Caietele Revolutiei, Nr. 5 (54) - 2014

INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE
din Decembrie 1989
Caietele
Revolutiei
,
Nr. 5 (54) /2014

CAIETELE REVOLUŢIEI
COLEGIUL ŞTIINŢIFIC
Acad. dr. Dan BERINDEI

Acad. dr. Dinu C. GIURESCU
CUPRINS
Acad. dr. Răzvan THEODORESCU
Prof. univ. dr. Ion CALAFETEANU
Prof. univ. dr. Dumitru MAZILU
REDACTOR ŞEF
Ioana CIODARU-CEAUȘESCU Editorial
Claudiu Iordache, Institutul Revoluţiei Române
REDACTORI din Decembrie 1989 ........................................................................p. 3
Carmen RĂDULESCU
Dana OSIAC
Elena DIACONU IRRD 2004-2014
Alexandru GRIGORIU Un deceniu în slujba adevărului istoric..............................................p. 5
PUBLICIST-COMENTATOR Masa Rotundă

Corneliu VLAD Televiziunea Naţională. Decembrie 1989.........................................p. 29
Alina VLĂSCEANU - tehnoredactare

Nelu FIERARU - foto Dosar - Germania 1989
Constantin Corneanu, Uimitoarea cădere.
© INSTITUTUL REVOLUŢIEI Berlin 9 noiembrie 1989................................................................p. 37
ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989
Str. C. A. Rosetti nr. 33, sector 2, Bucureşti Alexandru Grigoriu, 1989 – Anul în care est-germanii
tel. 037.135.2518; fax: 031.105.9461; îşi făuresc destinul.........................................................................p. 44
e-mail: contact@irrd.ro
Daniela Osiac, The New York Times despre Căderea
www.irrd.ro
Zidului Berlinului............................................................................p. 52
ISSN 1841 - 6683
ISSN-L 2284 - 7022
Activităţi
Claudiu IORDACHE Lansare de volum la deschiderea unui nou an univeristar............p. 54

director general IRRD la Salonul de carte Polemos................................................p. 55
Ion CALAFETEANU Crăciun Roşu – Piesă de teatru document.....................................p. 56
director adjunct
Reproducerea integrală sau parţială a Necrolog

textului fără acordul IRRD este interzisă şi Bujor-Bogdan Teodoriu a trecut la cele veşnice...........................p. 57
se pedepseşte conform legii.
Responsabilitatea asupra conţinutului
materialelor publicate revine în exclusivitate Current Issue................................................................................p. 58
autorilor. Materialele nepublicate nu se
restituie.
Fotografiile provin din Arhiva IRRD şi

fototeca Agerpres
INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989
EDITORIAL
Institutul Revoluţiei Române

din Decembrie 1989
În 16 decembrie 2014 se împlinesc zece ani de la întemeierea Institutului Revoluției Române

din Decembrie 1989. Semnătura finală a Legii de creare a Institutului aparține președintelui ţării de
la acea dată, Ion Iliescu.
Încă de la început, Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 a fost acuzat că va
scrie istoria personală a lui Ion Iliescu! Au urmat șapte luni în care nu a fost prevăzut un buget
pentru funcționarea unui Institut care să studieze premisele și realitatea efectivă a celui mai
important act de curaj al generației noastre: Revoluția însăși! A urmat un asediu pieziș al tuturor
activităților Institutului! În alte patru luni ale anului 2007, Institutul “a găzduit” o grevă a unor
asociații revoluționare ce voiau să protesteze împotriva guvernului ce le tăiase drepturile prevăzute
de Legea Recunoștinței, deși IRRD nu deținea nici un rol în satisfacerea revendicărilor lor.
Astfel au trecut 25 de ani. Biblioteca Revoluției Române s-a îmbogățit cu peste 50 de volume
dedicate fenomenului Revoluției, lucrări de cercetare transferate ulterior în principalele biblioteci
publice ale României (un număr important de exemplare fiind oferite, totodată, principalelor
instituții publice din România: Camera Deputaților, Senatul, Guvernul, Instituția Prezidențială,
MI, MApN, Patriarhie, precum și asociațiilor de revoluționari). Au fost traduse titluri esențiale
ale cercetării IRRD în limbile engleză, franceză, spaniolă (și traducerea lor continuă). Caietele
Revoluției au ajuns la numărul 55. Au fost organizate numeroase lansări de carte, în București și în
alte capitale ale Revoluției. Au fost produse filme de scurt metraj dedicate Revoluției Române, au
avut loc trei Simpozioane Internaționale – la Timișoara, Târgoviște, Pitești – la care au participat
zeci de cercetători străini, între care îi amintim pe Miroslav Tajchman (Republica Cehă), Plamen
Petrov (Bulgaria), Alicija Sawinska-Krupka (Polonia), Zoltan Ripp (Ungaria), Peter Gross (SUA),
Jean-Louis Courriol (Franţa), Peter Kopercky (Slovacia), Laszlo Borhi (Ungaria), Valeri Musatov
(Federația Rusă), Mihail Kiriazov (Bulgaria), Jérôme Bay (Franţa). De asemenea, au fost organizate
Mese Rotunde, Conferințe Publice, Sesiuni Omagiale, unde au fost invitați participanți la momentele
de vârf ale Revoluției Române, a continuat colectarea metodică a mărturiilor celor implicați în
diferite etape ale Revoluției, a fost ridicat un monument dedicat lui Liviu Corneliu Babeș, precursor
al Revoluției, au fost acordate Diplome de Onoare personalităților Revoluției, răniților ei, familiilor
celor decedați, autorilor unor lucrări eminente privind Revoluția.
Vreme de un deceniu, Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, evitat cu
perseverență de televiziunile naționale și presa de serviciu, a fost singurul care a continuat să afirme,
cu dovezi, că Revoluția românilor a fost o Revoluție autentică, respingând alegațiile mincinoase ale
celor ce doreau să inculce opiniei publice ideea unei lovituri de stat!
IRRD a fost prezent cu prilejul tuturor celebrărilor dedicate martirilor și eroilor Revoluției.
De altfel, întreaga activitate de cercetare și organizare de evenimente a fost expusă constant pe
site-ul IRRD: www.irrd.ro. Peste o sută de personalități din România și străinătate au fost invitate
să participe la întrunirile și ceremoniile Institutului. Într-o enumerare, departe de a fi completă,
amintim numele fostului Președinte al României, Emil Constantinescu, pe al fostului Preşedinte
Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 | 3

EDITORIAL
al Senatului, Mircea Geoană, al fostului Preşedinte al Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, al

fostului Consilier prezidenţial, Bogdan Teodoriu, al fostului preşedinte al ÎCCJ, Nicolae Popa,
al fostului Avocat al Poporului, prof. univ. dr. Ioan Muraru, al omului politic Radu Câmpeanu, al
reprezentantului Patriarhiei române, părintele Nicu Octavian, al academicienilor Dan Berindei,
Dinu C. Giurescu, Florin Constantiniu, Răzvan Theodorescu, al profesorilor universitari dr. Ioan
Scurtu, Marian Cojoc, Alesandru Duţu, Oliviu Gherman, Bogdan Murgescu, Adrian Cioroianu,
Radu Ciuceanu, Gheorghe Sbârnă, Alexandru Oşca, al generalilor Nicolae Spiroiu, Mircea
Chelaru, a numeroşi oameni de cultură, între care arhitectul Alexandru Ghilduş, pictorul şi
scriitorul Alecu Ivan Ghilia, pictorul Teodor Olteanu, muzicologul Manuela Cernat, editorul
Georgeta Dimisianu.
Înfruntând dorința de a-l desființa a puterilor politice vremelnice, cu un buget înjumătățit,
cu o schemă de cercetare continuu subfinanțată, cu o schemă de personal decimată (așa cum
este și astăzi!), sub presiunea presei colaboraționiste, care atunci când nu l-a putut calomnia i-a
trecut activitățile sub tăcere, Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 a continuat să-și
respecte angajamentele. Repet, este suficientă o singură comparație a activităților IRRD cu aceea
a principalelor Instituții de Istorie Recentă din țara noastră, pentru a trage o concluzie! Nu noi o
vom face!
Dar cercetarea faptelor Revoluției Române nu s-a încheiat încă. Ea va continua până la
publicarea finală a unei Enciclopedii a Revoluției Române, enciclopedie ce va cuprinde istoria
esențială a unei Revoluții care a însemnat cu glorie generația anului 1989! Timpul nu așteaptă,
oamenii revoluției părăsesc, pe rând, viața aceasta pentru a merge într-o lume poate mai bună,
memoria lor se va stinge ca lumânările puse tot mai rar la căpătâiul martirilor Revoluției,
generațiile viitoare vor uita istoria recentă, deși originea libertății de care se bucură astăzi se
găsește în rădăcina de bronz a arborelui Revoluției din Decembrie 1989. Dar Uitarea nu poate
fi învinsă decât prin Memorie!
Avem convingerea, astăzi, că dacă Institutul Revoluției Române n-ar fi existat, n-ar fi
existat nici istoria Revoluției Române, iar dacă istoria Revoluției Române n-ar fi fost scrisă în
zilele noastre, n-ar fi fost scrisă cu adevărat niciodată! Fără martorii ei, fără soldații săi, fără
dovezi, fără suflul încă viu al unui patos eroic, o istorie a Revoluției Române scrisă cu 50 de ani
mai târziu ar fi însemnat înmormântarea ei definitivă în mausoleul loviturii de stat! Institutul
Revoluției Române este poate singurul care amintește, obstinant, că fundamentele statului post-
decembrist datorează totul, în termeni istorici, revoltei învingătoare a unui popor care s-a eliberat
prin forțe proprii dintr-o dictatură ce părea neclintită!
Datorăm libertatea de astăzi celor care au murit fără să o cunoască, o datorăm miilor
de răniți, miilor de arestați și schingiuiți, care au luptat și în numele celor ce atunci, într-un
decembrie 1989, nu au îndrăznit să iasă din casele lor! Datorăm libertatea de astăzi celor ce au
întors Istoria cu fața spre România! O datorăm României înseși și poporului ei ieșit, în sfârșit,
dintr-o jumătate de secol de letargie și oprimare. Și o datorăm mai cu seamă viitorului său!
România de astăzi știe cât de mare e prețul libertății pe care a dobândit-o în zilele
Revoluției! IRRD depune mai ales în contul acestei viitorimi datele nepărtinitoare, imparțiale,
supuse continuu verificării timpului scurs, ale unei istorii glorioase, ale unei Revoluții cu care
neamul românesc se poate de-a pururi mândri!
Cât încă nu reușește, o revoluție este doar a celor care o fac. După victorie, ea devine a
tuturor!
Revoluția românilor din Decembrie 1989 este astăzi, la 25 de ani de la victoria ei, fapta
glorioasă a tuturor românilor!
Claudiu IORDACHE
*
4 | Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014
IRRD 2004-2014
Un deceniu în slujba adevărului istoric
În perioada 2004-2014 Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989

a organizat o serie de evenimente publice (simpozioane, mese rotunde, conferințe-
dezbateri, expoziții, lansări de carte) ce au avut ca scop promovarea, la nivelul
conștiinței publice, a unei imagini documentate şi obiective asupra Revoluției Române
din Decembrie 1989.

IRRD 2004-2014
R evoluţia română a fost opera

poporului român, reprezentând un act
de mare curaj şi demnitate a naţiunii române; ea
a dat semnalul redeşteptării naţionale, fiind un
moment unic de care avem toate motivele să fim
mândri. Victoria revoluţiei a fost obţinută, nu în
subteranele unor comploturi sau lovituri de palat,
ci în stradă, de cetăţenii români, care nu au mai
suportat tirania şi umilinţele şi cărora, printr-
un gest de patriotism şi de responsabilitate li s-a
alăturat armata, aceasta respectându-şi astfel,
misiunea de a apăra statalitatea României. Ceea
ce putem spune acum, fără putinţă de tăgadă, este
că indiferent de frământările şi convulsiile politice şi sociale care au însoţit tranziţia
şi indiferent de poziţiile ideologice, pe care s-au situat cei care au condus România în
aceşti ani, programul Revoluţiei române nu a fost pus niciodată sub semnul întrebării.
Radicalismul cererilor şi aşteptărilor românilor şi-au pus amprenta, în primii ani de
după 1989, asupra vieţii politice şi sociale şi au structurat multe dintre deciziile pe
care le-am luat cu toţii atunci, dar nu puteam face altfel. Regimul represiv al dictaturii
ceauşiste nu a lăsat de ales poporului român. Pentru noi toţi, ar fi fost benefică, după
cum am arătat în toate luările mele de poziţie pe această temă, o schimbare paşnică de
sistem politic, cum s-a întâmplat în alte ţări, pentru că am fi putut ierarhiza şi etapiza
mai corect reformele, care trebuiau să însoţească schimbarea de regim politic, dar mai
ales, ar fi cruţat atâtea vieţi tinere jertfite în încercarea de reprimare a manifestanţilor
sau de împiedicare a structurii noii puteri, ceea ce a urmat după 22 decembrie seara.
Mulţi le tratează în maniere diferite. Prin profunzimea şi amploarea schimbărilor,
evenimentele din decembrie 1989, nu au fost nici lovitură de stat, şi cu atât mai puţin,
echivalentul român al perestroicei sovietice, care nu urmărea schimbarea de sistem, ci
doar o adaptare a sa.
Alocuţiunea domnului Ion Iliescu,

Preşedintele Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
Primul Simpozion al IRRD, 15 decembrie 2004, Senatul României

SIMPOZIOANELE IRRD
Simpozioane omagiale
În fiecare an, la sfârșitul lunii decembrie,

Institutul Revoluției Române din Decembrie
1989 a organizat simpozioane tematice ce au
vizat diferite abordări și perspective asupra
faptelor istorice din Decembrie 1989.
2005: Revoluţia Română din

Decembrie 1989 a fost primul simpozion
omagial organizat de IRRD, la scurt timp după
înfiinţare. La evenimentul din 21 decembrie 2005 2006
au participat: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului
Naţional al IRRD, Adrian Năstase, preşedintele Director general al IRRD, acad. Dan Berindei,
Camerei Deputaţilor, senatorul Mircea Geoană, acad. Florin Constantiniu, prof. univ. dr. Alesandru
acad. Răzvan Theodorescu, Corina Creţu, Duţu, viceamiral (r) Ştefan Dinu, conf. univ. dr.
senator, deputaţii Nicolae Mircovici şi Titus Lorin Fortuna, maior Florin Şperlea, lect. univ.
Corlăţean, Petre Roman, preşedinte al Partidului dr. Alexandru Oşca, consilierul de stat Bogdan
Forţa Democrată, Claudiu Iordache, Director Teodoriu, Mircea Geoană, preşedinte al PSD,
general IRRD, Gelu Voican Voiculescu, consilier generalul Ioan Sorin. Dezbaterile au fost moderate
IRRD, regizorul Sergiu Nicolaescu, prof. univ. de prof. univ. dr. Ioan Scurtu. Manifestarea a avut
dr. Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, loc în sala Nicolae Bălcescu din cadrul Palatului
prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, prof. univ. dr. Parlamentului.
Alesandru Duţu, prof. univ. dr. Miodrag Milin,
Petrică Balint, preşedintele Asociaţiei 16-21 2007: Revoluţia din Decembrie 1989
Decembrie 1989 – Lugoj, preot Nicu Octavian, şi deschiderea României spre Uniunea
consilier Patriarhal, general (r) Mircea Chelaru, Europeană a fost tema simpozionului omagial
scriitorul Mircea Brenciu, prof. univ. dr. N.S. organizat de IRRD în cursul zilei de 21 decembrie
Dumitru, avocata Paula Iacob, lect. univ. dr. 2007. În cadrul manifestării au rostit alocuţiuni
Adrian Niculescu, jurnalistul Marian Oprea. domnii Ion Iliescu, preşedintele Colegiului
Simpozionul a avut loc în sala Nicolae Bălcescu, Naţional al IRRD, acad. Dan Berindei, prof. univ.
din cadrul Senatului României. dr. Ion Calafeteanu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu,
prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, ambasadorul
2006: În cursul zilei de 21 decembrie Niculae Micu, prof. univ. dr. Marian Cojoc,
2006, IRRD a organizat simpozionul cu tema – revoluţionarul Adrian Niculae, Dinu Zamfirescu,
Armata Română în Revoluţia din Decembrie preşedintele Institutului Naţional pentru Memoria
1989. La această acţiune au participat peste 200 Exilului Românesc, conf. univ. dr. Lorin Fortuna.
de persoane, printre care: Ion Iliescu, preşedintele Evenimentul a avut loc la Palatul Parlamentului,
Colegiului Naţional al IRRD, Claudiu Iordache, sala Drepturilor Omului.

IRRD 2004-2014
2008 2009
2008: IRRD a organizat în ziua de 19 conf. univ. dr. Lorin Fortuna, jurnalistul Doru
decembrie 2008, la Palatul Parlamentului, Braia, Florin Scaleţchi, generalul Constantin
sala Nicolae Bălcescu, simpozionul cu tema – Lucescu, Marin Vasile, consilierul prezidenţial
Forţele de ordine, pază şi represiune în timpul Bogdan Teodoriu, disidentul politic Ionel Cană,
Revoluţiei din Decembrie 1989. Alocuţiunea Daniel Perju, lector univ. dr. Adrian Niculescu.
de deschidere a manifestării a fost rostită de
Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al 2010: IRRD a organizat simpozionul
IRRD. În cadrul evenimentului au fost prezentate omagial Prăbuşirea sistemului totalitar-
o serie de comunicări ştiinţifice de către dr. Ion comunist în data de 16 decembrie 2010, la Senatul
Constantin, Claudiu Iordache, Director general României, Sala Avram Iancu. La eveniment au
al IRRD, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Radu luat cuvântul: dr. Alexandru Mamina, domnul
Ciuceanu, directorul Institutului Naţional pentru Radu Ciuceanu, Director al Institutului Naţional
Studiul Totalitarismului, dr. Dragoş Zamfirescu, pentru Studiul Totalitarismului, prof. univ. dr.
Remus Macovei, preşedintele Asociaţiei Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Constantin Hlihor,
Naţionale Cultul Eroilor – Constanţa, fostul prof. univ. dr. Alexandru Radu, prof. univ. dr.
prim-ministru Petre Roman, conf. univ. dr. Lorin Florin Negoiță, dr. Constantin Corneanu, lector
Fortuna, dr. Florin Şperlea, fostul preşedinte univ. dr. Adrian Niculescu, Claudiu Iordache,
al României Emil Constantinescu, profesorul Director general al IRRD.
N.S. Dumitru, revoluţionarul Adrian Niculae,
scriitorul Alecu Ivan Ghilia. 2011: România 1990 – 1991. Analiză
asupra vieţii politice, economice, sociale
2009: IRRD a marcat aniversarea a 20 şi a relaţiilor internationale a fost tema
de ani de la izbucnirea Revoluţiei Române din simpozionului organizat de IRRD la 20 decembrie
Decembrie 1989 prin organizarea simpozionului 2011, la Fundaţia Europeană Titulescu. În cadrul
– După 20 de ani: Revoluţia Română din manifestării au rostit alocuţiuni domnii: Ion
Decembrie 1989; certitudini şi controverse –, Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD,
la data de 17 decembrie 2009. Acţiunea a avut loc Claudiu Iordache, Director general al IRRD, prof.
la Parlamentul României. Au luat cuvântul: Ion univ. dr. Eugen Dijmărescu, prof. univ. dr. Daniel
Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, Barbu şi fostul prim-ministru Petre Roman. La
preşedintele Senatului Mircea Geoană, senatorul simpozion au participat, printre alţii, prof. univ.
Sergiu Nicolaescu, Claudiu Iordache, Directorul dr. Dumitru Mazilu, Cazimir Ionescu, Gelu Voican
general al IRRD, omul politic Radu Câmpeanu, Voiculescu, membri ai Colegiului Naţional,
prof. univ. dr. Petre Roman, actorul Dorel Vişan, precum şi membri ai Consiliului Ştiinţific al IRRD,
prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Mircea Brenciu, reprezentanţi ai asociaţiilor de revoluţionari,
Gelu Voican Voiculescu, Mircea Duzineanu, istorici, reprezentanţi ai mass-media etc.

