Universitatea “Petre Andrei” din Iasi

Facultatea de PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI

REFERAT
la disciplina PSIHODIAGNOZA PERSONALITATII

Titlul referatului: Metode si tehnici de evaluare a personalitatii

Titular de disciplina: Lect.univ.dr. Constantin BERE

Autor: Murgu Stefan

Anul de studiu: III

Email: steff_adude@yahoo.com

Iasi, iunie 2011

 Metode si tehnici de evaluare a personalitatii

A.Probleme generale ale evaluarii personalitatii.

Ce se intelege prin personalitate? Prima oara acest cuvant reprezenta o masca purtata de niste
actori (latinescul “persona”). Astfel personalitatea evidentia trasaturile de suprafata ale unei
persoane in diferite momente si ipostaze, atitudinile pe care acesta le juca in viata sociala.
Definirea acestui termen a devenit in mare parte o provocare, lui i sau cautat o multitudine de
definitii care sa-l explice cat mai bine. Astfel, psihologia cauta in istoria sa raspunda la
intrebarea “ce este personalitatea?” Totodata ea si-a manifestat interesul pentru aceasta
trasatura umana prin nenumaratele studii legate de intelegerea modului in care personalitate se
construeste si cum influenteaza ea pe individ, dar si anumite tehnici de masurare si calculate a
factorilor ce constuesc acesta latura umana.
Asa spre exemplu, prin situarea personalitătii intr-o perspectivă bio-psihica s-au conturat
psihologiile analitice, neuro-psihologiile si psihologiile genetice care isi propun să identifice
in cadrul personalitătii indeosebi constante comportamentale sau seturi de trasaturi stabile.
Din perspectiva existentiala s-au delimitat psihologiile umaniste si fenomenologice care
dezvolta proceduri pentru a studia rolul semnificatiilor, al modalităt ilor de interpretare în
orientarea comportamentului.
Perspectiva planului social a conturat psihologii sociale care, raportandu-se la individ ca fiinta
sociala, au conceput modalităţi de investigare a interactiunilor dintre personalităti ce fiintează
social.

Situarea intr-o perspetivă cosmica a delimitat psihologiile trans-personale, abisale, care extind
cercetarea psihologică spre dimensiunea spirituala a existentei, punand accent pe studiul
starilor si proceselori care oamenii experimenteaza legaturi profunde cu interiorul fiintei, cu
aspectele esentiale din universul care ne inconjoara.

Si daca domeniul de referinta forteaza grupari ale unor te orii care sunt oarecun diferite,
optiunile de natura metodologica departajeaza mai clar situatia si stadiul interogarii
personalitatii.

Psihologiile analitice, de exemplu, au adus in atentie procesele intrapsihice ale personalitatii,

forte instinctive individuale si colective, consecinte ale constructiei psihicului in copilarie.
Temele majore conturate de Freud se refereau la: 1.fortele care determina comportamentele –
nimica nu se manisfesta intamplator, comportamentul fiind determinat de o serie de forte din
interior; 2. Motivarea comportamentului – sursa motivatiei fiind energia psihica, o cantitate
care se consuma pentru a mentine functiile psihicului; 3. Organizarea psihicului –
pesronalitatea vazuta prin grila celor trei functii de baza: functia primitiva, functia rationala
(egoul) si functia de internalizare a valorilor societatii (superego). 4. Evolutia personalitatii –
dezvoltarile care se produc in copilaria timpurie sunt de determinate in conduita adultului.

Pentru psihologiile fenmenologice, personalitatea poate fi descifrata numai daca se mizeaza

pe realitatea subiectiva, pe experientele personale, pentru ca doar ele directioneaza
conportamentul.

