ETICA CRESTINA A | n aceasta serie, Dr. R. C. Sproul ofera o aplicatie contemporand a standardelor eterne ale lui Dumnezeu. El ne pune la dispozitie un ghid biblic pentru abordarea unor importante subiecte etice ale timpului nostru precum avortul, etica profesionala, rostirea adevarului, divortul.Cuprins Eticd si moralitate...... Relativismul moral .... Fundamentul universal al eticii .. Autoritate si Lege Naturala Principiu si traditie . Muchia de cutit ... Etica situationala Etica lui Isus si Legea lui Dumnezeu in timp de razboi ... Pedeapsa capitala..... Sacralitatea vietii Sacralitatea muncii ... Sacralitatea adevarului . Sacralitatea cdsatoriei... Intrebari si raspunsuricapitolul | ETICA SI MORALITATE ee vremuri de profunda criza etica in America (dar nu numai), criz& in termenii moralitatii, care se manifest atat la nivel cultural, cat si in viata bisericii. Cea mai recenta analiza asupra conceptiei religioase a americanilor, realizaté de George Barna, arata ci 95% dintre americani afirma inc existenta lui Dumnezeu, Totusi 75% dintre acestia nu con- sidera aceasta ca pe un adevar absolut. Am fost socat de aceasta incongruenta. Pentru mine este evident cd dac& exist Dumnezeu acest lucru trebuie si fie un adevar absolut. Insdsi caracterul Siu implica natura adevarului absolut. M-am intrebat cum este posibil si existe 0 asemenea discrepanta intre punctele de vedere ale oamenilor in cadrul aceleiasi culturi. Unul din factorii care explica acest lucru este tendinta oamenilor de a prelua sentimente si idei care se bucura de o larga popularitate in randul maselor. Este la moda sa crezi cd adevarul este relativ, iaté de ce oamenii spun ca nu exista adevaruri absolute. Totusi se bucura inca de o larga popularitate credinta intr-o fiinta suprema. Evident aceasta fiinta suprema nu are statutul de adevar absolut fn viziunea celor care neaga existenta adevarurilor absolute. Ceea ce vedem aici este 0 capitulare in fata opiniei publice a carei tendinta se regaseste in cultura. Adesea avem tendinta de a accepta ideile de larga circulatie fara a analiza in profunzime esenta lor. SA ne amintim spre exemplu critica pe care o aducea Friedrich Nietzsche Europei secolului al XIX-lea pe care o considera ca avand o cultura decadenta, Critica lui Nietzsche avea ca fundament ceea ce el numea moralitatea de turma aceasta fiind considerata principalul indicator al unei culturi in decadenta. Nietzsche intelegea prin moralitate de turma faptul cd oamenii defineau binele sau raul in functie de ceea ce facea majoritatea. Avem tendinta de a ne conforma oricarui model de comportament careeste la moda intr-o anumita perioada fn istorie. Unii istorici au aratat ci decada anilor ‘60 in America a fost 0 perioada de revolutie morala care a inlocuit moralitatea traditionala cu ceea ce s-a numit noua moralitate. Aceasta nu inseamna ca adevarul s-a schimbat brusc tn zece.ani, dar modul de a percepe adevarul s-a schimbat in mod dramatic si tot in mod dramatic s-au schimbat modelele comportamentale. C4nd intram in studiul obiectului eticii, primul lucru pe care doresc si-| vedem este diferenta istorica dintre eticd si moralitate, care cred ca este important s-o intelegem. . Termenul etica provine de la cuvantul “ethos”, iar termenul moralitate provine de la cuvantul “mores”. Antropologii si sociologii examineaza comportamentul unui grup de oameni pe care il au in studiu. Moravurile (mores) indica obiceiurile, modelele comportamentale pe care le poate cineva observa intr-o cultura sau fntr-o anumita societate. De exemplu moravurile oamenilor care traiesc in India difera de moravurile oamenilor care traiesc in Europa. Indienii si europenii au obiceiuri diferite, modele si valori diferite. De la cuvantul “mores” provine termenul moralitate. , in lumea Greciei antice, etosul unei culturi era fundamentul filosofic, structura pe care se construia o anumita civilizatie. Astfel facem distinctie intre principiul abstract care este etosul si moralitatea concreta, practica, care reprezinté comportamentul unui anumit grup. Etica a fost privita de-a lungul istoriei ca o stiinta normativa. O stiinta normativa este o stiintA care se ocupi cu anumite norme. Normele sunt standardele sau legile care guverneaza anumite lucruri. O stiintd normativa studiaza ce trebuie sa fie, deci, putem spune ca de-a lungul istoriei studiul eticii este un studiu al "trebuintei". Este un studiu al normelor pe care cineva trebuie sa le urmeze pentru a face ceea ce este corect. fn plus, modul gramatical cu care a fost asociat de-a lungul istoriei etica este modul imperativ. Exista o anumita structurd gramaticala pentru exprimarea imperativului. Imperativul este modul gramatical care exprima 0 porunca, un ordin, o obligatie. Astfel in etic suntem preocupati de norme, principii, reguli destinate s& guverneze comportamentul. Etica se preocupa cu "trebuintele" care definesc supunerea fata de anumite norme sau standarde. Etica este exprimata prin intermediul imperativului care la randul lui presupune unordin, o porunca. Pe de alta parte, moralitatea nu este o stiinté normativa, ci este o stiinta descriptiva. O stiinté descriptiva nu spune cum trebuie sa fie Jucrurile ci pur si simplu descrie situatiile asa cum se desfagoara ele in realitate. Cand studiem moralitatea oamenilor incercdm sa descriem deprinderile, obiceiurile, moravurile, modalitatile de comportament. Astfel etica este normativa in timp ce moralitatea este descriptiva. Moralitatea nu descrie ceea ce "ar trebui" sd fie, ci descrie ceea ce este de fapt. SA ne oprim la acest punct si si accentudm o distinctie cruciala pe care fiecare crestin trebuie s-o inteleagd, Crestinismul Biblic afirma ca lumea in care trdim este o lume cazuta, cd raul a patruns in inimile fiintelor umane gsi din aceasta cauza noi nu facem ce trebuie sa facem. Existé 0 prapastie inspaimntatoare intre etica si moralitate, intre ceea ce trebuie sa facem gsi ceea ce facem de fapt. Nu trebuie sa fii cregtin ca s intelegi semnificatia acestui lucru, pentru ca fiecare dintre noi poate s4-si imagineze o lume care este mai buna decat cea in care traim noi acum. Cu totii stim c& exist lucruri pe care nu le-am facut dar pe care trebuia si le fi facut si lucruri pe care le-am facut, si nu trebuia sa le fi facut. Modul gramatical prin care se exprima propozitiile ce se refera la moralitate este indicativul. Indicativul pur si simplu spune ce s-a facut sau ce se face. Nu spune nimic despre ce trebuie sd se faca. fn concluzie pentru a sublinia diferenta dintre etic si moralitate ne gandim la patru elemente diferite, si anume in cazul eticii acestea sunt: etosul, normativul, trebuinta si imperativul, iar in cazul moralitatii: faptele, descriptivul, ceea ce se intémpla si indicativul. Distinctia dintre etica si moralitate este clara. Ea a devenit confuza in.cultura zilelor noastre, si aceast& confuzie sti la baza revolutiei care are loc in zilele noastre, din punct de vedere comportamental. Cred ca etica la care se ajunge pornind de la confuzia dintre etica si moralitate poate fi denumita "moralitate statistic". Aceasta functioneaza astfel: cand studiem si analizim comportamentul oamenilor ajungem la concluzia potrivit cireia comportamentul majoritatii trebuie sa fie nor- mal, deoarece este atat de larg raspandit. Cred ca unul dintre precursorii revolutiei sexuale a fost sondajul lui Kinsey. Kinsey a aratat ca erau o multime de oameni care practicau un model comportamental sexual care era in contradictie cu normeletraditionale acceptate. Alte sondaje aratau un mare procent de relatii sexuale premaritale in America, un procent care depadsea cu mult 50%, aceasta impotriva eticii traditionale iudeo-crestine care interzicea activitatea sexuala premaritala. Vedem dintr-odata ca din punct de vedere statistic aceasta era situatia normala. Observam ca acest cuvant “normal” are in rédacina sa cuvantul "norm&". Ceea ce s-a intamplat foarte curand in America a fost ca binele sau corectitudinea a fost definita nu fn termenii unui standard absolut transcendent, ci mai degraba in sermenii a ceea ce era normal. Brusc distinctia dintre etica si moralitate a fost anulata. in discutia noastra despre diferenta dintre etic si moralitate, doresc sa revin la cuvantul “trebuie”. Este un cuvant pe care il utilizim adesea, dar nu ne gandim ce inseamna el. De ce am obligatia si fac ceva ce nu vreau s& fac sau sa renunt la ceva ce imi place si fac? De ce trebuie si-mi supun comportamentul unor norme pentru ca cineva imi cere aceasta? Acestea sunt intrebarile fundamentale ale eticii.capitolul 2 RELATIVISMUL MORAL n mi amintesc o discutie avutd cu o studenta care dorea sa relativizeze existenta lui Dumnezeu. M-a intrebat daca eu cred in Dumnezeu si i-am raspuns afirmativ. Raspunsul ei a fost cA desi pentru mine Dumnezeu exista, totusi ea o duce foarte bine fara Dumnezeu gi deci pentru ea Dumnezeu nu existi. Eu i-am spus atunci ca nu cred ci vorbim despre acelasi lucru. Cand afirm ca eu cred in Dumnezeu nu fac 0 afirmatie ce are semnificatie doar pentru viata mea, ci afirm existenta unei fiinte dincolo de vointa si