2012: În cursul zilei de 20 decembrie

2012, IRRD a organizat în Aula Ministerului
Culturii și Patrimoniului Național simpozionul
omagial: Revoluție și Istorie. La manifestare au
luat cuvântul: președintele Colegiului Naţional
al IRRD, Ion Iliescu, prof. univ. dr. Adrian
Cioroianu, acad. Dan Berindei, Claudiu Iordache,
Director general al IRRD, revoluţionarul Dumitru
Dincă, acad. Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr.
Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Gelu
Voican Voiculescu.
2013: Revoluţia Română din Decembrie 2013

1989 în context european a fost tema simpo-
zionului omagial organizat de IRRD la 19 Maria Cătănuş, dr. Alexandru Grigoriu şi dr.
decembrie 2013. Manifestarea s-a desfășurat Constantin Corneanu. Au fost prezenţi, printre
la Senatul României, sala Constantin Stere. În alţii, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD,
cadrul evenimentului au fost prezentate o serie Ion Iliescu, Claudiu Iordache, Director general
de comunicări ştiinţifice de către prof. univ. dr. al IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu,
Adrian Pop, prof. univ. dr. Constantin Hlihor, director adjunct al IRRD, istorici, jurnalişti şi
dr. Liviu Ţăranu, dr. Florian Banu, dr. Ana- revoluţionari.
Simpozioane tematice
2006: Începând cu luna mai a anului Cristian Matenciuc, comandor (r) Dan Stănescu,
2006, IRRD demarează proiectul Ceauşescu comandor (r) Mircea Militaru, comandor (r) St.
la Târgovişte. 22-25 decembrie 1989, având Boborel, general (r) Andrei Kemenici, colonel (r)
ca scop dobândirea unei imagini obiective Ioan Mareş, general (r) Ion Nistor, Jean Tănase,
asupra Revoluţiei Române din Decembrie 1989. maior (r) Toma Ion Zamfir, maior (r) Corneliu
Proiectul s-a desfăşurat în două etape: Sorescu, maior (r) Condrea Daniel.
● Simpozion: De la reţinere până la
proces. Acţiunea a fost organizată de IRRD în 2008: 18 ani de la înfiinţarea Consiliului
cursul zilei de 17 mai 2006. Au participat, printre Provizoriu de Uniune Naţională a fost tema
alţii: Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional mesei rotunde organizate de IRRD în ziua de 12
al IRRD, fostul prim-ministru Petre Roman, prof. februarie 2008. Printre vorbitori s-au numărat: Ion
univ. dr. Dumitru Mazilu, viceamiral (r) Dinu Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al IRRD,
Ştefan, acad. Răzvan Theodorescu, conf. univ. dr. prof. univ. dr. Ioan Scurtu, directorul adjunct al
Lorin Fortuna, maior Ion Enache, colonel (r) Şt. IRRD, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Claudiu
Conţ, revoluţionarul Petre Ştirbescu, colonel (r) Iordache, Director general al IRRD, conf. univ.
Ion Mareş, lt. col. (r) Ion Ţecu, general (r) Andrei dr. Lorin Fortuna, Radu Câmpeanu, Eugenia
Kemenici, lt. col. (r) Ion Boboc. Iorga, Nica Leon, Ion Mânzatu. Dezbaterea a
● Simpozion: Procesul. Evenimentul a avut loc la Palatul Parlamentului.
fost organizat de IRRD în data de 21 iunie 2006.
Au participat: Gelu Voican Voiculescu, fostul 2009: IRRD a organizat în cursul zilei
prim-ministru Petre Roman, general (r) Mugurel de 26 noiembrie 2009 o reuniune omagială
Florescu, colonel (r) Ionel Boeru, comandor (r) dedicată fenomenului revoluţionar din Europa

IRRD 2004-2014
2011: IRRD şi Fundaţia Europeană

Titulescu au organizat, în cursul zilei de 18 mai
2011, simpozionul 1991: Constituţia României,
dedicat aniversării a 20 de ani de la adoptarea
proiectului noii Constituţii a României, la 8
decembrie 1991. Cu această ocazie au susţinut
comunicări: Ion Iliescu, preşedinte al Colegiului
National al IRRD; prof. univ. dr. Florin Bucur
Vasilescu, fost membru al comisiei de elaborare
a Constituţiei; prof. univ. dr. Dumitru Mazilu,
fost prim vicepreşedinte al CFSN, prof. univ. dr.
Ioan Muraru, Avocatul Poporului, prof. univ. dr.
2009 Nicolae Popa, fost preşedinte al Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, prof. univ. dr. Valer Dorneanu,
anului 1989, precum şi împlinirii a 20 de ani fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, fost
de la Revoluţia Română din Decembrie 1989. preşedinte al Consiliului Legislativ, prof. univ.
Evenimentul a fost găzduit de Fundaţia Europenă dr. Adrian Năstase, fost preşedinte al Camerei
Titulescu. Au participat, printre alţii: ambasadori Deputaţilor, preşedintele Consiliului Naţional
acreditaţi la Bucureşti din Azerbaidjan, Belarus, al PSD, Marian Enache, fost vicepreşedinte
Bosnia-Herţegovina, Canada, Cehia, Cipru, al Camerei Deputaţilor, membru al Adunării
Republica Elenă, Germania, Italia, Kazahstan, Constituante, prof. univ. dr. Oliviu Gherman, fost
Lituania, Macedonia, Regatul Unit al Marii preşedinte al Senatului, prof. univ. dr. Gheorghe
Britanii şi Irlandei de Nord, Republica Moldova, Dumitraşcu, fost senator al FSN/FDSN/PDSR,
Polonia, Serbia, Turcia şi Ucraina; Ion Iliescu, membru al Adunării Constituante, prof. univ.
preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, dr. Lorin Fortuna, fost preşedinte al Frontului
fostul prim-ministru Petre Roman, acad. Răzvan Democratic Român. Moderatorul acestei mese
Theodorescu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, rotunde a fost prof. univ. dr. Ion Calafeteanu,
regizorul Sergiu Nicolaescu. directorul adjunct al IRRD. La dezbatere au
participat Directorul general al IRRD, Claudiu
2010: Simpozion, Craiova – Rolul Iordache, fostul prim-ministru Petre Roman,
istoriei revoluţiilor în societatea românească Gelu Voican Voiculescu, ambii membri ai
de-a lungul timpului. Personalităţile marcante Colegiului Naţional al IRRD, academicieni, foşti
ale acestora. Evenimentul a fost organizat de ambasadori, jurnalişti.
IRRD în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană
Alexandru şi Aristia Amandin Craiova, Consiliul
Judeţean Dolj şi Grupul de Iniţiativă Ecologică.
Temele dezbătute în cadrul simpozionului s-au
referit la istoria modernă a revoluţiilor la români şi
locul ocupat în conştiinţa naţională, la schimbările
profunde declanşate de-a lungul istoriei de
revoluţiile politice, culturale şi tehnologice şi
“revoluţiile” ca instrumente ale schimbării. IRRD
a fost reprezentat la simpozion de către domnul
Ion Iliescu, președintele Colegiului Național al
IRRD, și prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director
adjunct al IRRD. Manifestarea a avut loc la 9
decembrie 2010.
2011

Simpozioane internaţionale
2007, Târgovişte, în colaborare cu

Universitatea Valahia, 1989 – an decisiv în
istoria Europei, cu participarea unor istorici şi
specialişti din ţară şi din Franţa, SUA, Bulgaria,
Polonia, Cehia, Serbia, Slovacia, Germania,
Ungaria, Republica Moldova.
2008, Piteşti, în colaborare cu
Universitatea din Piteşti, Accentuarea crizei de
regim în statele est-europene.1980-1990, cu
participarea a opt istorici din străinătate.
2009, Timişoara, în colaborare cu
Universitatea de Vest, Evoluţii politice în
Europa. 1989-2009, cu participarea unor istorici
din Bulgaria, Republica Moldova, Germania,
Turcia şi Ungaria. Piteşti, 2008
CAPITALELE REVOLUŢIEI
Braşov, 2010 Sibiu, 2010
municipiu), la Facultăţile de Istorie din Constanţa

IRRD şi-a propus cercetarea trecutului
şi Botoşani, la Timişoara (în colaborare cu
imediat, a dovezilor, mărturiilor şi faptelor
Memorialul Revoluţiei), la Ploieşti, Galaţi,
celor ce s-au revoltat împotriva regimului
Slatina, Târgovişte, Lugoj (în colaborare cu
ceauşist. Sub genericul „Capitalele Revoluţiei”,
asociaţiile de revoluţionari), Sibiu, Braşov şi Iaşi
la Turnu Severin (în cadrul cursurilor de vară ale
au avut loc dezbateri privind Revoluţia Română
profesorilor de istorie), la Braşov (împreună cu
din Decembrie 1989 în localităţile respective.
Societatea Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură din

IRRD 2004-2014
CONFERINŢE PUBLICE, DEZBATERI, MESE ROTUNDE
Institutul Revoluției Române din Decem-

brie 1989 a inițiat și s-a implicat, alături de alte
instituții de cercetare, în diverse demersuri și
proiecte științifice, pentru promovarea în spațiul
public a unei imagini obiective asupra Revoluției
Române din Decembrie 1989.
2006: Preliminarii ale Revoluţiei

Române din Decembrie 1989 a fost tema
simpozionului organizat de IRRD în cursul zilei
de 28 martie 2006. Moderatorii manifestării
au fost domnii: prof. univ. dr. Marian Cojoc 27 martie 2007
şi ambasadorul Marian Enache. Cuvântul de
deschidere l-a rostit Ion Iliescu, preşedintele Revoluţia din Decembrie 1989 şi Raportul
Colegiului Naţional al IRRD. La dezbatere au Comisiei prezidenţiale pentru analiza dicta-
participat: prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, acad. turii comuniste din România. Manifestarea a
Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. Petre Roman, avut loc la Parlamentul României, sala Drepturilor
conf. univ. dr. Florin Anghel. Omului. Moderatorul mesei rotunde a fost Mircea
Suciu, redactorul şef al revistei Dosarele Istoriei.
2006: La sediul IRRD, în prezenţa unui Au luat cuvântul: istoricul Mircea Suciu, prof.
public interesant, a avut loc conferinţa-dezbatere univ. dr. Ioan Scurtu, directorul ştiinţific al IRRD,
pe tema – Revoluţia Română din Decembrie conf. univ. dr. Mihail Andreescu, regizorul Sergiu
1989 în manualele şcolare. La eveniment au Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu, Sorin
participat, printre alţii: prof. univ. dr. Marian Oprea, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, Claudiu
Cojoc, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, prof. univ. dr. Iordache, Director general al IRRD, acad.
Dumitru Mazilu, Ioan Chiper, Laura Căpiţă de la Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. Dumitru
Institutul pentru Ştiinţa Educaţiei. Mazilu, profesorul Mihai Iacobescu, maior
Florin Şperlea, colonel (r) Iordan Rădulescu,
2006: IRRD a organizat, în cursul zilei Virgil Hosu, preşedintele Asociaţiei ALTAR din
de 17 noiembrie 2006, dezbaterea publică – Timişoara, Ion Iliescu, preşedintele Colegiului
Rolul Frontului Democratic Român în cadrul Naţional al IRRD, viceamiral (r) Ştefan Dinu,
Revoluţiei Române din Decembrie 1989 –, în scriitorii Alecu Ivan Ghilia şi Mircea Brenciu,
colaborare cu Memorialul Revoluţiei Române lector univ. dr. Alexandru Oşca.
– Timişoara şi Asociaţia Victoria a Luptătorilor
în Revoluţia din Timişoara. Manifestarea a fost 2009: Revoluţia din Decembrie 1989
moderată de domnii: Claudiu Iordache, Director – certitudini şi controverse a fost tema mesei
general al IRRD, conf. univ. dr. Lorin Fortuna şi rotunde organizate de IRRD, în ziua de 13
prof. univ. dr. Miodrag Milin. Au luat cuvântul: mai 2009, la Muzeul Ţăranului Român din
Valentin Hurduc, Valentin Voicilă, Adrian Sanda, Bucureşti. La eveniment au luat parte, printre
Doru Ursulescu, George Burada. Evenimentul a alţii: foştii preşedinţi ai României, Ion Iliescu şi
fost găzduit de Consiliul Judeţean Timiş. Emil Constantinescu, fostul prim-ministru Petre
Roman, Claudiu Iordache, Directorul general al
2007: În cursul zilei de 27 martie 2007, IRRD, academicienii Dan Berindei şi Răzvan
IRRD a organizat masa rotundă cu tema – Theodorescu, istoricii Gheorghe Buzatu, Radu

Ciuceanu şi prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, Colegiului Național al IRRD, prof. univ. dr.
prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Gelu Voican Dumitru Mazilu, Petre Țurlea, Gelu Voican
Voiculescu, actorul Dorel Vişan, Cazimir Ionescu, Voiculescu, viceamiral (r) Ștefan Dinu, general
Nicolae Puiu Fesan, Traian Orban, regizorul (r) Nicolae Spiroiu, Dinu Zamfirescu, colonel
Cornel Mihalache. (r) Filip Teodorescu, general (r) Mircea Chelaru.
Dezbaterea, desfăşurată în 30 martie 2010, a vizat
2010: În primăvara anului 2010, IRRD vulnerabilitatea noului regim post-decembrist,
demarează proiectul Societatea Românească în dar și evenimentele din 19-20 martie 1990 de la
anul 1990, ce a constat într-o serie de dezbateri Târgu Mureș provocate de minoritatea maghiară.
ce au tratat situația socio-politică din România ♦ Masa rotundă: Alegerile din mai 1990.
anului 1990. Manifestările au atras interesul Evenimentul a fost organizat de IRRD în cursul
multor personalități ale vieții culturale românești, zilei de 12 mai 2012, la Senatul României. Au luat
fiecare masă rotunda bucurându-se de prezența cuvântul: prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director
unor istorici de renume, academicieni, politicieni, adjunct al IRRD, Mirko Atanackovic, fost consul
jurnaliști şi revoluţionari: general al Iugoslaviei la Timișoara, Ion Iliescu,
♦ Masa rotundă: Timişoara, martie 1990. președintele Colegiului Național al IRRD, fostul
Evenimentul a fost organizat de IRRD la sediul preşedinte Emil Constantinescu, prof. univ.
instituției, la 10 martie 2010. Au luat cuvântul: dr. Dumitru Mazilu, Gelu Voican Voiculescu,
prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct prof. univ. dr. Florin Negoiță, Radu Câmpeanu,
al IRRD, Ion Iliescu, președintele Colegiului fost lider PNL, revoluţionarul Dumitru Dincă,
Național al IRRD, acad. Răzvan Theodorescu, Cazimir Ionescu, prof. univ. dr. Radu Alexandru,
jurnalista Carmen Rădulescu, Radu Câmpeanu, viceamiral (r) Ștefan Dinu, conf. univ. dr. Lorin
fost lider PNL, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Fortuna, Ionuț Tatu, Florin Scalețchi, Ionel Cană.
Gelu Voican Voiculescu, fostul prim-ministru, Participanții la dezbatere au discutat despre
Petre Roman, acad. Dinu C. Giurescu, conf. univ. opțiunea populară și legitimitatea politică a
dr. Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Director noului regim, dar şi despre trecerea României de
general al IRRD, general (r) Mircea Chelaru, la dictatură la democrație.
istoricul Adrian Cioroianu și Cazimir Ionescu. ♦ Masa rotundă: 13-15 iunie 1990.
Participanții la dezbatere au analizat climatul Manifestarea a fost organizată în cursul zilei de
socio-politic din Timișoara anului 1990. 8 iunie 2010, la sediul IRRD. Au luat cuvântul
prof. univ. dr. Ion Calafeateanu, director adjunct
al IRRD, Ion Iliescu, președintele Colegiului
Național al IRRD, Cazimir Ionescu, acad. Răzvan
Theodorescu, Gelu Voican Voiculescu, jurnalista
Carmen Rădulescu, prof. univ. dr. Dumitru
Mazilu, fostul prim-ministru Petre Roman,
revoluţionarul Dumitru Dincă, conf. univ. dr.
Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Director
general al IRRD, generalul (r) Micea Chelaru,
Victor Babiciu, prof. univ. dr. Florin Negoiță,
lect. univ. dr. Adrian Niculescu și lect. univ. dr.
Alexandru Oșca. Dezbaterea a vizat evenimentele
din 13-15 iunie 1990 din București și alte orașe
ale țării, precum și impactul lor asupra evoluției
10 martie 2010
democratice a României.
♦ Masa rotundă: Târgu-Mureş, martie
1990. La manifestarea organizată de IRRD, la 2011: În ziua de 29 ianuarie 2011, la sediul
sediul instituţiei, în data de 30 martie 2010, au Consiliului judeţean Timiş, Asociaţia Victoria a
luat cuvântul: prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, luptătorilor în Revoluţie şi Institutul Revoluţiei
director adjunct al IRRD, Ion Iliescu, președintele Române din Decembrie 1989 au organizat o

IRRD 2004-2014
dezbatere în cadrul Simpozionului naţional

cu tema România încotro? La eveniment au
participat cercetători, profesori universitari,
revoluţionari, personalităţi din societatea civilă.
2011: Masa rotundă: Scrisoare către

prietenii mei români. Zece ani mai târziu.
În ziua de 26 mai 2011, IRRD a organizat în
cooperare cu Fundaţia Friedrich Ebert – România
şi Fundaţia Europeană Titulescu o masă rotundă
prilejuită de împlinirea a zece ani de la publicarea
scrisorii lui Gáspár Miklós Tamás către
intelectualii români, la 15 decembrie 2000. Au
participat la eveniment: Ion Iliescu, preşedintele
Colegiului Naţional al IRRD, precum şi Claudiu
Iordache, director general al IRRD şi director
adjunct Ion Calafeteanu, membri ai Colegiului
Naţional al IRRD, reprezentanţi ai mass-media,
istorici, foşti diplomaţi etc1.
2011: IRRD a organizat conferința 20

de ani de la Prăbuşirea Imperiului Sovietic –
«Lecţii» în retrospectivă în parteneriat cu Centrul
pentru Geopolitică şi Studii de Securitate din
cadrul Universităţii Europei de Sud-Est Lumina,
Facultatea de Ştiinţe Politice a Şcolii Naţionale
desfăşurat, în data de 17 mai 2012, la iniţiativa
de Studii Politice şi Administrative şi Institutul
prof. univ. dr. Aurel Papari, rectorul Universităţii,
Naţional pentru Studiul Totalitarismului, la data
conferinţa intitulată Adevăr şi mistificare în
de 21 noiembrie 2011, la sediul Universităţii de
Revoluţia Română. Revoluţie versus lovitură
Sud-Est Lumina. La manifestare au fost prezenţi:
de stat. Conferinţa a fost găzduită în amfiteatrul
Directorul general al IRRD, Claudiu Iordache,
Universităţii Andrei Şaguna. Au luat cuvântul din
directorul adjunct, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu,
partea IRRD: domnii Claudiu Iordache, Director
dr. Constantin Corneanu, alături de care s-au
general al IRRD, şi dr. Constantin Corneanu.
numărat istorici, profesori universitari, specialişti
în analiză geopolitică şi relaţii internaţionale.
2012: IRRD, în partenerat cu
Alocuţiunile au fost cuprinse într-un volum ce a
Departamenul de Istorie și Litere al Facultății de
fost publicat în anul 2012, la Editura Cetatea de
Științe Umaniste din Cadrul Universității Valahia
Scaun.
din Târgoviște, a organizat în cursul zilei de 7
iunie 2012 conferința-dezbatere intitulată Adevăr
2012: Cu prilejul manifestărilor
consacrate împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea şi mistificare în Revoluţia Română. Revoluţie
Universităţii Andrei Şaguna din Constanţa, s-a versus lovitură de stat. IRRD a fost reprezentat
de domnii Claudiu Iordache, Director general al
IRRD, și prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director
1. Revista CULTURA a reluat într-o formă prescurtată,
în numărul 340 din septembrie 2011, articolul apărut în
adjunct al IRRD.
numărul 36 al CAIETELOR REVOLUŢIEI ce avea drept
subiect masa rotundă desfăşurată în 26 mai 2011, cu 2012: Revoluţia şi istoria a fost tema
prilejul vizitei filosofului ungur Gáspár Miklós Tamás la conferinţei organizate la 31 octombrie de IRRD
Bucureşti (a se vedea http://revistacultura.ro/nou/2011/ în colaborare cu Asociaţia Club 22 Buzău.
09/g-m-tamas-scrisoare-catre-pri¬etenii-mei-romani-zece-
ani-mai-tarziu/). La manifestare au fost prezenţi prof. univ. dr.

Dumitru Mazilu, fostul prim-ministru Petre

Roman, membri ai Colegiului Naţional al IRRD,
personalităţi marcante ale Revoluţiei Române
din Decembrie 1989, directorul-adjunct al IRRD,
prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, oficialităţi ale
administraţiei publice locale, prefectul Gabriel
Dragoş-Baltă şi primarul oraşului Buzău,
Constantin Boşcodeală, precum şi revoluţionari,
membri ai Clubului 22 din Buzău. Evenimentul
s-a desfăşurat la Consiliul Judeţean Buzău.
2014: În zilele de 27 şi 28 martie 2014

s-a desfăşurat cea de-a patra ediţie a Conferinţei
Naţionale Comunismul Românesc (CNCR),
organizată de Consiliul Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi Institutul de
Istorie Nicolae Iorga. IRRD a fost reprezentat
de către conf. univ. dr. Ion Bucur, care a readus
în atenţia publicului modul în care s-au înfiinţat
în România primele partide politice după 22
decembrie 1989.
2014: IRRD a organizat o serie de

Conferințe publice, prin intermediul cărora
au fost analizate anumite particularităţi ale
Revoluţiei Române din Decembrie 1989:
♦ În cursul zilei de 19 martie 2014, IRRD
a organizat conferința publică dedicată apariției
numărului 50 al publicației Caietele Revoluției.
28 martie 2014
Evenimentul a avut loc la sediul IRRD, în
sala Liviu Corneliu Babeş. Au luat cuvântul:
Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional
al IRRD, Claudiu Iordache, Director general al
IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director
adjunct al IRRD, acad. Dan Berindei, preşedintele
Consiliului Ştiinţific al IRRD, membri ai
Colegiului Naţional şi ai Consiliului Ştiinţific,
revoluţionari. Discursul acestora s-a axat pe
eforturile Institutului de a oferi publicului larg o
imagine clară asupra fenomenului revoluţionar al
anului 1989, muncii depuse de către colectivul
IRRD, în vederea realizării revistei Caietele
Revoluţiei, dar şi asupra problemelor întâmpinate
în concretizarea acestui demers ştiinţific. La
manifestare au mai fost prezenţi: acad. dr. Dinu C.
Giurescu, acad. Răzvan Theodorescu, prof. univ.
dr. Dumitru Mazilu, Gelu Voican Voiculescu,
Adrian Sanda, prof. univ. dr. Constantin Hlihor,
prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, prof. univ. dr. 19 martie 2014

IRRD 2004-2014
Florin Negoiţă, deputatul Ionuţ Vulpescu, dr.

Vasile Buga, George Simion.
♦ IRRD a organizat la sediul instituției,
sala Liviu Corneliu Babeş, conferinţa publică cu
tema Statistica victimelor Revoluţiei Române –
Adevăruri şi interpretări noi privind victimele
Revoluţiei Române din Decembrie 1989. La
eveniment au luat cuvântul cercetătorii IRRD – dr.
Constantin Corneanu și dr. Alexandru Grigoriu,
Directorul general al IRRD, Claudiu Iordache,
prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct
al IRRD, şi prof. univ. dr. Dumitru Mazilu.
Manifestarea a avut loc la 29 mai 2014. Vorbitorii
s-au axat asupra contexul intern ce a determinat
declanșarea unor situaţii confuze în Decembrie
1989 pe străzile orașelor martir, precum şi asupra
intervenției brutale a forțelor de represiune ale
regimului Ceauşescu.
Române din Decembrie 1989. Dezbaterea, la

care au participat, printre alţii Claudiu Iordache,
Director general al IRRD, jurnalistul Cornel
Mihalache şi conf. univ. dr. Ioan Lorin Fortuna, a
fost moderată de prof. univ. dr. Ion Calafeteanu,
29 mai 2014 director adjunct al IRRD.
♦ În cursul zilei de 23 octombrie 2014,

IRRD a organizat o masă rotundă cu tema
Televiziunea Naţională. Decembrie 1989,
la sediul Institutului, în sala Liviu Corneliu
Babeş. Au luat cuvântul: prof. univ. dr. Dumitru
Mazilu, fostul prim-ministru al României,
Petre Roman, acad. Răzvan Theodorescu,
Cazimir Ionescu, Teodor Brateş, Teodor Holban
şi Florin Fărcăşanu, fost subofiţer în garda
militară a TVR în decembrie 1989. Vorbitorii
s-au axat asupra rolului decisiv pe care l-a jucat
Televiziunea Naţională în Decembrie 1989,
dar şi asupra miturilor ce s-au propagat în cei
23 octombrie 2014
25 de ani scurşi la de la izbucnirea Revoluţiei

DEMERSURI DE INFORMARE A PUBLICULUI TÂNĂR
respectiv naşterea şi motivaţia acestui efort de

În intervalul 2010-2012, IRRD a cercetare a unei pagini de istorie recentă.
organizat diverse întâlniri cu profesori de În cadrul evenimentului a fost prezentată,
istorie şi elevi de liceu pentru a oferi tinerei în premieră, o lucrare de sinteză intitulată
generații informații și date științifice asupra Revoluţia Română din 1989 pe înţelesul tuturor
Revoluției Române din Decembrie 1989. realizată de către profesorul de istorie Adrian Kali,
participant activ la Revoluţia de la Timişoara.
21 iulie 2010
2010: În ziua de 21 iulie 2010, un grup

de elevi, însoţiţi de prof. dr. Alexandru Ionescu,
preşedintele Ecomondia şi profesoara lor, Ionela
Gheorghe, din comuna Adunaţii Copăceni, judeţul
Giurgiu, s-au aflat într-o scurtă vizită la sediul
IRRD. Oaspeţii au fost primiţi de către Directorul
general al IRRD, Claudiu Iordache, care a făcut 2012: În perioada 3-7 septembrie, în
o prezentare a activităţilor Institutului, precum şi campusul Universităţii Bioterra, din localitatea
o scurtă istorie a ceea ce au însemnat zilele din Comorova, judeţul Constanţa, s-a desfășurat
Decembrie 1989. Școala de Vară a Revoluţiei Române din
Decembrie 1989, organizată de IRRD şi
2011: În cursul zilei de 7 decembrie 2011, Secretariatul de Stat pentru Problemele
IRRD a fost gazda unei întâlniri cu un grup de Revoluţionarilor. La eveniment au participat
profesori de istorie din sectorul 5, sub coordonarea grupuri de elevi desemnaţi de către Inspectoratele
şi îndrumarea inspectorului de specialitate Mihai Şcolare judeţene din Oraşele Martir ale Revoluţiei
Manea de la ISMB. Întâlnirea de lucru a avut Române din Decembrie 1989 – Braşov, Arad,
drept obiectiv cunoaşterea activităţii IRRD, a Craiova, Brăila, Constanţa, Cluj-Napoca,
volumelor sale ştiinţifice şi publicistice, precum Reşiţa, Cugir, Caransebeş, Târgu-Mureş, Sibiu,
şi lămurirea unor aspecte, mai mult sau mai puţin Târgovişte. La finalul Şcolii de Vară s-au acordat
controversate, legate de Anul Revoluţionar 1989 diplome de participare cursanţilor şi profesorilor
în România şi în lume. Celor 60 de dascăli le-a lor şi a fost analizată importanţa Revoluţiei
fost prezentată activitatea Institutului de către Române din Decembrie 1989 pentru dezvoltarea
Directorul general al IRRD, Claudiu Iordache, ulterioară a României pe linia democraţiei şi a

