PEDAGOGIE I

Curs
12
FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI.
TEORIA ŞI METODOLOGIA
CURRICULUM-ULUI

Asist.dr. Liliana Mâţă,

Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău
 II. Teoria şi metodologia curriculum-ului

2. Proiectarea, implementarea şi
evaluarea curriculum-ului (8 ore)
2.1 Teorii privind proiectarea şi
dezvoltarea curriculum-ului
2.2 Reperele structurale şi procesuale
ale proiectării curriculare
2.2.1. Finalităţile educaţiei
a) Delimitări conceptuale
b) Clasificare
c) Operaţionalizarea obiectivelor
2.2.2. Conţinuturile educaţiei
a) Concept şi componente
b) Criterii de selecţie
c) Documente curriculare
d) Modalităţi de organizare

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 12, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 2.2.2. Conţinuturile educaţiei
a) Concept şi componente
Concept
Definiţie:
Conţinuturile integrează un
ansamblu de „cunoştinţe,
valori şi atitudini care se
concretizează în programe
de învăţământ şi sunt
diferenţiate în funcţie de
scopuri şi obiective stabilite
de societate prin intermediul
şcolii”.
(Rassekh, S., Văideanu, G.,
apud C. Creţu, 1999, p. 212)
Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 12, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
Categorii de conţinut:

conţinutul educaţional: are o sferă
mai largă, deoarece include valorile
promovate în cadrul şcolii, cât şi cele
din afara şcolii specifice educaţiei
informale, pe care elevii le asimilează
prin metode şi mijloace mai puţin
sistematizate decât cele didactice;

conţinutul curricular: include numai
valorile propuse de şcoală, în cadrul
orarului şcolar (educaţia formală) şi din
cadrul activităţilor extraşcolare
organizate de şcoală (educaţia
nonformală)
(Creţu, C., 1999, p. 214)
 2.2.2. Conţinuturile educaţiei
a) Concept şi componente
Componente Exemple

cunoştinţele: vizează achiziţiile
Analizarea impactului dezvoltării

din plan teoretic, concretizate în tehnologiilor asupra mediului şi
definiţii, reguli, legi, teorii societăţii

deprinderile: sunt componente
Utilizarea noilor tehnologii de informare

automatizate ale activităţii şi comunicare, a termenilor şi
umane formate prin exerciţiu simbolurilor specifice tehnologiilor

priceperile: reprezintă îmbinări
Formarea capacităţii de proiectare,

ale deprinderilor şi cunoştinţelor, executare, evaluare, utilizare şi
care asigură execuţia rapidă valorificare a produselor
într-un domeniu de activitate

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 12, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 2.2.2. Conţinuturile educaţiei
a) Concept şi componente
Componente Exemple

atitudinile: constituie poziţia internă
evaluarea resurselor personale

adoptată de o persoană faţă de
situaţia socială în care este pusă şi
determină modul în care aceasta
va răspunde şi acţiona

valorile: exprimă preferinţe
formarea spiritului de iniţiativă şi

individuale socializate care antreprenoriat în planificarea carierei
definesc o persoană şi stau la
baza caracterului acesteia

comportamentele: reprezintă
utilizarea noilor tehnologii de

manifestarea obiectivă a acţiunii informare şi comunicare, a
umane, sunt vizibile şi termenilor şi simbolurilor specifice
măsurabile tehnologiilor
Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 12, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 2.2.2. Conţinuturile educaţiei
b) Criterii de selecţie

criterii filosofice: exprimă
necesitatea realizării unei
concordanţe între cerinţele
sociale şi general-umane ale
societăţii la un anumit moment
şi conţinutul curricular;

criterii ştiinţifice: se referă la
concordanţa conţinutului
învăţământului cu noile
descoperiri ale ştiinţei şi
tendinţele de dezvoltare ale
acestuia;
Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 12, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011

criterii psihologice: exprimă
necesitatea respectării
particularităţilor de vârstă ale elevilor,
ale nivelului de dezvoltare psihică;

criterii pedagogice: necesită
realizarea unui echilibru între
cunoştinţele de cultură generală şi
cele de specialitate, asigurarea
continuităţii în învăţare prin
sistematizarea conţinutului,
accentuarea dimensiunii formative a
învăţării (formarea capacităţilor
intelectuale, a atitudinilor)
 2.2.2. Conţinuturile educaţiei
c) Documente curriculare

Planul-cadru de învăţământ

are un caracter reglator -
strategic şi exprimă concepţia
pedagogică, teoria curriculară
care fundamentează ştiinţific
procesul de învăţământ la nivel
naţional;

structurează conţinuturile
învăţământului pe ani şcolari, pe
profiluri de învăţământ, indicând
numărul minimal şi sau maximal
de ore pentru fiecare disciplină de
învăţământ sau arie curriculară
(Creţu, C., 1999, pp. 224-234)