Dintr-o perspectiva a practicii terapeutice, George Kelly arata ca fiecare individ are propia
interpretate a trairilor sale. Daca acestia ar putea sa-si modifice interpretarile incat sa se
perceapa altfel si sa perceapa intr-un alt mod situatiile, ar fi eliminate comportamentele
anormale. Pentru Kelly, fiintele umane incearca permanent sa controleze situatiile in care se
afla, si in acest scop isi dezvolta propiile teorii despre lume, are le ghideaza comportamentul.

Psihologiile comportamentiste ridica problema indentificarii comportamentelor relevante pe

baza carora se pot face predictii asupra viitoarelor comportamente. Neuro-psihologiile, pe de
alta parte, vizeaza inainte de toate conexiuni plauzibile intre sistemu nervos si procesele
psihice.

B. Conceptia lui Eysenck asupra personalitatii.

Eysenck a considerat ca o latura inportanta a personalitatii o reprezinta trasaturile. Dupa

acestea oamenii dispun de predispozitii generale de a raspunde intr-un anumit fel. Trasaturile
reprezinta pilonii fundamentali ai personalitatii umane si ea are o structura erarhica.

Trebue mentionat faptul ca perspectiva teoretica a lui Eysenck a fost influentata de evolutia
metodologica a tehnicilor statistice, de gandirea tipologistilor europeni, de studiile privind
ereditatea realizate de Cyril Burt, experimentele lui Pavlov privind conditionarea clasica si
teoria invatarii propusa de Clark Hull. In studiile sale el se bazeaza pe claritatea conceptuala
si pe masurare. El doreste sa poata realiza niste teorii care sa fie usor de testat, sa dezvolte
tehnici de masurare a trasaturilor si sa stabileasca fundamentele biologice a fiecarei trasaturi.

Conform lui Eysenck, personalitatea este structurata pe patru nivele ierarhice: 1. Nivelul de
baza – cel mai simplu, la care comportamentul poate fi gandit in termeni de raspunsuri
specifice; 2. Undele dintre aceste raspunsuri sunt conectate cu altele regasindu-se impreuna in
cadrul a ceea ce numim deprinderi; 3. Vorbim mai departe de anumite grupuri de obisnuite
care par impreuna si formeaza trasaturile; 4. In sfarsit, la un nivel mai inalt de organizare,
diferitele trasaturi tind sa se uneasca si sa formeze ceea ce Eysenck numeste tipuri
(sociabilitatea, inpulsivitate, dinamins, etc)

1.Dimensiunile personalitatii

Pe baza unor invastigatii, Eysenck indentific doua maridimensiuni ale personalitatii pe care le
numeste: extraversie si nevrotism. Ulterior adauga is o a tria dimesiune: sdihotismul.

a.Extraversia(ectra-introversiune) este vazuta ca o interreletie intre trasaturile: sociabilitate,

inpulsivitate, excitabilitate si dinamism.

Introvertitul tipic este caracterizat de: tendinte obsesionale, tendinte de a dezvolta sintome de
anxietate si depresie; rigiditate si variabilitate intrapersonala scazuta, constructie corporala
mai ales pe verticala; nivelul de aspiratie inalt, dar cu subestimarea propriei performante.

Extravertitul tipic: tendinte spre simtome de conversie isterica, mai putin rigid si cu mare
variabilitate intrapersonala, preleveaza cresterea orizontala si are un nivel de aspiratie scazut,
dar cu tendinte de supraevaluare a propiilor performante.

b.Nevrotismul (instabilitate-stabilitate emotionala) este definit de interrelatia trasaturilor

anxietate, depresie, timiditate, slaba auto-apreciere.

Nevrotisnmul este caracterizat de:

- vointa si control emotional scazut
- capacitate mica de afirmare
- lent in gandire si actiune
- usor sugestibil si nesociabil

c.Psihotismul (termenul echivalent este duritate) – interrelatia trasaturilor agresivitate,

egocentrism, lipsa de ampatie si comportament antisocial.
- la un pol apar cei car tind sa fie solitari, insensibili, nepasatori fata de nevoile celorlalti si
refractari la regulile sociale.
-la celalalt pol sunt cei inalt socializati.

