I.

Egiptul
Cronologie:
-Regatul Vechi(3000 a.C. - 2263 a.C., dinastiile(I-VIII);
-Prima perioada intermediara(2263 a.C. - 2133 a.C.);
-Regatul Mediu (2133 a.C. - 1660 a.C., dinastiile XI-XII);
-A doua perioada intermediara(1660 a.C.-1580 a.C.);
-Regatul Nou (1580 a.C. -1100 a.C., dinastiile XVIII-XX);
-Perioada tarzie (inc. Sec. X-610, dinastiile XXII-XXVI).

Cultura si civilizatia egipteana se dezvolta in paralel cu evolutia panteonului politeist

autohton si sunt orientate catre cultul mortilor. In 525 a.C , Egiptul este cucerit de persi, iar in 332
a.C. De Alexandru Macedon. In 323 a.C.se constitue statul elenistic egiptean al Ptolomeilor, care
dureaza pana in 30 a.C., cand este anexat de Roma.
ARHITECTURA
Regatul Vechi
Programul de arhitecura fundamental este cel funerar. Constructia caracteristica este
piramida, derivata dintr-un tip mai arhaic de edificiu, in forma de trunchi de piramida , numit
mastaba. Primele piramide sunt alcatuite din cateva gradene mari (Piramida Sakkarah). Ulterior
ele se apropie de forma obisnuita a piramidei geometrice, uneori avand o forma romboidala
(Piramida Dahshur). Cel mai important ansamblu de piramide este cel de la Gizeh, format din
piramidele lui Kheops,Khefren,Mikerions. Sectiunea intr-o piramida caracteristica arata ca
volumul interior este in cea mai mare parte plin. Accesul se face pe latura nord, la o inaltime de 15
m; un coridor strampt ce coboara mai intai pana aproape de nivelul solului, apoi urca, pana la
anticamera incaperii funerare. Camera ce contine sarcofagul se afla la inaltimea de 42 m de sol.
-ansamblul funerar al regelui Djoser, Sakkarah format dintr-o piramida in trepte si din diverse
edificii de cult, grupate intr-o incinta dreptunghilara (arh. IMHOTEP).
-piramida Meydum;
-Sfinxul, Gizeh;

Regatul Mediu
Monumentele funerare sunt sapate in stanca; acest tip de constructie, dotat cu o fatada
placata pe versantul stancos se numeste hypogeu.
-monumentul funerar al printului Sirempowet, Assuan.
-mormintele Regilor, Teba.

Regatul Nou
In aceasta perioada, templele reprezinta cel mai important program de arhitectura.
Organizarea in plan este urmatoarea: fatada este formata dintr-un pylon, un zid ecran care, cu
exceptia intrarii axiale, este complet opac, mai gros la partea inferioara si progresiv mai subtire
catre partea superioara. In spatele sau se gaseste o curte interioara, apoi, dupa un alt pylon, este
dispusa o sala hypostila (la care tavanul este sustinut de coloane plasate aproximativ echidistant, pe
toata suprafata ei), dupa care urmeaza sanctuarul propriu-zis. Coloanele egiptene sunt clasificate in
functie de forma capitetului: papiforme (in forma de tulpina de papirus), lotiforme (in forma de
flori de lotus), palmiforme (in forma de frunze de palmier), campaniforme (in forma de clopot
inversat), hathorice (pe care sunt reprezentate figuri omenesti).
-Templul lui Amon, Karnak
-Templul lui Ramses II, Teba.
Perioada tarzie

Templele au o configuratie asemanatoare cu cele din Regatul Nou, dar planul e mai compact,
redus, in general, doar la un pylon, o curte interioara, o sala hypostila si sanctuarul.
-Templul lui Hathor, Dendera

SCULPTURA

Personajele sunt reprezentate in atitudini statice( in special in cadrul scolii memphite). Se

practica atat scluptura reliefurilor ( de obicei plate), cat si cea in ronde-bosse
Scoala din Memphis: Scribul, Printul Rahotep si sotia sa Nofret
Scoala din Teba: Capul reginei Nefertiti, Sarcofagul faraonului Tutankamon, statuile colosale
ale lui Amenothis III de la Teba(colosii lui Memnon).
Regatul Nou – incep sa fie reprezentate personaje in miscare: Akhenaton aducand ofrande

PICTURA

Viu colorata, cu personaje reprezentate in mod invariabil din profil, cu un singur ochi(vazut
insa din fata). Sunt realizare ansambluri de o deosebita valoare, indeosebi in dinastiile XVIII-XIX,
in mormintele de la Teba. Pictura e predominant simbolistica neexistand vreo preocupare deosebita
pentru redarea spatiala, procedandu-se frecvent la juxtapuneri si rabateri de planuri(Bazinul cu
pesti).

II Arta Antichitatii. Europa

ZONELE VESTICE ALE BAZINULUI MEDITERANEAN SI DACIA

ARHITECURA

Tipuri pariculare de edificii:

-nuraghe-le(turnuri masive, cilindrice) in Sardinia
-trulli (locuinte cilindrice scunde, cu acoperisuri conice) in sudul Italiei;
-bories-urile (locuinte din piatra de forma prismatica) in Sudul Frantei;
-temple de la Malta cu forme variate in plan
Cetatile dacice erau imprejmuite cu incinte realizate fie din caluri de pamant(Costesti), fie
din piatra(Blidaru, Piatra Rosie). Ansamblurile rituale erau situate pe platforme patrulatere sau
circulare.

CRETA (ARTA MINOICA)

Cronologie:
-Minoicul Vechi (2600 a.C. - 2150 a.C.);
-Minoicul Mediu(2000 a.C. - 1700 a.C);
-Minoicul Recent(1700 a.C. - 1400 a.C.);

Arta cretana este in mod direct relationata cu arta Greciei continentale, dar influente artistice
au venit in mod sigur si din Egipt si din zona Asiei Mici.
ARHITECTURA

Cele mai caracteristice edificii sunt palatele, cu plan neregulat, avand incaperi grupate in
jurul mai multor curti interioare, fara sisteme de fortificatii, executate din piatra, caramida nearsa,
cu coloane din lemn, construite in Minoicul Mediu si refacute in Minoicul Recent in urma unui
dezastru de natura incerta, survenit in jurul anului 1000 a.C. De asemenea, se construiau locuinte cu
mai multe etaje cu pereti pictati: palatul de la Cnossos
SCULPTURA

Este reprezentata indeosebi prin productii din ceramica. Productia cea mai importanta artei
decorative minoice este sarcofagul din alabastru pictat gasit la Hagia Triada.

PICTURA

Este reprezentata in special prin picturi murale realizare intr-o cromatica mai degraba
simbolistica decat imitativa(situatie asemanatoare oarecum cu cea din arta egipteana), in care nu
exista grija pentru reprezentarea spatiala ( de exemplu cele de la Cnossos: "Parizianca", "Printul
cu flori de crin").

MICENE

Oras dezvoltat incepand cu prima parte a mileniului II a.C., odata cu stabilirea primelor populatii
indo-europene, Micene detine pana in secolul al XII-lea a.C. (presupusa invazie a dorienilor) o
pozitie de maxima importanta in zona estica a Mediteranei.

ARHITECTURA

Arhitecura miceniana este reprezentata de sisteme de fortificatii, palate, constructii funerare.

-Orasul Micene este un oras fortareata cu sistemul de fortificatii executat din blocuri mari de piatra,
accesul facandu-se prin asa-numita "Poarta a Leilor".
-Fortareata de la Tirint, cu sistem de fortificatii cu galerii si cazemate subterane.
Arhitecturii miceniene ii apartine si crearea tipului de cladire numit megaron, a carui
organizare planimetrica (naos precedat de pronaos deschis) si volumetrica sta la baza constituirii
templelor grecesti din perioada clasica.

SCULPTURA

"Masca lui Agamemnon"

GRECIA

Cronologie:
-Epoca arhaica (apox pana in sec VI aC);
-Epoca clasica (sec. V-IV aC);
-Epoca Elenistica (dupa cuceririle lui Alexandru Macedon).

Fara a avea o unitate politica Grecia realizeza o arta unitara, cu o incomparabila

personalitate si influenta in lumea antica.
In timpul perioadei arhaice societatea greaca se organizeaza sub forma oraselor-state
(polisuri) si se constitue panteonul politeist. De asemenea se contureaza principalele forme de
expresie artistica, in arhitectura si artele figuratice Periada clasica are drep centru de influenta
politica si culturala orasul Atena. Artele ajung la deplina maturitate si implinire formala, mai ales in
vremea lui Pericle(443 – 429 aC). Perioada elenistica este cea a expansiunii culturii si civilizatie
grecesti in Orientul Apropat. Apar sau se dezvolta noi centre de civilizatie: Alexandria, Pergam,
Antiohia, Milet, Priene. Artele manifesta trecerea spre un anumit manierism, caracterizat prin grija
excesiva pentru forma si decorativism, spre compozitii dinamice si, in cazul artelor figurative,
asimetrice.
Lumea greaca din perioada clasica cuprinde trei zone mari: Grecia peninsulara si arhipelagul
grecesc din Marea Egee, teritoriile estice ale Asiei Mici si sudul peninsulei italice si Sicilia(Magna
Grecia).

ARHITECTURA

In secolele VII -VI aC se ajunge la constituirea, din punct de vedere planimetric, volumetric
si decorativ, a bazelor arhitecturii din viitoarea perioada clasica. Programul de arhitectura cel mai
reprezentatic este templul, dezoltat sub aspect functional si formal din cladirea miceniana de tip
megaron. Cele mai importante ansambluri urbanistice ale arhitecturii grecesti sunt cele de pe colina
Akropolis din Aten, cuprizand Partheonul, Erechteionul, Templul Nike Apteros si scarile
monumentale (Propileele), precum si ansamblul de la Delfi.
Organizarea in plan
Templu grecesc are un nucleu, forat dintr-o incapere rectungulara, destinata oficierii propriu-
zise a slujbei, numita naos. Naosul poate fi divizat in trei nave tranversale prin intermediul
coloanlor. Accesul se face printr-un vestibul numit pronaos. In partea opusa pronaosului se gaseste
o a treia incapere, asemanatoare pronaosului, care insa nu comunica direct cu naosul, ci are acces
doar in interior si care poarta numele de opisthodomos. Ansamblul celor trei incaperi amintite,
naos, pronaos si opisthodomos, poate fi inconjurat de o anvelopa de coloane, care genereaza, intre
ele si peretii repectivelor incaperi, un spatiu de circulatie acoperit (portic). In functie de numarul
de coloane de pe latura scurta (latura pe care este dispusa intrarea, din care cauza numarul
coloanelor de pe aceasta latura este de regula par, pentru a se obtine in axul compozitiei un gol),
templele grecesti se numesc:
-distile ( cu 2 coloane);
-tristile (cu 3 coloane);
-tetrastile (cu 4 coloane);
-pentastile (cu 5 coloane);
-hexastile (cu 6 coloane);
-heptastile (cu 7 coloane);
-octastile(cu opt coloane);
-eneastile(cu 9 coloane);
-decastile(cu zece coloane);
-dodecastile(cu 12 coloane);
Din punct de vedere al configuratiei planului, clasificarea templelor gercesti se poate face in
felul urmator:
-periptere, la care celula formata din naos-pronaos si ophistodomos este inconjurata perimetral de o
fila de coloane, formand portic pe toate cele patru laturi ale cladirii.
-pseudoperiptere, la care pe laturile lungi nu exista coloane ci pilastri, inglobati in zidurile laterale
ale naosului.
-aptere, la care exista coloane doar pe laturile scurte astfel: a) amfiprostile, la care coloanele exista
pe ambele laturi scurte si b) prostile, la care colonele exista doar pe altura scurta anterioara.
-in antis, la care exista coloane pe latura scurta, dar prinse intre peretii laterali ai pronaosului;
-diptere, la care celula naos-pronaos-opisthodomos este inconjurata perimetral de o dubla fila de
coloane, obtinandu-se doua portice concetrice.
-monoptere, la care naosul are in plan forma circulara si este inconjurata de o anvelopa de coloane
ce creeaza un portic inelar.
Organizarea in elevatie
In functie de organizarea elevatiilor, templele grecesti sunt construite conform a trei ordine:
a) Ordinul doric. Aparut in sec al VI-lea aC. Coloana dorica sta direct pe platforma cu rol
de soclu(stilobat). Fusul coloanei este aproximativ tronconic, raportul intre diametrul mediu si
inaltimea coloanei fiind de ~1/5-1/6. Fusul are un numar de 16-20 de caneluri veritcale putin
adanci. Aceasta conformatie, aproximativ tronconica, a fusului se cheama enthais. La partea
superioara se gaseste capitelul, care are rolul constructiv de a micsora presiunea exercitata de
elementele orizontale superioare ale constructiei pe coloana, si care este format dintr-un cuzinet
foarte aplatizat, in forma de clopot inversat, la partea inferioara (echina), deasupra careia de afla o
placa de plan patrat (abaca). Elementul orizontal al constructiei, sustinut de coloane, se numeste
antablament. Acesta are trei registre orizontale. Cel inferior – grinda care reazema direct pe
capitelurile coloanelor – se numeste arhitrava. Ea are rolul de a sustine grinzile orizontale ale
sarpantei. Deasupra ei se afla friza, alcatuita ditnr-o alternanta de placi: cele care mascheaza
extremitatile capetelor grinzilor sarpantei au doar trei santuri verticale (triglifi). Ele alterneaza cu
palci pe care sunt reprezentari figurative in relief (metope). Deasupra fizei se gaseste cornisa, care
constitue baza acoperisului, cu pante in general destul de reduse. Pe laturile scurte, timpanele
triunghilare sunt mascate de un fronton, in interiorul caruia este de obicei o reprezentare figurativa,
in baso sau altorelief, de dimensiuni mari. Templele dorice arhaice ( de pana la mijlocul sec al V-lea
aC) au coloanele mai scunde, echinele proeminente si enthasis-ul puternic accentuat.
Ex: Templul Herei de la Olympia, Templul lui Poseidon de la Paestum, Partenonul din Atena.

b)Ordinul ionic. Aparut aproximativ in acelasi timp cu ordinul doric in provincia Ionia din
Asia Mica. Diferentele dintre ionic si doric sunt urmatoarele: fusul coloanei nu sta direct pe stilobat
si pe o baza formata dintr-un cavet prins intre doua toruri, numita profil atic. Fusul coloanei este
mai svelt(raportul intre diametrul mediu al coloanei si inaltime fiind ~1/6-1/7), cu 24 de caneluri
verticale, mai adanci decat la coloana dorica, si cu enthasis-ul mai putin accentuat. Capitetul este
separat de fusul coloanei printr-un tor (astragal) si este format din doua perechi de volute. Fetele
opuse ale capitelului ionic sunt indentice, doua cate doua, cu exceptia capitelurilor de colt, la care
fetele identice sunt cele alaturate. Antablamentul are friza formata ditnr-o banda continua, pe care
sunt reprezentari figurative in baso sau altorelief.
Ex: Templul Herei de la Samos, Templul lui Ilissu de la Atena.
c) Ordinul corintic. Apare la mijlocul secolului al V-lea aC. Este derivat al ordinului ionic.
Diferenta majora intre corintic si ionic este conformatia capitelului: volutele sunt mult diminuate ca
dimensiuni. Miezul capitelului este in forma de clopot inversat, acest miez fiind imbracat intr-un
buchet de frunze de acant. Capitelul corintic are, spre deosebire de cel ionic, toate cele patru fete
identice.
Ex:Monumentul coregic al lui Lysicrates de la Atena, Templul lui Zeus Olimpianul de la
Atena.

Teatre

Teatrele au gradenele sprijinite pe panta naturala, lipsite de perete de scena: teatrul de la

Epidaur, Tatrul de la Delfi. Contributie insemnata aduce, in domeniul urbanismului, Hyppodamos
din Milet, creator, pe cat se pare, al sistemului stradal ortogonal regulat, adaptat de multe din
orasele elenistice.

Alte Constructii : Poarta de la Milet, Stadionul de la Atena., Monumentul funerar Xantos.

Influentate de arhitectura greaca sunt si constructiile din coloniile cartagineze din Sardinia.
SCLUPTURA

Perioada arhaica:
Primele reprezentari figurative sunt cele ale civilizatiei arhaice cicladice din mileniul III aC
idoli realizati din marmura, cu forme extrem de stiliate si cu functie probabila apotropaica [destinat
apararii impotriva duhurilor rele]:
-Statuie feminina de la Amorgos, Idol de la Amorgos;
Pana in secolul al VI-lea, nu se poate vorbi despre un progres remarcabil in modul de
reprezentare a corpului omenesc. Figurile sunt infatisate intr-un mod mai degraba simbolic decat
descriptiv, lipsind corecta proportionare a elementelor compozitionale: Statueta din Boetia cu
picioarele mobile, Doamna din Auxerre.
Perioada cuprinsa intre inceputul secolului al VI-lea aC si inceputul secolului al IV -lea aC
poate fi numita preclasica, intrucat acum se ajunge la un mod corect de reprezentare a corpului
omenesc. Ilustrative in acest sens sunt statuile de tineri si tinere, bine proportionare, dar cu expresii
stereotipe : Kouros din Pireu, Kore de la Chios

Alte lucrari din perioada preclasica: "Calaretul Payne-Rampin", Apollo Piombino,

"Auriga de la Delfi"

Perioada clasica
Este perioada cand reprezentarile figuratice ajung la perfectiune si cand creeaza cei mai
importanti artisti ai Greciei: Policlet, Fidias, Myron, Lisip, Scopas, Praxiteles.

Policlet: Diadoumenos
Fidias: Atena zisa "de la Varvakeion"
Myron:Discobolul
Cresilas:Amazoana
Paionos:Nike din Olipmia
Praxiteles:Apollo Belvedere
Scopas:Menada danasnd
Lisip:Apoxyomenes

Perioada elenistica
Accentul este pus acum pe miscare, pe expresia fetei, care reflecta deseori pasiunile intense
ale sufletului. Compozitiile sunt frecvente asimetrice si deseori corpul omenesc e reprezentat cu o
accentuata torsiunie in "S".:
-"Efebul de la Anticitera", Nike de la Samotrace, Laocoon si fii sai, Venus din Milo.
O deosebita valoare artistica si documentara o au statuetele zise "de Tanagra".

PICTURA

Din operele marilor pictori greci – POLIGNOT, ZEUXIS, APELLES – nu s-a pastrat nimic.
Picturile cele mai importante care s-au pastrat pana astazi sunt cele de pe vasele din ceramica,
predominant simbolice si lipsite de reprezentare in profunzime.

ETRURIA

Civilizatia etrusca, de origine destul de neclara, a inflorit in centrul Italiei in secolele VII-IV
aC. Aportul sau a fost remarcabil, atat in arhitectura cat si in pictura si sculptura.
ARHITECTURA

Cea mai importanta inovatie a arhitecturii etrusce consta in descoperirea si utlizarea arcului
cu boltari radiali, care constitue o alternativa deosebit de eficace la sistemele liniare de inchidere
(trilic) folosite pana atunci. Sistemul trilic (cu grinzi orizontale) prezenta dezavantajul ca in grinzi
se induc, pe langa efectele de compresiune, pe care piatra le poate suporta, si forte de intindere si
incovoiere, care pot duce la ruperea grinzilor. In arce apar doar forte de compresiune, generate de
incarcaturile statice. Astfel, daca la constructiile bazate pe stalpi si grinzi (trilici) marirea traveei
peste o anumita limita ( de obicei destul de mica), poate duce la ruperea grinzilor sub propria
greutate, la cele cu arce marimea traveei este apreciabila, sistemul mentinandu-se autostabil. Acest
element apare la portile de intrare ale oraselor etrusce: Poarta din Voltera, Poarta din Perugia.
Celelalte inovatii ale arhitecturii etrusce se refera la organizarea planimetrica a templelor,
cu o colonada de intrarea si un corp principal divizat in trei sub-spatii (cella), ai a caselor de locuit
al caror plan este organizat in jurul unui atrium(curte interioara), ambele tipuri preluate de
arhitectura romana.
Deosebit de caracteristice sunt constructiile sepulcrale[care apartine mormantului, preivitor
la mort] etrusce, de mai multe tipuri:
-de tip camera
-cu cupola in encorbellement
-de tip tumului
-de tip hypogeu
-sau izolate.
In domeniul urbanisticii, etruscii impun planul ortogonal al localitatilor, organizat pe doua
axe principale de compozitie: cadro(directia N-S) si decumano (directia E-V).

PICTURA

In constructiile sepulcrale de la Tarquinia se gaseste cel mai frumos si mai vast ansamblu
pictat al antichitatii dupa cel roman de la Pompei, caracterizat prin culori exceptional de vii, inspirat
in parte din pictura greaca.

SCULPTURA

Secolele VIII-V aC sunt marcate de opere din teracota cu puternice influente orientale.
Vasele (canope) prezinta elemente de antropomorfism (capete omenesti). Primele opere cunoscute
ale sculpturii etrusce par influentate de sculptura greaca, lucru vizibil in productiile asa-numitei
"Culturii de la Chiusi", aceste influente combinandu-se ce altele, de origine asiatica sau italice
arhice.
Ex Sarcofag de la Cerveteri, "Lupa Capitolina"

ROMA

Cronologie:
-Epoca regala(753 aC – 509 aC);
-Epoca republicana (509 aC – 31 a.C);
-Epoca imperiala(31 aC – 476).

Arta romana preia cele mai multe din caracteristicile stilistice ale artei grecesti pe care o
continua, combinundu-le cu traditiile italiene(etrusce).
 ARHITECTURA

Arhitectura romana este mai diversificata si mai complexa din punct de vedere tehnic decat
cea greaca, desi este derivata direct din aceasta. Romanii preiau ordinele clasice grecesti, pe care le
prelucreaza relativ putin, dar diversifica in mod remarcabil programele de arhitectura si tehnica de
constructie.
Programe de arhitectura
Foarte variate, acestea reflecta complexitatea vietii romane. In cele ce urmeaza, constructiile
romane sunt clasificate in functie de programul de arhitectura.
Organizarea morfologica a elevatiei
Arhitectura romana preia, cu modificari minime, cele trei ordine clasice grecesti, doric, ionic
si corintic, carora le adauga inca doua: ordinul toscan si cel compozit, variatii pe tema doricului,
respectiv a corinticului. Atunci cand ele slujesc la decorarea unei fatade organizate pe mai multe
niveluri, se recurge la asa – numita suprapunere a ordinelor: la parter se utilizeaza ordinul doric sau
cel toscan, la nivelul al doilea cel ionic, la al treilea si eventual la cele urmatoare, cel corintic sau cel
compozit.
Tehnici de constructie
Romanii folosesc arcul in plin cintru, impreuna cu derivatele sale spatiale: bolta
(semicilindrica sau in cruce, ultima fiind rezultata geometric din intersectia a doi semicilindri cu
generatoare perpendiculare si cu diametre egale) si cupola in forma de calota. Pe langa tehnica
obtinerii acestor elemente constructive din boltari radiali, constructorii romani adopta si solutia,
foarte eficienta, a realizarii boltilor si cupolelor din beton turnat in cofraj, cofraj care poate asigura
si subtieri locale ale stratului de beton, in zonele de eforturi statice mai reduse( boltile si cupolele
casetate). Prin folosirea intensiva a procedeelor de constructie amintite, romanii ajung sa creeze
spatii interioare de dimensiuni nemaintalnite in arhitectura de pana atunci (Pantheon-ul din Roma,
Bazalica lui Maxentiu din Roma etc).
Urbanismul
Urbanismul roman este influentat de cel etrusc si de cel elenistic; orasele cu plan prestabilit
au o trama stradala regulata, ortogonala. Centru social, administrativ, cultural, comercial si religios
al orasului era forul: Forul de la Pompei, in Roma: Forul Roman (axa N-S) si forurile imperiale
(forului lui Caesar, August, Nerva, Traian, axa NV-SE);
Cladiri de cult
Cladirile de cult (templele) sunt derivate, in elevatie, din cele grecesti, dar in plan,
organizarea planului este inspirata de cea a constructiilor etrusce(de obicei, o cella, templul fiind, de
regula, prostil).
Temple cu plan dreptunghilar: templul lui Hercule de la Cori, "Maison Carree" de la Nimes
Temple cu plan circular sau plan derivat din cel circular:Pantheonul de la Roma, care ofera cel
mai grandios exemplu de spatiu interior din Antichitatea romana. Constructie circulara, este
acoperita de o mare cupola casetata, din beton. , Templul zis "al Vestei" de la Roma
Temple cu planuri variate ca forma: sanctuarul Fortunei Primigena, Templul lui Hadrian

Teatre
De mare importanta la romani, acestea prezinta ca inovatie, fata de teatrul grecesc,
introducerea asa-numitului perete de scena, monumental, cu rol de fundal. Accesul si evacuarea
spectatorilor se fac prin galerii interioare, dispuse sub gardene.
Ex: Teatrul lui Marcellus, Roma, Odeonul, Pompei

Amfiteatre
Sunt constructii eliptice, ce se desfasoara in jului unei arene de jur imprejului careia se
gasesc locurile, dispuse pe gradene. Amfitatrul este o inovatie a arhitecturii romane. Accesul si
evacuarea spectatorilor se fac prin galerii interioare, dispuse sub gradene.
Ex:Colosseul de la Roma, Arena de la Nimes.

