Sei sulla pagina 1di 171

Povestea unui Hobbit J.R.R. Tolkien I MUSAFIRI NEPOFTI?I A FOST ODATA un hobbit care locuia ntr-o gaura n pamnt.

Nu era o vizuina din acelea antipatice, murdare sau umede, pline de capete sau cozi de viermi oi cu miros d e ml; nu era nici nisipoasa sau lipsita de apa, sau o vizuina n care sa n-ai pe ce sa te aoezi sau pe ce sa mannci; era o vizuina de hobbit, oi asta nseamna confort . Avea o uoa rotunda ca un hublou, vopsita n verde, oi drept n mijlocul ei era o cla n?a ca un buton de alama, galbena oi lucioasa. Uoa dadea pe un culoar n forma de tub, ca un tunel; dar un tunel ct se poate de confortabil, fara fum, cu pere?ii c aptuoi?i cu lemn, cu dale pe jos oi cu covor, cu scaune lustruite oi multe, mult e cuiere pentru haine oi palarii - pentru ca hobbitul era ntotdeauna bucuros de o aspe?i. Tunelul oerpuia oi tot oerpuia, patrunznd pe ocolite pna n inima Dealului "Dealul", aoa i spunea toata lumea, cale de mai mul?i kilometri n jur. Tunelul av ea multe uoi mici oi rotunde, nti pe o parte, apoi pe cealalta. Etaj nu exista. Ao a e la hobbi?i. Dormitoarele, baile, beciurile, camarile (multe camari!), dulapurile (avea ncaperi ntregi pentru haine!), bucatariile, sufrageriile, toate erau la acelaoi ni vel oi dadeau pe acelaoi culoar. Cele mai bune ncaperi erau cele de pe partea stng a (ndata dupa intrare); erau singurele care aveau ferestre, ferestre rotunde, ngro pate adnc n Perete; dadeau n gradina lui oi n pajiotile care se ntindeau dincolo de g radina, cobornd pna la ru. Hobbitul de care va vorbesc era un hobbit cu stare oi numele lui era Baggins. Familia Baggins traia pe lnga Deal de cnd lumea oi to?i o considerau foar te respectabila, nu numai pentru ca cei mai mul?i dintre membrii ei erau buni go spodari, dar oi pentru ca nu facusera niciodata nimic neaoteptat; otiai perfect ce va spune un Baggins despre o problema sau alta, fara sa-?i mai ba?i capul sal ntrebi. Povestea de fa?a este despre un membru al familiei Baggins care s-a tre zit antrenat ntr-o aventura, facnd oi spunnd lucruri cu totul neaoteptate, cu care ocazie oi-a pierdut respectul vecinilor oi, n schimb, a cotigat... ei, o sa vede?i daca, pna la urma a cotigat ceva. Mama acestui hobbit al nostru... Dar, de fapt, ce este un hobbit, ma ntreba?i? Eu cred ca astazi hobbi?ii au nevoie de o descriere pentru ca ei s-au nstrainat oi au devenit cam scumpi la vedere cu Oamenii Mari, cum ne spun ei noua. Ei snt (sau au fost) mici de stat, cam jumatate ct noi oi mai mici dect Piticii barbooi. Hobb i?ii nu au barba. Fac vraji pu?ine sau chiar deloc, n afara de cele obionuite, de fiecare zi - care i ajuta sa dispara repede oi pe nesim?ite cnd oamenii voluminoo i oi neghiobi ca noi apar poticnindu-se oi fac zgomot ca de elefant, care se aud e la un kilome-tru. Snt cam burtooi, se mbraca n culori stridente (mai ales verde o i galben); nu poarta pantofi pentru ca le cresc talpi naturale oi o blana de par des, calduros oi negru pe picioare, ca parul de pe cap (care e buclat); au dege te lungi, negre oi ndemnatice, o fa?a binevoitoare oi un rs gros oi galagios (mai a les dupa masa de seara pe care o iau de doua ori pe zi, atunci cnd reuoesc s-o ob?ina). Acum oti?i destul ca sa ave?i o baza de pornire. Deci, dupa cum spuneam, mama hobbitului nostru, adica a lui Bilbo

Baggins, a fost celebra Belladonna Took, una dintre cele trei fiice remarcabile ale Batrnului Took, capetenia hobbi?ilor, care locuia pe cealalta parte a Apei rule?ul care curge la picioarele Dealului. Se spunea adesea (n alte familii) ca od ata, de mult, unul dintre stramooii Took oi-ar fi luat drept nevasta o zna. Aceas ta era, fireote, absurd, dar era clar ca, fa?a de trasaturile hobbi?ilor, clanul Took avea ceva neobionuit oi, din cnd n cnd, cte unul dintre ei traia o aventura ex traordinara. Disparea discret oi familia ?inea totul n secret; dar era foarte cla r ca familia Took nu era chiar att de respectabila ca familia Baggins, cu toate c a era, fara doar oi poate, mai nstarita. Nu cumva sa crede?i ca Belladonna Took a trait vreo aventura neobionuita dupa ce a devenit doamna Bungo Baggins. Bungo - adica tatal lui Bilbo - i-a construit (n parte cu banii ei) cea mai luxoasa vizuina de hobbit din cte au existat vreodata , att sub Deal, ct oi deasupra sau pe celalalt mal al Apei. ai acolo au ramas toat a via?a Totuoi, e probabil ca Bilbo, singurul ei fiu, cu toate ca arata oi se purta de parca ar fi fost o copi e a tatalui sau, solid oi demn de ncredere, avea un "ce" ciudat, care -i venea de la familia Took oi care abia aotepta sa iasa la iveala. Ocazia nu s-a ivit nsa dect dupa ce a crescut mare, pe la cincizeci de ani, cnd locuia n frumoasa vizui na construita de tatal lui, pe care v-am descris-o mai devreme, oi dupa ce s-a s tabilit acolo, dupa cte se parea, pentru totdeauna. Printr-o ntmplare ciudata, ntr-o diminea?a de demult, n liniotea lumii, pe vremea cnd zgomotul era mai mic oi verdea?a mai abundenta, iar numarul hobbi?ilor oi prosp eritatea lor erau nca destul de mari, n timp ce Bilbo Baggins statea n uoa casei lu i, dupa ceaiul de diminea?a, tragnd dintr-o pipa uriaoa de lemn care i ajungea pna aproape de degetele de la picioare, acoperite cu par (frumos periat), trecu pe a colo Gandalf. Gandalf! Daca a?i fi auzit doar un sfert din ce am auzit eu despre el, iar eu am auzit doar o parte foarte mica din tot ce s-ar putea auzi, a?i fi fost pregati?i sa asculta?i poveotile cele mai fantastice. Pe oriunde trecea, r asareau n mod neaoteptat fel de fel de istorii oi de aventuri. Nu mai trecuse de ani de zile pe aici, pe la umbra Dealului - de fapt, de cnd murise prietenul lui, Batrnul Took - aoa ca hobbi?ii aproape ca-i uitasera nfa?ioarea. Fusese plecat din colo de Deal, dincolo de Apa, cu treburi de-ale lui, nca de pe vremea cnd erau cu to?ii copii, hobbi?ei oi hobbi?ele. Singurul lucru pe care l-a vazut n diminea?a aceea ncrezatorul Bilbo a fost un bat rn cu baston. Avea o palarie albastra, nalta oi ascu?ita, o pelerina lunga, cenuoi e, o eoarfa de matase, peste care atrna barba lui alba oi lunga pna dincolo de bru, oi niote cizme negre, uriaoe. - Buna diminea?a! spuse Bilbo. "ai chiar ca e buna", se gndi el. Soarele straluce a oi iarba era foarte verde. Dar Gandalf se uita la el pe sub sprncenele lungi oi stufoase care-i ieoeau de su b borul palariei umbroase. - Cum adica? spuse, mi urezi o diminea?a buna, sau vrei sa spui ca diminea?a e bu na, fie ca vreau eu sau nu; sau vrei sa spui ca te sim?i bine azi, de diminea?a; sau ca e o diminea?a care te face sa vrei sa fii bun. - Toate laolalta, spuse Bilbo. ai mai e oi o diminea?a foarte buna ca sa fumezi o pipa n aer liber. Daca ave?i o pipa la dumneavoastra, va rog sa lua?i loc oi sa va servi?i din tutunul meu. Nu va grabi?i, caci avem toata ziua n fa?a noastra. Dupa care Bilbo se aoeza ntr-un fotoliu lnga uoa, ncrucioa picioarele oi sufla un i nel de fum, frumos oi cenuoiu, care urca, zburnd, fara sa se destrame oi se depar ta, plutind, peste Deal.

- Foarte frumos, spuse Gandalf. Dar eu, azi, n-am timp sa fac rotocoale de fum. Caut pe cineva cu care sa pornesc ntr-o expedi?ie pe care o pregatesc, dar e foar te greu de gasit un amator. - Cred oi eu. Prin par?ile astea! Noi sntem cumin?i oi linioti?i oi nu ne plac av enturile. Nuuuuu! Snt nesuferite, incomode, ?i strica liniotea oi te fac sa ntrzii l a masa. Nu otiu ce-or fi gasind unii la ele, spuse hobbitul nostru, domnul Bilbo Baggins, oi, vrndu-oi degetele mari pe dupa bretele, scoase un rotocol de fum oi mai grozav ca primul. oi lua apoi coresponden?a de diminea?a oi ncepu sa citeasca prefacn-du-se ca nu-l m ai baga n seama pe batrn. Hotarse ca nu era de soiul lui oi ar fi dorit sa-l vada p lecnd. Batrnul nsa nici vorba sa se miote. Statea sprijinit n baston, fixndu-l pe Bil bo, fara sa scoata o vorba, pna cnd hobbitul ncepu sa se simta stnjenit, ba chiar se oi supara pu?in. - Ziua buna, spuse hobbitul, n cele din urma. Noi nu vrem nici un fel de aventuri pe aici, mul?umesc, ncerca?i-va norocul n cealalta parte a Dealului sau dincolo de Apa. Asta nsemna, de fapt, ca discu?ia luase sfroit. - La dumneata "Ziua buna" are mai multe n?elesuri, spuse Gandalf. ai de data asta nseamna ca vrei sa scapi de mine oi ca ziua n-o sa fie buna dect daca plec! - Nici pomeneala, domnul meu, nici pomeneala!... dar sta?i pu?in, mi se pare ca va cunosc numele! - Ba da, dragul meu domn, ba da. ai sa otii ca oi eu l cunosc pe al dumitale: dom nul Bilbo Baggins. mi otii numele, cu toate ca nu-?i aminteoti ca e vorba despre mine. Eu snt Uandail, oi "Gandalf" e totuna cu subsemnatul. Cnd te gndeoti ca am tr ait sa-l vad pe fiul Belladonnei Took ca ma ia cu "Ziua buna", de parca ao fi ve nit la uoa lui sa vnd nasturi! - Gandalf! Gandalf! Doamne, Dumnezeule! Nu cumva e vorba de vrajitorul calator c are i-a dat Batrnului Took o pereche de butoni cu diamant fermeca?i, care se prin deau oi nu se mai desprindeau dect la porunca? Nu cumva snte?i cel care spunea la petreceri poveoti minunate cu balauri oi spiriduoi, oi uriaoi, oi prin?ese salva te, oi norocul neaoteptat al unor fii de vaduva? Sau cel care facea focuri de ar tificii deosebit de frumoase? Mi-aduc oi acum aminte de ele! Le aprindea bunicul Took n ajunul solsti?iului de vara. Erau grozave! Se ridicau ca niote lalele mar i de foc sau flori de gura-leului sau de salcm galben oi pluteau peste ntuneric to ata seara. (Cred ca v-a?i dat seama ca domnul Baggins nu era chiar att de prozaic ct i placea lui sa-oi nchipuie oi ca, n plus, i mai placeau oi florile.) Doamne, Dum nezeule, continua el. Nu cumva snte?i acela care a mpins at?ia baie?i oi fete cumin?i sa plece n lumea larga, sa se vre n aventuri nesab uite? Sa se ca?ere n pomi, sa se duca n vizita la elfi sau sa navigheze pe vapoare , spre ?armuri ndepartate? Doamne, ce via?a intere... adica, vreau sa spun ca pe vremuri a?i cam ncurcat lucrurile pe aici. Chiar destu l de rau, ao zice. Va rog sa ma ierta?i, dar credeam ca v-a?i retras din afaceri . - ai cu ce sa ma ocup? spuse vrajitorul. Ei, dar, oricum, ma bucur ca ?i mai amin teoti de mine. ai ca macar de focurile mele de artificii ?i aminteoti cu simpatie . Asta mi da oarecare speran?e. De aceea, de dragul bunicului tau, Batrnul Took, o i al bietei Belladonna, o sa-?i dau ceea ce ai cerut. - Ce vre?i sa spune?i? Eu n-am cerut nimic!

- Ba da. Ba da. ai nca de doua ori. Te rog sa ma ier?i. Dar am sa ma achit. De fa pt, am sa merg pna ntr-acolo nct sa te fac sa participi la aventura de care-?i spune am, foarte nostima pentru mine, foarte buna pentru tine - oi, daca reuoeoti s-o duci pna la capat, probabil oi foarte folositoare. - Regret, dar nu vreau aventuri de nici un fel, mul?umesc. Nu azi! La revedere! Dar va rog sa veni?i la ceai, oricnd dori?i. Uite, de exemplu, mine! La revedere! ai cu asta, domnul Baggins s-a ntors oi a intrat grabit pe uoa lui rotunda oi ver de, nchiznd-o ct a ndraznit el de iute, ca sa nu para nepoliticos. Caci, la urma urm ei, vrajitorii ramn tot vrajitori oi nu e bine sa te pui cu ei. "Ce mi-o fi venit sa-l invit la ceai?" oi spuse Bilbo ndreptndu-se catre camara. Ab ia oi luase masa de diminea?a, dar se gndea ca o prajiturica-doua oi ceva de baut l-ar mai linioti dupa spaima pe care o trasese. ntre timp, Gandalf continua sa stea n fa?a por?ii, rznd ndelung, dar fara zgomot. Dup a un timp nsa se apropie oi zgrie cu cuiul bastonului un semn ciudat pe uoa frumoa sa oi verde a hobbitului. Apoi pleca, pe cnd Bilbo oi termina a doua prajitura oi se gndea ca reuoise foarte bine sa scape de a venturi. A doua zi uitase aproape cu totul de Gandalf. Nu prea avea ?inere de minte. Daca nu nsemna lucrurile n agenda, le uita. Ar fi trebuit sa scrie aoa: "Gandalf, ceai , miercuri". Dar n ajun fusese prea nervos ca sa mai noteze ceva. Tocmai cnd sa se faca ora ceaiului, auzi pe cineva sunnd insistent la uoa de la in trare - oi atunci oi aminti totul! Alerga sa puna ceainicul pe foc, sa aoeze nca o ceaoca oi o linguri?a pe masa, sa mai scoata o prajiturica-doua, apoi se repezi la uoa. Tocmai era sa spuna: "mi pare foarte rau ca v-am facut sa aotepta?i" cnd vazu ca n u era ctuoi de pu?in vorba de Gandalf. La uoa se afla un pitic cu o barba albastr a, ndesata ntr-un bru auriu, oi cu ochii extrem de stralucitori sub o scufie verde-n chis. De ndata ce se deschise uoa, piticul intra n casa de parca ar fi fost ntr-ade var invitat. oi atrna pelerina oi scufia pe primul cuiier oi spuse, nchinndu-se: - Sluga dumitale, Dwalin. - ai eu a dumitale, Bilbo Baggins, raspunse hobbitul, prea uimit ca sa puna, deo camdata, vreo ntrebare. Dar, cnd tacerea care urma deveni stnjenitoare, adauga: Toc mai voiam sa iau ceaiul; va rog sa-mi face?i onoarea sa be?i oi dumneavoastra o ceaoca de ceai cu mine. Poate fusese cam ?eapan, dar inten?iile lui erau bune. De fapt, dumneavoastra ce a?i face daca un pitic nepoftit ar veni sa-oi atrne lucrurile n vestibulul dumnea voastra, fara sa va dea nici o explica?ie? N-apucara bine sa se aoeze la masa, de fapt ajunsesera abia la a treia prajitura , cnd se auzi din nou soneria, de asta data oi mai puternic. - Va rog sa ma ierta?i o clipa, spuse hobbitul oi se ndrepta catre uoa. "Pna la urma tot a?i venit", asta voia el sa-i spuna lui Gandalf. Dar nu era Gand alf. n locul lui, pe trepte, se afla un pitic cu barba alba oi scufie stacojie, c are parea foarte batrn. Intra oi el, ?opaind ntr-un picior de cum se deschise uoa, cu aerul omului care a fost poftit.

- Vad ca au oi nceput sa soseasca, spuse el, zarind scufia verde a lui Dwalin, atr nata n cui. ai o atrna pe a lui, cea stacojie, lnga ea. Sluga dumitale, Balin! spus e, cu mna pe inima. - Mul?umesc, raspunse Bilbo, suspinnd. Nu era exact ce trebuia sa spuna, dar acest "Au nceput sa soseasca" l neliniotise n grozitor. i placeau musafirii, dar prefera sa-i cunoasca nainte sa-i vina n casa. a i eventual, sa fie pofti?i de el. i trecu prin minte gndul nfiorator ca s-ar putea sa nu ajunga prajiturelele oi atunci el, ca gazda (oi cunootea datoria oi o respe cta orict i-ar fi venit de greu), ar fi trebuit sa renun?e sa mai mannce. - Veni?i, intra?i sa be?i o ceaoca de ceai, reuoi el sa spuna dupa ce trase adnc aer n piept. - Daca nu va e cu suparare, eu ao prefera pu?ina bere, domnul meu, spuse Balin, cel cu barba alba. Dar n-am nimic mpotriva sa mannc prajituri, prajituri cu graun? e, daca ave?i. - Am berechet! se trezi Bilbo spunnd, spre propria lui mirare. ai se trezi oi alergnd la beci sa umple o halba de jumatate de litru, apoi la cam ara sa ia doua turte frumoase de graun?e, pe care le copsese chiar n dupa-amiaza aceea, sa aiba ce lua ca gustare ntre mese. La ntoarcere i gasi pe Balin oi pe Dwalin stnd de vorba la masa ca niote vechi prie teni. ( De fapt, erau fra?i.) Bilbo trnti halba oi prajitura n fa?a lor, apoi se a uzi din nou soneria, puternic, oi apoi nca o data. "De data asta e sigur Gandalf!" oi spuse n timp ce alerga gfind de-a lungul coridoru lui. Dar nici vorba! Erau al?i doi pitici, amndoi cu scufii albastre, cordoane ar gintii oi barbi galbene; oi fiecare dintre ei avea cte un sac cu unelte oi o lopa ta. ai iaraoi, nici n-apuca sa se deschida bine uoa ca oi intrara, ?opaind. Bilbo nici nu se mai mira: - Cu ce va pot fi de folos, piticii mei? spuse. - Sluga dumneavoastra, Kili, spuse unul. - ai Fili, adauga celalalt. ai amndoi oi scoasera scufiile albastre, facnd cte o plecaciune. - Sluga dumneavoastra, raspunse Bilbo, amintindu-oi la timp de bunele maniere. - A, vad ca Dwalin oi Balin au oi venit, spuse Kili. Sa ne alaturam mul?imii! "Mul?ime, gndi domnul Baggins. Nu-mi prea place cum suna asta. Ar trebui sa ma ao ez o clipa, sa-mi vin n fire oi sa beau ceva." Dar n-apuca dect sa ia o nghi?itura, ntr -un col?, n timp ce to?i cei patru pitici s tateau n jurul mesei oi vorbeau despre mine, oi aur, oi despre probleme pe care l e aveau cu gnomii, oi despre jafurile pe care le comiteau balaurii, oi despre mu lte alte lucruri pe care nu le n?elegea oi nici nu voia sa le n?eleaga, caci parea u mult prea aventuroase, cnd, deodata, ding-dong ling-dang, se auzi iar soneria d e la uoa, de parca s-ar fi straduit un hobbi?el obraznic s-o strice. E cineva la uoa, spuse, clipind - Dupa sunet, par sa fie vreo patru, spuse Fili. De altfel, i-am vazut venind la oarecare distan?a n urma noastra.

Bietul nostru hobbit se aoeza n hol, sprijinindu-oi capul n palme, oi se

ntreba ce se ntmplase oi ce se va ntmpla, oi daca vor ramne cu to?ii la cina. Apoi se auzi din nou soneria, mai tare ca oricnd, oi fu nevoit sa alerge sa deschida. De fapt, nu erau patru, ci vreo cinci. Mai venise nca un pitic n timp ce Bilbo se tot framnta singur la intrare. Nici n-apuca sa ntoarca bine clan?a ca se oi trezira c u to?ii nauntru, plecndu-se oi spunnd "sluga dumitale" unul dupa altul, i chema Dori , Nori, Ori, Oin oi Gloin. ai, ntr-o clipa, aparura n cuier doua scufii rooii, una cenuoie, una cafenie oi una alba, i ar ei o pornira, cu minile lor mari vrte n briele de aur sau de argint, sa se alature celorlal?i. Aproape ca se putea spune ca "mul?imea" era formata. Unii cerura be re blonda, al?ii bere bruna, unul ceru chiar cafea, n schimb to?i cerura prajitur ele; aoa ca un timp hobbitul a fost foarte ocupat. Tocmai aoezase pe plita o cana mare cu cafea - se terminasera turtele de graun?e oi piticii se pornira sa mannce biscui?i cu unt - cnd se auzi o bataie puternica n uoa. Nu soneria, ci poc-poc puternic n uoa cea verde oi frumoasa a lui Bilbo. Ci neva batea cu bastonul. Bilbo alerga de-a lungul coridorului, foarte suparat oi complet zapacit - era ce a mai penibila miercuri din cte-oi amintea sa fi trait vreodata. Deschise uoa cu o smucitura oi cazura cu to?ii nauntru, unul peste altul! Al?i pitici! Al?i patru! ai, n urma lor, care statea sprijinit n baston oi rdea. La sase o gramada urme pe uoa cea frumoasa; de altfel, fiindca tot veni vorba, lovi turile otersesera oi semnul tainic pe care-l facuse pe uoa n diminea?a din ajun. - Uourel, uourel, draga Bilbo, spuse. Nu-?i prea seamana sa-?i laoi prietenii n p rag oi apoi sa deschizi uoa cu un pocnet de puoca cu aer comprimat. Da-mi voie s a ?i-i prezint pe Bifur, Bofur oi Bombur, oi mai ales pe Thorin! - Sluga! spusera Bifur, Bofur oi Bombur pe rnd, stnd n oir. Apoi atrnara n cuier doua scufii galbene oi una verde oi pe urma oi una azurie, cu un ciucure lung. de argint. Aceasta din urma fiind a lui Thorin, un pitic nemai pomenit de nsemnat, de fapt nsuoi marele Thorin Scut-de-Stejar, care nu fusese ctuo i de pu?in ncntat sa pice n nas pe preoul lui Bilbo oi sa-i vada pe Bifur, Bofur oi Bombur caznd peste el. Mai ales ca Bombur era foarte gras oi greu. Thorin, fiind foarte nfumurat, nici nu se gndi sa spuna "sluga". Dar bietul domn Baggins spuse de attea ori ca-i pare rau, nct pna la urma mormai totuoi: "Lasa, nu-i nimic!" oi-oi descre?i fruntea. - Acum sntem to?i aici! spuse Gandalf, uitndu-se la oirul de treisprezece scufii cele mai minunate scufii de sarbatoare - oi la propria lui palarie, atrnate toat e n cui. O adunare foarte vesela! Sper ca a mai ramas ceva de mncare oi de baut pe ntru cei ntrzia?i. Ce-i asta? Ceai! Nu, mul?umesc! Mie sa-mi dai pu?in vin roou. - ai mie la fel, spuse Thorin. - ai marmelada de zmeura oi tarta cu mere, spuse Bifur. - ai pateuri cu carne oi brnza, spuse Bofur. - ai racituri de porc cu salata, spuse Bombur. - ai mai multe prajituri, oi bere, oi cafea, daca nu te superi, strigara ceilal? i pitici prin uoa. - ai fii baiat bun oi mai pune oi niote oua, striga Gandalf, n timp ce hobbitul p leca, oontc-oontc, spre camari. ai ntre timp scoate friptura rece de pui oi muratur ile.

"S-ar zice ca otie tot att de bine ca oi mine ce provizii am n camara", se gndi dom nul Baggins, care era complet nnebunit oi ncepuse sa se ntrebe daca nu-i patrunsese o aventura, dintr-acelea fioroase, drept n casa. Cnd ispravi de pus toate sticlel e oi farfuriile, oi cu?itele, oi furculi?ele, oi paharele, oi mncarurile, oi ling urile, oi tot restul pe niote tavi mari, se ncalzise de tot; i ardeau obrajii oi e ra foarte enervat. - Blestema?i pitici, duca-s-ar naibii! spuse el cu glas tare. Nici macar nu vin sa-mi dea o mna de ajutor! ai ce sa vezi! n uoa bucatariei stateau Balin oi Dwalin, oi n spatele lor Fili oi Kili, oi ct ai zice "peote" nofacara tavile oi cteva masu?e oi le dusera n salon, unde aoternura din nou masa, Gandalf oedea n capul mesei, cu cei intr-un fotoliu, lnga foc, ron?aind ncercnd sa dea impresia ca tot ce o aventura. Piticii au mncat oi au ite aoa a trecut timpul, n cele din o miocare sa strnga paharele oi farfuriile. - mi nchipui ca ramne?i cu to?ii la cina? spuse el cu tonul cel mai politicos oi ma i pu?in staruitor. - Binen?eles, zise Thorin. ai dupa cina; ca n-o sa ispravim treaba dect trziu oi tr ebuie nti sa ascultam niote muzica. Dar mai nti strnge?i masa. La care cei doisprezece pitici - nu Thorin, ca el era prea important oi ramasese sa stea de vorba cu Gandalf - sarira n picioare oi aoezara toate lucrurile n gram ezi mari. Apoi ieoira fara sa mai aotepte tavile, legannd ntr-o mna farfurii, fiecare dintre vrafuri cu o sticla n vrf, n timp ce Bilbo alerga dupa ei, chi?aind speriat: "Va rog sa ave?i grija!" ai: "Va rog sa nu va deranja ?i, ca ma descurc eu!" dar piticii nici nu-l bagau n seama. n schimb, cntau: Sa crapi farfurii, pahare sa ciobeoti Sa-ndoi furculi?e, cu?ite sa bo?eoti Pe Bilbo Baggins de vrei sa-nnebuneoti. Sa spargi sticle-n lume nu se face, Nici pe podea sa arunci lapte, Sa tai postavul, oi alte fapte Ca: grasime-ntinsa pe covor, Vase aruncate -n dormitor, Sa-mprooti cu vin n capul oricui, Sa ba?i cu parul n castroane cte un cui, ai, de-a ramas ceva ntreg, sa-l dai de-a dura, Sa urli sa se opreasca, oi ct te ?i ne gura. Pe toate astea sa le-ndeplineoti Pe Bilbo Baggins de vrei sa-nnebuneoti. treisprezece pitici aoeza?i njur; Bilbo oedea un biscuit (i trecuse toata pofta de mncare) oi se ntmpla era ct se poate de obionuit oi nicidecum tot mncat, oi au vorbit oi au tot vorbit, oi u urma s-au sculat de la masa oi Bilbo a facut

N-au facut, binen?eles, nici unul dintre ei aceste lucruri ngrozitoare. Au cura?at oi au pus totul frumos la loc, ct ai clipi din ochi, n timp ce hobitul se tot nvrtea n mijlocul bucatariei, ncercnd sa vada ce fac. Apoi s-au ntors oi l-au asit pe Thorin cu picioarele pe grilajul din fa?a sobei, tragnd din pipa. Scotea uriaoe rotocoale de fum, oi, ori de cte ori le poruncea sa plece, plecau - urcau pe horn sau se duceau n dosul orologiului de pe poli?a caminului sau sub masa, sa u de jur mprejurul tavanului; dar nu se miocau destul de iute ca sa scape de Gand alf! Puf! Scotea cte un rotocol mai mic din pipa lui scurta de lut, oi-l trimitea drep t prin rotocoalele lui Thorin. Apoi, rotocolul lui Gandalf se nverzea oi se ntorcea sa pluteasca deasupra vrajitorului. ai se strnsese n jurul lui un nor ntreg de rotocoale, oi n lumina slaba i dadeau un aer ciudat oi magic. Bilb o ramase nemiocat sa se uite - i placeau rotocoalele de fum la nebunie - apoi roo i gndindu-se ct fusese de mndru, n ajun, de rotocoalele de fum pe care le trimisese cu vntul dincolo de Deal. - ai acum, pu?ina muzica, spuse Thorin. Scoate?i instrumentele. Kili oi Fili alergara la sacii lor oi se ntoarsera cu niote viori mici; Dori, Nor i oi Ori scoasera flauturi de undeva, din buzunare. Bombur aduse o toba din hol; Bifur oi Bofur ieoira oi ei oi se ntoarsera cu clarinetele pe care le lasasera p rintre bastoane. Dwalin oi Balin spusera: - Scuza?i-ne, noi le-am lasat pe ale noastre pe balcon! - Adu-o oi pe a mea de afara, spuse Thorin. Se ntoarsera cu niote viole ct ei de mari oi cu harfa lui Thorin nfaourata ntr-o pnza verde. Era o harfa frumoasa, de aur, oi cnd o atinse Thorin muzica izbucni att de brusc oi de armonios, nct Bilbo uita de tot restul oi se lasa dus spre locuri misterioase, sub stele ciudate, departe de Apa oi foarte departe de vizuina lui de sub Deal. ntunericul patrunse n ncapere prin ferestruica ce dadea ntr-o parte a Dealului. Focul plpia n soba - era aprilie - iar ei continuara sa cnte, n timp ce umb ra barbii lui Gandalf se agita pe perete.

ntunericul umpluse toata camera, focul se stinsese, umbrele se risipisera, oi ei continuau sa cnte. ai deodata, nti unul, apoi altul, ncepura sa cnte oi din gura, cnt cul cu voce joasa al piticilor, n subteranele adnci ale vechilor lor locuin?e; iat a un fragment al cntecului - daca mai poate fi, cu adevarat, cntec fara muzica: Departe, peste mun?ii fumurii, Spre hrube vechi oi ocne adncate, n zori pleca-vom spre a scormoni Comorile de aur fermecate. Pe vremuri, vraji faceau piticii, Cu dangat greu ciocanul lor cadea Acolo unde dorm fapturile ntunecimii, n peoteri de sub dealurile de lut.

Pentru-mpara?i oi regi de elfi Au strns acolo frumuse?i gramada, Au faurit, au meoterit oi, pn-la urma, Au prins lumina-n piatra de pe spada. Pe salba de argint au noirat Stelu?e mii, au mpletit cununa Din flacari de balaur oi-au ?esut Navod din fir de Soare oi de Luna. Departe, peste mun?ii fumurii, Spre hrube vechi oi ocne adncate, Vom merge-n zori oi ne vom lua-ndarat Comorile de-att amar de vremi uitate. Aici, au modelat ei cupe aurii ai harfe; acolo unde nu se-avnta om Au poposit - oi au cntat cntari Ce nu le-aude muritor sau gnom. Se ncovoiau pe munte brazii, n noapte gemea vntul prin pustii, Se-mpraotiau vapai oi flacari, iara pomii Ardeau precum nepamnteoti faclii. n vale clopotul batea oi to?i Priveau spre cer cu chipurile trase; Ca focul mai cumplita, ura balei Ardea clopotni?ele zvelte, ardea case. Sub luna alba, mun?ii fumegau; Vazind piticii ca nu e a buna, Din hrube au plecat spre zmeul rau. ai-au fost strivi?i sub talpa lui, sub luna. Departe, peste mun?ii fumurii, Spre scorburi stapnite de balaur, n zori noi vom porni spre a-i smulge Potirele oi harfele de aur! n timp ce cntau, hobbitul se sim?i patruns de dragoste pentru fel de fel de lucrur i frumoase facute de mna, cu pricepere oi farmec, o dragoste apriga oi geloasa, c are exista n orice inima de pitic. Apoi se trezira n el instinctele neamului Took oi se sim?i atras de mun?ii cei nal?i oi de murmurul pinilor oi ai cascadelor; si m?i nevoia sa exploreze peoterile oi sa poarte sabie n loc de baston. Se uita pe fereastra: stelele aparusera pe cerul negru, deasupra copacilor. Se gndi la giuva

ierele piticilor, stralucind n peoteri ntunecoase. Deodata, n padurea din spatele A pei, se ridica o flacara - probabil ca era cineva care ncerca sa aprinda un foc d e tabara oi se gndi la dragonii puoi pe jaf care s-ar putea stabili pe Dealul lui liniotit oi i-ar putea da foc, oi se cutremura; apoi, dupa o clipa, deveni din nou domnu l Baggins - doar att - din Bag-End, de sub Deal. Se ridica tremurnd. Pe de o parte, se gndea sa se duca sa ia lampa, dar nu-i prea venea, oi, pe de alta parte, sa se faca doar ca o ia oi sa se duca sa se ascunda n spatele butoaielor cu bere din beci, oi sa nu mai iasa dect dupa ce vor fi plec at to?i piticii. Deodata oi dadu seama ca muzica oi cntecele se oprisera oi ca se uitau to?i la el, cu ochii stralucind n ntuneric. - ncotro? spuse Thorin, pe un ton care voia parca sa-i arate hobbitului ca-i ghic ise gndurile. - Ce-ar fi sa fac pu?ina lumina? spuse Bilbo, vrnd parca sa se scuze. - Ne place ntunericul, spusera to?i piticii, ntuneric pentru treburi ntunecate. Mai snt nca multe ceasuri pna n zori. - Da, e adevarat, spuse Bilbo, aoezndu-se n graba. Nimeri nsa pe lnga scaun, n grilaj ul din fa?a sobei.Rasturna cu zgomot lopa?ica oi vatraiul. - Ssst! Spuse Gandalf. Sa-l lasam pe Thorin sa vorbeasca. ai Thorin ncepu astfel: - Gandalf, pitici, domnule Baggins! Ne-am ntlnit cu to?ii n casa prietenului oi tov araoului nostru ntru conspira?ie, acest hobbit minunat oi cutezator - fie ca paru l de pe degetele lui de la picioare sa nu-i cada niciodata oi toate laudele pent ru vinul oi berea lui! Se opri sa-oi traga sufletul oi sa auda o remarca politicoasa din partea hobbitu lui, dar complimentele facute bietului Bilbo Baggins erau orz stricat pe gote; oi n semn de protest pentru ca fusese numit "cutezator" oi, ce e nca oi mai rau, "tovarao ntru conspira?ie", oi tot mioca buzele, dar, de uluit ce e ra, nu-i ieoea nici un sunet din gtlej. Aoa ca Thorin continua: - Ne-am ntlnit aici ca sa ne discutam planurile, metodele, mijloacele, tacticile o i schemele. Curnd, nainte de ivirea zorilor, vom porni n lunga noastra calatorie, o calatorie din care unii dintre noi, sau poate ca to?i (cu excep?ia prietenului oi sfatuitorului nostru, iscusitul vrajitor Gandalf) s-ar putea sa nu ne mai ntoa rcem. Ne aflam ntr-o clipa solemna. Dupa cte otiu, ne cunoaotem bine scopul, cu to?ii. Doar Baggins oi unul sau doi dintre pi ticii mai tineri (cred ca nu ma noel daca ma refer, de exemplu, la Kili oi la Fil i) au, poate, nevoie de oarecare mici precizari n legatura cu situa?ia exacta din clipa de fa?a. Asta era stilul lui Thorin. Era un pitic de vaza. Daca ar fi fost lasat, ar fi c ontinuat, probabil, tot aoa, pna oi-ar fi pierdut suflul, dar sa spuna celor de f a?a vreun lucru pe care nu-l otiau deja. Dar a fost ntrerupt cu brutalitate. Biet ul Bilbo nu mai putea suporta. La vorbele "s -ar putea sa nu ne mai ntoarcem", ncepuse sa simta ca i se urca un ? ipat din piept oi, n clipa urmatoare, izbucni ca ouierul unei locomotive care ies e dintr-un tunel. To?i piticii sarira n picioare, rasturnnd masa. Gandalf facu sa scapere o lumina albastra la capatul nuielei sale fermecate oi, n lumina aceea de foc de artificii, bietul hobbit, mititel cum era, aparu ngenunchind pe covorul d

in fa?a caminului, tremurnd ca un jeleu care se topeote. Apoi cazu ntins pe podea, strignd fara ncetare: "Lovit de trasnet lovit de trasnet!" Multa vreme nu reuoisera sa scoata nimic altceva de la el. L-au luat, l-au dus n salon oi l-au ntins. pe canapea cu un pahar la ndemna, dupa care s-au ntors la trebu rile lor tainice. - Emotiv, baiatu'! spuse Gandalf, pe cnd oi reluau locurile. Are cteodata niote cri ze cam ciudate, cam neobionuite, dar e unul dintre cei mai buni, dintre cei mai buni - naprasnic ca un dragon aflat la ananghie. Daca a?i vazut vreodata un dragon aflat la ananghie, va pute?i da seama ca aceas ta compara?ie, aplicata unui hobbit, era doar o figura de stil, chiar daca ar fi fost vorba de nsuoi ras-ras-unchiul Batrnului Took, Bandobras-Raget-de-Taur, care era aoa un uriao (pentru un hobbit), nct putea chiar sa oi calareasca un cal. Ace sta a atacat rndurile gnomilor muntelui Gram, n batalia de la Cmpiile Verzi, oi a r etezat capul regelui lor, Golfimbul, dintr-o lovitura, cu un ba? de lemn. Capul a zburat o suta de metri prin aer oi a cazut ntr-o vizuina de iepure; aoa a fost cotigata batalia, oi, n aceeaoi clipa, a fost inventat oi jocul numit Golf. ntre timp nsa urmaoul mai paonic al lui Bandobras oi revenea n salon. Dupa un timp o i dupa un pahar de alcool, se tr enervat pna la uoa. ai iata ce-l auzi spunnd pe Gloin: - Hm! facu el (ntr-un fel care aducea, mai mult sau mai pu?in, a sforait). Crede? i ca e bun? E minunat ca Gandalf ne tot spune ct de fioros e acest hobbi?el, dar n ca un ?ipat ca cel de adineauri, ntr-o clipa de emo?ie, oi-l va trezi pe dragon, mpreuna cu toate neamurile lui, oi ne vor ucide pe to?i. Mie mi s-a parut ca a sunat mai mult a strigat de spaima dect de emo?ie! De fapt , daca n-ar fi fost semnul de pe uoa, ao fi fost convins ca am greoit casa! Cnd a m dat cu ochii de mititelul asta care se legana oi pufaia n prag, am nceput sa am ndoieli. Arata mai degraba a bacan dect a spargator de meser ie. n clipa aceea domnul Baggins apasa pe clan?a oi intra n camera. Sngele Took fusese mai puternic. Sim?ise brusc ca s-ar fi lipsit de pat oi chiar oi de micul dejun, numai sa fie socotit fioros. Ct despre "mititelul care se legana n prag", pai ast a mai-mai ca l-a facut intr-adevar fioros". Ulterior i s-a ntmplat de multe ori ca "partea Baggins" a fiin?ei lui sa regrete ceea cea f acut oi sa-oi spuna: "Bilbo, ai fost un prost, ai calcat n strachini". - Ierta?i-ma, spuse, daca din greoeala am auzit niote cuvinte pe care le-a?i ros tit. Nu pretind sa va n?eleg spusele sau referirile la spargatori, dar cred ca nu greoesc (asta era ceea ce numea el a fi "demn") cnd mi nchipui ca socoti?i ca nu-s bun la nimic. Las' ca v-arat eu! N-am nici un semn pe uoa - a fost vopsita acum o saptamna - oi snt convins ca a?i greoit casa. De ndata ce v-am vazut fe?ele cara ghioase n prag, am nceput sa am ndoieli. Dar hai sa zicem ca asta e casa pe care o cauta?i. Spune?i-mi ce vre?i s a fac oi am sa ncerc sa va mul?umesc, chiar de-o fi sa merg de aici pna la rasarit ul-rasaritului oi sa ma lupt cu dragonii-vampiri care locuiesc n Pustiul cel din urma. Am avut cndva un stra-stra-stra-stra-unchi pe care-l chema Bandobras-Raget-de-Taur Took oi... - Da, da, dar el a trait de mult, spuse Gloin. Eu vorbeam de

DUMNEATA. ai te asigur ca pe uoa dumitale e un semn - semnul obionuit n meserie - oi nu cred ca s-a schimbat. "Spargator cauta slujba buna, emo?ii tari , remunera?ie rezonabila." Aoa se citeote, de obicei, semnul. Daca vrei, po?i sp une oi "Expert n descoperirea comorilor". Unii zic oi aoa. Noua ne e totuna. Gand alf ne-a spus ca exista pe aici o asemenea persoana, care cauta urgent de lucru oi ca a aranjat sa ne ntlnim aici, miercurea asta la ora ceaiului. - Sigur ca exista un semn, spuse Gandalf. Doar l-am facut eu. ai motive foarte s erioase. Mi-a?i cerut sa gasesc pe cel care va fi al Paisprezecelea membru al expedi?iei voastre oi eu l-am ales pe dom-Baggins. ai s a nu ndrazneasca cineva sa afirme ca n-am ales omul potrivit sau casa potrivita, ca va las sa ramne?i treisprezece, cu toate consecin?ele, sau sa va ntoarce?i sa s coate?i carbuni din mina. Se rastise att de furios la Gloin, nct piticul se ghemuise iar pe scaun, oi, cnd Bilbo ncerca sa deschida gura ca sa puna oi el o ntrebare, se ntoarse oi se ncrunta la el, zburlindu-oi sprncenele stufoase oi facndu-l pe Bilbo s a-oi nchida gura cu un clampanit. - Aoa, vezi! spuse Gandalf. Hai sa nu mai discutam. Eu l-am ales pe domnul Baggi n - oi deci n-ar trebui sa mai discuta?i Daca spun eu ca e bun, e bun, sau va fi , cnd va veni vremea. Sa oti?i ca are inclina?i infinit mai mari dect va nchipui?i voi oi chiar mai mari dect oi nchipuie el. S-ar putea, nu e exclus, sa-mi mul?umi?i cu to?ii ntr-o zi... ai acum, Bilbo, fiule, adu lampa sa luminam pu?in lucrurile . ntinse pe masa, la lumina unei lampi mari cu abajur roou, o bucata de pergament c are semana cu o harta. - Asta a facut-o Thror, bunicul lui Thorin, spuse el drept raspuns la ntrebarile curioase ale piticilor. E un plan al Muntelui. - Nu prea cred ca o sa ne foloseasca, spuse Thorin, decep?ionat, dupa ce-i arunc a o privire. mi amintesc destul de bine de Munte oi de locurile de prin jur. ai o tiu unde e Codrul ntunecat oi Landa Veotejita, unde traiesc dragonii cei mari. - Pe munte, e un dragon desenat cu roou, spuse Balin, dar, daca ajungem vreodata acolo, l gasim noi oi fara asta. - Exista un lucru pe care nu l-a?i observat, spuse vrajitorul, oi anume, intrare a secreta. Vede?i runa aceea n partea dinspre apus oi mna care arata spre ea, dins pre celelalte rune? Asta nseamna ca e vorba de o trecere tainica spre Salile de J os. - Poate ca a fost odata tainica, spuse Thorin, dar de unde otim ca mai e oi acum ? Batrnul Smaug traieote de mult acolo oi a avut destul timp ca sa descopere tot ce se putea descoperi n legatura cu Peoterile de Jos. - Aoa o fi, dar cred ca n-a mai folosit-o de ani de zile. - De ce? - Fiindca e prea mica. Uoa e nalta de cinci picioare oi pot intra cte trei n flanc, aoa cum spun runele, dar Smaug n-ar fi putut sa se strecoare pri

ntr-o gaura ca asta, nici macar cnd era un dragon tnar, cu att mai pu?in dupa ce a n fulecat at?ia pitici oi oameni din Dale. - Mie mi se pare o gaura foarte mare, chi?ai Bilbo (care nu avea nici o experien ?a n materie de dragoni, ci doar n materie de vizuini de hobbit). I se trezise din nou interesul oi curiozitatea, oi de aceea uita sa-oi ?ina gura. i placeau har?ile la nebunie oi n holul lui era atrnata o harta mare a mprejurimilor , pe care oi nsemnase plimbarile favorite, cu cerneala rooie Cum de s-a putut pastra taina unei uoi att de mari fa?a de toata lumea, ca sa nu mai vorbim de dragon? adauga el. Dar nu uita?i ca era doar un hobbit mic, mitite l. - n multe feluri, spuse Gandalf. Dar cum s-a pastrat secretul acestei uoi anume n -o sa otim dect daca ne ducem sa vedem. Dupa cte arata harta, ao crede ca e vorba de o uoa nchisa, facuta sa arate ntocmai ca stnca muntelui. Asta-i metoda obionuita a piticilor. Nu ma noel, nu-i aoa? - Nu, raspunse Thorin. - ai, continua Gandalf, am uitat sa va spun ca, n afara de harta, mai exista oi o cheie, mica oi ciudata. Uita?i, asta e! oi i ntinse lui Thorin o cheie lunga, cu crestaturi complicate de argint. ?ine-o bine! - Nici o grija, l linioti Thorin, prinznd-o de un lan? sub?ire pe care-l purta la gt, sub jacheta. Lucrurile ncep sa para mai promi?atoare. Aceasta otire le schimba mult n bine. Pna acum nu prea otiam exact ce sa facem. Ne-am gndit s-o luam spre Rasarit, n liniote oi cu grija, pna ajungem la Lacul cel Lung. Dupa asta vor ncepe necazurile... - Mult nainte, dupa cte otiu eu despre drumurile de Rasarit, l ntrerupse Gandalf. - De acolo am putea sa urcam de-a lungul Rului Curgator, continua Thorin, fara sa -l ia n seama, oi tot aoa pna la ruinele Oraoului Dale - vechi orao din valea acee a, de la umbra Muntelui. Dar nu ne place nici unuia dintre noi ideea cu Poarta P rincipala. Pe acolo iese rul, prin stnca aceea mare, din partea de sud a Muntelui, oi tot pe acolo iese oi dragonul - mult prea des, daca nu s-au schimbat obiceiu rile. - Aoadar, pe acolo nu e bine, spuse vrajitorul, daca n-avem un Razboinic viteaz sau chiar un Erou. Eu am ncercat sa gasesc unul; dar razboinicii snt ocupa?i sa se lupte ntre ei, pe meleaguri departate, iar eroii snt rari prin l ocurile astea, sau pur oi simplu nu pot fi gasi?i. Pe aici, sabiile snt aproape t oate tocite, topoarele se folosesc la dobortul copacilor; scuturile au fost trans formate n leagane pentru copii sau n capace de crati?a; iar dragonii se afla la o distan?a confortabila (oi de aceea legendara. Iata de ce, pna la urma, m-am gndit la o spargere - mai ales dupa ce mi-am adus am inte de existen?a unei uoi laterale, oi deci, iata-l pe micul nostru Bilbo Baggi ns, spargatorul, cel asupra caruia ne-am oprit; oi acum, hai sa facem cteva planu ri. - Foarte bine, spuse Thorin. Ce-ar fi daca expertul-spargator ne-ar da cteva idei sau sugestii. ai se ntoarse cu o polite?e batjocoritoare catre Bilbo. - n primul rnd, ao dori sa otiu mai multe despre toate acestea, spuse Bilbo, cam u luit oi tremurnd n sinea lui, dar hotart deocamdata sa mearga nainte, ca un adevarat

Took ce se afla. Vreau sa zic, n legatura cu dragonul oi aurul, oi tot restul, o i cum a ajuns acolo, oi cui i apar?ine, oi aoa mai departe, oi mai departe. - Ce Dumnezeu! se mira Thorin. N-ai o harta? ai nu ne-ai auzit cntecul? ai n-am v orbit despre asta ore ntregi? - Ba da, dar ao vrea totuoi sa mi se explice totul clar oi precis, spuse Bilbo cu ncapa?nare, lund aerul omului care trateaza o afacere (aerul pe care-l ado pta de obicei cnd ncerca cineva sa-i ceara bani cu mprumut) oi straduindu-se sa par a n?elept, chibzuit oi priceput oi sa corespunda recomandarilor lui Gandalf. Vrea u sa otiu oi care snt riscurile, ct va trebui sa cheltuiesc din buzunar, ct timp du reaza, care e remunera?ia oi aoa mai departe - ceea ce nseamna, de fapt: "Cu ce m a aleg eu din toate astea? ai am sa ma ntorc oare viu acasa?" - Bine, bine, spuse Thorin. Pe vremuri, cnd traia bunicul Thror, neamul nostru a fost izgonit de acolo, din Nordul ndepartat, oi s-a ntors cu toate avu?iile oi toa te uneltele la acest Munte de pe harta. Muntele fusese descoperit de un strabun n departat, Thrain Batrnul, dar, dupa ce s-au ntors ai mei, au nceput sa sape, sa fac a tuneluri oi sali mai vaste oi ateliere mai mari - n plus, mi se pare ca au mai gasit oi o gramada de aur oi giuvaiere. n orice caz, au devenit nemaipomenit de boga?i oi de renumi?i, oi bunicul meu a fost din nou facut Regele Tarmurilor de sub Munte, oi oameni mur itori, care traiau mai la miazazi oi-oi ntindeau ncet, ncet, aoezarile urcnd spre iz vorul Rului Curgator, al Celduinului, de-a lungul vaii de la umbra Muntelui, i pur tau mare respect, n zilele acelea cladisera ei oi veselul orao Dale. Regii obionu iau sa trimita dupa fierarii nootri oi i rasplateau ct se poate de frumos, chiar o i pe cei mai pu?in pricepu?i. Ta?ii ne rugau din suflet sa le luam fiii drept uc enici oi ne plateau bine, mai ales cu de-ale gurii, pe care nu ne bateam nicioda ta capul sa le producem sau sa le gasim singuri. n general, au fost zile bune pen tru noi oi chiar oi cei mai sarmani aveau bani de cheltuiala oi mai aveau oi din ce sa dea cu mprumut, oi timp sa faca lucruri frumoase pentru placerea sufletului lor, ca sa n u mai vorbim de jucariile minunate oi fermecate, care nu-oi mai gasesc astazi se aman pe lume. Aoa ca salile bunicului se umplusera ncet, ncet, cu armuri oi giuvaiere, oi sculpturi, oi potire, iar pia?a de jucarii din D ale era mndria Nordului. Fara ndoiala ca asta e ceea ce a atras oi dragonul. Drago nii fura, dupa cum oti?i, aur oi giuvaiere de la oameni oi elfi, oi pitici, de cte ori le gasesc, oi-oi pazesc bunurile jefuite ct traiesc (ceea ce nseamna aproape veonic, daca nu snt rapuoi de careva), dar nu se bucura de nimic d in ce fura. De fapt, nici nu prea otiu sa deosebeasca o treaba bine facuta de un a prost facuta, cu toate ca, n mod obionuit, cunosc foarte bine valorile curente ale pie?ei; oi nu snt n stare de nici o treaba gospodareasca, nici macar sa-oi crpe asca un solz desprins din armura. Pe vremea aceea erau o gramada de dragoni n Nor dul ndepartat, oi aurul probabil ca ncepuse sa se mai rareasca pe acolo, din pricina piticilor care fugeau spre munte sau erau ucioi; aoa ca toate distrugerile oi nenorocirile produse n general de d ragoni deveneau din ce n ce mai cumplite. Exista o reptila deosebit de lacoma, de puternica oi de rea, pe care o chema Smaug. ntr-o zi s~a ridicat n aer oi a zbura t spre Munte. Primul lucru pe care l-am auzit

fost un zgomot ca de uragan venind dinspre miazanoapte, n timp ce pinii de pe Mun te au nceput sa scr?ie oi sa trosneasca n bataia vntului. C?iva pitici care erau, din tmplare, pleca?i - printre ei eram oi eu, din fericire,

pe vremea aceea tnar oi cutezator, oi veonic pe drumuri, lucru care mi-a salvat, n ziua aceea, via?a. Am vazut, deci, pe dragon, de la o distan?a buna, cum se ins taleaza pe Muntele nostru ntr-o izbucnire de flacari. Apoi a cobort povrniourile oi , cnd a ajuns la padure copacii s-au prefacut to?i n vlvataie. ntre timp, la Dale nce pusera sa bata clopotele oi razboinicii oi pregateau armele. Piticii s-au repezit sa iasa pe Poarta Principala; dar dragonul era acolo, oi-i aotepta. ai n-a scap at nici unul dintre cei care au ieoit pe acolo. Apele rului s -au ridicat n aburi oi un fel de cea?a a cuprins tot oraoul Dale. Dragonul a naintat, furiondu-se prin cea?a. ai a nimicit aproape to?i razboinicii - obionuita poveste trista, care n zilele acelea se petrecea mult prea des. Apoi s-a ntors, s-a strecurat pe Poarta Principala oi a scotocit toate salile, oi trecerile, oi tunelurile, culoarele, b eciurile, locuin?ele oi pasajele. Dupa asta n-a mai ramas acolo nici un pitic n v ia?a oi dragonul oi-a nsuoit toate bunurile lor. Probabil ca le-a adunat pe toate ntr-o gramada mare, ct mai departe n inima Muntelui, oi acum doarme pe ea, folosind -o drept saltea. Aoa snt apucaturile dragonilor. Mai trziu a nceput sa iasa noaptea , pe Poarta Principala, oi sa vina furio pna la Dale sa rapeasca oameni, mai ales fecioare pe care apoi le mnca; oi aoa a devastat tot oraoul; oamenii au murit sa u au plecat. Nu mai otiu bine ce se petrece acum acolo, dar mi nchipui ca nimeni n u mai ndrazneote sa se mai apropie de Munte, sa locuiasca mai aproape de malul ce l mai departat al Lacului cel Lung. Cei c?iva dintre noi care fusesem pleca?i dep arte am stat oi am plns n ascunziourile noastre oi l-am blestemat pe Smaug; acolo au aparut ntr-o zi, pe neaoteptate, oi tata, oi bunicul, cu barbile prjolite. Arat au fioros oi au vorbit foarte pu?in. Cnd i-am ntrebat cum de reuoisera sa scape, m i-au spus sa-mi ?in gura oi ca ntr-o zi, cnd va veni vremea, voi afla. Dupa asta a m plecat care ncotro, sa ne cotigam pinea cum ne-am priceput, ici-colo, ajungnd de m ulte ori sa facem treaba grea de potcovari sau sa sapam n minele de carbune. N-am uitat nsa niciodata de tezaurul pe care ni l-a furat dragonul. ai chiar oi acum, cnd recunosc ca mai avem oi noi cte ceva pus deoparte oi n-o ducem chiar att de pr ost - oi, spunnd asta Thorin, oi mngie lan?ul de aur din jurul gtului - tot vrem sa n e luam napoi ce e al nostru oi, daca putem, sa-l pedepsim pe Smaug. M-am ntrebat d e multe ori cum scapasera tata oi bunicul. Acum mi dau seama ca trebuie sa fi exi stat o uoa laterala, secreta, de care nu otiau dect ei. Se pare nsa ca au facut o harta oi tare ao dori sa otiu cum a pus Gandalf mna pe ea oi cum de n-a ajuns la mine, care snt mootenitorul ei legal. - N-am "pus mna pe ea". Mi-a fost data, spuse vrajitorul. Bunicul tau, Thror, a fost ucis, daca-?i aminteoti, n minele de la Moira, de catre gnomul Azog. - Da, blestemat sa-i fie numele, spuse Thorin. - Iar Thrain, tatal tau, a plecat pe 21 aprilie ,joia trecuta s-au mplinit o suta de ani , oi de atunci nu l-ai mai vazut niciodata... - Asta aoa e, spuse Thorin. - Ei bine, tatal tau mi-a dat asta sa ?i-o dau ?ie; oi, daca am ales eu momentul oi locul n care sa ?i-o dau, nu cred ca trebuie sa te superi, daca te gndeoti ct d e greu mi-a fost sa te gasesc. Cnd mi-a dat hrtia asta, tatal tau nu-oi mai aminte a nici cum l cheama. Iar numele tau nu mi l-a spus niciodata. Aoa ca, una peste a lta, ar trebui sa-mi mul?umeoti oi sa ma proslaveoti. Uite, asta e! spuse ntinzndu -i harta lui Thorin. - Nu n?eleg, spuse Thorin, oi Bilbo sim?i ca acelaoi lucru ar fi vrut sa-l spuna oi el. Lamurirea nu parea suficient de lamuritoare. - nainte sa plece la minele Moria, rosti vrajitorul ncet oi ncruntat, bunicul tau i -a dat harta fiului sau, ca sa fie n siguran?a. Dupa ce a fost ucis bunicul tau,

tatal tau a plecat cu harta sa-oi ncerce norocul; oi a avut gramada de aventuri, una mai neplacuta dect alta, dar n-a ajuns nici macar n preaj ma Muntelui. Eu l-am gasit prizonier n temni?ele Necromantului, deoi nu otiu cum a nimerit acolo. - Dar dumneata ce cautai n temni?e? ntreba Thorin, cutremurndu-se, oi to?i piticii se nfiorara. - Lasa asta! Descopeream niote lucruri, ca de obicei; a fost, de altfel, o treab a foarte nesuferita oi periculoasa. Pna oi eu, Gandalf, abia am scapat. Am ncercat sa-l salvez pe tatal tau, dar era prea trziu. oi pierduse min?ile oi spunea vrute oi nevrute, oi uitase aproape totul, n afara de harta oi de cheie . - Pe gnomii de la Moira i-am facut de mult sa plateasca, spuse Thorin, acu' treb uie sa ne gndim pu?in oi la Necromant. - Nu fi prost! E un duoman mult mai puternic dect to?i piticii la un loc, daca ar putea fi iar aduna?i din cele patru col?uri ale lumii. Singurul lucru pe care-l dorea tatal tau era ca fiul lui sa primeasca harta oi sa foloseasca cheia. ai a oa dragonul oi Muntele snt mai mult dect ?i trebuie. - I-auzi?i! spuse Bilbo oi, din ntmplare, o spuse cu voce tare. - Ce sa auzim? ntrebara to?i, ntorcndu-se brusc catre el, oi Bilbo fu att de tulbura t nct raspunse: Ceea ce am eu de spus. - ai ce ai de spus? ntrebara. - Eu cred ca ar trebui s-o lua?i spre Rasarit, sa vede?i cum stau lucrurile. La urma urmei, uoa aceea laterala exista oi pe urma probabil ca dragonii mai dorm o i ei uneori. Daca va aoeza?i n prag oi sta?i mai multa vreme, nu se poate sa nu v a vina o idee. ai acum, ao ndrazni sa spun ca am vorbit destul pentru o seara, nu -i aoa? Ce-a?i zice sa ne culcam, ca sa va trezi?i n zori? Eu am sa va pregatesc ceva bun, sa nu pleca?i cu stomacul gol. - Vrei sa spui sa nu plecam, facu Thorin. Nu eoti dumneata specialistul n spargeri? Nu e oare specialitatea dumitale sa te aoezi n pragul uoii, ca sa nu m ai vorbim de patrunsul dincolo de uoa? Dar snt de acord sa ne culcam oi-mi place oi ideea cu masa de diminea?a. Mie, nainte de a porni la drum, mi place sa mannc ou nca cu oase ochiuri: prajite, nu fierte. ai baga de seama sa nu le spargi. Dupa ce to?i ceilal?i comandara, la rndul lor, ce voiau sa mannce, fara sa spuna m acar "te rog" (ceea ce l supara foarte tare pe Bilbo), se ridicara. Hobbitul a trebuit sa gaseasca loc sa-i culce pe to?i; a umplut toate camerele g oale, a facut paturi pe scaune oi divane, oi, n cele din urma, a reuoit sa-i caze ze, dupa care s-a bagat n patul lui mic, obosit la culme oi nu cine otie ce feric it. Hotar totuoi un lucru, oi anume sa nu se chinuiasca sa se scoale prea devreme ca sa le pregateasca masa aceea nenorocita. Apucaturile caracteristice familiei Took ncepusera sa se mai estompeze oi nu mai era chiar att de sigur ca va pleca n calatorie a doua zi de diminea?a. Statea ntins n pat oi-l auzea pe Thorin fredonnd singur n dormitorul alaturat, cel m ai bun dormitor din toata casa: Departe, peste mun?ii fumurii Sub hrube vechi oi ocne adncate

n zori pleca-vom spre a scormoni Comorile de aur fermecate. Bilbo adormi cu melodia n urechi, ceea ce-l facu sa viseze foarte urt. Cnd se trezi, trecusera de mult zorile.

II BERBEC FRIPT BILBO sari n picioare oi, punndu-oi halatul, intra n sufragerie. Acolo nu era nimen i; n schimb, gasi urmele unei mese copioase, dar luate n graba, n camera era o dezo rdine ngrozitoare, iar n bucatarie vrafuri de vase nespalate. Absolut toate oalele oi tigaile lui pareau sa fi fost folosite. Vasele astea, care trebuiau spalate, erau o cruda realitate, care l facu sa-oi dea seama ca petrecerea din ajun nu fu sese un vis urt, aoa cum sperase. Dar, oricum, se sim?i uourat la gndul ca plecasera to?i fara el oi fara sa-oi mai bata capul sa-l trezeasca. ("Dar oi fara sa spuna macar o data mul?umesc", se gn di el.) Totuoi, ntr-un fel, fara voia lui, se sim?ea pu?in decep?ionat. ai asta l uimi. "Nu fi prost, Bilbo Baggins! oi spuse; auzi, la vrsta ta sa te gndeoti la dragoni o i la fel de fel de poveoti fantastice de pe alte meleaguri!" oi puse deci un oor? ule? dinainte, aprinse focurile, puse apa la fiert oi spala totul. Apoi oi pregati o masa buna, n bucatarie, nainte de a face cura?enie n sufragerie. nt re timp, Soarele ncepuse sa straluceasca; iar uoa de la intrare era deschisa, pof tind parca n casa adierea calda a primaverii. Bilbo ncepu sa fluiere de zor, uitnd de seara din ajun. Dar, tocmai cnd sa se aoeze n sufr agerie, lnga fereastra deschisa, sa ia un al doilea rnd de cafea cu lapte oi cu to t tacmul, cine crede?i ca apare? Gandalf! - Dragul meu, spuse el, cnd ai de gnd sa vii? Cum ramne cu "sculatul n zori"? Stai liniotit oi-?i iei micul dejun, sau cum vrei dumneata sa-i spui, la ora zece oi jumatate! ?i-au lasat biletul fiindca nu te-au mai putut aotepta. - Care bilet? spuse bietul domn Baggins, tulburat la culme. - Sfin?ii-mei-elefan?i, spuse Gandalf, nu otiu ce ai azi, n-ai oters de praf pol i?a caminului? - Ce legatura are una cu alta? Am avut oi aoa destula treaba, sa cura? dupa pais prezece inoi! - Daca ai fi oters praful de pe poli?a caminului, ai fi gasit asta chiar sub cea s, spuse Gandalf, ntinzndu-i o nota (scrisa, fireote, chiar pe hrtia lui). ai iata ce scria: "Thorin oi Compania l saluta pe Spargatorul Bilbo. Cele mai sincere mul?umiri pen tru gazduire; ct priveote oferta dumisale de ajutor profesio-nal, acceptam plini de recunootin?a. Condi?iile: bani peoin la livrare, pna la oi fara sa depaoeasca a paisprezecea parte din profiturile totale (daca exista); toate cheltuielile de transport garantate n orice situa?ie; cheltuielile de nmormntare acoperite de noi sau reprezentan?ii nootri, daca e cazul oi lucrurile nu se pot aranja altfel. Considernd ca nu e necesar sa-?i tulburam odihna binemeritata, am procedat dinain te la o serie de pregatiri indispensabile oi vom aotepta, stimabile domn, la Han

ul Dragonului Verde, la Bywater, fix la 11 diminea?a. Fiind convinoi ca ve?i fi punctual, avem onoarea sa ramnem ai dumnea-voastra cu c ele mai adnci sentimente, Thorin oi compania." - Asta nseamna ca mai ai zece minute. Va trebui sa alergi, l notiin?a Gandalf. - Bine, dar... protesta Bilbo. - Nu mai ai timp, spuse vrajitorul. - Dar... facu Bilbo din nou. - Nici pentru asta! Hai, pleaca! Bilbo n-a reuoit niciodata sa-oi aminteasca cum de s-a trezit afara, fara palari e, baston, bani sau alte lucruri pe care le lua de obicei cnd pleca de acasa; lasn du-oi a doua cafea cu lapte nebauta, conplet nespalat, vr cheile n mna lui Gandalf o i ncepu sa alerge ct de repede l duceau picioarele acoperite cu blana, cobornd aleea , trecnd de Moara cea mare, peste apa, oi continundu-oi apoi drumul doi kilometri sau chiar mai mult. Cnd ajunse la Bywater, aproape de ora 11, gfia cumplit oi pe deasu-pra, descoperise oi ca venise fara batista asortata la cravata. - Bravo! spuse Balin, care statea n uoa hanului oi-l aotepta. Tocmai atunci aparura oi ceilal?i dintr-o cotitura pe care o facea drumul catre sat. Erau calare pe ponei, oi pe fiecare ponei erau ncarcate bagaje, pachete, pac he?ele oi tot felul de boarfe. Mai era oi un ponei foarte mic, destinat, dupa cte se parea, lui Bilbo. - Sus, amndoi, oi gata, plecam! spuse Thorin. - mi pare extrem de rau, spuse Bilbo, dar am venit fara palarie oi mi-am lasat ba tista de la buzunarul hainei acasa, oi n-am nici un ban. De fapt, ca sa fiu exac t, n-am primit nota dumneavoastra dect dupa 10.45. - Nu fi exact, spuse Dwalin, oi nu te mai framnta. n expedi?ia asta va trebui sa t e descurci fara batista oi fara multe altele. Ct despre palarie, eu am n bagaje o manta oi o gluga de rezerva. ai aoa, ntr-o diminea?a senina, n pragul lunii mai, au parasit cu to?ii hanul, zdr uncinndu-se pe calu?ii ncarca?i; Bilbo purta o gluga verde-nchis (pu?in decolorata de ploaie oi de vnt) oi o manta verde-nchis, mprumutate de la Dwalin. Erau cam mari pentru el oi l faceau sa para pu?in caraghios. Nici nu ndraznesc sa ma gndesc ce-ar fi spus Bungo, tatal lui, daca l-ar fi vazut. Singura lui mul?umire era ca nu putea fi confundat cu un pitic, fiindca n-avea barba. Calatoreau de pu?ina vreme, cnd aparu oi Gandalf, mare? pe calul lui alb. Adusese o gramada de batiste oi pipa lui Bilbo, oi tutun. O pornira deci cu to?ii, foar te veseli, mai departe, spunnd poveoti sau cntnd. Mersera aoa toata ziua, oprindu-s e, fireote, doar la orele de masa. Mesele nu erau chiar att de frecvente ct ar fi dorit Bilbo, dar ncepu sa se simta totuoi ca aventurile nu erau, la urma urmei, u n lucru chiar att de rau.

La nceput calatorira pe pamnturile hobbi?ilor, o regiune ntinsa oi respectabila, lo cuita de fiin?e cumsecade, cu drumuri bune, un han-doua, oi ici-colo cte un pitic sau un fermier care treceau pe lnga ei agale, n drum spre treburile lor. Apoi dadura de regiuni unde oamenii vorbeau ciudat oi cntau cntece pe care Bilbo nu le auzise niciodata. Apoi patrunsera pe Meleagurile Singurata?ii, unde nu mai erau nici oameni, nici hanuri oi unde drumurile erau din ce n ce mai proaste. n fa?a lor, nu prea departe , se nal?au din ce n ce mai sus niote dealuri mohorte, acoperite de copaci negri. P e unele dintre ele erau castele vechi care pareau amenin?atoare, de parca ar fi fost cladite de oameni rai. Totul parea posomort, mai ales ca n ziua aceea se cam stricase oi vremea. n general, vremea fusese ct se poate de buna n mai, mai buna ch iar decit n poveotile vesele, dar acum se facuse frig oi umed de-a binelea. Pe Meleagurile Singurata?i i poposisera pe unde se nimerise, dar la nceput macar fusese uscat.

- Cnd te gndeoti ca n curnd va fi iunie, mormai Bilbo, stropind n dreapta oi n stnga cnd nainta anevoios n spatele celorlal?i, pe un drum desfundat oi plin de noroi. Trecuse de ora ceaiului; ploua cu galeata; plouase toata ziua; apa i picura de pe gluga n ochi, mantaua era uda leoarca; calu?ul obosise oi se tot mpiedica de piet re; iar ceilal?i, enerva?i la culme, nu mai scoteau nici o vorba. "ai snt convins ca ploaia a patruns n hainele uscate oi n sacii cu merinde, oi spuse Bilbo. Bleste mate sa fie toate por?ile oi broaotele, oi tot ce are de-a face cu ele! Tot ce-a o vrea eu acum ar fi sa fiu acasa, n vizuina mea frumoasa, la gura sobei, cu ceai nicul gata, gata sa fiarba!" ai nu era ultima data cnd avea sa-oi doreasca acest lucru.

Dar piticii oi continuau naintarea zdruncinata, fara sa se ntoarca sau sa-l bage n s eama pe Bilbo. Undeva, n spatele norilor cenuoii apusese probabil Soarele, caci n timp ce coborau n valea m care curgea nca un ru, ncepu sa se ntunece. Se strnise vn i salciile de pe mal se plecau, oftnd. Din fericire, drumul facea peste un pod ve chi de piatra, caci rul, umflat de ploi, cobora frumos de pe dealurile oi mun?ii de la miazanoapte. Cnd au ajuns pe partea cealalta, era aproape noapte. Vntul atrnase norii cenuoii oi sus, printre zdren?ele care pluteau deasupra dealurilor, aparu luna calatoare. Se oprira cu to?ii oi Thorin mormai ceva despre cina oi spuse "unde-o sa gasim oare un petic uscat pe care sa dormim? " Abia atunci oi dadura seama ca Gandalf lipsea. Pna atunci facuse drumul cu ei, fara sa le spuna nsa daca participa la aventura sau le ?ine doar de urt, o bucata de vreme. Mncase cel mai mult, vorbise cel mai mult oi se distrase cel mai bine. Dar acum disparuse cu totul. - Tocmai cnd ar fi foarte util sa avem un vrajitor, mormaira oi Nori (care mpartaoeau punctul de vedere al hobbitului n legatura cu orele regulate de m asa, cu frecven?a oi belougul lor). n cele din urma hotarra ca n-aveau ce sa faca, trebuiau sa poposeasca chiar acolo unde se gaseau! Se apropiara de un plc de copaci, dar, cu toate ca era mai uscat acolo, vntul scutura frunzele de ploaie oi pic-pic (lucru ct se poate de suparator ). ai pe urma, mai era ceva: parca intrase blestemul n foc. Piticii pot face foc aproape oriunde, cu aproape orice, fie ca e sau nu e vnt; dar n seara aceea n-au f ost n stare sa-l aprinda nici macar Oin oi Gloin, care erau deosebit de pricepu?i la aoa ceva.

Apoi, unul dintre calu?i se sperie din senin oi o lua la goana. Ajunse la ru naint e sa poata fi prins; oi pna reuoira sa-l scoata din nou, Fili oi Kili aproape ca s-au necat, iar bagajul pe care-l ducea calu?ul n spate a fost luat de apa. Bagaju l era, binen?eles, aproape tot numai mncare, ceea ce facu sa le ramna foarte pu?in pentru cina oi nca oi mai pu?in pentru micul dejun. ai aoa statura mohor?i oi uzi, bodoganind, n timp ce Oin oi Gloin continuau sa ncer ce sa aprinda focul oi sa se certe ntre ei din pricina asta. Bilbo tocmai se gndea cu triste?e ca aventura nu nsemna numai plimbari calare sub Soarele de mai, cnd Balin, care era cel ce statea ntotdeauna la pnda, spuse: "Uite, acolo, o lumina!" La oarecare distan?a se afla un deal acoperit cu arbori, care ici-colo formau cte un grup destul de compact. Iar n mijlocul desioului negru se vedea stralucind o lumina, o lumina rooiatica oi liniotitoare, care semana a foc sau a faclii care plpie. Dupa ce se uitara un timp la ea, ncepura sa se certe. Unii spuneau ca nu e foc, a l?ii spuneau ca "da". Unii spuneau ca n-au dect o cina saraca-cioasa, o masa de d iminea?a oi mai saracacioasa oi haine ude toata noaptea. Al?ii spusera: "Locurile astea snt cam necunoscute oi cam prea aproape de mun?i. Calatorii se abat rareori pe aici. Har?ile vechi nu ne mai folosesc la nimic: lu crurile s-au nrauta?it oi nimeni nu mai pazeote drumul. Pe aici abia daca au auzi t de rege oi, pe masura ce naintezi, cu ct eoti mai pu?in curios, cu att rioti mai pu?in sa dai de bucluc". Unii spusesera, "la urma urmei, sntem paisprezece . Al?i i se mirara: "Dar unde o fi Gandalf?" Dupa care repetara cu to?ii ntrebarea. Apoi ploaia se porni oi mai tare oi Oin ncepu sa se bata cu Gloin. Asta rezolva lucrurile. "La urma urmei avem un SPARGATOR cu noi", spusera oi ast fel plecara, ndreptndu-oi calu?ii (cu toata grija cuvenita) n direc?ia luminii Ajunsera n dreptul dealului oi, pu?in mai trziu, n padure, ncepura sa urce; dar nu s e vedea nici o carare adevarata, din acelea care ar putea duce la o casa sau la o ferma; oi facnd oi ei ce puteau, strnira foonet oi trosnet, oi scr?it (tot mormaind oi njurnd), n timp ce naintau printre copaci, n ntunericul catran. Deodata, lumina rooie straluci puternic printre trunchiurile copacilor, la o dis tan?a destul de mica. "Acum e rndul Spargatorului", spusera, referin-du-se la Bil bo. - Trebuie sa mergi mai departe, sa descoperi ce e cu lumina oi de ce au aprins-o , daca e vreo primejdie sau totul e n regula, i spuse Thorin hobbi-tului. Hai, dute fuga oi, daca totul e n ordine, ntoarce-te ndata. Daca nu, ntoarce-te cum po?i. ai daca nu po?i, ?ipa de doua ori ca o bufni?a oi o data ca o striga, oi o sa facem noi ce putem. A fost deci silit s-o porneasca, fara sa apuce sa le explice ca nu se pricepea s a ?ipe nici macar o data ca bufni?a oi nici sa sara ca liliecii. Dar, n orice caz , hobbi?ii otiu sa se miote fara zgomot prin padure, absolut fara nici un zgomot . De altfel, facuse asta oi de-a lungul calatoriei. Bilbo strm-base de multe ori din nas fa?a de ceea ce numea el "larma piticeasca", - deoi nu cred ca dumneavoa stra sau eu am fi auzit ceva pe o noapte cu vnt, nici daca toata cavalcada ar fi trecut la doi metri de noi. Ct despre Bilbo, strmbnd din nas, nainta spre lumina roo ie, oi nu cred sa fi facut nici macar o nevastuica sa-oi miote vreun fir de must

a?a la trecerea lui. Aoa ca a ajuns, fireote, chiar lnga foc - caci despre foc er a vorba - fara sa atraga aten?ia nimanui. ai iata ce a vazut. Trei fapturi foarte mari oi grase stateau n jurul unui rug uriao, din buoteni de fag. Frigeau carne de berbec pe frigari lungi din lemn oi oi lingeau sosul de pe degete. Mirosul era mbietor. Mai aveau lnga ei oi un butoiao cu bautura buna, pe c are o beau din ulcioare. Dar erau troli. Se vedeau ct de colo ca asta erau. Pna oi Bilbo, care avusese o via?a ferita de rele, oi dadu seama de asta: dupa fe?ele l or mari oi greoaie, dupa volumul lor oi dupa forma picioarelor, ca sa nu mai vor bim de felul n care se exprimau, care nu era deloc civilizat, nu, absolut deloc! - Berbec ieri, berbec azi oi sa fiu al naibii daca nu s-arata ca tot berbec mncam oi mine, spuse unul dintre troli. - Nici nu mai otiu de cnd nu am mai avut parte de o farmi?a lucioasa de carne de o m, spuse al doilea. Mai, William, sa fiu al naibii daca n?eleg ce te-o fi apucat sa ne aduci aici! ai se mai duce oi pileala, spuse, dndu-i una peste cot lui Will iam, care tocmai bea din ulcior. William se neca. - Taci naibii din gura! spuse dupa ce-oi recapata suflul. Doar nu crezi c-o sa s e opreasca oamenii aici, numai ca sa-i mannci tu sau Bert. De cnd am coborl din mun ?i, a?i halit un sat oi jumatate. Ce va mai trebuie? Au fost zile cnd a?i fi spus "Saru'mna, Bill" pentru o ciozvrta buna de berbec gras din vale ... Uite, ca asta , zise oi muoca dintr-un picior de oaie care se frigea la foc, oi-oi oterse gura cu mneca. Da. Ma tem ca aoa se poarta trolii, chiar oi cei care n-au dect un singur cap. Au zind toate astea, Bilbo sim?i ca ar fi trebuit sa ntreprinda ceva ct mai repede. F ie sa se ntoarca, fara zgomot, oi sa-oi previna prietenii ca daduse peste trei tr oli maricei oi foarte prost dispuoi care, ca sa-oi varieze mncarea, nu s-ar fi da t n laturi sa guste oi pitici sau chiar ponei la frigare; fie sa le arate uriaoil or de ce e n stare. Un aventurier legendar, de mare clasa, ar fi trebuit sa le go leasca uriaoilor buzunarele - lucru pe care merita aproape ntotdeauna sa-l faci, daca reuoeoti - apoi sa fure carnea de berbec, cu frigare cu tot, oi berea oi so otearga fara ca trolii sa observe nimic. Al?ii, mai practici, dar cu mai pu?in orgoliu profesional, ar fi nfipt poate cte un pumnal n fiecare trol, nainte ca aceo tia sa-oi fi dat seama ce se petrece. Dupa care ar fi benchetuit cu lojii, luata noaptea Bilbo otia toate astea. Erau multe lucruri pe care nu le vazuse sau le facuse vr eodata, dar despre care citise! Era foarte ngrijorat oi, n acelaoi timp, dezgustat ; ar fi dorit sa se afle la o suta de kilometri distan?a oi totuoi... totuoi nu se putea hotar sa se ntoarca alergnd la Thorin oi Compania cu minile goale. Aoa ca ramase pe loc, oovaind n ntuneric. Dintre diferite le ndeletniciri spargatoriceoti de care auzise, cea mai uooara i se paru totuoi s a le oterpeleasca uriaoilor lucrurile din buzunare. Aoa ca, n cele din urma, se s trecura dupa un copac, chiar n spatele lui William. Bert oi Tom se dusera la butoi. William bau o noua cana. Atunci Bilbo

oi tacu curaj oi vr mnu?a n buzunarul uriao al lui William. n buzunar se afla o punga cu bani, care, pentru Bilbo, era ct un geamantan. "Aha, se gndi el, animndu-se la i deea ac?iunii pe care avea s-o ntreprinda, n timp ce ridica punga cu grija s-o sco ata din buzunar, oricum e un nceput!" ai chiar a oi fost! Pungile trolilor snt date naibii, oi asta nu era o excep?ie. "Hei, cine eoti?" scnci ea, parasind buzunarul. William se ntoarse ntr-o clipa oi-l apuca pe Bilbo de ceafa, nainte ca acesta sa se poata ascunde dup a copac.

