Unitatea de invatare 1

1 Spaţii vectoriale
1.1 Definiţia spaţiului vectorial
Definiţia 1.1. Fie (K, ⊕, ) un corp comutativ, (V, +) un grup comutativ şi
· : K × V → V o funcţie. V se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar)
peste K ı̂n raport cu operaţia internă ” + ” şi operaţia externă ” · ” dacă sunt
verificate următoarele proprietăţi:

1. (α ⊕ β) · x = α · x + β · x, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V ;

2. α · (x + y) = α · x + α · y, ∀α ∈ K, ∀x, y ∈ V ;

3. α · (β · x) = (α  β) · x, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V ;

4. 1K · x = x, ∀x ∈ V ,

unde 1K este elementul neutru al corpului K relativ la operaţia .

Elementele lui K se numesc scalari, elementele lui V se numesc vectori,
operaţia ” + ” se numeşte adunarea vectorilor, iar operaţia ” · ” se numeşte
ı̂nmulţirea cu scalari a vectorilor.
Un spaţiu vectorial peste corpul numerelor reale se numeşte şi spaţiu
vectorial real.

Observaţia 1.1. Uzual, notăm α ⊕ β = α + β, α  β = α · β = αβ,

α · x = αx, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V.

Exemplul 1.1. a) Fie Rn = x = (x1 , x2 , . . . , xn )> | xi ∈ R, ∀i ∈ {1, . . . , n}



mulţimea vectorilor coloană n-dimensionali (n ∈ N∗ ), cu elemente reale, unde

(x1 , x2 , . . . , xn )> reprezintă transpusul vectorului linie (x1 , x2 , . . . , xn ). Atunci
Rn este un spaţiu vectorial real (operaţia internă ” + ” fiind adunarea vecto-
rilor, iar operaţia externă( ” · ” fiind ı̂nmulţirea cu scalari a vectorilor). )
b) Fie Mm,n (R) = A = (aij )i=1,m | aij ∈ R, ∀i ∈ {1, . . . , m}, ∀j ∈ {1, . . . , n}
j=1,n
mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane (m, n ∈ N∗ ), cu elemente reale.
Atunci Mm,n (R) este un spaţiu vectorial real (operaţia internă ” + ” fiind
adunarea matricelor, iar operaţia externă ” · ” fiind ı̂nmulţirea cu scalari a
matricelor).
În particular, mulţimea Mn,n (R) a matricelor pătratice cu n linii şi n
coloane se notează uzual cu Mn (R).

1
 c) Fie M ⊆ R o mulţime nevidă, şi F(M ) = {f : M → R} mulţimea
funcţiilor reale definite pe M . Atunci F(M ) este un spaţiu vectorial real
(operaţia internă ” + ” fiind adunarea funcţiilor, iar operaţia externă ” · ” fiind
ı̂nmulţirea cu scalari a funcţiilor).

d) Fie R[X] = p0 + p1 X + p2 x2 + · · · + pn X n | n ∈ N, pi ∈ R, ∀i ∈ {0, . . . , n}
mulţimea polinoamelor cu coeficienţi reali. Atunci R[X] este un spaţiu vec-
torial real (operaţia internă ” + ” fiind adunarea polinoamelor, iar operaţia
externă ” · ” fiind ı̂nmulţirea cu scalari a polinoamelor).

Exerciţiul 1.1. Să se arate că Rn este un spaţiu vectorial real (operaţia
internă ”+” fiind adunarea vectorilor, iar operaţia externă ”·” fiind ı̂nmulţirea
cu scalari a vectorilor), unde
n o
Rn = x = (x1 , x2 , . . . , xn )> | xi ∈ R, ∀i ∈ {1, . . . , n}

reprezintă mulţimea vectorilor coloană n-dimensionali (n ∈ N∗ ), cu elemente

reale, iar (x1 , x2 , . . . , xn )> reprezintă transpusul vectorului linie (x1 , x2 , . . . , xn ).

Rezolvare.
1) Verificăm proprietăţile grupului comutativ.

Parte stabilă: x + y ∈ Rn , ∀x, y ∈ Rn .

Fie x = (x1 , x2 , . . . , xn )> şi y = (y1 , y2 , . . . , yn )> , i = 1, n doi vectori din Rn .
Atunci

x + y = (x1 , x2 , . . . , xn )> + (y1 , y2 , . . . , yn )> = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )> ,

cu xi + yi ∈ R, ∀i = 1, n, deci x + y ∈ Rn .

Asociativitate: (x + y) + z = x + (y + z), ∀x, y, z ∈ Rn .

Folosind asociativitatea adunării numerelor reale avem

(x + y) + z = [(x1 , x2 , . . . , xn )> + (y1 , y2 , . . . , yn )> ] + (z1 , z2 , . . . , zn )>

= (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )> + (z1 , z2 , . . . , zn )>
= ((x1 + y1 ) + z1 , (x2 + y2 ) + z2 , . . . , (xn + yn ) + zn )>
= (x1 + (y1 + z1 ), x2 + (y2 + z2 ), . . . , xn + (yn + zn ))>
= (x1 , x2 , . . . , xn )> + (y1 + z1 , y2 + z2 , . . . , yn + zn )>
= (x1 , x2 , . . . , xn )> + [(y1 , y2 , . . . , yn )> + (z1 , z2 , . . . , zn )> ]
= x + (y + z).

