SCENIERI DE TEATRU ALICE ÎN ȚARA MINUNUNILOR.

PRIMUL ACTUL
(Într-o dimineață plăcută din martie, Alice și sora ei continuau cu cursul de
istorie a lui Alice pe teren, sora lui Alice este auzită citind cartea de istorie
pentru Alice, în timp ce se joacă și este distrasă, sora ei o certa.)
Sora Aliciei (stând pe iarbă, făcând un gest de dezgust): Alicia! Vrei să fii
atent la cursul tău de istorie?
Alice: Există! Cat de plictisitor! Cum pot fi atent dacă acea carte nu are
imagini?
Sora: Dar ce idee, cele mai bune cărți din lumea asta nu au poze!
Alicia: În lumea asta poate, dar în lumea mea, cărțile ar avea doar desene!
Sora: Lumea ta? HA! Dar ce prostie...
Alicia (referindu-se la pisica ei Diana): Asta e! Prostii, Diana! În lumea mea,
totul ar fi o prostie... Ai fi o persoană, ca toți ceilalți, iar în lumea mea, florile
ar cânta și păsările cântătoare ar dansa... (Alice se întinde, în timp ce iese din
colțul ei). ochi ea vede ceea ce pare să treacă pe lângă. fii un iepure alb)
Alicia:? Ah, dar e doar un iepure... (Se întoarce entuziasmat) îmbrăcat, și cu
ceas! (Alice se ridică și aleargă după iepure)
Iepure Alb: (emotionat) Am intarziat! eu plec eu plec eu plec!
Alice (îndoielnică): Mmmm, ce ciudat, de ce poate întârzia un iepure?
Alice: Domnule Iepure, domnule Iepure! Te rog asteapta-ma!

ACTUL AL DOILEA

(Iepurele aleargă în grabă pe un hol lung și îngust, Alice ajunge la intrare și

ezită când intră)

Alice: Domnule Iepure? Eşti aici? (intră pe hol) (Alicia părăsește holul și se
găsește într-o galerie îngustă)

Alicia: Oh, ce ciudat... Ce ar putea fi acesta? (El se află în fața unei uși mici de
intrare, mult mai mică decât ar trebui să fie pentru asta
potrivi Încearcă să deschidă ușa și se aude o voce.)
Usa: Aaa!! (face un gest de dezgust)

Alicia: Iartă-mă, dar am vrut să merg pe cealaltă parte.

Ușa: Nu-ți face griji, dar ești prea mare ca să treci pe aici, e o sticlă pe masă,
încearcă.

Alicia: Care masa? (deodată apare o măsuță în spatele Aliciei cu o sticlă mică
pe ea)

Ușă: Citiți instrucțiunile, vă va direcționa direct unde doriți să mergeți.(Alicia

citește sticla ale cărei instrucțiuni spun bea-mă .)