IRRD 2004-2014
EXPOZIŢII
- Un Crăciun însângerat, în colaborare

În paralel cu demersurile ştiinţifice şi
producţiile editoriale, IRRD s-a implicat şi în cu Uniunea Artiştilor Plastici, o retrospectivă
alte activităţi culturale, organizând o serie de a creaţiilor dedicate Revoluţiei cu participarea
expoziţii ce au avut ca temă centrală Revoluţia a cca 30 de pictori şi sculptori din ţară şi din
şi sacrificiul celor care şi-au dat viaţa în numele străinătate;
libertăţii: - Revoluţia văzută de copiii născuţi după
Revoluţie, cu participarea elevilor de la liceele de
artă Tonitza şi D. Paciurea;
- Recviem pentru martiri, retrospectivă
tematică a artistului Alecu Ivan Ghilia;
- Altar 1989, pictură de Mihai Olteanu din
Timişoara;
- Remember 1989, expoziţie de fotografii;
- Cu peniţa în slujba Baricadei, desene
satirice, de Leonte Năstase, din Constanţa.
- România Decembrie 1989. Expoziția a
fost organizată de IRRD în colaborare cu instituții
prestigioase precum: Ministerul Culturii, Cultelor
31 ianurie 2007 și Patrimoniului Național, Muzeul Național
al României, Muzeul Militar Național Regele
Ferdinand I, Muzeul Banatului, Societatea
Română de Radiodifuziune, Centrul Cultural
Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare.
1 martie 2007
Expoziţia „ALTAR 1989” 1 iulie 2008

LANSĂRI DE CARTE
Editura Institutului Revoluţiei Române

din Decembrie 1989 a publicat şi promovat
numeroase lucrări importante despre Revoluţia
Română din Decembrie 1989
2006: Volumul Revoluţia Română din

Decembrie 1989 în context internaţional, semnat
de prof. univ. dr. Ioan Scurtu a fost lansat în
cadrul dezbaterii organizate de IRRD cu tema –
Revoluţia Română între literatură şi istorie.
Stadiul abordărilor editoriale. Aceasta a fost
prima carte purtând sigla Editurii IRRD. La acest
dublu eveniment au luat cuvântul: acad. Florin
Constantiniu, prof. univ. dr. Ioan Chiper, Marian
Oprea, general (r) Mihail E. Ionescu, prof. univ.
dr. Alesandru Duţu, viceamiral (r) Dinu Ştefan,
conf. univ. dr. Lorin Fortuna, lector univ. dr.
Adrian Niculescu, Gelu Voican Voiculescu şi
Florin Müller.
2007: IRRD a lansat, în cursul zilei de

29 mai 2007 lucrarea Revoluţia din Decembrie 2008: IRRD, în colaborare cu Societatea
1989. Cronologie, volum semnat de prof. univ. Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură Cincinat
dr. Alesandru Duţu. Evenimentul a fost găzduit Pavelescu din municipiul Braşov, a organizat
de Librăria Mihail Sadoveanu, din Bucureşti. Au lansarea cărţii Martirul semnată de Mircea
participat, printre alţii: Claudiu Iordache, Director Brenciu. Evenimentul a fost găzduit de Galeriile
general al IRRD, conf. univ. dr. Lorin Fortuna, Kron – Art. Au participat, printre alţii: Claudiu
revoluţionarul Dumitru Dincă, scriitorul Alecu Iordache, Director general al IRRD, prof. univ.
Ivan Ghilia, acad. Dinu C. Giurescu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, director adjunct al IRRD,
dr. Dumitru Mazilu, lector univ. dr. Alexandru editorialiştii Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor
Oşca. Popescu, Bela Henter, Claudiu Mitan, Iulian
Cătălin, Mircea Sevaciu.
2007: În perioada 17-20 decembrie 2007,
IRRD a participat la Salonul de carte Polemos. 2008: IRRD a fost prezent la cea de-a IV-a
Evenimentul a avut loc la Galeria Artelor a ediţie a Salonului de carte Polemos. Manifestatea
Cercului Militar Naţional. Editura IRRD a a avut loc în perioada 22-25 octombrie 2008, la
prezentat, în cadrul acestei manifestări, cele mai Cercul Militar Naţional, Galeria Artelor. Alături
recente producţii editoriale, între care volumele: de numeroase edituri, Editura IRRD a prezentat
Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context cele mai noi producţii editoriale, între care:
internaţional, – autor prof. univ. dr. Ioan Scurtu La Révolution Roumaine de 1989, autor Ioan
şi Revoluţia din Decembrie 1989.Cronologie, – Scurtu; 1989 – An decivis în istoria Europei,
autor Alesandru Duţu. coordonator Alexandru Oşca; Martirul, – autor

IRRD 2004-2014
Mircea Brenciu, Revoluţia din Decembrie 1989 şi

integrarea europeană a României, – coordonator
Ion Calafeteanu. În cadrul Salonului de carte,
IRRD a organizat şi lansarea volumului Cum
mi-am petrecut Revoluţia în Ministerul Apărării
Naţionale, de Grigore Buciu.
2009: În ziua de 8 mai 2009, la Muzeul de

Artă din Timişoara, a avut loc lansarea volumului
Lumea bună a Balconului, semnat de publicistul
Titus Suciu. În cadrul acestui eveniment, criticul
literar Cornel Ungureanu, Claudiu Iordache,
Directorul general al IRRD şi conf. univ. dr. Lorin 17 septembrie 2009
Fortuna au vorbit despre însemnătatea cărţii în
spaţiul publicistic românesc. dr. Dumitru Otovescu, prof. univ. dr. Alesandru
Duţu, Sorin Damean, prof. univ. dr. Dumitru
2009: Lansarea volumului Reconcilierea, Mazilu, conf. univ. dr. Mihail Andreescu.
autor Corneliu Vlad, a avut loc în luna septembrie
a anului 2009, la Fundaţia Europeană Titulescu. 2010:
La acest eveniment, organizat de IRRD, au ♦ IRRD a participat la cea de-a VI-a
participat, printre alţii: Ion Iliescu, preşedintele ediţie a Salonului de carte Polemos – istorie,
Colegiului Naţional al IRRD, fostul prim- ştiinţe politice, securitate şi apărare, organizat de
ministru Petre Roman, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Editura Militară şi Societatea Scriitorilor Militari,
membrii ai Colegiului Naţional şi ai Consiliului cu un stand de carte cu publicaţii, cărţi şi materiale
Ştiinţific ale IRRD. despre Revoluţia Română din Decembrie 1989.
Joi, 21 octombrie 2010, IRRD a lansat a doua
2009: În ziua de 22 octombrie 2009, la ediţie a Cronologiei, de Alesandru Duţu. La
Salonul de carte Polemos – deschis la Galeria eveniment au luat cuvântul: prof. univ. dr. Ion
Artelor a Cercului Militar Naţional – a avut Calafeteanu, director general adjunct al IRRD,
loc lansarea volumelor: Revoluţia Română din lect. univ. dr. Alexandru Oşca, prof. univ. dr.
Decembrie 1989 în context internaţional – autor Dumitru Mazilu, membru în Colegiul Naţional,
Ioan Scurtu şi Revoluţia Română în Bucureşti precum şi autorul. Au fost prezenţi istorici,
– autori Mihail Andreescu şi Ion Bucur. Au cercetători, ziarişti, revoluţionari, membri ai
vorbit istoricii: Petre Otu şi Ion Calafeteanu. În Colegiului Naţional al IRRD între care Cazimir
cadrul aceluiaşi târg de carte, în cursul zilei de Ionescu, Claudiu Iordache, Director general al
23 octombrie, a fost lansată cartea Reconcilierea, IRRD, Dorel Vişan şi Emil Cico Dumitrescu.
semnată de publicistul Corneliu Vlad. Volumul a
fost prezentat de prof. univ. dr. Ion Calafeteanu.
2009: Facultatea de Ştiinţe Socio Umane

a Universităţii din Craiova a fost gazda lansării
lucrărilor: Revoluţia Română din Decembrie
1989 în context internaţional – autor Ioan Scurtu
şi Revoluţia din Decembrie 1989 în Banat –
coordonator lector univ. dr. Alexandru Oşca.
Activitatea a avut loc în cadrul simpozionului cu
tema – Crizele în istoria umanităţii – , organizat
de Facultatea de Istorie a Universităţii Craiova. La
acest dublu eveniment au participat, printre alţii:

♦ IRRD, Biblioteca Judeţeană Alexandru Colegiului Național al IRRD, printre care Gelu
şi Aristia Aman din Craiova, în parteneriat cu Voican Voiculescu şi Cazimir Ionescu.
Consiliul Judeţean Dolj şi Grupul de Iniţiativă ♦ Lansarea cărții semnate de prof.
Ecologică au organizat, la 9 decembrie 2010, univ. dr. Dumitru Mazilu – Revoluţia Română.
la Craiova, simpozionul Rolul revoluţiilor în Zile şi nopţi de dramatism şi speranţă – a fost
societatea românească de-a lungul timpului. organizată de IRRD în data de 15 aprilie 2011, la
Personalităţile marcante ale acestora. În sediul Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir.
aceeași zi au fost lansate volumele: După 20 de Volumul a fost prezentat de către prof. univ. dr. Ion
ani – 1989. An de cotitură în istoria naţională Calafeteanu, director ştiinţific al IRRD, precum şi
şi în viaţa internaţională – autor Ion Iliescu; de către prof. univ. dr. Constantin Hlihor, decanul
Ideea de revoluţie la români – autor Ionuţ Facultăţii de Istorie a Universităţii Creştine
Şerban; Revoluţia Română din Decembrie 1989. Dimitrie Cantemir.
Cronologie, ediţia a II-a – autor Alesandru Duţu ♦ Vineri, 27 mai 2011, Gruparea de
și Revoluţia Română din Decembrie 1989. Mesaj Jandarmeria Mobilă Tomis din Constanţa a fost
pentru România” – autor Daniela Osiac. gazda lansării volumului de documente intitulat
Revoluţia Română în Dobrogea, apărut la Editura
IRRD, sub semnătura prof. univ. dr. Marian Cojoc.
2011:
La eveniment au participat directorul adjunct al
♦ Volumul Dicţionar General al Revoluţiei
IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, directorul
Române din Decembrie 1989, coordonat de prof.
executiv al Şcolii Doctorale în domeniul istoriei
univ. dr. Gheorghe Sbârnă şi Valentin Marin,
din Universitatea Ovidius, prof. univ. dr. Valentin
a fost lansat de IRRD la Fundaţia Europeană Ciorbea, comandantul Brigăzii 9 Mecanizate
Nicolae Titulescu, în data de 24 februarie 2011, Mărăşeşti, general Vasile Hermeneanu, directorul
în prezenţa preşedintelui Colegiului Naţional Arhivelor Naţionale Constanţa, dr. Virgil
al IRRD, Ion Iliescu, precum şi a Directorului Coman.
general al IRRD, Claudiu Iordache. La eveniment ♦ În perioada 26-30 mai 2011, IRRD
au participat şi membrii Colegiului Naţional a fost prezent la Salonul de carte Bookfest cu
al IRRD, Gelu Voican Voiculescu şi Cazimir un număr 31de titluri. În cadrul manifestării,
Ionescu, istorici, jurnalişti. IRRD a lansat lucrările Dicţionar general al
♦ IRRD a lansat în data de 17 martie Revoluţiei Române din Decembrie 1989, autori
2011, la librăria Mihail Sadoveanu, volumul Gheorghe Sbârnă şi Valentin Marin, şi Revoluţia
‘‘Mămăliga’’ a explodat ! Decembrie 1989, română. Zile şi nopţi de dramatism şi speranţă –
semnat de Sergiu Nicolaescu. Cartea a fost autor Dumitru Mazilu. Au participat membri ai
prezentată de președintele Colegiului Naţional al Colegiului Naţional şi ai Consiliului Ştiinţific ale
IRRD, Ion Iliescu, acad. Dan Berindei și prof. IRRD, cercetători, membri ai organizaţiilor de
univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al revoluţionari, vizitatori ai Salonului de carte.
IRRD. Evenimentul a fost onorat de membri ai ♦ În perioada 25-29 octombrie 2011, IRRD
a participat la a VII-a ediţie a Salonului de Carte
Polemos – Istorie, Ştiinţe Politice, Securitate şi
Apărare, organizat de Editura Militară la Galeria
Artelor, din cadrul Cercului Militar Naţional.
Cu această ocazie, IRRD a lansat o nouă lucrare
dedicată izbucnirii Revoluţiei Române la
Timişoara (16-22 decembrie 1989) – Dincolo
de Rubicon, semnată de lect. univ. dr. Alexandru
Oşca. Voumul a fost prezentat de conf. univ. dr.
Lorin Fortuna.
Directorul adjunct al IRRD, prof. univ. dr.
Ion Calafeteanu, a prezentat publicului volumul
intitulat Evoluţii politice în Europa, coordonat de
conf. univ. dr. Lorin Fortuna.

IRRD 2004-2014
Lucrarea Constituţia României (1991).

Documente (vol. I), ediţie îngrijită de lect. univ. dr.
Teodora Stănescu-Stanciu şi Gheorghe Neacşu a
fost prezentată de prof. univ. dr. Dumitru Mazilu.
Au vorbit despre volumul jurnalistului
Dan Scutaru intitulat Naşterea „Puterii a patra”
Gelu Voican Voiculescu şi a dr. Constantin
Corneanu.
Lansările de carte ale IRRD s-au bucurat
de prezenţa unor membri ai Colegiului Naţional
şi Consiliului Ştiinţific ale IRRD, a Directorului
general al IRRD, Claudiu Iordache, a unor
cercetatori, istorici, profesori universitari, cadre ● 31 mai 2012 – Poeții Revoluției.
militare, ziarişti, precum şi a numeroşi vizitatori Timişoara Decembrie 1989, autor Titus Suciu și
ai Salonului de Carte Polemos. Dincolo de Rubicon, autor Alexandru Oșca. Au
♦ În ziua de 24 noiembrie 2011, în cadrul luat cuvântul autorii și Claudiu Iordache, Director
manifestărilor consacrate evocării Revoluţiei din general al IRRD și Ion Calafeteanu, Director
Decembrie 1989, s-a organizat lansarea cărţilor general adjunct al IRRD;
Dincolo de Rubicon. 1989 – Timişoara – 1990 ● 1 iunie 2012 – Constituția României
(autor Oşca Alexandru) şi Poeţii Revoluţiei (autor 1991. Documente (vol. II), coordonat de Teodora
Titus Suciu). Activitatea a avut loc la Muzeul Stănescu Stanciu și Gheorghe Neacșu. Au
Banatului din Timişoara, din incinta Cetăţii participat: președintele Colegiului Naţional al
Timişoarei. Iniţiativa a aparţinut Asociaţiei IRRD, Ion Iliescu, Claudiu Iordache, Director
ALTAR ’89. Din partea IRRD au participat lect. general al IRRD, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu
univ. dr. Alexandru Oşca şi directorul general și Gelu Voican Voiculescu;
adjunct, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu. Despre ● 2 iunie 2012 – Oamenii Revoluției,
cărţile lansate au vorbit autorii, criticul literar lucrare coordonată de Ioana Ciodaru Ceaușescu și
Cornel Ungureanu, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, volumul Și totuși revoluția – autor Corneliu Vlad.
prof. dr. Dumitru Tomoni, conf. univ. dr. Lorin Au vorbit despre lucrări Claudiu Iordache, Ion
Fortuna, Virgil Hosu, Ioan Savu. Calafeteanu, Viorel Domenico, Dumitru Roman,
Alexandru Mironov, membru al Colegiului
2012: Național al IRRD și generalul (r) Nicolae Spiroiu.
♦ În ziua de 15 martie 2012, la Librăria Au asistat jurnalişti, vizitatori ai Salonului de carte.
Mihail Sadoveanu, IRRD a lansat volumul, ♦ IRRD a participat, în perioada 24-
coordonat de Ioana Ciodaru Ceauşescu Oamenii 27 octombrie 2012, la cea de-a VIII-a ediţie a
Revoluţiei – o antologie de interviuri şi mărturii Salonului de Carte Polemos – Istorie, Ştiinţe
ale participanţilor la Revoluţia Română din Politice, Securitate şi Apărare, la Galeria Artelor
Decembrie 1989. La lansarea volumului au din cadrul Cercului Militar Naţional. Evenimentul
participat Ion Iliescu, preşedintele Colegiului s-a înscris între manifestările prin care Editura
Naţional al IRRD, acad. Dinu C. Giurescu, Militară a celebrat Ziua Armatei Române. În cadrul
jurnalistul Corneliu Vlad, Claudiu Iordache, acestei manifestări, IRRD a lansat joi, 25 octombrie,
Directorul general al IRRD, prof. univ. dr. Ion lucrarea Revoluţia pe înţelesul detractorilor, de
Calafeteanu, director adjunct al IRRD, membri ai Titus Suciu, prezentată de către prof. univ. dr.
Colegiului Naţional şi ai Consiliului Ştiinţific al Dumitru Mazilu, membru al Colegiului Naţional al
IRRD, cercetători, istorici, profesori, membri ai IRRD si de dr. Alexandru Oșca.
organizaţiilor de revoluţionari. ♦ Volumul Revoluţie şi destin, semnat
♦ IRRD a participat la cea de-a șaptea de Gheorghe Dumitraşcu, a fost cea de-a doua
ediție a Salonului Internațional de carte Bookfest. lucrare apărută sub auspiciile IRRD şi a fost
Au fost organizate următoarele lansări de prezentată de către jurnalista Carmen Rădulescu
carte: şi de dr. Constantin Corneanu. La manifestări au

participat Directorul general al IRRD, Claudiu

Iordache, membri ai Colegiului Naţional şi
Consiliului Ştiinţific, cercetători, istorici,
profesori, personalităţi ale vieţii culturale şi
ştiinţifice româneşti, cadre militare, jurnalişti.
2013:
♦ IRRD a organizat la 26 februarie 2013,
în parteneriat cu Fundația Europeană Titulescu,
lansarea volumelor: „Amorsarea” Revoluției.
România anilor ’80 văzută prin ochii Securității”
(autor Florian Banu) şi Românii în „Epoca de
aur” corespondență din anii ’80 (autor: Liviu
Țăranu). Volumele au fost prezentate de fostul
președinte al României, Ion Iliescu și dr. Dinu
Zamfirescu, membru al Colegiului CNSAS.
Lansarea-dezbatere a fost moderată de către
directorul științific al IRRD, prof. univ. dr. Ion
Calafeteanu.
♦ IRRD, în parteneriat cu Fundația
Europeană Titulescu, a lansat în cursul zilei de
27 martie 2013 volumul Constituțiile României.
Studii, coordonat de prof univ. dr. Gheorghe
Sbârnă. La eveniment au luat cuvântul: prof. univ.
dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD,
președintele Colegiului Naţional al IRRD, Ion
Iliescu, prof. univ. dr. Ioan Muraru, prof. univ. dr. ♦ Joi, 30 mai 2013, IRRD a organizat
Gheorghe Sbârnă, lect. univ. dr. Cezar Stanciu, lansarea volumului colectiv Prăbuşirea
prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Imperiului Sovietic. „Lecţii” în retrospectivă,
Constantin Vlad, prof. univ. dr. Oliviu Gherman, coordonat de prof. univ. dr. Adrian Pop şi dr.
fost preşedinte al Senatului României. Constantin Corneanu. Evenimentul a fost găzduit
♦ IRRD a organizat la 4 aprilie 2013
de Librăria Mihail Sadoveanu din Bucureşti.
lansarea volumului CARTEA REPRESIUNII.
Au prezentat volumul: președintele Colegiului
1989, semnat de lect. univ. dr. Ion Bucur.
Naţional al IRRD, Ion Iliescu, prof. univ. dr.
Manifestarea a fost găzduită de Librăria Mihail
Mihail E. Ionescu, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu,
Sadoveanu din București. Au luat cuvântul:
director adjunct al IRRD, prof. univ. dr. Adrian
Claudiu Iordache, director general al IRRD,
prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, prof. univ. dr. Pop și dr. Constantin Corneanu.
Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, dr. ♦ IRRD a lansat, în cursul zilei de 3 iunie
Alexandru Grigoriu și autorul. 2013, volumul Revoluţia Română din Decembrie
♦ IRRD a lansat miercuri, 24 aprilie 2013, 1989. Suport de Curs Universitar sub semnătura
volumul De cealaltă parte a Baricadei, semnat de conf. univ. dr. Alexandru Oşca. La acest eveniment,
jurnalistul militar Viorel Domenico. Evenimentul organizat în parteneriat cu Universitatea Creştină
a avut loc la librăria Mihail Sadoveanu, în Dimitrie Cantemir (UCDC), au luat cuvântul:
prezenţa unui public numeros format din istorici, președintele Colegiului Naţional al IRRD, Ion
cercetători, reprezentanți ai mass-media. Au luat Iliescu, prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Claudiu
cuvântul: Ion Iliescu, președintele Colegiului Iordache, Director general al IRRD, autorul și prof.
Național al IRRD, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, univ. dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD.
director adjunct al IRRD, prof. univ. dr. Dumitru ♦ IRRD a lansat la 17 octombrie 2013,
Mazilu, Gelu Voican Voiculescu, General (r) volumul România – săraca țară bogată, semnat
Niculae Spiroiu şi autorul. de prof. univ. dr. Dumitru Mazilu. Evenimentul

