Geodezia este considerate una din cele mai dinamice discipline iar multi dintre intelectualii multor epoci

s-au ocupat cu studiul lor. Studiul formei pamantului apartine lui Thales 625 I Hr considerat ca fondatoru geometriei in care se precciza ca pamantul are forma unui disc si pluteste pe un ocean infinit. Primii care au sustinut ca pamantul are o forma sferica au fost din scoala lui Pitagora. Cea mai veche definitie a fost data de Helment in care se spunea ca geodezia e stiinta masurarii si reprezinta suprafata pamantului . Consiliul national de cercetari al Canadei a dat o definitie in 1973 , in sensul ca geodezia este disciplina care se ocupa cu cercetarea si reprezentarea pamantului inclusiv a campului sau gravitic , in spatiu tridimensional in functie de timp. Geodezia a fost importanta in mai multe subdomenii cele clasice fiind: -geodezia geometrica , fizica , matematica , dinamica, cu satelit , marina , inortiala. Geodezia are 3 mari functii: 1)Pozotionarea sau determinarea pozitiei unui punct sau a unui grup de puncte e partea cea mai cunoscuta a geodeziei putandu-se realiza o poziionare absoluta in legatura cu un sistem de coordinate sau pozitionare relative in legatura cu alt punct 2)Campul gravitic al pamantului . Cunoasterea geometriei campului gravitic al pamantului e foarte important pt ca prin intermediul ei se pot realiza transformarea abs geodezice care se fac in spatial fizic afectat de gravitatie dintrun spatiu geodesic intrun spatiu in care se realizeaza pozitionarea. 3)Variatiile in timp. Aceste variatii in timp se datoreaza deformatiilor pamantului si a punctului sau gravitational de formare care au la origine diferite cause ca miscarile tectonice sau alte fenomene care trebuie studiate de specialisti. Notiuni de geodezie fizica Geodezia fizica trateaza notiuni care sunt necesare intelegerii unor elemente de baza ale geodeziei respective atmosfera si invelisul pamantului care fac posibila viata pe pamant . Atmosfera este alcatuita in principal din trei ncazuri nitrogen 78y, oxygen 21y , argon 1y. 1)Troposfera de la suprafata pamantului pe directia soarelui pana la 10-12 km 2)Stratosfera e in continuarea troposferei pana la 55 km 3)Mezosfera de la 55km pana la 80-100km 4)Termosfera in continuarea mezosferei pana la 1200 km 5)Magnetosfera de la 1200 km pana la 90000 km Invelisul solid al pamantului este constituit dintro serie de straturi de forma aprox. Sferica compusa din elemente care au o structura fizica chimica diferita. Principalele 3 invelisuri numite geosfere : scoarta , mantaua si nucleu. Geodezia fizica se ocupa cu studiul figurei pamantului si propietatile fizice ale campului sau gravitic. Ideea de baza a geodeziei fizice consta in faptul ca din determinarile fizice se pot desprinde concluzii geometrice cu privire la forma si dimensiunile pamantului. Instrumentele cu care se efectueaza masuratorile geodezice fie ca sunt la suprafata terenului , fie deasupra ei sunt supuse cele mai multe forte fizice a carui effect tebuie cunoscut pt a efectua o interpretare corecta a abs . Se considera un pct material P semnificand suprafata pamantului. Acest punct material e supus actionarii multor forte 1) Gravitatia sau forta de atractie care e indreptat spre centrul gravitatii al pamantului F 2) Forta centrifuga care apare datorita miscarii de rotatie a pamantului 3) Forta de atractie exercitata de soare Fsoare 4) Forta exercitata de luna 5) Alte forte.

