Tulburare bipolara 2, episod actula depresie majora

Caz 5

Pacienta A. R in varsta de 56 de ani se prezinta la clinica de psihiatrie a spitalului

de psihiatrie Alexandru Obregia in urma intensificarii simptomelor depresive: „ am
inceput sa devine nervoasa, iracibila, nu mai suportam pe nimeni in jurul meu, nu aveam
pofta de mancare, mi-am dat seama ca fac iar depresie si am venit la spital”.
Pacienta a fost internata pe sectia de psihiatrie si a primit imediat tratamentul
antidepresiv necesar, aceasta fiind cunoscuta cu nenumarate antecendente psihiatrice,
fiind diagnosticata in urma cu 30 de ani cu tulburare bipolara II. Pacienta acuza pierderea
apetitului alimentar, lentoare si somnoleta, lipsa dispozitiei pentru efectuarea activitatilor,
energie scazuta, si idei de inutilitate si negativiste.
Pacienta in varsta de 56 de ani este pensionara, locuieste in Bucuresti, a lucrat
timp de 34 de ani ca profesoara de matematica la o scoala din cartier. Este unicul copil al
unei familii biparentale. Aceasta povesteste ca intotdeauna a fost premianta si am
ambitioasa , punctuala si ca s-a inteles intotdeauna bine cu parintii sai.
Interviul clinic a fost realizat la cateva zile de la internare, moment in care
pacienta este foarte putin cooperanta, introverta, acuza deficit de atentie, scaderea puterii
de concentrare. Pacienta sustine ca a slabit foarte mult in ultimele doua saptamani,
deoarece sustine ca nu mai putea manca, nu simtea nevoia sa manace. Starea de slaba
putere fizica, alaturi de cea al sentimentelor de inutilitate, idei de vinovatie legate de
plecarea sotului de acasa, au conchis la o simptomatologie depresiva.
Datele interviului clinic sunt furnizate de catre pacienta in doua intalniri. In prima
intalnire pacienta este slab cooperanta, acuza strari de somnolenta, migrene, dureri de cap
si de stomac. Ulterior, la urmatoarea intalnire (dupa 4 zile) pacienta se afla intr-o
dispozitie depresiva profunda, personalul medical sustinand ca dispozitia melancolica s-a
aprofundat in urma cu doua zile, motiv pentru care i-au fost crescute dozele de medicatie.
Pacienta era imobila, in pozitie ceroasa, acuza stari de somnolenta pregnante.
In timpul primului interviu clinic pacienta sustine ca prima stare depresiva a
aparut dupa nasterea fetitei si a durat cam o luna. Aceasta descrie episodul ca fiind unul
foarte apasator: „ nu mancam, nu dormea, nu aveam chef de nimic. Cam o luna a tinut”.
Despre perioada copilariei pacienta mentioneaza ca „totul a fost foarte bine”.
Pacienta este cantonata in starea depresiva prezenta, se remarca dificultati in memoriade
evocare, slaba capacitate a atentiei.