Despre regionalizare – un punct de vedere liberal

Autor: Transildania

Modul superficial in care este tratata regionalizarea se ilustreaza prin urmatorul exemplu:
recent, subiectul a revenit scurt in atentia media si a opiniei publice, in urma unei
emisiuni in care istoricul Dinu C. Giurescu a explicat proiectul problematic al coalitiei
majoritare PDL-UDMR-UNPR - minoritati, care a fost adoptat tacit in Senat. Adoptarea
tacita s-a produs in urma cu mai bine de jumatate de an, si toate datele erau cunoscute
inca de atunci, insa aproape nimeni nu a remarcat atunci acest lucru si nu l-a abordat!

1.1 Starea de fapt si de ce este nevoie de regionalizare

Romania, comparata cu alte state de marimea sa, este unul dintre cele mai centralizate
state din Europa. Dezavantajele centralizarii si motivele pentru o reforma
administrativa sunt atat de numeroase, incat in acest spatiu nu pot incerca decat un
rezumat incomplet dar succint.

Centralizarea inseamna ineficienta, inechitate si coruptie.

Ineficienta economica are multe aspecte: fondurile bugetare, in loc sa fie cheltuite acolo
unde se genereaza, de catre alesii celor care le genereaza, sunt trimise mai intai la
centru, prelucrate de un aparat birocratic stufos, si retrimise in teritoriu pe principii
arbitrare. Alocarea este ineficienta si pentru ca la centru de cele mai multe ori nu sunt
stiute prioritatile regionale.

Centralismul este inechitabil din punct de vedere al distributiei geografice a fondurilor

care se aloca (sau nu). Unele regiuni, fie ele si sarace, nu beneficiaza nici macar de cota
parte care li s-ar cuveni potrivit marimii sau populatiei lor. Iau ca exemplu Moldova, sau
Oltenia, unde in 20 de ani nu s-a construit niciun kilometru de autostrada sau de centura,
iar acest lucru nici nu este prevazut in urmatorii cinci ani.

Coruptia se manifesta in doua aspecte principale:

- Patronajul practicat prin numirea in functii, de la centru, pe criterii politice: prefecti,

subprefecti, directori de agentii si institutii guvernamentale. Este un sistem din care se
hraneste clientelismul politic de tip neofanariot, si care pedepseste competenta,
corectitudinea si profesionalismul.

- Alocarea de fonduri pe criterii strict politice, in functie de culoarea carnetului de partid

al primarului, presedintelui de consiliu judetean, ca rasplata si argument electoral, si ca
pedeapsa pentru alesii opozitiei, sau ca metoda de santaj pentru a forta migratia
demnitarilor opozitiei la partidul de guvernamant.

Pe langa prezent, si trecutul si viitorul sunt argumente pentru regionalizare

Descentralizarea si regionalizarea sunt, prin urmare, solutiile pentru remedierea acestor
grave disfunctionalitati administrative si politice.

Mai mult decat atat, descentralizarea este o restanta istorica, iar centralizarea actuala un
relict al dictaturii comuniste (si un instrument necesar pentru ca dictatura sa
functioneze).

In al treilea rind, regionalizarea este absolut necesara si chiar urgenta, lucru recunoscut
de politicienii tuturor partidelor. Romania este membra UE, si un principiu de baza al UE
este cel al subsidiaritatii: deciziile trebuie luate acolo unde au efecte, si cat mai aproape
de cetatean, deci anumite decizii trebuie luate la nivel local si regional.

Alocarea fondurilor europene se bazeaza pe principiul subsidiaritatii, iar Romania nu are

structurile regionale pentru a accesa acesti bani. La nivel local, municipiile, orasele si
comunele dispun de prea putina autonomie financiara si administrativa. La nivel regional,
judetele sunt prea mici pentru a implementa programe regionale, iar structuri mai mari
decat judetele nu exista (actualele pseudo “regiuni de dezvoltare” nu au personalitate
juridica, si nici nu ar fi bine sa o detina in aceasta configuratie).

Din zecile de miliarde de Euro care sunt la dispozitia Romaniei nu am accesat nici 5%, si
asta mai ales din cauza absentei descentralizarii si a regiunilor. Intrucat Romania are deja
un handicap aproape insurmontabil in materie de dezvoltare economica si
infrastructurala, nu-si mai poate permite sa intarzie si mai mult regionalizarea, necesara
si din acest punct de vedere.