IRRD 2004-2014
a fost găzduit de Librăria Mihail Sadoveanu. Au de carte GAUDEAMUS. Evenimentul a avut

luat cuvântul: prof. univ. dr. Ioan Scurtu, prof. univ. loc în Pavilionul Central ROMEXPO. În cadrul
dr. Ion Calafeteanu, director adjunct al IRRD, prof. târgului, IRRD – care a avut stand propriu– a
univ. dr. Florin Negoiță, dr. Constantin Corneanu, organizat următoarele lansări de carte:
ambasador dr. Constantin Vlad, general (r) Mircea ● 20 noiembrie 2014 – Cartea Represiunii.
Chelaru și Gelu Voican Voiculescu, membru al 1989 (ediția a II-a revăzută și adăugită), autor conf.
Colegiului Naţional al IRRD. univ. dr. Ion Bucur. Au luat cuvântul: jurnalista
♦ IRRD a lansat volumul Cartea Lucia Hossu-Longin, Claudiu Iordache, Director
Represiunii. 1989 al istoricului, lect. univ. general al IRRD, prof. univ. dr. Adrian Cioroianu
dr. Ion Bucur în ziua de 7 noiembrie 2013, în şi autorul;
cadrul Salonului de carte Polemos, ediţia a IX-a, ● 21 noiembrie 2014 – O Revoluție
organizat de către Editura Militară, în parteneriat încarcerată, autor dr. Alexandru Grigoriu.
cu Cercul Militar Naţional din Bucureşti. Volumul a fost prezentat de prof. univ. dr.
Cartea a fost prezentată de: prof. univ. dr. Ion Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu,
Calafeteanu, director adjunct al IRRD, prof. univ. director adjunct al IRRD, dr. Cezar Stanciu. De
dr. Alexandru Oşca şi dr. Constantin Corneanu. asemenea, autorul – dr. Alexandru Grigoriu – a
vorbit despre subiectul prezentat în lucrare;
2014:
● 21 noiembrie 2014 Preşedintele
♦ Volumele Securitatea şi intelectualii
Colegiului Naţional al IRRD, Ion Iliescu, a
în România anilor ’80 (editor Liviu Ţăranu)
relansat cartea Destinul unui o de stânga. Amintiri
şi România şi războaiele minţii. Manipulare,
la Standul Editurii Litera. Au vorbit: Claudiu
propagandă şi dezinformare. 1978-1989 (editor
Iordache, Directorul General al IRRD, acad.
Florian Banu) au fost lansate de IRRD la 19
Razvan Theodorescu, Ionuţ Vulpescu şi autorul.
februarie 2014 în cadrul unei dezbateri organizate
● 22 noiembrie 2014 – Victorie
la sediul Fundaţiei Europene Titulescu. La acest
însângerată. Decembrie 1989, autor dr.
eveniment, organizat în parteneriat cu Fundaţia
Constantin Corneanu. Au vorbit: Ion Iliescu,
Europeană Titulescu şi Consiliul Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii, au luat cuvântul: preşedintele Colegiului Naţional al IRRD, prof.
Ion Iliescu, preşedintele Colegiului Naţional al univ. dr. Dumitru Mazilu, prof. univ. dr. Adrian
IRRD, dr. Dinu Zamfirescu, membru al Colegiului Cioroianu, dr. Florian Banu, precum şi autorul.
CNSAS, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, director
adjunct al IRRD, Claudiu Iordache, Director
general al IRRD, dr. Constantin Corneanu şi editorii
volumelor: dr. Florian Banu şi dr. Liviu Ţăranu.
♦ IRRD a participat la cea de-a X-a ediţie
a Salonului de Carte Polemos în perioada 15–18
octombrie 2014, la Galeria Artelor a Cercului
Militar Naţional. În cadrul acestui eveniment,
IRRD a organizat două lansări de carte. În cursul
zilei de joi, 16 octombrie, a avut loc lansarea
cărţii Exersând democraţia. Timişoara în post-
revoluţie, semnată de prof. univ. dr. Alexandru
Oşca. Au luat cuvântul prof. univ. dr. Ion
Calafeteanu, dr. Constantin Corneanu şi autorul.
Vineri, 17 octombrie a avut loc lansarea cărţii
Anul 1990. Partide, ideologii şi mobilizare
politică, semnată de conf. univ. dr. Ion Bucur. Au
luat cuvântul: prof. univ. dr. Bogdan Murgescu,
prof. univ. dr. Ion Calafeteanu şi autorul.
♦ În perioada 19-23 noiembrie 2014,
IRRD a participat la a XXI-a ediţie a Târgului

MANIFESTĂRI COMEMORATIVE
Cu prilejul Zilei Eroilor. Înălțarea,

Zilei Naționale. 1 Decembrie şi în zilele
de 17, 20 (Timişoara) şi 21, 22 Decembrie
(Bucureşti) au fost depuse an de an coroane
de flori la Monumentul Soldatului Necunos-
cut, Cimitirele şi Monumentele Eroilor din
1989.
16 decembrie 2006, Timişoara
13 mai 2010, Bucureşti,

Monumentul lui Ghilduş 1 decembrie 2012, Bucureşti
DIPLOME DE ONOARE
În semn de preţuire a participării la

Revoluţia Română din Decembrie 1989 şi
a activităţii desfăşurate pentru promova-
rea adevărului şi a idealurilor Revoluţiei
Române, IRRD a acordat Diplome de
Onoare: revoluţionarilor cu merite deose-
bite, personalităţilor marcante şi scriito-
rilor ce au tratat subiectul fenomenului
revoluţionar din Decembrie 1989.

IRRD 2004-2014
CATALOGUL PUBLICAŢIILOR
INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN
DECEMBRIE 1989
1) Ioan Scurtu, Revoluţia Română din Decembrie 1989 în context internaţional. Ediţii
în limbile română, franceză, engleză și spaniolă
2) Alesandru Duţu, Revoluţia din Decembrie 1989 – Cronologie, ediţia a II-a
3) 1989 – an decisiv în istoria Europei (culegere de studii). Ediţii în limbile română și
engleză
4) Procesul de la Timișoara, vol. III-IV, în colaborare cu Memorialul Revoluţiei. 16-22
decembrie 1989
5) Revoluţia din decembrie 1989 și integrarea europeană a României (culegere de
studii)
6) Grigore Buciu, Cum mi-am petrecut Revoluţia în Ministerul Apărării Naţionale
7) Mircea Brenciu, Martirul
8) Titus Suciu, Lumea bună a balconului
9) Lorin Fortuna (coordonator), Accentuarea crizei de regim în ţările socialiste
europene
10) Alexandru Oșca (coordonator), Revoluţia Română din Decembrie 1989 în Banat
11) Mihail M. Andreescu, Ion Bucur, Revoluţia Română din Decembrie 1989 în
București
12) Corneliu Vlad, Reconcilierea
13) Ion Calafeteanu, (coordonator) Revoluţia Română din Decembrie 1989 -
Documente
14) Activitatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (3 vol)
15) Mihai Iacobescu, Descătușarea
16) Raport de activitate 2004-2009 al IRRD
17) Dana Osiac, Revoluţia din decembrie 1989. Mesaj pentru România
18) Valentin Marin, Martirii Revoluţiei în date statistice
19) Gheorghe Sbârnă, Valentin Marin (coordonatori), Dicţionarul General al Revoluţiei
Române din Decembrie 1989
20) Ionuţ Șerban, Ideea de Revoluţie la români
21) Teodora Stănescu-Stanciu, Gheorghe Neacșu, Constituţia României 1991.
Documente (vol. I)
22) Teodora Stănescu-Stanciu, Ilustrarea unui eșec
23) Sergiu Nicolaescu, Mămăliga a explodat!
24) Oamenii Revoluţiei (coordonator Ioana Ceauşescu)
25) Dumitru Mazilu, Revoluţia Română, zile şi nopţi de dramatism şi speranţă
26) Marian Cojoc, Revoluţia Română în Dobrogea
27) Constantin Buchet, România, frontul informaţiilor şi sfârşitul Războiului Rece
(1980 – 1989)

28) Dan Scutaru, Naşterea „Puterii a Patra”

29) Corneliu Vlad, Și totuși, Revoluţia Română
30) Titus Suciu, Poeţii Revoluţiei
31) Dana Osiac, Regăsirea Libertăţii
32) Revoluţia Română din 1989 pe înţelesul tuturor
33) Alexandru Oșca, Dincolo de Rubicon. 1989 – Timișoara –1990
34) eodora Stănescu-Stanciu, Gheorghe Neacșu (editori), Constituţia României.
Documente (vol. II)
35) eodora Stănescu-Stanciu, Gheorghe Neacșu (editori) Constituţia României.
Documente (vol. III)
36) Gheorghe Dumitrașcu, Revoluţie și destine. Evenimente din Constanţa în
documente, memorii și comentarii (17 decembrie 1989 – 15 mai 1990)
37) Titus Suciu, Revoluţia pe înţelesul detractorilor
38) Gheorghe Sbârnă (coordonator), Constituţiile României. Studii
39) Florian Banu (editor), „Amorsarea” Revoluţiei - România anilor ‘80 văzută prin
ochii Securităţii
40) Liviu Ţăranu (editor), România în „epoca de aur”. Corespondenţă din anii ‘80
41) Ion Bucur, Cartea represiunii
42) Daniela Osiac, Comitetele Revoluţiei. 1989
43) Viorel Domenico, De cealaltă parte a baricadei. Demnitari comuniști în Revoluţia
din Decembrie 1989
44) Adrian Pop, Constantin Corneanu (coordonatori), Prăbușirea Imperiului sovietic.
„Lecţii” în retrospectivă
45) Alexandru Oșca, Revoluţia Română din Decembrie 1989. Suport pentru curs
universitar
46) Alesandru Duţu, Cronologie. Revoluţia din Decembrie 1989 (ediţia a II-a) –
varianta în limba engleză
47) Dumitru Mazilu, România – săraca ţară bogată
48) Liviu Țăranu, Intelectualii și Securitatea în România anilor ‘80
49) Florian Banu, România și Războaiele minții. Manipulare, propagandă și
dezinformare (1978 – 1989)
50) Gheorghe Neacșu, Daniela Osiac, Crestomație. Revoluție
51) Daniela Osiac, Însemnele Revoluției. Monumente și străzi
52) Alexandru Grigoriu, Eroii Martiri în statistici
53) Ion Bucur, Anul 1990
54) Alexandru Oșca, Exersând democraţia. Timișoara în post-revoluţie
55) Daniela Osiac, Vocile Revoluţiei
56) Ion Bucur, Cartea Represiunii. 1989 (ediţia a II-a)
57) Alexandru Grigoriu, O Revoluţie încătuşată. Mărturii
58) Constantin Corneanu, Victorie însângerată. Decembrie 1989
59) 53 de numere din revista CAIETELE REVOLUȚIEI
60) 12 numere din revista academică CLIO ‘89

IRRD 2004-2014

MASA ROTUNDĂ
TELEVIZIUNEA NAŢIONALĂ.
DECEMBRIE 1989
IRRD a organizat o masă rotundă cu tema Televiziunea Naţională. Decembrie 1989, la sediul
Institutului, sala Liviu Corneliu Babeş. La evenimentul din 23 octombrie a.c. au luat cuvântul: prof.
univ. dr. Dumitru Mazilu, fostul prim-ministru al României, Petre Roman, acad. Răzvan Theodorescu,
Cazimir Ionescu, Teodor Brateş, Teodor Holban şi Florin Fărcăşanu, fost ofiţer în garda militară a
Televiziunii.
Vorbitorii s-au axat asupra rolului decisiv pe care l-a jucat Televiziunea Naţională în Decembrie
1989, dar şi asupra miturilor ce s-au propagat în cei 25 de ani scurşi de la izbucnirea Revoluţiei.
Dezbaterea, la care au participat, printre alţii şi Claudiu Iordache, Director general al IRRD,
regizorul Cornel Mihalache şi conf. univ. dr. Ioan Lorin Fortuna, a fost moderată de prof. univ. dr.
Ion Calafeteanu, Director adjunct al IRRD.
Redăm mai jos fragmente din cadrul dezbaterii.
Prof. univ. dr. Ion Prof. univ. dr. Dumitru

Calafeteanu: Vă mulţu- Mazilu: Acum, la un
mesc pentru interesul sfert de veac de la acel
acordat subiectului pe care moment astral din istoria
îl vom dezbate astăzi – românilor, putem face o
Televiziunea Naţională. analiză mai aprofundată
Decembrie 1989. Prezenţa şi cu privire la rolul
dvs. la această masă Televiziunii în procesul
rotundă este o dovadă revoluţionar.
a importanţei pe care Este cunoscut
o acordaţi Revoluţiei Române din Decembrie faptul că Televiziunea a avut – şi continuă să
1989 şi, în acelaşi timp, îndrăznesc să sper, o aibă – un impact deosebit asupra societăţii. În
consideraţie faţă de Institutul Revoluţiei Române analiza celor mai reputaţi gânditori ai timpurilor
din Decembrie 1989. contemporane – Joseph E. Stiglitz, Milton

MASA ROTUNDĂ
Friedman, Mathew Richardson, Nouriel Roubini definitoriu în slujba tiraniei, Televiziunea a

şi mulţi alţii –, la care se cuvine să adăugăm devenit o tribună a poporului răsculat, care-şi
şefii de stat şi de guvern din toate ţările lumii, striga suferinţele şi îşi manifesta hotărârea de a
televiziunea a fost definită drept una din cele mai pune temelie unei lumi a democraţiei, libertăţii şi
penetrante căi de informare a publicului, având demnităţii.
o putere impresionantă asupra formării opiniilor, Cucerirea Televiziunii şi transformarea
influenţând opţiunile politice, precum şi opţiunile ei într-o adevărată tribună a libertăţii nu au
consumatorilor, orientărea cursului multor fost obiective atinse cu uşurinţă. În condiţiile
afaceri, printr-o reclamă extrem de agresivă. în care revoluţionarii au cucerit televiziunea,
Dacă impactul televiziunii este puternic iar Mircea Dinescu şi Ion Caramitru au adus la
asupra conturării poziţiei societăţii în cursul cunoştinţa poporului că, în urma fugii cuplului
dezbaterii unor evoluţii curente din viaţa lor dictatorial, „românii au învins!”, din rândurile
politică, economică şi socială, acest impact realizatorilor de televiziune, o personalitate de
devine incomparabil mai puternic asupra unui curaj şi-a asumat rolul de moderator, preluând
popor angajat într-un proces revoluţionar, cum şi transmiţând mesajele poporului răsculat –
a fost cazul poporului român în Decembrie 1989. Teodor Brateş – căruia îi datorăm respectul şi
În discuţiile pe care le-am avut cu admiraţia noastră pentru transmisiile maraton în
personalităţi ale vieţii publice, dar şi cu simpli zilele şi nopţile de încordare maximă din timpul
cetăţeni din Franţa, Belgia, Olanda, Marea Revoluţiei. Evident, nu toate mesajele pe care a
Britanie, Suedia, Ungaria, Bulgaria, şi din alte fost solicitat să le transmită erau corecte. Existau,
ţări, am constatat că au urmărit cu sufletul la gură încă, destule persoane interesate să creeze haos şi
procesul revoluţionar din România la posturile de panică în ţară.
televiziune. Confruntările din acele zile şi nopţi După acele emisiuni televizate, valuri
de dramatism şi speranţă din istoria românilor de minciuni şi calomni s-au revărsat asupra
au marcat milioane de europeni, americani, celui care şi-a asumat misiunea deosebit de grea
canadieni etc. Bucuriile românilor, precum şi de a modera dezbaterile la postul naţional de
durerea şi suferinţele lor în lupta cu forţele de televiziune, în circumstanţele excepţionale ale
represiune, erau împărtăşite de toţi cei care – prin Revoluţiei.
imaginile şi comentariile televizate – le trăiau, Şi în zilele noastre, Televiziunea are un
nutrind speranţa în victoria celor care luptau rol important în promovarea idealurilor nobile
pentru libertate şi dreptate socială. ale Revoluţiei. Acum – la un sfert de veac de
Aceste forţe au înţeles rolul Televiziunii la acel Decembrie de foc din istoria românilor
în procesul revoluţionar, concentrându-se spre – ea trebuie să sublinieze valoarea actelor şi
ocuparea Televiziunii şi schimbarea totală a faptelor de curaj ale milioanelor de români pentru
mesajului transmis poporului. Dintr-un mijloc recucerirea democraţiei, libertăţii şi demnităţii.

Socotim dezonorante încercările acelora care au avut un rol important în desfăşurarea acelor
denigrează actul revoluţionar din 1989, urmărind momente, printre aceştia aflându-se şi domnul
să-i diminueze rolul în schimbările profunde pe Teodor Brateş.
care le-a generat, insistând asupra neîmplinirilor Trăirea „Revoluţiei Române în direct” de
persistente – din nefericire – în viaţa noastră şi întreg mapamondul a fost un fapt! A fost un fapt
după 25 de ani. Dar, dincolo de aceste neîmpliniri, colosal. Pentru prima dată în istorie, o Revoluţie
pe care nu avem dreptul să le subapreciem, a fost trăită în direct! Din păcate, însă, odată cu
considerăm că suntem datori să recunoaştem trecerea anilor, imaginea Revoluţiei Române din
că Revoluţia Română din Decembrie 1989 ne-a Decembrie 1989 a fost întinată cu tot felul de
adus libertatea de a gândi şi acţiona cum este scenarii stupide!
mai bine pentru România. Televiziunea trebuie Revoluţia Română din Decembrie 1989
să amintească faptul că libertatea s-a cucerit în a fost o tragedie dezordonată sau o dezordine
Decembrie 1989, libertatea nu s-a cerşit. tragică, dar nu mai puţin eroică, nu mai puţin
„Vom muri şi vom fi liberi!” – era strigătul legendară, nu mai puţin nepieritoare pentru
a milioane de români în Decembrie 1989. Şi, istoria noastră. Şi în această istorie, Televiziunea
într-adevăr, mulţi au murit pentru libertate în Naţională a fost un actor important.
confruntarea cu forţele represiunii.

Să preţuim libertatea recucerită cu sânge
Acad. Răzvan Theodo-
în 1989 şi s-o valorificăm în bătălia pentru
rescu: Revoluţia Româ-
eliminarea neîmplinirilor din viaţa noastră şi
nă din Decembrie 1989
pentru împlinirea idealurilor nobile ale Revoluţiei
a durat doi ani – din
poprului român.
16 decembrie 1989,
Petre Roman, fost momentul Timişoara,
prim-ministru: Într-o până în 8 decembrie 1991
democraţie perfectă, –, înainte de referendumul
televiziunea este un pentru Constituţie. În
instrument al adevărului. această perioadă, Televiziunea Naţională a jucat
Într-o dictatură, însă, ea un rol important în evoluţia evenimentelor ce au
devine un instrument marcat societatea română post-decembristă.
al propagandei. În De- În ceea ce priveşte subiectul pe care
cembrie 1989, Televizi- îl dezbatem, aş dori să punctez principalele
unea Naţională a momente ce compun tabloul-cadru al desfăşurării
experimentat în mod subit un salt de la instrumen- „Revoluţiei Române în direct”! Informaţiile pe
tul apăsător al propagandei la instrumentul unei care vi le prezint sunt preluate din Caietul de
libertăţi cucerite peste noapte. bord al Secretariatului de emisie al Televiziunii,
Ca de fiecare dată, când are loc o dezbatere din cursul zilei de 22 decembrie 1989.
pe tema Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Emisia începe la ora 10.51. Şase minute
îmi fac datoria faţă de memoria camarazilor este menţinută sigla, semn că se petrecea ceva.
căzuţi la Baricadă şi vă adresez următoarea După acest moment, se repetă de trei ori Decretul
întrebare: în noaptea de 21 spre 22 decembrie, prezidenţial privind instituirea stării de necesitate
aproape de miezul nopţii, când s-a tras asupra pe întreg teritoriul ţării. George Marinescu era cel
noastră din plin – şi din cei 81 de inşi, 39 au fost care transmitea informaţiile.
ucişi, Baricada fiind eliminată –, şi-a imaginat, De la 10.46 se anunţă sinuciderea
oare, cineva că peste aproximativ 12 ore regimul generalului Milea. Din acel moment până în
Ceauşescu nu va mai exista? Eu cred că nimeni. 3 ianuarie nu se mai notează nimic în Caietul
Şi, totuşi, aşa a fost! Secretariatului de emisie.
În acel moment şi Televiziunea s-a aflat La 12.40, în Studioul 4, pe magnetoscop,
într-o situaţie neprevăzută. Nimeni nu mai se înregistrează cei 30 de civili, în frunte cu Ion
răspundea în faţa nimănui! În pofida haosului Caramitru şi Mircea Dinescu. Între timp au loc
creat, au fost câţiva oameni din Televiziune care pregătirile transmisiei în direct.

MASA ROTUNDĂ
La ora 11.15, Mihai Voicu semnalează O altă secvenţă importantă este cea în
nevoia renunţării la termenul „tovarăş”. În acest care domnul Ion Iliescu citeşte cele 10 puncte
interval se duceau tratativ cu Petre Constantin, programatice. La scurt timp apare şi primul titraj,
conducătorul comunist al Televiziunii. „Televiziunea Română Liberă”, iar la ora 0.00 în
Totul se petrecea ca într-o piesă de teatru! dimineaţa de 23 se opreşte banda.
În cele din urmă, la Televiziune apare Am rememorat împreună cu dvs.
Mihai Lupoi – dar personajul central era Teodor principalele momente ce compun tabloul-cadru
Brateş, care a condus cu tact şi inteligentă întreaga al desfăşurării „Revoluţiei Române în direct”
situaţie –, Petre Popescu, Liviu Tudor Samuilă, cu scopul de înfăţişa tinerei generaţii unul din
primul lider al Revoluţiei, Petre Roman, urmat momentele cruciale ale istoriei noastre naţionale,
de generalii Voinea şi Chiţac. Apare şi Gelu care poate nu cunoaşte toate aceste detalii!
Voican Voiculescu, care vorbeşte despre arhivele Înaintea Războiului din Golf şi înaintea
Securităţii. Ulterior apare generalul Militaru, puciului de la Moscova, Revoluţia Română din
care strigă: „Opriţi măcelul!”, într-un moment în Decembrie 1989 a fost primul moment istoric
care nu era niciun măcel. Apoi – contra-amiralul important transmis în direct!
Emil Cico Dumitrescu, care reabilitează cuvântul În acele momente cruciale din Decembrie
„tovarăş”, împotriva îndemnului lui Mihai Voicu. 1989, Televiziunea a transmis exact şi obiectiv
Cico Dumitrescu este primul care îl roagă pe Ion starea de fapt!
Iliescu să vină la Televiziune. Intervine şi Sergiu
Nicolaescu, care se adresează generalului Victor Cazimir Ionescu: Tema
Athanasie Stănculescu. La 14.45 apare domnul pe care o dezbatem
Ion Iliescu, care anunţă că a avut convorbiri cu stârneşte cel puţin două
Victor Athanasie Stănculescu. întrebări importante: de
Apoi, în mod succesiv, intervin Silviu ce la Televiziune şi cum
Brucan, generalul Guşă, Câmpeanu, Bârlădeanu, a fost posibil ca România
Gheorghe Stan – primul care spune ceva despre să fie prima ţară care
trupele de securitate –, Florin Filipoiu, Radu transmite un moment
Filipescu, Ioan Grigorescu, Cazimir Ionescu. La istoric marcant în direct?
scurt timp se vehiculează ideea apei otrăvite. Apoi Încă din ziua în care am ajuns la sediul
este transmisă, din Piaţa Palatului, intervenţia Televiziunii, strada şi curtea erau pline de
profesorului Dumitru Mazilu. Apare şi un comitet oameni. Am fost surprins! Ulterior aveam să-mi
provizoiru al tinerilor, reprezentat de Mariana dau seama că Televiziunea era cel mai puternic
Tana. mijloc comunicare cu masele.

