Sei sulla pagina 1di 4

Adevirul

Ceicbema;i,iesipi

Ctpisintepicbema;i,ie;ipi

Ioan,XVIII.38

Pi r-cuRr tineri cu bitrini,

-pi

r c uRr,

c ATE HUM ENr r piriseauhcagul,impestriqali

b;rba1i cu femei, umplind subporticele. Dar niciodari nu erau

alungaqigipnrdsili canigtevinovali. De data astaii primi insusi presbiterul Ioan,

departe vizdtorul,Apostolul drag Mintuitorului, si le tilcuiasci'Evanshelia zilei. Acum le mirturisea, cu fringere si mare ciinqr, rdtd,cireasirisipa ufenicilor in vremea prinderii gi judecirii Domnului. Le zugravi salapretoriului, mai intinsa

decit curtea templului lui Iehova, scinteieroareJe luminile rnozai"rr.ilo,

dobiti cu sratuiledumnezeiestilor August qi riberiu;

aur si purpuri,Ta careseurca pe cinci trepte,intruchipind in splendoarealui

susi cezarul; mirelia cirmuitorului Pilat, inaintea caruia fusesetirit tnvilitorul.

la

tribunalul roman pe Isus,gatasiJ

mullimii privegheati de

sutagi

Marii, sestrecuraseri iniuntru,

stilpii uriasi de

marmuri, gatasaselapedesausi o ia la fugi.

drept; nu ardtanici frici, nici semelie,ci obig-

nuita lui vointa de mila si bunitate.

si impo-

scaunulde judecata, numai

pein-

pini

Gloata de rurbagicu spume de ociri la guri, careinsorise de la caiafa

sfigie,rimisese afari, casi nu sespurce,cici

era Pagtele.Prin usile date in laturi sevedeavilmisagul

ucenicii

seimprastiaseri. Numai ciqivadin ei, impreuni cu celedoui

fricosi gi bicisnici, dosiqipeiupi

.Isus sta?nfagaputerii ca un

Pilat, ros de altegriji, privea cu

.

dezgusttot ce seintimpla, departe,sub pi_

eraurot unaqi-segiteasi scapecir

cioarelesale.Impricinat gipiritori pentruel

mai repedede ei,cade tot acestpopor barbar.

534

[)tio1n

It,t( A

[)ar o perdeadin fund sedetela o parte giun slujitor venit din cimirile tai- nicc alepretoriului sefurigi pini la procurator cu o scrisoare.Pilat privi uimit pecetea,o cinsti ducind-o la guri. Era a soliei lui, ilustra Claudia, fiicaviteaza a impiratului. Sositi, abiade citevazile in Ierusalim, eaincdnu primise in ci- mirile ei pe Pilat, careo agteptade gaseani. Chiar din clipa cisitoriei lor ceza- rul Tiberiu ii despirqise.Pe ea o luasela palat.Pe el il surghiunisecirmuitor pesteun popor circiobar giindiritnic. ln toata aceastivreme,pini la el nu ve- nisedecit faima viegii infame, numai vigii gi striciciune, pe care Claudia o ducea la curte. Acum stipinul crud gi singeros pini la nebunie i-o trimitea incdrcatl,

de onoruri gidaruri, dupi ceo pingdrise

la Ierusalim in aminunlime 9i Pilat sufereacumplit. Era femeia lui 9i totugi abia selisase zarita cind o intimpinase la intrarea in cetate.Claudia nici nu-l privise.