Alice: Ei bine, ce se poate întâmpla cel mai rău? (Îl bea) (Alice, cu o privire de
surpriză și groază în același timp, devine din ce în ce mai mică, surprinsă.)
Alicia (în timp ce bea din sticlă): Are gust de ciocolată, cireșe, vanilie, banană,
doamne!
Usa: Nu ai uitat cheia?
Alicia (incapatanata): Ce cheie!? Trece cu forța în cealaltă parte a ușii,
împiedicându-se.
ACTUL AL TREILEA
(Alice este deja în pădure, caută peste tot să vadă dacă poate vedea iepurele,
în spatele ei apar brusc gemenii Tweedledum și Tweedledee)
Alice: Unde va fi? Se ascunde? Unde s-a dus? (în timp ce se întoarce într-o
parte, gemenii merg pe cealaltă direcție)
Alicia: Hmm, nu este aici. Unde m-as duce? Ei bine... (se întoarce și găsește din
nou gemenii în fața ei.)
Alicia: Hei, ce omuleți ciudați! (se apropie)
Tweedledum: Dacă crezi că suntem minciuni, plătești să ne vezi.
Tweedledee: Dacă crezi că suntem răi, trebuie să vorbești cu noi
Ambele: Este logic!
Alicia: Ei bine, atunci, mă bucur să te cunosc și la revedere!
Tweedledum: La revedere este ultimul lucru!
Tweedledee: Da, pentru că primul lucru într-o vizită este o strângere de mână!
(Alicia părăsește scena foarte distrată și aleargă ca să nu o mai distreze
gemenii, în timp ce ei au rămas cântând. Alice vede iepurele alb alergand in fata
ei, pe care il urmareste repede pana il pierde din vedere si se trezeste printre
multe tufisuri.Vede o mica ciuperca cu legenda. mănâncă-mă în ea și mănâncă,
brusc dimensiunea începe să se schimbe până când devine mică)
ACTUL AL IV-lea
Alice (Încercând să iasă din tufișuri): Sunt atât de mică! Nu voi reuși niciodată
să ajung la această dimensiune.Dar ce fluturi ciudați... (În fața lor, o grămadă
de fluturi se aliniază pe o frunză mare și formează o clătită)
Rosa Mayor: Vrei să spui fluturi de clătite?
Alice: Da, clătită! Sau ce?
(florile din spatele lui raman imobilizate)
De unde a venit vocea aceea? Dar ce prostie Florile nu vorbesc.
Rosa Mayor (aplecată spre Alicia): Bineînțeles că vorbim, dragă.
Floare de liliac (Katia, cu aspect rafinat): Dacă cineva este demn de atenția
noastră.
Floare roz pastel (Lizeth, arătând fericită și fără griji): Să ne lăsăm limba!
Hahahahaha! Grup de flori mici
(Jessica Lizet, Lizbeth, Ceci, Denisse): Și cântăm și noi!
Toate florile: Dacă vrei, îți vom cânta cel mai bun cântec al nostru!
Rosa Mayor (începe să-și miște bățul și dă ton florilor, se aude pe fundal că
începe cântecul, florile cântă și Alice participă, se termină, Alice aplaudă)
Alice: Bravo! Ce superb!
Rosa Primar: Mulțumesc dragă.
Floare galbenă și fiusha: Și din ce grădină ești?
Alice: Nu sunt din nicio grădină.
Floarea Fiusha (Spre Rosa Mayor): Poate că este o floare de câmp!
Alice: Nu sunt o floare a câmpului.
Senior Rose: Spune-ne din ce specie, să zicem, gen, tu, dragă.
Alicia: Ei bine, cred că sunt din rasa umană, Alicia!
Floare galbenă: Ai văzut o floare cu un astfel de boboc? Și uite ce coroană! Ce
miros ciudat!
(Alicia se uită la ea în sus și în jos și Katia o apucă de păr pentru a-l mirosi și a
face un gest de nemulțumire)
Alicia: Dar eu nu sunt o floare!
Floarea liliac: Aha! Dar deja am bănuit-o! (șoptește aripii roz): Nu este altceva
decât un simplu mobil vulgar!
Toate florile (surprinse) :Nu există!
Alice: Una simplă?
Floarea Lila: In caz ca nu iti este clar, o planta!!
Alicia: Nu sunt iarbă! (își încrucișează brațele) (Florile își șoptesc comentarii
jignitoare între ele)
Grup de flori mici: Aș fi incapabil să recunosc!
Floare galbenă: (către floare fiusha) Nu merită să fie printre noi!
Grup de flori mici: Nu vrem iarbă aici! Pleacă de aici!
Alice: Sunt răsfățați! Chestia este că nu au educație! Dacă aș fi înălțimea mea
normală, le-aș smulge! (Ceci îi șoptește ceva Denisei și ei arată spre ea)
Bătrân Trandafir: Fetelor, fetelor, poarte! (Floarea galbenă o împinge pe Alice
și ea se împiedică înainte, florile râd, Alice cade, se ridică și pleacă.

Începe să meargă și în curând aude o voce profundă recitând cu voce tare

litere vocale, mergeți puțin mai departe și găsiți o omidă pe o ciupercă mare.
Alicia se apropie să-l observe.)

ACTUL CVINUL
Caterpillar (căscă): Cine ești?
Alicia: Nu mai, domnule, s-a schimbat de atâtea ori încât nu mai știu.
Caterpillar: Nici eu nu știu, explică-te.
Alicia: Nu m-am putut explica, domnule, pentru ca nu mai sunt eu.
Caterpillar: Te-ai încurcat?
Alicia: Nu pot să mă explic mai clar pentru că nici eu nu mă înțeleg.
Caterpillar: Tu? Cine eşti tu!? (Omida eliberează un fel de praf care o face pe
Alice să strănută.