C. Conceptia lui R.B. Cattell asupra personalitaii.

R.B. Cattell a fost influentat de cercetarile anterioare ale lui Spearman/Burt si de formarea
initiala(chimist). In mare parte acesta sa axat in primul rand pe dezvoltarea unei teorii privind
organizarea ierarhica a personalitatii. El a incercat sa dezvolte un model de clasificare a
variabilelor personale, apeland la tehnica analizei factoriale ( ca si Eysenck). El a urmarit
doua obiective clare:
-sa determine factorii ca aspecte structurale ale personalitatii;
-sa realizeze predictii asupra incarcaturii fiecarui factor in cazuri individuale

Cattell a dorit sa poata realiza o descriere elaborata a personalitatii Pentru a putea face aceasta
el a trebuit sa se bazeze pe studiul limbajului, ca singura sursa imediat utilizabila, pentru
cunoasterea trasaturilor de personalitate. Dupa mai multe studii Cattell sintetizeaza in final 12
trasaturi, pe care le descrie ca fiind surse primare ale personalitatii.

Pentru el cele mai importante elemente ale personalitatii sunt trasaturile. Acestea sunt descrise
ca tendinte relativ permanente de a reactiona intr-un anumit fel.

Tipuri de trasaturi:
Cattell insista asupra a doua modele:
-primul model: trasaturi de abilitate(care permitindividului sa fuctioneze eficient, de ex.
Inteligenta); trasaturi temperamentale (cele care vizeaza viata emotionala si calitatea stilistica
a comportamentului); trasaturi dinamice (se refera la acele forte care activeaza si conduc
comportamentele)
-al doilea model: trasaturi de suprafata (cele care exprima comportamente aparent relationale,
dar care in realitate nu se pot defini ca entitati distincte); trasaturi-sursa (asemenea trasaturi
reprezinta dimensiuni unitare si independente ale personalitatii, ele sunt stabile si permanente.

In privinta organizarii dinamice a personalitatii, Cattell arata ca in psihicul uman exista doua
tipuri de trasaturi dinamice: sentimente si ergi.

Ergul (impuls/instinct) este trasatura sursa constitutionala, unitatea de baza a motivatiei,

energia sursa pentru intregul comportament. El este o structura permanenta, care nu se
volatilizeaza niciodata din psihicul uman si care poate varia doar ca intensitate. Cattell
mentioneaza 11 ergi intre care: foamea, mania, sexualitatea, afirmarea de sine, etc.

Sentimentul este trasatura sursa invatata de individ si centrata pe aspecte importante din
viata. Deoarece ea se dobandeste prin invatare, sentimentul se poate pierde la un moment dat,
nemaiavand importanta pentru viata individului.

In ceea ce priveste dinamica dezvoltarii personalitatii, Cattell vorbeste de sase mari stadii:

-copilaria timpurie (pana la sase ani) se structureaza atitudiniile sociale primare, creste
stabilitatea si forta eului, se formeaza sentimentul de securitate si atitudinea fata de autoritate;

-stadiul al doilea al copilariei (pana la 14 ani) tendinte de emancipare si independenta;

-adolescenta (pana la 23 ani) transformari ale trasaturilor, incidenta a bolilor nervoase;

-maturitatea (pana spre 50 ani) perioada productiva, se stabilizeaza personalitatea);

-maturitatea tarzie: reexaminare a valorilor, autare a sinelui;

-batranetea: adaptare la o serie de pierderi.

D. Inventarele de personalitate California si Minnesota

1. Inventarul de personalitate California (CPI)

Cel care a proectat si experimentat acest chestionar este Harrison Gough, si este unul dintre
cele mai apreciate chestionare pentru investigarea personalitatii. Acest test a fost gandit diferit
fata de celelalte; el nu generalizeaza o tipologie a personalitatii ci incearca sa inteleaga in
primul rand persoana in cauza.