- Hei dracie, Bert, ia vino-ncoa', sa vezi ce-am prins! - Ce? ntrebara ceilal?i, apropiindu-se. - Sa mor daca otiu! Ce eoti, ba? - Bilbo Baggins, un aventurhobbit, spuse bietul Bilbo, tremurnd din cap pna-n pici oare oi gndindu-se cum sa scoata ?ipetele acelea de bufni?a nainte sa-l strnga trol ii de gt. - Un aventurhobbit? spusera ei, pu?in ului?i. Trolii snt nce?i la minte oi tare banuitori cnd vad un lucru nou. - ai, ma rog, ce cauta un aventurhobbit n buzunarul meu? spuse William. - Se poate gati? ntreba Tom. - Se poate ncerca, spuse Bert, lund o frigaruie de pe jos. - Da' nu e mai mult de o nghi?itura, spuse William, care mncase foarte bine oi era satul. Dupa ce-l jupoi oi sco?i oasele, nu-?i mai ramne nimic. - Poate ca gasim mai mul?i pe aici prin mprejurimi oi facem o placinta, spuse Ber t. Hei, urtule, mai snt d-aotia ca tine ascunoi pe-aici, prin padure, iepure prapadit oi nemernic, spuse uitndu-se la blana de pe picioarele ho bbitului; apoi l ridica de degetele de la picioare oi-l scutura. - Da, mul?i, spuse Bilbo, nainte de a-oi aminti ca nu trebuie sa-oi tradeze priet enii. Nu, nici unul, nici macar unul! se grabi el sa adauge. - Cum vine asta? spuse Bert, ?inndu-l foarte sus, dar de asta data de par. - Cum spuneam, facu Bilbo, pierzndu-oi suflul, oi va rog sa nu ma gati?i, domnii mei milostivi! Snt oi eu bucatar, oi nca bun. E mai bine sa va gatesc eu cte ceva d ect sa ma gati?i dumneavoastra pe mine. Zau! Am sa va fac mncaruri minunate, un mi c dejun cu totul oi cu totul minunat, daca nu ma mnca?i la cina! - Biata strpitura! spuse William. Mncase pna se saturase oi mai bause oi o gramada de bere. Biata strpitura! Da?i-i drumul! - Nu-i dau pna nu ne spune ce nseamna "mul?i oi nici unul", facu Bert. Nu vreau sa ma njunghie nimeni n somn. Baga-i labele n foc pna vorbeote. - Nu va dau voie, spuse William. Oricum, e al meu, eu l-am prins. - Eoti un prost mare oi gras, William, facu Bert. Dupa cum ?i-am mai spus o data , asta-seara. - ai tu eoti un mitocan. - Mitocan, ai? Unde te trezeoti, Bill Huhhins, spuse Bert, arzndu-i lui William un pumn n ochi. Urma o ncaierare de toata frumuse?ea. Lui Bilbo, cnd l scapa Bert pe jos, i mai rama

sese exact atta minte ct s-o otearga dintre picioarele lor nainte sa se ncaiere ca n iote cini oi sa-oi adreseze urlnd fel de fel de insulte, ct se poate de adevarate o i potrivite. Nu trecu mult oi se trezira ncleota?i unul n bra?ele celuilalt, rostogolindu-se pna aproape de foc, lovindu-se cu picioarele oi nghiontindu-se, n timp ce Tom i plesnea pe amndoi cu o creanga sa-i potoleasca, ceea ce binen?eles ca i nfuria oi mai tare Asta ar fi fost momentul n care Bilbo ar fi trebuit sa dispara. Dar bietele lui p icioruoe tremurau oi nu mai avea nici aer n plamni, iar n jurul lui se-nvrtea totul; aoa ca a ramas un timp culcat, gfind, chiar lnga cercul de lumina al focului. Tocmai cnd era bataia n toi, aparu oi Balin. Piticii auzisera zgomot de la distan? a oi, dupa ce-l aoteptasera un timp pe Bilbo sa se ntoarca sau sa ?ipe ca o bufni ?a, ncepura, unul cte unul, sa se furioeze catre lumina, ncercnd sa faca ct mai pu?in zgomot. Vazndu-l pe Balin, Tom scoase un urlet. Trolii urasc piticii (cnd nu snt frip?i oi fier?i). Bert oi Bill se oprira ndata din ncaierare, spunnd: "Un sac, Tom, repede!" ai nainte ca Balin sa-oi dea sea ma de ce se ntmpla, n timp ce se ntreba unde o fi Bilbo n toata aceasta agita?ie, se trezi cu un sac n cap oi dobort la pamnt. - Trebuie sa mai vina oi al?ii, zise Tom. Sa nu-mi spui mie pe nume daca n-o fi aoa. "Mul?i oi nici unul" asta e. ai nu aventurhobbi?i, ci o gramada de pitici c a asta. Aoa se arata! - Eu zic ca ai dreptate, spuse Bert, dar sa ne dam deoparte din lumina. Zis oi facut. Se aoezara la pnda n ntuneric, ?innd n mna sacii pe care i foloseau de obicei sa care carnea de berbec sau alte prazi.Pe masura ce aparea cte un pitic oi se uita la foc, la ulcioarele rasturnate oi la resturile de berbe c, hop! se trezea din senin cu un sac infect oi puturos n cap, oi dobort la pamnt. Curnd Dwalin treacu lnga Balin, oi Fili oi Kili, mpreu-na, oi Dori, oi Nori, oi Ori , gramada, oi Oin oi Gloin, oi Bifur oi Bofur oi Bombur, ngramadi?i ca vai de ei, lnga foc. - Asta sa le fie nva?atura de minte, spuse Tom. Caci Bifur oi Bombur le dadusera mare bataie de cap oi se luptasera ca nebunii, aoa cum fac piticii cnd snt strnoi cu uoa. Thorin a aparut ultimul - oi pe el nu l-au putut lua prin surprindere. A venit b anuind ca o sa dea de necaz. ai n-a fost nevoie sa vada picioarele prietenilor l ui ieoind din saci, ca sa-oi dea seama ca lucrurile stau cam rau. Ramase la oarecare distan?a n umbra oi spuse: - Ce s-a ntmplat? Cine mi-a maltratat oamenii? - Troliii, raspunde Bilbo din spatele unui copac. Pe el l uitasera cu totul. Stau la pnda cu sacul n tufiouri. - Zau' spuse Thorin. ai sari catre foc, nainte ca uriaoii sa se poata repezi asupra lui. Ridica o crac a mare, aprinsa la un capat, oi Bert se trezi cu capatul acela n ochi, nainte sa p oata sa se dea la o parte. Asta l scoase pentru o vreme din lupta. Bilbo ncerca sa faca oi el ce putea. L-a apucat pe Tom de picior - cum s -a priceput mai bine, ca era gros ca un trunchi de copac - dar a fost trimis nvrtindu-se n vrful unor tufi ouri, n timp ce Tom arunca scntei n ochii lui Thorin.

Drept raspuns, Tom se trezi cu craca proiectata n din?i oi pierdu unul din fa?a. Asta, va rog sa ma crede?i ca-l facu sa urle serios. Dar tocmai atunci veni oi W illiam pe la spate oi-l acoperi brusc pe Thorin cu un sac, din cap pna-n picioare . ai aoa se sfroi batalia. Dadusera to?i de mare necaz: erau lega?i frumos n saci, lnga trei uriaoi furiooi (doi cu arsuri oi lovituri drept amintire), care discut au daca sa-i prajeasca la foc mic, sa-i taie feliu?e sub?iri oi sa-i fiarba, sau , pur oi simplu, sa se aoeze unul cte unul pe ei oi sa-i striveasca pna-i fac marm elada; iar Bilbo statea sus, n tufio, cu hainele oi pielea sfoiate, nendraznind sa se miote, de frica sa nu fie auzit. Tocmai atunci s-a ntors oi Gandalf. Dar nu l-a vazut nimeni. Uriaoii tocmai hotars era sa friga piticii imediat oi sa-i mannce mai trziu - asta fusese, de fapt, idee a lui Bert, dar, dupa discu?ii lungi, cazusera cu to?ii de acord. - Nu, nu-i bine sa-i frigem acum, ca ?ine toata noaptea, spuse o voce care lui B ert i se paru a fi a lui William. - Nu mai ncepe iar discu?ia, Bill, spuse, ca atunci chiar ca ?ine toata noaptea. - Cine di-discuta? spuse William, care avea impresia ca vorbise Bert. - Tu, facu Bert. - Eoti un mincinos, spuse William, oi astfel discu?ia porni iar de la nceput. n cele din urma hotarra sa-i toace marunt oi sa-i fiarba. Luara deci o oala mare, neagra, oi-oi scoasera cu?itele la iveala. - Nu e bine sa-i fierbem. N-avem apa oi pn'la fntna e departe, spuse o voce. Bert o i William oi nchipuira ca e Tom. - Taci! spusera. Sau nu mai ispravim n vecii vecilor. ai daca mai spui ceva, te d uci singur s-aduci apa. - Ba tu sa taci! spuse Tom, caruia i se paruse ca e vocea lui William. Cine discuta, ma rog? Cine n afara de tine? - Eoti un natarau! facu William. - Cine spune ala e! zise Tom.

ai astfel discu?ia ncepu din nou, to?i nfierbntndu-se mai tare ca niciodata, pna cnd, cele din urma, hotarra sa se aoeze pe saci, cu rndul, sa-i striveasca oi sa-i fia rba mai trziu. - Pe cine ne aoezam nti? spuse vocea. - Cel mai bine pe ultimul, spuse Bert, care avea ce avea cu Thorin fiindca-i nen orocise ochiul. Avusese impresia ca auzise vocea lui Tom. - Nu mai vorbi de unul singur, spuse Tom. Daca vrei sa te aoezi pe ultimul, n-ai dect. Care e? - Cel cu ciorapii galbeni, spuse Bert. - Aiurea, cel cu ciorapii cenuoii, spuse o voce care semana cu a Iui William.

- Eu m-am uitat bine, snt galbeni, spuse Bert. - Da, galbeni, spuse William. - Atunci de ce-ai spus ca snt cenuoii, facu Bert? - Cu cine vo-vorbeoti? ntreba William. - Gura! spusera Tom oi Bert, n acelaoi timp. Acuoi trece noaptea; zorile s-arata devreme. Hai sa-i dam drumul! - Sa va prinda pe to?i zorile oi sa va faca stane de piatra, spuse o voce care s una ca a lui William. Dar nu era a lui. Caci chiar n clipa aceea aparu o geana de lumina de dupa deal o i din ramuri se ridica un ciripit puternic. William nu vorbise, caci fusese tran sformat n stana de piatra, aoa cum se aplecase; iar Bert oi Tom se transformasera n stnci, aoa cum stateau oi se uitau la el. ai aoa au ramas pna azi, singuri-singu rei, doar cu cte o pasare care se aoaza uneori pe capul sau pe umerii lor. Caci t rolii, dupa cum oti?i probabil oi dumnea-voastra, trebuie sa se vre sub pamnt pna s a-i afle zorile, ca de nu, se transforma iar n substan?a muntelui din care au fos t zamisli?i oi ramn nemioca?i pe vecie. Aoa s-a ntmplat oi cu Bert, oi cu Tom, oi c u William. - Minunat! spuse Gandalf, ieoind de dupa un copac oi ajutndu-l pe Bilbo: vocea care i facuse pe uriaoi sa se contrazica oi sa se certe, pna cnd venis era zorile oi i sfroisera, fusese vocea vrajitorului. Acum trebuiau sa dezlege sacii oi sa-i elibereze pe pitici, care erau aproape as fixia?i oi foarte enerva?i: nu le placuse deloc sa-i auda pe uriaoi cum faceau p lanuri sa-i friga, sa-i faca terci sau sa-i taie felii. ai nu se liniotira dect d upa ce-l ascultara de doua ori pe Bilbo povestindu-le ce i se ntmplase. - Tmpit moment ?i-ai ales sa faci exerci?ii de ciupit prin buzunare, , cnd, de fapt, ceea ce voiam noi era foc oi merinde! - ai asta e ultimul lucru pe care l-a?i fi ob?inut de la ei; n orice lupta, spuse Gandalf. Dar de ce va pierde?i timpul? Nu va da?i seama trebuie sa aiba o peotera sau o vagauna sapata pe undeva, pe-aproape, ascunda de Soare? Trebuie sa aruncam oi noi o privire pe acolo. spuse Bombur caz, nu fara ca trolii unde sa se

ncepura sa caute n jur oi curnd descoperira urmele cizmelor de piatra ale uriaoilor , pierzndu-se printre copaci. Se luara dupa urme, urcnd dealul, pna cnd, n cele din u rma, descoperira o uoa mare de piatra, ascunsa de tufiouri, care dadea ntr-o peot era. Dar nu reuoira s-o deschida, cu toate ca o mpinsera cu to?ii, n timp ce Ganda lf rostea diverse formule magice. - Crede?i ca asta va poate fi de folos? ntreba Bilbo, cnd ncepusera sa oboseasca oi sa se nfurie de-a binelea. Am gasit-o, n locul unde s-au batut uriaoii. ai le ntinse o cheie mariooara, care lui William nsa trebuie sa i se fi parut foar te mica oi tainica. i cazuse probabil din buzunar, din fericire, nainte sa se faca stana de piatra. - De ce Dumnezeu n-ai spus nimic pna acum? ?ipara to?i. Gandalf o apuca oi o potrivi n broasca oi, dupa o apasare mai puternica, uoa de p iatra se deschise oi patrunsera cu to?ii nauntru Pe jos zaceau o gramada de alime

nte aoezate de-a valma oi fara grija pe jos, gramezi mpraotiate de prazi de tot f elul, de la nasturi de alama, pna la vase pline cu monede de aur, aoezate ntr -un col?. Mai erau oi o mul?ime de haine aga?ate pe perete, prea mici pentru uriaoi - ma tem ca apar?inusera unor victime - printre ele, mai multe sabii de fabrica? ie, forme oi marimi diferite. Le atrasera aten?ia mai ales doua dintre ele, din pricina tecilor frumoase oi a plaselelor acoperite cu giuvaiere. Gandalf oi Thorin luara fiecare cte una, iar Bilbo oi alese un cu?it ntr-o teaca de piele. Pentru troli ar fi fost ct un briceag, dar pentru un hobbit era ca o sabi e mai scurta. - Par sa fie lame bune, spuse vrajitorul, sco?ndu-le pe jumatate din teaca oi pri vindu-le cu curiozitate. N-au fost facute de troli oi nici de vreun fierar dintr e cei care traiesc acum printre ei, dar vom afla mai multe cnd vom putea citi run ele de pe ele. - Hai sa ieoim din duhoarea asta ngrozitoare, spuse Fili. Aoa ca ieoira, lund cu ei vasele cu galbeni oi acele alimente care nu fusesera al terate oi pareau bune de mncat, oi mai luara oi un butoi cu bere, nca plin. Cnd ter minara, sim?ira nevoia sa-oi ia micul dejun oi fiindu-le foarte foame, nu strmbar a din nas n fa?a merindelor luate din camara uriaoilor. Proviziile lor proprii nce pusera sa se mpu?ineze sim?itor. Acum aveau pine oi brnza, oi multa bere, oi slanina pe care s-o prajeasca pe taciu nii aprinoi. Dupa asta se culcara, caci avusesera o noapte agitata; oi dormira pna dupa-amiaza . Apoi adusera calu?ii sus oi carara vasele cu galbeni, ngropn-du-le n taina, lnga p oteca din apropierea rului, facnd o gramada de semne deasupra lor, pentru cazul n c are s-ar ntoarce vreodata sa le ia. Apoi ncalecara din nou oi pornira ncet, zdruncina?i de cai, pe poteca, nspre rasarit. - Unde fusera?i, daca-mi da?i voie sa-ntreb? l ntreba Thorin pe Gandalf, pe cnd naintau calare ai ce v-a adus napoi tocmai la timp? - O privire n urma, spuse. - Exact, spuse Thorin, dar n-a?i putea fi mai clar? - M-am i greu apucat - Asta dus sa cercetez cu aten?ie drumul pe care-l avem de facut. n curnd va deven oi periculos. Doream oi sa refac micul nostru stoc de provizii. Dar n-am sa ajung prea departe cnd am ntlnit doi prieteni de-ai mei de la Rivendell. unde mai e? ntreba Bilbo.

- Nu ma ntrerupe! spuse Gandalf. Daca avem noroc, n cteva zile ajunge?i acolo oi af la?i tot ce dori?i. Deci, dupa cum spuneam, m-am ntlnit cu doi dintre oamenii lui Elrond. Fugeau de frica trolilor. Ei au fost aceia care mi-au spus ca trei dintr e uriaoi coborsera din mun?i oi se stabilisera n padure, destul de aproape de drum oi i bagasera n sperie?i pe to?i cei de prin mpr ejurimi, care o luasera la sanatoasa, oi acum i atrageau n cursa pe straini. ai at unci am sim?it ca trebuie sa ma ntorc. Uitndu-ma n urma mea, am vazut un foc n depar tare oi m-am ndreptat catre el. Restul l oti?i. Pe viitor va rog sa fi?i mai aten?i, ca altfel nu mai ajungem nicaieri. - Mul?umesc, spuse Thorin.

III O SCURTA POVESTE n ZIUA ACEEA n-au cntat oi nici n-au spus poveoti, cu toate ca se facuse vreme fru moasa. ai nici a doua zi, oi nici a treia zi. ncepusera sa simta pericolul apropi indu-se din toate par?ile. Dormeau sub cerul liber, ct despre hrana, mai mult mnca u caii dect ei, caci iarba era din beloug, iar traistele lor erau aproape goale, cu toate merindele pe care le luasera de la uriaoi. ntr-o diminea?a trecura apa unui ru printr-un loc mai larg - nu era prea adnc, dar plin de zgomotul spumei oi al apei care se lovea de pietre. Malul celalalt era a brupt oi lunecos. Cnd ajunsera sus, ducndu-oi calu?ii, vazura ca mun?ii cei nal?i c oborsera pna foarte aproape de ei. Li se parea ca nu au n fa?a lor mai mult de o zi de calatorie uooara pna la picioarele primului munte. Acesta parea ntunecat oi mo hort, cu toate ca mai erau oi pete de Soare pe coastele lui cafenii, iar n spatele coamelor luceau vrfurile acoperite de zapada. - E chiar Muntele acela? spuse Balin. - Asta-i doar primul dintre Mun?ii Ce?ooi oi trebuie sa trecem cumva printre ei sau peste ei, sau pe sub ei, ca sa ajungem n ?inutul Salbatic din partea cealalta . ai de acolo mai e nca o cale buna pna la Muntele Singuratic, unde sta Smaug aoezat pe comoara noastra. - Aha! facu Bilbo oi chiar n clipa aceea se sim?i mai obosit dect oi amintea el sa se fi sim?it vreodata. Se gndi nca o data la fotoliul lui confortabil de la gura s obei, din camera care-i placea cel mai mult n vizuina lui de hobbit. ai la ceaini cul care ouiera. ai asta nu era ultima oara cnd avea sa se gndeasca la ele! Acum i conducea Gandalf. - Nu trebuie sa pierdem drumul, ca altfel e vai de noi, spuse, n primul rnd avem n evoie de hrana oi de odihna, ntr -un loc mai mult sau mai pu?in sigur, apoi e foa rte bine sa face?i cunootin?a cu Mun?ii Ce?ooi mergnd pe cararea potrivita, ca al tfel va rataci?i oi trebuie sa va ntoarce?i oi s-o lua?i de la nceput, daca reuoi? i sa va mai ntoarce?i). L-au ntrebat unde i ducea oi le-a raspuns: - Unii dintre dumneavoastra oti?i, probabil, ca am ajuns la marginea Rhovanionului, a ?inuturilor Salbatice. Undeva n fa?a noastra se afla ascunsa fru moasa vale Rivendell, unde traieote Elrond n Ultima Casa mbietoare. I-am trimis vo rba prin prietenii mei oi ne aoteapta. Ceea ce le spunea suna frumos oi mngietor, dar nu ajunsera nca acolo oi nu era chiar att de uoor sa gaseoti Ultima Casa mbietoare, din stnga mun?ilor. P area ca nu exista nici copaci, nici vai, nici dealuri care sa sparga ntinderea din fa?a lor - doar o panta larga care urca oi tot urca lin pna se ntlnea cu poalele primului munte, o regiune ntinsa de culoarea ierbii negre oi a stncilor farmicioase, cu pete oi crestaturi verzi ca iarba oi ca muochiul, aratnd unde ar putea sa fie apa. Trecu diminea?a, veni dupa-amiaza, dar n tot deoertul tacut nu gasira nici urma d e aoezare omeneasca. ncepusera sa se simta ngrijora?i; oi dadeau seama ca locuin?a putea fi ascunsa aproape oriunde ntre ei oi

nceputul mun?ilor. Dadura peste vai neaoteptate, nguste, cu maluri abrupte care se deschideau brusc la picioarele lor, oi se uitara n jos, uimi?i sa vada arbori oi ape curgatoare n fundul vaii. Dadura de viroage peste care aproape ca ar fi putu t sari, dar erau foarte adnci oi aveau cascade. Dadura de rpe ntunecate peste care nu se putea sari oi n care nu se putea patrunde. Dadura de mlaotini, unele dintre ele verzi oi placute la vedere, cu flori care creoteau stralucitoare oi nalte; dar, daca un calu? s-ar fi ncumetat sa treaca pe acolo cu o ncarcatura n spate, n-ar mai fi ieoit niciodata.

ntinderea de la vad oi pna la mun?i era, ntr-adevar, mult mai lunga dect ar fi putut sa-oi nchipuie ei vreodata. Bilbo era uimit. Singura carare pe care au gasit-o e ra nsemnata cu pietre albe, unele mici, altele pe jumatate acoperite cu muochi oi buruieni. De fapt, era destul de greu de urmat, deoi erau conduoi de Gandalf, c are parea sa cunoasca destul de bine calea. oi agita capul oi barba ncoace oi ncolo , n timp ce se uita dupa pietre, iar ei l urmau; dar cnd ncepu sa se ntunece, oi dadu a seama ca nu prea pareau sa se fi apropiat de sfroitul cautarilor. Trecuse de mu lt ora ceaiului oi oi spusera ca, probabil, aveau sa sara oi peste cina. n jurul l or zburau fluturi de noapte oi era foarte ntuneric, pentru ca nu rasarise luna. C alu?ul lui Bilbo ncepu sa se mpiedice de radacini oi pietre. ai, deodata, ajunsera n dreptul unui povrnio abrupt, att de brusc, nct calul lui Gandalf aproape ca luneca la vale. - n sfroit, am ajuns! striga el, oi ceilal?i se strnsera n jurul lui oi se uitara pe ste mal. Departe, la picioarele lor, vazura o vale. De jos venea zgomotul unei a pe care curgea grabita n albia ei de stnca; n aer plutea mireasma pomilor oi dincol o de apa, pe coasta vaii, se zarea o lumina. Bilbo n-a uitat niciodata cum au lunecat oi s-au rostogolit n ntuneric, pe cararea abrupta, n zigzag, cobornd n tainica vale din Rivendell. Cobo-rnd, aerul devenea to t mai cald, iar mirosul de pini l ame?ise att de tare, nct din cnd n cnd se pomenea mo?aind, gata sa cada de pe cal, sau se lovea cu nasul d e coama lui. Pe masura ce coborau, sim?eau ca le revine buna dispozi?ie. Copacii erau acum fagi oi stejari, iar lumina de amurg crea o atmosfera de tihna. Ultim ele tonuri de verde ale ierbii aproape ca se topisera cnd ajunsera n sfroit la o pa jiote deschisa, nu prea sus, deasupra malurilor apei. "Miroase a elfi", oi spuse Bilbo oi ridica ochii spre stelele stralucitoare oi al bastre. Tocmai atunci izbucnira printre copaci sunetele unui cntec, ce semana a h ohote de rs: Hei, voi, ce face?i? ai unde va duce?i? Calu?ii nootri au nevoie de potcoave, Rul curge-n cale Aici jos, n vale. Tra-la-la oi tra-la-la. Aici jos, n vale. Hei, voi, ce cauta?i! ai-ncotro va-ndrepta?i? Bra?ul de vreascuri arde pe foc n timp ce turtele se coc. Valea e plina de veselie

Oh, tri-li-li, tri-li-li ai ce mai bucurie! Ha! Ha! Hei, voi, nu se otie nicicum Unde va duce?i acum, Cu barba n vnt fluturnd? Domnule Baggins oi Balin oi Dwalin! n linie... Nu otiu de ce alerga?i tropaind Pe caldura de iunie. Cauta?i ceva, Aici, n vlcea? Ha! Ha! Oh, calu?ii zburda n padurea surda! Voi vre?i sa zbura?i, Pe cai ncaleca?i. Sau vre?i sa sta?i n padurea mare n care ziua se stinge oi moare? Sa fugi?i ar fi o nebunie, Ramne?i oi-n noapte va fi veselie. Mai sta?i oi-asculta?i-ne cntecul Pna se stinge-ntunericul! Da! Da!

Aoa rdeau oi cntau ei, ca?ara?i n copaci; oi mi nchipui ca tot acest cntec trebuie sa vi se para o mare aiureala; lucru de care lor nsa nici nu le-ar pasa; ba, chiar a r rde oi mai tare daca le-ai spune-o. Erau, fireote, elfi. Nu trecu mult oi, pe masura ce ntunericul se nte?ea, Bilbo ncepu sa-i zareasca. i pl aceau mult, deoi i ntlnea rar; dar i era oi pu?in frica de ei. Piticii nu fac casa buna cu ei. Chiar oi piticii mai cumsecade, ca Thorin oi pri etenii lui, i considera nesabui?i (ceea ce e o idee foarte nesabuita) sau se ener veaza cnd i vad. Caci unii elfi i scie oi rd de ei, oi mai ales de barba lor. - Ei, bravo! spuse o voce. Ia privi?i! Hobbitul Bilbo, calare pe cal! Bravo! Nui minunat9 - Minunea cea mai uimitoare! ai se pornira pe un cntec tot att de caraghios ca cel pe care l-am notat nainte. n c ele din urma, un elf tnar oi nalt ieoi dintre copaci oi se apleca n fa?a lui Gandalf oi a lui Thorin. - Bine a?i venit n valea noastra! spuse. - Va mul?umesc, raspunse Thorin cam acru, dar Gandalf se oi daduse jos de pe cal n mijlocul elfilor oi vorbea vesel cu ei. - A?i cam pierdut drumul, spuse elful, vreau sa spun, n cazul n care va ndrepta?i c

atre singura carare care trece peste apa oi duce pna la casa din partea cealalta. Va aratam noi pe unde trebuie sa merge?i, dar e mai bine s-o lua?i pe jos pna tr ece?i podul. Vre?i sa sta?i sa cnta?i pu?in cu noi sau va continua?i drumul? Acol o se pregateote cina, spuse. Simt mirosul focului de lemne la care se gateote. Aoa obosit cum era, Bilbo sim?ea ca ar fi vrut sa mai ramna. Cntecele elfilor n lun a iunie, la lumina stelelor, e un lucru care nu trebuie pierdut, daca eoti amato r de aoa ceva. I-ar fi placut sa mai stea oi pu?in de vorba ntre patru ochi cu ac este fiin?e care pareau ca-i otiu numele ca oi totul despre el, deoi pna atunci n u le vazuse niciodata. I se parea ca ideile lor despre aventura n care se angajas e ar putea fi interesante. Elfii otiu multe oi snt grozav de bine informa?i; afla tot ce se petrece la toate neamurile de pe acolo, ct ai clipi din ochi sau chiar mai iute. Dar piticii ?ineau cu tot dinadinsul sa mannce ct mai repede, aoa nu mai voiau sa ramna. Au pornit-o, aoadar, cu to?ii, ducndu-oi caii de capastru pna au dat de o ca rare buna, oi astfel, n cele din urma, au ajuns la malul rului. Curgea repede oi z gomotos, aoa cum curg praiele de munte n serile de vara, dupa ce Soarele a mngiat toata ziua zapada care se afla sus, depa rte. Peste apa trecea doar un pod ngust de piatra, fara parapet, att de ngust, ct sa poata trece un singur calu?; peste acest pod au trebuit sa treaca oi ei, ncet oi cu grija, unul cte unul, ducndu-oi fiecare calu?ul de capastru. Elfii adusera fel inare luminoase la mal oi ncepusera sa cnte o melodie vesela, care-i nso?i pe pitic i pe cnd treceau de cealalta parte a apei. - Vezi sa nu-?i moi barba n spuma, taticule! i strigara ei lui Gloin, care se aple case att de tare, nct aproape ca ajunsese n patru labe. A crescut destul, nu-i nevoi e s-o mai uzi. - Baga?i de seama sa nu mannce Bilbo toate prajiturile, strigara. E oi aoa prea g ras ca sa mai treaca prin gaura cheii. - Ssst! Sst, oameni buni ! ai noapte buna! spuse Gandalf, care trecu ultimul. Va ile au urechi, oi unii elfi au limba prea vesela oi sloboda. Noapte buna! ai astfel, ajunsera, n sfroit, la Ultima Casa mbietoare oi au gasit-o cu uoile larg deschise. E ciudat, dar lucrurile placute oi zilele fericite se povestesc ntr -o clipa oi n u prea merita sa ascul?i vorbindu-se despre ele; pe cnd lucrurile care te supara, care snt pasionante sau te nspaimnta pot alcatui o poveste buna sau, n orice caz, c er oarecare timp pentru a fi povestite. Au ramas multa vreme n casa aceea primitoare; cel pu?in paisprezece zile; li se p area greu sa mai plece. Bilbo ar fi ramas bucuros acolo pentru totdeauna - chiar daca o dorin?a ar fi putut sa-l ntoarca fara nici un necaz n vizuina lui de hobbi t. Totuoi, despre timpul pe care l-au petrecut acolo nu prea e mare lucru de pov estit. Stapnul casei era un prieten al elfilor - unul dintre oamenii aceia ai caror stra buni apar?in poveotilor ciudate, dinainte de nceputul Istoriei razboaielor dintre gnomii cei rai oi elfi, oi primii oameni ai Nordului. n zilele n care se petrece povestea noastra, mai existau nca oameni care se trageau din elf i oi din eroii Nordului, iar Elrond, stapnul casei, era conducatorul lor. Era nobil oi frumos la chip ca un stapn al elfilor, viteaz ca un razboinic, n?elep t ca un mag, venerabil ca un rege al piticilor oi blnd ca vara. Poveoti cu el snt multe, dar rolul lui n marea aventura a lui Bilbo e mic, deoi important, dupa cum

ve?i vedea mannci, sa stai sa te eletniciri.

daca ajungem la sfroitul ei. Casa lui era desavroita, fie ca voiai sa dormi sau sa munceoti, sa spui poveoti, sa cn?i, sau, pur oi simplu, sa gndeoti la lucruri bune, sau o combina?ie placuta a tuturor acestor nd n valea aceea relele nu patrundeau niciodata.

Tare ao fi vrut sa am timp sa va spun macar cteva dintre poveotile pe care le-au auzit n casa aceea, sau doua-trei cntece. Dupa cteva zile petrecute acolo, to?i, in clusiv calu?ii, s-au sim?it nviora?i oi puternici. Li s-au dres hainele oi zgrietu rile, dispozi?ia oi speran?ele. Li s-au umplut rani?ele cu merinde uoor de trans portat, dar datatoare de putere, ca sa poata trece peste defileurile mun?ilor. a i li s -au dat cele mai bune sfaturi care sa le mbunata?easca planurile. ai aoa s -au trezit n ajunul solsti?iului de vara. n diminea?a solsti?iului, la mijlocul z orilor, trebuiau sa plece din nou. Elrond cunootea runele de orice fel. n ziua aceea se uita la sabiile pe care le a dusesera din vizuina trolilor oi spuse: - Pe-astea nu le-a facut mna de trol. Snt sabii vechi, foarte vechi, oi-au apar?in ut Eldarilor, Elfilor din Apus, neamuri de-ale mele. Au fost facute la Gondolin pentru razboaiele cu gnomii. Trebuie sa fi zacut n tezaurul vr eunui dragon sau printre prazile gnomilor, caci oraoul a fost distrus de dragoni oi de gnomi. Sabia asta, Thorin, e numita n rune Orcrist, ceea ce n vechea limba din Gondolin nseamna "Spintecato-rul-de-gnomi"; e renumita. Iar asta, Gandalf, e Glam-Dring, "Ghioaga-ca-re-ucide-inamici", pe car e a Purtat-o cndva regele Gondolin. Pastra?i-le bine! - Dar ma ntreb de unde le-or fi luat trolii? spuse Thorin uitnduse la sabia lui cu un nou interes. - N-ao putea sa-?i spun, zise Elrond, dar eu cred ca trolii vootri au jefuit al? i jefuitori sau au dat peste ramaoi?ele unor vechi tlharii, n vreo peotera din mun ?i. Am auzit ca n pu?urile parasite ale minelor din Moira se mai gasesc oi azi co mori uitate de pe vremea razboiului dintre gnomi oi pitici. La auzul acestor cuvinte, Thorin ramase o clipa pe gnduri. - Am sa pastrez sabia cu respect, spuse. Fie ca ea sa spintece iaraoi gnomi, ct d e curnd. - O dorin?a care, probabil, ca n mun?i ?i se va mplini mai repede dect ?i nchipui. Dar acum aratati-mi harta! O lua oi o studie ndelung, dupa care dadu din cap; caci chiar daca nu-i aproba in tru totul pe pitici, ura dragonii oi rautatea lor plina de cruzime oi l durea cnd oi aducea aminte de distrugerea oraoului Dale oi a clopotelor lui voioa se, oi de malurile Rului Curgator, care fusesera cndva att de vesele oi astazi erau prjolite. Luna, un semicerc mare de argint, stralucea deasupra lor. Ridica harta oi lumina alba trecu prin ea. - Ce e asta? ntreba. n afara de runele simple, vad aici niote litere ale lunii, ca re spun: "nal?imea uoii, cinci picioare, pot nainta cte trei, unul lnga altul". - Ce snt literele lunii? ntreba hobbitul, foarte interesat. Dupa cum v-am mai spus, i placeau foarte mult har?ile; oi i placeau oi runele, oi

literele, oi scrisul caligrafic, cu toate ca scrisul lui era sub?irel oi foarte marunt. - Literele lunii snt, de fapt, rune, dar nu le po?i vedea, spuse Elrond. n orice caz, nu te ui?i direct la ele. Nu se pot vedea dect cnd straluceote luna n s patele lor; mai mult nca, pentru cele mai maiestrite trebuie sa fie luna cu aceeaoi forma oi din acelaoi anotimp ca cea din ziua cnd au fost scrise. Dupa cum ?i-o pot spune oi prietenii tai, ele au fost inventate de pitici, care le-au scris cu peni?e de argint. Astea de aici trebuie sa fi fost scrise n ajunul solsti?iului de vara, n timpul ultimului patrar al lunii, acum multa vreme. - ai ce spun literele? ntrebara Gandalf oi Thorin n acelaoi timp, poate pu?in ener va?i ca pna oi Elrond descoperise asta naintea lor, cu toate ca pna atunci nu avuse sera nici o ocazie oi nici n-ar fi avut pna cine otie cnd. - "Sta?i lnga piatra cenuoie cnd o ciocani sturzul, citi Elrond, oi Soarele apunnd va lumina cu ultimele licariri ale zilei lui Durin gaura cheii". - Durin, Durin, spuse Thorin. A fost stramooul stramooilor celui mai vechi neam piticesc, neamul Barba-lunga, oi primul meu strabun; eu snt urmaoul lui. - ai atunci ce nseamna "ziua lui Durin"? ntreba Elrond. - Prima zi a Anului Nou piticesc, spuse Thorin, este dupa cum ar trebui sa otie toata lumea, prima zi a ultimei luni pline a toamnei, n pragul iernii. Noi mai spunem oi azi ca ziua lui Durin atunci cnd ultima luna plina a toamnei oi Soarele se afla n acelaoi timp pe cer. Dar ma tem ca asta n-o sa ne ajute totuoi prea mult, caci azi nu ne mai pricepem sa ghicim cnd va veni iaraoi ziua aceea. - Asta ramne de vazut, spuse Gandalf. Dar mai scrie ceva acolo? - Nimic care sa se vada la lumina acestei luni, spuse Elrond oi i dadu harta napoi lui Thorin; dupa care coborra pna la apa sa vada elfii dansnd n ajunul solsti?iului de vara. A doua zi a fost o diminea?a de solsti?iu senina oi racoroasa, ca-n vis: un cer albastru, nici urma de nori oi un Soare care dansa pe luciul apei. S-au departat , calare, n sunetul cntecelor de bun-ramas oi drume?ie, cu sufletul deschis spre n oi aventuri oi cunoscnd acum drumul pe care vor trebui sa-l urmeze peste Mun?ii C e?ooi, pna n ?inuturile din partea cealalta.

IV PE DEAL aI PE SUB DEAL EXISTAU MULTE POTECI care urcau spre mun?ii aceia oi multe defile-uri care trece au peste ei. Dar cele mai multe poteci erau false, noelatoare, nu duceau nicaieri sau duceau spre locuri duomanoase; iar n cele mai multe defileuri te pndeau necaz uri oi pericole nspaimntatoare. Ajuta?i de sfaturile n?elepte ale lui Elrond oi de cunootin?ele oi memoria lui Gandalf, piticii oi hobbitul o luara pe poteca cea b una care ducea la defileul potrivit. Multa vreme dupa ce parasisera valea oi lasasera Ultima Casa mbietoa-re la kilome tri ntregi n urma lor, urcara sus, oi tot mai sus, oi mai sus.

Era un drum anevoios, periculos, o poteca plina de cotituri, nesfiroita oi singu ratica. Se puteau uita n urma lor la locurile pe care le parasisera, care se ntind eau n spatele lor, jos, departe. ai Bilbo otia ca oi mai departe, spre apus, unde totul era albastru oi estompat, se ntindea propria lui patrie, unde totul era si gur oi confortabil oi unde se afla oi mica lui vizuina.

ncepu sa drdie. Se lasase un frig naprasnic, aici sus, oi vntul nainta patrunzator pr intre stnci. Din cnd n cnd se rostogoleau bolovani n galop, cobornd pe coamele mun?il r, elibera?i de Soarele de amiaza a?intit asupra zapezii - trecnd printre ei (cee a ce era ngrijorator). Nop?ile erau reci oi neprietenoase. Nu ndrazneau sa cnte sau sa vorbeasca tare, caci ecoul suna nefiresc, iar tacerea parea ca nu vrea sa fi e ntrerupta dect de zgomotul apei, de vaietele vntului oi de trosnetul pietrelor. "Vara continua acolo, jos, se gndi Bilbo, se ncarca fnul cosit oi oamenii ies la ia rba verde. Daca mergem tot n ritmul asta, au sa ajunga sa-oi strnga recolta sau mu rele nainte ca noi sa fi nceput macar sa coborm pe partea cealalta." Ceilal?i rumegau gnduri tot att de negre, deoi, cnd oi luasera ramas-bun de la Elron d, erau plini de speran?a unei dimine?i din miez de vara oi visau cum vor goni a poi calare peste ?inuturile din partea cealalta. Se gndisera ca vor ajunge la int rarea cea tainica a Muntelui Singuratic, poate chiar n primul patrar al lunii de toamna, oi ca vor avea, poate, parte oi de ziua lui Durin, de care vorbisera. Nu mai Gandalf daduse din cap, fara sa scoata o vorba. Piticii nu mai fusesera pe m eleagurile astea de ani de zile; n schimb, Gandalf fusese oi otia ct de tare cresc usera oi se nradacinasera raul oi primejdia n ?inutul Salbatic, de cnd dragonii gonisera oameni i de acolo oi locurile ramasesera n stapnirea gnomilor, care se stabilisera n taina oi nflorisera dupa batalia de la minele Moira. Chiar oi planurile bune ale vrajitorilor n?elep?i ca Gandalf oi ale prietenilor b uni ca Elrond se ncurca uneori, atunci cnd porneoti ntr-o expedi?ie periculoasa, di ncolo de hotarele ?inutului Salbatic; oi Gandalf era un vrajitor destul de n?elep t ca sa otie toate astea. atia ca putea sa se ntmple ceva neaoteptat oi nu ndraznea ctuoi de pu?in sa spere ca vor trece fara aventuri nspaimntatoare peste mun?ii

nal?i, uriaoi, cu vrfuri singuratice oi vai unde nu domnea nici un rege. ai nici n u trecura. Totul a mers bine pna ntr-o zi n care i-a prins o vijelie - chiar mai mu lt dect o vijelie, un adevarat razboi de tunete oi fulgere. ati?i ct de nspaimntatoa re poate fi o vijelie mare, atunci cnd are loc n cmpie sau ntr-o vale cu un ru; oi ma i mult nca daca se ntlnesc doua vijelii puternice oi se nfrunta. Dar oi mai nspaimnta oare snt tunetele oi fulgerele noaptea n mun?i, cnd o furtuna vine dinspre Soare-ra sare oi alta dinspre Soare-apune oi ncep sa se ncaiere. Fulgerele se despica pe pi scuri, stncile se anima oi bubuiturile mari sparg aerul oi se reped rostogolinduse n toate peoterile sau vagaunile, n timp ce n ntuneric se ngramadesc zgomote distrugat oare oi lumini neaoteptate. Bilbo nu vazuse niciodata aoa ceva oi nici nu-oi nchipuise ca putea sa existe. Se aflau sus, pe munte, ntr-un loc ngust, cu o prapastie nfricooa-toare ntr-o parte, c are dadea ntr-o vale neagra. Se adapostira pentru o noapte sub o stnca suspendata oi Bilbo zacea sub patura, tremurnd din cap pna n picioare. Aruncnd totuoi, de sub p atura, o privire asupra fulgerelor scnteietoare, vazu, de cealalta parte a vaii, pe uriaoii mun?ilor care ieoisera la aer oi se jucau aruncndu-oi stnci unii altora , prinzndu-le oi azvrlindu-le apoi n valea ntunecata, unde jos, departe, se izbeau d e copaci sau se faceau buca?ele cu un bubuit puternic. Au urmat apoi vntul oi ploaia; vntul plimba ploaia oi grindina n toate direc?iile, aoa ca stnca suspend

ata nu le-a mai servit drept adapost. n scurta vreme se trezira muia?i pna la os; calu?ii stateau cu capul plecat oi cu cozile ntre picioare, unii dintre ei gemnd c hiar de frica. Auzeau uriaoii hohotind oi strignd pe toate povrniourile. - Aoa nu merge, spuse Thorin. Daca nu ne ia vntul, daca nu ne necam sau nu ne loveote trasnetul, ne culege un uriao oi, lundu-ne drept mingi de fotbal, ne da un picior oi zburam pna la cer. - Daca otii vreun loc mai bun, n-ai dect sa ne duci acolo! spuse Gandalf enervat, nefiind nici el prea fericit de prezen?a uriaoilor. n cele din urma i trimisera pe Fili oi pe Kili sa caute un adapost mai bun. Aveau ochi foarte patrunzatori oi, fiind cu vreo cincizeci de ani mai tineri dect ceila l?i pitici, li se ncredin?au ntotdeauna asemenea nsarcinari (toata lumea oi dadea seama ca nu servea absolut la nimic sa-l trimita pe Bilbo). Daca vrei sa gaseoti ceva, cel mai bun lucru e sa-l cau?i (sau cel pu?in aoa le-a spus Thorin piticilor celor tineri). Sigur ca, de obicei, daca te apuc i sa cau?i ceva, gaseoti, dar nu ntotdeauna tocmai ce-ai cautat. Aoa s-a ntmplat oi acum. Fili oi Kili se ntoarsera repede, trndu-se oi ?inndu-se de stnci n bataia vntului. - Am gasit o peotera uscata, spusera. Nu e prea departe, dupa primul col?; putem intra cu ponei cu tot. - A?i explorat-o bine? ntreba vrajitorul, care otia ca peoterile din mun?i snt rar eori neocupate. - Da, da, spusera piticii, deoi toata lumea otia ca nu prea avusesera timp sa se uite. Se ntorsesera prea repede. Nu e chiar att de mare oi nu patrunde prea adnc n inima muntelui. Asta este, fireote, lucrul cel mai periculos cnd e vorba de peoteri; nu otii ct de departe pot merge n inima muntelui, unde poate duce o galerie secundara sau ce t e aoteapta nauntru. De data asta nsa otirile aduse de Fili oi de Kili pareau bune. Aoa ca se ridicara cu to?ii, gata s-o porneasca. Vnt ul urla oi tunetul continua sa bubuie; era foarte greu pentru ei sa

nainteze, mai ales ca erau oi calu?ii. Dar n-au avut de mers prea departe oi cteva clipe mai trziu s-au trezit n fa?a unei stnci, ieoita n afara n mijlo-cul cararii. n spatele ei era o bolta joasa, taiata drept n coasta muntelui. Dar abia au avut loc pe unde sa treaca poneii, nghesuindu-se unul cte unul, dupa c e li se scosesera oeile oi ncarcatura. Trecnd pe sub bolta, se bucurara sa auda vnt ul oi ploaia afara, n loc sa le auda n jurul lor, oi sa se simta la adapost de uri aoii cei cu stncile. Dar vrajitorul nu voia sa riote nimic. oi aprinse bagheta aoa cum facuse, daca va aminti?i, n sufrageria lui Bilbo, n ziua aceea care parea acu m att de departata, oi la lumina ei cercetara peotera de la un capat la altul. Parea sa fie destul spa?iu; dar nu exagerat de mult oi nu avea nimic misterios. Avea podeaua uscata oi niote vagauni comode. La capat era un loc pentru cai; de altfel, acolo oi stateau (tare bucurooi de schimbare) sco?nd aburi pe nari oi rum egnd ce aveau n traiste. Oin oi Gloin voiau sa aprinda un foc la intrare, sa-oi us uce hainele, dar Gandalf nici n-a vrut sa auda de asta. Aoa ca oi-au ntins lucrur ile ude pe jos oi oi-au scos unele uscate din boccele; apoi oi-au aoezat paturil e ct mai comod, oi-au luat pipele oi au nceput sa scoata inele de fum carora Ganda lf, ca sa-i distreze, le dadea diferite culori oi le trimitea sa danseze n tavan.

ai s-au pus pe taclale, oi au vorbit, oi au tot vorbit, uitnd de furtuna, povest ind fiecare ce va face cu partea lui din comoara (cnd vor pune mna pe ea, ceea ce la ora aceea nu parea chiar imposibil); oi astfel adormira unul dupa altul. A fo st ultima data cnd au mai folosit poneii, boccelele, traistele, uneltele oi tot c alabalcul pe care-l carasera cu ei. n noaptea aceea s-a dovedit a fi totuoi un lucru bun ca-l adusesera pe micul Bilb o cu ei. Caci, nu otiu din ce pricina, n-a reuoit multa vreme sa adoarma. ai cnd, n cele din urma, a reuoit, a avut niote vise foarte urcioase. Se facea ca n perete le din fundul peoterii se deschide o spartura care se face tot mai mare, tot mai larga. Iar el, deoi era foarte speriat, nu reuoea sa strige oi sa faca nici un gest; nu putea dect sa taca oi sa asculte. Apoi a visat ca podeaua peoterii cedeaza oi ca el aluneca oi ncepe sa cada, jos, tot mai jos, pna Dumnezeu otie unde. n punctul acela se deotepta sarind n sus oi descoperi ca o parte din visul lui era adevarat. n fundul peoterii se deschisese ntr-adevar o spartura, care se oi trans formase ntr-o trecere larga. Abia avu timp sa vada cozile ultimilor calu?i disparn d pe acolo. Scoase, binen?eles, un racnet puternic, ct i sta unui hobbit n putere, c eea ce, oricum, era uimitor pentru dimensiunile lui. ai deodata, nainte sa po?i spune roca oi coca, aparura sarind prin crapatura acee a deschisa niote gnomi, gnomi mari oi hidooi, gnomi mul?i, foarte mul?i. Erau ce l pu?in cte oase de fiecare pitic oi chiar doi pentru Bilbo; i nofacara pe to?i oi i mpinsera prin crapatura, fara ca ei sa apuce macar sa zica "peote", i luara pe to ?i, n afara de Gandalf. Cu racnetul lui, Bilbo reuoise totuoi sa faca ceva: sa-l trezeasca pe Gandalf ntr-o secunda, aoa c a, n clipa n care venisera sa-l noface, se ridica n peotera o lumina puternica asemenea unui fulger, se mpraotie un miros ca de praf de puoca oi mai m ul?i dintre ei cazura mor?i. Crapatura se nchise la loc, ca ac?ionata de un resort, oi Bilbo cu piticii se tre zira de partea cea rea a zidului. Unde era Gandalf? Habar n-aveau nici ei, nici gnomii, care, de altfel, n-au aoteptat sa se lamureasca; i-au mbrn-cit pe Bilbo oi pe pitici, silindu-i sa se grabeasca. Era un ntuneric adnc oi negru, un ntuneric n care nu pot vedea dect gnomii care traiesc de mult n inima muntelui. Galeriile era u ncrucioate oi nclcite n toate direc?iile, dar gnomii otiau drumul aoa cum l oti?i d umneavoastra pe cel care va duce la oficiul pootal din col?; drumul cobora tot m ai jos oi aerul era nabuoitor. Gnomii erau foarte grosolani, ciupeau chicoteau oi rdeau cu voci ngrozitoare oi reci ca de piatra; Bilbo se sim?ea chiar mai nefericit dect atunci cnd l apucase trolul de degetele de la picioare. ai i se facu iaraoi dor, oi nca ce dor! de frumoasa oi stralucitoarea lui vizuina. ai nu era ultima data cnd avea s a-i fie dor. n fa?a lor aparura acum licaririle unei lumini rooii. Gnomii ncepura sa cnte, sau m ai bine zis sa croncane, batnd tactul cu picioarele lor plate pe care le plesneau de piatra, scuturndu-oi ntre timp prizonierii: Zdrang! Se-nchide crapatura neagra. Ha?! Ciupeote oi-apuca oi trage. ai n jos, tot mai jos, n oraoul de gnomi. Va ducem pe to?i ca pe un singur om!

Plici! Placi! Bing! Bang! Ciocane oi cleoti, pe to?i sa-i ciupeoti! Roc! Poc! Sub pamnt e loc, Ha, ha, ha! Jos, tot mai jos. Sfielii! Pleosc! Biciul, pe loc, Bate oi loveote, geme oi jeleote. Trage, hai, munceote, nu te-opri, trudeote! Ct stam noi oi dam pe gt, Voi va duce?i tot mai jos Sub pamnt, jos, foarte jos. Suna, ntr-adevar, nfricooator. Pere?ii faceau sa rasune ecoul lui "Plici, placi!" oi al lui "Bing, Bang!" oi al rsului lor hidos cnd spuneau "Ha, ha, ha! Jos, tot m ai jos". n?elesul general al cntecului era, din pacate, foarte clar; caci gnomii s cosesera niote bice oi ncepusera sa-i plesneasca "afichi! Pleosc!" - facndu-i sa alerge ct mai repede, drept nainte; piticii se smio rcaiau oi se vaicareau de mama focului, cnd, tot poticnindu-se, dadura de o grota mare. Era luminata de un foc roou, uriao, care ardea drept n mijloc, oi de faclii de-a lungul pere?ilor, oi era plina de gnomi de-aia rai. Rsera cu to?ii oi batura din picioare oi din palme cnd piticii (cum era Bilbo, saracul, n spatele lor oi cel ma i aproape de bici) intrara alergnd, n timp ce gnomii supraveghetori i mnau de la spa te, racnind oi pocnind din bici. Calu?ii erau deja acolo, nghesui?i ntr-un col?; o i toate traistele oi boccelele lor zaceau rupte oi desfacute, cotrobaite de gnom i, mirosite de gnomi, pipaite de gnomi - motiv de cearta ntre gnomi. Ma tem ca a fost ultima data cnd au mai vazut calu?ii aceia minuna?i, printre car e se afla oi unul alb, voinic oi vioi, pe care Elrond i-l mprumu-tase lui Gandalf , calul lui nefiind bun pentru cararile de munte. Gnomii se hranesc cu cai oi po nei, oi magari (sau alte lucruri mult mai cumplite) oi snt veonic nfometa?i. Dar n clipa aceea prizonierii se gndeau numai la ei noioi. Gnom ii le prinsesera minile la spate cu lan?uri oi i legasera pe to?i unul de altul n o ir, dupa care i trsera n celalalt capat al peoterii, cu micul Bilbo smucindu-se la c apatul oirului. Acolo, n umbra, aoezat pe o piatra mare oi neteda, era un gnom nspaimntator, cu un cap uriao, iar n jurul lui stateau gnomi narma?i cu securile oi sabiile ncovoiate pe care le folosesc ei de obicei. Sa oti?i ca gnomii snt cruzi, primejdiooi oi rai la suflet. Nu fac niciodata lucruri frumoase, n schimb, fac mu lte lucruri ingenioase. Cnd vor, otiu sa sape tuneluri oi sa extraga minereuri, t ot att de bine ca oricare altul, n afara de piticii cei mai iscusi?i; dar de obice i snt neglijen?i oi murdari. Se pricep foarte bine sa faca ciocane, securi, sabii , pumnale, trnacoape, cleoti oi, de asemenea, instrumente de tortura; sau i pun pe al?ii sa le faca dupa desenele lor - prizonieri oi sclavi care muncesc pna mor d in lipsa de aer oi de lumina. Se prea poate ca ei sa fi fost cei care au nascoci t unele dintre maoinariile care de atunci au tot necajit omenirea, mai ales disp ozitivele ingenioase care servesc la uciderea unui mare numar de oameni dintr-un singur foc, fiindca ei au fost ntotdeauna fascina?i de ro?i, motoare oi explozii oi i-a ncntat ideea sa nu munceasca mai mult dect e absolut necesar; dar pe vremea aceea oi prin locurile acelea salbatice nu prea progresasera (parca aoa se spun e). N-aveau o ura speciala fa?a de pitici; n orice caz, nu-i urau mai tare dect ur

au restul lumii oi mai ales pe cei ordona?i oi prosperi; erau unele locuri unde niote pitici rai ncheiasera chiar alian?e cu ei. Pe oamenii lui Thorin nsa aveau o pica deosebita din pricina razboiului de care am pomenit, dar care nu face part e din aceasta poveste; oi, oricum, gnomilor nu le pasa pe cine prind, daca o fac prompt oi tainic, oi p rizonierii nu se pot apara. - Cine snt aceste fapturi jalnice? ntreba Marele Gnom. - Niote pitici, oi "asta"! spuse unul dintre cei care-i mnau, tragnd de lan?ul lui Bilbo oi facndu-l astfel sa cada n genunchi. I-am gasit adapostindu-se n Tinda noa stra de la intrare. - Ce nseamna asta? zise Marele Gnom, ntorcndu-se catre Thorin. Pot pune mna n foc ca snt puoi pe rele, c-au vrut sa-mi spioneze oamenii oi treburile lor; nu m-ar mira sa descopar ca snt ho?i, oi, mai mult, ca snt asasini oi prieteni de-ai elfilor. Ei, ce ai de spus? - Thorin piticul, sluga dumneavoastra! raspunse el. (Era doar o formula gratuita de polite?e.) Habar n-am avut de toate lucrurile pe care le banui?i sau vi le nc hipui?i. Ne-am adapostit de furtuna, n ceea ce ni s-a parut o peotera potrivita o i nefolosita; departe de noi gndul sa ne necajim gnomii n vreun fel sau altul. ai asta este chiar purul adevar! , u i Hm, facu Marele Gnom. Asta o spui tu! Pot sa ntreb ce cauta?i n general pe munte de unde veni?i oi unde va duce?i? De fapt, ao dori sa otiu totul despre voi, n ca v-ar folosi la ceva, Thorin Scut-de-Stejar. atiu oi aoa prea multe despre a tai; dar vreau adevarul, ca de nu, am sa pregatesc ceva deosebit de neplacut.

- Ne ducem n vizita la niote rude, nepo?i, nepoate, veri primari oi de-al doilea oi de-al treilea, oi al?i urmaoi ai bunicilor nootri, care locuiesc pe partea di nspre rasarit a acestor mun?i deosebit de primitori, spuse Thorin, care nu prea otia ce sa spuna aoa, deodata, ntr-un moment n care era clar ca adevarul-adevarat nu era deloc ceea ce trebuia spus. - E un mincinos, o, Marele Nostru Gnom! spuse unul dintre suprave-ghetori. Mai m ul?i dintre ai nootri au fost lovi?i de trasnet n Peotera, cnd am poftit fapturile astea sa coboare, oi snt mor?i oi ?epeni ca piatra. ai nici n-a explicat ce nseamna asta! spuse, ntinznd sabia pe care o purtase Thorin, sabie gasita n brlogul Trolilor. Uitndu-se la ea, Marele Gnom scoase un racnet fioros oi to?i solda?ii lui scronira din din?i, zanganira din scuturi oi batura din picioare. Recunos-cusera sabia d intr-o privire. Ucisese la vremea ei sute de gnomi, atunci cnd elfii frumooi din Gondolin i haituisera pe dealuri sau se razboisera cu ei n fa?a zidurilor lor. Num isera sabia Orcrist, "Spintecatorul-de -gnomi", dar gnomii i spuneau pur oi simpl u Strapungatorul. O urau oi urau oi mai tare pe oricine o purta. - Ucigaoi oi iubitori de elfi! striga Marele Gnom. Biciui?i-i! Bate?i-i! Zdrobi? i-i! Lua?i-i oi duce?i-i n vagauni ntunecate, pline de oerpi, oi nu-i mai lasa?i s a vada niciodata lumina Soarelui. Era att de furios, nct sari de pe scaun oi se rep ezi el nsuoi la Thorin, cu gura deschisa. Dar n clipa aceea se stinsesera toate luminile din peotera, iar focul uriao explo da facnd puf! oi o coloana de fum albastru, stralucitor, se ridica pna la tavan, mp raotiind scntei albe, arzatoare, printre gnomi. Racnetele oi vaietele, bombanelile, bolboroselile, urletele, mrielile, nju-raturile oi ?ipetele care au urmat nici nu se pot descrie. Sute de pisici salbatice oi d e lupi frip?i n acelaoi timp, ncet oi de vii, ar fi facut mult mai pu?ina larma. S cnteile i ardeau pe gnomi, lasnd gauri oriunde i atingeau,

oi fumul care cadea acum din tavan mbcsea n aoa hal aerul, nct nu-l puteau strapunge cu privirea nici chiar ei. Nu trecu mult oi ncepura sa cada unii peste al?ii, oi aoa, n gramezi, sa se rostogoleasca pe podea, muocnd, dnd din picioare oi luptndu-se de parca oi-ar fi pierdut cu to?ii min?ile. Deodata o sabie luci din propria ei lumina. Bilbo o vazu strapungndu-l pe Marele Gnom care statea mpietrit de furie. Cazu mort oi gnomii-solda?i, vaznd sabia, o lu ara la fuga urlnd n ntuneric. Sabia se ntoarse n teaca. - Urma?i-ma repede! spuse o voce poruncitoare, dar calma oi, nainte ca Bilbo sa p riceapa ce se ntmplase, se trezi alergnd din nou la trap, ct putea de repede, la cap atul oirului, cobornd noi galerii ntunecate, n timp ce racnetele din sala mare a gn omilor se pierdeau n urma lui. naintau conduoi de o lumina palida din fa?a lor. - Mai repede, mai repede, spuse vocea, ca ntr-o clipa se aprind iar facliile. - Un minut! facu Dori, care se afla n spate, chiar lnga Bilbo, oi care era un tip cumsecade. l ajuta pe hobbit sa se ca?ere pe umerii lui, ct putea el de bine, caci avea minile legate, apoi o pornira cu to?ii la goana, n clinchetul de lan?uri oi cu mii de poticneli, pentru ca n-aveau minile libere cu care sa se sprijine. oi co ntinuara aoa multa vreme drumul oi cnd, n sfroit, se oprira, trebuie sa se fi aflat jos de tot, chiar n inima muntelui. Atunci Gandalf oi aprinse bagheta. Binen?eles ca era Gandalf; dar n clipa aceea era u prea ocupa?i sa-l ntrebe cum ajunsese acolo. oi scoase din nou sabia din teaca o i din nou luci n ntuneric, de una singura. Ardea cu o furie care o facea sa scaper e ori de cte ori se apropia vreun gnom; acum stralucea ca o flacara albastra, de bucurie ca-l ucisese pe Marele Stapn al peoterii. Fara nici o greutate taie lan?urile cu care -i legasera gnomii pe prizonieri oi-i elibera pe to?i ntr-o clipa. Poate ca v-aminti?i ca numele ac estei sabii era Glam-Dring, "Ghioaga-care-ucide-inamici". Gnomii i spuneau pur oi simplu Trasnitorul oi, daca se poate spune, o urau mai mult dect pe Strapungator ul; sabia Orcrist fusese oi ea salvata, caci Gandalf o smulsese din minile unei s antinele ngrozite oi o adusese cu el. Gandalf se gndea aproape la toate, oi, deoi nu putea face totul, putea face foart e mult pentru prietenii lui cnd se aflau la ananghie. - Sntem to?i aici? spuse napoindu-i sabia lui Thorin, cu o plecaciune. Ia sa vedem: unu - asta-i Thorin; doi, trei, patru, cinci, oase, oapte, opt, nou a, zece, unsprezece. Unde snt Fili oi Kili? A, aici! Doisprezece, treisprezece oi iata-l oi pe domnul Baggins, paisprezece! Eh, ar putea fi oi mai rau, dar, pe de alta parte, ar putea fi oi mult mai bine. Ponei nu, mncare nu, exact unde snte m nu otim oi, chiar n spatele nostru, vin hoarde de gnomi nfuria?i. Aoadar, nainte! Au mers, prin urmare, nainte. Gandalf avea dreptate: ncepura sa auda zgomot de gno mi oi strigate nfioratoare departe, n urma lor, n galeriile prin care trecusera. As ta i facu sa grabeasca oi mai tare pasul, oi cum bietul Bilbo nu putea nici pe de parte sa se ?ina de ei fiindca, va rog sa ma crede?i ca, atunci cnd e nevoie, pit icii pot nainta rostogolindu-se cu o viteza uluitoare - hotarra sa-l care n spate, cu rndul. Totuoi, gnomii se mioca mai repede dect piticii, oi gnomii despre care e vorba ai ci mai cunooteau oi drumul (ca doar ei l sapasera) oi mai erau oi nebuni de furie ; oi astfel, deoi faceau tot ce puteau, piticii auzira oi ?ipetele, oi racnetele apropiindu-se din ce n ce.

Curnd auzira chiar oi plescaitul picioarelor de gnomi, multe, multe picioare care pareau ca se afla chiar dupa col?. n tunelul n care naintau acum, vedeau sclipiri de faclii rooii; piticii ncepusera sa oboseasca cumplit. - De ce, ah! De ce oi fi parasit eu vizuina mea cea buna? se tnguia bietul domn B aggins, saltnd n crca lui Bombur. - De ce, ah! De ce om fi luat cu noi un hobbit mic oi prapadit, ntr-o expedi?ie a tt de grea? spunea bietul Bombur, care era gras oi se clatina naintnd, n timp ce, de groaza oi de caldura, i curgea naduoeala pe nas. n clipa aceea Gandalf ramase n urma cu Thorin. Tocmai o cotisera brusc. - Stnga-mprejur! striga el. Thorin, scoate sabia! Nici nu era altceva de facut; iar gnomilor treaba asta nu le -a placut deloc. Ve neau n goana de dupa col?, racnind ct i ?inea gura, oi au dat de Spintecatorul-de -gnomi oi de Ghioaga-care -ucide-inamici lucind reci, cu mii de reflexe, drept n ochii lor mira?i. Cei din fa?a scapara facliile din mna oi scoas era un singur racnet nainte de a fi rapuoi; cei din urma lor racnira mai tare oi sarira napoi, rasturnndu-i pe cei care veneau alergnd n spatele lor. "Strapungatorul !" oi "Trasnitorul!" ?ipara ei; oi, o clipa mai trziu, ncepu nvalmaoeala, cei mai mul?i mbrncindu-se sa se ntoarca pe unde venisera. Trecu destul de mult timp nainte ca vreunul dintre ei sa mai ndrazneasca sa apara de dupa col?. ntre timp, piticii o pornisera din nou oi facus era cale lunga n tunelurile ntunecate ale mpara?iei gnomilor. Cnd descoperira acest lucru, gnomii stinsera facliile, oi pusera pantofi moi oi i alesera pe alergatorii lor cei mai buni, pe cei cu vazul oi auzul cel mai patrunzator. Aceotia naintau alergnd iute ca nevastuicile pe ntuneric, oi faceau zgomot cam ct fac liliecii. Iata de ce nici Bilbo, nici piticii oi nici macar Gandalf nu i-au auzit venind, oi nici nu i-au vazut. n schimb, gnomii, care alergau fara zgomot n urma lor, i ved eau, cu att mai mult, cu ct bagheta lui Gandalf emana o lumina slaba, ca sa le ara te piticilor calea. Deodata Dori, care se afla din nou n urma, carndu-l pe Bilbo, fu nha?at pe la spate, n ntuneric. ?ipa oi cazu; oi hobbitul se rostogoli de pe umerii lui, n bezna, se lovi cu capul de o stnca tare oi uita de tot oi de toate.

V CIMILITURI N NTUNERIC CND DESCHISE din nou ochii, Bilbo se ntreba daca ntr-adevar i deschisese; caci era a tt de ntuneric, ca nu vedea nimic. ai nicaieri, lnga el, nu era nimeni. Va nchipui?i ce spaima l-a cuprins! Nu auzea nimic, nu vedea nimic oi nu sim?ea nimic, dect p iatra de pe jos.

Se ridica foarte ncet oi bjbi n patru labe prin ntuneric, pna atinse peretele galerie ; dar nu reuoi sa descopere nimic pe perete, nici sus, nici jos; chiar nimic, ni ci urma de gnomi, nici urma de pitici. I se nvrtea capul

oi n-avea idee nici macar de direc?ia n care mergeau cnd cazuse. ncerca sa ghiceasc a oi se tr o buna bucata de drum, pna cnd, deodata, dadu cu mna de ceea ce sim?i a fi un mic inel de metal rece, care zacea pe jos. Asta avea sa nsemne o cotitura n ca riera lui, dar atunci n-o otia. Puse inelul n buzunar, aproape fara sa-oi dea sea ma ce face. Sigur ca pe moment nu i se parea c-ar putea sa-i fie de vreun folos. Nu mai nainta mult oi se aoeza pe pardoseala rece, oi multa vreme ramase aoa, co pleoit de o jale cumplita. Se gndi ce frumos ar fi sa se afle n bucataria lui de a casa oi sa-oi gateasca ochiuri cu ounca - caci stomacul lui sim?ea ca trecuse de mult vremea prnzului sau a cinei; dar gndurile astea nu facura altceva dect sa-l a ma-rasca oi mai rau. Nu otia deloc ce sa faca; oi nici nu-oi dadea seama ce se ntmplase; sau de ce fuse se parasit de ceilal?i; sau de ce, daca fusese parasit, nu-l prinse-sera gnomii; sau macar de ce-l durea att de tare capul. Adevarul e ca zacuse multa vreme n tac ere, ntr-un col? foarte ntunecat, departe de privirea oi aten?ia tuturor. Dupa un timp oi cauta, bjbind, pipa. Nu se sparsese oi asta era un lucru bun. oi cau ta apoi, tot bjbind, punga cu tutun, oi descoperi ca nu era chiar complet goala. A sta era oi mai bine. Apoi, tot bjbind, oi cauta chibriturile, fara sa reuoeasca sa gaseasca nici macar unul, ceea ce i narui toate speran?ele. Dar tot raul spre bin e, recunoscu el, gndindu-se nca o data. Cine otie ce s-ar fi napustit asupra lui ?o nind din gaurile negre, n locul acela ngrozitor, daca ar fi aprins chibriturile sa u ar fi mpraotiat miros de tutun. Totuoi, n clipa aceea era tare amart. Apoi, tot p lesnindu-se peste buzunare oi pipaind toate locurile din jurul lui n cautarea chi britu-rilor, dadu cu mna de plaselele sabiei lui mititele - micul pumnal pe carel luase de la troli oi de care uitase cu totul; din fericire, nu-l observasera n ici gnomii, caci l purta ascuns n pantalonii lui bufan?i. l scoase. Luci palid oi vag n fa?a ochilor. "Deci oi asta e tot o lama elfeasca, s e gndi el; cred ca gnomii nu snt prea aproape, oi totuoi nici destul de departe nu snt." Dar, oricum, se sim?i mai liniotit. Era o fericire sa po?i purta o sabie facuta la Gondolin pentru razboaiele cu gnomii, despre care se cntasera attea cntece; oi m ai observase oi ca asemenea arme faceau mare impresie asupra gnomilor care dadea u brusc peste ele. "Sa ma-ntorc? se gndi el. Nu foloseote la nimic. S-o iau ntr-o parte? Imposibil! Sa merg nainte? E singurul lucru de facut. Aoa ca, nainte!" Se ridica oi o porni n pas saltat, ?innd sabia n fa?a lui oi pipaind cu o mna peretele, n timp ce inima lui batea sa se sparga. E clar ca Bilbo se afla, cum s-ar zice, la strmtoare. Dar gndi?i-va ca pentru el s trmtoarea nu era chiar att de mare ct ar fi fost pentru mine sau pentru dumneavoast ra. Hobbi?ii nu snt chiar ca oameni obionui?i. ai, la urma urmei, daca brlogul lor e un loc frumos, vesel oi bine aerisit, cu totul diferit de galeriile gnomilor, snt totuoi mai obionui?i cu via?a ntr-un tunel dect noi oi nu-oi prea pierd sim?ul de orientare cnd se afla sub pamnt mai ales dupa ce -oi revin dintr-o lovitura pr imita n cap. ai mai e ceva! Se mioca fara zgomot, se ascund uoor, oi revin foarte repede dupa cazaturi oi contu-zii oi au rezerve mari de n?elepciune oi de zicale n ?elepte, pe care majori-tatea oamenilor fie ca nu le-au auzit niciodata, fie ca le-au uitat de mult. Totuoi, nu mi-ar fi placut sa ma aflu n locul domnului Baggins. Tunelul parea far a sfroit. Tot ce otia era ca mergea ncontinuu la vale oi n aceeaoi direc?ie, chiar daca, din cnd n cnd, dadea de cte o cotitura. Ici-colo era cte un pasaj lateral, de c are oi dadea seama dupa lucirea sabiei sau pipaind peretele cu mna. Dar nu le lua n seama, numai ca se grabea cnd trecea pe lnga ele, de teama sa nu ?oneasca de acolo vreun gnom sau vreo faptura a ntunericului, pe jumatate nascocita de mintea lui. oi continua drumul, mereu nainte, mereu la vale; oi continua sa nu auda nici un s

unet, n afara de flfitul pe care l facea cte un liliac care trecea cnd oi cnd pe ln echea lui. La nceput l speriasera, apoi se facusera prea mul?i ca sa-i mai ia n sea ma. Nu otiu ct a mers aoa, ngrozit sa-oi continue drumul, nendraznind sa se opreasc a, nainte, tot nainte, sim?indu-se din ce n ce mai obosit. I se parea ca facuse tot drumul pna la capatul lumii, oi chiar ca mersese oi mai departe. Deodata, fara sa otie, nimeri, plici! n apa. Brr! Era rece ca ghea?a. Asta l opri brusc. Nu otia daca era doar o baltoaca n mijlocul drumului sau marginea unui izv or subteran, care curgea de-a curmezioul tunelului, sau malul unui lac n inima mu ntelui, adnc oi negru. Sabia abia daca mai lucea. Se opri. Daca se straduia tare, putea auzi picaturi facnd pic-pic-pic! pe cnd cadeau dintr-un tavan nevazut n apa de jos; alt zgomot nsa nu parea sa mai fie. "Deci e o balta sau un lac, dar nu un ru subteran", oi spuse. Totuoi, nu ndrazni sa patrunda n apa neagra. Nu otia sa noate; oi se mai gndi oi la niote faptu ri scrboase oi vscoase, cu ochi mari, bulbuca?i, lipsi?i de vedere, care s-ar fi p utut furioa prin apa. n bal?ile oi lacurile din inima muntelui traiesc fel de fel de fapturi ciudate: peoti ai caror strabuni venisera not, Dumnezeu otie cu c?i ani n urma, oi nu mai plecasera niciodata, n timp ce ochii lor creoteau mari, pe masura ce ncercau sa strapunga ntunericul; oi mai existau oi al te fapturi mai vscoase dect peotii. Chiar oi n galeriile oi peoterile pe care puses era stapnire gnomii mai traiau oi alte fapturi, neotiute de ei, care se furioaser a de afara, ca sa zaca aici, n ntuneric. Pe de alta parte, unele dintre aceste peo teri se nascusera mult nainte de existen?a gnomilor, care nu facusera altceva dect sa le largeasca oi sa le uneasca prin galerii, n timp ce proprietarii lor ini?ia li continuasera sa se afle acolo, prin unghere neaoteptate, furiondu-se oi adulme cnd n dreapta oi n stnga

Aici, jos, n adncuri, lnga apa cea neagra, traia batrnul Gollum, o faptura mica oi vs coasa. Nu otiu de unde venea, nici cine sau ce era. Era Gollum - negru ca ntuneri cul, n afara de cei doi ochi mari, rotunzi oi spalaci?i de pe fa?a lui sub?ire. A vea o barcu?a oi se plimba vslind n liniote pe lac, caci era un lac, mare oi adnc, oi ucigator, oi rece. Vslea cu talpile lui mari, care se balabaneau peste marginea barcii, dar nu faceau nici cea mai m ica ncre?itura. Nu, nu! Se uita cu ochii lui palizi, aparent neputin-ciooi, dupa peotii orbi, pe care-i nha?a cu degetele lui lungi ct ai clipi din ochi. Dar i plac ea oi carnea. Gnomii erau buni oi ei cnd reuoea sa-i nha?e. Dar avea mare grija sa nu fie descoperit, i sugruma pe la spate, daca se apropiau singuri de malul apei atunci cnd umbla el dupa prada. De fapt, veneau foarte rar, caci sim?eau ei ca a colo, jos, chiar la radacina muntelui, i pndeote ceva rau. Dadusera de lac, odata, de mult, cnd sapau galeriile la vale, oi descoperisera ca nu pot merge mai depar te; aoa ca drumul lor se oprise acolo oi nu aveau nici un motiv sa mai mearga vr eodata n direc?ia aceea, dect daca i trimitea Marele Gnom. Din cnd n cnd i se facea p fta de peote din lac, oi uneori nu mai vedea nici gnomul, nici peotele. De fapt, Gollum locuia pe o insula vscoasa de stnca din mijlocul lacu-lui. Acum l p rivea pe Bilbo de la distan?a cu ochii lui soalaci?i, ca niote telescoape. Bilbo nu-l vedea, el n schimb oi punea o gramada de ntrebari n legatura cu Bilbo, caci oi dadea bine seama ca nu e deloc vorba de un gnom. Gollum se urca n barca oi o porni ca din puoca, n timp ce Bilbo statea pe mal, com plet buimacit, la capatul drumului oi al puterilor. Deodata aparu Gollum, care i spuse ooptind oi ssind: - Ce noroc pe noi, balacine-am sufletul, sscumpule! Ce massa aleasssa!

Ssau macar o buca?ica gusstoasa, Gollum! oi spunnd Gollum, facu un zgomot ngrozito r, de parca ar fi nghi?it ceva. De acolo i venea oi numele, cu toate ca el oi spune a ntotdeauna "sscumpule". Hobbitul aproape ca-oi sari din piele de frica atunci cnd auzi ssitul acela la urec he oi vazu, deodata, ochii spalaci?i care se holbau la el. - Cine snte?i dumneavoastra? spuse, mpingnd pumnalul nainte. - Da' assta cine o fi, sscumpule? oopti Gollum (care vorbea ntotdeauna cu el nsuoi , pentru ca nu avea pe nimeni altcineva cu care sa vorbeasca). Asta voia sa oi descopere; nu era prea flamnd, era doar curios; altfel ar fi nha?a t nti oi ar fi ooptit pe urma. - Eu snt domnul Bilbo Baggins. M-am ratacit de pitici oi de vrajitor oi nu otiu u nde ma aflu oi nici nu vreau sa otiu, vreau numai sa ies de aici. - Ce o fi avnd n mnussa? spuse Gollum, uitndu-se la sabie, care nu-i prea placea. - O sabie, o lama din Gondolin. - Sssss! spuse Gollum oi deveni foarte politicos. Poate sstai aici oi sschimbi d oua-trei vorbulisse cu el, sscumpule. i plac ghicitorile? Poate ca-i plac! i plac? Dorea sa para prietenos, cel pu?in deocamdata, pna afla mai multe despre sabie oi despre hobbit: daca era, fara nici o ndoiala, singur, daca era bun de mncat oi da ca lui Gollum i era ntr-adevar foame. Ghicitorile erau singurul lucru care i venise n minte. Sa spuna ghicitori oi uneori sa le ghiceasca. Fusese singurul joc pe ca re-l jucase vreodata cu fapturile ciudate care locuiau n vagauni, odata demult, na inte sa-oi fi pierdut to?i prietenii oi sa fi fost gonit, singur, nainte de a fi cobort furiondu-se, tot mai jos, n ntunericul de sub mun?i. - Foarte bine, spuse Bilbo, care nu dorea deloc sa-l contrazica pna nu afla ceva mai mult despre el: daca era singura, daca era fioroasa sau nfometata oi daca era prietena cu gnomii. ntreba?i dumneavoastra nti, spuse, fiindca nu avusese timp sa se gndeasca la o ghicitoare. - Ce are radacini, dar nimeni nu le vede, E mai nalt, cu mult, ca orioicare ai urca ssuss, oi tot mai ssuss, sspre sstele, El nu creote nicicum, oi totuoi el e mare! - Asta-i uoor! spuse Bilbo. Probabil ca muntele! - Ghiceote oare aoa uoor? Trebuie ssa sse ia la ntrecere cu noi, sscumpule! Daca sscumpul ntreaba oi el nu raspunde, l mannca! Daca ne ntreaba pe noi oi nu raspundem , atunci noi facem ce vrea, sss! i aratam pe unde sa iassa, bine? - Da, spuse Bilbo, care nu ndraznea sa-l contrazica oi care oi storcea creierii sa gaseasca ghicitori care sa-l scape de faptura care voia sa-l mannce: Treizeci de cai albi, pe-un deal roo, nti rumega, Pe urma spumega, Pe-urma stau pe loc,

Nemioca?i. Asta a fost singurul lucru care i-a venit n minte - era cam obsedat de ideea mncar ii. Era oi o ghicitoare cam veche oi Gollum otia raspunsul tot att de bine ca dum neavoastra. - Rassuflata, rassuflata! ssi el. Din?ii! Din?ii! Sscumpule! Ssscumpule are doar o ase! Apoi ntreba el, a doua ghicitoare: Striga fara voce, Zboara fara aripi Muoca fara dinte, Mormaie fara gura. - O clipi?ica, striga Bilbo, care tot se mai gndea cu un sentiment penibil la mnca re. Din fericire mai auzise odata ceva asemanator oi, adunndu-oi min?ile, gasi ra spunsul. "Vntul, sigur Ca e vntul!" spuse oi fu att de mul?umit nct ticlui o ghicitoa re chiar atunci, pe loc. "Asta o s-o-ncurce pe faptura subpamnteana, mica oi scrbo asa", se gndise el. Un ochi pe-o fa?a albastra Vede un ochi pe o fa?a verde. "Ochiul ala e ca mine, Spune ochiu'nti. Da, numai ca eu snt sus Iara el e jos." - Ss, ss, ss, facu Gollurn. Traise prea mult sub pamnt. ncepuse sa uite lucrurile astea. Dar tocmai cnd Bilbo ncepea sa spere ca spurcaciu-nea nu va mai fi n stare s a raspunda, Gollum rascoli amintiri foarte, foarte vechi, de pe vremea cnd traia cu bunica lui ntr-o gaura, pe malul unui ru. Ss, ss, sscumpule! spuse, nseamna Soarele stralucind pe paralu?ele din cmp, assta n sseamna! Dar aceste cimilituri obionuite, cotidiene, de deasupra pamntului, l oboseau. ai i aminteau de vremuri cnd fusese mai pu?in singur, mai pu?in ticalos oi scrbos. ai a sta l scoase din sarite; n plus, i mai deschisese oi pofta de mncare; aoa ca de data asta ncerca ceva pu?in mai greu oi mai neplacut: Nu poate fi vazut, oi nici sim?it, Nici auzit, nici mirosit. Zace dincolo de stele, Zace pe sub dealuri grele, Umple goluri, goale toate, Vine-nti, vine pe urma, Via?a o sfroeote,

Rsu-l nimiceote. Din pacate pentru Gollum, Bilbo mai auzise cimilitura; n orice caz, raspunsul l nva luia din toate par?ile. - ntunericul! spuse, fara macar sa se scarpine-n cap sau sa-oi puna caciulita gndi toare. O cutie fara balamale, cheie sau capac, Comoara de aur nchide ca-ntr-un sac! Pe aceasta o spuse doar ca sa cotige timp, pna gasea una ntr -adevar grea. I se par ea o ghicitoare foarte uooara oi rasuflata, cu toate ca nu folosi-se cuvintele o bionuite pentru aceasta ghicitoare. Dar pentru Gollum se dovedi a fi o ncuietoare periculoasa. Ssi catre el nsuoi oi nu gasi nici un raspuns; ouooti oi mormai cuvin te nedesluoite. Dupa un timp oi pierdu rabdarea. - Ei, ce e ? ntreba. Raspunsul nu e "o oala care da n foc", cum s-ar parea ca gndeo ti, dupa zgomotul pe care l faci. - Mai da-ne pu?in timp, hai ssa ne mai dea pu?in timp, sscumpule, ss, ss, ss. - Ei, facu Bilbo, dupa ce-l lasa un timp destul de lung, care-i raspunsul? ai, deodata, Gollum oi aminti cum, cndva, demult, prada cuiburile de pasari oi cum statea sub malul rului oi-oi nva?a bunica sa bea... - Oussoare, ssi el, oussoare, assta e rasspunsuul. Apoi ntreba: Viu, fara suflare, Rece, ca oi mort, Sete nu-i e niciodata Bea oi cnd noata, poarta zala argintata, Nu s-aude niciodata. ai el, la rndul lui, se gndi ca e o ghicitoare foarte uooara, fiindca raspunsul er a un lucru la care el se gndea mereu. Dar n clipa aceea nu reuoea sa gaseasca ceva mai bun, fiindca fusese foarte enervat de chestiu-nea cu ouale. Totuoi, se dove di a fi o ncuietoare pentru bietul Bilbo, care, daca nu era silit, n-avea nicioda ta nimic de-a face cu apa. Cred ca oti?i raspunsul, sau, n orice caz, snt sigur ca va e uoor sa-l ghici?i ct ai clipi din ochi, Pentru ca sta?i linioti?i acasa oi pericolul de a fi mnca?i nu va ntuneca judecata. Bilbo oi drese de vreo doua, trei ori glasul, dar nu reuoi sa gaseasca nici un raspuns. Dupa un timp, Gollum ncepu sa ssie de placere, spunndu-oi: - Ssa fie bun, sscumpule? Ssa fie fraged? Ssa fie bun de ron?ait, cran?, cran?? ai ncepu sa-l fixeze pe Bilbo n ntuneric. - Un minu?el, spuse hobbitul, tremurnd. Adu-?i aminte ca te-am lasat sa te gndeoti o gramada, adineauri. - Trebuie ssa sse grabeassca ss, ss, spuse Gollum, ncercnd sa coboare din barca oi sa-l nha?e pe Bilbo, care se afla pe mal. Dar, cnd baga piciorul lung oi palmat n

apa, un peote speriat sari pe uscat oi cazu pe degetele picioarelor lui Bilbo. - ! spuse, e rece oi umed - oi astlei ghici. Peotele, peotele! Striga el. Asta-i raspunsul! Gollum era cumplit de dezamagit; dar Bilbo spuse repede o noua ghicitoare, aoa c a Gollum trebui sa se ntoarca n barca lui, sa se gndeasca: Fara de picioare, zace pc-un picior. Doua picioare stau alaturi pe trei picioare, Iar patru picioare capata oi ele cte ceva. Nu era timpul cel mai potrivit pentru ghicitoarea asta, dar Bilbo se grabea. Gol lum ar fi gasit greu raspunsul daca ar fi fost ntrebat cu alta ocazie. Dar acum cn d se vorbise de peote "fara de picioare", nu era chiar att de greu de ghicit, oi o data ce otiai asta, restul era uoor. "Un peote pe o masa mica, un om sta pe sc aun la masa, iar oasele le capata pisica", asta era, binen?eles, raspunsul oi Gol lum l dadu destul de repede. Apoi se gndi ca venise vremea sa ntrebe ceva greu oi ng rozitor. Aoa ca spuse: nghite lacom tot oi toate, Pasari, fiare, nestemate, Roade fierul, muoca o?elul. Macina oi piatra tare, Razuie oi-un munte mare, Oraoe astazi lumineaza ai mine, el le ruineaza. ai pe regi i nimiceote, Chiar nimic nu ocoleote. Bietul Bilbo statea n ntuneric, gndindu-se la numele nfioratoare ale tuturor uriaoil or oi capcaunilor de care auzise n poveoti, dar nici unul dintre ei nu facusera v reodata tot ce spunea ghicitoarea. Sim?ea ca raspunsul trebuie sa fie cu totul a ltul oi ca ar trebui sa-l otie, dar nu-i venea n minte, ncepu sa-i fie frica. ai a sta nu te-ajuta deloc cnd trebuie sa te gndeoti. Gollum cobor din barca. Facu, pleo sc! n apa oi vsli naintnd catre mal; Bilbo i vedea ochii apropiindu-se. Limba parea s a i se fi lipit n gura; ar fi vrut sa strige: "Mai da-mi pu?in timp! Nu, n-a trec ut timpul!, dar din gtul lui nu ieoi brusc dect un ?ipat: Timpu!' Timpu!' Bilbo fu salvat din pura ntmplare. Caci "timpul" era, binen?eles, raspunsul la ghic itoare. Gollum se sim?i nca o data dezamagit; oi, n plus, ncepuse sa se nfurie

oi sa se sature de joc, care -i a??ase foarte tare pofta de mncare. De asta data n u se mai ntoarse n barca. Se aoeza n ntuneric lnga Bilbo. Asta l facu pe hobbit sa se simta ngrozitor de rau oi i ntuneca min?ile. - Trebuie sa ne mai puna o ntrebare, sscumpule, massa, assa, assa. nca una ssingura, assa, spuse Gollum. Dar Bilbo nu se mai putea gndi la nimic, cu faptura aceea scrboasa, rece oi uda stn d lnga el, pipaindu-l cu labele oi nghiontindu-l; se scarpi-na, se ciupi, dar nu-i veni nici o idee. - ntreaba-ne! ntreaba-ne, facu Gollum.