Alice: Achu! Ahh (față nemulțumită, pleacă).

Caterpillar (țipând): Hei fată! Fata vino aici! Am ceva important să vă spun!

Alicia: (se intoarce): Ce vrei sa-mi spui? Ce vrea!?

Caterpillar: Nu fii supărat.

Alice: Și asta-i tot?!

Caterpillar: Nu, exact, asta te îngrijorează.

Alicia: Exatica, esactica, hum, aș vrea să mai cresc puțin.

(Totul se umple de fum și pe ciupercă apar pantofii omizii, ea zace deja în aer
transformată în fluture.
Alice (încă nu vede că s-a transformat într-un fluture): Da, dar să facem să se
întâmple... (se întoarce spre cer și vede aripa omida)
Caterpillar: Am niște sfaturi să-ți dau, o parte te va face să crești, iar cealaltă
te va micșora.
Omida: De la ciupercă, prostule! (frunzele omida)
Alice (se duce la ciupercă și ia 1 bucată de fiecare parte, le pune deoparte): O
parte mă va face să cresc dar ce va fi? Eu nu mă supăr! (mănâncă una dintre
bucățile de ciupercă, devine prea mare, mănâncă pe cealaltă și devine mai mică
până își găsește înălțimea ideală): Asta e bine.
ACTUL ȘASELEA
Alicia ajunge în fața a ceea ce părea o căsuță, perplexă mă uit la ea. Deodată a
apărut un servitor și a scos un plic gros de sub braț și a spus cu o voce
ceremonioasă:)
Servitorul: -Pentru ducesa. O invitație a reginei de a juca croquet.(O uşă s-a
deschis care ducea direct la o bucătărie plină de fum, ducesa stătea pe un
taburet, cu un copil în brațe. Bucătăreasa, aplecată deasupra focului, amesteca
ceva ce semăna cu o ciorbă cu o oală.Servitorul a lăsat plicul pe jos și a plecat.
Acolo, în colț, era pisica lui Chester, întinsă, zâmbind. )
Alicia (timida): Îmi poți spune, de ce pisica aceea zâmbește așa?

Ducesă: Pentru că este o pisică Chester, de aceea.

Alice (animat): Nu știam că pisicile lui Chester zâmbesc, nici nu știam că

pisicile pot zâmbi.
Ducesă: Ei bine, da, pot, și majoritatea o fac. Acum, nu mă deranja, sau îți voi
tăia capul. (Bucătarul s-a agitat și s-a agitat și părea cu adevărat și ciudat de
furios. Alicia iese speriată)
ACTUL ȘAPTE

Să vedem de unde am venit? Aici ei indică atâtea poteci (vede un copac în care
sunt multe indicații ale diferitelor căi, se întoarce în toate direcțiile și merge
puțin, se uită din toate părțile și aude o voce în spatele ei, se întoarce.)

Cat: Cautai ceva? (pisica apare in picioare cu o mana sprijinita de un copac,

privind pe Alice si cu zambetul mare care il reprezinta)

Alicia: Hehehe, nu, am fost doar eu...

Pisica: Nu contează.hahaha

Alicia: Dar, nu ești altceva decât o pisică!

Pisica: O pisică, râde!

Alicia: Vreau doar să știu pe ce cale ar trebui să merg.

Cat: Ei bine, depinde unde vrei sa mergi.

Alicia: Asta nu contează, dacă tu

Pisica (o întrerupe pe Alice): Atunci nu prea contează ce cale alegi!(Pisica

merge în fața Alicei, i se pune în cale, râzând, se oprește pe alt copac să-i
vorbească.

Pisica: Oh, am uitat, dar dacă te interesează, așa a mers (își pune o mână între
urechi și cu cealaltă arată direcția pe care a luat-o iepurele alb)

Alice: Cine?

Pisica: Iepurele Alb.

Alice (inclinându-se): Serios?

Cat: Chiar ce?

Alicia: A plecat!

Pisica: Cine?

Alice (dezgustată): Iepurele!