sentimentele mele subiective. Dumnezeu exista in mod obiectiv. Sunt dispus sa accept ca daca o astfel de fiinta exista, pot apare o multime de raspunsuri subiective vis-a-vis de acest lucru. Totusi niciunul din aceste raspunsuri subiective nu au puterea sa anuleze existenta lui Dumnezeu. E] exista, dar nu datoritd faptului ci cineva a afirmat acest lucru; tot asa tagdduirea (contestarea) existentei lui Dumnezeu nu duce Ja anihilarea Lui. Dumnezeu exista indiferent de sentimentele subiective ale oamenilor. Ea aacceptat explicatia mea, dar a continuat s4 spun ca nu crede in Dumnezeu. Eu i-am raspuns ca unul dintre noi raspunde gresit la intrebarea daca ex- isti Dumnezeu. Nu putem avea dreptate amandoi. Realitatea despre care discutim nu admite relativizare. In cele din urma a acceptat cele spuse de mine. Partea bund a lucrurilor este cd atunci cAnd oamenii spun ca nu cred intr-un adevar absolut, ci nu cred acest lucru in mod absolut. Nu poti trai in aceasta lume imbratisand un relativism total. A face acest lucruinseamna anega legea fundamentala care guverneaza géndirea omeneasca. Aceasta lege este legea noncontradictiei care spune in esenta ei cd ceva nu poate sa fie $i s4 nu fie in acelasi timp. Adesea am spus in trecut ca exist’ multi oameni care neaga chiar silegea noncontradictiei. Totusi, as adiuga repede ca aceasta tagaduire este fortata si temporard. Printr-o tagdduire fortati inteleg cd persoana este constransa de o anumita situatie si realizeaza ca va trebui sd renunte la ceva din filosofia sa daca accepta existenta legii noncontradictiei, si astfel prefera si nege existenta ei. Prin tagdduire temporara inteleg ca mai tarziu persoana se desprinde de emotivitate si logicd pentru a supravietui si va renunta la tagdduirea sa. Ideea este ca atunci cind negam adevarul obiectiv, avem tendinta sa acceptim un adevar subiectiv si selectiv. Forta care a generat relativismul radical in cultura americana a fost de natura morala. Terenul unde suntem cu adevarat incurcati, infasurati in relativism este domeniul eticii. Cfnd veea ce vreau sa fac este in conflict cu anumite norme sau principii, ma confrunt cu problema justificarii unei dorinte personale care este in contradictie cu o anumita lege morala. Cu alte cuvinte relativismul moral este incercarea omului de a justifica pacatul. Este permisul care imi ajuta si scap de legea care imi sanctioneaza comportamentul. Ne amintim de faimoasa fraza din opera lui Dostoievski: “Daca nu existé Dumnezeu atunci toate lucrurile sunt posibile”. Cu alte cuvinte daca nu exist o fiintd absoluta care s4 decreteze norme absolute sau un adevar absolut, atunci nu exist un fundament absolut pentru o eticd normativa. Jar daca nu exist4 o norma absoluta pentru etic, atunci toate lucrurile sunt permise in cele din urma, deoarece in ultima instanté nu mai conteaza nimic. Atunci totul devine o lupta pentru impunerea anumitor conventii, 0 batalie pentru impunerea anumitor moravuri, o batalie a unor grupuri pentru impunerea dorintelor lor personale ca reguli ale societatii. SA ne amintim de critica lui Karl Marx. El nu credea in existenta lui Dumnezeu dar a fost de acord cu Dostoievski in multe lucruri. El considera c& toate legile nu sunt altceva decat certificarea dorintelor si a drepturilor de proprietari ale clasei conducatoare. Mai departe el spunea cd legea este ceva decretat pentru a tine masele sub control si pentru a-i impiedica pe cei care nu au sa se revolte impotriva celor care au si s4 le fure acestora proprietitile si slujbele. fnlocuind legislatia divind si normele absolute cu conventiile omenesti, acestea sunt concepute in asa fel incat s4 controleze comportamentul oamenilor. Aceste conventii omenesti nu au o baza absoluta in realitate, deoarece izvorul lor nu este Fiinta absolut care decreteaza norma absoluta.Intr-una din lucririle sale (Being and Nothingness), Jean Paul Sartre obiecta impotriva existentei unei fiinte eterne transcendente care guverneaza acest univers si care impune vointa sa pentru comportamentul omenesc argumentand ca fiecare decret restringe libertatea omului intr-un anumit grad, si acest Jucru reduce omul la mai putin decat o creaturd liber. El-sustine cA daca noi suntem liberi, atunci nu poate exista un conducator suveran care sa-si impuna vointa sa asupra noastra. Daca un astfel de suveran exista, atunci noi nu mai suntem liberi. Daca stim ca noi suntem liberi din punct de vedere moral atunci libertatea noastra dovedeste inexistenta lui Dumnezeu. Un filosof olandez Lieben l-a contrazis pe Sartre spunand ca moralitatea lui Sartre face necesara tagdduirea existentei lui Dumnezeu. Ceea ce Lieben arata este faptul cd adesea dezbaterea asupra existentei lui Dumnezeu nu este cu adevarat o discutie obiectiva in cadrul metafizicii sau teologiei, ea devine mai curdnd o discutie despre moralitate. Vedem acest lucru foarte clar in societatea americana de astizi. Unul dintre cele mai insemnate subiecte de dezbatere est problema avortului. Tata cum obiceiurile americanilor si faptele acestora referitoare la avort s- “au schimbat in secolul al douazecilea. imi amintesc c& citeam in 1960 opera lui Helmut Thielicke, cel mai cunoscut profesor de eticd din intreaga lume, la vremea aceea. Abordand problema avortului, Thielicke a facut urmatoarea observatie: este de remarcat c4, desi de-a lungul istoriei bisericii, teologii au sustinut puncte de vedere diferite asupra multor subiecte teologice, exist totusi un subiect asupra caruia a existat 0 opinie comuna a filosofilor crestini si a teologilor si anume avortul si rau! provocat in urma acestuia. fn 1950 in America nu numai cd existau legi impotriva avortului,exista chiar o anumit& mentalitate culturald impotriva acestuia. Oricine facea un avort avea parte de o rea reputatie. Cateva zeci de ani mai tarziu majoritatea americanilor sustinea dreptul unei persoane de a face avort. Ceea ce intr-o perioada anterioar& in societatea americand era un mare rau potrivit conventiilor sociale, devenise 0 practica larg rispAndita si larg acceptata din punct de vedere social. Moravurile oamenilor legate de practica avortului s-au schimbat in mod dramatic. in plan etic situatia s-a schimbat de asemenea in mod dramatic. fn trecut etica milita puternic impotriva avortului, iar acum putem vedea totfelul de teorii etice care cauta sa-si ajusteze punctele de vedere referitoare la aceasta problema. Ceea ce se poate spune din punct de vedere al analizei istorice este ca la un moment dat fn istoria culturii americane 0 anumita practica a fost considerata a fi rea, iar acum nu mai este considerata a fi rea. Ceea ma intereseaza aici este modul cum aceasta practica este aparata. Se observa ca este aparata in mod constant in termenii problemei drepturilor. Aici ne confruntim cu o alta confuzie in domeniul eticii. Trebuie si jntelegem distinctia dintre un drept moral si un drept legal. Dreptul legal este ceva ce legea civila permite. Totusi drepturile legale trebuie deosebite de drepturile morale, in afari de cazul cind facem presupunerea ca orice permite legea intr-o anumitd cultura este in acelasi timp un drept moral. Exista persoane care spun ca singura definitie a unui drept moral este dreptul legal. Din perspectiva iudeo-crestina exist o mare diferenta intre drepturile legale si drepturile morale. Putem accepta cd o persoana are dreptul legal sa faca ceva intr-o societate dati, dar aceasta nu aduce cu sine in mod automat, ipoteza ci acea persoana are dreptul moral sa faca acel lucru. Multe tri permit oamenilor sd facd ceea ce Dumnezeu le interzice sa faca. Ceea ce urmeaza si discutam este problema moralitatii 7n termenii telativismului sau absolutismului.capitolul 3 FUNDAMENTUL UNIVERSAL AL ETICII you Testament prezinta in Cartea Judecatorilor o perioada din istoria evreilor cAnd acestia nu aveau rege. In locul unui rege oamenii erau condusi de un lider charismatic pe care Dumnezeu il ridica si-i cdlauzeasca in vremuri de criza, Natiunea nu era cu adevarat o natiune ci un grup de triburi adunate laolalta. Cand criza aparea, Dumnezeu le didea conducatori precum Debora, Ghedeon si Samson. Cand citim despre acea perioada din istoria evreilor parcd am citi un cantec care are urmitorul refren cantat dupa fiecare vers: "Israel a facut ce era rau inaintea Domnului". Prin aceasta textul biblic vesteste o judecata, o judecatd morala a modelelor comportamentale ale poporului, si aceasta perioada este in scop negativ. Observam astazi inclinatia oamenilor spre relativizarea binelui si a rdului, spre a sustine cd nu exista lucruri care din punct de vedere moral sa fie considerate ca absolute. Aceasta idee este acceptata, cel putin in aparenta, de citre 75% dintre americani. In anii ‘60, cand America era cuprinsa de celebra revolutie morala, unul dintre cunoscutele sloganuri ale zilei, care circula in special printre tineri era: “Fiecare are dreptul sa fack ceea ce doreste”. Acest slogan a fost ridicat la rangul de axiom morala. Astfel exista doar un lucru care avea o recunoastere morala absoluta: dreptul absolut de a face ceea ce doresti. Astizi aceasta frazi nu a disparut