2
Comutativitate: x + y = y + x, ∀x, y ∈ Rn .
Folosind comutativitatea adunării numerelor reale avem
x + y = (x1 , x2 , . . . , xn )> + (y1 , y2 , . . . , yn )>
= (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )>
= (y1 + x1 , y2 + x2 , . . . , yn + xn )>
= (y1 , y2 , . . . , yn )> + (x1 , x2 , . . . , xn )>
= y + x.
Element neutru: ∃ e ∈ Rn astfel ı̂ncât x + e = e + x = x, ∀x ∈ Rn . Avem
x + e = (x1 , x2 , . . . , xn )> + (e1 , e2 , . . . , en )>
= (x1 + e1 , x2 + e2 , . . . , xn + en )>
= (x1 , x2 , . . . , yn + xn )> ,
de unde rezultă x1 + e1 = x1 , x2 + e2 = x1 , . . . , xn + en = xn , deci e1 = e2 =
· · · = en = 0. Astfel elementul neutru este e = (0, 0, . . . , 0)> .

Elemente simetrizabile: ∀x ∈ Rn ∃x0 ∈ Rn astfel ı̂ncât x + x0 = x0 + x = e.

Avem
x + x0 = (x1 , x2 , . . . , xn )> + (x01 , x0 e2 , . . . , x0n )>
= (x1 + x01 , x2 + x02 , . . . , xn + x0n )>
= (0, 0, . . . , 0)> ,
de unde rezultă x1 + x01 = 0, x2 + x02 = 0, . . . , xn + x0n = 0, adică x01 = −x1 ,
x02 = −x2 , . . . x0n = −xn , deci fiecare element x este simetrizabil, iar simetricul
este de forma x0 = −x.

Astfel am demonstrat că (Rn , +) este grup comutativ.

2) Verificăm că (α + β)x = αx + βx, ∀α, β ∈ R, ∀x ∈ Rn .

Folosind distributivitatea ı̂nmulţirii faţă de adunare ı̂n corpul numerelor reale,
avem
(α + β)x = (α + β)(x1 , x2 , . . . , xn )>
= ((α + β)x1 , (α + β)x2 , . . . , (α + β)xn )>
= (αx1 + βx1 , αx2 + βx2 , . . . , αxn + βxn )>
= (αx1 , αx2 , . . . , αxn )> + (βx1 , βx2 , . . . , βxn )>
= α(x1 , x2 , . . . , xn )> + β(x1 , x2 , . . . , xn )>
= αx + βx.

3
 3) Verificăm că α(x + y) = αx + αy, ∀α ∈ R, ∀x, y ∈ Rn .
Folosind din nou distributivitatea ı̂nmulţirii faţă de adunare ı̂n corpul nume-
relor reale, avem

α(x + y) = α[(x1 , x2 , . . . , xn )> + (y1 , y2 , . . . , yn )> ]

= α(x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )>
= (α(x1 + y1 ), α(x2 + y2 ), . . . , α(xn + yn ))>
= (αx1 + αy1 , αx2 + αy2 , . . . , αxn + αyn )>
= (αx1 , αx2 , . . . , αxn )> + (αy1 , αy2 , . . . , αyn )>
= α(x1 , x2 , . . . , xn )> + α(y1 , y2 , . . . , yn )>
= αx + αy.

4) Verificăm că α(βx) = (αβ)x, ∀α, β ∈ R, ∀x ∈ Rn .

Folosind asociativitatea ı̂nmulţirii numerelor reale avem
h i
α(βx) = α β(x1 , x2 , . . . , xn )>
= α(βx1 , βx2 , . . . , βxn )> = (α(βx1 ), α(βx2 ), . . . , α(βxn ))>
= ((αβ)x1 , (αβ)x2 , . . . , (αβ)xn )> = (αβ)(x1 , x2 , . . . , xn )>
= (αβ)x.

5) Verificăm că 1 · x = x, ∀x ∈ Rn .
Avem

1 · x = 1 · (x1 , x2 , . . . , xn )> = (1 · x1 , 1 · x2 , . . . 1 · xn )>

= (x1 , x2 , . . . , xn )> = x.

Cum sunt ı̂ndeplinite toate proprietăţile din definiţia spaţiului vectorial,

rezultă că Rn este spaţiu vectorial real. 

1.2 Bază a unui spaţiu vectorial

Fie V un spaţiu vectorial real ı̂n raport cu operaţia internă ”+” şi operaţia
externă ” · ”.

Definiţia 1.2. Pentru orice vectori v1 , v2 , . . . , vn ∈ V şi orice scalari α1 , α2 , . . . ,

X n
αn ∈ R, vectorul v = αi vi se numeşte combinaţia liniară a vectorilor
i=1
v1 , v2 , . . . , vn cu scalarii α1 , α2 , . . . , αn .

4
Definiţia 1.3. Fie B = {v1 , v2 , . . . , vn } ⊆ V un sistem (mulţime) de vectori
(n ∈ N∗ ).

1. Sistemul B se numeşte liniar dependent dacă ∃α1 , α2 , . . . , αn ∈ R nu

n
X
toţi nuli a.ı̂. αi vi = 0 (0 fiind elementul neutru din V relativ la
i=1
operaţia +).

2. Sistemul B se numeşte liniar independent dacă nu este liniar depen-

n
X
dent (adică αi vi = 0 numai pentru α1 = α2 = · · · = αn = 0).
i=1

3. Sistemul B se numeşte sistem de generatori pentru V dacă ∀v ∈ V

există scalarii α1 , α2 , . . . , αn ∈ R a.ı̂.
n
X
v= αi vi . (1.1)
i=1

4. Sistemul B se numeşte bază a spaţiului vectorial V dacă este şi liniar

independent şi sistem de generatori pentru V .

Lema 1.1. Dacă B = {v1 , v2 , . . . , vn } este o bază iar S = {x1 , x2 , . . . , xp }

este un sistem liniar independent ale spaţiului vectorial V , atunci p ≤ n.