H. Gough sa bazat pe analiza situatiilor concrete in care se cerea utilizat testul si nu pe o

teorie fondata. El isi construeste chestionarul pornind deci de la contextul de utilizare a lui, si
utilizand concepte deja existente, anume acei termeni descriptivi pe care oamenii ii utilizeaza
in mod curent pentru a-si descrie modurile de a se comporta, caracteristicile obisnuite, zilnice.

Structura CPI

Versiunea mai des utilizata in practica psihodiagnostica este cea cu 18 scale (480 itemi),
grupeaza pe fisa de profil patru domanii de semnificatii psihologice:

a. Masuri ale stilului si orientari interpersonale.

Acest domeniu cuprinde setul de scale care definesc calitatile interactionale pe plan social:
dominatia(Do), capacitatea de statut(Cs), sociabilitate(Sy), prezenta sociala(Sp), acceptarea de
sine(Sa), starea de confort sau de bine psihic(Wb)

b. Masuri ale orientarii normative si valori.

Setul de scale cuprinse aici indica asadaroptiunile valoricesi maturitatea interrelationala:

responsabilitate(Re), socializare(So), autocontrolul(Sc), toleranta(To), tendinta de a face o
buna impresie(Gi), afilierea la nivel comun-comunalitatea(Cm).

c. Masuri ale functionarii cognitive si intelectuale.

- Realizarea prin conformism (Ac)
- Realizare prin independenta (Ai)
- Eficienta intelectuala (Ie)
d. Masuri ale rolului si stilului.
- Intuitie psihologica (Py)
- Flexibilitate (Fx)
- Feminitate (Fe)

Nivele de interpretare.

1. Controlul validitatii protocolului.

Acest nivel urmareste in primul rand asa-numita fidelitate a completarii protocolului.
Sensul este acela in care raspunsurile subiectului se potrivesc cu ceea ce majoritatea
indivizilor raspund la acest chestionar.
Pentru versiunile mai noi ale CPI, pasii de validare sunt mai bine cuantificati prin
utilizarea unoe ecuatii de regresie.

2. Inspectarea configuratiei generale a profilului: un profil situate deasura mediei releva

o persoana eficace ca intellect si comportament social.
3. Compararea profiluluiobtinut cu cel al unui grup de referinta: acesta comparare se a
face corespunzator celor patru domanii omogene ale inventarului.
4. Examinarea scorurilor extreme pe diferite scale si interpretarea lor: aici se pot observa
profilele “originale” – combinatii neobisnuite de cote mari si mici.
5. Interpretarea patternurilor – a modurilor de relationare intre scale.

Administrarea

CPI se poate administra persoanelor intre 15 si 70 de ani, iar conditiile de administrare

sunt flexibile: administrare in grup, individual sau chiar prin posta.

2. Invemtaril de personalitate multifazic Minesota (MMPI)

A fost publicat de autorii S. Hathaway si C. McKinley in 1943, este considerat cel mai
raspandit chestionar. Ei si-au propus dezvoltarea unui chestionar pentru evaluarea
diagnostic de rutina: MMPI este destinat sa evalueze acele trasaturi care cunt caracteristici
commune ale anormalitatii psihice. Rezultatele se apreciaza in functie de 4 scale de
validare: “?”, L, F, K si 9 scale clinice.

E. Modelul Big Five in evaluarea personalitatii

Modelul Big Five concepe personalitatea unama ca pe o structura compusa din 5 mari
superfatori. El a constituit obiectul mai multor cercetari si a generat si mai multe
instrumente psihodiagnostice. Studii rezumative realizate de Digman si DeRaad indica un
accord unanim al cercetarilor in privinta celor 4 factori: extraversie, agreabilitate,
constiinciozitate si stabilitate emotional (nerotism). In ceea ce priveste cel de-al cincilea
factor, denumirile sunt controvewrsate, insa sfera conceptual este identical.