Terme
Sunt edificii desosebit de complexe; ele cuprind numeroase incaperi de mari dimensiuni, cu
functiuni diferite; vestiare, sali pentru bai reci sau calde, sali pentru bai de abur, pentru exercitii
fizice.
Ex: Termele lui Caracala, Termele lui Diocletian de la Roma.

Locuinte
Existau trei categorii mari de locuinte curente: locuinte colective cu densitate mare (insula),
de forma unor blocuri cu cateva etaje, casele individuale (domus), care preiau si amplifica modelul
etrusc al locuintei, si casele suburbane(villa).
Insulae: Casa di Diana de la Ostia
Domus: tip cu plan organizat in jurul unui atrium (curte interioara cu portice) cu bazin central
(impluvium), din care se accede in incaperea principala (tablium). Fatada dinspre strada poate fi
ocupata de magazine (tabernae). Ex: Atrium Vestae, Roma, Casa di Livia, Roma
Villae:Ex: Villa Adriana de la Tivoli;
Palate: Ex: Domus Aurea, Domus Augustana de la Roma

Monumente funerare si comemorative de diferite configuratii

EX: Mormantul lui Caecilia Metella de la Roma, Columna lui Traian de la Roma

Arce de triumf Ex: Arcul lui Constantin de la Roma, Arcul lui Tiberiu de la Orange.

Porti Urbane: sunt construite fie cu scop decorativ, izolate, fie integrate fortificatiilor Ex Poarta
Maggiore de la Roma

Lucrari de inginerie civila

Apeducte, lucrari edilitare destinate aprovizionarii cu apa a locuintelor. Ex Pont du Gard –
cu trei etaje.

Cladiri publice diverse: Bazilicile sunt edificii avand functiune comerciala sau administrativa:
de ex; Basilica Ulpia de la Roma

Arhitectura romana este remarcabila si prin faptul ca, odata cu ea, se elaboreaza o solida
baza teoretica: arhitectul VITRUVIU din sec I aC elaboreaza tratatul De Arhitectura.

SCLUPTURA

Influentata si ea in mare parte de scluptura Greciei, realizeaza un numar considerabil de

replici ale statuilor antice grecesti La sfarsitul epocii republicane si la inceputul celei imperiale,
sculptura romana isi dobandeste o personalitate proprie, chiar daca nu va ajunge niciodata la
rafinamentul celei grecesti. Ex Octavian August zis "de la prima porta", reliefurile de pe columna
lui Traian.

PICTURA

Pictura romana depaseste, din punct de vedere calitativ, si pictura greaca si cea etrusca.
Perspectiva este stapanita foarte bine, desi este greu de demonstrat ca exista o baza teoretica
propriu-zisa a acesteia
Ex: Frescele de la Pompei, Portret funerar de la Fayoum
MOZAICUL

Arta mozaicului a cunoscut o larga dezvoltare in Roma Antica, fiind comparabila cu cea a
picturii, sub aspectul nivelului reprezentarii spatiului tridimensional.Ex batalia de la Issos,
Mozaicul de la Tomis.

III Arta crestina timpurie. Arta Bizantina

Pornind de la o formula stilistica unica – rezultanta a solutiilor decorative si spatial
volumetrice ale artei romane – arta crestina timpurie se desparte treptat in Arta paleocrestina
occidentala (corespunzatoare zonelor in care se va impune ulterior catolicismul) si in Arta
ambiantei bizantine (corespunzatoare zonelor in care se va impune ortodoxia).O prima faza a artei
crestine este cea de pana la anul 313, cand crestinismul are un statut neoficial, marcat de dese
perioade de persecutie din partea autoritatilor, prima si poate cea mai mare fiind cea din secolul I
(64), din timpul imparatului Nero. A doua faza este cea de dupa anul 313(Edictul de toleranta de la
Milano, dat de Constantin cel Mare si Licinius), prin care, de jure si de facto, crestinismul devine
religia oficiala de stat a Imperiului Roman.
Desi atat in arhitectura cat si in artele figurative arta crestina timpurie (palocrestina)foloseste
(in special pana in sec V-VI) limbajul formal al artei romane tarzii, ea isi va crea , pana la sfarsitul
mileniului, modalitati stilistice proprii de expresie, diversificate in functie de zona geografica unde
se manifesta. Perioada cea mai importanta din apus in epoca dintre Constantin cel Mare si anul o
mie este reprezentata de domnia lui Carol cel Mare (800-814), care realizeaza unitatea, e drept,
efemera, a Occidentului in imperiu cu capitala la Aachen(Aix-la Chapelle). Perioada carolingiana a
reprezentat, din punct de vedere artistic, sinteza elementelor stilistice elaborate in perioada de
inceput a crestinismului si conturarea unui limbaj artistic relativ unitar al Europei occidentale, care
va avea ca rezultat la sfarsitul secolului al XI-lea si la inceputul celui de-al XII-lea aparitia Artei
Romanice.

ARHITECTURA

Arhitectura crestina de pana la inceputul secolului al IV-lea este redusa la forme de expresie
de tipul catacombelor, retele subterane, deseori pe mai multe niveluri, de tuneluri, care constitue cai
de acces catre spatii mai ample destinate reuniunilor membrilor comunitatilor crestine arhaice,
desfasurarii slujbelor si de incaperi sepulcrale.Ex: catacombele Sant'Agnese de la Roma.
Arhitectura crestina "oficiala" are drept principal program edificiul de cult crestin.
Adoptarea oarecum intempestiva a crestinismului ca religie oficiala a Imperiului Roman a silit
constuctorii epocii sa gasesca rapid solutii de organizare spatiala a cladirii de cult, dat fiind ca, spre
deosebire de templul pagan greco-roman aceasta terbuie sa fie un loc de adunare a credinciosilor si
nu doar un spatiu cu acces limitat. Astfel , se contureaza cateva solutii distincte de organizare
spatiului de cult.

Organizarea planului
a)Cruce latina. Este planul cruciform la care unul dintre brate este in mod sensibil mai lung
decat celelalte trei. Acesta este, de regula, cel care contine intrarea si poarta numele de naos.
Accesul in biserica se poate face printr-un spatiu intermediar numit pronaos sau narthex . Naosul
poate fi separat, prin intermediul coloanelor, intr-un numar oarecare (in general impar) de nave
longitudinale. Bratul crucii perpendicular pe naos se cheama transept, iar intersectia acestuia cu
naosul, careu. Al patrulea brat al crucii, in continuarea naosului, in care se gaseste altarul principal
si in care se oficiaza slujba, se numeste cor. Frecvent, corul are in plan forma semicirculara,
generand in elevatie o absida. Navele laterale se pot continua si in cor, creand un pasaj de circulatie
in spatele altarului principal, separat de nava centrale de asemenea prin coloane, numit
deambulator. Planul in forma de cruce latina va fi folosit mai ales in occidentul Europei.
b)Cruce greaca. Este planul cruciform la care toate bratele sunt de lungime aproximativ
egala. Va fi preferat in special de canstructorii din rasarit, si sub forma sa derivata, crucea greaca
inscrisa intr-un patrulater.
c)Planul central. Este folosit de cele mai multe ori la biserici de dimensiuni mai reduse sau
la constructiile destinate cu precadere botezurilor (baptisterii). Spatiul central poate fi inconjurat de
un deambulator inelar, de care este despartit prin coloane.

Organizarea spatiala
a)Bazilica. Spre deosebire de arhitectura romana pagana, unde termenul bazilica semnifica
un program de arhitectura, in arta crestina acesta are intelesul unei anumite conformatii spatial-
volumetrice a edificiului de cult. Se numeste "bazilica" o biserica de regula in forma de cruce latina,
relativ simetrica in raport cu o axa longitudinala, cu un numar impar de nave si la care nava centrala
este in mod sensibil mai inalta decat la navele laterale, astfel incat sa permita luminarea naturala a
acesteia pe deasupra navelor laterale. Deasupra navelor laterale se poate organiza un spatiu aditional
de incarcare a naosului(tribunele sau emporele), care se deschid prin arcade catre nava centrala. In
acest caz, elevatia navei centrale are trei etaje: 1)arcadele de separatie dintre nava centrala si cea
laterala, 2) arcadele tribunelor si 3) ferestrele.
b)Biserica sala. Este biserica la care naosul nu este impartit in nave ci formeaza nava unica.
Multe din bisericile paleocrestine occidentale sunt construite asfel incat in subsol se realizeaza un
spatiu destinat pastrarii si desfasurarii cultului relicvelor sfintilor, criptele, construite pana in
perioada romanica.

Procedee constructive
Elementele verticale de sprijin sunt anvelopa exterioara de ziduri, in general masive si
perforate cu goluri relativ mici, pentru a nu afecta rezistenta acestora, iar la interior, daca este cazul,
coloanele. Arcele sunt, de regula in plin cintru. Acoperirea se face, in functie de necesitati, in mai
multe feluri:
a)Cu tavane orizontale, de obicei din lemn.
b)Cu bolti semicilindrice.
c)Cu bolti in cruce sau bolti manastiresti, ambele rezultate geometric prin intersectarea a doi
simicilindri cu generatoarele perpendiculare si cu diametre egale.
d)Cu cupole in forma de calota sferica (asezata sau nu pe un tambur cilindric). Descarcarea
eforturilor statice generatoare de cupole pe stalpii ce alcatuiesc un plan poligonal(in general patrat)
se poate face prin doua modalitati diferite:
1)prin pandantivi, adica printr-o serie de triunghiuri sferice care asigura trecerea de la planul
circular al cupolei la cel poligonal al stalpilor si
2) prin tropme de colt, adica printr-o serie de arce in consola in forma de jumatate de palnie
inversata, care indeplinesc acelasi rol.
e)Cu semicalote, care acopera absidele.

ARTELE FIGURATIVE

Pictura si sculptura paleocrestine au ca baza de pornire pictura, respetiv pictura romana din
perioada tarzie. Cu toate acestea, o data cu elaborarea treptata a unui sitem propriu de expresie
plastica, artele figurative paleocrestine abandoneaza, mai mult sau mai putin deliberat, o buna parte
a metodelor traditionale de reprezentare a formelor si a volumelor din arta romana tarzie. In pictura
si mozaic, bunaoara, reprezentarea tridimensionala, frecventa in iconografia romana este acum
inlocuita cu o reprezentare preponderent simbolica, in care artistul nu mai urmareste neaparat
asemanarea cu realitate si in care cea de-a treia dimensiune dispare.
Arta Paleocrestina Occidentala

ARHITECTURA

ITALIA

Basilici: San Pietro din Roma, Sant'Apollinare in Classe din Ravena

Edificii cu plan central:Santa Costanza din Roma, San Vitale din Ravena.

FRANTA

Arhitectura paleocrestina franceza este initiata in timpul dinastiei merovingiene. Tipurile

constructive folosite cel mai frecvent sunt baptisteriul cu plan central (octogonal cu sau fara
deambulator sau quadrilobat, precum si bazilica) ex: Baptisetriul Sain-Jean de la Poitiers

NORDUL SPANIEI

Initiata de vizigoti, arhitecura din nordul Spaniei prezinta scheme mai compacte decat in
cazul Italiei – biserici-sala (cu o singura nava) sau bazilici terminate spre est nu in hemiciclu ci
rectangular. Ex: San Pedro de la Nave din Zamora.

GERMANIA

Perioada de maxima dezvoltare a arhitecturii paleocrestine din zona germanica este cea
carolingiana. Monumentul cel mai important este, fara indoiala, Capela Palatina de la Aachen,
direct inspirata din capodopera lui Justinian, San Vitale din Ravenna. Dar in Germania se
elaboreaza si scheme originale, precum bazilica avand doua abside opuse (Oberzell) sau cea dotata
cu westwerk .

ANGLIA

Edificiile anglo-saxone sunt cladiri cu plan simplu, cel mai adesea de tipul sala, terminat
rectangular si dominate, in general, de cate un turn masiv. Ex: S.Peter on the Wall din Bradwell

SCULPTURA

De traditie romana, sculptura paleocrestina devine mai austera si mai rigida. De semnalat
reliefurile de pe sarcofage. In perioada carolingiana intalnim reprezentari foarte reusite in ronde-
bosse: Ex: Statuia ecvestra a lui Carol cel Mare

PICTURA MINIATURILOR

Din secolele VIII-IX sunt remarcabile miniaturile, in special cele din Franta, Insulele
Britanice si Germania (asa numitele enluminures), manuscrise pictate intr-un stil figurativ cu
elemente de abstractizare, perspectiva si proportiile fiind neglijate, dar reprezentarea de ansamblu si
culorile fiind pline de farmec. Elemente decorative complementare sau geometrice si florale Ex:
Evanghelierul lui Ebo din Reims.

MOZAICUL SI PICTURA MURALA

Derivat din mozaicurile romane, mozaicul paleocrestin este mai solemn, personajele
detasandu-se pe carateristicul fond de aur, perspectiva si proportiile fiind tratate intr-o maniera
arbitrara, iar anturajul fiind de obicei, redus la minimum. Cele mai frumoase ansambluri de
mozaicuri se gasesc in bisericile din Ravenna. Picturile murale sunt realizate, in general, conform
unor principii stilistice si de organizare a compozitiei asemanatoare cu cele din reprezentarile in
mozaic.Ex Mozaic de la San Vitale, Ravenna

Arta ambiantei bizantine

In perioada incipienta (sec IV-VII), diferentele dintre arta crestina occidentala si cea
orientala sunt destul de putin semnificative, fie ca este vorba de arhitectura, fie de artele plastice.
Aceste deosebiri se accentueaza puternic in secolele urmatoare. Orasul Constantinopol, fondat de
imparatul Constantin cel Mare in anul 320 si inaugurat in anul 330, devine rapid centrul cultural si
artistic al Orientului european. Arta de tip bizantin va fi, pana in secolele XVIII-XIC, stilul tarilor
ortodoxe, evident, cu particularitati locale importante.

ARHITECTURA

Si in Orient, in prima faza, se realizeaza edificii de cult asemanatoare cu cele din Occident –
bazilici, edificii cu plan central si cladiri cu o formula planimetrica de compromis intre cele doua
solutii amintite. Treptat, in zona constantinopolitana si in cea balcanica, constructorii se vor opri
asupra tipului de plan numit cruce greaca sau asupra celui numit cruce greaca inscrisa(intr-un patrat
sau dreptunghi). De obicei, in stanga si in dreapta absidei principale se construiesc doua mici
incaperi anexa, destinate pastrarii impartasaniei si vesmintelor pentru slujba, numite "prothesis"
respectiv "diakonikon"
Lucrari edilitare: Poarta Aurea de la Constantinopol
Bazilici din Orientul Apropiat:Biserica Nativitatii, Bethleem
Bazilici cu plan central din aceeasi zona: Biserica Sf. Mormant, Ierusalim
Bazilici din zona constantinopoliteana: Sf. Ioan in Studion, Constantinopol
Biserici cu plan central si deambulator inelar: Sf. Sofia din Constantinopol (arh ANTHEMIS
DIN TRALLES si ISIDOR DIN MILET)
La manastirile de la Muntele Athos se elaboreaza un tip particular de biserica in forma de
cruce greaca inscrisa, la care se adauga cate doua abside si la capatul bratelor N-S ale crucii care
poarta numele de athonit.
Biserici din zona Constantinopolului si Grecia cu plan in forma de cruce greaca inchisa
Tipul crucii grecesti inscrise este cel mai frecvent in zona de sud a Balcanilor si, in special in
Grecia La intesectia bratelor crucii se gasesc o cupola prevazuta cu tambur inalt, de forma
prismatica sau cilindrica. Uneori, biserica poate fi prevazuta si cu alte cupole, la colturile
patrulaterului in care este inscrisa crucea greaca. Ex: Sf. Teodor din Constantinopol, Sf.
Ecaterina, Salonic.

BULGARIA

Bisericile caracteristice sunt cu plan derivat din cel bazilical(Sofia, Vechea Mitropolie,
Messembria), sau in forma de cruce greaca inscrisa

ARMENIA

Arhitecura armeneasca ofera formule stilistice interesante si o mare autonomie in cadrul

artei zonei bizantine. Bisericile armenesti sunt derivate ale tipului bazilical din Asia Mica sau sunt
construite pe baza planului central, cu cupola cu tambur cilindric inalt si acoperis conic si au
fatadele decorate cu serii de arcaturi oarbe(elemente de decoratie specifice armanesti). Volumele de
care este alcatuita biserica sunt net conturate.
Bazilici: Bazilica Ereruk
Interpretari ale tipului crucii grecesti inscrise:Ex Biserica Ripsime din Ecimiadzin
Constructii de tip rotonda: Biserica Mantuitorului de la Ani.
Specifice pentru arhitectura armeneasca sunt constructiile de tip gavit(sali pentru intruniri
obstesti sau in scopuri didactice), la care apar sistemele de arce incrucisate armenesti
Ansambluri monastice: Manastirea Sanain
Arhitecura de aparare:cetatea Ilan din Cilicia

GRUZIA

Asemanatoare cu arhitectura Armeniei, cea a Gruziei propune o decoratie ceva mai simpla.
Arcele oarbe apar mai rar, volumetria este si aici exprimata transant, formele sunt insa mai elansate.

Plan central cu capele auxiliare Ex: Biserica Gevari, Mțheta

Plan in forma de curce greaxa inscrisa: Ex: Biserica de la Fitoreti

ROMANIA

Si in Tarile Romane se face simtita puternic influenta bizantina. In Muntenia si in Moldova

se elaboreaza tipuri arhitecturale autohtone originale:

Muntenia
Modelul planimetric al crucii grecesti inscrise apare relativ rar, fiindu-i preferat tipul
trilobat: partea de est al bisericii avand trei abside, orientate respectiv catre est, nord si sud.
Plan in forma de cruce greaca inscrisa: Ex Biserica Domneasca de la Curtea de Arges.
Plan trilobat: Incepand cu secolele XV-XVI se construiesc din ce in ce mai des pronaosuri
deschise(exonarthex-uri).Ex: Biserica manastirii Cotmeana
In timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, se amplifica din punct de vedere spatial
modelul caseri populare de tip valcean, cu foisor, introducandu-se detalii de facutra venetiana
(ancadramente, arce polilobate), creandu-se Palatul brancovenesc ex: Palatul Mogosoaia.

Moldova
Este folosit, de preferinta tipul de plan trilobat. Moldova primeste influente gotice(detalii de
ancadramente, tendinta spre alungirea longitudinala a planului si spre elanasrea pe verticala a
siluetei cladirii) si armenesti (configuratia exterioara a turlei), dar si din domeniul arhitecturii
populare(configuratia acoperisului, volumetria exterioara). Inovatia tehnica de cea mai mare
importanta este bolta moldoveneasca(arce piezise, etaje, in consola). Sub aspectul configuratiei
spatial-volumetrice, biserica moldoveneasca este formata dintr-o succesiune de incaperi separata
intre ele(pronaos – eventual camera mormintelor sau gropita-naos), avand una sau mai multe turle
elansate pe verticala, cea mai importanta gasindu-se deasupra naosului, alteori insa turlele sunt
mascate de acoperis, Ex Sf Nicolae de la Radauti derivata din modelul bazilical

Biserici cu plan trilobat din secolele XIV-XV

Prima dinte ele – Sf. Treime din Siret, din secolul al XIV-lea.Celelalte, din timpul lui Stefan
cel Mare sunt cu turla sau fara turla. EX Biserica manastirii Voronet.

Biserici cu plan drept(o singura absida aparenta) Ex: Biserica de la Arbore.

Biserici cu plan trilobat fara turla, cu o singura turla sau cu doua turle din secolele XVI-XVII
Ex: Biserica manastirii Sucevita, Biserica Trei Ierarhi de la Iasi,
Bisrici cu plan drept si doua abside apuse: Biserica Balinesti
Biserici cu plan drept cu o absida sau cu trei abside, din care cele laterale sunt prinse in
grosimea zidurilor Sf Sava din Iasi, Biserica Manastirii Golia, Iasi cu detalii de arhitctura
renascentista.

RUSIA

Primele edificii de cult ruse dezvolta planul bazilical cu mai multe nave si cu cupole. Aceste
cladiri cu planuri complexe nu sunt insa excesiv dezvoltate dupa asa longitudinala EX : SF. Sofia
Ulterior, se recurg la solutii mai compacte: cruce greaca inscrisa, cu o turla si volumetrie
generala piramidala. Se adopta turala cu invelitoare de tip bulb, acoperisurile fiind terminate cu
timpane in forma de acolada (bocika) si cu arce oarbe semicirculare suprapuse(kokosnice). Scoala
rusa din sec XI-XIV pastreaza si mute elemente constructive(tribunele)sau decorative(arhivolte,
ancadramente de goluri, care amintesc de scolile romanice din Occident.
Scoala din Kiev si din Suzdal-Vladimir Ex Biserica Piatnita de la Cernigov.
Scoala din Pskov Ex; Sf. Ioan Botezatorul de la Pskov
Scoala moscovita. Biserici cu planul de tip cruce greaca inscrisa: Catedrala Uspenski de la
Moscova
Scoala moscovita. Biserici de tip stalp Ex Biserica din Kolomenskoe din Moscova
Incepand cu secolul al XVII-lea, pe structura traditionala a bisericii ruse se grefeaza
elemente decorative de factura baroca apuseana, rezultand asa-numitul stil Nariskin, stil de tranzitie
de la arhitectura medievala rusa la cea baroca din secolul XVIII EX:Biserica Putniki de la
Moscova

PICTURA

ROMANIA
Cela mai importante realizari ale picturii medievale romanesti sunt anasmblurile de la
manastirile din nordul Moldovei, realizate in secolul al XVI -lea. Ex decoratia exterioara pictata de
la biserica Voronet.

RUSIA
Pictura rusa medievala ( in special pictura de icoane) are ca sursa principala de inspiratie
pictura bizantina din secolele XII-XIV (una dintre capodoperele picturii de icoane bizantine, Maica
Domnului din Vladimir – a fost adusa inca de timpuriu in Rusia) Dupa 1350-1400 apar principalii
maestri ai picturii ruse: Teofanul Grecul, Andrei Rubliov, Dionysius Ex Icoana Maicii Domunlui
de pe Don.
ANDREI RUBLIOV: Sf. Treime.
DIONYSIUS: Rastignirea

IV Arta romanica
Romanicul este stilul international al artei occidentale, care face trecerea de la Arta
Caroligiana tarzie la Arta Gotica, si este cuprins aproximativ intre anul 1000 si (in functie de tara)
mijlocul sec al XII-lea (in Franta) sau mijlocul sec al XII-lea (in Germania).

ARHITECTURA

In arhitectura, Arta romanica se caracterizeaza prin folosirea arcelor in plin cintru si a

boltilor semicilindrice (intarite sau nu cu arce dublouri) sau in cruce, a cupolelor cu tropme sau pe
pandativi (mai rar), in cadrul edificiilor de cult cu plan de tip curce latina sau cu plan central.
Procesul de elaborare a formelor si de cristalizare spatial-volumetrica inceput in perioada paleo-
crestina ajunge acum la maturitate. Zidurile sunt relativ masive, cu ferestre inca de mici dimensiuni.
Tipurile de cladiri sunt bazilica, biserica-sala(uninavata), bisrica-hala(cu toate navele de inaltime
aproximativ egala), precum si cele cu plan central.

FRANTA

Dintre toate tarile Europei, Franta poseda, in mod incontestabil, cele mai multe si mai
valoroase exemple de arhitectura romanica. Caracteristicile regionale sunt aici deosebit de evidente.