Coboriti din lecticd,sefdcusenevdzutdgi seinchisesein palatul ei. De atunci ura, ciuda amari il micinau. Desficu tabletelegi citi, pe nerisuflate. Scrisoarea erapentru el, dar nu-l privea.Seposomori. Claudia interveneain favoareane- legiuitului ce-i fuseseadusin cdtugecaturburitor al qirii gi rizvritit impotriva cezarului.De unde il cunostea? Ea ii scriade altfel ciudat si scurt ci pitimise

mult pentru omul acelain

faci nici un riu. Pilat ridici ochii depe liduli gi-i intoarsecu interescitre omul haituit. Abia acum il vdzu: un birbat tinir, sublirel, liniEtit, cuviincios imbricat in largul vestmint preotesc,cu miini mici gialbe,cu picioarelein sandale.De unde scoseseri carturarii gi fariseii pe groaznicul tilhar galilean, rizvrititorul care-i punea dregitoria gi pacearomani in primejdie ? $i pricepu: impricinatul era tot unul din tagma arhiereilor, insi potrivnic, un rabin rival, pe care voiau si-l

piardl gi gisiseri ci celmai bun mijloc erael,Pilat, ciliul turburitorilor. lncli- nat si-l scape,nepisareai seschimbi in bunavoinga.Porunci indati sai sedez- legemiinile. inainte de a seda hotirirea, invinuitul aveadreptul si fie ascultatca un om liber. $i presbiterul loan, insufleft de amintiri, istorisi celor chemaqitoata vorbirea dintre Pilat s,iMintuitor, asacum esteinsemnati in Evanghelii cu intrebirile unuia girispunsurile limpezi giticerile gi mai limpezi aleCeluilalt.

- Este adevaratci tu egti rege?il intrebase cu zimbet ironic caimacanul impiratului. Isusii rispunsesecu sublire indrizneala si ingeles:

Cu

ceginduri ?Toate acestease f tiau

vis, il socoteadrept 9i nevinovatgi-l indemna si nu-i

- Daci tu zici si crezi de la tine aceasta,nu fiindci

o spun vrijmagii -

9i ariti prin ugile deschisepe arhiereii care alilau mullimile - atunci fericiti estemintea ta, careqi-adescoperit-o,cacicu adevirat sint rege.Dar - 9i zimbi la rindul siu - precum vezi, imparilia meanu e din lumea aceasta.Altfel, slu- jitorii mei s-ar fi luptat pentru mine si nu fiu dat prins in miinile tale gi ale

V

Vrrl, rrll.,,

iudeilor' Dar aici cine poate

ADEVAR

si-mi audi glasul?caci numai cine purcededin

igi infipse coarelein bra-

asculti gbsJ

meu!. rosrit de Mintuitorul, pilat

La cuvintul ADEVAR

tele jillului, plecindu-se repede cu tor rrunchiul inainte qi aqi.rtindu-r

- in celimbi sepetreceavorbirea?ii tiie povestirea un rinir.

Apostolul, inrrerupr, ramaseo clipi uluit. Nu segindise niciodati saupoateuitase

Nu stia

stetesi-gi adunegindurile si si alcituie in minte scena.Secizni si audacu-

vintele Mintuitorului si vorbele procuratorului

- Era intre ei un tilmaci

da, un talmaci, rosti el cu privirile si auzul sein-

inceput

Isussi so-

toarseiniuntru,

mijlocitorul, degigtiabine arameana,nu desluseainqei.sul cuvintelor lui

asupraamintirilor

Dar, adause.ep.de, dr. chiar de la

viia' nu izbutea si le traduci

de-adrepml cu Pilat. Da,iatd.- 9i Apostolul sein{licnri:

puterea amintirilor, bitrinul

Atunci, El invinuirul, El pirirul incep,, g rrorb""r.e

seopri, risuflind adinc, cadupi oopintire. gi "apit a.

il vad 9i ii".,J.

-

vorbea Domnul

- ce limbn ? $i presbitertl,

Ce limbi

nosrru ?intrebari to1i.

ferasi semai gindeasci,

spuse:limba lui obis- cerului

nuiti, in care ne vorbea si noui desprevenirea Lui pe rro.ii

.

- Arameanadar ?semiri tinirul. O

Bitrinul

- Arameana? Nu!Nu!

