Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
CAPITOLUL1.
SCHIMBATOARE DE CALDURA
RECUPERATIVE
CU SUPRAFEŢE
TUBULARE PLANE
EXTINSE
REGENERATIVE
CU UMPLUTURĂ CU UMPLUTURĂ
FIXĂ MOBILĂ
Cu strat Cu strat
Rotative mobil fluidizat
În cazul în care agenţii termicii au mai multe treceri prin ţevi sau manta apare
cazul curgerii compuse (figura1.6) care este o combinaţie a celor trei tipuri anterioare de
curgere.
În cazul curgerii în curent încrucişat şi curent mixt valoarea diferenţei medie de
temperatură dintre agenţii termici se situează între echicurent şi contracurent.
unde Q1, Q2 , Qma sunt fluxurile termice cedate de agentul primar, primite de
agentul secundar, respectiv pierderile în mediul ambiant, in W.
Dacă vom defini coeficientul de reţinere a căldurii în aparat ηr , ca
raportul între fluxul termic primit de agentul secundar şi cel cedat de agentul
primar (η r = Q2 / Q1 ) ecuaţia (1.1) se poate scrie sub forma:
8 Echipamente şi instalaţii termice
η r Q1 = Q2 , (1.2)
sau:
η r M& 1 (h1i − h1e ) = M& 2 (h2e − h2i ) , (1.3)
unde: M& 1 şi M& 2 sunt debitele de agent primar şi secundar, în kg/s; h1i, h1e, h2i, h2e
- entalpiile agentului primar respectiv secundar la intrarea respectiv ieşirea din
aparat, în J/kg.
În cazul în care cei doi agenţi termici nu îşi modifică starea de agregare,
ecuaţia (1.4) poate fi scrisă:
∫ s K s (T1 − T2 )dS
K s (T1 − T2 ) = , (1.7)
S
Ks = 1 = 1 ,
Rstot n
∑ Rsi
1
Ks = 1 ,[W/(m2.K)] (1.9)
1 +R + δp
sd 1 + R sd 2 + 1
α1 λp α2
1 = 1 +R +R . (1.11)
sd 1 sd 2
Ks K so
10 Echipamente şi instalaţii termice
a)
b)
Fig. 1.7 Variaţia temperaturii şi rezistenţele termice pentru perete plan (a) şi cilindric (b)
Kl = 1 = 1 (1.12)
s
1 + sd1 + 1 ln d e + Rsd 2 +
R 1
∑ Rli πd i α1 πd i 2πλ p di πd e πd e α 2
1
Schimbătoare de căldură 11
K lo = 1 [W/m.K] (1.13)
1 + 1 ln d e + 1
πd i α1 2πλ p di πd e α 2
Rezultă că:
K s1 = 1 [W/m2.K], (1.15)
δ
1 + p + S1 1
α1 λ p S 2 α 2red
K s2 = 1 [W/m2K], (1.16)
S
1 2 + δ S2
+ 1
p
α1 S1 λ p S1 α 2red
unde:
(S nn
+ S n η n )α 2
α 2red = , (1.17)
S2
unde: Snn, Sn sunt suprafaţa dintre nervuri, respectiv suprafaţa nervurilor, în m2;
S2 = Snn + Sn - suprafaţa totală a pereteleui nervurat, în m2;ηn - randamentul
nervurilor.
12 Echipamente şi instalaţii termice
În tabelul 1.1 sunt date, orientativ, câteva valori ale coeficientului global de
schimb de căldură pentru diferiţi agenţi termici [1.2].
Tabelul 1.1
Valori orientative ale coeficientului global de transfer de căldură
În cazul în care agenţii termici nu îşi schimbă starea de agregare, curgerea lor
fiind în echicurent (figura 1.9.a) sau contracurent (figura 1.9.b), ecuaţiile bilanţului
termic şi transferului de căldură pentru un element de suprafaţă dS, în ipoteza
pierderilor neglijabile de căldură în mediul ambiant (ηr = 1) sunt:
a)
Schimbătoare de căldură 13
b)
Fig. 1.9 Variaţia temperaturii în lungul suprafeţei pentru curgerea în echicurent (a) şi
contracurent (b)
dQ dQ
dT1 = − ; dT2 = ± ,
&
M 1c p1 &
M 2c p2
deci:
1 1
d (T1 − T2 ) = − dQ ± (1.20)
M& c &
Mc p 2
p1
Înlocuind dQ& din (19), în (20) şi separând variabilele, se obţine:
d (T1 − T2 ) 1 dS
= −K s 1 ± (1.21)
T1 − T2 M& 1c p1 M& 2 c p 2
Prin integrarea ecuaţiei (1.21), pentru curgerea în echicurent rezultă:
T1i − T2i
ln = Ks 1 + 1 S o (1.22)
T1e − T2e M& 1c p1 M& 2 c p 2
Dar din bilanţul termic al aparatului:
Q Q
M& 1c p1 = ; M& 1c p 2 = .
T1i − T1e T1e − T2i
T1i − T2i K
ln = s (T1i − T1e + T2e − T2 e )S o
T1e − T2e Q&
sau:
(T1i − T2i ) − (T1e − T2e )
Q = K s So (1.23)
T − T2i
ln 1i
T1e − T2e
∆Tmax − ∆Tmin
∆Tmed = , (1.26)
∆T
ln max
∆Tmin
unde: ∆Tmax şi ∆Tmin sunt diferenţele de temperatură maximă şi minimă intre
agentii termici la intrarea, respectiv iesirea din aparat.
∗
Uneori diferenţa medie de temperatură calculată cu relaţia (1.26) se notează
DTML (diferenţă de temperatură medie logoritmică) sau LMTD (log-mean
temperature difference).
Schimbătoare de căldură 15
T T
T1i = T1e = T1s
T1i
T1 T2e
T2i=T2e=T2s T2i
T
S S
a) b)
T T
T1i
T1s T1s
T1e
T2y T2e
T2s
T2i T2x
Relaţia (1.26) este valabilă numai pentru variaţii monotone ale temperaturilor
în lungul aparatului (figura 1.9 şi figura 1.10.a.b). În cazul variaţiilor
nemonotone ale temperaturilor pentru determinarea diferenţei medii de
temperatură aparatul se împarte în zone cu variaţii monotone (figura 1.10.d),
calculul termic realizându-se pentru fiecare zonă în parte.
16 Echipamente şi instalaţii termice
∆Tmed = F∆Tmed
cc
. (1.27)
∆T2 T −T
P= = 2e 2i (1.28)
∆Tmax T1i − T2i
d
Criteriul R reprezintă raportul între capacităţile termice ale celor doi agenţi
termici:
ieşirea din aparat, a unui debit şi unei temperaturi, sau a altei combinaţii de 2
mărimi.
Calculul termic de proiectare prin metoda diferentei medii de
temperatura are ca date de intrare 5 din cele 6 debite şi temperaturi care
caracterizează cei doi agenţi termici.
Principalele etape ale calculului sunt:
• determinarea din ecuaţia bilanţului termic a debitului sau temperaturii
necunoscute;
• determinarea ∆Tmed cc
;
• determinarea factorului de corecţie F, în funcţie de criteriile P şi R şi de
tipul curgerii agentilor termici prin aparat;
• determinarea diferenţei medii de temperatură ∆Tmed (relaţia 1.27);
• determinarea coeficientului global de transfer de căldură Ks;
• determinarea suprafeţei necesare de transfer de căldură.
Principala dificultate a calculului o constitue determinarea coeficientului
global de schimb de căldură, deoarece de obicei, coeficienţii de convecţie depind
de temperatura peretelui şi de o dimensiune geometrică a suprafeţei de transfer (de
exemplu înălţimea peretelui la condensarea pe suprafeţele verticale sau lungimea
canalului în cazul curgerii monofazice laminare), valori care nu sunt cunoscute,
impunându-se alegerea lor şi verificarea ulterioară a corectitudinii acestor valori.
Pentru aceasta există două metode de calcul: metoda iterativă şi metoda
grafo-analitică.