Cladiri de cult

Normandia

In general bisricile normande nu au bolti ci sunt acoperite cu tavane din lemn. Eventualele
bolti sunt adaosuri ulterioare. Fatadele sunt flancate de turnuri. Peste careu se realizeaza un turn
care, de obicei, formeaza lanterna in interior Ex: La Trinite de la Caen

Bazinul inferior al Loirei

Naosurile bisericilor sunt largi, cu bolti semicilindirce intarite cu arce-dublou. Ex Biserica

abatiala, Saint-Benoit-sur-Loire, Biserica abatiala, Fontevrault – nava unica este acoperita cu
cupole pe pandantivi, asezate in fila.

Bretania
Naosurile sunt deseori acoperite cu bolti din lemn, in forma de carena, si sunt lipsite de
ferestre inalte, caracteristica transmisa si bisericilor de dimensiuni mai mici din epoca gotica. Ex:
Rotonda Sainte-Croix de la Quimperle

Poitou, Limousin, Berry

In Berry apare un tip de biserica foarte raspanadit aici(si nu numai) in perioada romanica si
care va fi folosit frecvent(mai ales in Germania) in perioada gotica: biserica-hala. O biserica-hala
are navele laterale de aceeasi inaltime (sau aproape de aceeasi inaltime) cu nava centrala, astfel
incat aceasta din urma nu mai poate fi luminata prin feresrte pe deasupra colateralilor. In general,
atat nava cenrtala cat si navele laterale se gasesc sub un acoperis unic. Ex Notre-Dame-la-
Grande de la Poitiers

Angoumois, Saintonge, Perigord

Biserici-sala cu cupole pe pandantivi, dispuse in fila EX: Saint-Piere de la Angouleme

Biserici cu bolti semicilindrice si fatada-ecran(bogat sculptata):Saint-Amand de la Saint
-Aman-de-Coly

Auvergne
Bisericile din Auvergne sunt de tipul "pseudobazilica"(sau bazilici cu naosul obscur):
deasupra navelor laterale sunt tribune care nu mai permit luminarea navei centrale prin ferestre
inalte. Corurile sunt prevazute cu deambulator si capele radiale. Ex: Saint-Paul de la Issoire

Midi
Bisericile de dimensiuni mari din Midi sunt de tip pseudobazilica, avand corul cu
deambulator si capele radiale Ex: Saint-Serin din Toulouse

Provence
Bisericile provensale sunt caracterizate prin turnuri patrate, invelitori destul de plate,
decoratie sculptata abundent si de buna calitate. Uneori constructorii preiau detalii ale
monumentelor romane locale Ex: Catedrala Notre-Dame-la-Major din Marsilia.

Savoia:ex: Saint-Martin de la Aime

Burgundia
Scoala burgunda a produs cateva dintre cele mai importante capodopere ale arhitecturii
romanice franceze si europene(Tournus, Paray-le-Monial, Vezelay, Autun, Cluny). Cele mai
importante biserici burgunde sunt de tip bazalical EX:Saint-Philibert de la Tournus
In Bourgogne iau nastere doua ordine religioase foarte importante: cel cistercian, fondat in
1098 de Robert de Solesmes, si cel cluniacens, fondat in 910 de Guillaume cel Pios, ordine care au
raspandit tipologii aparte de arhitectura in Franta si Europa. Ordinul cluniacens dezvolta o formula
bazilica cu turn central(Cluny, Paray-le-Monial, Semur-en-Brionnais). Cel cistercian a creat un tip
special de cladire de cult, foarte austera, cu cor drept sau poligonal, care s-a mentinut in epoca
gotica si s-a difuzat in Europa.

Franche-Comte Ex: Biserica de la Saint-Hymetiere

Nordul Frantei Ex: Saint-Omer de la Lillers

Alsacia
Volumetrie simpla si clar exprimata, sculptura putina, decoratii cu arcaturi oarbe (benzi
lombarde). Ex: Saint-Pierre-et-Saint-Paul de la Neuwiller

Ile-de France, Champagne, Lorena Ex: Saint-Loup de la Saint-Loup-de-Naud

Corsica: EX:Catedrala de la Nebbio

Lucrari de inginerie militara:

Constructii militare sunt realizate fie sub forma unui turn izolat de aparare, de obicei cu
sectiune patrulatera (donjoane), fie sub forma unui sistem de aparare cu ziduri (curtine) intarite
local cu turnuri ce alcatuiesc o incinta fortificata.
Donjoane patrulatere: Ex Donjonul de la Crest.
Donjoane cu planuri diverse: Ex: donjonul de la Houdan
Siteme de fortificatii tip incinta: Castelul de la Falaise

ITALIA

Lambardia
Biserica romanica lombarda caracteristica este de tip bazilical sau pseudobazilical, fara
deambulator, cu careul transeptului acoperit adesea de o cupola octagonala pe trompe. Fatada
este lipsita de turnuri iar decoratia este relativ redusa(benzi lombarde). Ex: Sant'Ambrogio de la
Milano

Piemonte, Liguria:Ex Santa Maria de la Vezzolano

Emilia: Scoala emiliana este foarte apropiata stilistic de cea lombarda Ex: Complexul de biserici
Santo Stefano de la Bologna

Veneto:Ex: San Lorenzo de la Verona, San Marco de la Venzia- plan in forma de cruce greaca
avand 5 cupole pe pandantivi.

Toscana :
 Atat exterioarele cat si interioarele sunt placate cu marmura colorata. Frecvente sunt
decoratiile cu arcaturi suportate de coloane detasate de zid Ex: Catedrala din Pisa, Catedrala din
Luca

Lazio, Marche, Umbria, Italia de Sud:EX: San Ciriacor de la Ancona

Sardinia: Ex Santa Maria de la Uta

Sicilia
Arhitectura siciliana este de origine normanda(insula se gasea in acea vreme sub stapanire
normanda), dar se fac simtite si influente arabe EX Catedrala de la Cefalu

GERMANIA

Cele mai importante realizari ale scolii romanice se gasesc in zona renana si in sud. In
general, bisericile romanice germane sunt de tip bazilical, avand deseori doua transepte si, in zona
renana, doua abside opuse, reminescenta a arhitecturii carolingiene. La intersectia transeptului
principal cu naosul, acoperirea se face deseori printr-o cupola octogonala pe trompe. Decoratia
adosata arhitecturii este redusa, de cele mai multe ori, la motive geometrice( benzi lombarde). In
Germania, perioada romanica se prelungeste pana in primele decenii ale secolului al XIII-lea.

Scoala din Hirsau – derivata din cea franceza burgunda de la Cluny Ex: Biserica manastirii de la
Hirsau

Constructii cisterciene EX: Biserica la la Otterberg

Scoala renana si influenta ei: Ex: St. Michael de la Hildesheim, Caterdrala de la Bamberg,
Catedrala de la Worms, Catedrala de la Bonn.

Germania de nord: Ex Catedrala de la Ratzeburg

ANGLIA
Arhitectura romanica engleza se dezvolta dupa cucerirea Angliei de catre normanzi (1066) si
este inspirata, in mod firesc, de cea a scolii din provincia franceza Normandia. Astfel, o biserica
romanica engleza este de tip bazilical, avand un turn lanterna la intesectia navei centrale cu
transeptul. Exista putine edificii de cult engleze romanice pastrate integral, deoarece multe au fost
continuate si transformate( frecvent in mod radical) in epoca gotica. Lucrarile de inginerie militara
sunt construite deasemenea in maniera normanda, avand ca nucleu un donjon (forma patrulatera in
plan fiind cea mai frecventa), in jurul caruia se pot dezvolta un sistem inelor de ziduri de aparare.
Ex:Catedrala de la Durham, White Tower de la Londra, Castelul Dover

SPANIA
Arhitectura mozarba – Arhitectura paleocrestina din Spania in sec IX-X prezinta, in unele
cazuri, unele influente notabile ale artei arabe. Aceste influente pot fi semnalate in cazul formei
particulare, de potcoava, a arcelor si in plan, a absidelor, precum si la nivelul registru decorativ.
Ex: San Miguel de Escalada de la Leon

Cladireile romanice spaniole poarta influente franceze si lombarde. Ca si bisericile din sudul
Frantei, cele spaniole au o decoratie sculptala bogata: Ex: Santa Maria de la Ripoll, Catedrala de
la Santiago de Compostela – cu fatada baroca – vezi barocul spaniol – asemanator cu plan si
volumetrie cu Saint-Serin din Touluse si cu Sainte-Foy din Conques.
PORTUGALIA Ex: Catedrala de la Coimbra

TARILE DE JOS EX: Catedrala de la Tourani

BOEMIA
Cele mai importante cladiri romanice pastrate in Boemia vadesc influenta romanicului
german Ex: Biserica Sf. Gheorhe de la Praga.

SCANDINAVIA EX: Catedrala de la Lund

UNGARIA Ex: Biserica de la Jak.

POLONIA EX: Biserica la Tum

ROMANIA
Arta romanica se dezvolta in Transilvania. Tipul preferat de constructori pentru edificiile de
cult este cel bazilical compact, frecvent fara transept. Decoratia este foarte retinuta. Ex: Biserica de
la Herina

Influente romanice puternice se vadesc si la bisericile ortodoxe de zid din Transivania Ex

Biserica de la Strei

PICTURA

a) Pictura murala - Cel mai valoros ansamblu este cel de pe bolta semicilindrica a naosului
bisericii din Saint-Sarvin-sur-Gartempe. Alte ansambluri picturale importante sunt, in Franta, cele
de la Vic, Tavant, Montoire, Le Liget, Ebreuil, Brinay, in Spania cele de la Taull, San Isidoro din
Leon si San Quirce din Pedret, in Italia la San Clemete din Roma, in Germania la St. Georg din
Oberzell. In general se poate spune ca pictura romanicului continua, mai ales ca tehinica de lucru,
pictura carolingiana, cu vadite influente bizantine. Se distinge prin lipsa decorului si, in general, a
reprezentarii tridimensionale, personajele in atitudini statice si se inspira din subiecte si teme ale
Vechiului si Noului Testament.
b)Mozaicul – direct inspirat din iconografia bizantina si paleocrestina occidentala ofera
cateva exemple deosebit de interesante in Italia, la catedrala din Torcello, la biserica Martorana
din Palernmo, la Palatul regal din Palerno si in Franta la Germigny-des-Pres.
c)Pictura miniaturilor – continua si imbogateste marea scoala carolingiana, precum si cea
din Insulele Britanice.Ex: Apocalipsul Sf. Sever

SCULPTURA

Apare rareori izolata. Cel mai frecvent se intalnesc ansambluri sculptate incoporate in
compozitii arhitecturale ( timpane ale potalurilor, capitelurilor). In unele zone (Normandia, Alsacia,
zona renana a Germaniei, Lombardia), sculpturile sunt preponderent nefigurative(dinti de fierastrau,
denticuli, varfuri de diamant, entrelacs, torscade, arcaturi intersectate). Dar sunt frecvente (in Franta
centrala si de sud, in Spania) ansambluri sculptate figurative exceptionale
FRANTA : fatada Bisericii Notre-Dame-la-Grande din Poitiers
ANGLIA: portalul Bisericii din Kilpeck.
SPANIA: portalul Bisericii din Ripoll
GERMANIA:Calaretul de la Bamberg(Catedrala de la Bamberg);
ITALIA: Reliefurile foste pe amvonul Catedralei din Parma.
 V.Arta gotica
Goticul, aparut in Franta, reprezinta ultima si cea mai evoluata faza de dezvoltare a
sistemului de forme elaborat in Evul Mediu timpuriu, odata cu inceputurile artei crestine. Ca si
Romanicul, Goticul este un stil international, care dureaza, in linii mari, din secolul al XII-lae, pana
in secolul al XVI-lea (Franta -mij sec al XII-lea – inceputul sec al XII-lea, Anglia a doua jumatate a
sec al XII-lea sfarsitul sec al XVI lea, Italia inceputul sec al XIII-lea incep sec XV-lea, Germania
incep sec al XIII-lea inceputul sex al XVI lea, Spania – inceputul sec al XIII-lea – incep sec al XVI-
lea).

ARHITECTURA

Caracteristicile principale ale arhitecturii gotice sunt: folosirea arcului frant si a boltii pe
ogive, reducerea treptata a rolului portant al peretilor, rol care revine stalpilor (stalpi ce continua
nervurile boltilor), inlocuirea in mare masura a peretilor laterali prin ferestre de dimensiuni mari cu
vitralii, crearea unor spatii interioare de o amploare deosebita si realizarea unei ornamentici
specifice la edificiile de cult. In aceata perioada, arhitectura militara cunoaste deplina maturitate.
Castelele sunt alcatuite dintr-un turn central (donjon), incinta sau incintele concentrice fiind formate
din turnuri (bastioane), de obicei cilindrice, legate intre ele prin ziduri numite curtine. Aceste
constructii sunt dotate la partea superioara cu guri de tragere, metereze, precum si cu orificii prin
care proiectile diverse puteau fi trimise, prin cadere libera, asupra asediatorilor (masiculiuri).
Constructia era astfel gandita incat cucerirea de catre dusman a incintei exterioare (doatata sau nu
cu forturi avansate numite barbacane) nu avea drept consecinta capitularea integii cetati, asediatii
retragandu-se in incinta interioara.

FRANTA
Cronologie : gotic primitiv (sec XII)
gotic rayonnant(sec XIII-XIV)
gotic flamboyant(sec XV – prima jumatate a sec XVI)

Cladiri de cult
a) Goticul primitiv

Proportiile sunt inca relativ scunde, stalpii sunt masivi, de obicei cilindrici, peretii au inca un
rol portant relativ important, din care cauza ferestrele sunt inca de dimensiuni modeste, planul
caracterizat prin asa-numitul sistem legat( la o travee din nava centrala corespund doua travee in
nava laterala). Taveele au planul aproximativ patrat. Se mentin tribunele deasupra colateralilor.
Elevatia navei centrale este fie cu patru etaje (arcadele dintre nava centrala si nava laterala,
tribunele, galeria tehnica ce asigura accesul in podul de deasupra colateralilor, numit triforium,
ferestrele inalte prin care nava centrala se lumineaza pe deasupra colateralilor), fie cu trei
etaje(arcade, tribune, ferestre), In aceasta perioada, aria de raspandire a Goticului este limitata pe o
raza de circa 1000 km in jurul Parisului. Ex: Catedrala, Saint-Denis , Catedrala Notre-DAme de
la Laon , Catedrala Notre-Dame de la Paris

b) Gotic rayonnant

Ile-de-France, Champagne, Picardie si Artois

Arhitectura gotica ajunge la deplina maturitate Sistemul legat este inlocuit cu cel format
dintr-o travee dreptunghilara in nava centrala, careia ii corespunde o singura travee in navele
laterale. Tribunele dispar si elevatia laterala a nevei centrale are, de regula(atunci cand cladirea este
de tip bazilical), trei etaje: arcade, triforium si ferestre. La cladirile de tip bazilica, sistemul de
sustinere laterala format din arce butante si contraforturi este deosebit de dezvoltat si are un rol
structural, dar si plastic, esential. Peretii isi pierd aproape in intregime rolul portant, iar ferestrele
sunt de dimensiuni foarte mari. Este epoca in care stilul gotic se raspandeste in intreaga Franta si in
Europa si in care se realizeaza cele mai mari capodopere ale arhitecturii ale acestui stil : catedralele
din Chartres, Bourges, Strasbourg, Metz, Troyes, Le Mans, Tours, Saint-Chapelle din Paris

Lorena si Alsacia

Aici constructiile sunt, cu unele exceptii (Catedrala din Metz, Notre-Dame din Avioth,
Saint-Matin din Colmar), lipsite de deambulator. Relativ frecvent se construiesc biserici-hala. Ex:
Catedrala Notre-Dame din Strasbourg

Normandia

Frecvent, bisericile normande au un turn-lanterna peste careu. Tipul bazilical este folosit
aproape in exclusivitate. Ex: Catedrala Noter-Dame din Rouen, Saint-Ouen din Rouen,
Catedrala Notre-Dame din Coutances, Abatia Mont-Saint-Michel.

Bazinul mediu si inferior al Loirei

Pe langa bisericile de tipul celor din Ile-de-France(Tours, Orleans, Vendome, Saint-Julien de

Le Mans), aici se elaboreaza un tip special de biserica, de tip sala sau hala, avand bolti pe ogive
foarte bombate, asemantoare calotelor, numit biserica de stil angevin.Ex: Catedrala Saint-Gatien
din Tours.

Bretania
Arhitectura bretona manifesta un anumit arhaism, avand afinitati si cu cea normanda si cea
engleza. Bisericile mai mici au naosul acoperit cu bolta de lemn in forma de carena, naosul fiind
lipsit de ferestre. Goticul se mentine aici pana in a foua jumatate a secolului al XVII-lea pe structura
gotica grefandu-se acum elemente decorative din vocabularul stilistic al Renasterii. Complexele
parohiale rurale grupeaza de obicei biserica, o capela osuar, o poarta monumentala si un calvar,
monument izolat, specific breton, in care sunt reprezentate in ronde-bosse scenele Patimilor.
Bisericile mari(catedrale) sunt de tip bazilical si au bolti din piatra cu ogive. Datorita
caracteristicilor particulare ale arhitecturii gotice bretone din secolele XV-XVI, oarecum mai
arhaice decat cea din alte regiuni ale Frantei de nord, am preferat sa nu o tratez in cadrul sectiunii
despre arhitectura flamboyanta, ci ca o continuare tarzie a celei rayonnante. EX: Catedrala Saint-
Pierre din Nantes.

Centrul si sud-vestul Frantei

Influentele cele mai importante sunt cele ale goticului din Ile-de-France, dar se intalneste si
tipul de biserica-hala sau sala. Ex Catedrala Saint-Etienne din Bourges

Midi
1) Biserici inspirate de Goticul din nordul Frantei: Ex: Catedrala Noter-Dame din Rodez ,
Catedrala Sain-Just din Narbonne.
2)Biserici apartinand variantei meridionale a goticului francez. Aceasta se caracterizeaza
prin forme masive, suportii verticali fiind atat stalpii cat si zidurile portante. Inveliturile au pante
mici. Deseori cladirile sunt de tip sala, cu capele laterale, constructia fiind frecvent realizata din
caramida. Lipsesc arcele butante, dar peretii laterali sunt intariti local cu contraforturi solide sau
lesene. EX: Catedrala Saint-Cecile din Albi. - capodoperea goticului meridional
Burgundia, France-Comte, Lyonnais, Bourbonnais si Dauphine Ex: Notre-Dame din Dijon

Provence
Goticul provensal este asemanator din multe puncte de vedere cu cel din Midi, dar aici
constructiile sunt realizate in general din piatra si nu din caramida. Ex: Catedrala de la Frejus.

c)Goticul flamboyant

Se caracterizeaza printr-o mare bogatie ornamentala. Boltile au nervuri multiple, arcele

decorative sunt in forma de flacara sau de maner de cos. Elevatia navei centrale se reduce la doua
etaje, triforium-ul fiind de regula suprimat. Nervurile boltii patrund in stalpi direct, fara intermediul
capitelurilor. La sfarsitul perioadei (sec XVI) pe structura gotica incep a fi introduse elemente de
decoratie renascentiste. Ex: Noter-Dame de l'Epine din Lepine, Saint-Maclou din Rouen

Arhitectura de aparare

Respectand caracteristicile generale ale arhitecturii militare aratate mai sus, constructiile
franceze se disting fata de cele din alte zone ale Europei printr-o articulare mai supla a volumelor
componente si prin turnuri cilindrice cu acoperisuri conice (toits en poivrere), la care crenelurile si
masiculiurile contribuie la conturarea volumelor.

Incinte si lucrari edilitare: Ex: Sistemul de fortificatii al orasului Carcassonne.

Castelele:
Ile-de-France:EX: Castelul de la Vincennes
Alsacia: Ex: Castelul Haut-Koenigsburg
Normandia: Castelul de la Carroudes
Bazinul mediu al Loirei: Castelul de la Saumur
Bretonia: Castelul de la Nantes
Berry, Limousin, Perigord, Angoumois: Castelul de la Meillant
Provence: Castelul de la Tarascon

Locuinte urbane Ex Hotel de Cluny de la Paris

Cladiri publice:
Primariile, dotate frecvent cu un turn inalt (beffroi), reprezinta programul de arhitectura
publica cel mai caracteristic pentru Franta medievala.Ex Primaria de la Compeigne.

ANGLIA

Cladiri de cult
Cronologie: Early English (sf. Sec. XII- inc. Sec XIV)
Decorated Style(sec XIV)
Perpendicular Style(sec XV -mij sec XVI).
Catedralele engleze, spre deosebire de cele franceze, sunt lungi si joase, inaltimea curenta a
navei centrale fiind cuprinsa intre 16 si 25 de m, nedepasind 30 de m. De multe ori, deasupra
careului transeptului, se ridica un turn-lanterna cu sectiune patrulatera. Sistemul bazilical este
folosit aproape in exclusivitate, iar bisericile au cateodata doua transepte. Corul se determina de
regula dreptunghilar, este lipsit de deambur si are in ax o capela dedicata Sfintei Fecioare (Lady's
Chapel). Numeroase catedrale engleze au origini monastice, din care cauza ele sunt inconjurate de
anexe manastiresti, cele mai caracteristice fiind salile capitulare, de forma poligonala. Boltile au
nervuri multiple si deseori sunt realizate din lemn. Datorita inaltimilor mici ale boltilor, sistemul de
sprijin exterior cu arce butante este aici putin dezvoltat. Planul bazilical este, de regula, cu teri nave,
capelele laterale fiind excluse. Fatadele sunt tratate destul de plat, impartirea in registre distincte
nefiind puternic acuzata.
Cu rare exceptii(Salisbury), catedralele engleze sunt construite in campanii foarte lungi, care
se intind pe cele trei perioade aratate mai sus sau cuprind chiar parti romanice. Caracteristicile
regionale sunt mult mai putin accentuante decat in Franta. EX:Catedrala de la Cantebery,
Catedrala de la Lincoln, Catedrala la de Wells, Catedraka de la Salisbury, Catedrala de la
Lichfield, Catedrala de la York, Catedrala de la Peterborough, Catedrala de la Ely,
Westminster Abbey de la Londra
Constructii tipice pentru goticul Perpendicular sunt capelele de tip sala, cu o decoratie
bogata si cu ferestre mari, care icupa tot spatiul dintre suportii verticali. In constructia lor se folosec
arcul in forma de carena, arcul in forma de maner de cos si arcul in acolada, iar boltile sunt cu
nervuri multiple, in forma de evantai. Ex: King's College Chapel de la Cambridge
Specific engleze sunt cladirile medievale ale colegiilor Oxford is Cambridge, colegii
realizate dupa sistem pavilionar. Constructia acestor colegii a fost completata in secolele urmatoare.

Castele
Spre deosebire de castelele franceze, cele din Anglia nu folosec turnurile cilindrice cu
acoperisuri conice, ci turnuri terminate in terasa. Ex: Turnul Londrei, Castelul Bodiam din
Sussex

Edificii publice: Ex The george Inn din Glastonbury

SCOTIA SI IRLANDA
Influenta engleza in arhitectura scotiana si cea irlandeza este fundamentala. In Scotia se pot
identifica insa si ecouri notabile ale arhitecturii gotice franceze.
EX: Scotia: Catedrala de la Edinburg
EX: Irlanda Catelul de la Donegal

ITALIA

Goticul italian se deosebeste de cel transalpin prin mai multe aspecte: constructiile sunt mai
masive, cu ziduri mai groase si cu ferestre mai mici. Rolul portant al acestor pereti e important,
Goticul italian pastrand sub acest aspect importante reminescente romanice. Zidurile sunt tratate
mult mai plat decat in cazul constructiilor franceze sau engleze si sunt incomparabil mai putin
traforate decat la acestea. Decoratia lor se realizeaza in mozaic, fresca(la interior)sau in intarsii la
nivelul paramentului. Datorita suprafetelor opace importante ce se cer decorate, arta frescei
cunoaste o mare dezvoltare in detrimentul celei a vitraliilor. Se foloseste inca pe scara larga arcele
semicirculare(o alta reminescenta romanica), arce ce coexista in cadrul constructiei cu cele frante.
Din cauza faptului ca zidurile au inca un rol important, arcele butante sunt foarte rar
folosite(Catedrala din Milano, San Francesco din bologna). Stalpii fasciculati din goticul francez
sunt inlocuiti aici cu coloane. Acoperisurile au invelitori cu pante reduse. Elansarea puternica pe
verticala, caracteristica pentru arhitectura gotica franceza, este aici mult diminuata.
Datorita faptului ca, inca de la inceputul sec. XV-lea, Italia va deveni terenul de manifestare
a Renasterii, epoca gotica de aici este redusa, spre deosebire de restul Europei occidentale, la doua
secole: al XIII-lea(Duecento) si al XIV-lea (Trecento).
Cladiri de cult
Primele cladiri gotice din Italia sunt bisericile cisteciene, avand caracteristicile generale ale
constructiilor realizate de acest ordin religios: structura bazilicala, cor de forma rectangulara, lipsit
de deambulator, capele orientate catre est, deschise catre bratele transeptului. Ex: Biserica abatiala
de la Fossanova.