- Atunci ? $i togi il priviri

- Nu qtiu

- Poate greaca,il ajuti unul.

* Saulatina, siri altul.

tresiri. incurcat.

infiorati.

intelegea pilat ?

Apostolul ticea qi in:irzia, ascultind ecourile din e1

- Le stia Mintuitorul

?il intrebari mulgi.

. * Bineinqeles ci le gtia.in Galilea neamurilor sevorbeau acestegraiuri si inci

nu eranici greaJa,nici latina.

Limbn pe

careo intelegeaucopacii, o ascultaupietrele, riscolea oarnenii,i sesupuneaude-

Fiul

4:"]:

p. deasupra.Dar,_gi Apostolul apisi hotirit,

lui Dumnezeu vorbealimba firii lui, deasupraerineisi.oirrrr.i

Incrr

momr

celemai multe ori nu intelegeam, ca 9i gloatele,spusarui, tiebuind si ne-o tilmi-

ceasci noui, aparte: totugi, i-o pricepeam dintr-o dati, cu inima, si ne era

nor n-am a'ur nevoiesi grimin celimbi ne griieste. chiar daci de

de-ajuns

legereanoastri gi a lui Pilat, careserisucea in

si noi ceidin d,osulstilpilor. Isuseramai prejos de

curatorului: Il priveam gi nu-l mai cunosteam. Ne

Pilat. $iru mai puteam de necaz.Dupi noi, El trebuia, .r,

facipraf gipuzderii toati mincinoas".agiun. a lui pilat gi,l.gilor l.r-ii "".rr.i".

De dataasra,insi,

seschimbase. cuvintul lui treceadirrcoio de inge-

scaunnemultumit, dezamigit. ca

agtepurilenoastregi "ie pro-

descurajasi pe ,roi ca ii p.

.erp,rrrrrr.ile lui, si

536

Prrozntt,tcA

(la si-l ajute,stipinitorul ii puse,in greceste,intrebareadesprecaretocmai vream si va istorisesc cind m-a oprit tinirul frate, intrebare la care Inviqitorul rimase tacut,nemiscat,cu ochii la cer. Pilat crezu ci Isus n-a priceput 9i porunci tilmaciului si i-o repetein ebraici

qiarameani

seaqintilacom asupraomului' asupragurii din caretrebuia

si gigneascidezlegareacelei mai mari taine carene chinuia pe toli.

Apoi

- Ce anume intreba Pilat ? $i toqi agteptaserifremitind.

- ,,Ce esteadevdrul?" - rosti grav Apostolul. Eu gtiam grecegte.De cum am

auzit intrebareadregitorului, am scoscapul de dupi coloani gi cu gura ciscati agteptamsi sorb cape o licoarenemuritoareraspunsul' lnviqitorul, caqi cum mi ghicise,intoarse privirile mihnite spremine, cu do-

la sfirgit, cind cir-

jani, apoi iar spre Pilat, gi seincipiqini

muitorul, ieqit din fire, il dete pe mina cil;ilor.

si

taci, si taci

pini

-Vai!Deceaticut?!

- Cum s-aindurat ?

- De cen-a vorbit ? Se jeluiri intr-un glasascultatorii lui loan.

- Tot agane viitam gi noi, nemingiiagi,clitini din cap Apostolul. De ce

n-a vorbit ?! Ne cainam zile 9i siptimini

coborit fulgerul adevirului, cu rispunsul siu, pe pimint ?!

noi 9i pe El.

unul altuia, incuiali in casi. De ce n-a

$i ne plingeam 9i pe

- Cu buni dreptate, il aprobari catehumenii.