complet din cultura americana, spiritul sau a fost pistrat, iar fraza a fost abreviata: “(Just do it!) Fa-o!” Aceasta inseamnia, fa ceea ce-ti trece prin cap, ceea ce doresti, fara oprelisti, fara cenzura. Lipseste de aici orice consideratie a binelui absolut sau a rdului, deoarece fiecare are dreptul sa faca ceea ce vrea. Oamenii faiceau ceea ce doreau in vremea c&rtii Judecatorilor. Refrenulmentionat mai devreme era ca Israel facea ceea ce era rau inaintea lui Dumnezeu. Raul nu era determinat de preferinta oamenilor, ci de hotararea lui Dumnezeu insusi. Ceea ce faiceau oamenii era socotit rau de catre Dumnezeu. Intrebarea care se pune este: “Este aceasta un lucru relativ? Felul in care Dumnezeu vede binele si raul este doar 0 opinie sau este ceva absolut?” in mod evident mesajul cartii Judecdtorilor este ci in conformitate cu hotararea lui Dumnezeu anumite modele de comportament uman sunt considerate a fi rele si pentru cd Dumnezeu le considera a fi rele ele sunt rele. Ele sunt rele in mod obiectiv deoarece ele incalca legea Judecatorillui. Vom reveni la aceasta. Cartea Judecatorilor se termina cu urmatorul verset: “in acele zile nu era rege in Israel; fiecare facea ce era bine in ochii lui, din punctul lui de vedere”. Observati aici diferenta intre hotararea asupra binelui a rdului? Pedeapsa venea asupra lui Israel pentru cd oamenii faceau ce era rau in ochii Domnului. Ei faceau ce era rau in ochii Domnului, pentru ca toti faceau ce este bine in ochii lor, adica din punctul lor de vedere. Ceea ce ni se transmite pe cale biblica este o scurta definitie a pacatului, si anume: “Pacatul este orice lipsa de conformitate cu legea lui Dumnezeu sau orice incalcare a legii lui Dumnezeu”. Aceasta implica faptul ca existd un Dumnezeu si El are o lege. Aceastd lege este norma transcendenta si absoluta care defineste ce este drept si ce este bun gi care constituie baza eticd a omenirii. Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ci daca existé Dumnezeu si El are 0 lege, aceasta se refera nu numai la crestini, evrei, musulmani, ci la oameni din orice alta religie. Legea lui Dumnezeu stapaneste peste toate fiintele umane. Fiecare fiinté creati de Dumnezeu este raspunzatoare in fata legii Sale. Dumnezeu si legea Sa este fundamentul universal pentru etic’ — nu doar pentru etica crestina, ci si pentru etica umana in general. Sunt anumite legi sau porunci pe care Dumnezeu le-a dat lui Israel si care au fost destinate in mod special poporului Israel, pentru o anumitd perioada din istorie si care mai tarziu au fost abrogate. Cu siguranta sunt alte legi date comunitatii crestine, precum este spre exemplu porunca referitoare la Cina Domnului, lege care nu se aplicd in mod direct necredinciosilor. Totusi, toti oamenii sunt legati de Dumnezeu prin legdmant; fiecare fiint’ omeneasca se afl in legimantul creatiei. Toate fiintele omenesti se afl intr-o relatie testamental cu Creatorullor. Ele pot nega sau nesocoti legamntul, dar nu-l pot distruge, in afard de faptul daca nu-L distrug pe Dumnezeu, deoarece prin insagi virtutea de a fi fiinte create dup chipul Sau, legea lui Dumnezeu “este valabila pentru noi”. Cand vorbim despre lege, existi céteva lucruri pe care trebuie si le intelegem. In primul rand este faptul c&4 din punct de vedere crestin etica crestinismului este "teonoma”. Cuvantul "teonomie" provine din alaturarea a doua cuvinte de origine greac&, teos - Dumnezeu si nomos — lege. fn mod sigur ati auzit si de autonomie. O persoana autonomi este o persoana care se conduce dupa propria sa lege. El sau ea are dreptul sd faca orice ii place. “Fiecare are dreptul sa faca ce vrea, ce fi place”. O persoana autonoma nu se raporteaza Ja nici o lege mai inalta decat propria lege. Din punct de vedere crestin numai Dumnezeu este autonom. Miezul problemei este ispita care a provocat caderea omului. sarpele a venit la Adam si Eva cu promisiunea ca ei vor deveni asemeni lui Dumnezeu. Aceasta a fost promisiunea autonomiei morale. Pacatul primordial al rasei umane a fost ravnirea autonomiei. Originea sloganului “fa ceea ce doresti” este mult mai veche de anii ‘60. Ea coboara pana in Geneza capitolul 3, si nascocitorul ei a fost sarpele. Crestinismul a invatat intotdeauna ca etica nu este o eticd a autonomiei, ci o eticd a heteronomiei. Heteronomia inseamna a fi condus de altul. In anumite societdti seculare existd 0 eticd heteronoma fara credinta in Dumnezeu iar in acest caz, statul devine acel altul care hotaraste normele comportamentului individual. Etica crestina este o varietate specifica de heteronomie, care este teonomie. Acel “altul” a cairui lege hotaraste in ultima instant ce este drept si ce nu este drept este Dumnezeu. Teonomie fnseamna pur si simplu condus de Dumnezeu sau guvernat de Dumnezeu. Am vazut mai devreme ci exist doud afirmatii fundamentale ale eticii crestine: Dumnezeu exist si El are o lege. Observim de asemenea cd Jegea Jui Dumnezeu nu provine de undeva din exterior, ci legea lui Dumnezeu provine din insusi caracterul Sau. Fiinta Sa este absolut, si legea Sa reflecta caracterul Sau. Deoarece caracterul Sau este neschimbiator (imuabil) si vesnic, exista cfteva aspecte ale legii Sale care se transmit de-a lungul generatiilor si care transcend conventiile culturale. Din aceastd cauza, de-a lungul istoriei bisericii, teologii, desi au recunoscut ca au existat interdictii temporare pecare Dumnezeu le-a impus din cand in cand unor societati date, au afirmat ca exista un set de principii fundamentale care decurg din insusi caracterul neschimbator si etern al lui Dumnezeu. Acest set de norme il numim legea eterna a Jui Dumnezeu. Relativismu! moral este 0 directie morala care poate duce la un con- flict cu legea eterna a lui Dumnezeu. Cand un crestin pretinde a fi crestin dar spune ca nu existi repere morale absolute acea persoana sfideaza in mod direct legea lui Dumnezeu. fnteleg ci oamenii fari opinie pot face greseli serioase precum aceea de a se lisa sedusi de jargonul obisnuit al unei culturi care le spune mereu gi mereu ca nu exista repere morale abso- lute. Totusi un crestin nu poate crede cu adevarat aceasta, pentru ci nu poti fi crestin si in acelasi timp sa adopti autonomia. A fi crestin inseamna a te supune autoritatii lui Dumnezeu si dreptului Sau inalienabil de a ne conduce.capitolul 4 AUTORITATE $I LEGE NATURALA umnezeul Scripturii este un Dumnezeu al legii si am vazut ca ideea fundamentala a Bibliei este ca fapturile Sale nu sunt autonome. Dumnezeu nu da niciodata creaturilor Sale dreptul de a face ce vor ele, de a face ceea ce este drept din perspectiva lor personala. Mai degraba Dumnezeu conduce creatia Sa prin legea Sa si am vazut ca legea Sa a fost descrisa ca fiind legea eterna a lui Dumnezeu. Privind la legea eterna a lui Dumnezeu, am vazut deja cd ea reflectd caracterul lui Dumnezeu, dar in acelasi timp reflecta si autoritatea Sa. Ne amintim ca etica este o stiint4 pe care am definit-o ca fiind o stiinta normativa, 0 stiinté preocupata de “trebuinte”. Cand ni se spune ca trebuie sa facem ceva, intrebarea evidenta care se ridicd este: “Cine spune aga?” Aceasta este o intrebare legati de autoritate. Ce autoritate imi cere sa fac un anumit lucru? Suntem obisnuiti ca parintii si aiba autoritate in casa, managerii sa aiba autoritate la locurile de munca, magistratii civili s4 aiba autoritate in cadrul comunitatii. Astfel suntem obisnuiti s4 trim sub diferite autoritati. Cand ajungem la intrebarea finala despre autoritate vorbim despre nivelul cel mai fnalt al autoritatii, din care orice alti autoritate este derivata. Noul Testament spune cd Dumnezeu a instituit autoritatile, cd El harazeste puterile care sunt. De aceea, suntem chemati sa fim supusi autoritatilor pamAntesti, deoarece Dumnezeu le-a investit cu autoritate. Baza pentru orice autoritate este Dumnezeu fnsusi. Se observa ci termenul autoritate contine cuvantul autor. Dumnezeu este autorul existentei umane, a relatiilor dintre oameni si a societatii. El este autoritatea suprema care guverneazi aceste relatii umane. El nu ne-aautorizat sa facem orice vrem noi. Cand spunem ci Dumnezeu are autoritate, aceasta inseamna ca Dumnezeu are dreptul inerent, etern si intrinsec de a impune obligatii creaturilor Sale. Dumnezeu singur are autoritatea de a porunci in mod absolut. Ne amintim ca Luther la Dieta de la Worms, cand a fost chemat sa abdice de la principiile pe care le sustinea in opera sa, a fost prins intr-o teribild dilema. EI stia ca daca infrunta autoritatea bisericeasca si autoritatea impiratului va fi inchis si executat. In acel moment de traumi el a spus: “Nu pot renunta la ideile mele doar daca nu as fi convins de Sfanta Scriptura”. El nu a spus ca nu este in stare s4-si renege cuvintele. El a spus c4 este sub obligatia de a asculta de Dumnezeu. Dumnezeu ii luase constiinta captiva si o tinea inlantuita. Constiinta sa putea fi influentata de autoritati mai mici, dar nici una din ele nu i-o puteau face prizoniera in mod absolut. Daca aceste autoritati ti cereau si faca ceva ce Dummezeu fi interzicea, el trebuia s& asculte de Dumnezeu. Prima premisa a eticii crestine este cd Dummnezeu singur are autoritatea suprema de a obliga constiinta umana. El o obliga prin legea Sa. Cand suntem obligati s4 ascultam de Dumnezeu, acesta este finalul tuturor discutiilor legate de relativismul moral. Acesta este finalul lui “a face ce vrei” pentru crestini. Vorbim despre legea eterna a lui Dumnezeu, dar o alta denumire a legii, despre care am auzit este legea naturala. Dumnezeu nu numai ca a dat o descoperire speciala a legii Sale prin Biblie, dar a ldsat 0 descoperire a legii Sale si prin natura. Exista o cunoastere naturala a unor principii de baza despre ceea ce este corect sau gregit, cu care Dumnezeu a inzestrat creaturile Sale, . De exemplu ne amintim cuvintele lui Pavel din Romani cap. 2: “Toti cei ce au pacatuit fara Lege, vor pieri fara Lege; si toti ceice au pacatuit avind Legea, vor fi judecati dupa Lege. Pentru ca nu cei ce aud Legea sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti. Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care nu se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele, si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Cristos, lucrurileascunse ale oamenilor” (Rom 2: 12-16) Aceasta este un text foarte dificil si este expus la tot felul de interpretari gresite, Cand Pavel spune ca “neamurile care nu au lege fac din fire lucrurile legii” el introduce doua lucruri la care trebuie sa fim foarte atenti. Legea despre care se vorbeste este legea lui Moise. Desi neamurile nu fac parte din comunitatea careia i s-a dat legea, ele nu sunt fara lege. Cand Pavel spune ca neamurile fac din fire lucrurile legii nu vrea s& spuna ca evreii nesocotesc Legea ci cd neamurile care nu o au, o asculta oricum. Pavel spune ca neamurile erau implicate in decizii morale, pe care ei le cunosteau ca fiind o problema de etica si lege divina. Faptul ca ei aveau propriile lor legi omenesti era o marturie a legii naturale, era o marturie a faptului cd Dumnezeu a scris legea Sa in inimile lor si ei aveau o cunoastere a legii lui Dumnezeu in constiinta lor. in esenta Pavel spune aici nu numai ca exista o descoperire naturala universala a existentei lui Dumnezeu, dar intr-o anumita masura fiecare are o cunoastere a legii lui Dumnezeu. Putem vedea dovada ci fiecare are 0 cunoastere a legii lui Dumnezeu, daca examinam legea natiunilor, care consta din cateva principii care sunt in fond universale. Ideea este ci intreaga lume stie c& crima este rea. Intreaga lume stie ca este gresit s4 furi proprietatea altei persoane. Nu ai nevoie in mod necesar de Legea lui Moise ca sa intelegi acest lucru. [até de ce fondatorii Declaratiei de Independenta si a Constitutiei Americane au vorbit despre legea naturala si au spus ci nu numai Crestinismul si ludaismul au dat principiile care stau la baza vietii sau drepturile fundamentale. Noi suntem inzestrati de Creator cu anumite drepturi inalienabile printre care viata, libertatea si cdutarea fericirii. Este aici un recurs la legea naturala si nu la Biblie. in fata Tribunalului Suprem de Justitie, Clarence Thomas a spus c& legile natiunii trebuie si fie hotirate nu doar in termenii conformiarii lor la fluxul dorintelor sau obiceiurilor poporului. Problema este daca acele legi reflecti o lege mai inaltd, legea natural care poate fi gasité in natura. Legea naturala insagi este o extensie a legii eterne a lui Dumnezeu. Dacd negim legea eternd a lui Dumnezeu, am negat gi legea naturala. Avem atunci un relativism moral. Am spus mai devreme ca Friedrich Nietzsche a criticat decadenta Europei secolului al XIX-lea, invocdnd moralitatea de turma. Amintiti-vaca prin aceasta intelegea cd oamenii se comportd in conformitate cu conventiile si moravurile larg raspandite in popor, fara ca vreodata sa se gandeasca la ceea ce este corect si ceea ce este gresit. Chemarea mea pentru crestini este si se gandeasca la fundamentul binelui. Nu poti sa stii ceea ce este bine decdt daca privesti la legea lui Dumnezeu. De aceea sfintii Vechiului Testament se uitau la legea lui Dumnezeu ca la un “luminator” care sa le calauzeasca pasii si ca la 0 lumina pentru cdrarea lor. Sfintenia si dreptatea inerenta a caracterului lui Dumnezeu pune in lumina rautatea noastra. Eu sunt un pacatos si o parte a pacatului meu este inclinatia de a incerca si-mi justific pacatul si chiar si-I neg. Incerc si-mi scuz pacatul si sa-mi potolesc constiinta spun4nd ca fiecare face la fel si c& am dreptul sa fac ce vreau si sa critic fundamentul dreptatii insasi, care este chiar legea lui Dumnezeu.capitolul 5 PRINCIPIU SAU TRADITIE nul din autorii mei preferati este Herman Melville, care a scris Moby Dick. El a scris de asemenea Redburn, care este unul din romanele mele preferate si pe care le-am citit in timpul studentiei. Aceasta carte relateaza povestea unui marinar Redburn, care face prima sa calatorie de Ja Massachussetts, Statele Unite, la Liverpool, in Anglia. {nainte de a pleca in aceasta cilatorie tatal marinarului, care a locuit la Liverpool in copilarie, i-a povestit despre acest oras. Tatal sau i-a dat de asemenea o hartd a orasului Liverpool, asa incat s& poata gasi drumul prin oras. Cand Redburn a ajuns in Liverpool, el s-a pierdut, deoarece orasul s-a schimbat foarte mult de la data cand harta a fost fntocmita. Va intrebati probabil care este semnificatia acestui incident. In timpul studentiei am facut un studiu asupra operei lui Melville si am descoperit ca romanul Redburn continea un bogat simbolism. Harta era simbolul folosit de Melville pentru Biblie. Ceea ce incearcé Melville si abordeze este problema pe care o au oamenii in intelegerea si aplicarea Bibliei, 0 carte scrisd cu mult timp in urma. Oamenii au dificultati in preluarea informatiei din Biblie si aplicarea ei in viata de zi cu zi, datorita vastelor schimbari care au avut loc in lume de cand a fost scrisa Biblia. Biblia a fost scris& in contextul unei culturi stravechi care este diferita in mare masura fat de culturile pe care le intalnim in timpurile moderne. Teologii zilelor noastre care au criticat autoritatea Scripturii au adus adesea acuzatia c& Scriptura este limitatd din punct de vedere cultural. Ei sustin ca este foarte dificil s@ aplici informatia ce provine dintr-o cultura straveche, la cultura in care traim noi astézi. Rudolph Bultmann, spre exemplu, a spus cd nu se poate ca cineva si beneficieze de avantajele vietii moderne, precum medicina, televizorul, aeronavele, si in acelasi timps& accepte punctul de vedere biblic, care propaga credinta in rai, iad, ingeri si demoni. El spune de asemenea ca acest punct de vedere apartine unei culturi primitive, prestiintifice, care nu are nici o aplicatie reali la viata de astazi. Astfel daca cineva va extrage totusi o valoare spirituala sau intelectuala din Scriptura trebuie sd facd o anumita reinterpretare culturala pentru aplicarea acesteia in viata contemporana. Afirmatiile lui Bultmann au creat o crizi majora in domeniul teologiei care a avut ca rezultat dezvoltarea hermeneuticii, care este stiinta interpretarii biblice. Problema este complicata nu numai prin faptul ca citim o carte care a fost scrisd cu mult timp inainte, intr-o cu totul alté cultura ce vine la noi prin scrierile biblice, ci $i prin faptul ca oricdnd citim ceva ce a fost scris jn trecut, avem tendinta de a privi acea scriere cu ochii oamenilor din prezent. Privim Scriptura din prisma propriei noastre culturi. Unii au spus ca atat Biblia cat si cititorii ei sunt limitati din punct de vedere cultural. Deci cum vom construi 0 punte peste prapastia dintre cultura Bibliei si cultura noastra? Metoda clasica de interpretare biblica pe care crestinismul ortodox o utilizeaz4 astazi este numita interpretarea istorico-gramaticala. Aceasta implica intelegerea sensului cuvintelor si a gramaticii limbilor in care a fost scrisd Biblia. De asemenea, implica intelegerea situatiilor de viati la care se refera Scriptura. De aceea cand citim Amos, de exemplu, cdutim sa intelegem contextul istoric in care traia Amos, pentru a ne da seama de problemele cu care s-a confruntat el cind Dumnezeu I-a trimis si cheme natiunile la pocdinta. In acelasi timp interpretarea istorico-gramaticald cautd sa prinda cat mai mult posibil din intelegerea obiectiva a ceea ce transmite Scriptura, a ceea ce intentiona sa spuna la vremea cand a fost scrisa. Urmatoarea problema dupa interpretarea intelesului textului biblic este aplicarea acestuia la problemele zilelor noastre. Este uimitor cat de multe controverse vehemente au tulburat Biserica de ast4zi in legdtura cu aceasta interpretare cultural& a Scripturii. Indelunga dezbatere legat& de ordinarea femeilor este un exemplu. Stim ca femeile nu au fost ordinate ca pastori in Biserica Primara. Se datoreaza aceasta contextului cultural sau are la baza un principiu teologic? Dezbaterea continua. Problema mai cuprinzatoare care ma preocupa, cu scopul unei exacte descifrari a eticii crestine, este intelegerea diferentei dintre principii si traditie. Aceasta distinctie este foarte important s-o intelegem deoarece noi cdutim sa stabilim o eticd biblic&, bazatd pe Biblie, care si nec&iuzeasca