Bilbo se ciupi oi se palmui; oi ?inu sabia strns cu o mna oi cu cealalta se scotoci n buzunare. Acolo gasi inelul pe care-l ridicase de pe jos din galerie oi de car e uitase. - Ce am n buzunar? spuse el cu voce tare. De fapt, spusese asta pentru el, dar Gollum a crezut ca e o ghicitoare oi s-a si m?it foarte neliniotit. - Nu-i ssinstit, nu-i ssinstit, ssi el, nu-i ssinstit, sscumpule, sa ne ntrebe ce are n bussunarelele lui sscrboase! Bilbo, vaznd ce s-a ntmplat oi negasind nimic mai bun sa-l ntrebe, se men?inu ferm p e pozi?ie. - Ce am n buzunar? spusese el oi mai tare. - S-s-s-s-s, ssi Gollum. Trebuie ssa ne dea dreptul la trei raspunsuri, sscumpule, trei. - Bine, bine, hai, ghiceote! spuse Bilbo. - Mnussele! spuse Gollutn. - Greoit, spuse Bilbo, care, din fericire, tocmai oi scoase din nou mna din buzuna r. Mai ghiceote o data. - S-s-s-s-s! spuse Gollum, mai necajit ca oricnd. Se gndi la toate lucrurile pe ca re le ?inea el n buzunar: oase de peote, din?i de gnom, scoici ude, o buca?ica di ntr-o aripa de liliac, o piatra ascu?ita ca sa-oi ascuta col?ii oi alte lucruri la fel de urcioase. ncerca sa se gndeasca la ce aveau al?ii n buzunare - Cussit! spuse el, n cele din urma. - Greoit! zise Bilbo, care-l pierduse pe-al lui, cu ctava vreme n urma. Ultimul raspuns! Gollum era acum ntr-o stare mult mai proasta dect atunci cnd i pusese lui Bilbo ntreb area cu ouale. Ssi oi bolborosi, se legana nainte oi napoi, plesni cu talpile de podea, se zvrcoli oi se suci; dar nu ndrazni totuoi saoi iroseasca ultimul raspuns. - Hai, facu Bilbo, ca aotept! ncerca sa para curajos oi vesel, dar nu otia deloc cum se va ispravi jocul, indiferent daca Gollum ghicea sau nu. - A trecut timpul, gata, spuse. - Ssfoara ssau nimic, striga Gollum, ceea ce nu prea era cinstit, caci strecuras e doua raspunsuri deodata. - Greoit oi una oi alta, striga Bilbo, foarte uourat. Sari ndata n picioare, se lipi cu spatele de primul perete oi ntinse sabia lui cea mica. atia, fireote, ca jocul ghicitorilor era sfnt oi foarte vechi, oi ca pna oi fapturile cele mai fioroase se temeau sa noele cnd l jucau.

Dar sim?ea ca nu poate avea ncredere ca faptura asta vscoasa, strnsa cu uoa, oi va ? ine fagaduiala. Va folosi orice scuza, sa scape. ai, de fapt, dupa legile vechi, ultima ntrebare nu fusese chiar o ghicitoare adevarata. n orice caz, Gollum nu-l ataca imediat. Vazu sabia n mna lui Bilbo oi ramase nemioc at, tremurnd oi mormaind n ooapta, n cele din urma Bilbo sim?i ca nu mai poate aote pta: - Ei, spuse, cum ramne cu fagaduiala pe care mi-ai facut-o? Vreau sa plec. Trebui e sa-mi ara?i calea. - Ssa fi sspus noi assta sscumpule? Ssa-i aratam micului Bagginss, sscrbosul, pe unde sa iassa, assa, assa ! Dar ce-o fi avnd n buzunare? Nici ssfoara, sscumpule, nici nimic. Vai, vai, Gollum! - Lasa asta, spuse Bilbo, fagaduiala-i fagaduiala. - Vai de mine, ce nerabdator e, sscumpule, ssi Gollum. Dar trebuie ssa mai asstept e, da, trebuie. Nu putem urca tunelul assa de repede. Trebuie nti sa mergem ssa luam nisste lucrussoare, da, lucrussoare de care avem ne voie - Bine, dar grabeote-te! spuse Bilbo, sim?indu-se uourat la gndul ca Gollum se va departa. Probabil ca voia sa gaseasca un pretext sa plece oi sa nu se mai ntoarca. Ce tot spunea Gollum? Ce lucru folositor pastra el oare pe lacul cel negru? De altfel, Bilbo se noelase. Gollum avea inten?ia sa se ntoarca. Era furios acum o i i era foame. ai era o lepadatura pacatoasa, care oi mai oi facuse un plan. Insula lui, despre care Bilbo nu otia nimic, se afla destul de aproape oi acolo, n ascunzatoarea lui, Gollum pastra cteva vechituri nenorocite oi un lucru foarte frumos, foarte frumos oi magic. Un inel, un inel de aur, un inel pre?ios. - Un dar capatat de ziua noasstra de nasstere! spuse catre sine, n ooapta, aoa cum facuse adesea n zilele ntunericului fara de sfroit. Assta-i ce vrem noi acum, da, assta vrem! l voia fiindca era un inel cu puteri miraculoase: cnd l puneai pe deget, te faceai nevazut; nu puteai fi vazut dect n lumina Soarelui, oi chiar oi atunci doar pentru ca ?i se zarea umbra, care era oi ea slaba oi instabila. - Darul meu! l-am primit de ziua noasstra de nasstere, sscumpule!

Asta era povestea pe care oi-o spusese el ntotdeauna. Dar cine otie cum daduse de acel dar, n vremurile de demult, cnd asemenea inele mai erau raspndite nca prin lum e? Poate nici chiar Stapnul care domnea peste ele n-ar fi otiut sa spuna. La ncepu t Gollum l purtase ncontinuu, pna cnd se saturase de el, pe urma l pastrase ntr-un sa ule? lipit de piele, pna ncepuse sa-l roada; acum l ascundea pe insula lui, ntr-o gaura de stnca,

oi se ducea mereu sa se uite la el. Totuoi, uneori l mai punea n deget, cnd nu mai putea ndura sa stea despar?it de el sau cnd i era foarte, foarte foame oi se satura de peote. Atunci se furioa de-a lungul galeriilor ntune-cate, n cautare de gnomi rataci?i. Se aventura uneori chiar pna n locuri cu faclii aprinse, care-l faceau s a clipeasca oi-l suparau la ochi; nu-l vedea nimeni, nu-l observa nimeni, dect cnd se trezeau cu degetele lui n jurul gtului. Tocmai l purtase cu cteva ore nainte, cnd prinsese un gnomioor! vai, ce mai chi?aise! i mai ramasese de altfel, un os sau d

oua de ros, dar acum voia ceva mai fraged. - Abssolut, cu ssiguran?a, da, oopti el catre sine. N -o ssa ne vada, oi ssabia lui mica oi sscrboassa nu-i va folosi la nimic, la nimic! La asta se gndea cu mintea lui ticaloasa cnd luneca brusc de lnga Bilbo oi se ntoars e plescaind la barca lui, disparnd n ntuneric. Bilbo aotepta pu?in, caci n-avea nic i o idee cum sa gaseasca singur drumul spre ieoire. Deodata auzi un ?ipat. Sim?i un fior pe oira spinarii. Socotind dupa sunet, unde va pe aproape Gollum njura oi se jelea n bezna. Era pe insula lui oi se nvrtea peste tot n patru labe, cautnd oi scotocind n zadar. - Unde ssa fie? Unde ssa fie? l auzi Bilbo, plngnd. Ss-a pierdut, sscumpule, ss-a p ierdut de tot, de tot! Fir-ao blesstemat! Ssnt ssdrobit, ss-a pierdut, sscumpule! Ss-a duss! - Ce s-a ntmplat, striga Bilbo. Ce-ai pierdut? - Nu trebuie ssa ne-ntrebe, ?ipa Gollum. Nu-i treaba lui, nu, Gollum, nu-i! Ss-a duss, Gollum, Gollum, Gollum! - Dar oi eu m-am pierdut, striga Bilbo, oi vreau sa ma regasesc. Am cotigat jocul oi mi-ai fagaduit. Hai, vino oi ma scoate la lumina! Pe urma n-ai dect sa cau?i mai departe. Orict de nefericit ar fi parut Gollum dupa voce, Bilbo tot nu reuoea sa simta vre o mila pentru el oi oi spuse ca un lucru pe care l dorea Gollum att de tare nu poat e fi dect un lucru rau. - Nu, nca nu, sscumpule, raspunse Gollum. Trebuie ssa-l cautam; ss-a pierdut, Gol lum. - Dar n-ai reuoit sa ghiceoti ultima mea ntrebare oi mi-ai fagaduit, spuse Bilbo. - N-ai reuoit, spuse Gollum. Apoi brusc, din ntuneric, se auzi un ssit patrunzator: Ce are n bussunare. Sspune-ne assta. nti sa sspuna oi pe urma... Dupa cte oi dadea Bilbo seama, nu exista nici un motiv sa nu-i spuna. Mintea lui Gollum gasise mai iute raspuns la ghicitori dect el; dar era firesc: G ollum meditase un car de ani numai la asta oi era mereu speriat sa nu fie jefuit . Dar Bilbo era enervat de faptul ca ntrzia. La urma urmei, cotigase destul de cins tit oi cu riscuri ngrozitoare. - Raspunsurile trebuiau ghicite, nu date, spuse. - Dar n-a fosst o ntrebare cinsstita, spuse Gollum. N-a fost o ghicitoare, sscump ule, n-a fosst! - Bine, daca-i vorba de ntrebari obionuite, raspunse Bilbo, atunci am pus-o eu pe prima: Ce ai pierdut? Asta sa-mi spui. - Ce are n bussunare? Ssitul rasuna oi mai tare oi mai patrunzator, oi cnd se uita nt r-acolo, Bilbo vazu cu ngrijorare doua puncte mici de lumina care l fixau. Pe masura ce-i creotea banuiala n minte, Gollum oi aprindea tot mai tare flacara p alida a ochilor. - Ce ai pierdut? starui Bilbo. ntre timp, lumina din ochii lui Gollum se prefacus e ntr-un foc verde, care se apropia cu mare viteza. Gollum se vrse din nou n barca o

i vslea cu disperare spre malul ntunecat; era att de furios din pricina pagubei suf erite oi a anumitor banuieli, nct nu-l mai putea nspaimnta nici o sabie din lume. Bilbo nu era deloc dumerit ma ca totul era pierdut oi e tocmai la timp oi ncepu ?inndu-se pe lnga zidul de ca sa pe ce se nfuriase faptura cea jalnica, dar oi dadea sea Gollum voia cu tot dinadinsul sa-l ucida. Se ntoars alerge orbeote prin galeria ntunecata pe care coborse, care-l pipaia cu mna stnga.

- Ce are n bussunare? auzi el ssitul puternic n spatele lui, o data cu pliciul pe ca re-l facu Gollum cnd sari din barca.

"ai, de fapt, chiar, ce -oi fi avnd?, oi spuse Bilbo gfind, n tinm ce nainta mpletic u-se. Baga mna stinga n buzunar. Sim?i inelul, foarte rece, lunecnd fara efort pe d egetul lui aratator, n timp ce bjbia n buzunare. Ssitul din spatele lui se apropiase oi mai mult. Se ntoarse oi vazu ochii lui Gollu m ca niote lampi mici, verzi, care urcau panta. ngrozit, ncerca sa alerge mai iute , dar deodata se lovi cu degetele de la picioare de un ciot oi se ntinse pe jos, cu sabia cea mica sub el.

O clipa mai trziu, Gollum se repezi la el. Dar nainte ca Bilbo sa poata face ceva sa-oi recapete suflul, sa se adune de pe jos sau sa ridice sabia, Gollum trecu p e lnga el, alergnd, fara sa-l bage n seama, njurnd oi mormaind n ooapta. Oare ce nseamna asta? Gollum vedea foarte bine n ntuneric. Bilbo vedea lumina ochil or lui, lucind stins chiar oi din spate. Se ridica cu greu oi vr n teaca sabia care lucea acum din nou, palida; apoi, cu mare grija, l urma pe Gollum. De altfel, ni ci n-ar fi avut altceva de facut. N-avea rost sa se ntoarca trndu-se pna la apa lui Gollum. Poate, daca-l urma, Gollum l va duce, fara sa-oi dea seama, pna ntr-un loc de unde sa poata scapa. - Fir-ar al naibii, al naibii, al naibii! se vaita Gollum. Blesstemat, Bagginssu l assta. S-a dusss! Ce are oare n bussunare? Ah, am ghicit, am ghicit, sscumpule. Da, l-a gasit! Asta e! Darul pe care l-am primit de ziua mea. Bilbo ciuli urechile, n sfroit, ncepea sa n?eleaga. Grabi pu?in pasul, apropiindu-se ct ndraznea el de Gollum, care continua sa nainteze grabit, fara sa se uite n urma, dar ntorcnd capul dintr-o parte ntr-alta. Bilbo oi dadu seama de asta dupa plpirea s aba de lumina pe pere?i. - Darul meu! Fir -ar sa fie! Cum de l-am pierdut, sscumpule? Da, assta e! Cnd am venit aici ultima data oi l-am sstorss pe pacatossul ala tnar care ssschelalaia, assta e. Fir-ar sa fie! A alunecat, dupa ani oi ani de zile. Ss-a duss, Gollum! Deodata, Gollum se aoeza pe jos oi ncepu sa plnga, un fel de ssit oi de bolboroseala care formau niote sunete ngrozitoare. Bilbo se opri facndu-se aproape una cu pere tele galeriei. Dupa un timp, Gollum se opri din plns oi ncepu sa vorbeasca. Parea ca discuta n contradictoriu cu el nsuoi: - Nu foloseote la nimic sa ne ntoarcem acolo. Nu! Doar nu ne amintim de toate loc urile pe care le -am vizitat. ai degeaba. Bagginss-ul l are n bussunar. Sspurcaciu nea bagareassa, noi assa gndim!... Pressupuneri, sscumpule, doar pressupuneri! Nu sstim, pna nu gassim sspurcaciunea oi n-o sstoarcem. Dar nu otie ce putere are d arul nu-i assa? O sa-l ssina n bussunar, atta tot. Nu sstie oi nu poate ajunge dep arte. Ss -a ratassit, sspurcaciunea bagareassa. Nu sstie pe unde sa iassa. Assa a sspus ... A spuss-o, da, dar e ssmecher. Sspune una oi crede alta. Nu vrea ssa sspuna ce are n bussunare. Sstie! Sstie drumul pna aici, trebuie ssa sstie oi dru mul de iessire. A pornit-o spre iessirea din spate ... iessirea din sspate, asta e!... Atunci o sa-l prinda gnomii. Nu poate iessi pe acolo, sscumpule... sss, sss, Gollum! Gnomii! Da, dar daca are darul, darul nosstru pressios, o ssa-

l ia gnomii, Gollum! O ssa-l gaseasca, o ssa-i desscopere puterile. N-o ssa mai fim niciodata n ssiguranssa, niciodata, Gollum! Unul dintre gnomi o ssa-l puna, s si n-o ssa-l mai vada nimeni. O ssa fie de fassa, dar nevassut. Nici macar ochii nosstri desstepssi n-o ssa-l obsserve; ssi o ssa vina furissndu-sse oi nsselndu-ne , oi ha?! Ne va prinde, Gollum, Gollum! Atunci hai ssa nu mai vorbim, sscumpule, oi ssa ne grabim. Daca Bagginssul a luat-o pe acolo, trebuie ssa ne ducem repede ssa vedem. Hai! Nu mai e mult! Grabesste-te!

Gollum se ridica cu o saritura oi ncepu sa faca paoi mari, troindu-oi picioarele. B ilbo alerga dupa el, dar tot cu bagare de seama, teama lui cea mare fiind acum s a nu se mpiedice de alt ciot oi sa cada cu zgomot. Era zapacit de uimire oi spera n?a. Inelul era deci fermecat: te facea nevazut! Auzise, fireote, despre asemenea lucruri, n basmele foarte vechi; dar era greu de crezut ca gasise ntr-adevar un asemenea inel din ntmplare. ai totuoi, aoa era: Gol lum, cu ochii lui stralucitori, trecuse pe lnga el, doar la un metru distan?a. oi continuara drumul, Gollum plici-pliciuind n fa?a, ssind oi bleste-mnd, iar Bilbo n spate, mergnd ct poate merge de nezgomotos un hobbit. Curnd ajunsera n locuri unde, dupa cum observase Bilbo mergnd n jos, se deschideau nt r-o parte oi nlr-alta pasaje. Gollum ncepu sa le numere. - Unul la sstnga, da. Unul la dreapta, da. Doua la dreapta, da, da, doua la sstnga , da, da. Ssi assa mai departe. Pe masura ce creotea numaratoarea, ncetinea pasul, apoi ncepu sa tremure oi sa plng a; apa se departa din ce n ce, ramnnd n urma lui oi ncepea sa-i fie frica. Puteau fi gnomi n jur, iar el oi pierduse inelul. n cele din urma se opri lnga o deschizatura joasa chiar n stnga lor, cum urcau. - Ssapte la dreapta, da, ssase la sstnga, da! oopti el. Assta e. Asssta e drumul sspre intrarea din sspate, da. Aissi e passajul. Se uita atent nauntru oi se dadu napoi: - Nu cutessam sa mergem mai departe, sscumpule, nu cutessam. Pe-acolo-s gnomi. Mulssi gnomi, i mirosim. Sss!... Sse sa fassem? Sa-l blestemam, sa-l sstrivim! Trebuie sa assteptam aissi, sscumpule, assteptam pussin, ssi ved em! Se oprira deci locului. Gollum l adusese totuoi pna la urma pe Bilbo la ieoire, da r Bilbo nu putea ajunge pna acolo. Gollum statea cocrjat, drept n mijlocul deschiza turii; ochii lui aruncau sage?i reci n timp ce-oi legana capul ntre genunchi, dint r-o parte ntr-alta. Bilbo se departa de perete, furiondu-se oi facnd chiar mai pu?in zgomot dect un oor icel; Gollum n?epeni totuoi ndata, adulmeca oi ochii i se facura verzi. Ssi ncet, dar amenin?ator. Nu putea sa-l vada pe Bilbo, dar era n stare de alarma oi avea doua sim?uri pe care i le ascu?ise ntunericul: auzul oi mirosul. Ghemuit cum era, parea una cu pamntul, cu minile lui plate desfacute l arg pe jos, capul scos n afara oi nasul aproape lipit de piatra. Cu toate ca Gollum era doar o umbra neagra n licarirea propriilor lui ochi, Bilbo vedea sau, oricum, sim?ea ca e ntins ca o coarda de arc, gata sa sara. Bilbo apr oape ca-oi opri rasuflarea oi n?epeni oi el. Era disperat. Trebuia neaparat sa scape, sa iasa din acest ntuneric cumplit, ct mai avea putere. Trebuia sa lupte, sa loveasca faptura scrboasa cu pumnalul, sa-i scoata ochii, s

-o ucida. De fapt oi ea voia sa-l ucida. Nu, nu era o lupta dreapta. ai era acum nevazut, Gollum n-avea sabie. De fapt, Gollum nu amenin?ase pna acum sa-l ucida oi nici nu ncer-case sa o faca. ai era nenorocit oi singur, oi pierdut. ai deodata, inima lui Bilbo se umplu de n?elegere oi de mila amestecata cu oroare: imaginea unor zile n esfroite, nensemnate, fara lumina sau speran?a de mbunata-?ire, piatra nenduratoare, peote nghe?at, miocari pe furio oi vorbe n ooapta. Toate aceste gnduri i trecura prin minte ntr-o frac?iune de secunda. ai se cutremura. Apoi, deodata, ntr-o alta strafulgerare, mpins, parca de puteri nevazut e oi cu hotarre sporita, sari. Pentru un om, n-ar fi fost o saritura prea mare, dar, n orice caz, era o saritura pe ntuneric. Sari drept peste capul lui Gollum, trei metri n fa?a lui oi un metru n aer, fara sa-oi dea seama ca fusese ct pe-aci sa-oi crape ?easta de bolta joasa a galeriei. Gollum se arunca napoi oi dadu sa apuce hobbitul care zbura peste el; dar prea trz iu: minile lui prinsera doar aerul oi Bilbo, caznd drept pe picioarele lui puterni ce, o rupse la fuga, cobornd tunelul necunoscut. Nu se ntoarse sa vada ce face Gol lum. La nceput auzi ssit oi njuraturi chiar n spatele lui, apoi nu se mai auzi nimic. Deodata rasuna un ?ipat plin de ura oi disperare, dintr-acelea care-?i nghea?a sng ele n vine. Gollum era nvins. Nu ndraznea sa mearga mai departe. Pierduse; oi pierdu se prada oi mai pierduse oi singurul lucru la care ?inuse vreodata: darul lui sc ump. Auzind ?ipatul, Bilbo sim?i ca i se strnge inima, dar oi vazu de drum. Slaba acum, ca un ecou, dar amenin?atoare, voce a continua sa-l urmareasca: - Hoss! Hoss! Hoss! Bagginss hossul! l urm, l urm, l urm pentru vessie! Apoi - tacere. Dar lui Bilbo oi tacerea i se paru amenin?atoare. Daca gnomii snt att de aproape nct sa-i miroasa, se gndi el, unii probabil ca i-au auzit ?ipetele oi njuraturile. Trebuie sa bag de seama, ca, daca nu, tunelul asta ma va duce la lu cruri oi mai rele. Galeria era joasa oi sapata rudimentar. Dar asta nu constituia pentru hobbitul n ostru o dificultate, n afara doar de faptul ca oi lovise din nou de cteva ori biete le degete n pietrele ascu?ite oi urcioase de pe jos. "E cam jos tavanul pentru gno mi, cel pu?in pentru cei mari", oi spuse Bilbo, neotiind ca pna oi cei mai mari mo notri nainteaza cu mare viteza aplecndu-se pna jos, cu minile aproape de pamnt. Galeria, care pna atunci coborse, ncepu s-o ia din nou la deal oi, dupa un timp, sa urce abrupt. Dar, n cele din urma, panta se opri, galeria o coti oi o porni din nou la vale oi acolo, la capatul unei pante scurte, vazu apa-rnd dupa alt cot o l icarire de lumina. Nu lumina rooie ca de flacari sau de lanterna, ci o lumina pa lida, de exterior. ai atunci Bilbo ncepu sa alerge. Gonind ct l ?ineau picioarele, trecu de ultima cotitura oi ajunse brusc ntr-un loc deschis unde, dupa atta timp petrecut n bezna, lumina paru ca-l orbeote. De fapt, era doar o raza de Soare care se furioa printr-o intrare ale carei por ?i mari de piatra ramasesera larg deschise. Bilbo clipi, apoi deodata vazu gnomi i. Gnomi narma?i pna-n din?i, cu sabiile scoase din teaca, stnd chiar n dreptul por? ii, pe dinauntru, pazind cu ochii ct cepele poarta oi galeria care ducea pna la ea . Erau ntarta?i, n stare de alarma, gata de orice. l vazura nainte sa-i vada el. Da, l vazura. Fie ca fusese un accident sau o ultima

festa a inelului nainte de a-oi prelua noul stapn, el nu se mai afla n degetul lui. ai gnomii se napustira cu strigate de bucurie.

Bilbo se sim?i cuprins de panica oi de un sentiment de nfrngere, ca un ecou al nef ericirii lui Gollum, oi, uitnd tot, chiar oi sa-oi scoata sabia din teaca, oi nfund a minile n buzunare. Acolo, n buzunarul lui stng, dadu de inelul care i se vr n dege Gnomii se oprira brusc. Nu mai vedeau nici urma de hobbit. Disparuse, ncepura sa urle de doua ori mai tare ca nainte, dar de data asta fara bucurie. - Unde e? strigara unii. - S-a ntors n galerie, strigara c?iva. - Pe aici! urlara unii. - Pe acolo! urlara al?ii. - Ave?i grija de intrare, zbiera capitanul. Se auzira ouieraturi, zanganit de armuri oi de sabii, gnomii njurnd, blestemnd oi a lergnd ncoace oi ncolo, prabuoindu-se unii peste al?ii, cumplit de furiooi. Se auzi ra apoi strigate, larma oi o agita?ie ngrozitoare.

Bilbo era mort de spaima, dar avu totuoi atta minte nct sa n?eleaga ce se ntmplase oi sa se furioeze n spatele unui butoi mare, n care era bautura pentru gnomii-paznici , oi sa iasa astfel din calea lor, evitnd n felul acesta riscul sa se mpiedice de e l, sa-l prinda atingndu-l din ntmplare sau sa-l calce n picioare oi sa-l ucida. "Trebuie sa ajung la poarta, Trebuie sa ajung la poarta," oi tot spunea Bilbo, da r trecu vreme ndelungata nainte sa ndrazneasca sa ncerce. Apoi urma un fel de joc de -a baba oarba, ngrozitor, cu gnomi peste tot, alergnd ncoace oi ncolo; bietul hobbit , care se ferea de ei cnd ntr-o parte, cnd ntr-alta, fu rasturnat de unul dintre gnomi care nu reuoi sa-oi dea seama de ce s e lovise, dupa care se departa n patru labe, se strecura tocmai printre picioarel e capitanului, se ridica oi alerga catre poarta. Era ntredeschisa; unul dintre gnomi o mpinsese oi aproape ca o nchisese. Bilbo se l upta, dar nu reuoi s-o miote, ncerca sa se strecoare prin crapatura. Se zbatu, se presa oi ramase prins. Era ngrozitor! Nasturii lui ramasesera fixa?i ntre margine a uoii oi caprior. Se uita afara: cteva trepte coborau ntr-o vale ngusta, strajuita de mun?i nal?i; Soarele ieoea din spatele unui nor oi stralucea puternic dincolo de poarta, dar Bilbo nu reuoea sa treaca. Deodata, unul dintre gnomii dinauntru striga: - E o umbra lnga uoa, e ceva afara! Bilbo oi sim?i inima n gt. Se smuci brusc din toate puterile. Nasturii sarira care n cotro. Trecuse n partea cealalta, cu haina oi vesta rupte, cobornd treptele cu sar ituri de ?ap, n timp ce gnomii, ului?i, tot mai culegeau din prag nasturii lui fr umooi de arama. O clipa mai trziu coborra dupa el, huiduind oi strignd, oi haituindu-l printre pomi . Dar gnomilor nu le place Soarele: i ame?eote oi le moaie picioarele. ai, nereuo ind sa-l gaseasca pe, Bilbo care avea inelul n deget oi intra oi ieoea mereu din umbra copacilor, alergnd iute oi fara zgomot oi ferindu-se de Soare, se ntoarsera dupa un timp sa pazeasca intrarea, bombanind oi njurnd. Bilbo scapase.

VI DIN LAC IN PU? BILBO SCAPASE de gnomi, dar nu otia unde se afla. oi pierduse scufia, mantaua, ca lu?ul, nasturii oi prietenii. O lua drept nainte tot mergnd pna cnd Soarele ncepu sa coboare la asfin?it, n spatele mun?ilor. Umbrele lor i taiau calea. Se uita napoi, se uita n fa?a oi vazu numai creste oi coaste care co borau spre oes oi din cnd n cnd, printre copaci, cte o farma de cmpie. - Sfinte Dumnezeule! exclama el. S-ar parea ca am ajuns de cealalta parte a Mun? ilor Ce?ooi, chiar la hotarul ?arii de Dincolo. Unde, vai, unde or fi Gandalf oi piticii? Doamne fereote sa mai fie tot n minile gnomilor.

oi continua drumul, ieoind din valea nalta oi ngusta, trecnd peste marginea ei oi co bornd pe partea cealalta; dar n tot acest timp l framnta un gnd penibil. Se ntreba da a nu cumva, acum cnd avea inelul fermecat, ar trebui sa se ntoarca n tunelurile ace lea groaznice, groaznice! Sa-oi caute prietenii. Tocmai hotarse ca era de datoria lui sa se ntoarca - deoi se sim?ea foarte nefericit la gndul asta - cnd auzi zgomo t de voci. Se opri sa asculte. Nu pareau a fi gnomi; aoa ca nainta furiondu-se cu grija. Se a fla pe o poteca pietruita care cobora oerpuind; n partea stnga a potecii era un pe rete, n partea cealalta pamntul cobora n panta, oi sub nivelul potecii erau vlcele a coperite cu arbuoti oi cu pomi. ntr-una dintre aceste vlcele, sub arbuoti, vorbeau niote oameni. Bilbo se apropie pe furio oi deodata vazu un cap cu o scufie rooie rasarind dint re bolovanii mari oi uitndu-se cu aten?ie njur; era Balin, care statea de veghe. L ui Bilbo i veni sa bata din palme oi sa strige de bucurie, dar n-o facu. Continua sa poarte inelul de teama sa nu dea de vreun bucluc pe neaoteptate oi vazu ca B alin se uita drept la el fara sa-l vada. "Am sa le fac tuturor o surpriza", se gndi el, trndu-se printre tufiourile de la ma rginea vlcelei Gandalf discuta cu piticii. Vorbeau despre ce li se ntmplase n subte-rane oi se ntre bau oi dezbateau ce aveau de facut acum. Piticii bombaneau oi Gandalf spunea ca nu puteau n nici un caz sa-oi continue drumul oi sa-l lase pe domnul Baggins n mini le gnomilor, fara sa ncerce sa descopere daca era viu sau mort oi fara sa ncerce s a-l salveze. - La urma urmelor e prietenul meu, spuse vrajitorul, oi nu e baiat rau, mititelu l. Ma simt raspunzator de soarta lui. Ah, bine ar fi fost daca nu l-a?i fi pierd ut. Piticii voiau sa otie de ce fusese luat n calatorie din capul locului, de ce nu r amasese cu prietenii lui oi venise cu ei oi de ce nu alesese vrajitorul pe cinev a cu mai multa minte. - Pna acum mai mult ne-a ncurcat dect ne-a ajutat, spuse unul dintre ei, oi daca tr ebuie sa ne mai oi ntoarcem n galeriile alea nfioratoare sa-l cautam, atunci eu zic mai bine sa-l ia naiba! Gandalf raspunse furios: - Eu l-am adus oi eu nu obionuiesc sa aduc pe nimeni nefolositor. Ori ma ajuta?i sa-l caut, ori plec oi va las sa va descurca?i cum oti?i. Daca reuoim sa-l gasi

m, snt convins ca pna la urma o sa-mi mul?umi?i. Ce Dumnezeu ?i-o fi venit sa-l laoi sa cada, Dori! - L-a?i fi lasat oi dumneavoastra sa cada, spuse Dori, daca v-a?i fi sim?it deod ata apucat de glezna de un gnom, pe la spate oi pe ntuneric, daca a?i fi sim?it c a va pune piedica oi va loveote cu picioarele n spate. - Bine, dar dupa aia de ce nu l-ai ridicat? - Doamne, ce ntrebare! Gnomii luptau oi muocau pe ntuneric, cadeau unele peste alt ele oi to?i se pocneau unul pe altul. Aproape ca mi-a?i retezat capul cu sabia G lam-Dring, n timp ce Thorin njunghia cu Orcrist tot ce gasea n dreapta oi n stnga oi roata mprejur. Deodata a?i declanoat unul dintre fulgerele acelea orbitoare oi am vazut gnomii chelalaind oi retragn-du-se n fuga. Pe urma a?i strigat: "Dupa mine, to?i!" ai ar fi trebuit sa va urmeze to?i. Ne-am nchipuit, de altfel, ca aoa s-a oi ntmplat. N-a fost timp de numaratoare - asta o oti?i prea bine - dect dupa ce a m ieoit pe poarta de jos, zbughind-o printre paznici oi am venit n mare dezordine pna aici. ai-acum, uite c-am pierdut Spargatorul, lua-l-ar naiba! - Ba-i aici, spuse Bilbo, cobornd n mijlocul lor ?i sco?ndu-oi inelul. Vai, cum au mai sarit! Au nceput sa strige de uimire oi de bucurie. Gandalf era tot att de uimit ca oi ceilal?i, dar probabil mult mai bucuros dect ei . Lui Balin i striga parerea lui despre un paznic care lasa oamenii sa patrunda p rintre ei fara sa-i previna. Dar oricum, dupa asta, reputa?ia lui Bilbo n ochii piticilor a crescut considerabil. Daca pna atunci, cu toate asigurar ile lui Gandalf, se mai ndoisera ca ar fi un Spargator de mna-nti, care poate sa pa trunda oriunde, acum se convinsesera. Singurul nedumerit era Balin; dar to?i i sp usesera ca Bilbo fusese ingenios. Iar hobbitul se sim?i att de bucuros de laudele lor, nct chicoti n sinea lui pe nfund ate oi nu le spuse nimic n legatura cu inelul; cnd l ntrebara cum a facut-o, spuse: - Eh, m-am furioat oi eu, aoa - cu mare grija oi fara zgomot. - n orice caz, pna acum nu mi s-a ntmplat sa se furioeze pe sub nasul meu nici macar un ooricel, orict de mare grija ar fi avut oi orict de pu?in zgomot ar fi facut, spuse Balin. Eu unul scot scufia oi ma plec n fa?a dumitale. Ceea ce oi facu: Bal in, sluga dumitale! - Al dumitale, Bilbo Baggins, spuse hobbitul. Apoi l ntrebara despre aventurile prin care trecuse dupa ce-l pierdu-sera, oi Bilb o se aoeza oi le povesti totul - n afara de faptul ca gasise inelul. ("Nu le spun chiar acum", se gndi el.) Ascultara cu mare interes povestea despre concursul de ghicitori oi se cutremurara plini de n?elegere cnd auzira descrierea lui Gollum. - ai cnd l-am vazut cum sta lnga mine, n-am mai reuoit sa gasesc nici ghicitoare, sfroi Bilbo. Aoa ca i-am spus "Ce am n buzunar?" oi n-a ghicit, deoi l -am lasat sa ncerce de trei ori. ai atunci i-am zis: "Cum ramne cu fagaduiala? Ara ta-mi drumul spre ieoire!" dar el s-a repezit la mine sa ma ucida; am fugit oi a m cazut, nsa era ntuneric oi m-a pierdut. Dupa aceea l-am urmarit eu, fiindca l-am auzit cum oi vorbea singur. oi nchipuia ca eu chiar otiu drumul spre ieoire oi se grabea ntr-acolo. Pe urma s-a a oezat de-a curmezioul intrarii, blocndu-mi trecerea; n cele din urma am sarit pest e el, am scapat oi am alergat la poarta. - Dar cu paznicii ce-ai facut? ntrebara piticii. Nu era nici unul?

- Ba da. O gramada, dar i-am pacalit. Pe urma m-am prins n poarta, care era doar crapata, oi am pierdut o gramada de nasturi, spuse uitndu-se cu triste?e la haine le lui rupte. Dar pna la sfroit tot m-am strecurat oi acum iata-ma-s aici. Piticii se uitara la el cu un nou respect cnd le povesti cum pacalise paznicii sa u cum sarise peste Gollum, sau cum se strecurase afara, de parca toate astea ar fi fost extrem de uooare sau lipsite de pericol. - Ce va spuneam? zise Gandalf, rznd. Domnul Baggins are mult mai multe resurse dect ?i-ai nchipui. ai spunnd asta, i arunca lui Bilbo o privire ciudata pe sub sprncene le lui stufoase, oi hobbitul se ntreba daca nu cumva ghicise partea din poveste p e care o trecuse sub tacere. Dupa care i puse oi el o serie de ntrebari vrajitorului, caci, daca ntre timp Ganda lf le explicase piticilor totul, Bilbo nu auzise nimic. Voia sa otie cum reaparu se vrajitorul oi unde se aflau acum cu to?ii. Drept sa va spun, vrajitorul era ntotdeauna ncntat sa vorbeasca despre inteligen?a lui, chiar oi de mai multe ori la rnd, aoa ca-i spuse lui Bilbo ca att el, ct oi Elrond otiau foarte bine ca n partea aceea a muntelui traiau niote gnomi rai. Dar intrarea lor principala dadea nainte de treca-toare, una pe care era mai uoor de mers, aoa ca prindeau adesea oamenii pe care -i apuca noap tea lnga intrare. Dupa un timp, oamenii renun?asera sa mai mearga pe drumul acela oi gnomii deschisesera, probabil, de curnd, o noua intrare, n vrful defileului pe care venisera piticii, pentru ca pna nu demult defileul fusese socotit un loc sig ur. - Trebuie sa vad daca nu pot gasi un uriao ct de ct saritor care sa blocheze din n ou intrarea, spuse Gandalf, ca altfel, curnd, curnd, n-o sa se mai poata trece del oc peste munte. De ndata ce auzise racnetul lui Bilbo, Gandalf oi daduse seama ce se ntmplase. Profitase de lumina fulgerului care-i ucisese pe gnomii ce tocmai voiau sa-l nha?e oi trecuse nghesuindu-se prin crapatura, tocmai cnd sa se nchida cu zgomo t. Urmari garzile oi prizonierii lor pna la marginea salii mari oi acolo elabora n umbra cea mai eficienta vrajitorie de care era n stare. - A fost o treaba foarte grea, spuse, oi riscanta. Dar Gandalf facuse, fireote, studii de specialitate n domeniul vrajilor cu foc oi lumini (dupa cum oti?i, pna oi hobbitul oi amintea de minunatele focuri de artifi cii de la petrecerile solsti?iului de vara date de Batrnul Took). Restul l otim cu to?ii, n afara doar de faptul ca Gandalf cunootea poarta din spat e (aoa numeau gnomii poarta de jos) unde oi pierduse Bilbo nasturii. De fapt, era o poarta pe care o cunooteau bine to?i cei care umblau pr in par?ile astea ale muntelui; dar era nevoie de un vrajitor care sa-oi pastreze calmul prin toate galeriile oi care sa-i ndrume n direc?ia cea buna. - Poarta aceea au facut-o de o veonicie, spuse, nti ca sa aiba pe unde scapa, daca va fi vreodata nevoie, iar apoi, ca sa iasa spre meleagurile din cealalta parte , unde se tot duc noaptea oi fac mare prapad. Poarta e pazita tot timpul oi nime ni n-a reuoit pna acum s-o blocheze. Iar dupa cele petrecute, o vor pazi oi mai b ine, adauga el, rznd. Rsera oi ceilal?i. La urma urmei, deoi pierdusera mult, l ucisesera totuoi pe Mare le Gnom oi pe mul?i al?ii pe de laturi oi scapasera cu to?ii teferi, aoa ca s-ar putea spune ca deocamdata ieoisera nvingatori. Dar vrajitorul i readuse cu picioarele pe pamnt:

- Ei, acum, dupa ce ne-am odihnit pu?in, trebuie s-o pornim din nou, spuse. De nd ata ce se lasa noaptea, ies oi ne ataca cu sutele; umbrele au oi nceput sa se lungeasca; ne pot mirosi urmele paoilor ore ntregi dupa ce-am trecut. nainte sa se nsereze, trebuie sa punem c?iva kilometri buni ntre ei oi noi. Daca cerul ramne senin, avem oi un pic de luna oi asta ar fi un no roc. Nu ca le-ar pasa lor mult de luna, dar am avea pu?ina lumina care sa ne ndru me paoii. Da, sigur, spuse el ca raspuns la o serie de alte ntrebari ale hobbitului. n galeriile gnomilor pierzi no?iunea timpului. Azi e joi, oi pe noi ne-au prins luni noaptea sau mar?i diminea?a. Am mers kilometri n lini e dreapta prin inima muntelui oi am ieoit de partea cealalta, scurtatura grozava. Dar nu ne aflam acolo unde ne-ar fi dus ncercarea noastra. Su ntem prea departe, la nord, oi n fa?a noastra se ntind niote tarmuri cam neplacute. ai mai sntem nca destul de sus. Hai sa mergem! - Mi-e ngrozitor de foame, se vaita Bilbo, care oi daduse brusc seama ca nu mai mnc ase din noaptea dinaintea celei din ajun. Gndi?i-va numai ce nseamna asta pentru u n hobbit! Acum, cnd i trecuse emo?ia, oi sim?ea stomacul gol oi uoor oi i se mpletic eau picioarele. - N-avem ce-?i face, spuse Gandalf, n afara de cazul n care vrei sa te ntorci oi sa le ceri frumos gnomilor sa te lase sa-?i iei calul oi bagajele-napoi . - Nu, mul?umesc, spuse Bilbo. - Bine, atunci trebuie sa stringem cureaua oi s-o pornim chiar daca o sa naintam greu - ca de nu, ne fac pe noi mncare oi asta va fi mult mai rau dect sa n-avem no i ce mnca. n timp ce naintau aoa, Bilbo se uita n dreapta oi n stnga, doar -doar o gasi ceva mer inde; dar murele abia nflorisera oi "nen?eles ca nu era nici urma de nuci oi nici macar de boabe de gherghina. Ron?ai cteva boabe de macrio oi bau dintr-un priao de munte care le taie drumul. Apoi mnca trei boabe de zmeura salbatica pe care le ga si pe mal, dar asta nu prea-i ajuta. Continua sa mearga oi sa tot mearga. Cararea accidentata disparu. Tufiourile oi buruienile nalte dintre bolovani, peticile de iarba pascuta de iepu ri, cimbrul oi salvia, oi trandafirii de munte galbeni - totul disparu oi se tre zira la picioare cu un povrnio larg oi abrupt de pietre cazute, urmele unor alune cari de teren. ncepura sa coboare povrnioul, pietricele oi gunoaie rostogolindu-se pe sub picioarele lor; curnd dupa aceea, buca?i mari de piatra sparta o pornira uruind n jos, antrennd alte buca?i de sub ele, care le urmara alunecnd oi rostogoli ndu-se la vale; asta rascoli oi buca?i de stnca, care ncepura sa salte, prabuoindu -se apoi cu zgomot n mijlocul unui nor de praf. Nu trecu mult oi tot povrnioul de deasupra oi de la picioarele lor paru sa se puna n miocare oi se trezira duoi de terenul care luneca, ghemui?i unul ntr-altul ntr-o nvalmaoeala nfricooatoare de bolovani oi de le spezi miocatoare, care priau oi crapau. i salvara copacii din fundul vaii. Lunecara pna la marginea unei paduri de pini ca re se ca?ara pe coasta muntelui spre vrf, ca o continuare a padu-rilor mai dese o i mai ntunecate ale vailor de jos. Unii apucara trunchiurile copacilor oi, legannd u-se, se prinsera de cracile mai joase, al?ii (ca micu?ul hobbit) se vrra n spatele unui copac pentru a se feri de atacul violent al stncilor. Dar pericolul nu dura

mult, alunecarea se opri oi ultimele zgomote slabe de sfarmaturi se pierdura n de partare, n timp ce mul?i dintre cei mai mari bolovani rascoli?i coborau saltnd oi n vrtindu-se printre ferigi oi radacinile de pini, departe, n vale. - Bun! Asta ne-a facut sa mai naintam pu?in, spuse Gandalf, oi chiar oi gnomii care ne urmaresc vor ajunge cu greu sa coboare linioti?i pna la noi. - Da, mormai Bombur, dar ao ndrazni sa spun ca n schimb o sa le fie uoor sa ne aru nce cu pietre n cap. Piticii (oi Bilbo) erau departe de a fi ferici?i oi-oi frecau picioarele oi labe le picioarelor vatamate oi umflate. - Prostii! O sa ne departam de aici, sa ieoim din calea avalanoei. Dar repede. U ita?i-va la lumina. Soarele disparuse de mult n spatele mun?ilor. ntunericul ncepuse sa se ngroaoe n juru l lor, cu toate ca departe, printre arbori oi deasupra vrfurilor negre ale copaci lor care creoteau mai jos, tot se mai vedeau luminile serii, pe cmpiile din parte a cealalta. Coborra ochiopatnd, ct puteau de repede, coastele molcome mergnd pe o ca rare abrupta tot catre sud. Din cnd n cnd se trezeau naintnd anevoios printr-o mare d e ferigi: frunzele nalte se ridicau pna deasupra capului lui Bilbo; alteori, nainta u fara nici un zgomot pe un covor de ace de pin; pe drum, ntunericul padurii se f acu tot mai negru oi tacerea tot mai adnca. n seara aceea nu era nici un pic de vnt care sa aduca pu?in din suspinele marii printre ramurile copacilor. - Trebuie neaparat sa mergem mai departe? ntreba Bilbo.

Se facuse att de ntuneric, nct abia mai vedea barba lui Thorin miocndu-se ncoace oi lo lnga el, iar liniotea era att de adnca, nct rasuflarea piticilor parea un zgomot p uternic. - Degetele de la picioare mi-s stlcite oi chircite, picioarele ma dor oi stomacul mi se clatina ncoace oi ncolo ca un sac gol. - nca pu?in, spuse Gandalf, Dupa ceea ce paru a fi o veonicie, dadura brusc de o poiana unde nu creotea nici un copac. Luna se urcase pe cer oi-oi trimitea acum razele drept n poiana. Nu otiu de ce, dar to?i au avut impresia ca locul acela are ceva antipa tic, cu toate ca la prima vedere parea ca nu e nimic rau. Dar deodata auzira un urlet, jos, n vale, un urlet lung oi nfiorator. Drept raspuns rasuna alt urlet mai la dreapta, oi mult mai aproape; apoi altul o i mai aproape, n stnga. Erau lupi care urlau la luna, lupi care se adunau! Domnul Baggins cunootea zgomotul, deoi acasa, lnga vizuina lui, nu traia nici un lup. i fusese descris adesea, n basme. Unul dintre verii lui mai mari (din ramura Took) care fusese un mare calator, obionuia sa-i imite, ca sa-l sperie. Dar auzi ndu-i aici n padure, sub clar de luna, Bilbo sim?i ca e prea mult. Nu te po?i lup ta mpotriva lupilor nici macar cu inele fermecate - mai ales mpotriva haitelor fio roase care traiesc la umbra mun?ilor n?esa?i de gnomi, dincolo de marginea ?inutu lui Salbatic, la hotarele Cunoscutului. Lupii de felul asta au un miros chiar mai fin dect cinii oi nici nu trebuie sa te vada ca sa te prinda. - Ce ne facem, ce ne facem! ncepu el sa se jeleasca. Am scapat de gnomi ca sa ne

prinda lupii, spuse, lucru care deveni pe data un proverb, cu toate ca azi, n ase menea situa?ii neplacute, se spune: "Din lac n pu?". - Repede, sus, n copaci! striga Gandalf. Se repezira deci la copacii din marginea poienii, cautnd unii care aveau ramurile mai joase sau care se ndoiau destul de uoor ca sa se ca?ere n ei Binen?eles ca n-au pierdut nici o clipa: s-au urcat sus, tot mai sus, ct de sus i ? ineau ramurile. A?i fi rs, desigur (daca a?i fi fost la o distan?a sigura) daca i -a?i fi vazut pe pitici aoeza?i n copaci, cu barbile atrnnd n jos oi leganndu-se; era u ca niote moonegi nebuni care s-ar fi jucat de-a copiii. Fili oi Kili erau n vrful unei zade nalte care semana a pom de Craciun uriao. Dori, Nori , Ori, Oin oi Gloin stateau mai confortabil ntr-un pin mare cu crengi care ieoeau regulat din loc n loc, ca spi?ele unei ro?i. Bifur, Bofur, Bombur oi Thorin se aflau ntr-un alt pin, Dwalin oi Balin se ca?arasera ntr-un bra d nalt oi sub?ire cu ramuri pu?ine oi ncercau sa gaseasca n frunzioul cracilor din vrf un loc unde sa se aoeze. Gandalf, care era mult mai nalt dect ceilal?i, gasise un copac n care ceilal?i nu reuoisera sa se ca?ere, un pin mare care se nal?a chia r la marginea luminioului. Ramurile l ascundeau cu totul, doar ochii i luceau n lumina lunii ori de cte ori arunca o pri vire njur. ai Bilbo? Nu reuoi sa se ca?ere n nici un copac oi alerga de la un copac la altul , ca un iepure care oi-a pierdut vizuina oi e urmarit de un dulau. - Iar l-ai parasit pe Spargator! i spuse Nori lui Dori, uitndu-se n jos. - Nu pot cara toata ziua spargatori n spinare, spuse Dori, cnd cobor galerii sau cn d ma ca?ar n copaci. Ce va nchipui?i c-oi fi? Hamal! - Daca nu facem ceva, l au se apropiau din ce n pamnt, n arborele cel urce! Cu toate ca bombanea tot mannca, spuse Thorin, caci ntre timp urletele care-i nconjur ce. Dori! striga oi, caci Dori se afla cel mai aproape de mai potrivit. Da-i repede mna domnului Baggins oi ajuta-l sa timpul, Dori era un tip cumsecade. Dar bietul

Bilbo nu reuoi sa ajunga pna la mna lui, nici macar dupa ce Dori cobor pna la ultima ramura de jos oi-i ntinse bra?ul ct putea el de mult. n cele din urma, Dori cobor p ur oi simplu din copac oi-l puse pe Bilbo sa i se urce n crca. Tocmai n clipa aceea lupii se repezira urlnd n luminio. Deodata aparusera sute de o chi care-i priveau din toate par?ile. Totuoi, Dori nu-l lasa pe Bilbo Aotepta pna cobor de pe umerii lui oi se instala pe o craca, apoi sari oi el sa apuce la rndu l lui o craca. Un lup cauta sa-l prinda de manta n timp ce se salta sa urce n copa c, oi aproape ca reuoi. O clipa mai trziu aparu o ntreaga haita care ncepu sa latre n jurul arborelui oi sa sara sus, pe trunchi, cu ochi stralucitori oi limbi scoa se. Dar nici chiar wargii cei salbatici (caci aoa li se spunea lupilor haini de dinc olo de marginea ?inuturilor Salbatice) nu se pot ca?ara n copaci. Piticii erau, d eci, un timp, n siguran?a. Din fericire, era cald oi nu batea vntul. n general, nu e prea comod sa stai mult timp n copaci nici cnd e vreme buna, dar cnd mai e oi fri g, oi vnt, oi-?i urla oi te pndesc lupii, la picioarele copacului, atunci e cu des avroire ngrozitor.

Aceasta poiana nconjurata de arbori era locul de ntlnire al lupilor. Veneau mereu a l?ii oi al?ii, la nesfroit. i lasara pe unii de paza la picioarele pinului n care s e ca?arasera Dori oi Bilbo, dupa care ncepura sa adulmece n dreapta oi n stnga, pna c d descoperira to?i copacii n care se ca?arase cte cineva. Postrara oi acolo lupi de paza, n timp ce restul (pareau a fi sute oi sute) formara un cerc mare n poiana. n mijlocul cercului se afla un lup uriao, cen uoiu, care ncepu sa le vorbeasca celorlal?i n graiul nesuferit al lupilor wargi. G andalf n?elegea acest grai. Bilbo nu, dar i se paru ca suna ngrozitor, ca exprima numai lucruri rele oi urte, oi aoa oi era. Din cnd n cnd lupii din cerc i raspundeau oefului lor cenuoiu n cor, oi larma lor nspaimntatoare aproape la facu pe Bilbo sa cada din pinul n care se urcase.

Am sa va spun ce a n?eles Gandalf din ceea ce i se parea lui Bilbo a fi doar o la rma. Lupii wargi oi gnomii se ajutau adesea, cnd era vorba de rele. De obicei, gn omii nu se prea departau de mun?ii lor, dect daca erau goni?i de acolo oi trebuia u sa-oi caute un nou adapost sau daca se duceau la razboi (ceea ce ma bucur sa v a spun ca nu se mai ntmplase de mult). Dar pe atunci porneau uneori la atac, mai a les ca sa gaseasca de mncare sau sclavi care sa trudeasca pentru ei. Uneori calar eau pe lupi, ca oamenii pe cai. Acum se parea ca gnomii pregatisera un mare atac chiar pentru seara aceea. Lupii venisera sa se ntlneasca cu gnomii dar gnomii era u n ntr-ziere. Pricina ntrzierii era, fara ndoiala, moartea Marelui Gnom oi toate emo iile erau pricinuite de pitici, de Bilbo oi de vrajitor, pe care, probabil, gnom ii tot l mai urmareau. Cu toate pericolele care existau pe aceste meleaguri ndepartate, oameni viteji se ntorsesera de curnd acolo, venind dinspre sud, taiasera copacii oi-oi construisera case n mijlocul padurilor mbietoare, n vai oi de-a lungul apelor . Erau mul?i asemenea oameni oi erau curajooi oi bine narma?i, oi nici chiar lupi i wargi nu ndrazneau sa-i atace ziua n amiaza mare, chiar cnd oamenii erau singuri. n noaptea aceea nsa lupii planuisera sa atace cu ajutorul gnomilor cteva dintre sa tele cele mai apropiate de mun?i. Daca oi-ar fi pus planul n aplicare, a doua zi n-ar mai fi existat nimeni acolo; ar fi fost ucioi to?i, n afara de c?iva pe care gnomii i-ar fi pazit din calea lupilor oi i-ar fi dus n peoterile lor ca prizonie ri. Era cumplit sa auzi o asemenea discu?ie nu numai din pricina vitejilor padurari, a nevestelor oi copiilor lor, dar oi din pricina pericolului care-i amenin?a ac um pe Gandalf oi pe prietenii lui. Lupii erau furiooi oi uimi?i sa-i gaseasca la locul lor de ntlnire. oi nchipuiau ca trebuie sa fie prieteni de-ai padurarilor oi ca venisera sa-i spioneze, dupa care sa le povesteasca celor din vale despre pla nurile lor, oi deci gnomii oi lupii sa fie sili?i sa duca o batalie crncena, n loc sa ia prizonieri sau sa nfulece oameni trezi?i pe neaoteptate din somn. Aoa ca l upii nici nu se gndeau sa plece oi sa lase fapturile din copaci sa le scape; n nic i un caz, nainte de rasaritul Soarelui, cnd gnomii-solda?i vor fi cobort de mult di n mun?i; oi gnomii se pot ca?ara n copaci sau i pot dobor. Acum n?elege?i de ce, ascultndu-le mritul, Gandalf s-a speriat ngrozitor, ct era el de vrajitor, oi oi-a dat seama ca se aflau ntr-un loc mizerabi l, unde nici vorba sa fi putut scapa de pericol. Oricum, nu era sa-i lase sa-oi faca de cap cum voiau, cu toate ca mare lucru nu putea face, fiind imobilizat ntr -un pin nalt, cu lupi de jur-mprejur la picioarele arborelui. Strnse conurile uriao e de pin de pe crengi, aprinse unul dintre conuri cu o vapaie albastra-stralucit oare oi-l arunca vijiind n mijlocul lupilor. l lovi pe unul n spate oi ntr-o clipa b lana lui aspra ncepu sa arda. oi lupul ncepu sa sara ncoace oi ncolo, chelalaind ngro zitor. Urma alt con, apoi altul, unul arznd cu flacari albastre, altul cu flacari rooii, altul cu flacari verzi. Cazura pe pamnt oi explodara n mijlocul lupilor, s

co?nd scntei colorate oi fum. Un con deosebit de mare o lovi pe capetenia lupilor drept n nas, facndu-o sa sara zece metri n sus, dupa care lupul ncepu sa alerge de j ur mprejurul cercului, repezindu-se chiar oi la ceilal?i lupi oi muocndu-i de furi e oi de teama. Piticii oi Bilbo strigara oi aplaudara. Dar furia lupilor era un spectacol nspaimn tator oi galagia pe care o faceau umplea toata padurea. Lupii s-au temut ntotdeau na de foc, dar de asta data mai era vorba oi de un foc groaznic oi ciudat. Cum i atingea vreo scnteie, se lipea de blana lor, ncepea s-o arda cu mare repeziciune o i, daca nu se rostogoleau repede, se acopereau ndata de flacari. Nu trecu mult oi luminioul se umplu de lupi care se tot rostogoleau sa-oi stinga blana plina de scntei, n timp ce lupii acoperi?i cu flacari alergau

ncoace oi ncolo, aprinzndu-i oi pe al?ii, pna cnd propriii lor tovaraoi i gonira fac -i sa alerge n vale sa caute apa, urlnd oi tnguindu-se. - Ce-i cu larma asta din padure? ntreba Regele Vulturilor. Statea, negru, n lumina lunii, n vrful unei stnci ascu?ite oi singuratice, pe marginea dinspre rasarit a m un?ilor. Aud voci de lupi! S-au apucat gnomii de rele, prin padure? Se ridica n aer oi, ntr -o clipa, doua dintre strajile lui, coco?ate pe stncile din dreapta oi din stnga, ?onira n sus sa-l urmeze. Se rotira n aer oi se uitara la cer cul de lupi - o pata mica jos, la mare, mare departare. Dar vulturii au ochi patrunzatori oi snt n stare sa vada lucruri mici la mare dist an?a. Regele Vulturilor din Mun?ii Ce?ooi era n stare sa se uite la Soare fara sa clipeasca oi sa vada, chiar oi n lumina lunii, un iepure care se mi oca pe pamnt, la o mila sub el. Aoadar, cu toate ca nu putea sa-i vada pe cei car e se ca?arasera n copaci, reuoi totuoi sa-oi dea seama de agita?ia lupilor sa vad a micile scntei de foc, sa auda urletele oi latraturile care veneau slabe, de la mare distan?a. Mai vazu oi lumina lunii reflectata pe coifurile oi suli?ele gnom ilor n timp ce fapturile astea pacatoase coborau n oiruri lungi, ieoind pe poarta, furiondu-se pe coastele muntelui oi cotind-o nspre padure. Vulturii nu snt pasari prea prietenoase. Ba, unii snt chiar laoi oi cruzi. Dar vulturii din vechiul neam din Mun?ii Nordului erau cele mai grozave pasari d in cte au existat vreodata: erau mndri oi puternici, oi aveau o inima generoasa. N u le placeau gnomii oi nici nu se temeau de ei. Cnd se ntmpla sa-i bage vreodata n seama (ceea ce era rar, caci vulturii nu mannca asemenea fapturi), se napusteau asupra lor, n ciuda racnetelor pe care le scoteau aceotia ; i goneau napoi n peoterile lor, oprind astfel orice ticalooie pe care o faceau n c lipa aceea. Gnomii urau vulturii oi se temeau de ei, dar nu puteau ajunge pna n nal tul lor lacao oi nici nu-i puteau goni din mun?i. n seara aceea, Regele Vulturilor era extrem de curios sa otie ce se ntmpla; convoca deci mai mul?i vulturi oi mpreuna parasira mun?ii, n zbor. Rotindu-se ncet, n cercu ri din ce n ce mai mici, coborra tot mai jos oi mai jos, catre haita lupilor oi locul de ntlnire al gnomilor. ai bine au facut! Caci acolo jos se petreceau lucruri cumplite. Lupii care luase ra foc fugisera n padure oi o aprinsesera n mai multe locuri. Era miez de vara oi aici, n partea de rasarit a mun?ilor, nu prea plouase n ultima vreme. Ferigi ngalbe nite, ramuri cazute, ace de pin aoternute n strat gros oi ici, colo, copaci usca?

i se aprinsera ntr-o clipa. Flacarile ncepura sa salte de jur mprejurul poienii. Da r lupii-paznici nu parasira copacii. nne-buni?i de furie, stateau oi urlau n jurul trunchiurilor, njurnd piticii n graiul lor ngrozitor, n timp ce le spnzura limba din gura oi ochii le straluceau salbatici oi rooii ca focul. Apoi deodata aparura, fugind oi racnind, oi gnomii. La nceput crezura ca e o lupt a cu padurarii; dar aflara ntr-o clipa despre ce e vorba. Unii dintre ei se aoeza ra oi ncepura sa rda. Al?ii oi agitara suli?ele oi oi izbira lancile de scuturi. Gno mii nu se tem de foc, aoa ca facura un plan care paru sa-i distreze grozav. Unii strnsera to?i lupii la un loc, ntr-o haita; al?ii aoezara cte o claie de ferig i oi de vreascuri n jurul fiecarui pin, al?ii, n sfroit, alergara n dreapta oi n stng tot batnd din picioare oi lovind, oi iar batnd pna cnd stinsera aproape toate flaca rile, n afara de focul de lnga copacii unde se aflau piticii. Pe acesta, dimpotriv a, l hranira cu frunze, crengi uscate oi ferigi, reuoind sa creeze un cerc de fum oi flacari de jur mprejurul piticilor, pe care aveau nsa grija sa nu-l lase sa se ntinda n afara; ncet, focul ncepu sa se adune spre centrul cercului pna cnd atinse c aile ngramadite la radacinile copacilor. Ochii lui Bilbo se umplura de fum oi el n cepu sa simta caldura flacarilor; prin fum vedea gnomii nvrtindu-se ntr-o hora ca o ame-nii n jurul focului de tabara, n miez de vara. Dincolo de cercul razboini-cilo r care dansau ridicnd suli?ele oi topoarele, la o distan?a respectuoasa, se aflau lupii, care stateau oi aoteptau. i auzeau pe gnomi, cntnd un cntec ngrozitor: Cinsprezece pasarele, n cinci brazi nal?i, Sim?eau boarea arzatoare, sim?eau boarea nfioratoare! Dar aceste pasarele n-aveau aripi ca sa zboare! Ce sa facem, ce sa facem cu ciudatele fapturi? Sa le prajim de vii sau sa le fierbem n oala, Sa le frigem sau sa le mncam cu pine goala? Apoi se oprira oi strigara: - Zbura?i, pasarele, zbura?i daca pute?i! Cobor?i, pasarele, ca de nu, arde?i n cu ib. Cnta?i pasarele, cnta?i! De ce nu cnta?i? - Pleca?i de aici, puotilor, le striga Gandalf drept raspuns. Acu nu-i vreme de umblat dupa cuiburi. ai copiii care nu-s cumin?i oi se joaca cu focul o pa?esc! Gandalf le spunea asta ca sa-i nfurie oi ca sa le arate ca nu-i este frica de ei, cu toate ca, deoi vrajitor, i era, fireote, foarte frica. Dar gnomii nu-l luara n seama oi continuara sa cnte: Arde?i ferigi oi voi pomi pna va chirci?i O lumina n noaptea ncntarii noastre... Praji?i-i oi coace?i-i, frige?i-i oi prjoli?i-i Sa le arda barbile oi ochii sa le luceasca, ai parul tot sa li se prleasca. Iar pielea sa le plesneasca, Osnza sa se topeasca, Oasele sa li se-nnegreasca, Spuza lor zacnd. Sub cerul blnd.

Da, a piticilor oaste Sa arda n noaptea ncntarii noastre, Hei-hei, Ia-hei, Ia-hei! ai cu ultimul "Ia-hei", flacarile atinsera pinul lui Gandalf. Apoi, ntr-o clipa, cuprinsera oi ceilal?i pini. Scoar?a lua foc oi ramurile mai joase ncepura sa trosneasca. Gandalf se urca n vrful arborelui. ai deodata, pe cnd se pregatea sa sara n mijlocul suli?elor purtate de gnomi, vrful baghetei lui fulgera o lumina orbitoare, ca de trasnet. Sarind, oi-ar fi pus capat zilelor, cu toate ca ar fi ucis, probabil, o gramada de gnomi cnd s-ar fi prabuoit, ca un trasnet. Dar nu apuca sa sara. Pentru ca tocmai atunci Regele Vulturilor cobor de sus, l lua n gheare oi disparu c u el. Gnomii scoasera un racnet de furie oi de uimire. Regele Vulturilor, care ntre timp vorbise cu Gandalf, striga o porunca oi pasarile uriaoe care erau cu el se ntoarsera n zbor, cobormd ca niote umbre mari, negre, spre pamnt. Lupii urlara oi scronira din din?i; gnomii ?ipara oi batura din picioare, nfuria?i, oi aruncara suli?ele lor grele n aer. Dar fara rezultat. Vulturii se napustira asupra lor. A saltul negru al aripilor flfiitoare i arunca pe gnomi la pamnt sau i goni departe; g hearele pasarilor le sfioiau fe?ele. Alte pasari zburara catre vrful copacilor oi i apucasera pe pitici, care se ca?ara sera mai sus dect ndraznisera ei vreodata. Bietul Bilbo era ct pe-aci sa fie iar ui tat. Abia reuoi sa se aga?e de picioarele lui Dori, ultimul pe care l luara pasarile, oi se ridicara pe deasupra larmei oi a focului. Bilbo lega-nnduse n aer, mai-mai sa-oi rupa bra?ele. Departe, jos, lupii oi gnomii se risipisera prin padure, ct mai departe de cmpul d e lupta pe deasupra caruia tot mai zburau oi se nvrteau c?iva vulturi. Flacarile di n jurul pinilor ?onira deodata mai sus dect cele mai nalte ramuri care luara foc trosnind, ntr-o rafala de scntei oi de fum. Bilbo scapa se tocmai la timp!

Lumina incendiului se pierdu, ramnnd undeva, jos, departe, ca o scnteie mica oi roo ie pe pamntul ntunecat, n timp ce ei erau n vazduh, ridicndu-se tot mai sus, n cercur compacte. Bilbo nu uita niciodata zborul pe care -l facu, aga?at de gleznele lu i Dori. Gemea ntruna: "Bra?ele mele, bra?ele mele!", iar Dori i raspundea, vaicari ndu-se: "Bietele mele picioare, bietele mele picioare!" nal?imea i dadea lui Bilbo ame?eala chiar oi n condi?iile cele mai fericite. I se f acea rau chiar daca se uita n jos pe o panta foarte lina oi nu-i placusera niciod ata scarile, ca sa nu mai vorbim de copaci (caci pna acum nu fusese niciodata n si tua?ia sa trebuiasca sa scape de lupi). Va nchipui?i deci cum i se nvrtea capul, cnd se uita printre degetele picioarelor lui care se leganau oi vedea pamnturile neg re desfaourndu-se sub el, colorate ici-colo de razele lunii care luminau cte o stnc a, un povrnio sau un priao pe cmpie. Crestele palide ale mun?ilor se apropiau din ce n ce, vrfuri stncoase, luminate de luna, strapungnd umbrele nop?ii. Cu toate ca era vara, lui Bilbo i se parea ca e foarte frig. nchise ochii oi se ntreba daca va mai putea rezista mult, aga?at de D

ori. Apoi se gndi ce i s-ar fi ntmplat daca nu ar rezista oi sim?i ca i se face rau . Zborul se ispravi la timp, tocmai cnd bra?ele lui erau gata sa cedeze. Dadu drumu l gleznelor lui Dori icnind oi cazu pe suprafa?a aspra a unui cuib de vulturi. Z acu acolo fara sa scoata o vorba; n mintea lui se amesteca uimirea ca fusese salv at din foc oi teama sa nu cada de pe locul ngust unde se afla, n ntunericul adnc ce se ntindea n dreapta oi-n stnga lui n clipa aceea avu. ntr-adevar niote senza?ii foar te ciudate; doar trecuse n ultimele trei zile prin aventuri ngrozitoare oi nu mncase aproape nimic. Aoa ca se trezi spunnd cu voce tare: - Acuma otiu ce simte o bucata de slanina cnd e ridicata brusc din tigaie cu furc uli?a oi pusa n raft! - Nu, nu otii, l auzi pe Dori raspunznd, fiindca slanina otie ca la un moment dat ajunge napoi n tigaie, pe cnd noi ar fi de sperat sa nu ajungem niciodata. ai, pe u rma, vulturii nu snt furculi?e. - Nu, nu! Nici gnd sa semene a ounculi?e, adica furculi?e, spuse Bilbo, ridicndu-s e n capul oaselor oi uitndu-se ngrijorat la vulturul care statea coco?at lnga ei. Se ntreba ce alte prostii o mai fi spus oi daca vulturul considera cele spuse de el ca fiind nepoliticoase. Nu trebuie sa fii nepoliticos cu vulturii cnd eoti de ma rimea unui hobbit oi te afli n cuibul lor, n crucea nop?ii. Dar vulturul oi ascu?ea ciocul de o piatra oi oi potrivea penele oi nu-l baga delo c n seama. Curnd aparu zburnd un alt vultur: - Regele porunceote sa aduci prizonierii la Marea Stnca! striga el oi pleca din n ou. Primul vultur l lua pe Dori n gheare oi zbura pierzndu-se cu el n noapte oi lasndu-l pe Bilbo singur. Bilbo mai avu doar atta putere ct sa se ntrebe: "Ce-o fi vrut sa spuna vestitorul prin prizonieri", ca se oi vazu, la rndu l lui, facut buca?i-buca?i, ca un iepure bun de cina. Vulturul se ntoarse, l apuca cu ghearele de spatele hainei oi pleca zburnd n graba. De data asta drumul fu scurt. Cteva clipe mai trziu Bilbo, tremurnd de frica, fu de pus pe o stnca ce ieoea din coasta muntelui. Nu se vedea nici un drum pe care sa po?i ajunge pna acolo; nu ajungeai dect n zbor; oi nici nu puteai cobor n vale dect sarind peste o prapastie. Acolo i gasi pe to?i ceilal?i, aoeza?i cu spatele lipit de zidul de stnca. ai mai era oi Regele Vultur ilor, care vorbea cu Gandalf. Deci, Bilbo nu va fi mncat. Vrajitorul oi Vulturul cel Mare pareau sa se cunoasca pu?in, ba chiar sa fie prieteni. De fapt, Gandalf, care cutreiera adeseori mun? ii le facuse cndva vulturilor un bine oi le vindecase regele de o rana de sageata . Vede?i deci ca "prizonierii" nsemna, de fapt, "prizonierii scapa?i din minile gn omilor" oi nu "captivi ai vulturilor". Ascultnd discu?ia lui Gandalf, Bilbo oi dad u seama ca aveau n sfroit sa scape de mun?ii aceia cumpli?i. Gandalf facea planuri cu regele Vulturilor ca piticii, cu el oi cu Bilbo sa fie duoi departe oi depuo i ntr-un loc ct mai apropiat de ?inta lor, peste dealurile din vale. Regele Vulturilor nu voia sa-i duca nicaieri unde se aflau case de oameni n aprop iere. - Ar trage n noi cu arcuri mari de tisa, spuse. ai-ar nchipui ca vrem sa le furam

oile. ai alta data chiar le-am fura! Nu! Sntem ncnta?i sa-i pacalim pe gnomi oi sa le stricam distrac?ia oi ne-ar parea bine sa ne aratam recunootin?a fa?a de dumn eata, dar nu ne riscam pielea pentru pitici, n cmpiile dinspre miazazi. - Foarte bine, spuse Gandalf. Duce?i-ne unde vre?i oi ct pute?i voi de repede. Va sntem oi aoa foarte ndatora?i. Dar n acelaoi timp sntem lihni?i de foame. - Eu snt aproape mort, spuse Bilbo cu o voce mica oi slaba pe care n-o auzi nimen i. - Asta s-ar putea drege, spuse Regele Vulturilor. Ceva mai trziu, pe stnca se ridica un foc mare oi n jurul lui piticii ncepura sa gat easca, lasnd sa se mpraotie un miros de carne fripta. Vulturii adusesera crengi uscate pentru foc, iepuri oi o oaie mica. Piticii se o cupara de toate pregatirile. Bilbo era prea slabit sa-i poata ajuta oi oricum nu se pricepea sa jupoaie iepuri sau sa taie carnea buca?i, fiind obionuit sa i-o aduca macelarul gata pregatita; se ntinsese oi el dupa ce contribuise la aprinder ea focului, caci Oin oi Gloin oi pierdusera cutiile de iasca (piticii nu au trecu t nici acum la chibrituri). ai astfel se sfroira aventurile n Mun?ii Ce?ooi. Bilbo se sim?i curnd vesel oi satul; oi-oi dadu seama ca poate dormi lini otit, cu toate ca, la drept vorbind, i-ar fi placut mai mult o bucata de pine cu unt dect buca?elele de carne fripta pe be?iooare. Dormi ghemuit pe stnca tare, mul t mai adnc dect dormise vreodata n patul lui de puf, n vizuina lui mica, dar toata n oaptea oi visa casu?a oi se plimba n somn prin toate ncaperile, cautnd ceva ce nu pu tea gasi oi nici nu-oi putea aminti cum arata.

VII UN ADAPOST CIUDAT A DOUA ZI diminea?a, Bilbo se trezi cu Soarele zorilor n ochi. Sari n picioare sa se uite la ceas oi sa se duca sa puna ceainicul pe foc - oi-oi dadu seama ca nic i vorba sa fie acasa. Se aoeza deci gndindu-se cu jind la un duo oi la o perie, d ar n zadar. Nu ob?inu nici una nici alta, oi nici ceai cu pine prajita oi slanina la micul dejun; nu ob?inu dect friptura rece de miel oi de iepure. Dupa asta treb ui sa se pregateasca pentru a porni din nou la drum. De asta data i se dadu voie sa se urce n spinarea unui vultur oi sa se ?ina de ar ipile lui. Cincisprezece pasari mari se ridicara de pe coasta muntelui, n timp ce piticii strigau vorbe de ramas-bun, fagaduind ca-l vor rasplati pe Regele Vultu rilor daca se va ivi vreodata ocazia. Soarele era nca aproape de limita de rasari t a locurilor. Diminea?a era rece, iar vaile oi depresiunile pline de cea?a, car e se ngramadea ici-colo, n jurul culmilor oi vrfurilor ascu?ite ale dealurilor. Bil bo deschise un ochi sa arunce o privire oi vazu ca pasarile urcasera foarte sus, ca lumea era departe oi mun?ii se tot retrageau n urma lor. nchise din nou ochii, ?inndu-se oi mai strns. - Nu ciupi, spuse vulturul. Nu-i nevoie sa fii speriat ca un iepure, deoi semeni a iepure. E o diminea?a senina, oi ce e mai minunat dect sa zbori? Bilbo ar fi vrut sa spuna: "O baie calda oi, dupa aceea, un mic dejun luat pe pa jiote", dar se gndi ca e mai bine sa nu spuna nimic oi sa mai desfaca pu?in strnso area. Dupa un timp destul de lung, vulturii vazura, probabil, locul spre care se ndrept au, chiar oi de la nal?imea unde se aflau, caci ncepura sa coboare n spirale mari.

Se nvrtira astfel multa vreme pna cnd, n cele din urma, hobbitul deschise iaraoi ochi i. Pamntul se apropiase mult, sub ei se vedeau copaci, care pareau a fi stejari oi u lmi, pajioti ntinse oi, oerpuind printre toate astea, un ru. Dar, ?onind ca din pamnt drept n calea rului care curgea n jurul ei, se afla o stnca are, aproape ct un deal de piatra, ca un ultim avanpost al mun?ilor ndeparta?i sau ca o sculptura modelata n cmp, la mul?i kilometri distan?a, de un uriao ntre uriao i. Vulturii coborra repede, unul cte unul, depunndu-oi pasagerii n vrful acestei stnci. - Drum bun, strigara ei, ori pe unde a?i umbla pna la sfroitul calatoriei care va va duce din nou la cuiburile voastre. (Aoa se spune cnd te afli printre vulturi o i vrei sa fii politicos.) - Iar vntul de sub aripile voastre sa va duca unde pluteote Soarele oi hoinareote Luna, spuse Gandalf, care cunootea raspunsul potrivit. ai astfel se despar?ira. ai cu toate ca Regele Vulturilor a devenit mai trziu Reg ele Tuturor Pasarilor purtnd coroana de aur, iar cele cincispre-zece capetenii al e lui, gulere de aur (din aurul dat de pitici), Bilbo nu i-a mai vazut dect la ba talia celor Cinci Armate, cnd au stat nsa foarte sus oi foarte departe. Dar cum as ta pare, mai degraba, a se fi ntmplat la sfiroitul povestirii noastre, n-am sa va spun deocamdata mai mult. n vrful dealului de piatra se afla un loc neted oi o carare cu mai multe trepte, c are cobora pna la un ru; un vad de pietre mari oi plate te ducea de cealalta parte a apei, pna la o pajiote. La sfroitul treptelor oi lnga capatul vadului pietros er a o mica grota (una curata oi cu prundio pe jos). Aici se strnsesera cu to?ii sa discute ce aveau de facut. - Am vrut din capul locului sa va vad pe to?i trecu?i cu bine peste mun?ii (daca se poate), spuse vrajitorul, oi cu iscusin?a oi noroc am izbutit. Ne aflam acum mult mai departe, spre rasarit, dect am avut eu vreodata inten?ia s a vin, caci, la urma urmei, asta nu e aventura mea. S-ar putea sa mai apar nainte sa se sfroeasca, dar ntre timp am niote treburi urgente care ma cheama ntr-alta pa rte Piticii suspinara ntristndu-se cumplit, iar Bilbo ncepu sa plnga. Ajunsesera sa creada ca Gandalf i va nso?i tot drumul oi ca va fi ntotdeauna lnga ei , sa-i ajute cnd dadeau de bucluc. - N-am sa dispar chiar imediat, spuse. Mai pot sta o zi-doua cu voi. Cred ca va pot ajuta sa ieoi?i din situa?ia grea n care va gasi?i acum, oi pe urm a am oi eu nevoie de pu?in ajutor! Nu avem nici merinde, nici bagaje, nici ponei pe care sa calatorim oi nici nu oti?i unde va afla?i. Dar asta va pot spune eu: snte?i la c?iva kilometri nspre nord de drumul pe care ar fi trebuit sa mergem dac a n-am fi parasit defileul degraba. Pe aici traiesc foarte pu?ini oameni, daca n u cumva au mai venit c?iva de cnd am fost eu ultima oara prin locurile astea, acum c?iva ani. Dar otiu pe cineva care traieote pe aici, n nici un caz ziua, oi n-are rost sa-l aoteptam. Ar fi chiar foarte periculos. Trebuie sa mergem sa-l gasim; oi daca toate merg bine, cnd ne-om ntlni cu el va parasesc oi va urez, ca oi vultu rii: "Drum bun, ori pe unde a?i umbla". L-au rugat din suflet sa nu-i paraseasca. I-au oferit aur-de-dragon oi argint oi giuvaiere, dar n-au reuoit nicicum sa-l faca sa-oi schimbe parerea. - O sa vedem! o sa vedem, spuse, dar cred ca am oi cotigat ceva din aurul vostru de dragon daca ve?i pune mna pe el.