Pisica: Care iepure? (zâmbitor)

Alicia: Dar tocmai mi-ai spus că există Dumnezeu! (încrucișează brațele)

Pisica: Ei bine, dacă aș căuta un iepure alb, l-aș întreba pe pălărierul nebun!
(arată cu degetul spre un semn care indică unde se află pălărierul)

Alice: Pălărirului nebun? Nu, nu, mai bine nu, (tremurând cu mâinile și cu capul)

Pisica: Oh, acolo este iepurele, pe această parte (arată spre partea opusă a
semnului)

Alicia: Mulțumesc, cred că o să merg la ea.

Pisica: Poți pleca, deși te avertizez că și ea este nebună!

Alicia: Dar nu vreau să am de-a face cu nebuni!

Cat: Oh, nu te poți abține! Aici aproape toata lumea e nebuna!Hahahahaha( isi
pierde suflarea si isi ia) poate observati ca nu le am pe toate la mine (arata
catre dungile lui) hahahaha...
(Pisica dispare)

Alicia: Doamne, ar fi bine să fii drăguț cu acești oameni, se pare că toți sunt
nebuni...
ACTUL AL 8-lea
(Alice merge și întâlnește petrecerea de ceai a pălărierului și a companiei, se
apropie. La masă sunt Pălărierul și Iepurele de Marș, cântând cântecul lor de
nenăștere)

Pălărierul nebun și iepurele martie (cântând): La mulți ani! La multi ani va ofer!!!

Iepurele martie: La mulți ani fericiti!

Hatter: Pentru mine??

Hare: Pentru tine!! La multi ani fericiti! Să sărbătorim ziua cu 2 căni de ceai
bun!

Cei 2: La mulți ani, la mulți ani!! (Alicia se uită ciudat la ei, termină de cântat și
aplaudă. Ei observă prezența ei și că ea stă pe unul dintre scaunele lor.)

Pălărier și iepure: Nu există loc, nu există loc, nu vă așezați!!

Alicia: Dar sunt multe locuri goale.

Hare: (vorbind foarte repede) Aaa dar nu ar fi trebuit sa se aseze fara sa fie
invitat!

Pălărier: E lipsă de educație! Foarte proaste, foarte proaste maniere!

Alicia: Scuză-mă, mi-a plăcut foarte mult cum ai cântat și aș vrea să știu dacă
ești

Hare (o întrerupe pe Alice): Crezi că cântăm bine?

Pălărier: Există! Ce fetiță drăguță! (își pune coatele pe masă) vă invităm la o

ceașcă de ceai!

Hare: Da, o ceașcă de ceai! (ia ceainic și o ceașcă și o servește pe Alicia elte)

Alice: Mi-ar plăcea, dar trebuie să-i întrerup petrecerea de naștere (iepurele îi
dă cupa) mulțumesc!
Hare: (ia ceașca de la Alice) Ziua de naștere? Draga mea fata, aceasta nu este
o zi de nastere!

Pălărierul: Desigur că nu! Aceasta este petrecerea de neaniversari!

Alice: Nicio zi de naștere? Iartă-mă, dar nu te înțeleg.

Hare: Uite, o non-zi de naștere este hahaha el nu știe ce este o non-zi de

naștere!

Pălărierul: Ce prostie! (râde maniac acoperindu-și gura) Ei bine, te învăț eu.

Imaginează-ți că ai o zi de naștere, în fiecare an.

Hare: Dar mai aveți 364 de zile fără ziua de naștere! Și tocmai ei sunt cei pe
care îi sărbătorim aici!

Alicia: Așadar, este și ziua mea de nenaștere azi!

Iepurele: Serios? Pălărier: Cât de mică este lumea asta!

Iepurele (cântând): La mulți ani!

Alice: Eu?

Pălărier: Pentru tine!

Hare: La mulți ani!

Alice: Pentru mine?

Pălărier: Pentru tine!

Ambii: La multi ani la multi ani!!

Pălărier: Acum, dragă, cum ai spus? Ce căutai cine? (ia o ceașcă de ceai și o
bea)

Alicia: Da, voiam să știu unde mă află

Hare (întrerupând-o pe Alice): Al cui, al cui?! Haide fato! Vorbește

Alicia: Ei bine, nu pot vorbi dacă mă întrerup.