in viata crestina. Inteleg prin principiu o norma eticd pe care Dumnezeu o da astfel incat sa poata fi aplicata oamenilor din orice epoca si din orice cultura. Este o lege data fiintelor omenesti indiferent de timpul si locul fn care traiesc. De exemplu, cand Dumnezeu spune “Sa nu furi”, aceasta nu are doar o semnificatie cultural care sa izvorasca din obiceiuri specifice poporului care a locuit in Palestina anticd. Mai degraba este un principiu etic ce se aplicd oamenilor din toate timpurile si toate locurile. Acesta este modul in care definesc intelesul principiului. O traditie este un model comportamental care apare la un anumit moment si intr-un anumit loc in istorie si care poate sau nu sa aiba valoare la trecerea de la 0 cultura la alta. Evident Biblia contine descoperirea unei abundente de principii. Nu este usor sa facem diferenta dintre principiu si traditie. Pentru cei care doresc sd studieze mai profund aceasta problema pot gasi un capitol cu titlul “Cultura si Biblie” in cartea mea “Cunoasterea Scripturii” , care se ocupa cu problema principiului si traditiei. Pentru a exemplifica problema diferentierii dintre principiu si traditie, voi utiliza textul din 1 Corinteni 1 1 unde Pavel le spune femeilor din Corint c& trebuie si-si acopere capul in timpul inchinarii. “Va laud cd in toate privintele vi aduceti aminte de mine si ca tineti invataturile cum vi le-am dat. Dar vreau sa stiti cd Cristos este capul oricarui barbat; ca barbatul este capul femeii si cd Dumnezeu este capul lui Cristos. Orice barbat care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit, isi necinsteste Capul siu. Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau prooroceste cu capul dezvelit, isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi ras. Daca o femeie nu se inveleste, si se si tunda! Iar, dacd este rugine pentru 0 femeie si fie tuns ori rasi s& se inveleascd. Barbatul nu este dator sd-si acopere capul pentru c& el este chipul si slava lui Dumnezeu, pe cand femeie este slava barbatului” (1 Corinteni | 1: 2-7) Pavel vorbeste despre cAteva lucruri aici. Mai intai el spune ca femeia trebuie si-gi acopere capul ca un simbol al subordonrii fata de barbat. in alta parte Nou! Testament invata sotiile si se supund sotilor lor. Aceasta a provocat 0 controversa si mai mare decat simplul fapt al acoperirii capului. Multi au sustinut c& intreaga invatuturaé apostolic’ a Noului Testament referitoare la supunerea sotiei fat& de sot este pur si simplu o problema de traditie cultural a lumii antice care nu mai are aplicatie astazi. Aceastaeste traditie nu principiu. Altii sustin cd supunerea femeii fata de sot este un principiu, dar indicarea simbolica a acestuia prin acoperire capului este o traditie, un obicei. Aproape toate comentariile pe 1 Corinteni vorbesc despre Corint ca fiind un oras comercial unde veneau multi marinari si care era renumit pentru multimea caselor de tolerantaé. Simbolul prostituatei era capul descoperit. Astfel Pavel era preocupat ca femeile crestine din Corint care apareau in public la inchinare sa se distingd de prostituatele care aveau capul descoperit. Problema pe care 0 ridic eu vis-a-vis de acest punct de vedere este ci Pavel nu se refera la situatia din Corint relataté mai sus ca fundament pentru acoperirea capului de catre femei. Pavel se referé mai degraba la creatie. Un anumit text poate fi interpretat ca fiind in intregime principiu, in intregime traditie sau o parte principiu si o parte traditie. Cand incercam si discernem intre principiu si traditie, trebuie s4 cAntaérim care sunt elementele care in mod obisnuit sunt hotarate sau determinate de traditie. fn mod evident imbricimintea pe care o poarti oamenii, hrana pe care o mananca si etalonul monetar folosit vor fi diferite de la o cultura la alta. Astfel utilizind un shekel sa platesti zeciuiala este traditie in timp ce zeciuiala este un principiu. Cand Isus i-a trimis pe ucenici pe cémpul Evangheliei, El le-a spus s poarte sandale. Aceasta este 0 problema de traditie $i nu este o necesitate, o cerinté pentru toti evanghelistii din toate culturile. Trebuie sa analizim lucrurile cu atentie. Uneori este ugor sa vedem care sunt elementele ce tin de traditie, alteori este extrem de dificil si discernem intre traditie si principiu. Sa vedem in cele ce urmeaza un principiu practic care ajuta in a hotari daca un text contine un principiu sau mai degraba o chestiune de traditie. Scriptura spune ca tot ce nu vine din credinta este pacat. Ideea este ci dacd ai indoieli, chiar si dupa un studiu atent, cé un pasaj biblic reprezinta un principiu sau o traditie, atunci trateaza-l, considera-| mai degraba ca un principiu. Este mai bine sa iei 0 traditie drept principiu decat s4 consideri un principiu care vine de 1a Dumnezeu ca © simpla traditie efemera, Dac consideram un obicei ca fiind principiu, singurul lucru de care ne facem vinovati este grija excesiva, lucru care nu aduce cu sine nici 0 vatimare. Dar daca ludm 0 idee pe care Dumnezeu a intentionat s& ne-o lase ca principiu si o coborém pani la nivelul de traditie atunci am mutilat Scriptura.capitolul 6 MUCHIA DE CUTIT A |" cea mai mare parte, teoria eticd din perspectiva crestind este rezultatul a doua mii de ani de analiza atenta a celor mai luminate minti ale bisericii. Teologia morala a crestinatatii s-a format de-a lungul mai multor secole. Dintr-odata in a doua jumatate a secolului douadzeci avem parte de o explozie de cunostinte si teologii care ridica tot felul de probleme referitoare la etica biomedicala, probleme cu care nu ne-am mai confruntat fnainte. Astfe] cid avem de-a face cu asemenea subiecte, putem afirma c4 abordim probleme extrem de delicate. Aceasta deoarece asa cum declara cunoscutul specialist in eticd John Murray diferenta dintre bine si rau din punctul de vedere al lui Dumnezeu nu este un abis peste care nu se poate arunca nici o punte aga cum poate parea la o privire super- ficiala, ci aceasti diferent este adesea de dimensiunea muchiei de cutit. Pentru a distinge aceasta diferenta este necesar de cele mai multe ori si aplicam cAteva principii generale la o situatie particulara de viata. Acest lucru se afla in spatele a doud fenomene cu care ne confruntam in fiecare zi in lupta noastra de a impune etica crestina. Primul fenomen este problema asa zisei zone gri. Ce intelegem prin zona gri? Unul din exemplele etice pe care obisnuiesc si-I discut cu studentii pentru a ilustra aceasta zona gri este situatia unei familii, sot-sotie, care au fost prizonieri intr-o tabara de concentrare in cel de-al doilea razboi mondial. Tabara avea compartimente separate pentru barbati respectiv femei. Sotia separata de sot, a fost abordata de un gardian care i-a cerut sa jntretina relatii sexuale cu el amenintnd-o ca in caz contrar fl va executa _ pe sotul ci. Cu scopul de a salva viata sotului, femeia accepta, cdzdnd victima dorintelor gardianului. Dupa eliberare, sotul si sotia supravietuiesc si sotia fi spune sotului ce s-a intémplat. Dupa care sotul intenteaza actiunede divort pe motiv de adulter. intrebandu-i pe studenti daca sotul are 0 baza biblicd legitima pentru adivorta de sotia sa pe motiv de adulter, ei raspund afirmativ, Apoi schimb datele problemei si presupun ca gardianul vine la sotie, indreapta arma spre capul ei si o violeaz4. Am intrebat din nou daca acum sotul are o baza biblicd pentru a divorta pe motiv de adulter? Toti studentii au raspuns “Nu” deoarece in acele imprejurari violul era clar dovedit, in timp ce in primul caz sotia a acceptat sa aiba relatii sexuale cu gardianul. Apoi am schimbat din nou povestea presupunand ca sotia a simtit 0 puternica dorinta sexuala si i-a cerut gardianului sa intretina relatii sexuale cu ea. Dupa eliberare ea i-a spus sotului ca a avut o aventura cu gardianul. in acest caz este cu prisosinta clar ci femeia a fost implicata intr-o relatie de adulter. in urma provocirii ei legimantul ei de cisatorie a fost violat prin relatia avuta cu gardianul. in al doilea caz este de asemenea clar cia fost un viol si nu un adulter. In primul caz viata sotiei nu a fost amenintata si acest lucru complica situatia. Totusi, amenintarea ca viata sotului va fi luatd este o forma de constrangere. Dupa ce am purtat mai multe discutii legate de acest prim scenariu si dupa ce i-am aplicat cateva principii etice, toti studentii s-au razgandit si au spus ca sotul nu avea o baza biblica pentru divort. Era interesant de vazut schimbarea din gandirea lor. Scopul meu in utilizarea acestei povestiri nu este s4 ajung la o concluzie finala asupra subiectului, ci sa ilustrez cum uneori datoria noastra etica jntr-o anumita situatie de viata este cu prisosinta clara si diferenta dintre bine si riu este usor de deslusit. Alteori este foarte dificil si deosebim intre bine si rau. Aceasta este ceea ce numim zona gri. Prin extensie, anumite persoane utilizeaza acest fel de ilustratii ca un permis de trecere spre relativismul moral. Ei vor sa transforme totul in gri. Dar sunt oare zone gri in mintea lui Dumnezeu? Evident orice actiune pe care o facem fie intalneste aprobarea lui