Propozic tia 1.1. Dacă {v1 , v2 , . . . , vn } şi {v10 , v20 , . . . , vm

0 } sunt două baze

finite ale spaţiului vectorial V , atunci ele au acelaşi număr de elemente, adică
n = m.

Definiţia 1.4. Spaţiul vectorial V se numeşte finit dimensional dacă are o

bază finită {v1 , v2 , . . . , vn }. În acest caz numărul n se numeşte dimensiunea
spaţiului V şi se notează cu dim V .

Exemplul 1.2. O bază a spaţiului vectorial real Rn este mulţimea

B = {e1 , e2 , . . . , en }, unde

e1 = (1, 0, . . . , 0, 0)> , e2 = (0, 1, . . . , 0, 0)> , . . . , en = (0, 0, . . . , 0, 1)> ,

deci dim Rn = n.
Vectorii e1 , e2 , . . . , en se numesc vectorii unitate n-dimensionali, iar
baza B = {e1 , e2 , . . . , en } se numeşte baza canonică (standard) a spaţiului
vectorial n-dimensional Rn .

5
Teorema 1.1 (Teorema bazei). Dacă B = {v1 , v2 , . . . , vn } este o bază a
spaţiului vectorial V , atunci pentru orice vector v ∈ V scrierea (1.1) este
unică.

Definiţia 1.5. În contextul Teoremei 1.1, formula (1.1) se numeşte scrierea
(reprezentarea) vectorului v ı̂n baza B, iar scalarii α1 , α2 , . . . , αn se
numesc componentele (coordonatele) vectorului v ı̂n baza B.

Observaţia 1.2. În spaţiul vectorial real n-dimensional Rn , fie

B = {a1 , a2 , . . . , am } ⊂ Rn un sistem de vectori şi A = (a1 , a2 , . . . , am ) ∈
Mn,m (R) matricea având drept coloane aceşti vectori. Atunci:
1. B este liniar independent dacă şi numai dacă rang A = m;
2. B este sistem de generatori dacă şi numai dacă rang A = n;
3. B este bază dacă şi numai dacă m = n şi det A 6= 0.

Exerciţiul 1.2. Să se verifice dacă ı̂n spaţiul vectorial real R3 sistemul de
vectori B = {(1, 5, 0)> , (3, 2, 1)> , (2, 1, 3)> } este:
a) liniar independent;
b) sistem de generatori;
c) bază.

Rezolvare. Dimensiunea spaţiului vectorial este n = 3, iar cardinalul sistemu-

lui de vectori este m = 3. Matricea ataşată sistemului de vectori este
 
1 3 2
A =  5 2 1 .
0 1 3

a) Calculăm rangul matricei A. Avem

 
 1 3 2 

det A =  5 2 1  = −30 6= 0.
 0 1 3 

Rezultă că rang A = 3 = m, deci sistemul de vectori B este liniar independent.

b) Cum rang A = 3 = n, rezultă că B este sistem de generatori.
c) Cum B este liniar independent şi sistem de generatori, rezultă că B este
bază. O altă justificare este următoarea: avem n = m = 3 şi det A 6= 0, deci
B este bază. 

6
1.3 Exerciţii de verificare
Exerciţiul 1.3. Să se verifice dacă următoarele mulţimi au structură de spaţiu
vectorial:
a) R/C (adică R peste (C, +, ·)); b) R2 /Q; c) C/R; d) R3 /R; e) Z/R.

Exerciţiul 1.4. Să se verifice liniar independenţa următoarelor sisteme de

vectori din R3 :
a) S1 = {(1, −2, 3)> , (2, −3, 5)> , (1, 0, 2)> };
b) S2 = {(1, 0, −7)> , (5, 1, −3)> , (4, 1, 4)> };
c) S3 = {(1, 2, 3)> , (2, 4, 7)> };
d) S4 = {(1, −1, 3)> , (−3, 3, −9)> }.

Exerciţiul 1.5. Să se verifice dacă ı̂n spaţiul vectorial real R3 următoarele
sisteme de vectori formează baze:
a) B1 = {(2, −1, 1)> , (−3, 1, 2)> , (−3, 1, 4)> }
b) B2 = {(5, 1, 9)> , (3, 2, 1)> , (0, −2, −5)> }
c) B3 = {(−1, 2, 0)> , (3, 2, 7)> , (1, 6, 7)> }
d) B4 = {(2, 1, 5)> , (−3, 1, 7)> }

2 Metoda eliminării Gauss-Jordan. Aplicaţii

2.1 Lema substituţiei
Fie V un spaţiu vectorial real ı̂n raport cu operaţia internă ”+” şi operaţia
externă ” · ”.

Lema 2.1 (Lema substituţiei). Fie B = {v1 , v2 , . . . , vn } o bază a spaţiu-

n
X
lui vectorial V şi fie v = αi vi ∈ V , unde α1 , α2 , . . . , αn ∈ R. Fie B 0 =
i=1
{v10 , v20 , . . . , vn0 }, cu (
v, dacă i = k,
vi0 =
vi , 6 k,
dacă i =
unde k ∈ {1, 2, . . . , n} este un indice fixat. Atunci B 0 este bază a spaţiului
vectorial V dacă şi numai dacă αk 6= 0.
În acest caz, dacă x ∈ V este un vector având scrierea ı̂n baza B
n
X
x= βi vi , β1 , β2 , . . . , βn ∈ R,
i=1

7
atunci scrierea lui x ı̂n baza B 0 este
n
X
x= βi0 vi0 , β10 , β20 , . . . , βn0 ∈ R,
i=1

unde

βk


 , dacă i = k,
0
 αk
βi = ∀i ∈ {1, . . . , n}. (2.1)
α β − αi β k
 k i

 , dacă i 6= k,
αk
Observaţia 2.1 (Schema Lemei substituţiei). Denumirea Lemei substi-
tuţiei provine de la faptul că trecerea de la baza B = {v1 , v2 , . . . , vn } la baza
B 0 = {v10 , v20 , . . . , vn0 } = B\{vk }∪{v} se realizează prin substituirea (ı̂nlocuirea)
vectorului vk cu vectorul v. Această substituţie se notează cu

vk ← v.