Date de intrare
- Impuse prin temă:
M2, T2i, T2e, T1s
- Alese: w2, ηr
1
Schimbătoare de căldură 19
H = ales
5
Tp1 = ales
3
Determinarea α1
∆T = T1s - Tp1;
ν1, λ1, ρ1, r1 = f (T1s);
1/ 3
g λ
Z = ∆T⋅H 2
ν 1 r1 , ρ1 ,ν 1
Z ≤ 2300
Da Nu
4/3
Pr
Re1= 253 + 0,069 1 Pr10 ,5 ( Z − 2300 )
Re1=3,8Z0,78 Pr p1
Re1 r1 ρ 1ν 1
α1 =
4∆T1 H
qs1=α1 (Ts1-Tp1)
δ p
Tp3 = Tp1 - qs1 + R sd
λ
p
Determinarea α2
2
20 Echipamente şi instalaţii termice
Da Nu
Re2 ≤ 2300
Th2 = 0,5(Tp3+T2m); Da
Re2< 10000
ηh, νh, β h, Prh, Cph, λh = f (Th2);
(T − T2 m )d i3
(Gr ⋅ Pr )h = gβ h p3
Prh Cr2 = f (Re2)
ν h2 Pr2
0 , 25
Nu
Nu2 = Cr2 Pr 0, 4
2 Pr
p2
(GrPr)h< 8⋅105
Da Nu 0 , 25
Pr2
Nu2=0,021 Re 0 ,8
Pr 0 , 43
2 2 Pr
1/ 7 p2
1 H H
ε = 0,6 1 + 2,5 ;
Re 2 d i Re 2 d i d i 4 M& 2 C ph
4 M& 2 C ph Pe 2 =
d H πHλ h
Pe 2 i = ;
H πHλ h 0,3 0 ,18
d di
d
1/ 3
η2
0 ,14 Nu 2 = 0,35 Pe2 i (Gr Pr )h H
Nu 2 = 1,55 Pe2 i ε H
H η
p2
α2 = Nu2 λ2 / di
qs2=α2 (Tp3-T2m)
q s1 − q s 2
< 0,01
q s1
Tp1 = Tp1 - 0,1
Da
3 1
Ks =
1 δp 1
+ + + Rsd
α1 λp α2
4
Schimbătoare de căldură 21
T2 e − T2i
∆Tmed =
T − T2i
ln 1s
T1s − T2e
Q&
S=
K s ∆Tmrd
S
Hr =
πd m n t
Nu
H − Hr
< 0,01
H
H = Hr
Da
STOP
T1s − T p1
q s1 = = α1∆T1 [W/m2], (1.30)
1
α1
şi
T p1 − T2m ∆T2
qs2 = = [W/m2], (1.31)
δp δp
+ R sd + 1 + R sd + 1
λp α2 λp α2
Suma celor două diferenţe de temperatură va fi diferenţa de temperatură
medie în aparat:
∆Tmed = ∆T1 + ∆T2 . (1.32)
Dând câteva valori lui ∆T1 şi lui ∆T2 se pot determina α1şi α2 şi apoi qs1 şi
qs2, trasându-se cele două variaţii astfel încât să se respecte condiţia (1.32). În
acest scop variatia unuia dintre fluxurile unitare se reprezinte pornind din originea
axei diferentei de temperaturi, pentru trasarea variaţiei celuilalt flux, originea
acestei axe decalandu-se cu valoarea lui ∆Tmed şi având sensul inversat [1.1] .
KsS
NTC1 = 1 ∫ K s dS = (135)
C1 C1
s
KsS
NTC 2 = 1 ∫ K s dS = (1.36)
C2 C2
s
Q K s S∆Tmed ∆Tmed
ε= = = NTC min , (1.37)
Q& max C min ∆Tmax im ∆Tmax im
T2e − T2i
ε= =P (1.38)
T1i − T2i
Dacă:
R = C 2 / C1 > 1 ,
C 2 T2e − T2i
ε= = P ⋅ R. (1.39)
C1 T1i − T2i
M& 2 c p 2
T1e = T1i + (T2i − T2e ) (1.41)
M& c
1 p1
Înlocuind această valoare în membrul stâng al ecuaţiei (1.40), acesta devine:
T1i + (M& 2 c p 2 / M& 1c p1 )(T2i − T2e ) − T2e
=
T1i − T2i
(T1i − T2i ) + (M 2 c p 2 / M 1c p1 )(T2i − T2e ) + (T2i − T2e )
= =
T1i − T2i
M& 2 c p 2 T2i − T2e
= 1 + 1 +
M& 1c p1 T1i − T2i
Schimbătoare de căldură 25
T2e − T2i
ε= (1.43)
T1i − T1e
C C
1 − 1 + min ε = exp − NTC max 1 + min .
C max C max
1 − exp[− N (1 + C * )]
ε= . (1.44)
1+C*
Nr.
crt Tipul curgerii ε = f (N, C*) N = f (ε, C*)
0. 1. 2. 3.
1 ε=
[ ( )]
1 − exp − N 1 − C * N = 1 ln ε − 1
contracurent
[ (
1 − C * exp − N 1 − C *)] C* − 1 C* ε − 1
1 − exp[− N (1 + C * )] − ln[1 − (1 + C )ε ]
2 ε= N=
echicurent 1+ C* 1+ C
26 Echipamente şi instalaţii termice
(
exp − NC * n − 1
ε = 1 − exp
)
C* n
3
Curent
încrucişat, unde, n = N-0,22
ambele fluide
neamestecate
4 Cmax - amestecat; Cmin -
neamestecat
N = − ln 1 + 1* ln 1 − C * ε ( )
{ [
ε = 1* 1 − exp − C* 1 − e − N
C
( )]} C
altul neamestecat
5
−1
1
ε = + C* − 1
1 − exp (− N ) 1 − exp − NC
*( N )
Curent încrucişat
ambele fluide
amestecate
6 Schimbător cu
ţevi şi manta cu o
{
ε = 2 1 + C* + 1 + C* 2 (
1/ 2
⋅ ) (
N = − 1 + C*2 )1 / 2 ⋅
−1 ( )
2 / ε − 1 − C * − 1 + C*2 1 / 2
trecere prin 1 + exp − N 1 + C * 2
(1/ 2
) ⋅ ln
(
2 / ε − 1 − C * + 1 + C )
*2 1 / 2
manta şi 2,4,6 ⋅
treceri prin ţevi 1 − exp − N 1 + C * 2
(1 / 2
)
7 Schimbător cu
ţevi şi manta cu n ε =
[( )(
n
1 − ε p C* 1 − ε p − 1 )]
treceri prin [( )(
n
1 − ε p C* / 1 − ε p − C* )]
manta şi 2n, 4n, unde:ε eficienţa pentru o
p
6n treceri prin trecere prin manta
ţevi
8 Orice schimbător
la care un fluid îşi
schimbă starea de
ε = 1 - e-N N = - ln (1 - ε)
agregare (C* =0)
Schimbătoare de căldură 27
Tie = ales
3
T1m = 0 ,5(T1i + T1e )
T2 e = ales
1
T2m = 0,5(T2i + T2e )
c p1 = f (T1m )
c p 2 = f (T2 m )
Nu T2 e − T2ce
T2 e = T2calc
e < 0 ,01
T2ce
1
Da
C1 = M& 1c p1
C 2 = M& 2 c p 2
C min = min(C1 , C 2 )
C max = max(C1 , C 2 )
C* = C min / C max
2
Schimbătoare de căldură 29
Calculul lui k s
ks S
NTCmax =
Cmin
ε C min
T1calc
e = T1i − (T1i − T2i )
C1
Nu T1calc − T1e
e
< 0 ,01
T1calc
e
T1e = T1calc
e
3
T1calc
e = T2calc
e
STOP
T2 e = ales
2
T1m = 0 ,5(T1i + T1e )
T2 m = 0,5(T2i + T2e )
c p1 = f (T1m )
c p 2 = f (T2 m )
1
30 Echipamente şi instalaţii termice
C 1 = M& 1 c p1
C 2 = M& 2 c p 2
C min = min (C 1 , C 2 )
C max = max (C 1 , C 2 )
C * = C min / C max
Calculul lui k s
ks S
NTCmax =
Cmin
ε = f (NTCmax , Ctip
*
curgere )
ε Cmin
T2calc
e = T2i − (T1i − T2i )
C2
Nu
e − T2 e
T2calc
< 0,01
T2calc
e
T2 e = T2calc
e Da
M& 1 , T calc
2e
2
STOP
Q
T1i − T2 e = T1i − T2i + T2i − T2e = T1i − T2i − , (1.45)
C2
Q
T1e − T2i = T1i − T2i − . (1.46)
C1
=1 − R
Q = 1 − Rε . (1.48)
Qmax
Atunci:
∆Tmin 1− ε
= . (1.49)
∆Tmax 1 − Rε
32 Echipamente şi instalaţii termice
T1i T1i
T2i T2e
I
T2e T2i
T1e T1e
T1i T1i
T2e
T1e T2e
T1e
T2i T2i
Figura 1.17
Variaţia temperaturilor într-un schimbător de căldură 1-2 cu fluidul primar prin manta
a) fără incrucişerea temperaturilor; b) cu încrucisarea temperaturilor
Fig. 1.18 Variaţia P = f (NTC2, R) pentru un schimbător de căldură cu o trecere prin manta şi
două treceri prin ţevi.
34 Echipamente şi instalaţii termice
Tabelul 1.3
Relaţii de calcul pentru P în funcţie de N TC2,R şi tipul curgerii
Nr.
