Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
EDUCAŢIEI INTEGRALE
Lect.Dr. Carmen-Maria Bolocan
Mine şi Eu în el, aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic…
Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce
voiţi şi se va da vouă” (In. 15, 4, 5, 7).
II. Religia şi specificul educaţiei religioase
Religia reprezintă legătura liberă, conştientă şi personală a omului
cu Dumnezeu. În cadrul sistemului de învăţământ este disciplina care se
bazează pe revelaţia divină şi are drept scop conducerea elevilor spre
cunoaşterea lui Dumnezeu.
Factorii care stau la originea acesteia sunt Dumnezeu şi omul. De
aceea, Religia se prezintă ca un fenomen spiritual, pur şi universal, bazat
pe predispoziţia spre religiozitate, înnăscută în om. Dumnezeu l-a creat pe
om din iubire şi i-a dat libertatea de a rămâne într-o permanentă legătură
de iubire cu El. Libertatea oferă omului posibilitatea de a se perfecţiona
spiritual, de a crea, de a fi în comuniune cu ceilalţi, de a-şi conduce viaţa
după propriile idealuri.
Credinţa în existenţa lui Dumnezeu, Care S-a revelat omului şi Şi-a
descoperit voia Sa, pe care omul trebuie să o împlinească în lume, trăirea
religioasă a omului credincios, care transpune credinţa în fapte până la
sfârşitul vieţii, un anumit ceremonial, simboluri, cultul divin, sunt
elemente ale Religiei.
Pentru om, existenţa Religiei este dependentă de problema
existenţei lui Dumnezeu, ale Cărui însuşiri – iubirea, infinitatea,
atotputernicia etc. – nu trebuie înţelese ca simple noţiuni intelectuale, ci
trebuie experimentate printr-o trăire personală, din care nu poate să
lipsească cunoaşterea Lui.
În creştinism, cunoaşterea lui Dumnezeu presupune atât trăirea
religioasă – ceea ce simte, gândeşte şi exteriorizează omul faţă de
Dumnezeu, în anumite momente ale vieţii – cât şi însuşirea învăţăturii de
credinţă, care cuprinde adevărul revelat de El, privind originea şi scopul
omului în lume. Pe măsură ce viaţa religioasă a omului este tot mai
puternică, cunoaşterea lui Dumnezeu pe cale raţională este însoţită de
cunoaşterea personală a Lui.
Religia este o necesitate a firii umane, nu numai o poruncă a lui
Dumnezeu. Numai în El şi prin El, omul, care năzuieşte după fericire şi
desăvârşire, poate găsi răspunsuri la multe probleme sau întrebări
inaccesibile ştiinţei şi poate ajunge la desăvârşire, scopul final al
EDUCAŢIA RELIGIOASĂ, DIMENSIUNE A EDUCAŢIEI INTEGRALE 125
1
Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980, p. 37.
128 Lect.Dr. Carmen-Maria Bolocan
2
Sorin Cristea, Pedagogie, vol. II, Editura Hardiscom, Piteşti, 1997, pp. 86-87.
EDUCAŢIA RELIGIOASĂ, DIMENSIUNE A EDUCAŢIEI INTEGRALE 129
3
Marin Stoica, Pedagogie şcolară, Editura Gheorghe Cârţu-Alexandru, Craiova,
1995, p. 112.
4
Ibidem, p. 114.
5
Constantin Cucoş, Pedagogie, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura
Polirom, Iaşi, 2002, p. 292.
130 Lect.Dr. Carmen-Maria Bolocan
10
Ana Danciu, Metodica predării Religiei în şcolile primare, gimnazii şi licee,
Editura Anastasia, Bucureşti, 1999, p. 110.
EDUCAŢIA RELIGIOASĂ, DIMENSIUNE A EDUCAŢIEI INTEGRALE 135
12
Constantin Cucoş, op. cit., p. 299.
13
Ana Danciu, op. cit., p. 112.
EDUCAŢIA RELIGIOASĂ, DIMENSIUNE A EDUCAŢIEI INTEGRALE 137
14
C.A. Teodorescu, Îndrumări metodice şi didactice pentru predarea Religiei în
şcoală, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1990, p. 79.
15
Sorin Cristea, op. cit., p. 96.
138 Lect.Dr. Carmen-Maria Bolocan
sau unele expresii ale căror înţeles este legat de noţiunea dată. Se discută
idee cu idee şi se face o judecată de valoare asupra ideilor elaborate de
elevi. Astfel se asigură accesibilitatea informaţiilor şi, totodată,
participarea activă a elevilor.
Metoda photolangage reprezintă crearea unui ansamblu de
fotografii sau desene variate puse la dispoziţia elevilor ca „intermediar”
pentru a facilita conversaţia pe un subiect dat. Poate fi o serie generală
aleatorie sau specializată, axată pe o anumită temă. Grupajul de fotografii
este folosit pentru a realiza o punte de comunicare între cadrul didactic şi
elev, având ca intermediar tema de discuţie propusă.
Metoda presupune patru etape: prezentarea obiectivului şi a
derulării activităţii; etapa de selecţie individuală, la alegere; lucrul în grup
pe baza alegerilor individuale; analiza lucrărilor.
Din cele prezentate, putem conchide că metodele didactice
aplicabile în predarea obiectelor de studiu laice pot fi folosite – cu succes
chiar – şi în predarea Religiei