1.2 Aspectele descentralizarii si regionalizarii

In dezbaterea publica, chestiunea numarului si formei regiunilor ocupa primul plan. Acest
aspect, fie el si unul important, este doar unul dintr-o serie mai lunga:

* Delimitarea geografica a regiunilor, si criteriile pe baza carora se efectueaza

* Atributiile politice si administrative ale regiunilor si localitatilor si delimitarea lor fata de

administratia centrala

* Statutul constitutional si legal al regiunilor

* Autonomia bugetara si financiara a structurilor descentralizate, independenta bugetara

fata de centru

* Statutul regiunilor, “constitutia” lor interioara, modul de reprezentare, control si alegere

democratica a decidentilor si a mini-parlamentelor regionale

1.3 Primele pericole de evitat

Pentru ca regionalizarea si ampla reforma administrativ-teritoriala, sa fie una de

succes, este nevoie de o dezbatere temeinica si de un larg consens. Aceste decizii
nu pot fi lasate la latitudinea unui singur partid sau a unei guvernari vremelnice, asa cum
se intampla astazi. In ultima instanta, este imperativa si modificarea Constitutiei, pentru
ca statutul regiunilor si administratiilor locale nu pot fi lasate la latitudiniea unor legi
organice, pentru a fi modificate de la an la an, in scop politic, de orice guvern central. Iar
modificarea Constitutiei nu poate fi realizata decat cu o majoritate de peste doua treimi in
Parlament si in urma unui referendum.

Semnalele actuale arata insa contrariul: intentia coalitiei guvernamentale

actuale este de a realiza o reforma administrativa de mantuiala. Fara dezbatere,
pe usa din dos, pe criterii arbitrare si politicianiste.

In ultimii doi ani, atat premierul Boc, cat si alti politicieni si ministri PDL au vorbit public
despre varianta reorganizarii administrative prin lege organica. Adica evitand modificarea
Constitutiei. Ce inseamna acest lucru?

Pentru ca reorganizarea administrativa sa se faca prin lege organica se renunta la crearea

unor regiuni, si se desfiinteaza prin lege actualele judete, iar teritoriul actualelor judete
se comaseaza in structura unor judete noi, mai mari. Dupa bunul plac al coalitiei
majoritare actuale, si fara un statut constitutional necesar. Astfel ar rezulta un numar mai
mic de judete, dar toate celelalte probleme mentionate la punctul 1.2 ar ramane
nerezolvate. Inclusiv numarul si forma noilor judete ar putea fi modificata de la an la an,
eventual si prin asumarea raspunderii sau ordonante de urgenta.

In Senat a fost adoptat deja (in mod tacit) un proiect de lege care redeseneaza in mod si
mai aberant regiunile de dezvoltare.

Una dintre primele prioritati, imediat dupa constientizarea importantei subiectului, o

constituie impiedicarea oricarui proiect de regionalizare supeficial, de mantuiala, ad-hoc,
secret, si pe criterii partizane sau politicianiste.

......................................

1.4 Completari

Inainte de a trece la capitolul al doilea, vreau sa fac cateva completari la cele spuse
in prima parte.

- Anacronismul centralismului actual este ilustrat de inca un exemplu: in momentul de

fata, din punct de vedere legal, cel mai inalt demnitar al unui judet este prefectul.
Prefectul numit pe criterii politice (iar aproape toti prefectii au aceeasi culoare politca), nu
presedintele Consiliului Judetean, ales ca reprezentant de catre comunitatea locala. Cand
Angela Merkel a vizitat Clujul in toamna trecuta, pe aeroportul din Cluj, primul care a
intampinat-o conform protocolului a fost prefectul. Aceasta situatie tradeaza inca o data
caracterul centralist-comunist, tipic unor vremuri care ar fi trebuit sa fie demult apuse.

- Coruptia prin alocarea de fonduri de la centru pe criterii politice de care vorbeam este
exemplificata de un studiu al Institutului pentru Politici Publice. Acesta analizeaza modul
in care au fost distribuiti banii din Fondul de rezerva al guvernului in 2010. Fondul de
rezerva este prevazut de fapt pentru situatii de calamitate, si nu este singurul fond
guvernamental din care se distribuie bani in teritoriu pe criterii politice.