Componenta tuturor acestor forte care actioneaza asupra unui punct material situate pe suprafata pamantului se numeste greutate sau gravitationale g=F+g +fs+fl+. Zona din spatiu care e influenta atractiei gravitationale, a miscarii de rotatie a pamantului si a celorlalte forte care actioneaza asupra unui punct , e numita campul gravitational sau camp gravitic. Forta atractiei terestre (gravitatie) Legea atractiei universale a lui Newton precizeaza ca un corp de masa M atrage un corp de masa m cu o forta f a carui acceleratie e direct proportional cu produsul celor 2 mase si indirect proportional cu patratul distantei care le separa. Aceasta forta e definite ca fiind forta gravitationala sau atractia gravitationala sau atractia Newtoniana . Daca se considera 2 corpuri m1 si m2 situate la distanta l fara de atractia fortei gravitationale e forta de atractie care actioneaza dealungul liniei care uneste corpurile si are valoarea: F=G*(m1*m2/l*l) G este un coefficient de proportionalitate denumit constanta atractiei universale sau constanta gravitatiei Newtoniana . Asociatia internationala de geodezie a recomandat in 1895 , atractiei universale utilizeaza valoarea G=(6672,590.3)*10 daca se considera ca cele 2 corpuri sunt situate la o distanta = , unitatea L=1 si ca au masele egale =m2=1 atunci constanta atractiei G=F cu care se atrag intre ele cele 2 corpuri. Daca se considera ca pamantul de masa m are forma unei sfere de raza R atunci forta de atractie exercitata de aceasta asupra unui punct material de masa egala cu unitatea situationala la distanta l= fata de centrul pamantului atunci F=G*M/R. Prin conventie pt fortele de atractie se ia - iar pt respingerea in relatia anterioara factorul GM e constanta gravitatii Geocentrice. Forta centrifuga Faptul ca pamantul are o miscare de rotatie in jurul axei sale adauga o alta forta celor care actioneaza asupra unui corp sip e suprafata terestra. Aceasta forta se numeste forta centrifuga ea fiind indreptata perpendicular pe axa de mrotaie a pamantului in cazul unui punct P de masa m . Forta centrifuga se exprima prin relatia q=m(v/rp) in care v reprezinta viteza liniara pe traiectorie a punctului p , rp distanta de la punct la axa de rotatie . Daca se considera ca pamantul are forma de ellipsoid atunci rp e raza cercului de parallel care trece prin P si este perpendicular ape raza Oz care reprezinta axa de rotatie a pamantului. Avand in vedere cazul considerat in care m=1 si legatura dintre viteza liniara si ungiulara a pamantului w=7292115*10 la puterea 11 rad/s. V=rp*w Forta centrifuga are valoare maxima la ecuator si minima la poli . Forta centrifuga are variatie in timp atat in directie cat si in intensitate . Schimbari in amplitudinea vitezei de rotatie si schimbari in directia axei de rotatie a pamantului , produce schimbari in amplitudinea si directia fortei centrifuge. Functie de amploarea nodificarii acestea pot fi luate in consideratie problemele care trebuie rezolvate in geodezie sau pot fi neglijate , intre fortele care actioneaza asupra unui punct situate pe suprafata pamantului mai importante sunt forta de atractie si forta centrifuga. Avand in vedere acest fapt se poate obtine expresia fortei greutatii ca rezultanta a fortei de atractie si a fortei centrifuge ce actioneaza asupra unei mase unitare punctiforme de forma g=f+q . Comparand relatiile care exprima forta de atractie sau centrifuge se poate observa ca aparatul cel mai important in forta greutatii il reprezinta forta de atractie terestra aport care e mult mai mare in raport cu forta centrifuga .

Gravitatea e caracterizata prin acceleratia pe care o capata un corp ce cade in mod liber. Ca unitate de acceleratie se utilizeaza Galul in memoria lui Galileu Galilei 1 Gal= 1cm/s . Deoarece intre valoarea minima a acceleratiei gravitatii care e la el de 978gali si valoarea maxima la poli de 973 gali. Suprafete de nivel si linii de forta Un punct P se poate deplasa relative pe directia gravitatiei cu o infinitate de directii. Din aceasta infinitate pt geodezie sunt doua mai importante si anume : a) Cand punctual P se deplaseaza pe o directie perpendicular pe directia gravitatii . Asta insemnand ca potentialul gravitatii W(xyz)=0. Aceasta expresie reprezinta ecuatia unei suprafete echipotentiale defapt a unui sistem de suprafete echipotential. Fiecare din aceste suprafete are proprietatea ca orice punc al ei , forta greutatii e indreptata dupa normala la aceasta suprafata. Componentele orizontale ale fortei greutatii fiind nule . Aceste suprafete echipotentiale au fost numite de Laplace. Suprafata de nivel din acea ecuatie potentiala egala cu zero , iar W(xyz) = 0 reprezinta ecuatia generala a suprafetei de nivel. Geoidul e o figura matematica a pamantului unde suprafata de nivel e zero. Deoarece aceasta suprafata depinde de distributia , densitatea maselor din interiorul Pamantului a suprafetei e practice imposibila. Pronind de la definitia suprafetei de nivel ca fiind suprafata unui lichid in stare linistita , geodiul este definit ca fiind suprafata medie a marilor si oceanelor linistite prelungite pe sub continent. Ecuatia geoidului se defineste ca fiind locul geometric a punctelor pentru care latitudinea astronomica e zero. Scopul principal al geodeziei fizice e determonarea suprafetei pe nivel deci definitia functiei potential W(xyz)=0. Diferenta de nivel dintre suprafata de nivel e constanta indifferent de drumul ales pentru a ajunge de la o suprafata de nivel la alta . b)Cazul cand P se deplaseaza pe directia verticalei adica pe directia fortei gravitationale cosq=1. In acest caz distanta dintre 2 suprafete de nivel nu sunt egale ci sunt invers proportionale cu forta greutatii ca actiunea asupra acestora , ceea ce inseamna ca la poli unde greutatea are o valoare maxima suprafata de nivel se apropie iar la ecuator suprafata de nivel se departeaza . Concluzia logica e ca suprafata de nivel nu sunt paralele , suprafetele de nivel nu se ating si nu se intersecteaza intre ele. O alta propietate importanta a suprafetei de nivel e aceea ca ele sunt suprafete ce se acopera un ape alta. Liniile care intersecteaza suprafata de nivel sunt unghiuri drepte se numesc unhiuri de forta sau linii ale firelor de plumb. Vectorul gravitatii in orice punct e tangent in acel punct la linia de forta deci directia vectorului gravitational , verticala si directia firelor cu plumb sunt sinonime. Forma si dimensiunile Pamantului Determinarea formei si a dimensiunii Pamantului e una din cele mai importante probleme pe care geodezia trebuie sa le rezolve. In general cand se vorbeste de figura Pamantului se considera ca acesta ar fi rigid ca sic and modificarile in timp ale formei si dimensiunea ar fi rigid ca sic and modificarile in imp ale formei si dimensiunea nu ar exista s-au ar fi tratate separat. Reprezentarea unei parti sau a intregii suprafete a pamantuluin se face pe harti de diverse tipuri si la diverse scari.