Piemonte: Ex: Sant'Adrea de la Vervelli

Lombardia: EX: Catedrala de la Monza, Catedrala de la Milano

Vento: EX: San Giovanni e Paolo din Venezia

Emilia, Toscana, Umbria, Marche Ex;Catedrala Santa Maria del Fiore din Firenze

Lazio, Italia de Sud: Ex: Santa Maria sopra Minerva de la Roma

Edificii rezidentiale EX: Ca d'Oro de la Venezia

Edificii publice. Lucrari de inginerie civila. Palatul Dogilor de la Venezia

Si in Italia, palatele destinate functiunii administrative au, de regula, un turn inalt(Firenze,
Siena, Montepulciano). Ex: Palazzo Vecchio de la Firenze

Lucrari de inginerie militara: Ex:Castelul de la Sabbionara d'Avio.

GERMANIA, AUSTRIA,BOEMIA, ELVETIA

Primele edificii pur gotice apar in Germania dupa anul 1220. Cele din zonele sudice si
vestice se inspira din modele franceze, impunandu-se aici atat tipul bazilical cat si cel al bisericii-
hala. In nordul Germaniei, goticul capata, in special dupa 1300, o mai larga autonomie, fiind
caracterizat prin folosirea caramizii ca material principal de constructie, prin restrangerea decoratiei
sculptate si prin forme mai simple si mai plastice. Aceasta varianta nord-germana a goticului se
numeste Gotic specific.

Cladirile de cult

Goticul din sec. XIII-XV

Biserici hala : Ex: Sf. Elisabeta din Marburg, Stephansdom din Viena
Plan cental: EX: Liebfrauenkirche de la Trier
Bazilici: Ex: Catedrala de la Koln, Catedrala de la Freiburg im Breisgau

Goticul tarziu
Elementul cel mai caracteristic al acestora sunt boltile cu nervuri multiple, in forma de plasa.
Ex: St. Ana de la Annaberg
Sub influenta goticului specific din nordul Germaniei este deosebita in nordul Europei, atat
la sud, dar si la nord de Marea Baltica(in Suedia, Catedrala din Uppsala).
Castele Ex: Castelul Marienburg
Cladiri publice:
Fatadele primariilor germane sunt dominate de amplul pinion triunghilar. Ca si in Franta
sau Anglia, sunt frecvente constructiile avand peretii cu structura din sarpanta din lemn. Ex:
Primaria de la Koln
TARILE DE JOS
Aici, goticul patrunde prin nordul Frantei, astfel incat edificiile de cult sau publice sunt
asemanatoare cu cele din Picardia, Artois sau Flandra franceza.

Cladirile de cult Ex: Catedrala Sainte-Gudule de la Bruxelles

Edificii publice: Ex: Hala de postav de la Ypres

SPANIA SI PORTUGALIA

Sursele de inspiratie sunt arhitectura franceza si cea germana. Interioarele bisericilor sunt
insa mai slab luminate, constructia in general mai greoaie, formele sunt destul de incarcate.
Influenta ornamenticii arabe este deseori destul de vizibila.
Cladirile de cult EX: Catedrala de la Burgos, Catedrala de la Sevilla.

Castele Ex: Castelul Belmonte de la Cuenca

constructii civile urbane: Ex: Palatul ducal de la Guadalajara

SCANDINAVIA ex: Catedrala de la Uppsala

POLONIA ex Catedrala Wawel de la Cracovia

ROMANIA
Goticul se dezvolta in Transilvania continuand traditia romanica. De fapt, in Transilvania,
formele romanice se perpetueaza pana relativ tarziu, in secolul al XIV-lea. Tipul de biserica preferat
este hala.

Cladirile de cult: Biserica parohiala de la Sibiu

Castele: Castelul de la Hunedoara

ORIENTUL APROPIAT

Constructiile gotice din Orient au fost realizate de cruciati, in special in regatul franc al
Siriei (sec XII-XIII) si in Imperiu latin de la Constantinopol. EX: Castelul Krak de la Siria, Sf.
Sofia de la Nicosia

PICTURA

ITALIA
Ruptura de pictura de tip bizantin este facuta de doi pictori:Cimabue si Giotto, in a doua
jumatate a sec al XIII-lea. Pictura gotica va neglija inca in mare masura perspetiva, precum si
elementele de cadru. Datorita lipsei unei metode stiintifice de compunere a spatiului in tei
dimensiuni, nu exista nici o proportionare justa intre diferitele parti constructive ale compozitiei.
Elementele de cadru arhitectural sunt reprezentate cel mai adesea sub forma asa-numitelor spatii-
cutie, prezentate deschise pe una din fete (cea dinspre privitor), pentru a se putea observa interiorul
acestora. Reprezentarea spatiului tridimensional este facuta in mod empiric, in functie de
posibilitatile de exprezie ale fiecarui artist. De asemenea, umbrele proprii si purtate sunt
reprezentate tot in mod empiric, iar culorile folosite sunt adesea destul de fanteziste.

DUECENTO
PIETRO CAVALLINI – Mozaicurile din Biserica Santa Maria in Trastevere, din Roma
CIMABUE( CENNO DI PEPPO) – Maesta

TRECENTO

GIOTTO DI BONDONE - Detaliu de fresca din Cappella dell'Arena din Padova, Madonna
Ognissanti – este cel mai mare pictor medieval italian. Desi empiric, el incearca sa rezolve
problemele create de reprezentarea in perspectiva si de reprezentarea umbrelor. Influenta sa asupra
picturii italiene din secolul al XIV -lea (Trecento) va fi capitala.

Scoala florentina
Este de filatie giotteasca. Artistii din cadrul acesteia continua aplicarea principiilor
compozitionale promovate de maestru. Chiar daca multi dinter pictorii florentini ai secolului al XIV
-lea sunt practicieni excelenti (Taddeo Gaddi, Bernardo Daddi, Andrea da Fireze, Giovanni da
Milano, Andrea da Fireze, Giovanii da Milano, Andrea Orcagna, Spinello Aretino), pictura
florentina nu aduce inovatii deosebite si da dovada unui conservatorism care va persista pana la
inceputul secolului urmator, odata cu lucrarile ultimilor pictori goticizanti(Lorenzo Monaco, Gentile
da Fabriano).
GIOVANO DA MILANO – Fecioara cu Pruncul si sfinti

LORENZO MONACO – Altarul de la Monte Oliveto

GENTILE DA FABRIANO – Altarul Bisericii de la Valle Romita

Scoala sieneza
Este cea care domina arta picturii din Trecento. Este mai decorativa decat cea florentina.
Maestrii sienezi folosesc culori mai stralucitoare si mai rafinate decat pictorii gittesti florentini, iar
compozitiile sunt mai complexe, dar splendoarea picturii gotice sieneze prevesteste si decaderea
acesteia din Quattrocento, ea manifestand o inadaptabilitatea pronuntata la aparitia limbajului
stilistic al Renasterii. Incontestabil insa, cei mai mari pictori italieni din perioada cuprinsa intre
Giotto si Masaccio sunt sienezii: Duccio di Buoninsegna, fratii Lorenzetti, Simone Martini.

DUCCIO DI BOUNINSEGNA – Madonna Ruccellai – este fondatorul scolii sieneze, avand in

cadrul acesteia un ro lasemanator cu cel al lui Giotto in cadrul celei florentine. Lucrarea sa capitala
este marele tablou de altar Maesta in care traditia florentina de facura giotteasca este sintetizata intr-
o modalitate geniala, accentuandu-se latura decorativa a compozitiei, element fundamental al
viitoarei picturi sieneze din Trecento

SIMONE MARTINI – Maesta

PIETRO LORENZETTI – Fecioara cu Pruncul, Sf. Francisc si Sf. Ioan Botezatorul.

AMBROGIO LORENZETTI – Fecioara cu Pruncul, Oras de pe malul marii – este cel mai
important maestru sienez din Trecento. Lucrarile sale de referinta sunt cele dou mari compozitii in
fresca de la Palazzo Publico din Siena, alegoriile bunei si relei guvernari, remarcabile (in special
prima dinter ele) prin modul in care artistul surprinde aspecte variate din viata cotidiana a orasului
medieval italian, reprezentat intr-o vedere panoramica, precum si Orasul de pe malul Marii,
probabil primul peisaj autonom din istoria picturii,

Scoala din nordul Italiei

Stilul este mai arhaic, dar acest arhaism este compensat deseori printr-o exceptionala
complexitate a compozitiilor, supraincarcate cu detalii de arhitectura.
VITALE DA BOLOGNA – Frescele de la Catedrala din Udine

LORENZO VENEZIANO – Casatorie mistica a Sf. Ecaterina

PISANELLO (ANTONIO PISANO DI CERRTO) – Bunavestire

Scoala din sudul Italiei

COLANTONIO – Altarul Sf. Vincent Ferrier

TARILE DE JOS

Pictura neerlandeza se orienteaza spre reprezentari in ulei pe panouri de lemn (nu exista o
traditie flamanda a picturii in fresca). Tehnica picturii in ulei permite un grad mult mai mare de
detaliere. In perioada gotica, aici apare peisajul cu figuri, in care cadrul natural "contine"
personajele, in loc sa fie un fundal pentru acestea si tabloul de gen, adica o pictura de sevalet, de
obicei de dimensiuni reduse in care sunt reprezentate aspecte aparent nesemnificative din viata
cotidiana. Desi pictura flamanda asimileaza, incepand cu Van Eyck, tehnica italiana a perspectivei
liniare, modalitatile de expresie raman pur gotice pana la inceputul secoluui al XVI-lea.

MAESTRUL DIN FLEMALE (ROBERT CAMPIN) – Tripticul Merode

JAN VAN EYCK – Altarul poliptic al Mielului Mistic. Panou central , Madona cancelarului Rolin-
este cel mai important pictor al Goticului flamand si, potrivit traditie, inventatorul picturii in ulei.
Stilul sau adopta tehnica italiana a perspectivei geometrice dar, spre deosebire de maniera folosita la
sud de Alpi, este caracterizat si printr-o deosebita precizie a detaliilor. Acest lucru se poate vedea cel
mai bine in trei dintre cele mai vestite capodopere ale picturii flamandre si ale picturii universale :
Altar poliptic al Mielului Mistic, Sotii Arnolfini si Madona cancelarului Rolin. Influenta exercitata
asupra picturii flamande din secolul al XV-lea dar si asupra integii arte figurative din nordul
Europei si din Spania, de personalitatea si maniera picturala a lui Van Eyck este capitala.

ROGIER VAN DER WEYDEN – Judecata de Apoi – Van der Weyden mosteneste de la Maestrul
din Flemalle un spirit oarecum arhaic (manifesta cu pregnanta intr-o lucrare precum Coborarea de
pe Cruce de la Prado), iar de la Jan Van Eyck o deosebita rigoare compozitionala si o grija
remarcabila pentru detalii (in capodopera sa Judecata de Apoi de la Beaune), dar si in exceptionalele
sale portrete.

GEERGEN TOT SINT JANS – Sf. Ioan Botezatorul – doua din lucrarile lui Geertgen tot Sint Jans
au o importanta particulara in istoria artelor: Plangerea lui Cristos este una dintre primele picturi
nocturne, iar Sf. Iona Botezatorul va inaugura un nou gen de compozitie: peisajul cu figuri.

PETRUS CHRISTUS – Portretul unei tinere

DIRK BOUTS – Portretul unui barbat

HUGO VAN DER GOES – Tripticul Portinari – are un stil mai rigid, cu culor mai reci. Caracterul
orecum "oficial" al picturii maestrului flamand se poate vedea cel mai bine in capodopera sa,
"Tripticul Portinari de la Uffizi. Aceasta lucrare a avut o influenta importanta asupra picturii italiene
de la sfarsitul Quattrocento-ului, influentata vizibila in special in Adoratia pastorilor a lui
Ghirlandajo
HANS MEMLING – Patimile lui Cristos

HIERONYMUS BOSCH – Via Crucis – picteaza scene fantastice, cauta sa exploreze

subconstientul, sa imagineze fiinte monstruase, de obicei antropozoomorfe, grupate in compozitii
onirice, asa cum sunt capodoperele sale Gradina desfatarilor si Ispitirea Sf. Anton de la Lisabona.
Este un precursor indepartat al Suprarealismului, dar, in mod aparent paradoxal, prin mult din
scenele sale in care reprezinta aspecte din viata rurala cotidiana, al Naturalismului flamand din sec
XVI- XVII, influentandu-l in mare masura pe Brugel. Cronologia operelor sale nu este stabilita cu
exactitate, lipsind datele certe, iar lucrarile maestrului sunt prezentate intr-o ordine aproximativa ,
stabilita mai mult pe baza evolutiei stilistice.

GERARD DAVID – Tripticul lui Jean des Trompes

TARILE GERMANICE

In tarile germanica, genul cel mai raspandit este pictura pe panouri de lemn, pictura ce
manifesta insa fata de cea flamanda un anumit arhaism. Tehnica reprezentarii perspectivale este mai
putin evoluata, spatiile in care se desfasoara actiunile sunt mai echivoce, iar efectele de clar-obscur
sunt mai putin evidente.

Germania de nord si zona renana

STEPHAN LOCHNER – Fecioara intre trandafiri

Germania de sud si Elvetia

CONRAD WITZ – Altarul Heilsspiegel

Austria

MAESTRUL DE LA HEILIGENKREUZ -Dipticul de la Heiligenkreuz

Pictori germani din Alsacia

MARTIN SCHONGAUER – Fecioara inter trandafiri

MATHIAS GRUNEWALD – Rastignirea – este autorul marii capodopere a picturii gotice germane:
monumentalul Altar de la Isenheim care, desi cronologic apartine Renasterii, prezinta
caracteristicile specifice artei gotice tarzii.

Nurnberg(Scoala).
HANS PLEYDENWURF

Boemia

MAESTRUL TEODORIC – Sf. Matei

FRANTA

Pictura vitraliilor se dezvolta in special incepand cu secolul al XIII-lea, personajele fiind

dispuse in cadrul compozitiei dupa criterii mai curand simbolice si decorative. Sunt de mentionat
aici marile ansambluri de vitralii de la catedralele din Chartres, Bourges, Metz, Evreux si de la
Sainte-Chapelle din Paris, iar in perioada de sfarsit a perioadei gotice, cele de la catedralele din
Moulins, Auch, Troyes, de la bisericile Sainte-Madeleine din Troyes si Saint-Etienne-du-Mont din
Pris si de la capela din Champigny-sur-Veude. Arta miniaturii cunoaste o remarcabila inflorire. De
fapt, arta miniaturistilor gotici francezi reprezinta deplina dezvoltare a picturii de manuscrise din
perioada caroligiana si din cea romanica. Rolul pur decorativ al acestora este insa depasit. Acum se
realizeaza adevarate tablouri de mici dimensiuni, care evoca o intreaga lumea. In acelasi timp se
dezvolta pictura de panou, legaturile acesteia cele mai stranse fiind cu arta din Flandra

Miniaturi

JEAN PUCELLE – Breviaire de Belleville.

POL, HERMAN SI HENNEQUIN DE LIMBOURG – Les Tres Riches Heures du Duc de Berry

MAESTRUL "DES HEURES DE ROHAN" – Grandes Heures de Rohan

Pictura de panou

Franta de nord si Burgundia

JEAN FOUQUET – Dipticul de la Melun

MAESTRUL DIN MOULINS – Nasterea lui Cristos

Provence

NICOLAS FROMENT – Tripticul "du Buisson Ardent" – este autorul celei mai importante realizari
a picturii din sudul Frantei de la sfarsitul perioadei gotice: Tripticul "du Buisson Ardent", in care
influenteaza picturii flamande este evidenta.

MAESTRUL DE LA AVIGNON – Pieta de la Avignon

LOUIS BREA, FRANCOIS BREA, JEAN CANAVASIO -fac parte din Scoala din Nisa, influentata
deopotriva de arta italiana si de cea franceza a sfarsitului de Gotic.

SPANIA

LUIS BORRASSA – Altarul Sf. Petru

BENARDO MARTORELL – Altarul Sf. Gheorghe

JAIME HUGUET – Biciuirea lui Cristos

PEDRO BERRUGUETE – Altarul sf. Maria

PORTUGALIA

NUNO GONCALVES - Polipticul Sf. Vicente

SCULPTURA
 Ca si arhitectura gotica, sculptura gotica isi are originile in Arta Romantica. Si in perioada
romanica si in cea gotica, in regiunile de la nord de Alpi (in special in Franta), sculptura se dezvolta
in ambianta constructiilor ecleziastice, dar in vreme ce la o biserca romantica sclupturile se gasesc
in relativ putine locuri (portaluri, capiteluri, fatada), o biserica gotica franceza sau germana poate
deveni aproape in intregime un suport penrtu acestea. Relieful relativ plat tinde sa fie inlocuit cu
reprezentari in ronde-bosse. Statuile gotice vadesc o preocupare deosebita din partea autorilor atat
pentru reprezentarea cat mai fidele a corpului omenesc si a vesmintelor, dar si pentru surprinderea
unor anumite stari sufletesti. In unele regiuni(Germania, Spania), se practica in mod curent arta
sculpturilor policrome din lemn. Deseori intalnim in sculptura gotica reprezentari grotesti sau
anecdotice(statuile de boi de pe turnurile Catedralei din Laon, omagiu adus de constructori
animalelor de povara de pe satierul de constructie).

FRANTA

Scluptura adosata arhitecturii – Decoratia sculptata a Catedralei din Reims( fatada cu V cu

Ingerul care surade...) , Decoratia sculptata a Catedralei din Strasbourg (Le pilier de Anges,
Biserica si Sinagoga).

Sculptura independenta – caracteristice sculpturii gotice franceze sunt monumentele funerare

avand plasate deasupra sarcofagului statuia celui defunct, fie culcata (gisant), fie in genunghi
(orant). De asemenea, un loc foarte important in istoria sculpturii medievale franceze il au anexele
interioare sculptate ale bisericilor: Stalele din cor, jube-urile (galerii ce separa, in unele cazuri,
naosul de cor, numele lor venind de la primul cuvant al slujbei cantate de aici: Jube, Domine,
benedicere), inchiderile perimetrale ale corului.

Ex: Inchiderea perimetrala a corului Catedralei din Paris., Monument funerar al cardinalilor
d'Amboise de la Catedrala din Rouen, Calvarul din Plugastel-Daoulas, Monumentul funerar
al senesalului Philippe Pot.

TARILE DE JOS

Scoala flamanda se dezvolta, ca si pictura, in stransa legatura cu cea franceza, in particular

cu cea din Bourgogne.

CLAUS SLUTER – Le Puits de Moise

ITALIA

Stilul gotic italian este in scluptura, ca si in pictura, mai temperat si mai putin incisiv decat
cel de la nord de Alpi, formele cultivate de artisti fiind mai rotunjite, lucru datorat probabil unui
anumit atavism al antichitatii. In Italia, de regula, sculptura nu serveste ca un complement al
arhitecturii, asa cum se intampla in Franta.

NICCOLO PISANO – Amvonul Baptisteriului din Pisa

ARNOLFO DI CAMBIO – Monument funerar al cardinalului Guillaume de Braye.

GIOVANNI PISANO – Amvonul Bisericii Sant'Andrea

TINO DI CAMAINO – Monument funerar al lui Gastone della torre

TARILE GERMANICE
Germania de sud. Franconia.

VEIT STOSS – Altarul poliptic al bisericii Sf. Elisabeta, Cracovia

TILMAN REIMENSCHNEIDER – Altarul de la Munnerstadt

Germania de nord

BERNT NOTKE – Altarul Sf. Ioan

Austria

ANTON PILGRAM – Amvonul de la Stephansdom, Viena

SPANIA

Cele mai importante influente sunt cele flamande si franceze, lucru vizibil in lucrarile lui Gil
de Siloe. Spre sfarsitul perioadei gotice, in lucrarile celui mai important sculptor iberic, Alonso
Berruguete incep sa se vada si influentele Renasterii italiene. Ex: Altarul din Capilla Mayor de la
Catedrala din Sevilla.

VI Renasterea
ITALIA

Rensterea este un fenomen cultural complex care apare in Italia inceputului de secol XV.
Arta de tip renascentist are ca sursa principala formala de inspiratie arta antichitatii clasice si, in
special, cea romana, ale carei modele de exprimare erau mai accesibile in Italia si are un larg suport
umanist. Aparitia ei este cauzata de situatia economica-sociala desosebit de infloritaore a statelor
italiene din perioada respectiva (in particular a Toscanei, regiunea de origine a Renasterii):
prosperitatea economica, ascensiunea burgheziei urbane si cucerirea de catre aceasta a unor pozitii
politice influente in cadrul societatii, dezvoltarea productie manufacturiere si a capitatlului bancar.
Odata cu aceste evolutii pe plan social, economic si politic, arta capata un statut particular in cadrul
celorlalte activitati sociale. Exclusa inca din antichitate din cadrul disciplinelor liberale, considerata
inainte vreme ca o activitate manuala mestesugareasca, productia artistica ca capata, in timpului
secolului al XV-lea, o recunoastere deosebita in cadrul societatii, schimbarea calitatii mecenatuui si
comanda sociala de o factura mai evoluata conducand si la sporirea prestigiului si autoritatii
artistului. De-a lungul celor doua secole de dezvoltare(Quattrocento si Cinquecento),Renasterea
cunoaste urmatoarele etape:

Renasterea incipienta(~1420-1480)
In aceasta perioada, arta de tip renascentist se raspandeste pe intreg teritoriul italian. Avand
drept centru de difuzare orasul Firenze, ea se va propaga pana in Lombardia si Venezia(la nord) si in
Sicilia (la sud), inlocuind forma de expresie artistica gotica.

Renasterea la apogeu(~1480-1525)
Apogeul Renasterii, situat la sfarsitul Quattrocento-ului si la inceputul Cinquecento-ului,
este caracterizat de atingerea unei modalitati de exprimarea artistica perfect structurate, din care
ultimele reminescente gotice sunt inlaturare. Acum se manifesta cele mai importante personalitati
ale artei italiene din Renastere: Andrea Mantegna, Giovani Bellini, Vittorio Carpaccio, Sandro
Botticelli, Andrea Verrocchio, Giorgione, Tiziano, Leonardo da Vinci, Rafael, Michelangelo,
Andrea del Sarto, Bramante. In jurul anului 1500, orasul Firenze pierde rolul de centru al artei
italiene, locul sau fiind luat de Venezia si de Roma.

Manierismul (~1525 – inceputul secolului al XVII-lea)

Perioada manierista reprezinta epoca de tecere de la Renastere la Baroc. Marile personalitati
ale Renasterii la apogeu dispar( cu exceptia lui Michelangelo si a lui Tiziano), iar "maniera" lor este
continuata de elevii acestora, multi dinter ei artisti de o mare forta de creatie (Parmigianino,
Correggio, Pontorma, Tintoretto, Veronese, Benvenuto Cellini, Andrea Palladio etc). Manierismul
reprezinta in mare masura si arta Contrareformei, in special dupa Conciliul din Trento (1545-1563)
manifestandu-se in arta un nou val de frevoare religioasa.

QUATTROCENTO

PICTURA

Pictura Quattrocento-ului isi cauta sursele de inspiratie din ce in ce mai mult in operele
antichitatii clasice. Inovatia capitala aparuta la inceputul perioadei este dundamentarea perspectivei
geometrice, metoda de redare a spatiului tridimensional bazat pe proiectia conica, acest lucru
ducand la infatisarea obicetelor in cadrul reprezentarii figurative asa cum sunt ele percepute in mod
real de catre subiect si la stabilirea inter diferitele parti ale compozitiei a unor raporturi
dimensionale juste. Regulile constructiei spatiale bazate pe perspectiva geometrica au fost stabilite
de arhitectul Filippo Brunelleschi, iar metoda a fost aplicata si perefctionata de pictorii Tommasco
Masaccio, Paolo Uccello si Fra Angelico. Tehnica dispunerii umbrelor este acum stabilita de
asemenea in mod stiintific, pe baza proiectiilor paralele sau conice. Liniarismul lucrarilor din
Trecento este acum progresiv substituit de o metoda picturala bazata pe treceri mai nuantate de la
portiuni luminate la cele umbrite(clar-obscur), iar compozitia generala este organizata in mod
echilibrat si, pe cat posibil, simetric.