crt. Tipul curgerii P = f (NTC2, R)
1 − exp[− NTC 2 (1 − R )]
1 Contracurent P=
1 − Rexp[− NTC 2 (1 − R )]
1 − exp[− (R + 1)NTC 2 ]
2 Echicurent P=
R +1
exp(− NTC 2 Rn − 1)
Curent încrucişat, P = 1 − exp
Rn
3 ambele fluide
neamestecate
unde n = NTC 20,22
Curent încrucişat
4 ambele fluide {
P = [1 − exp(− NTC2 )] + R[1 − exp(− R ⋅ NTC2 )] − 1
−1
}−1
amestecate
− [1 − exp(− RNTC 2 )]
P = 1 − exp
Curent încrucişat un R
5 fluid amestecat, iar
celălalt neamestecat fluidul secundar neamestecat
Schimbător cu ţevi
6
şi manta cu o trecere
prin manta şi un
P = 21 + R +
(
1 + exp − NTC2 1 + R 2
⋅ 1 + R2
)
−1
T2e = ales
3
T2m = 0,5(T2i + T2e )
T1e = ales
1
T1m = 0,5(T1i + T1e )
c p1 = f (T1m )
c p 2 = f (T2m )
Nu T1e − T1calc
1 T1e = T1calc e
e < 0,01
T1calc
e
Da
C1 = M& 1c p1
C = M& c
2 2 p2
R = C2 / C1
Calculul coeficientului
globalde transferdecaldura ks
2
36 Echipamente şi instalaţii termice
ks S
NTC2 =
C2
P = f ( NTC 2 , R )
Nu T2ce − T2e
< 0,01
T2ce
T2 e = T2calc
e
Da
3
e , T2 e
T1calc calc
STOP
∆Tmed
θ= (1.50)
T1i − T2i
Fig.1.21 Nomogramă pentru schimbătoare cu ţevi şi manta (TEMA E) cu o trecere prin manta şi
număr par de treceri prinţevi(1-2N)
Schimbătoare de căldură 39
Fig.1.22 Nomogramă pentru schimbătoare cu ţevi şi manta (TEMA E) cu două treceri prin
manta şi număr par de treceri prinţevi(2-2N)
40 Echipamente şi instalaţii termice
Fig.1.23 Nomogramă pentru schimbătoare cu ţevi şi manta (TEMA E) cu trei treceri prin manta
şi număr par de treceri prinţevi(3-2N)
Schimbătoare de căldură 41
Fig.1.24 Nomogramă pentru schimbătoare cu ţevi şi manta (TEMA E) cu patru treceri prin
manta şi număr par de treceri prinţevi(4-2N)
42 Echipamente şi instalaţii termice
SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ CU
ŢEVI ŞI MANTA
Cel mai utilizat tip de circulaţie este cel cu o trecere (TEMAE), care asigură
cea mai ridicată diferenţă de temperatură între agenţii termici (factorul de corecţie
F este maxim). Atunci când avem un număr mare de treceri pe partea de ţevi şi
factorul de corecţie F scade, în loc să se recurgă la două aparate tip E în serie se
poate utiliza un schimbător cu două treceri prin manta (TEMAF), deşi prezenţa
şicanei longitudinale poate produce scurgeri importante de fluid pe lângă şicană şi
înrăutăţirea coeficientului de transfer convectiv în această zonă.
Dacă pierderea de presiune pe partea mantalei trebuie redusă se poate utiliza
o manta cu curgere dirijată (TEMAJ), la care pierderile de presiune sunt de circa 8
ori mai mici decât la o manta tip TEMAE, reducându-se însă eficienţa termică a
aparatului.
Pierderile de presiune la mantalele cu două treceri (TEMAF) sunt de circa 8
ori mai mari ca în cazul unei singure treceri. Dacă se doreşte reducerea acestor
pierderi cu păstrarea unei duble treceri se pot adopta schemele cu curgere separată
simplă sau dublă (TEMA G şi H), cu reducerea însă a factorului de corecţie al
diferenţei medii de temperatură F.
În cazul curgerii încrucişate fără şicane interioare (TEMAX) se pot obţine
cele mai mici pierderi de presiune. Acest tip de manta se poate utiliza pentru
condensarea vaporilor. cu presiune coborâtă.
Diametrul mantalei poate varia în limite largi. În tabelele 1.4 şi 1.5 sunt date
orientativ diametrele si grosimea peretelui mantalelor în cazul schimbătoarelor cu
plăci tubulare fixe (tab. 1.4) sau cu cap mobil (tab.1.5).
Tabelul 1.4
Dimensiuni recomandate pentru manta pentru schimbătoarele de
căldură cu plăci tubulare fixe [1.65].
Tabelul 1.5
Dimensiuni recomandate pentru manta pentru schimbătoarele de
căldură cu cap mobil [1.56].
Grosime perete Diametrul interior
Diametrul Diametrul mm Mm
Nominal Exterior (1) (2) (3) (1) (2) (3)
150 168 4 3.2 160 161.6
200 219 4.5 3.2 210 212.6
250 273 5 3.2 263 266.6
300 324 5.6 6 3.2 312.8 312 317.6
400 406 6.3 6 4 393.4 394 398
600 508 6.3 6 4 495.4 496 500
700 600 6 5 588 590
800 700 8 6 684 688
900 800 8 6 784 788
1000 900 8 6 884 888
1100 1000 8 6 984 988
1200 1100 10 8 1080 1084
(1) din oţel carbon tub sudat; (2) roluită din oţel carbon; (3) din oţel inoxidabil.
d) Alegerea şicanelor
(e) (f)
Fig. 1.31 Tipuri constructive de şicane transversale
a) şicană simplu segment; b) şicană dublu segment; c) şicană triplu segment;
e) şicană fără ţevi în fereastră; e) şicană disc coroană circulară; f) orificii în şicane.
f) Alegerea ţevilor
Tabelul 1.6
Diametrele nominale standardizate pentru ţevi [1.79].
De δp Di Ssp
mm mm mm m2/m
6.0 0.5 5.0 0.019
8.0 1.5 5.0 0.025
10.0 1.5 7.0 0.031
(12.1) 1.5 9.0 0.038
14.0 2.0 10.0 0.044
(16.0) 2.0 12.0 0.050
18.0 2.0 14.0 0.057
20.0 2.0 16.0 0.063
(22.0) 2.5 17.0 0.069
25.0 2.5 20.0 0.079
30.0 2.5 25.0 0.094
38.0 2.5 33.0 0.119
44.5 2.5 39.5 0.139
51.0 2.5 46.0 0.160
Fig. 1.34 Raportul recomandat între diametrul mantalei (Ds) şi al ţevilor (De)
(haşurat-zona recomandată; punctat - zona acceptată în anumite condiţii).
Pasul dintre ţevi (distanţa între axele a două ţevi alăturate, Ltp) se alege de
obicei între 1,2 şi 1,5 din diametrul exterior al ţevilor, spaţiul minim dintre
diametrele exterioare ale ţevilor trebuind să depăşească 6 mm pentru a permite
Schimbătoare de căldură 55
se utilizează: plăci de protecţie (fig. 1.36 a şi c), ţevi de protecţie (fig. 1.36 b)
sau un distribuitor inelar cu fereastră (fig. 1.36 b).
Tabelul 1.7
Valorile minime ale pasului dintre ţevi (DIN 28182/1979)
Sudate sau
II lipite cu
capăt îngropat
Sudate sau
lipite cu
III
capăt ridicat
De II I III
Mm Ltp Ltp/De Ltp Ltp/De
Numărul de treceri (Ntr) este impus de debitul care circulă prin ţevi şi viteza
acestuia, astfel încât să se obţină un raport între lungimea si diametrul aparatului în
limite acceptabile (L/D <12). Prin mărirea numărului de treceri pentru un debit şi o
viteză dată prin ţevi, se măreşte numărul total de ţevi şi astfel diametrul
fasciculului şi al mantalei. In acelaşi timp insa cresc pierderile de presiune şi scade
diferenta medie de temperatura in aparat. Numărul maxim de treceri în funcţie de
diametrul mantalei este recomandat în tabelul 1.8.
Tabelul 1.8
Recomandări pentru numărul maxim de treceri prin ţevi.
Ds
200 400 ÷ 800 800 ÷ 1200 > 1200
[mm]
3) Presiunea. Fluidul cu presiune mai mare este indicat să circule prin ţevi, care
având diametrul mic rezistă la presiuni ridicate fără a fi necesare grosimi mari ale
peretelui. În cazul în care fluidul cu presiune ridicată ar circula prin manta,
grosimea acesteia, deci şi costul ei ar creşte considerabil.
6) Debit. Fluidul cu cel mai mic debit este indicat să se introducă în manta, pentru
a obţine un număr mai mic de treceri prin ţevi şi deoarece la curgerea peste ţevi
regimul turbulent apare la valori mai mici ale criteriului Reynolds ( Re limita= 103).
a) Lungimea ţevilor
Elementele lungimii ţevilor sunt prezentate în figura 1.37.
Fig. 1.37 Elementele lungimii ţevilor (a) ţevi drepte; (b) ţevi în formă de U.
ps
Lts = 0,5 Ds , [m] (1.53)
σ ts
unde: ps este presiunea din interiorul mantalei, in Pa;
σts - efortul admisibil al materialului plăci la temperatura de lucru, in N/m2.
unde Dotl este diametrul cercului de curbura al ultimului rând de ţevi dinspre manta
(fig. 3.11).
Distribuţia şicanelor în lungul ţevilor este indicat să se facă la distanţe egale
(Lbc). În unele cazuri însă, atunci când recordurile de intrare şi ieşire a fluidului în
manta au diametre mari, distanţa până la prima şicană Lbi şi de la ultima şicană la
placa tubulară Lbo, pot fi diferite (fig. 1.38).
În acest caz:
b) Diametre caracteristice
• Diametrul interior al mantalei Ds;
• Diametrul exterior al şicanelor D's este, datorită toleranţelor în execuţie
necesare pentru a se asigura montarea lor, ceva mai mic decât diametrul interior al
mantalei (fig. 1.33) . Mărimea spaţiului liber dintre şicană şi manta, Lsb/2, care are
un efect negativ asupra transferului de căldură, poate fi apreciată cu aproximaţie
cu relaţia recomandată de TEMA [1.79] :
Lsb = 1,6 + 0 ,004 Ds . [mm] , atunci :
D' s = Ds + Lsb . [m] (1.57)
• Diametrul ultimului rând de ţevi Dctl, reprezintă diametrul cercului pe care
sunt amplsate centrele ultimului rând de ţevi dinspre manta (fig. 1.39):
c) Numărul de ţevi
• Numărul de ţevi pentru schimbătorul cu o trecere (Ntr=1) se poate
determina cu relaţia:
62 Echipamente şi instalaţii termice
2
0,78Dctl
N tt = N tt1 = (1.59)
C1 ( Ltp )2
N tt = N tt1 (1 − Ψc ) (1.60)
Lns
unde : Bc* = ⋅100 .