Dumnezeu, fie dezaprobarea Sa. Potrivit cu standardul etern si absolut al dreptatii Sale, fapta noastra fie este de partea dreptatii, fie este de partea nedreptatii. Desigur, nu exist& zona gri in mintea lui Dumnezeu, deoarece El este omniscient. El stie care dreptate este perfecta. Totusi nici unul din noi nu este omniscient si din aceasta cauza in gandirea noastra etica exista zone gri, iar cunoasterea noastra are dificultati in a deosebi ceea ce este corect de ceea ce nu este corect.Personal, sfatuiesc medicii care se confrunti cu probleme dificile de eticd biomedicala sA nu aibai de-a face doar cu problema singura ci si solicite si ajutorul preotului sau al familiei. De multe ori stau de vorba cu oameni care sunt rude cu cineva tinut in viata in mod artificial. Ei mi intreaba daca ar trebui si continue acest lucru. Eu nu pot si raspund la o asemenea intrebare pana nu consult parerea medicului. Deoarece nu sunt doctor, trebuie si doresc sa discut intai cu doctorii, inainte de a da un raspuns potrivit. O alta situatie deosebita este nasterea unor gemeni siamezi. Daca nu este realizatd interventia chirurgicalé ambii vor muri. Daca se realizeaza interventia chirurgicala unul va trai, celdlalt va muri. Este groaznic, chinuitor sa ceri unei tinere mame sa ia 0 asemenea decizie. De multe ori ma confrunt cu situatii de acest gen. intr-o astfel de situatie studiez subiectul cat de mult este cu putinta, ma consult cu alti pe care fi consider competenti in domeniul eticii gi inca tot nu stiu care este solutia corecta. Din nefericire sunt situatii cénd decizia trebuie luata, iar amanarea deciziei sau neluarea deciziei este chiar o decizie. Adesea le spun studentilor ca in situatii limita, in calitate de pastori trebuie s4-si asume responsabilitatea deciziei, trebuie sa ia povara pe propria spinare. De multe ori trebuie sa le spun oamenilor jn mod deschis, in mod sincer ca nu stiu care este cel mai corect lucru de facut. Pot sa le spun oamenilor ce cred eu ca este bine, ce cred eu ca este corect de facut, dar si in gandirea mea sunt zone gri. Eu le sugerez oamenilor sa fac& ceea ce gandesc. Daca lucrul respectiv se dovedeste a fi gresit atunci greseala este a mea. Eu sunt raspunzator in fata lui Dumnezeu de sfatul pe care i] dau in situatii de criza. Aici apare necesitatea de a prelua povara si eu doresc sa preiau povara asupra mea. Nu vreau s-o las asupra familiei. Pe de alta parte zona gri este rezultatul direct al deficientei noastre in ceea ce priveste stipAnirea tuturor principiilor biblice referitoare la dreptate. Cu cat vom ciuta si intelegem mai profund revelatia si principiile biblice cu atat vom avea mai multd informatie spre aplicare in astfel de situatii limita gi cu atat mai mici vor deveni zonele gri. Sa presupunem c& ne-am incadrat fn acea dimensiune de muchie de cutit a corectitudinii principiilor etice si intr-o anumita situatie limita am facut ceea ce este gresit. Vestea buna este ca Biblia ne invata despreprincipiul diferitelor grade ale pacatului. O multime de oameni lupta cu aceasta. Sunt cel putin 25 de texte in Nou! Testament care vorbesc despre anumite pacate in termenii vinovatiei mai mari sau mai mici. De exemplu, pacatul impotriva lui Dumnezeu facut printr-o decizie gresita datorita ignorantei este un pacat mai mic decat daca in mod ostentativ il nesocotim pe Dumnezeu intr-un domeniu in care voia lui Dumnezeu este evidenta. Afirmatiile mele despre zona gri precum si exemplele pe care le-am preluat din viata reala nu trebuie sA va faca si credeti despre mine ca sunt adeptul eticii de situatie. Cineva care considera ci deciziile etice trebuie Juate in situatii concrete de viati nu trebuie considerat adeptul eticii situationale. Etica situationala este al doilea subiect care rezulta din problema zonei gri si de acest subiect ma voi ocupa fn capitolul urmator. Am incercat sa arat adevarul pe care John Murray |-a observat: diferenta dintre bine si rau nu este cat prapastia peste care nu poti sd arunci nici © punte, ci adesea este de dimensiunea muchiei de cutit. Va spun aceasta cu teama si ingrijorare, deoarece una din tendintele noastre in calitate de creaturi cdzute este si numim raul bine si binele rau si si cdutam scuze pentru iresponsabilitatea noastra morala. Desi cred ci Murray are dreptate cfnd spune ca adesea diferenta dintre greseala si corectitudine este cdt muchia de cutit, totusi aceasta nu ne permite sa fim neatenti sau neglijenti in discernerea binelui si a voii fui Dumnezeu. Dimpotriva cu cit vom intelege mai mult ca binele si dreptatea sunt extrem de greu de deosebit cu at&t mai mult acest lucru impune din partea noastra o osteneald mai mare in studiul Scripturii asa incat vom putea afla mai mult despre dreptate si vom fi mai deplin echipati spre a manui aceste probleme cand ne vom confrunta cu ele.capitolul 7 ETICA SITUATIONALA U na dintre marile controverse etice ale erei noastre este cea ridicata in anii ’60 odata cu publicarea faimoasei carti a tui Joseph Fletcher despre etica situationala. Fletcher a popularizat o abordare mai filozoficd a eticii care fusese deja manifestata in cultura si pe care universitatile au numit-o eticd contextuald sau nevoia de a trai etica fntr-un anumit context cultural, Desigur nu este nici o disputa printre teologi ca toate deciziile etice de fapt au loc in situatii concrete din viata reali. Problema cu care ne confruntam ca si crestini care incearcd sA faci ce este corect si se fac ascultatori faté de Dumnezeu este si cunoastem ce este plicut lui Dumnezeu intr-o anumit& situatie data. Cand vorbim despre luarea unei decizii etice intr-o situatie data, aceasta nu inseamna ca adoptam acea abordare a eticii numita eticd situationala. Ceea ce aduce nou etica situationald este ideea, bine precizata de Fletcher, ca exist doar o singura lege, o morala absoluta. Aceasti morala absoluta este aceea ci suntem chemati totdeauna si oriunde si facem ceea ce dragostea cere intr-o situatie dati. Controversa provocata de aceasta afirmatie, conform careia existé o singura lege, implica problema reductionismului. Dumnezeu a dat multe legi si porunci nu doar porunca iubirii. Totusi, Biblia invata cd dragostea implineste legea. Ne putem gandi la anumite afirmatii care au fost ficute in trecut, ca de pilda afirmatia Sfantului Augustin: “Iubeste-L pe Dumnezeu si fa cum iti place”. Augustin a fost adesea citat de cei care au vrut si reduca numarul poruncilor din Biblie la porunca de a-L iubi pe Dumnezeu si a-ti iubi aproapele care este numitd marea porunc&, Dac& am studia cu atentie invatatura lui Augustin despre etic’, ne-am da repede seama ci el se opune in mod riguros filozofiei care spune cd exista doar o singura lege, si anume legea dragostei.CAnd a spus Augustin: “Iubeste-L pe Dumnezeu gi fa cum iti place”, ce a inteles el prin aceasta? Cred ca este clar din scrierile sale, in mod special din eseul sau asupra culturii si spiritului, cd ceea ce vrea sa spund el este ca daca intr-adevar il iubesti pe Dumnezeu, poti sa faci ce iti place deoarece singurul lucru care {ti va plicea este ascultarea de Dumnezeul pe care il iubesti. Este aproximativ acelasi lucru cu cel pe care L-a spus Isus: “Daca MA iubiti, veti pizi poruncile Mele”. In acest caz Isus nu face nici o diferenta intre iubirea fata de El si ascultarea fata de El, dimpotriva uneste cele doua intr-o relatie inseparabild. Noi ne aratim dragostea fata de Dumnezcu respectand poruncile Lui. Daca o persoana il iubeste pe Dumnezeu in mod absolut, va cduta o cunoastere completa a poruncilor lui Dumnezeu si va fi hotardta s4 se supund Dumnezeului pe care il iubeste in mod absolut. Daca el face aceasta va avea plicere si se va desfita in ascultarea de Dumnezeu. Astfei in sensul cel mai practic el fl iubeste pe Dumnezeu si face ce fi place. Oamenii din cultura noastra iau afirmatia lui Augustin si inteleg prin aceasta ci ei pot sd faci orice doresc atéta vreme cat ei iubesc. Se pune intrebarea: Cine hotaraste ce cere dragostea? Ca principiu nu pot aduce nici un repros acestei legi unice despre care vorbeste Fletcher, care consta in a face ceea ce dragostea cere. Cred ca din punct de vedere moral suntem obligati in fiecare situatie si facem ceea ce cere dragostea. Adevarata lege regala a eticii crestine este ca in fiecare situatie trebuie si facem ceea ce Dumnezeul dragostei cere — nu ceea ce credem noi ca cere dragostea. Jat spre exemplu cazul unui tanar care incearca s 0 seduca pe tanira cu care se intalneste, spunandu-i: “Daca ma iubesti atunci trebuie sa faci dragoste cu mine”. Raspunsul ei trebuie sa fie: “Daca tu ma iubesti, nu imi vei cere si fac aceasta”. Astfel multe pacate au fost comise prin ispitirea iubirii. Seducatorul va face tot ce fi sta in putere s-o convinga pe fata ca iubirea nu numai cd le permite sa facd dragoste, ci chiar impune acest lucru. Astfel daca ea refuza sa accepte acest lucru ea este de fapt nesupusa fath de legea iubirii. fn felul acesta legea lui Dumnezeu ajunge si devina relativizata de situatia etica in care, noi hotirém ce cere iubirea intr-o situatie data. in Efeseni 5:3 citim: “Curvia sau orice altfel