Dupa asta nu mai staruira. oi scoase hainele oi se scaldara n ru, care nu era prea adnc, avea multe pietre oi era limpede n dreptul vadului. Dupa ce se uscara la Soare, care ardea acum cu putere, se sim?ira nviora?i, deoi n ca necaji?i oi pu?in nfometa?i. Curnd dupa aceea trecura vadul (cu hobbitul n spate ) oi o pornira cu bra?ele larg deschise, prin iarba nalta oi verde, de-a lungul o irurilor de stejari oi de ulmi nal?i. - ai de ce i spune Carrock? ntreba Bilbo, naintnd lnga vrajitor. - Aoa i-a spus el, Carrock, asta-i cuvntul care i se pare potrivit. El numeote as emenea lucruri carroci, oi stnca asta anume este Carrock. - De ce? - Fiindca e singura de lnga casa lui oi o cunoaote bine. - Cine-i spune aoa, cine o cunoaote? - Acel Cineva de care v-am vorbit - o faptura grozava. Sa fi?i foarte politicooi cnd va prezint. Cred ca am sa va prezint pe rnd, doi cte doi; trebuie sa baga?i de seama sa nu-l supara?i, ca cine otie ce se poate ntmpla. Poate fi ngrozitor la furie, cu toate ca e destul de prietenos cnd e mul?umi t. Numai va previn ca se supara uoor. Auzind ce-i spunea vrajitorul lui Bilbo, piticii se strnsera cu to?ii n jurul lor. - Asta-i persoana la care ne duce?i acum? ntrebara ei. Nu pute?i gasi pe cineva c u o fire mai blnda? N-ar fi mai bine sa ne explica?i lucrurile ceva mai clar? etc ., etc. - Da, asta e! Nu, nu putem! ai v-am explicat totul foarte clar, raspunse vrajito rul, suparat. Iar daca vre?i sa oti?i mai multe, numele lui e Beorn. E foarte pu ternic, oi e un "Schimba-piele". - Ce? Un blanar?! Un om care da iepuri salbatici drept iepuri de casa, atunci cnd nu le vinde blana drept blana de veveri?a? ntreba Bilbo. - Doamne fereote, nu, nu, nu! spuse Gandalf. Te rog, nu fi prost, domnule Baggin s; oi, pentru Dumnezeu, nu cumva sa pronun?i cuvntul "blanar" ct timp te afli la mai pu?in de doua sute de kilometri de casa lui; oi s a nu spui nici cuvntul "covor", sau "pelerina", sau "capa de blana", sau "manoon" , sau vreun alt asemenea cuvnt nefericit. E un Schimba-piele, adica pur oi simplu oi schimba pielea: uneori e un urs mare oi negru, alteori e un om mare, puternic , cu parul negru, bra?e uriaoe oi barba lunga. Nu va pot spune mai mult, dar, de fapt, cred ca va ajunge att. Unii spun ca

urs, ca se trage din uroii cei mari oi stravechi ai mun?ilor, care traiau acolo n ainte sa vina uriaoii. Al?ii spun ca e om oi ca se trage din primii oameni care au trait nainte ca Smaug oi ceilal?i dragoni sa se pripaoeasca prin par?ile astea oi nainte ca gnomii sa vina din Nord, sa se stabileasca n inima dealurilor. Eu nu otiu, dar cred ca adevarul e asta din urma. n orice caz, nu e o persoana careia sa-i pui ntrebari... ai nu se lasa vrajit dect de el nsuoi. Locuieote ntr-o padure d e stejari oi are o casa mare de lemn oi cnd e om, ?ine pe lnga casa vite oi cai, a proape tot att de extraordinari ca el, oi nu-i mannca oi nici nu vneaza sau mannca a nimale salbatice. Are mul?i, mul?i stupi, cu albine mari, fioroase, oi se hraneo te mai ales cu smntna oi miere. Cnd e urs, umbla ncolo oi ncoace. Odata l-am vazut st d singur n vrful Carrocei noaptea oi privind Luna cum se cufunda

nspre Mun?ii Ce?ooi, oi l-am auzit mormaind n graiul uroilor: "O sa vina ziua-n ca re vor pieri, oi eu ma voi ntoarce". Iata de ce cred ca oi el a venit cndva din mu n?i. Bilbo oi piticii aveau acum la ce sa se gndeasca, aoa ca nu mai pusera nici o ntre bare. Mai aveau nca mult de mers. naintau cu greu, urcnd la deal oi cobornd la vale. Se facuse foarte cald. Uneori se opreau sa se odihneasca la umbra copacilor oi atunci Bilbo sim?ea ca i este aoa o foame, nct ar fi mncat oi ghinde, daca ar fi fost destul de coapte sa cada din copac. Abia pe la jumatatea dupa-amiezei au observat ca ncep sa apara petice mari de pamn t cu flori, toate de acelaoi fel, care creoteau laolalta de parca ar fi fost cul tivate dinadins. Era mai ales trifoi, petice ntregi de pamnt acoperite cu trifoi c reasta-de-cocoo, care se legana n vnt, oi trifoi purpuriu, oi ntinderi mari de trif oi scurt, alb, cu miros dulce de miere. n aer se auzea un fel de bzit zumzait, oi z brnit. Erau albine care-oi vedeau de treaba! Bilbo nu vazuse niciodata aoa ceva! "Daca ma n?eapa una, se gndi el, ma umflu de ma fac de doua ori ct snt." Erau mai mari dect viespile, trntorii erau mai lungi dect degetul dumneavoastra mar e, mult mai lungi, iar dungile galbene de pe trupurile lor foarte negre luceau c a aurul incandescent. - Ne apropiem, spuse Gandalf. Sntem la marginea prisacilor lui. Dupa un timp ajun sera n dreptul unui bru de stejari nal?i oi foarte batrni; dincolo de ei dadura de un gard nalt de spini, prin care nu te puteai uita oi pe care nu puteai urca . - Cred ca e mai bine sa aotepta?i aici, le spuse vrajitorul piticilor, oi cnd auz i?i ca strig sau fluier, ncepe?i sa veni?i dupa mine - o sa vede?i pe unde ma duc , dar baga?i de seama sa nu veni?i mai mult de doi deodata oi sa treaca cinci mi nute de la o pereche la alta. Bombur e cel mai gras oi face ct doi, aoa ca ar fi bine sa vina singur oi ultimul. Hai, domnule Baggins! E o poarta prin partea ast a. ai o porni de-a lungul gardului, lund hobbitul speriat cu el. Curnd ajunsera n dreptul unei por?i de lemn, nalte oi largi, n dosul careia se vedea u gradini oi un grup de cladiri joase de lemn, unele acoperite cu stuf oi facute din brne necioplite: hambare, grajduri, ooproane oi o casa de lemn lunga oi joas a. n interior, n partea dinspre miazazi a gardului cel mare, erau stupii, aoeza?i rnduri-rnduri, cu acoperioul n forma de clopot. Zgomotul albinelor uriaoe, zburnd nco ace oi ncolo oi trndu-se nauntru oi afara, umplea tot vazduhul. Vrajitorul oi hobbitul deschisera poarta cea grea, care scr?ia, oi o pornira pe o poteca larga spre casa. Niote cai foarte bine ngriji?i oi cu parul lucios se apro piara n trap, pe iarba, oi se uitara la ei cu fe?e foarte inteli-gente; apoi se nd reptara n galop catre cladiri. - S-au dus sa-l anun?e ca au venit niote straini, spuse Gandalf. Ajunsera ntr-o c urte interioara, cu trei pere?i forma?i din casa de lemn oi cele doua aripi lungi ale ei. n mijloc zacea un trunchi mare de stejar oi lnga el, o gramada de ramuri taiate. Alaturi de trunchi statea un om uriao, cu barba oi parul dese oi negre, cu bra?ele oi picioarele mari oi goale, cu muochii nodur ooi. Era mbracat ntr -o tunica de lna care-i venea pna la genunchi oi se sprijinea d e un topor mare. Caii se aflau lnga el oi-oi vrsera botul n umarul lui.

- Aha, uite-i! le spuse cailor. Nu par periculooi. Pute?i pleca! ai ncepu sa rda n hohote, un rs care i se rostogolea din gtlej. Apoi puse toporul jos oi se ndrepta spre ei. - Cine snte?i oi ce vre?i? ntreba el cu brutalitate, oprindu-se n fa?a lor oi dominn du-l cu nal?imea sa pe Gandalf Ct despre Bilbo, acesta i-ar fi putut uoor trece pr intre picioare, fara sa plece capul sa se fereasca de marginea tunicii cafenii a omului. - Eu snt Gandalf, spuse vrajitorul. - N-am auzit niciodata de el, mri omul. ai cine-i mititelul? spuse aplecndu-se catr e hobbit oi ncruntndu-oi sprncenele negre oi stufoase. - Domnul Baggins, un hobbit de familie foarte onorabila oi cu o reputa?ie irepro oabila, spuse Gandalf. Bilbo facu o plecaciune. Nu avea palarie pe care s-o scoa ta oi oi dadu seama cu durere ct de mul?i nasturi i lipseau. Snt vrajitor, continua Gandalf, oi am auzit de dumneavoastra, chiar daca dumneavoastra n-a?i auzit de m ine; dar poate ca a?i auzit de varul meu bun Radagast, care locuieote lnga margin ea dinspre miazazi a Codrului ntunecat. - Da, un baiat destul de bun pentru un vrajitor. Obionuiam sa ne mai vedem din cn d n cnd, spuse Beorn. Bun, acum ca otiu cine snte?i sau cine spune?i ca snte?i, ce v re?i? - Drept sa va spun, ne-am pierdut bagajele oi aproape ca ne-am ratacit cu totul oi am avea nevoie de ajutor sau macar de un sfat. Am putea spune ca am cam avut necazuri cu gnomii, n mun?i. - Gnomii? spuse omul cel mare, mai pu?in ar?agos. Aha, deci a?i avut necazuri cu Ei! De ce v-a?i bagat n gura lor? - Fara sa vrem. Ne-au prins noaptea ntr-o trecatoare pe unde trebuia sa mergem. T ocmai veneam de pe pamnturile de la Apus oi intram pe meleagurile astea! E o pove ste lunga. - Atunci mai bine intra?i oi povesti?i-mi cte ceva, daca nu dureaza toata ziua, s puse omul, conducndu-i printr-o uoa ntunecata care dadea din curte n casa. Urmndu-l, se trezira ntr-o sala mare, cu un camin la mijloc. Deoi era vara, lemnel e ardeau n vatra oi fumul se ridica spre grinzile nnegrite, cautndu-oi ieoirea prin tr-o deschizatura din tavan. Trecura prin sala ntunecata, luminata doar de foc oi de gaura de deasupra lui, apoi printr-o alta u oa mai mica, ajungnd ntr-un fel de tinda sus?inuta de stlpi de lemn, facu?i din tru nchiuri ntregi de copac. Era aoezata cu fa?a la miazazi, era calda oi plina nca de lumina piezioa a Soarelui care apunea oi oi arunca razele aurii. Gradina plina c u flori se ntindea chiar pna la trepte. Se aoezara acolo, oi Gandalf oi ncepu povestea n timp ce Bilbo oi legana picioarele uitndu-se la florile din gradina oi ntrebndu-se care le-or fi numele, caci aproape ca nu vazuse nici una dintre ele vreodata. - Tocmai treceam peste mun?i cu unul sau doi prieteni... spuse vrajitorul. - Sau doi? Nu vad dect unul oi pe deasupra mai e oi mic, spuse Beorn. - Pai, drept sa va spun, n-am vrut sa va necajesc cu prea mul?i dintre noi pna nam fost sigur daca snte?i sau nu ocupat. Daca-mi da?i voie, i strig!

- Da-i drumul, striga! Aoa ca Gandalf scoase un ouierat lung oi ascu?it oi ntr-o clipa Thorin veni cu Do ri din spatele casei, pe aleea din gradina. Se oprira oi facura o plecaciune adnc a. - Dupa cte vad nu e unul, ci trei, spuse Beorn. ai, pe urma, aotia nu-s hobbi?i, snt pitici! - Thorin Scut-de-Stejar, servitorul dumneavoastra! Dori, servitorul dumneavoastr a, spusera cei doi pitici, facnd o plecaciune. - N-am nevoie de serviciile voastre, mul?umesc, spuse Beorn, cred ca voi ave?i n evoie de ale mele. Eu pe pitici nu-i iubesc din cale afara, dar, daca e adevarat ca eoti Thorin (fiul lui Thrain care ni se pare ca e fiul lui Thror), ca tovaraoul tau e respectabil oi ca snte?i duomanii gnomilor oi ca n-a?i venit aici cu gnduri rele... dar, de fapt, ce gnduri ave?i? - Vor sa viziteze meleagurile stramooilor, departe spre Rasarit, dincolo de Codr ul ntunecat, interveni Gandalf, oi ne aflam pe meleagurile dumneavoastra cu totul din ntmplare. Tocmai mergeam de-a lungul trecatorii nalte care se afla la miazazi de pamnturile dumneavoastra, cnd am fost ataca?i de gnomii cei rai - dupa cum voia m sa va spun. - Pai, spune! zise Beorn, care nu era prea politicos din fire. - ai s-a pornit o furtuna ngrozitoare; uriaoii mun?ilor au ieoit sa arunce cu stnc i oi la capatul Trecatorii ne-am adapostit ntr-o peotera, hobbitul oi cu mine, oi al?i c?iva prieteni... - La dumneata doi nseamna c?iva? - Nu. De fapt, oti?i, erau mai mult de doi. - ai unde snt? Ucioi, mnca?i, ntoroi acasa? - Nu, de fapt, nu. Vad ca n-au venit chiar to?i cnd am fluierat. Probabil ca s-au sfiit. ati?i, ne e teama ca sntem cam mul?i ca sa ne da?i gazduire. - Hai, da-i drumul, mai fluiera o data! S-ar parea ca ma aoteapta o societate ntr eaga, aoa ca unul sau doi n plus nu mai conteaza, mormai Beorn. Gandalf fluiera din nou; dar nici n-a apucat bine sa fluiere, ca Nori oi Ori au oi aparut. Daca va aminti?i, Gandalf le spusese sa vina doi cte doi, la di stan?a de cinci minute. - Buna ziua, spuse Beorn, dar repede a?i mai venit - unde va ascundea?i? Hai, ap ropia?i-va, omule?ii mei pe arcuri. - Nori, servitorul dumneavoastra, Ori servi... ncepura ei. Dar Beorn i ntrerupse: - Mul?umesc! Cnd voi avea nevoie de serviciile voastre, va spun. Sta?i jos oi sa continuam povestea, ca mi-e ca ne apuca ora cinei fara sa aud sfiroitul. - De ndata ce-am adormit, continua Gandalf, s-a deschis o crapatura n fundul peote rii; gnomii au ieoit pe acolo oi au nha?at hobbitul, piticii oi detaoamentul nost ru de calu?i...

- Dar ce snte?i, circ ambulant? Sau cara?i o gramada de bunuri cu voi? Sau la voi oase nseamna un detaoament?! - Nu! de fapt erau mai mult de oase ponei, caci oi noi eram mai mul?i de oase oi ... uite nca doi! Tocmai n clipa aceea aparura Balin oi Dwalin oi se plecara att de jos, nct barbile lor maturara podeaua de piatra. La nceput omul cel mare se ncrunta, dar piticii se straduira sa fie ct se poate de politicooi, continund sa dea din cap, s a se ndoaie oi sa se plece oi sa-oi fluture scufiile n fa?a genunchilor (dupa cea mai aleasa tradi?ie piticeasca), pna cnd, n cele din urma, i se descre?i fruntea oi izbucni ntr-un rs plin de veselie: erau grozav de caraghiooi. - Detaoament, chiar ca asta era cuvntul,s puse, oi nca , detaoament grozav de comi c Intra?i voinicilor - pe voi cum va cheama? Nu-mi oferi?i serviciile acum, deoc amdata vreau doar numele vostru. ai pe urma sta?i jos oi nu va mai agita?i att. - Balin oi Dwalin, spusera cei doi, nendraznind sa se simta jigni?i, oi se aoezar a cu un "buf" oi un aer cam mirat pe podea. - Ei, oi acum continua, i spuse Bcorn vrajitorului. - Unde eram? A, da. Pe mine nu m-au nha?at. Am ucis unul sau doi gnomi cu un fulg er... - Bun! mormai Beorn. Tot serveote la ceva sa fii vrajitor. - ...oi am intrat pe furio prin crapatura, nainte sa se nchida. Am cobort pna n sala principala, care era plina-ochi de gnomi. Era chiar Marele Gnom acolo, cu treize ci sau patruzeci de garzi narmate oi mi-am spus: "Chiar daca n-ar fi lega?i unul de altul cu lan?uri, ce poate face o duzina mpotriva unei cete att de mari?" - O duzina? E prima data cnd aud ca opt fac o duzina. Sau mai ave?i oi al?i maimu?oi care aoteapta sa iasa din cutie? - Pai... da, uite au mai venit nca doi, Fili oi Kili, parca ei ar fi, spuse Gandalf, cnd i vazu pe cei doi aparnd oi zmbind n timp ce tot faceau plecaciuni. - Gata, destul! spuse Beorn. Sta?i jos oi tace?i din gura. Hai, continua, Gandal f. Gandalf oi continua deci povestea pna ajunse la lupta din ntuneric, descoperirea po r?ii de jos oi spaima lor cnd oi-au dat seama ca-l pierdusera pe domnul Baggins. - Am numarat c?i sntem oi am vazut ca nu mai era nici urma de hobbit. Nu mai ramas esem dect paisprezece. - Paisprezece? E prima data cnd am auzit ca zece minus unu face paisprezece. Fie ca vrei sa spui noua, fie ca nu mi-ai spus nca toate numele celor care alcatuiesc grupul vostru. - E drept ca nu i-a?i vazut pe Oin oi Gloin. Ah, Doamne, iata-i! Va rog sa-i ier ta?i ca va necajesc. - Las' sa vina cu to?ii! Grabi?i-va. Hai, voi doi, veni?i ncoace oi aoeza?i-va! Dar asculta, Gandalf, chiar oi aoa nu eoti dect dumneata oi zece piti

ci oi hobbitu parasit. Asta nu face dect unsprezece (plus unul pierdut) oi nu pai sprezece, sau poate ca vrajitorii numara altfel dect restul lumii. Dar, oricum, c ontimua-?i povestea. Deoi nu le aratase mai mult interes fa?a de poveste dect avusese inten?ia sa le a rate, Beorn ncepuse totuoi sa se pasioneze de toate astea. De fapt, pe vremuri, cunoscuse bine partea mun?ilor pe care o descria Gandalf. Dadu din cap oi mormai cnd auzi cum reaparuse hobbitul oi cum coborsera d e-a buoilea pe panta lunecoasa plina de pietre, oi cum i ncercuisera lupii n padure. Cnd Gandalf povesti cum se ca?arasera n copaci cu to?i lupii aceia la picioare, Be orn se ridica oi ncepu sa se plimbe murmurnd: "Tare ao fi vrut sa fiu acolo! Le-ao fi dat mai mult dect focuri de artificii!" - Ei, spuse Gandalf, ncntat sa vada ca povestea lui facea impresie buna, am facut oi eu ce-am putut. Stateam acolo, cu lupii nnebuni?i la picioarele noastre oi cu padurea care ncepuse sa arda din loc n loc, cnd s-au pornit oi gnomii sa coboare de pe dealuri oi sa ne descopere. Au nceput sa ?ipe de bucurie oi sa cnte cntece n care oi bateau joc de noi. "Cincisprezece pasarele coco?ate n cinci brazi"... - Ce Dumnezeu! mormai Beorn. Vrei sa spui ca gnomii nu otiu sa numere? Au ei pac atele lor, dar asta nu... Doisprezece nu-i cincisprezece, oi ei o otiu foarte bi ne! - ai eu. Dar mai erau oi Bifur oi Bofur. N-am ndraznit sa vi-i prezint mai devrem e, dar uite c-au venit. ai ntr-adevar, Bifur oi Bofur oi facusera apari?ia. "ai eu!" spuse Bombur, gfind n ur ma lor. Era gras oi mai era oi furios ca fusese lasat la urma. Refuza sa mai aot epte cinci minute oi aparu ndata dupa ceilal?i doi. - Ei, acum snte?i ntr-adevar cincisprezece, oi cum gnomii otiu sa numere, mi nchipui ca aotia snt to?i cei din copaci. ai acum, poate ca ajungem la sfroitul poveotii fara sa mai fim ntrerup?i. Abia atunci oi dadu domnul Baggins seama ct de deotept fusese Gandalf. ntreruperile i a??asera lui Beorn interesul fa?a de poveste, iar povestea l mpiedicase sa alunge piticii din capul locului ca pe niote ceroetori suspec?i. N u poftea niciodata pe nimeni n casa, dect cnd n-avea ncotro. Pu?inii lui prieteni locuiau la mare distan?a; oi nu invita niciodata la el mai mult de doi n acelaoi timp. ai acum avea cincisprezece straini n tinda. Cnd vrajitorul ajunse la sfroitul povestirii, spunnd cum i salvasera vulturii oi cum i adusesera pe to?i pna la Carrock, Soarele coborse n spatele Mun?ilor Ce?ooi oi um brele din gradina lui Beorn erau lungi acum. - Mi-a placut povestea! spuse. De mult n-am mai auzit o poveste att de interesant a. Daca to?i ceroetorii ar fi n stare sa spuna poveoti att de grozave, m -ar gasi mai blnd fa?a de ei. S-ar putea, fireote, ca totul sa fie o n ascocire, dar povestea merita oricum o masa. Hai sa mncam. - Da, va rugam! spusera to?i deodata. ai va mul?umim din suflet!

nauntru, n sala, se facuse complet ntuneric. Beorn batu din palme oi aparura la tra p patru ponei albi oi frumooi, oi mai mul?i cini cenuoii, mari oi cu trup lung. Beorn le spuse ceva ntr-o limba ciudata, care semana a sunete de animale transformate n vorbire omeneasca. Ieoira din nou oi se ntoarsera aproape imediat, ducnd tor?e n gura, pe care le aprinsera de la foc oi le nfipsera n niote s uporturi joase, pe stlpii care nconjurau caminul central. Cnd voiau, cinii se puteau ridica pe picioarele dinapoi oi puteau cara lucruri cu labele din fa?a. Scoaser a repede niote scnduri oi niote capriori de lnga zidurile laterale oi le instalara n fa?a focului. Apoi se auzira "mee-mee-mee!" oi n sala aparura niote oi albe ca zapada, conduse de un berbec mare oi negru precum carbunele. Una din ele ducea o pnza alba, broda ta pe margini cu siluete de animale; altele purtau pe spatele lor lat tavi cu ca stroane, farfurii oi cu?ite, oi linguri de lemn, pe care cinii le luau iute oi le aoezau pe mesele de pe capriori. Mesele erau foarte joase, att de joase, nct pna oi Bilbo putea sta comod la ele. Un ponei mpinse lnga mese doua banchete joase, late , de papura oi cu picioare mici, scurte oi groase, pentru Gandalf oi Thorin, iar la celalalt capat aoeza fotoliul mare oi negru al lui Beorn pe care acesta se i nstala ntinzn-du-oi picioarele mari, departe, pe sub masa. Astea erau singurele sc aune care existau n sala, joase ca oi mesele, pentru ca animalele nazdravane sa p oata servi mai uoor. Dar pe ce se aoezara ceilal?i? Nu-i uitara nici pe ei. Dupa o clipa aparura ceilal?i ponei, rostogolind buca?i de buoteni ca niote tobe, ol efuite oi lustruite oi destul de joase chiar oi pentru Bilbo; raspunznd invita?ie i lui Beorn, se aoezara deci cu to?ii la masa: o adunare nu mai avusese loc n sal a aceea de ani de zile. Acolo oi luara cina; nu mai luasera aoa masa de cnd parasisera Ultima Casa mbietoare oi oi luasera ramas-bun de la Elrond. n jurul lor plpiau tor?ele oi fl acarile din camin, iar pe masa ardeau doua lumnari nalte, rooii, din ceara de albi ne. Tot timpul ct au mncat, Beorn le -a spus cu vocea lui joasa ca de tunet poveot i ale meleagurilor salbatice de pe partea asta a mun?ilor oi mai ales poveoti di n codrul negru oi periculos la care ajungeai dupa ce mergeai o zi calare oi care se ntindea departe, catre miazazi oi miazanoapte, taindu-le drumul spre rasarit, nfricooatorul Codru ntunecat. Piticii ascultau oi dadeau din barba, caci otiau ca n curnd vor trebui sa se avnte n padurea aceea oi ca, n afara de mun?i, era pericolul cel mai mare din cte aveau d e nfruntat nainte sa ajunga la fortarea?a dragonului. Dupa ce ispravira masa, ncepura sa spuna poveoti de-ale lor, dar Beorn devenise s omnoros oi nu-i asculta ce spuneau. Vorbeau mai ales despre aur oi argint oi giu vaiere, oi despre lucrurile pe care le faceau, dar pe Beorn parea ca nu-l intere seaza asemenea lucruri: n sala aceea nu era nimic de aur sau de argint oi, cu exc ep?ia cu?itelor, existau pu?ine lucruri de metal. Multa vreme au stat la masa cu canile lor de lemn umplute cu hidromel. Afara se facuse ntuneric bezna. Focul din mijlocul salii a fost a??at cu butuci no i, facliile s-au stins, iar ei au continuat sa stea la lumina flacarilor plpitoare , cu stlpii casei n spatele lor, nal?i oi ntuneca?i la vrf ca pomii dintr-o padure. N u otiu daca a fost vraja sau nu, dar lui Bilbo i s-a parut ca aude un sunet de vn t n ramuri, un vnt ce scutura capriorii, oi ?ipete de bufni?a. Dupa o vreme ncepu s a mo?aie oi cnd se trezi sarind n sus. Uoa cea mare scr?ise oi se crapase. Beorn plecase. Piticii stateau pe jos n jurul f ocului, cu picioarele ncrucioate, oi dupa o clipa ncepura sa cnte. Multe, multe cntece, pe care le-au continuat vreme ndelungata. Unele dintre versur

ile lor sunau cam aoa: Vntul sufla greu n iarba-nvine?ita. Dar n padure frunza era amu?ita. n acel loc, umbre pluteau n zi oi-n noapte, Vie?uitoare negre se furioau prin iarba nclcita. Vntul cobora din mun?ii reci ai serii, Mugea, se vaita ca valurile marii. Crengile gemeau oi codrul tot ofta, Frunzele cadeau pe pamntul cararii. Vntul oi vedea de drum, de la apus la rasarit, Miocarea-n codru, toata, n cale-i s-a oprit, Dar ascu?it, salbatic, aspru. Se auzea prin mlaotini glasul padurii ce n-a amu?it. Au ssit, plecndu-se ca niote ciucuri, ierburile, ai stuful a zanganit - iar vntul oi-a vazut de drum. Peste apa-nvolburata oi pe cerurile reci Nourii se-mpraotiara, rupndu-oi legaturile. Vntul a trecut peste muntele gol oi singuratic, Aruncndu-se peste vizuina dragonul ui salbatic, Acolo unde zaceau bolovanii despuia?i ai aerul se ferea de fumul elfesc. Lasa omenirea oi-oi lua zborul, Acoperind marilor nop?ii izvorul. Luna oi-a nal?at pnzele de-argint n furtuna, Stelele s-au aprins, dnd luminii ce venea, fiorul. Bilbo ncepu din nou sa mo?aie. Deodata, Gandalf se ridica n picioare: - E timpul sa ne culcam, spuse; noi, dar cred ca nu oi Beorn. Aici, n sala asta, putem dormi bine oi n siguran?a, dar va previn pe to?i sa nu uita?i ce a spus Beo rn nainte sa ne paraseasca sa nu umbla?i pe afara dect dupa ce rasare Soarele ca d e nu, e riscul vostru. Bilbo descoperi ca se oi facusera paturile ntr -o parte a salii, pe un fel de pla tforma ridicata ntre stlpi oi peretele exterior. Lui i pregatisera o saltelu?a de p aie oi paturi de lna. Se cuibari sub ele, fericit. Cu toate ca era vara, focul ar dea mocnit oi Bilbo adormi. n timpul nop?ii nsa se trezi; din tot focul nu mai ram asesera dect vreo c?iva taciuni aprinoi, judecnd dupa rasuflarea lor, piticii oi Ga ndalf dormeau; luna plina, ce privea prin hornul acoperioului, arunca o pata alb a pe podea,

Afara se auzeau mrituri oi un zgomot de parca s-ar fi ncaierat niote animale n drept ul uoii lor. Bilbo se ntreba ce o fi, daca nu era cumva Beorn sub alta nfa?ioare oi daca va intra cumva n casa ca urs oi i va ucide. Se vr su b paturi, ascunzndu-oi capul oi, n cele din urma, cu toate temerile lui, adormi di n nou. Cnd se trezi, se facuse de mult ziua. Unul dintre pitici, zacnd n ntuneric, cazuse peste el oi se rostogolise cu o izbitura de pe platforma, pe podea. Piticul era Bofur oi tocmai bombanea despre asta cnd deschise Bilbo ochii. - Scoala, trntore, spuse Bofur, ca nu-?i mai ramne nimic de mncare. Bilbo sari n sus: - Mncare! striga el. Unde e mncarea? - Cea mai mare parte, n stomacurile noastre, raspunsera ceilal?i oi care se agita u prin sala. Dar ce-a mai ramas e afara n tinda. L-am tot cautat pe Beorn de cnd a rasarit Soarele, dar nici urma de el pe nicaieri, cu toate ca am gasit masa pus a de cum am ieoit. - Unde e Gandalf? ntreba Bilbo, grabindu-se sa gaseasca ceva de mncare. - A, pe undeva, pe afara, i spusera. Dar toata ziua aceea, pna seara, nu vazura nici urma de vrajitor. Tocmai cnd sa ap una Soarele, aparu oi el n sala unde hobbitul oi piticii oi luau cina, servi?i de animalele nazdravane ale lui Beorn, aoa cum i servisera toata ziua. Pe Beorn nu-l vazusera oi nici nu auzisera de el din ajun, aoa ca ncepusera sa fie ngrijora?i - Unde o fi gazda noastra, oi unde ai fost dumneata toata ziua? i strigara cu to? ii. - Va rog sa pune?i ntrebarile pe rnd... oi, n orice caz, dupa cina. N-am mncat nimic de azi-diminea?a. n cele din urma, Gandalf dadu farfuria oi cana deoparte mncase doua pini ntregi (cu o gramada de unt oi miere, oi chioleag) oi bause cel pu?in un litru de hidromel, apoi oi scoase pipa: - Am sa raspund nti la ntrebarea a doua, spuse, dar, Doamne, ce noroc! Uite un loc minunat ca sa faci rotocoale de fum! ai, ntr-adevar, multa vreme n-au reuoit sa mai scoata o vorba de la el; era prea ocupat sa scoata rotocoale de fum pe care le trimitea sa se plimbe n jurul stlpilor salii, le dadea fel de fel de forme oi de culori oi, n cele din ur ma, le facea sa se fugareasca ieoind prin gaura tavanului. De afara trebuie sa f i aratat tare ciudat cum ieoeau aoa, pe neaoteptate, unul dupa altul, verzi, alb astre, rooii, cenuoii, argintii, galbene, mari oi mici; cele mici ferindu-se oi trecnd prin cele mari, unindu-se n forma de opturi oi disparnd ca un crd de pasari n departare. - Am gasit urme de urs, spuse el n cele din urma. Trebuie sa fi fost o adevarata n trunire de uroi afara, azi-noapte. Mi-am dat seama imediat ca Beorn n-ar fi putu t sa faca singur toate urmele; erau mult prea multe oi mai aveau oi marimi difer ite. Eu ao zice ca au fost uroi mici, uroi mari, uroi de marime obionuita oi uro i uriaoi - oi to?i au dansat afara, de seara pna-n zori. Au venit aproape din toa

te direc?iile, n afara de apus - peste ru oi dinspre mun?i, n direc?ia aceea nu se vedea dect un singur rnd de urme - oi nu urme care veneau, ci doar urme care pleca u. Le-am urmat pna la Carrock. Acolo au disparut n ru, iar n partea cealalta a stncii apa era prea adnca oi prea iute ca sa pot trece. Dupa cum va aminti?i, e destul de uoor sa treci de pe malul asta prin vad pna la Carrock, dar n partea cealalta e un ?arm stncos care se ridica din albia plina de vrtejuri. A trebuit sa merg kilo metri ntregi pna sa gasesc un loc unde rul sa fie destul de lat oi de pu?in adnc ca sa pot trece sau nota, oi pe urma sa ma ntorc al?i kilometri pe partea cealalta ca sa gasesc aceleaoi urme. Dar se facuse prea trziu sa le urmez mai departe. Merge au drept nspre padurile de pini, n partea de rasarit a Mun?ilor Ce?ooi, unde am av ut mica noastra petrecere cu lupii, alaltaieri-noapte. ai cu asta cred ca v-am r aspuns la prima ntrebare, spuse Gandalf n ncheiere oi multa vreme nu mai scoase nici o vorba. Bilbo credea ca otie ce-a vrut sa spuna vrajitorul. - Ce ne facem, striga el, daca ne aduce to?i lupii oi gnomii aici? Ne prind oi n e ucid. Credeam c-a?i spus ca nu-i prieten cu ei. - Sigur ca nu e! Lasa prostiile! Ar fi mai bine sa te culci, ca ?i-e mintea cam adormita. Hobbitul tacu ruoinat, oi, cum nu avea altceva de facut, se culca. n timp ce piti cii continuau sa cnte, adormi framntndu-oi mintea n legatura cu Beorn oi avu un vis cu sute de uroi negri care dansau dansuri ncete oi greoaie, nvrtindu-se n curte la l umina Lunii. Se trezi apoi cnd dormeau to?i ceilal?i oi auzi acelaoi scr?it, acelea oi ncaierari, aceleaoi fornaituri oi mormaituri ca n noaptea din ajun. A doua zi de diminea?a, i trezi pe to?i chiar Beorn n persoana. - Aoadar, snte?i nca aici to?i! spuse. Apoi, ridicnd hobbitul n bra?e, ncepu sa rda. Dupa cte vad nca nu te-au mncat lupii sau gnomii, sau uroii cei rai. ai mpunse cu degetul jiletca domnului Baggins, cu o lipsa totala de respect. Iepura oul a papat pine oi miere oi s-a facut din nou gras oi frumos, chicoti el. Hai sa mai mannci pu?in. Se dusera deci cu to?ii cu el la masa. De asta data, Beorn era foarte bine dispu s; da, parea extrem de vesel oi-i facu pe to?i sa rda cu poveotile lui caraghioas e, oi nici n-au trebuit sa se ntrebe multa vreme unde fusese sau de ce era att de dragu? cu ei, ca le-a spus-o chiar el, imediat. Trecuse rul oi se ntorsese n mun?i - va da?i deci seama ca se mioca foarte repede, cel pu?in cn d avea forma de urs. Ajungnd n poiana arsa a lupilor, descoperise ndata ca o parte din povestea lor era adevarata; dar mai descoperise oi altele: p rinznd un lup oi un gnom hoinarind prin padure, aflase o gramada de lucruri. Patr ulele de gnomi tot mai umblau dupa pitici cu lupii oi erau nnebuni?i de furie ca Marele Gnom fusese ucis, ca mai-marelui lupilor i se arsese nasul oi ca fulgerele vrajitorului ucisesera mul?i dintre supuoii sai cei mai d e ncredere. Atta i spusesera lui Beorn dupa ce i silise s -o faca, dar el era sigur ca mai pregateau oi alte rele oi ca ntreaga armata a gnomilor, alia?i cu lupii, a veau de gnd sa dezlan?uie curnd un mare atac pe meleagurile umbrite de mun?i, ca s a-i gaseasca pe pitici sau sa se razbune pe oamenii sau pe fapturile care traiau acolo oi care oi nchipuiau ei ca-i adapostesc. - Povestea aceea a voastra mi-a placut mult, le spuse Beorn, dar acum, cnd snt con vins ca e adevarata, mi place oi mai mult. Va rog sa ma ierta?i ca nu v-am crezut pe cuvnt. Daca a?i trai lnga Codrul ntunecat, nu v-a?i

ncrede n cuvntul nimanui pe care nu-l cunoaote?i ca pe un frate sau chiar mai bine. Dar aoa stnd lucrurile, va pot spune doar ca am alergat acasa ct am putut de repe de, sa ma asigur ca snte?i n siguran?a oi sa va ofer tot ajutorul de care snt n star e. De acum ncolo o sa-mi schimb parerea despre pitici. L-au ucis pe Marele Gnom! spuse el chicotind fioros, ca pentru el. - Ce a?i facut cu gnomul oi cu lupul? ntreba Bilbo din senin. - Veni?i sa vede?i! zise Beorn oi ei l urmara n spatele casei.

Capul unui gnom statea nfipt de cealalta parte a por?ii, iar pu?in mai departe er a o blana de lup, batuta n cuie pe un copac. Era cumplit sa-l ai pe Beorn drept d uoman. Dar acum le era prieten, oi Gandalf se gndi ca ar fi n?elept sa-i spuna toa ta povestea oi scopul calatoriei lor, ca sa ob?ina de la el tot ajutorul pe care putea sa-l dea. Iata ce le-a fagaduit: va da fiecaruia cte un ponei oi lui Gandalf un cal, sa mea rga pna la Codru, oi-i va ncarca cu merinde care sa le ajunga, cu cumpatare, sapta mni ntregi; va mpacheta merindele astfel nct sa fie ct mai uoor de carat - nuci oi fa na, borcane sigilate cu fructe uscate oi vase rooii de pamnt pline cu miere, oi p rajituri coapte de doua ori, ca sa ramna multa vreme gustoase oi din care sa ajun ga sa mannci cte pu?in ca sa-?i ?ina multa vreme de foame. Re?eta lor era una dintre tainele lui Beorn; dar, n or ice caz, aveau miere, aoa cum aveau aproape toate felurile lui de mncare, oi erau bune la gust, cu toate ca-?i faceau sete. De apa nu aveau nevoie pna la padure le spuse - caci erau o gramada de izvoare oi praie pe drum. - n schimb, calatoria voastra prin Codrul ntunecat va fi neplacuta, grea oi pericu loasa, continua el. Acolo nu gasi?i nici apa, nici de ale gurii. Nu-i nca vremea nucilor (cu toate ca, pna ajunge?i n cealalta parte a padurii, s -ar putea sa oi t reaca vremea lor) oi nucile snt, poate, singurul lucru din tot ce creote acolo ca re se poate mnca; n padurea asta salbati-ciunile snt tainice, crude oi ciudate. Am sa va dau burdufuri de piele n care sa cara?i apa oi am sa va dau oi niote arcuri cu sage?i. Dar tare ma mai ndoiesc ca ceea ce ve?i gasi n Codrul ntunecat ar fi bun de mncat sau de baut. E un pru acolo - l otiu - e negru oi nvolburat oi curge de-a curmezioul drumului. Nu cumv a sa be?i de acolo sau sa va scalda?i n el, ca am auzit ca e fermecat, te vlaguie ote oi te face sa ui?i de toate. ai n umbrele negre de acolo nu cred ca o sa pute ?i ucide ceva hranitor sau nehranitor fara sa va departa?i de drum. ai asta NU T REBUIE S-O FACE?I, cu nici un chip. Astea snt toate sfaturile pe care vi le pot d a. Dupa ce intra?i n padure, nu va mai pot ajuta; va trebui sa va bizui?i pe noro cul oi curajul vostru oi pe merindele pe care vi le-am dat. ai cnd ajunge?i la in trarea n padure, va rog sa-mi trimite?i calul oi poneii napoi. Va doresc drum bun oi, daca va ntoarce?i vreodata pe aici, sa oti?i ca pentru voi uoa mea e oricnd de schisa. I-au mul?umit, fireote, cu o gramada de plecaciuni oi de saluturi, sco?ndu-oi scu fiile oi spunnd: "Supusul dumneavoastra, oh, stapn al marilor sali de lemn!" dar c uvintele lui grave i cam facusera sa-oi piarda curajul oi sim?ira cu to?ii ca ave ntura era mult mai periculoasa dect oi nchipuisera oi, n plus, chiar daca aveau sa nvinga toate pericolele de pe drum, la capatul lui i aotepta dragonul. Toata diminea?a aceea oi-au petrecut-o facnd pregatiri. Pu?in dupa orele douaspre zece au mncat cu Beorn pentru ultima data, oi dupa masa s-au urcat pe armasarii p e care-i mprumutasera de la el oi, lundu-oi ramas-bun de mai multe ori, au ieoit c alare pe poarta lui, n pas sus?inut. De ndata ce au trecut de gardurile lui nalte, la rasarit de pamnturile lui mprejmuit e, au cotit-o spre nord, apoi au mers pe un drum nspre nord-vest. Urmnd sfatul lui

Beorn, nu se mai ndreptara catre poteca principala a padurii, la miazazi de pamnt urile blanarului. Daca ar fi putut urma Trecatoarea nalta, un drum i-ar fi dus n j osul unui pru care cobora din mun?i oi se unea cu Rul cel Mare, cu Anduinul, mai mu l?i kilometri la sud de Carrock. n punctul acela era un vad adnc, pe care l-ar fi putut trece daca ar mai fi avut poneii, oi dincolo de el era un drum care ducea n spre padure oi nspre capatul vechiului ei drum. Dar Beorn i prevenise ca pe drumul acela umblau tot timpul gnomii, iar, dupa cte auzise el, poteca propriu-zisa a p adurii era acoperita cu balarii oi n partea dinspre rasarit nici nu mai era folos ita, ducnd la niote mlaotini pe unde nu se putea trece oi unde nu mai existau de mult poteci. Drumul se deschidea la rasarit, ntr-un loc care se afla departe, la sud de Muntele Singuratic, ceea ce nsemna ca, dupa ce ar fi ajuns n partea cealalta, ar mai fi trebuit sa faca un drum lung oi greu nspre nord. La nord de Carrock, liziera Codrului ntunecat se apropia de malurile Rului cel Mare, oi cu toate ca aici oi mun?ii cobo rau apropiindu-se de ele, Beorn i sfatuise sa aleaga drumul asta; caci ntr-un loc, la o distan?a de cteva zile calare la nord de Carrock, se a fla nceputul unei poteci mai pu?in cunoscute, care trecea prin Codrul ntunecat oi i ducea direct pna la Muntele Singuratic. "Gnomii, le spusese Beorn, nu vor ndrazni sa treaca Rul cel Mare mai aproape de do ua sute de kilometri la nord de Carrock oi nici sa se apropie de casa mea e bine pazita noaptea - dar eu, n locul vostru, ao ndemna caii sa alerge; ca, daca au de gnd sa atace curnd, trec rul la sud oi ncep sa cutreiere toata marginea padurii oi n cearca sa va izoleze, iar lupii wargi alearga mai iute dect calu?ii mei. Totuoi, snte?i mai n siguran?a daca merge?i spre nord, cu toate ca vi s-ar putea parea ca va ntoarce?i iar lnga fortare?ele lor; caci la asta se aoteapta ei cel mai pu?in, oi drumul pna la voi, ca sa va prinda, va fi astfel mai lung. ai acum pleca?i ct p ute?i de repede." Iata de ce naintau acum n tacere, galopnd ori de cte ori gaseau pamnt neted oi acoper it cu iarba: n stnga nso?indu-i mun?ii negri iar n departare aparnd dunga Anduinului, cu copaci pe mal, care se apropiau din ce n ce. Cnd o pornisera, Soarele abia se n dreptase catre apus, oi pna seara aoternu aur pe pamntul din jurul lor. Era greu s a te gndeo?ti ca n spatele lor puteau fi gnomi care sa-i urmareasca, oi cnd se depa rtara la mul?i kilometri de casa lui Beorn, ncepura iar sa cnte oi sa vorbeasca, o i sa uite de cararea ntunecata a padurii, care-i aotepta. Dar seara, cnd se lasa nt unericul oi vrfurile mun?ilor pareau nfricooatoare n lumina apusului, oi stabilira o tabara, pusera pe unul dintre ei de veghe, iar ceilal?i adormira agita?i, cu vi se n care-i urmareau urlete de lupi oi ?ipete de gnomi. A doua zi de diminea?a nsa zorile se ivira stralucitoare oi senine.

Pamntul era nvaluit de o cea?a alba ca de toamna oi aerul era rece, dar curnd Soare le aparu roou la rasarit oi pcla se risipi; umbrele erau nca lungi cnd o pornira di n nou la drum. oi continuara drumul nca doua zile, calare, nevaznd nimic n afara de iarba oi de flori, oi de pasari, oi de pomi risipi?i n jur, oi, pe alocuri, de tu rme mici de caprioare roocate pascnd sau stnd n miez de zi la umbra. Bilbo vedea di n cnd n cnd coarnele caprio-rilor ?onind din iarba nalta, la nceput crezuse ca snt c gi uscate de copac. A treia seara, erau att de nerabdatori oi se grabeau att de tare - caci Beorn le spusese ca e bine sa ajunga la marginea padurii devreme, a doua zi de d iminea?a -, nct oi continuara drumul dupa apusul Soarelui, noaptea, sub lumina Luni i. Cnd ncepu sa scada lumina, lui Bilbo i se paru mereu ca vede, undeva, la dreapt a sau la stnga, forma ntunecata a unui urs mare, care parea ca umbla dupa prada n a ceeaoi direc?ie cu ei. Dar cnd ndrazni sa-i pomeneasca lui Gandalf de asta, vrajit orul i raspunse doar: "Ssst, Fa-te ca nu observi".

A doua zi, o pornira nainte de a miji zorile, cu toate ca avusesera o noapte scur ta. De ndata ce se facuse lumina, vazusera padurea venindu-le, ca sa spunem aoa, n ntmpinare, sau aoteptndu-i ca un zid negru oi ncruntat n fa?a. Terenul ncepu sa urce oi sa tot urce, oi lui Bilbo i se paru ca se aoterne tacere n jurul lor. Pasarile ncepura sa cnte mai rar, cerbii disparura oi nu se mai vedeau nici macar iepurii. Dupa-masa ajunsera la geana Padurii ntunecate oi se odihnira sub crengile mari ale copacilor din margin e, care atrnau deasupra lor. Copacii aveau trunchiuri uriaoe oi noduroase crengi rasucite, frunze lunguie?e oi ntunecate la culoare. Pe trunchiuri creotea iedera care se tra apoi pe jos. - Ei, asta e Codrul ntunecat, spuse Gandalf. Cea mai mare parte din-tre padurile de la miazanoapte. Sper ca va place cum arata. Acum trebuie sa trimite?i napoi ca lu?ii aotia minuna?i, pe care i-a?i luat cu mprumut. Piticii ar fi vrut grozav sa protesteze, dar vrajitorul le spuse ca trebuie sa f ie nebuni: - Beorn nu e chiar att de departe pe ct va e?i fagaduiala, caci e un duoman foarte rau. tuneca, un urs mare mergnd cu noi sau stnd tabara, nseamna ca domnul Baggins are ochi fel, ursul nu numai ca va pazea nchipui?i oi oricum e mai bine sa va ?in Daca n-a?i vazut seara, dupa ce se n la dis-tan?a n lumina lunii oi pndindu-ne mai patrunzatori ca ai vootri. De alt

oi va calauzea, dar nici nu voia sa piarda poneii din ochi. O fi Beorn priete-nu l vostru, dar animalele oi le iubeote ca pe copiii lui. Nici nu va nchipui?i ce f avoare v-a facut sa va lase sa-i ncaleca?i calu?ii oi sa merge?i cu ei att de depa rte oi de iute, oi nici ce vi s-ar ntmpla daca a?i ncerca sa intra?i cu ei n padure. - Dar atunci, cu calul dumneavoastra cum ramne, ntreba Thorin, de ce n-a?i pomenit ca-l restitui?i? - N-am pomenit, fiindca nu-l restitui. - Dar dumneavoastra n-a?i fagaduit? - Las' ca am eu grija de asta. Nu-i restitui calul fiindca mai umblu cu el. Atunci oi dadura seama ca Gandalf avea inten?ia sa-i paraseasca taman la marginea Codrului ntunecat, oi i apuca disperarea. Dar nimic din ce i-au spus nu l-a facut sa-oi schimbe hotarrea. - V-am mai spus o data toate astea, cnd am aterizat pe Carrock, zise.

N-are rost sa mai discutam. Dupa cum v-am mai spus, am niote treburi urgente n su d. ai-am ntrziat oi aoa, batndu-mi capul cu voi. S-ar putea sa ne mai ntlnim nainte s se sfroeasca toata povestea, dupa cum s-ar putea fireote sa nu ne mai ntlnim nicio data. Asta depinde de norocul, de vitejia oi de mintea voastra. l trimit pe domnu l Baggims cu voi. V-am mai spus oi nainte ca are calita?i mult mai mari dect va nch ipui?i, oi curnd o sa le descoperi?i oi voi. Hai, Bilbo, curaj, nu mai face mutra asta mohorta! ai tu, Thorin, oi voi ceilal?i, nveseli?i-va! La urma urmei, e expe di?ia voastra. Gndi?i-va la comoara care va aoteapta la sfroit oi uita?i de padure oi de dragon, macar pna mine diminea?a! Cnd se facu "mine diminea?a", le spuse din nou acelaoi lucru. Aoa ca nu le ramases

e altceva de facut dect sa-oi umple burdufurile cu apa, de la un izvor limpede pe care l gasira lnga intrarea n padure, oi sa descarce calu?ii. oi mpar?ira traistele ct mai echitabil, cu toate ca Bilbo se gndi ca ceea ce avea el de carat era prea g reu oi prea obositor oi nu-i placea deloc ideea sa-oi trasca picioarele kilometri n oir cu toate astea n spinare. - N-ave?i nici o grija, spuse Thorin, ca se vor uoura fara sa vrem. Nu va trece mult oi merindele noastre vor ncepe sa scada, oi atunci ne va parea rau ca traist ele noastre nu-s mai grele.

n cele din urma oi luara ramas-bun de la ponei oi i ntoarsera cu capul spre casa. Ca lu?ii o pornira n trap vesel, parnd ncnta?i sa ntoarca spatele umbrelor din Codrul nt necat. Bilbo ar fi putut jura ca, o data cu plecarea calu?ilor, ceva care semana cu un urs parasi umbra copacilor oi o porni repede n urma lor, trindu-oi picioare le. Atunci oi lua ramas-bun de la ei oi Gandalf. Bilbo se aoezase pe pamnt, foarte nef ericit oi gndindu-se ce bine ar fi fost dac -ar fi putut sta oi el lnga vrajitor, pe calul lui nalt. Intrase pu?in n padure dupa masa de diminea?a (o masa foarte saracacioasa) oi i se paruse ntunecata ca noaptea oi plina de mist er. "?i da sentimentul ca ceva sta la pnda oi aoteapta", oi spuse n sinea lui. - La revedere! i spuse Gandalf lui Thorin. ai voua tuturor, la revedere! Drumul v ostru merge acum drept nainte prin padure. Dar sa nu parasi?i poteca! Daca o para si?i, nu mai ave?i dect una la o mie oanse s-o regasi?i sau sa mai ieoi?i vreodat a din Codrul ntunecat; oi atunci nu cred ca eu sau altcineva o sa va mai vada vre odata. - Trebuie neaparat sa trecem prin padure se vaita hobbitul. - Da, trebuie, spuse vrajitorul, daca vre?i sa ajunge?i n partea cealalta. Ori tr ece?i prin padure, ori renun?a?i la ceea ce cauta?i. ai n-am sa te las sa te ret ragi tocmai acum, domnule Baggins. Mi-e ruoine sa vad ca te gndeoti la una ca ast a. Trebuie sa ai grija de to?i piticii aotia, n locul meu, spuse el, rznd. - Nu, raspunse Bilbo, n-am vrut sa ma retrag. Am ntrebat doar daca exista vreun d rum ocolit. - Exista, daca vrei sa faci un ocol de patru sute de kilometri spre miazanoapte oi de doua ori pe att spre miazazi. Dar nici ala nu-i prea sigur. Prin par?ile astea nu exista drumuri sigure. Nu uita?i ca a?i trecut de marginea ?inutului Salbatic oi ca va pndesc fel de fel de distrac?ii, oriunde v-a?i duce. Nici n-a?i apuca sa nconjura?i Codrul ntunecat dinspre miazanoapte, oi v-a?i trez i n mijlocul Mun?ilor Ce?ooi, care snt de-a dreptul n?esa?i de gnomi oi paragnomi, oi fel de fel de monotri, dintre cei mai fiorooi. Ca s-o pute?i nconjura pe la miazazi, trebuie sa intra?i n ?ara Necromantului; oi nici chiar dumneata, Bilbo, n-ai nevoie de mine ca sa-?i spun ce-i cu vrajitorul asta hain. Nu va sfatuiesc sa va apropia?i de locurile strajuite de Turnul lui Negru. ?ine?i-va de poteca din padure, pastra?i-va umorul oi speran?ele, oi, cu o felie serioasa de noroc, a?i putea sa ieoi?i de aici ntr-o zi oi sa vede?i Mlao tinile ntinse, la picioarele voastre, oi dincolo de ele, departe, sus, nspre rasar it, Muntele Singuratic, unde traieote dragalaoul Smaug, care sper ca nu va aotea pta. - Tare ne mai ncurajezi, n-am ce spune, mormai Thorin. La revedere! Daca tot nu vii cu noi, mai bine pleaca oi nu mai spune nimic. - Bine, atunci drum bun; oi chiar bun sa fie, spuse Gandalf oi ntorcnd calul cobor n

spre Soare-apune. Dar nu rezista tenta?iei de a avea el ultimul cuvnt. nainte sa se fi departat prea tare ca sa mai poata fi auzit, se ntoarse oi, ducnd minile la gura, striga ceva. V ocea ajunse la urechile lor, pierduta: "La revedere, fi?i cumin?i, ave?i grija d e voi - oi NU PARASI?I CARAREA". Apoi se departa n galop oi curnd disparu cu totul. "Bine, bine, la revedere oi ple aca odata!" mormaira piticii, cu att mai furiooi, cu ct erau, ntr-adevar, plini de spaima ca-l pierdusera. Acum ncepea partea cea mai periculoasa a calatoriei. oi pu sera fiecare bocceaua cea grea oi burduful cu apa pe umar oi ntorcnd spatele lumin ii care ncalzea pamnturile de afara, se cufundara n codru.

VIII MUaTE aI PAIANJENI NAINTAU N aIR, unul dupa altul. Intrarea potecii, care dadea ntr-un tunel ntunecat, era ca un fel de arc, format din doi copaci mari care se nclinau unul catre celalalt, prea batrni oi nabuoi?i de iedera oi cu prea mul?i lic heni ca sa aiba mai mult de cteva frunze nnegrite. Poteca nsaoi era ngusta oi oerpui a pe dupa trunchiurile copacilor. Curnd, lumina de la intrarea padurii paru ca ra mne departe, n urma lor, ca o gaura mica oi stralucitoare; tacerea era att de adnca, nct, naintnd, picioarele lor pareau sa bufneasca, n timp ce to?i copacii se aplecau peste ei oi i ascultau. Dupa ce li se obionuisera ochii cu ntunericul, reuoira sa vada la o oarecare dist an?a, de o parte a cararii, un fel de licarire verde, ntunecata. Din cnd n cnd cte o raza sub?ire de Soare, care avea norocul sa se furioeze printr o deschizatura n frunzioul care se afla departe, deasupra lor, oi norocul oi mai mare sa nu se rataceasca printre crengile nclcite oi printre ramurelele ncurcate de dedesubt, se nfigea sub?ire oi stralucitoare n pamntul din fa?a lor. Dar asta se ntm pla rar oi, pu?in mai departe, nceta cu totul.

n padure erau veveri?e negre. ai cnd ochii patrunzatori ai lui Bilbo se obionuira cu ntunericul, ncepu sa le zareasca de cte ori treceau repede poteca oi o zbugheau n dosul trunchiurilor de copaci. Mai erau oi sunete ciudate, mrituri, zgomot de ncai erare oi de paoi care alergau pe sub arbori oi pe frunzele cazute care zaceau n mormane groase pe pamntul padurii; dar cine oi ce faceau acele zgomote, asta nu putea sa vada. Cel mai scrbos lucru din tot ceau vazut au fost pnzele de paianjen negre oi dese, cu fire foarte groase, ntinse d e cele mai multe ori de la un copac la altul sau nclcite n ramurile joase ale arborilor, n dreapta oi n stnga potecii. De-a curmezioul potecii nsa nu era nici urma; nu reuoeau sa-oi dea seama daca ramasese libera din cauza animalelor sau a altor pricini. Nu trecu mult oi ncepura sa urasca padurea cu aceeaoi patima cu care ursera galeri ile gnomilor, dar aveau oi mai pu?ine speran?e ca ar putea ajunge vreodata la ca patul ei. ai totuoi trebuiau sa mearga mai departe, mult dupa ce ncepuse sa li se faca rau de dorul Soarelui, oi al cerului, oi al vntului care sa le mngie fa?a. Su b acoperioul padurii aerul statea nemio-cat, totul parea ntunecat, nabuoitor oi ncr emenit pentru totdeauna. O sim?eau chiar oi piticii, care erau obionui?i cu sapa tul tunelelor oi care traiau uneori multa vreme fara sa vada lumina Soarelui; da r hobbitul, caruia i placeau gaurile doar ca locuin?a, iar nu ca sa-oi petreaca n

ele zilele de vara, sim?i cum treptat, treptat se nabuoa. Cel mai rau era noaptea. Se facea ntuneric bezna - nu ceea ce numi?i de obicei be zna, ci o bezna adevarata; att de neagra, nct nu mai puteai sa desluoeoti chiar nim ic. Bilbo ncerca sa-oi miote mna n fa?a nasului, dar nu reuoi s-o vada deloc. De fa pt, poate ca nu e corect sa spui ca nu vedeau nimic; vedeau ochi. Dormeau to?i s trns cuibari?i unul lnga altul, facnd de paza cu rndul; cnd i veni rndul lui Bilbo, u n ntunericul care-i nvaluia licariri oi, din cnd n cnd, perechi de ochi galbeni sau rooii sau verzi, car e l fixau de la mica distan?a, dupa care paleau ncet oi dispareau; o clipa mai trzi u ncepeau iaraoi sa luceasca n alta parte. Uneori luceau sus, pe ramuri, chiar dea supra lui; oi asta l nspaimnta cumplit. Dar ochii care i se pareau cei mai nesuferi ?i erau niote ochi palizi oi bulbuca?i. "Ochi de insecta, se gndi el, nu ochi de animal, parca snt mult prea mari." Cu toate ca nu era nca foarte frig, ncercara noaptea sa aprinda focuri de tabara, dar renun?ara repede. Focurile pareau sa atraga sute de ochi n jurul lor, deoi fapturile, fie ele ce-or fi fost, aveau grija sa nu li se vada n iciodata trupurile n plpirea slaba a flacarilor. Ce era oi mai rau e ca atrageau mi i de fluturi cenuoii sau negri, unii mari, aproape ct mna, care bateau din aripi o i bziau pe lnga urechile lor. Asta nu puteau suporta, dupa cum nu suportau nici lil iecii uriaoi, negri ca un joben: aoa ca renun?ara la foc oi mo?aira noapte de noapte n ntunericul adnc oi ireal. Toate astea continuara un timp care lui Bilbo i se paru o veonicie; oi i era mere u foame, caci oi dramuiau merindele cu mare grija. Chiar oi aoa, pe masura ce tre ceau zilele oi vedeau ca padurea nu se schimba cu nimic, ncepura sa fie ngrijora?i. Merindele nu vor ajunge la nesfroit; de fapt, ncepura chi ar sa scada. ncercara sa traga n veveri?e, dar pna sa ajunga sa doboare una pe pote ca, pierdura o gramada de sage?i. Apoi, cnd au nfipt-o oi au ncercat s-o mannce, oi-au dat seama ca avea un gust ngro-zitor, aoa ca au renun?at sa le mai vneze. Le era oi sete, caci nu prea aveau apa oi de cnd intrasera n padure nu vazusera ni ci un izvor oi nici un pru. Cam aoa stateau lucrurile cnd, ntr-o zi, descoperira o a pa curgatoare, care le taia drumul. Curgea repede, cu putere, oi drept de-a curm ezioul potecii, dar era destul de ngusta oi era neagra sau n orice caz aoa parea, n umbra. Noroc ca i prevenise Beorn ca altfel ar fi baut, oricare i-ar fi fost cul oarea, oi oi-ar fi umplut oi cteva dintre burdufurile goale. Dar aoa, se gndira do ar cum sa faca sa treaca pe malul celalalt fara sa se ude. Existase cndva un pod de lemn, dar putrezise oi cazuse, oi nu mai ramasesera dect stlpii rup?i lnga mal. Bilbo, ngenunchind la margine oi uitndu-se atent naintea lui. striga: - E o barca lnga celalalt mal. Ce bine ar fi fost sa fie de partea asta! - Ct crezi ca e pna acolo? ntreba Thorin, caci ntre timp oi dadusera seama ca, dintre to?i, Bilbo avea ochii cei mai patrunzatori. - Pu?in! Cel mult zece metri. - Zece metri? Eu ao fi zis ca snt cel pu?in treizeci, dar ochii mei nu mai vad ca acum o suta de ani. Oricum, e totuna daca snt zece sau o suta de metri. Nu putem sari pe partea cealalta oi nu cred ca-i bine sa ndraznim sa trecem prin apa cu p iciorul sau not. - atie vreunul dintre voi sa arunce o frnghie?

- La ce bun? Barca e sigur priponita chiar daca reuoim s-o aga?am, lucru de care ma ndoiesc - Nu cred ca e priponita, spuse Bilbo, deoi la lumina asta nu-mi pot da seama pr ecis, dar mie mi se pare ca abia a fost trasa la mal, care, tocmai n locul unde c oboara drumul pna la apa, e destul de jos. - Dori e cel mai puternic dintre noi, iar Fili e cel mai tnar oi are vederea cea mai buna, spuse Thorin. Ia vino-ncoace, Fili, oi vezi daca po?i zari barca de ca re vorbeote domnul Baggins. Fili spuse ca da. Dupa ce studie multa vreme locul, ca sa-oi dea seama de direc? ie, i puse pe ceilal?i sa-i aduca o frnghie. Aveau mai multe frnghii oi la capatul celei mai lungi legara unul dintre crligele mari de fier pe care le folosisera ca sa-oi prinda rani?ele de curelele de la umeri. Fili lua crligul n mna, l legana o clipa, apoi l arunca de cealalta parte a apei. Crligul facu, pleosc! n apa. - Prea aproape, spuse Bilbo, uitndu-se atent n fa?a lui. nca vreo doi metri oi ai f i nimerit drept n barca. Mai ncearca o data. Nu cred ca apa e att de vrajita, nct sa?i faca rau daca atingi pu?ina frnghie uda. Fili trase crligul napoi oi-l scoase din apa, dupa ce oovai totuoi o clipa. Apoi l arunca cu putere oi mai mare. - Mai ncet! spuse Bilbo. Ca acu' ai nimerit pe partea cealalta, drept n padure. Ha i, trage binioor. Fili trase ncet de frnghie oi dupa un timp Bilbo spuse: - Uourel! Crligul e acum pe barca. Sa speram ca se aga?a de ea. Se aga?a. Frnghia se ncorda, dar Fili trase n zadar. i veni ntr-ajutor Kili, apoi Oin oi Gloin. Au tras oi au tot tras pna cnd au cazut cu to?ii pe spate . Bilbo nsa era cu ochii n patru, aoa ca prinse frnghia oi cu o bucata de ba? respi nse barcu?a neagra care se apropia n graba de-a curmezioul apei. "Ajutor!" striga , oi Balin reuoi tocmai la timp sa prinda barca nainte s-o ia la vale, dusa de cu rent. - Deci era priponita, spuse el, uitndu-se la bareta rupta, care tot se mai balaba nea. Frumos a?i tras, baie?i, oi bine ca frnghia noastra a fost mai tare. - Cine trece primul? ntreba Bilbo. - Eu, raspunse Thorin, oi dumneata vii cu mine, mpreuna cu Fili oi Balin. Mai mult nu ?ine barca. Dupa noi o sa vina Kili oi Oin oi (Glom oi Don, o i pe urma Ori oi Nori, Bifur oi Bofur, oi la urma o sa vina Dwalin oi Bombur. - Eu snt ntotdeauna ultimul oi nu-mi place deloc! spuse Bombur. Azi sa treaca altu l la rnd. - N-ai dect sa slabeoti. Aoa cum eoti acum, trebuie sa vii cu ultima barca, cu nca rcatura cea mai uooara. ai nu bombani mpotriva ordinelor, c-o pa?eoti.

- N-avem vsle. Cum sa ajungem pe malul celalalt? ntreba hobbitul. - Mai da?i-mi o frnghie lunga oi nca un crlig, spuse Fili, oi cnd totul fost gata, a aruncat frnghia n ntuneric, ct s-a priceput el de sus. ai vaznd ca nu ma i cade la loc, au n?eles ca trebuie sa se fi prins de ramuri. Acum urca?i-va, spu se Fili, oi unul dintre noi sa traga de sfoara care s-a aga?at de copacul de pe malul celalalt. Iar altul trebuie sa ?ina crligul pe care l-am folosit prima data , oi, dupa ce o sa fim n siguran?a pe partea cealalta, l prinde de barca oi voi ce ilal?i o trage?i napoi. ai aoa se trezira curnd cu to?ii pe celalalt mal, n siguran?a, scapa?i de apa ferm ecata. Dwalin tocmai se ca?arase pe mal, cu frnghia nfaourata pe bra?, oi Bombur ( care continua sa bombane) se pregatea sa-l urmeze, cnd li se ntmpla totuoi un necaz . Se auzi un zgomot grabit de copite pe cararea din fa?a lor. ai din ntuneric apa ru deodata un cerb care alerga n goana. Se napusti printre pitici, i dadu jos ca p e niote popice oi se ncorda sa sara. Sari foarte sus oi trecu de partea cealalta a apei cu un salt puternic. Dar nu a junse cu bine acolo. Thorin era singurul care ramasese n picioare oi-oi pastrase calmul. ndata dupa ce debarcasera, oi ndoise arcul oi fixase o sageata, sa fie preg atit n caz ca ar fi aparut vreun pazitor ascuns al barcii. Arunca deci o sageata iute drept n fiara saritoare, care, ajungnd pe celalalt mal, se poticni. Umbrele o nghi?ira, dar auzira sunet de copite care se mpleticesc oi apoi se opresc cu totul.

Dar nainte ca piticii sa poata scoate vreun strigat de bucurie, l auzira pe Bilbo sco?nd un vaiet ngrozitor care i facu sa uite cu desavroire vnatul. "A cazut Bombur n apa, se neaca'" striga. ai din pacate, chiar aoa oi era. Cnd se napustise cerbul asupra lui, sarind peste el, Bombur abia pusese p iciorul pe pamnt. Piticul se mpiedicase, mpingnd barca de la mal; dupa care se rosto golise n apa neagra, minile lui lunecnd pe rada-cinile vscoase de pe margine, iar ba rca se departase rotindu-se ncet oi n cele din urma disparuse. Cnd ajunsera alergnd la mal, i se mai vedea doar caciuli?a deasupra apei. i aruncar a repede o frnghie cu un crlig. O prinse oi piticii l trasera la mal. Era, binen?ele s, murat de la par pna la cizme, dar asta nu era cel mai rau. Cnd l ntinsesera pe ma l, dormea adnc oi strngea frnghia att de tare, nct n-au reuoit n nici un fel sa i-o oi cu toate ncercarile lor de a-l trezi, continua sa doarma dus. Stateau apleca?i asupra lui, blestemndu-oi soarta oi lipsa lui de ndem-nare, oi vai carindu-se ca pierdusera barca fara de care nu se mai puteau ntoarce pe celalalt mal sa caute cerbul, cnd li se paru ca aud un sunet vag de goa rne n padure oi latratul unor cini n departare. Tacura cu to?ii, vrnd sa asculte; oi cum stateau aoa, li se paru ca aud zgomotul unei cete mari de vnatori care trece a pe la miazanoapte, dar nu vazura nimic. Ramasera multa vreme pe loc, fara sa ndrazneasca sa faca nici o mio-care. Bombur continua sa doarma, cu un zmbet pe fa?a lui rotunda, de parca nici nu i-ar fi pas at de necazurile care-i copleoeau. Deodata, n fa?a lor, pe carare, aparura niote caprioare albe, de fapt o caprioara oi c?iva cerbi tineri, albi ca zapada, tot att de albi, pe ct fusese primul cerb de nchis la culoare. Luceau n umbra. ai nainte ca Thorin sa poata striga, trei dintre pitici sarisera n picioare oi dadusera drumul la sage?i. Nici una nu paru sa ajun ga la ?inta. Caprioarele se ntoarsera oi disparura printre copaci, tot att de tacu te cum venisera. Piticii continuara sa trimita sage?i n direc?ia lor, dar n zadar! - Opri?i-va! Opri?i-va! striga Thorin; dar prea trziu. Piticii strni?i oi irosisera

ultimele sage?i; arcurile pe care le aveau de la Beorn nu le mai slujeau acum l a nimic. n seara aceea au fost cu to?ii foarte amar?i, iar n zilele urmatoare triste?ea i cop leoi cu totul. Trecusera peste rul fermecat. Padurea parea neschimbata. Totuoi, d aca ar fi cunoscut-o mai bine, oi s-ar fi gndit mai mult la n?elesul sunetelor vnat orii oi al apari?iei caprioarelor albe care le ieoisera n cale, oi-ar fi dat seam a ca se apropiau n sfroit de marginea de rasarit a padurii oi ca, daca oi-ar fi pu tut pastra curajul oi speran?a, ar fi ajuns curnd la niote copaci mai sub?iri oi niote locuri unde ncepea din nou sa apara lumina Soarelui. Dar nu otiau nimic din toate astea oi mai aveau oi o povara, pe Bombur, pe care trebuiau sa-l care cum puteau, achitndu-se cu rndul, cte patru, de treaba asta obos itoare, n timp ce restul le duceau traistele. ai daca n ultimele zile traistele lo r n-ar fi devenit att de uooare, n-ar fi reuoit nicio-data sa se descurce; dar un Bombur adormit oi zmbitor n locul unor traiste pline cu mncare, orict ar fi fost de grele, era un schimb cam nefericit. Mai trecura cteva zile oi ajunsera n situa?ia de a nu mai avea aproape nimic de mncat sau de baut. ai orict s -ar fi uitat prin jur, n padure nu creotea nimic hranitor; doar ciuperci oi buruieni cu frunze pal ide oi miros neplacut. La vreo patru zile departare de rul fermecat ajunsera ntr-un loc unde aproape ca n u existau al?i copaci dect fagi. n prima clipa s -au bucurat de schimbare, caci ai ci nu mai existau arbori oi umbra nu mai era chiar att de deasa. Mai era oi o lum ina verzuie de o parte oi de alta a cararii. Dar lumina nu le arata altceva dect oiruri nesfroite de trunchiuri drepte, cenuoii, ca stlpii unei sali uriaoe ai ntune coase. Era ceva mai mult aer oi un vnt care ouiera, dar totul suna a jale. Cteva f runze cazura foonind, amintindu-le ca se apropie toamna. naintnd, rascoleau cu pao ii lor frunzele moarte ale unui numar nesfroit de alte toamne, frunze ce zburau p este marginea potecii, de pe covoarele rooii ale padurii. Bombur continua sa doarma, iar ei obosira cu totul. Uneori auzeau rsete care-i ngr ijorau, alteori auzeau cntece, dar asta mai departe. Cei care rdeau aveau voci arm onioase, nu semanau a gnomi, iar cntecele erau frumoase, numai ca sunau sinistru oi ciudat aoa ca piticii nu sim?ira nici o alinare, ci, mai degraba, un ndemn de a fugi de prin locurile acelea, cu toata puterea care le mai ramasesera. Mai trecura nca doua zile oi descoperira ca drumul lor o lua n jos, oi curnd dupa a ceea se trezira ntr-o vale acoperita aproape n ntregime cu stejari puternici. - Oare chiar n-are sfroit padurea asta pacatoasa? spuse Thorin. Ar trebui sa se c a?ere cineva n vrful unui copac, sa ncerce sa scoata capul pe deasupra oi sa se uit e n jur. Singura solu?ie e sa alegem copacul cel mai nalt dintre to?i c?i se apleaca deasupra cararii. Binen?eles ca "cineva" nsemna Bilbo. L-au ales pentru ca cel care se ca?ara nu le putea fi de folos dect daca ajungea cu capul deasupra frunze-lor din vrf, oi pentr u asta trebuia sa fie destul de uoor ca sa-l ?ina crengile din vrf, care erau oi cele mai sub?iri. Bietul domn Baggins nu prea avea antrenament la ca?aratul n cop aci, dar ceilal?i l-au urcat pe crengile de jos ale unui stejar uriao ce creotea drept n mijlocul drumului, aoa ca n-a mai avut ncotro oi a trebuit n continuare sa urce cum se pricepea el mai bine. oi facu drum printre ramurile nclcite, primind tot timpul plesnituri n fa?a, se nverz i oi se murdari de la scoar?a batrna a crengilor mai mari, aluneca de mai multe o ri, dar oi recapata la timp echilibrul, oi n cele din urma, dupa ce se zbatu cumpl it ntr-un loc dificil unde nu parea sa existe nici o ramura care sa-i convina, aj unse la vrf. ai n tot timpul asta se

ntrebase daca nu cumva erau paianjeni n copac oi cum va mai cobor de acolo (altfel dect prin cadere). n cele din urma scoase capul pe deasupra bol?ii de frunze oi atunci vazu, ntr-adev ar, paianjeni. Dar erau dintre cei mici, de marime obionuita, oi umblau dupa fluturi. Lumina era ct pe-aci sa-l orbeasca, i auzea pe pitici stri gndu-l de jos, de undeva de departe, dar nu putea sa le raspunda; tot ce putea er a sa se ?ina strns oi sa clipeasca. Soarele stralucea puternic oi nu reuoi sa se obionuiasca cu el dect dupa multa vreme. Cnd, n sfroit, reuoi, vaz u de jur mprejurul lui o mare verde-nchis. ncre?ita ici-colo de adierea vntului; oi peste tot sute de fluturi. Trebuie sa fi fost din specia "mparatul purpuriu" - un fluture caruia i plac vrfurile copacilor din padurile de s tejar - dar aotia nu erau purpurii, ci negru-nchis, foarte nchis, catifela?i oi fara nici un fel de desen pe aripi. Se uita multa vreme la "mpara?ii negri" oi se bucura sim?ind adierea vntului n par oi pe fa?a; dar n cele din urma strigatele piticilor, acolo, jos, care ncepusera c hiar sa bata din picioare de nerabdare, i amintira de ceea ce trebuia sa faca. Or ict s-ar fi uitat, nu vedea dect ntinderi de arbori oi de frunze care se prelungeau la nesfroit. Inima lui, care se nseninase cnd vazuse Soarele oi sim?ise vntul pe fa ?a, i se cufunda iar pna-n calcie: nu aveau nici un pic de mncare, ca sa fie ndemnat sa se ntoarca acolo, jos. De fapt, dupa cum v-am mai spus, nu se aflau prea departe de marginea padurii; o i daca Bilbo ar fi avut mintea sa vada ce era de vazut, copacul n care se urcase, cu toate ca era nalt, se afla aproape de fundul unei vai largi, aoa ca, din vrful lui, ceilal?i copaci pareau ca se ridica de jur-mprejur ca marginile unei strach ini uriaoe; aoa ca nu se putea aotepta sa vada pna unde se ntindea padurea. Dar nu vazu nimic din toate astea oi cobor disperat, n cele din urma ajunse jos, zgriat, n calzit oi amart, oi n ntunericul peste care dadu nu reuoi sa vada nimic. Ceea ce povesti i facu, de altf el, ntr-o clipa oi pe ceilal?i sa devina la fel de trioti ca el. - Padurea se ntinde oi se tot ntinde, oi iar se ntinde, n toate direc?iile. Ce facem ? ai la ce-a servit sa trimitem un hobbit? strigara to?i, de parca ar fi fost vi na lui. Nu le pasa de fluturi nici ct negru sub unghie, iar cnd le povesti de adie rea minunata, pe care nu puteau s-o simta pentru ca erau prea graoi sa se ca?ere pna sus, se nfuriara de-a binelea. n seara aceea au mncat ultimele ramaoi?e oi firimituri pe care le mai aveau; aoa c a primul lucru pe care l-au observat cnd s-au trezit a doua zi de diminea?a, a fo st ca tot i mai rodea foamea, iar al doilea ca ploua oi ca din loc n loc picaturil e cadeau grele de-a lungul cararii. Aoa oi-au amintit ca pe deasupra li se mai u scase oi gura de sete, dar ploaia nu-i ajuta n nici un fel sa oi-o potoleasca; o sete grozava nu se potoleote stnd sub stejari uriaoi oi aoteptnd sa-?i cada o pica tura de apa pe limba, din ntmplare. Singura farma de alinare le veni, pe neaoteptate, de la Bombur. Se trezi brusc oi se ridica scarpinndu-se n cap. N-avea nici cea mai mica idee und e se afla oi nici de ce i era att de foame; uitase tot ce se ntmplase de cnd o pornisera la drum, n diminea?a aceea de mai, atunci, de mult. Ulti mul lucru de care-oi amintea era petrecerea din casa hobbi-tului, oi s-au stradu it mult pna au reuoit sa-l faca sa creada povestea numeroaselor ntmplari prin care trecusera de cnd plecasera.

Cnd auzi ca nu e nimic de mncare, se aoeza oi ncepu sa plnga, caci se sim?ea foarte slabit, nici nu se putea ?ine bine pe picioare. - De ce m-oi mai fi trezit? striga. Visam att de frumos! Se facea ca ma plimbam p rintr-o padure, cam ca asta, dar cu tor?e aprinse n copaci oi lampi care se legan au atrnate de ramuri, oi focuri care ardeau jos, pe pamnt; oi era o mare sarbatoar e, care se tot prelungea la nesfroit. ai mai era acolo oi un rege al padurilor, c u o coroana de frunze pe cap; cntau cu to?ii cntece vesele oi nici nu va pot spune sau enumera cte mncaruri sau bauturi minunate erau acolo. - Nici sa nu ncerci, spuse Thorin. De fapt, daca nu po?i vorbi despre altceva, ma i bine taci. Daca nu te-ai fi trezit, te-am fi lasat n padure cu visele tale tmpit e, cu tot; nu-i nici o placere sa te care cineva n spinare, dupa saptamni ntregi de por?ii scazute. Acum nu mai era nimic de facut dect sa-oi strnga curelele n jurul stomacurilor goal e, sa-oi ia traistele oi boccelele goale n spate oi sa-oi trasca picioarele, fara prea mari speran?e ca vor ajunge la capatul drumu-lui nainte sa leoine cu totul d e foame. Continuara aoa toata ziua, mergnd foarte ncet, cu mare oboseala, n timp ce Bombur nu nceta sa se vaite ca nu-l mai duc picioarele oi ca vrea sa doarma. - Nu, n-ai sa te culci! i spusera ceilal?i. Las' mai sim?i oi tu greutatea pe pic ioarele tale. ca destul te-am dus noi n spate. Totuoi, refuza sa mai faca vreun pas oi se arunca la pamnt. - N-ave?i dect sa merge?i mai departe, daca vre?i. Eu ma culc aici oi dorm, oi vi sez mncare, daca n-o pot avea altfel. ai sper sa nu ma mai trezesc niciodata. Tocmai atunci Balin, care se afla pu?in mai n fa?a, striga: - Ce-a fost asta? Mi s-a parut ca am vazut o licarire de lumina n padure. Se uitara cu to?ii oi n fa?a lor, ntr -un loc care li se paru destul de departat, vazura ceva roou licarind n ntuneric; apoi aparu nca o licarire, dupa care mai ?oni n ca una, lnga ea. O pornira cu to?ii n graba - se ridicase chiar oi Bombur - fara s a le pese ca vor da de troli sau de gnomi. Lumina era n fa?a lor oi n stnga potecii, oi cnd, n cele din urma ajunsera, la acelao i nivel cu ea, vazura clar ca sub copaci ardeau tor?e oi focuri, dar ca astea se aflau la o distan?a buna de poteca lor. - S-ar parea ca visurile mele se mplinesc, gfii Bombur, n urma lor. Voia sa se repe ada n padure, dupa lumini. Dar ceilal?i oi amintira ce le spusesera att vrajitorul, ct oi Beorn. - La ce ne-ar servi ospa?ul daca nu ne-am mai ntoarce vii de acolo? spuse Thorin. - Dar fara ospa? tot nu mai ramnem multa vreme n via?a, spuse Bombur, oi Bilbo i dadu ntru totul dreptate. Discutara multa vreme problema, ntorcnd-o pe fa?a oi pe dos, pna cnd n cele din urma cazura de acord sa trimita vreo doua iscoade, sa se furioeze pe lnga lumini oi sa afle ce reprezinta. Dar, pe de alta parte nu au reuoit sa se hotarasca pe cine sa trimita, nimeni nu parea nerabdator sa riote sa se piarda oi sa nu-oi mai gas easca niciodata prietenii. n cele din urma, n pofida faptului ca fusesera preveni?i, foamea i facu sa se hotar

asca, pentru ca Bombur continua sa le tot povesteasca despre toate lucrurile bun e pe care le mncase el n vis, la ospa?ul din padure; aoa ca parasira cu to?ii pote ca oi se cufundara mpreuna n inima padurii. Dupa ce se furioara oi se trra o buna bucata de drum, se uitara pe furio din spate le trunchiurilor oi vazura un luminio unde se taiasera mai mul?i arbori oi se ni velase pamntul. n luminio erau o gramada de inoi, fapturi care aratau ca elfii, mbr acate toate n verde oi cafeniu oi aoezate ntr-un cerc mare pe butucii rotunzi ai copacilor taia?i, n mijlocul lor era un foc oi pe c?iva dintre copacii din jur erau fixate tor?e; dar priveliotea care li se paru cea mai minunata era ca to?i mncau oi beau, oi rdeau cu pofta. Mirosul de carne fripta era att de ademenitor, nct fara sa mai aotepte sa se consul te unul cu altul, se ridicara cu to?ii oi se repezira n mijlocul cercului, singur ul lor gnd fiind sa ceara de mncare. Dar nici n-apuca primul sa paoeasca bine n poi ana, ca toate luminile se stinsera ca prin minune. Cineva lovi cu piciorul n foc, din care se ridicara scntei straluci-toare, ca niote rachete. Dupa care focul di sparu cu totul. Erau pierdu?i ntr-un ntuneric desavroit, fara urma de lumina, oi nu reuoira nici macar sa se gase asca unul pe altul, n orice caz nu nainte sa treaca multa vreme.