Ds
Fig. 1.42 Factorul de corecţie Ψ n pentru mai multe treceri ale fluidului prin ţevi
Ds Bc
N tcc =
L pp 1 − 2 100 , (1.63)
Rezultă:
B D − Dctl
Lwp = 0 ,4 Ds c − s [m] (1.64)
100 2
şi
0,8 B D − Dctl
N tcw = Ds ⋅ c − s (1.65)
L pp 100 2
B
θ ds = 2 arccos 1 − 2 c (1.66)
100
şi
Ds B
θ ctl = 2 arccos 1 − 2 c . (1.67)
Dctl 100
θ sin θ ds
Awg = π (Ds )2 ds − . [m2] (1.68)
4 360 2π
θ ctl sin θ ds
Fw = − , (1.69)
360 2π
Fc = 1 − 2 Fw . (1.70)
πD 2
Awt = Fw . [m2] (1.71)
4
4 Aw
Dw = . [m] (1.73)
πDe Fw N t + πDs (θ ds / 360)
Lti
Ns = −1 . (1.74)
Lbc
d) Suprafeţele de curgere
• Suprafaţa între fasciculul de ţevi şi manta poate fi determinată cu relaţia:
Lsb 360 − θ ds
Asb = πDs . [m2] (1.76)
2 360
• Suprafaţa dintre ţevi şi găurile din şicane este determinată de diferenţa între
diamentrul găurilor din şicană şi diametrul exterior al ţevilor Ltb:
[ ]
Atb = π (De + Ltb )2 − De2 N tt (1 − Fw ) .[m2]
4
(1.77)
66 Echipamente şi instalaţii termice
( )ef (Ltp − De )
D , [m2] (1.78)
Amb = Lbc Lbb + ctl
Ltp
unde :
Lbc este distanţa între şicane,in m; Lbb- distanţa între ultimile ţevi şi manta,în m;
(Ltp)ef = Ltp pentru aşezarea în triunghiuri sau pătrate şi cu 0,707 Ltp pentru
aşezarea în pătrate rotite; Dctl = diametrul ultimului rând de ţevi, in m.
Fig. 1.45. Distribuţia debitelor la curgerea în spaţiu dintre ţevi şi manta în prezenţa şicanelor
Fig. 1.46. Debitul de fluid prin spaţiul dintre ţevi şi găurile din şicane (debitul A)
Dintre cele 5 debite, active pentru transferul de căldură sunt numai debitul B
şi parţial (circa un sfert) debitul A. Ţinând seama că debitul A apare de două ori:
68 Echipamente şi instalaţii termice
şi
M i = Ai 1 + z , pentru i = A, E , (1.82)
ki
unde:
∆pw
z= ; ki - rezistenţa hidraulică a tronsonului i, ∆pw - pierderea de
∆px
presiune la curgerea peste şicană (prin fereastra şicanei); ∆px - pierderea de
presiune la curgerea peste fasciculul de ţevi; Ai - secţiunea de curgere i.
Tabelul1.1.9
Ponderile fluxurilor de fluid prin manta.
Regimul Regimul
Debitul
turbulent laminar
B 40 ÷ 70 % 25 ÷ 50 %
C+F 15 ÷ 20 % 20 ÷ 30 %
E 6 - 20 % 6 ÷ 40 %
A 9 - 20% 4 ÷ 10 %
70 Echipamente şi instalaţii termice
α s = αi J c J l J b J s J r , (3.33)
unde:
αi este coeficientul de convecţie ideal la curgerea peste un fascicul de ţevi;
Jc - factor de corecţie al ferestrei şicanei, care este funcţie de numărul de ţevi
in zona fereastrei şicanei. Valoarea sa este 1 pentru schimbătoarele care nu
au ţevi în fereastra şicanei, creşte la 1,15 pentru şicanele cu tăieturi mici şi
scade la 0,65 pentru şicanele cu decupări mari. Pentru calcule de proiectare
curente, valoarea sa este în jur de 0.95.
Jl - factor de corecţie pentru debitele A şi E. Valoarea sa se situează între 0,7
şi 0,8.
Jb - factor de corecţie pentru debitele de ocolire (C şi F). Pentru
schimbătoarele cu plăci tubulare fixe Jb ≅ 0,9, iar pentru cele cu cap mobil Jb
≅ 0,7.
Js - factor de corecţie pentru variaţia spaţiului dintre şicane la intrarea şi
ieşirea din aparat. Uzual Js = 0,85÷1.
Jr - Factor de corecţie pentru gradienţi negativi de temperatură la curgerea
laminară (Re < 100).
Dacă se notează:
∆pbi - pierderile ideale de presiune la curgerea peste un fascicul de ţevi;
∆pwi - pierderile ideale de presiune la curgerea prin fereastra şicanei,
se pot calcula:
Schimbătoare de căldură 71
∆p w = ∆p wi N s R1 ; (1.85)
N c + N tcw
∆pe =∆pbi Rs ⋅Rb , (1.86)
N tcc
unde:
N c = N tcw + N tcc ;
M& m
Gm = , [ kg/m2s ] (1.88)
Amb
unde: M& m este debitul fluidului prin spaţiul dintre ţevi şi manta;
Amb - secţiunea minimă de curgere peste ţevi (relaţia 3.28).
G m De
Rem = , (1.89)
ηf
α i = jc pf Gm Prf−2 / 3 ε t , (1.90)
unde :
j este criteriul lui Colburn;
cpf, Prf - căldura specifică şi numărul Prandtl la temperatura medie a fluidului;
εt - factor de corecţie care ţine seama de variaţia proprietăţilor fizice ale
fluidului în stratul limită:
• pentru lichide:
0 ,14 0 ,25
ηf Prf
ε t =
sau ε t =
;
ηp Prp
• pentru gaze:
- care se răcesc : εt = 1;
0 ,25
T f + 273
- care se încălzesc : ε t =
.
T p + 273
a
1,33
J = a1 ⋅ ⋅ Re af2 , (1.91)
L /D
tp e
unde:
a3
a = , (1.92)
1 + 0 ,14( Re f )a4
Valorile a1, a2, a3, a4 se pot determina din tabelul 1.10 [ 1.55 ]
Tabelul 1.10
Valorile coeficienţilor a1, a2, a3, a4, b1, b2, b3, b4
Asb + Atb
rlm = (1.94)
Amb
şi
Asb
rs = (1.95)
Asb + Atb
unde Asb, Atb şi Amb sunt ariile calculate cu relaţiile (1.76), (1.77), respectiv (1.78).
Schimbătoare de căldură 75
Aba
• rb = , (1.96)
Amb
unde: Aba este suprafaţa între fasciculul de ţevi şi manta (relaţia 1.75);
Amb - suprafaţa de transversală (relaţia 1.78);
N ss
• N ss+ = , (1.97)
N tcc
( N s − 1 ) + ( L*i )0 ,4 + ( L*o )0 ,4
Js = . (1.98)
( N s − 1 ) + L*i + L*o
2−n 2−n
R s = 1*
+ 1*
, (1.99)
Li Lc
0 ,18
J r = 10 pentru Ref ≤ 20 . (1.101)
Nc
Gm
∆pbi = 2 f N tcc ε . (1.102)
ρm t
b
1,33
f = b1 ⋅ ⋅ Re f
( )b ,
2
(1.103)
Ltp / De
unde:
b3
b= (1.104)
1 + 0 ,14( Re f )b4
Valorile b1, b2, b3, b4 pot fi citite în tabelul 1.10, valoarea lui f putând fi
determinată şi grafic din fig. 1.49.
G w2
∆p wi = ( 2 + 0 ,5N tcw ) (1.105)
2ρ f
unde:
Schimbătoare de căldură 79
M& m
Gw = . (1.106)
Amb ⋅ Aw
Suprafeţele Aw şi Amb se determină cu relaţiile (1.77) şi (1.78), iar Ntcw cu
relaţia (1.55).
• pentru curgerea laminară :
G w η f N tcw L G2
∆p wi = 26 + bc2 + 0 ,002 w , (1.107)
ρ f Ltp − De Dw 2ρ f
unde:
Dw este diametrul echivalent al ferestrei şicanei, determinat cu relaţia (1.73).
12. Calculul pierderilor de presiune ∆pc, ∆pw şi ∆pe se face cu relaţiile 1.84-
1.86 şi în final se poate determina pierderea totală de presiune ∆ptot cu relaţia 1.87.
În cazul utilizării în aparat a ţevilor cu aripioare joase, cu înălţimea de 1 ÷ 2
mm şi cu 630 ÷ 1000 de aripioare pe metru, (fig. 1.55) suprafaţa de transfer de
căldură se extinde de circa 2 - 3 ori faţă de cazul ţevilor lise.
unde:
Dfr este diametrul la baza nervurilor,in m; Nf - numărul de nervuri pe un
metru de ţeavă; Lfs - grosimea nervurilor,in m; Lfh - înălţimea nervurilor, in m.
j = J f jlise (1.109)
Tabelul 1.11.