de necuriitie sau Licomia de avere, nici sa nu fie pomenite intre voi, aga cum se cuvine unor sfinti.” Aici ni se da o interdictie in termeni absoluti si in mod foarte clar. S4 nuexiste imoralitate intre noi. fn versetul 1 se spune: “Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti”, iar In versetul 2: “Trditi in dragoste, dupa cum si Cristos ne-a iubit ...” Cand Pavel vorbeste despre ce inseamna aceasta trdire in situatiile reale din viata el nu se gandeste sa fim implicati in imoralitate. Dar etica situationala va spune ca iubirea permite sau chiar impune imoralitatea ca o expresie a iubirii adultului matur. Nici nu mai stiu cdt de multe dari de seama despre sexualitatea pre- maritala am citit in ultimii 20 de ani, provenind de la biserici americane de diferite confesiuni precum gi studii in care se fac aprecieri in legatura cu aceasta, studii conduse de sociologi, psihiatri, psihologi seculari. Aceste studii ne spun ca relatiile sexuale premaritale sunt raspandite pe o scara atat de larga incat in mod fundamental ele pot fi considerate normale si cd sunt momente in casatorie cind sexul extraconjugal poate fi benefic avand valoarea terapeutica pentru persoana implicata. Aceste studii dau oamenilor sfaturi in ceea ce priveste comportamentul sexual adecvat. Ceea ce lipseste in aceste studii este orice consideratie serioasa referitoare la premisele Noului Testament stabilite cu mult inainte de Cristos si apostolii Sai cu privire la comportamentul sexual. Am facut odata un studiu asupra cuvantului grec “porneia” de la care avem cuvantul pornografie. Dictionarul de Teologie al Noului Testament publicat de Kittel cuprinde cea mai tehnica si cea mai vasta lexicografie din istoria crestinismului. in acest dictionar definitia acestui cuvant spune in mod foarte clar ci viata sexuala eticd despre care invatau apostolii era aceeasi cu viata sexualad eticd transmisa prin invatatura lui Cristos, totusi aceasta invataturd nu se aplicd astizi. Astfel, principiul referitor la viata sexuala etica transmis prin invatatura lui Isus Cristos a fost compromis si coborat la nivelul de traditie. Ceea ce a fost ridicat la rang de principiu in zilele noastre sunt moravurile oamenilor. Am inceput studiul asupra eticii referindu-ne la confuzia care exist in zilele noastre intre etic’ si morald, Am discutat apoi despre moralitatea statisticd unde ne-am referit la modelele comportamentale comune unor grupuri de oameni. Daca o majoritate statistica de oameni sunt angajati intr-un anumit model comportamental atunci se spune ca acel comportament este normal. Urmitorul pas a fost observatia ca binele este definit in termenii normalului. Astfel, etica este definitd in termeniimoralitatii larg raspandite. Acest mod de gandire este intr-un conflict absolut cu invatatura Scripturii. Chemarea facut bisericii de catre Cristos si apostolii Sai este chemarea de a nu se conforma modelelor comportamentale ale acestei lumi. Suntem chemati ca prin innoirea mintii noastre s4 fim oameni metamorfozati, care sd privim la Dumnezeu pentru calduzire fn privinta principiilor dupa care sd trdim, si s4 nu privim la faptele oamenilor din jur. La inceputurile istoriei bisericii Justin Martirul a scris o lucrare apolo- getica ce apara adevarul proclamat de crestinism inaintea imparatului. Desi scrierea este cu preponderenta filozofica si teologica in orientarea ei, la un moment dat face referire la viata practica a crestinilor, pentru a dovedi puterea transformatoare a lui Cristos. Iustin Martirul il provoaca pe imparat s& examineze comportamentul sexual al comunitatii crestine. Argumentul sau era ca privind in vietile crestinilor se poate vedea schimbarea radicala pe care o face posibila Cristos in comportamentul oamenilor. Eu sunt un apologet care traiesc in secolul douazeci. Ultimul lucru pe care l-as face pentru a sustine crestinismul in fata lumii ar fi sa arat inspre comportamentul sexual al celor din bisericd. Sondajele au aratat ci in America este mica diferenta dintre modelele comportamentale sexuale ale celor care se declara in mod deschis a fi crestini si ale celor care nu declara acest lucru. Concluzia este ca ne-am Jasat modelati mai degraba dupa obiceiurile si traditiile culturii noastre decat dupa Scriptura. Sa privim la urmatorul pasaj scris de Pavel catre Timotei: “Dupa cum te-am rugat la plecarea mea in Macedonia, s4 ramii in Efes, ca s poruncesti unora s& nu invete pe altii alta invatatura, si si nu se tind de basme gi de ingsirari de neamuri fara sfarsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe decat fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta, asa fac si acum. Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr- un cuget bun si dintr-o credint4 neprefacut&. Unii pentru ca s-au departat de aceste lucruri au ratacit si s-au apucat de flecarii. Ei vor sa fie invatatori ai Legii si nu stiu nici macar ce spun, nici ce urmaresc”. Pavel spune ca intregul scop al Legii este dragostea, o dragoste care izvoraste dintr-o inima curati, 0 dragoste care se manifesta in termenii ascult&rii de poruncile lui Cristos. Astfel primul principiu al vietii crestine este ca intreaga noastra etica sa fie definita in termenii obligatiei de aasculta de poruncile lui Cristos. Scriptura si poruncile lui Cristos trebuie sa fie izvorul eticii noastre, si nu cultura contemporana cu obiceiurile si traditiile societatii, cu consensul sociologilor, psihologilor si psihiatrilor. Totusi fn realitate, practica noastra efectiva este adesea determinata mai mult de capitularea in fata a ceea ce fac ceilalti in societate decat de convingerea pe care 0 cépatam printr-un studiu sarguincios al Scripturii. Acesta este un pericol enorm in care pot cadea crestinii, deoarece cu totii simtim influenta societatii. Vrem s4 ne bucuram de succes si s4 fim simpatizati in societatea in care traim. Ne scuzam si acuzam propria noastra constiinta atunci cénd vrem sa ne conformam cu ceea ce este acceptabil din punct de vedere social la un moment dat. Aceste lucruri se intampla cand relativizam si istoricizim Scriptura. Pavel continua in 1 Timotei spunand: “Noi stim ca legea este buna daca cineva o intrebuinteaza bine, caci stim ca Legea nu este facut pentru cei neprihaniti, ci pentru cei faridelege sinesupusi, pentru cei nelegiuiti si pacatosi, pentru cei fara evlavie, necurati, pentru ucigatorii de tata si ucigdtorii de mama, pentru ucigatorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiti, pentru vanzatorii de oameni, pentru cei mincinosi, pentru cei ce jura stramb si pentru orice este impotriva invataturii sanatoase”’. Legea este destinata si impiedice participarea noastra la actiuni ca si cele listate de Pavel ca indicatori nu ai dreptatii, ci ai pacatului, nu ai evlaviei, ci ai nelegiuirii, nu ai sfinteniei, ci ai necuratiei. Cred c& fiecare crestin stie cd suntem chemati sd traim o viata diferita de cea considerata ast4zi normala. Ceea ce arata astazi statisticile a fi nor- mal este nivelul de comportament al oamenilor cazuti, neregenerati. Dar crestinii sunt chemati la un standard diferit, o eticd diferité, care este adecvata si care se potriveste cu chemarea lor.capitolul 8 ETICA LUI ISUS $1 LEGEA LUI DUMNEZEU oate ci cel mai important principiu care ne cdlduzeste si ne directioneaza deciziile etice este principiul biblic al sfinteniei vietii. Sa incepem studiul acestui principiu uitandu-ne la urmatorul fragment din Predica de pe munte: “Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: “Sa nu ucizi; oricine va ucide, va cadea sub pedeapsa judecatii?” Dar Eu va spun oricine se manic pe fratele sau, va cadea sub pedeapsa judecAtii, si oricine va zice fratelui su: “Prostule!” va cddea sub pedeapsa Soborului; iar oricine va zice: “Nebunule!” va cadea sub pedeapsa focului gheenei. Asa ca daca iti aduci darul la altar si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa-ti darul acolo fnaintea altarului si du- te intai de impaca-te cu fratele tau; apoi vino si adu-ti darul” (Matei 5: 21- 24) Va intrebati poate ce are a face aceasta invatatura a lui Isus_ cu principiul fundamental al sanctitatii vietii. Observam ca in aceasta parte a Predicii de pe Munte, Isus da propria Sa talmacire celor 10 porunci si in mod specific a poruncii care interzice crima. Legea ne este dati adesea intr-o formulare eliptica. O formulare eliptica este formularea in care anumite aspecte ale afirmatiei nu sunt exprimate in mod explicit, ci sunt intelese in mod tacit sau sunt subintelese. De exemplu ceea ce interzice legea elipticd, porunceste, ca efect, antiteza lucrului interzis. $i dacd legea porunceste ceva in mod implicit interzice opusul acelui lucru. Astfel, cand o lege este data de Dumnezeu ca sa interzica in mod absolut interzicerea rdutacioasd a vietii omenesti, dimpotriva acea lege indic& valoarea pozitiva a vietii si faptul cd noi trebuie sa facem tot ce ne sta in putint& pentru a promova binele vietii umane.Vedem ca legea are un pol pozitiv si un pol negativ. Daca este datd in termeni negativi ea are implicatii pentru polul pozitiv. Daca ea este dati in termeni pozitivi, ea are