* La nivelul muncipiilor resedinta de judet, 61% din bani au mers in municipii cu primar
PDL, 18% in municipii cu primari PSD, si 9% in municipii cu primari PNL.
* Deva (primar PNL) si Bistrita (primar PSD) nu au primit bani deloc, Galatiul si
Constanta au primit cate 50.000 de lei, o suma foarte mica.

In schimb Piatra Neamt (primar PDL) a primit 6,4 milioane de lei, de peste o suta de ori
mai mult decat Constanta (care este un oras mult mai mare). Clujul a primit 6,2 milioane
de lei iar Suceava (tot cu primar PDL) 4,5 milioane. “Municipiul Piatra Neamţ a primit
în 2010 bani cât au primit toate cele 22 de municipii conduse de primari PNL. De
remarcat este faptul că aceşti bani s-au trimis pentru acoperirea cheltuielilor
curente şi de capital, aşa cum rezultă din Hotărârile de Guvern publicate.“

* La nivelul oraselor din nou 61% din bani s-au dus catre orase cu primari PDL, 12% la
orase cu primari PSD si 8% la cele cu primari PNL. Din nou unele orase nu au primit
nimic, iar altele sume insemnate. Toate alocarile s-au facut intre Craciun si Anul Nou
cand la TV se dezbatea diversiunea zilei.

* “Un caz special aparte este Oraşul Negreşti, judeţul Vaslui, care a primit
2.600.000 lei (peste 600.000 Euro) pentru a achita o serie de datorii către…
Guvern (Ministerul Dezvoltării Regionale). Cu alte cuvinte, Guvernul alocă bani
unei primării ca să îşi achite datoria faţă de o instituţie publică, parte a
Guvernului“

* Pentru ca s-ar putea trezi cineva cu ideea ca locuitorii Clujului ar trebui sa nu vorbeasca
despre tema asta si sa taca multumiti de favorizarile guvernului Boc, o scurta remarca
despre Cluj. Faptul ca orasul este oarecum favorizat pe criterii politice nu ma face deloc
sa nu cred ca acest sistem este corupt si ca este nevoie de descentralizare, din contra. In
urma unei descentralizari adevarate, Clujul ar putea dispune de si mai multi
bani, insa legal si corect, prin cota parte pe veniturile bugetare, si la fel ca orice
alt municipiu, indiferent cine se afla la putere la nivel central si la primarie.
Clujul este tocmai un exemplu pentru cum reuseste acest sistem corupt sa tina ostatic,
din punct de vedere electoral, un oras intreg, cand principalul argument intr-o campanie
electorala locala este “daca nu iese cine trebuie nu mai vin bani de la Bucuresti” (bani
care, oricum, sunt banii clujenilor).

- Dezastrul inchiderii spitalelor si scolilor este inca un exemplu pentru cum nu

functioneaza centralizarea.

In 2010, prin ordin de la centru, s-au inchis scoli in toata tara pe un criteriu general,
arbitrar, fara a tine cont de investitiile care s-au facut in ultimii ani pentru modernizarea
lor, fara a tine cont de dorinta comunitatilor locale, a parintilor sau a alesilor locali, si fara
a tine cont de distantele pe care copiii le au de parcurs pentru a ajunge la noua lor
scoala.

Acum se inchid spitale, din nou prin hotarire de guvern, si fara a tine cont de necesitatile
si preferintele comunitatilor locale, ceea ce a dus la proteste masive.

Culmea este ca la nivel declarativ, in noua limba de lemn a reprezentantilor guvernului,

spitalele si scolile “s-au descentralizat”. Ele fusesera trecute in administratia structurilor
locale, insa fara ca acestea sa dispuna de un buget adecvat, de venituri curente pentru a
le intretine. Administratia locala nu are nici un cuvant de spus cand e vorba de
mentinerea sau inchiderea lor.
Un alt aspect care nu s-a luat in considerare odata cu pseudo-descentralizarea spitalelor
este ca anumite clinici si spitale, cele mai specializate din marile orase universitare,
deservesc o zona mult mai mare decat municipiul sau judetul. Chiar daca autoritatile
locale ar dispune de mai multi bani, costurile intretinerii acestor spitale ar trebui impartit
intre toate zonele pe care le deservesc.