Principalele tipuri de condensatoare
Cu ţevi şi manta
Vaporii în ţevi Vaporii în manta Cu
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Condensare parţială
- monocomponent B X B S S P M X
- multicomponent S X B M S X S M
- cu gaze necondensabile B X B B B X M M
- cu pierderi de presiune
- ridicate B S B B B X B X
- coborâte S M B B S M B B
B – bună; M – medii; S – slabe; X - neaplicabil
Schimbătoare de căldură 85
Coeficient
global de
Vapori Agent de răcire schimb de
căldură
[W/(m2K)]
Alcool Apă 550 – 1100
Dowtherm Ulei 340 – 450
Dowtherm Dowtherm 450 – 680
Hidrocarburi cu temperatură de Apă 100 – 280
vaporizare ridicată
Hidrocarburi cu temperatură de Apă 450 – 1140
vaporizare coborâtă
Hidrocarburi Ulei 140 – 230
Solvenţi organici Apă 550 – 1140
Kerosen Apă 170 – 370
Nafta Apă 280 – 430
Nafta Ulei 110 – 170
Abur Apă 2200 – 5700
Ulei vegetal Apă 110 – 280
Vapori de agenţi organici azeotropi Apă 220 – 450
(a)
Intrare
condensat
Zona
Supor\i desupra[nc`lzire Intrare
Sican` de abur Ie]ire
Sicane
protec\ie ap`
desupra[nc`lzitor
|evi [n U
Pere\i
desp`r\itori Nivel Cap
Ie]ire
Suport ]i tiran\i conden Intrare ap`
pre[nc`lzitor
sat
(b)
Fig. 1.58. Tipuri de preîncălzitoare regenerative
a) fără desupraîncălzire şi subrăcire ;b) cu desupraîncălzire ; c) cu subrăcire ; d) cu desupraîncălzire şi
subrăcire
88 Echipamente şi instalaţii termice
Ie]ire
|evi [n U condensat Zona de Capac
Nivel ap` [nainte de subr`cire
subr`cire Ie]ire Intrare ap`
Suport (op\ional)
pre[nc`lzitor condensat
(c)
Intrare
condensat
Zona
Sican` de Supor\i \evi desupra[nc`lzire Intrare
protec\ie abur Ie]ire ap`
Sicane
desupra[nc`lzitor
|evi [n U
– condensează aburul rezultat la ieşirea din turbină, sub un vid cât mai
avansat;
– constituie o rezervă de condensat în circuitul regenerativ, prin
cantitatea de apă acumulată în rezervorul de condensat al
condensatorului;
– la pornirea instalaţiei condensează aburul care ocoleşte turbina până la
atingerea parametrilor admişi pentru introducerea acestuia în turbină;
– aeriseşte o parte sau întreaga instalaţie de preîncălzire regenerativă.
. .
Q = M v (hv − hc ) = M a c p (t 2 − t1 ), [kW ] (1.111)
.
unde: M v este debitul masic de vapori, în kg/s; hv – entalpia vaporilor, în kJ/kg;
hc – entalpia condensatului, în kJ/kg; t1 – temperatura de intrare a agentului de
răcire în condensator, în °C; t2 – temperatura de ieşire a agentului de răcire în
.
condensator, în °C; M a – debitul masic al agentului de răcire, în kg/s; cp – căldura
specifică a agentului de răcire, în kJ/kg °C.
mai scump, numărul de ore de funcţionare este mai mare, durata de amortizare a
investiţiilor este mai mare şi investiţiile specifice sunt mai mici. Pentru condiţiile
europene sunt valabile, în general, următoarele valori pentru multiplul de apă de
răcire [1. ] : m = 40 ÷ 60 pentru răcire în circuit deschis (înălţimi de pompare
mici) şi m = 30 ÷ 50 pentru răcire în circuit închis (înălţimi de pompare mari).
0. 1. 2. 3. 4.
Avantaje: întreţinere simplă
Atmosferic uscat, cu curgere
Dezavantaje: spaţiu mare ; dependenţa procesului 3 ÷ 10
liberă a aerului
Aer de condiţiile atmosferice 25 ÷ 35
Atmosferic uscat, cu curgere Avantaje: compactitate
20 ÷ 35
forţată a aerului Dezavantaje: curăţire mai dificilă
Avantaje: consum de apă relativ redus
Atmosferic umed (prin
Dezavantaje: spaţiu mare, dependenţa procesului
stropire cu curgere liberă a 500 ÷ 900
de condiţiile atmosferice. Se ameliorează în parte
aerului)
Aer şi prin construcţia cu ţevi nervurate
3÷7
apă Avantaje: consum minim de apă de răcire
Umed, cu evaporare forţătă a Dezavantaje: consum sporit de energie electrică.
450 ÷ 700
apei de răcire Se poate folosi şi în acest caz construcţia cu ţevi
nervurate
96
Pentru caracterizarea suprafeţelor extinse se pot lua în considerare mai multe criterii
[1.69].
Ţeava de bază poate avea secţiunea: rotundă, eliptică, plată sau în formă de picatură.
d) c) b) a)
Tipul aripioarei
Aripioarele se împart în două mari categorii: aripioare individuale care înfăşoară o singură
ţeavă şi aripioare continue, atunci când ele sunt comune pentru mai multe ţevi.
a) b)
c) d)
e) f)
g)
Aripioarele individuale cele mai răspândite sunt cele elicoidale realizate dintr-o
banda metalică rulată pe ţeava de bază sau prin extrudere din ţeava de bază sau din altă
ţeava dintr-un material mai maleabil ( aluminiu, cupru, alamă), care înveleşte ţeava de
bază. Banda din care sunt realizate poate fi continuă ( figura 1.62 a) , perforată ( figura
1.62 b), sau decupată ( figura 1.62 c). Aripioarele inelare ( figura 1.62 d) sunt formate din
discuri, circulare sau de altă formă separate între ele prin inele distanţoare sau decupări
din aripioară. Aripioarele aciculare ( figura 1.62 e) sunt realizate din sudare sau turnare
având forma trapezoidala şi o secţiune în formă de picătură. Ele se utilizează pentru ţevi de
98 Echipamente şi instalaţii termice
dimensiuni mari ,care lucrează la temperaturi ridicate, cum este cazul recuperatoarelor de
căldură ( vezi capitolul 1.9). Aripiorele din fir resort ( figura 1.62 f) sunt realizate prin
rularea şi sudarea în puncte, în elice, pe o teavă de bază a unui resort. Aripioarele
longitudinale ( figura 1.62 g) sunt utilizate în cazul curgerii în lungul axei ţevilor. Ele sunt
realizate prin extrudare din materialul ţevii sau prin sudare unor benzi în lungul ţevilor de
bază.
Aripioarele continue sunt comune mai multor ţevi, fiind utilizate în marea
majoritate a bateriilor cu aripioare. Constructiv se disting trei geometrii principale pentru
aceste aripioare:
- aripioarele lise ( figura 1.63 a) constituie cea mai răspândită geometrie. Pasul
dintre placi este în general in limitele 1,5-6 mm, putănd ajunge la 10 mm în cazul gazelor
cu depuneri sau la care poate apare fenomenul de givraj;
- aripioarele ondulate ( figura 1.63 b ) sunt realizate prin ambutisare, realizând o
mărire a turbulenţei la perete care permite o mărire a coeficientului de convecţie cu circa
20% faţă de aripioarele lise;
-aripioarele perforate (figura 1.63 c ) reprezintă geometria cea mai evoluată din
punct de vedere al performanţelor de transfer termic, în ultimii ani apărând numeroase
tipuri constructive de astfel de aripioare. Ele sunt însă mai sensibile la depuneri şi la jivraj.
Legătura între ţeavă şi aripioare poate reprezenta în unele cazuri o rezistenţă termică
de contact importantă care înrăutăţeşte coeficientul global de schimb de căldură.
Cele mai ineficiente din acest punct de vedere sunt aripioarele in I ( figura 1.64 a ),
la care contactul între ţeavă şi aripioară se realizează numai prin tensiunea mecanică a
înfăşurării (aripioarele elicoidale) sau prin expansiunea (umflarea) mecanică sau
hidraulică a ţevii ( aripioarele inelare sau continue). Acest tip de prindere care este cel mai
ieftin nu se recomandă în cazul temperaturilor de lucru care depăşesc 100°C. In cazul unor
temperaturi de lucru mai ridicate se recomandă nervurile îngropate ( figura 1.64 b), care
sunt inserate in canale în ţeava de bază sau într-o ţeavă din alt material trasă peste aceasta.
Prinderea se realizează prin presarea marginilor canalelor din ţeavă pe baza aripioarelor.
Un tip de prindere care asigură şi o protecţie a ţevii de baza se realizează în cazul
aripioarelor in L ( figura 1.64 c). Piciorul în formă de L al aripioarelor acoperă în
întregime suprafaţa ţevii, reglând şi pasul dintre aripioare. Prinderea aripioarelor pe ţevi se
face fie prin expansiunea mecanică sau hidraulică a ţevii, fie prin sertizare in canale
practicate în peretele ţevilor (figura 1.64 d). Pentru eliminarea completă a rezistenţelor
termice de contact între ţeavă şi aripioare acestea pot fi utilizate aripioarele integrale (
figura 1.64 e) obţinute prin extruderea ţevii de bază sau a altei ţevi din cupru sau aluminiu
cu grosimea suficientă, trasă la rece peste ţeava de bază.