Au fost cel puţin trei categorii de persoane Teodor Brateş: Interven-

care au intrat în Televiziune. Unii dintre noi, ţia mea la această dezbatere
primul grup, am stat în faţa sediului, la intrarea este o obligaţie faţă de cei
principală, atenţi la semnul colonelului care care au murit şi au fost
indică trei rânduri de puşcaşi. Am pătruns în răniţi în timp ce apărau
incinta instituţiei, în momentul în care au sosit cele Televiziunea, pentru ca
două tancuri de la Universitate şi l-am ameninţat astăzi să putem vorbi
că vom intra cu tancurile. Aşa s-a produs intrarea despre prima Revoluţie
în Televiziune a revoluţionarilor, pe poarta din transmisă în direct.
faţă! Voicu şi cei prezenţi au făcut repede o listă. Asupra mea
Dar au mai fost şi alte grupuri, printre care unii s-au revărsat tot felul de calomnii. S-a spus că
care a intrat prin spatele sediului Televiziunii, cu sunt un personaj controversat, dar eu cred că
legitimaţii de ziarişti, de actori etc. tocmai personajele controversate sunt cele mai
Primul grup, din care făceam parte, interesante!
odată lăsat să intre în Televiziune, a aşteptat o Despre rolul Televiziunii în Decembrie
oră şi ceva. Ni s-a spus că nu este în plan nicio 1989 şi culisele schimbărilor ce au avut loc în
transmisiune pentru că aparatele se încălzesc greu acel moment, am discutat şi în cele trei volume
şi se strică. De asemenea, ni s-a comunicat că nu ale Trilogiei Revoluţiei Române în Direct.
se va putea transmite nimic timp de trei ore. Că va Primul volum este dedicat zilei de 22 decembrie,
veni şi vremea mesajelor după ce se vor rezolva
al doilea – zilei de 23 şi ultimul – zilei de 24
problemele tehnice. Conducerea Televiziunii nu
decembrie, intervalul în care, aproape 72 de ore
ne-a luat în braţe. Dimpotrivă! Am fost plimbaţi
fără întrerupere, am coordonat emisiunile de
pe scări, culoare şi lăsaţi să aşteptăm.
televiziune intrate în istorie.
La un moment dat, cineva care se pricepea
Ceea ce am prezentat în paginile
– care făcea parte din echipa cealaltă, a celor care
volumelor nu voi putea sintetiza în 15 minute.
doreau să ne ajute –, a venit şi ne-a şoptit: „Aveţi
Voi adăuga doar că este regretabil că asemenea
grijă! Vă trage pe magnetoscop!” Atunci am
apelat la Sergiu Nicolaescu. Am ieşit pe pasarelă ore astrale pentru poporul român au făcut
şi am cerut să se pună nişte monitoare la ferestre obiectul unor minciuni sfruntate şi că acest lucru
şi am rugat pe cei din afară să meargă în vilele – pot demonstra cu documente – a făcut parte
de vizavi, să urmărească şi să confirme dacă dintr-un plan bine pus la punct de specialişti în
ceea ce se vede pe monitoarele de la ferestrele dezinformări şi diversiuni, astfel încât ceea ce
Televiziunii se vede şi la televizoarele oamenilor. a fost frumos, nobil – un moment de purificare
Acesta a fost episodul magnetoscopului! A fost morală – să apară ca un moment reprobabil.
momentul în care au înţeles că nu e de joacă şi că Institutul Revoluţiei Române din Decembrie
nu putem fi prostiţi! 1989 are obligaţia să cerceteze, acest proces de
Atunci structura de primire, deloc deformare a imaginii Revoluţiei, cum a fost posibil
binevoitoare, s-a retras şi au început să apară ca un moment de unitate naţională, de consens –
oamenii din echipa lui Brateş, care au pregătit aproape deplin – să fie urmat de confruntări dure,
Studioul 4. clivaje în rândul societăţii, ş.a.m.d.
De ce am luat cuvântul în acele momente? Aş dori să vorbesc pe scurt despre
Pentru că, ascultându-i pe cei care au vorbit Televiziune şi să răspund unor acuzaţii care au
înainte, nu am auzit niciun cuvânt despre ceea fost lansate de-a lungul timpului la adresa mea.
ce mă învăţase bunicul meu, lăsându-mi cu Nu a fost vorba de niciun complot, cel puţin nu în
limbă de moarte că trebuie să rămân în ţară să ceea ce mă priveşte!
văd cum România se va reîntoarce la statul de Începând cu momentul Timişoara, în
drept şi economia de piaţă. Toţi antevorbitorii se biroul meu a venit un colonel de securitate care
referiseră la libertate, transparenţă, perestroika, mă urmărea peste tot. Era bucuros că aveam
dar despre statul de drept şi economia de piaţă nu nişte buletine de uz intern, care spuneau nişte
vorbise nimeni. În acel moment, am considerat că adevăruri pe care el, în calitate de colonel, nu le
am obligaţia morală să spun aceste lucruri. cunoştea.

MASA ROTUNDĂ
În dimineaţa de 22 decembrie am plecat decembrie, după spargerea mitingului, am hotărât

de acasă şi, când am ajus la Piaţa Universităţii, împreună cu oamenii de acolo să vorbim fiecare
am văzut urmele tragediei ce avusese loc. În clipa cu colegii de serviciu şi în ziua următoare să ne
aceea m-am întors la Televiziune şi am decis să adunăm şi să ripostăm împotriva celor petrecute
fac tot ceea ce îmi stătea în putinţă. Am anunţat la Timişoara.
conducerea că nu mai respect nicio dispoziţie. A doua zi ne-am adunat şi am ieşit în
Din păcate sunt foarte multe minciuni şi stradă. După o serie de împrejurări, împreună
mituri despre momentele desfăşurate în incinta cu grupul din care făceam parte, am hotărât să
Televiziunii, în Decembrie 1989! mergem la Televiziune. La Piaţa Romană ne-am
Alături de noi se află un subofiţer al întâlnit cu domnul Caramitru. Grupul s-a scindat.
trupele de securitate ce făcea parte din garda Am ajuns în cele din urmă la sediul
televiziunii, Forin Fărcăşanu, un om care şi-a Televiziunii. Acolo era o barieră şi nu mai puteam
pus viaţa în pericol. Meritele acestor oameni, care înainta. L-am văzut pe subofiţerul Fărcăşanu.
şi-au pus viaţa în pericol, asemenea subofiţerului M-am dus la el. Am scos haina ca să-i arăt că nu
Fărcăşanu, sunt excepţionale. Dacă nu exista am arme şi a deschis bariera.
solidaritate între revoluţionari, personalul Am prins curaj, am sărit peste ea şi l-am
Televiziunii şi aceşti oameni nu ştiu ce se putea
luat în braţe. I-am spus „nici vouă nu v-a fost
întâmpla.
mai cald ca nouă!”, ne-am schimbat şepcile şi
Nu putem spune că nu au fost defecţiuni,
împreună cu domnul Caramitru am intrat în
exagerări, că unele lucruri nu avut nişte efecte
Televiziune, unde am fost încurajaţi de domnul
negative, dar în ansamblu eu cred că Televiziunea
Brateş – „securistul nr. 1”, potrivit unor minţi
are toate motivele să fie mândră că a existat un
bolnave. Am intrat în Studioul 4. Domnul Brateş,
Decembrie 1989, când această instituţie a renăscut
pe alte baze, şi ar fi trebuit să continue pe această împreună cu o altă angajată a Televiziunii,
cale, dar din păcate lucrurile nu au stat aşa! ne spuseseră că „aparatura este caldă”. După
câteva ezitări am aflat că se transmitea. Cornelia
Teodor Holban: Din Rădulescu a fost cea care ne-a informat!
punctul meu de vedere, Din Studioul 4 am plecat împreună cu
Revoluţia Română din Dinescu şi alte câteva persoane ca să elaborăm
Decembrie 1989 a Apelul către ţară. Între timp a intrat pe post
început la Ţimişoara Sergiu Nicolaescu.
şi a fost continuată de În opinia mea, cheia victoriei Revoluţiei
noi, revoluţionarii, la a fost ocuparea Televiziunii, fraternizarea dintre
Bucureşti. În seara de 21 angajaţii instituţiei şi trupele de securitate şi pază.

Florin Fărcăşanu, fost Până să vină populaţia, m-am dus la

subofiţer în garda soldaţi şi le-am spus: „Puneţi arma la spate. Să nu
militară a Televiziunii: cumva să trageţi în populaţie!”
Noi executam paza După ce au intrat în Televiziune a început
Televiziunii. Eram 20 de să se filmeze. Eu am vorbit cu manifestanţii şi
subofiţeri şi aproximativ le-am spus să nu se apropie de militari. Apoi am
40 de militari în termen. strâns militarii şi am plecat la Corpul de gardă.
Pe data de 17 decembrie Am despus armamentul după care am hotărât să
ne-a fost dată alarma de iasă fără arme în mulţime. După ce oamenii s-au
luptă. Ni s-a transmis că împrăştiat prin populaţie să vadă dacă există vreo
urmează să ne ocupe ungurii. Au adus întăriri problemă, la Corpul de gardă au venit mulţi cu
de la Băneasa, încă vreo 200 de militari. S-au livrete militare, dorind armament şi muniţie.
dublat posturile şi, între timp, s-au produs multe Posibil să nu ştiţi, dar pe lângă armamentul
manevre în interiorul Televiziunii. şi muniţia pe care o aveam, într-o încăpere
În ziua de 22 dimineaţa s-a făcut un din Televiziune existau încă 400 de pistoale-
dispozitiv de apărare. Eu am fost trimis la intrarea mitralieră pentru gărzile patriotice. Ne-a fost
din Dorobanţi. Toţi militarii au intrat în dispozitiv foarte frică! L-am chemat pe Sergiu Nicolaescu
cu armament de luptă. Secretarul de stat, Iulian să-i liniştească pe cei care doreau arme. După ce
Vlad, ne-a transmis să nu tragem în cap, apoi să a venit dânsul lucrurile s-au calmat.
tragem de la brâu în jos, iar în cele din urmă, să Între timp au ajus la sediu Silviu Brucan,
tragem la picioare. apoi Nicu Ceauşescu.
Toţi militari aveau muniţie de luptă! În jurul orei 17.00 s-a auzit o rafală, un
Între timp au sosit şi manifestanţii. S-a foc de pistol-mitralieră din afara Televiziunii.
făcut linişte. Domnul Holban a zis exact ce v-a Cine a zis că nu s-a tras greşeşte. Eu am
relatat: „Nici vouă nu v-a fost mai cald ca nouă!”, dus o căciulă de golanţe la Procuratură!
şi mi-a luat şapca. Lumea se uita mirată.
A consemnat Elena DIACONU

DOSAR – GERMANIA 1989
În contextul aniversării a 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului (9 noiembrie 1989),

cancelarul Germaniei în exerciţiu, Angela Merkel, a ţinut să sublinieze asupra faptului că această
cădere a Zidului Berlinului este un semnal de speranță pentru țări precum Ucraina, Siria, Irak, unde
libertățile sunt amenințate sau chiar călcate în picioare în aceste momente. „Putem schimba lucrurile
în bine, acesta este mesajul căderii Zidului. El este adresat nouă, celor în Germania, dar și altora din
întreaga lume, în special, în acest moment, oamenilor din Ucraina, Siria, Irak și din toate regiunile din
lume unde libertățile și drepturile omului sunt amenințate sau chiar călcate în picioare”, a adăugat ea.
„Căderea Zidului Berlinului a arătat că visele pot deveni realitate”, a adăugat șefa guvernului german,
care a crescut în RDG și avea în acel moment 35 de ani. „Alte ziduri pot fi distruse, zidurile dictaturii,
violenţei, ideologiilor, urii”, a mai spus Angela Merkel, care şi-a început cariera politică ca urmare
a evenimentelor din 9 noiembrie 1989. Cancelarul german a reamintit că 138 de persoane au plătit
cu viaţa tentativa de a trece Zidul, de la construcţia sa, pe 13 august 1961, până la căderea sa, 28
de ani mai târziu, pe 9 noiembrie 1989. În perioada Războiului Rece cele două Lumi rivale au fost
condamnate să se confrunte, uneori pe viaţă şi pe moarte. Statuia lui Kant din Paradeplatz, din
Kaliningrad (fostul Königsberg), filosoful care propunea chiar în acest oraş crearea unei confederaţii
a statelor europene, fără tratate secrete, fără armate permanente, fără recurgere la forţă, se va afla
faţă în faţă, multă vreme, cu statuia lui Lenin din Hansaplatz, creatorul comunismului mondial, impus
prin birocraţie şi sisteme represive. Începând din 9 noiembrie 1989, Zidul, simbol al confruntării
celor două lumi, va semnifica o etapă de istorie pe care ne-o dorim apusă pentru multă vreme. (NR)

În RDG, reformele lui Mihail
Uimitoarea cădere. S. Gorbaciov nu au fost primite cu

bucurie, iar Erich Honecker, liderul
PSUG, era extrem de refractar la noile
Berlin, idei care veneau de la Kremlin. În
pofida succeselor cu care liderii RDG
9 noiembrie 1989 se mândreau, fără a mai vorbi despre
statul poliţienesc creat, tinerii cetăţeni
est-germani nu doreau, la sfârşitul
anilor ‘80, decât să emigreze în RFG.
„Zidul Berlinului va mai dăinui 50 sau chiar 100 de ani”
Interzicerea abonamentelor la revista Sputnik1 (made in URSS), în noiembrie 1988, va radicaliza

o parte importantă a societăţii est-germane (10.000 de petiţionari, inclusiv ofiţeri STASI), care îşi va
manifesta, cu această ocazie, admiraţia şi simpatia faţă de liderul sovietic. Totodată, conducerea STASI
a observat că unii dintre ofiţerii săi şi-au pierdut încrederea în valorile socialismului şi s-au refugiat în
viaţa privată sau în alcoolism. Erich Honecker nu accepta noile realităţi, motiv pentru care declara pe 18
ianuarie 1989: „Zidul Berlinului va mai dăinui 50 sau chiar 100 de ani, până se vor schimba condiţiile
care au dus la construirea lui”. Modelul de viaţă vest-german era mai mult decât atrăgător, astfel încât
plecările cetăţenilor est-germani în Vest continuau în număr mare: dacă în 1987 doar 18.000 de cetăţeni
est-germani au trecut legal sau ilegal în RFG, în 1988 numărul lor a ajuns la 40.000. În primele luni ale
anului 1989 se înregistraseră 18.000 de est-germani care abandonaseră RDG-ul.
În ianuarie 1986 va apărea pe scena publică est-germană primul grup real de opoziţie din RDG:
Iniţiativa pentru Pace şi Drepturile Omului (IFM) organizat de către Ludwig Mehlhorn şi Wolfgang
Templin. Cei doi lideri ai IFM fuseseră în legătură cu spaţiul polonez, vorbau limba polonă şi studiaseră
matematica şi filosofia în Cracovia, la mijlocul anilor ‚70. Intraseră în vizorul STASI ca urmare a faptului
că erau fascinaţi de lecţiile şi propaganda Solidarităţii poloneze. IFM-ul va publica, la puţin timp după
apariţie, în iunie 1986, primul ziar clandestin real din RDG, intitulat Grenzfall (Cazuri de la graniţă
sau Dincolo de graniţă). Pe coperta primului număr se afla un desen care reprezenta Zidul Berlinului
dărâmându-se, iar în numărul următor era reprezentat un punct de trecere a frontierei în ruină, aflat undeva
în zona rurală, şi care părea să ducă spre interiorul unui alt stat. Bernd Oehler („Björn”), student la teologie
şi membru al Grupului de Lucru pentru Dreptate din Leipzig (AKG), va scrie numeroase reportaje pentru
Grenzfall, ca urmare a unei călătorii îndelungate în Polonia, în numele IFM. În Polonia, Oehler a fost uimit
de steagurile şi simbolurile naţionale omniprezente, precum şi de rolul public al Bisericii, ceea ce contrasta
în mod evident cu spaţiul public est-german unde acestea nu existau. În anii următori, liderii IFM şi AKG
se vor implica în mişcarea de disidenţă a Europei Centrale, însă majoritatea disidenţilor est-germani nu
vor lua în calcul emigrarea din RDG, deoarece aşteptau reforma socialismului. Tânăra generaţie a IFM
nu punea mare preţ pe socialism, dar nici să plece nu vroia, datorită angajamentului lor pentru respectarea
drepturilor omului.
Opoziţia începe să se coaguleze
În ianuarie 1988, activiştii IFM au fost expulzaţi din RDG şi întreaga activitate de opoziţie se va
muta la Leipzig. Între septembrie 1987 şi septembrie 1989 se vor desfăşura 34 de proteste la care vor
participa între 35 şi 1.500 de cetăţeni est-germani. Pe 15 ianuarie 1989, 800 de locuitori ai Leipzigului au
năvălit în centrul oraşului şi au început să protesteze pentru obţinerea de drepturi civile. Poliţia a arestat 53
1
Motivul pentru care se renunţase la revistă era legat de faptul că, în coloanele ei, cititorii erau informaţi despre clauzele secrete
ale Pactului Molotov – Ribentropp din 23 august 1939. Erich Honecker nu agrea o astfel de situaţie.

de demonstranţi ce aveau să fie eliberaţi după şase zile. Acţiunea fusese gândită în parteneriat cu mişcările
pragheze. „Locuitorii din Leipzig au armonizat astfel două tipuri opuse de strategii de protest: una
care ţintea să schimbe sistemul, şi alta căreia nu-i păsa cum arăta sistemul, atâta timp cât se putea
evada din el. Ele au avut un determinat comun, totuşi, pentru că dreptul de a pleca (sau a călători)
era în cele din urmă un drept al omului”, consemna istoricul Padraic Kenney, cu referire la atmosfera de
disidenţă a oraşului Leipzig. Biserica Sfântul Nicolae din Leipzig va deveni centrul rezistenţei împotriva
totalitarismului comunist. În februarie 1989 s-a organizat pentru prima dată Messedomo: cei ce se rugau
pentru pace în zilele de luni vor desfăşura un marş prin centrul oraşului. În timp, aceste Messedomo se
vor transforma în demonstraţii masive, cu participarea a sute de oameni, organizate în fiecare săptămână.
Sub influenţa evenimentelor din spaţiul răsăritean, se va constitui, pe 12 septembrie 1989, Noul
Forum, un grup politic independent, dominat de intelectuali de stânga. În această formulă de opoziţie se
vor regăsi inclusiv foşti comunişti. Organizaţia urmărea iniţierea unui dialog cu autorităţile est-germane şi
participarea la alegeri libere în cadrul unei societăţi socialiste democratice pluraliste. Guvernul va reacţiona
extrem de dur şi-l va declara ilegal pe 21 septembrie, însă acest lucru nu va împiedica apariţia altor partide
(Partidul Social-Democrat), organizaţii, grupuri şi grupări independente (Iniţiativa pentru pace şi drepturile
omului, Deschiderea democratică, Federaţia Studenţească Anonimă, Democraţie-acum etc.) care vor soliciat
efectuarea de reforme. Pe 25 septembrie 1989, la Leipzig, circa 10.000 – 15.000 de cetăţeni est-germani vor
protesta, cerând legalizarea Noului Forum. Est-germanii vor scanda: ,,Gorby!”, ,,Gorby!”. În următoarele
zile se vor desfăşura o serie de alte manifestaţii la Dresda, Potsdam, Jena, Halle, Magdeburg etc. Autorităţile
fac arestări şi se observă că, totuşi, regimul lui Erich Honeker începe să se clatine.
Vechi tentative de schimbare a scenei politice est-germane
În cursul zilei de 2 octombrie, în principalele oraşe din RDG se vor declanşa un şir aproape
neîntrerupt de demonstraţii antiguvernamentale. Ele vor continua în Dresda (4 şi 16 octombrie), în Berlinul
de Est (7 octombrie, 4 şi 6 noiembrie), Leipzig (9, 16 şi 23 octombrie) şi Magdeburg (16 octombrie).
Manifestanţii cereau respectarea regulilor şi principiilor democratice, un dialog cu autorităţile etc. Pe 3
octombrie 1989, peste 4.000 de cetăţeni est-germani, care încearcă să folosească teritoriul Cehoslovaciei
pentru a ajunge în RFG, pătrund în clădirea ambasadei RFG din Praga. Începea marea dramă a refugiaţilor
est-germani, iar purtătorul de cuvânt al Casei Albe va declara, pe 12 octombrie 1989, că Statele Unite
urmăresc evenimentele din RDG ,,cu interes şi preocupare”, că speră ca guvernul est-german să găsească
,,voinţa de a răspunde, în mod uman şi pozitiv, la dorinţa covârşitoare de schimbare” şi că îi ,,admiră pe
cei care urmăresc libertăţi democratice într-un fel sau altul”. Până la sfâşitul lunii octombrie, cu sprijinul
diplomatic al RFG şi acordul tacit al URSS, ,,trenurile libertăţii” vor duce dincolo de Cortina de Fier un
număr de 17.000 de est-germani.
În ultimul interviu pe care l-a acordat televiziunii vest-germane, la 10 octombrie 1991, la Moscova,
Erich Honecker, fostul lider al RDG, avea să declare că este o greşeală grosolană să se presupună că cei
care la Leipzig proclamau în cor „Noi suntem poporul!”, precum şi în alte părţi, au provocat schimbarea
pe care a cunoscut-o RDG-ul. În opinia fostului lider politic est-german este necesară revizuirea ideii
care există în legătură cu acest episod al istoriei. După derularea evenimentelor din 1989 din Europa
Centrală şi de Est, opinia publică internaţională avea să fie informată de către disidentul sovietic Vladimir
Bukovski, prin intermediul ziarului parizian Libre Journal, din septembrie-octombrie 1990, de existenţa
unei „antene” ultra-secrete a KGB, codificată „Liuci” („Rază”), care acţionase în RDG, de la mijlocul
anilor ’80, independent de sediul KGB de la Karlshorst şi fără să aibă vreo legătură cu STASI. „Liuci”
aparţinea Departamentului 4 (RFG, RDG şi Austria), din Direcţia Principală I a KGB-ului din Moscova,
aflată sub comanda generalului Anatoli Novicov, şi avea drept misiune „restructurarea peisajului politic
est-german, conform strategiei Kremlinului în vederea reunificării”2.
2
Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România,
Editura Elion, Bucureşti, 2003, p. 132.