Schematic, scrierile vectorilor v1 , v2 , . . . , vn , v şi x ı̂n cele două baze pot fi

reprezentate ı̂n următoarele două tabele.

1. Scrierea ı̂n baza B, adică ı̂nainte de substituţia vk ← v:

BazaVectorii v1 v2 ... vk ... vn v↓ x

v1 1 0 0 0 α1 β1
v2 0 1 0 0 α2 β2
..
.
←vk 0 0 1 0 αk βk
..
.
vn 0 0 0 1 αn βn

Săgeata orizontală de pe linia vectorului vk semnifică faptul că acest

vector va ieşi din bază, iar săgeata verticală de pe coloana vectorului v
semnifică faptul că acest vector va intra ı̂n bază.
Elementul ı̂ncadrat, αk , se numeşte pivot pentru substituţia vk ← v.
Conform Lemei substituţiei, pivotul trebuie să fie nenul.
2. Scrierea ı̂n baza B 0 , adică după substituţia vk ← v:

8
 BazaVectorii v1 v2 ... vk ... vn v x
α1 αk β 1 − α1 βk
v1 1 0 − 0 0 β10 =
αk αk
α2 0 αk β2 − α2 βk
v2 0 1 − 0 0 β2 =
αk αk
..
.
1 βk
v 0 0 0 1 βk0 =
αk αk
..
.
αn αk βn − αn βk
vn 0 0 − 1 0 βn0 =
αk αk

Remarcăm că elementele din al doilea tabel se obţin din cele ale primului
tabel prin aplicarea următoarei metode, numită regula pivotului:
1. linia pivotului se ı̂mparte la pivot;
2. cu excepţia pivotului, coloana acestuia se completează cu 0;
3. restul elementelor se calculează cu formula
αk β i − αi β k
βi0 = ,
αk
numită şi regula dreptunghiului, deoarece elementele utilizate for-
mează un dreptunghi ı̂n primul tabel. Acest dreptunghi are pe o
diagonală ”vechiul element” βi (ce va fi ı̂nlocuit cu ”noul element” βi0 ) şi
pivotul αk , iar pe cealaltă diagonală elementele βk şi αi , ca ı̂n diagrama
următoare:
αi βi
H
Y *

HH 

H
 H

 HH
j
H
αk βk

Deci regula dreptunghiului este:

(vechiul element) × pivot − produsul elementelor de pe cealaltă diagonală
noul element = .
pivot

2.2 Metoda eliminării Gauss-Jordan pentru rezolvarea siste-

melor de ecuaţii liniare
Fie sistemul de ecuaţii liniare
Ax = b,

9
unde A = (aij )i=1,m ∈ Rm×n este matricea sistemului, x = (x1 , x2 , . . . , xn )> ∈
j=1,n
Rn este vectorul variabilelor (necunoscutelor) sistemului, iar b = (b1 , b2 , . . . ,
bm )> ∈ Rm este vectorul termenilor liberi ai sistemului.
Presupunem că m = n şi det A 6= 0. Atunci, conform Teoremei lui Cramer,
sistemul este compatibil determinat (adică are o soluţie unică).
Avem echivalenţa

Ax = b ⇔ b = x1 a1 + x2 a2 + · · · + xn an ,

a1 , a2 , . . . , an fiind vectorii coloană ai matricei A, adică A = (a1 , a2 , . . . , an ).

Deci soluţia sistemului Ax = b este chiar scrierea vectorului b ı̂n baza
{a1 , a2 , . . . , an } a spaţiului vectorial real Rn . Conform Lemei substituţiei
această scriere poate fi determinată pornind de la scrierea

b = b1 e1 + b2 e2 + · · · + bn en

a vectorului b ı̂n baza canonică {e1 , e2 , . . . , en } şi efectuând succesiv substitu-

ţiile e1 ← a1 , e2 ← a2 , ..., en ← an .
Dacă pentru un i ∈ {1, 2, . . . , n} (arbitrar fixat) substituţia ei ← ai nu
este posibilă datorită faptului că elementul pivot este nul, atunci se efectu-
ează o substituţie de forma ek ← ai , unde k > i este un indice pentru care
această substituţie este posibilă (adică elementul pivot corespunzător este ne-
nul). Existenţa lui k este asigurată de presupunerea det A 6= 0.
Această metodă de rezolvare a sistemului dat se numeşte metoda eli-
minării Gauss-Jordan. Prezentăm ı̂n continuare o descriere algoritmică a
acestei metode.
Algoritmul 2.1 (Metoda eliminării Gauss-Jordan pentru
rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare, cazul det A 6= 0).
Pasul 0. Se completează tabelul iniţial, ce conţine scrierile vectorilor a1 , a2 ,
. . . , an şi b ı̂n baza canonică {e1 , e2 , . . . , en }:

BazaVectorii a1 ... an b
e1 b1
.. ..
. A .
en bn

Pentru i = 1, n se execută Pasul i, descris ı̂n continuare.

