STILURILE FUNCȚIONALE ALE LIMBII

Stilul este expresia unei individualităţi (modul personal în care un autor folosește resursele unei limbi).
Termenul de stil are următoarele sensuri:
- maniera distinctă de a scrie (stil individual);
- modul particular în care sunt folosite resursele limbii, în diferitele domenii ale activității sociale (stiluri
funcționale).
CALITĂȚI ale stilului: CALITĂȚI GENERALE:
CORECTITUDINEA respectarea strictă a regulilor gramaticale în exprimare.
CLARITATEA (limpezime) succesiunea limpede, logică a ideilor, evitarea ambiguității limbajului.
PROPRIETATEA alegerea cuvintelor potrivite pentru exprimarea ideilor, în funcție de contextul
comunicării.
PRECIZIA utilizarea riguroasă a cuvintelor, în vederea alcătuirii unor enunțuri clare și logice.
PURITATEA utilizarea termenilor consacrați de uzul general al limbii (cuvinte cunoscute de
vorbitori).
Printre CALITĂȚILE PARTICULARE ale stilului, se numără următoarele:
CONCIZIA formularea pe scurt, în mod concentrat, a mesajului.

NATURALEȚEA o consecință a exprimării firești, cursive, fără afectare.

EUFONIA (armonia) folosirea cuvintelor în așa fel încât să încânte auzul, prin evitarea sunetelor
neplăcute, cacofoniilor etc.
VARIETATEA folosirea unui vocabular nuanțat.
ORIGINALITATEA utilizarea unor îmbinări de cuvinte surprinzătoare, menite să încânte cititorul (limbaj
artistic/ expresiv: figuri de stil, imagini artistice).

Stilurile funcționale sunt: stilul juridico-administrativ, stilul științific (tehnico-științific), stilul publicistic
(jurnalistic), stilul artistic (beletristic). La acestea, se poate adăuga și stilul colocvial (familiar), al conversațiilor
curente.
1. Stilul juridico-administrativ se regăsește în sfera relațiilor oficiale (documente oficiale).
Trăsături:
- respectarea normelor limbii române standard;
- caracter obiectiv, impersonal;
- comunicari neutre expresiv, lipsite de încărcătură afectivă;
- accesibilitate, claritate, precizie;
- cuvinte folosite în sens denotativ (propriu)
- utilizarea clișeelor: subsemnatul, conform hotărârii, în conformitate cu etc.
- predomină : formele verbale impersonale, construcția reflexivă, verbe la viitor (se vor lua măsuri, se aduce la
cunoștință etc.).
Tipuri de texte: proces-verbal, notă informativă, raport, declarație, cerere, curriculum vitae etc.
2. Stilul științific este folosit în cadrul științei și tehnicii (în lucrări și documente științifice și tehnice, prelegeri,
expuneri, comunicări, colocvii, seminarii și dezbateri științifice etc.)
Trăsături:
- corectitudine (respectarea normelor limbii standard);
- stil sobru, obiectiv, impersonal;
- exprimare clară, concisă, precisă;
- folosirea terminologiei de specialitate (termeni tehnici, termeni științifici);
- cuvinte folosite în sens denotativ (propriu);
- proprietatea termenilor (alegerea cuvintelor potrivite pentru exprimarea ideilor);
- lipsa afectivității.
Tipuri de texte: analiza științifică, studiul științific, referatul, tratatul etc.
3. Stilul publicistic este stilul prin care publicul este informat, influențat și mobilizat într-o anumită direcție, în
legătură cu evenimente sociale, politice, economice, artistice etc. (utilizat în presă și publicații, la radio și
televiziune, în dezbaterile publice, în interviuri etc.).
Trăsături:
- componenta informativă este dublată de cea afectivă;
- transmite informații, exprimă puncte de vedere, atitudini, poziții;
- apelează la elemente specifice altor stiluri (receptivitatea la termenii ce denumesc noțiuni noi,preocuparea
pentru inovație lingvistică, utilizarea unor procedee menite a stârni curiozitatea cititorilor: titluri eliptice,
construcții retorice: repetiții, interogații, enumerații, exclamații etc., utilizarea largă a sinonimelor etc.)
Tipuri de texte: articolul, cronica, reportajul, interviul, știrea, anunțul etc.
4. Stilul beletristic (artistic) se folosește în domeniul estetic (în cazul operelor literare).
- caracter individualizat;
- autorul are libertate în respectarea/ încălcarea normelor limbii standard;
- deschiderea către toate mijloacele de expresie (toate sferele vocabularului: regionalisme, arhaisme, neologisme,
elemente de argou sau jargon etc.)
- scriitorul apelează la sensibilitatea și imaginația cititorului;
- comunicarea este expresia altei realități imaginate de autor (caracter convențional);
- textul literar se axează pe funcția poetică a limbajului;
- sunt prezente atât sensul conotativ, cât și cel denotativ;
- procedeele artistice de exprimare au o pondere considerabilă;
- este cel mai complex stil funcțional.
Tipuri de texte: texte lirice, epice, dramatice.
Compoziții pe baza textelor literare: analiza literară, comentariul literar, caracterizarea de personaj, paralela
literară, eseul etc.