99
a)
b)
c)
a) b)
c) d)
e)
Bateriile cu aripioare sunt constituite dintr-un fascicul de ţevi din cupru sau, mai
rar, oţel inoxidabil, legate intre ele prin coturi şi grupate în rânduri, la exterior ţevile fiind
prevăzute cu aripioare, de cele mai multe ori continue, din aluminiu sau cupru. (Figura
1.65). Prin interiorul ţevilor circula apa, un purtător de frig sau un fluid frigorific, iar peste
aripioare un gaz, deobicei aer. Numărul de rânduri de ţevi poate varia de la unul singur, în
cazul unora dintre bateriile de climatizare până la câteva zeci.
Pentru calculul termic se poate utiliza metoda ε − NTC , principala problemă fiind
determinarea coeficientului de convecţie pe partea aripioarelor. Diversitatea mare
constructivă a acestora, precum şi luarea în considerare a unei eventuale condensări a
umidităţii din aer în cazul răcirii acestuia, face dificilă determinarea unor relaţii valabile
pentru un mare număr de soluţii constructive.
In cazul bateriilor cu aripioare continui drepte, cu mai mult de trei rânduri de ţevi,
pentru calculul coeficientului de convecţie pe partea cu aripioare se pot utiliza relaţiile
propuse de TURAGA [ 1.66 ]:
−0.24
S − 0.18
j = 0.053 2 Re Dh , (1. 112)
S1
102 Echipamente şi instalaţii termice
−0.28
S
f = 0.589 2 Re Dh − 0.27 (1.113)
S1
• în cazul aripioarelor umede:
1.15
s −0.92
j w = 0.0025 j −0.94 Re Dh , (1.114)
e
0.4
− 0.04 s − 0.42
f w = 0.318 f Re Dh , (1.115)
e
unde: j , j w sunt factorii lui Colburn pentru aripioarele uscate, respectiv umede
j = St Pr 2 3 ; St - criteriul lui Stanton (St = Nu / (Re Pr )) ; D - diametrul hidraulic al
h
• Gz > 25:
0.76 0.13
Nu = 0.83Gz A B −0.16 C 0.25 D −0.43 , (1.117)
103
1.24 2.09
δ f 0.944 δ f 2.26
F j = 1 + 1.093 Φs Re − 0.58
+ 1.097 Φs Re 0.88 , (1.118)
δa δa
Φs =
(2ns − 1)l s s s , (1.119)
2
S t S l − 3.14d p / 4
δf
unde:
δ a este raportul între grosimea aripioarei şi pasul între aripioare, celelalte mărimi
fiind dimensiuni geometrice prezentate în figura 1.67.
SCHIMBATOARE CU SCHIMBATOARE CU
SUPRAFATA PRIMARA SUPRAFATA SECUNDARA
Tabelul 1.14
Materialele pentru garnituri [1.58]
Temperatura
Materialul
maximă Aplicaţii
garniturii
de lucru (°C)
Acrilonitril 135 Materii grase
Izobutan -
150 Aldehide, cetone, esteri
izopropan
Etilenă - propilenă Temperaturi ridicate pentru o
150
(EPDM) gamă largă de produse chimice
Fluorcarbon Combustibili, uleiuri minerale,
175
(Viton)TM vegetale şi animale
Fibre de azbest
260 Solvenţi organici
presate
Circulaţie cu o singură
trecere pe ambele fluide
Montaj în Z cu racorduri
(intrare ieşire) la ambele
extremităţi
Montaj în U cu racordurile la
o singură extremitate
< 100
CCurgere laminară uniformă
200
↓ CCurgere turbulentă instabilă în tot canalul
2000
ρ ⋅ w2 L
∆p = 4 ⋅ f ⋅ ⋅ [Pa] (1.122)
2 dh
f = a ⋅ Re −b (1.123)
b
f =a+ (1.124)
Re
Comparaţia între diversele relaţii pentru coeficientul de frecare pune în evidenţă o
creştere importantă a acestuia cu unghiul de ondulare al plăcii (fig.5.13). Aceasta
se traduce pentru Re=1000 printr-o creştere a pierderilor de presiune de
aproximativ 9 ori pentru β=30° şi 80 ori pentru β=60°, comparativ cu suprafaţa
netedă. Trebuie totuşi precizat că pentru Re = 1000, curgerea printr-un canal
ondulat este turbulentă în timp ce pentru o ţeavă netedă regimul este laminar.
Pasul adimensional p* este deasemenea un parametru important în
determinarea coeficientului de frecare. De exemplu pentru un unghi de ondulare
β=60°, coeficientul de frecare la p*=2 este de două ori mai mare ca cel pentru
115
p*=3,33. Pentru unghiuri de ondulare mici această influenţă este mai mică şi chiar
neglijabilă la β=0°.
Tabelul 1.15.
Valorile constantelor a şi b pentru determinarea coeficientului de frecare (p/H0=2) [1.34]
β a b Domeniul Re
0 24,0 1,0 Re < 2500
0,079 0,25 Re > 2500
30* 0,059 57,5 260 < Re < 3000
30 0,898 0,263 3000 Re < 50000
45* 0,303 91,7 150 < Re < 1800
45 0,365 0,177 1800 < Re < 30000
60* 1,258 189,0 90 < Re < 400
60 6,7 0,209 400 < Re < 16000
72* 4,75 191,0 110 < Re < 500
72 33,0 0,296 500 < Re < 12000
90* 1,41 320,0 200 < Re < 3000
90 15,9 0,289 3000 < Re < 16000
116 Echipamente şi instalaţii termice
Tabelul 1.16.
Valorile constantelor a şi b pentru determinarea coeficientului de frecare (p/H0=3,33) [1.34]
β a b Domeniul Re
0 24,0 1,0 Re < 2500
0,079 0,25 Re > 2500
15 27,55 0,895 40 < Re < 900
0,888 0,391 900 < Re < 14000
30 23,33 0,809 40 < Re < 500
0,557 0,211 500 < Re < 17000
45 21,26 0,708 40 < Re < 260
0,690 0,0866 260 < Re < 15000
60 47,45 0,680 20 < Re < 140
3,917 0,175 140 < Re < 15000
75 46,05 0,633 25 < Re < 115
5,739 0,191 115 < Re < 10000
90 63,8 0,809 40 < Re < 180
4,82 0,312 180 < Re < 700
0 ,13
Pr
Nu = a ⋅ Re ⋅ Pr ⋅
b c , (1.125)
Pr
p
unde: Pr, Prp sunt numerele Prandtl la temperatura fluidului, respectiv a peretelui.
117
β a b Domeniul Re
0,021 0,54 120 < Re < 1000
30
0,77 0,64 1000 < Re < 14600
1,67 0,54 300 < Re < 2000
45
0,405 0,70 2000 < Re < 20000
0,57 0,70 150 < Re < 600
60
1,12 0,60 600 < Re < 16000
72 1,45 0,58 200 < Re < 4000
90 0,98 0,63 300 < Re < 14000
Tabelul 1.18.
Valorile constantelor a şi b (pH0 = 3,33) [5.4]]
β a b Domeniul Re
15 0,122 0,685 40<Re<12600
30 0,254 0,638 45<Re<14600
45 0,347 0,653 50<Re<14600
60 0,344 0,705 45<Re<13200
75 0,338 0,698 45<R2<12500
90 0,270 0,700 50<Re<15000
Fig. 1.80. Variaţia numărului Nusselt cu cel al lui Reynolds (p/H0=3,33) [5.4]]
Calculul pierderilor de presiune totale ale unui fluid aflat în curgere bifazică
presupune luarea în consideraţie a trei termeni: pierderile de presiune prin frecare,
pierderile de presiune prin accelerare datorate diferenţei de densitate între cele
două faze şi pierderile (curent ascendent) sau creşterile de presiune (curent
descendent) datorate gravitaţiei. Evaluările acestor pierderi de presiune au arătat
că ultimii doi termeni nu reprezintă în general decât câteva procente (<5%) din
pierderile totale. Din acest motiv în general în calcule nu se consideră decât primul
termen neglijându-se ceilalţi doi.
Pentru evaluarea pierderilor de presiune prin frecare bifazice, corelaţia cel
mai des utilizată este cea a lui Lockhart-Martinelli [1.46] ce stabileşte legătura
între pierderile de presiune bifazice ∆Pbf şi cele monofazice corespunzătoare fazei
de lichid ∆PL sau vapori ∆PV, utilizând multiplicatorul bifazic Φ a lui Chisholm
[1.16]:
∆Pbf C 1
Φ 2L = = 1+ + 2;
∆PL X X
(1.126)
2
∆Pbf 2
Φ =
V = 1+ C ⋅ X + X ,
∆PV
unde : C este constantă funcţie de regimurile de curgere a celor două faze (tab.
5.6) iar X este parametrul lui Lockhart - Martinelli, care are următoarea expresie:
0 ,9 0 ,1 0 ,5
η L ρV
X tt = 1 − x , (1.127)
x ηV ρ L
Faza de
Faza de vapori Indice X C
lichid
Turbulent turbulent tt 20
Turbulent laminar tl 10
Laminar turbulent lt 12
Laminar laminar ll 5
120 Echipamente şi instalaţii termice
α bf
= a ⋅ X ttb ⋅ B0c , (1.128)
αL
Pentru studierea condensării în film există numeroase modele mai mult sau
mai puţin elaborate. Marea majoritate a acestora se bazează pe studiul lui Nusselt
care presupune că filmul de lichid curge datorită gravitaţiei. În acest model se
presupune ca viteza fazei de vapori este redusă şi că aceasta nu influenţează
transferul de căldură. Dacă exprimăm numărul Reynolds al filmului de lichid în
funcţie de debitul masic de condensat, putem obţine expresia coeficientului local
de schimb de căldură la condensare prin convecţie naturală αcn [1.57]:
1/ 3
α cn η2L
ρ (ρ − ρ )g = 1,1ReL−1 / 3 , (1.129)
λL L L V
Re L = 4m& , (1.130)
ηLl
cu: m
& debitul de condensat, în kg/s.