Dupa ce bjbira nnebuni?i prin ntuneric, mpiedicndu-se de buoteni, izbindu-se oi zdrel ndu-se de copaci, strignd oi ?ipnd pna cnd se trezi - probabil - toata padurea pe o raza de c?iva kilometri njur, reuoira n cele din urma sa se strnga cu to?ii ntr-un ma ldar oi sa se numere pe pipaite. Binen?eles ca ntre timp uitasera cu desavroire n ce direc?ie se afla poteca oi erau cu to?ii pierdu?i fara speran?a, n orice caz pna diminea?a. N-aveau ncotro! Trebuiau sa-oi petreaca noaptea acolo unde se aflau; nici macar n u ndraznira sa caute resturi de mncare pe jos de teama sa nu se piarda din nou unu l de altul. Dar abia apucasera sa se culce oi Bilbo tocmai ncepuse sa simta ca-l cuprinde somnul, cnd Dori, pe care cazusera sor?ii sa stea primul de veghe, spuse , ooptind raspicat: - Luminile se aprind din nou, uite acolo, oi snt mai multe ca oricnd. Sarira n sus to?i deodata. ai, ntr-adevar, vazura zeci de lumini sclipi-toare oi a uzira ct se poate de clar vocile oi rsetele dinainte. Se apropiara pe furio, unul dupa altul, fiecare atingnd spatele celui din fa?a. Cnd ajunsera aproape de ele, T horin spuse: - De data asta nu va mai repezi?i! Nimeni sa nu se clinteasca din ascunzatoare pn a nu-i spun eu. Am sa-l trimit nti pe domnul Baggins singur, sa vorbeasca cu ei. De el n-or sa se sperie ("Dar eu de ei?" se gndi Bilb o) oi, oricum, nadajduiesc ca nu-i vor face nici un rau. Cnd ajunsera la marginea cercului de lumini, l mpinsera brusc pe Bilbo din spate. ai nainte sa aiba timp sa-oi vre inelul n deget, se mpie-dica oi fa cu un pas, gata sa cada drept n mijlocul vlvatailor focului oi tor?elor. Dar totul se dovedi a fi n zadar. Luminile se stinsesera din nou oi se facu ntuneric bezna. Daca le-a fost greu sa se regaseasca prima oara, de data asta le-a fost oi mai g reu. Pe de alta parte, nu reuoira cu nici un chip sa-l gaseasca pe hob-bit. De ct e ori se numarau, ieoeau doar treisprezece la numar. Strigara oi-l chemara: "Dom nule Baggins! Bilbo! Hobbit! Hobbit afurisit! Hei! Fir-ai al naibii, unde eoti?" ai alte asemenea strigate. Dar nu primira nici un raspuns.

Tocmai pierdusera orice speran?a, cnd Dori se mpiedica de el, din pura ntmplare. Cazu, n ntuneric, peste ceea ce i se paru a fi un buotean oi descoperi ca era hobbitul; statea ghemuit oi dormea dus. Au trebuit sa-l scuture o gramada ca sa-l trezeasca, oi cnd se trezi, se arata foarte mul?u-mit. - Visam aoa de frumos! bombani. Se facea ca mannc un prnz nemaiauzit de bogat. - Doamne, Dumnezeule! I s-au dus min?ile ca lui Bombur, spusera. Nu ne vorbi des pre vise. Ospa?urile din vis nu-s bune de nimic, nu le po?i mpar?i cu noi. - Snt, probabil, cele mai bune pe care le voi capata vreodata n locul asta pacatos , mormai el, ntinzndu-se pe jos lnga pitici oi ncercnd sa adoarma din nou ca sa-oi re gaseasca visul. Dar acelea nu fusesera ultimele lumini din padure. Mai trziu, cnd mbatrni noaptea, K ili, care statea de veghe, veni oi i trezi din nou pe to?i, spunnd: - A aparut o adevarata vlvataie aici, aproape. Parca s -au aprins deodata, ca pri n minune, sute de tor?e oi zeci de focuri. Ia asculta?i cntecul oi harfele! Dupa ce ascultara un timp, ntinoi pe jos, oi dadura seama ca nu pot rezista dorin? ei de a se apropia oi de a ncerca nca o data sa ob?ina ajutor. Sarira, aoadar, iaraoi n picioare. De data asta rezultatul fu ntr-adevar dezastruo s. Petrecerea pe care o vazura era mai mare, mai grozava ca cele dinainte; oi n c apul unui oir lung de petrecare?i statea un rege al padurilor, cu o coroana de f runze pe parul lui auriu. Regele asta semana foarte tare cu figura pe care spuse se Bombur ca ar fi vazut-o n vis. Elfii oi treceau niote castroane din mna n mna, pe deasupra focurilor, cntau din harfa oi din gura. Parul lor lucios era mpletit cu f lori; la gulere oi la brie aveau giuvaie-re stralucitoare, cu pietre verzi oi alb e, iar fe?ele oi cntecele lor erau pline de veselie. Cntau clar, puternic oi frumo s. ai drept n mijlocul ospa?ului, aparu brusc Thorin. Se facu o liniote totala, drept la jumatatea unui cuvnt. ai se stinsera toate lum inile. Flacarile sarira n sus, transformndu-se n fum negru. Ochii piticilor se umpl ura de scrum oi de cenuoa. ai padurea se umplu din nou de vaietele oi strigatele lor. Bilbo se trezi alergnd n cerc (sau, cel pu?in, aoa i se paru) oi strignd : "Dori, N ori, Ori, Oin, Gloin, Fili, Kili, Bombur, Bifur, Bofur, Dwalin, Balin oi Thorin Scut-de-Stejar!" n timp ce niote fapturi pe care nu le putea vedea sau sim?i face au oi ele la fel n jurul lui (strignd din cnd n cnd oi "Bilbo!"). Dar vaietele celorl al?i se departau din ce n ce, devenind tot mai slabe, cu toate ca dupa un timp i se paru ca se schimbasera n ?ipete oi strigate de ajutor, la mare distan?a, n cele din urma toate zgomotele se potolira oi Bilbo ramase singur, ntr-o liniote oi o bezna desavroite. A fost una dintre clipele lui cele mai nenorocite. Curnd nsa ajunse la concluzia c a nu serveote la nimic sa ncerce sa faca ceva nainte sa apara ziua oi lumina oi ca e inutil sa bjbie ncoace oi ncolo, obosindu-se fara nici o speran?a ca va putea mnca oi astfel se va putea ntrema. Se aoeza deci sprijinindu-se cu spatele de un copa c oi ncepu sa se gndeasca, nu pentru ultima oara, la vizuina lui departata, cu cam arile ei minunate. Era adnc cufundat n gnduri, visnd ounca, ochiuri oi pine prajita c u unt, cnd sim?i ca l atinge ceva. Ceva care seamana cu o sfoara groasa oi lipicio

asa oi care se afla chiar lnga mna lui stnga. iar cnd ncerca sa se miote, descoperi c a picioarele lui erau nfaourate n aceleaoi sfori; ncerca sa se ridice oi cazu imedi at la loc. Apoi paianjenul uriao, care se grabise sa-l lege pe cnd mo?aia, veni din spate oi se repezi asupra lui. Bilbo nu reuoi sa vada dect ochii fapturii, dar i sim?i pic ioarele paroase n timp ce se straduia sa nfaooare firele ei scrboase n jurul lui. Avusese mare noroc ca se trezise la timp. O clipa mai trziu n-ar mai fi fost n sta re sa faca nimic. Acum nsa se lupta cu disperare oi scapa. A trebuit sa respinga cu minile faptura care ncerca sa-l anihileze cu un fel de otrava, aoa cum fac paia njenii cu muotele. Deodata oi aminti de sabie oi o scoase din teaca. Paianjenul s ari napoi oi Bilbo avu timp sa taie firele oi sa-oi elibereze picioarele. Dupa as ta se pregati sa atace. Fireote ca paian-jenul nu otia ca exista fiin?e care pur tau asemenea ace la oold, ca altfel ar fi fugit mai repede. Bilbo se repezi la e l nainte sa poata disparea oi-l lovi cu sabia drept n ochi. Paianjenul, nnebunit de furie, ncepu sa sara oi sa danseze, oi sa arunce cu picioarele n toate direc?iile , cu smucituri ngrozi-toare, pna cnd Bilbo l ucisese cu o noua lovitura de sabie. Du pa asta cazu oi multa vreme nu-oi mai aminti de nimic. Cnd oi reveni, lumina era slaba oi cenuoie, aoa cum e ziua n padure. Paianjenul zacea mort lnga el oi lama sabiei avea pete negre pe ea. ntr-un fel, uc iderea paianjenului uriao, de unul singur, n ntuneric, fara ajutorul vrajitorului sau al piticilor, sau al altcuiva, nsemna mare lucru pentru domnul Baggins. ai, o tergndu-oi sabia de iarba oi punnd-o napoi n teaca, se sim?i alt hobbit, mult mai ap rig oi mai viteaz, cu toate ca-i chioraiau ma?ele de foame. - Am sa-?i dau un nume, i spuse el sabiei, am sa-?i spun "?eapa." Dupa asta ncepu sa exploreze mprejurimile. Padurea era sinistra oi tacuta; dar tre buia sa-oi caute prietenii; asta n primul rnd; oi nici nu puteau fi prea departe, daca nu cumva i prinsesera elfii (sau alte fapturi oi mai rele) oi-i facusera pri zonieri. Bilbo sim?i ca e periculos sa strige oi ramase multa vreme pe loc, ntrebn du-se n ce direc?ie o fi drumul oi pe unde s-o ia mai nti ca sa-i caute. - Vai, de ce n-am ?inut minte sfatul lui Beorn oi al lui Gandalf, se vaicari el. De ce belea am dat cu to?ii! CU TO?II! Ce bine ar fi sa fim iar mpreuna: e cumplit sa fii singur. n cele din urma ghici, de bine de rau, direc?ia din care venisera strigatele de a jutor n timpul nop?ii - oi spre norocul lui (se nascuse cu o por?ie buna de noroc ) ghici mai mult sau mai pu?in exact, dupa cum ve?i vedea. Se hotar, aoadar, s -o ia n direc?ia aceea, strecurndu-se ct se pricepu el mai bine. Dupa cum v-am mai sp us, hobbi?ii se pot mioca fara zgomot, mai ales prin padure. ai, n plus, nainte de a o porni la drum, Bilbo oi mai pusese oi inelul n deget. Aoa ca paianjenii nici nu l-au vazut, nici nu l-au auzit ca vine. Un timp oi continua drumul pe furio, pna cnd vazu un fel de umbra neagra oi deasa n fa?a lui, neagra chiar oi pentru padurea aceea; era ca o pata a nop?ii care nu s e risipea niciodata. Pe cnd se apropia, vazu ca e vorba de pnze de paianjeni, una n spate, alta deasupra oi nclcita cu nca una, oi deodata, aoeza?i pe crengile de dea supra lui, vazu paianjenii uriaoi oi fiorooi, oi, deoi avea inelul n deget, ncepu sa tremure de spaima sa nu-l descopere. Stnd dupa un copac, se uita multa vreme l a un grup de paian-jeni, apoi n tacerea oi nemiocarea padurii, oi dadu seama ca fa pturile acelea dezgustatoare vorbeau ntre ele. Vocea lor era ca un fel de ssit oi s

cr?it sub?ire, dar reuoi totuoi sa n?eleaga multe dintre cuvintele pe care le roste au. Vorbeau despre pitici. - A fost o lupta crncena, dar a meritat, spuse unul. Ce piei groase oi nesuferite au! Dar snt sigur ca trebuie sa fie buni oi zemooi. - Numai nu-i lasa sa stea prea mult, spuse al treilea. Nu snt aoa de graoi ct ar t rebui sa fie N-au mncat prea bine n ultima vreme. - Uside-i, hai, ssi al patrulea, uside-i acum. ai atrna-i pe urma. - Eu snt sigur c-au oi murit, spuse primul. - Nici gnd! Am vazut adineauri unul care se zbatea. Tocmai se trezise, ca sa spun aoa, dintr-un somn mi-i-nunat. Vre?i sa-l vede?i? ai zicnd asta, unul dintre paianjenii graoi alerga pe o sfoara pna ajunse la vreo zece legaturi atrnate n oir, de o craca nalta. Observndu-i pentru prima oara balaban indu-se n umbra, Bilbo se ngrozi cnd vazu un picior de pitic prin capatul unora din tre legaturi sau ici-colo cte un vrf de nas, un pic de barba sau de scufie. Paianjenul se duse la cea mai grasa dintre legaturi - "Trebuie sa fie bietul Bom bur", oi spuse Bilbo - oi ciupi tare nasul care ieoea din legatu-ra. Se auzi un ? ipat nabuoit dinauntru oi deodata din legatura ?oni un deget de la picior, care -l lovi pe paianjen puternic oi direct. Bombur tot mai avea vlaga. Se auzi un zgom ot ca o lovitura data ntr-o minge de fotbal dezumflata oi paianjenul furios cazu de pe craca, prinzndu-se n ultima clipa cu propriul sau fir. Ceilal?i rsera: - Ai avut dreptate, spusera, carnea e vie oi loveote. - Le pun eu capac la to?i, curnd, ssi paianjenul cel furios, ca?arndu-se din nou pe craca. Bilbo oi dadu seama ca venise vremea sa faca ceva. Nu se putea ca?ara pna la lighi oane oi n-avea cu ce sa traga n ele. Uitndu-se n jur, vazu totuoi ca n locul acela e rau multe pietre care zaceau n ceea ce parea sa fi fost un pru, dar care acum secas e. Bilbo se pricepea destul de bine sa ?inteasca cu pietre oi nu-i trebui mult pna s a gaseasca una frumoasa, neteda, n forma de ou, care sa i se potriveasca foarte b ine n mna. Cnd era mic se antrena aruncnd cu pietre spre o anume ?inta, pna cnd to?i epurii, toate veveri?ele oi chiar pasarile

ncepusera sa dispara din calea lui cu iu?eala fulgerului ori de cte ori l vedeau ca se apleaca; chiar dupa ce crescuse, tot oi mai petrecea o buna parte din timp tr imitnd sage?i ntr-o ?inta sau aruncnd inele ntr-un ?aruo, mpuocnd vergeaua, jucnd po e sau bile, sau alte jocuri paonice. Da, n afara de rotocoale de fum, ghicitori o i gatit, se mai pricepea nca la o grama-da de lucruri despre care n-am avut timp sa va spun. N-am nici acum. n timp ce hobbitul culegea pietre, paianjenul ajunses e la Bombur; cteva clipe mai trziu ar fi fost mort. Dar tocmai atunci Bilbo ?inti. Piatra izbi paianjenul cu putere n cap, facndu-l sa cada leoinat din copac, trosc! la pamnt, cu picioa rele ncovrigate. Piatra urmatoare zbura vjind printr-o pnza mare de paianjen, muocn-du-i firele, facnd u-i vnt paianjenului care statea n mijlocul ei oi pac! ucigndu-l. Dupa asta s-a cre at o mare panica n colonia de paianjeni, oi pot sa va asigur ca un timp au uitat de pitici. Nu-l vedeau pe Bilbo, dar ghiceau din ce direc?ie veneau pietrele. Ao a ca se repezira spre hobbit, iu?i ca fulge-rul, alergnd, leganndu-se, aruncndu-oi

firele lungi n toate direc?iile, pna cnd aerul paru ca se umple de frnghii flfiitoare . Dar Bilbo se furioa ndata n alt loc. Se gndea sa ncerce sa atraga paianjenii, sa-i f aca sa se departeze tot mai mult de pitici; oi n acelaoi timp sa-i faca sa devina curiooi, nervooi oi furiooi. Cnd ajunsera vreo cincizeci n locul unde se aflase e l pu?in mai devreme, mai arunca niote pietre n ei oi ntr-unii care se oprisera n ur ma lor; apoi, dansnd printre copaci, ncepu sa cnte un cntecel care sa-i nfurie oi mai tare oi sa-i faca pe to?i sa-l urmeze, oi, n acelaoi timp, sa-i faca pe pitici s a-l auda. Iata ce cnta: Un paianjen ?ese-n pomu' nalt Gras, batrn, nu poate sa ma vada, Ghem cu picioare, ghem cu picioare, Tu te faci ca n-ai habar, Dar vrei, vad eu prea bine, Sa-?i cad oi eu n nada. Blegulea, batrnul, umflat peste masura, Blegulea, batrne, tu chiar nu vrei sa vii? Batrne pntecos, Ia vino pu?in mai jos, Ca sus n-ai sa ma prinzi. Blegulea, zau sa otii! Planul nu era poate prea grozav, dar nu uita?i ca Bilbo a trebuit sa-l nascoceas ca ntr-o clipa oi nca ntr-o clipa foarte grea. n orice caz, oi-a atins scopul. n timp ce cnta, continua sa arunce cu pietre oi mai batea oi tactul cu piciorul. Aproap e to?i paianjenii care se aflau de fa?a se luara dupa el. Unii cazura din copaci , al?ii alergara de -a lungul crengilor, se leganara facndu-oi vnt de pe un copac pe altul sau aruncnd fire noi peste spa?ii ntunecate. Se napustira n direc?ia cntecu lui mult mai repede dect se aoteptase Bilbo. Erau ngrozitor de supara?i. Nu era vo rba numai de pietre; paianjenilor nu le-a placut niciodata sa li se spuna "Ghem cu picioa-re", iar "Blegulea" e o insulta pentru oricine. Bilbo alerga spre alt loc, dar paianjenii alergara n grupuri, n diferite locuri di n luminioul unde locuiau, oi ?eseau acum pnze ca sa nchida toate spa?iile libere d intre trunchiurile de copaci. n cteva clipe hobbitul avea sa se trezeasca prins ntr e pnzele groase, sau cel pu?in asta era inten?ia paianjenilor. Stnd acum n mijlocul insectelor care -l haituiau oi tot ?eseau de zor, Bilbo oi lua inima n din?i oi nc epu un nou cntec: Grasul Lob oi tontul Cob Mreje-au nceput sa-ntinda; Snt gustos, o otiu prea bine,

Dar n-au sa ma prinda. Snt aici, musca cea rea. Voi, plini de-osnza. Mult prea leneoi sa ma prinde?i, n scrboasa pnza. ai cu aceste cuvinte se ntoarse oi descoperi ca ultimul spa?iu dintre doi copaci n al?i fusese nchis cu pnza - din fericire, nu una ?esuta serios, ci doar oiruri mar i de sfoara-de-paianjen de grosime dubla, ntinse n graba de la un trunchi la altul . Bilbo scoase sabia lui cea mica, ciopr?i firele oi se departa cntnd. Paianjenii vazura sabia, cu toate ca nu cred ca oi-au dat seama ce e, oi ntr-o cl ipa toata ceata se napusti alergnd spre hobbit, pe pamnt oi pe crengi, leganndu-oi picioarele paroase oi apucnd totul cu cleotii oi cu torcatoarele, n timp ce ochii li se bulbucasera oi spumegau. l urmara prin padure pna cnd Bilbo ajunse la limita pna unde ndraznea sa se ncume-te. Apoi, facnd chiar mai pu?in zgomot dect un ooricel, se ntoarse pe furio de unde plecase. atia ca timpul era pre?ios, ca nu va trece mult oi paianjenii se vor ntoarce la copacii unde i atrnasera pe pitici. Aoa ca tre buia sa-i sal-veze n mare graba. Lucrul cel mai greu era sa se ca?are pe craca ce a lunga de care atrnau legaturile. Nu cred ca ar fi reuoit daca unul dintre paian jeni n-ar fi lasat, din fericire, sa atrne un fir pna jos; cu ajutorul acestui fir , cu toate ca i se lipea de mna oi-l durea, Bilbo se urca n copac unde dadu nas n nas cu un paianjen batrn, cu o minte cam nceata oi cam gras la trup, care ramases e sa pazeasca prizonierii oi i tot ciupise sa vada care era cel mai zemos oi mai bun de mncat. Se gndise sa nceapa ospa?ul n lipsa celorlal?i, dar domnul Baggins era grabit, oi nainte ca paianjenul sa-oi dea seama ce se ntmpla, sim?i o mpunsatura oi se rostogoli mort de pe craca. Lucrul urmator pe care trebuia sa-l faca Bilbo era sa elibereze un pitic. Cum? D aca taia firul care-l ?inea spnzurat, nefericitul se prabuoea, buf! la pamnt, care se afla la mare distan?a. naintnd cu smucituri pe craca (ceea ce i facu pe bie?ii pitici sa danseze oi sa se balabane ca niote fructe coapte), ajunse la prima leg atura. "Fili sau Kili", se gndi el dupa vrful unei scufii albastre care ieoea n partea de sus. "Probabil ca Fili", deduse dupa vrful unui nas lung care ieoea din pachetul de fire nfaourate. Plecndu-se peste el, reuoi sa taie majoritatea firelor tari oi lipicioase, dupa care, binen?eles, dnd din mini oi din picioare, Fili aparu n ntregim e.

Ma tem ca Bilbo ncepu sa rda cnd l vazu miocndu-oi minile oi picioa-rele ?epene, n t ce se balansa pe firul de paianjen ce-i trecea pe sub bra?e, lacndu-l sa semene cu o jucarie caraghioasa care salta pe srma. Pna la urma reuoi totuoi sa-l ridice pe Fili pe craca; dupa care Fili facu tot ce -i statu n putere sa-l ajute pe hobbit, cu toate ca era bolnav din pricina otrave i de paianjen oi a faptului ca statuse atrnat aproape toata noaptea oi toata ziua dinainte acoperit de firele nfaourate n jurul lui, prin care nu-i ieoea dect nasul cu care trebuia sa respire. I-a trebuit o veonicie sa-oi poata scoate scrbooenia aceea din ochi oi din sprncene, ct despre barba, a trebuit s-o taie aproape pe to ata. n orice caz, ncepura amndoi sa ridice nti un pitic, apoi altul sus pe craca oi s a-i elibereze, taindu-le firele. Nici unul dintre pitici nu se afla ntr-o stare mai buna ca Fili, iar unii dintre ei se sim?eau chiar mai rau. Unii aproape ca n-avusesera cum sa respire (vede?i, aoadar, ca nasurile lungi snt, uneori, folositoare), iar al?ii se otravi-sera cu mplit.

Astfel i scapara pe Kili, Bifur, Bofur, Dori oi Nori. Bietul Bombur era istovit. Era cel mai gras oi fusese ciupit oi nghiontit fara ncetare - aoa ca se rostogoli pur oi simplu de pe craca oi cazu, buf! pe pamnt, din fericire pe ni ote frunze care se aflau acolo, ramnnd ntins pe jos. Cnd ncepura sa se ntoarca paianjenii, mai rai ca niciodata, mai erau nca cinci pitici atrna?i de capa tul crengii. Bilbo se ntoarse repede la celalalt capat al crengii, aproape de trunchi, oi-i opri pe cei care ncercau sa se ca?are sus. oi scosese inelul cnd l salvase pe F ili oi uitase sa-l puna la loc, aoa ca ncepura to?i sa bolboro-seasca oi sa ssie.

- Acum te vedem, strpitura pacatoasa! Las'ca te mncam noi oi-?i lasam oasele oi pi elea atrnate de un copac! ! Are un ac, nu-i aoa? Lasa ca tot l prindem oi-l atrnam u-n jos, o zi sau doua. n timp ce se ntmplau toate astea, ceilal?i pitici se munceau sa elibereze restul pr izonierilor, taind firele cu cu?itul. Curnd aveau sa fie to?i liberi, deoi nu era clar ce avea sa urmeze dupa asta - paianjenii i prin-sesera destul de uoor n noap tea din ajun, dar atunci i luasera prin sur-prindere oi pe ntuneric. De data asta se anun?a o lupta crncena. Deodata Bilbo observa ca mai mul?i paianjeni se strnsesera n jurul lui Bombur, care zacea pe jos, oi l legasera din nou, trndu-l acum dupa ei. Bilbo scoase un racnet oi ncepu sa ciopr?easca paianjenii din fa?a lui. Aceotia se retrasera iute, iar el se tr n patru labe oi cazu din copac drept n mijlocul celor de jos. Sabia lui mica era pentru ei un nou fel de n?epatu-ra. Lo vea fara mila n toate direc?iile! Lucea ncntata parca, n timp ce-i njunghia. Ucise vreo jumatate de duzina nainte ca ceilal?i sa se hotarasca sa se r etraga oi sa-l lase pe Bombur lui Bilbo. - Cobor?i! Cobor?i! le striga el piticilor care stateau pe craca. Nu mai sta?i aco lo sus, ca va acopera cu plase! Vedea paianjeni care se ngrama-deau pe to?i copac ii dimprejur, trndu-se pe crengi deasupra piticilor. Piticii se rostogolira, sarira sau cazura pe jos, to?i unsprezece gramada, major itatea neputinciooi, reuoind cu greu sa se ?ina pe picioare. Se strnse-ra, n sfroit , to?i doisprezece, numarndu-l oi pe bietul Bombur, care statea sprijinit de o pa rte oi de alta de varul lui, Bifur, oi de fratele lui, Bofur; Bilbo dansa n preaj ma lor, fluturnd sabia, n timp ce sute de paianjeni furiooi se holbau la ei de pes te tot, din jur oi de deasupra. Situa?ia era destul de disperata. Atunci ncepu batalia. Unii pitici aveau cu?ite, al?ii be?e oi to?i aveau la ndemna pietre, iar Bilbo avea pumnalul lui elfesc. Reuoira sa respinga paianjenii o data oi nca o data, oi chiar sa ucida mul?i dintre ei. Dar asta nu putea contin ua la nesfroit. Bilbo era aproape mort de oboseala; doar patru dintre pitici erau n stare sa se ?ina pe picioare, oi nu mai era mult pna cnd urmau sa fie cu to?ii d obor?i ca niote muote sleite. Paianjenii ncepusera iaraoi sa-oi ?easa pnza n jurul lor, de la un copac la altul. Pna la urma Bilbo nu reuoi sa gaseasca alt plan dect sa le spuna piticilor taina inelului. Nu-i prea convenea, dar n-avea ncotro.

- Eu o sa dispar, spuse. ai daca pot, o sa distrag aten?ia paianjenilor. Voi tre buie sa ramne?i mpreuna oi s-o lua?i n direc?ia opusa, nspre stnga. Cam pe acolo treb uie sa merge?i, ca sa da?i de locul unde am vazut focurile elfilor ultima data. A fost greu sa-i faca sa n?eleaga, pe de-o parte din pricina ca erau ame?i?i oi p e de alta, din pricina strigatelor, pocniturilor de ba? oi a pietrelor aruncate; dar dupa un timp Bilbo sim?i ca lucrurile nu mai pot suferi amnare - paianjenii strngeau cercul tot mai tare. oi puse brusc inelul oi, spre marea uimire a piticil or, disparu. Pu?in mai trziu, se auzi o voce spunnd "Grasul Ghem cu picioare", printre copaci, departe, n stnga. Asta i nelinioti grozav pe paianjeni. Se oprira, oi unii o pornir a n direc?ia vocii. "Ghem cu picioare" i facu sa se

nfurie n aoa hal, nct oi pierdura min?ile. Apoi Balin, care n?elesese planul lui Bilb mai bine dect ceilal?i, conduse atacul. Piticii, ghemui?i unul ntr-altul, formnd un manunchi compact oi aruncnd cu pietre c a o grindina, urmarira paianjenii spre stnga oi sparsera cercul. Strigatele oi cnt ecul care se auzeau departe, n urma lor, se oprira brusc. Spernd cu disperare ca Bilbo nu fusese prins, piticii oi continuara drumul. Dar nu destul de repede. Erau bolnavi oi obosi?i, oi cu toate ca mul?i dintre paianjen i se aflau destul de aproape n urma lor, nu puteau

nainta dect oontc-oontc. Cnd oi cnd trebuiau sa se ntoarca sa lupte cu fapturile car ajungeau din urma; c?iva paianjeni se oi urcasera n copacii de deasupra lor oi ar uncau fire lungi oi lipicioase nspre ei. Lucrurile se stricasera iaraoi cam rau, cnd, deodata, Bilbo reaparu oi ataca paia njenii ului?i, dintr-o parte. - Pleca?i, pleca?i, striga el, ca-i mpung eu!

ai i mpunse. Se repezea nainte oi napoi, ciopr?ind fire de paianjen, tocndu-le picioa ele oi spintecndu-le trupurile grase cnd se apropiau prea tare. Paianjenii se umfl au de furie, bolboroseau ai spumegau, oi ssiau blesteme fioroase. "?eapa" i sperias e de moarte oi acum, cnd aparuse din nou, nu ndrazneau sa se apropie dect pna la un punct. Aoa ca, orict ar fi blestemat-o, prada lor se departa ncet, dar sigur. A fo st ngrozitor, lucrurile au parut sa dureze la nesfroit. Dar n cele din urma, tocmai cnd Bilbo sim?ea ca nu mai poate ridica mna nici pentru o singura lovitura, paianjenii renun?a ra sa-i mai urmareasca oi se ntoarsera, dezamagi?i, n colonia lor cea neagra. Piticii vazura atunci ca ajunsesera la marginea unui cerc unde arsesera focurile elfilor. Dar nu-oi dadeau seama daca era vorba de vreunul dintre focurile pe ca re le vazusera n noaptea din ajun. Totuoi, parea ca peste locurile acelea pluteot e un fel de vraja. Avea alta culoare care nu le placea deloc paianjenilor. Oricu m, lumina era aici mai verde oi ramurile mai pu?in groase oi amenin?atoare, aoa ca avura norocul sa se poata odihni, sa-oi poata trage sufletul. Zacura o vreme, suflnd oi gfind. Dar nu trecu totuoi prea mult oi ncepura sa puna ntr ebari. i cerura lui Bilbo sa le explice n cele mai mici amanunte cum se facea neva zut, iar Inelul pe care -l gasise i interesa att de tare, nct un timp uitara de prop riile lor necazuri. Balin, mai cu seama, insista sa i se spuna de mai multe ori povestea cu Gollum, cu ghicitorile oi tot restul, oi unde, oi cum gasise Inelul. Dupa un timp nsa lumina ncepu sa scada oi atunci ntrebarile se schimbara: unde se aflau, unde era cara-rea, unde puteau gasi ceva de mncare oi ce trebuiau sa faca n continuare?

Repetau aceste ntrebari ntruna oi pareau ca aoteapta ca micul Bilbo sa le dea rasp unsul. De unde se vede ca oi schimbasera cu totul parerea despre domnul Baggins o i ncepusera sa-l respecte cum se cuvine (oi aoa cum le spusese oi Gandalf c-o sa se ntmple). ntr-adevar, nu mai bombaneau, ci erau convinoi ca hobbitul va gasi un p lan minunat care sa-i ajute. atiau prea bine ca, daca n-ar fi fost hobbitul, ar fi murit deja cu to?ii, i mul?umi-ra, deci, de mai multe ori. Unii se ridicara ch iar oi se plecara pna la pamnt, cu toate ca efortul i facu sa pice n nas oi nu mai r euoira multa vreme sa se puna la loc pe picioare. Adevarul despre dispari?ia lui Bilbo nu scazu cu nimic parerea lor buna despre el; caci vazusera ca are totuoi minte oi noroc, oi un inel fermecat - toate trei bunuri foarte folositoare; de fapt, l -au laudat ntr-aoa hal, nct Bilbo ncepu sa simta ca, la urma urmei, are n el ceva de aventurier curajos, cu toate ca ar fi fost mult mai curajos daca ar fi avut parte oi de ceva mncare. Dar n-avea nimic, absolut nimic; oi nici unul dintre ei nu era n stare sa se duca sa caute ceva sau sa gaseasca drumul pierdut. Drumul pierdut! n mintea obosita a lui Bilbo drumul devenise o idee fixa. Statea oi se uita n fa?a lui, la copacii care nu se mai terminau, oi dupa un timp se cufundara din nou, cu to?ii, n tacere . To?i, n afara de Balin. Multa vreme dupa ce to?i ceilal?i tacusera oi nchisesera ochii sa doarma, continua sa mormaie oi sa rda pe nfundate: - Gollum! Sa fiu al naibii! Deci aoa ai reuoit sa te furioezi pe lnga mine! Acuma otiu! Te-ai strecurat ncet pe lnga mine, nu-i aoa, domnule Bag-gins? Ah, oi nasturii mpraotia?i n pragul uoii! Bunul oi dragu?ul Bilbo, Bilbo, Bilbo - bo-bo-bo". Dupa care adormi. ai multa vreme a domnit o liniote de plina. Deodata Dwalin deschise un ochi oi se uita n jur: - Unde e Thorin? ntreba. aocul a fost ngrozitor, ntr-adevar, erau numai treisprezece - doispre-zece pitici oi un hobbit. Da. Unde era Thorin? Se ntrebara ce lucru nefast i s-o fi ntmplat, ce vraja sau ce monotri ntuneca?i dadusera peste el. ai cum zaceau aoa pierdu?i n pa dure, se cutremurara. Dupa care se cufunda-ra unul dupa altul ntr -un somn agitat , plin de vise nfricooatoare, n timp ce seara se transforma n noapte neagra; oi deo camdata trebuie sa-i lasam acolo, prea bolnavi oi obosi?i sa stabileasca garzi s au sa stea cu rndul de veghe. Thorin fusese prins mult mai repede dect ei. Va aminti?i ca Bilbo adormise buotea n cnd paoise n cercul de lumina? Apoi, fusese rndul lui Thorin sa paoeasca n mijlocul cercului oi, cnd se stinsesera luminile, cazuse ca o piatra fermecata. Tot zgomotul pe care-l facusera piticii pierdu?i n noapte, ?ip etele pe care le scosesera cnd i prinsesera paianjenii oi i legasera, oi tot zgomot ul bataliei de a doua zi trecusera peste el, fara sa le auda. Dupa care venisera Elfii Padureni, l legasera oi-l luasera de acolo. Fapturile pe care le vazusera petrecnd erau, fireote, Elfii Padureni. Ei nu snt fi in?e rele. Dar au un pacat: nu au ncredere n straini. ai cu toate ca pe atunci vra jile lor aveau mare putere, erau foarte circumspec?i. Se deosebeau de Eldari, de Elfii Apuseni - erau mai periculooi oi mai pu?in n?elep?i. Caci cei mai mul?i (mpreuna cu neamurile lor raspndite pe dealuri oi pe m un?i, se trageau din triburi vechi care nu se duceau nicioda-ta n ?ara Elfilor Ap useni. Elfii Luminii, Adncurilor oi Marilor se duceau acolo oi traiau ani oi ani oi se faceau mai buni, oi mai n?elep?i, oi mai nva?a?i, oi descopereau vraji noi o

i o noua arta a ndemnarii, facnd lucruri frumoase oi uimitoare, nainte ca unii dintr e ei sa se ntoarca n Pamntul de Mijloc, n Pamntul de Mijloc. Elfii Padureni se sim?ea u atraoi de amurgul Soarelui oi al Lunii noastre; dar cel mai mult le placeau st elele; oi hoinareau n padurile ntinse care creoteau nalte, n ?inuturi care acuma nu mai snt. Locuiau de cele mai multe ori la marginea codrului, de unde fugeau uneor i ca sa vneze sau sa calareasca oi sa alerge pe cmpiile deschise la lumina lunii s au a stelelor. Dar dupa venirea Oamenilor, au nceput sa iubeasca din ce n ce mai m ult amurgul oi umbrele. Cu toate astea erau oi ramneau elfi, oi asta nseamna "fapt uri cu suflet bun". ntr-o grota uriaoa, c?iva kilometri de la marginea Codrului ntunecat, n partea dinsp re rasarit, traia pe vremea aceea regele lor cel mai mare. n fa?a por?ilor uriaoe de granit era un ru care venea din nal?imile padurii oi conti nua apoi sa curga, intrnd n mlaotinile de la picioarele platourilor nalte oi mpadurite. Aceasta grota uriaoa, din care porneau nenumarate peoteri mai mici de fiecare parte, continua, cotind, departe, sub pamnt, oi avea multe galeri i oi sali spa?ioase; dar era mai luminoasa oi mai sanatoasa dect locuin?ele gnomi lor, oi mai pu?in adnca oi periculoasa. De fapt, supuoii regelui vnau oi traiau mai mult afara, n padure, oi aveau case sau colibe pe p amnt oi pe crengile copacilor. Copacii care le placeau cel mai mult erau fagii. G rota era palatul regelui, seiful unde oi pastra avu?ia oi fortarea?a n care se ret rageau supuoii lui cnd voiau sa se apere de duomani. Peotera mai servea oi drept temni?a pentru prizonieri. Aoa ca acolo l-au trt pe Th orin - fara prea multa blnde?e, caci nu prea iubeau piticii oi-oi nchipuiau ca e u n duoman. Pe vremuri se razboisera cu unii dintre piticii pe care-i acuzasera ca le furasera comoara. Ar fi nsa drept sa spunem ca piticii sus?ineau, dimpotriva, ca luasera ce li se cuvenea, pentru ca se nvoisera cu Regele Elfilor sa-i lucrez e aurul oi argintul. Dupa ce lucrasera, regele refuzase sa le mai plateasca. De fapt, marea slabiciune a Regelui Elfilor erau lucrurile de pre?, mai ales argintul oi nestematele albe; oi cu toa te ca avea un tezaur destul de mare, voia mereu mai mult, fiindca nu era nca att de bogat ca al?i suverani ai elfilor, de pe vremuri. Supuoii lui nu scotea u din pamnt oi nu prelucrau metalele sau nestematele, oi nici nu se prea sinchise au de nego? sau de agricultura. Asta o otia orice pitic, deoi familia lui Thorin n-avusese nici o legatura cu vechea cearta de care v-am pomenit. Aoa ca Thorin s -a suparat din cauza felului n care s-a purtat cu el dupa ce oi-a retras vraja oi el oi-a venit n fire; oi s-a hotart sa nu scoata nici o vorba despre aur sau de spre giuvaiere. Cnd l adusera n fa?a regelui, acesta l privi pe Thorin cu severitate oi i puse o gram ada de ntrebari. Dar Thorin nu spunea nimic altceva dect ca moare de foame. - De ce a?i ncercat de trei ori, dumneata oi oamenii dumitale, sa-mi ataca?i supu oii n timp ce petreceau? ntreba regele. - Nu i-am atacat, raspunse Thorin. Ne-am dus sa ceroim, fiindca muream de foame. - Unde snt prietenii dumitale acum oi ce fac? - Nu otiu, dar cred ca rabda de foame n padure - Ce facea?i n padure? - Cautam mncare oi bautura, ca eram slei?i de foame.

- Dar, de fapt, de ce a?i venit n padure? ntreba regele, suparat. Thorin nchise gura oi refuza sa mai vorbeasca. - Foarte bine, spuse regele. Lua?i-l de aici oi pune?i-l la loc sigur, pna se hot araote sa spuna adevarul, chiar daca o fi sa aoteptam oi o suta de ani. Elfii l prinsera atunci n chingi oi l nchisera ntr-una din peoterile lor cele mai asc unse, n dosul unor uoi solide de lemn, oi-l lasara acolo. i dadura mncare oi bautur a oi chiar daca mncarea nu era foarte gustoasa, oricum, era din beloug; caci elfi i nu snt gnomi oi au o educa?ie destul de aleasa chiar cnd e vorba de cei mai mari duomani ai lor, pe care i-au luat prizonieri. Paianjenii uriaoi erau singurele fapturi fa?a de care nu aveau mila oi pe care nu le cru?au. Bietul Thorin zacea deci acolo, n temni?a regelui, oi dupa ce mai trecu un timp n care se sim?i plin de recunootin?a pentru pinea oi carnea, oi apa pe care i-o dad eau, ncepu sa se ntrebe ce devenisera neferici?ii lui prieteni. Nu trecu mult oi descoperi; dar asta ?ine de capitolul urmator oi de ncepu-tul un ei alte aventuri, n care hobbitul oi-a dovedit din nou utilitatea. IX BUTOAIELE SALVATOARE A DOUA ZI dupa batalia cu paianjenii, Bilbo oi piticii facura un ultim efort dis perat sa gaseasca o solu?ie nainte de a muri de foame sau de sete. Se ridicara oi o pornira clatinndu-se pe picioare, n direc?ia n care opt din treisp rezece, c?i erau, ghicira ca s-ar afla poteca, dar nu apucara niciodata sa descop ere daca e aoa. Pu?ina lumina care era n padure ncepuse iaraoi sa scada, topindu-s e n ntunericul nop?ii, cnd deodata n jurul lor ?oni lumina mai multor tor?e, de parca ar fi fost sute de stele rooii. Elfii Padureni aparura cu arcuri oi sage?i oi l e strigara piticilor sa se opreasca. De lupta nu putea fi vorba. Chiar daca piti cii n-ar fi ajuns n starea n care erau, nct sa se bucure ca snt prinoi, cu?itele lor mici, singurele arme pe care le aveau, nu le-ar fi fost de nici un folos mpotriva sage?ilor cu care elfii puteau lovi c hiar oi un ochi de pasare n ntuneric. Aoa ca au ncremenit pe loc, s-au aoezat pe jo s oi au aoteptat - to?i n afara de Bilbo care oi-a vrt iute inelul n deget oi s-a da t, pe furio, la o parte. Iata de ce, cnd elfii i-au legat pe pitici ntr-un oir lun g, unul n spatele celuilalt, oi i-au numarat, n-au gasit sau, mai bine zis, nu lau numarat niciodata pe hobbit. ai nici nu l-au auzit sau l-au sim?it cum urmarea, de la distan?a - lumina facli ilor cnd oi duceau prizonierii spre inima padurii. Piticii erau cu to?ii lega?i la ochi, dar, oricum, n-avea mare importan?a caci pna oi Bilbo, care-oi putea folos i ochii, tot nu vedea unde i duceau, oi, n orice caz, nici el, nici ceilal?i nu ot iau locul unde plecasera. Bilbo facu toate eforturile sa se ?ina dupa tor?e, cac i ielele i sileau pe pitici sa mearga ct mai repede, deoi erau bolnavi oi obosi?i. Regele le daduse porunca sa se grabeasca. Deodata tor?ele se oprira oi hobbitul abia avu timp sa le ajunga din urma, nainte sa nceapa trecerea peste pod. Era podul peste ru, care ducea pna la por?ile regelu i. Sub pod apa ntunecata curgea iute oi cu for?a. La celalalt capat erau por?ile unei peoteri uriaoe, care patrundea n coasta unei vai molcome, acoperite de arbor i. Acolo, fagii nal?i coborau chiar pna la malul rului, muindu-oi radacinile n apa. Elfii oi mpinsera prizonierii peste acel pod, dar Bilbo, care venea n urma lor, oov ai. Nu-i placea deloc cum arata gura peoterii oi nu se hotar sa-oi urmeze prieten

ii dect n ultima clipa, cnd se repezi dupa ultimii elfi, nainte ca marile por?i ale regelui sa se nchida cu zgomot. nauntru galeriile erau luminate de flacarile rooii ale tor?elor, oi elfii care fa ceau de garda cntau naintnd prin galeriile cotite oi ncrucioate, n care rasuna ecoul. Nu semanau cu cele din fortare?ele gnomilor pentru ca erau mai mici, coborau ma i pu?in adnc sub pamnt, iar aerul care le umplea era mai curat. ntr -o sala mare, c u stlpi ciopli?i din piatra vie, pe un tron de lemn sculptat, statea Regele Elfil or. Pe cap avea o coroana de boabe oi frunze rooii, caci venise iaraoi toamna. P rimavara purta coroana din flori de padure. n mna ?inea un toiag de stejar, sculpt at. Prizonierii fura aduoi n fa?a lui oi, cu toate ca se uita crunt la ei, le spuse o amenilor lui sa-i dezlege, caci erau slei?i de puteri oi n zdren?e. - De altfel, aici nu-i nevoie sa stea lega?i, spuse. Nimeni din cei aduoi aici n u mai poate scapa prin por?ile mele fermecate. i ntreba ndelung oi n amanun?ime ce fac, unde vor sa se duca, de unde vin, dar nu re uoi sa scoata de la ei mult mai mult dect de la Thorin. Erau morocanooi oi supara?i oi nici macar nu se straduiau sa para politicooi. - Ce-am facut, Maria-ta? ntreba Balin, care era cel mai batrn dintre cei ramaoi. E oare o crima sa te rataceoti n padure, sa-?i fie foame oi sete, sa fii prins n gh earele paianjenilor? De ce va nfurie att de tare uciderea lor? Snt animalele dumnea voastra de casa, favorite? ntrebarea l nfurie, fireote, pe rege, mai rau ca niciodata facndu-l sa raspunda: - E o crima sa umbli prin mpara?ia mea fara aprobarea mea. Uita?i ca va afla?i n r egatul meu oi ca a?i folosit drumul facut de oamenii mei? N-a?i tulburat voi de trei ori liniotea oamenilor mei n padure, nu i-a?i suparat, n-a?i strnit voi paian jenii cu zarva oi strigatele voastre? Dupa toate necazu-rile pe care mi le -a?i pricinuit, am oi eu dreptul sa otiu ce va aduce pe aici oi, daca nu vre?i sa-mi spune?i acum, va ?in pe to?i nchinoi pna va vine mintea la cap oi nva?a?i sa va pur ta?i. Porunci ca fiecare pitic sa fie pus ntr-alta celula, sa i se dea de mncare oi de b aut, dar sa nu li se dea voie sa iasa din mica lor nchisoare pna cnd nu se hotaraot e macar unul dintre ei sa-i spuna tot ce voia el sa otie. Dar nu le-a spus ca Th orin era oi el prizonierul lui. Asta a descoperit-o Bilbo. Bietul domn Baggins! Multa oi istovitoare vreme a trebuit sa traiasca n locul acela, complet singur, a scunzndu-se tot timpul, nendraznind sa-oi scoata niciodata Inelul, abia ndraznind s a doarma, chiar oi ghemuit n cele mai ascunse oi ndepartate unghere, pe care reuoi se sa le gaseasca. Ca sa faca oi el ceva, oi lua obiceiul sa se plimbe prin palatul Regelui Elfilor. Intra rile erau nchise cu por?i fermecate, dar uneori, daca se grabea, reuoea totuoi sa iasa. Grupuri de Elfi Padureni, conduoi uneori de rege, plecau cnd oi cnd la vnato are sau dupa alte treburi, prin padurile dinspre Soare-rasare. ai atunci, daca B ilbo se mioca destul de repede, reuoea sa iasa strecurndu-se n urma lor, cu toate ca asta era periculos. De mai multe ori a fost ct pe-aci sa fie prins ntre uoile c are s-au nchis brusc dupa ce au trecut ultimii elfi; dar nu ndraznea sa se apropie prea mult din cauza umbrei lui, orict ar fi fost de inconsistenta oi de nesigura n lumina tor?ei, sau de teama sa nu se ciocneasca cineva de el oi sa-l descopere . ai pe urma, chiar cnd ieoea, ceea ce nu se ntmpla prea des, tot nu-i servea la ni mic. Nu voia sa-i paraseasca pe pitici oi, de fapt, nici nu otia unde Dumnezeu sa se duca fara ei. Nu reuoea sa ?ina pasul cu elfii-vnatori chiar tot t

impul ct umblau pe afara, aoa ca nu descoperi niciodata drumurile care l-ar fi sc os din padure, aoa ca nu facea dect sa rataceasca disperat, ngrozit sa nu se piarda, pna cnd i se ivea iar ocazia sa se ntoarca. Cnd ieoea la aer i se mai facea oi foame, caci nu otia sa vneze - n timp ce n peoteri reuoea, de bi ne de rau, sa traiasca furnd mncare din camara sau de pe masa, cnd nu era nimeni pr in preajma. "Snt ca un spargator care, o data ce-a intrat, nu mai poate pleca oi trebuie sa c ontinue sa prade n chip jalnic aceeaoi casa, zi de zi, oi spunea. Aici e partea ce a mai trista oi plicticoasa din toata aventura asta nenorocita, obositoare oi pe nibila. Ao da orice sa fiu din nou n vizuina mea, lnga un foc bun, la lumina lampi i!" ai ar mai fi vrut uneori sa-i poata trimite vrajito-rului un mesaj n care sai ceara ajutor, dar asta era, fireote, imposibil; oi dadu foarte repede seama ca, daca era ceva de facut, trebuia s-o faca el, domnul Baggins, singur oi fara aju tor. n cele din urma, dupa o saptamna sau doua de via?a traita n ascuns, pndind oi urmari nd garzile, profitnd de orice ocazie, reuoi sa afle unde era ?inut fiecare pitic n parte. Descoperi toate cele douasprezece celule n care se aflau, n diferite par?i ale palatului, oi dupa un timp reuoi sa se orienteze f oarte bine. ai mare-i fu mirarea, tragnd ntr -o zi cu urechea n timp ce stateau nio te paznici de vorba, sa afle ca mai era un pitic nchis, ntr-un loc deosebit de tai nic oi de ntunecos. Ghici, binen?eles, ntr-o clipa ca trebuie sa fie vorba de Thori n; oi dupa un timp descoperi ca aoa oi era. n cele din urma, reuoi cu mare greuta te sa gaseasca locul, cnd nu era nimeni prin jur, oi sa schimbe doua-trei vorbe c u capetenia piticilor. Thorin era prea amart ca sa mai fie furios de necazurile lui oi ncepuse chiar sa s e gndeasca sa-i spuna regelui totul despre comoara oi despre cautarile lor (ceea ce dovedea ct de mult i scazuse moralul), cnd auzi vociooara lui Bilbo prin gaura c heii. Dupa o clipa nsa oi dadu seama ca nu se poate noela, se apropie de uoa oi avu o lunga convorbire n ooapta cu Bilbo, care statea de partea cealalta. ai astfel Bilbo reuoi sa duca n taina mesajul lui Thorin fiecaruia dintre ceilal? i pitici ntemni?a?i, spunndu-le ca Thorin, capetenia lor, se afla aproape de ei oi ca nici unul nu trebuie sa dezvaluie misiunea lui regelui, sau n orice caz nu nai nte sa le dea Thorin semnalul. Caci lui Thorin i venise inima la loc, auzind cum o i salvase hobbitul tovaraoii de paianjeni, oi era din nou hotart sa nu se rascumpere prin fagaduieli facute regelui, ca i-ar da o parte din comoara, dect atunci cnd nu va mai fi alta speran?a de scapare; de ct atunci cnd extraordinarul domn Baggins cel Nevazut (despre care ncepuse, ntr-adev ar, sa aiba o parere foarte buna) nu va mai reuoi sa gaseasca nici o solu?ie ing enioasa. Primind mesajul, ceilal?i pitici au fost cu totul de acord. S-au gndit cu to?ii c a partea lor din comoara (caci o socoteau a lor, cu toate ca se aflau acum ntr -o situa?ie critica oi dragonul era nca n via?a) va suferi serios daca Elfii Paduren i vor avea preten?ia la o parte din ea; n plus, aveau toata ncrederea n Bilbo. Caci , vede?i, se ntmpla tocmai ce spusese Gandalf. Poate ca asta era unul din motivele pentru care plecase oi i lasase singuri. Dar Bilbo nu mpartaoea nici pe departe speran?ele lor. Nu-i placea sa depinda to? i de el oi tare ar fi vrut sa-l aiba pe vrajitor pe aproape. n zadar: probabil ca i despar?ea de el toata ntinderea misterioasa a Codrului

ntunecat. Se gndi oi se tot gndi, pna aproape sa-i crape capul, dar nu-i veni nici o idee stralucita. Un inel fermecat era un lucru foarte bun, dar nu servea la mar e lucru cnd ei erau paisprezece. Dar, dupa cum a?i ghicit, probabil, pna la urma t ot a reuoit sa-oi salveze prietenii, oi iata cum s-a ntmplat. ntr-o zi, pe cnd tot adulmeca oi se plimba ncoace oi ncolo, Bilbo descoperi ceva foa rte interesant: por?ile cele mari nu erau singura intrare spre peoteri. Exista u n pru care curgea pe sub o parte din zona cea mai joasa a palatului oi se unea cu Rul Padurii mai departe, spre rasarit, dincolo de dealul abrupt unde se afla desc hizatura principala, n locul unde prul subteran ieoea din coasta dealului se afla u n zagaz. Tavanul de stnca cobora acolo pna aproape de suprafa?a apei, unde se pute a lasa un zagaz drept n albia rului, ca sa mpiedice pe oricine ar fi vrut sa intre sau sa iasa pe acolo. Dar era adesea deschis, caci pe acolo treceau multe marfur i, fie ca intrau, fie ca ieoeau. Daca ar fi intrat cineva pe acolo, s-ar fi trez it ntr -un tunel negru oi accidentat, care patrundea adnc n inima dealului; era tot uoi un loc unde tunelul trecea pe sub peoteri oi unde tavanul fusese taiat oi ac operit cu chepenguri mari din lemn de stejar, care se deschideau, n sus, spre bec iurile regelui. n beciuri se aflau butoaie, butoaie oi iar butoaie; caci Elfilor Padureni oi mai ales regelui lor le placea foarte mult vinul, deoi prin par?ile acelea nu creotea vi?a de vie. Vinul oi celelalte bunuri erau aduse de la rudele lor dinspre miazazi, sau de la viile oamenilor de pe meleaguri ndeparta te. Stnd ascuns n spatele unui poloboc dintre cele mai mari, Bilbo descoperi chepengur ile oi la ce foloseau, oi stnd la pnda oi ascultnd ce spuneau servitorii regelui, a fla cum se aduceau vinurile oi alte bunuri, pe apa sau pe uscat, de la Lacul cel Lung. Dupa cte se parea, acolo continua sa existe un orao nfloritor al oameni-lor, const ruit pe poduri oi patrunznd departe n apa, ca un mijloc de aparare mpotriva duomani lor de tot felul oi mai ales mpotriva dragonului de pe Munte. Din Oraoul Lacului, butoaiele plecau pe Rul Padurii. De multe ori erau doar prinse unul de altul ca niote plute mari, oi mpinse cu prajina sau cu vslele n sus, pe apa; alteori erau nca rcate pe vase. Dupa ce le goleau, elfii luau butoaiele oi le aruncau prin trape, apoi deschidea u zagazul oi butoaiele ieoeau plutind oi leganndu-se pe apa, pna cnd curentul le du cea ntr-un loc, departe de ru, la vale, unde malul ieoea afara, aproape de margine a cea mai rasariteana a Codrului ntunecat. Acolo erau culese, legate oi aduse napo i, pe apa, n Oraoul Lacului, care se afla n apropiere de punctul n care Rul Padurii se varsa n Lacul cel Lung. Un timp Bilbo statu oi se gndi la zagaz, ntrebndu-se cum l-ar putea folosi ca sa-oi scape prietenii oi, n cele din urma, ajunse sa conceapa un plan disperat.

Prizonierilor li se adusese masa de seara. Garzile se departau tropaind pe culoa re, lund tor?ele cu ei oi lasnd totul n ntuneric, n urma lor. Apoi Bilbo l auzi pe ch larul regelui spunndu-i capitanului garzilor "noapte buna". - Hai cu mine, spuse, sa-?i dau sa bei pu?in din vinul ala nou pe care l-am prim it acum, de curnd. Asta-seara am mult de tras, ca trebuie sa scot butoaiele goale din beciuri, aoa ca un paharel te ajuta sa munceoti mai bine. - Bine, spuse rznd oeful garzilor, am sa gust oi eu un pahar, sa vad daca vinu-i v rednic de masa regelui. Asta-seara e un ospa? oi nu se cade sa servim vin prost. Auzind acestea, Bilbo ncepu sa tremure de emo?ie, caci vazu ca norocul e de parte a lui oi ca are imediat ocazia sa-oi ncerce planul lui disperat. i urma pe cei doi pna cnd intrara ntr-un beci mic oi se aoezara la o masa pe care se aflau doua cara fe mari oi pntecoase. Nu trecu mult oi ncepura sa bea oi sa rda cu pofta. ai atunci Bilbo avu un noroc cu totul neobionuit. Elfii Padureni nu se ame?esc dect cu vin

extrem de tare, dar, dupa ct se parea, vinul asta era din recolta mbatatoare a ma rilor gradini din Dorwi-nion oi nu era destinat solda?ilor sau servitorilor, ci doar ospa?ului regelui; oi trebuia servit n cupe mici, nu n carafe mari oi pntecoas e ca ale chelarului. Pu?in timp dupa aceea, oeful garzilor ncepu sa mo?aie, apoi puse capul pe masa oi cazu ntr-un somn adnc. Chelarul continua un timp sa vorbeas-ca oi sa rda de unul s ingur, fara sa dea vreun semn ca vazuse ce s -a ntm-plat, dar pu?in mai trziu ncepu sa picoteasca oi el - i cazu capul pe masa oi adormi sforaind lnga prietenul lui. Atunci hobbitul intra pe furio n beci. Cteva clipe mai trziu oeful garzilor nu mai avea chei, iar Bilbo alerga ct putea de repede pe culoare, spre celule. Legatura mare de chei i se parea foarte grea pentru bra?ele lui oi, cu toate ca purta ine lul, sim?i de mai multe ori ca i se taie picioarele de frica, pentru ca nu putea sa mpiedice cheile sa zornaie destul de tare din cnd n cnd. ai asta l facea sa tremu re din cap pna-n picioare. nti descuie uoa lui Balin, apoi, imediat dupa ce ieoi piticul de acolo, o ncuie cu grija la loc. Dupa cum va nchipui?i, Balin ramase foarte uimit; dar orict ar fi fo st de fericit sa iasa din camaru?a lui de piatra att de plictisitoare, voia totuo i sa se opreasca oi sa puna ntrebari, sa otie ce voia sa faca Bilbo oi multe alte le. - N-avem timp acum, spuse hobbitul, urmeaza-ma oi-ai sa vezi! Trebuie sa ramnem c u to?ii mpreuna, sa nu riscam sa ne pierdem unul de altul. Ori scapam to?i, ori n ici unul, oi asta e ultima noastra oansa. Daca se afla asta, Dumnezeu otie unde va mai pune regele, cu lan?uri la mini oi probabil oi la picioare. Fii baiat bun oi nu mai discuta. Dupa care se duse din uoa n uoa, pna cnd numarul celor care-l urmau ajunse la doisp rezece - nici unul dintre ei nefiind prea sprinten, din cauza ntunericului oi a f aptului ca fusesera prea mult timp nchioi. Inima lui Bilbo batea sa se rupa ori d e cte ori se loveau unul de altul sau morma-iau oi ouooteau pe ntuneric. "Naiba so ia de afacere piticeasca", oi spunea Bilbo n sinea lui. Dar totul a mers ca pe roate oi n-au ntlnit nici un paznic. De f apt, n noaptea aceea avea loc n padure oi n salile de sus o mare Petrecere a Toamne i. Aproape to?i supuoii regelui petreceau oi se veseleau. n cele din urma, dupa multe poticneli, ajunsera la temni?a n care se afla Thorin, la mare adncime sub pamnt, dar, din fericire, destul de aproape de beciuri. - Ia te uita! spuse Thorin, cnd i oopti Bilbo sa iasa sa se alature prietenilor lu i. Gandalf a spus adevarul, ca de obicei. La o adica, s-ar parea ca eoti un Spar gator de mna-nti . Snt convins ca n viitor, orice s-ar ntmpla, sntem cu to?ii oamenii dumitale. Dar ce facem? Bilbo oi dadu seama ca venise vremea sa le explice ct de ct ideea, dar nu era deloc convins ca piticii o vor primi bine. Temerile lui se vadira a fi ct se poate de justificate. Caci ideea nu le-a placut deloc oi ncepura sa bombane n gura mare, cu toate ca asta era periculos. - O sa ne izbeasca oi o sa ne faca buca?i, oi o sa ne mai oi necam, mormaira. Cnd ai reuoit sa pui mna pe chei, am crezut ca ai oi un plan inteligent. Ideea asta e o nebunie! - Foarte bine, spuse Bilbo descurajat, dar n acelaoi timp oi cam enervat. Hai napo i n celulele voastre frumoase; o sa va ncui la loc oi o sa sta?i comod, sa gasi?i un alt plan mai bun - dar nu cred ca o sa mai pot pune vreodata mna pe chei, chia r daca ao fi dispus sa mai ncerc. Perspectiva era prea ngrozitoare, aoa ca se potolira. n cele din urma, au trebuit sa faca ceea ce le sugerase Bilbo, pentru ca era clar ca nu puteau sa ncerce sa g

aseasca drumul pna-n salile de sus sau sa se lupte sa iasa pe por?i, care se nchid eau ca prin farmec; sau sa bombane prin galerii, pna erau iaraoi prinoi. Aoa ca, urmndu-l pe hobbit, se furioara n beciurile cele mai adnci. Trecura prin fa?a unei uoi prin care i vazura pe capitanul garzilor oi pe chelar care continuau sa sfora ie ferici?i, cu un zmbet pe fa?a. Vinul de Dorwinion, da un somn adnc, cu vise placute. A doua zi expresia capitanu lui garzilor probabil ca avea sa fie alta, cu toate ca Bilbo, nainte sa-oi contin ue drumul, se furioase lnga el oi, milos, i pusese cheile napoi la cingatoare. "Aoa va avea mai pu?ine necazuri, oi spuse domnul Baggins. N-a fost om rau oi s-a purtat destul de frumos cu prizonierii. Vai, ce-o sa se mai mire cu to?ii! O sa -oi nchipuie ca am avut puteri supranaturale grozave, ca sa trecem prin toate uoile ncuiate oi sa disparem! Trebuie sa ne punem foarte rep ede pe treaba daca vrem aoa ceva!" Balin a fost pus sa pndeasca paznicul oi chelarul oi sa dea de veste daca mioca. Ceilal?i s-au dus n beciul alaturat, cel cu trapele. Nu era timp de pierdut. Dupa cte otia Bilbo, c?iva elfi primisera porunca sa coboare curnd, sa-l ajute pe chela r sa mpinga butoaiele goale prin trape, n ru. Butoaiele erau, de fapt, gata pregatite, rnduri-rnduri, n mijlocul ncaperii, oi aote ptau sa li se dea brnci. Unele erau butoaie de vin - oi cu astea nu aveau ce face , pentru ca era greu sa le deschizi la capat fara zgomot oi era greu sa le nchizi la loc. Dar printre ele se aflau oi cteva cu care se carasera alte lucruri n pala tul regelui, cum ar fi unt, mere oi altele. Gasira repede treisprezece butoaie destul de mari ca sa ncapa cte un pitic n fiecar e. De fapt, unele erau chiar prea spa?ioase oi, vrndu-se n ele, piticii se gndira ngr ijora?i ct vor fi de scutura?i oi de izbi?i, cu toate ca Bilbo se stradui sa gaseasca ntr-un timp att de scurt paie oi alte lucruri cu care sa-i mpacheteze confortabil. Thorin i facuse mari necazuri oi acum se sucea oi se rasucea n butoi, mrind ca un cine mare ntr un cote? prea mic, n timp ce Balin, care amasese ultimul, facea o gramada de mofturi din cauza gaurilor prin care trebuia sa intre aerul, spunnd ca se sufoca nainte chiar sa se fi pus capacul la butoi. B ilbo se straduise sa astupe gaurile din par?ile laterale ale butoaielor oi sa fi xeze capacele ct mai bine, oi acum ramasese din nou singur; alerga ncoace oi ncolo, facnd ultimele rectificari oi spernd, orict ar fi fost de absurd, ca planul lui va reuoi. Treaba s-a ispravit tocmai la timp. Un minut sau doua dupa ce fixase capacul but oiului lui Balin, Bilbo auzi voci care rdeau oi vorbeau, oi cntau frnturi de cntece. Parasisera un ospa? vesel, care se desfaoura ntr-una din salile palatului, oi av eau inten?ia sa se ntoarca acolo ct mai repede. - Unde-i batrnul Galion, chelarul? spuse unul dintre elfi. Nu l-am vazut servind la masa asta-seara. Ar trebui sa fie aici acum, sa ne arate ce-avem de facut! - Daca batrnul gura-casca ntrzie, ma supar, spuse altul. N-am de gnd sa-mi pierd vre mea aici, cnd acolo sus to?i petrec oi se veselesc. - Aha! se auzi un strigat. Uite-l pe batrnul pezevenghi. E cu capul n cana! A facu t oi el o mica petrecere n doi, cu prietenul lui, capitanul. - Scutura-l! Trezeote-l! strigara ceilal?i, nerabdatori. Galion nu prea era ncntat sa fie scuturat sau trezit oi nca oi mai pu?in sa fie bat jocorit. - A?i auzit, mormai el, am aoteptat oi-am tot aoteptat, aici jos, n timp ce voi b ea?i oi va veselea?i, uitnd de datorie. Nu-i de mirare ca am adormit.

Mi-a fost urt. - Nu-i de mirare, spusera elfii, dar explica?ia e aici, n cana. Ia da-ne oi noua o gura din licoarea asta aromitoare, nainte sa ne apucam de treaba. Nu-i nevoie sa-l trezeoti pe temnicer. Dupa cum arata, pare sa-oi fi luat por?ia . Au baut apoi un rnd oi deodata au devenit nemaipomenit de veseli. Dar nu oi-au pi erdut min?ile cu totul. - Salveaza-ne, Galion, strigara, ai nceput cheful devreme oi ?i s-au cam nclcit min?ile Ai pus aici butoaiele pline n loc sa le pui pe cele goale, daca le j udeci dupa greutate. - Ia apuca?i-va de treaba, mormai chelarul, cum o sa-oi dea seama de greutate ni ote be?ivani care trebuie sa plece, oi gata! Face?i ce va spun! - Bine, bine, raspunsera elfii, rostogolind butoaiele catre trapa. Dar sa otii c a tu raspunzi daca poloboacele pline cu unt pentru rege oi cu cel mai bun vin al lui se duc pe grla oi ajung la Oamenii Lacului, pe gratis. Hai de-a dura, dura, dura, Oricare le-ar fi masura, Pna cade jos, prin trapa, Plici oi placi, cade n apa! Aoa cntara, n timp ce un butoi oi pe urma altul se rostogolira uruind spre deschiz atura neagra, caznd apoi n apa rece, c?iva metri mai jos. Unele dintre butoaie erau, ntr-adevar, goale, dar n altele, mpachetat cu grija, se afla cte un pitic; jos cazura toate, unele peste altele, plesnind apa, ciocninduse de pere?ii tunelului sau unul de altul, plecnd apoi la vale, pe apa. ai deodata Bilbo oi dadu seama de punctul slab al planului sau. Probabil ca dumne avoastra v-a?i dat seama mai demult oi v-a?i distrat; dar cred ca, daca a?i fi f ost n locul lui, n-a?i fi reuoit sa face?i nici macar ct a facut el. Deci ramasese pe afara oi nu era nimeni care sa-l mpacheteze, chiar daca ar mai fi avut posibi litatea s-o faca. Se parea ca de data asta oi va pierde ntr-adevar piticii. Dispar usera aproape to?i prin gaura neagra a trapei; va ramne singur de tot oi va trebu i sa stea ascuns pe vecie, ca Spargator permanent, n peoterile elfilor. Caci, chiar de ar fi putut sa scape n clipa aceea prin por?ile de sus, era foarte pu?in probabil ca ata piticii. Pe uscat nu otia drumul care sa-l duca pna-n locul toaiele. Se ntreba ce vor pa?i fara el, caci nu avusese timp sa r tot ce aflase sau ceea ce avusese inten?ia sa faca dupa ce vor dure. va mai gasi vreod unde se adunau bu le spuna piticilo fi ieoit din pa

Pe cnd i treceau toate aceste gnduri prin minte, elfii, fapturi voioase, ncepura sa cnte un cntec n jurul deschizaturii pe unde rul. Jos, pe apa, hai, coboara

Spre ?inuturi de-odinioara! Lasa hrube oi palate, Lasa coamee-avntate, Unde codru-i des oi negru ai-umbre sure-s n tot locul. Peste-a pomilor lumi zboara Spre-adierile de vara, Peste stuf, peste rogoz, Peste balarii oi boz, Printre ce?uri ce cresc, albe, Din a mlaotinilor salbe! Du-te, du-te dupa stele De pe ceruri reci oi rele; Sa te-ntorci cnd zorii crapa Peste ?arm, nisip oi apa, Du-te catre miazazi, Unde-i Soare oi e zi, ai snt pajioti nverzite, Unde pasc cirezi de vite. Vino sus, unde-s gradini ai-unde snt ciorchinii plini, Unde Soarele domneote... Catre miazazi grabeote! Jos, pe apa, hai, coboara, Spre ?inuturi de-odinioara! Unii se dusera sa traga de frnghiile care ridicau zagazul, sa poata ieoi butoaiel e de ndata ce erau toate acolo jos, n apa. Tocmai rostogoleau ultimul butoi spre trape. n disperare de cauza oi neavnd altcev a mai bun de facut, micul Bilbo, saracu?ul, s-a aga?at oi el oi s-a trezit arunc at n trapa, cu butoi cu tot. ai plici! a cazut n apa - o apa rece oi moarta - cu b utoiul peste el. Apoi a ieoit din nou la suprafa?a, scuipnd oi aga?ndu-se de lemnul butoiului, ca u n oobolan; dar oricte eforturi a facut, tot n-a reuoit sa se ca?are pe butoi. Ori de cte ori ncerca, butoiul se rostogolea tragndu-l din nou pe sub el, n apa. De fap t butoiul era gol oi plutea, uoor ca un dop. Cu toate ca avea urechile pline cu apa, Bilbo auzea elfii care continuau sa cnte

n pivni?a de sus. Apoi, deodata, chepengurile se nchisera cu o bufnitura oi vocile se pierdura. Bilbo se afla ntr-un tunel negru, plutind n apa nghe?a-ta, singur-sin gurel - caci cum sa te bizui pe niote prieteni mpacheta?i n butoaie! Curnd aparu nsa n ntunericul din fa?a o pata cenuoie. Auzi scr?itul zagazului pe care trageau elfii n sus oi descoperi ca se afla n mijlocul unei mase plutitoare de bu toaie oi poloboace, care se tot izbeau unele de altele oi se ngramadeau sa treaca

pe sub arcada oi sa ajunga n ouvoiul de afara. Bilbo s-a ferit ct a putut el mai bine, ca sa nu fie lovit din toate par?ile oi facut buca?i; dar n cele din urma m ul?imea de butoaie care se nghionteau a nceput sa se mai mpraotie, plutind unul cte unul pe sub bolta de piatra oi departndu-se. Atunci oi-a dat el seama ca n-ar fi fost bine nici dac-ar fi re uoit sa se aoeze calare pe butoi, caci ntre butoi oi tavanul care cobora brusc n d reptul zagazului nu mai era loc nici macar pentru un hobbit. Ieoira de sub crengile care atrnau din copacii de pe cele doua maluri. Bilbo se ntreba cum s-or fi sim?ind piticii oi daca o fi intrat multa apa n butoai e. Printre butoaiele care naintasera plutind pe lnga el n ntuneric, erau unele care pareau sa atrne greu n apa, oi Bilbo oi spuse ca trebuie sa fie cele n care erau pit ici. "Numai de-ao fi nfundat bine capacele", se gndi el, dar nu trecu mult oi starea lu i deveni att de ngrijoratoare, nct uita de pitici. Reuoi sa ?ina capul afara din apa , dar tremura de frig oi-oi spunea n sinea lui ca asta l va ucide nainte ca norocul sa se ntoarca n favoarea lui; se ntreba ct timp va mai fi n stare sa se ?ina aga?at de butoi oi daca n-ar trebui sa riote sa-i dea drumul oi sa ncerce sa noate pna la mal. Norocul se schimba ntr-adevar n favoarea lui, pu?in mai trziu: la un moment dat, cu rentul plin de vrtejuri mpinse mai multe butoaie pna aproape de mal, unde ramasera un timp blocate de o radacina ascunsa. Bilbo profita atunci de ocazie ca sa se urce dintr-o parte pe butoiul lui, n timp ce acesta ramasese n?epenit lnga un altul. Se ca?ara ca un oobolan murat oi se lungi deasupra, cu minile oi picioarele ntinse n laturi, sa-oi poata pastra ct mai bine echilibrul. Vntul era rece, dar, n orice caz, mai placut c a apa oi Bilbo spera ca n-o sa alunece brusc de pe butoi cnd s-or porni din nou l a drum. N-a trecut mult oi butoaiele s-au eliberat din nou oi au nceput sa se suceasca oi sa se rasuceasca, cobornd pe apa oi intrnd n ouvoiul principal. Bilbo oi dadu seama ca, aoa cum se oi temuse, i venea foarte greu sa se ?ina bine de butoi; reuoi to tuoi cumva, cu toate ca era groaznic de incomod. Din fericire, el era foarte uoo r oi butoiul era bun oi mare, oi, fiind permeabil, luase oi pu?ina apa. Totuoi, era ca oi cum ar ncerca sa calareasca, fara capastru sau scari, un calu? burtos, care tot voia sa se rostogoleasca pe iarba. Tot naintnd aoa, domnul Baggins ajunse, n sfroit, ntr-un loc unde copacii de pe ambel e maluri deveneau tot mai sub?iri. Reuoea sa vada cerul palid printre ei. Rul Neg ru se facea dintr-o data larg, ntlnindu-se cu apele principale ale Rului Padurii ca re cobora grabit de la por?ile mari ale regelui. Era o foie de apa luminata, pe care n-o mai umbrea nimic, suprafa?a ei lunecoasa dansnd, ntrerupta ici-colo de oglindirea norilor oi a stelelor. Apoi, apele grabite ale Rului Padurii mpinsera toata armata de butoaie oi poloboac e spre malul dinspre miazanoapte, unde, tot muocnd terenul, sapasera un golf larg . Golful avea un ?arm cu pietrio, pe sub maluri suspen-date, oi n capatul dinspre rasarit era ntarit de un mic promontoriu de roca tare, ieoit n afara. Pe ?armul c u apa mica, majoritatea butoaielor se rostogolisera pe uscat, doar cteva continund u-oi drumul pna se lovira de digul de piatra. Pe mal erau oameni care priveau cu aten?ie. ntr-o clipa mpinsera cu prajinile oi s trnsera toate butoaiele la un loc, n apa joasa, oi, dupa ce le numarara, le legara la un loc cu sfoara oi le lasara sa ramna aoa pna diminea?a

Bie?ii pitici! n schimb, situa?ia lui Bilbo era ceva mai buna! Cobori de pe butoi , trecu cu greu prim apa pna la mal, dupa care nsa se furioa pna la niote cocioabe pe care le vazuse lnga mal. Acum nu se mai gndea de doua ori daca sa ia sau nu, ne invitat, mncarea care-i aparea n fa?a; era de atta vreme silit s -o faca! ai otia a cum prea bine ce nseamna sa fii nfome-tat, oi nu doar interesat n mod politicos de delicatesele unei camari bine garnisite. Zarise, printre copaci, oi un foc oi as ta l atrasese, caci hainele lui erau muiate oi zdren?uite oi le sim?ea pe piele r eci oi lipicioase. *** Cred ca nu e nevoie sa va dau prea multe amanunte n legatura cu aventurile lui di n noaptea aceea, caci ne apropiem de sfroitul calatoriei catre Soare-rasare oi aj ungem la ultima oi cea mai mare dintre aventuri, aoa ca trebuie sa ne grabim. Bi nen?eles ca, ajutat de inelul lui fermecat, s-a descurcat la nceput foarte bine. D upa un timp nsa l-au tradat urmele ude ale talpilor oi picaturile de apa pe care le lasa oriunde se ducea sau se aoeza; mai mult nca, ncepuse sa se smiorcaie, oi d e cte ori ncerca sa se ascunda, l descopereau din cauza exploziei violente a stranu turilor lui nabuoite. ntr-o clipa, n satul de lnga ru se strni o mare agita?ie; dar Bilbo scapa, ugind n padure; ducea cu el o pine, un burduf cu vin oi niote placinte, care nu er au ctuoi de pu?in ale lui. Restul nop?ii l petrecu ud oi departe de foc, dar vinul l ajuta sa suporte frigul oi, de fapt, adormi chiar pu?in pe niote frunze uscate , cu toate ca anul se apropia de sfroit oi aerul era nghe?at. Se trezi din nou, stranutnd deosebit de tare. Era o diminea?a nnourata oi jos, lnga ru, se auzea larma oi veselie. Se facea o pluta de butoaie, pe care elfii-plutao i aveau s-o duca n curnd la vale, spre Oraoul Lacului. Bilbo stranuta din nou. Nu mai era ud, dar se sim?ea nghe?at din cap pna n picioare . Cobor ct reuoira sa-l duca de repede picioarele lui ?epene oi ajunse tocmai la t imp lnga gramada de butoaie, fara sa-l observe nimeni n agita?ia generala. Din fer icire, nu era Soare la ora aceea, ca sa arunce umbre stnjenitoare oi din fericire reuoi sa nu mai stranute multa vreme. Butoaiele erau mpinse cu putere dintr-un loc ntr-altul, cu prajina. Elfii stateau n apa joasa, trageau oi mpingeau. Butoaiele, care erau acum toate legate strns la u n loc, scr?iau oi se b?iau. - ncarcatura asta e grea, mormaira unii dintre elfi. Se cufunda prea mult - oi un ele nu par deloc goale. Daca le-am fi primit n timpul zilei, am fi aruncat oi noi o privire nauntru, spusera. - Acu' n-avem timp, strigara plutaoii, mpinge?i! n cele din urma se urnira, mai nti ncet, pna trecura de vrful de stnca unde stateau i elfi ca sa le mpinga cu prajina, apoi din ce n ce mai repede, pe masura ce intra u n ouvoiul principal oi coborau la vale, tot mai la vale, nspre lac. Scapasera de temni?ele regelui, trecusera de padure, dar ra-mnea de vazut daca ra masesera vii sau erau mor?i.