Scoala florentina

MASOLINO DA PANICALE – Frescele de la Cappella Brancacci de la Santa Maria del Carmine

din Firenze

TOMMASO MASACCIO – Frescele din Cappella Brancacci de la Santa Maria del Carmine din
Firenze – este primul mare pictor al Renasterii, in perioada in care predominau in arta florentina
formele inca goticizante(Masolino, Pesellino etc). Marea sa capodopera este ansamblul de fresce
din Cappella Brancacci de la Biserica Santa Maria del Carmine din Firenze, lucrare capitala a
istoriei picturii universale, prima compozitie de amploare realizata pe baza perspectivei geometrice,
si in care se pot vedea ilustrate cu claritate regulile estetie care vor sta la baza integii picturi a
Quattrocento-ului.

FRA ANGELICO – Incoronarea Fecioarei – este legat prin organizarea de detaliu a compozitiilor
pictate si prin colorit inca de arta gotica a lui Lorenzo Monaco, la influenta caruia s-a format, insa
lucrarile sale sunt realizate pe baza tehnicii perspectivei geometrice, specific renascentista. Pictura
sa va marca persistenta unor principii plastice tarziu medievale in arta florentina pana cater 1450

PAOLO UCCELLO – Batalia de la San Romano – este al teilea mare pictor al inceputului de
Renastere la Firenze. Arta sa, mai geometrizanta decat cea a lui Masacio si a lui Fra Angelico,
manifesta inca reminescente gotice, in special in ceea ce priveste coloritul, cu totul lipsit de
conventionalism si, uneori, chiar de asemanare cu realitatea. Lucrarile sale cele mai vestite sunt cele
trei episoade din Batalia de la San Romano si cele sase panouri de la Urbino reprezentand Miracolul
ostiei profanate.

DOMENICO VENEZIANO – Pala di Santa Lucia de'Magnoli – este, probabil, cel care aduce la
Firenze tehnica flamanda a picturii in ulei. Lucrarea sa capitala este Pala di Santa Lucia de'Magnoli,
al carei panou cenrtal, pastrat la Uffizi, reprezinta o splendida organizare a spatiului prin
perspectiva liniara, dar si prin culoare.

FRA FILIPPO LIPPI – Fecioara cu Pruncul si doi ingeri

ANDREA DEL CASTAGNO – Rastignirea cu sfinti

BENOZZO GOZZOLI – Detaliu de fresca din Capela de la Palazzao Medici-Riccardi

ANTONIO DEL POLLAIOLO – Martirul Sf. Sebastian

DOMINICO GHIRLANDAJO – Fecioara cu sfintii Mihail, Iustin, Zenobie si Rafael

SANDRO BOTTICELLI - Alegoria Primaverii – este cel mai important pictor al apogeului
Renasteri la Firenze. Arta sa releva, pe de-o parte, caracterul umanist foarte spiritualizat al artei
florentinne a epocii(alegorii savante, precum capodoperele sale Primavara si Nsterea Venerei), un
spirit crestin deopotriva arhaizant (tondo-urile cu Madona della Melagrana si Madona "Magnificat"
-ului, Plangerea lui Cristos de la Alte Pinakothek din Munchen), dar si prevestind Manierismul
(Bunavestire de la Uffizi). Stilul sau, liniar si cu forma tensionate, vadeste influenta lui Filippo
Lippi, dar incarcarea compozitiei cu elemente decorative(Alegoria Calomniei, Nasterea mistica)
este un aport personal ce va fi cultivat si de continuatorul sau cel mai fidel, Filippino Lippi.

FILIPPINO LIPPI – Fecioara aparand Sf. Bernard

LORENZO DI CREDI – Bunavestire

PIEDRO DI COSIMO – Marte si Venus

Scoara sieneza

SASSETA – Calatoria magilor – stilul sau exemplifica foarte bine situatia artei sieneze din prima
jumatate a secolului al XV-lea, inca puternic ancorata in traditia gotica, putin receptiva la noutatile
venite dinspre Firenze, din care cauza ea va cunoaste in Quattrocento un declin accentuat.

FRANCESCO DI GIORGIO MARTINI – Incoronarea Fecioarei

Scoala umbriana

PIERO DELLA FRANCESCA – Botezul lui Cristos- este unul dintre cei mai importanti artisti, nu
numai ai Quattrocento-ului, ci ai intergii Renasteri. Stilul sau tinde cater geometrizarea formelor,
prin tendinta de reducere conceptuala a volumelor din natura, pe cat posibil spre volume geometrice
simple ( el fiind foarte apreciat din aceasta cauza de pictorii cubisti), si prin importanta deosebita pe
care o acorda perspectivei liniare in cadrul compozitiei. Marile sale creatii sunt amplu ciclu de
fresce din Biserica San Francesco din Arezzo, una dintre cele mai cunoscute capodopere ale picturii
universale, precum si cateva tablouri de panou: Nasterea lui Cristos, Botezul lui Cristos, Flagelarea
lui Cristos, Pala Montfeltro si Dipticul ducilor de Urbino.

GIVANIO BOCCATI – Madonna del Pergolato.

MELOZZO DA FORLI – Papa Sixt al IV-lea inaugurand Biblioteca Vaticanului – este principalul
continuator in Umbria si la Roma a lui Piero della Francesca, creand un stil decorativ si
monumental, care utilizeaza perspectiva iluzionista in trome-l'oeil. Lucrarea care sinteteizeaza cel
mai bine principiile estetice ale maestrului umbrian este marea sa fresca Papa Sixt al IV-lea
inaugurand Bibloteca Vaticanului.

LUCA SIGNORELLI – Fecioara cu Pruncul si sfinti – este artistul care face tecerea, in Umbria, de
la stilul riguros si "geometrizant" a lui Piero della Francesca, la o forma de exprezie bazata pe
scheme compozitionale mai dinamice, care premerg arta lui Michelangelor si Manierismul .

PIETRO PERUGINO – Predarea cheilor Sfantului Petru – este creatorul unei maniere de tranziti in
arta umbriana si, ulterior, in cea romana, inter arta lui Piero della Francesca si a lui Melozzo de
Forli: compozitii realizate in mod simetric, cu personaje in atitudini elegante, dar destul de
stereotipe. Stilul sau va influenta pe Rafael si pe pictorii Manierismului academist din Cinquecento.

Scoala din Ferrara

COSME TURA – Fecioara cu Pruncul

FRANCESCO DEL COSSA – Bunavestire

ERCOLE DE'ROBERTI – Pala Portuense

LORANZO COSTA – Madona Bentivoglio

Scoala venetiana

CARLO CRIVELLI – Altarul Catedralei din Ascoli Piceno

ANDREA MANTEGNA – Rastignirea – este promotorul artei Renasterii in nordul Italiei, dominat
pana atunci de o maniera inca goticizanta. Personalitatea sa artistica exceptionala va influenta in
mod decisiv in particular arta venetiana din ultimele decenii ale Quattrocento-ului, care ii va imita
stilul: forma ascutite si incisive, liniaritate accentuata a compozitiei, cadru natural format din
masive stancoase si orase in planul indepartat. Mantegna este primul artist care va incerca sa evite
anacronismele, frecvente in pictura de pana atunci, conceptand elemente de cadru si de compozitie a
personajelor pe cat posibil adaptate subiectului.

GENTILE BELLINI – Mahomed II

GIOVANO BELLINI – Pala di San Giobbe, Alegorie sacra – in arta lui, unul dintre cei mai
importanti si mai influenti maestri ai Renasterii, se poate vedea intregul proces evolutiv al artei
venetiene din Renasterea quattrocentesca. De la maniera bizantina din tinerete, maestrul terce la un
stil liniar, cu forme colturoase, dar deja de Renastere matura, pe care il deprinde de la cumnatul sau,
Andrea Mantegna. Dupa 1490-1500, Bellini va accentua clar-obscurul, compozitiile sale devenind
mai putin liniare, premergand astfel stilul lui Giorgione sau Tiziano.

ANTONELA DA MESSINA – Sf. Sebastian – este cel care generealizeaza in nordul Italiei tehinica
flamanda a picturii in urlei, precum si manierea flamanda a portretului in trois-quarts.

BATTISTA CIMA – Madona cu portocalul

VITTORIO CARPACCIO – Ciclul vietii Sf. Ursula. Ambasaddorii sosind la regele Bretaniei. - este
cel mai decorativ si mai fastuos dintre pictorii venetieni din Quattrocento. Compozitiile sale ample,
cu personaje numeroase si un cadru arhitectural si natural de mare amploare, reprezinta apoteoza
picturii din secolul al XV-lea, pregatind, din punct de vedere al organizarii structurale a tabloului,
arta lui Veronese si a lui Tinteretto, de care il deosebeste insa liniarismul sau mult mai accentuat.
Cele mai importante lucrari ale sale sunt amplele cicluri dedicate vietii sfintei Ursula si sfintilor
Ieronim, Gheorghe si Trifon, de la San Giorgio degli Schiavoni.

Scoala lombarda, piemonteza si ligura

VINCENZO FOPPA – Rastignirea

AMBROGIO BERGOGNONE – Fecioara cu Pruncul

SCULPTURA

Scoala florentina

DONATELO – Tribuna cantaretilor (Cantoria) Catedralei din Firenze, Statuia ecvestra a lui Erasmo
da Nrni zis Gattamelata – este primul mare sculptor al Renasterii, in arta sa spiritul gotic fiind
inlocuit cu un mod de reprezentare figurativa in care se regasesc principiile estetice ale Antichitatii
clasice. El are in istoria sculpturii un rol asemanator cu cel ocupat de Masaccio in cea a picturii.
Marile sale capodopere (Sf. Gheorghe, David, Cantoria Catedralei, Iudit di Holofern, Amvonul
Bisericii San Lorenzo) vor constitui modele de referinta ale intergii sculpturi florentine din
Quattrocento si Cinquecento, chiar daca uneori in opera sa se poate observa si un anumite
naturalism, reflex tarziu al artei medievale(Sf. Maria Magdalena).

LORENZO GHIBERTI – Poarta E.("Poarta Paradisului") a Baptiseriului din Firenze- chiar daca
stilul lui Ghiberti este inca influentat de tipologia plastica a Trecento-ului, lucrarea sa de referinta,
marea Poarta a Paradisului de la Baptisierul din Firenze este, in mare masura eliberata de aceste
influente, constituind una dintre cele mai semnificative capodopere ale artei Renasterii din
Quattrocento.

NANNI DI BANCO – Sf. Luca

LUCA DELLA ROBBIA – Tribuna cantaretilor (Cantoria) Catedralei din Firenze

DESIDERIO DA SETTIGNANO – Monumentul funerar al lui Carlo Marsuppini

MINO DA FIESOLE- Monumentul funerar al cardinalului Leonardo Salutati

ANDREA DEL VERROCCHIO – Statuia ecvestra a lui Bartolomeo Colleoni

Scoala sieneza

JACOPO DELLA QUERCIA – Monument funerar al Ilariei del Carretto – este artistul care face
trecerea de la Gotic la Renastere in sculptura sieneza, avand in cadrul acestei scoli o pozitie
asemanatoare cu cea a lui Donatello in arta florentina, chiar daca stilul sau este mai arhaic,
reminescentele gotice fiind aici mult mai pregnante.

Scoala emiliana si lombarda

NICCOLO DELL'ARCA – Plangerea lui Cristos

Scoala venetiana

PIETRO LOMBARDO – Monumentul funerar al lui Pietro Mocenigo

Scoala romana

ANDREA BREGNO – Monumentul funerar al lui Lodovico Lebretto

ARHITECTURA

In arhitectura Quattrocento-ului, programele de arhitectura raman, in general, cele din

perioada imediat anterioara. Organizarea planimetrica si columetrica a cladirilor religioase nu sufera
modificari esentiale. La programele laice, structura planului devine mai regulata, constructorii
cautand sa realizeze compozitii ale planurilor structurate dupa principii geometrice cat mai stricte.
Deosebirea esentiala dintre constructiile Renasterii si cele ale Goticului consta insa in realizarea
unor elevatii (interioare si exterioare) la care se utilizeaza ordinele clasice antice(romane) adaptate
la cerintele impuse de programele de arhitectura actuale.

Scoala toscana

FILIPPO BRUNELLESCHI – Biserica San Lorenzo din Firenze, Capela de'Pazzi din Santa Croce
din Firenze – rolul lui Brunelleschi in aparitia si difuzarea arhitecturii Renasterii este capital. In
opera sa se poate urmari tecerea de la stilul gotic tarziu florentin(cupola Catedralei Santa Maria de
Fiore, care are ca element generator un arc frant) la arta nou de tip renascentist, bazata pe utilizarea
formelor decorativ-plastice de facura clasica(Bisericile San Lorenzo si Santo Spirito, poticul de la
Ospedale degli Inocenti, Cappella de'Pazzi, Palatul Pitti, ultimul de stil roman rustic).

LEON BATISTA ALBERTI – Biserica Sant'Andrea din Mantova – Lucrarile cele mai importante
ale lui Alberti sunt "Templul malatestian" de la Rimini, fatada Bisericii Santa Maria Novella din
Firenze (prima adaptare a unei solutii compozitionale de tip fatada de templu antic la o biserica
realizata dupa sitemul bazilical), precum Biserica Sant'Andrea din Mantova, unde se inaugureaza o
solutie planimetrica bazata pe naosul de tip sala, navele laterale fiind inlocuite de capele.

MICHELOZZO DI BARTOLOMEO – Palazzo Strozzi din Firenze – Capodopera lui Michelozzo

este Palazzo Medici-Riccardi, arhitipul palatului florentin de Quattrocento(Rucellai, Strozzi etc):
constructie cu trei niveluri supraterane in foma de bloc paralepipedic, in mijlocul careia se gaseste o
curte interioara cu portic, fatada cu un bosaj accentuat, dominata de o cornisa proeminenta.

Scoala din Italia centrala

MATEO NUTI – Bibloteca Malatestiana din Cesena

FRANCESCO DI GIORGIO MARTINI – Santa Maria delle Grazie al calcinaio din Cortona.

BIAGIO ROSSTEI – Palazzo dei Diamanti din Ferrara

Scoala venetiana

PIETRO LOMBARDO – Biserica Santa Maria de Miracoli din Venezia

MARIO CODUCCI – Scuola di San Marco din Venezia

Scoala lombarda si piemonteza

GUINIFORTE SOLARI – Naosul Bisericii Santa Maria delle Grazie din Milano

GIOVANIO BATTAGIO – Santa maria della Croce din Crema

Scoala roman si din Italia de sud

MEO DEL CAPRINO – Palazzo Venezia din Roma

CINQUECENTO

PICTURA

Leonardo da Vinci si Scoala lombarda

LEONARDO DA VINCI – Cina cea de taina – este geniul cel mai complez si mai multilateral al
Renasterii, forta sa creatoare manifestandu-se nu numai in domeniul artelor vizuale, dar si in cel al
teoriei artistice, al stiintelor naturii si al stiintelor tehinice. Pictura sa reprezinta apogeul artei
savante si rafinate de la sfarsitul Quattrocento-ului si de la inceputul Cinqucento-ului, in care un rol
fundamental de expresivitate il are tehnica de reprezentare in clar-obscur accentuat(sfumato),
lucrarile sale fiind realizate, in special dupa 1458, dupa o schema de compozitie piramidala,
(Fecioara din grota cu stanci, Feciara cu Pruncul si Sf. Ana), organizare ce va fi api larg folosita de-
a lungul intergului secol al XVI-lea, in special de artistii manieristi.

ANDREA SOLARIO – Feciaora cu Pruncul

BERNARDINO LUINI – Madona del Roseto

SODOMA – Frescele din Chiostro Grande, Monte Oliveto Maggiore – Luini, Bramantion si
Sodoma sunt cei mai importanti continuatori ai manierei leonardesti in pictura lombarda de la
inceputul secolului al XVI-lea. Daca primii doi sunt mai fideli stilului de la sfarsitul Quattrocento-
lui, Sodoma este atasat unei modalitati de reprezentare mai complexe si mai decorative,
caracteristice inceputului de Manierism.

GUADENZIO FERRARI – Sf. Iachim si Sf. Ana

GIUSEPPE ARCIMBOLDO - Cele patru elemente – gloria lui Arcimboldo este datorata portretelor
sale manieriste alegorice, realizate prin descompunere a formelor si recompunerea pe baza unor
elemente aluzive disparate. El exporta arta savanta a Manierismului tarziu italian la curtea lui rudolf
al II-lea de la Praga.

Scoala romana

RAFAEL – Frescele din "Camerele lui Rafael" din Palatul Vatican, Madonna della Sedia- stilul lui
Rafael reprezinta atingerea perfectiunii formale in pictura Renascenterii italiene. Maniera sa se
contureaza sub influenta lui Perungio, dar recunoastem si reminiscente ale solutiilor compozitionale
leonardesti (clar-obscurul accentuat si organizarea in piramida a unor lucrari precum Madona cu
sticletele sau La Belle Jardiniere). Odata cu amplul ciclu de fresc de la Vatican, Rafael se orienteaza
spre un stil mai monumental, comparabil intr-o oarecare masura cu cel al lui Michelangelor din
Capela Sixtina, chiar daca realizari ale sale de dupa 1515 (Madonna della Sedia, Madona Sixtina,
Madonna di Folign) amintesc de modalitati de exprimare artistica de dinainte de 1510.

GIULIO ROMANO – Frescele din Palazzo del Te, Mantova

BALDASSARE PERUZII – Frescele di la Biserica San Onofrio de la Roma

MICHELANGELO BUONARROTI – Judecata de Apoi, Fresca de pe peretele E. Din Capela

Sixtina de la Vatican. - geniul lui Michelangelo se manifesta in pictura intr-o maniera "sculpturala":
compozitia are un clar-obscur relativ redus, personajele sunt tratate monumental, maestrul
nemanifestand un interes deosebit pentru elementele de decor. Acest lucru de poate vedea atat in
singurul sau tablou de panou pastrat Tondo Doni de la Uffizi dar in special in colosalul ansamblu de
fresce din Capela sixtina. Judecata de Apoi este si o expresie a filosofiei neoplatonice a Renasterii
de Cinquecento, pe care Michelangelor o apreciase in cercul artistic al Vittoriei Colonna.

FRANCESCO SALVATI – Bunavestire

TADDEO ZUCCARO – Frescele din Sala Regia din Vatican

Scoala toscana

FRA BARTOLOMEO – Plangerea lui Cristos

FRANCIABIGIO – Portretul unui tanar

DOMENICO BECCAFUMI – Altarul Sf. Ecaterina - este ultimul mare pictor sienez din Renastere,
el situandu-se, sub aspect stilistic, pe o pozitie intermediara inter maniera "clasica" toscana, ilustrata
de Fra Bartolomei si Andrea del Sarto si cea "manierista" a lui Pontormo

ROSSO FIORENTINO – Coborarea de pe Cruce – este unul dintre cei mai importanti reprezentanti
ai Manierismului incipient, el impreuna cu Primaticcio facand sa patrunda in Franta lui Francisc I
principiile estetice ale acestuia. Capodoperele sale sunt Coborarea de pe Cruce de la Volterra si
Moise si fiicele lui Ietro de la Uffizi.

FRANCESCO PRIMATICCIO – Decoratia de la Castelul Fontainebleau

ANDREA DEL SARTO – Madonna delle Arpie – este cel mai important si mai influent pictor
florentin din Cinquecnto. Stilul sau este format la influenta lui Rafael, iar modul sau de a organiza
perfect compozitia si de a reprezenta in mod aproape ideal, formal si cromatic, personajele i-au adus
si numele de "Andrea seza errori" . Capodoperele sale sunt Madonna delle Arpie de la Uffizi, cele
du lucrari cu subiect identic, Inaltarea Fecioarei, de la Palazzo Pitti , precum si mare fresca de la
Manastirea San Salvi din Firenze, Cina cea de taina.

JACOPO PONTORMO – Coborarea de pe cruce – este exponentul unei directii specifice in cadrul
Manierismului: pictura sa refinata si pretioasa, avand ca figuri caracteristice siluetele omenesti
subtiri, cu corpul curbat in forma de S, este expresia unei deosebite sensibilitati artistice se a
cunoscut o larga recunoastere in Italia secolului al XVI-lea.
AGNOLO BRONZINO -Portretul unui tanar – este reprezentantul directiei "oficiale" din pictura
manierista italiana: portrete de gala( Bartolomeo si Lucrezia Panciatichi, Eleonora de Toledo) sau
alegorii savante si hermetice (Venus si Cupidon), ambele categorii de subiecte generand nenumarate
imitatii in Italia si in Europa.
Scoala emiliana

FRANCESCO FRANCIA – Bunavestire

DOSSO DOSSI – Plecarea argonautilor

CORREGGIO – Casatoria mistica a Sf. Ecaterina – este cel mai important pictor al scolii emiliene.
Conceptia sa picturala se situeaza inte clasicismul lui Rafael si al lui Andrea del Sarto si
Manierismul rafinat al lui Pontormo sau Parmigianino. Frescele sale de la Parma, precum si lucrari
ca Somnul Antilopei, Danae, Madona Sf. Ieronim, Casatoria mistica Sf. Ecaterina se numara printer
capodoperele picturiiintregii Renasteri.

PARMIGIANINO – Madonna "col collo lungo"- manierismul emilian isi gaseste o expresie foarte
inalta in pictura lui Parmigianino, promotorul unei arte subtile si intelectualizate, ce poate fi
comparata cu cea a lui Pontormo. Artistul este autorul a catorva dinter cele mai vestite lucrari ale
epocii manieriste: Portretul lui Galeazzo Sanvitale, Viziunea Sf. Zaharia, Madonna della Rosa si
mai ales, Madonna "col collo lungo".

NICCOLO DELL'ABBATE – Martirul Sf. Petru si Pavel

Scoala venetiana

GIORGIONE – Furtuna – Giorgione domina, impreuna cu Bellini si Carpaccio, arta venetiana din
primul deceniu al secolului al XVI-lea. Spre deosebire de acestia, inca legati de maniera
quattrocentesc a lui Mantegna, cu un liniarism accentuat al compozitiei(in special la Carpaccio),
Giorgione foloseste un clar-obscur mai accentuat, tehnica premergand stilul lui Tiziano, Sebastiano
del Piombo sau Tintoretto. Furtuna este, probabil, tabloul care a generat cele mai mult discutii si
interpretari in interaga istorie a artelor plastice, in primul rand datorita ambiguitatii subiectului(daca
el exista, la fel ca in lucrarea numita, de asemenea, in mod conventional, Cei trei filosofi). Venus
dormind de la Dresda este unul dintre nudurile feminine cele mai cunoscute din intreaga arta
universala.

TIZIANO – Concertul campenesc, Venus din Urbino, Amor sacru si amor profan – la fel dupa cum
in opera lui Giovanni Bellini se poate urmari intreaga evolutie a artei venetiene din Quattrocento,
cea a lui Tiziano este expresia dezvoltatii acesteia pana aproape de inceputul Barocului. Dupa o
prima perioada de creatie, influentata puternic de arta tarzie a lui Bellini si de cea a lui Giorgione
(pana pe la 1518-1520), urmeaza o a doua etapa de dezvoltare a stilului maestrului, mult mai
personala, ale carei principale repere sunt capodoperele precum Venus din Urbino sau Danae.
Ultima perioada de creatie (dupa 1555) releva un mod de expresie artistica esentialmente pictural,
antiliniar, in care artistul dovedeste, mai mult ca oricand, faptul ca este cel mai mare colorist la
Renasterii.