Modelil Big Five este in esenta un cadru general de intelegere si descriere a personalitatii,
in care ceea ce da sens dimensiunilor personalitatii sunt acele grupari de intelesuri
psihologice inportante in viata de zi cu zi si utilizate ca atare pentru a diferentia indivizii
in cadrul fiecarei limbi (Minulescu, 1996, 2004).

F. Evaluarea intereselor

Prin interes se intelege orientarea selective si duradila a individului spre anumite scopuri
sau activitati. In general orice persoana care are interes pt un anume lucru el va fi mai
preocupat si va lucra cu mai multa placere, va avea un randament mai bun si-l va
coordona u indemanare si precizie. I. Dragan defineste interesul ca “o substructure a
personalitatii, si anume acea component motivationala a personalitatii care se exprima
printr-o atitudine pozitiva, active si perseverenta fata de anumite obiecte sau activitati”.

Ce mai adesea, insa, se folosesc acele categorii de interese stabilite in functie de planul de
invatamant: interese pentru stiinta, pentru tehnica, literature, arta, sport, economie,
oameni, natura etc.

Interesul nu este insa sufficient pentru a asigura succesul in munca. El trebue sustinut de
anumite caracteristici ale personalitatii (vointa, perseverenta, hotarare, curiozitate, etc)
care trebue cultivate si educate in scoala si in familie, dar si aptitudini sufficient dezvoltate
in domeniul respective de activitate.

Procesul de maturizare a intereselor se caracterizeaza pe de o parte prin largirea sferei lor,

iar pe de alta parte prin selectivitate, ceea c educe la aparitia “specialistilor”.

G. Metoda observatiei

Observatia consta in urmarirea international si inregistrarea exacta, sistematica a

diferitelor manifestari comportamentale ale individului ca si a contextului situational al
comportamentului (Mielu Zlate, 1990).

M. Richelle spune ca: “observatia este metoda de investigatie stiintifica care consta in
inregistrarea sistematica prin simturi, a caracteristicilor si transformarilor obiectului
studiat” si ea “constitue primul demers al oricarei stiinte empirice care isi pastreaza
intreaga inportanta in experimentare”.
Indiferent de natura stiintei ce se studiaza, observatia trebue ca aibe o constatare exacta cu
ajutorul unor mijloace de investigare si apoi studierea aprofundata a acestei constatari.

Deosebirea intre observatia din stiintele naturii si observatia psihologica nu rezulta doar
din obiectul cunoasterii, ci si din subiectul cunoasterii. Intra astfel in discutie conceptele
de:
- Subiect empiric - eul in calitate sa de agent al cunoasterii, al cercetarii si observatiei
stiintifice;
- Subiect egocentric – eul in individualitatea sa, in calitatea sa de corp, istorie,
subiectivitate.

Continuturile observatiei

Simtomatologia stabile: adica trasaturile bioconstitutionale ale individului (inaltime,

greutate, lungimea si grosimea membrelor, etc.), ca si trasaturi fizionomice (aspectul
capului, al feltei, detalii anatomice ale fetei: fruntea, nasul, ochii, etc.)

Simtomatologia labial: adica multitudinea componentelor si conduitelor flexibile, mobile

ale individului (conduit verbal, motorie, mnezica)

Calitatea observatiei

Depinde de multitudinea factorilor implicate in observatie: obiectul de observant,

subiectul observatory, relatia observational, interactiunea si feed beack-urile acestuia.

Conditiile unei bune observatii

- Stabilitate clara, precisa a scopului, a obiectivului urmarit;

- Selectarea celor mai potrivite forme de observatie, a conditiilor si mijloacelor
necesare;
- Consemnarea imediata a celor observate
- Efectuarea unui numar optim de observatii – desfasurate in conditii cat mai variate.