x O PRIMIRE CALDUROASA PE MASURA CE NAINTAU plutind pe apa, ziua se facea tot mai lumi-noasa oi mai cald uroasa. Dupa o vreme, rul ocoli un umar abrupt de pamnt care cobora n stnga lor. Sub

picioarele lui stncoase, formnd o costioa interioara, curgea, clipocind oi susurnd , un pru adnc. Deodata, costioa se micoora. Malurile se cufundara. Copacii ramasese ra n urma. ai Bilbo vazu n fa?a lui o priveliote grozava. Pamntul se ntindea larg de jur-mprejur, plin de apele rului care se risipeau ntr-o su ta de rule?e oerpuite, sau se nfundau n mlaotini oi bal?i presarate cu insuli?e de fiecare parte; totuoi, prin mijloc curgea n continua-re, liniotit, un ru violent. Iar departe se zarea Muntele, cu vrful lui ntune-cat ascuns ntr-un nor zdren?uit. D ar nu se vedeau nici vecinii lui cei mai apropia?i la nord -est, nici pamntul rav aoit care i lega de el. Se ridica singur oi se uita peste mlaotini nspre padure. M untele Singuratic! Bilbo venise de departe oi trecuse prin multe peripe?ii ca sa -l vada, oi acum, cnd l vedea, nu-i placea deloc cum arata. Ascultnd ce spuneau plutaoii oi punnd cap la cap frnturile de informa?ie pe care le lasau sa scape, oi dadu repede seama ca avea mare noroc sa-l fi va zut chiar oi att, chiar oi de la distan?a asta. Orict ar fi fost de jalnica ntemni?area de care tocmai scapase oi orict de neplacuta i-ar fi fost situa?ia act uala (ca sa nu mai vorbim de bie?ii pitici de sub el), avusese totuoi mai mult n oroc dect oi nchipuise. Discu?iile se refereau la marfa care venea oi pleca pe apa oi la creoterea circula?iei pe ru, pe masura ce drumurile dinspre rasarit, care d uceau spre Codrul ntunecat, dispareau sau nu mai erau folosite; se mai refereau o i la certurile dintre Oamenii Lacului oi Elfii Padureni, n legatura cu ntre?inerea Rului Padurii oi a malurilor s ale. Locurile astea se schimbasera mult de pe vremea cnd Muntele era locuit de pitici, zile de care cei mai mul?i dintre oameni nu-oi mai aminteau azi dect ca de un ba sm pierdut n negura vremii. Se schimbasera chiar oi de curnd, de la ultimele infor ma?ii pe care le primise Gandalf n legatura cu ele. Inunda?ii mari oi ploi umflas era rurile care curgeau nspre rasarit. Mai fusesera oi unul sau doua cutremure (pe care unii erau dispuoi sa le atribu-ie dragonului, pe care-l pomeneau doar cu b lesteme oi cu un semn amenin-?ator cu capul n direc?ia Muntelui). Mlaotinile oi m ocirla se ntinsesera tot mai mult de o parte oi de alta. Cararile disparusera, du pa cum disparusera oi mul?i calare?i oi calatori care ncercasera sa regaseasca drumurile pierdu-te. Cararea elfilor, pe care-o urmasera piticii prin padure la sfatul lui Beorn, aju nsese acum sa fie rar folosita oi lipsita de orice siguran?a. Ea se sfroea, de al tfel, la marginea de rasarit a padurii; rul ramasese singura cale lipsita de peri cole de la marginea Codrului ntunecat, la miazanoapte, pna la cmpiile umbrite de mu nte, pe partea cealalta, iar rul era pazit de Regele Elfilor. Vede?i, aoadar, ca pna la urma Bilbo luase singura cale ct de ct sigura. L-ar fi liniotit poate pu?in pe domnul Baggins, care statea tremurnd pe butoaie, daca ar fi otiut ca Gandalf, care era departe, aflase de toate astea, ca se ngrij orase grozav oi ca, de fapt, oi ispravea celelalte treburi (care nu au legatura c u povestea asta) oi se pregatea sa vina n cautarea lui Thorin oi a tovaraoilor sa i. Dar Bilbo nu otia. Tot ce otia era ca rul parea sa continue oi sa tot continue la nesfroit, oi ca-i e ra foame, oi, avea un guturai urcios, oi, nu-i placea Muntele asta care parea ca se ncrunta oi-l tot amenin?a, pe masura ce se apropia de el. Dupa o vreme nsa rul o lua mai spre sud, oi Muntele se retrase din nou; n cele din urma, catre sfroitul zilei, malurile se facura stncoase, rul oi strnse toate apele ratacitoare ntr-un ouvo

i adnc oi iute, oi se vazura naintnd cu mare viteza. Soarele apusese cnd, cotind-o din nou nspre rasarit, Rul Padurii navali n Lacul cel Lung. Rul avea acolo o gaura larga de varsare oi n fiecare parte ecluze stncoase ca niote terase, cu prundio ngramadit la picioarele lor. Lacul cel Lung! Bilbo nu-o i nchipuise niciodata ca, atunci cnd nu e vorba de mare, poate exista o apa att de n tinsa. Lacul era att de lat nct malurile opuse pareau mici oi ndepartate, oi era att de lung, nct capatul dinspre miazanoapte, care se ntindea spre Mumte nici nu se mai vedea. Bilbo otia doar de pe harta ca acolo sus, departe, unde sclipeau stelele Carului, Rul Curgator se varsa n lac venind din Dale, oi, mpreuna cu Rul Padurii um plea cu ape adnci ceea ce fusese, probabil, cndva o vale mare, adnca oi stncoasa. La capatul dinspre miazazi, apele umflate peste masura se revarsau iaraoi, n cascad e nalte, oi goneau grabite catre meleaguri necunoscute. n aerul liniotit al serii, zgomotul cascadelor se auzea ca un muget ndepartat. Nu prea departe de gura Rului Padurii era oraoul ciudat despre care vorbisera elf ii n pivni?a regelui. Nu se afla pe mal, cu toate ca erau oi acolo cteva cocioabe oi chiar cteva cladiri; era construit pe suprafa?a lacului oi era aparat mpotriva rului, care patrundea cu vrtejuri n lac, de un promontoriu de piatra care forma un golf liniotit. Un pod mare, de lemn se ntindea pna ntr-un loc, unde pe stive uriaoe de copaci din padure se construise un orao de lemn, n care via?a pulsa din plin; nu era un orao de elfi, ci un orao omenesc; cei care mai ndrazneau sa locuiasca aici, la umbra Muntelui ndepartat al dragonului. Continuau sa se mboga?easca de pe urma nego?ului cu bunuri, care veneau de la miazazi pe Rul cel Mare oi erau apoi transportate cu caru?a, pe lnga cascade, pna n oraoul lor; dar n vremurile bune de demult, cnd Dale, oraoul de la miazanoapte, era bogat oi nfloritor, fusesera boga?i oi puternici oi avusesera liote ntregi pe apa, unele pl ine cu aur, altele cu razboinici n armura, oi avusesera loc razboaie oi fapte de vitejie care acum devenisera legenda. ai cnd apele scadeau, pe vreme de seceta, s e mai vedeau nca, de-a lungul malurilor, cladirile unui orao mare, care acum putr ezea. Dar oamenii oi aminteau pu?in din toate astea, deoi unii mai cntau cntecele vechi d espre regii pitici de pe Munte, Thror oi Thrain, din neamul lui Durin, oi despre venirea dragonului oi prabuoirea Seniorilor din Dale. Unii mai cntau oi ca Thror oi Thrain se vor ntoarce cndva oi ca aurul va curge ruri-ruri prin ecluzele Muntelu i, oi ca toata regiunea aceea se va umple iar de cntece oi de veselie. Dar aceast a legenda placuta nu prea le influen?a ndeletnicirile de fiecare zi. De ndata ce zarira pluta de butoaie, o seama de barci ieoira dinspre gramada de c ladiri ale oraoului oi se apropiara de ea, oi niote voci i salutara pe plutaoi. A poi se aruncara frnghii, se mpinsera vsle oi pu?in dupa aceea pluta fu scoasa din o uvoiul Rului Padurii oi priponita de pintenul nalt de stnca, n micul golf din Oraoul Lacului. O prinsera acolo, aproape de capatul dinspre mal al marelui pod. Curnd aveau sa vina oameni de la miazazi sa ia cteva butoaie oi sa umple altele cu bunu ri aduse de ei, pentru ca apoi butoaiele sa se ntoarca n amonte pna n locul unde-oi aveau casa Elfii Padureni. ntre timp, butoaiele fusesera lasate sa pluteasca, iar elfii se d usesera cu luntraoii sa chefuiasca n orao. Ar fi fost uimi?i sa vada ce s-a ntmplat pe mal, dupa ce au plecat oi s-au lasat u mbrele nop?ii. Bilbo a taiat nti oi nti sfoara care ?inea primul butoi, pe care apoi l-a mpins pe mal oi l-a deschis. nauntru s-au auzit niote mrieli oi un pitic, ct se poate de amart, s-a trt afara. n barba lui uda leoarca se amestecasera fire ude de p aie; l dureau att de tare bra?ele

oi picioarele oi era att de n?epenit, de lovit oi plin de vnatai, nct abia daca putea sa mai stea n picioare sau sa treaca mpleticindu-se prin apa mica oi sa se ntinda, forrnaind, pe mal. Avea o privire salbatica oi hamesita, ca un cine legat n lan? oi uitat n cuoca de o saptamna. Era Thorin, dar nu mai putea fi recunoscut dect dup a lan?ul de aur, culoarea scufiei albastre ca cerul, acum murdara oi zdren?uita, oi ciucurele de argint care-oi pierduse toata stralucirea. Trecu destul de mult timp pna sa fie n stare sa se poarte macar politicos cu hobbitul. - Hotaraote-te, eoti viu sau mort? l ntreba Bilbo, suparat. Uitase probabil ca el, spre deosebire de pitici, mncase mai mult, fusese liber sa -oi foloseasca bra?ele oi picioarele oi, n plus, se bucurase de o por?ie mult mai mare de aer. - La urma urmei, ce, mai eoti n nchisoare? Sau eoti liber? Daca vrei de mncare oi v rei sa continui aventura asta absurda - la urma urmei e aventura voastra, nu-i a mea - ar fi bine sa te plesneoti pu?in peste bra?e, sa-?i freci picioarele oi s a ncerci sa ma aju?i sa-i scot oi pe ceilal?i din butoaie acum. ct mai e timp! Thorin oi-a dat, fireote, seama de n?elepciunea vorbelor lui Bilbo, aoa ca, dupa ce a mai mormait de cteva ori, s-a ridicat oi s-a apucat sa-l ajute pe hobbit, ct s-a priceput el mai bine. Era foarte greu oi neplacut, n ntu-neric oi zbatndu-se n a pa rece, sa gaseasca butoaiele care-i interesau. Ciocanind oi strignd, au descoperit doar vreo oase pitici care le-au raspuns. I-au despachetat oi i-au ajutat sa ajunga la mal, unde s-au aoezat ori s-au ntins gemnd oi bodoganind. Erau att de uzi, de ?epeni oi de plini de vnatai, nct abia reuoeau sa-oi dea seama ca fusesera elibera?i, sau sa mul?umeasca pentru asta cum se cuvine. Dwalin oi Balin erau printre cei mai amar?i oi nu servea la nimic sa le ceri vreu n ajutor. Bifur oi Bofur erau mai pu?in nvine?i?i oi mai usca?i, dar s-au ntins pe jos oi au refuzat sa se mai miote. n schimb Fili oi Kili, care erau tineri (pent ru niote pitici) oi care fusesera mpacheta?i cu mai multa grija oi cu mai multe p aie, n butoaie mai mici, au ieoit destul de zmbitori; aveau doar cteva vnatai oi n?ep eneala le-a trecut ntr-o clipa. - Sper sa nu mai simt n via?a mea miros de mere! spuse Fili. Butoiul meu era plin de el. Po?i sa-?i pierzi min?ile tot mirosindu-?i a mere la nesfroit, cnd abia po ?i sa te mioti oi ?i-e frig, oi-?i vine rau de foame. La ora asta ao fi n stare s a mannc orice pe lume, ore n oir - orice, n afara de mere. Cu ajutorul binevoitor al lui Fili oi Kili, al lui Thorin oi al lui Bilbo descop erira, n cele din urma, restul piticilor oi i scoasera din butoaie. Grasul Bombur, saracul, dormea sau cazuse n nesim?ire; Dori, Nori, Ori, Oin oi Gl oin erau complet uzi oi pareau pe jumatate mor?i. Aoa ca au trebuit sa fie lua?i oi cara?i unul cte unul oi ntinoi, n nesim?ire, pe mal. - Iata-ne, aoadar, cu to?ii, spuse Thorin. Am impresia ca ar trebui sa mul?umim sor?ii oi domnului Baggins. Snt sigur ca are tot dreptul sa se aotepte la mul?umi rile noastre, cu toate ca ao fi preferat sa ne fi organizat o calatorie mai plac uta. Totuoi, da-mi voie sa-?i mai spun nca o data, dom-nule Baggins, ca ?i sntem fo arte ndatora?i. ai fara ndoiala ca-?i vom exprima recunootin?a noastra aoa cum tre buie, dupa ce vom mnca oi ne vom reveni. Dar, deocamdata, ce facem? - Eu va propun Oraoul Lacului, spuse Bilbo. Dar, de fapt, nici n-avem de ales. Binen?eles ca n-aveau de ales! Aoa ca, lasndu-i pe ceilal?i, Thorin, Fili,

Kili oi hobbitul o pornira pe mal, pna la marele pod. La intrarea pe pod se aflau niote paznici, care nsa nu erau foarte aten?i, caci trecuse prea multa vreme de cnd fusese ntr-adevar nevoie sa fie cu ochii n patru. Cu Elfii Padureni erau prieteni; doar din cnd n cnd se mai iscau certuri n legatu-ra cu taxel e rului, dar asta se ntmpla rar. Ceilal?i oameni erau departe; ct despre dragon, mul ?i dintre tinerii oraoului se ndoiau fa?io de existen?a vreunui dragon al Muntelu i oi rdeau de "barbile carunte" oi de bataliile n care spuneau ca-l vazusera zburnd prin vazduh, n tinere?ile lor de mult trecute. Aoa stnd lucrurile, nu e de mirare ca paznicii beau oi rdeau n jurul focului, n ghereta lor, oi n-au auzit zgomotul d espachetarii piticilor sau paoii celor patru iscoade. De aceea mare le-a fost mi rarea cnd Thorin, Scut-de-Stejar, intra pe uoa. - Cine snte?i oi ce dori?i? strigara paznicii sarind n picioare oi pipaind sa-oi c aute armele. - Eu snt Thorin, fiul lui Thrain, fiu al regelui Thror de sub munte! spuse piticu l cu o voce puternica - oi chiar parea a fi toate astea, n ciuda hainelor lui rup te oi a scufiei trte prin noroi. La gt oi la talie avea lan? de aur stralucitor; oc hii lui erau negri oi adnci. M-am ntors. Vreau sa-l vad pe Stapnul oraoului vostru. Se isca o agita?ie grozava. O parte dintre cei mai slabi de nger ieoira alergnd di n cocioaba, de parca s-ar fi aoteptat ca Muntele sa se prefaca n aur, n miez de no apte, oi toate apele lacului sa se ngalbeneasca ntr-o clipa. Capitanul garzilor fa cu un pas nainte. - ai aotia cine snt? ntreba el aratnd catre Fili oi Kili, oi Bilbo. - Fiii fiicei tatalui meu, raspunse Thorin, Fili oi Kili, din neamul Durin, oi d omnul Baggins, tovarao de calatorie n drumul pe care l-am facut de la Soare-apune. - Daca veni?i cu gnduri paonice, lasa?i armele, spuse capitanul. - Nu avem arme! spuse Thorin, oi, una peste alta, era adevarat. Elfii Padureni le luasera cu?itele oi marea sabie Orcrist. Bilbo avea la el sabia cea scurta, dar nu au pomenit despre asta nimic. N-avem nevoie de arme, cnd ne ntoarce m n sfroit la ai nootri, dupa cum spun batrnii. ai nici n-am putea lupta cu att de m ul?i. Duce?i-ne la Stapnul vostru. - Stapnul benchetuieote, spuse capitanul. - O pricina n plus ca sa ne duci la el, izbucni Fili, pe care tot ritualul asta l scotea din sarite. Sntem obosi?i oi mor?i de foame, dupa drumul lung pe car e l-am facut, oi mai avem oi niote tovaraoi bolnavi. Aoa ca grabi?i-va oi lasa?i vorba, ca de nu, s-ar putea ca Stapnul vostru sa va cam ia la ntrebari. - Atunci, urma?i-ma, spuse capitanul, oi, nconjurndu-i cu oase oameni, i conduse, t recnd peste pod oi intrnd pe poarta, pna n pia?a oraoului. "Pia?a" era un cerc mare de apa liniotita, nconjurat cu stlpi nal?i, pe care se con struisera casele mai mari, cu cheiuri lungi de lemn, cu multe trepte oi scari ca re coborau pna la suprafa?a lacului. ntr-una din cladiri vazura o feerie de lumini stralucitoare oi auzira zgomot de voci. Intrara oi ramasera clipind n lumina, ui

tndu-se la niote mese lungi la care erau aoeza?i o gramada de oameni. - Eu snt Thorin, fiul lui Thrain, fiu al Regelui Thror de sub Munte! M-am ntors! striga de la uoa Thorin cu o voce puternica, nainte ca oeful garzilor sa poata scoate o vorba. To?i sarira n picioare. Stapnul oraoului sari din fotoliul lui mare. Dar nimeni nu a fost mai uimit dect luntraoii elfilor, care stateau la celalalt capat al salii , nghesuindu-se n fa?a mesei Stapnului, strigara: - Snt prizonieri ai regelui nostru care au scapat, pitici vagabonzi oi nomazi, ca re n-au reuoit sa explice cum trebuie ce-i cu ei. S-au furioat prin padure oi ne -au necajit oamenii. - E adevarat? ntreba Stapnul. De fapt, i se parea mult mai verosimil sa creada ce spun luntraoii dect ca s-ar fi ntors Regele de sub Munte, daca asemenea persoana e xistase vreodata cu adevarat. - E drept ca am fost atraoi n cursa din greoeala oi ntemni?a?i fara vina de Regele Elfilor, pe cnd ne ntorceam acasa, raspunse Thorin. Dar nici lacat, nici gratii n u pot mpiedica ntoarcerea propovaduita din batrni. Iar oraoul asta nu face parte di n regatul Elfilor Padureni. Ma adresez Stapnu-lui din Oraoul Lacului, oi nu luntr aoilor regelui. Stapnul oovai oi se uita de la unul la altul. Regele Elfilor era foarte puternic prin locurile acelea oi Stapnul nu voia sa fie n duomanie cu el, oi nici nu prea a vea o parere prea buna despre cntecele vechi, el ocupndu-se mai cu seama de comer? oi de vami, de ncarcaturi de marfuri oi de aur, ndeletnicire careia i datora situa?ia pe care o avea. Dar nu erau to?i de parerea lui oi problema fu repede rezolvata fara el. atirile ieoira pe uoile cladirii oi n afara ei. Pe cheiuri se auzi o ngramadeala de talpi grabite. Unii ncepura chiar sa cnte frnturi din cntecele vechi, despre ntoarcerea Regelui de sub Munte; nu-i sup ara ctuoi de pu?in faptul ca cel care se ntorsese era nepotul lui Thror, oi nu Thr or nsuoi. ai cntecul fu preluat de al?ii oi rasuna puternic, rostogolindu-se deasu pra Lacului: Domnitorul de sub munte, Rege-al stncilor sculptate ai-al argintatelor ciomele, V a va aduce iar dreptate. oi va pune iar coroana. Harfa i va fi-nstrunita, Salile vor rasuna De cntarea-i maiestrita. Codrii se vor legana pe munte, Iarba-nalta pe cmpii, n praie oi n ruri Vor fi aur, boga?ii. Apele vor curge vesel, Lacurile vor luci, Nimeni nu va oti de jale Cnd se-ntoarce el n vale! Aoa au cntat ei, sau cam aoa, doar ca totul era mult mai lung oi se mai auzeau oi strigate oi muzica de harfe, oi viori, care se amestecau cu vocile. ntr-adevar, nici cel mai batrn bunic nu-oi mai amintea sa fi cunoscut vreodata ora oul o asemenea emo?ie. Pna oi Elfii Padureni ncepura sa se minuneze oi chiar sa se

teama. Nu otiau, fireote, cum scapase Thorin oi ncepura sa creada ca regele lor facuse, poate, o mare greoeala. Ct despre Stapn, oi dadu seama ca nu putea face altceva dect sa se supuna protestelor general e, cel pu?in pentru moment, oi sa pretinda ca e convins de ceea ce spune Thorin. Aoa ca i ceda propriul lui jil? oi i aoeza pe Fili oi pe Kili lnga el, la loc de o noare. Chiar oi lui Bilbo i se dadu un loc la masa mare oi, n ngramadeala generala , nu ntreba nimeni ce legatura avea el cu toate astea, deoi nici un cntec nu se re ferise la el, nici pe departe. Curnd dupa aceea fura aduoi oi ceilal?i pitici n orao, dnd loc unor scene de entuzi asm uimitor. Au fost cu to?ii doftorici?i, hrani?i, caza?i oi rasfa?a?i - extrem de bine oi de satisfacator. Lui Thorin oi tovaraoilor lui li s-a dat o casa mar e; li s-au pus la dispozi?ie barci oi vslaoi; iar afara mul?imea statea oi cnta to ata ziua sau izbucnea n urale daca vreunul dintre pitici oi arata chiar oi numai vr ful nasului. Unele dintre cntece erau chiar vechi; altele nsa erau noi de tot oi vorbeau cu ncre dere despre moartea subita a dragonului oi despre ncarcaturi de daruri bogate car e coborau pe ru pna la Oraoul Lacului. Acestea din urma erau n mare parte inspirate de Stapn oi nu prea le placea piticil or; dar, pe de alta parte, erau mul?umi?i, aoa ca se ngraoara iute, recotigndu-oi p uterile. ntr-o saptamna se restabilira total; erau mbraca?i acum n haine din stofe fine, fiec are n culorile lui, aveau barbile bine tunse oi pieptanate oi umblau un pas ?an?o o. Thorin arata oi umbla de parca oi-ar fi recotigat deja regatul oi Smaug ar fi fost tocat buca?i-buca?ele. Apoi, dupa cum spusese oi el, bunavoin?a piticilor fa?a de hobbit devenea din ce n ce mai mare. ncetasera sa se mai vaite sau sa bombane. Beau n sanatatea lui, l bateau pe spate oi faceau mare caz de el; ceea ce era foar te bine, caci nu prea era bine dispus. Era obsedat de imaginea Muntelui, continu a sa se gndeasca la dragon, oi n plus avea oi un guturai revoltator. Timp de trei zile ramase n casa stranutnd oi tuoind, oi chiar oi dupa aceea discursurile lui la banchete se limitara la: "Mul?umesc foarte mult". ntre timp, elfii plecasera cu ncarcatura n susul Rului Padurii, dupa care se isca o mare agita?ie n palatul regelui. N-am reuoit sa aflu niciodata ce s-a ntmplat cu ca petenia garzilor oi cu chelarul. Fireote ca n tot timpul ct au stat piticii n Oraou l Lacului nu s -a pomenit nici despre chei, nici despre butoaie, iar Bilbo a avu t grija sa nu se faca niciodata nevazut. Totuoi, ao ndrazni sa spun ca lucrurile mai mult s-au ghicit dect s-au aflat cu ad evarat oi, oricum, domnul Baggins a ramas un fel de mister, n orice caz, regele c unootea acum misiunea piticilor, sau oi nchipuia ca o cunoao-te, oi oi spuse: "Bine, bine! Las' c-o sa vedem noi! N-o sa treaca nici o comoara prin Codrul ntun ecat, fara sa-mi spun oi eu cuvntul. Dar eu cred ca vor sfroi rau cu to?ii, oi aoa le oi trebuie!" El, n orice caz, nu credea n pitici care sa lupte oi sa ucida dra goni ca Smaug oi banuia ca vor ncerca o spargere sau ceva asemanator - ceea ce do vedeote ca era un n?elept, mai n?elept dect oamenii oraoului, cu toate ca nu avea nt ru totul dreptate, dupa cum vom vedea pna la urma. oi trimise iscoadele pe malul l acului oi spre miaza-noapte, ct de aproape de Munte au vrut ele sa mearga, oi aot epta. Dupa doua saptamni, Thorin ncepu sa se gndeasca la plecare. Trebuia sa ncerce sa cap ete ajutor, ct timp mai dura entuziasmul din orao. N-ar fi servit la nimic sa las e lucrurile sa se raceasca pentru ca le amnase. Aoa ca

i spuse Stapnului oi sfetnicilor sai ca n curnd vor pleca, el oi tovaraoii lui, catr e Munte. Atunci, pentru prima data, Stapnul fu uimit oi speriat; oi se ntreba daca Thorin e ra ntr-adevar urmaoul vechilor regi. Nu-oi nchipuise nicio-data ca piticii vor ndra zni sa se apropie de Smaug; era convins ca snt niote escroci, care mai devreme sa u mai trziu vor fi descoperi?i oi alunga?i. Greoea. Thorin era, ntr-adevar, nepotul regelui de sub Munte - oi nici nu va pute ?i nchipui ce ndrazneala poate avea oi ce poate face un pitic, atunci cnd e vorba s a-oi razbune onoarea sau sa recapete ceea ce e al lui. Dar Stapnul nu era deloc nemul?umit sa-i vada plecnd. ntre?inerea loc costa bani mu l?i oi sosirea lor transformase totul ntr-o lunga sarbatoare, n care afacerile ncet asera cu totul. "Las' sa se duca sa-l piseze pe Smaug, sa vada cum i primeote!" s e gndi, dar spuse: - Sigur, oh, Thorin, fiu al lui Thrain, fiu al lui Thror! Trebuie sa te duci sa redobndeoti ceea ce e al tau. A batut ceasul, dupa cum spun batrnii! O sa va dam t ot ajutorul oi ne bizuim pe recunootin?a voastra dupa ce va recotiga?i regatul. ai astfel, ntr-o zi, cu toate ca toamna naintase acum mult catre iarna oi vnturile erau reci, iar frunzele cadeau repede, trei barci mari parasira Oraoul Lacului, ncarcate cu vslaoi, pitici, domnul Baggins oi o gramada de merinde . Caii oi calu?ii fusera trimioi pe cai ocolite sa-i aotepte la locul stabilit p entru debarcare. Stapnul oi sfetnicii lui oi luara ramas-bun de la ei stnd pe trept ele mari ale Primariei, care coborau pna la suprafa?a lacului. Oamenii cntau pe ch eiuri oi la ferestrele caselor. Ramele albe se cufundara n apa oi stropira pornin d-o nspre miazanoapte, n ultima etapa a lungii lor calatorii. Singura persoana ntradevar nenorocita era Bilbo.

XI N PRAG VSLIND DOUA zile la rnd, ajunsera pna la capatul Lacului celui Lung oi intrara n Rul Curgator; puteau sa vada acum Muntele Singuratic, ridicndu-se nalt oi fioros n fa?a lor. Curentul era puternic oi naintarea lor, nceata. La sfroitul zilei a treia, la c?iva kilometri n sus pe ru, se apropiara de malul stng, adica cel dinspre Soare-ap une, oi debarcara. Acolo gasira cai trimioi n ntmpinarea lor, cu noi provizii oi obiecte de prima nece sitate, oi ponei pe care sa calareasca. ncarcara tot ce s-a putut pe calu?i, iar restul l depozitara sub un cort; dar nimeni dintre oamenii din orao n-a vrut sa r amna att de aproape de umbra Muntelui, nici macar o noapte. "n orice caz, nu nainte sa se adevereasca cntecele", zisera. n locurile astea salbat ice credeau mai uoor n dragon dect n Thorin. ai ntr-adevar, proviziile lor erau n tot ala siguran?a, caci regiunea era goala oi pustie. Aoa ca nso?itorii lor i parasira , cobornd n goana apele rului oi lund-o pe drumurile care veneau catre ?arm, cu toat e ca se lasa noaptea. Petrecura noaptea n frig oi n pustietate, ceea ce le scazu foarte mullt moralul. I ar a doua zi pornira din nou la drum. Balin oi Bilbo ncheiau procesiunea oi, n afa ra de poneiul pe care-l calareau, mpovarat cu merin-de, mai duceau nca unul de cap astru. Ceilal?i se aflau n fa?a, la o oarecare distan?a, ncercnd sa desluoeasca dru mul, caci nu existau carari. O pornira spre nord-vest departndu-se piezio de Rul C urgator oi apropiin-du-se din ce n ce de un mare pinten al Muntelui, care se repe zea spre miazazi venind parca spre ei.

A fost o calatorie istovitoare, facuta n tacere oi pe furio. Nu auzeau nici rsete, nici cntece, nici sunet de harfa, oi mndria oi speran?ele care se strnisera n inima lor cnd cntasera cntecele vechi, pe malul lacului, se topira ntr-o triste?e apasato are. atiau ca se apropie de sfroitul calatoriei oi ca acest sfroit putea fi groazn ic. Pamntul din jurul lor deveni mohort oi sterp, cu toate ca odata dupa cte le spu sese Thorin, fusese verde oi frumos. Iarba era rara oi curnd nu mai vazura nici arbuoti, nici copaci, doar buturugi nne grite, ce aminteau de copacii care existasera odata. Se aflau n Pustiul Dragonului oi la sfroitul anului. Ajunsera totuoi la marginea Muntelui fara sa dea de vreun pericol sau de vreo ur ma a dragonului, n afara de pustiul pe care-l semanase n jurul vizuinei lui. Munte le statea tacut oi ncruntat ridicndu-se tot mai nalt. Instalara prima lor tabara pe partea dinspre apus a marelui pinten de la miazazi care se termina cu o culme numita Dealul Corbilor. Acolo fusese cndva un punct d e straja, dar nca nu ndrazneau sa se ca?are pna acolo, pentru ca era prea expus. nainte sa porneasca sa cerceteze pintenii dinspre apus ai Muntelui, n cautarea int rarii secrete pe care se bizuiau toate speran?ele lor, Thorin trimise o expedi?i e n recunoaotere, sa vada ce se ntmpla n partea dinspre miazazi unde se afla Poarta Principala. i alesese n acest scop pe Balin, pe Fili oi pe Kili, oi cu ei se duse oi Bilbo. nai ntara sub stncile cenuoii, pna la picioarele dealului Corbilor. Acolo, rul, dupa ce cotea facnd o bucla larga peste valea Dale, se departa de munt e, repede oi zgomotos. Malul lui era sterp oi stncos, nalt oi abrupt deasupra apei ; oi privind de acolo, pe deasupra apei nguste, care spumega oi mprooca printre o puzderie de bolovani, vazura n valea larga, umbrita de bra?ele Muntelui, ruinele cenuoii ale unor case, turnuri oi ziduri vechi. - Acolo zace tot ce a mai ramas din Dale, spuse Balin. Pe vremea cnd mai bateau c lopotele n orao, coastele Muntelui erau acoperite cu paduri verzi oi toata valea aceea ferita era vesela oi bogata. Spunnd toate astea, fa?a lui lua o expresie trista oi n acelaoi timp neiertatoare: fusese unul dintre tovaraoii lui Thorin n ziua n care venise dragonul. Nu ndraznira sa urmeze cursul rului mai departe, nspre Poarta, dar oi continuara drumul dincolo de capatul pintenului dinspre miazazi, pna cnd, deoi a scunoi n spatele unei stnci, au reuoit sa vada, tragnd cu ochiul, deschiderea neagr a, ca de peotera taiata ntr-un perete mare de stnca, ntre bra?ele Muntelui. De acol o ?oneau apele Rului Curgator; oi tot pe acolo ieoeau aburi oi fum negru. n tot pus tiul nu mioca nimic, n afara de vapori oi de apa, oi din cnd n cnd cte o cioara neagr a, care croncanea ca o piaza-rea. Singurul sunet era sunetul apei lovindu-se de pietre oi, din cnd n cnd, croncanitul aspru al unei pasari. Balin se cutremura. - Hai sa ne ntoarcem! spuse. Aici nu putem face nimic bun. ai nu-mi plac pasarile astea negre; arata ca niote iscoade ale raului! - Deci dragonul continua sa fie n via?a; oi sta probabil n peoterile de sub munte - sau aoa-mi nchipui eu dupa fum, spuse hobbitul. - Nu te lua dupa asta, spuse Balin, cu toate ca eu cred ca ai dreptate. Dar fum oi aburi pot ieoi prin Poarta chiar daca ar fi plecat un timp sau daca ar zacea la pnda pe unul dintre povrniourile muntelui: toate peoterile dinauntru trebuie sa fie pline de duhoarea lui respingatoare. Cu asemenea gnduri sumbre n minte, urma?i tot timpul de ciori croncanitoare care l

e zburau pe deasupra capului, se ntoarsera istovi?i n tabara. Luna iunie, cnd fuses era oaspe?ii lui Elrond n casa lui frumoasa, nu era chiar att de departe oi cu toa te ca toamna se tra acum catre iarna, vremurile acelea placute pareau sa se fi pe trecut cu mul?i ani n urma. Erau singuri n pustiul plin de primejdii oi n-aveau ni ci o speran?a de ajutor. Se aflau la sfroitul calatoriei oi totuoi pareau a fi ma i departe de ?inta ca niciodata, oi pierdusera n acea noapte tot entuziasmul, n afara de domnul Baggins, orict de ciudat ar parea acest lucru. Lua mereu harta de la Thorin, o st udia oi medita la rune oi la mesajul literelor Lunii pe care le citise Elrond. E l a fost acela care i-a facut pe pitici sa nceapa cercetarile periculoase pe povrn iourile dinspre apus, ca sa gaseasca intrarea secreta. ai-au mutat apoi tabara ntr-o vale lunga, mai ngusta dect marea vlcea de la miazazi unde se afla Poarta Rului, oi nconjurata de un zid de culmi mai joase ale Muntelui Doua asemenea culmi se ntindeau spre Soare-apune, sub forma de creste lungi, cu margini abrupte, care pareau sa cada jos, tot mai jos, catre cmpie. Pe partea asta, dinspre Soare -apune, se vedeau ma i pu?ine urme ale labelor cotropitoare ale dragonului, oi mai era oi ceva iarba pentru calu?ii piticilor. De aici, din aceasta tabara, umbrita toa ta ziua de o costioa oi de un perete de stnca, pna cnd Soarele ncepea sa coboare cat re padure, plecau n fiecare zi n grup, caznindu-se sa gaseasca poteci care sa urce pe panta Muntelui. Daca harta era buna, undeva sus, deasupra costioei, la capat ul vaii, se afla intrarea secreta. Dar zilele treceau oi ei se ntorceau n tabara f ara nici un succes.

n cele din urma gasira ceea ce cautau, pe neaoteptate. Fili oi Kili, oi hobbitul se ntorsesera ntr-o zi n vale oi ncepusera sa caute n patru labe printre stncile prab oite n partea dinspre miazazi. Pe la prnz, furiondu-se de-a buoilea n spatele unei p ietre mai mari care statea stinghera ca un pilon, Bilbo dadu de ceea ce pareau a fi niote trepte rudimentare, care mergeau n sus. Urcndu-le cu sufletul la gura, d escoperira urmele unei poteci nguste care ducea n vrful crestei de la miazazi oi ca re disparea cnd oi cnd, apoi iaraoi reaparea, ducndu-i n cele din urma pna la o teras a oi mai ngusta, care o cotea spre miazanoapte, de-a curmezioul, pe fa?a Muntelui . Uitndu-se n jos, vazura ca se afla n vrful costioei din capatul vaii oi ca acolo jos, la picioare, era propria lor tabara. n tacere, ?inndu-se de peretele stncos din dreapta lor, naintara de-a lungul terasei, unul n spatele celui lalt, pna cnd dadura de o deschizatura n peretele stncos oi se trezira ntr-un fel de nioa calda oi liniotita, cu pere?ii abrup?i oi cu iarba pe jos. Deschizatura car e dadea spre nioa nu putea fi vazuta de jos din pricina marginii proeminente, oi nici mai departe, pentru ca era att de mica nct parea doar un fir negru oi att. Nu era peotera - era deschisa catre cer; la cel alalt capat se ridica un perete plat, care, n partea de jos, aproape de pamnt, era neted oi drept, de parca l-ar fi facut o mna de zidar; dar n-avea nici o ncheietu ra sau crapatura la vedere. Nu era nici urma de uoa, prag sau uscior, de zavor s au ourub, de gaura de cheie: oi totuoi nu se ndoira ca n cele din urma gasisera intrarea. Batura, o mpinsera oi o mbrncira, o implorara sa se miote, rostira frnturi de farmec e care deschideau multe uoi, dar de data asta ramase totul neclintit. n cele din urma, obosi?i, se odihnira pe iarba de la picioarele peretelui, oi sea ra ncepura coboroul lung care i ducea napoi la tabara. n noaptea aceea toata lumea din tabara a fost n mare fierbere. Iar diminea?a s-au pregatit de plecare. Nu ramasesera n urma dect Bofur oi Bombur, sa pazeasca poneii oi rezervele pe care le adusesera cu ei de la ru.

Ceilal?i coborra valea, apoi urcara cararea proaspat descoperita oi astfel ajunse ra la terasa aceea ngusta. Pe aici nu puteau cara boccele sau baloturi, caci era att de ngusta, nct ?i taia rasuflarea; riscai oricnd sa cazi de la o suta patruzeci o cinci de metri, pe stnci ascu?ite; dar se ncinsera bine oi strns n jurul mijlocului cu o sfoara oi astfel, pna la urma, ajunsera cu bine la deschizatura cu covor de iarba. Acolo oi stabilira ei a treia tabara, tragnd n sus, cu sforile, tot ce aveau nevoie . Pe aceeaoi cale cobora din cnd n cnd unul dintre piticii mai iscusi?i, cum ar fi de exemplu Kili, pentru a schimba pu?inele nouta?i pe care le aveau sau pentru a participa jos la straja, n timp ce Bofur era urcat la tabara de sus. Bombur, n sc himb, nu vrea sa urce nici pe sfoara, nici pe poteca. - Snt prea gras ca sa merg ca musca, spuse. Risc sa ame?esc, sa ma calc pe barba, oi iar ramne?i treisprezece. Sforile cu noduri snt prea sub?iri pentru greutatea mea! Din fericire pentru el, asta s-a dovedit a nu fi adevarat, dupa cum ve?i vedea. ntre timp, c?iva dintre ei explorara marginea de dincolo de deschiza-tura oi desco perira o carare care ducea sus, tot mai sus, pe Munte; dar nu ndraznira sa se aventureze prea mult n direc?ia aceea, oi de altfel nici nu le fol osea la mare lucru. Acolo, sus, era o liniote pe care n-o ntrerupea nici o pasare , nici un sunet, altul dect vntul prin sparturile din stnca.

Vorbeau ncet, nu chemau, nu cntau, caci pericolul i pndea de dupa fiecare stnca. ntre timp, cei care se ocupau de taina uoii n-aveau nici ei mai mult succes. N-aveau rabdare sa-oi mai bata capul cu rune sau cu literele Lunii; cautau fara ncetare s a descopere, pe suprafa?a neteda a stncii, unde era ascunsa uoa. Adusesera trnacoa pe oi fel de fel de alte unelte din Oraoul Lacului oi la nceput ncercasera sa le f oloseasca. Dar cnd izbira stnca, mnerele se facusera buca?ele oi le lovisera bra?el e cu violen?a, iar capetele de o?el se rupsera sau se ndoisera de parca-ar fi fos t de plumb. Era clar ca uneltele de mineri nu foloseau la nimic mpotriva vrajii c are ferecase uoa; oi se mai nspaimntara oi de zgomotul care se raspndea prin ecou. l gasira pe Bilbo aoezat n pragul intrarii, trist oi abatut - nu exista, fireote, nici un prag, dar aoa numeau ei, n gluma, micul spa?iu, acoperit cu iarba, dintre perete oi deschidere, oi oi amintira cuvintele pe care le rostise Bilbo cu multa vreme n urma, la petrecerea neaoteptata din vizuina lui, cnd le spu sese ca n-au dect sa se aoeze n prag pna gasesc o solu?ie. S-au aoezat deci oi s-au cufundat n gnduri sau au nceput sa se plimbe ncoace oi ncolo fara rost, devenind din ce n ce mai mohor?i. La nceput, cnd descoperisera drumul, se mai nseninasera pu?in, dar acum moralul le coborse pna n cizme; oi totuoi nu voiau sa renun?e oi sa plece. Hobbitul ncetase sa fie "mult mai deotept dect piticii". Nu voia sa faca altceva dect sa stea cu spate le catre peretele de stnca oi sa se uite n zare, spre Soare-apune, prin deschizatu ra, pe deasupra crestei, peste pamnturile ntinse, la zidul negru al Codrului ntunec at oi la ntinderile de dincolo de padure, unde i se parea uneori ca zareote Mun?i i Ce?ooi, mici oi ndeparta?i. Daca piticii l ntrebau ce face, raspundea: "A?i spus ca va trebui sa st au n pragul uoii oi sa ma gndesc, ca sa nu mai vorbim de faptul ca va trebui sa pa trundem oi nauntru, aoa ca stau oi ma gndesc". Dar ma tem ca nu se gndea la ce avea de facut, ci la ceea ce se ntindea dincolo de zarile albastre - meleagurile liniotite de la apus, oi dealul sub care se afla

vizuina lui de hobbit. n mijlocul ierbii era o piatra mare, cenuoie, oi Bilbo se tot uita ncruntat la ea oi la niote melci mari. Melcilor parea sa le placa nioa asta nchisa, cu pere?ii e i de stnca rece; erau mul?i oi foarte mari, oi se trau ncet, lasnd o dra lipicioasa p e laturile ei. - Mine ncepe ultima saptamna a toamnei, spuse Thorin ntr-o zi. - ai dupa toamna vine iarna, spuse Bifur. - ai dupa asta anul viitor, spuse Dwalin, oi barbile noastre vor creote pna vor a trna peste mal oi vor ajunge jos, n vale, oi aici tot n-o sa se ntmple nimic. ai cu ce ne ajuta Spargatorul nostru? Daca tot are un inel care-l fa ce nevazut oi a venit momentul sa-oi arate iscusin?a, ncep sa cred ca ar trebui s a intre pe Poarta Principala oi sa miroasa pu?in cum stau lucrurile. Bilbo auzi toate astea - piticii stateau aoeza?i pe stnci, chiar deasupra nioei u nde se afla el - oi-oi spusese: "Vai de mine, Doamne, deci asta au nceput ei sa gndeasca acum. Tot mereu cade beleaua pe mine, saracu', sa-i scap de necaz, mai ales de cnd a plecat Vrajitorul. Ce sa fac? Ar trebui sa-mi nchipui ca pna la urma o sa mi se ntmple ceva ngrozitor. Nu cred c-ao avea inima sa mai vad o d ata trista vale a oraoului Dale, ca sa nu mai vorbim despre Poarta cu aburi!..." n noaptea aceea se sim?i foarte nefericit oi abia reuoi sa adoarma. A doua zi, pi ticii se raspndira care ncotro; unii se apucara de antrenament cu poneii, jos, n va le, al?ii ratacira pe povrnioul muntelui. Bilbo statu toata ziua mohort n nioa cu i arba, uitndu-se fix la piatra sau prin crapatura ngusta, departe, n zare. Avea senza?ia ciudata ca aoteapta ceva. "Poate ca vrajito rul se va ntoarce, azi, pe neaoteptate", gndi el. Daca ridica pu?in capul, putea zari padurea ndepartata. O data cu ntoarcerea Soarelui catre apus, aparu o licarire galbena pe vrfurile ndepartate ale copacilor, de parca lumina ar fi prins n raza ei ultimele frunze pa lide. Curnd, Bilbo vazu mingea portocalie a Soarelui cobornd pna la nivelul ochilor lui. Se apropie de crapatura oi acolo, palida oi neputincioasa, era o luna noua , sub?ire, deasupra pamntului. n clipa aceea auzi n spatele lui o pocnitura puternica. Pe piatra cenuoie din iarb a se afla un sturz uriao, aproape negru ca taciunele, cu pieptul galben-deschis, presarat cu pete nchise. Poc! Prinsese un melc oi-l izbea de piatra. Poc! Poc! Deodata Bilbo n?elesese. Uitnd de pericol, s -a aoezat pe marginea stncii oi a ncepu t sa-i cheme pe pitici, strignd oi gesticulnd. Cei care se aflau mai aproape s -au repezit poticnindu-se peste stnci, apoi de-a lungul marginii, pna la el, ntrebndu-s e ce Dumnezeu s-o fi ntmplat; ceilal?i au strigat sa fie traoi n sus cu frnghia (cu excep?ia lui Bombur care, fireote, dormea). Bilbo se grabi sa le explice despre ce era vorba. To?i amu?ira. Hobbitul ramase nemiocat lnga piatra cenuoie, n timp ce piticii o priveau cu nerab-dare, clatinnduoi barba. Soarele cobora din ce n ce mai jos, n timp ce li se naruiau toate speran ?ele. n cele din urma se scufunda ntr-un bru de nori rooca?i oi disparu, piticii mrir a, dar Bilbo continua sa stea aproape nemiocat. Luna mica aparu la orizont, ncepu se sa se ntunece. Apoi, deodata, cnd oi pierdusera orice speran?a, o raza rooie de Soare scapa ca un deget printr-o spartura a norului, o raza de lumina care intra drept prin crapatura stncii n nioa, oi cazu pe fa?a neteda a peretelui. Batrnul st

urz, cu ochii ca margelele, care privise scena coco?at undeva, sus, cu capul apl ecat ntr-o parte, scoase deodata un tril. Apoi se auzi o trosnitura puternica. O aochie de stnca se desfacu de perete oi cazu, oi deodata, cam la un metru de la p amnt, aparu o gaura. Repede, tremurnd sa nu piarda momentul, piticii se repezira la stnca oi mpinsera n zadar. - Cheia, cheia! striga Bilbo. Unde e Thorin? Thorin se apropie n graba. - Cheia! urla Bilbo. Cheia care nso?ea harta, ncearc-o acum, ct mai e timp! Thorin se ridica oi scoase cheia de pe lan?ul din jurul gtului. O vr n gaura. Se pot rivea. O ntoarse! Trosc! Lumina se topi, Soarele asfin?i, Luna disparu oi ntuneric ul ?oni spre cer. ncepura sa mpinga to?i deodata oi ncet, ncet, o parte din peretele de stnca ceda. Apa rura niote crapaturi lungi oi drepte, care apoi se largira formnd conturul unei u oi nalte de un metru oi jumatate oi lata de un metru, care, fara nici un zgomot, se deschise ncet spre interior. ntunericul paru ca se revarsa ca un abur prin gaur a care se facuse n peretele muntelui. Un ntuneric dens, n care nu se putea desluoi nimic, li se ntindea n fa?a ochilor, o gura cascata care ducea n jos, spre inima mu ntelui.

XII INFORMA?II DE CULISE MULTA VREME PITICII au ramas n fa?a uoii tot contrazicndu-se n ntuneric pna cnd, n cele din urma, Thorin spuse: - A venit clipa n care distinsul domn Baggins - care n drumul nostru lung s-a dove dit a fi un bun tovarao oi un hobbit viteaz oi plin de resurse care-au depaoit c u mult dimensiunile lui, oi, ao adauga, cu un noroc ce-a depaoit cu mult ra?ia o bionuita - a venit deci clipa sa ndeplineasca sarcina pentru care a fost cooptat n societatea noastra, clipa n care sa-oi cotige recompensa. Cunoaote?i stilul lui Thorin n ocazii mari, aoa ca n-am sa va mai citez n continua re, deoi a continuat multa vreme sa vorbeasca. Ocazia era, fara ndoiala, mare, dar Bilbo n-avea rabdare, ntre timp, ajunsese sa-l cunoas-ca foarte bine pe Thorin oi otia unde vrea sa ajunga. - Daca te gndeoti ca e de datoria mea sa intru primul n pasajul secret, o, Thorin, fiu al lui Thrain, Scut-de-stejar, creasca-?i-ar barba oi mai lunga, spuse el s uparat, spune odata oi gata! De fapt, s-ar putea sa refuz. V-am scos pna acum din doua ncurcaturi, care nici nu erau prevazute n contract. Aoa ca ao zice ca oricum mi s-ar cuveni o oarecare rasplata. Dar cum toate cele bune sau rele snt trei aoa obionuia sa spuna tata - cred ca n-am sa refuz. Poate ca am nceput sa ma ncred mai mult n norocul meu ca pe "vremuri" - se referea la primavara trecuta, cnd ple case de acasa, oi care i se parea ca avusese loc cu secole n urma - aoa ca am sa ma duc probabil s-arunc o privire, ca sa scapam de-o grija. Dar cine vine cu min e? Nu se aoteptase la un cor de voluntari, aoa ca n-a fost decep?ionat. Fili oi Kil i pareau stnjeni?i oi stateau ntr-un picior, ceilal?i nu ncercau nici macar sa pret

inda ca s-ar oferi - cu excep?ia batrnului Balin, cel care facea de paza oi l iube a pe hobbit. Spuse ca n orice caz va intra cu el oi poate ca-l va oi nso?i o bucat a de drum, gata sa strige dupa ajutor daca va fi nevoie. Ceea ce se poate spune n apararea piticilor e ca inten?ionau sa-l pla-teasca foar te bine pe Bilbo pentru serviciile lui; l luasera sa faca o treaba primejdioasa o i n-aveau nimic mpotriva daca hobbitul, saracu?ul, voia s-o faca; dar ar fi sarit cu to?ii sa-l scoata din bucluc, aoa cum facusera n povestea cu trolii, la nceput ul acestei aventuri, cnd nici macar nu aveau motive speciale sa-i fie recunoscato ri. Asta era situa?ia: piticii nu snt eroi, ci fapturi calculate cu o parere foar te buna despre valoarea banului; unii snt vicleni oi perfizi, oi soi rau; al?ii ns a, daca nu aveai preten?ii prea mari de la ei, erau cumsecade, aoa ca Thorin oi Compania lui. Cnd hobbitul se strecura prin uoa fermecata oi patrunse n interiorul Muntelui, stelele rasareau n spatele lui pe cerul palid, cu dungi negre. A mers m ult mai uoor dect oi nchipuise. Asta nu era nici intrare de gnomi oi nici peotera a spra a Elfilor Padureni. Era un tunel sapat de pitici, la nivelul averii oi pric eperii lor: drept ca o rigla, cu podeaua oi pere?ii netezi, care duceau n panta l ina oi dreapta, fara varia?ii, pna departe, n ntunericul de jos. Dupa un timp, Balin i ura lui Bilbo "Noroc!" oi se opri ntr-un loc de unde mai put ea vedea conturul vag al uoii, oi, printr-un artificiu al ecou-rilor, sa auda mu rmurul vocilor celorlal?i care ouooteau afara, la intrare. Hobbitul oi puse atunci inelul oi, sfatuit de ecouri s aiba chiar mai multa grija sa nu faca zgomot dect are un hobbit de obicei, se strecura n liniote oi ntuneric, cobornd tot mai jos. Tremura de frica, dar fe?iooara lui avea o expre sie ndrjita oi lnverounata. Era cu totul alt hobbit dect cel care plecase cndva de d in Bag-End, fara sa-oi ia macar o batista asortata n buzunar. Nu mai avusese batista de buzunar de secole, oi aoeza mai bine pumnalul n teaca, s trnse cureaua oi-oi continua drumul. "Acum, eoti n sflroit n miezul lucrurilor, Bilbo Baggins, oi spuse. n noaptea aceea cnd cu petrecerea, am zbrcit-o, oi acum trebuie s-o dreg oi sa mai oi platesc pent ru asta. Doamne, ce nerod am fost oi mai snt oi acuma! spuse partea din el care s emana mai pu?in cu neamul Took. Nu-mi trebuie comoara pazita de dragon, oi ao la sa-o pe toata aici, pe vecie! Ce bine ar fi sa ma trezesc oi sa descopar ca n loc sa ma aflu n tunelul asta blestem at, snt n vestibulul meu de acasa." Dar fireote ca nu s-a trezit, ci oi-a continuat drumul nainte, tot nainte, pna cnd n -a mai vazut nici urma de uoa n spatele lui. Era complet singur. Curnd dupa aceea i se paru ca ncepe sa se ncalzeasca. "Oare ceea ce mi se pare ca se apropie n fa?a mea, de acolo, de jos, nu e un fel de vapaie?" se ntreba. Era. ai pe masura ce Bilbo nainta, se facea tot mai mare oi mai mare, pna cnd s-a l amurit despre ce e vorba. Era o lumina rooie ce devenea din ce n ce mai rooie. ai , n plus, era oi foarte cald acum n tunel. Rotocoale de aburi zburau pe deasupra o i pe lnga el, oi ncepu sa naduoeasca. n acelaoi timp, ncepu sa-i pulsese n urechi un fel de zgomot, zgomotul unui lichid care clocoteote ntr-un cazan mare pe foc, ame stecat cu un fel de uruit care semana cu torsul unui motan uriao. Toate astea se dovedira a fi sforaiturile unui animal gigantic, care dormea, acolo, jos, n lumi na rooie din fa?a lui. ai atunci Bilbo se opri. ai cnd o porni mai departe, dadu dovada de cel mai mare

curaj din via?a lui. Comparate cu asta, lucrurile nspaimntatoare care s -au ntmplat mai trziu au fost floare la ureche. Adevarata batalie a dus-o n tunelul acela, sin gur. nainte sa vada pericolul care-l aotepta. Dupa un scurt popas, oi continua drumul! ai vi-l pute?i nchipui ajungnd la capatul tunelului, n dreptul unei deschizaturi cam de aceeaoi forma oi marime cu uoa de m ai sus. Prin ea oi vr Bilbo, ncet, capul lui mic, de hobbit. n fa?a lui se ntindea pe tera mare, cea de jos de tot - temni?a subterana a piticilor de altadata, care s e gasea chiar la baza Muntelui. Era aproape bezna, aoa ca n-a putut sa-i ghiceas ca marimea dect vag, dar, ridicndu-se n partea stnga a pardoselii stncoase, era o lum ina puternica. Lumina lui Smaug! Dragonul cel uriao, roou-auriu, zacea acolo oi dormea dus; maxilarele lui clan?a neau necontenit oi narile scoteau foii de fum, dar locul era slab cind dormea. Su b el, sub membrele lui, sub coada lui imensa oi ncolacita, peste tot n jurul lui, n tinzndu-se departe pe podea pna unde nu se mai vedea nimic, zaceau teancuri de obi ecte pre?ioase - aur mpodobit oi nempodobit, nestemate oi bijuterii, argint patat cu roou n lumina rumena. Smaug zacea cu aripile ndoite, ca un liliac uriao, ntors pu?in pe o parte, astfel n ct hobbitul putea sa-i vada par?ile de dedesubt, burta lui lunga oi palida, ncrust ata cu nestemate oi frnturi de aur care se lipisera de el, pentru ca zacuse atta v reme n culcuoul lui pre?ios. n spatele lui, acolo unde pere?ii se aflau cel mai ap roape de el, se vedeau vag camaoi de zale, caoti, sabii oi suli?e atrnate n cui. a i tot acolo se aflau oiruri de recipiente oi vase mari, umplute cu boga?ii pe care nici nu mai puteai sa le socoteoti. A spune ca lui Bilbo i s-a taiat rasuflarea e mult prea pu?in. Nu exista cuvinte pentru a exprima uluirea lui, pentru ca oamenii au schimbat limbajul pe care lau nva?at de la elfi, pe vremea cnd pamntul era minunat. Bilbo mai auzise poveoti s au cntece despre comorile dragonilor, dar pna acum nu-oi daduse niciodata seama de stralucirea, fascina?ia oi splendoarea lor. Inima lui era plina, Patrunsa de ncnt are, oi se gndea la dorin?a piticilor; uitnd aproape de paznicul cel fioros, fixa zapacit aurul care era dincolo de orice pre? sau posibilitate de calcul. Privi un timp, care-i paru o veonicie, nainte sa se simta atras, aproape mpotriva voin?ei lui, sa se furioeze din umbra intrarii, pna la marginea mormanelor de com ori care se aflau cel mai aproape de el. Dragonul l domina; deoi zacea adormit, e ra totuoi cumplit oi amenin?ator. Bilbo apuca un potir mare cu doua toarte, att d e greu nct abia l putea duce, oi arunca o privire speriata n sus. Smaug mioca o aripa, desfacu o gheara oi ncepu sa sforai e pe alt ton. Bilbo o lua la goana. Dar dragonul nu se trezi - nca nu! - se muta doar n alte vis e de lacomie oi violen?a, zacnd acolo, n peotera pe care o cotropise, n timp ce hob bi?elul se straduia cu greu sa urce tunelul lung care ducea napoi la uoa. Inima i batea repede oi picioarele i tremurau mai rau dect atunci cnd coborse; dar ?inea tot uoi potirul oi se gndea: "Am facut-o! Asta o sa-i nve?e minte. Auzi: "mai degraba seamana a bacan dect a spargator"! Nu zau! n-o sa mai spuna fraza asta niciodata. " ai nici n-au mai spus-o. Balin a fost n culmea fericirii sa-l vada din nou - oi pe ct era de ncntat, pe att era de uimit. l ridica pe Bilbo n bra?e oi l scoase afara, la aer. Era miezul nop?ii oi stelele erau acoperite de nori, dar Bilbo zacea cu ochii nchioi, respirnd din greu oi bucurndu-se ca simte iaraoi aer c urat, oi aproape ca nici n-a observat emo?ia piticilor sau laudele pe care i le aduceau, sau ca-l mngiau pe spate oi ca se declarau supuoii lui mpreuna cu familiil

e lor de atunci pna n vecie. Piticii nca oi mai treceau potirul din mna n mna oi sporovaiau ncnta?i despre redobndirea comorii lor cnd, deodata, sub ei, n inima Muntelui, rasuna un bubuit ngrozitor, ca oi cum ar fi fost vorba de un vulcan car e s-ar fi hotart sa erupa din nou. Uoa din spatele lor a fost facuta buca?i oi bl ocata cu o piatra, iar de-a lungul tunelului, de jos, din adncuri, se auzira ecou rile nfioratoare ale unor mugete oi tropaituri, care facura pamntul de sub ei sa t remure. Piticii uitara atunci de toata bucuria oi mndria ncrezatoare pe care o sim?isera c u pu?in timp n urma oi se chircira unul ntr-altul de frica. Smaug nu trebuia pierdut din vedere. Nu e bine sa elimini un dragon viu din calc ulele tale, daca traieoti n preajma lui. Sigur, dragonii nu prea au pe ce sa-oi c heltuiasca averea, dar n principiu o cunosc n cele mai mici amanunte, mai ales dup a ce au fost n posesia ei vreme ndelungata. ai Smaug nu era o excep?ie. Trecuse de la un vis agitat (n care figura n mod ct se poa te de neplacut un razboinic, cu totul nensemnat ca marime, dar posednd o sabie cum plita oi mult curaj) la mo?aiala oi de la mo?aiala la o totala stare de veghe n p eotera lui mirosea a ceva strain. Sa fi patruns oare mirosul prin gaurica aceea? Nu-i placuse niciodata prea mult, cu toate ca era foarte mica, oi acum se uita la ea crunt oi cu banuiala, ntrebndu-se de ce n-o blocase. I se paruse de curnd ca prinde ecourile vagi ale unei lovituri, sus, departe, care coborsera prin gaurica pna n vizuina lui. Se trezi de tot oi ntinse gtul sa adulmece. ai atunci oi dadu sea ma ca-i lipseote potirul. Ho?ii! Foc! Crima! Asemenea lucruri nu se ntmplasera niciodata de cnd se stabilise n inima Muntelui. Furia lui depaoi orice imagina?ie - era o furie dintr-acelea ca re nu apar dect atunci cnd bogataoii, care au mai mult dect le trebuie, pierd deoda ta un lucru care e n posesia lor de multa vreme, dar de care n-au avut niciodata nevoie oi pe care nici nu l-au folosit, mprooca foc n jurul lui, umplu sala de fum oi zgl?i Muntele din temelii, mpinse n zadar capul, ncercnd sa-l vre prin gaura aceea mica, apoi, ncolacindu-oi trupul ct era de lung oi bubuind ca tunetul sub pamnt, se repezi din vizuina lui adnca, prin poarta cea mare, ieoind n tunelurile uriaoe ale muntelui-p alat oi urcnd apoi catre Poarta Principala. Singurul lui gnd era sa scotoceasca Muntele, sa prinda ho?ul, sa-l sfoie oi sa-l c alce n picioare. Ieoi pe Poarta - apele se ridicara, transformate

ntr-un abur salbatic, ouierator se avnta ca focul n aer oi se opri n vrful Muntelui, tr-o tromba de flacari verzi oi purpurii. Piticii auzira vjitul groaznic al zborului sau oi se ghemuira pe lnga pere?ii terasei cu iarba, facndu-s e mici pe sub bolovani, spernd, ntr-un fel, sa scape de ochii fiorooi ai dragonulu i care-i cauta. ai acolo i-ar fi ucis pe to?i, daca n-ar fi intervenit din nou Bilbo: - Repede! Repede! spuse cu rasuflarea taiata. Uoa! Tunelul! Nu e bine sa ramnem a ici! ndemna?i de aceste cuvinte, erau ct pe-aci sa se furioeze n tunel, cnd Bifur scoase un strigat: - Verii mei, Bombur oi Bofur! I-am uitat; snt jos, n vale!

- O sa-i ucida oi pe ei oi pe calu?i, oi-o sa ne pierdem oi toate proviziile, ge mura ceilal?i. ai nu putem face nimic! - Prostii, facu Thorin, recotigndu-oi demnitatea. O sa-i aducem de acolo. Intra?i, domnule Baggins, oi tu, Balin, oi voi, Fili oi Kili dragonul n-are sa aiba part e de pitici, voi ceilal?i hai, unde snt fringhiile? Hai, repede! Au fost poate clipele cele mai grele din cte traisera pna atunci. Ecoul sunetelor n grozitoare, dezlan?uite de furia lui Smaug, se auzea n scobiturile stncilor, sus, departe; ar fi putut n orice clipa sa coboare n flacari sau sa zboare rotindu-se n jur oi sa-i gaseasca acolo, lnga marginea pantei periculoase, tragnd de sfori cu d isperare. Bofur ajunsese sus; totul era nca liniotit. Apoi ajunse oi Bombur, gfiin d oi pufaind, n timp ce sforile scr?iau; lucrurile continuau sa fie destul de calme . Mai trasera n sus oi ceva scule oi legaturi cu merinde, oi atunci se napusti oi pericolul asupra lor. Se auzi un uruit. O lumina rooie atinse vrfurile stncilor neclintite. Venea dragonul. Abia au avut timp sa se repeada n tunel, nghesuind oi tragnd bocce-lele dupa ei, cnd Smaug aparu ca fulgerul de la miazanoapte, maturnd povrniourile muntelui cu flaca ri oi batnd din aripile lui mari, cu un zgomot care semana a ouierat de vnt. Rasuf larea lui fierbinte ofili iarba din fa?a uoii oi intra prin crapatura pe care o lasasera n urma lor, prjolindu-i aoa cum zaceau ei ascunoi. Flacarile plpitoare sari ra n sus oi umbrele negre ale stncilor ncepura sa danseze. Apoi Smaug se departa di n nou oi ntunericul nvalui totul. Poneii nechezara de spaima, rupsera frnghia cu ca re erau priponi?i oi o luara la fuga. Dragonul se ntoarse, se napusti n urma lor o i disparu. - S-a sfroit cu bietele noastre dobitoace! spuse Thorin. Daca Smaug a apucat sa v ada un lucru, nu mai scapa! Sntem aici, aici trebuie sa ramnem, daca nu cumva exis ta vreun amator care vrea s-o ia pe jos pna la ru; drumul, oti?i, e lung oi descop erit, oi Smaug sta la pnda. Nu era o perspectiva prea placuta! Intrara mai adnc n tunel oi zacura acolo drdind, cu toate ca era cald oi nabuoitor, pna cnd zorile palide

ncepura sa patrunda prin crapatura uoii. Cnd oi cnd, se auzea vjitul pe care-l facea dragonul cnd zbura prin ntuneric; zgomotul creotea, apoi trecea mai departe oi se pierdea, n timp ce dragonul tot cauta ceva, rotindu-se n jurul Muntelui Ghicise, dupa ponei oi dupa urmele taberelor pe care le descoperise, ca venisera oameni de pe ru oi de pe lac oi ca urcasera povrnioul Muntelui, care dadea n valea unde fusesera priponi?i poneii; dar uoa rezistase ochilor lui iscoditori, oi ni oa aceea mica, cu ziduri nalte, i ferise pe pitici de flacarile lui cele mai napra snice. Cauta multa vreme n zadar, pna cnd zorile i nghe?ara furia, oi se ntoarse la c lcuoul lui de aur ca sa doarma oi sa cotige noi puteri. Nici vorba sa uite sau sa ierte furtul, nici daca ntr-o mie de ani s-ar fi preschimbat ntr-o piatra stinsa, dar i dadea mna sa aotepte. Se furioa deci ncet oi tacut n vizuina lui oi nchise ochii pe jumatate. O data cu venirea dimine?ii, scazu oi spaima piticilor, n?elesera ca asemenea per icole erau inevitabile cnd aveai de-a face cu un custode ca asta, dar ca nu era cazul sa renun?e la ceea ce cautau. ai nici nu puteau sa ple ce. Dupa cum le atrasese oi Thorin aten?ia, calu?ii fugisera sau fusesera ucioi, oi oricum trebuiau sa mai aotepte un timp, pna cnd Smaug oi slabea destul aten?ia ca sa poata ei ndrazni sa strabata o cale att de lunga pe jos. Din fericire, reuoi sera sa salveze destule merinde ca sa le mai ajunga pu?in. Discutara ndelung ce sa faca, dar nu ajunsera la nici o solu?ie care sa-i scape d

e Smaug ceea ce fusese din capul locului punctul slab al planurilor lor, dupa cu m se sim?i Bilbo dator sa sublinieze. Apoi, dupa cum se ntmpla adesea cu cei care nu mai otiu ce sa faca, ncepura sa-l bombane pe Bilbo, re proondu-i ceea ce la nceput i bucurase att de mult: faptul ca adusese potirul oi ca declanoase att de iute mnia lui Smaug. - ai ce crede?i ca trebuie sa faca un Spargator? ntreba Bilbo, furios. Eu n-am fost angajat sa ucid dragoni, asta-i treaba de razboinic; eu am fost ang ajat sa recuperez o comoara. ai pentru nceput am facut oi eu ce-am putut. V-a?i a oteptat, probabil, sa ma ntorc alergnd oi carnd toata comoara lui Thor n spate! ai, la urma urmei, daca e vorba de bombanit, ao avea oi eu dreptul sa bomban. Ar fi trebuit sa aduce?i cinci sute de Spargatori, nu unul. Nu ma ndoiesc ca reputa?ia bunicului dumitale nu are dect de cotigat, dar nu po?i pretinde ca mi-ai explicat vreodata clar ct de mare i-a fost averea. Mi-ar trebui sute de am ca s -o ridic toata, chiar daca ao fi de cincize ci de ori mai nalt oi Smaug ar fi blnd ca un iepurao. Binen?eles ca dupa asta piticii i-au cerut cu to?i iertare. - ai-atunci, cum zici sa facem, domnule Baggins? ntreba Thorin, politicos. - Deocamdata n-am nici o idee - daca va referi?i la transportarea comorii. Asta depinde daca se schimba roata norocului oi scapam de Smaug. Strpirea dragonilor nu e specialitatea mea, dar am sa fac tot posibilul sa gasesc o solu?ie. Dar mari speran?e n-am oi tare ao vrea sa ma vad din nou lini otit, acasa. - Lasa asta, deocamdata! Ce facem acum, azi? - Daca vre?i ntr-adevar sfatul meu, cred ca nu putem face altceva dect sa stam und e sntem. Ziua cred ca nu e prea periculos sa ne furioam pna afara, sa luam pu?in a er. Poate ca n-o sa treaca mult oi o sa putem alege pe unul sau doi dintre noi c are sa se ntoarca la rezervele noastre de lnga ru, sa ne mai aprovizionam pu?in. Da r noaptea toata lumea trebuie sa stea ascunsa ct mai bine, n tunel. ai acum am sa va propun ceva. Am inelul acela, oi chiar azi, la prnz, ma furioez pna jos cnd oi fa ce Smaug siesta - cred ca atunci e momentul sa vad ce gnduri are. Poate ca se ive ote ceva. "Fiecare dragon oi are punctul lui vulnerabil", dupa cum obionuia sa sp una tata, cu toate ca eu snt convins ca n-a cunoscut nici un dragon, personal. Piticii acceptara, fireote, propunerea cu entuziasm. Ajunsesera sa-l respecte pe micul Bilbo. Devenise, n sfroit, adevaratul conducator al expedi?iei, ncepuse sa a iba idei oi planuri proprii. La amiaza, se pregati de o noua calatorie n inima Mu ntelui. Fara ndoiala, nu-i placea ideea, dar nu era chiar att de nfricooatoare acum , cnd otia mai mult sau mai pu?in ce-l aotepta. ai totuoi, daca ar fi otiut mai m ulte despre dragoni oi despre purtarile lor viclene, ar fi fost, poate, mai speriat oi n-ar mai fi tras nadejd ea sa-l gaseasca pe numitul Smaug mo?aind.

Cnd o porni, afara Soarele stralucea; n schimb, n tunel era bezna ca noaptea oI lum ina de la uoa, care era aproape nchisa, disparu curnd, pe masura ce cobora. Facea att de pu?in zgomot, nct l-ai fi putut compara cu fumul mpins de o adiere blnda de vn , oi pe cnd se apropia de capatul tunelului, oi spuse ca poate ca ar fi cazul sa s e simta pu?in mndru de el. Nu se desluoea dect o lumina foarte vaga. "Batrnul Smaug e ostenit oi doarme, oi spuse. Nu ma poate vedea oi n-o sa ma auda. Curaj, Bilbo!" Uitase sau nu auzise niciodata despre sim?ul mirosului la dragon i. ai mai era ceva neplacut: daca au vreo banuiala, ei pot pastra jumatate de oc

hi deschis oi pot sta de veghe, chiar daca dorm. Bilbo i arunca o noua privire, de la intrare; i se parea, ntr-adevar, ca doarme du s, aproape mort oi nvaluit n ntuneric, sco?nd un sforait care era ceva mai mult dect pufaitul unui abur nevazut. Tocmai se pregatea sa faca un pas nauntru, cnd deodata observa o raza sub?ire oi patrunzatoare care ieoea de sub pleoapa cazuta a ochi ului stng al lui Smaug. Se prefacea doar ca doarme! Pazea intrarea tunelului! Bil bo facu repede un pas napoi oi binecuvnta norocul de a fi avut inelul. Atunci Smaug vorbi. - Ei, tlharule! Te miros oi te simt! ?i aud rasuflarea. Hai, vino! Mai serveote-te o data, ca ai de unde. Dar Bilbo nu era chiar att de neotiutor n ceea ce priveote obiceiurile dragonilor, oi daca Smaug sperase ca va fi uoor sa-l faca sa se apropie, se noelase. - Nu, mul?umesc, o, Smaug nfricooatorule! raspunse. N-am venit pentru daruri; am vrut doar sa ma uit la tine oi sa vad daca eoti ntr-adevar att de grozav, ct se spu ne n basme. Ca eu n-am crezut. - ai acuma crezi? zise dragonul, oarecum magulit, cu toate ca nu credea nici o v orba din ce auzea. - Basmele oi cntecele snt, zau, mult sub realitate, o, Smaug, cea mai Marea?a, cea mai Grozava Napasta! raspunse Bilbo. - Eoti destul de bine crescut, pentru un tlhar oi un mincinos, spuse dragonul. Pa ri sa-mi cunooti numele, dar eu, n schimb, nu-mi amintesc sa te fi mirosit vreoda ta. Cine eoti oi de unde vii, daca-mi dai voie sa te ntreb? - Se poate!? Vin de sub Deal oi drumul meu a trecut pe sub dealuri oi pe deasupr a lor. ai-am mers oi prin aer. Eu snt acela care umbla nevazut. - Asta aoa-i , spuse Smaug. Dar care ?i este numele? - Descoperitorul de urme, taietorul pnzelor de paianjen, Musca cea cu ?eapa. Am fost ales Numarul Norocos. - Minunate titluri! rnji dragonul. Dar numerele norocoase nu ies ntotdeauna cotigatoare. - Eu snt cel care-oi ngroapa prietenii de vii, oi i neaca, oi i scoate iaraoi, vii, d in apa. Sosesc din fundul unui sac, dar nici un sac nu mi-a fost tras pe cap. - Toate astea nu prea par vrednice de lauda, spuse Smaug, dispre?uitor. - Snt prietenul uroilor oi oaspetele vulturilor. Snt Cotiga inel oi Poartanoroc, oi mai snt oi Calare? de butoaie, continua Bilbo, caruia ncepuse sa-i placa vorbitul asta n dodii. - Aoa, da! spuse Smaug. Dar vezi sa nu ?i-o ia imagina?ia razna. Binen?eles ca ao a trebuie sa vorbeoti cu dragonii cnd nu vrei sa-?i dai numele adevarat (ceea ce e n?elept) oi nici nu vrei sa-i nfurii cu un refuz catego ric (ceea ce e, de asemenea, foarte n?elept). Nu exista dragon care sa

reziste fascina?iei pe care o exercita vorbirea enigmatica oi care sa nu piarda vremea s-o priceapa. Erau foarte multe lucruri, din ceea ce spusese hobbitul, pe care Smaug nu le n?elesese deloc (deoi mi nchipui ca dumneavoastra le n?elege?i - p entru ca oti?i totul n legatura cu aventurile la care se referise Bilbo), dar lui i se parea ca n?elesese destul oi chicotea n sinea lui. "Aoa mi-am nchipuit eu nca de aseara, oi spuse el, zmbind. Oamenii de pe lac - un plan pacatos al amar?ilor de pe lac, negustorii de poloboa ce, sa ma fac eu ooprla daca n-am dreptate! N-am mai fost acolo de o veonicie oiun an! Dar schimb eu toate astea, curnd!" Foarte bine. - O, Calare? de butoaie, spuse el cu voce tare. Poate ca Butoi e numele calu?ulu i tau: sau poate ca nu e, deoi era destul de gras. Umbli tu nevazut, dar n-ai ve nit pe jos tot drumul. Sa otii ca am mncat oase calu?i, aseara oi n-o sa treaca m ult oi-o sa-i prind oi-o sa-i mannc oi pe ceilal?i. ai n schim-bul acestei mese gu stoase, am sa-?i dau oi eu un sfat care sa-?i prinda bine: nu te ncurca cu pitici i mai mult dect trebuie. - Pitici?! spuse Bilbo, prefacndu-se ca e uimit. - Nu-mi spune mie! zise Smaug, ca eu cunosc mirosul (oi gustul) piticilor - mai bine ca orice pe lume. Sa nu-?i nchipui ca pot mnca un calu? pe care a calarit oda ta un pitic, fara sa-mi dau seama. O sa sfroeoti rau daca te nhaitezi cu asemenea fapturi, Calare?-de-butoaie-tlhar. N-am nimic mpotriva sa te ntorci la ei sa le spu i asta din partea mea. Dar nu i-a spus lui Bilbo ca exista un miros pe care nu-l putea dibui nicicum, o i asta era mirosul de hobbit; nu intra n sfera lui de experien?a oi l scotea din sarite. - mi nchipui ca ai luat un pre? bun pe potir, azi-noapte? continua el. Hai, spune drept, ai luat? Nimic? Ei, asta le seamana leit. ai mi nchipui ca stau ascunoi pe afara, iar tu trebuie sa faci toata treaba periculoasa oi sa iei tot ce po?i cnd nu ma uit - oi totul pentru ei? ai crezi c-o sa-?i dea o parte buna? Nici vorba! Ai noroc scapi cu via?a! ncepuse sa se simta foarte stnjenit. De cte ori l strafulgera ochiul ratacitor al lu i Smaug, care l cauta cotrobaind prin ntuneric, tremura oi sim?ea o dorin?a nejust ificata sa intre n peotera, sa-oi dezvaluie identitatea oi sa-i spuna dragonului tot adevarul. De fapt, era n mare pericol sa se lase ade menit de acea fascina?ie magica a dragonilor. Dar lundu-oi inima-n din?i, vorbi d in nou. - Nu otii tot, o, Smaug cel Puternic, spuse. N-am venit aici aduoi numai de aur. - Aha. deci recunooti ca ai spus "aduoi", rnji Smaug De ce nu spui "to?i paisprez ece" oi sa ispravim, Domnule Numar Norocos? Ma bucur sa aud ca n afara de aurul meu a?i mai avut oi alte interese. n cazul asta, chiar ca s-ar pu tea sa va pierde?i timpul degeaba. Nu otiu daca va da?i seama, dar, chiar daca a ?i putea sa fura?i aurul farma cu farma - treaba care v-ar lua suta de ani sau chiar mai mult - tot n-a?i putea sa-l duce?i departe? Pe coasta Muntelui, nu merge! ai nici prin padure. Ha, ha! ai te-ai gndit vreodata la cotig? mi nchipui ca trebuie sa fie a paisprezecea parte din ntreg, sau aoa ceva, asta a fost nvoiala, nu-i aoa? Dar cu livrarea ce face?i?

Dar cu carauoia? Dar cu garzile narmate oi cu taxele Vamale? oi Smaug rse cu pofta . Avea o inima haina oi vicleana oi otia ca presupunerile lui erau, n mare parte, adevarate, cu toate ca banuia ca oamenii de pe lac erau cei care urzisera planu rile oi ca cea mai mare parte a prazii avea sa ramna acolo, n oraoul de pe mal, ca re n tinere?ea lui se numise Esgaroth. Poate ca n-o sa ma crede?i, dar bietul Bilbo ramase, ntr-adevar, uluit. Pna acum oi concentrase toate gndurile oi toata energia ca sa ajunga pna la Munte oi sa gaseasca intrarea. Nu se ntrebase niciodata cum va fi scoasa comoa ra de acolo oi sigur nu se gndise niciodata ca partea care ar putea sa-i revina l ui, la mpar?eala, mai trebuia oi adusa napoi, tot drumul pna la Fundul Sacului-de-S ub-Deal. O banuiala urta ncepu sa-oi faca loc n mintea lui: uitasera oare oi piticii acest p unct important sau oi batusera tot timpul joc de el? Asta e efectul pe care l au v orbele de dragon asupra celor lipsi?i de experien?a. Bilbo ar fi trebuit, fireote, sa bage de seama, sa n-aiba nici o ncredere; dar Smaug avea o personalitate destul de copleoitoare. - V-am mai spus, zise Bilbo, facnd un efort sa le ramna credincios prietenilor oi sa-oi ?ina fruntea sus, ca la aur ne -am gndit mai trziu. Am venit peste deal oi p e sub deal, pe vnt oi pe val, cu gnd de RAZBUNARE. Nu ma-ndoiesc ca-?i dai seama, o, Smaug-cel-fara-de-limite, ca succesul ?i-a cre at niote duomani n verouna?i. Auzind asta, Smaug ncepu ntr-adevar sa rda - un sunet pustiitor, care-l facu pe Bil bo sa se cutremure din creotet pna-n talpi, n timp ce departe, sus, n tunel, pitici i se nghesuira unii ntr-al?ii, inchipuindu-oi ca hobbitul oi gasise brusc oi cumpli t sfroitul. - Razbunare! sforai el oi ochii i se aprinsera luminnd sala de la podea la tavan, ca un fulger stacojiu. Razbunare! Regele de sub Munte a murit. Unde snt neamurile lui care ndraznesc sa umble dupa razbunare? Girion, stapnul orao ului Dale, a murit, iar eu i-am mncat supuoii cum mannca lupul oile; unde snt fiii fiilor lui care ndraznesc sa se apropie de mine? Eu ucid unde vreau oi nimeni nundrazneote sa se mpotriveasca. Am trntit la pamnt razboinicii din alte vremuri, oi al?ii ca ei nu mai exista n toata lumea. Pe atunci eram tnar oi plapnd. Acum snt bat rn oi puternic, puternic, puternic! Tlharule din umbra! spuse el fioros. Armura me a e de zece ori mai groasa dect un scut obionuit, din?ii mei snt ca sabiile, ghear ele mele-s harpoane, oocul pe care-l produce coada mea e ca o lovitura de trasne t, aripile mele dezlan?uie uragane oi rasuflarea mea ucide! - Am crezut ntotdeauna, spuse Bilbo cu un chi?ait speriat, ca dragonii snt mai moi pe dedesubt, mai ales n regiunea... pieptului; dar fara ndoiala ca o faptura att de puternica s-a gndit oi la asta. Dragonul nceta brusc sa se mai laude. - Informa?iile snt depaoite, spuse el scurt. Snt blindat oi pe deasupra oi pe dedesubt cu solzi de fier oi nestemate dure. Nu ma poate strapunge nici o sabie. - Trebuia sa-mi nchipui, spuse Bilbo. Chiar ca nu exista seaman pe lume pentru Sm aug, Seniorul Impenetrabil. Grozav trebuie sa fie sa ai o jiletca de diamante fi ne.

- Da, destul de neobionuit oi de frumos, spuse Smaug, cu o mul?umire absurda. Nu otia ca hobbitul vazuse pu?in din nvelioul neobionuit de pe burta, la prima vizi ta, oi ca ardea de nerabdare sa se uite mai de aproape, din motive cunoscute doa r de el. Zmeul se rostogoli ntr-o parte. Priveote! zise. Ce spui de asta? - Uluitor de frumos! Perfect! Fara de cusur! Ame?itor! exclama Bilbo cu voce tar e, n timp ce n sinea lui spunea: "Ce batrn neghiob! Are o pata mare n scobitura dins pre partea stinga a pieptului, goala ca un melc fara casa!" Acum, singura idee a domnului Baggin era sa plece. - Dar nu trebuie sa va mai odihna binemeritata. Nu e dupa ce i pui pe fuga! ai ntorcndu-se n tunel oi re?in, Mare?ia-Voastra! spuse, sau sa va opresc de la chiar att de uoor sa prinzi poneii, nici Spargatori! adauga el ca o lovitura de despar?ire, urcndu-l n goana.

A fost o idee nefericita sa spuna asta, caci dragonul ncepu sa arunce flacari uri aoe n urma lui oi, orict s-ar fi grabit, mergea la deal oi nu ajunse nici pe depar te unde trebuia, pentru a se sim?i n siguran?a nainte ca Smaug sa-oi fi mpins mutra nfricooatoare n deschizatura tunelului. Din fericire, na reuoit sa-oi nghesuie tot capul oi falcile nauntru, dar narile lui trimisera fla cari oi vapori n urma lui Bilbo, oi aproape ca l dobor; hobbitul nainta cu mare greutate oi teama, mpleticindu-se, orbit. Fusese destul de mul?umit de conversa?ia lui abila cu Smaug, dar greoeala de la urma l zgudui, facndu-l sa revina la realitate. "Sa nu rzi niciodata de dragonii vii, prostule!" oi spuse; mai trziu asta deveni un a dintre zicalele lui favorite, transformndu-se apoi n proverb. "Eoti departe de s froitul aventurii", adauga el, ceea ce era, de asemenea, foarte adevarat. Cnd ieoi din nou la aer, poticnindu-se oi caznd lat n "pragul uoii", dupa-amiaza nce puse sa se transforme n noapte. Piticii l readusera la via?a oi i ngrijira arsurile cum se pricepura ei mai bine, dar trecu multa vreme nainte sa-i creasca din nou, oi cum trebuie, parul de pe ceafa oi din calcie; fusese prlit oi totul sfrise pna la piele, ntre timp, prietenii lui se straduira din rasputeri sa-l mai nveseleasca; o i erau nerabdatori sa-i auda povestea, dorind, n primul rnd, sa afle de ce facuse dragonul zgomotul acela ngrozitor oi cum scapase Bilbo. Dar hobbitul era suparat oi neliniotit, aoa ca le-a fost foarte greu sa scoata o vorba de la el. Gndindu-se din nou la ceea ce facuse, ncepu sa regrete unele lucr uri pe care i le spusese dragonului oi nu-i prea venea sa le repete. Batrnul stur z statea pe o stnca, n apropiere, cu capul plecat ntr-o parte oi asculta tot ce vor beau. ai ca sa va da?i seama n ce toane rele era Bilbo, ridica o piatra oi o arunca spre sturz, care nu facu altceva dect sa bata din aripi, sa se dea la o parte oi sa se aoeze apoi iaraoi la loc. - Fir-ar al naibii de sturz! spuse Bilbo furios. Trage cu urechea, oi nici nu-mi place mutra lui. - Lasa-l n pace, spuse Thorin. Sturzii snt buni oi prietenooi, iar asta e, ntr-adev ar, foarte batrn oi poate ca e ultimul care a ramas din neamul cel vechi care loc uia pe aici, mblnzit de tata oi de bunicul. E un neam fermecat oi cu via?a lunga o i asta ar putea fi chiar unul dintre cei care traiau pe aici, acum vreo doua sut e de ani sau chiar mai mult. Locuitorii din Dale otiau cum sa le n?eleaga graiul oi i foloseau drept mesageri, trimi?ndu-i la oamenii de pe lac sau, prin alte par? i.

