5.

Creşterea rezistenţei musculare

Rezistenţa este capacitatea fiziologică necesară organismului de a performa activităţi motorii

repetitive în timpul zilei. Rezistenţa musculară reprezintă capacitatea muşchiului de a menţine starea
de tensiune musculară şi de a executa un efort pe o perioadă de timp prelungită. Ea depinde de:
 forta musculara
 circulatia musculara
 metabolismul muschiului
 starea generala si starea SNC
Problematica rezistenţei generale reprezintă fundamentul kinetoprofilaxiei şi al antrenamentului la
efort, obiectiv important al kinetoterapiei de recuperare.
În kinetoterapia de recuperare, pe lângă testarea forţei musculare, este necesară şi testarea rezistenţei
musculare. Testarea se face de obicei cu greutăţi între 15-40% din forţa maximă, cronometrând timpul
menţinerii contracţiei sau executându-se o activitate simplă, calculând numărul de repetări la
încărcarea respectivă şi într-un anumit ritm.
Pentru realizarea acestui obiectiv, principiul metodologic este de a creşte durata exerciţiului, la
intensități joase de efort. Se folosesc exerciţii dinamice cu rezistenţă, urmărindu-se atingerea oboselii
prin creşterea duratei exerciţiului. O eficienţă similară cu a acestor exerciţii este cea dată de sporturile
terapeutice şi terapia ocupaţională.
Oboseala, inversul rezistenţei, apare în corelaţie cu solicitările la care a fost supus sistemul
neuromuscular. Oboseala ce apare la performarea unui efort dovedeşte că a existat sau a apărut o
defecţiune în ciclul: comanda şi conducerea motorie prin SNC → activarea motoneuronilor →
propagarea neuro-musculară → cuplarea excitaţie-contracţie → substrat energetic disponibil →
acţiunea aparatului contractil → circulaţie locală sangvină