Pasul i. Tabelul anterior, obţinut la Pasul i − 1, conţine scrierile vectorilor
a1 , a2 , . . . , an şi b ı̂n baza {a1 , . . . , ai−1 , ei , . . . , en }, adică are forma:

10
 BazaVectorii a1 ... ai−1 ai↓ ... an b
(i−1) (i−1) (i−1)
a1 1 0 a1i a1n b1
..
.
(i−1) (i−1) (i−1)
ai−1 0 1 ai−1,i ai−1,n bi−1
(i−1) (i−1) (i−1)
←ei 0 0 aii ain bi
..
.
(i−1) (i−1) (i−1)
en 0 0 ani ann bn

(i−1)
Dacă aii = 0 (elementul diagonal de pe poziţia i), atunci se in-
(i−1)
terschimbă linia i cu o linie k, k > i, cu proprietatea că aki 6= 0
(un astfel de element nenul există, deoarece rang A = n).
(i−1)
După această eventuală interschimbare obţinem aii 6= 0.
Luând acest element ca pivot, se completează următorul tabel aplicând
regula pivotului (corespunzător substituţiei ei ← ai ), rezultând scrierile
vectorilor a1 , a2 , . . . , an şi b ı̂n noua bază {a1 , . . . , ai−1 , ai , ei+1 , . . . , en }.

La final, după efectuarea celor n paşi, se obţine scrierea vectorului b ı̂n baza
{a1 , a2 , . . . , an }, adică exact soluţia x = (x1 , x2 , . . . , xn )> a sistemului Ax = b.

Observaţia 2.2. În cazul ı̂n care sistemul de ecuaţii are puţine necunoscute,
acestea se pot nota cu x, y, z... ı̂n loc de x1 , x2 , x3 ....

Exerciţiul 2.1. Să se rezolve următoarele sisteme utilizând metoda eliminării

Gauss-Jordan:  
(  2x + 4y − 5z = 13, 2x − 3y + z = 7,

x + 2y = 4, 
a) b) x + 2y + z = 3, c) x + 2y − 2z = −5, .
−2x + 3y = −1.  
3x − 2y + 2z = 2, −x + y + z = 0,
 

Rezolvare. Utilizăm metoda eliminării Gauss-Jordan, descrisă prin următoa-

rele tabele.
a)
BazaVectorii a1↓ a2 b
←e1 1 2 4 (vom efectua substituţia e1 ← a1 )
e2 -2 3 -1
a1 1 2 4
←e2 0 7 7 (vom efectua substituţia e2 ← a2 )
a1 1 0 2
a2 0 1 1

11
 Deci soluţia sistemului este: x = 2, y = 1.

b)

BazaVectorii a1↓ a2 a3 b
←e1 2 4 -5 13 (vom efectua substituţia e1 ← a1 )
e2 1 2 1 3
e3 3 -2 2 2
a1 1 2 -5/2 13/2
e2 0 0 7/2 -7/2 (elementul diagonal este zero)
e3 0 −8 19/2 -35/2 (vom interschimba liniile 2 şi 3)
a1 1 2 -5/2 13/2
←e3 0 −8 19/2 -35/2 (vom efectua substituţia e3 ← a2 )
e2 0 0 7/2 -7/2
a1 1 0 -1/8 17/8
a2 0 1 -19/16 35/16
←e2 0 0 7/2 -7/2 (vom efectua substituţia e2 ← a3 )
a1 1 0 0 2
a2 0 1 0 1
a3 0 0 1 -1

Deci soluţia sistemului este: x = 2, y = 1, z = −1.

c)
BazaVectorii a1↓ a2 a3 b
←e1 2 -3 1 7 (vom efectua substituţia e1 ← a1 )
e2 1 2 -2 -5
e3 -1 1 1 0
a1 1 -3/2 1/2 7/2
←e2 0 7/2 -5/2 -17/2 (vom efectua substituţia e2 ← a2 )
e3 0 -1/2 3/2 7/2
a1 1 0 -4/7 -1/7
a2 0 1 -5/7 -17/7
←e3 0 0 8/7 16/7 (vom efectua substituţia e3 ← a3 )
a1 1 0 0 1
a2 0 1 0 -1
a3 0 0 1 2

Deci soluţia sistemului este: x = 1, y = −1, z = 2.

12
2.3 Metoda eliminării Gauss-Jordan pentru calculul inversei
unei matrice
Fie matricea pătratică A = (aij ) i=1,n ∈ Rn×n .
j=1,n
Presupunem că det A 6= 0, deci matricea A este inversabilă.
Avem echivalenţa
X = A−1 ⇔ In = AX
(In fiind matricea unitate de ordinul n). Deci coloanele (vectorii coloană)
matricei inverse X = A−1 sunt chiar scrierile coloanelor e1 , e2 , . . . , en ale ma-
tricei unitate In ı̂n baza {a1 , a2 , . . . , an } a spaţiului vectorial real Rn , unde
a1 , a2 , . . . , an sunt coloanele matricei A. Conform Lemei substituţiei aceste
scrieri pot fi determinate pornind de la scrierile

ai = ai1 e1 + ai2 e2 + · · · + ain en , ∀i ∈ {1, 2, . . . , n}

ale coloanelor ai ı̂n baza canonică {e1 , e2 , . . . , en } şi efectuând succesiv substi-
tuţiile e1 ← a1 , e2 ← a2 , ..., en ← an .
Dacă pentru un i ∈ {1, 2, . . . , n} (arbitrar fixat) substituţia ei ← ai nu
este posibilă datorită faptului că elementul pivot este nul, atunci se efectu-
ează o substituţie de forma ek ← ai , unde k > i este un indice pentru care
această substituţie este posibilă (adică elementul pivot corespunzător este ne-
nul). Existenţa lui k este asigurată de presupunerea det A 6= 0.
Prezentăm ı̂n continuare o descriere algoritmică a acestei metode.

Algoritmul 2.2 (Metoda eliminării Gauss-Jordan pentru calculul in-

versei unei matrice).