-

Firi

nici o dreptate

$i bitrinul serosi

lntimplarea

Eram nigtepicitogi si nu stiam nu-mi iegeacu nici un chip din

cevorbim

minte gi dupi neaseminata bucurie a invierii ma gindeam necontenit cum si-L

intreb. imi luai de citeva ori curajul, dar nu putui. Odati ne-a prins Pe neagteP-

m-a impiedicat nesibuita cerce-

tare la care L-a supus necredinciosul Toma, de care m-am ruginat pini

pierde indrizneala si-L pipii 9i eu cu intrebarile mele. Cind gi cind searita nu- mai si piereanumaidecit.

ctrzutl'ca o piatri de moari in sufle-

tul tiu ?il mustri oarecum o tinara inzvdpaiata. Eu nu L-ag fi lisat, L-ag fi hnr-

quit far' de rigaz pini qigneadin EI fulgerul rispunsului, chiar de m-ar fi orbit, urmi ea.Ce n-agfi fecut,gindegte-te,casi gtiu: ceesteADEVARUL ?

- Da, da, o linigti Apostolul. Ceea ce n-am intirziat si fac gi eu, cind in sfirgit am prins prilejul. Ascultaqi ! Eram din nou fugari din Galilea' Ajunsesem

iar nigtepescarinevolnici

Pescuiamnoaptea,ca 9i furii, in MareaTiberiadei,

Dar si vedeqi,urmi e1

tate, intfind la noi prin ugile zivorite. Altidati

a-mi

- Si-a rimas pe totdeauna nelimurirea

cilci ziua ne remeam de spionii arhiereilor si nu prindeam nimic. Fliminzeam

9i lincezeam,noi credeamci numai din lipsa hranei gi nu ne gindeamdecit la

pegte

t.rt.-rrn

risarit de zort, tocmai ne giteam sane pitim istoviqiin barci,

V

Vot,

til t.,r

ca si nu ne prindi

parci torugi seascundeacevasriut. Dar cum eram sleiti, l-am privit fire s;-l

lumina, cind pe lirm

seivi un om, un necunoscut in care

luim in seami

_ Hei, avegicevade mincare ?

H.r

strigi el intr-un irziu,

parcisi-gi bati joc de caznanoastri zad,arnicd

- .

N"]

_ Dar el

nivoadele.

am rispuns noi, cu asprime, acestuialt fhmind. Nu, n_avemnimic !

desprealtd hrani vorbea si noi nu pricepeam, g.iurd si stringem

- N-aveqi ? $i necunoscurul intinse bratul,

ardtind prin cenusiul diminelii.

At 'nci zvirlili

mreajain latura stingi a l,rrrtrii gi trageqi

Firi

si vrem, firi

si stim, ficuram cum

ne_aporuncit. $i, intr_o clipa, iati,

mie intii,

scoaserim nivodul incircat, gata si se rupi. Abia atunci

triznetul ingelegeriiprin minte. E Domnul

bun. Petru a sirit gol in api.si

,r

rrr,

am strigat caun ne-

s-a.repezitla picioarele lui. Apoi noi, to'giceilalti am

Domnul nostru, -i-"

alergata-sagoi si uzi, numai cu niste

chefnind, scincind de bucurie, ."

ttigt. ciini ritdciqi

- Numai pescuitul minunat v-a destiinuit cd un tinir

.

pestercidinainte g;l-"-

,i-r'

ir,"orrj,rrat, strigind,

gisit stipinul.

nimic ? seuimi

""r. eragl, ir,.llo

-.Nimic,

ofti Apostolul

incolo nimic. Eram toqiopicigi, orbi caSaurina-

"Iel"ii

cl

dup;

timp altui

;i

" f.irr,

piinea 9i a

inte de Damasc

esteFl, 9i totugi nu indrizneam si credem.Era El giir, meni nu crftezasi-L intrebe: cine egti ru ? Numai

binecuvintat pegtele,ne-am dumirit. El a chemat pe petru, cu carea vorbit inde-

lung, lisindu-i

dupd El qi s-adepirtat.

ni-

.re'ingieg" trr.rr.i". $tiam ci

cici si acum o undi de indoiali

pistoria

turmei Sale. pe urmi

mi-a ficut semn tainic si mi iau

L-am ajuns 9i, cizind in genunchi,ridicai ochii gi-L ispitii, asacum md jurasem.