SEBSTIANO DEL PIOMBO -Invierea lui Lazar – Sebastiano del Piombo practica, in pictura sa, o
sinteza inte tehnica picturala venetiana (stilul tarziu al lui Bellini, Giorgione, prima maniera a lui
Tiziano) si cel roman(Rafael si, mai ales, Michelangelo). Cele mai frumoase lucrari ale sale (Pieta
de la Viterbo, Invierea lui Lazar de la National Gallery din Londra) sunt exprezii ale acestei fericite
sinteze.
PALMA IL VECCHIO – Lodovic Ariosto

GIOVANNI ANTONIO PORDENONE – Madona milosteniei

GIOVANNI GEROLAMO SAVOLDO – Fecioara cu Pruncul si 6 sfinti

GIROLAMO ROMANINO – Altarul Bisericii Santa Giustina din Padova

IL MORETTO – Nasterea lui Cristos

LORENZO LOTTO – Fecioara cu Sf. Petru martir – etse unul dintre marii maestrii venetieni ai
Cinquecento-ului care se situeaza oarecum in afara tendintei generale a evolutiei de la modelele lui
Belini si Giorgione spre Manierismul decorativ din a doua jumatate a secolului, fiind legat mai mult
de traditia tarziu quattrocenteasca, prin eclerajul lipsit de contrastele dramatice prezente la
Tintoretto si prin compozitia echilibrata si calma, spre deosebire de dinamismul propriu lui Tiziano
si, in special, Veronese.

JACOPO BASSANO – Via Crucis

TINTORETTO – Rapirea corpului Sf. Marcu – In pictura lui Tintoretto sunt vizibile caracteristicile
cele mai importante ale Manierismului venetian, el fiind, impreuna cu Tiziano si Veronese, artistul
care premerge in mod cel mai spectaculor si mai vizionar pictura Barocului. Operele sale sunt, de
regula, asimetrice, dezvoltate dupa axe de compozitie diagonale, realizate intr-o tehnica
eminamente antiliniara, cu efecte dramatice de ecleraj, asa cum sunt prezentate lucrarile din marele
ciclu de la Scuola di San Rocco, Gasirea copului Sf. Marcu de la Pinacoteca di Brera din Milano si
Rapirea corpului Sf. Marcu de la Accademia din Venezia.

PAOLO VERONESE – Nunta din Cana – reprezinta pentru Manierismul venetian ceea ce
insemnase Carpaccio pentru arta locala din jurul anului 1500; creator al unor compozitii ample cu
personaje numeroase si bogate arhitecturi imaginare, asa cum sunt concepute marile sale lucrari
Nunta din Cana is Ospatul din casa lui Levi, precum si cele mai frumoase fresce iluzioniste ale
Manierismului, de la Villa Barbaro din Maser.

SCULPTURA

Scoala romana si florentina

MICHELANGELO BOUNARROTI – Pieta , David, Monumente funerare ale lui Lorenzo si

Giuliano de Medici – geniul lui Michelangelo se manifesta cu cea mai mare forta in sculptura.
Lucrarile din prima parioada de creatie (pana pe la 1508- 1510) sunt realizate cu o mare grija pentru
detalii si exterm de finisate(Madona din Bruges, Pieta de la San Pietro din Roma, unde perfectiunea
detaliului este exceptionala, David). Urmeaza o a doua epoca de creatie, in care maestrul
accentueaza latura monumentala a compozitiilor sale; Moise si Mormintele Medici sunt marile
capodopere de acum, cand incepe sa se manifeste si tendinta spre nefinisare a lucrarilor, care se va
accentua dupa 1540 si este vizibila in ultimele trei Pieta.

ANDREA SANSOVINO – Botezul lui Cristos

GIOVANNI ANGELOR DA MONTORSOLI – Monumentul funerar a lui Andrea Doria

BENVENUTO CELLINI – Perseu – remarcabil sculptor – capodopera sa este Perseu – si orfevru

(Solnita regelui Francisc I) este unul dintre cei mai influenti promotori ai artei Renasterii in Franta.
GIAMBOLOGNA – Fantana lui Neptun – sculptorul de origine flamanda Giambologna este
principalul reprezentant al Manierismului tarziu florentin, el anticipand prin compozitiile sale pline
de dinamism, arta Barocului.

Scoala emiliana si lombarda

BAMBAJA – Monumentul funerar al lui Lancino Curzio

LEONE LEONI – Monumentul funerar a lui Giovanni de Medici

Scoala venetiana

JACOPO SANSOVINO – Bacchus

DANESE CATTANEO – Monumentul funera al lui Pietro Bembo

GIROLAMO CAMPAGNA – Bunavestire

ARHITECTURA

Scoala romana

DONATO BRAMANTE – Tempietto di San Pietro in Montorio de la Roma - cel mai important
arhitect al Renasterii la apogeu este Donato Bramante. Perioada milaneza a activitatii sale(pana la
1501) are drept principale realizari Bisericile Santa Maria presso San Satiro si corul Bisericii Santa
Maria delle Grazie. Perioada romana debuteaza cu marea capodopera a maestrului, Tempietto di
San Pietro in Montorio, una dintre lucrarile cele mai celebre si mai influente din inteaga arhitectura
a Renasterii; cupolele multor constructii prestigioase din perioada Barocului si a Neoclascismului –
S. Paul din Londra, Pantheonul din Paris, St. Nikolai din Potsdam, Sf. Isaac din St. Petersburg,
Capitolul din Washington – sunt replici ale Tempietto-ului bramatesc.

RAFAEL – Sant'Eligio degli Orefici de la Roma

BALDASSARE PERUZII – Villa Farnesina de la Roma

ANTONIO DA SANGALLO I – Palazzo Cervini de la Montepulciano

ANTONIO DA SANGALLO II – Santa Maria di Loreto de la Roma

GIULIO ROMANO – Palazzo Alberti de la Roma – este autorul unuia dintre cele mai frumoase
palate ale Manierismului european. Palazzo del Te din Mantova, unde realizeaza si capodopera sa
ca pictor, ansamblul de fresce monumentale in trompe l'oeil

MICHELANGELO BUONARROTI – Piazza del Campidoglio de la Roma – arhitectura lui

Michelangelor este cea care va influenta in cea mai mare masura evolutia acestei arte in perioada
baroca. Conceptia dinamica a organizarii spatiale a ansamblului arhitectural sau urbanistic este
vizibila in lucrari vizionare precum Piazza del Campidoglio din Roma, la care marele artist
imagineaza o solutie geniala de contracarare a efectului de perspectiva prin departarea progresiva a
fronturilor cladirilor laterale, planul capatand o forma trapezoidala ("perspectiva inversata") sau la
marea cupola a Catedralei San Pietro din Roma, biserica la care maestrul modifica si planul central
al lui Bramante intr-o schema dezvoltata de asemenea in jurul unei cupole principale, dar cu o
structurare generala mai supla.
JACOPO VIGNOLA – Villa Giulia de la Roma – este arhitectul care, impreuna cu Michelangelo,
face trecerea de la arhitectura Renasterii romane mature la Barocul de inceput de secol XVII. Cele
doua palate – Villa Giulia de la Roma si Villa Farnese de la Caprarola – constitue doua dinter
capodoperele arhitecturii civile ale Renasterii si, prin platica decorativa, ca si prin planurile savante
articulate(de ex. Vasta exedra de la Villa Giulia), vor influenta constructiile rezidentiale din
Seicento. Sant'Andrea reprezinta o replica manierista a Pantheonului din Roma(cupola este insa cu
plan eliptic), iar Gesu va deveni modelul pentru nenumarate biserici din Europa catolica din
perioada baroca(zise "de tipul iezuit"), carevor adopta aceeasi solutie de organizare a planului si
volumului arhitectural: baziliza la care navele laterale sunt inlocuite prin capele care comunica intre
ele, transeptul scurt avand la intersectia cu nava centrala o cupola pe pandantivi cu tambur inalt,
ansamblul incheindu-se cu un cor dotat cu o absida simpla, semicirculara.

PIRRO LIGORIO – Villa d'Este de la Tivoli – lucrarea cea mai frumoasa si mai celebra a lui
Ligorio, reprezinta cea mai mare reusita pe plan european in domeniul arhitecturii peisagere din
Renastere.

Scoala florentina

BACCIO D'AGNOLO – Palazzo Cocchi-Serristori de la Firenze

GIORGIO VASARI – Palazzo degli Uffizi de la Firenze

BERNARDO BUONTALENTI – Fatada Bisericii Santa Trinta de la Firenze

NICCOLO TRIBOLO – Villa Reale di Castello din Firenze

Scoala din Italia centrala

GEROLAMO GENCA – San Giovanni de la Pesaro

Scoala emiliana, lombarda si ligura

ALESSIO TRAMELLO – Madona di Campagna de la Piacenza

GALEAZZO ALESSI – Santa Maria di Carignano de la Genova

ASCANIO VITTOZZI – Sanctuarul de la Vicoforte

Scoala venetiana

ANDREA FALCONETTO – Villa dei Vescovi de la Luvigliano

MICHELE SANMICHELI – Porta Nuovo de la Verona – Sanmicheli este autorul a trei dintre cele
mai importante constructii ale intregului Cinquecento din nordul Italiei: Palatele Bevilacqua si
Pompei din Verona si, mai ales, Palatul Grimani de la Venezia.

JACOPO SANSOVINO – Palazzo Corner della Ca'Grande de la Venezia, Palazzo Grimani de la

Venezia – capodoperele lui Sansovino sunt Palazzo Corner si Libreria di San Marco, lucrari in care
artistul sintetizeaza solutiile plastice de la sfarsitul Quattrocento-ului, si de la inceputul
Cinquecento-ului(Coducci, Pietro Lombardo), pregatind terenul pentru un stilul mai clasic al lui
Palladio si al lui Scamozzi.

ANDREA PALLADIO – San Giorgio Maggiore de la Venezia – arhitectura lui Anrea Palladio
reprezinta curentul "clasic" din cadrul Manierismului italian. Nici un alt arhitect al Renasterii nu a
avut o autoritate atat de mare, in epoca, dar si mult timp dupa aceea: arhitectura baroca engleza din
secolul al XVII-lea, dar in special cea neoclasica din secolele XVIII-XIX( Palladianismul englez de
la inceputul secolului al XVIII-lea) sunt in mod substantial influentate de arhitectura marelui artist
italian din Cinquecento. Lucrarile sale cele mai celebre si care au exercitat influenta cea mai
puternica sunt vilele Foscari de la Malcontenta di Mira, Barbaro de la Maser si, mai ales, "La
Rotonda" de la Vicenza, Tatrul Olimpic si "Basilica" din acelasi oras, precum si cele doua biserici
venetiene, San Giorgio Maggiore si Il Redentore.

VINCENZO SCAMOZZI – Villa Pisani din Lonigo

FRANTA

In Franta Renasterea incepe sa patrunda dupa 1494(anul expeditiei in Italia a regelui Carol
VIII), dar cultura de tip renascentista devine cu adevarat semnificativa in timpul lui Francisc I, cand
aici vin si lucreaza artisti precum Francesco Primaticcio, Rosso Fiorentino, Leonardo da Vinci,
Benvenuto Cellini, Niccolo dell'Abbate, Sebastiano Serlio.

PICTURA

Pictura franceza din secolul al XVI-lea se inspira din cea a Manierismului italian. Apar acum
subiectele mitologice, tehnica picturala adoptata clar-obscurul. Prima Scoala de la Fontainebleau se
naste ca urmare a activitatii desfasurate la decorarea palatului de la Fontainebleau de Francesco
Primaticcio si de Rosso Fiorentino. Adtfel, elementele cele mai importante ale Manierismului italian
se combina cu cele care alcatuiau bogata traditie a picturii autohtone.

ANONIMI DIN SCOALA DE LA FONTAINEBLEAU – Diana la vanatoare, Gabrielle d'Estrees si

sora sa

JEAN CLOUET – Francisc I

FRANCOIS CLOUET – Baia Dianei

CORNEILLE DE LYON – Pierre Aymeric

ANTOINE CARON – Masacrul Triumvirilor

A doua Scoala de la Fontainebleau reprezinta victoria temporala a Manierismului academist

in pictura franceza.

AMBROISE DUBOIS – Tancred si Clorinda

SCULPTURA

Secolul al XVI -lea elibereaza in mare parte sculptura de canoanele destul de stricte si de
relativa rigiditate proprii ultimei faze a Goticului. Modelele preferate de artisti francezi sunt cele
italiene (Cellini), dar si replicile dupa lucrarile antice (cele romane sau elenistice).

-Monument funerar al lui Ludovic XII si al Annei de Bretagne.

MICHEL COLOMBRE – Monumentul funerar al lui Francois II, duce de Bretania si al Marguritei
de Foix.

JEAN GOUJON – Reliefurile de pe fontaine des Innocents

GERMAIN PILON – Monument funerar al lui Henric II si al Caterinei de Medici

 ARHITECTURA

Apar inca de la inceputul secolului, prin filiera italiana, ordinele clasice antice. Planul
cladirilor religioase ramane cel fixat in perioada medievala, iar cel al cladirilor laice tinde sa devina
regulat si simetric. In general, arhitectura religioada e mult mai conservatore, Goticul mentinandu-
se aici, cu folosirea sporadica a elementelor de arhitectura clasica, pana la sfarsitul secolului al
XVI-lea si la inceputul celui urmator. In arhitectura laica se pastreaza, pana spre 1600, unele
elemente constructive ce tin de traditia medievala (acoperisurile inalte, specific franceze, cosurile de
fum inalte etc.) sau cea a arhitecturii de aparare. In acest caz, elementele e arhitectura defensiva
(bastioane, metereze, masiculiuri) isi pierd functiunea originara, capatand un rol pur decorativ. In
cadrul arhitecturii militare, constructiile traditionale, cu incinta formata din curtine intarite local cu
bastioane, sunt inlocuite, datorita aparitiei si perfectionarii artileriei, cu incinte joase, taluzate, si
bastioane poligonale, in forma de varf de lance, care permit focul incrucisat catre exterior,
constructii care vor cunoaste perioada de inflorire cea mai fasta in secolele XVII si XVII.

Ile-de-France, Picardie, Champagne

Palatul Fontainnebleau
Hotel de Lamoignon

JEAN BULLANT – Castelul din Ecouen

PHILIBERT DELORME – Castelul din Anet

Bazinul mediu si inferior al Loirei

Castelul Blois
Castelul Chambord
Castelul Azay-le-Rideau
Castelul de la Valencay
Castelul Chenonceau

Lorena, Alsacia, Franche-Comte

Metzig(Casa breslei macelarilor) din Molsheim

Palatul de Justitie din Besancon
Primaria de la Gray

Normandia

Castelul din Gaillon

Bretania, Bazinul Aquitaniei

Castelul Oiron
Primaria Niort
Burgundia, Lyonnais, Forez

Castelul de la Ancy-le-Franc
Castelul de la Sully
Midi

Castelul Graves
Hotel Bernuy de la Toulouse

Provence

Castelul La Tour d'Aigues

Castelul Grignan

GERMANIA

PICTURA

ALBERT DURER – Altarul Landauer – Durer asimileaza formele specifice Renasterii nu prin
intermediul artistilor italieni manieristi, asa cum fac majoritatea pictorilor de la nord de Alpi ci, in
urma a doua calatorii in Italia, prin intermediul marilor artisti din Renasterea la apogeu, in special
din Venezia, Giovanni Bellini si Andrea Mantegna, fiind unul dintre putinii artisti din afara Italiei
care sunt influentati de arta Quattrocento-ului si nu a Manierismului. Mare maestru al gravurii.

ALBRECHT ALTDORFER – Batalia lui Alexandru cu Darius – Altdorfer creeaza in pictura

germana de Renastere peisajul cosmografic, in care privirea descopera spatii imense, animate de
evenimente cosmice grandioase, asa cum se intampla in capodopera sa(si, in acelasi timp,, unda
dintre capodoperele picturii universale), Batalia lui Alexandru cu Darius.

HANS BURGKMAIR – Altarul Rosenkranz

HANS BALDUNG GRIEN – Altarul Fecioarei

NIKLAUS MANUEL DEUTSCH – Sf. Luca pictand-o pe Sf. Feciaora

LUCAS CRANACH I – Cele trei tinere

HANS HOLBEIN II - Ambasadori francezi la Curtea Anglei

JOSEPH HEINTZ – Diana si Acteon

ARHITECTURA

Arhitectura Renasterii germane foloseste elemente de arhitectura clasica(frontoane, coloane,

logii deschise etc.) in vreme ce conformatia generala a cladirilor ramane fidela, inca pana spre
sfarsitul secolului al XVI-lea, tipologiei traditionale (casale de locuit si cladirile publice au mari
pinioane triunghilare de fatada).

Castele
Castelul Johannisburg din Aschaffenburg

Cladiri publice
Primaria din Leipzig
Primaria din Koln
Primaria din Paderborn
Biserici
Capela Fugger din Augsberg
Figurile marcante ale arhitecturii germane apar de-abia in jurul anului 1600:
FREIDRICH SUSTRIS - St. Michael din Munchen, Colegiul iezuit din Munchen

ELIAS HOLL – Zenghaus din Augsburg, Primaria din Augsburg.

BOEMIA

ARHITECTURA

Arhitectura Renasteii in Boemia este, in linii mari, influentata de modele germane

contemporane, dar intalnim si cazuri de prlucrari directe de forme din arhitectura manierista
italiana. Ex: Pavilionul zis "Belverde" din Praga

PICTURA SI SCULPTURA

Artele figurative cunosc o dezvoltare deosebita la curtea lui Rudolf al II-lea, dar artisti sunt
fie flamanzi (Bartholomaeus Spranger, Adriaen de Vries), fie germani(Hans von Aachen, Joseph
Heitz), fie italieni (Giuseppe Arcimboldo).

TARILE DE JOS

PICTURA

Desi inca de la inceputul secolului al XVI-lea apar in pictura flamanda, in numar relativ
mare, subicetele laice si cele inspirate din mitologia greco-romana, precum si reprezentari ale unor
elemente de arhitectura antica, italianismul propriu-zis patrunde in mod decisiv in pictura Tarilor de
Jos de-abia dupa 1530-1540. Se cultiva si in secolul al XVI-lea pictura de gen si peisajul cu figuri.

Tarile de Jos din sud

JOOS VAN CLEVE - Adormirea Fecioarei

JAN GOSSAERT – Danae – este primul maestru flamand la care influenta artei italiene devine
hotaratoare.

JOACHIM PATNIR – Botezul lui Cristos – este marele maestru flamand al peisajului cu figuri,
subiect pe care il trateaza in aceasi perioada si oarecum asemanator cu marele sau contemporan
german, Altdorfer

QUENTIN METSYS – Camatarul

BERNARD VAN ORLEY – Tripticul Sf. Toma si Sf. Matei

FRANS FLORIS – Judecata de Apoi

JOACHIM VAN BEUCKELAER – Bucatareasa

PIETER AERTSEN – Camara – Aertsen si Beuckelaer sunt creatorii unei teme noi in pictura Tarilor
de Jos, care se va raspandi in secolul urmator si in Spania, Germania, Italia, si Franta: secena de
bucatarie
JAN SANDERS VAN HEMESSEN – Fiul risipitor

PIETER BRUEGEL I – Vanatori in zapada – este cel mai important pictor flamand al secoluui. El
realizeaza scene rurale, pictate cu realism si umor, dar si peisaje cu figuri, cu linia de orizont
dispusa foarte sus. Cele mai multe dintre scenele realizare de maestrul flamand sunt si ele compuse
dupa schema caracteristica a peisajului cu figuri imaginata in secolul anterior de Geertgen tot Sint
Jans, cu un ecleraj deosebit de rafinat (Caderea lui Icar, Vanatori in zapada, Zi intunecata), bazat pe
griuri-argintii, nuante variate de albastru si marouri. In ultimele lucrari (Dans taranesc, Ospatul de
nunta), Bruegel imprima realism scenei de gen flamande trasaturile caracteristice pe care le va
pastra si in secolul al XVII-lea, in arta lui Tenier sau a lui Brouwer.

JAN BRUGEL zis "DE CATIFEA" – Vas cu flori

CORNELIS CORNELISZ VAN HAARLEM – Suzana si batranii

BARTHILOMAEUS SPRANGER – Salmacis si Hermafroditul – Spranger este exponentul cel mai

caracteristic al Manierismului italianizant din pictura flamanda de la sfarsitul secolului al XVI-lea,
pe care-l promoveaza si la Praga, la curtea lui Rudolf al II-lea.

Tarile de Jos din nord

MARINUS CLAESZ VAN REYMERSWAELE – Perceptorul de impozite

LUCAS VAN LEYDEN – Fecioara cu pruncul

JAN MOSTAERT – Adoratia magilor

MAARTEN VAN HEEMSKERCK – Anna Codde

JAN VAN SCOREL – Magdalena

ANTONIO MORO – Ducele de Alba – asimilat de scoala (si de curtea) spaniola, devine portretistul
oficial al curtii lui Filip al II-lea, realizand portrete in traditia artei oficiale a lui Bronzino.

LAMBERT SUSTRIS – Venus is Amor

HENDRICK GOLTZIUS – Suzana si batranii

SCULPTURA
ADRIAEN DE VRIES – Mercur si Pandora, Rudolf II

ARHITECTURA

Ca si in Germania, se imbogatesc cu detalii de factura edificiile traditionale, cu pinioane

triunghilare de fatada. Exemplul cel mai reprezentativ de arhitectura a Renasterii pe teritoriul
Tarilor de Jos este Primaria din Anvers.
DANEMARCA SI SUEDIA

ARHITECTURA
Castelul de la Frederiksborg
Castelul de la Kalmar
ANGLIA

In arta engelza, formele de expresie gotice pesista pana spre sfarsitul secolului al XVI-lea.
Chiar daca manifestari ale artei Renasterii apar inca din vremea lui Henric al VIII-lea, ele nu devin
preponderente decat in ultimul sfert al veacului. Acest lucru a facut pe unii istorici ai artei sa
conteste chiar existenta Renasterii engleze promovand ideea unei treceri oarecum abrupte de la
ultima faza a Goticului insular la Barocul de secol XVII.

ARHITECTURA

Se disting doua perioade: Elisabetana corepunzatoare domniei Elisabetei I Tudor si

Jacobeana, corespunzatoare domniei lui James I Stuart . Edificiile cele mai reprezentative pentru
ambele faze sunt conacele, cu structura gotica, dar cu decoratie in maniera Renasterii. In perioada
Jacobeana, caracterul italianizant al acestor constructii se va accentua.
EX: Burghley House de la Northants , Wollaton Hall din Notts

PICTURA

Si in pictura engleza din secolul al XVI-lea persista taditia gotica; aici, cea a miniaturistilor
locali.

ANONIMI ENGLEZI – Elisabeta I ("Portretul Cobham")

JOHN BETTES – Edmund Butts

NATHANIEL BACON – Autoportret

SPANIA

ARHITECTURA

Traditia gotica se mentine in prima jumatate a secolului al XVI-lea, in aceasta prima

perioada arhitectura spaniola avand un stil de tranzitie (pe structura gotica se integreaza elemente
clasice, adesea destul de disparate), numit Stil Plateresc. Dupa 1550-1560, stilulclasic italianizat
este predominant. Aceasta este perioada adevaratului Manierism spaniol, care dureaza pana la
inceputul secolului al XVII-lea.

Collegio de San Gregorio din Valladolid

Casa de Pilatos din Sevilla

PEDRO MACHUCA – Palatul lui Carol Quintul din Granada

BARTOLOME DE BUSTAMENTE – Spitalul Tavera din Toledo

DIEGO DE SILOE – Catedrala di Granada

JUAN BUATISTA DE TOLEDO si JUAN DE HERRERA – Palatul Escorial

PICTURA

LUIS DE MORALES – Fecioara cu Pruncul

EL GRECO – Inmormantarea contelui de Orgaz – cel mai important pictor al Renasterii spaniole, El
Greco este cel care face, in arta iberica, trecerea de la Manierism la Baroc. Format in Italia, arta sa
mosteneste si unele reminisecente gotice si bizantine (alungirea uneori excesiva pe verticala a
siluetelor si a figurilor), dar in stilul sau gasim si elemente dinamice pe care ni le putem explica prin
influenta lui Michelangelo si a manieristilor din Italia centrala.

SCULPTURA

ALONSO BERRUGUETE – Altarul de la San Benito din Valladolid

JUAN DE JUNI – Altarul de la Capela Benavente din Biserica Santa Maria din Valladolid.

Un rol capital in introducerea stiluui Renasterii in sculptura spaniola il au artistii italieni, cei
mai influenti fiind Pompeo si Leone Leoni, care lucreaza la Escorial.

PORTUGALIA

ARHITECTURA

Procesul de evolutie formala de la Gotic la Renastere in arhitectura portughezaete foarte

asemanator cu cel care se patrece in arhitectura spaniola. Astfel, pana spre 1550, stilul este de
tranzitie (Gotic cu elemente decorative de Renastere) si poarta numele de Sti Manueiln. Dupa 1550-
1560, cladirile portugheze construite in aceasta perioada sunt realizate conform canoanelor
arhitecturii clasice si ultimele reminescente gotice sunt, treptat, inlaturate.
Ex: Turnu Belem din Lisabona, Claustrul manastirii Belem din Lisabona, Claustrul Joao III
de la Manastirea Tomar.