Trebuie tinut cont de faptul ca aproximativ 72% din suprafata Pamantului e acoperita cu ape ramanand practic de reprezentat restul de 28% pentru descrierea matematica a suprafetei terestre se utilizeaza un numar de puncte representative pt care se determina pozitia intr-un anumit sistem de coordinate de preferat un sistem tridimensional de coordinate . Pt unele scopuri e necesara o aproximare prin relatii matematice care sa ofere o reprezentare continua a suprafetei terestre. Daca se analizeaza relatia care exprima dezvoltarea potentialului in coordinate sferice se pot obtine diverse aproximatii pt suprafete terestre in functie de numarul termenilor luati in considerare in cazul acestei relatii. Potentialul gravitatiei coordonatelor sferice e data de formula . 1)Se considera numai primul termen atunci se considera ca un corp omogen de forma unei sfere de raza R 2)Introducerea celui de-al doilea termen face ca Pamantul sa fie aproximat ca un ellipsoid de rotatie 3)Termenul nr 3 arata ca exsta o turtire la poli 4)Daca se introduce termenul nr 4 se iau in considerare abaterile fata de longitudine 5)Ultimul termen arata ca practice pot exista o infinitate de aproximatii a suprafetei respective. Geoidul este o forma definite fizic , este o suprafata echipotentiala si reprezinta o destul de buna aproximare avand in vedere faptul ca cea mai mare parte din suprafata terestra e acop[erita de apa , similar suprafetei terestre , suprafata geoidului poate fi privita atunci intrun mod discret ca un set de puncte reprezentate cat si intr-un mod continuu prin termenii unei relatii matematice care reprezinta suprafata. In practica se utilizeaza un numar infinit de termini in serie pt dezvoltareea aproximativa a geodilui. Forma geoidului relativ la un ellipsoid de referinta poate fi determinate in zone und eexista suficiente puncte cum ar fi Europa , America d N si Australia cu o pozitie destul de buna. Inaltimile deasupra geoidului pot fi determinate pt marea parte a tarilor cu o precizie destul de mare. O suprafata viabila care se bazeaza pe geoid este elipsoidul cu 3 axe considerate de multi cercetatori ca find cea mai buna aproximare a geodului.Acest geodi are 3 axe axele perpendiculare dintre ele pozitionate astfel: - axa minora coincide cu axa principala de intersectie a pamantului - axa majora si cea medie fiind in plan ecuatorial. Un astfel de elipsoid este definit in 4 parametri, respectiv: semiaxa mare, turtirea polara, turtirea ecuatoriala si longitudinea geografica a axei majore. O alta suprafata desemnata sa aproximeze figura pamantului este Peluroidul definit ca suprafata a carei inaltime deasupra elipsoidului de referinta este egala cu inaltimea terenului deasupra geoidului in orice punct al sau. Deviatai verticalei. Dupa cum se stie toate observatiile geodezice se efectueaza pe suprafata fizica a pamantului care datorita faptului ca nu poate fi definit materialul nu poate fi folista ca atare in calcul. In functie de scopul urmarit si de precizia impusa suprafetei terestra se aproximeaza cu diverse figuri, care pot fi mai mult sau mai putin descrise matematic. Observatiile efectuate sunt raportate la verticala locului dupa care se orienteaza axa principala a pamantului, care este perpendiculara pe suprafata de nivelment ce trece prin punctul considerat. Pozitia acestei verticale trebuie raportata la normalele reduse la suprafata aleasa sa aproximeze figura pamantului. Deviatia vericalei este unghiul format intre normala la geoid respectiv linia firului cu plimb si normala la elipsoid in punctul considerat. Notiuni de geodezie elipsoidala. Geodezia elipsoidala se ocupa cu studiul metodelor de rezolvare a problemelor ce apar in geodezie pe suprafata elipsoidului cosinderat. Elipsoidul de

