Sei sulla pagina 1di 2

Distinctii intre actul locutoriu si cel

perlocutoriu

Trebuie sa distingem actul ilocutoriu de actul


perlocutoriu : de exemplu trebuie sa distingem intre “in
spunerea acestora , il avertizam “ si “ prin spunerea
aceasta , l-am convins, ori l-am determinat sa se opreasca”.
Sensul perlocutoriu al “efectuarii unei actiuni” trebuie
cumva eliminate ca irelevant pentru sensul in care un
enunt,atata vreme cat producerea lui , este “efectuarea unei
actiuni”, este un performativ, ca spus unui constativ. Oricare
sau aproape oricare, act perlocutor poate fi obtinut, in
circumstante anume, cu sau fara premeditare, prin
producerea oricarui tip de enunt, mai ales printr-un enunt
pur si simplu constativ.
Cum sa faci lucruri cu vorbe nu este aceea de a spune
ceva, ci o actiune fizica, neconventionala.
Nomenclatorul ne ofera aici un ajutor de care nu se
bucura in general actele “fizice”. Pentru ca in cazul actiunilor
fizice, numim actiunea-aproape intotdeauna si in mod
natural-nu in termeni a ceea ce numim aici actul fizic
minimal, ci in termini care acopera o varietate mai mica sau
mai mare, dar extensibila oricat, a ceea ce putem numim
consecintele ei naturale.
Trebuie sa respingem ideea ca actul ilocutoriu ar fi o
consecinta a actului locutoriu; si chiar ideea ca ceea ce
asociaza nomenclatorul ilocutiilor ar fi o referinta
suplimentara la unele dintre consecintele locutiior; ca de
pilda a spune “m-a indemnat sa” ar insemna sa spui ca el a
rostit anumite cuvinte si , in plus, ca rostirea acestor cuvinte
a avut anumite consecinte.
Actul ilocutoriu , distinct de cel perlocutoriu , are si el
de-a face , in anumite sensuri , cu producerea unor efecte :
- un act ilocutoriu nu va fi performat cu succes daca un
anumit efect nu este cel produs,Asta nu inseamna ca
actul ilocutoriu echivaleaza cu producerea unui efect.Nu
pot spune ca am avertizat un auditoriu decat daca acest

1
auditoriu aude ce spun si imi ia cuvintele intr-un sens
anume, Daca e ca actul ilocutoriu sa fie realizat, un
anume efect trebuie sa se produca asupra auditoriului.
Asadar, puntru a performa un act, ilocutoriu vorbitorul
trebuie sa se asigure ca a fost inteles.
Nu trebuie confundat felul in care un act ilocutoriu “are
efect” cu producerea de consecinte in sens “obisnuit”,
provocarea unor stari de lucruri, ori schimbari in cursul
natural al evenimentelor.
Spunem ca multe acte ilocutorii invita , prin conventie, la
un raspuns ori o urmare, Astfe, un ordin invita la o reactie
de supunere, iar o promisiune la indeplinire,Rspunsul sau
urmarea pot di “unilaterale”ori”bilaterale” vom distinge
astfel intre a argumenta, a ordona, a promite, a sugera si
a cere sa…..si . pe de alta parte, a oferi , a intreba daca si
a intreba “Da sau nu”?. Daca raspunsul acordat sau
urmarea infaptuita, va fi nevoie de un al doilea act din
partea vorbitorului ori poate fi inclus in domeniul initial al
actiunii.
Exista asadar trei moduri in care actele ilocutorii sunt
legate de efecte: asigurarea intelegerii, faptul de a vedea
efect si invitatia la raspuns- toate distincte de producerea
de efecte caracteristica actului perlocutoriu; In cadrul
actului perlocutoriu, distingem trei acte ce vizeaza un
obiectiv perlocutoriu(a convinge, a persuada) si cele care
antreneaza o urmare perlocutorie, Astfel, actul de a
avertiza isi poate atinge obiectul perlocutoriu de a alerta
si de asemenea poate avea urmarea perlocutorie de a
speria.