ROMANIA

ARHITECTURA

Renasterea patrunde in Transilvania in secolul al XVI-lea , dar de-l lungul intregului secol al
XVII-lea se mentine un important filon gotic. Ex: Capela Lazo din Catedrala din Alba Iulia.

VII Barocul
Cronologie generala:
Barocul propriu-zis(~1620~1700)
Barocul tarziu(~1700~ -1770), care in Franta si in Tarile Germanice poarta numele de
Rococo si are caracteristicile ce vor fi aratate mai jos.

Barocul reprezinta continuare Renasterii in secolul XVII si XVIII, continuare care se face
prin amplificarea laturii decorative a lucrarilor artistice. Amplificarea se patrece pe baza aceluiasi
sistem morfologic, si anume cel clasic. Nu exista fenomene de discontinuitate intre Renastere,
Manierism si Baroc, ci un proces de transformare continua, pe baza aceluiasi sistem de forme.
Astfel, diferentele intre Renastere, Manierism si Baroc sunt mai mult sau mai putin conventionale.
Caracteristicile cele mai importante ale Barocului in artele vizuale sunt urmatorele:
Pictura: Dezvolta latura decorativa si cea dinamica a compozitiilor. O prima directie este
cea naturalista, care il are drept principal animator pe Caraggio. O a doua directie eeste rezultata din
pictura rafinata si decorativa a Manierismului (Parmigianino, Correggio, Tintoretto, Veronese),
caracterizata prin compozitii bogate, dinamice, asimetrice, picturale, cu personaje in atitudini
extatice. Cea de-a treia directie, manifesta in special in Franta, este cea clasicizanta.
Sculptura. Ca si in pictura celie de-a doua orientari, menitonate mai sus, compozitiile sunt
dimanice, asimetrice; cu personaje in atitudini extatice.
Arhitectura. Se continua si se imbogateste stilul manierist tarziu. Se altereaza suprafetele
concave cu cele convexe, iar elementele generatoare ale planurilor, care in Renastere erau patratul si
cerul, sunt acum elipsa si parabola. In elevatie, ordinele clasice nu mai sunt aplicate conform
canoanelor, ci sunt prelucrate(se folosesc,de exemplu, frontoane curbe sau frante). Ca elemente
complementare arhitecturii se utilizeaza decoratia sculptata si pictata in trompe-l'oeil.
Rococo-ul este o varianta tarzie, de secol XVIII, a Barocului, varianta ce se manifesta cu
precadere in Franta, Germania, Austria si Boemia. Arhitectura foloseste ordinele clasice intr-un mod
foarte liber, introduce elemente noi de ornamentica(scoica), iar la interior utilizeaza decoratia in
marmura si stuc(de obicei in culorile alb si auriu) si pictura in trompe-l'oeil. Pictura specific Rococo
este cea de "scene galante", cu subiecte usor facile (pastorale, "gradini ale dragostei" etc) si are
drept initiator pe Watteau.

ITALIA

PICTURA

SEICENTO

Caravaggi si pictura de filiatie caravaggeasca

CARAVAGGIO – Chemarea Sf. Matei – influenta sa in pictura europeata este capitala, orienteaza o
buna parte dein arta baroca spre naturalism. De asemenea, el este initiatorul curentului zis
"tenebrist" : scene care se patrec in obscuritate si in care anumite zone sunt detasate prin fascicule
de lumina(efect de lumina gen "fereastra de beci").

CAROL SARACENI -Fecioara cu Pruncul si Sf. Ana

ORAZIO BORGIANNI- Sf. Familie

ORAZIO GENTILESCHI - Portretul tatalui artistului

ARTEMISIA GENTILESCHI – Iudit

Scoala din Bologna si pictura in Emilia

ANNIBALE CARRACCI – Frescele de la Palazzo Farnese din Roma

LODOVICO CARRACCI – Madonna dei Bargellini

AGOSTINO CARRACI – Impartasania Sf. Ieronim – membrii familiei Caracci infiinteaza in 1585
Academia de pictura din Bologna, care are o influenta deosebita in conturarea manierei "oficiale"
ale picturii baroce italiene.

DOMENICHINO- Vanatoara Dianei

GUIDO RENI –Aurora

GIOVANNI LANFRANCO – Extazul Sf. Margareta de Cortona

GUERCINO – Fecioara cu Pruncul si Sf. Bruno

Roma

FEDERICO BAROCCIO – Madona del Popolo

PIETRO DA CORTONA – Alegoria familiei Barberini

ANDREA SACCHI – Minunea Sf. Gheorghe

BACICCIO- Fresca de pe bolta Bisericii Gesu

CARLO MARATTA – Adoratie pastorilor

BAMBOCCIO – Plecarea de la han

Napoli

BATTISTELLO CARACCIOLO – Eliberarea Sf. Petru din temnita.

BERNARDO CAVALLINO – Moise salvat din apa

SALVATOR ROSA – Marina

MATTIA PRETI – Triumful lui Silen

LUCA GIORDANO – Fuga in Egipt

Fireze

GIOVANNI DI SAN GIOVANNI – Frescele din Villa di Pozzino a Castello

CARLO DOLCI – Sf. Andrei adorand Crucea

Lombardia, Piemonte, Liguria

MORAZZONE – Adoratia Magilor

IL CERANO – Slujba Sf. Grigore

BERNARDO STROZZI – Alegoria Muzicii

GREGORIO DEI FERRARI – Popas in timpul Fugii in Egipt

Venezia

DOMENICO FETTI – Inmultirea painilor si pestilor

FRANCESCO MAFFEI -Adoratia pastorilor

SETTECENTO

Venezi

GIOVANNI BATTISTA TIEPOLO – Fresca de la Palazzo Labia – este cel mai important
reprezentant al marii picturi baroce iluzioniste din Italia secolului XVIII. Asta sa continua pe cea a
marilot pictori de aceasta factura din secolul anterior (membrii familiei Carracci, Guido Reni,
Guercino, Domenichino, Baciccio, Andrea del Pozzo, Luca Giordano).

GIANDOMENICO TIEPOLO – Dansul

PIETRO LONCHI – Concertul

GIOVANNI ANTONIO PELLEGRINI – Decoratia de la Kimbolton

SEBASTIANO RICCI – Decoratia de la Palazzo Marucelli din Firenze

MARCO RICCI – Pasaj cu ruine- este pionierul picturii peisagiste venetiene. Specialitatea sa sunt
peisajele rurale din regiunea Veneto.

GIOVANNI BATTISTA PIAZZETTA – Inaltarea

GIOVANI BATTISTA PITTONI – Inmultirea painilor

ROSALBA CARRIERA – Madona

La inceputul secolului al XVIII-lea ia nastere la Venezia un gen specific de pictura – vederea

urbana sau veduta, ai carei promotori sunt Canaletto, Bellotto,Francesco Guardi si Marieschi.

ANTONIO CANALETTO – Bazinul San Marco – este cel mai fidei ilustrator al peisajului venetian
din secolul al XVIII-lea. El alege locurile cele mai caracteristice ale orasului de pe laguna, pe care
pe prezinta intr-o maniera aproape topografica. De asemenea, in urma a doua calatorii la Londra,
Canaletto realizeaza, in aceasi maniera, vederi din Londra si din imprejurimi.

BERNARDO BELLOTTO – Seria de vederi din Viena

FRANCESCO GUARDI – Canal Grande si Ponte Rialto – impreuna cu Canaletto, Francesco

Guardi este celalalt mare "veduist" ventian, dar el prezinta peisajele urbane intr-o maniera mai
poetica si mai putin topografica.

Lombardia, Piemonte, Liguria

ALESSANDRO MAGNASCO – Sf. Carlo Borromeo

IL PITOCHETTO - Fumator

GIUSEPPE BAZZANI – Decoratia de la Palazzo d'Arco, Mantova

Emilia, Toscana

GIUSEPPE MARIA CRESPI – Frescele de la Palazzo Pepoli din Bologna

Roma

GASPAR VAN WITTEL – Vedere din roma cu Tibrul si Castel Sant'Angelo

GIOVANNI PAOLO PANNINI – Serbare in Piazza Navona

GIOVANNI BATTISTA PIRANESI – Seria de gravuri Capricci

Van Wittel, Pannini si Piranesi sunt cei mai importanti artisti romani ce prezinta in lucrarile
lor subiecte arhitecturale. Primii doi sunt reprzentantii romani ai genului numit vedere urbana.

POMPEO BATONI – Fecioara cu patru sfinti

Napoli

FRANCESCO SOLIMENA - Frescele din corul Bisericii Santa maria Donna Regina, Napoli

SCULPTURA

SEICENTO

GIOVANNI LORENZO BERNINI – Extazul Sf. Tereza – este cel mai mare sculptor al Europei
baroce. Stilul sau bogat, cu compozitii dinamice, va influenta inteaga sculptura europeana a
secolelor XVII si XVIII, iar unele dintre lucrarile sale(Extazul Sf. Tereze, Preafericita Lodovica
Albertoni) se numara printer capodoperele absolute ale istoriei sculpturii.

ALESSANDRO ALGARDI – Taierea capului Sf. Pavel

SETTECENTO

CAMILLO RUSCONI – Sf. Matei

PIETRO BRACCI – Decoratia de la Fontana di Trevi, Roma

JOHANN MARIA MORLAITER – Rapirea Proserpinei

ARHITECTURA

SEICENTO

Roma

GIOVANNI LORENZO BERNINI – Piazza San Pietro de la Roma – Bernini este, impreuna cu
Borromini, cel mai important reprezentant al arhitecturii baroce italiene. Daca in elevatie cladirile
concepute de el au un mai pronuntat spirit clasicist( ordinele clasice sunt folosite fara abateri
majore), in configuratia planimetrica el este tipic baroc, intrucat utlizeaza formele eliptice (Piazza
San Pietro, Sant'Andrea al Quirinale) si perspectiva inversata (racordul dinter partea eliptica a Pietei
San Pietro si fatada catedralei, Scala Regia de la Vatican).
CARLO MADERNO – Fatada Bisericii Santa Susanna din Roma.

CARLO RAINALDI – Santa Maria in Campitelli din Roma

FRANCESCO BORROMINI – San Carlo alle Quattro Fontane din Roma – este cel care deschide
calea Barocului "anarhic", de sfarsit de secol XVII si de secl XVIII. Cladirile sale sunt caracterizate
prin alternanta curbelor si a contra-curbelor, a suprafetelor concave cu cele convexe, ordinele antice
fiind interpretate foarte liber.

PIETRO DA CORTONA – Fatada bisericii Santa Maria della Pace, Roma

Piemonte, Liguria, Lombardia

GUARINO GUARINI – Palazzo Carignano din Torino – este cel mai important arhitect baroc din
Italia de nord-vest. Virtuozitatea sa in manevrarea curbelor si contr-curbelor face ca stilul sau se
asemene in buna masura cu cel al lui Borromini.

FRANCESCO MARIA RICHINI -Porticul de la Collegio Borromeo de la Pavia

Emilia, Toscana

GIOVANNI BATTISTA ALEOTTI – Santa Maria del Quartiere de la Parma

MATTEO NIGETTI – Capela Medici din Biserica San Lorenzo din Firenze

Venezia

BALDASSARE LONGHENA – Santa Maria della Salute, Venezia, Palazzo Pesaro, Venezia – odata
cu Longhena, Venezia isi gaseste marea personalitate a arhitecturii baroce. Continuand in poarecare
masura stilul lui Palladio, formele arhitecturale concepute de maestrul venetia sunt mai putin
dinamice decat cele ale lui Bernini, Borromini sau Guarini, in schimb beneficiaza de o mare bogatie
ornamentala.

Italia de sud

Barocul din sudul Italiei(Napoli si, indeosebi, cel din Sicilia) capata trasaturi specifice fata
de cel din alte regiuni. El este caracterizat prin extrema bogatie ornamentala, decoratia capatand un
aspect anarhic.

COSIMO FANZAGO – Certosa di San Martino, Napoli

FRANCESCO ZIMBALO – Santa Croce din Lecce

SETTECENTO

Roma

FERDINANDO FUGA – Palazzo della Consulta din Roma

ALESSANDRO GALILEI – Fatada Bisericii San Giovanni in Laterano

CARLO MARCHIONI – Villa Torlonia(fosta Albani), Roma

Piemonte, Lombardia, Liguria

FILIPPO JUVARRA - Biserica Superga din Torino

BENEDETTO ALFIERI – Catedrala Carigna

BERNARDO ANTONIO VITTONE – Santa Maria Maddalena de la Foglizzo

Venezia

GIOVANNI SCALFAROTTO – San Rocco din Venezia

GIORGIO MASSARI – Palazzo Labia din Venezia

Emilia

FRANCESCO DOTTI – San Luca din Bologna

ANTONIO GALLI BIBBIENA – Teatrul Comunal din Bologna

Napoli

"Guglia" di San Domenico

San Francesco din Sorrento

LUIGI VANVITELLI – Chiesa del Gesu din Ancona – Vanvitelli, fiul pictorului olandez Gaspar
Van Wittel, realizeaza la mijlocul secolului capodopera arhitecturii italiene din Settecento, Palatul
de la Caserta, inspirat de cel de la Versailles.

Sicilia

Catedrala din Acireale

Catedrala San Giovanni Battista din Ragusa

GIOVANNI BATTISTA VACCARINI – Catedrala Sant'Agata din Catania

ROSARIO GAGLIARDI – San Giorgio din Modica

FRANTA

PICTURA

SECOLUL AL XVII -LEA

Perioada cea mai fertila a picturii fraceze baroce este prima jumatate a secolului al XVII-lea,
perioada cand lucreaza artisti de geniu, precum Georges de La tour, Nicolas Poussin sau Claude
Lorrain. Perioada domniei lui Ludovic al XIV-lea este ceva mai conventionala, pictura fiind
dominata de arta de curte si de Le Brun

GEORGE DE LA TOUR – Adoratia pastorilor – este pictorul fracez in cea mai mare masura
influentat de arta lui Caravaggio, impreuna cu Vallentin de Boullongne. Acest lucru se vede in
contrastele violente de umbra si lumina din tablourile sale. El este un maestru al luminii artificiale.
De asemenea , arta sa este influentata de pictura de gen.

VALLENTIN DE BOULLONGNE – Carciuma

SIMON VOUET – Bogatia

PHILIPPE DE CHAMPAIGNE – Ex-Voto – este cel mai important portretist al epocii lui Ludovic
al XIII-lea. El inaugureaza in Franta seria portretelor oficiale, continuata in timpul lui Ludovic al
XIV-lea de Mignard si Rigaud.

NICOLAS POUSSIN -Inspiratia poetului – in pictura franceza din sec al XVII-lea exsista o
puternica orientare clasicizanta, al carei principal promotor este Poussin si din care fac parte
Lorrain, Laurent de la Hyre, Sebastien Bourdon si Gaspard Daughet. Arta lui Poussin este in mod
evident inspirata direct din cea a Antichitatii clasice si evidentiaza in mod exemplar ascendenta
greco-romana a Barocului.

CLAUDE LORRAIN- Vedere dintr-un port la mare in amurg - este marele maestru al peisajului
clasic idealizat. El realizeaza frecvent peisaje imaginare, cel mai adesea scene care se petrec pe
malul marii, in porturi dominate de arhitecturi baroce spectaculoase, pentru care ia drept model
monumente antice sau baroce ale Romei, oras in care isi petrece cea mai mare parte a vietii.

LAURENT DE LA HYRE – Fecioara cu Pruncul

SEBASTIAN BOURDON – Cersetori printre ruine.

GASPARD DUCHET – Vedere din Tivoli

EUSTACHE LE SUER -Tobie si Ingerul

LOUIS LE NAIN – Rugaciunea de dinainte de masa – este cel mai important pictor al scenelor
taranesti din secolul al XVII-lea scene pe care le picteaza cu realism. In atelierul sau, Louis Le Nain
picta in stransa colaborare cu fratii sai Antoine si Mathieu, astfel incat atribuirea traditionala a
lucrarilor unuia sau altuia dintre frati este mai mult sau mai putin conventionala.

CHARLES LE BRUN – Cancelarul Seguier – este marele pictor decorator din vremea domniei lu
Ludovic al XIV-lea si, in acelasi timp cel care, prin autoritatea sa, exercita cea mai mare influenta
asupra picturii din a doua jumatate a secolului.

PIERRE MIGNARD – Ludovic XIV

JEAN JOUVENET – Bunavestire

SECOLUL AL XVIII -LEA

O prima directie in pictura franceza de secol XVIII este cea care continua marea arta bogata
si decorativa a lui Le Brun si Mignard.

ANTOINE COYPEL – Alegoria Victoriilor lui Ludovic XIV

FRANCOIS LE MOYNE – Schimbarea la fata

JEAN RESTOUT II – Botezul lui Cristos

CHARLES-ANDRE(CARLE) VAN LOO – Vanator de ursi

PIERRE SUBLEYRAS – Ospatul din casa lui Simon

ANTOINE WATTEAU – Gilles – inaugureaza un gen nou in pictura franceza si in cea europeana:
pictura de scene glante, cu care incepe , de fapt si Rococo-ul.

HYACINTHE RIGAUD – Dublu portret al Mariei Serre

NICOLAS DE LARGILLIERE – Le Brun

MAURICE QUENTIN DE LA TOUR – Autoportret

JEAN-MARC NATTIER – Domnisoara de Lambesc

FRANCOIS BOUCHER – Odihna Dianei

JEAN-HONORE FRAGONARD – Femei la scaldat – Boucher si Fragornard sunt cei mai

importanti pictori de scene galante din perioada de dupa Watteau. Stilul lor, elegant, dar relativ facil,
ilusrteaza in mod excelent estetica Rococo-ului.

A treia orientare (relativ) distincta din pictura franceza de secol XVIII este cea a picturii de
interior, a picturii de naturi moate si a celei animaliere.

ALEXANDRE FRANCOIS DESPORTES – Caine pazind vanatul

JEAN-BAPTISTE OUDRY – Rata alba

JEAN-BAPTISTE SIMEON CHARDIN – cOPILUL CU TITIREZUL – este cel mai rafinat colorist
din interag secolul al XVIII-lea. In scenele sale domestice si in naturile moarte pe care le realizeaza,
el foloseste cu o incredibila virtuozitate o gama relativ redusa de culori apropiate.

GABRIEL DE SAINT-AUBIN – Laban si idolii

JEAN-BAPTISTE GREUZE – Mierasa de la tara -cea de-a patra directie este cea a peisajului.
Artistii francezi din secolul al XVIII-lea trateaza subiecte variate: peisaje urbane, peisaje
campstre(ambele tipuri pictate dupa natura), dar si peisaje ideale, deseori cuprizand si ruine antice.

JOSEPH VERNT – Ponte Rott

HUBERT ROBERT – Incendiul de la opera

SCULPTURA

SECOLUL AL XVII-LEA

PIERRE PUGET – Milon din Crotona -Puget este sculptorul cel mai apropiat ca stil de Baroc italian
si, in particular, de cel al lui Bernini. Lucrarea in care maestrul francez indreptateste in cea mai
mare masura aceasta sfirmatie este Milon din Crotona, unde dinamicitatea remarcabila a
compozitiei si dramatismul acesteia pot fi comparate cu cele din capodoperele lui Bernini.

ANTOINE COYSEVOX – Nimfa cu scoica

FRANCOIS GIRARDON – Monument funerar al cardinalului Richelieu

SECOLUL AL XVIII-LEA
EDME BOUCHARDON – Mater Dolorosa

JEAN-BAPTISTE PIGALLE – Monumentul funerar al contelui d'Harcourt

ETIENNE-MAURICE FALCONET – Statuia ecvestra a tarului Petru cel Mare din St. Petersburg

CLAUDE-MICHEL CLODION – Monumentul lui Turenne din Montpellier

JEAN-ANTOINE HOUDON – Morfeu

ARHITECTURA

SECOLUL AL XVII-LEA

Arhitectura baroca franceza din secolul al XVII-lea este, cu exceptia celei engleze, cea mai
clasica din Europa. In prima juamtate a secoluluise mentine tipul tarziu renascentist de constructie
civila – cu acoperisul traditional inalt si la care se utilizeaza in fatada asa-numita "tripleta a
materialelor de constructie"" piatra pentru elementele structurale vizibile in elevatie(stalpi, pilastri,
lesene, arce etc), zidarie de caramida aparenta pentru panourile de inchidere a traveelor si ardezie
pentru invelitoarea acoperisului. Castelul traditional, cu curte interioara, este inlocuit cu cel de tip
nou, in forma de bara, situat inter curtea de onoare si gradina. De-abia dupa 1650-1660 se
eneralizeaza tiul de constructie civila cu acoperire in terasa. Bisericile, chiar daca folosesc in
exclusivitate ordinele clasice in elevatie, pastreaza din punct de vedere planimetric si volumetric
structura mostenita din perioada medievala(bazilica), fatada fiind deseori de tip iezuit. Tipul de
biserica baroca italiana, cu plan central si cupola, este relativ rar intalnit. Din punct de vedere
urbanistic,la inceputul secolului apar primele piete cu plan regulat, urmand ca in timpul lui Ludovic
al XIV-lea sa se dezvolte schema urbanistica regulata, prin crearea marilor axe urbanistice
geometrice si a grdinilor de tip francez, cu trasee ordonate geometric.

Biserici

Saint-joseph-des-Carmes din Paris

Capela Spitaluui Laennec din Paris

Constructii laice

Paris si Ile-de-France

Place des Vosges din Paris

Castelul Grosbois, din Boissy-Saint-Leger

Nordul si nord-estul Frantei

Bursa din Lille

Primaria din Reims

Normandia

Castelul din Eu
Castelul din Flamanville
Touraine, Anjou

Castelul de la Cheverny
Castelul de la Brissac

Franta de sud-vest si de sud

Castelul din Malle

Castelul din Cadillac

Lyonnais, Burgundia

Primaria din Lyon

Castelul din Tanlay

Provence

Hotel des Monnayes din Avignon

Hotelul din Barbentane

SALOMON DE BROSSES -Palatul Luxembourg din Paris

FRANCOIS MANSART – Castelul Maisons din Maisons-Laffitte, Biserica Val-de-Grace din Paris
– este cel mai important arhitect al epocii Ludovic al XVIII-lea. In opera sa se poate vedea trecerea
de la arhitectura timpuriu baroca, avand caracteristicile enuntate mai sus, la stilul monumental ce va
marca arhitectura Frantei in vremea lui Ludovic al XIV-lea.

JACQUES LE MECIER – Capela Sorbonei

LOUIS LE VAU – Castelul Vaux-le-Vicomte - odata cu construirea Castelului Vaux-le-Vicomte, Le

Vau realizeaza una dintre cele mai mari capodopere ale Barocului european si, in acelasi timp,
realizeaza modelul palatului francez baroc de stil Ludovic XIV, situat in mijlocul grdinilor
geometrice de tip francez.

DANIEL GITTARD – Hotel Lulli din Paris

ANTOINE LE PAUTRE – Biserica Port-Royal din Paris

LIBERAL BRUANT – Hotel des Invalides din Paris

Un moment important in evolutia arhitecturii franceze din secolul al XVII-lea il reprezinta

concursul de la mijlocul deceniului al saptelea pentru fatada de est a Palatului Louvre. Proiectele lui
Bernini, Carlo Rainaldi, Francois Mansart, Francois Le Vau sunt respinse, fiind retinut cel aproape
neoclasicit a lui Perrault. Acest eveniment va marca arhitectura franceza baroca din urmatoarea
jumatatea de veac, imprimandu-i un pronuntat caracter clasicist.

JULES HARDOUIN-MANSART – Palatul din Versailles – Hardouin-Mansart care participa in

mod decisiv la realizarea Palatului de la Versailles, realizeaza cel putin inca doua dintre
capodoperele absolute ale arhitecturii baroce europene Place Vendome si Dome des Invalides,
punand bazele arhitecturii monumentale ale epocii lui Ludovic al XIV -lea
CLAUDE MOLLET – Parcul Castelului Saint-Germain-en-Laye

ANDRE LE NOTRE – Parcul Palatului Versailles

Mollet si, in special, Le Notre sunt creatorii gradinilor de stil francez, a caror moda inlocuieste in
inteaga Europa pe cea a gradinilor italiene in terase. Gradina franceza este geometrica, avand
panorame largi, care se pierd "la infinit", cu partere de verdeata si bazine cu fantani arteziene.