Uriaşele demonstraţii de masă din RDG,

cu caracter anticomunist şi antisovietic, ce adunau
câte 100.000 de oameni, compromiterea unor
lideri politici est-germani, precum Hans Modrow,
demolarea Zidului Berlinului, şi nu numai, sunt –
după cum confirmă istoricii germani Ralf Georg
Reuth şi Andreas Bonte în lucrarea Das Komplot
(München, 1993) – opera „Liuci”. Pe 21 noiembrie
1990, cu prilejul unui interviu al lui Mihail S.
Gorbaciov, referitor la politica viitoare a „Casei
Comune Europene”, Erich Honecker declara că
destituirea lui din funcţia de şef al partidului şi al
statului est-german este rezultatul unei manevre
de mare anvergură, planificată de multă vreme la
scară europeană şi chiar mondială, în condiţiile
în care reunificarea Germaniei era considerată ca
fiind o contribuţie însemnată la construirea „Casei
Comune Europene”, iar acest lucru nu putea fi atins
decât printr-o transformare a sistemului politic din
RDG. Nemulţumirile şi destăinuirile foştilor lideri
politico-militari est-germani provin din faptul că cererile foştilor ofiţeri şi agenţi HVA, care se temeau de
persecuţii după reunificare, au fost primite cu o atitudine rezervată de către sovietici. „A fost – mărturisea
generalul Markus Wolf – ultima trădare (de către sovietici – n.n.) a prietenilor lor est-germani, a căror
activitate de peste patru decenii contribuise la întărirea influenţei sovietice în Europa”3.
Günter Schabowski îi va declara istoricului Dimitrij Chmelnizki că, la sfârşitul anului 1986 şi
la începutul lui 1987, Mihail S. Gorbaciov a făcut mai multe presiuni pentru organizarea unui puci în
interiorul PSUG pentru a scăpa de Erich Honecker şi a-l înlocui cu Markus Wolf, şeful HVA (Informaţiile
Externe) din STASI, un adept al perestroika şi glasnosti. În 1987 au circulat multe zvonuri referitoare la
pensionarea lui Markus Wolf în legătură cu acest „puci” moscovit. „Putem totuşi să presupunem că
motivul fundamental al unor asemenea acţiuni îl constituia teama Kremlinului faţă de posibilele
datorii pe care le-ar fi contractat în continuare RDG. Creşterea dependenţei financiare ar fi
consolidat automat poziţia Bonnului în contactele sale cu Berlinul şi ar fi dus la marginalizarea rolului
Moscovei. Răsturnarea lui Honecker, care căuta o soluţie pentru ieşirea din impas, şi înlocuirea lui
cu «securistul» Wolf, absolut loial, ar fi fost de natură să convingă în primul rând Statele Unite
şi ţările CEE că soarta RDG o decide în exclusivitate PCUS. De asemenea, ar fi descurajat orice
încercări ale SED (PSUG – n. n.) de a căuta «drumul spre Vest» fără a fi obţinut mai întâi acordul
din partea Uniunii Sovietice”4, adnotează istoricul Aleksander Gubrynowicz.
Încercarea de a impune propria concepţie de perestroika în ţările membre ale OTV, indiferent
de starea sau de gradul de disponibilitate al conducătorilor socialişti est-europeni, va fi motivul unor
neînţelegeri acute între Mihail S. Gorbaciov şi lideri ai ţărilor Tratatului de la Varşovia, în condiţiile în
care unii dintre aceştia nutreau o antipatie personală faţă de secretarul general sovietic. Referindu-se la
viitoarele neînţelegeri ale secretarului general sovietic cu liderii din ţările membre ale OTV care erau
anti-perestroika şi dorinţa acestuia din urmă de a-i înlocui din funcţie, în anii 1987 – 1988, politologul
Valeri L. Musatov consemna: „În aparatul CC aceasta era numită drept dorinţa de a aduce la putere
«mici gorbaciovi». (...) Oficial pregătirea tuturor acestor schimbări a fost încredinţată lui Medvedev
(Vadim, membru al Biroului Politic, secretar al CC al PCUS – n.n.) şi Kriucikov (Vladimir, preşedintele
Comitetului Securităţii Statului/KGB – n.n.)”.
3
Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, Arhiva Mitrokhin. KGB în Europa şi în Vest, Editura Orizonturi&Sirius, Bucureşti,
2003, p. 457.
4
Adam Burakowski, Aleksander Gubrynowicz, Pawel Ukielski, 1989. Toamna naţiunilor, Editura Polirom, Iaşi, 2013, p.
212-213.

Istoricul Françoise Thom menționează faptul că la 18 iunie 1987, Markus Wolf, șeful HVA din
STASI, se va întâlni în mod clandestin cu generalul Vladimir A. Kriucikov, șeful Direcţiei Generale I din
KGB (Informaţii Externe), și Hans Modrow. Într-un interviu dat în aprilie 1988, Markus Wolf va critica
climatul nesănătos din RDG. La 17 decembrie 1987, în timpul discursului ținut cu ocazia aniversării a
70 de ani de la crearea organelor securității statului sovietic, Viktor M. Cebrikov, președintele KGB, a
menționat: „Dată fiind situația politică, vom continua să perfecționăm acțiunea noastră comună cu
organele de securitate din țările socialiste surori. Vom acționa în strânsă legătură cu ele”5. Într-un
document strict-secret al MAE sovietic se menţionau, cu referire la criza din spaţiul ţărilor socialiste şi
poziţia de urmat a URSS, următoarele: „Trebuie să pornim de la faptul că folosirea forţei militare
ca parte a relaţiilor noastre cu statele socialiste...este total exclusă, chiar şi în situaţiile extreme
(cu excepţia agresiunilor externe asupra aliaţilor noştri). Intervenţia militară nu va preveni, ci
va înrăutăţi criza socială şi politică, va provoca proteste de masă, chiar şi rezistenţă armată, iar
în final va duce la efectul opus, întărirea antisovietismului. Va submina grav autoritatea Uniunii
Sovietice, va înrăutăţi relaţiile noastre cu puterile vestice...şi va duce la izolarea Uniunii Sovietice.
Dacă situaţia se agravează în vreo ţară socialistă, trebuie să ne abţinem...de la a oferi sprijin public
acţiunilor represive ale autorităţilor”6.
Începe asaltul final
Pe 7 octombrie 1989, liderul RDG, Erich Honecker va organiza sărbătorirea a 40 de ani de la

înfiinţarea RDG, invitându-i la Berlin pe toţi liderii statelor participante ale Tratatului de la Varşovia.
Mihail S. Gorbaciov a sosit în seara de 6 octombrie şi a avut un dialog dificil cu liderul RDG-ului. „Era
ca şi cum doi oameni vorbeau unul cu celălat, însă spuneau lucruri complet diferite. Era un dialog
al surzilor”, mărturisea Joachim Hermann. În cursul dialogului purtat cu conducerea de partid şi de stat
a RDG-ului, în acea seară, Mihail S. Gorbaciov i-a aruncat o privire semnificativă liderului est-german
şi a declarat: „Viaţa îi pedepseşte pe cei care rămân în urmă!”. Membrii echipei de conducere a RDG
au fost uluiţi de discrepanţa, extrem de vizibilă, dintre viziunile secretarului general sovietic şi cele ale
bătrânului Erich Honecker. „Am fost nişte tâmpiţi. Ne-am purtat ca nişte marionete. Ar fi trebuit să
batem cu pumnul în masă şi să spunem: «Erich, nu poţi face asta». Însă, desigur, astea erau închipuire
pură. Am fi fost îndepărtaţi imediat. Am fi creat un scandal”, mărturisea Günter Schabowski, secretar
al CC al PSUG.
În pofida faptului că membrii grupului tineretului comunist est-german (Freie Deutsche Jugend)
scandau, pe 7 octombrie 1989, „Gorbi, ajută-ne! Gorbi, ajută-ne!”, unii dintre liderii PSUG nu erau
capabili să înţeleagă că totul se terminase.
Informat asupra faptului că există o conspiraţie
în interiorul PSUG, care urmărea înlăturarea
bătrânului lider, Mihail S. Gorbaciov îi va
cere ambasadorului URSS în RDG să nu
se amestece, ci doar să privească. „Ce se
poate face în privinţa lui? Nu ascultă de
nimeni. Atunci lasă-l să simtă pe pielea lui
consecinţele. Însă, treaba asta nu ne priveşte
pe noi. Trebuie să se descurce singuri”, va
declara secretarul general al PCUS. În aceeaşi
seară, ambasadorul Uniunii Sovietice în RDG
l-a convocat pe generalul Boris Snetkov,
comandantul Grupului Operativ de Forţe
5
Françoise Thom, Sfârşiturile comunismului, Editura Polirom, Iaşi, 1996, p. 60.
6
Victor Sebestyen, 1989. Prăbuşirea Imperiului Sovietic, Editura Litera, Bucureşti, 2009, p. 221.

Sovietice din RDG (GOFSG), pentru a-i cere, în numele Kremlinului, să dea ordin ca toate unităţile
militare sovietice să intre în cazărmi şi să fie oprite toate manevrele şi zborurile militare sovietice. „Nu
interveniţi în nici un fel în evenimentele care au loc în RDG. Lăsaţi-le să-şi urmeze cursul”, avea să-i
spună ambasadorul sovietic. Marele Stat Major sovietic de la Moscova a confirmat ordinul.
Riposta autorităţilor a fost extrem de dură. În timp ce manifestanţii scandau „Gorbi, ajută-ne!”
şi se îndreptau spre clădirea Consiliului de Stat, Volkspolizei şi STASI au trecut la acţiune. „Supuneţi-i
pe porcii ăştia cu bâtele!”, striga generalul Günter Katsch din STASI către ofiţerii Volkspolizei, care au
intrat în mulţime şi au început să bată şi să aresteze demonstranţi. Volkspolizei a arestat în Berlinul de Est,
în acea noapte şi în ziua următoare, 1.067 de oameni. La Dresda au fost arestaţi 200 de demonstranţi în
centrul oraşului, de unde au fost duşi în cazărmile Volkspolizei şi bătuţi fără milă. „Când ne-au dat jos
din dube, am fost separaţi, femeile în dreapta, bărbaţii în stânga. Acolo am văzut un fel de garaj
şi am privit cum bărbaţii erau puşi la perete cu picioarele desfăcute şi bătuţi. Noi, femeile, am fost
duse la un fel de sală de duşuri, şi ceea ce a urmat a fost destul de brutal”, mărturisea studenta Catrin
Ulbricht. Mila şi compasiunea nu făceau parte din conduita ofiţerilor Volkspolizei şi STASI, însă RDG‑ul
devenea, cu fiecare clipă care se scurgea, „Republica Demonstrantă Germană”.
Pe 9 octombrie 1989, la Leipzig, regimul comunist avea să se confrunte cu afişarea în masă a
dispreţului est-germanilor faţă de Honecker şi clica lui. În noaptea de 8 octombrie 1989, conducerea STASI
a emis Directiva secretă nr. 1/89 în care specifica: „Suficiente forţe de rezervă trebuie să fie pregătite,
capabile să intervină în urma notificărilor imediate...pentru a lua măsuri ofensive de reprimare a
demonstraţiilor ilegale”. Ulrike Poppe, membră fondatoare a organizaţiei Democraţie Acum, mărturisea:
„Desigur, ne era frică. Nu eram curajoasă. Însă eram furioasă şi încăpăţânată...Mulţi se temeau de
o posibilă soluţie chineză, şi anume de folosirea armelor. Trebuia luată în calcul orice posibilitate. Şi
uneori ne gândeam că s-ar putea să apară trupele sovietice”. Soldaţii est-germani primiseră o cantitate
dublă de muniţie – 120 de gloanţe în loc de 60 – şi o trusă de prim-ajutor. Totodată, era interzisă ascultarea
radioului, nu se primeau scrisori şi nu se dădeau telefoane către familie şi prieteni. „Televizorul din sala
comună a fost mutat. Era ridicol, pentru că toţi ştiau ce se întâmpla în ţară. În discursul oficial se
spunea că au avut loc unele tulburări din cauza contrarevoluţionarilor care doreau să distrugă
statul”, mărturisea căpitanul Klaus-Peter Renneberg, ofiţer politic al unui regiment de infanterie est-
german. Un regiment de paraşutişti a fost detaşat la Leipzig cu ordinul de a ocupa poziţiile de lângă centrul
oraşului. Ziarul Partidului îndemna la luptă şi la violenţă armată împotriva manifestanţilor.
Peste 70.000 de demonstranţi est-germani s-au reunit, la ora 17.00, în jurul Bisericii Sf. Nicolae.
Atmosfera era tensionată şi incendiară. Liderii locali ai PSUG nu primiseră niciun fel de instrucţiuni
clare din partea Berlinului. Pe măsură ce marşul se apropia de gară, unde se aflau concentrate majoritatea
unităţilor militare şi a poliţiei, atmosfera devenea imposibilă. Într-un târziu, a sunat Egon Krenz care
le-a comunicat autorităţilor că marşul trebuie să continue netulburat. Şeful Poliţiei din Leipzig, generalul
Gerhard Stassenburg, a dat ordin oamenilor săi să continue supravegherea marşului fără să intervină şi să
tragă doar dacă era vorba de autoapărare.
Pe 11 octombrie, cancelarul vest-german Helmut Kohl îl va suna pe liderul sovietic pentru a-i
transmite: ,,Republica Federală nu este interesată în nici un caz de existenţa unui haos în RDG. Noi
sperăm ca evoluţiile de acolo să nu scape de sub control, ca sentimentele să nu debordeze. Interesul
nostru este mai degrabă ca RDG să se alăture cursului sovietic de reforme şi restructurării şi ca oamenii
să rămână acolo”. Pe 31 octombrie 1989, Helmut Kohl şi Egon Krenz au decis să nu se mai încurajeze
emigrarea cetăţenilor est-germani în RFG. În şedinţa Biroului Politic al PSUG, din 18 octombrie 1989,
Willy Stoph, prim-ministrul RDG, îi va cere demisia lui Erich Honecker. Pentru a nu fi umilit, liderul est-
german renunţă la putere, demisionând ,,din motive de sănătate”. Va fi înlocuit cu Egon Krenz, un adept
al reformelor made in URSS, care promite schimbări, dialog cu Opoziţia etc.
În pofida anumitor măsuri de relaxare, regimul lui Egon Krenz părea să fie depăşit de evenimnete,
în condiţiile în care Opoziţia cerea alegeri libere şi legalizarea opoziţiei. Totodată, la nivelul CC al PSUG
nu exista vreun plan de aplanare a tensiunilor care mocneau în societatea est-germană. Până la sfârşitul
lunii octombrie 1989, conducerea PSUG nu acceptase să renunţe la rolul conducător în societate, din punct

de vedere politic, în favoarea Noului Forum. Pe 4 noiembrie

1989 se va desfăşura cea mai mare adunare demonstrativă
din Berlinul de Est, cu participarea a 500.000 de persoane.
Demonstraţia a fost organizată de către cercurile intelectuale
şi artistice din Berlinul de Est şi la ea au luat parte şi o
serie de lideri importanţi din Biroul Politic al CC al PSUG,
precum Günter Schabowski şi Markus Wolf. Mulţimea îi va
huidui pe cei doi lideri ai PSUG în timpul discursurilor pe
care le-au ţinut, fiind evident, astfel, că PSUG era respins
de către popor. PSUG trebuia reformat şi se întrevedea
posibilitatea ca Gregor Gysi să preia frâiele partidului.
În cursul zilei de 31 octombrie 1989, liderii RDG şi
ai PSUG au aflat, cu stupoare, că RDG-ul era falimentar şi
că, în curând, va deveni un stat insolvabil. Gerhard Schürer,
şeful planificării de stat, a prezentat un raport care a stârnit
frisoane: 60% din întreaga bază industrială a RDG-ului
putea fi eliminată ca deşeu, iar productivitatea fabricilor şi
minelor era cu aproape 50% în urma celei din RFG. Datoria
externă a RDG era de 123 miliarde de mărci germane şi
creştea în fiecare an cu 10 miliarde. „Ca să evităm să
ne adâncim şi mai mult în datorii, trebuia să scădem
nivelul de trai în anul următor cu 25 – 30% şi să facem
RDG-ul imposibil de guvernat”, va mărturisi Gerhard
Schürer cu referire la tensiunea acelor zile. RDG-ul trebuia
să negocieze urgent cu RFG-ul un împrumut de două sau
trei miliarde de mărci vest-germane, pe termen scurt, în
condiţiile în care FMI urma să ceară socoteală în mai puţin
de două săptămâni. Credibilitatea RDG-ului ca sta sovabil
era pusă, astfel, în discuţie.
Căderea Zidului
Kremlinul a refuzat să-i ajute pe est-germani, în

pofida cererilor repetate făcute de Egon Krenz la Moscova,
cu ocazia vizitei din 1 noiembrie, şi a recomandat să nu se
tragă în popor în cazul în care est-germanii vor forţa trecerea
în Berlinul de Vest. „Trebuie să găsiţi o soluţie pentru a rezolva problema Zidului şi a emigrării în
masă a populaţiei. Dacă nu o faceţi curând, veţi avea probleme mari, din partea propriului vostru
popor”, îi va declara Mihail S. Gorbaciov lui Egon Krenz.
Căderea Zidului Berlinul, şi implicit începutul sfârşitului pentru RDG, s-a petrecut pe 9 noiembrie
1989, dintr-un accident birocratic. Noua Lege privind călătoriile a fost rescrisă de birocraţii Partidului şi
ai STASI în sensul că nu lua în calcul şi pe cei care doreau să treacă, temporar, în Berlinul de Vest. Legea
prevedea că toţi cetăţenii RDG care deţineau paşaport şi viză pot pleca din RDG în RFG prin orice punct
de trecere a frontierei. Documentul a fost citit cuvânt cu cuvânt în faţa liderilor de partid, de către Egon
Krenz personal, după care i l-a înmânat lui Günter Schabowski ,care urma să ţină o conferinţă de presă, la
ora 18.00, la Centrul Internaţional de Presă din Mohrenstrasse.
Supus unei puternice presiuni mediatice, ca urmare a întrebărilor jurnalistului american Tom
Brokaw de la NBC, Günter Schabowski a făcut gafa de-a anunţa că legea privind călătoriile intră imediat
în vigoare, şi nu pe 10 noiembrie. Teoria complotului CIA care l-a cumpărat cu bani pe liderul politic est-

german nu se susţine, deoarece, şi în timpul

interviului de după conferinţa de presă,
Günter Schabowski a fost extrem de clar:
„Pot trece pe la graniţă”. La ora 19.30,
mass-media internaţională a răspândit
informaţia privind deschiderea graniţei
berlineze dintre RFG şi RDG. La ora 20.00,
Hans Joachim Friedrichs, crainicul ARD-
ului vest-german, a declarat: „RDG-ul îşi
deschide graniţele...Porţile din Zidul
Berlinului sunt deschise!”. În următoarele
ore, est-germanii şi vest-germanii vor lua
cu asalt Zidul Berlinului. Când poliţia est-
germană a început să-i stropească cu apă
pe cei care se urcaseră pe Zid, unul dintre
petrecăreţi şi-a deschis nonşalant umbrela. Imaginea va face înconjurul lumii. Televiziunea devenise
aliatul germanilor în visurile lor de reunificare.
Referindu-se la modul în care Administraţia Bush, CIA-ul şi NSC-ul au receptat acest eveniment
istoric, Milt Bearden, analist al CIA pe probleme sovieitce, mărturisea: „Adevărul dur era că nu aveam
la faţa locului niciun spion care să ne dea prea multe detalii...despre planurile Germaniei de Est sau
în legătură cu acea problemă de la Kremlin. Mai degrabă CNN decât CIA a ţinut Washingtonul
informat despre evenimentele din Berlin. Căderea Zidului Berlinului a fost prima lovitură dintr-o
competiţie nescrisă între CIA şi CNN, care avea să continuie în ultimii ani ai Războiului Rece. CIA
nu avea niciun agent la faţa locului...nimeni dintre trimişii noştri în capitalele Europei de Est şi în
Uniunea Sovietică nu era în măsură să ne spună ce se întâmplă”.
Helmut Kohl a părăsit recepţia oficială din Varşovia, la aflarea veştilor despre căderea Zidului
Berlinului, declarând: „Mă aflu la petrecerea greşită!”.
În cursul zilei de 22 noiembrie 1989, Biroul Politic al PSUG va propune partidelor participante
la guvernare şi formaţiunilor Opoziţiei participarea la o ,,Masă Rotundă” pentru a se discuta o nouă lege
electorală şi o nouă Constituţie. RDG-ul se îndrepta vertiginos spre o societate dominată de pluripartidism.
Cu o zi înainte, Roland Dumas, ministrul de Externe al Franţei, se aflase la Moscova în căutarea unor
răspunsuri privind viitorul Germaniei. ,,R. Dumas a fost primit de M. Gorbaciov şi a avut convorbiri
cu Şevardnadze. După cum a relatat un director adjunct din MAE al URSS, R. Dumas a venit
la Moscova din însărcinarea preşedintelui Franţei pentru a efectua un schimb de păreri cu M.
Gorbaciov privind evoluţiile din unele ţări socialiste europene, îndeosebi cum este văzută de URSS
problema reunificării Germaniei. Ambele părţi au constatat unitatea de vederi în privinţa respectării
graniţelor postbelice în Europa, precum şi în legătură cu faptul că Germania nu este o problemă
actuală. M. Gorbaciov a atras atenţia asupra lipsei de perspectivă a cererilor unor cercuri politice
din RFG în privinţa realizării unificării Germaniei, subliniind că puterile învingătoare trebuie să-şi
expună din nou poziţia în această problemă. M. Gorbaciov a subliniat însemnătatea unor abordări
echilibrate, constructive, din partea ţărilor occidentale, a evenimentelor din unele ţări socialiste,
arătând că nu a sosit încă timpul pentru distrugerea organizaţiilor politice şi economice din Europa.
El a repetat teza sa, potrivit căreia lumea contemporană nu reprezintă două civilizaţii care se exclud
reciproc, cu una singură, universală, în care predomină valorile generale umane şi libertatea de
alegere”, telegrafia ambasadorul României socialiste la Moscova, Ion Bucur, către Centrala MAE din
Bucureşti.
Constantin CORNEANU

1989 – Anul în care est-germanii

îşi făuresc destinul
Pentru o schimbare majoră a granițelor Europei

la sfârșitul secolului al XX-lea era nevoie, în primul rând
(excludem războiul), de o schimbare esențială la nivel
politic. Iar o astfel de schimbare impunea să includă, în
Estul Continentului, factorul intern. În Uniunea Sovietică,
acesta a fost – așa cum își intitula, una din lucrările sale,
Archie Brown – „Factorul Gorbaciov”. În celelalte state,
pe lângă „Factorul Gorbaciov”, vectorii disoluției puterii
comuniste au fost reprezentați fie de opoziția din exteriorul
arcului politic, cea a societății civile, fie de opoziția din
interior, cea a politicienilor reformiștii. Întotdeauna aceste
forțe au acționat în tandem, având, aproape întotdeauna,
interese comune și, de cele mai multe ori, obiective diferite.
În mai 1971 Erich Honecker îl înlocuia pe Walter
Ulbricht în funcția de președinte al Partidului Socialist
Unit din Germania. Un an mai târziu, în decembrie 1972, ca urmare a Ostpolitik, politică accentuată după
1969 de cancelarul Willy Brandt, Republica Federală Germania și Republica Democrată Germană au
semnat Tratatul de Bază, prin care cele două țări își recunoșteau una alteia suveranitatea și prin care se
angajau să întrețină relații pașnice. Deși un acord între două state, Mary Fulbrook observă că Germania
Federală nu privea, totuși, Republica Democrată Germană ca partener statal egal. Constituțional, granița
dintre cele două state era în viziunea RFG similară graniței dintre două landuri germane, cele două state
urmând să facă un schimb „de reprezentanți” și nu de ambasadori, iar est-germanii puteau cere în mod
automat cetățenie în RFG, în momentul în care doreau să emigreze spre Vest.1 Tot Fulbrook remarcă faptul
că RFG nu renunța la politica de unificare, însă atenția acesteia era direcționată de acum către realizarea
unei permeabilități mai mari între cele două state, către îmbunătățirea comunicării între cetățenii celor
două state, în vederea menținerii ideii unității naționale. Prin contrast, în RDG se derula un proces de
individualizare și diferențiere față de identitatea promovată de Bonn. Deși în perioada următoare relația
dintre cel două state a căpătat o dinamică a ei, la fel se poate spune și despre accentuarea diferențelor dintre
acestea. Astfel că până târziu în anul 1989, puțini au fost cei care crezut că problema reunificării putea
reprezenta un subiect important al politicii contemporane, divizarea dintre cele două state era privită de
către cei mai mulți drept o permanență.2
În RDG, din iunie 1953 până în 1989, nu a existat o mișcare de masă care să poată fi încadrată
conceptului de opoziție.3 A existat, însă, o evoluție de la respingerea în masă a sistemului, în anii `50,
la forme mai calificate de reformare și dezvoltare a acestuia din interior, în anii `80. Acestea din urmă
includeau forme de marxism umanist – „Al Treilea Val”, critici din partea Bisericii protestante, în
principal, și romano-catolice, dar și din partea a numeroase grupuri ecologiste, activiști pentru pace și a
reprezentanților „culturii” alternative.4 Existența unui partid monolit și disciplinat, cu elite aflate într-o
relativă coeziune și o armată loială nu a putut primi replică din partea intelighenției culturale și tehnice est-
1
Mary Fulbrook, A History of Germany 1918-2014 The DividedNation,3eedition,Blackwell, 2009, p. 174.
2
Idem, p. 74.
3
Idem, p. 218.
4
Ibidem.