Pasul 0. Se completează tabelul iniţial, ce conţine scrierile vectorilor a1 , a2 ,

. . . , an şi e1 , e2 , . . . , en ı̂n baza canonică {e1 , e2 , . . . , en }:

BazaVectorii a1 ... an e1 ... en

e1
..
. A In
en

Pentru i = 1, n se execută Pasul i, descris ı̂n continuare.

Pasul i. Tabelul anterior, obţinut la Pasul i − 1, conţine scrierile vectorilor

a1 , a2 , . . . , an şi e1 , e2 , . . . , en ı̂n baza {a1 , . . . , ai−1 , ei , . . . , en }.
(i−1) (i−1)
Dacă aii = 0 (aii fiind elementul diagonal de pe poziţia i din acest

13
 tabel), atunci se interschimbă linia i cu o linie k, k > i, cu proprietatea
(i−1)
că aki 6= 0 (un astfel de element nenul există, deoarece rang A = n).
(i−1)
După această eventuală interschimbare obţinem aii 6= 0.
Luând acest element ca pivot, se completează următorul tabel aplicând
regula pivotului (corespunzător substituţiei ei ← ai ), obţinându-se scri-
erile vectorilor a1 , a2 , . . . , an şi e1 , e2 , . . . , en ı̂n noua bază {a1 , . . . , ai−1 ,
ai , ei+1 , . . . , en }.
La final, după efectuarea celor n paşi, se obţin scrierile vectorilor a1 , a2 , . . . , an
şi e1 , e2 , . . . , en ı̂n baza {a1 , a2 , . . . , an }, adică tabelul final are forma:
BazaVectorii a1 ... an e1 ... en
a1
..
. In A−1
an
Observaţia 2.3. Dacă renunţăm la presupunerea det A 6= 0, atunci la Pasul
(i−1)
i al algoritmului anterior este posibil să avem aii = 0 şi să nu existe niciun
(i−1)
indice k, k > i, cu proprietatea că aki 6= 0. În acest caz rezultă că det A = 0,
deci matricea A nu este inversabilă (şi algoritmul se ı̂ncheie).
Exerciţiul 2.2. Să se determine inversele următoarelor matrice, ı̂n cazul ı̂n
care sunt inversabile, utilizând
 metoda eliminării
 Gauss-Jordan:
 
  1 1 1 2 1 0
3 2
a) A = ; b) B =  1 1 2  ; c) C =  −1 1 2  .
4 3
1 2 1 0 1 3
Rezolvare. Se ştie că o matrice este inversabilă dacă determinantul ei este
nenul, deci, pentru a stabili dacă o matrice este inversabilă ı̂i vom calcula de-
terminantul.
 
 3 2 
a) Avem    = 1 6= 0, deci matricea A este inversabilă.
4 3 
Calculul inversei matricei A prin metoda eliminării Gauss-Jordan este des-
cris prin următoarele tabele.
BazaVectorii a1↓ a2 e1 e2
←e1 3 2 1 0 (vom efectua substituţia e1 ← a1 )
e2 4 3 0 1
a1 1 2/3 1/3 0
←e2 0 1/3 -4/3 1 (vom efectua substituţia e2 ← a2 )
a1 1 0 3 -2
a2 0 1 -4 3

14
  
3 −2
Deci inversa matricei date este A−1
= .
−4 3
 
 1 1 1 
 
b) Avem  1 1 2  = −1 6= 0, deci matricea B este inversabilă.
 1 2 1 
Calculul inversei matricei B prin metoda eliminării Gauss-Jordan este des-
cris prin următoarele tabele.

BazaVectorii a1↓ a2 a3 e1 e2 e3
←e1 1 1 1 1 0 0 (vom efectua substituţia e1 ← a1 )
e2 1 1 2 0 1 0
e3 1 2 1 0 0 1
a1 1 1 1 1 0 0
e2 0 0 1 -1 1 0 (elementul diagonal este zero)
e3 0 1 0 -1 0 1 (vom interschimba liniile 2 şi 3)
a1 1 1 1 1 0 0
←e3 0 1 0 -1 0 1 (vom efectua substituţia e3 ← a2 )
e2 0 0 1 -1 1 0
a1 1 0 1 2 0 -1
a2 0 1 0 -1 0 1
←e2 0 0 1 -1 1 0 (vom efectua substituţia e2 ← a3 )
a1 1 0 0 3 -1 -1
a2 0 1 0 -1 0 1
a3 0 0 1 -1 1 0
 
3 −1 −1
Deci inversa matricei date este B−1 =  −1 0 1 .
−1 1 0
 
 2 1 0 
 
c) Avem  −1 1 2  = 5 6= 0, deci matricea C este inversabilă.
 0 1 3 
Calculul inversei matricei C prin metoda eliminării Gauss-Jordan este des-
cris prin următoarele tabele.

15
 BazaVectorii a1↓ a2 a3 e1 e2 e3
←e1 2 1 0 1 0 0 (vom efectua substituţia
e2 -1 1 2 0 1 0 e1 ← a1 )
e3 0 1 3 0 0 1
a1 1 1/2 0 1/2 0 0
←e3 0 3/2 2 1/2 1 0 (vom efectua substituţia
e2 0 1 3 0 0 1 e2 ← a2 )
a1 1 0 -2/3 1/3 -1/3 0
a2 0 1 4/3 1/3 2/3 0 (vom efectua substituţia
←e2 0 0 5/3 -1/3 -2/3 1 e3 ← a3 )
a1 1 0 0 1/5 -3/5 2/5
a2 0 1 0 3/5 6/5 -4/5
a3 0 0 1 -1/5 -2/5 3/5
 
1/5 −3/5 2/5
Deci inversa matricei date este C−1 =  3/5 6/5 −4/5 .
−1/5 −2/5 3/5


2.4 Metoda eliminării Gauss-Jordan pentru calculul rangului

unei matrice
Algoritmul 2.3 (Metoda eliminării Gauss-Jordan pentru calculul ran-
gului unei matrice).
Se completează tabelul iniţial, ce conţine scrierile vectorilor a1 , a2 , . . . , an
ı̂n baza canonică {e1 , e2 , . . . , en }:

BazaVectorii a1 ... an
e1
..
. A
en

Se aplică metoda eliminării Gauss-Jordan, până nu se mai găsesc pivoţi diferiţi

de zero.
Rangul matricei va fi diferenţa dintre numărul liniilor matricei şi numărul
liniilor cu toate elementele nule obţinute.