SEBASTIEN LE PRESTRE DE VAUBAN – Citadela orasului Lille – evolutia arhitecturii militare

din secolul al XVII-lea este puternic marcata de activitatea lui Vauban, creatorul sistemului de
fortificatii in forma de stea, cu incinta joasa, taluzata si cu bastioane in forma de lance, care
usureaza focul multidirectional al artileriei.

SECOLUL AL XVIII-LEA

Inceputul secolului este marcat de trecerea de la stilul monumental Ludovic al XIV-lea la

cel Rococo. Dupa 1720-1730, stilul Rococo se va dezvolta in paralel cu cel Neoclasic, care apare in
primele decenii ale secolului al XVIII-lea si va continua si in cel urmator.

Biserici

Saint-Sebastien de la Nancy
Saint-Jacques de la Luneville

Constructii laice

Castelul Jossigny
Pimaria din Beauvais

JEAN-BAPTISTE BULLET DE CHAMBLAIN – Castelul din Champs-sur-Marne

ROBERT DE COTTE – Cladirile monastice din Saint-Denis

GERMAIN BOFFRAND – Castelul Luneville este arhitectul care face trecerea de la stilul
monumental, practicat de Hardouin-Mansart in timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, la stilul
Rococo de secol XVIII. Acest proces se poate vedea la doua dintre lucrarile sale de referinta,
despartite de trei decenii: Castelul Luneville si partile tarzii (Salonul Oval) de la Hotel de Soubise.

EMMANUEL HERE – Place Stanislas din Nancy – Here realizeaza la Nancy, prin
construirea ansamblelor celor doua piete, Place Stanislas si Place de la Carriere, unul dintre cele
mai frumoase ansambluri baroce din intreaga Europa.

JACQUES-ANGE GABRIEL – Micul Trianon din Versailles – este arhitectul cel mai
reprezentativ al celei de-a doua jumatati a veacului, el fiind autorul uneia dintre cele mai frumoase
si mai celebre piete ale lumii – Place de la Concorde.

TARILE DE JOS DIN SUD

In Tarile de Jos din sud se dezvolta o arta baroca destul de apropiata sub aspectul bogatiei
decorative si al dinamicii intrinseci a compozitiilor de cea din Italia. De astfel, aceasta apropiere
este favorizata nu numai de schimburile directe dintre aceste doua mari zone de civilizatie ale
Europei, dar si datorita faptului ca Barocul flamand este o continuare a Manierismului local acesta
din urma fiind puternic marcat de arta italiana a sec al XVI-lea.

PICTURA

PETER PAUL RUBENS – Rapirea ficeluor lui Leucip, Cele trei Gratii -este pictorul baroc tipic,
prin compozitiile sale bogate si dinamice, compuse deseori dupa axe diagonale, cu personaje
numeroase, su prin peisajele sale dramatice, in care privirea est purtata pana la distante
considerabile.

ANTHONIS VAN DYCK – Autoportret cu Sir Endymion – cel mai bun dinter elevii lui Rubens,
Van Dyck are ca si marele sau maestru, o activitate europeana, calatorind in Italia si in Anglia
(impreuna cu Rubens el fiind cel care da un impuls hotarator picturii engleze, pana acum mediocra).
Remarcabil portretist si pictor de scene religioase.

JOOS DE MOMPER – Peisaj cu munti

PAUL BRIL – Peisaj cu munti – Joos de Momper si Paul Bril sunt specializati in peisaje, pe care le
trateaza intr-o maniera usor arhaica, maniera ce tine de traditia secolului anterior (Brugel I, Brugel
de Catifea).

JAN FYT – Ospatul vulturilor

FRANS SNYDERS – Scene de vanatoare

PAUL DE VOS -Scene de vanatoare

ROELANDT SAVERY – Peisaj de munte

Fyt, Snyders, Paul de vos si, in multe dintre tablourile sale, Savery, sunt pictori
animalieri( secene de vantoare, naturi moarte cu vanat), specialitate flamanda si olandeza care dupa
jumatatea secolului, se va raspandi si in Franta

JAKOB JORDAENS – Familia artistului – Desi este influentat puternic de stilul lui Rubens,
Jordaens este un artist care se plaseaza si pe linia picturii de gen naturaliste, specific flamande.

DAVID TENIERS II – Regele bea

ADRIAEN BROUWER – Fumatorl

SCULPTURA

FRANCOIS DUQUESNOY - Bacchus

ARHITECTURA

Arhitectura flamanda este, incontestabil, mult mai putin originala decat pictura si chiar decat
sculptura. In constructia de biserci, arhitectii se inspira din edificiile de cult italiene de tip iezuit. In
domeniul cladirilor civile, se pastreaza traditia locala a caselor cu pinioane, aliniate la strada.
Ex: Grand'Place, Bruxelles
OLANDA

PICTURA

Pictura olandeza este diferita de cea din Tarile de Jos din sud. Sobritatea picturii din nord,
destul de indepartata de "excesele" barocului flamand (al lui Rubens, bunaoara) este explicabila prin
austeritatea religiei protestante si prin caracteristicile mecenatului si ale comanditarilor locali,
reprezentand media si mare burghezie. Peisajul cunoaste o exceptionala dezvoltare, pictorii olandezi
preferand acum scenele cu linia de orizont dispusa foarte jos, ceea ce conduce la o mare amploare
spatiala. Avand in vedere specificul picturii din Olanda, am recus nu la impartirea pe scoli (centre),
alminteri apropiate stilistic, ci pe genuri de pictura, autorii fiind relativ bine specializati. Sunt
prezentati mai intai marii maestri, creatori de genuri.

FRANS HALS – Eforele azilului de batrani din Haarlem – este mare maestru al portretelor
individuale si al portretelor de grup, pe care le realizeaza cu o mare economie a mijloacelor de
xpresie(armonii de culori inchise, apropiate intre ele, asa cum se intampla in portretele eforilor si
eforelor azilului de batrani di Haarlem).

REMBRANDT HARMENSZ VAN RIJN – Rondul de noapte, Betsabeea – unul dintre cei mai mari
pictori din istorie, Rembrandt trateaza cu o mare profunzime problemele fundamentale ale vietii.
Maniera sa artistica este caracterizata printr-un stil eminamente pictural (antiliniar), in special in a
doua parte a vietii, cu magistrale efecte de ecleraj, lucru care este vizibil in special in mare sa
capodopera Rondul de noapte.

JAN VERMEER VAN DELFT – Geograful – Geniul lui Vermeer se manifesta in secenele sale de
interior, de un exceptional rafinament, cu un colorit subtil si cu o lumina filtrata, inimitabila. Din
cele 35 de tablouri pictate de el, doar doua sunt vederi de exterior: Straduta de Delft si Vedere din
Delft, doua capodopere ale geniului.

Pictura de inspiratie caravaggeasca

GERRIT VAN HONTHORST - Incoronarae cu spini

HENDRIK TERBRUGGHEN – Chemarea Sf. Matei

ABRAHAM BLOEMAERT – Tetis si Peleu

Pictura de gen

JAN STEEN - Reaua rovarasie

GERARD TERBORCH – Jucatori de carti

GABRIEL METSU – Regele bea

NICOLAS MAES – Fata care trage cu urechea

ADRIAEN VAN OSTADE – Interiorul unei carciumi

PIETER DE HOOCH – Bautoare

GERRIT DOU – Autoportret

Peisaje campestre

HERCULES SEGHERS - Peisaj muntos

JAN VAN GOYEN – Peisaj cu dune

NICOLAES PIETERSZ BERCHEM – Peisaj cu Laban si Rasela

PHILIPS DE KONINCK – Peisaj

SALOMON VAN RUYSDAEL – Moara de langa Wijk

JACOB ISAACKSZ VAN RUISDAEL – Tufisul

MEINDERT HOBBEMA – Aleea de la Middelharnis

Peisaje marine

JAN VAN DE CAPELLE – Marina cu barci

WILLEM VAN DE VELDE II – Marina

Vederi urbane. Interioare de biserici

PIETER JANSZ SAENREDAM -Saint-Bavon din Haarlem – Saenredam si-a dobandit o

binemeritata celebritate c tablourile sale in cre prezinta cu mare precizie interioul bisericilor
olandeze.

EMMANUEL DE WITTE – Nieuwe Kerk din Amsterdam

JAN VAN DER JEYDEN – Peisaj cu castel – este cel mai important autor de vederi urbane. Acest
gen de pictura va influenta pictura de peisaje urbane romane(prin intermediul lui Van Wittel) si cea
venetiana.

Pictura animaliera

PAULUS POTTER – Familie de tarani cu animale

CAREL FABRITUS – Sticletele – cel mai talentat dintre elevii lui Rembrandt, Carel Fabritius este
un pictor care, in cele cateva tablouri ale sale, a abordat si alte teme(peisajul, portretul), daru si
faimosul Sticlete il plaseaza in categoria pictorilor animalieri.

ALBERT CUYP – Peisaj de munte cu pastor si turma

Natura moarta

PIETER CLAESZ – Natura moarta cu instrumente muzicale

WILLEM CLASZ HEDA -Natura moarta

JAN DAVIDSZ DE HEEM – Natura Moarta

 SCULPTURA

ROMBOUT VERHULST – Monument funerar al amiralului Tromp.

ARHITECTURA

Arhitectura olandeza din secolul al XVII-lea continua, din punct de vedere formal,
manierismului palladian. Prin intermediul Olandei, acesta va patrunde si in Anglia. In secolul
urmator, arhitectura va fi influentata in special de Rococo-ul francez.

EX: Primaria din Delft, Bibloteca Regala de la Haga

JAKOB VAN CAMPEN – Primaria nou(actualul Palat Regal), Amsterdam

SPANIA

PICTURA

Ca si in Italia, Franta sau in Flandra, pictura spaniola cultiva atat o "mare maniera", bogata,
decorativa, rezultata din dezvoltarea Manierismului local si din importante directe din arta
italiana(cel putin pana pe la 1620-1630), cat si o arta naturalista inspirata de Caravaggio, dar si de
naturalismul flamand (de ex. Scenele de bucatoarie – bodegones).

JOSE DE RIBERA – Scalambul

FRANCISCO HERRERA – Friumful Sf. Ermengild

ALONSO CANO – San Francisco Borgia

DIEGO RODRIGUEZ DE SILVA Y VELAZQUEZ – Meninele – arta lui Velazquez, cel mai mare
pictor baroc al Spaniei, sintetizeaza toate orientarile picturii locale din aceasta perioada: portretul
oficial, de curte, naturalism de origine caravaggesca (Triumful lui Bacchus) sau flamanda( secenele
bodegones), pictura bogata, post-manierista(Adoratia magilor), Meninele si Lancile se numara
printre cele mai mari capodopere ale artei universale .

ANTONIO DE PEREDA – Visul gentilomului

BARTOLOME ESTEBAN MURILLO – Micul cersetor – si in pictura lui Murillo se poate

identifica aspectul bivalent al picturii spaniole din siglo d'oro: caracterul idealist-transcedent, bazat
pe o decoratie derivata din arta Manierismului decorativ tarziu, si naturalismul care defineste si
multe din lucrarile lui Velazquez.

FRANCISCO DE ZURBARAN -Sf. Bonaventura pe patul de moarte – este cel mai mistic dintre
marii pictori baroci spanioli. Sfintii sai ascetici sau extatici dovedesc continuitatea artei
Contrareformei in secolul al XVII-lea.

JUAN CARRENO DE MIRANDA – Ducele de Pastrana

JUAN VALDES LEAL – Ciclul Vietii Sf. Ieronim

CLAUDIO COELLO – Sagrada Forma

LUIS MELENDEZ – Natura moarta

SCULPTURA

GREGORIO HERNANDEZ – Pieta

JUAN MARTINEZ MONTANEZ – Imaculata Conceptie

FRANCISCO SARCILLO Y ALCAREZ – Seria de episoade ale Patimilor lui Isus

ARHITECTURA

Sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui de-al XVIII-lea fac sa apara varianta locala
a Barocului spanil, supraincarcata de ornamente decorative si cu o interpretare foarte fantezista a
ordinelor clasice, numit Baroc Churriguera. Acest stil, oarecum asemanator cu cel din sudul Italiei,
se va raspandi si in America Latina.

San Isidro din Madrid

San Leo din Zaragoza
Palatul Regal din La Granja

NARCISO TOME – "Transparente" al Catedraleidin Toledo

FERNANDO CASAS Y NOVOA – Transformarea in stil Baroc a Catedralei din Santiago de

Conpostela

PORTUGALIA

ARHITECTURA

Arhitectura portugheza este destul de apropiata stilistic de cea churrigueresca spaniola. Ca si

in Spania, ordinele clasice sunt tratate cu o mare libertate, dar decoratia cladirilor este ceva miai
retinuta decat in Spania. Acest caracter mai sobru al artei baroce portugheze se va transmite cele din
Brazilia

Biserica manastirii Alcobaca

Catedrala din Coimbra

MATEUS VICENTE DE OLIVEIRA – Palatul Queluz

CARLOS LUIS FEREIRA DA CRUZ AMARANTE – Bom Jesus din Braga

GERMANIA

Franata in secolul al XVII-lea de Razboiul de Treizeci de ani, arta germana se dezvolta cu

mare repeziciune dupa 1680-1700.

PICTURA

ADAM ELSHEIMER – Fuga in Egipt – este cel mai mare pictor baroc german si una din marile
personlitati ale artei secolului al XVII-lea. Capodopera sa, Fuga in Egip, reprezinta si o culme a
picturii de peisaje nocturne.

JOHANN LISS – Toaleta Venerei

JOHANN HEINRICH SCHONFELD – Triumful lui David

COSMAS DAMIAN ASAM – Frescele de la Biserica manastirii Aldersbach

HANS GEORG ASAM – Frescele de la Biserica Benediktbeuren

JOHANN BAPTIST ZIMMERMANN – Frescele de la Biserica Sf. Michael din Berg am Laim

MATTHAUS GUNTHER – Frescele de la Biserica Rottenbuch

Cei doi Asam, tatal si fiul, Zimmermann si Guther sunt maestrii germani ai picturii Rococo
in trompe-l'oeil.

ANTON RAPHAEL MENGS – Autoportret

ANTON GRAFF – Familia Graff

SCULPTURA

IGNAZA FRANZ GUNTHER – Sf. Iosif si Copilul Isus

JOSEPH CHRISTIAN – Decoratii sculptate la Biserica manastirii Ottobeuren

EGID QUIRIN ASAM – Altarul Bisericii manastirii Rohr

ARHITECTURA

Dupa un secol XVII destul de steril, datorita Razboiului de Treizeci de ani, urmeaza o
perioada stralucita a Rococo-ului german, perioada in care se realizeaza stralucite creatii
arhitecturale: Palatele Sans-Souci, Zwinger, Wurzburg si Pommesfelden, bisericile
Vierzehnheiligen, Zwiefalten, Ottobeuren, Wies.

St. Maria vom Frieden, Koln

Biserica Teatinilor, Munchen

FRANCOIS CUVILLES -Castelul Nymphenburg

JOHANN DIENTZENHOFER – St. Michael din Bamburg

JOHANN MICHAEL FISCHER – Biserica manastirii Ottobeuren

BALTHASAR NEUMANN – Palatul arhiepiscopal din Wurzburg

Impreuna cu Fischer, Neumann este cel mai important arhitect Rocco al Germaniei.
Capodoperele realizate de cei doi mari artisti germani, tipice prin compozitie si decoratie stilului
amintit, se numara printre cele mai ilustre monumente ale secolului al XVIII-lea.

MATTHAUS DANIEL POPPELMANN – Palatul Zwinger din Dresda

JOHANN CONRAD SCHAUN – Castelul Clemenswerth din Sogel

GEORG WENZESLAUS VON KNOBELS-DORFF – Staatsoper din Berlin

AUSTRIA

PICTURA

MICHAEL ROTTMAYR – Sf. Benno

FRANZ ANTON MAULPERTSCH – Frescele din Sala filosofica a Biblotecii Strahov din Praga

SCULPTURA

GEORG RAPHAEL DONNER – Statuile de la Fantana Providentei din Neuer Markt din Viena

ARHITECTUA

Arhitectura austriaca este mult mai apropiata de cea baroca italiana, astfel incat aici se poate
mai greu vorbi de un Rococo in sensul german si francez. Trei mari arhitecti – Fischer von Erlach,
Prandtuaer si Hildebrandt – creeaza aici cateva dintre marile realizari europene ale Barocului

Castelul Hellbrunn din Salzburg

Catedrala din Salzburg

JOHANN BERNHARD FISCHER VON ERLACH -Palatul Schonbrunn din Viena - este cel mai
"italienizat" arhitect baroc austriac si, se poate spune, cel mai clasic. Acest lucru se poate vedea
foarte bine la capodopera sa Karlskire din Viena: cupola, eliptica in plan, este precedata de intrarea
in biserica, in forma de templu antic, si este flancata de doua columne monumentale, inspirate de
Columna lui Traian de la Roma.

JOHANN LUCAS VON HILDEBRANDT - Palatele Belvedere "de jos" si "de sus" de spartite de o
gradina "a la francaise" reprezinta cea mai frumoasa realizare austriaca in domeniul arhitecturii
programului rezidential de mare amploare.

JAKOB PRANDTAUER – Manastirea Melk- cel mai important ansamblu manastiresc baroc din
inteaga zona germanica este, fara indoiala cel de la Melk, opera a lui Prandtauer.

CEHIA

PICTURA

KAREL SKRETA – Dionisio Miseroni si Familia lui

SCULPTURA
Statuile din Gradina Vrtba, Praga
Statuile de pe Podul Carol din Praga

ARHITECTURA
 ANDREA SPEZZA, NICCOLO SEBREGONDI - Palatul Wallenstein de la Praga

CHRISTOPH DIENTZENHOFER, KILIAN IGNAZ DIENTZENHOFER – Sf. Nicolae din

Mala Strana din Praga

ELVETIA

PICTURA

SOLOMON GESSNER – Peisaj cu stanci

CASPAR WOLF – Pestera Beatus

ANGELICA KAUFFMANN – Johann Joachim Winckelmann

ARHITECTURA

Biserica manastirii, St. Gallen

UNGARIA

ARHITECTURA

Palatul episcopal Veszprem

Biserica Papa
Palatul Regal din Budapesta

ANGLIA

PICTURA

Pictura engelza din secolul al XVII-lea este de-abia la inceputuri, Anglia vadind un mare
regres subaspectul dezvoltarii acestei arte fata de celelalte natiuni ale Europei. Adevaratul
intemeitor al picturii engleze moderne este Hogarth. In schimb, in secolul urmator, pe fondul
decadentei picturii spaniole si indeosebi a celei din Tarile de Jos, Anglia se afirma ca una dintre
principalele promotoare ale picturii Barocului tarziu si, ulterior a Romantismului.

PETER LELY – Abraham Cowley

WILLIAM HOGARTH – Seria "The Rake's Progress" – primul pictor englez de prestigiu european,
Hogarth, inaugureaza i pictura engleza genul scenelor moralizatoare( The Rake's Progress, Mariage
a la mode) precum si portretul monumental (Captain Coram).

RICHARD WILSON – Peisaj cu banditi – este primul mare peisagist englez, care premerge prin
arta sa pe cea a marilor peisagisti romantici din secolul al XIX-lea: Constable si Turner. Se inspira
in lucrarile sale din cele ale vedutistilor italieni si ale francezilor Hubert Robert si Joseph Vernet.

THOMAS GAINSBOUGH – Domunl si soamna Andrews – dintre toti pictorii englezi din secolul
al XVIII-lea, Gainsborough este cel mai apropiat ca stil de arta maestrilor Rococo-ului francez
Watteau, Boucher, Fragonard.

JOSHUA REYNOLDS – Contesa Spencer si fiica sa.

GEORGE STUBBS – Iapa Molly Longless si un jocheu – este un pictor animalier, specializat in
sece de echitatie si, de asemeena, un excelent pictor de scene de societate.

GEORGE ROMNEY – Familia Leigh

JOSEPH WRIGHT OF DERBY – The Orrery

JOHN ROBERT COZENS – Vedere spre vulcanul Etna

THOMAS GIRTIN – Catedrala din Peterborough

Czens si Girtin sunt pictorii care fac trecerea de la peisagistii tipici de secol XVIII(Wilson)
la cei romantici )Bonnington, Constable, Turner).

HENRY RAEBURN – Reverendul Robert Walker patinand pe Duddington Loch.

THOMAS LAWRENCE – Lady Cremorne

SCULPTURA

LOUIS-FRANCOIS DE ROUBILIAC – George Friedrich Handel

ARHITECTURA

Arhitectura engelza din secolele XVII si XVIII se mentin pe linia unei accentuate sobritati
decorative, sursele de inspiratie fiind fie arhitectura italiana tarziu manierista fie cea din Olanda.
Barocul engelz este, inmod cert, cel mai clasic din Europa. Astfel, tercerea la Neoclasicismul
palladian de la inceputul secolului al XVIII-lea se face destul de simplu.

The Dutch House, Kew

Raynham Hall, Norfolk

INIGO JONES – Queen's House din Greenwich -este primul arhitect engelz care introduce in arta
locala maniera italiana. Principatele sale opere, Queen's House de la Greenwich si Banqueting
House din Londra,sunt realizate conform principiilor compozitionale ale arhitecturii lui Andrea
Palladio.

CHRISTOPHER WREN – S. Mary-le-Bow din Londra, S. Paul din Londra – este cel mai important
arhitect baroc englez. Cele mai reprezentative constuctii realizate de el sunt bisericile construite in
City-ul Londrei dupa incendiul catastrofal din 1666. Dinter acestea de detaseaza uriasa catedrala S.
Paul a doua biserica a Crestinitatii din punct de vedere al dimensiunilor, constructie dominata de o
cupolo inspirata de Tempietto-ul lui Bramante.

JOHN VANBRUGH – Castle Howard din Yorkshire – dintre toti arhitectii englezi ai acestei
perioade, Vanbrugh este cel mai apropiat ca stil de arhitectura italiana sau, s-ar spune, cel mai baroc.

NICHOLAS HAWKSMOOR – Easton Neston din Northamptonshire

JAMES GIBBS – S. Mary-le Strand din Londra – constructiile realizate de Gibbs ilustreaza dubla
orientare a arhitecturii engleze de la inceputul secolului al XVIII-lea: pe de-o parte o orientare
pronuntata baroca( Dr. Radcliffe Camera), pe de alta una ce se apropie de Neoclasicismul palladian(
S. Martin-in-the-Fields din Trafalgar Square).
LANCELOT "CAPABILITY" BROWN – Gradina Palatului Blenheim – "Capability" Brown este,
probabil, creatorul gradinii de tip englez, gradina peisagera total diferita de cea franceza geometrica.

RUSIA

ARHITECTURA

Dupa o perioada relativ scurta zisa a "Stilului Nariskin", in care formele baroce se combina
cu cele traditionale (sfarsitul secolului al XVII-lea), stilul baroc triumfa in rusia, odata cu domnia
lui Petru cel Mare. Fenmenul complez de occidentalizare a tarii initiat de monarh nu ocoleste nici
arta autohtona. Cu toate acestea, Barocul rus nu are o durata prea lunga, deoarece, in special in
arhitectura, odata cu mijlocul secolului al XVIII-lea, aici patrunde puternic Neoclasicismul, adus de
arhitecti francezi.

Biserica Petropavlovsk din St. Petersburg

Palatul Peterhof
Palatul de iarna de la St. Petersburg

POLONIA

ARHITECTURA

Ca si in Rusia, cele mai reusite productii ale Barocului polonez sunt in arhitectura, unde
influenta italina si cea franceza se face simtita cu putere.

Poarta de aur de la Gdansk

Palatul de la Padhorce

TARILE NORDICE

ARHITECTURA

Piata Amalienborg din Copenhaga

Palatul Regal din Stockholm

ROMANIA

ARHITECTURA

Barocul se manifesta in arhitectura transilvaneana incepand de la sfarsitul secolului al

XVII-lea. Activitatea de constructie este impulsionata si de prezenta unor arhitecti austrieci sau din
Italia, dintre care cel mai important este Josef Emmanuel Fischer Von Erlach.

Castelul de la Bontida
Biserica iezuita din Cluj-Napoca
Catedrala catolica din Timisoara
Palatul episcopal din Oradea
Castelul Banffy din Cluj Napoca
Palatul Teleki din Cluj Napoca