Reformularea legii, a treia: Agenția

§ 1 01 Agenția definită

Libertatea de a alege este relația fiduciară care apare atunci când o persoană ("comitent") își
manifestă consimțământul față de o altă persoană (un "agent") ca agentul să acționeze în numele
comitentului și sub controlul comitentului, iar agentul își manifestă consimțământul sau consimte
în alt mod să acționeze astfel.

§ 2 03 Manifestare

O persoană își manifestă consimțământul sau intenția prin cuvinte scrise sau vorbite sau prin alt
comportament.

§ 3 04 Terminologie

(1) Coagenți. Coagenții au relații de agenție cu același comitent. Un coagent poate fi numit de
comitent sau de un alt agent autorizat efectiv sau aparent de comitent să facă acest lucru.

(2) Principii dezvăluite, nedivulgate și neidentificate.

(a) Principalul dezvăluit. Comitentul este divulgat dacă, atunci când un agent și un terț
interacționează, terțul este informat că agentul acționează în numele comitentului și are cunoștință
de identitatea comitentului.

(b) Principalul nedivulgat. Un comitent nu este divulgat dacă, atunci când un agent și un terț
interacționează, terțul nu are nicio notificare că agentul acționează în numele unui comitent.

(c) Director neidentificat. Comitentul nu este identificat dacă, atunci când un agent și un terț
interacționează, terțul a fost informat că agentul acționează în numele comitentului, dar nu a fost
informat cu privire la identitatea comitentului.

(3) Agent gratuit. Un agent gratuit acționează fără drept la compensație.

(4) Înștiințare. O persoană are o notificare cu privire la un fapt dacă persoana cunoaște faptul,
are motive să cunoască faptul, a primit o notificare efectivă a faptului sau ar trebui să cunoască
faptul pentru a-și îndeplini o datorie datorată unei alte persoane. Notificarea unui fapt pe care un
agent îl cunoaște sau are motive să îl cunoască este imputată comitentului, astfel cum se prevede
la §§ 5.03 și 5.04. O notificare dată unui agent sau de către un agent este eficientă ca notificare
către sau de către comitent, așa cum se prevede în § 5.02.

(5) Persoană. O persoană este (a) o persoană fizică; (b) o organizație sau o asociație care are
capacitatea juridică de a deține drepturi și de a-și asuma obligații; (c) un guvern, o subdiviziune
politică sau un organism sau o entitate creată de guvern; sau (d) orice altă entitate care are
capacitatea juridică de a deține drepturi și de a-și asuma obligații.

(6) Putere dată ca garanție. O putere dată ca garanție este o putere de a afecta raporturile juridice
ale creatorului său, care este creată sub forma unei manifestări a autorității efective și deținută în
beneficiul titularului sau al unei terțe persoane. Acesta este dat pentru a proteja un titlu legal sau
echitabil sau pentru a asigura îndeplinirea unei îndatoriri, în afară de orice îndatoriri datorate
titularului puterii de către creatorul său, care sunt incidente unei relații de agenție în conformitate
cu § 1.01.

(7) Procură. O procură este un instrument care afirmă autoritatea unui agent.

(8) Subagent. Un subagent este o persoană numită de un agent pentru a îndeplini funcțiile pe care
agentul a consimțit să le îndeplinească în numele comitentului agentului și pentru a cărei conduită
agentul care face numirea este responsabil față de comitent. Relația dintre un agent de numire și
un subagent este una de agenție, creată în conformitate cu § 1.01.

(9) Coactivi superiori și subordonați. Un coagent superior are dreptul, conferit de comitent, de a
conduce un coagent subordonat.

(10) Mandatar și agent-mandatar. Un mandatar este un deținător de bunuri care este supus
obligațiilor fiduciare de a se ocupa de bunuri în beneficiul carității sau pentru una sau mai multe
persoane, dintre care cel puțin una nu este singurul mandatar. Un agent-mandatar este un
mandatar supus controlului fondatorului sau al unuia sau mai multor beneficiari

§ 4 01 Autoritatea efectivă

Un agent acționează cu autoritate efectivă atunci când, în momentul în care întreprinde o acțiune
care are consecințe juridice pentru comitent, agentul crede în mod rezonabil, în conformitate cu
manifestările comitentului față de agent, că comitentul dorește ca agentul să acționeze astfel.

§ 5 02 Domeniul de aplicare al autorității efective

(1) Un agent are autoritatea efectivă de a întreprinde acțiuni desemnate sau implicite în
manifestările comitentului față de agent și acțiunile necesare sau incidentale pentru atingerea
obiectivelor comitentului, deoarece agentul înțelege în mod rezonabil manifestările și obiectivele
comitentului atunci când agentul determină modul în care să acționeze.

(2) Interpretarea manifestărilor comitentului de către un mandatar este rezonabilă dacă reflectă
orice semnificație cunoscută de agent ca fiind atribuită de comitent și, în absența oricărei
semnificații cunoscute agentului, întrucât o persoană rezonabilă în poziția agentului ar interpreta
manifestările în lumina contextului, inclusiv circumstanțele despre care agentul are cunoștință și
datoria fiduciară a agentului față de comitent.

(3) Înțelegerea de către un agent a obiectivelor comitentului este rezonabilă dacă este în acord cu
manifestările comitentului și cu concluziile pe care o persoană rezonabilă în poziția agentului le-
ar trage din circumstanțele care creează agenția
§ 2.05 Estoppel pentru a nega existența relației de agenție

O persoană care nu a manifestat că un actor are autoritate ca agent și care nu este răspunzătoare în
alt mod în calitate de parte la o tranzacție despre care se presupune că a fost efectuată de actor în
contul persoanei respective este supusă răspunderii față de un terț care, în mod justificat, este
determinat să facă o schimbare prejudiciabilă a poziției, deoarece se crede că tranzacția este
efectuată în contul persoanei, dacă

(1) persoana a cauzat în mod intenționat sau din neglijență o astfel de convingere sau

(2) Având cunoștință de o astfel de credință și că ar putea determina pe alții să-și schimbe
pozițiile, persoana nu a luat măsuri rezonabile pentru a le notifica faptele.

§ 3.01 Crearea autorității efective

Autoritatea efectivă, astfel cum este definită în § 2.01, este creată prin manifestarea unui comitent
față de un agent care, așa cum este înțeles în mod rezonabil de către agent, exprimă
consimțământul comitentului ca agentul să acționeze în numele comitentului