Exerciţiul 2.3. Să se calculeze rangul următoarelor matrice cu ajutorul me-

todei eliminării Gauss-Jordan:

16
  
  1 1 2  
1 2 −1 2 1 3 2 1
 1 2 −1 
a)  2 4 1 −2  b) 
 2
; c)  −2 1 4 2 ;
2 4 
−3 −6 0 0 2 −1 −1 0
3 1 0

Rezolvare. Calculul rangurilor matricelor prin metoda eliminării Gauss-Jordan

este descris prin următoarele tabele.

a)
BazaVectorii a1↓ a2 a3 a4
←e1 1 2 -1 2 (vom efectua substituţia e1 ← a1 )
e2 2 4 1 -2
e3 -3 -6 0 0
a1 1 2 -1 2
e2 0 0 3 -6 (elementul diagonal este zero)
e3 0 0 -3 6 (se vor interschimba coloanele doi cu trei)

Deoarece am interschimbat coloane, vom construi un nou tabel, ı̂n care

vom schimba capul de tabel.
BazaVectorii a1 a3↓ a2 a4
a1 1 -1 2 2
←e2 0 3 0 -6 (vom efectua substituţia e2 ← a3 )
e3 0 -3 0 6
a1 1 0 2 0
a3 0 1 0 -2
e3 0 0 0 0

Nu se mai poate alege pivot, deci algoritmul s-a ı̂ncheiat. Se observă că
există o singură linie cu toate elementele nule, astfel, rangul matricei este
r = 3 − 1 = 2.

b)

17
 BazaVectorii a1↓ a2 a3
←e1 1 1 2 (vom efectua substituţia e1 ← a1 )
e2 1 2 -1
e3 2 2 4
e4 3 1 0
a1 1 1 2
←e2 0 1 -3 (vom efectua substituţia e2 ← a2 )
e3 0 0 0
e4 0 -2 -6
a1 1 0 5
e2 0 1 -3
e3 0 0 0 (elementul diagonal este zero)
e4 0 0 -12 (vom interschimba liniiie 3 şi 4)
a1 1 0 5
e2 0 1 -3
←e3 0 0 −12 (vom efectua substituţia e3 ← a3 )
e4 0 0 0
a1 1 0 0
e2 0 1 0
e3 0 0 1
e4 0 0 0
Nu se mai poate alege pivot, deci algoritmul s-a ı̂ncheiat. Se observă că
există o singură linie cu toate elementele nule. Astfel, rangul matricei este
r = 4 − 1 = 3.

c)
BazaVectorii a1↓ a2 a3 a4
←e1 1 3 2 1 (vom efectua substituţia e1 ← a1 )
e2 -2 1 4 2
e3 2 -1 -1 0
a1 1 3 2 1
←e2 0 7 8 4 (vom efectua substituţia e2 ← a2 )
e3 0 -7 -5 -2
a1 1 0 -10/7 -5/7
a2 0 1 8/7 4/7
←e3 0 0 3 2 (vom efectua substituţia e3 ← a3 )
a1 1 0 0 5/21
a2 0 1 0 -4/21
a3 0 0 1 2/3
Nu se mai poate alege pivot, deci algoritmul s-a ı̂ncheiat. Se observă că nu

18
există linii cu toate elementele nule. Astfel, rangul matricei este r = 3 − 0 = 3.


2.5 Metoda eliminării Gauss-Jordan pentru calculul coordo-

natelor unui vector ı̂ntr-o anumită bază
Fie B = {a1 , a2 , ..., an } o bază a unui spaţiu vectorial şi un vector x =
(α1 , α1 , ..., αn ) scris ı̂n baza canonică.

Algoritmul 2.4 (Metoda eliminării Gauss-Jordan pentru pentru cal-

culul coordonatelor unui vector ı̂ntr-o anumită bază).

Se completează tabelul iniţial, ce conţine scrierile vectorilor a1 , a2 , . . . , an

şi b ı̂n baza canonică {e1 , e2 , . . . , en }:

BazaVectorii a1 ... an x
e1 α1
.. ..
. A .
en αn

Se aplică regula pivotului, iar ı̂n final se obţine

BazaVectorii a1 ... an x
a1 1 ... 0 β1
.. .. .. ..
. . ... . .
.. .. .. ..
. . ... . .
en 0 ... 1 βn

de unde rezultă scrierea vectorului x ı̂n baza {a1 , a2 , . . . , an }, adică xB =

(β1 , β2 , . . . , βn )> .

Exerciţiul 2.4. Să se verifice dacă următoarele sisteme de vectori din R3

formează o bază, şi, ı̂n caz afirmativ, să se scrie coordonatele vectorului x ı̂n
această bază folosind metoda eliminării Gauss-Jordan:

a) B = {(1, −2, 3)> , (−2, 5, 0)> , (2, −3, 2)> }, x = (0, −3, 2)> ;
b) B = {(−1, 3, 2)> , (0, 1, 7)> , (−2, 5, −3)> }, x = (1, 5, 4)> ;
c) B = {(1, 3, 5)> , (2, 1, 2)> , (1, 0, 2)> }, x = (−1, 3, 1)> .