referinta este elipsoidul utilizat la un moment pentru rezolvarea problemelor geodezicee. Axa de rotatie a unui astfel de elipsoid e paralela si apropiata de axa de rotatie a pamantului iar centrul sau geocentric in apropierea centrului de masurare a pamantului. Un asemenea elipsoid exista deocamdata numai ca notiune teoretica si e denumot elipsoidul general. Dealungul timpului au fost utilizati mai multi elipsoizi de rotatie ca referinta dar o problema importanta e aceea a transcalculului de coordonate de pe un elipsoid pe altul. Sisteme de coordonate folosite in geodezia elipsoidala. Consideram un elipsoid de rotatie cu sistemul de axe XOYZ. Normala intr-un punct este reprezentata de directia care trece prin punct si este perpendiculara pe planul tangent la elipsoid in punctul considerat. Normala intrun punct e unica si ea nu trece prin originea sistemului de coordonate decat atunci cand punctul considerat se afla la unul din poli sau pe ecuator. Coordonatele recitlinii XYZ definesc pozitia punctului pe suprafata pamantului iar coordonatele XYZ definesc pozitia pe elipsoid a punctului. In cadrul acestui sistem cartezian global, elipsoidul e definit astfel: axa Z e orientaa dupa axa de rotatie a pamantului; XY este sistemul in apropierea planului ecuatorial terestru. Planul XZ este sistemul in planul meridianului originei Greenwich. Coordoanatele geodezice BL definesc pozitia proiectiei punctului considerat pe suprafata elipsoidului de rotatie. Pentru stabilirea pozitiei punctului pe suprafata terestra e necesar sa se precizeze si inaltimea acestuia fata de elipsoid adica sa se precizez alt elipsoid. Meridianul unui punct e definit de sectiunea de plan care trece prin normala la elipsoid in punctul considerat si prin axa polilor. Longitudinea unui punct este unghiul diedru format inte meridianul origine Greenwich si meridianul punctului considerat. Poate fi longitudine E si longitudine V. Latitudinea B este un unghi format de normala in punct cu ecuatorul. Acest unghi se masoara de la planul ecuatorului catre normala la elipsoid si poate fi latitudine N si latitudine S. Elipsoidul de rotatie. Un elipsoid de rotatie poate fi definit prin minim 2 parametri cu conditia ca cel putin unul din acestia sa fie liniar. Principalii parametrii geodezici care pot defini un elipsoid precum si in relatiile de calcul ale acestora sunt: Parametr Denumire Relatie de i calcul a Semiaxa mare f Turtirea a =b f = geometrica a b Semiaxa mica b = a (1 f ) e Prima a2 b2 e= excentricitate a2 e A doua a2 b2 e' = excentricitate b2 E Excentricitate E = a 2 b 2 liniara c Raza de c = a2 curbura polara Primi trei parametri mai sunt cunoscuti ca parametri geometrici primari iar semiaxa mare si turtirea geometrica sunt ce 2 parametrii care definesc de regula un elipsoid de rotatie intre parametrii evidentiati mai sus si pot stabili si alte forme de legatura si calcul utilizate in mod curent. Principali elipsoizi utilizati sunt CLARC, BESSEL, KRASOVSKI, WGS84. Ecuatiile parametrice ale elipsoidului de rotatie. Forma generala a unui elipsoid de rotate x2 y2 z 2 este 2 + 2 + 2 1 = 0 . Sub aceasta forma, formula elipsoidului de rotatie este putin a a b utilizata in geodezia elipsoidala. Avand in vedere ca aceste coordonate reectangulare rectilinii