- Eh, o sa aiba otiri destule sa duca n Oraoul Lacului, daca asta vrea, spuse Bil bo. Cu toate ca nu cred c-au mai ramas acolo oameni care sa-oi bata capul cu lim ba sturzilor. - Dar ce s-a ntmplat? strigara piticii. Povesteote mai departe. Aoa ca Bilbo le spuse tot ce-oi aminti oi le mpartaoi sentimentul suparator ca vo rbirea lui enigmatica oi taberele lor, oi calu?ii l facusera pe dragon sa ghiceas ca mai mult dect era cazul. - Snt convins ca otie ca venim din Oraoul Lacului oi ca locuitorii lui ne-au ajut at; oi am o presim?ire ngrozitoare ca urmatoarea lui miocare va fi ntr-acolo. Ce D umnezeu m-o fi apucat sa-i spun ca snt Calare? de butoaie? Chiar oi un iepure chi or, de aici, ar fi ghicit ca e vorba de oamenii de pe Lac. - Lasa, nu te mai necaji. Ce e facut e bun facut oi e greu sa nu greoeoti cnd vor beoti cu dragonii, cel pu?in aoa mi s-a spus ntotdeauna, facu Balin, dornic sa-l linioteasca. Daca ma ntrebi pe mine, eu zic ca ai facut foarte bine c e-ai facut - n orice caz, ai descoperit ceva foarte folositor oi te-ai ntors oi viu acasa, oi asta nu prea li se ntmpla celor care apuca sa schimbe o vorb a-doua cu cei de soiul lui Smaug. ai s-ar putea sa fie un noroc oi o binefacere ca otim de peticul descoperit din vesta de diamante a batrnului Vierme. Asta l facu sa schimbe discu?ia oi sa nceapa sa vorbeasca despre rapunerea dragoni lor din punct de vedere istoric oi legendar despre diferitele feluri n care fuses era njunghia?i, lovi?i, mpunoi n burta oi despre diferitele oiretlicuri oi stratage me care fusesera folosite n acest scop. Parerea generala era ca nu e chiar att de simplu sa prinzi un dragon cnd mo?aie; ncercarea de a-l njunghia sau de a-l mpunge p e cnd dormea se putea mult mai uoor sfroi cu un dezastru, dect un atac frontal, cur ajos. Tot timpul ct au vorbit, sturzul a stat oi a ascultat, dar cnd au nceput sa a para stelele, oi-a ntins n tacere aripile oi s-a ndepartat n zbor. ai tot pe cnd vorb isera de li se lungisera umbrele, Bilbo devenise tot mai amart avnd presim?iri din ce n ce mai rele. n cele din urma i ntrerupse: - Snt convins ca aici sntem n mare nesiguran?a, spuse. ai nu vad de ce am ramne. Dra gonul a prjolit toata verdea?a care era tare placuta, oi a venit noaptea, oi e fr ig. Simt pna n maduva oaselor ca locul asta va fi iaraoi atacat. Smaug otie cum am cobort pna la peotera lui oi pute?i fi convinoi ca a ghicit unde se afla celalalt capat al tunelului oi, daca e nevoie, va face partea asta a Muntelui buca?i, ca sa ne blocheze intrarea oi daca ne face oi pe noi aroice cu aceasta ocazie, va fi cu att mai mul?umit. - Ai gnduri foarte negre, domnule Baggins, spuse Thorin. Daca Smaug vrea att de mu lt sa nu mai putem intra, de ce n-a blocat capatul de jos? N-a facut-o, ca l auze am. - Nu otiu, nu otiu - probabil pentru ca la nceput a vrut sa ncerce sa ma momeasca sa intru din nou, oi acum poate ca aoteapta pna dupa vnatoarea de asta-seara, sau nu vrea sa-oi distruga iatacul daca nu e neaparat nevoie, n orice caz, tare ao vr ea sa nu mai discuta?i. Smaug trebuie sa iasa dintr-o clipa ntr-alta oi singura n oastra speran?a e sa ne vrm ct mai bine n tunel oi sa nchidem uoa.

Parea att de convins, nct, n cele din urma, piticii au facut ce le-a spus, dar au ntr iat sa nchida uoa - planul parea disperat, caci nu otia nimeni daca oi cum vor ma i putea s-o deschida dinauntru oi gndul de a fi nchioi ntr-un loc de unde nu se putea ieoi dect trecnd prin vizuina dragonului nu le

placea deloc. Dar totul parea liniotit att afara, ct oi la capatul dinauntrul tun elului. Aoa, ca vreme destul de lunga au stat n tunel, nu prea departe de uoa de sus, deschisa pe jumatate, oi au continuat sa discute. Discu?ia ajunsese la vorb ele ticaloase pe care le spusese dragonul n legatura cu piticii. Bilbo se gndea ca ar fi preferat sa nu le fi auzit niciodata sau sa fi fost convins ca piticii er au absolut sinceri, acum, cnd i spuneau ca nu se gndisera la ceea ce avea sa se ntmpl e dupa ce vor fi cotigat comoara. - atiam ca va fi o aventura periculoasa, spuse Thorin, oi sntem convinoi de asta oi acum; oi cred ca dupa ce vom nvinge va fi destul timp sa ne gndim la ce vom fac e. Ct despre partea dumitale, domnule Baggins, te asigur ca-?i sntem mai mult dect recunoscatori oi ca ai sa alegi singur a paisprezecea parte de ndata ce vom avea ceva de mpar?it. mi pare rau ca eoti ngrijorat de problema transportului oi recunos c ca greuta?ile snt mari - locurile astea n-au devenit mai pu?in salbatice ntre timp, ci, mai degraba, invers - dar vom face tot ce se poate pentru dumneata oi la vremea potr ivita ne vom lua fiecare partea. N-ai dect sa ma crezi sau nu! Apoi discu?ia se concentra asupra marelui tezaur oi asupra lucrurilor pe care oi le mai aminteau Thorin oi Balin. Se ntrebau daca mai zaceau acolo, n sala de jos, intacte: lancile care fusesera meoterite pentru armatele regelui Bladorthin (mo rt de mult); aveau vrf forjat de trei ori oi coada lunga, minunat ncrustata cu aur , lanci care nu mai apucasera sa fie predate sau platite; scuturi, facute pentru razboinici care odihneau de mult n pace; marea cupa de aur a lui Thror, cu doua mnere, sculptata cu pasari oi flori cu ochi oi Petale de nestemate; armuri de nep atruns din zale aurite oi argintate, colierul lui Girion, Stapnul oraoului Dale, compus din cinci sute de smaralde verzi ca iarba, pe care l primisera cnd l narmaser a pe primul lui nascut cu o platooa din verigi, meoterita de pitici, aoa cum nu se mai facuse niciodata, caci era lucrata din argint pur, de puterea oi rezisten ?a o?elului triplu. Dar cel mai frumos lucru dintre toate era giuvaierul mare oi alb pe care -l gasisera piticii sub radacinile Muntelui: Inima Muntelui, Piatra Ark, Piatra lui Thrain. - Piatra Ark. Piatra Ark, oopti Thorin n ntuneric, visator, cu barbia sprijinita d e genunchi. Era ca un glob cu o mie de fa?ete, stralucea ca argintul n lumina foc ului, ca apa la Soare, ca zapada la lumina stelelor, ca ploaia pe luna. Dar Bilbo nu mai sim?ea acea atrac?ie fermecata pentru tezaur. Asculta discu?ia doar cu o ureche. Statea cel mai aproape de uoa, atent sa auda, pe de o parte, o rice zgomot ct de mic care ar fi venit de afara oi, pe de alta parte, orice ecou care ar fi rasunat dincolo de murmurul piticilor, sau orice urma de miocare, jos , departe. ntunericul se ndesi oi Bilbo deveni din ce n ce mai agitat. - nchide?i uoa! i ruga el. Mi-e frica de dragonul asta, pna-n maduva oaselor. Linio tea asta mi displace mult mai mult dect zarva de azi-noapte. nchide?i uoa ct mai e timp. Era ceva n vocea lui care i nelinioti pe pitici, ncet, Thorin se scutura de visele lui oi, ridicndu-se, dadu la o parte cu piciorul piatra care fixa uoa, dupa care n cepura cu to?ii sa mpinga oi uoa se nchise cu o bufnitura oi cu un zanganit. ai ni ci urma de broasca nspre partea lor. Erau ncuia?i nauntrul Muntelui. Era oi timpul. Nici n-apucara sa coboare bine n tunel, cnd panta muntelui fu nimic ita de o izbitura, de parca ar fi fost sfarmata de niote berbece din stejari ntreg i de padure, mpinoi de uriaoi. Stnca bubuia, pere?ii se crapara oi din tavan ncepur

a sa le cada n cap pietre. Nici nu vreau sa ma gndesc la ce s-ar fi ntmplat daca uoa ar fi ramas deschisa.

Coborra tunelul, n fuga, ferici?i ca mai erau nca n via?a, n timp ce n spatele lor, a ara, se auzeau racnetele oi zarva pe care o facea Smaug n culmea furiei. Facea stn cile buca?i, zdrobind pere?i oi costioe cu plesniturile cozi' lui uriaoe, pna cnd iarba arsa, piatra sturzului, zidurile acoperite cu melci, terasa ngusta oi tot r estul disparura ntr-un iureo de ?andari oi o avalanoa de pietre crapate se praval i peste costioa n jos, n vale. Smaug oi parasise ho?eote vizuina, se ridicase fara zgomot n aer, apoi plutise ncet oi greoi prin ntuneric, ca o cioara monstruoasa, cobornd pe aripile vntului catre partea dinspre apus a Muntelui, cu speran?a de a prinde pe cineva sau ceva acolo , pe nepregatite, oi de a descoperi supapa de ieoire din pasajul pe care l folosi se ho?ul. Ce se ntmplase fusese rezultatul accesului de furie provocat de faptul c a nu gasise pe nimeni oi nu vazuse nimic, oi acolo unde banuia ca trebuie sa fie , de fapt, ieoirea. Dupa ce-oi dadu astfel fru liber furiei, se sim?i mai bine oi se gndi, n sinea lui, ca nu-l va mai necaji nimeni din partea aceea. Dar trebuia sa-oi continue razbu narea. "Calare? pe butoaie, sforai el, picioarele tale veneau dinspre malul rului , oi nu e nici o ndoiala c-ai venit pe apa. Nu-?i otiu mirosul, dar daca nu eoti unul dintre oamenii de pe lac, n orice caz, ei te-au ajutat. Acum or sa ma vada o i-or sa-oi aminteasca cine e adevaratul Rege de sub Munte." Se ridica nconjurat de flacari oi o porni spre sud, catre Rul Curgator.

XIII PLECAT DE ACASA NTRE TIMP, piticii stateau n ntuneric, nconjura?i de o tacere totala. Mncau oi beau foarte pu?in. N-aveau cum sa socoteasca trecerea timpului oi abia nd razneau sa se miote, caci ooaptele lor trezeau ecoul oi frematau n tunel. A?ipeau oi se trezeau tot n ntuneric oi n tacerea care continua sa-i nconjoare, nestingherita. n cele din urma, dupa un timp care li se paru a fi zile n tregi de aoteptare, cnd ncepusera sa se nabuoe oi sa ame?easca din lipsa de aer, si m?ira ca nu mai pot ndura. Mai-mai ca ar fi fost ferici?i sa auda sunete venind d e jos oi vestind ntoarcerea dragonului. Se temeau ca tacerea asta sa nu fie cumva rezultatul uneia dintre cruzimile lui iscusite, dar nu puteau ramne acolo la nes froit. Thorin vorbi: - Sa ncercam uoa! spuse. Daca nu simt curnd vntul n obraz, mor. Mai bine sa ma zdrobeasca Smaug n aer liber dect sa ma sufoc aici! Dupa care, mai mul?i pitici se ridicara oi se dusera bjbind pna acolo unde fusese uoa. Dar descoperira ca n partea aceea tunelul fusese distrus oi blocat cu stnci sfarmate. Nici o cheie oi nici o formula magica nu o vor mai de schide vreodata. - Sntem prinoi n cursa, se vaitara. Asta-i sfiroitul. O sa pierim aici!

Dar, nu otiu cum, tocmai cnd piticii se perpeleau n culmea deznadejdii, Bilbo sim? i o uourare ciudata n suflet, de parca i s-ar fi luat o mare greuta-te de sub jil etca: - Hai, lasa?i! facu el. Piticul ct traieote spera, dupa cum obionuia sa spuna tat a, oi "toate cele bune sau rele snt trei". Eu mai COBOR o data pna la capatul tune lului. Am fost de doua ori acolo, cnd otiam precis c-am sa dau de dragon, aoa ca risc oi a treia vizita, cnd nu otiu ce ma aoteapta. Oricum, singura cale spre ieoire e pe jos oi cred ca de data asta ar fi mai bine sa ma ntovaraoi?i cu to?ii! Dispera?i, ncuviin?ara oi Thorin fu primul sa o ia nainte, alaturi de Bilbo. - Dar va rog din suflet sa baga?i de seama, sa face?i ct mai pu?in zgomot, le spu se hobbitul n ooapta. S-ar putea sa nu mai fie nici un Smaug acolo, dar nu se otie niciodata. Nu e bine sa riscam inutil. O pornira n jos, tot mai jos. Piticii nu se puteau compara, fireote, cu hobbitul n arta de a se mioca pe furio oi de aceea gfira oi oi troira picioarele cu zgomot, eco ul amplificnd ngrijorator sunetele; dar, deoi Bilbo se oprea din cnd n cnd, speriat, sa asculte, de jos nu se auzea nici un zgomot. Aproape de capatul tunelului, dup a cte oi dadu el seama, Bilbo oi puse inelul n deget, dupa care oi vazu mai departe d e drum. Dar nu avea nevoie de inel; ntunericul era desavroit oi, cu sau fara inel, tot nu se vedea nim ic. De fapt, bezna era att de adnca, nct Bilbo ajunse la deschizatura pe neaoteptate ; dadu cu mna de gol, se mpiedica oi se rostogoli cu capul nainte, n peotera. Zacu acolo, pe podea, cu fa?a n jos, fara sa ndrazneasca sa se ridice oi nici maca r sa rasufle. Dar nu auzi nici o miocare. Nu era nici cea mai mica raza de lumin a - n afara doar, dupa cum i se paru cnd n cele din urma ridica ncet capul, de o lic arire palida oi alba deasupra lui, departe, n ntuneric. Dar sigur nu era scnteie de foc de dragon, cu toate ca duhoarea fiarei u mplea toata ncaperea oi Bilbo sim?ea gust de abur pe limba. Cu timpul, domnul Baggins sim?i ca nu mai poate. - Vierme blestemat oi nenorocit! striga el cu voce tare. Nu te mai juca de-a v-a ?i ascunselea, fa pu?ina lumina oi pe urma mannca-ma, daca ma po?i prinde. Ecouri vagi alergara n jurul peoterii nevazute, dar nu se auzi nici un raspuns. Bilbo se ridica oi descoperi ca nu otie ncotro s-o apuce. - Ma ntreb ce joc o fi jucnd Smaug, spuse. Eu cred ca azi (sau asta-seara sau, ma rog, ce-o fi) nu e acasa. ai daca Oin oi Gloin nu oi-au pierdut cutiile cu iasca , poate ca facem pu?ina lumina oi ne uitam prin jur pna nu se ntoarce norocul mpotr iva lor . Lumina! striga el. Poate cineva sa faca pu?ina lumina? Piticii fireote, se speriasera grozav cnd se mpiedicase Bilbo de treapta oi cazuse cu o bufnitura n peotera; ramasesera nghesui?i unul ntr-altul, chiar acolo unde i l asase el, adica la capatul tunelului. - Pst, pst! ssira ei cnd i auzira vocea; oi cu toate ca asta l ajuta pe

Bilbo sa descopere unde se aflau, trecu oarecare timp nainte sa poata sa-i faca s a mai scoata vreun sunet. n cele din urma, cnd Bilbo ncepu sa bata cu piciorul n pod ea oi sa strige "lumina" cu toata puterea vocii lui ascu?ite, Thorin ceda oi i trimise pe Oin oi pe Gloin la boccelele lor din celalalt capat a l tunelului. Dupa un timp aparu o raza plpitoare, semn ca se ntorceau; Oin ?inea n mna o tor?a mica de pin, aprinsa, iar Gloin un pachet de asemenea tor?e, sub bra ?. Bilbo se duse repede la uoa, lua tor?a, dar nu reuoi sa-i convinga pe pitici sa le aprinda oi pe celelalte sau sa vina pna unde fusese el. n orice caz, nu imed iat. Dupa cum le explica Thorin cu mare grija, n mod oficial domnul Baggins conti nua sa fie expertul lor n materie de spargeri oi cercetari. Daca voia sa riote sa faca lumina, treaba lui! Ei vor aotepta nsa n tunel sa le dea raportul. Aoa ca ra masesera lnga intrare, urmarindu-l cu privirea.

Silueta mica oi ntunecata a hobbitului o porni deci prin peotera, ?innd mica lui t or?a sus. Din cnd n cnd - mai era nca destul de aproape - piticii vedeau cte o scntei sau auzeau cte un clinchet, cnd se mpiedica de cte un obiect de aur. Lumina tot sca dea pe masura ce Bilbo nainta n peotera cea mare; apoi ncepu sa se ridice, dansnd n a er. Bilbo se ca?ara pe mormanul mare de giuvaiere. Pu?in mai trziu ajunse n vrf, da r oi continua drumul. Apoi l vazura oprindu-se oi aplecndu-se o clipa; dar nu oi-au dat seama de ce. Era Piatra Ark, Inima Muntelui. Bilbo oi dadu seama ca e vorba de ea, dupa descri erile pe care i le facuse Thorin; oi, ntr-adevar, nu puteau exista doua asemenea giuvaiere nici macar ntr-un tezaur att de grozav ca asta, nici daca ai fi cautat n lumea ntreaga. Pe cnd urcase, lucise n fa?a lui ca un fulger atragndu-i aten?ia. ncet ul cu ncetul se facuse tot mai mare, pna ajunsese sa arate ca un glob de lumina. Acum, cnd era lnga ea, vazu ca la supra fa?a avea scntei plpitoare de mai multe culori, reflectate oi despicate de lumina s chimbatoare a tor?ei, n cele din urma pleca privirea spre ea oi i se taie rasufla rea. Marele Giuvaier stralucea la picioarele lui, emannd o lumina interioara, tai at oi olefuit de piticii care l scosesera cndva din inima Muntelui; absorbea toata lumina care cadea pe el, schimbnd-o n zeci de mii de scntei, ca o aureola alba n ca re se revarsau luminile curcubeului. Deodata, bra?ul lui Bilbo se ntinse spre el, atras ca de un miraj. Dar mna lui mic a nu-l putea cuprinde, caci giuvaierul era mare oi greu; l ridica totuoi, nchise o chii oi l baga n buzunarul lui cel mai ascuns. "Acum snt ntr-adevar Spargator, se gndi. Dar probabil ca va trebui sa le spun oi pi ticilor - la un moment dat. De fapt, au spus ca-mi pot alege ce vreau, oi eu cre d ca ao alege asta, chiar daca iau ei tot restul!" dar, n sinea lui, nu era foart e convins ca, atunci cnd i spusesera sa aleaga, se referise-ra oi la acest giuvaie r minunat, oi sim?ea ca asta ar putea isca neplaceri. oi continua drumul cobornd pe cealalta parte a maldarului oi stralu-cirea tor?ei l ui disparu din cmpul vizual al piticilor, care -l urmareau. Dupa un timp aparu di n nou, departe, la mare distan?a: Bilbo traversa peotera. Continua sa nainteze pna ajunse la por?ile mari din partea cealalta; acolo dadu de un curent de aer care l racori, dar care aproape ca-i stinse lumina. Se uita pe furio, cu sfiala, la c e era de partea cealalta a por?ilor oi vazu niote galerii mari oi conturul nedes luoit al capatului unor scari largi, care urcau pierzndu-se n ntuneric. Dar de Smaug, nici urma. Bilbo tocmai voia sa fa ca stnga mprejur oi sa se ntoarca la pitici, cnd o forma neagra se napusti asupra lu

i oi i atinse fa?a. Bilbo scoase un ?ipat ascu?it, sari n sus, se mpiedica oi cazu pe spate, iar tor?a cazu oi ea, cu vrful n jos, oi se stinse. "Sper ca e doar un liliac, oi spuse el disperat Dar ce ma fac, unde o fi rasaritu l, sudul, nordul sau apusul?" - Thorin! Balin! Gloin Fili! Kili! striga el cu toata puterea - dar strigatele r asunara ca un zgomot slab oi sub?ire n haul negru. S-a stins lumina ! Veni?i care va, gasi?i-ma, ajuta?i-ma! Pentru moment l parasi tot curajul. Piticii auzira vag strigatele lui mici; dar singurul cuvnt pe care-l puteau deslu oi era "ajutor!" - Ah, Doamne, ce pacatooenie sau ce minune s-o mai fi ntmplat iar? spuse Thorin. D e dragon nu cred ca e vorba, fiindca atunci hobbitul n-ar mai chi?ai. Aoteptara cteva clipe, dar nu auzira nici un zgomot de dragon; de fapt, nu auzira nici un fel de zgomot n afara de vocea departata a lui Bilbo. - Hai, lua?i unul dintre voi o tor?a sau doua, ordona Thorin. S-ar parea ca treb uie sa ne ducem sa ne ajutam Spargatorul. - Da, ar cam fi rndul nostru sa-l ajutam, spuse Balin, oi eu snt foarte dispus sa ma duc. ai cred, ca, deocamdata, nu e nici un pericol. Gloin aprinse mai multe tor?e, dupa care ieoira furiondu-se unul dupa altul oi nai ntara n graba de-a lungul peretelui. Nu trecu mult oi dadura chiar de Bilbo care se ntorcea spre ei. i venise inima la loc de ndata ce vazuse licarirea tor?elor. - De fapt, n-a fost nimic! Doar un liliac oi o tor?a care a cazut pe jos, spuse Bilbo, drept raspuns la ntrebarile lor. Cu toate ca li se luase o piatra de pe inima, erau cam prost dispuoi pentru ca f use sera speria?i degeaba; oi nu otiu, zau, ce ar fi spus, daca le-ar mai fi vorbit oi de Piatra Ark. Simpla imagine a comorii, pe care o vazuse ra n treacat pe cnd umblau prin peotera, trezise tot focul nimii lor piticeoti, oi cnd inima unui pitic, chiar oi cel mai (respectabil, e trezita de aur oi de neste mate, el devine brusc curajos [oi uneori chiar necru?ator. Piticii nu s-au mai lasat ruga?i. Erau to?i nerabdatori sa exploreze peotera ct m ai aveau timp oi dispuoi sa creada ca, deocamdata, Smaug plecase de acasa. Apuca ra fiecare cte o tor?a aprinsa; oi tot privind aoa, cnd ntr-o parte, cnd ntr-alta, ui tara de teama oi chiar de pruden?a. ncepura sa vorbeasca cu glas tare oi sa se strige unul pe altul, n timp ce ridicau comori de altadata din morman sau le scoteau de pe perete, ?inndu-le n dreptul lu minii, pipaindu-le oi mngindu-le. Fili oi Kili erau aproape veseli acum oi, gasind atrnate pe perete o mul?ime de h arfe de aur cu corzi de argint, le dadura jos oi ncepura sa ciupeasca corzile; fi ind fermecate (oi neatinse de dragon, pe care l interesa destul de pu?in muzica) mai erau nca acordate, n peotera ntunecoasa, care fusese atta vreme tacuta, rasuna a cum o melodie pe care n-o mai cntase nimeni de mult. Dar majoritatea piticilor fu ra mai practici: culesera nestemate oi oi umplura buzunarele, oi ceea ce nu putur a duce lasara sa le cada printre degete cu un oftat. Thorin nu se lasa nici el m ai prejos, dar cauta n dreapta oi n stnga ceva ce nu putea gasi: Piatra Ark; dar de ocamdata nu voia sa spuna nimanui despre asta. Piticii luara apoi platooe oi arme de pe pere?i oi se pregatira de aparare. Thorin arata, ntr-adevar, princiar, mbracat ntr-o camaoa de zale aurite, cu o secur e cu mner de argint oi cu o cingatoare acoperita cu pietre roou-aprins.

- Domnule Baggins, striga el, iata primul avans din rasplata dumitale. Scoate-?i haina cea veche oi mbrac-o pe asta! Dupa care l mbraca pe Bilbo cu o camaoa de zale mititica, lucrata pesemne cndva pen tru vreun prin? al elfilor. Era dintr-un o?el de argint, pe care spiriduoii l num esc Mithril, oi avea o cingatoare cu perle, mpodobita cu figuri, ntarit pe dedesub t cu cercuri de o?el oi batut pe margine cu giuvaiere albe. "Ma simt grozav, oi spuse n sinea lui. Dar cred ca arat cam caraghios. Ce -ar mai rde cei de acasa, de pe Deal, de mine, oi totuoi mi-ar fi placut sa fie o oglinda pe aici, pe aproape". Cu toate astea, domnul Baggins oi pierdu mai pu?in capul n fa?a tezaurului, dect pi ticii. Se satura de el mult nainte ca piticii sa fi obosit sa cotrobaie printre b oga?ii, oi se aoeza pe jos; apoi ncepu sa se ntrebe neliniotit cum se va sfroi toat a povestea asta. "Ao da multe dintre pocalurile astea pre?ioase, oi spuse, pentru o bautura dadatoare de curaj, scoasa dintr-un poloboc de al lui Beorn." - Thorin, striga el cu voce tare. Acu' ce mai facem? narma?i sntem, ce drept, dar crezi c-a servit vreodata vreo platooa n fa?a cumplitului Smaug? Tezaurul nu l-am recotigat nca oi deocamdata nu cautam aur, ci o ieoire. ai prea ne-am jucat mult cu norocul. - Ca bine spui, raspunse Thorin, venindu-oi din nou n fire. Sa mer-gem! Va calauz esc eu. Nici ntr-o mie de ani n-am sa uit sa ma descurc n palatul asta. Apoi i chema pe ceilal?i. Se strnsera to?i, ?inndu-oi tor?ele deasupra capului, oi trecura prin uoile larg deschise, dupa ce se uitara de mai multe ori n urma, cu r egret. oi acoperira platooele cu mantale vechi, oi coifurile stralucitoare cu caciuli?el e lor zdren?uite, oi o pornira dupa Thorin, unul n spatele celuilalt, un oir de lumini?e n ntuneric, care se opreau mereu, ascultnd cu teama zgomotele ca re ar anun?a sosirea dragonului. Cu toate ca vechile ornamen-ta?ii se naruisera sau fusesera distruse oi totul era mnjit oi ars de toate venirile oi plecarile mo nstrului, Thorin cunootea fiecare galerie oi fiecare cotitura. Urcara niote scar i lungi, o cotira oi coborra de-a lungul unor tuneluri largi oi pline de ecou, ap oi cotira din nou, urcara alte trepte, oi iaraoi altele. Acestea din urma erau l ine, sapate n stnca vie, largi oi frumoase, oi piticii urcara sus, tot mai sus, fa ra sa dea de nici un fel de vietate, doar de umbre ascunse care dispareau cnd se apropiau tor?ele ce plpiau n curent. Treptele nu erau totuoi facute pentru picioare de hobbit, oi Bilbo tocmai ncepuse sa simta ca nu mai poate nainta, cnd, deodata, tavanul se depar-ta mult de ei, ieoind din raza de lumina a tor?elor. Printr-o deschizatura, sus, departe, i ntra o lumina alba oi aerul se facu mai dulce. Alta lumina palida patrundea prin niote por?i mari din fa?a lor, ce atrnau strmbate din ??ni oi pe jumatate arse. - Asta e Marea Sala a lui Thror, spuse Thorin, Sala de Recep?ie oi de Consiliu. Acum nu mai e mult pna la Poarta Principala. Trecura prin sala n ruine. Era plina de mese care putrezeau, de scaune oi banci r asturnate, carbonizate oi n stare de descompunere. Pe jos, prin praf oi printre s

ticle pntecoase, printre castroane oi coarne sparte din care se bause cndva, erau raspndite cranii oi oase. Trecnd printr-o noua serie de uoi, la celalalt capat, un zgomot de apa curgatoare le izbi auzul oi lumina cenuoie se facu deodata mai pu ternica. - Aici se naote Rul Curgator, spuse el, de aici alearga spre Poarta. Hai sa-l urm am. O apa clocotitoare ieoea printr-o deschizatura neagra din peretele de stnca oi cu rgea nvolburndu-oi apele printr-un canal ngust taiat n piatra de priceperea unor mini din alte vremuri care-l croisera drept oi adnc. Lnga canal alerga un drum pietruit, destul de larg ca sa ncapa mai mul?i oameni de -a latul, aoeza?i unul lnga altul. Pornira iute pe acest drum, apoi urma o cotitu ra care oerpuia larg oi... cnd colo, ce sa vezi! Dadura de lumina limpede a zilei . naintea lor se ridica un arc nalt, n interiorul caruia se mai desluoeau nca fragme ntele unor cioplituri vechi de piatra, orict ar fi fost de tocite, crapate oi nneg rite. Un Soare ce?os oi trimitea lumina slaba printre crestele Muntelui oi razele de aur cadeau pe podeaua de stnca, n prag. Un vrtej de lilieci speria?i, trezi?i din somn de tor?ele fumegnde, se agitau acum deasupra lor; ncercnd sa nainteze printr-o saritura, piticii alunecara pe pietrele acoperite cu ml oi netezite prin frecare de trecerea dragonului. Apa, care ?onea galagioasa din Munte n fa?a lor, cobora apoi, spumegnd n vale. oi aruncara tor?ele p alide la pamnt oi ramasera locului, uitndu-se orbi?i afara. Ajunsera la poarta Pri ncipala, de unde puteai zari oraoul Dale. - Ia te uita, spuse Bilbo. Nu m-am aoteptat niciodata sa privesc prin poarta ast a, dinauntru n AFARA. ai nici nu m -am aoteptat sa ma bucur att ca vad din nou Soa rele oi ca simt vntul pe obraz. Dar, br, ce rece e vntul asta!

Era! Batea un vnt naprasnic dinspre rasarit - o amenin?are a iernii. Se rotea ca un vrtej pe deasupra oi de jur mprejurul Muntelui, pna n vale, oftnd printre stnci. D pa atta vreme petrecuta n adncurile nabuoitoare ale cavernelor bntuite de dragon, se cutremurara sub atingerea razelor de Soare. Deodata Bilbo oi dadu seama ca nu mai e obosit, dar ca i este foarte foame. - Pare sa fie diminea?a, trziu, spuse, oi deci trebuie sa fie mai mult sau mai pu ?in ora micului dejun - daca ar putea sa existe aoa ceva pe aici. Dar nu cred ca pragul Por?ii Principale a vizuinii lui Smaug e locul cel mai sigur pentru o ma sa tihnita. Hai sa mergem undeva unde sa putem sta linioti?i. - Aoa e, spuse Balin. ai cred ca otiu ncotro trebuie s-o pornim spre vechiul post de observa?ie, care se afla n col?ul dinspre sud-vest al Muntelui. -- Ct e de departe? ntreba hobbitul. - Cred ca cinci ore de mers. ai nu e uoor! Drumul de la Poarta de-a lungul malul ui stng al izvorului pare distrus cu totul. Dar ia uita?i-va acolo, jos! Rul o cot eote brusc la dreapta, nspre Dale, n fa?a oraoului n ruine. Acolo era cndva un pod c are ducea la niote trepte abrupte ce urcau pe malul drept, oi apoi la un drum ca re se ca?ara pna la Dealul Corbilor. Acolo e (sau era) o carare care paraseote drumul oi urca pna la post. Un urcuo gr eu, de altfel, chiar daca mai exista treptele vechi. - Doamne! mormai hobbitul. Iar umblam oi iar urcam fara mncare. Ma

ntreb cte cafele cu lapte oi cte mese am pierdut n vagauna aceea urcioasa, fara ceas oi fara calendar. De fapt, de cnd sparsese dragonul uoa fermecata, trecusera doua nop?i oi ziua dintre ele (nu chiar fara mncare), dar Bilbo pierduse oirul oi nu mai era n stare sa-oi dea seama daca trecuse o noapte sau o saptamna de nop?i. - Ia asculta, spuse Thorin, rznd - moralul lui ncepuse iar sa se ridice, n timp ce s e juca cu nestematele din buzunare. Sa nu spui ca palatul meu e o vagauna urcioas a. Aoteapta pna va fi din nou tencuit oi rearanjat. - Asta n-o sa se ntmple daca nu moare Smaug... spuse Bilbo, posac. Dar unde o fi? Ao da o cafea cu lapte buna sa aflu. Sper ca nu sta coco?at pe Mu nte oi se uita la noi. Auzind aceste vorbe, piticii se neliniotira grozav oi ntr-o clipa hotarra ca Bilbo oi Balin aveau dreptate. - Trebuie sa plecam de aici, spuse Dori. Am impresia ca-i simt ochii n ceafa. - Ce loc rece oi pustiu! spuse Bombur. Bautura o fi, dar nu vad nici urma de mnca re. Un dragon care locuieote pe meleagurile astea trebuie sa fie veonic flamnd. - Hai, hai! strigara ceilal?i. S-o luam pe drumul lui Balin. Sub peretele de stnca din dreapta nu era nici un drum, aoa ca naintara anevoios pr intre pietre, pe malul stng al rului, iar pustietatea locului l facu pna oi pe Thori n sa revina la realitate. Descoperira ca podul de care vorbise Balin se darmase d e mult oi aproape toata piatra se farmi?ase n pietricele care zaceau acum n rul mic oi galagios; dar trecura prin vad fara prea mare greutate, gasira treptele vechi oi se ca?arara pe malul nalt. Dupa ce au mai mers pu?in, au dat de drumul vechi oi ndata dupa aceea, de o vale ngusta oi adnca, adapostita ntre stnci; acolo se odihn ira un timp, hranindu-se cu ce mai aveau, mai ales cu umplutura oi apa. (Daca vr e?i sa oti?i ce e umplutura, va pot spune ca nu-i cunosc re?eta, dar ca are cons isten?a posmagilor, se pastreaza bine orict, se spune ca e hranitoare, dar sigur nu e gustoasa, ba e chiar foarte fada oi nu prezinta interes dect ca exerci?iu de mestecat; oamenii de pe lac o pregatesc ntotdeauna pentru calatoriile lungi.) Dupa asta o pornira iar; drumul o lua acum nspre apus oi parasea malul apei, apro piindu-se din ce n ce de un pinten al Muntelui, ndreptat catre sud. ntr-un trziu aju nsera la cararea care ducea n sus. Urca abrupt

oi ei se trra ncet, unul n spatele celuilalt, pna cnd ajunsera, n sfroit, trziu du za, n vrful crestei oi vazura Soarele iernatic cobornd spre apus. Aici gasira un lo c ntins care nu avea perete dect ntr-o parte, spre miazanoapte un zid de stnca cu o deschizatura spre rasarit, spre miazazi oi spre apus. - Pe vremuri, spuse Balin, aveam ntotdeauna paznici aici; uoa aceea din fund da nt r-o sala sapata n stnca, facuta sa serveasca drept corp de garda. Sali din astea e rau mai multe de jur mprejurul Muntelui. Numai ca n vremurile noastre de glorie nu prea parea sa fie nevoie de paza oi de aceea, de prea mult confort, garzile traiau ntr-un fel de stare de amor?eala - ca altfel ne-am fi dat seama la timp de venirea dragonului oi lucrurile n-ar m ai fi fost aoa cum snt acum. Totuoi, putem sta aici o vreme, ascunoi oi la adapost, oi putem vedea multe fara sa fim vazu?i. - Daca ne-a vazut venind aici, nu ne mai foloseote la nimic, spuse Dori, care se

tot uita n sus, spre vrful Muntelui, de parca s-ar fi aoteptat sa-l vada pe Smaug coco?at acolo, ca o pasare pe clopotni?a. - Trebuie sa riscam. N-avem ncotro, spuse Thorin. Azi nu putem merge mai departe. - Bravo! Bravo! striga Bilbo oi se trnti pe jos.

n sala sapata n stnca ar fi ncaput o suta ca ei, oi n fund dadura peste o alta ncaper , mica oi mai adapostita de frigul de afara. ncaperea era cu desavroire goala; dup a cte se parea, n perioada stapnirii lui Smaug n-o folosisera nici macar animalele salbatice. Acolo oi depusera poverile; unii se trntira ndata pe jos oi adormira, n t imp ce ceilal?i ramasera lnga uoa de afara sa discute ce aveau de facut. Toate di scu?iile lor se ntorceau mereu la acelaoi lucru: unde era Smaug? Se uitara nspre a pus oi nu vazura nimic, apoi nspre rasarit, nimic, la miazazi nici urma de dragon , n schimb se adunasera foarte multe pasari. Le privira ndelung, ntrebndu-se ce-o fi cu ele; dar cnd rasarira primele stele reci, tot mai cautau sa gaseasca raspunsu l.

XIV FOC aI APA DACA DORI?I, aoa cum doreau oi piticii, sa oti?i ce se ntmplase cu Smaug, trebuie sa va ntoarce?i cu doua zile n urma, la seara n care sfarmase uoa oi plecase furios n zbor. Majoritatea locuitorilor din oraoul Esgaroth, Oraoul Lacului, se aflau n casa, caci vntul care venea dinspre estul neg ru era rece; c?iva umblau totuoi pe chei, privind, aoa cum le placea lor, stelele , care de ndata ce rasareau pe cer pareau ca ?onesc din suprafa?a lina a lacului. Din oraoul lor nu puteau vedea Muntele Singura-tic, pentru ca se ascundea n dosul dealurilor joase, de la celalalt capat al lacului, unde era o prapastie prin ca re curgea Rul Curgator, venind dinspre miazanoapte. Nu se vedea dect vrful lui nalt oi doar cnd era senin; dar, oricum, se uitau rar la el, caci era amenin?ator oi m ohort chiar oi n lumina dimine?ii. Acum disparuse cu totul, topit n ntuneric. Deodata licari, aparnd din nou la vedere; l atinsese o lumina care, ntr-o clipa, se pierdu iar. - Ia uita?i-va, spuse unul. Iar apar luminile! Paznicii au vazut azi-noapte cum au aparut oi au disparut, de la miezul nop?ii pna n zori. Acolo, sus, se ntmpla ceva. - Poate ca Regele de sub Munte fabrica aur, spuse altul. E mult de cnd plecat spre miazanoapte. A venit vremea sa se adevereasca iaraoi cntecele. - Care rege? spuse altul, pe un ton aspru. Eu ao spune ca e focul pradalnic al d ragonului, singurul rege al Muntelui pe care l-am cunoscut vreodata. - Tu mereu cobeoti, spusera ceilal?i. Nu te gndeoti dect la lucrurile rele - de la inunda?ii, la otravirea peotelui. Ia mai gndeote-te oi la ceva vesel. Apoi, deodata, aparu o lumina puternica la poalele dealurilor oi capatul dinspre miazanoapte al lacului se facu auriu.

- Regele de sub Munte! strigara. Boga?iile lui snt ca Soarele, argintul lui e ca o fntina arteziana oi n rurile lui curge aur. Rul aduce cu el aur de la Munte! strig ara oi peste tot se deschisesera ferestrele oi se auzira paoi care alergau. ai din nou se strni o emo?ie nemaipomenita oi un mare entuziasm. Dar ceta?eanul c u voce aspra alerga n mare graba la Stapn. - Sa-mi spune?i mie "prost" daca n-o fi aoa, dar eu spun ca vine dragonul! strig a. Taia?i podurile! La arme! La arme! ntr-o clipa rasunara trompetele de alarma; ecolul lor se pierdu de-a lungul malur ilor stncoase. Veselia se opri oi se transforma n spaima. ai aoa s-a facut ca drag onul nu i-a gasit cu totul nepregati?i. N-a trecut mult oi viteza lui a devenit att de mare, nct l-au vazut ca o scnteie de foc care se napusteote asupra lor, crescnd tot mai mare oi mai stralucitoare, oi cei care nu erau chiar prooti de tot ncepura a se ndoi ca prevestirile au fost gre oite. Totuoi, mai aveau pu?in timp naintea lor. Toate vasele din orao au fost ump lute cu apa, to?i razboinicii, narma?i, toate sage?ile oi lancile pregatite, oi p odul care-i lega de pamnt a fost dat jos oi distrus, nainte ca vjitul apropierii nfri cooatoare a lui Smaug sa se nte?easca oi lacul sa faca valurele rooii ca focul sub bataia nfioratoare a aripil or lui. Dragonul se repezi asupra oamenilor, n mijlocul ?ipetelor oi strigatelor, se napu sti ca o vijelie asupra podului, dar se trezi ca este mpiedicat. Podul disparuse oi duomanii lui de aflau pe o insula nconjurata cu apa adnca - prea adnca oi neagra , oi rece ca sa-i placa dragonului. Daca se cufunda n ea, se ridicau vapori oi ab uri cit sa acopere tot ?inutul cu cea?a, zile n oir; oi lacul era mai puternic de ct el, i-ar fi stins tot focul nainte sa poata ajunge pe partea cealalta. Vjind, se ntoarse napustindu-se asupra oraoului. O grindina de sage?i negre ?oni n su s, plesnind oi rapaind pe solzii oi giuvaierele lui Smaug, cozile sage?ilor lund foc la rasuflarea lui oi caznd respinse n lac, unde ardeau sfrind. Scena din noaptea aceea nu se poate compara cu nici un foc de artificii din cte a?i putut vedea vr eodata. Auzind vjitul arcurilor oi sunetul strident al trompetelor, dragonul se fa cu foc oi para, orbit oi nne-bunit de furie. De cteva milenii nu ndraznise nimeni s a i se mpotriveasca, oi n-ar fi ndraznit nici acum daca n-ar fi fost omul acela cu vocea aspra (numele lui era Bard) care sa-i alerge ncoace oi ncolo, mbarbatnd arcao ii oi ndemnndu-l pe Stapn sa le porunceasca sa lupte pna la ultima sageata. Fiara scotea foc pe gura. Se roti o vreme, sus de tot, n aer, pe deasupra lor, lu minnd tot lacul; pomii de lnga mal straluceau ca arama oi ca sngele, oi la radacina lor saltau umbre negre oi dese. Dupa care se napusti

n jos, nfruntnd vijelia sage?ilor, nesabuit n furia lui, neavnd grija sa ntoarca par? le cu solzi catre inamic, obsedat numai de ideea de a da foc oraoului. Ori de cte ori se repezea n jos, ?oneau flacari din acoperiourile de stuf oi de la capetele grinzilor, apoi focul trecea mai departe oi iar se ntorcea, deoi totul f usese mbibat cu apa nca dinainte de a veni el. De altfel, cum aparea cte o scnteie, o suta de mini aruncau din nou apa. Dragonul se ntoarse iaraoi, ca un vrtej. Roti o data coada, zdrobind oi darmnd acoperioul Casei Mari. Flacari care nu se puteau s tinge se ridicau nalte n ntunericul nop?ii; monstrul se napusti o data, oi nca o data, dupa care o noua cas a oi apoi alta se acoperira de flacari oi se darmara. n zadar continuau sage?ile s a i se mpotriveasca, l atingeau cam ct l-ar fi atins o musca din mlaotini. Oamenii ncepusera sa sara n apa de pe un mal oi de pe celalalt al lacului. Femei o i copii se nghesuira n barci ncarcate, n bazinul care servea drept loc de trg. Oameni

i aruncara armele. Acolo unde cu pu?ina vreme n urma se cntasera vechi balade ale piticilor despre bucuria care va sa vina, se auzeau acum doar bocete oi vaiete d e jale. Oamenii blestemau pna oi numele de pitic. Stapnul nsuoi se ntorsese catre ba rca lui cea mare oi poleita, nadajduind ca n toata nvalmaoeala va putea sa se depa rteze vslind oi sa scape. Curnd tot oraoul avea sa fie pustiit oi ars pna la supraf a?a apei. Asta voia oi dragonul. La urma urmei, n-aveau dect sa se urce to?i n barci. S-ar d istra de minune urmarindu-i sau i-ar putea nghesui ntr-un loc pna ar muri de foame. Lasa-i sa ncerce sa ajunga pe uscat, ca va avea el ac de cojocul lor! O sa dea f oc tuturor padurilor de pe mal oi o sa ofileasca toate cmpiile. Deocamdata nsa, ha r?uind oraoul, se distra cum nu se mai distrase de ani de zile. Printre casele c are mai ardeau mai ramasese nca o companie de arcaoi pe pozi?ie. Capetenia lor er a Bard, cel cu vocea oi fa?a aspra, cel pe care l acuzasera prietenii ca preveste ote inunda?ii oi otravirea peotelui, cu toate ca otiau ca-i vrednic oi viteaz. E ra un urmao ndepartat al lui Girion, Stapnul oraoului Dale, a carui nevasta oi copil scapasera de pieire atunci, demult, cobornd pe Rul Curgator. Acum trasese cu un arc mare de tisa pna ramasese doar cu o singura sageata. Flacarile erau ap roape. Tovaraoii l paraseau. Atunci ntinse arcul pentru ultima oara. Deodata, n ntuneric, ceva se apropie fluturnd de umarul lui. Tresari, dar nu era de ct un sturz batrn. Netemator, se coco?a lnga urechea lui oi i oopti ultimele otiri. Uimit, Bard descoperi ca poate n?elege graiul sturzului, dar asta pentru ca el nsu oi se tragea din neamul celor din Dale. - Stai! Aoteapta, i spuse sturzul, ca rasare Luna. Cauta-i scobitura din partea s tinga a pieptului, pe cnd zboara oi se nvrteote deasupra ta! ai n timp ce Bard se op ri uimit, i spuse care erau nouta?ile de pe Munte oi tot ce auzise acolo. Bard apropie atunci coarda arcului de ureche. Dragonul se rotea aproape de pamnt oi, pe cnd se apropia, Luna se ridica deasupra malului dinspre rasarit, facnd sa-i luceasca aripile ntinse, de parca ar fi fost de argint. - Sageata, spuse arcaoul, sageata neagra! Te-am pastrat pna la urma. Nu m-ai deza magit niciodata oi ntotdeauna am reuoit sa te iau napoi. Te am de la tatal meu oi el, din vremuri de demult. Daca ai fost ntr-adevar plasmuit a de fierarii adevaratului Rege de sub Munte, du-te acum, zboara cu folos! Dragonul se napusti nca o data, mai jos ca nainte, oi, pe cnd se ntoarse oi plonja, burta lui luci, alba, presarata cu giuvaiere care scnteiau n lumina lunii; dar era un loc unde pietrele lipseau. Arcul cel mare ouiera. Sageata neagra zbura din arc drept n scobitura descoperita, din partea stinga a p ieptului, caci oi desfacuse larg laba din fa?a. Sageata veni cu atta putere, ncl lov i scobitura oi disparu cu vrf, coada oi aripioare cu tot. Smaug ?oni n aer cu un racnet care asurzi oamenii, dobor copacii oi crapa pietrele, apoi se ntoarse oi se prabuoi rapus. Cazu n plin orao. Ultimele lui zvrcoliri facura oraoul praf oi pulbere.

Lacul se ridica vjind, aburi gigantici sarira n sus, albi n lumina Lunii, n ntunericu care i nconjura. Se auzi un ssit, apa se nvolbura oi se revarsa, dupa care se lasa t acerea. ai astfel s-a ispravit cu Smaug oi cu Esgaroth, dar nu oi cu Bard. Luna ca de ceara se ridica tot mai sus oi vntul ncepu sa sufle rece oi zgomotos. R asuci cea?a alba, prefacnd -o n coloane aplecate oi n nouri grabi?i, gonind-o apoi spre apus, unde se mpraotie n foii zdren?uite peste mlaotinile din fa?a Codrului ntu

necat. Pe suprafa?a lacului se vedeau acum barci numeroase ca niote pete negre o i vntul aduse cu el vocile oamenilor din Esgaroth, care-oi jeleau oraoul, bunuril e pierdute oi casele darmate. Totuoi, daca s-ar fi gndit bine, oi-ar fi dat seama ca au multe motive sa fie rec unoscatori, cu toate ca era greu sa te aotep?i sa se gndeasca la asta tocmai atun ci: trei sferturi dintre oamenii oraoului scapasera cu via?a; padurile oi cmpiile , oi paounile, oi vitele, oi majoritatea barcilor pe care le aveau ramasesera in tacte; oi Dragonul era mort. Dar nca nu-oi dadeau seama ce nseamna asta. Se strnsera n grupuri ndoliate pe malurile dinspre apus, trernurnd sub vntul rece, oi primele lor izbucniri de mnie, primele lor plngeri se ndreptara mpotriva Stapnului, care parasise prea devreme oraoul atunci cnd unii ar mai fi vrut sa-l apere. "O fi avnd el cap bun de afaceri, dar mai ales pentru afacerile lui, murmurara un ii. Cnd se ntmpla ceva mai grav, nu e bun de nimic!" ai laudara vitejia lui Bard oi ultima lui lovitura att de puternica. "Daca n-ar fi murit, spusera cu to?ii, l-a m fi facut rege. Bard, Ucigatorul-de-dragoni, din neamul Girion. Ce pacat ca nu mai e!" Dar tocmai cnd discu?ia lor era n toi, aparu din umbra o silueta nalta, un om ud le oarca, cu parul negru atrnndu-i n ouvi?e pe fa?a oi pe umeri oi cu o lucire salbati ca n ochi. - Bard nu e pierdut! striga el. A sarit la Esgaroth n apa, cnd a fost ucis duomanu l. Eu snt Bard din neamul Girion oi eu am rapus dragonul. - Regele Bard! Regele Bard! strigara to?i. Dar Stapnul scroni din din?ii care-i clan?aneau: - Girion a fost Stapnul oraoului Dale, oi nu rege al Esgarothului, spuse. Noi, ce i din Oraoul Lacului, ne-am ales ntotdeauna Stapnii dintre oamenii batrni oi n?elep? i oi n-am ndurat niciodata domnia unor simpli razboinici. Lasa?i-l pe "regele Bar d" sa se ntoarca n regatul lui. Datorita faptelor lui de vitejie, Dale e liber acu m, aoa ca nimic nu-l mpiedica sa se ntoarca acolo. ai cei ce doresc l pot urma, dac a prefera pietrele reci de la umbra Muntelui malurilor verzi ale Lacului. n?elep? ii vor ramne aici, cu speran?a sa reconstruiasca oraoul oi, cu timpul, sa se bucu re din nou de pacea oi boga?iile lui. - Noi l vrem rege pe Bard! strigara oamenii din apropiere, drept raspuns. Ne-am s aturat de batrni oi de socotitori-de-bani. ai al?ii, care se aflau mai departe, reluara strigatul: "Traiasca arcaoul! Jos cu bogataoii!", pna cnd larma se mpraotie pe tot malul. - Departe de mine gndul sa-l nesocotesc pe Bard Arcaoul, spuse Stapnul, grijuliu (caci Bard statea acum chiar lnga el. n seara asta oi-a cotigat n a nale un loc de frunte printre binefacatorii oraoului nostru; oi merita multe cnte ce nepieritoare. Dar de ce, o, oameni buni - oi aici Stapnul se ridica n picioare oi vorbi foarte tare oi raspicat - de ce sa arunca?i toata vina pe mine? Pentru care pacat vre?i sa ma izgoni?i? Eu ao vrea sa va ntre b cine a strnit dragonul din amor?eala? Cine a ob?inut de la noi daruri bogate oi ajutor din plin? Cine ne-a facut sa credem ca baladele vechi se pot adeveri? Ci ne a profitat de inimile noastre miloase oi de gustul nostru pentru lucruri plac ute? Care e aurul pe care ni l-au trimis pe ru, n semn de rasplata? Flacarile drag onului oi prapadul! Cui trebuie sa-i cerem despagubiri pentru stricaciuni, oi aj utor pentru vaduve oi orfani.

Dupa cum vede?i, Stapnul nu-oi ob?inuse situa?ia chiar degeaba. Rezultatul cuvintelor lui a fost ca, pentru moment, oamenii au uitat cu totul de ideea unui nou rege oi oi-au ndreptat gndurile mintoase catre Thorin oi tovaraoii lui. Din mai multe par?i se auzira oamenii strignd cuvinte crunte oi amare; unii dintr e cei care cntasera balade vechi cu mare foc strigau acum cu aceeaoi patima ca pi ticii a??asera dinadins dragonul mpotriva lor. - Caraghiooilor, spuse Bard. De ce va irosi?i vorbele mpotriva acestor fapturi ne fericite? Probabil ca au pierit n flacari nainte sa se repeada Smaug asupra noastra. ai deodata, pe cnd vorbea, i veni n minte comoara legendara a Muntelui, care zacea acum fara paza oi fara proprietar, oi tacu. Se gndi la cuvi ntele Stapnului oi la Dale, reconstruit oi plin de clopote de aur; dar pentru ast a trebuia sa gaseasca oameni. n cele din urma, vorbi din nou: - Stapne, acum nu-i vremea sa rostim cuvinte de mnie oi nici sa facem planuri hota rtoare care sa schimbe lucrurile. Avem treaba de facut. Deocamdata snt nca slujitorul dumitale - cu toate ca dupa un timp s -ar putea sa m a gndesc din nou la ce-ai spus oi sa plec spre miazanoapte, cu oricine va voi sa ma urmeze. Apoi pleca sa ajute la rnduirea taberelor oi la ngrijirea rani?ilor ai a bolnavilo r. Stapnul ramase aoezat pe pamnt, bombanind n urma lui. Chibzui mult, strigndu-oi doar din cnd n cnd oamenii, sa-i aduca foc oi mncare. Acum, peste tot unde se ducea, Bard descoperea ca otirea despre comoara cea mare , care statea nepazita, se raspndise ca focul. Oamenii vorbeau despre ea ca despr e o despagubire pentru tot raul pe care-l suferisera oi spuneau ca boga?ia, care depaoea cu mult tot ce-oi putea cineva nchipui, le va folosi sa cumpere lucruri minunate din Sud. Asta i facea sa mai uite de starea jalnica n care se aflau, ceea ce nu era rau pe o noapte att de aspra oi de trista. Reuoira sa gaseasca adapost doar pentru c?iva dintre ei (Stapnul fiind unul dintre aceotia) oi merinde foarte pu?ine (de asta ducnd lipsa chiar oi el). Mul?i se mbolnavira n noaptea aceea, de frig, de umezeala oi de amaraciune, oi mur ira, dupa ce scapasera din distrugerea oraoului fara o zgrietura macar. n zilele c are au urmat, n orao a fost boala grea oi foamete mare. ntre timp, Bard prelua conducerea oi organiza totul dupa cum voia el, cu toate ca o facea de fiecare data n numele Stapnului; avea sarcina grea sa stapneasca oameni i oi sa supravegheze pregatirile pentru apararea oi adapostirea lor. Probabil ca majoritatea ar fi pierit n frigul iernii, care acum se grabea sa ia locul toamne i, daca n-ar fi avut ajutoare pe aproape. ai ajutoarele venira n graba; Bard trim isese pe apa, n codru, soli iu?i sa ceara ajutor de la Regele Elfilor Padureni, i ar solii oi gasisera gazda pe picior de plecare, cu toate ca se aflau doar n a tre ia zi dupa rapunerea lui Smaug. Regele Elfilor primise otirea de la propriii sai soli oi de la pasarile care-i i ubeau supuoii oi care aflasera multe din cele ntmplate. Era, ntr-adevar, mare agita ?ie printre vie?uitoarele cu aripi care locuiau la marginea meleagurilor Pustiit e ale dragonului. Vazduhul era plin de stoluri care se tot roteau, solii lor cu zborul iute aparnd cnd ici, cnd colo pe cer. Deasupra marginilor padurii se auzeau ?ipete oi ciripit de pasarele. Veotile se raspndira departe, peste Codrul ntunecat : "Smaug a murit!" fremata frunzioul, iar urechile tuturor se ciulira. nca dinain

te s-o porneasca Regele Elfilor la drum, otirile plecasera spre Soare -apune, aj ungnd la padurile de pini ale Mun?ilor Ce?ooi; le auzise oi Beorn n casa lui de le mn, iar gnomii se strnsesera n peoterile lor oi ?ineau sfat. - Ma tem ca n-o sa mai auzim niciodata de Thorin Scut-de-Stejar, s-a terminat cu el, spuse regele. Nu era mai bine sa fi ramas oaspetele meu? ai sufla un vnt nef ast, adauga el, care n-o s-aduca nimic bun nimanui. Caci nici el nu uitase legen da averii lui Thror. ai astfel se ntmpla ca solii lui Bard sa-l gaseasca naintnd cu o armata de lancieri oi de arcaoi; deasupra lui se strnsesera crduri dese de ciori, care credeau ca e r ost de un nou razboi, aoa cum nu mai fusese pe meleagurile acelea de o veonicie Dar, primind rugamin?ile lui Bard, regele, care era stapnul unui neam blnd oi bun, se lasa nduplecat. ai ntorcndu-se din drum, caci la nceput o pornise catre Munte, s e grabi sa coboare rul nspre Lacul cel Lung. Nu avea destule barci sau plute pentr u toata oastea, aoa ca au fost sili?i sa mearga mai ncet, cu piciorul, pe uscat; trimise nsa nainte, pe calea apei, rezerve serioase de bunuri. Totuoi, elfii snt iu ?i de picior oi, cu toate ca pe atunci nu prea erau obionui?i cu maroul oi cu te renurile nesigure dintre padure oi lac, naintau repede. Nu trecura nici cinci zil e de la rapunerea dragonului oi se oi aflau pe malul lacului, uitndu-se la ruinel e oraoului. Fura bine primi?i, dupa cum era oi de aoteptat; oamenii oi Stapnul lo r erau gata sa cada la orice nvoiala pentru viitor, daca Regele Elfilor consim?ea sa-i ajute. oi facura iute planurile. Stapnul trebuia sa ramna n urma, cu femeile, copiii, batrni i oi invalizii, oi cu c?iva meoteougari, oi mai mul?i elfi care se pricepeau la u na oi la alta. Se apucara sa taie copaci oi sa strnga cheres-teaua care era trimi sa din padure. Apoi se apucara sa cladeasca mai multe colibe pe mal, care sa slu jeasca oamenilor drept adapost mpotriva iernii care batea la uoa; tot sub conduce rea Stapnului ncepura sa faca planurile unui nou orao, mai frumos oi mai mare chia r dect cel vechi, dar aoezat ntr-un alt loc: mai sus, pe mal, spre miazanoapte; caci spaima de apa n care zacea acum dragonul n-avea sa le treaca n vecii vecilor. Fiara nu se va mai ntoarce nic iodata n patul lui de aur; zacea rece ca piatra, chircit pe fundul nu prea adnc al apei. ai secole de -a rndul, n zilele senine, s-au mai putut vedea oasele lui uri aoe, printre pilonii darma?i ai vechiului orao. Dar pu?ini ndrazneau sa treaca prin locul blestemat oi nimeni nu cuteza sa sara n apa care se ncre?ea, sau sa redobndeasca pietrele pre?ioase care cadeau din hoitul lui n putrefac?ie. Dar to?i solda?ii care mai erau n puteri oi cea mai mare parte din oastea Regelui Elfilor, se pregatira sa o porneasca spre miazanoapte, catre Munte. ai a stfel, unsprezece zile dupa darmarea oraoului, capul armatei trecu prin por?ile d e stnca din cealalta parte a lacului oi intra pe Meleagurile Pustiite.

XV SE ADUNA NORII SA NE NTOARCEM acum la Bilbo oi la pitici. Toata noaptea statuse de veghe unul di ntre ei, dar diminea?a oi dadura seama ca nu auzisera oi nu vazusera nici un semn de pericol. Totuoi, pasarile se strngeau n stoluri din ce n ce mai dese. Veneau to t mai multe, zburnd dinspre miazazi; iar ciorile, care tot mai traiau n jurul Munt elui, se roteau n vazduh ?ipnd nencetat.

- Se ntmpla ceva ciudat, spuse Thorin. A trecut timpul migrarilor de toamna; oi as tea snt pasari care locuiesc pe aici tot anul; snt grauri oi crduri de cintezoi; oi acolo, departe, snt pasari rapitoare care parca ar sim?i ca se pregateote o bata lie. - Uita?i! striga Bilbo deodata, aratnd cu degetul. Iar a venit batrnul sturz! S-ar parea ca a scapat cnd a darmat Smaug partea aceea a Muntelui; n schimb, cred ca me lcii s-au dus cu totul. Da, era ntr-adevar batrnul sturz oi, dupa cum subliniase oi Bilbo, zbura catre ei oi se aoeza n vrful unei pietre din apropiere. Apoi batu din aripi oi cnta; dupa ca re lasa capul ntr-o parte, de parca ar fi vrut sa asculte ceva; apoi iar ncepu sa cnte, oi iar sa asculte. - Mi se pare ca ncearca sa ne spuna ceva, zise Balin. Dar nu pot urmari vorbirea sturzilor; e foarte grea. ai oricum vorbesc prea iute. Tu po?i, Baggins? - Nu prea, spuse Bilbo (de fapt nu n?elegea absolut nimic), dar batrnul pare foart e tulburat. - Ce bine ar fi sa fie corb! spuse Balin. - Credeam ca nu-?i plac! Cnd am venit pe aici, data trecuta, pareai foarte speria t de ei. - Alea erau ciori! Niote fapturi scrboase, cu un aer suspect oi foarte prost cres cute. N-ai auzit ce vorbe urte au strigat dupa noi? Cu corbii e altceva. A exista t odata o mare prietenie ntre ei oi oamenii lui Thror; ne aduceau adesea veoti se crete oi, drept rasplata primeau lucrurile stralucitoare pe care le rvneau. - Traiesc ani mul?i, au memorie oi lasa n?elepciunea mootenire puilor. Cnd eram mic, i cunooteam pe mul?i dintre corbii stncilor. Chiar vrful asta s-a numi t cndva Dealul Corbilor fiindca aici, deasupra corpului de garda, traia o pereche vestita, cu scaun la cap, batrnul Corb oi nevasta sa. Acum cred ca nu mai exista nici un urmao al neamului vechi, pe aici. Dar n-apuca sa ispraveasca cele spuse, ca batrnul sturz scoase un strigat puterni c oi se departa n zbor. - Nu l-om fi n?elegnd noi pe batrn, dar snt sigur ca el pe noi ne n?elege, spuse Bali n. Fi?i aten?i sa vedem ce se ntmpla. Nu trecu mult oi se auzi un flfiit de aripi oi sturzul se ntoarse; era nso?it de o pasare foarte batrna oi ramolita. Era aproape oarba, nu mai putea zbura dect cu greu oi chelise de tot n creotet. Era un corb batrn, uriao. Ate riza ?eapan pe pamnt, n fa?a lor, batu ncet din aripi oi facu o reveren?a scurta n f a?a lui Thorin: - O, Thorin, fiu al lui Thrain, oi tu, Balin, fiu al lui Fundin, croncani el (oi Bilbo n?elese ce spunea, caci folosea vorbirea obionuita oi nu limba pasareasca) . Eu snt Roac, fiul lui Care. Care a murit, dar l-a?i cunoscut bine altadata. De cnd am ieoit din ou, au trecut o suta de ani oi nca cincizeci oi trei, dar n-am ui tat niciodata vorbele tatii. Acum snt eu capetenia marilor corbi ai Muntelui. Snte m pu?ini, dar nu l-am uitat pe regele de altadata. Cei mai mul?i dintre ai mei sn t acum pleca?i, ca n Sud s-au ntmplat lucruri multe - unele mbucuratoare pentru voi, altele mai pu?in. Uita?i-va, iar se strng pasarile oi zboara catre Munte oi catr e Dale, venind din sud, din rasarit oi din apus, caci vestea ca Smaug a fost uci s s-a raspndit n cele patru vnturi.

- Ucis? Ucis? strigara piticii. Ucis? Atunci ne-am temut degeaba - oi comoara e a noastra! Sarira cu to?ii n sus oi ncepura sa faca tumbe de bucurie. - Da, ucis, spuse Roac. Sturzul, pastra-oi-ar veonic penele, l-a vazut prabuoind u-se oi putem sa ne ncredem n vorbele lui. L-a vazut cum a cazut n lupta cu oamenii din Esearoth. Asta-seara la rasaritul Lunii, se vor mplini trei nop?i de cnd s-a ntmplat. Lui Thorin I-a trebuit mult timp pna cnd a reuoit sa-i faca pe pitici sa taca oi s a asculte otirile aduse de corb. n cele din urma, dupa ce le-a povestit totul n le gatura cu batalia, corbul a continuat: - Astea-s veotile bune, Thorin Scut-de-Stejar. Va pute?i ntoarce la peoterile voa stre, fara pericol; comoara va apar?ine toata - deocamdata. Dar, n afara de pasari, s-au mai strns oi al?ii sa vina ncoace. ai snt mul?i. atirea mor?ii celui care pndea comoara s-a raspndit n lung oi-n lat oi legenda comorii lu i Thror nu s-a uitat, ca a tot fost povestita de -a lungul anilor; snt mul?i care ar dori sa ia oi ei o parte din comoara. O armata de elfi a oi pornit ncoace, nso ?ita de pasari rapitoare care trag nadejdea c-o sa fie lupta oi macel. Pe malul lacului, oamenii au nceput sa-i blesteme pe pitici ca de la ei li se trag toate n ecazurile; nu mai au adapost oi mul?i dintre ai lor au pierit; iar Smaug le-a di strus tot oraoul; oi ei se gndesc la comoara voastra ca la o despagubire, fie ca snte?i n via?a sau nu. Singuri voi, cu n?elepciunea voastra, ve?i hotar ce sa face?i, dar nu uita?i ca a? i ramas doar treisprezece din ce-a fost odata marele popor al lui Durin, care locuia pe aici oi care acum s-a raspndit departe. Daca vre?i sa ma as culta?i pe mine, sa nu ave?i ncredere n Stapnul Oamenilor Lacului, ci n cel care a u cis dragonul cu suli?a lui. l cheama Bard oi se trage din semin?ia lui Girion din Dale; e un om aspru, dar de nadejde. Ma gndesc ca dupa atta pustiire ar putea fi din nou pace ntre pitici, elfi oi oameni; dar s-ar putea, pe de alta parte, ca as ta sa va coste mult aur. Eu atta am avut de spus. Thorin izbucni atunci, furios: - ?i mul?umesc, Roac, fiu al lui Car. N -o sa te uitam oi n-o sa-i uitam nici pe ai tai. Dar ho?ii n-or sa ia nimic din aurul nostru oi nici n-o sa ni-l smulga n imeni cu for?a, ct vom fi n via?a. Iar daca vrei sa ai oi mai mult parte de recuno otin?a noastra, adu-ne veoti despre oricine se apropie. ai te mai rog ceva. Din suflet! Daca ai printre ai tai pe unii care snt mai tineri oi au aripi mai putern ice, trimite-i n solie la neamurile noastre din Mun?ii Nordului, e care am Dealurile de aici. att la apus, ct oi la rasarit de locul asta, sa le spuna de necazul pest dat. Duce?i-va mai cu seama oi la varul meu, Dain, de pe de Fier, ca el are o ceata mare oi narmata oi locuieote cel mai aproape Ruga?i-l staruitor sa se grabeasca!

- Nu otiu daca ce ma ndemni sa fac e bine sau e rau, croncani Roac, dar am sa fac tot ce pot. Dupa care se departa, zburnd ncet. - ai acum, napoi la Munte! striga Thorin. N-avem timp de pierdut. - ai nici mncare, striga Bilbo, care era ntotdeauna practic n aceste probleme, n ori ce caz, sim?ea ca o data cu uciderea dragonului aventura se ncheiase - dar se noel a - oi ar fi dat cea mai mare parte din ce i se cuvenea ca sa se sfroeasca totul n chip paonic. - napoi la Munte! strigara piticii, de parca nici nu l-ar fi auzit.

Aoa ca a trebuit sa-i urmeze. Avnd n vedere ca unele dintre ntmplari le cunoaote?i, va da?i seama ca piticii mai p uteau conta pe cteva zile de liniote. Explorara nca o data peoterile oi descoperir a, dupa cum se oi aoteptasera, ca nu mai ramasese deschisa dect Poarta Principala ; toate celelalte intrari (binen?eles n afara de mica uoa secreta) fusesera de mul t darmate oi blocate de Smaug oi nu se mai vedea nici urma din ele. Aoa ca ncepura sa munceasca din greu, sa consolideze intrarea principala oi sa faca un nou dru m care sa porneasca de la ea. Gasira unelte din beloug, folosite de minerii, pie trarii oi constructorii de pe vremuri; oi la asemenea treburi piticii continuau sa fie foarte pricepu?i. Ei lucrau oi corbii le aduceau ntruna veoti. Astfel aflara ca Regele Elfilor se a batuse pe la lac, oi deci mai aveau oi ei pu?in ragaz. Auzira oi o veste mai bun a, oi anume ca trei dintre calu?ii lor scapasera oi hoinareau acum salbatici pe malul Rului Curgator, departe, jos, pe lnga locul unde lasasera ei restul provizii lor. Aoa ca, n timp ce to?i ceilal?i oi vedeau de treaba, Fili oi Kili fura trimioi, calauzi?i de un corb, sa gaseasca poneii oi sa aduca napoi tot ce puteau. Lipsira patru zile oi cnd se ntorsesera otiau ca armatele unite ale oamenilor de p e lac oi ale elfilor se ndreptau grabite spre Munte. Dar erau mai optimioti acum caci, daca le dramuiau cu cumpatare, aveau merinde ct sa le ajunga mai multe sapt amni - mai ales umplutura; de fapt, se saturasera de ea pna-n gt, dar tot era mai b una dect nimic - iar intrarea era acum blocata de un perete de pietre taiate oi a oezate acolo fara tencuiala, dar ntr-un strat foarte gros oi nalt, de-a curmezioul deschiderii.

n zid erau gauri prin care puteau sa vada (sau sa traga), dar nici o intrare. Ca sa intre sau sa iasa, foloseau scari oi trageau lucrurile n sus cu frnghiile. Pent ru ru facusera o bolta mica oi joasa sub noul zid, prin care acesta curgea afara; dar lnga intrare schimbasera albia ngusta a rului, att de tare, nct se formase un la mare care se ntindea de la peretele Muntelui pna la capatul povrnioului peste care curgea rul spre Dale. Acum nu se put ea apropia nimeni de poarta dect notnd, sau pe o margine ngusta a stncii abrupte, n dreapta, daca stateai cu spatele la perete. Adusera calu?ii doar pna la capatul treptelor, deasupra vechiului pod oi, descarcn du-i acolo, i ndemnasera sa se ntoarca la stapnii lor oi i trimisesera fara calare?i spre miazazi. Se lasa noaptea. ai deodata, n fa?a lor, aparu o droaie de lumini ca de foc sau d e tor?e, departe, spre miazazi, la Dale. - Au venit! striga Balin. ai armata lor e foarte mare. Trebuie sa fi patruns n va le pe ambele maluri ale rului, tainui?i de umbrele nop?ii. n noaptea aceea, piticii n-au prea reuoit sa doarma. Diminea?a era nca palida cnd a u vazut o armata care se apropia. O urmarira din spatele zidului cum se apropie de capatul vaii oi cum ncepe, domol, sa urce. Nu trecu mult oi vazura ca e formata att din oamenii de pe lac narma?i ca de razboi, ct oi din arcaoi ai elfilor. n cele din urma o parte ncepu sa urce pe stncile prabuo ite oi aparu la capatul povrnioului; mare le-a fost mirarea cnd au dat n fa?a lor d e lac oi de intrarea blocata cu un zid de piatra, proaspat cioplite. Stateau aratnd cu degetul oi vorbind ntre ei, cnd Thorin li se adresa, strignd cu vo ce tare:

- Cine snte?i voi, care veni?i pe picior de razboi la por?ile lui Thorin, fiu al lui Thrain, regele de sub Munte? ai ce dori?i? Dar nu primi nici un raspuns. Unii facura stnga mprejur oi o pornira napoi, n graba; al?ii, dupa ce se uitara o vreme ndelung la Poarta oi la fortifica?ii, i urmara p e ceilal?i, n ziua aceea armata fu mutata la rasarit de ru, chiar ntre ramifica?iil e Muntelui. Ecoul vocilor oi cntecelor rasuna printre stnci, aoa cum nu mai rasuna se de mult. Se auzira oi harfele elfilor, oi sunetul unei muzici suave; oi, o data cu ecoul care se ridica spre ei, aerul rece paru ca se ncalzeote oi sim?ira vag mireasma florilor de padure ce se deschi deau n fa?a primaverii. Bilbo sim?i atunci dorin?a de a scapa de fortarea?a ntunecata, de a se duce n vale sa ia oi el parte la veselia oi la petrecerile de lnga foc. Unii dintre piticii mai tineri se sim?ira oi ei emo?iona?i oi mormaira ca ar fi dorit ca lucrurile s a fi ieoit altfel oi ca ar fi putut sa primeasca asemenea fapturi ca pe niote pr ieteni. Dar Thorin se uita la ei, ncruntat. Atunci, piticii scoasera oi ei niote harfe oi alte instrumente pe care le gasise ra o data cu comoara oi ncepura sa cnte ca sa-l mbuneze pe Thorin; dar cntecul lor n u era cntec elfesc, ci semana mult mai mult cu cel pe care-l cntasera atunci, demu lt, n mica vizuina a hobbitului Bilbo. Sub Muntele nalt oi-ntunecos, Stapnul s-a ntors acasa! Duomanul lui e mort, ucis e nfricooatorul vierme, Rapus de-o sabie aleasa. Taios e palooul oi lunga lancea, Sageata-i iute Poarta e de nepatruns Cuteaza inima ce vede aur; Piticii greuta?i au suferit de-ajuns! Pe vremuri, vraji au tot facut piticii! Ciocanul lor cu dangat greu cadea n peoterile-adnci ce-adapostesc fapturi ce?oase, n hauri mari, sub mlaotini oi sub lut. Pe salbe de argint au noirat Lumina stelelor, oi-au smuls cununi Din flacari de balaur, oi-au ?esut Din srma harfelor cnt din strabuni. Din nou e liber tronul Muntelui!

Ehei, popor pribeag, da ascultare! Coboara-n zbor din munte oi ponor, Caci regele, fra?ie-i la strmtoare. Chemarea sa rasune peste mun?ii reci. ntoarce?i-va to?i la peoterile vechi, Aici, la Poarta, regele aoteapta Cu bra?ele deschise, dornic sa va rasplateasca. Stapnul s-a ntors acasa, Sub Muntele nalt oi-ntunecos. Ucis e nfricooatorul vierme, Rapus de-o sabie aleasa! Cntecul paru sa-i placa lui Thorin; zmbi din nou oi se nveseli; oi ncepu sa socoteasca distan?a pna la Dealurile de Fier oi ct avea sa treaca pna va aj unge Dain la Muntele Singuratic, daca o pornise la drum de ndata ce primise solia corbilor. Dar inima lui Bilbo se ntrista cnd auzi cntecul, ct oi discu?ia: prea mir oseau a razboi. A doua zi n zori, vazura o armata de lancieri care trecu rul oi ncepu sa urce coast a. Purtau steagul verde al Regelui Elfilor oi steagul albastru al Lacului, naintara pna cnd ajunsera drept n fa?a zidului, la Poarta. ai Thorin le striga din nou cu voce tare: - Cine snte?i voi, care veni?i narma?i ca de lupta, la Por?ile lui Thorin, fiu al lui Thrain, Rege de sub Munte? De data asta primi raspuns Un om nalt, cu parul negru oi fa?a ntunecata, nainta c?iva paoi oi striga: - Bine sntem ca n-o rba oi te-am gasit, Thorin! De ce te-ai ferecat ca un tlhar n fortarea?a? Doar nu duomani oi ne bucuram sa va gasim n via?a, deoi nu ne mai aoteptam. Credeam sa ntlnim pe nimeni aici, dar acum, ca v-am gasit, bine-ar fi sa stam de vo sa negociem.

- Cine eoti oi ce vrei sa negociezi? - Eu snt Bard, oi mna mea e cea care a ucis dragonul oi v-a eliberat comoara. Oare asta nu va priveote? ai pe urma, mai e ceva: eu ma trag n linie dreapta din Giri on de la Dale, oi n comoara dumitale snt amestecate multe din comorile oraoului oi palatelor sale, pe care le-a pradat batrnul Smaug. Oare despre asta nu e cazul sa vorbim? n plus, n ultima batalie, Smaug a di strus locuin?ele oamenilor din Esgaroth oi eu mai snt nca slujitorul Stapnului lor. Ao vorbi n numele lui, ntrebndu-va daca nu va gndi?i deloc la durerea oi nenorocire a oamenilor lui. V-au ajutat n clipe grele oi pna acum nu le-a?i adus drept raspla ta dect nenorocire, deoi fara ndoiala ca n-a?i facut-o dinadins. Cuvintele erau frumoase oi adevarate, chiar daca Bard le rostise cu mndrie oi nver

ounare; oi Bilbo se gndi ca Thorin va recunoaote imediat ca omul avea dreptate. N u se aotepta, fireote, sa-oi aminteasca nimeni ca el - oi numai el descoperise p unctul vulnerabil al dragonului; oi mai bine ca nu s-a aoteptat, fiindca nici nu oi-a amintit nimeni. Dar nici nu se gndea ce putere are aurul clocit multa vreme de un zmeu, oi ce suflet au piticii, n ultimele zile Thorin petrecuse multe ore n vistierie, oi asta i nte?ise setea de comoara. Cu toate ca umblase n primul rnd dup a Piatra Ark, otia ca erau multe lucruri minunate care zaceau acolo oi de care s e legau vechi amintiri de truda oi suferin?a ale neamului sau. - Ultimul argument, oi cel caruia i atribui cea mai mare importan?a, e cel mai pu ?in valabil, raspunse Thorin. Nimeni n-are dreptul la comoara oamenilor mei numa i pentru ca Smaug, care a furat-o de la noi, i-ar fi distrus oi lui via?a sau ca minul. Comoara nu a fost a lui, aoa ca nu crede?i ca poate servi macar n parte dr ept compensa?ii pentru crimele pe care le-a comis. Vom plati bunurile oi ajutorul pe care le-am primit de la oamenii de pe l ac. Aoa cum se cuvine oi la timpul potrivit. Dar nu vom da NIMIC, nici macar un capat de a?a, daca sntem amenin?a?i cu for?a. Atta timp ct se afla o ceata narmata n fa?a por?ii noastre, va consideram inamici oi tlhari. ai da?i-mi voie sa va ntreb, voi ct a?i fi platit neamurilor noastre din mootenirea care li se cuvine daca a? i fi descoperit comoara nepazita, iar pe noi ne-a?i fi aflat mor?i?