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 12, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 2.2.2. Conţinuturile educaţiei
c) Documente curriculare

Programa şcolară

redă sintetic conţinuturile
www.edu.ro
învăţământului pe ani şcolari sau pe
cicluri de învăţământ (Creţu, C., 1999, - Învăţământ preuniversitar
pp. 235-243); - Învăţământ gimnazial

elementele componente
- Programe şcolare
- pentru învăţământul primar:
obiective cadru, obiective de referinţă, - Tehnologii
conţinuturi, activităţi de învăţare,
standarde curriculare de performanţă
- pentru învăţământul gimnazial şi cel
liceal: competenţe generale,
competenţe specifice, conţinuturi,
atitudini şi valori, sugestii
metodologice

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 12, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 2.2.2. Conţinuturile educaţiei
c) Documente curriculare
Manualul şcolar

constituie un instrument de predare
pentru profesor şi de învăţare
pentru elev;

detaliază şi concretizează
conţinuturile învăţământului din
programa şcolară pe capitole,
subcapitole, lecţii;

îndeplineşte mai multe funcţii
(Nicola, I., 2002):
- de informare;
- formativă: vizează posibilităţile pe care
le oferă de prelucrare a informaţiilor, de
aplicare a cunoştinţelor în practică;
- de antrenare şi stimulare a proceselor şi
capacităţilor psihice;
- de autoinstruire
Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 12, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011

răspunde la un set de exigenţe:
- cerinţe de ordin ştiinţific: volumul
informaţiilor, calitatea lor ştiinţifică, structura
logică, evitarea erorilor ştiinţifice, a
confuziilor, concordanţa dintre manual şi
programa şcolară;
- cerinţe psihologice: să corespundă
particularităţilor de vârstă, să stimuleze
creativitatea, să susţină atenţia, motivaţia;
- cerinţe pedagogice: prelucrarea
conţinuturilor după criteriile accesibilităţii,
clarităţii, diferenţierii; să faciliteze studiul
individual, dezvoltarea motivaţiei învăţării;
- cerinţe de igienă: lizibilitatea textelor,
calitatea hârtiei, a imprimării;
- cerinţe estetice: calitatea tehnoredactării, a
graficelor, ilustraţiilor, combinarea culorilor,
aspectul copertei etc.;
- cerinţe economice: rezistenţa în utilizare,
costul manualului
 2.2.2. Conţinuturile educaţiei
d) Modalităţi de organizare
Monodisciplinaritatea:

este centrată pe obiectele de
studiu independente;

reprezintă forma tradiţională de
selecţie, organizare şi realizare
a conţinuturilor;

oferă elevului siguranţa
avansării lineare pe un traseu
cognitiv bine delimitat
Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 12, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
Interdisciplinaritatea:

vizează corelarea informaţiilor din
domenii diferite şi prin metode de
cercetare specifice;

favorizează transferul de cunoştinţe şi
rezolvarea de probleme noi;

există mai multe modalităţi de realizare:

interdisciplinaritatea unor domenii
învecinate (ex: biologia şi chimia);

interdisciplinaritatea problemelor
abordate;

transferul de metode sau de strategii de
cunoaştere (ex: metodele analizei
istorice);

transferul de concepte (valorificarea
conotaţiilor unui concept în domenii
diferite)
 2.2.2. Conţinuturile educaţiei
d) Modalităţi de organizare
Pluridisciplinaritatea:

temele sunt abordate de mai multe
discipline, cu metodologii specifice;

permite abordarea unui fenomen din
perspective diferite
Exemplu:
Tema “Relaţiile dintre membrii familiei”
se studiază la disciplina Educaţie
tehnologică, în clasa a VI-a.
Această temă se poate studia şi la
Disciplinele:
- Limba şi literatura română
- Cultură civică
- Consiliere şi orientare.
Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 12, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
Transdisciplinaritatea:

este forma de întrepătrundere a
mai multor discipline şi de
coordonare a cercetărilor astfel
încât să determine în timp, prin
specializare, apariţia unui nou
domeniu de cunoaştere;

reprezintă o nouă abordare a
învăţării şcolare, din perspectiva
unei teme noi de studiu;

favorizează viziunea globală,
transferul cunoştinţelor în
contexte diverse
 Bibliografie selectivă

Creţu, C. (1999). Teoria curriculum-ului şi conţinuturile

educaţiei. Iaşi: Editura Univ. „Al. I. Cuza”.

Cristea, S. (1998). Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti:
E.D.P.

Dumitriu, C., Sacară, L. (2007). Pedagogie I : Suport pentru
curs şi seminar. Bacău: Editura Alma Mater.

Moise, C. (1996). Concepte didactice fundamentale. Iaşi:
Editura Ankarom.

Nicola, I. (2002). Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti:
Editura Aramis.

*** (2009). Programă şcolară. Educaţie tehnologică. Clasele a
V-a – a VIII-a. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 12, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011