sunt functii de coordonate geodezice X = x(B,L), Y = y(B,L), Z = (B) dorim sa deducem relatia de legatura intre cele 2 tipuri de coordonate. Ecuatia elipsei meridiane scrisa sub forma x2 z2 a2 b2 a2 b2 implicita este 2 = 2 1 = 0 . Stiind ca e 2 = din aceasta rezulta e 2 = , a b a2 a2 x2 b 2 = a 2 (1 e 2 ) ; x 2 + a 2 = 0 . Efectuand calculele se obtine relatia de forma 2 1 e
x= a cos B a sin B (1 e 2 ) si z = , in care W = 1 e 2 sin 2 B . Aceste 2 relatii reprezeinta W W

ecuatii parametrice ale elipsei meridiane in functie de latitudinea geodezica B. daca se 1 + e' 2 cos 2 B exprima excentricitatea in functie de a doua se obtine o relatie de forma W = 1 + e' 2 de aici se deduce formula unei noi expresii utliziate de geodezie de forma V = 1 + e' 2 cos 2 B . Intre cele doua functi auxiliare pot fi stabilite mai multe relatii de legatura care depind de parametri elipsoidului de rotatie utilizate, dintre acestea cele mai flosite sunt urmatoarele: 1. in functie de prima excentricitate W = v 1 e 2 2. in functie de a doua excentricitate W =
V 1 + e' 2

3. in functie de curbura razei polare c W = aV . Daca se au in vedere aceste ultimere relatii ecuatiile parametrice ale elipsei meridiane pot fi scrise sub forma: x =
a cos B c cos B a (1 e 2 ) sin B c (1 e 2 ) sin B = = , z= . Revenind la W W W V

ecuatiile initiale, ecuatiile parametrice ale elipsoidului de rotatie utilizate frecvent in geodezia elipsoidala sunt de forma: x =
a cos B sin L c cos B sin L a cos B sin L c cos B sin L = = , y= , W V W V a (1 e 2 ) sin B c (1 e 2 ) sin B z= = . W V

Razele de curbura principale. Liniile de coordonate sunt reprezentate de meridiane unde L este constant si de paralele unde B este constant. Consideram un punct S pe suprafata elipsoidului de rotatie care este proiectia dupa normala la elipsoid a uni punct de pe suprafata terestra. Prin aceasta normala trec o infinitate de planuri, toate aceste planuri sunt perpendiculare pe planul tangent, la suprafata elipsoidului in punctul S. curbele plane care rezulta din intersectia planurilor perpendiculare pe planul tangent la suprfata elipsoidului in punctul considerat cu suprafata elipsoidului in punctul considerat cu suprafata elipsoidului se numesc sectiuni normale. Dintre aceste sectiuni normale exista doua perpendiculare intre ele care au curba maxima si respectiv minima care se numesc sectiuni normale principale. Una se numeste sectiune meridiana iar cealalta sectiunea primului vertical. Raza de curbura a elipsei meridiane. Planul meridian e definit de axa polilor PP si normala la elipsoid dusa prin punctul considerat. Sectiunea meridiana e data de intersectia planurilor meridiane cu elipsoidul de rotatie si are forma unei elipse. Se considera S1 si S2 infinita apropiate aflate la distanta DS unul de celalalt. D este unghiul infinit mic dintre tangentele duse prin petele S1 si S2, iar unghiul format de cele 2 normale este D . Raza de curbura a
DS dS dS = = . Elementul Ts e un D d dB dS 2 dx 2 + dz 2 M = 2 2 element de arc de elipsa si se poate determina cu relatia dx dz . Se cunosc + 2 dB B lim elipsei mari notate cu M se determina cu relatia M = D 0

a cos B a sin B (1 e 2 ) , z= . Inlocuind W W a cos B a (1 e 2 ) sin B obtinem x = , z= . Efectuand calculele se obtine expresia de 1 e 2 sin 2 B W

ecatiile parametrice ale elipsei meridianei x =

calcul a alipsei meridiane in functie de latitudine si elementele elipsoidului de rotatie a(1 e 2 ) a (1 e 2 ) 3 c M = = = 3. 2 2 W 1 e sin B 2 V Raza de curbura a primului vertical. Sectiunea normala a primului vertical e perpendiculara pe sectiunea meridianului. Aceasta sectiune are aceeasi tangenta T ca si sectiunea paralelului si trece prin punctul considerat. Aceasta relatie ne da legatura intre raza de curbura a paralelului si raza de curbura a primului vertical N. N =
o poli. M 0 o = a (1 e 2 ) , M 90 =

r x a c = = = cos B cos B W V

, r = N cosB. In continuare determinam raza de curbura in cele 2 puncte exterioare ecuator si

a 1 e2 = a2 = c > a. b