, _, : _D_-"1Tne, pentru ce n-ai

YARUL

dorul lui. umple-ne golul sufletului cu

lor cu

rispuns atunci, .ro"p,.",

lui pilat, ce esteADE_

?spune-ne micar acum, inainte de a ne piresi, si nu murim insetali de

adevir, .r-

r. umplu cocoaselecimile-

api, casi putem stribate pustiavietii

$i, implorindu-L, il apucasemsi-L flneam devestmint

ci stringeam in mini vint.

Dar

bigai de seami

Domnul, mihnit pestemisuri, mi privi cu durere,pe urmi imi zimbi

De atunci nu ni s-a mai ardtat.

ficu nevizut

.

si se

--cum

sepoate?izbucniri toqi.cum sepoate?lnqelegeam sdnu-l lumineze

pe Pilat, piginul".

acolo, pe malul Tiberi"l.f

deaunagura pestetaina ADEVARULUI i::lgi]ne

Dar pe tine ? pe voi ?Mai bin. rr-". ii hiat s; muriti de foame

qi firi

pegte,decit si_si i"llrlae

pe tor_

-, qicatehumenii vilureau turbati.

vi gribi!,

ii potoli Ioan. ci.ci tot noi eram

^

Curind

- ry"

de vini. cea mai greavini !

'

am priceput si ticerea, si durerea Mintuitorului.

538

- (lum asta? $i incremeniri toqiagteptind

- Dupi

ce limbile de foc ale Mintuitorului

Ptrozn

t I'tt A

ne-au ars obloanele, pini atunci

pecetluite,aleinqelegerii,ne-amdumirit: cum adici erasi mai rispundi noui gi iui Pilat, ceesreadevirul, cind insusi El, Adevirul, coborit fiinqial,seaflagi sta

acolo, sepropunea intreg vazului, auzului, pipiitului nostru al tuturor. Iar noi il cautam in alti parte, cain oglindn 9i ghicitori. El, Adevirul etern, ne griia cu guri, ne privea cu ochi, ne duceade mini: noi nu-L vedeam,nu-L auzeam' $i

ceream,cantsle prostr, citevaboabe de vorbe cind El ne griia din toati intre- gimeaSa.

$i, spunind astea,bitrinul

igi pleci fagain palme gi plinse' $i impreuni

to^td ceata,zguduiti

de adinca si neagteptatasimplitate a descoperirii.

cu el

- Dar, il mingiie omul, nu puteaqi fi vinovali, nici tu, nici ceilalli. Voia

Domnului

a fost si nu aflali Adevirul

decit prin mijlocirea Duhului.

- Nu, seinvinovili Ioan

Si nu vi ingelaqi,nu voia lui a fost pricina, ci ne-

noastre. Duhul sfint a biruit nu- le invingem cu dragostea Pentru

credinga,indiritnicia, slibiciunea qi indoielile mai negtiinqanoastrl. Pe celelaltea trebuit si

Domnul 9i nidejdea in f;gaduinqa lui, de carenu ne-am mai despirgit apoi. Citi

vreme era El cu noi,

stam ca neroziipe insusi piscul muntelui gi intrebam unde

estemuntele.

- Totugi, aveali o indreptilire, seamesteci cel mai indriznel. cine priveste

ginti soarelenu-l mai vede.Il orbegtestrilucirea. Trebuia cavilpaialui si seum-

breasci.Numai aqaochii il pot r;bda.