germane ce nu reprezenta un pericol la adresa conducerii

socialiste germane, ca urmare a cooptării, subordonării,
fragmentării politice și exilului relativ facil către RFG pe
care reprezentanții acesteia îl puteau obține, și pe care,
uneori, chiar îl doreau.5 La aceasta se adaugă politica
economică dusă de E. Honecker prin care acesta a încercat,
și în mare parte a reușit, să reducă posibilitatea declanșării
unor proteste de masă, ca urmare a lipsurilor de ordin
material.
La întrebarea ce s-a schimbat în anii `80 astfel încât
să altereze imaginea stabilă a regimului est-german?, M.
Fulbrook oferă două motive. Primul îl reprezintă evoluția
din sânul Bisericii protestante, începând cu 1978. Disidența
manifestată în cadrul acțiunilor și sub aripa acesteia a căpătat
dimensiuni ce nu au mai putut fi controlate. Iar al doilea
factor a fost cel extern, cel mai important fiind acela al
venirii la conducerea Uniunii Sovietice a lui M. Gorbaciov.6
După preluarea puterii, în martie 1985, Gorbaciov
a declanșat o adevărată schimbare în politica externă a
Kremlinului. RFG și RDG au constituit în cadrul acesteia
unele dintre cele mai importante ținte de pe agenda liderului
sovietic.Vizita lui Gorbaciov din 11-15 iunie 1989, în
Germania de Vest în vederea obținerii sprijinului pentru
politica sa perestroikistă, dar și pentru aceea a includerii
Uniunii Sovietice în „Casa Comună Europeană”, precum
și relațiile personale bune dintre acesta şi Helmut Kohl,
cancelarul vest-german din octombrie 1982, au făcut
posibilă adoptarea unei poziții tolerante de către Gorbaciov
cu privire la maniera în care cele două state vor aborda
problema est-germană – cooperare în vederea îndepărtării
lui Honecker de la conducere și încurajarea efectuării unor
reforme în RDG. În cadrul Declarației comune la încheierea
vizitei, Gorbaciov lăsa să se înțeleagă că Uniunea Sovietică
nu urma să intervină cu forța în cazul unor schimbări în
RDG, iar Kohl se angaja să nu destabilizeze situația din
această țară. Era, așa cum observa Cerniaev, o practică
nemaiîntâlnită, care se abătea de la normele și principiile
dreptului internațional, acela al „respectului statelor la
autodeterminare”.7 Drumul către unificare era astfel deschis.
Iar H. Kohl a încercat să fructifice orice oportunitate; aceasta
a apărut în relația RFG cu Ungaria.
Deficitul bugetar al Ungariei i-a dat posibilitatea
5
Mary Fulbrook, idem, p. 260. Autoarea observă, la fel ca și Cristina
Petrescu în cazul României, că mulți dintre criticii regimului est-german
recurgeau la acțiuni ce puteau fi interpretate de autorități drept acte
disidente doar pentru a părăsi RDG, slăbind astfel opoziția internă.
6
Idem, p. 261.
7
Vladislav M. Zubok, A Failed Empire. The Soviet Union in The Cold
War From Stalin toGorbachev, The University of North Carolina Press
,Chapel Hill, 2007, p. 324-325.

cancelarului vest-german să le propună liderilor politici ungari acordarea unui împrumut de un miliard
de mărci vest-germane în schimbul deschiderii granițelor acesteia cu Austria pentru cetățenii est-germani.
Acordul cu M. Németh și G. Horn s-a realizat la 25 august 1989. Informat despre această înțelegere,
fără partea financiară, E. Shevardnadze a răspuns că aceasta era o problemă ce interesa Ungaria, RDG
și RFG. În octombrie, Honecker îl anunța pe Gorbaciov că Németh obținuse 550 de milioane de mărci
vest-germane pentru deschiderea graniței cu Austria. Reacția liderului de la Moscova la această ştire nu se
cunoaște, însă informațiile furnizate de KGB și Secretarul Comitetului Central al PCUS, Vadim Medvedev,
care efectuase o vizită în RDG în luna septembrie, convergeau către o singură direcție: îndepărtarea lui
Honecker de la conducere era un imperativ.8
La mijlocul lunii ianuarie, la Leipzig, peste 500 de persoane au încercat să se adune la Monumentul
Liebknecht pentru a protesta faţă de conducerea lui Honecker. Aceștia cereau libertatea presei, de organizare
și de expresie. Aproximativ 80 de persoane au fost arestate cu această ocazie. Deși poliția a reușit să
dejoace planurile manifestanților, operând arestări în rândul acestora, vestea declanșării unui astfel de
protest a generat o întreagă mișcare de solidaritate în rândul est-germanilor. Tot în Leipzig, încercările
autorităților clericale de evitare a politizării Rugăciunilor pentru Pace s-au soldat cu un eșec total. În cadrul
acestora fiind integrate subiecte precum votul local, drepturile omului, sau situația din Cehoslovacia.9
La demonstrațiile, din martie din același oraș – de data aceasta fiind prezente și televiziuni occidentale,
protestatarii au început să scandeze „Vrem afară!”. După intervenția forțelor de securitate, sloganurile
s-au schimbat, devenind: „STASI afară!” și „ STASI porcii!”, la care s-a adăugat „Libertate, drepturile
omului!”. Pentru prima oară protestele de Luni deveneau vocale.10
Alegerile municipale din 7 mai a adus un nou val de proteste contra autorităților. Absența mai
multor candidați și opacitatea scrutinului au determinat o mișcare de boicotare a votului. Deși o parte dintre
alegători au decis să voteze „NU” pentru candidații Frontului Național, la afișarea rezultatelor aceștia au
fost surprinși să constate că exista un procent de 98,5% de voturi exprimate în favoarea candidaților
impuși de PSUG. În Erfurt se înregistrase 99,6%, iar în Magdeburg chiar 99,7%. Prezența la numărarea
voturilor a reprezentanților publicului – inițiativă a pastorului Rainer Eppelmann, acceptată de oficialității
– s-a dovedit nefastă pentru conducerea RDG, deoarece aceasta a constatat existența unui procent de
10% de voturi împotriva candidaților oficiali. Această informație a circulat rapid în rândul maselor est-
germane, favorizată de media vest-germană. Astfel, s-a demascat fraudarea alegerilor de către putere,
silind-o să admită, mai târziu, falsificarea alegerilor.11Acest fapt a determinat opoziția să fixeze date pentru
proteste. În Berlin s-a decis ca ziua a șaptea a fiecărei luni să fie una a protestelor. La 7 iunie, din cei peste
1.500 de protestatari, 100 au fost arestați. La fel s-a întâmplat și în celelalte luni, până când în septembrie
numărul protestatarilor a ajuns la 200. La Leipzig, protestele au apărut în urma întâlnirilor organizate
pentru Rugăciunile pentru Pace – aici numărul participanților depășind cifra de 1.000. Frauda semnalată
prin aceste demonstrații a contribuit la dezintegrarea loialității în rândul susţinătorilor regimului. 12
Numeroase proteste în cadrul Bisericii s-au manifestat și față de poziția regimului est-german de
susținere a reprimării violente de către autorităţile de la Beijing a protestatarilor din Piața Tien-anmen,
în iunie 1989. Menită să intimideze populația – în parte a și făcut-o – poziția Berlinului a declanșat și o
reacție la care nu se aștepta. Pe lângă protestele din interiorul Bisericii, numeroase scrisori și pețiții de
protest au fost adresate ziarelor și Ambasadei chineze. A existat și un protest în fața ambasadei statului
asiatic și, de asemenea, un marș al toboșarilor în Dresda.
Evenimentul major, care a contribuit la prăbușirea regimului condus de Honecker, l-a constituit
decizia Ungariei de a deschide granița acesteia cu Austria. Gestul a fost făcut de Budapesta încă din 2 mai,
când a fost eliminat gardul electrificat ce despărțea Ungaria de Austria. În luna următoare, Budapesta a
8
Idem, p.325.
9
Gareth Dale, Popular Protest in EasternGermany 1945-1989,Routledge, London, New York, 2005, p. 138.
10
Idem, p 138.
11
Victor Sebestyen, 1989 Prăbușirea Imperiului Sovietic, Editura Litera, București, 2009, p. 260-262.
12
Gareth Dale, op.cit., p. 139.

aderat la Acordurile de la Geneva,

care interziceau repatrierea
refugiaților către țara de origine. A
urmat imediat un val de emigrare
către Ungaria, astfel încât la 1 iulie
se aflau „în vacanță” în această țară
un număr de aproximativ 25.000
de est-germani, iar până la sfârșitul
lunii septembrie numărul acestora
ajunsese la 60.000.13 În aceeași
perioadă „turiștii” est-germani au
redescoperit practica luării cu asalt
a ambasadelor vest-germane, scopul acestora fiind acela de a câștiga publicitate și de a crea probleme
conducerii lui Honecker.
Primul val de emigrare important a est-germanilor din Ungaria spre RFG, via Austria, din 1989
a fost prilejuit de „Picnicul pan-european ” de la Sopron, din 19 august. Sub patronajul prim-ministrului
Imre Poszgay și a parlamentarului vest-german Otto von Habsburg aveau să traverseze atunci granița
un număr de aproximativ 600 de persoane din RDG, la care s-au adăugat alte 240, trei zile mai târziu. A
existat, însă, și un incident nefericit, la 21 august. Un emigrant est-german a fost împușcat mortal de către
grănicerii unguri în timp ce încerca să traverseze granița cu Austria.14
La 28 august, ministrul de Externe Gyúla Horn îl înștiința pe ambasadorul RDG la Budapesta despre
faptul că Ungaria nu putea fi transformată „într-o tabără uriașă”.15 După discuții aprinse între autoritățile
est-germane și cele ungare, la 10 septembrie, Horn – întrebat ce va face guvernul de la Budapesta dacă
est-germanii se vor îndrepta către Vest – a răspuns: „ Îi vom lăsa să treacă fără multă tevatură și presupun
că austriecii le vor da drumul.”16 A doua zi, granița a fost deschisă în mod oficial, și 22.000 de persoane au
trecut în Austria în următoarele 72 de ore.
La 11 septembrie, în casa văduvei lui Havemann un grup de persoane, printre care Bärbel Bohley
și Jens Reich formau Noul Forum. Acesta nu era menit să reprezinte un partid cu o platformă și un
program de reformă, ci un forum deschis pentru discuții libere.Un spațiu alternativ celui reprezentat de
cadrul eclezial. La 19 septembrie acesta a cerut intrarea în legalitate, însă trei zile mai târziu cererea a fost
respinsă. Acestuia i s-au alăturat alte grupuri de opoziție, precum grupul ecologic Lista 2, Deșteptarea
Democratică, Democrație Acum și Platforma de Stânga.
Exodul unui număr atât de mare de persoane a creat prejudicii economice importante pentru RDG,
aproximativ 10 miliarde de mărci pentru fiecare 10.000 de persoane emigrate. Acest fapt a atras imediat
atenția creditorilor, care au început să adreseze întrebări Berlinului cu privire la implicațiile economice ale
valului de emigrări. Aceste presiuni au diluat severitatea răspunsului pe care regimul Honecker îl putea da
unei astfel de mișcări, bunăvoința creditorilor depinzând de relațiile Berlinului cu Bonnul. La aceasta se
adaugă lipsa de intervenție a Moscovei în favoarea RDG și teama declanșării unor noi valuri de proteste,
similare celor din 1953.17
Reacția autorităților la valul de emigrație, observă Gareth Dale, a avut trei faze. Prima a fost
cea a pasivă. Paralizia, complacerea și aroganța fiind caracteristicile care au demonstrat incapacitatea
regimului de a reacționa față de problema apărută. A doua fază a fost una de ofensivă beligerantă, Bonnul
fiind acuzat pentru ademenirea sau forțarea cetățenilor est-germani, prin diferite metode (răpiri, droguri),
să părăsească RDG. În luna septembrie în mas-media est-germană a avut loc o întreagă campanie de
13
Tony Judt, Epoca Postbelică, O istorie a Europei de după 1945, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 561.
14
Patrick Major, Behindthe Berlin Wall EastGermanyandtheFrontier of Power, p. 239.
15
Patrick Major precizează că la acea dată se aflau în Ungaria 150.000 de est-germani, în Patrick Major, op.cit., p. 239.
16
Tony Judt, op. cit., p. 561.
17
Gareth Dale, op. cit., p. 141-142.

mobilizare a loialiștilor și de incriminare a RFG. A

treia fază a constat în luarea unor măsuri futile pentru
stoparea emigrării. Respingerea unei părți a cererilor
pentru emigrare și creşterea numărului agenților
vamali nu au fost în măsură să oprească valul de
emigranți. Frica a fost cea care a împiedicat regimul
să ia măsuri drastice pentru stoparea situației dificile
în care se afla. Acest fapt a contribuit la declinul
moral în rândul nomenclaturii, al oficialităților, dar
și a membrilor de rând din cadrul PSUG.18
Aproape de începutul toamnei, secția de
Securitate a PSUG rezuma amenințarea la adresa
securității naționale astfel. La nivelul țării existau 160
de grupuri de opoziție, incluzând 150 de inițiative
în cadrul Bisericii, cu un total de 2.500 de persoane
implicate. Acestea forțaseră mâna ierarhiei Bisericii, sau se folosiseră de media occidentală, pentru a
acționa ca parteneri de dialog în vederea creării unei sfere publice pluraliste, dar și pentru a „testa toleranța
statului”, prin intermediul unor demonstrații tăcute și de rezistență non-violentă, și pentru a determina o
presiune care să forțeze schimbări în domeniul drepturilor omului. Același text consemna existența unui
procent de 18,8% de voturi cu NU în timpul scrutinului din mai, de cinci ori mai mult decât în 1986, fapt ce
generase semne de întrebare chiar și în rândul membrilor partidului cu privire la corectitudinea scrutinului.
De asemenea, în același raport figurau ca „dușmani ai statului” și funii punk, heavy metal, dar și skinheads
și toți ceilalți tineri non-conformiști și ciudați, sau cei care urmăreau posturi de televiziune din Vest.19
Problema emigrației a fost suficient de importantă încât să determine RDG să ceară o întâlnire
a statelor participante la Tratatul de la Varșovia pentru a rezolva problema emigrației, prin intermediul
statelor socialiste. Dorința Berlinului nu a avut efectul scontat, ceea ce a determinat explorarea altor
opțiuni. Secțiunea securității din cadrul PSUG a propus trei modalități de rezolvare a crizei. 1) încercarea
de a determina Bonn-ul să recunoască cetățenia est-germană și apoi legalizarea circulației; 2) închiderea
imediată a granițelor și redeschiderea acestora în apropierea Sărbătorilor de iarnă, asociată cu recunoașterea
din partea RFG și 3) lărgirea circulației spre și din RDG, fără luarea angajamentului furnizării de valută,
excepție făcând personalul din cadrul forțelor de securitate. Deși Wolfgang Herger, șeful Securității,
înclina către a treia variantă, Egon Krenz a optat pentru a doua variantă. La 3 octombrie granițele cu
Cehoslovacia erau închise, iar în ziua următoare şi tranzitul către Bulgaria și România. Această măsură a
determinat un adevărat protest la adresa autorităților est-germane, pe lângă petiții existând și amenințări
cu declanșarea unor greve și proteste. Nemulțumiri față de această măsură au venit chiar și din partea unor
Vopos (polițişti).20Așa cum remarca M. Fulbrook, întreaga Germanie de Est se afla sub arest la domiciliu.21
Proteste masive reîncepuseră în ziua de luni la Leipzig, încă din 4 septembrie, odată cu reluarea,
peste vară, a Rugăciunilor pentru Pace, iar la 18 septembrie, pentru prima dată s-au alăturat protestatarilor
din cercul Bisericii și un număr mare de privitori.22 La 25 septembrie, având drept punctul de plecare
Biserica Sfântul Nicolae, 5.000 de persoane au început să mărșăluiască, cerând legalizarea Noului Forum,
iar două săptămâni, mai târziu, la 2 octombrie, în timpul demonstrațiilor, sloganurile au căpătat accente
politice mai proeminente, cei 6-8.000 de protestatari scandând: „ Noi de aici nu plecăm!”, „Acum sau
niciodată!”, „Libertate, egalitate, fraternitate!”, „Gorbi, Gorbi!”, „STASI afară!”, „Eliberați deținuții!”, s-a
cântat și Internaționala. Intervenția brutală a forțelor de ordine a împrăștiat, însă, mulțimea.23
18
Gareth Dale, op.cit., p. 142-143.
19
Patrick Major, op.cit., p. 238-239.
20
Idem, p. 241.
21
Mary Fulbrook, op.cit., p. 266.
22
Gareth Dale, op.cit., p., p. 151.
23
Patrick Major, Behindthe Berlin Wall, p. 244.

Traversarea de către garniturile de tren cu persoane dinspre Cehoslovacia către Bavaria, la 3

octombrie, a constituit un nou prilej pentru proteste la adresa autorităților. Încercările de urcare în aceste
garnituri a unui număr impresionant de est-germani – de-a lungul traseului acestora s-au aflat aproximativ
20.000 de persoane – a determinat intervenția brutală a forțelor de ordine, precum și mobilizarea unor
unități de armată, care au primit muniție de război. În zilele următoare poliția a operat câteva mii de
arestări.
La 5 octombrie, M. Gorbaciov îi spunea lui A. Cerniaev că nu intenționa să îl susțină pe E. Honecker,
dar că intenționa să sprijine revoluția și republica.24Această mărturisire era făcută în ziua în care liderul
sovietic se îndrepta spre Berlin pentru a participa la cea de-a patruzecea aniversare a Republicii Est-
Germane. În cadrul întâlnirii dintre Honecker și Gorbaciov, din 6 octombrie, liderul de la Kremlin a primit
reproșuri din partea omologului est-german pentru lipsa de sprijin a Moscovei. A doua zi, Gorbaciov avea
să rostească celebra frază: „Viața îi pedepsește pe cei care rămân în urmă”. În aceeași zi, în timpul paradei
cu torțe, mulțimea adunată pentru a celebra aniversarea republicii avea să scandeze în Alexanderplatz și la
Palatul Republicii „Gorbi, ajută-ne!” și „Fără violență!”. Pentru conducerea est-germană aceste scandări
reprezentau o adevărată umilință, iar în timpul nopții forțele de ordine au efectuat 1.047 de arestări. Înainte
de a pleca, Gorbaciov a ordonat Comandantului forțelor sovietice din RDG, generalul Boris Snetkov,
să nu intervină în sprijinul regimului lui Honecker și să își retragă trupele în cazărmi. Fără a implica
Moscova, Gorbaciov, a dat undă verde politicienilor est-germani pentru îndepărtarea liderului de la Berlin,
care trebuia „să simtă pe pielea lui consecințele” inadecvării la schimbările survenite în spațiul lagărului
socialist.25
După plecarea lui M. Gorbaciov au izbucnit proteste în toată țara. Cele mai importante dintre
acestea au avut loc la Leipzig. Aici autoritățile mobilizaseră un număr de 8.000 de forțe de ordine, la care
se adăugau alte 5.000 să pregătească paturi, plasmă și sânge. Și spațiile de încarcerare au fost anunțate în
vederea primirii unor noi „oaspeți”. La ora 18.15, 70-80.000 de oameni demonstrau pe străzile Leipzigului,
scandând pentru prima dată „Noi suntem poporul!”, sloganul revoluţiei est-germane26, „Legalizați Noul
Forum!”, „Gorbi, Gorbi, Gorbi!”, și „2.3.4 , nu plecăm de aici, nu suntem huligani!”. Ministerul de
interne a ordonat ca forțele de ordine să intre în defensivă, ordin confirmat de E. Krenz. Doar zece arestări
au fost făcute atunci. O altă demonstrație masivă a avut loc la Dresda, aici au protestat 22.000 de persoane.
Alte manifestări au avut loc la Berlin – 2.000 de persoane, dar și la Jena, Magdeburg, Karl-Marx-Stadt și
Halle.27 Dacă la Leipzig au fost operate doar zece arestări, în schimb la Dresda acestea au fost în număr de
200, cei arestați având parte de un tratament inuman, ca și cei din Berlin, de altfel.
După demonstrațiile din prima parte a lunii – cea de la Leipzig, din 9 octombrie, fiind decisivă – în
rândul conducerii au început să apară fisuri. Hermann Kant, președintele Uniunii scriitorilor, a redactat
o scrisoare, publicată apoi în Ziarul tineretului comunist, JungeWelt, în care cerea conducerii să-și facă
autocritica. Primarii din Dresda și Leipzig doreau un dialog cu masele. Gerhard Shurer, Șeful planificării
de stat, a încercat într-o primă fază să îl determine pe E. Krenz să preia puterea, acesta însă a declinat
oferta. Abia după ce a conștientizat că soluția naturală în cazul eliminării lui Honecker ar fi putut dura
chiar câțiva ani a fost de acord cu înlăturarea acestuia prin forță. Cei care au fost alături de el în detronarea
lui Honecker au fost Siegfried Lorenz, șeful de partid din Karl-Mark-Stadt, Erich Mielke, șeful STASI, cel
care dăduse o directivă secretă la 8 octombrie prin care forțele de ordine aveau încuviințarea să tragă în
agitatori, Harry Tisch, șeful sindicatelor germane și primul ministru, Willi Stoph. După ce la 16 octombrie,
când la Leipzig manifestau cel puțin 120.000 de oameni, Honecker nu reușise să obțină sprijinul Șefului
de stat major al Armatei, Fritz Strerletz, în ziua următoare, W. Stoph îi spunea lui Honecker:„ Domnule
secretar general Erich, sugerez ca pe agendă să fie introdusă o nouă temă de discuție, și anume, eliberarea
24
Vladislav M. Zubok, op. cit., p, 325.
25
Victor Sebestyen, op.cit., p. 308-310.
26
PadraicKenney, Carnavalul revoluţiei: Europa Centrală, 1989, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007, p. 400.
27
Patrick Major, op.cit., p. 247.

din funcția de secretar general a lui Erich Honecker și alegerea lui Ergon Krenz în locul său.” În urma unui
vot unanim, Honecker – deși nu îi venea să creadă – era obligat să părăsească funcția de care se bucurase
atâta timp.28
Deși la nivelul conducerii Honecker a fost înlocuit de E. Krenz, în țară au continuat protestele.
Astfel, dacă în săptămâna 16-22 octombrie au avut loc 24 de demonstrații la care au participat 140.000 de
oameni, în săptămână următoare au avut loc 145 de demonstrații, la care au venit 540.000 de persoane.
Numai în Leipzig, la 23 octombrie, au participat 300.000 de protestatari.
După numirea în funcție a lui E. Krenz, la 24 octombrie, 12.000 de manifestanți au reușit la Berlin,
să-i determine pe membrii Consiliului de Stat să-i primească în audiență, ocazie pentru demonstranți de a le
reproșa acestora că doar la presiunea maselor au făcut acel gest, motiv pentru care presiunea– anunţau cei
din stradă – urma să continue, pentru a determina noi schimbări în societate. În timpul acestei demonstraţii
au existat sloganuri care cereau separarea puterii, dar şi plângeri cu privire la modul în care erau tratați
petiționarii, și cereri pentru publicarea informațiilor economice cu date nefalsificate. La sfârșitul lunii,
autoritățile au legalizat demonstrațiile. Ca răspuns la această măsură, la Leipzig, la 30 octombrie, un
număr de 200.000 de persoane cereau: „alegeri libere sub supravegherea ONU”, „democrație în locul
monopolului partidului”, „fără zid pentru noi toți”, toate acestea în timp ce la sediul STASI 4.000 de
persoane scandau „Mielke, zilele tale sunt numărate”.29 În aceeaşi perioadă, E. Krenz, a fost sfătuit de către
Alexander Schalck-Golodkowski, şeful Biroului Coordonării Comerciale – membru al Biroului Politic ce
se ocupa de relaţia cu Bonnul în problemele financiare – să rezolve problema emigrației prin obţinerea
de la RFG a unei sume importante de bani în schimbul unei politici mai permisive în problema acordării
vizelor. Discuţiile cu partea vest-germană, reprezentată de Rudolf Seiters, şeful biroului Cancelariei, şi
Wolgang Schauble, ministrul de interne, au început la 24 octombrie. Două zile mai târziu, problema a
fost discutată în cadrul unei convorbiri telefonice între E. Krenz şi H. Kohl. În timpul acesteia, liderul
est-german, a specificat că „RDG socialistă era în interesul stabilităţii în Europa”, deci nu era vorba de
o reformare a statului, ci de schimbări în politica de emigraţie. În acest cadru, la 29 octombrie, primarul
Berlinului de Vest, Walter Momper, se întâlnea cu Barbel Bohlez, unul din fondatorii Noului Forum,
principala formaţiune de opoziţie din RDG, şi apoi cu Günter Schabowski, membru al Biroului Politic,
responsabil cu media, pentru a purta discuţii pe marginea emigraţiei est-germane.30
Amploarea şi numărul protestelor din întreaga ţară a determinat conducerea RDG să i-a în calcul
posibilitatea unei măsuri legislative, care să permită unui număr mai mare de cetăţeni să părăsească ţara.
Responsabilitatea acestei sarcini a revenit şefului STASI, Mielke, şi ministrului de Interne, Friedrich
Dickel. Acesta din urmă l-a însărcinat pe subordonatul său, Gerhard Lauter, cu supervizarea unui draft
al unei astfel de legi, care a fost terminat abia la 2 noiembrie şi apoi prezentat la televiziune de Lauter.31
Insatisfacţia cetăţenilor faţă de regim, asociată cu o teamă materială şi resentimente, la care a
contribuit prezenţa unui sentiment al trădării din partea liderilor politici, imaginile cu viaţa luxoasă a
nomenclaturii prezentate în paginile Berliner Zeitung sporiseră acest sentiment, contribuind la amplificarea
mişcărilor de stradă.
Sâmbătă, 4 noiembrie, la Berlin, 500.000 de oameni au ieşit în stradă cerând libertatea cuvântului
şi asocierii, dar şi renunţarea la rolul conducător al partidului în viaţa politică a ţării. Nu au lipsit nici
acuzele la adresa STASI şi cererea de alegeri libere. Au fost adresate îndemnuri est-germanilor de a nu
părăsi ţara. Cerinţele protestatarilor au fost, însă, declinate. Pluripartitismul era exclus, la fel şi eliminarea
rolului conducător al Partidului Socialist Unit German, sau desfiinţarea STASI. Deşi aprobase această
demonstraţie, ordinele pe care forţele de ordine le-au primit cu privire la folosirea forţei, au creat în rândul
acestora sentimentul că autorităţile evitau să permită structurilor sale de forţă să recurgă la toate mijloacele
de care dispuneau pentru a preîntâmpina un eventual asalt al demonstranţilor asupra Zidului sau o degenerare
28
29
Patrick Major, op.cit., p. 248-249.
30
Mary EliseSarotte, The Colapse. The Accidental Opening of the Berlin Wall, Basic Books, format epub.
31
Ibidem.