19
Rezolvare. Pentru a verifica dacă sistemele de vectori formează baze, vom
aplica Observaţia 1.2. Cum numărul de vectori din fiecare sistem de vectori
este egal cu dimensiunea bazei (m = n = 3), rezultă că este suficient să
calculăm determinanţii
 matricelor asociate sistemelor.
 1 −2 3 
 
a) Avem  −2 5 0  = −10 6= 0, de unde rezultă că sistemul de vectori
 2 −3 2 
formează o bază.
Calculul coordonatelor vectorului x ı̂n această bază prin metoda eliminării
Gauss-Jordan este descris prin următoarele tabele.

BazaVectorii a1↓ a2 a3 b
←e1 1 -2 3 0 (vom efectua substituţia e1 ← a1 )
e2 -2 5 0 -3
e3 2 -3 2 2
a1 1 -2 3 0
←e2 0 1 6 -3 (vom efectua substituţia e2 ← a2 )
e3 0 1 -4 2
a1 1 0 15 -6
a2 0 1 6 -3
←e3 0 0 −10 5 (vom efectua substituţia e3 ← a3 )
a1 1 0 0 3/2
a2 0 1 0 0
a3 0 0 1 -1/2

Deci coordonatele lui x ı̂n baza B sunt: xB = (3/2, 0, −1/2).

 
 −1 0 −2 
 
b) Avem  3 1 5  = 0, de unde rezultă că sistemul de vectori nu for-
 2 7 −3 
mează o bază. 
 1 2 1 
 
c) Avem  3 1 0  = −9 6= 0, de unde rezultă că sistemul de vectori formează
 5 2 2 
o bază.

20
 BazaVectorii a1↓ a2 a3 x
←e1 1 2 1 -1 (se va efectua substituţia e1 ← a1 )
e2 3 1 0 3
e3 5 2 2 1
a1 1 2 1 -1
←e2 0 −5 -3 6 (se va efectua substituţia e2 ← a2 )
e3 0 -8 -3 6
a1 1 0 -1/5 7/5
a2 0 1 3/5 -6/5
←e3 0 0 9/5 -18/5 (se va efectua substituţia e3 ← a3 )
a1 1 0 0 1
a2 0 1 0 0
a3 0 0 1 -2

Deci coordonatele lui x ı̂n baza B sunt: xB = (1, 0, −2). 

2.6 Exerciţii de verificare

Exerciţiul 2.5. Să se rezolve următoarele sisteme de ecuaţii liniare prin me-
toda eliminării Gauss-Jordan:
 
 x + 2y − 3z = −7  2x + 3y − 4z = 4
a) −x + 3y + 2z = 0 ; b) −2x − 3y + z = −4 ;
2x + y − z = −1 x + 2y − 2z = 3
 

 
 x + y − 2z = −2  2x + y = −1
c) x+z = −1 ; d) 2y + z = 5 ;
3x − 2y + 3z = −7 x − 2z = −7
 

 
 3x − y + 2z = −2  x + y − 4z = 9
e) x + 2y − z = 6 ; f) 2x + 2y + z = −9 ;
−x − 2y + 2z = −10 x + 2z = −7
 

 
 x + 4y − 2z = 10  −6x + 3y − 2z = 14
g) 2x − y − z = 2 ; h) 2x − y + 4z = −3 ;
x − 2y + 2z = 10 5x + 2y − 6z = −2
 

Exerciţiul 2.6. Să se găsească inversele următoarelor matrice prin metoda

eliminării Gauss-Jordan, ı̂n cazul ı̂n care sunt inversabile:

21
    
    1 2 0 1 1 −3
−4 2 3 1
a) ; b) ; c)  −1 1 3 ; d) 1 1 2 ;
3 −2 0 −2
2 1 −1 2 0 3
     
1 2 3 2 1 0 1 1 1
e)  0 −1 1 ; f) −4 −2 3 ; g)  2 5 1 .
0 0 −1 1 0 −2 0 3 −1
Exerciţiul 2.7. Să se calculeze rangul următoarelor matrice folosind metoda
eliminării Gauss-Jordan:    
  2 −2 8 0 1 1 0 2
1 2 3 −1  −2 3 1 0  ; c)  2 3 1 5 ;
 
a)  0 1 2 5 ; b)  1 0 1 2   3 4 1 7 
2 4 6 −2
4 −4 16 0 1 2 1 3
     
1 3 0 3 8 1 3 2 0 1 −3 2
 0 0 12 16 9   2 3 1 5   −1 2 1 
     
 1 3
d)  2 1 −1  ; e)  3
 6 3 5  ; f)  1
 0 3  .
 1 3 −2 5 17   4 0 2 7   3 0 5 
4 12 6 6 5 2 −3 1 2 0 1 2

Exerciţiul 2.8. Să se verifice dacă următoarele sisteme de vectori din R3

formează o bază, şi, ı̂n caz afirmativ, să se scrie coordonatele vectorului x ı̂n
această bază folosind metoda eliminării Gauss-Jordan:
a) B = {(1, 2, −1)> , (1, 5, 0)> , (6, 3, −3)> }, x = (0, 3, 2)> ;
b) B = {(−1, 3, 1)> , (1, −2, 5)> , (0, 1, 6)> }, x = (1, 3, 5)> ;
c) B = {(1, 3, 2)> , (0, 1, 5)> , (4, 8, −2)> }, x = (1, 5, 4)> ;
d) B = {(1, 1, −2)> , (2, 3, 7)> , (3, 3, 0)> }, x = (1, 2, 3)> ;
e) B = {(1, 4, −2)> , (2, 5, 2)> , (0, 3, −6)> }, x = (2, −3, 0)> .

22