0 ,5
α cf ρ
= 1 + x L − 1 (1.132)
αL ρV
Date de intare:
Temperatura agentului termic primar la intrare, T1i
Temperatura agentului termic secundar la intrare, T2i
Debitul de agent primar, m& 1 [kg/s]
Debitul de agent secundar, m & 2 [kg/s]
Sarcina termică a aparatului, Q& [W]
Suprafaţa de schimb de căldură a unei plăci, Sp [W]
Distanta dintre placi, H0
Conductivitatea termică a plăcii, λ [W/(m.K)]
Dimensiunile geometrice ale placii (L,l, δ)
Bilanţul termic:
Q&
Temperatura agentului termic primar la ieşire, T1e = T1i −
m& 1 ⋅ c p1
Q&
Temperatura agentului termic secundar la ieşire, T2e = T2i +
m& 2 ⋅ c p2
Numerele Reynolds :
w ⋅d w ⋅d
Re1 = 1 h ; Re2 = 2 h
ν1 ν2
124 Echipamente şi instalaţii termice
Numerele Nusselt :
0 ,13
Pr
Nu1 = a ⋅ Re ⋅ Pr
b 0 , 25
⋅ 1
1 1 Pr
p1
0 ,13
Pr
Nu 2 = a ⋅ Re ⋅ Prb 0 , 25
⋅ 2
2 2 Pr
p2
NU Q& − Q& r
ε= ⋅ 100 ≤ 1 [% ]
nc = nc + 1 &
Q r
DA
REZULTATE
Fig. 1.82. Algoritmul pentru calcul de proiectare al unui schimbător cu plăci monofazic.
Tubul termic este o incintă etanşă (cel mai des sub formă de ţeavă închisă la
cele două capete) care conţine un lichid în echilibru cu vaporii săi, în absenţa
totală a aerului sau a altui gaz [1.13].
Primul brevet privind tubul termic este datorat americanului Gangler (1942),
dar adevărata sa naştere este în anul 1964 în urma articolului publicat de
americanii Grover, Cotter şi Erickson [1.26].
Nivelul
Temp. de Temp. de Domeniu
perfor-
Fluidul topire fierbere la 1 de Costuri
manţelo
[°C] bar [°C] temp. [°C]
r
Heliu -272 -269 -271...-269
Azot -210 -196 -203...-160
Amoniac -78 -30 -60...70 ridicate ridicat
Freon 11 -111 24 -40...120 coborâte coborât
Pentan -130 28 -20...120
Freon 113 -35 48 -10...100 coborâte coborât
Acetonă -95 57 0...120 medii mediu
Metanol -98 64 10...130 medii mediu
Etanol -112 78 0...130 medii mediu
Heptan -90 98 0...150
Apă 0 100 30...250 medii ridicate
Toluen -95 111 70...270 coborâte mediu
128 Echipamente şi instalaţii termice
Între materialul din care este executat tubul şi fluidul interior nu trebuie să
se producă absolut nici o reacţie chimică sau acţiune corozivă, acestea putând avea
efecte negative, mergând până la blocarea circulaţiei în tub.
De exemplu apa este incompatibilă cu oţelul inoxidabil, la temperaturi peste
100°C putând avea loc o reacţie cu degajare de hidrogen, care, chiar în cantitate
foarte mică, va bloca funcţionarea tubului termic prin perturbarea procesului de
condensare datorită prezenţei unui gaz necondensabil.
Tabelul 1.21.
Materiale pentru tuburi termice
Acetonă Cupru
Apă Cupru
Fluidul de lucru utilizat este aproape totdeauna un agent frigorific. {n unele cazuri
se pot utiliza şi alcooluri (metanol, etanol) sau acetona. Materialul din care se
execută tubul este în cele mai multe cazuri aluminiu, tubul executându-se prin
extindere cu nervuri circulare exterioare, agentul termic exterior fiind în general
aerul şi cu nervuri interioare longitudinale. Mai poate fi utilizat cuprul sau oţelul
inoxidabil, în special pentru a rezista coroziunii exterioare.
În cazul în care agenţii termici sunt gaze suprafaţa exterioară a tubului termic se
extinde de obicei, prin nervurare.
Schimb` tor
“ CALD”
Tci Tce
T12
T11
Fluid intermediar
Tre Tri
Schimb` tor
“ RECE”
Fig. 1.89. Modelarea unui rând de tuburi termice
Flui
d
Fluid
rece
Fig. 1.90. Modelarea unui rând de tuburi termice
Un alt domeniu unde aceste aparate şi-au găsit o largă utilizare este în
climatizare undese folosesc tuburi termice ieftine din aluminiu umplute cu fluide
frigorifice (R11, R113), încadrate la exterior în nervuri placă tot din aluminiu.
ardere, iar prin celălalt aerul care se preîncălzeşte. Separarea acestor fluide este
perfectă, fapt care permite şi preîncălzirea gazelor combustibile.
Pentru trecerea gazelor de ardere, fonta turnată în carcasă este străbătută de
nişte canale ale căror axe de simentrie sunt perpendiculare pe direcţia după care
este orientat fascicolul de ţevi. Schema de ansamblu a unui astfel de recuperator
este prezentată în fig.1.102.
La termoblocurile cu o singură trecere, creşterea dimensiunilor
recuperatorului atrage după sine mari dificultăţi în privinţa tehnologiei turnării. De
aceea, pentru creşterea debitului şi temperaturii aerului preîncălzit, se construiesc
termoblocuri asamblate din mai multe elemente. Aceste elemente pot avea forme
diferite. Uneori, pot fi astfel construite, încât asamblându-se alcătuiesc mai multe
treceri, ceea ce permite preîncălzirea aerului la temperaturi de peste 300°C, când
temperatura gazelor de ardere la intrarea în acestea nu depăşeşte 700°C.
Recuperatoarele termobloc se combină, de obicei, cu recuperatoarele aciculare şi
mai rar, cu recuparatoarele din tuburi netede de oţel. În aceste situaţii, ele servesc
ca secţiuni de protecţie pentru funcţionarea la temperaturi ale gazelor de ardere la
intrarea în recuperatorul acicular ce depăşesc valoarea admisibilă.
Este foarte important ca separarea între circuitele de aer şi gaze de ardere din
regenerator să se facă cât mai bine. Dispozitivele de etanşare perfecţionate nu
permit scăpări mai mari de 10% din debitul de aer intrat. Acestea funcţionează fără
frecări, cu jocuri la 1-2 mm, sunt reglabile în timpul funcţionării şi posedă o
rezistenţă mecanică mare. Creşterea infiltrărilor de aer în gazele de ardere necesită
mărirea consumului de energie, atât la ventilatorul de aer, cât şi la exhaustorul de
tiraj, datorită creşterii debitelor fluidelor gazoase vehiculate.
0 ,8 + 1,6 p H 2O T
k = 1 − 0 ,38 g (1.138)
1000
ps l
0,42 E Tg
Z = 3 (1.139)
ρp d 2p
150 Echipamente şi instalaţii termice
- debitul D a , compoziţia, temperaturile iniţială Ta' şi finală Ta" ale aerului sau
combustibilului gazos preîncălzit în regenerator;
- viteza aerului, respectiv a combustibilului gazos wa şi viteza gazelor de
ardere w g care circulă în regenerator;
- grosimea cărămizii, sistemul de înzidire al grilajului, precum şi
proprietăţile fizice ale materialului cărămizii;
- durata perioadelor de încălzire, respectiv răcirea regeneratorului.
151
ηD g c g
S1k1
T g' − T gr ,i −
ηD g c g τ
ln = 1− e (1.148)
Tg' − Tgr , f G gr c gr 1
în care: Tgr ,i şi Tgr , f reprezintă temperatura grătarului la începutul perioadei de
încălzire (la τ = 0 ), respectiv la sfârşitul perioadei de
încălzire (la τ = τ 1 ).
Din relaţia (8.15) se poate scoate expresia suprafeţei de încălzire S1 , în
cazul calculului termic de proiectare, sub forma:
ηD g c g 1
S1 = ln ( 1.149)
k1 G gr c gr 1 Tg' − T gr ,i
1− ln
ηD g c g τ 1 Tg' − Tgr , f
sau expresia perioadei de încălzire τ1 sub forma:
153
T g' − Tgr ,i
ln
Tg' − T gr , f
τ1 =
ηD g c g
S1k1
−
1− e
ηD g c g
G gr c gr
(1.150)
În cazul peroadei de răcire, bilanţul elementar de căldură va avea forma:
1
dQ = S 2 k 2 ∆Tmed , 2 dτ = G gr c gr dT gr =
η
( )
Da c a Ta" − Ta' dτ (1.151)
Tgr ,i − Ta'
ln
T gr , f − Ta'
τ2 = ηS k
. (1.153)
Da c a − 2 2
1 − e Da ca
ηG gr c gr
154 Echipamente şi instalaţii termice
scruber pelicular; f – aparat cu spumă într-o treaptă; g – aparat cu spumă în trei trepte;
1 – duză; 2 - ţevi pentru distribuirea apei; 3 – plăcile care formează cascada; 4 – umplutură; 5, 6 –
ajutajele primei şi celei de a doua trepte ale amestecătorului cu jet; 7 – pompă; 8 – ventilator
centrifugal; 9 – ventilator axial; 10 – motor electric; 11 – suprafeţe cilindrice concentrice; 12 –
separator de umiditate; 13 – încălzitor pentru aer; 14 – corpul schimbătorului; 15 – grătar; 16 –
închizător hidraulic; 17 – prag.