- O ntrebare fireasca, raspunse Bard, dar voi n-a?i fost ucioi oi noi nu sntem tlha ri. n plus, cei boga?i ar trebui sa aiba, dincolo de dreptate, oi mila fa?a de ce i nevoiaoi, care i-au ajutat cnd au fost la ananghie. ai totuoi n-a?i raspuns cel orlalte revendicari ale mele. - Dupa cum v-am mai spus, nu vreau sa negociez cu oamenii narma?i ce stau n fa?a P or?ii mele. ai n nici un caz cu supuoii Regelui Elfilor, de care nu prea mi-amint esc cu placere. N-au ce sa caute n discu?ia asta. ai acum pleca?i, nainte sa nceapa suli?ele noastre sa zboare. Iar daca dori?i vreodata sa mai vorbi?i cu mine, sp une?i-le nti elfilor sa se ntoarca n padure, ca acolo le e locul, oi cnd va ntoarce?i lasa?i armele nainte sa va apropia?i de pragul Por?ii. - Regele Elfilor e prietenul meu, oi i-a ajutat pe oamenii de pe lac ori de cte o ri au avut nevoie, cu toate ca n-aveau de ce sa aiba preten?ie la altceva dect la prietenie, raspunse Bard. Cu timpul o sa va para rau de vorbele voastre. Nadajd uiesc sa va vina mintea la cap pna ne ntoarcem! Dupa care pleca, napoindu-se n tabar a. Dar nu trecura prea multe ore oi stegarii se ntoarsera. Trompe?ii facura un pas na inte oi suflara o data din goarna: - n numele lui Esgaroth oi al Padurii, striga unul dintre ei, ne adresam lui Thor in Scut-de-Stejar, fiu al lui Thrain, care se pretinde Rege de sub Munte, oi l ru gam sa ia revendicarile noastre n considerare, ca de nu, va fi declarat duomanul nostru. Sa dea cel pu?in a douasprezecea parte din comoara lui Bard, pentru ca a rapus dragonul oi pentru ca se trage din neamul lui Girion. Din acea parte, Bar d va ajuta, la rndul lui, oraoul Esgaroth; iar daca Thorin doreote sa se bucure de prietenia oi de respectul celo r ce locuiesc pe meleagurile astea, aoa cum s-au bucurat pe vremuri oi stramooii lui, va trebui sa mai daruiasca oi el ceva oamenilor de pe lac, drept alinare. Thorin lua atunci un arc de corn oi trase n vorbitor. Sageata se nfipse n scutul lu i oi ramase acolo, tremurnd. - Daca asta va e raspunsul, striga solul, declar Muntele asediat. Nu ve?i putea pleca de aici dect dupa ce ve?i cere voi un armisti?iu oi negocieri, dar va lasam aurul. N-ave?i dect sa-l mnca?i. Dupa care solii se departara n graba oi piticii fura lasa?i sa mediteze asupra si tua?iei. Thorin devenise att de furios, nct ceilal?i, chiar daca ar fi vrut, tot n-

ar fi ndraznit sa-i faca vreun reproo; oi, de fapt, majoritatea pareau a fi de pa rtea lui - cu excep?ia, poate, a batrnului oi grasului Bombur, a lui Fili oi a lu i Kili. Bilbo dezaproba, desigur, toata ntorsatura pe care o luasera lucrurile. S e saturase pna peste cap de Munte oi tare nu-i placea ideea sa fie asediat nauntru l lui. - Locul asta tot mai duhneote a dragon, mormai el n sinea lui. Simt ca mi se face grea?a. ai umplutura a nceput pur oi simplu sa-mi stea n gt.

XVI UN TLHAR N INIMA NOP?II ZILELE TRECEAU acum ncet oi obositor. Mul?i dintre pitici oi petre-ceau timpul rndu ind oi strngnd comoara n teancuri. Thorin le povesti despre piatra Ark, cea care i a par?inea lui Tlirain, oi i ruga fierbinte s-o caute prin toate ungherele. - Caci piatra asta, care a fost a tatalui meu, valoreaza n sine mai mult dect un ru de aur, iar pentru mine e de-a dreptul nepre?uita. Din toata comoara asta nu do resc dect piatra oi ma voi razbuna pe oricine o gaseote oi o tainuieote. Auzind cuvintele astea, Bilbo sim?i ca i se face frica, ntrebndu-se ce se va ntmpla daca se va gasi piatra - nfaourata ntr-o legatura veche de boarfe zdren?uite, pe c are o folosea el drept perna. Dar nu vorbi de ea, caci pe masura ce oboseala zil elor creotea tot mai tare, n capoorul lui se ivisera nceputurile unui plan. Lucrurile continuau n felul acesta de ctava vreme, cnd corbii adusera otirea ca Dai n oi mai bine de cinci sute de pitici veneau n graba dinspre nord-est, de pe deal urile de Fier, aflndu-se acum la vreo doua zile de maro de oraoul Dale. - Dar nu pot ajunge pna la Munte neobserva?i, spuse Roac, oi ma tem ca n vale vor fi lupte. Eu nu consider ca e bine aoa. Cu toate ca snt fiorooi, nu cred ca vor p utea nvinge armata care va asediaza; oi chiar daca ar face-o, ce cotiga?i? Iarna o i zapada i gonesc din urma. Crede?i ca va ve?i putea hrani fara prietenia oi buna voin?a pamnturilor din jur? S-ar putea ca aceasta comoara sa va aduca moartea, cu toate ca dragonul a fost rapus. Dar Thorin nu se lasa impresionat: - Frigul oi zapada vor asalta oi oamenii, oi elfii, spuse, oi s-ar putea ca ei s a gaseasca darmaturile n care locuiesc greu de ndurat. Cu prietenii mei n coasta oi copleoi?i de iarna, vor deveni poate mai n?elegatori oi vom putea sta de vorba. n noaptea aceea, Bilbo lua o hotarre Cerul era negru oi fara luna. De ndata ce se ntuneca de-a binelea, se duse n col?ul unei peoteri interioare, chiar ln ga Poarta, oi scoase dim bocceaua lui o frnghie oi Piatra Ark, nfaourate ntr-o crpa. Apoi se ca?ara n capatul de sus al zidului. Acolo nu era dect Bombur, fiind rndul lui sa stea de straja - piticii stnd doar cte unul de paza, cu rndul. - Straonic frig! spuse Bombur. Bine ar fi daca am avea oi noi aici un foc, aoa c um au ei acolo, n tabara. - nauntru e destul de cald, spuse Bilbo, - Da, cred, dar eu snt nevoit sa stau aici, afara, pna la miezul nop?ii, mormai pi

ticul cel gras. Toata povestea asta e ct se poate de neplacuta. Nu ca ao ndrazni s a fiu de alta parere dect Thorin, creote-i-ar barba tot mai lunga, dar el a fost n totdeauna un pitic ndaratnic, cu mintea ?eapana. - Dar nu mai mult ca picioarele mele, spuse Bilbo. M-am saturat de trepte oi de tuneluri sapate n stnca; ao da mult sa simt iaraoi iarba sub degetele de la picioa re. - Eu ao da orict sa simt gustul unei bauturi tari n gtlej sau sa am parte de un pat moale, dupa o cina gustoasa. - Astea nu ?i le pot da atta timp ct mai dureaza asediul. Dar e mult de cnd n-am ma i stat de straja oi pot sa-?i ?in eu locul, daca vrei. Asta-seara n-am somn. - Eoti un baiat bun, domnule Baggins, oi am sa profit de propunerea dumitale cu bucurie. Dar baga de seama, daca observi ceva, ma scoli imediat. Eu dorm aici ap roape, n camaru?a dinauntru, n stnga. - Du-te fara grija, facu Bilbo, ca te scol eu la miezul nop?ii ca sa po?i trezi santinela urmatoare. De ndata ce a plecat Bombur, Bilbo oi-a pus inelul, oi-a legat sfoara de mijloc, s -a strecurat peste zid, oi dus a fost. Avea vreo cinci ore la dispozi?ie. Bomb ur va dormi (era n stare sa doarma la orice ora, oi, de cnd cu aventu-ra din padur e, ncerca mereu sa regaseasca visele frumoase pe care le avusese atunci), iar cei lal?i erau to?i ocupa?i cu Thorin. Era pu?in probabil ca vreunul dintre ei, chia r oi Fili sau Kili, sa vina pna la zid, nainte sa le vina rndul sa stea de straja Era foarte ntuneric oi, dupa un timp, cnd parasi drumul, facut de curnd, oi cobor sp re cursul inferior al rului, locul i se paru strain. n cele din urma ajunse la un cot unde, daca voia sa se duca la tabara, trebuia sa treaca apa. n punctul acela, albia rului nu prea era adnca, dar n schimb era destul de lata oi nu-i prea venea uoor micului hobbit sa treaca prin apa, n ntuneric. Ajunsese aproape de celalalt mal cnd luneca pe o piatra rotunda oi cazu n apa rece, pleoscaind. Ieoi din apa n patru labe, tremurnd de frig oi mproocnd stro pi de apa, oi deodata, n ntuneric aparura niote elfi care voiau sa cerceteze de un de venea zgomotul. - N-a fost peote, spuse unul. Trebuie sa fie vreo iscoada. Ascunde?i luminile, c a-i servesc mai mult ei dect noua, daca e vorba de faptura aceea mica oi ciudata de care se spune ca e slujitorul lor. - Curat slujitor! sforai Bilbo; oi n mijlocul sforaielii stranuta cu zgomot oi elfii se strnsera ndata, apropiindu-se de direc?ia din care venise sunetul. Face?i lumina, spuse. Snt aici daca ave?i nevoie de mine! ai, sco?ndu-oi inelul, a paru brusc de dupa o stnca. l nha?ara iute, n ciuda uimirii lor. - Cine eoti? Hobbitul piticilor? Ce faci? Cum de ai trecut de santinelele noastr e oi ai ajuns pna aici? ntrebara elfii, unul dupa altul. - Eu, daca vre?i sa oti?i, snt domnul Bilbo Baggins, raspunse, tovaraoul lui Thor in. l cunosc bine pe regele vostru, din vedere, deoi poate ca el nu m-ar cunoaote daca m-ar vedea. Dar Bard oi va aminti de mine. ai eu mai ales pe Bard vreau sal vad. - Nu zau! spusera elfii. ai ce treaba ai cu el? - Oricare ar fi treaba, e a mea, elfii mei dragi. Dar daca vre?i sa va

ntoarce?i vreodata n padurile voastre, daca vre?i sa parasi?i locul asta rece oi trist, raspunse el tremurnd, duce?i-ma repede lnga un foc unde sa ma pot usca oi pe urma lasa?i-ma sa vorbesc cu capeteniile voastre. Dar ct mai repede, ca nam dect o ora sau doua la ndemna. ai asta se ntmpla la vreo doua ore dupa ce fugise de la Poarta, Bilbo statea lnga u n foc bun, n fa?a unui cort mare, oi tot acolo stateau, uitndu-se ciudat la el, Re gele Elfilor oi Bard. Un hobbit n armura de elfi, pe jumatate nfaourat ntr-o patura veche, era ceva nou pentru ei. - ati?i, de fapt, situa?ia e imposibila, spunea Bilbo, cu tonul omului care trat eaza o afacere. Eu unul m-am saturat de toata povestea pna-n gt. Ao vrea sa ma ntorc acasa; acolo oamenii snt mult mai de n?eles. Dar am oi eu un in teres - a paisprezecea parte, ca sa fiu precis, aoa se spune ntr-o scrisoare pe c are cred ca, din fericire am pastrat-o, ai scoase dintr-un buzunar al jachetei l ui vechi (pe care o purta peste armura) scrisoarea lui Thorin, mototolita oi ndoita de mai multe ori, cea pe care i-o pusesera sub ceasu l de pe poli?a caminului, n luna mai. O cota-parte din PROFITURI, nu uita?i, continua el. mi dau seama de asta. Personal, snt ct se poate de hotart sa ia u n considerare cu aten?ie toate preten?iile dumneavoastra oi sa scad din total c eea ce vi se cuvine de drept, nainte sa ridic eu preten?iile mele. Dar nu-l cunoa ote?i pe Thorin Scut-de -Stejar att de bine ct am ajuns eu sa-l cunosc acum. Va as igur ca e gata sa se aoeze pe mormanul de aur oi sa ramna acolo sa moara de foame pna pleca?i. - N-are dect sa ramna, spuse Bard. Daca-i aoa de prost, n-are dect ce merita. - Ce e drept, aoa e! spuse Bilbo. n?eleg punctul dumneavoastra de vedere. Dar, pe de alta parte, iarna se apropie cu paoi repezi, n curnd va cadea zapada oi cte oi mai cte, oi cred ca va fi greu sa gasi?i de mncare - chiar oi dumneavoastra, oi el fii - oi se vor mai ivi oi alte greuta?i. A?i auzit de Dain oi de piticii de pe Dealurile de Fier? - Da, demult, dar ce legatura are asta cu noi? ntreba regele. - atiam c-o sa ma ntreba?i. Vad ca am informa?ii mai multe ca voi. Afla?i deci ca Dain se gaseote acum la mai pu?in de doua zile distan?a de aici; ca vine cu cel pu?in cinci sute de pitici fiorooi - mul?i dintre ei cu experien? a acumulata n razboaiele cumplite dintre pitici oi gnomi, despre care snt sigur ca a?i auzit. ai cnd or ajunge aici, s-ar putea sa fie un ru. - De ce ne spui asta? ?i tradezi prietenii sau ne amenin?i pe noi? ntreba Bard, ncruntat. - Dragul meu Bard, chi?ai Bilbo. Nu te mai repezi aoa! n via?a mea n-am cunoscut o faptura att de banuitoare. Vreau doar sa mpiedic nenorocirile care s-ar putea abate asupra noastra, a tuturor. ai acum, am sa va fac o oferta. - S-o auzim, spusera. - Nu. S-o vede?i, spuse Bilbo. Asta e! ai scoase Piatra Ark la iveala, aruncnd crp a cu care o nfaourase. Chiar oi Regele Elfilor, care avea ochii obionui?i cu minuna?ii oi frumuse?i, se ridica uimit. Iar Bard ramase cu ochii pe ea, fascinat, fara sa mai poata scoat

e o vorba. Era ca un glob n care s-ar fi rasturnat lumina Lunii oi care ar fi fost apoi atrnat n fa?a lor, ntr-o plasa ?esuta din scntei de st ele nghe?ate. - Asta e Piatra Ark; a fost a lui Thorin, spuse Bilbo. E Inima Muntelui oi e oi inima lui Thorin. O pre?uieote mai mult dect un ru de aur. Eu v-o dau. O s a va foloseasca la tocmeli. Dupa care Bilbo, cutremurndu-se oi aruncndu-i o privir e trista, de ramas-bun, i dadu piatra cea minunata lui Bard, care ramase cu ea n mna, nemiocat oi uluit. - Dar cum de-i a ta? Cum de ne-o po?i da? ntreba, n cele din urma, cu un mare efor t. - ati?i, spuse Bilbo cam ncurcat, de fapt nu e chiar a mea, dar snt gata sa renun? , pentru ea, la toate preten?iile mele. Pe cuvntul meu! Oi fi eu Spargator - aoa spun ei - deoi personal nu m-am sim?it niciodata ca atare, dar sper ca snt un Spa rgator cinstit. n orice caz, eu acum ma ntorc oi piticii n-au dect sa-mi faca ce vo r. Sper sa va fie de folos. Regele Elfilor se uita la Bilbo cu uimire. - Bilbo Baggins, spuse, eoti mai demn de a purta armura de prin? al elfilor dect mul?i care ar arata mai frumos n ea. Dar ma ntreb daca Thorin Scut-de-Stejar va fi de aceeaoi parere. Poate ca eu otiu mai multe despre pitici dect tine. Te sfatui esc, deci, sa rami cu noi; aici vei fi onorat oi de trei ori bine venit - Va mul?umesc foarte mult, spuse Bilbo, facnd o plecaciune. Dar cred ca nu trebu ie sa-mi parasesc prietenii, dupa cte am patimit mpreuna. ai pe urma, i-am fagaduit batrnului Bombur ca-l trezesc la miezul nop?ii. Trebuie sa plec, oi nca repede. Nimic din ce i-au spus n-a reuoit sa-l convinga; aoa ca i-au dat un nso?itor oi a plecat, att regele, ct oi Bard, salutndu-l cu respect. Pe cnd treceau p rin tabara, un batrn nfaourat ntr-o pelerina neagra s-a ridicat din uoa unui cort, unde statea aoezat, oi a venit catre ei. - Bravo, domnule Baggins, spuse batrnul, dndu-i o palma pe spate. Mereu depaoeoti aoteptarile tuturor! Era Gandalf. ai pentru prima data, dupa zile ntregi, Bilbo se sim?i fericit. Dar nu era timp a cum pentru toate ntrebarile pe care voia sa i le puna vrajitorului. - Toate la vremea lor, spuse Gandalf. Daca nu ma noel, lucrurile se apropie de sfr oit. Te aoteapta clipe cam grele. Dar nu-?i pierde firea. S-ar putea sa ieoi cu bine din toate astea. Se pune ceva la cale, de care n-au auzit nici macar corbii . Noapte buna! Nedumerit, dar mult mai bine dispus, Bilbo grabi pasul. l dusera pna la un vad sig ur oi-l trecura pe partea cealalta fara sa se ude, dupa care Bilbo oi lua ramas-bun nda o mare oboseala, oi ghia care era tot acolo nse, dupa care se aoeza de la elfi oi urca cu grija spre Poarta. ncepuse sa-l cupri mai era nca destul pna la miezul nop?ii cnd se ca?ara pe frn unde o lasase. Odata ajuns sus, dezlega frnghia oi o ascu pe zid oi se ntreba cu

ngrijorare ce se va ntmpla. La miezul nop?ii l trezi pe Bombur; apoi se ghemui oi el n col?ioorul lui, fara sa mai asculte mul?umirile batrnului pitic (pe care sim?ea ca nu prea le merita). C urnd dupa aceea adormi dus, [uitnd de toate grijile, pna diminea?a, visnd, de fapt, oua cu ounca.

XVII RUPERE DE NORI A DOUA ZI trompetele rasunara n tabara dis-de-diminea?a. Dupa care n-a trecut mul t oi un mesager singuratic a aparut alergnd pe poteca ngusta. S-a oprit la o oarecare distan?a, i-a salutat oi a ntrebat daca Thorin nu vrea sa asculte un nou mesaj, pentru ca avea otiri noi oi lucrurile se schimbasera. - Trebuie sa fie vorba de Dain, spuse Thorin. Pesemne ca au prins de veste ca vi ne. atiam eu ca asta le va schimba dispozi?ia. Spune -le sa vina pu?ini la numar oi fara arme oi atunci i voi asculta, i striga el mesagerului. Pe la amiaza aparura din nou calare?i, purtnd steagurile Padurii oi ale Lacului o i venind spre ei. Era o companie de douazeci. La capatul cararii nguste aruncara sabiile oi suli?ele, oi-oi continuara drumul c atre Poarta. Piticii vazura cu surprindere ca printre ei se aflau att Bard, ct oi Regele Elfilor, iar n fa?a lor era un batrn nfaourat ntr-o pelerina cu gluga oi care purta o ladi?a de lemn cu cercuri de fier. - Bine te-am gasit, Thorin, spuse Bard. ?i-ai mai schimbat punctul de vedere? - Crezi ca ajunge sa rasara oi sa apuna de cteva ori Soarele ca sa mi-l schimb? r aspunse Thorin. Ai venit sa-mi pui ntrebari fara rost? Vad ca armata elfilor e to t aici, deoi ?i-am cerut sa plece, oi pna nu pleaca, degeaba sa ncerci sa cadem la vreo nvoiala. - Nu exista chiar nimic pentru care ai ceda pu?in din aurul dumitale? Ce ai spun e de Piatra Ark a lui Thrain, zise Bard - oi ct ai clipi din ochi, batrnul deschis e ladi?a oi ridica giuvaierul n sus. Lumina i ?oni din mna, alba oi stralucitoare su b Soarele dimine?ii. Thorin amu?i, zapacit oi uluit. ai multa vreme nimeni n-a mai bcos o vorba. n cele din urma, Thorin ntrerupse tacerea, dar cnd vorbi aproape ca se neca de furie . - Piatra asta a apar?inut tatalui meu oi acum e a mea, spuse. De ce sa cumpar ce va care e al meu? Imediat nsa i veni o idee oi ntreba: Dar cum a ajuns aceasta amin tire de familie n minile voastre - asta daca voi crede?i ca e cazul sa pun asemene a ntrebari unor ho?i? - Nu sntem ho?i, raspunse Bard. O sa va dam ceea ce e al vostru, dar voi da?i-ne ce e al nostru. - Cum a ajuns n mna voastra? striga Thorin, din ce n ce mai furios.

- Eu le-am dat-o, chi?ai Bilbo, care se uita cu coada ochiului pe deasupra zidul ui, cuprins de o panica ngrozitoare. - Tu? Tu? ?ipa Thorin, ntorcndu-se catre el oi nofacndu-l cu amn-doua minile. Hobbit enorocit! Minispargator ce eoti, striga nemaigasin-du-oi cuvinte oi scuturndu-l p e bietul Bilbo ca pe un iepure. Pe barba lui Durin! Ce ao mai vrea sa-l am n minile mele pe Gandalf. Blestemat sa fie ca te-a a les. Ofili-i-s-ar barba! Iar pe tine te arunc n prapastie, striga el, ridicndu-l p e Bilbo n bra?e. - Stai! Ca ?i s-a ndeplinit dorin?a! spuse o voce. ai batrnul care ?inea ladi?a ar unca pelerina oi gluga deoparte. Iata-l pe Gandalf. ai s-ar parea ca am venit to cmai la timp. Nu-?i place Spargatorul meu. Foarte bine! Dar, rogu-te, nu mi-l va tama. Pune-l jos oi asculta ce are de spus. - E clar, v-a?i unit cu to?ii mpotriva mea, spuse Thorin, dndu-i lui Bilbo drumul sa cada pe zid. n via?a mea n-am sa mai fac afaceri cu vrajitori sau cu prietenii lor. Ce ai de spus, neam de oobolan? - Vai de mine oi de mine! facu Bilbo. Ce jenante snt toate astea! Va rog sa va ad uce?i aminte ca mi-a?i spus ca-mi pot alege ce mi se cuvine, adica a paisprezece a parte din comoara. Poate ca am luat fagaduiala prea n serios; mi s-a spus mie c a piticii promit uneori mai mult dect fac. ai totuoi a fost o vreme cnd a?i socoti t ca va snt de folos. Auzi, neam de oobolan! Oare asta toata rasplata pe care mi-a?i fagaduit-o, dumneata oi neamurile dumitale? Consid era ca mi-am luat partea oi am facut ce am vrut cu ea, oi gata! - Bine, gata! spuse Thorin ncruntat. ai te las sa oi pleci - oi bine ar fi sa nu ne mai ntlnim niciodata Dupa asta se ntoarse oi le vorbi celor care se aflau de cea lalta parte a zidului. Am fost tradat spuse, oi bine a ghicit cine a ghicit ca n u voi putea sa rabd sa nu rascumpar Piatra Ark, o comoara a dinastiei mele. Pent ru ea va voi da a paisprezecea parte a comorii, n aur oi argint, lasnd deoparte pi etrele pre?ioase, dar asta va conta drept partea fagaduita acestui tradator oi c u ea poate pleca, dupa care n-ave?i dect s-o mpar?i?i cum vre?i. Nu ma ndoiesc ca v a ob?ine destul de pu?in. Lua?i-l de aici, daca vre?i sa mai ramne?i n via?a; oi f ireote ca a pierdut prietenia mea, pe vecie. - Hai, du-te jos la prietenii dumitale, i spuse apoi lui Bilbo, sau le arunc eu j os. - Dar aurul oi argintul? ntreba Bilbo. - Urmeaza sa-l primi?i mai trziu, dupa cum se va putea aranja, spuse. Pleaca! - Pna atunci pastram Piatra, striga Bard. - Nu prea ara?i mare? ca rege de sub Munte, spuse Gandalf. Dar lucrurile se mai pot schimba.

- Se pot ntr-adevar schimba, spuse Thorin. Caci comoara l mbatase att de tare, nct se gndea ca poate, cu ajutorul lui Dain, va reuoi sa puna din nou mna pe Piatra Ark o i sa pastreze oi partea de rasplata. ai astfel Bilbo fu cobort peste zid oi pleca fara nici o compensa?ie pentru toate necazurile pe care le suferise, n afara de armura pe care apucase sa i-o dea Tho rin. ai nu pu?ini au fost piticii care, cnd l-au vazut cum pleaca, s-au sim?it ru oina?i oi n inimile lor li s-a facut mila de el.

- Ramne?i cu bine, le striga Bilbo, s-ar putea sa ne mai ntlnim oi sa fim din nou p rieteni ntr-o zi. - Pleaca! striga Thorin. Eoti mbracat n zale facute cndva de supuoii mei, oi snt pre a bune pentru tine. Nu le poate strapunge nici o sageata; dar daca nu te grabeot i, ?i n?ep labele picioarelor tale scrboase. Hai, grabeote-te! - Uourel! facu Bard. Ave?i timp pna mine. Mine la amiaza, ne ntoarcem sa vedem daca a?i adus partea din comoara care sa rascumpere Piatra. ai daca schimbul se face, aoa, fara noelatorii, plecam. ai zicnd acestea, se ntoarsera la tabara; dar Thorin trimise soli prin Roac sa-i spuna lui Dain ce se petrecuse oi sa-l roage staruitor sa vina n graba, dar cu grija. Trecu ziua aceea, trecu oi noaptea. A doua zi, vntul se ntoarse catre apus oi ziua ramase ntunecata oi mohorta. Abia se ivisera zorile cnd se auzi un strigat n tabara . Venisera soli sa spuna ca aparuse o armata de pitici de dupa pintenul rasarite an al Muntelui oi ca se grabea acum sa ajunga la Dale. Era Dain. Gonise toata no aptea, aoa ca ajunsese la ei mai devreme dect se aoteptasera. Piticii lui aveau h aine din zale de o?el care le atrnau pna la genunchi oi picioarele acoperite cu pa ntaloni din plasa sub?ire oi flexibila de metal, pe care nu otiau s-o faca dect o amenii lui Dain. Piticii snt extrem de solizi pentru nal?imea lor, iar majoritatea supuoilor lui Dain erau chiar mai solizi dect snt piticii de obicei. n lupta mnuiau sapaligile grele cu doua minere; dar fiecare dintre ei mai avea oi o sabie scurta oi lata, la oold, oi un scut rotund, prins n spate. Aveau barbile bifurcate, mpletite oi nf ipte n cingatoare, caciuli de fier, ncal?ari de fier, iar fe?ele lor erau nendurato are. Trompe?ii chemara oamenii oi elfii la arme. Nu trecu mult oi piticii fura vazu?i urcnd valea cu pas grabit. Se oprira ntre ru oi pintenul dinspre rasarit; c?iva nsa continuara drumul oi, trecnd rul se apropiara de tabara; acolo depusera armele oi ridicara minile n semn de pace. Bard ieoi n ntmpinarea lor oi cu el veni oi Bilbo. - Sntem trimioi de Dain, fiul lui Nain, raspunsera ei la ntrebarile lor. Ne grabim sa ajungem la neamurile noastre din Munte, fiindca am auzit ca regatul de altad ata a renviat. Dar cine snte?i voi, care sta?i n cmp ca duomanii n fa?a unor ziduri d e aparare? Asta, fireote, nsemna, n limbajul politicos oi cam de moda veche, care se folosea n asemenea situa?ii: "Nu ave?i ce cauta aici. Noi oricum mergem mai departe, aoa ca, ori va da?i la o parte, ori ridicam armele." Aveau inten?ia sa ajunga ntr-un loc aflat ntre Munte oi cotul rului, caci foia ngusta de pamnt de acolo nu parea a fi cine otie ce bine pazita. Bard refuza, binen?eles, sa-i lase pe pitici sa se duca drept la Munte. Era hotart sa aotepte pna cnd i se aducea aurul oi argintul n schimbul Pietrei Ark; caci, daca aceasta armata att de mare oi de razboinica ajungea pna la fortarea?a, nu i-ar mai fi dat nimic. n plus, mai duceau cu ei oi o cantitate de provizii; caci piticii pot cara poveri foarte grele, oi aproape to? i solda?ii lui Dain, deoi mersul lor era iute, duceau n spate, n afara de arme, oi niote rani?e mari. Asta putea sa-i ajute sa reziste la asediu oi saptamni de-a rndul, oi pna atunci s -ar fi putut sa mai vina oi al?i pitici, oi al?ii, caci Th orin avea multe neamuri. Pe de alta parte, aveau posibilitatea sa redeschida oi sa pazeasca alta poarta oi deci asediatorii sa fie nevoi?i sa

ncercuiasca tot Muntele; oi pentru asta nu erau destui. ai chiar asta le era inten?ia (caci corbii-mesageri ?inusera tot timpul legatura ntre Thorin oi Dain); pentru moment nsa drumul era barat oi dupa cteva schimburi d e cuvinte mnioase, piticii-mesageri se retrasera mormaind n barba. Bard trimise at unci, ndata, soli la Poarta; dar solii n-au gasit nimic acolo, nici aur oi nici a lt fel de plata. De ndata ce s-au apropiat, au nceput sa ?oneasca sage?i catre ei, aoa ca, nspaimnta?i, s-au grabit sa se ntoarca. La tabara era acum mare agita?ie, d e parca s-ar fi pregatit de lupta; caci piticii lui Dain naintau pe malul dinspre rasarit al rului. - Prootii, spuse Bard rznd, auzi, sa vina aoa, chiar sub ramifica?ia Muntelui! Ei nu se pricep sa lupte afara, n aer bterane. Pe stnci, n dreapta lor, stau ascunoi de-ai nootri. O fi buna poota piticeasca, dar n arte grea. Aoa ca hai sa-i atacam de pe acum din sa se odihneasca. Dar Regele Elfilor spuse: - Ma mai face?i mult sa-mi pierd vremea cu razboiul asta pentru aur? pot trece de noi dect daca vrem noi sa-i lasam, oi nici nu pot face sa nu ne dam seama. Sa speram, totuoi, ca va interveni ceva care ne carea. Iar daca la urma va trebui sa ajungem la situa?ia regretabila ta, ajunge faptul ca sntem mai mul?i dect ei Dar uitase ca piticii aveau punctul lor de vedere. Faptul ca otiau ca Piatra Ark se afla n minile asediatorilor le ardea min?ile oi ghicisera oovaiala l ui Bard oi a prietenilor lui, aoa ca hotarra sa-i loveasca n timp ce aceotia state au oi se sfatuiau. Deci, brusc, fara sa anun?e n nici un fel, sarira n tacere la atac. Arcurile zanga nira, sage?ile ouierara; batalia era ct pe-aci sa nceapa. Dar oi mai brusc, iute ca fulgerul, se ntuneca totul. Un nour negru alerga grabit pe cer. Tunetele iernii, mnate de vntul salbatic, se rostogolira mugind n aer oi b ubuind deasupra Muntelui, iar trasnetul i lumina piscul. Iar pe sub nori o alta masa neagra nainta ca un vrtej. Dar nu venea cu vntul, venea dinspre miazanoapte oi semana cu un stol uriao de pasari, att de dens, nct printre aripile lor nu putea patrunde nici o raza de lumina. - Opri?i-va! striga Gandalf, care aparu deodata oi se aoeza, cu bra?ele ridicate catre cer, ntre piticii care naintau oi rndurile care i aoteptau. Opri?i-va! le striga el cu o voce ca de tunet oi din bagheta lui ?oni o flacara v ie oi stralucitoare ca trasnetul. Nenorocire! Din pacate, a venit mai repede dect mi-am nchipuit. Va ataca gnomii pe to?i! ai mai vine oi Bolg de la miazanoapte! Bolg e fiul lui Azog cel pe care tu, Dain, l-ai ucis la Moira. Privi?i! Liliecii zboara pe deasupra armatei lui, ca o mare de lacuste. Iar ei c alaresc pe lupi, oi n urma lor vin oi lupii wargi. Ramasera cu to?ii ului?i oi n mintea lor se nvalmaoi totul. nca pe cnd vorbea Gandal f, ncepuse sa se faca din ce n ce mai ntuneric. Piticii se oprira oi se uitara la c er. Elfii ncepura sa strige care mai de care. - Hai, spuse Gandalf, ca mai avem timp ct ne trebuie sa ?inem un sfat. Sa vina re pede la noi Dain, fiul lui Nain. Piticii nu nimic de care va aduce mpa de a ne lup liber, nu otiu sa se bata dect n su o gramada de arcaoi oi de lancieri curnd vor fi puoi ntr-o situa?ie fo ambele flancuri, nainte sa apuce

ai astfel ncepu o batalie la care nu se aoteptase nimeni; a fost numita Batalia c elor Cinci Armate. ai a fost cumplita. De o parte erau gnomii oi lupii cei fioro oi, iar de cealalta erau Elfii, Oamenii oi Piticii. ai iata cum s-a petrecut: Din ziua n care fusese rapus Marele Gnom al Mun?ilor Ce?ooi, ura gnomilor fa?a de pitici se nte?ise. Mesagerii chemasera la lupta coloniile oi ceta?ile gnomilor; caci se hotarsera sa devina stapnii tuturor ?inuturilor de la miazanoapte. Culeses era otiri n taina; oi n to?i mun?ii ncepuse sa se bata fierul oi sa se faca arme. A poi au umblat oi s-au adunat de pe dealuri

oi din vai, trecnd numai prin tuneluri sau circulnd cnd se lasa noaptea, pna cnd, n j rul oi la poalele marelui Munte Gundabad, de la miaza-noapte, unde le era capita la, s -a strns o armata mare, gata sa se napusteasca pe neaoteptate, atacnd pe tim p de furtuna ?inuturile de la miazazi. Apoi au auzit de uciderea lui Smaug oi as ta i-a bucurat nespus. ai s-au grabit noapte dupa noapte, trecnd prin mun?i, oi a u ajuns n cele din urma, dinspre miazanoapte, brusc, n spatele lui Dain. Venirea l or n-au sim?it-o nici macar corbii, dect dupa ce-au aparut pe pamnturile crapate c are despar?eau Muntele Singuratic de dealurile din spatele lui. Nu-mi dau seama ct otia Gandalf, dar e limpede ca nu se aoteptase nici el la acest atac subit. ai iata ce plan a ntocmit, sfatuindu-se cu Regele Elfilor oi cu Bard; oi cu Dain, caci stapnul piticilor li se alaturase oi el acum : gnomii erau duoma-nii t uturor oi o data cu venirea lor toate celelalte conflicte au fost uitate. Singura lor speran?a era sa-i atraga pe gnomi n valea dintre bra?ele Munte-lui; i ar ei sa se plaseze pe pintenii cei mari, care se ndreptau nspre miazazi oi rasarit. Dar asta era periculos daca gnomii erau destul de mul?i ca sa invade ze Muntele nsuoi oi deci sa-i atace oi prin spate, oi de sus; dar nu era timp de alte planuri oi nici de cerut ajutor. Curnd, tunetele trecura, rostogolindu-se catre sud-est; dar norul de lilieci se a propia zburnd tot mai jos, peste umarul Muntelui; se roti deasupra lor, acoperind lumina oi vrndu-le spaima n suflet. - La Munte, striga Bard. La Munte! Sa ne luam locurile ct mai e timp. Elfii se aoezara pe pintenul dinspre miazazi, pe povrniourile lui mai joase oi pe stncile de la poale; pe pintenul dinspre rasarit se aoezara oameni oi pitici. Da r Bard oi c?iva dintre oamenii oi elfii cei mai sprinteni se ca?arara n vrful umaru lui dinspre rasarit, ca sa poata vedea ce se petrece la miazanoapte. Nu trecu mu lt oi vazura ?inutul de la poalele Muntelui nnegrit de o mul?ime care foonea grabita. ai ntr-o clipa avangarda nconjura, ca un vrtej, capatul pintenului oi intra alergnd n oraoul Dale.

Erau gnomii, calare pe lupii cei mai iu?i; strigatele oi urletele lor sfoiau vazd uhul pna departe. C?iva oameni viteji s-au aoezat n fa?a lor, unul lnga altul, ncercn ntr-un fel sa se mpotriveasca, oi au cazut mul?i, iar cei care au reuoit sa scape au fugit repede care ncotro. Dupa cum sperase Gandalf, armata gnomilor se strnsese n spatele avangarzii, careia i se mpotrivisera , oi venea acum n vale ca un puhoi furios, ca?arndu-se nebuneote ntre bra?ele Munte lui, n cautarea duomanului. Aveau steaguri nenumarate, negre, oi se apropiau ca o avalanoa, furiooi oi n dezordine. A fost o batalie nspaimntatoare. Cea mai groaznica din toate experien-?ele lui Bil bo, cea pe care, atunci, a urt-o cel mai mult - ceea ce nsemna, de fapt, cea de ca re a fost cel mai mndru oi cea de care i-a placut cel mai mult sa-oi aminteasca m ai trziu, cu toate ca rolul lui n toata povestea a fost foarte mic. De fapt, la dr

ept vorbind, oi-a pus inelul chiar de la nceput; asta l-a ferit de priviri, dar n u oi de pericol. Un inel fermecat ca cel pe care-l avea Bilbo nu constituie un scut cnd eoti atacat de gnomi oi nici nu opreote sage ?ile zburatoare sau lancile dezlan?uite; dar te ajuta sa ieoi din nvalmaoeala oi capul tau sa nu devina cu tot dinadinsul ?inta unei lovituri navalni-ce data de vreun gnom lancier. Elfii atacara primii. Ura lor mpotriva gnomi-lor era nverounata oi fara de iertare. Suli?ele oi sabiile lor straluceau n ntuneric ca o flacara nghe?ata, att de cumplita era furia minilor care le ?ineau. De ndata ce armata duomana se strnse compacta n vale, trimisera o ploaie de sage?i mpotriva ei oi fiecare dintre ele licari pe cnd zbura, de parca ar fi fost un ac de foc. n spatele sage?ilor urmara o mie de suli?aoi, care sarira de sus o i atacara. Strigatele lor erau asurzitoare. Stncile erau patate de sngele negru al gnomilor. Tocmai cnd gnomii oi reveneau din atacul violent pe care l dezlan?ui-sera elfii mpot riva lor, oi care oricum se oprise, se ridica de-a curmezioul vaii un racnet gut ural, cu strigate; oamenii lui Dain, de pe Dealurile de fier se aruncara n lupta din cealalta parte, mnuindu-oi sapaligile; lnga ei veneau Oamenii Lacului, cu sabi i lungi. Pe gnomi i cuprinse panica; oi tocmai cnd sa se ntoarca sa faca fa?a acestui nou at ac, elfii se napustira iaraoi asupra lor, cu for?e noi. Mul?i dintre gnomi o oi pornisera alergnd, facnd cale ntoarsa pe malul rului, ca sa scape de ncleotare; oi mu l?i dintre lupii lor i atacau acum pe ei oi le sfoiau mor?ii oi rani?ii. Victoria parea a fi la un pas, cnd un strigat rasuna pe nal?imi. Gnomii escaladasera Muntele pe partea cealalta oi mul?i dintre ei ajunsesera pe povrniourile de deasupra Por?ii, urma?i de al?ii care veneau valuri-valuri, fara teama, nepasatori fa?a de cei care cadeau ?ipnd de pe stnci, n prapastii; voiau sa atace pintenii de sus. La pintenii aotia ajungeai pe niote carari care coborau d in masa principala a Muntelui catre centru; aparatorii erau prea pu?ini la numar ca sa le ?ina piept multa vreme. Victoria se departa acum fara speran?a de ntoarcere. Stavilisera doar primul atac violent al ouvoiului negru. Ziua nainta. Gnomii se strnsera din nou la vale. Dupa ei se napusti oi o armata de lupi wargi oi cu ei veni oi garda personala a lui Bolg, gnomi uriaoi cu iatagan e de o?el. Nu trecu mult oi cerul ravaoit de furtuna se ntuneca de -adevarat, n ti mp ce liliecii mari tot mai zburau rotindu-se n jurul ielelor oi al oamenilor, n j urul capului oi urechilor lor, sau se prindeau ca vampirii de cei lovi?i. Bard s e lupta acum sa apere pintenul dinspre rasarit, dar se retragea totuoi, ncetul cu ncetul, iar capeteniile elfilor erau ncol?ite oi stateau n jurul regelui lor, pe r amifica?ia dinspre miazazi a Muntelui, aproape de punctul de observa?ie de pe De alul Corbilor. Deodata rasuna un strigat puternic oi de la Poarta se auzi sunet de trompeta. Ui tasera de Thorin! O parte din perete, miocat de un sistem de prghii, se prabuoi n afara, caznd n groapa cu un bubuit. Regele de sub Munte sari afara, urmat de tovaraoii lui. Scufiile oi pelerinele disparusera; pu rtau acum armuri lucioase oi n ochii lor sclipea o lumina rooie. n ntuneric, marele pitic lucea ca aurul ntr-un foc care dadea sa se stinga. Gnomii rostogoleau stnci oi le aruncau de sus, de unde se aflau; dar ei nu se las ara, sarira jos la picioarele cascadei oi se repezira n focul luptei.

Lupii oi calare?ii cadeau sau o luau la goana. Thorin oi mnuia toporioca cu lovitu ri puternice oi nimic nu parea sa-l atinga. - Veni?i aici, aici, la mine! Elfi oi Oameni! La mine! O, neamurile mele! striga el, oi vocea lui rasuna ca un corn n toata valea.

ai to?i piticii lui Dain coborra repede, nghesuindu-se sa vina n ajutorul lui. Cobo rra oi mul?i dintre oamenii de pe Lac, caci Bard nu reuoi sa-i mpiedice; oi din partea cealalta venira o gramada de lancieri de-ai elfilor. ai din nou gnomii fura lovi?i oi nimici?i n vale, oi aoeza?i gramada unii peste al?ii, pna cnd oraoul Dale se ntuneca devenind hidos de strvurile lor. Lupii wargi s e mpraotiara oi Thorin se repezi drept mpotriva garzii personale a lui Bolg. Dar n u reuoi sa le strapunga rndurile. n spatele lui, printre gnomii ucioi, zaceau destui oameni oi pitici, oi mul?i elf i mndri, care ar fi putut sa mai traiasca mult timp, ferici?i, n padure. Pe masura ce valea se largea, atacul lui Thorin ncetinea. Avea prea pu?ine for?e. Flancuri le lui erau neaparate. Nu trecu mult oi atacatorii fura asalta?i oi for?a?i sa s e strnga ntr-un cerc mare, ntoroi cu fe?ele n toate direc?iile, strnoi de jur-mprejur ca n chingi, de gnomii oi lupii care se ntorsesera n lupta. Garda personala a lui Bolg se repezi urlnd oi intra n rndurile lo r ca niote valuri pe o faleza de nisip. Prietenii lor nu mai puteau sa-i ajute, caci atacul dinspre Munte porni din nou cu for?e sporite oi de fiecare parte oam enii oi elfii erau ncet, ncet nfrn?i. Bilbo se uita la toate astea, nefericit. Statea pe Dealul Corbilor, printre elfi pe de o parte, pentru ca de acolo era mai uoor de scapat, oi pe de alta (aici intervenea sngele Took din vinele lui), pentru ca, daca avea sa se afle ntr-o ultima situa?ie disperata, prefera, una peste alta, sa-l apere pe Regele El filor. Gandalf era, de altfel, oi el acolo, aoezat pe jos oi cufundat parca adnc n gnduri, pregatind probabil o ultima vrajitorie, nainte sa se sfroeasca totul. "Sfroitul pare aproape "."Nu mai e mult, se gndi BilBo oi gnomii ajung la Poarta o i ne macelaresc pe to?i sau ne fugaresc pna jos oi ne ucid . Zau daca nu-?i vine sa plngi, dupa toate prin cte am trecut. Mai bine ar fi trait batrnul Smaug oi ar f i pastrat tezaurul asta blestemat, dect sa-l ia aseme-nea fapturi ticaloase; oi b atrnul Bombur, saracul, oi Balin, oi Fili, oi Kili, oi ceilal?i sa sfroeasca to?i att de rau! ai Bard, oi oamenii de pe Lac oi elfii cei voiooi. Vai de capul meu! Am auzit multe cntece de batalie oi am crezut ntotdeauna ca nfrngerea poate fi glorioasa. Mie, unul, mi se pare foarte penibila, ca sa nu spun dureroasa. Tare ao vrea sa fiu departe." Norii se miocau sfrteca?i de vnt oi lumina rooie a apusului spinteca cerul. Vaznd b rusc o licarire n amurg, Bilbo se uita n jur oi scoase un strigat. Ceea ce vazuse facuse sa-i tresalte inima de bucurie: forme negre, nca mici deocamdata, dar care se detaoau maiestuoase pe vapaia rooie din departar i. - Vulturii! Vulturii! striga el. Vin vulturii! Lui Bilbo nu prea i se ntmpla sa-l noele ochii. Vulturii coborau cu vntul, oir dupa oir, o armata att de mare nct trebuie sa se fi strns din toate cuiburile de la miaza noapte. - Vulturii! Vulturii! striga Bilbo, dansnd oi facnd semne cu bra?ele, oi, chiar da ca nu puteau sa-l vada, elfii, oricum, l auzeau.

Curnd dupa aceea ncepura oi ei sa strige, oi ecoul strigatelor se raspndi n toata va lea. O mul?ime de ochi uimi?i se ridica nspre cer, cu toate ca deocamdata nu se p utea vedea dect de pe umerii de la miazazi ai Muntelui. - Vulturii! striga Bilbo nca o data, dar n clipa aceea o piatra cazu de sus, i izbi cu putere coiful oi Bilbo se prabuoi pierzndu-oi cunootin?a. XVIII DRUMUL DE NTOARCERE CND aI REVENI n sim?uri, Bilbo vazu ca e, literalmente, singur cu sim?irile lui. Za cea pe pietrele plate de pe Dealul Corbilor, oi nu era absolut nimeni pe aproape . O zi fara nori, dar racoroasa, l nconjura din toate par?ile. Tremura oi era nghe? at bocna, dar capul i ardea ca focul. "Ma ntreb ce s-o fi ntmplat? oi spuse, n orice caz, nu snt nca ceea ce se cheama un u cazut la datorie; dar probabil ca nu e timpul pierdut." Se ridica cu greu. Se uita n vale, dar nu vazu nici un gnom viu. Dupa un timp, cnd i se mai limpezi pu?in mintea, i se paru ca vede elfi miocn-du-se pe stncile de j os. Se freca la ochi. Probabil ca mai ramasese o tabara la oarecare distan?a, n cm pie; oi era ntr-adevar oi oarecare forfota n jurul Por?ii? I se parea ca vede piti cii care darma zidul. Dar totul era nvaluit ntr-o tacere de mormnt. Nu se auzeau nici strigate, nici ecouri de cntec. n aer parea ca pluteote triste?ea. "Pna la urma, probabil ca am fost totuoi victoriooi, oi spuse, pipain-du-oi capul care-l durea ngrozitor. Dar o victorie cam sinistra." Deodata vazu un om care se urca ndreptndu-se catre el. - Hei! striga el cu o voce care tremura. Buna ziua! Ce se ntmpla? - Ce e vocea asta care se aude printre pietre? spuse omul oprindu-se oi uitndu-se cercetator n jurul lui, destul de aproape de locul unde se afla Bilbo. Bilbo oi aminti atunci de Inel. "Vai de mine! spuse. Pna la urma nu e ntotdeauna bine sa fii nevazut. Poate ca altfel ao fi petrecut o noapte calda oi confortabila n pat." - Eu snt ! Bilbo Baggins, tovaraoul lui Thorin, striga el, sco?nd n graba inelul. - Bine ca te-am gasit, spuse omul, apropiindu-se de el. E nevoie de dumneata oi te cautam de mult. Ai fi fost trecut printre mor?i, oi snt mul?i, daca Gandalf, v rajitorul, n-ar fi spus ca ultima data cnd ?i-a auzit vocea erai cam pe aici. Am fost trimis sa te mai caut o data, pentru ultima oara. Eoti ranit rau? - O lovitura urcioasa la cap, cred, spuse Bilbo, dar aveam coif oi capul meu e ta re. Totuoi, mi-e cam rau oi-mi simt picioarele ca de paie. - Te duc eu n bra?e pna la tabara din vale, spuse celalalt oi-l ridica cu grija.

Omul era iute oi avea un pas sigur. Aoa ca nu trecu mult oi Bilbo se trezi aoeza t pe jos, n fa?a unui cort din Dale. Acolo se afla oi Gandalf, cu bra?ul ntr-o eoa rfa. Nici macar vrajitorul nu scapase fara o rana. ai, n general, n toata armata n u prea scapasera mul?i neatinoi. Vazndu-l pe Bilbo, Gandalf se arata ncntat. - Baggins! exclama el. Ia te uita! Totuoi, ai scapat. Ce bine mi pare! ncepusem sa ma ntreb daca ai reuoit sa treci de toate astea, deoi otiam ca eoti no rocos. Groaznica poveste, care era ct pe-aci sa se transforme ntr-un dezastru. Dar lasa ca-?i spun restul otirilor mai trziu. Hai, vino! spuse oi tonul lui se facu serios. Eoti chemat. ai aratndu-i drumul, l duse n cort. - Buna ziua, Thorin! spuse, intrnd. L-am adus. ai, ntr-adevar, Thorin Scut-de-Stejar zacea acolo grav ranit, iar armura lui sfio iata oi securea crapata erau aruncate pe jos. Bilbo se apropie de el oi Thorin oi ridica privirea. - Rami cu bine, bunul meu ho?, spuse, ma duc acum n Salile Aoteptarii, sa ma aoez lnga strabunii mei, alaturi de Thrain oi Thror. ai cum las o gramada de aur oi de argint care, acolo unde ma duc eu, nu e de nici un folos, vreau sa ma despart d e tine cu prietenie oi sa-mi retrag vorbele oi faptele de la Poarta. Bilbo se aoeza cu un genunchi la pamnt; sufletul i era plin de triste?e. - Rami cu bine, rege de sub Munte, spuse. Dureroasa aventura, daca trebuie sa se ispraveasca astfel; oi nici un munte ntreg de aur nu poate s-o ndrepte. Dar mi pare bine ca am mpar?it pericolele cu dumneavoastra asta e mai mult dect merita un Baggins. - Nu, spuse Thorin, ai mult mai multe calita?i dect ?i nchipui, copil al blndului So are-Apune. Ai curaj oi n?elepciune mpletite n egala masura. Daca ar fi mai mul?i ca re sa pre?uiasca mncarea oi cntecul, oi veselia mai presus de comori oi de aur, lu mea ar fi mai fericita. Dar, fericita sau trista, eu trebuie s-o parasesc acum. Rami cu bine! Bilbo pleca atunci oi se aoeza singur, nfaourat ntr-o patura, oi nu otiu daca ma c rede?i sau nu, dar ncepu sa plnga, oi a plns pna i s-au nrooit ochii oi a raguoit de tot. Avea sufletul blnd oi bun. ai, ntr-adevar, a trecut multa vreme pna cnd l-a las at inima sa faca din nou o gluma. "Mare noroc ca m-am trezit, oi spuse el n cele d in urma. Grozav ao vrea sa mai fie Thorin n via?a, dar oricum mi pare bine ca am ajuns sa ne despar?im prieteni. Eoti un prost, Bilbo Baggins. Ai ncurcat povestea aceea cu Piatra rau de tot, oi tot a fost razboi, cu toata stradania ta de a cumpara pacea oi liniotea, dar cred ca de data asta nu ma poate face nimeni raspunzator." Mai trziu afla ca toate se ntmplasera dupa ce primise lovitura aceea n cap; dar se s im?i mai degraba trist dect fericit, oi, oricum, se saturase de toata aventura. S im?ea dorul de acasa ca pe o durere pna n maduva oaselor. Dar drumul de ntoarcere a mai suferit totuoi o mica amnare, aoa ca ntre timp am sa va povestesc pu?in ce sa ntmplat. Vulturii avusesera de mult o banuiala ca se ridica gnomii, caci ochiul lor ager prindea aproape orice miocare ce avea loc n mun?i. Aoa ca se ntrunisera o i ei, mul?i, foarte mul?i, sub conducerea Marelui Vultur din Mun?ii Ce?ooi; oi n cele din urma, sim?ind de departe miros de batalie, venisera iute, o data cu fur tuna,

oi ajunsesera tocmai la timp. Ei fusesera aceia care i ndepartasera pe gnomi de pe povrniourile Muntelui, aruncndu-i n prapastie sau urmarin-du-i pna jos, n vale, n mi locul duomanilor, n timp ce ?ipau nnebuni?i.

Eliberasera astfel iute Muntele Singuratic; iar elfii oi oamenii, de o parte oi de alta a vaii, reuoisera n sfroit sa vina n ajutorul celor care luptau jos. Dar ch iar oi aoa vulturii tot erau mult mai pu?ini la numar dect inamicii lor. n ultima clipa aparuse chiar oi Beorn, n persoana - nimeni n-a otiut cum oi de unde. Venis e singur oi sub nfa?ioarea de urs; oi, de furie, parea sa fi crescut aproape ct un uriao. Tunetul vocii lui era ca rapaitul de tobe oi ca salvele de tun, oi arunca gnomii oi lupii din calea lui de parca ar fi fost vorba de paie sau de fulgi. Se napus ti n ariergarda lor oi strapunse ncercuirea ca trasnetul. Piticii ncetasera lupta oi se strnsera n jurul stapnilor lor, pe un deal mic oi rotunjit. Ap oi Beorn se opri oi l ridica pe Thorin, care cazuse strapuns de suli?e, oi l scoas e din focul bataliei. Se ntoarse nsa repede, de doua ori mai furios, oi nimic oi nimeni nu mai reuoi sa i se mpotriveasca; nici o arma nu parea sa-l mai atinga. mpraotie corpul de garda, l trase chiar pe Bolg nsuoi n jos oi-l strivi. Gnomii se sim?ira atunci cuprinoi de panica oi o luara la fuga n toate direc?iile . Dar inamicii lor uitasera de oboseala de ndata ce aparusera noi speran?e, aoa c a i urmarira ndeaproape, mpiedicndu-i pe cei mai mul?i dintre ei sa scape pe unde pu teau, mpinsera mul?i dintre ei n Rul Curgator, iar pe cei care o pornisera alergnd l a miazazi sau la apus i urmarira pna la mlaotinile de lnga Rul Padurii; acolo pierir a cei mai mul?i dintre ultimii fugari, iar cei care ajunsera cu greu pna n mpara?ia Elfilor Padureni fura ucioi acolo sau atraoi sa moara n adncurile negre oi fara de carare ale Codrului ntunecat. Cntecele spun ca trei sferturi dintre gnomii razboinici de la miazanoapte au pierit n ziua aceea, oi mun?ii au trait apoi mul?i ani n liniote oi pace. Victoria fusese cotigata nainte de caderea nop?ii, dar, cnd Bilbo se ntoarse n tabara, urmarirea tot mai continua; oi n vale aproape ca nu ramasesera de ct cei grav rani?i.

- Unde snt vulturii? l ntreba el pe Gandalf n seara aceea, pe cnd zacea n mai multe p turi calduroase. - Unii iau parte la urmarire, spuse vrajitorul, dar cei mai mul?i s-au ntors la c uiburile lor. N-au vrut sa stea aici; au plecat cu primele raze ale dimine?ii. D inm i-a mul?umit stapnului lor, acoperindu-l cu aur, oi le-a jurat tuturor priete nie veonica - mi pare rau, adica vreau sa spun ca ao fi vrut sa-i mai vad o data, spuse Bilbo somnoros; dar, lasa, ca poate i vad n drum spre casa; fiindca mi nchipui ca voi pleca curnd acasa. - Cnd vrei, spuse vrajitorul. Dar n-a reuoit sa plece dect dupa cteva zile. Pe Thorin l-au nmormntat adnc sub Munte, oi Bard i-a pus Piatra Ark pe piept. - Acolo sa ramna ct o sta Muntele n picioare, spuse. ai sa aduca noroc tuturor seme nilor sai, ce vor trai aici n anii care vor sa vie. Pe mormntul lui, Regele Elfilor aoeza sabia fermecata, Orcrist, pe care i-o luase

lui Thorin cnd era n captivitate. Baladele spun ca, ori de cte ori se apropiau duo manii, stralucea n ntuneric, aoa ca fortarea?a piticilor nu a mai putut fi luata n iciodata prin surprindere. Acolo Dain, fiul lui Nain, a devenit Rege de sub Munt e, iar cu timpul s-au strns mul?i al?i pitici n jurul tronului sau din salile vech i. Din cei doisprezece tovaraoi ai lui Thorin ramasesera doar zece. Fili oi Kili cazusera aparndu-l, facndu-i scut din trupul lor, caci era fratele mai mare al ma mei lor. Ceilal?i au ramas cu Dain; pentru ca Dain oi mpar?ise bine comoara. Nu mai era, fireote, vorba sa se mparta n cte par?i se hotarse la nceput - lui Balin oi Dwalin, oi Dori, oi Nori, oi Ori, oi Oin, oi Gloin, oi Bifur, oi Bofur, oi Bombur - sau lui Bilbo. Totuoi, a paisprezecea parte din tot aurul oi argintul, lucrat oi nelucrat, i s-a dat lui Bard, caci Dain a spus: "Vom cinsti cuvntul celui care s-a dus, oi Piatra Ark e acum n pastrarea lui". Chiar oi a paisprezecea parte nsemna o avere foarte mare, mai mare dect a multor r egi pamnteni. Din acea comoara, Bard i trimise mult aur Stapnului din Oraoul Lacului; oi-oi rasplati slujitorii oi prietenii cu marini-mi e. Regelui Elfilor i dadu smaraldele lui Girion, giuvaiere pe care le pre?uia foa rte mult oi pe care i le restituise Dain. Lui Bilbo i spuse: - Aceasta comuara ?i apar?ine tot att ct mi apar?ine oi mie, cu toate ca vechile nvoi eli nu mai stau n picioare, fiindca snt mul?i cei care au preten?ia de a fi cotigat -o oi aparat-o. Dar, deoi eoti gata sa renun?i la orice preten?ie, ao dori ca vo rbele spuse de Thorin la Poarta, oi de care i-a parut att de rau, sa nu se ndeplin easca; ao dori, adica, sa-?i dam macar pu?in din comoara. Pe tine am sa te raspl atesc cel mai bine. - Snte?i foarte generos, spuse Bilbo, dar zau ca e o uourare pentru mine sa nu ia u nimic. Cum voi putea duce eu toata comoara asta pna acasa, fara razboi oi fara crime? ai ce-ao putea face cu ea, odata ajuns acasa? Snt convins ca e mai bine sa ramna n minile dumneavoastra. N-a vrut nici n ruptul capului sa ia mai mult de doua casete mici, una plina cu a rgint, cealalta cu aur, ct sa poata duce un calu? solid. "Mai mult dect att nici nao putea mnui", spuse. n cele din urma veni oi vremea ca Bilbo sa-oi ia ramas-bun de la prieteni. - Rami cu bine, Balin, spuse, oi tu, Dwalin, ramne?i cu bine Dori, Nori, Ori, Oin, Gloin, Bifur, Bofur oi Bombur! Sa nu vi se rareasca niciodata ba rbile! ai ntorcndu-se nspre Munte, adauga: Rami cu bine, Thorin Scut-de-Stejar! oi voi, Fili oi Kili! Sa nu vi se stinga amintirea niciodata. La Poarta, piticii se plecara adnc n fa?a lui, dar cuvintele li se mpotmolira n gtlej . - La revedere oi sa ai noroc oriunde te-ai duce! spuse Balin, n cele din urma. ai daca vii sa ne mai vezi vreodata, cnd salile noastre vor fi iaraoi frumoase, vom face o petrecere ntr-adevar grozava! - ai daca drumul vostru va trece vreodata pe la mine, spuse Bilbo, nu

oovai?i sa bate?i la poarta. Ceaiul e la ora patru; dar oricare dintre voi e bin e venit la orice ora. Apoi se ntoarse oi pleca. Oastea elfilor se ntorcea acasa; oi chiar daca numarul lor se mpu?inase ntristator, totuoi mul?i dintre ei erau ferici?i, caci se gndeau ca cei de la miazanoapte vo r trai ferici?i acum, mul?i, mul?i ani. Dragonul fusese ucis, gnomii, nfrn?i, oi-n inimile tuturor era lumina, caci dupa iarna se pregatea o primavara de bucurie. Gandalf oi Bilbo l-au urmat pe Regele Elfilor calare, iar lnga ei a paoit Beorn, care-oi recapatase nfa?ioarea de om oi care a rs oi a cntat cu voce tare tot drumul . ai au tot mers aoa, pna cnd au ajuns aproape de margi-nea Codrului ntunecat, la m iazanoapte de locul de unde izvora Rul Padurii. Acolo se oprira, caci vrajitorul oi Bilbo nu voiau sa intre n padure, cu toate ca regele i invitase sa stea un timp n palatele lui. Voiau s-o ia pe lnga marginea padurii oi s-o ocoleasca n capatul d inspre miazanoapte, n prloaga care se ntindea ntre padure oi Mun?ii Cenuoii. Era un drum lung oi mohort, dar acum, dupa ce gnomii fusesera zdrobi?i, li se parea ca e mai sigur dect cararile nfricooatoare de sub copaci. Pe de alta parte, Beorn mergea oi el n aceeaoi direc?ie. - Rami cu bine, o, Rege al Elfilor, spuse Gandalf. Sa-?i fie vesela padurea verde , ct o fi pamntul tnar. ai vesel sa-?i fie tot neamul. - Mergi cu bine, o, Gandalf! spuse regele. Sa apari ntotdeauna unde e cea mai mar e nevoie de dumneata, dar nimeni nu se aoteapta sa vii. Cu ct ai sa vii mai des p e la mine, cu att o sa fiu mai mul?umit. - Va rog din suflet, spuse Bilbo, blbindu-se oi stnd ntr-un picior, sa accepta?i dar ul aacesta. Dupa care scoase un colan de argint oi perle, pe care i-l daduse Dai n la despar?ire. - Ce am facut eu ca sa cotig un asemenea dar, o, Hobbit? spuse regele. - Pai, oti?i, m-am gndit, spuse Bilbo pu?in ruoinat, ca ar trebui sa va rasplates c cumva, pentru, hm! pentru ospitalitatea de atunci. Vreau sa spun ca oi un Spar gator poate avea sentimente... Prea am baut mult din vinul dumneavoastra oi prea multa pine am mncat fara sa oti?i! - Am sa iau darul pe care mi-l dai, o, Bilbo, hobbit minunat, spuse regele cu gr avitate. Te declar Prieten-al-elfilor oi te binecuvntez: Sa nu ?i se micooreze ni ciodata umbra (ca altfel ar fi prea uoor sa te furioezi oi sa oterpeleoti). Du-t e cu bine! Dupa care elfii se ntoarsera n padure, iar Bilbo o porni pe drumul lui lung catre casa. Pna a ajuns acasa a mai avut nsa multe greuta?i oi aventuri. ?inutul Salbatic rama sese tot ?inut salbatic, oi pe vremea aceea, n afara de gnomi, mai traiau acolo o i alte fapturi; dar a fost bine calauzit oi bine pazit - vrajitorul era cu el. a i o buna parte din drum a mers cu ei oi Beorn, aoa ca nu s-a mai aflat niciodata n mare pericol. n orice caz, cam pe la miezul iernii, Gandalf oi Bilbo facusera t ot drumul de-a lungul ambelor margini ale padurii, pna n pragul casei lui Beorn; a colo au ramas, un timp, amndoi. Perioada sarbatorilor de iarna a fost placuta oi vesela acolo; oamenii veneau din toate par?ile sa chefuiasca, la invita?ia lui B eorn. Gnomii Mun?ilor Ce?ooi erau acum pu?ini la numar oi mor?i de frica, oi stateau ascunoi n vagaunil e cele mai adnci pe care reuoisera sa le gaseasca; lupii wargi disparusera din pa

dure, aoa ca oamenii puteau calatori acum dintr-un loc ntr-altul, fara sa le mai fie teama. Mai trziu, Beorn a devenit, ntr-adevar, un mar e conducator al acelor locuri oi a domnit peste un pamnt salbatic, aoezat ntre mun ?i oi padure; se mai spune oi ca, timp de mai multe genera?ii, barba?ii din neam ul lui au pastrat puterea sa se prefaca n uroi, oi, daca unii au fost oameni rai oi ncrunta?i, cei mai mul?i au avut sufletul lui Beorn, chiar daca nu au avut mar imea oi puterea lui. n vremea lor au fost izgoni?i ultimii gnomi din Mun?ii Ce?oo i oi o pace noua s-a raspndit dincolo de marginea ?inutului Salbatic. Era primavara, o primavara dulce cu un Soare stralucitor, cnd Bilbo oi Gandalf oi-au luat, n cele din urma, ramas -bun de la Beorn, oi, deoi i era dor de casa, lui Bilbo i paru rau ca pleaca, pentru ca florile din gradinile lui Beorn erau, primavara, tot att de minunate ca florile din miezul verii. n cele din urma au dat de drumul cel lung oi au ajuns la trecatoare, unde i prinsesera altadata gnomii. Dar au ajuns n locul acela nalt diminea?a, oi ui tndu-se n spatele lor au vazut un Soare alb care lucea peste pamnturile ntinse. Acol o, n spate, se afla Codrul ntunecat, albastru n departare oi verde-nchis oi misterios la marginea mai apropiata, deoi era primav ara. Acolo, departe, unde abia se mai vedea, era Muntele Singuratic. Pe vrful cel mai nalt zapada, care nca nu se topise, lucea palida. - ai astfel, dupa foc vine zapada, oi chiar oi dragonii oi gasesc sfroitul, spuse Bilbo oi ntoarse spatele Aventurii. Partea Took a firii lui obosise cumplit, pe m asura ce partea Baggins devenea din zi n zi mai puternica. Tot ce doresc acum e sa stau n fotoliul meu de acasa, spuse.

XIX ULTIMA ETAPA ERA N MAI cnd Bilbo oi Gandalf se ntoarsera, n sfroit, la marginea Vaii Rivendell, unde se afla Ultima (sau Prima) Casa mbietoare. Au ajuns seara oi calu?ii lor erau obosi?i, mai ales cel care cara bagajele; sim?eau cu to?ii nev oia de odihna. ai cum coborau cararea abrupta, Bilbo i auzi pe elfi cum cntau urca ?i n copaci, de parca nu se oprisera nici o clipa de cnd trecuse ultima data pe ac olo. ai de ndata ce calare?ii au ajuns n luminiou-rile din josul padurii, elfii au izbucnit ntr-un cntec care semana foarte mult cu cel pe care l auzisera prima data . Adica suna cam aoa: Balaurul a fost rapus ai oasele-i snt farmate-acum. Camaoa lui de za e rupta, Din slava-i s-a ales doar scrum. Chiar daca spada rugineote. Iar tronul oi coroana pier,

Cu bra?ul ce-a fost de nadejde ai mult iubitul giuvaier. Aici tot va mai creote iarba ai pomii se vor legana ai apa tot va curge lina, ai spiriduoii vor cnta, Hai, hai, la-la-la-la-la. Veni?i, hai, va ntoarce?i cu to?ii n vlcea. Stelele-s mult mai stralucitoare Ca giuvaierele lor, Mult mai alba este, sigur, Luna, Dect argintul din comori. Cu mult mai orbitor e focul, n asta vatra oi-n cuptor Dect e aurul din mina. De ce sa fii ratacitor? O, tra-la-la-la-la-la, Veni?i, hai, va-ntoarce?i cu to?ii n vlcea. Dar unde va duce?i Acum, trziu, n noapte? Cnd stelele clipesc ai rul curge-n ooapte Unde va duce?i, ncarca?i, Cu fe?ele-ntristate, cu sufletul mhnit, Caci znele de-aicea snt toate zmbitoare ai vor sa-nveseleasca pribeagul cel trudit, Cu tra-la-la-la-la Va-ntoarce?i n vlcea, Tra-la-la-la-la-la, La-la-la-la La-la! Apoi elfii din vale le-au ieoit n ntmpinare, i-au salutat oi i-au dus pe celalalt m al al apei, pna la casa lui Elrond. Acolo li s-a facut o primire calduroasa oi mu

lte au fost n seara aceea urechile nerabdatoare sa asculte povestea aventurilor l or. Cel care le-a spus-o a fost Gandalf, caci Bilbo devenise tacut oi somnoros. Cunootea cea mai mare parte a poveotii, caci o traise, oi i-o spusese aproape to ata oi vrajitorului, pe drumul de ntoarcere sau n casa lui Beorn; doar cnd oi cnd de schidea cte un ochi oi asculta, cnd aparea cte un episod pe care nu-l cunootea. Aoa a aflat oi unde fusese Gandalf: auzind ceea ce i-a spus vrajitorul lui Elrond. Dupa cte se parea, Gandalf fusese la un mare sfat al vrajitorilor, stapni ai otiin?ei stravechi oi ai magiei celei mai iscusite; oi l gonisera n cele din urma pe Necromant din vizuina lui cea neagra, de la miazazi de Codrul nt unecat. - Curind, spunea Gandalf, padurea va deveni un loc mai sanatos. Sper ca Nordul v a trai eliberat de groaza, mul?i-mul?i ani. ai totuoi, tare ao fi vrut sa-l fi i zgonit din lume pentru totdeauna. - Ar fi fost, ntr-adevar, foarte bine, spuse Elrond, dar ma tem ca asta n-o sa se ntmple n mileniul nostru oi nici n multe altele care vor veni dupa noi.

Dupa ce ispravi povestea calatoriilor, urmara alte poveoti oi apoi altele, poveo ti de demult, oi poveoti din vremuri noi, oi poveoti care nu se legau de nici o vreme, pna cnd lui Bilbo i cazu capul n piept oi ncepu sa sforaie tihnit n col?ioorul lui. Cnd se trezi descoperi ca se afla ntr-un pat alb, iar Luna stralucea prin fereastr a deschisa. Sub fereastra, pe malurile izvorului, cntau o gramada de elfi, cu o v oce puternica oi clara: Cnta?i cu to?ii-acum un imn de bucurie, Caci vntul lin prin cetini oi ierburi iar adie; Stelele au muguri oi Luna e n floare, ai-a nop?ii mici ferestre lucesc, snt zmbitoare. Dansa?i cu to?ii veseli, dansa?i to?i mpreuna. Uoori ca pana pe iarba de sub Luna. De -argint e rul-acuma oi umbre trec n zbor, n luna mai e vesel oi nici urma de nor . Dar sa cntam n ooapta, sa-i ?esem lui un vis, ai sa-l lasam sa doarma, ca ochii ia nchis, Ura?i-i "noapte buna", somn dulce, perna moale, Somn dulce, nani, nani, somn dulce pn-se scoala. Sa nu mai fremata?i, copaci, nici brad, nici fag, nici salcie. Tu, Luna, cazi, oi bezna peste to?i domneasca. Sst! Salcie, oi tu, frasin, oi tu , mndre stejar, Sa fie mut oi rul, pna e ziua, iar. - Hei, fapturi voioase, spuse Bilbo, uitndu-se afara. Care-i ora Lunii acum? Cntec ul vostru de leagan ar trezi oi un gnom beat! Totuoi, eu va mul?umesc.

- Iar sforaiturile tale ar trezi oi un dragon de piatra - totuoi noi ?i mul?umim, raspunsera elfii, rznd. Se apropie zorile oi tu dormi de cnd s-a lasat noaptea. Min e poate ca vei fi vindecat de oboseala. - Pu?in somn n Casa lui Elrond te tamaduieote de multe, spuse el, dar sa profit sa ma tamaduiesc ct mai bine. Va spun din nou noapte buna, frumooii mei prieteni. ai zicnd asta, se ntoarse n pat oi dormi pna trziu diminea?a. n casa aceea se vindeca repede de oboseala, glumind oi dansnd adesea, vesel oi voi os, cu elfii din vale, n zori sau n miez de noapte. Dar nici chiar locul acela nu l-a putut re?ine multa vreme; i era dor de casa De aceea, dupa o saptamna oi lua ra mas-bun de la Elrond oi, dndu-i mici daruri, dintre acelea pe care otia ca le va accepta, o porni calare cu Gandalf mai departe. Tocmai cnd sa paraseasca valea, cerul se ntuneca n fa?a lor oi ploaia oi vntul le ie oira n cale. - Vesela e luna mai, spuse Bilbo, pe cnd ploaia i biciuia obrazul. Dar am lasat le gendele n urma noastra oi ne ntoarcem acasa. Probabil ca asta ca sa ne aducem aminte. - Mai e drum lung pna acasa, spuse Gandalf. - Dar e ultimul, raspunse Bilbo. Ajunsera la rul care nsemna chiar marginea zonei de frontiera a ?inutului Salbatic, oi la vadul de sub malul abrupt, de care poate ca va aminti? i; apele erau umflate pentru ca se topisera zapezile o data cu apropierea verii oi pentru ca ploua de diminea?a pna seara; trecura vadul cu oarecare greuta?i, da r oi continua drumul, pe cnd se lasa seara asupra ultimei etape a calatoriei. Lucrurile se petrecura, n mare parte, ca oi prima data cnd trecusera pe acolo, doa r ca erau mai pu?ini oi mai tacu?i; oi pe urma, de data asta, nici troli n-au ma i fost. Bilbo oi amintea n fiecare punct al drumului ntmpla-rile care se petrecusera oi vorbele care fusesera rostite cu un an n urma - lui i se parea ca trecusera z ece - aoa ca recunoscu, fireote, oi locul unde cazuse calu?ul n ru, oi cel unde o cotisera oi dadusera de aventura urcioasa cu Tom oi Bert oi Bill. Nu prea departe de drum gasira, ascuns oi neatins, aurul trolilor pe care-l ngrop asera ei atunci. - Eu am destul, sa-mi ajunga ct m-o ?ine vremea, spuse Bilbo, dupa ce l scoasera din pamnt. Mai bine ia-l dumneata, Gandalf. Cred ca-?i poate fi de folo s. - Sigur ca-mi poate fi de folos, spuse vrajitorul. Dar sa mpar?im totuoi fra?eote . S-ar putea sa descoperi ca ai mai multa nevoie de el dect ?i nchipui. Aoa ca pusera aurul n saci oi-l aoezara pe calu?i, care se aratara foarte nemul?u mi?i. Dupa asta. au mers mult mai ncet caci cea mai mare parte a timpului au treb uit sa umble pe jos. Dar regiunea era verde oi avea multa iarba prin care hobbit ul trecea fericit, oi otergea fa?a cu o batista rooie de matase - nu! nu supravie ?uise nici macar una dintre batistele lui; pe asta o mprumutase de la Elrond, cac i o data cu luna iunie venise oi vara, oi era din nou cald oi senin. Dar toate lucrurile au un sfroit, chiar oi povestea noastra, aoa ca a venit, ntr-u

n trziu, oi ziua cnd au vazut meleagurile unde se nascuse oi crescuse Bilbo, unde cunootea formele pamntului oi ale copacilor tot att de bine ca oi minile oi degetel e lui de la picioare... Ajungnd pe o nal?ime oi vaznd propriul lui Deal, n departare, se opri brusc oi spuse : Peste stnci oi pe sub pomi aerpuiesc spre zari carari, Lnga peoteri reci oi ruri Ce nu poposesc n mari, Peste-omat cernut de iarna, ai prin florile -n cununa. Peste mun?i, n clar de luna. Pe sub nori oi pe sub ste le, Drumu-alearga, nici nu-i pasa, Insa paoii drume?iei n sfroit ma-duc acasa. Ochii ce-au vazut maceluri ai, n peoteri, grozavii, Vad n fine lunci oi pomii, Amintiri ce azi snt vii! Gandalf se uita la el, spunnd: - Dragul meu Bilbo, cu tine s-a petrecut ceva. Nu mai eoti hobbitul de altadata! Apoi traversara podul, trecura de moara de lnga ru oi ajunsera la uoa lui Bilbo. - Doamne! Ce se ntmpla aici? striga el. Era, ntr-adevar, mare forfota oi oameni de toate felurile, respectabili oi mai pu?in respectabili, stateau str inoi ciorchine la uoa lui, mul?i dintre ei intrnd oi ieoind, fara macar sa-oi ote arga picioarele pe preo, dupa cum observa Bilbo, enervat. Daca Bilbo a fost, cu drept cuvnt, cam uluit, persoanele acelea au ramas de-a dre ptul trasnite. Se ntorsese tocmai la mijlocul unei licita?ii. La intrare era atrna t un anun?, mare, roou oi negru, care spunea ca la 22 iunie, domnii Grubb, Grubb & Burrowes vor vinde la licita?ie efectele raposatului domn Bilbo Baggins Esqui re, proprietar al Fundului-de-Sac, de sub Deal, Hobbiton. Vnzarea ncepuse la ora 1 0 fix. Acum era aproape de prnz oi cele mai multe lucruri se oi vndusera pe diferi te pre?uri, de la mai nimic pna la o ceapa degerata (ceea ce nu e neobionuit la l icita?ii). Verii lui Bilbo, ramura Baggins din Sac -Ville, erau ocupa?i sa masoare ncaperile, sa vada daca erau destul de mari pentru mobila lor. Pe scurt, Bilbo era "presu-pus mort" , oi mul?i dintre cei care o spusesera erau trioti sa descopere ca presupunerea fusese greoita. ntoarcerea domnului Bilbo Baggins a creat, ntr -adevar, o mare agita?ie, att sub De al oi peste Deal, ct oi de cealalta parte a Apei. N-a fost o minune dintr-acelea care ?in doar trei zile; plictiselile legate au durat ani oi ani. A trecut, de f apt, destul de mult timp nainte ca domnul Baggins sa fie din nou admis printre ce i vii; persoanele care facusera afaceri deosebit de bune la licita?ie n-au vrut sa se lase convinse cu una, cu doua; oi n cele din urma, ca sa cotige timp, Bilbo a trebuit sa rascumpere o buna parte din propriile lui mobile. Multe dintre ling uri?ele lui de argint au disparut n chip misterios oi n-au mai fost recuperate ni ciodata. El, unul, i-a banuit pe verii

Baggins din Sac-Ville. Ei, pe de alta parte, n-au vrut niciodata sa admita ca Ba gginsul care se ntorsese era cel adevarat oi deci rela?iile lor cu Bilbo n-au mai fost niciodata aceleaoi. Prea dorisera mult sa traiasca n vizuina lui cea att de frumoasa. Bilbo descoperi ca pierduse mai mult dect linguri?ele, oi pierduse reputa?ia. E ad evarat ca a ramas pe vecie Prieten-al-elfilor, ca s-a bucurat de stima piticilor , vrajitorilor oi a tuturor fapturilor de acest fel, care treceau prin fa?a por? ii lui, dar nu mai era suta la suta respectabil. To?i hobbi?ii din mprejurimi l considerau "excentric" - n afara de nepo?ii oi nepoatele lui din parte a Took, dar nici chiar aceia nu erau ncuraja?i n aceasta simpatie de catre cei vrst nici. mi pare rau sa va spun, dar lui Bilbo nici nu-i pasa. Era ct se poate de mul?umit; oi ouieratul apei n ceainicul de pe vatra a ramas, pentru el, muzica cea mai dul ce, mai dulce chiar dect fusese n zilele liniotite dinaintea Petrecerii Neaoteptat e. Sabia a atrnat-o deasupra caminului, camaoa de zale a aoezat-o pe un cuier la intrare (pna cnd a mprumutat-o unui Muzeu). Aurul oi argintul le-a cheltuit n mare p arte pe daruri, att din cele utile ct oi din cele excentrice - ceea ce ntr-o anumit a masura explica afec?iunea pe care i-o purtau nepo?ii oi nepoatele. Inelul fermecat l-a pastrat n sa ca pe o mare taina, caci l folosea ori de cte ori apareau oaspe?i antipatici la orizont. S-a apucat sa scrie poezii oi sa frecventeze elfii; oi cu toate ca mul?i dadeau din cap oi oi atingeau fruntea spunnd: "Bietul Baggins!" oi cu toate ca pu?ini au fost cei care sa creada vreuna din poveotile lui, a trait fericit pna la sfroitul zilelor sale, care au fost extrem de multe. ntr-o seara de toamna, c?iva ani mai trziu, Bilbo statea la biroul lui oi-oi scria memoriile - se gndise sa le intituleze "Pna acolo oi napoi: vacan?a unu i hobbit", cnd auzi soneria de la intrare. Era Gandalf oi un pitic; piticul nu er a altul dect Balin. - Intra?i, intra?i, spuse Bilbo, oi cteva clipe mai trziu stateau to?i trei, aoeza ?i n fotolii n fa?a focului. Daca Balin a observat ca haina domnului Baggins se ca m marise (oi avea nasturi din aur adevarat), Bilbo a observat oi el, la rndul lui, ca barba lui Balin se lungise cu mai mul?i centimetri, iar c ojocul lui batut cu nestemate era foarte elegant. Binen?eles ca s-au apucat sa vorbeasca de timpurile pe care le petrecu-sera mpreun a oi Bilbo ntreba cum mai merg lucrurile n ?inuturile Mun-telui. Se pare ca mergeau foarte bine. Bard reconstruise nii se strnsesera n jurul lui. venind de pe Lac oi dinspre ata valea devenise iaraoi roditoare oi bogata. Primavara era omi, oi toamna, plina de fructe oi serbari. Oraoul Lacului a ra acum mai nfloritor ca oricnd; pe Rul Curgator circulau os; iar ntre pitici oi oameni se legase o mare prietenie. oraoul Dale oi oame miazazi, oi apus, oi to plina de flori oi p fost rentemeiat oi e multe boga?ii n sus oi-n j

Vechiul stapn o sfroise rau. Bard i daduse o gramada de aur ca sa ajute oamenii de pe Lac, dar, fiind dintre aceia care prind uoor boala numita molima-de-dragon, l uase aproape tot aurul oi fugise cu el. Pna la urma a murit de foame n ?inuturile Pustii, parasit de to?i ai lui. - Noul Stapn e mai n?elept, spuse Balin, oi foarte iubit, caci fireote ca oamenii i atribuie aproape toate meritele pentru bunastarea lor actuala. Oamenii compun acum cntece care spun ca, n vremea lui, rurile curg pline de aur.

- Atunci, profe?iile vechilor cntece s-au adeverit ntr-un fel, spuse Bilbo. - Sigur ca da, spuse Gandalf. De ce sa nu se adevereasca? Doar nu te ndoieoti de profe?ii, fiindca ai oi dumneata o contribu?ie n a le fi facut sa se adevereasca? Doar nu ?i nchipui ca aventurile dumitale oi felul n care ai scapat de necazuri sau datorat norocului, sau ca au fost doar spre folosul dumitale? Eoti o persoana foarte bine, domnule Baggins, oi eu ?in foarte mult la dumneata, dar, la urma u rmelor, nu eoti dect o faptura mititica ntr-o lume mare, mare! - Slava Domnului! spuse Bilbo, rznd oi i ntinse cutia n care ?inea tutunul. --------------------------------