Domnul igi imblinzise pentru noi lumina

si isi indulcis e razele,luind trup de Duh'

- Domnul, seimpotrivi

bitrinul,

noi eram cei vinovaqi Furaqide vrajavorbirii, ei nu bigari

Deodata,cinevail chemi, spaimintat

de seami ci un amurg sinistru sestrecurasepini la ei sub portice. Ulilele risu-

nau de larmi, maidaneleseumpluseri de gloati, strigdtele 9i viititurile seinte-

qiri '

Afar:e,unzibranic {umuriu de doliu selisasepestelume. In cer soarelesear- bid seveqtejise.Nigte vermi negri, mari si grogi,sezvircoleau in discul lui, cain-

tr-un miez srricat,qi-l muqcaupini

beznd,rupeau cu gurile hnlci din trupul tot mai intunecat al astrului, caregtirbit, zdrobit, sestingeadin cein cemai agonic. Copiii qipau,barbagiiingilbenisera,femeileingenuncheateboceau.

la singe.Nori, in chipul unor balauri de

Iegiri

- Vircolacii, urlau toqi, vircolacii maninca pe Sfintul Soare.

agtep-

tind ifirgitul prorocit. Dar Sfintul, cu un semn ficut, ii potoli, aritindu-le sus rizboiul luminii cu intunericul. Soarelenu semai cunostea. Arata ca o biati

naluci pieritoare, spinzurind in haos,un rod vierminos, gatasi sedesprindi

si si cadi.

Spaimaintri

giin ceataneofiqilor, care sebuluciri in jurul bitrinului,

539

V. Vorrtins(rJ

Deodati,o secerideaurrisiri

dincolodecimpulobscuralinclestirii,carese

curindintregglobulbiruitor

sesmulse

ilsu-sta.Apoi un sfert,peurmi jumitate,

din filcile monstrilor gistriluci mailuminosla locullu"i,in cer.Dihiniile ince-

viaqaporneaiarisi ina-

tari si maiexiste

inte gimulqimileserisipiri cu o noui increderein statornicialuminii.

chiote sicintecedebucurierisunari.

- Ce-afost,plrinte ?intrebaucatehumeniiinci speriagi.

- o intunecimedesoare

$i Apostolulatoatestiuiorii Lmuri cumsicindse

intimpli eclipsa.

- cu semnulacesta,sfirgibitrinul carcheza,Domnul

vndnprilej si inqele-

rrro"gi.-

ADE_

vinagiosindanoastri ci nu descopereamsirr,r

_g gt:ii"di"c

caresilisluia aieveainrre noi, adici

intunecaerapenrru cd,beznasufletelorto"rtr.

VARUL,

pe Mintuitorul. Daci adesease

ii zvirleapetele ei negrepesre

pestesoaresi,pirelnic, il

gi'nui-auing;_

strilucirealui, asacumigi aruncd.pimintul umbralui

acoperi.vircolacii din inimalui Pilatl-aumincatpeMintuitorul

duit sil

dinqi, nori virsaqide patimi 9i

innegureau,il rodeau,pini a nu-L mai

descopere.vircolacii din sufletele,ro"rr.", umbre iscatedin necre-

deznidejde,se puneauintre noi gi El, il

cind umbla pe ape si ne

ir"pt ,r.,

",rrro"9r.,

noi arituri gi-L lrrr-

Neamnecreiinciossiin-

picat prin insugi

" .,r; i-p;rtegi

p" .,roi

spiimintam cade o niluci, ori cind mergeacu

striin, saucindil intrebam,capeoricareom,ceesteADEVARUL qiEl, i*^rrr.-

catdeatitanecredingi,ni seficeatot mainecunoscut

diritnic, cum_sespuneaadesea,atrebuit si neriscumperedin

singeleSiu, din c"re 1l rugim si vi invredniceasc; ii curind

$i binecuvintindu-i cusirutare,pefiecarein parte,Ioanle detedrumul.

Dar

ucenicii,,risipindu-se, duserivesreacaputerniculApostolinadinspo-

runcisegidobindise,pentruei,intunecimeasoarelui.

Bucure;ti,31august1952