....................

2. Delimitarea regiunilor

Asa cum am vazut pana acum, descentralizarea este necesara, iar intrebarea nu este
daca se va face, ci cand si cum se va face si de catre cine, sau cum vor fi luate aceste
decizii.

Pentru ca in cele ce urmeaza ma voi referi la delimitarea regiunilor, doresc sa subliniez

inca odata ca si alte aspecte ale regionalizarii (atributiile regiunilor si localitatilor,
autonomia lor financiara, statutul lor intern si ancorarea lor in Constitutie si sistemul
legislativ central) sunt foarte importante. Ma voi referi la ele ulterior.

2.1 Ce alternative si modele exista pentru delimitarea regiunilor?

Pe scurt se poate spune ca sunt doua mari categorii, scoli de gandire, in ce priveste
criteriile de delimitare a regiunilor (si imi este foarte greu din start sa gasesc termene
neutrale, pentru a nu fi acuzat de subiectivism):

- Prima: delimitarea pe criterii cum ar fi: numarul actualelor judete din care sa fie
formate regiunile (care sa fie aproximativ egal), numarul egal al locuitorilor noilor regiuni,
componenta etnica a regiunilor. Fara sfiala as califica aceste criterii drept arbitrare.

- A doua: delimitara regiunilor pe criterii rationale, geografice, istorice, traditonal-

culturale, dar si pe considerente legate de viabilitatea lor din toate punctele de vedere,
inclusiv cel economic.

2.2 Pozitionarea de pana acum a partidelor fata de regionalizare

- UDMR: a fost singura formatiune care a prezentat un plan concret de regionalizare, pe

baza crearii unor regiuni care sa cuprinda 2-4 judete, si care sa formeze macroregiuni.
Regiunile sunt astfel create incat doua dintre ele sa cuprinda cele sase judete in care
proportia maghiarilor este cea mai mare, si incat trei dintre ele sa formeze o
macroregiune care corespunde “Ardealului de nord” cedat Ungariei in 1940.

- PDL: a sustinut aprobarea tacita in Senat a proiectului UDMR, apoi a semnat un

protocol guvernamental si parlamentar cu UDMR in martie 2011, care prevede o lege a
modificarii organizarii administriv-teritoriale. Mai multi fruntasi PDL, printre care Cristian
Preda, au sustinut principiul “cate trei judete si acelasi numar de locuitori”, congruent cu
planul UDMR.

- PSD: nu am gasit o pozitie a PSD fata de regionalizare.

- PNL: In programul PNL “Statul liberal” am gasit o argumentare foarte corecta si
vizionara a necesitatii regionalizarii. In detalii se regaseste (din pacate) si la PNL
propunerea ca regiunile sa fie alcatuite intr-o prima faza din “2-4 judete, deci exact
reteta PDL-UDMR de a imparti Romania in regiuni mici, artificiale, politice.

Iata harta regiunilor propuse de PDL-UDMR. In opinia mea, o impartire teritoriala

monstruoasa:

- Moldova este impartita in trei regiuni. Una dintre ele contine si doua judete muntene.

- Restul Munteniei este impartit in nu mai putin de patru regiuni.

- Aradul (sudul Crisanei) este lipit de Banat.

- Transilvania este taiata in patru.

Proiectul mai prevede gruparea acestor regiuni in macroregiuni si mai arbitrare!

Spre exemplu regiunile 4, 5, 6, 7 si 8 (nuantele albastre in harta) ar forma o

macroregiune absolut aberanta, de la Orsova si Turnu Severin, in vest, pana la Marea
Neagra si Delta.

Ardealul ar fi din nou taiat in doua, o macroregiune fiind formata din regiunile 14, 15 si
16 (Ardealul de Nord cedat de Romania Ungariei lui Horthy in 1940), iar alta, formata din
regiunile 11, 12 si 13, s-ar intinde de la Timisoara si granita banateana cu Serbia pana in
inima Carpatilor, la Brasov.

(Material incomplet – voi continua)