Hare: Întreruperea? Cine te întrerupe? Atent! Are simptome de nebunie! (stă

în spatele pălăriei)

Alice: Nebunie? Daca sunteti nebunii! În plus, eu plec! Pentru că nu vreau să

pierd timpul! (Alicia pleacă, merge puțin și, confuză, spune cu voce tare)

Alicia: M-am săturat să văd prostii! Nu-și bat joc de mine! Ma duc acasa.
Iepurele ăla alb, nu-mi pasă unde s-a dus! Ei bine, dacă am venit pe aici, trebuie
să mă întorc pe aici.

ACTUL AL IX-lea

(Alicia merge fără să găsească o cale de ieșire și stă pe un buștean dorind să

plângă. În spatele lui vine pisica, care pe un ton batjocoritor îl întreabă)

Cat: Pe cine astepti? La iepure alb, poate?

Alicia: Nu, nu vreau să-mi vorbești despre el! Vreau să merg! Dar nu stiu unde!

Pisica (jocându-se cu mâinile): Bineînțeles că nu știi, pentru că nimeni aici nu

știe nimic. Nu poți ști decât ce ordonă Regina! (această ultimă propoziție cu un
ton macabru)

Alice: Dar n-am văzut niciodată o regină!

Pisica: Ce? Nu se poate! Aaah o sa iti placa mult! O să-ți placă! Hahahaha

Alice: Unde este regina?

Pisica: Uneori pe aici (arătând cu degetul spre stânga) și alteori pe aici (arând
spre dreapta) vino după mine!

ACTUL ZECE
(Alicia ajunge singură acolo unde sunt scrisorile și le vede mergând dintr-un loc
în altul nerăbdătoare)

Se formează orizontal și unul dintre ele strigă gata! Și încep să se numere unul
pe altul de la 1 la 10. Alice se uită la ei. Iepurele trece prin ași)

Alice: Iepurele!

Iepurele: Cu tine înălțimea ta cea mai senină! Majestatea Voastra! Regina

inimilor! (Regina intră, ținându-și rochia cu o mână și ținându-și evantaiul cu
cealaltă. Se aud laudele. Regele intră și împinge iepurele cu evantaiul său,
spunându-i să i-l prezinte.)

Iepure (descurajat): Și regele. (se aude o voce săracă în fundal în timp ce

regele salută spunând ura!)

Regina inimilor: Și ce este asta?

regele: Lasă-mă să-mi văd regina, (iține bărbia Alicei cu evantaiul ei) nu arată
ca un doi și nici nu arată ca un trei.

Regina: Aaa, este o fetiță. (Cu un gest amabil) Spune-mi, dragă, de unde vii și
unde mergi.

Alicia: Ei bine, am vrut să știu.

Regina (supărată): Știi??!! Nimeni de aici nu știe mai mult decât mine!

Alice: Știu, maiestatea ta regală. Dar am vrut să știu dacă

Regina: Eu sunt cea care întreabă! Știi să joci croquet?

Alice: Da, maiestatea ta regală.

Regina: Să înceapă jocul!

(Toată lumea se pregătește pentru jocul de crochet, dar regina cade la pământ
din cauza uneia dintre plăci și o dau vina pe Alice.)
Alice: Nu există!
(cărțile sunt aranjate în jurul reginei astfel încât ea să se ridice și când o
apucă, ea țipă furioasă):

Regina: Se va rostogoli capul vinovatului! Tuuu! (arătând spre Alicia) Ai plecat!

Taie-i capul!!!

Alice: Majestatea ta regală! Nici măcar nu ești regină! E doar o bătrână grasă,
îngâmfată și foarte nepoliticos!

Regina: Taie-i capul!!!

ACTUL UNsprezece

(Cărțile, regina, regele, toate personajele o urmăresc pe Alice când aceasta

cade brusc și se trezește adormită în locul în care sora ei i-a dat cursul de
istorie, se pare că totul nu a fost altceva decât un vis.)

Sora Aliciei: Alicia, Alicia, nu mai dormi!

Alice (se trezește): Dar domnule Omida! Și domnule iepure!

Sora lui Alice: Domnule iepure? E inutil, hai, e timpul pentru cină.

(Ei pleacă, piesa se termină.)