implicatii pentru polul negativ. Intelegem de asemenea ci in Predica de pe Munte, in calitate de invatator suprem al eticii, Isus a fost in mod specific preocupat de corectarea distorsiunilor care se strecurasera in teoriile etice ale fariseilor. Fariseii au avut 0 viziune oarecum superficial si simplista asupra Legii. Ei erau scrupulosi in a da atentie detaliilor titerei Legii, dar in aplicarea Legii adesea deturnau spiritul Legii. Ei au dezvoltat o traditie rabinica prin care teologia lor morala dadea o importanté mult prea mare literei Legii in detrimentul spiritului Legii. Acea traditie a fost numita traditie orala si era transmisa de la rabin la rabin de-a lungul anilor. Este important sa intelegem ca atunci cénd Isus vorbeste aict in Predica de pe Munte, El utilizeazd un limbaj pe care evreii care-] auzeau, il intelegeau imediat, dar care ne poate scdpa cu usurinta noua celor care traim fntr-o alté cultura. Expresia “este scris” se refera in mod clar la Scriptura scrisa. Pe de alt parte expresia “s-a spus” se referd la traditia orala. Astfel exista o distinctie clara intre Scriptura si traditia rabinica orala. Problema este ca atunci cand Isus spune “Voi ati auzit ca s-a spus ... dar Eu va spun’, suna la suprafata ca si cand El ar spune ca legea pe care Dumnezeu a dat-o in Vechiul Testament era o lege rea gi trebuie sa fie abrogata. S-ar parea ca Isus face o critica etic’ Legii Mozaice, dar El nu face aceasta. El critic interpretarea rabinicd a Legii, traditia fariseica in interpretarea Legii Vechiului Testament. La inceputul pasajului fa care ne-am uitat mai devreme, Isus nu critica porunea “si nu ucizi”, ci extinde aplicatia acestei porunci. El spune c& daca o persoana trece prin viata si nu ucide pe nimeni, aceasta nu este o garantie ca acea persoana a ascultat in intregime interdictia lui Dumnezeu referitoare la crima. Isus spune aici ci legea impotriva crimei este o lege care protejeaza atat de mult sfintenia vietii incat include nu numai interdictia impotriva uciderii cuiva, ci in mod implicit interzice orice este parte din acel com- plex ce poate conduce la crim, inclusiv mania impotriva fratelui thu, chiar daca aceast4 manie nu te-a condus panda la a-I omort. Legea lui Dumnezeu impotriva crimei interzice si jignirea adusa oricdrei fiinte umane, in orice mod, deoarece viata oricarei fiinte umane trebuie trataté cu maxima grijasi respect. Astfel in spatele acestei legi exist implicatii mult mai importante dect ceea ce intélnea ochiul la citirea ei. Critica lui Isus si sentinta Sa era rostitd Impotriva superficialitatii fariseilor. . {ntr-o manier’ asemanatoare, Isus a facut acelasi lucru cu legea care interzicea adulterul. Fariseii credeau ca ei se supusera pe deplin acestei legi deoarece nu au comis in realitate nici un adulter. Totusi Isus spune ca interdictia impotriva adulterului include nu numai adulterul propriu-zis, ea include toate formele de necuratie sexuala de la adulterul in sine pana la germenele acestuia care se afli in gandurile cele mai intime precum si dorintele si poftele trupesti. fn concluzie, Isus spune cA nu numai directa si imediata violare a interdictiei este pacat, ci orice lucru care in mod potential ar conduce la pacatul in sine este de asemenea 0 extensie interzisa de lege. Pofta trupeasca este un potential adulter si este o parte a contextului mai larg al adulterului. Isus sustine ca legea lui Dumnezeu impotriva adulterului sanctifica relatia de cdsatorie atat de mult incat interzice orice desacralizeaza casatoria, de la pofta trupeasca pana la adulter. Sanctitatea vietii este atdt de important incat nu numai luarea efectiva a vietii umane este interzisa, ci orice act potential distructiv pentru viata umana este de asemenea interzis, precum mania si calomnia nedreapta. Daca privim la invatatura lui Isus care face o larga extindere a semnificatiei legii ce interzice crima, avem constiinta tulburata. Daca ne uitim la felul in care este formulata Legea in categorii simple si facem aga cum au procedat fariseii atunci putem spune cd n-am omorat niciodata pe nimeni, si cat de usor putem deveni asemeni tandrului bogat care s-a apropiat de Isus si care a gindit ca el a pazit Legea lui Dumnezeu din tinerete. Totusi cénd ascultim explicatia lui Isus privind profunzimea dimensiunii Legii, realizim ca in inimile noastre suntem criminali $i cd nu am mentinut puritatea sfinteniei vietii cand i-am ranit pe alti oameni gi le- am distrus reputatia spunand lucruri neadevarate despre ei. Isus doreste si fim preocupati de binele vietii oricdrei fiinte umane, nu numai sa nu-i omoram pe semenii nostri, ci sd nici nu-i ranim in vreun fel.capitolul 9 IN TIMP DE RAZBOI nA n timpul vietii mele, Statele Unite au fost implicate in cel de-al II- lea razboi mondial, in razboiul din Coreea, in razboiul din Vietnam siin alte conflicte mai mici. Ma gindesc la diferentele de circumstante ale implicirii Americii in primele trei rizboaie. In al I-lea RAzboi Mondial a fost un act clar de agresiune impotriva Statelor Unite cAnd Pearl Harbor a fost atacat de c&tre japonezi. In Europa, Hitler se comporta in mod evident ca un agresor impotriva natiunilor mai slabe si ucidea multi oameni. fn multe privinte implicarea Americii ca natiune in cel de-al doilea razboi mondial a fost eroica si a presupus sacrificii. Natiunea a trecut prin sacrificii incredibile, nu numai pentru a-si apara hotarele in fata pericolului evident al invaziei, dar si pentru a apara alte popoare din lume care erau macelirite de agresor. Sunt mandru ca tata] meu a luptat in cel de-Al doilea Razboi Mondial. in Coreea a fost un rizboi civil intre nord gi sud. Natiunile Unite au jurisdictie internationald tinand seama de membrii ei si au fost implicate in ceea ce se numeste o actiune de supraveghere. Trupele americane au fost trimise in Coreea ca parte a acestei actiuni de supraveghere, pentru a opri conflictul. Aceasta a fost ceva complet diferit fata de ceea ce s-a jntémplat in Al Il-lea Razboi Mondial. in Vietnam a fost de asemenea un razboi civil. Statele Unite au fost implicate si aici, dar nu ca agent al Natiunilor Unite. fn sealitate, America era acolo impotriva dorintelor Natiunilor Unite. Statele Unite au justificat implicarea lor spundnd ci Vietnamul de Nord a incdlcat acordul de la Geneva, si prezenta Americii era necesari pentru apararea victimelor acestui act de agresiune. Ironia face c4 atunci céind s-a semnat acordul de ta Geneva, Statele Unite au refuzat sd-] valideze pe motiv ci era nedrept.Totusgi cand ei au fost agresati au folosit aceasta agresiune ca justificare pentru implicarea Jor in razboi. Au fost de asemenea gi alti factori ai implicarii Americii in razboiul din Vietnam. Nici pana astazi nu sunt absolut sigur ci implicarea Americii in conflict a fost legitima sau nu. Problemele sunt extrem de complicate si extrem de dificil de rezolvat. Oricum pentru ca cineva sa ia o arma si sd traga intr-o alta fiinté umana, acea persoana ar face mai bine si aibi o justificare clara a faptelor sale. in acelasi fel orice natiune inainte de a fi angajata in aruncarea de bombe mai bine ar avea 0 justificare clara pentru propriile actiuni. Crestinismul clasic mentine conceptul de razboi just. Prima premisa in adoptarea acestui concept este ca toate razboaiele sunt rele. Razboaiele au loc fn lume din cauza pacatului. Chiar si asa zisul razboi sfant al Vechiului Testament, distrugerea Canaanului, a fost considerat, potrivit scriitorilor Vechiului Testament, un act de judecata divind asupra riutatii natiunilor pagane care au fost cucerite. Astfel, chiar gi acel razboi a avut loc din cauza raului. A doua premisa a conceptului de rizboi just este ca desi toate rizboaiele sunt rele, nu toate persoanele implicate intr-un razboi sunt rele. Cu alte cuvinte, daca un agresor rau trece granita unei tari si incepe sa ucida oameni nevinovati si sa le distruga tara are conducatorul acelei tari dreptul etic sau responsabilitatea de a apara vietile cetatenilor sai? Conceptul de razboi drept sustine ca acel conducator, victima unei agresiuni are nu numai dreptul sa-si protejeze cetatenii, ci chiar responsabilitatea s-o faca. Noi intelegem acest lucru in mod implicit cind dim arme ofiterilor nostri de politie. Desigur din partea lor asteptam sa utilizeze armamentul in mod chibzuit, in timp ce sunt treji si in mod justificat $i noi recunoastem ca ei au dreptul si responsabilitatea, data de Dumnezeu in ultima instant, de a proteja persoanele inocente in fata agresorilor. Conceptul de razboi drept nu admite conflictul din dusmanie, conflictul personal sau cu scop de jaf, ci doar razboiul care este purtat de conducatorii legiuiti care sunt autorizati de institutia divind a guvernului. Aceasta ne conduce la capitolul 13 al scrisorii lui Pavel cdtre Romani unde avem cea mai clard exprimare a invataturii apostolice in ceea ce priveste autoritatea conducitorilor civili angajati in utilizarea fortei. O teorie politica spune c4 cea mai scurta definitie a guvernului este forta legalizaté. Cand guvernul adopta legi, acestea nu sunt sugestii. Odata cu stabilirea legii de cdtre guvern