în violenţă a manifestaţiei. Din

fericire, Zidul nu a atras atenţia
protestatarilor, iar violenţa nu şi-a
făcut simţită prezenţa.32
Deschiderea graniţei cu
Cehoslovacia, la 1 noiembrie
şi acceptarea acordării vizelor
cetăţenilor est-germani din
această ţară, la 3 noiembrie –
fapt ce a permis unui număr de
aproximativ 23.000 de cetățeni
est-germani să aleagă această rută
pentru emigrare în week-end-ul din 4-6 noiembrie – au readus în prim plan problema emigrării. La 6
noiembrie, draftul de lege privind emigrarea prezentat demonstranţilor, a primit numeroase critici, fiind
primit cu insatisfacţie de către populaţia din RDG. 300.000 de oameni, la Leipzig, cereau la 6 noiembrie,
dreptul la liberă circulaţie în afara graniţelor, dărâmarea Zidului şi chiar desfiinţarea PSUG.33
În Germania de Vest, la 8 noiembrie, cancelarul H. Kohl cerea RDG să acorde „libertatea opiniilor,
libertatea presei, libertatea de asociere, sindicate libere, pluripartitism, în final şi evident, libertate, imediat
şi alegeri secrete”34 A doua zi, doi oficiali ai STASI şi doi din Ministerul de Interne au redactat un nou draft
al legii privind emigrarea. După ce au constatat că acesta a fost redactat doar pentru aceia care doreau să
plece definitiv din ţară, acest draft a fost rescris. În forma sa finală acesta acorda posesorilor de paşapoarte,
în număr de patru milioane, dreptul de a părăsi ţara temporar sau definitiv, după respectarea unei proceduri
formale birocratice. Legea urma să intre în vigoare la 10 noiembrie şi despre prevederile acesteia, parţial,
au fost informate şi autorităţile sovietice, care şi-au dat acordul.
În cadrul întâlnirii din 9 noiembrie de la ora 18.00 cu mass-media, Günter Schabowski, întrebat
de ziaristul Tom Brokaw, de la NBC, când urma să intre în vigoare noua lege, a declarat că imediat. El
nu reuşise să parcurgă tot textul acesteia. Plecarea se putea realiza prin toate punctele de frontieră, după
spusele oficialului est-german. Vestea acesta, transmisă de postul de televiziune vest-german ARD la ora
20.00, canal urmărit de milioane de est-germani, a determinat îndreptarea a mii de oameni către punctele
de control cu RFG. La ora 12.00 cei 12.000 de grăniceri est-germani au primit ordin să se retragă în
cazărmi. Era momentul în care conducerea RDG accepta realitatea străzii. „Oamenii preluaseră puterea şi
îşi recucereau oraşul.”35
La 28 noiembrie H. Kohl propunea un plan în zece puncte pentru o nouă Germanie Confederată.
Până atunci, însă, în RDG au urmat negocierile din cadrul Mesei Rotunde din decembrie, apoi alegeri
libere în 18 martie 1990– pe fundalul unei crize economice majore asociate cu un val masiv de emigraţie
– şi abia apoi, la 3 octombrie cele două state au devenit unul singur.
Alexandru GRIGORIU
32
Ibidem.
33
Patrick Major, op.cit., p. 252.
34
Mary EliseSarotte, op.cit.
35

The New York Times

despre Căderea Zidului Berlinului
Pe 8 noiembrie 1989, proiectul „inacceptabil’’ și

Serge Schmemann1 publica a cerut dreptul la viză de
în The New York Times călătorie nelimitată.
un articol despre demisia Dată fiind noua
Cabinetului est-german. În conjunctură, părea evident că
relatarea sa sunt cuprinse mai parlamentul est-german va
multe aspecte. dispune luarea unor măsuri
Mai întâi, faptul mai puţin restrictive.
că întregul Cabinetul est- Articolul prezintă
german a demisionat ca şi o declaraţie a lui Meyer:
urmare a amploarei crizei „Guvernul se întoarce la
iscate de amplele manifestaţii cetățenii RDG în această
de stradă şi de migrarea situație excepţională din
masivă a populaţiei. Nou punct de vedere politico-
numitul purtător de cuvânt al economic şi îşi va canaliza
Guvernului, Wolfgang Meyer, toate eforturile pentru a
a anunțat la o conferință de menține toate funcțiile vitale
presă, convocată în grabă, că pentru oameni, societate și
44 de membri ai Consiliului economie.” Este prezentat
de Miniștri, condus de Willi Stoph, au decis să în acelaşi articol şi răspunsul lui Sebastian
demisioneze și să solicite parlamentului numirea Pflugbeil, din partea Noului Forum, principalul
unui nou guvern. grup de opoziție, care a apreciat această declaraţie
Cea mai presantă problemă a conducerii drept un „prim pas’’ ce „deschide calea pentru
este exodul continuu al est-germanilor, discutarea unei noi legi electorale”, neuitând să
aproximativ 200 de persoane pe oră, mărind menţioneze că „acest lucru nu este suficient fără
numărul la 33.000 de persoane de când Germania alegeri libere”.
de Est le-a permis, începând de sâmbătă, 4 Rudolf Seiters, a spus că est-germanii
noiembrie 1989, cetăţenilor ei să plece prin „vor o transformare adevărată a sistemului care să
Cehoslovacia. le permită să-şi decidă propriul viitor în libertate
Agenția oficială de presă est-germană şi auto-determinare.’’
A.D.N. a informat că Parlamentul a respins În articol se mai precizează că, pentru
proiectul de lege al Guvernului privind călătoriile prima dată, peste 3000 de oameni au demonstrat
în afara ţării, proiect dat spre publicare luni, 6 în faţa sediului Guvernului, iar dintr-o populaţie
noiembrie 1989. Proiectul de lege ar fi permis de 16,6 milioane de locuitori, peste 200.000
fiecărui cetățean să călătorească 30 de zile în plecaseră spre Vest pe parcursul întregului an.
fiecare an în străinătate, dar a fost supus mai multor Sub titlul „Berlinezii din Est explorează
contestări şi amendamente. Comisia a declarat ţinutul mult timp interzis”2, Ferdinand Protzman,
1
http://www.nytimes.com/1989/11/08/world/east- 2
http://www.nytimes.com/1989/11/10/world/clamor-
germany-s-cabinet-resigns-bowing-to-protest-and- in-the-east-east-berliners-explore-land-long-forbidden.
mass-flight.html html

relatează în articolul său pentru The New York simt”, „Nu credeam să mai fie posibil aşa ceva”,
Times din 10 noiembrie 1989 despre primele „Bucurie… multă, mare bucurie”, „Nu ştiu ce
momente de libertate câştigate prin căderea vom face. Probabil că vom merge cu maşina să
zidului Berlinului. vedem ce mai e nou”, „Asta este ceea ce am visat
În timp ce trecea Zidul, o bătrânică le-a de când eram copii”, „Am auzit la ştiri la 11.30 şi
declarat reporterilor: „Nu pot să cred că sunt aici. când am auzit că lasă oamenii să treacă am venit
Aceasta este ceea ce am visat în toţi aceşti ani.” aici”, „Acesta este punctul de cotitură despre
Replici asemănătoare aveau să se audă din care toată lumea vorbea”.
partea tuturor: „S-a terminat. Totul s-a terminat.
Nu pot să cred”, „Mai întâi trebuie să fac un pas Dr. Daniela OSIAC
pe pământul vostru”, „Nu pot să descriu ceea ce

NOI APARIŢII –
ACTIVITĂŢI GAUDEAMUS 2014
LANSARE DE VOLUM
LA DESCHIDEREA UNUI Ion Bucur,
Cartea Represiunii.
NOU AN UNIVERSITAR 1989, Ed. a II-a
Editura IRRD,
Bucureşti, 2014,
p. 419
Alexandru Grigoriu,
O Revoluţie
încarcerată
(Mărturii),
Editura IRRD,
Bucureşti, 2014,
p. 247
În contextul manifestărilor iniţiate

de către Universitatea Hyperion, cu ocazia
deschiderii anului universitar 2014 – 2015, a
fost organizată lansarea volumului Exersând Ion Iliescu,
democraţia. Timişoara în post-revoluţie al Destinul unui om
de stânga.
universitarului Alexandru Oşca. Volumul a fost Amintiri, Editura
lansat în cursul zilei de 1 octombrie a.c. iar Litera, Bucureşti,
manifestarea s-a bucurat de prezenţa colectivului 2014, p. 528
de cadre universitare şi de studenţi ai Universităţii
Hyperion, cuvântul de deschidere al manifestării
fiind rostit de către prof. univ. dr. Iulian Cârţână.
Despre volum şi despre Revoluţia Română din
Decembrie 1989, precum şi despre faptele care fac
obiectul volumului, au vorbit Directorul General al
IRRD, Claudiu Iordache, şi Directorul-adjunct al Constantin Corneanu,
Victorie
aceleiaşi instituţii, prof. univ. dr. Ion Calafeteanu,
însângerată.
precum şi pro-rectorul Universităţii Hyperion, Decembrie 1989,
prof. univ. dr. Ştefan Păun, şi prof. univ. dr. Cornel Editura Cetatea de
Mihai Lungu. Scaun, Bucureşti,
(NR) 2014, p. 780
*
IRRD LA SALONUL
DE CARTE
POLEMOS
Institutul Revoluţiei Române din

Decembrie 1989 a participat, în perioada 15-18
octombrie 2014, la cea de-a X-a ediţie a Salonului
de carte Polemos – Istorie, Ştiinţe politice,
Securitate şi Apărare, organizat la Galeria Artelor
a Cercului Militar Naţional de Editura Militară şi
Societatea Scriitorilor Militari.
În cadrul Salonului de carte sus-menţionat,
Editura IRRD a participat cu un stand propriu,
punând la dispoziţia vizitatorilor cele mai recente
cărţi şi materiale, elaborate în cadrul institutului,
despre Revoluţia Română din Decembrie 1989.
IRRD a lansat două volume: Exersând
democraţia. Timişoara în post-revoluţie, autor
prof. univ. dr. Alexandru Oşca şi Anul 1990.
Partide, ideologii şi mobilizare politică, autor
conf. univ. dr. Ion Bucur.
Cu ocazia lansării volumului Exersând
democraţia. Timişoara în post-revoluţie, semnat
de prof. univ. dr. Alexandru Oşca, au luat cuvântul
prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, dr. Constantin
Corneanu şi autorul.
Lucrarea Anul 1990. Partide, ideologii şi
mobilizare politică, semnată de conf. univ. dr. Ion
Bucur, a fost lansată în data de 17 octombrie şi a
fost prezentată de prof. univ. dr. Bogdan Murgescu,
prof. univ. dr. Ion Calafeteanu şi de autor.
Alocuţiunile celor care au prezentat volumele au fost axate pe climatul socio-politic al anului
1990, precum şi pe schimbările de ordin ideologic ce s-au produs în Timişoara, odată cu răsturnarea de
la putere a regimului Ceauşescu.
Autorii – conf. univ. dr. Ion Bucur şi prof. univ. dr. Alexandru Oşca –, au expus pe scurt motivaţiile
ce au stat la baza acestor demersuri ştiinţifice.
Elena DIACONU
*
ACTIVITĂŢI
CRĂCIUN ROŞU – PIESĂ DE

TEATRU DOCUMENT
timp imobil. În acest context, fiecărui român

în parte, îi revine obligaţia morală de a căuta şi
apăra adevărul istoric.
Un astfel de demers personal, născut
din nevoia de cunoaştere şi înţelegere a istoriei
ţării, este întreprins de Dan-Emilian Tinică, prin
intermediul volumului Crăciun Roşu – piesă
Miercuri, 12 noiembrie a.c. a avut loc de teatru document. Potrivit autorului, lucrarea
lansarea volumului Crăciun Roşu – piesă de teatru reprezintă „o încercare de a fixa într-un tipar
document (Editura Self-Publishing, Bucureşti, literar clasic, întâmplări de un dramatism deosebit
2014, 133 pg.), semnat de Dan-Emilian Tinică. din istoria ţării noastre”.
Au luat cuvântul: revoluţionarul Mihai Montanu La intersecţia dintre ficţiune şi realitate,
şi redactorul-şef al Editurii Self-Publishing, Delia lucrarea Crăciun Roşu – piesă de teatru document,
Petrescu. Evenimentul a fost găzduit de Institutul reprezintă viziunea autorului despre fenomenul
Revoluţiei Române din Decembrie 1989, la sala revoluţionar din Decembrie 1989.
Liviu Corneliu Babeş.
Anul 1989 a fost decisiv pentru istoria Elena DIACONU
naţională a românilor. Pe fundalul crizei
existenţiale, Revoluţia Română din Decembrie
1989 a scindat istoria românilor, trecutul înrobitor
fiind blocat de o nouă dimensiune ontică, născută
din nevoia oamenilor de libertate.
Lipsa unei perspective obiective asupra
viitorului, normele arbitrare şi restricţiile impuse
de regimul Ceauşescu au dat naştere unui val
de nemulţumiri şi tensiuni în rândul populaţiei.
Românii trăiau încremeniţi într-un prezent inert.
Plaga comunismului reuşise, în cele din urmă, să
atrofieze fiinţa naţională.
La 25 de ani de la izbucnirea Revoluţiei,
România încă resimte spasmele trecutului,
silindu-se, singură, să ducă o existenţă derizorie.
România prezentului trăieşte, captivă, într-un

NECROLOG
Bujor-Bogdan
Teodoriu
a trecut la cele veşnice
Fostul consilier prezidenţial Bujor-Bogdan

Teodoriu, supranumit și părintele Legii Concurenței,
a murit la vârsta de 61 de ani, în urma unui stop
cardiac, în cursul zilei de 10 noiembrie 2014. În perioada ianuarie - mai 1990 a făcut
parte din Comisia de reconstrucţie şi dezvoltare economică, a fost membru şi consilier
al CFSN, ulterior CPUN, apoi deputat în perioada mai 1990 - martie 1992. În perioada
aprilie 1983 - ianuarie 1990, Bujor-Bogdan Teodoriu a ocupat funcţia de cercetător
ştiinţific şi apoi şef de sector în Institutul pentru Economie Industrială din Bucureşti, iar
din noiembrie 1979 a fost analist de sistem în Ministerul Apărării. Din octombrie 1992
până în noiembrie 1996, el a fost deputat, vicepreşedinte al Comisiei pentru Economie.
În această calitate, el a fost iniţiatorul Legii Concurenţei, alături de Guvern. Bujor-
Bogdan Teodoriu a fost secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice, între mai 1998
şi ianuarie 2000, funcţie la care a renunţat prin demisie şi, anterior, între decembrie 1996
şi februarie 1998 a ocupat postul de ministru al Cercetării şi Tehnologiei. În perioada
2001 şi 2005, a fost preşedinte al Fundaţiei Centrul Român pentru Întreprinderi Mici
şi Mijlocii (CRIMM), în această calitate fiind responsabil de conceperea şi elaborarea
unor versiuni preliminare şi supervizarea/implementarea unor proiecte finanţate mai
ales din fonduri europene în domenii specifice de politică legate de dezvoltarea IMM-
urilor (IMM şi dezvoltarea locală şi regională, Cercetare-Dezvoltare şi Inovare, Transfer
transnaţional de tehnologie, Strategia regională de inovare, Previziune tehnologică,
societate informaţională, biotehnologii, politici sectoriale - agricultură, producţie,
comerţ, domeniul bancar -, protecţia consumatorului, mediu, crearea de locuri de muncă
şi incluziune socială, dialog social). De pe 1 septembrie 2012, Bujor-Bogdan Teodoriu
era membru al plenului Consiliului Concurenţei, ca urmare a unui decret semnat pe
13 iulie de către preşedintele interimar, Crin Antonescu, pentru un mandat de 5 ani.
Anterior fusese consilier prezidenţial la Departamentul de Politici Economice şi Sociale,
din 2007, consilier de stat în Administraţia Prezidenţială din februarie 2005, dar şi
ministru al Cercetării şi Tehnologiei (1996-1998). Institutul Revoluţiei Române din
Decembrie 1989 îşi exprimă profundul regret pentru trecerea la cele veşnice a celui
care a fost cercetătorul şi omul politic Bujor-Bogdan Teodoriu, camaradul nostru
din Revoluţia Română din Decembrie 1989.
*

Current Issue
Editorial
Claudiu Iordache, The Institute of the Romanian Revolution of December 1989................................. 3
IRRD 2004-2014
A Decade in the Service of Historical Truth...........................................................................................5
Round Table
The National Television. December 1989.............................................................................................29
File - Germany 1989

Constantin Corneanu, The Amazing Fall. Berlin. 9 November 1989...................................................37
Alexandru Grigoriu, 1989 – The Year when the East-Germans Decide their Destiny .............................44
Daniela Osiac, The Fall of the Berlin Wall in The New York Times ....................................................52
Activities
Book Launch at the Opening of the Academic Year..............................................................................54
IRRD and Its Presence at Polemos Book Fair......................................................................................55
The Red Christmas - A Historical Playwright .....................................................................................56
Necrology
Bujor-Bogdan Teodoriu Has Passed Away...........................................................................................57
Current Issue.......................................................................................................................................58
Publicaţiile Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 pot fi

achiziţionate de la sediul instituţiei din strada C.A. Rosetti nr. 33, sector 2
Informaţii privitoare la publicaţii şi preţul acestora pot fi obţinute la numărul de
telefon 0371352518

Caietele Revolutiei, Nr. 5 (54) - 2014

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Caietele Revolutiei, Nr. 5 (54) - 2014

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

INSTITUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE

din Decembrie 1989

Nr. 5 (54) /2014

Acad. dr. Dan BERINDEI

PUBLICIST-COMENTATOR Masa Rotundă

Alina VLĂSCEANU - tehnoredactare

Claudiu IORDACHE Lansare de volum la deschiderea unui nou an univeristar............p. 54

Reproducerea integrală sau parţială a Necrolog

Fotografiile provin din Arhiva IRRD şi

Institutul Revoluţiei Române

În 16 decembrie 2014 se împlinesc zece ani de la întemeierea Institutului Revoluției Române

Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 | 3

al Senatului, Mircea Geoană, al fostului Preşedinte al Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, al

Un deceniu în slujba adevărului istoric

În perioada 2004-2014 Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989

Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 | 5

R evoluţia română a fost opera

Alocuţiunea domnului Ion Iliescu,

6 | Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

În fiecare an, la sfârșitul lunii decembrie,

2005: Revoluţia Română din

Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 | 7

8 | Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

2012: În cursul zilei de 20 decembrie

2013: Revoluţia Română din Decembrie 2013

Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 | 9

2011: IRRD şi Fundaţia Europeană

10 | Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

2007, Târgovişte, în colaborare cu

Braşov, 2010 Sibiu, 2010

municipiu), la Facultăţile de Istorie din Constanţa

Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 | 11

CONFERINŢE PUBLICE, DEZBATERI, MESE ROTUNDE

Institutul Revoluției Române din Decem-

2006: Preliminarii ale Revoluţiei

12 | Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 | 13

dezbatere în cadrul Simpozionului naţional

2011: Masa rotundă: Scrisoare către

2011: IRRD a organizat conferința 20

14 | Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

Dumitru Mazilu, fostul prim-ministru Petre

2014: În zilele de 27 şi 28 martie 2014

2014: IRRD a organizat o serie de

Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 | 15

Florin Negoiţă, deputatul Ionuţ Vulpescu, dr.

Române din Decembrie 1989. Dezbaterea, la

♦ În cursul zilei de 23 octombrie 2014,

16 | Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

DEMERSURI DE INFORMARE A PUBLICULUI TÂNĂR

respectiv naşterea şi motivaţia acestui efort de

2010: În ziua de 21 iulie 2010, un grup

Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 | 17

- Un Crăciun însângerat, în colaborare

Expoziţia „ALTAR 1989” 1 iulie 2008

18 | Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014

Editura Institutului Revoluţiei Române

2006: Volumul Revoluţia Română din

2007: IRRD a lansat, în cursul zilei de

Caietele Revoluţiei Nr. 5 (54)/2014 | 19

Mircea Brenciu, Revoluţia din Decembrie 1989 şi

2009: În ziua de 8 mai 2009, la Muzeul de

2009: Facultatea de Ştiinţe Socio Umane