156 Echipamente şi instalaţii termice
S 6 ⋅α
a= = (1.154)
V d
Separarea fazelor este simplă în cazul dispersiei unei faze solide într-un gaz
ca şi în cel a unei dispersii lichid-lichid datorită diferenţei de greutate
specifică. Separarea devine mai complicată când faza dispersată este solidă
iar faza continuă lichidă, fiind necesar în acest caz utilizarea, de exemplu, a
unei site sau a unei centrifuge.
Dintre aplicaţiile schimbătoarelor de căldură cu contact direct amintim
următoarele:
• turnurile de răcire de la centralele termoelectrice (vezi cap.3): în acest
sistem, apa caldă este dispersată la partea superioară a unui turn,
intrând în contact cu aerul ce circulă în contacurent, care se umidifică;
în acest caz, transferul de căldură este însoţit şi de transfer de masă;
• recuperatoare de căldură de la aerul umed evacuat din instalaţiile de
uscare;
• recuperatoare de caldură de la gazele de ardere, care asigură şi
reţinerea prafului sau gudroanele din acestea ;
• generatoarele de vapori cu contact direct: un lichid cald ce constuie
faza continuă transmite căldura fazei dispersate care vaporizează.
Vaporii pot fi generaţi de la o sursă de joasă sau medie temperatură
cum ar fi o resursă energetică secundară sau de la o sursă geotermală,
pentru producerea de electricitate sau desalinizarea apei de mare;
• producţia de bile de gheaţă, generate prin dispersia apei într-un curent
de azot gazos rece, după care se realizează o răcire bruscă în azot
lichid pentru decapare şi decontaminare.
Wi =
[ ]. [kg/s] (1.158)
M u c gu (Tgi − Tge ) + d i (hi − c pwTwe ) − d e (he − c pwTwe )
Twe − Twi
W
Twe = Tum 1 − 0,1 i . (1.159)
Mu
Temperatura gazelor la ieşire trbuie să fie c mai coborâtă pentru a realiza o
recuperare maximă. In cazul curgerii în contracurent gazele pot fi răcite teoretic
până la temperatura cu care apa intră în aparat Twi , laechicurent, temperatura
limită de răcire este Twe .
Q = We c pwTwe − Wi c pwTwi =
(1.160)
Wi c pw (Twe − Twi ) + M u (d i − d e ) = M u (hi − he )
Se poate defini un flux termic specific, raportat la 1 kg de gaze uscate:
Q We c pwTwe − Wi c pwTwi
q= = = hi − he (1.161)
Mu Mu
159
kS de
Ki = , (1.163)
λg
unde : d e este diametrul echivalent al umpluturii, în m; λ g -conductivitatea
termică a gazelor, în W/(mK).
λ gu (wg 0 ρ gu )o ,8 H 0, 7
−6
k = 1,15 ⋅ 10 [W/(m2K)] (1.165)
f 0,5 v 0,3 µ gu
0 ,8 0 , 7
νl
Tabelul 1.25
Caracteristicile umpluturilor
Bucăţi de cocs:
25 120 0,53 600 0,018
40 85 0,55 590 0,026
75 42 0,58 550 0,055
Bucăţi de cuarţ :
25 120 0,37 1600 0,012
40 85 0,43 1450 0,020
75 42 0,46 1380 0,044
Grătar de lemn
10x100x10 100 0,55 210 0,022
10x100x20 65 0,68 145 0,042
161
H min = 0,12 f ,
[m3/(m2h)] (1.167)
H max ≈ (4 − 6) H min .
∆pum = Ψ∆pus ,
Ψ = 1,2 + 0,04u ,
(1.174)
unde : u este densitatea de stropire, în m3/(m2h).
M g ∆p
P= . [kW] (1.175)
3600 ⋅102 ρ gη v
R gu p max
de = , (1.176)
Rv p − p max
unde : R gu = 848 / µ gu este constanta gazelor pentru gazele uscate ;
Rv = 848 / µ v − constanta gazelor pentru vaporii supraâncălziţi
de apă ; µ gu − masa moleculară a gazelor uscate ( pentru aer
µ au = 28,95) ; µ v − masa moleculară a vaporilor ( µ v = 18,016) ;
p-presiunea gazului în aparat, în bar ; pmax- temperatura de saturaţie
a apei la Tge .
2. Determinarea temperaturii termometrului umed pentru gaze Tum, ca
limita superioară de preâncălzire a apei. Pentru aceasta se va scrie
bilanţul termic al aparatului în momentul saturării gazelor cu
umiditate, când se consideră ca lichidul a atins temperatura
termometrului umed. Calculul este iterativ, alegându-se o valoare
pentru Tum şi verificându-se bilanţul termic.
3. Se determină temperatura apei la ieşirea din aparat Twe cu relaţia
(1.159) şi debitul de apa preâncălzit W cu relaţia (1.158).
4. Debitul volumic real de gaz care circulă prin aparat la temperatura şi
presiunea medie se poate calcula cu relaţia :
M gu ρ gu d m (273 + Tgm ) p0
V= 1 + , [m3/s] (1.177)
ρ gu 0,805 273 p
unde : dm , Tgm sunt continutul de umiditate,respective
temperatura gazelor; p,p0 –presiunea din aparat,respective
presiunea atmosferică, in bar.
5. Pentru scruberele cu umplutură se recomandă ca valoarea densitaţii
de stropire să fie în limitele calculate cu relaţia 1.167, iar viteza
gazelor în secţiunea liberă să fie în intervalul wg0=1-3m/s. Secţiunea
aparatului poate fi determinată cu două relaţii :
3600Wi
F= , [m2] (1.178)
ρl H
Vv
F= . [m2] (1.179)
wg 0
Rezultă ca trebuie ca între mărimile caracteristice ale aparatului să
existe egalitatea :
164 Echipamente şi instalaţii termice
Wi ρ l Hv
= . (1.180)
V 3600wg 0
In cazul în care egalitatea nu poate fi respectată cu valorile recoman-
date pentru H si wg0, se va alege o schemă de funcţionare a aparatu-
lui cu recircularea gazelor.
6. Calculul coeficientului global de schimb de căldură de suprafaţă se
face cu una dintre relaţiile prezentate in paragraful 1.10.3. Calculând
diferenţa medie de temperatură pentru curgerea în contracurent,
rezultă suprafaţa necesară pentru umplutură :
Q
Su = [m2] (1.181)
k S ∆Tmed
7. Se determină în final dimensiunile geometrice ale aparatului :
volumul umpluturii VU, înălţimea umpluturii h si diametrul
aparatului D :
4
VU =
f
[ ]
Su 3 V
m ; h = U [m]; D =
F π
F [m]. (1.182)
165
S 6 ⋅α
a= = (1.154)
V d
Separarea fazelor este simplă în cazul dispersiei unei faze solide într-un gaz ca şi
în cel a unei dispersii lichid-lichid datorită diferenţei de greutate specifică.
Separarea devine mai complicată când faza dispersată este solidă iar faza continuă
lichidă, fiind necesar în acest caz utilizarea, de exemplu, a unei site sau a unei
centrifuge.
Dintre aplicaţiile schimbătoarelor de căldură cu contact direct amintim
următoarele:
• turnurile de răcire de la centralele termoelectrice (vezi cap.3): în
acestsistem, apa caldă este dispersată la partea superioară a unui turn,
intrând în contact cu aerul ce circulă în contacurent, care se umidifică;
în acest caz, transferul de căldură este însoţit şi de transfer de masă;
• recuperatoare de căldură de la aerul umed evacuat din instalaţiile de
uscare;
• recuperatoare de caldură de la gazele de ardere, care asigură şi
reţinerea prafului sau gudroanele din acestea ;
• generatoarele de vapori cu contact direct: un lichid cald ce constuie
faza continuă transmite căldura fazei dispersate care vaporizează.
Vaporii pot fi generaţi de la o sursă de joasă sau medie temperatură
cum ar fi o resursă energetică secundară sau de la o sursă geotermală,
pentru producerea de electricitate sau desalinizarea apei de mare;
• producţia de bile de gheaţă, generate prin dispersia apei într-un curent
de azot gazos rece, după care se realizează o răcire bruscă în azot
lichid pentru decapare şi decontaminare.
Wi =
[ ]. [kg/s] (1.158)
M u c gu (Tgi − Tge ) + d i (hi − c pwTwe ) − d e (he − c pwTwe )
Twe − Twi
W
Twe = Tum 1 − 0,1 i . (1.159)
Mu
Temperatura gazelor la ieşire trbuie să fie c mai coborâtă pentru a realiza o
recuperare maximă. In cazul curgerii în contracurent gazele pot fi răcite teoretic
până la temperatura cu care apa intră în aparat Twi , laechicurent, temperatura
limită de răcire este Twe .
Q = We c pwTwe − Wi c pwTwi =
(1.160)
Wi c pw (Twe − Twi ) + M u (d i − d e ) = M u (hi − he )
Se poate defini un flux termic specific, raportat la 1 kg de gaze uscate:
Q We c pwTwe − Wi c pwTwi
q= = = hi − he . (1.161)
Mu Mu
170 Echipamente şi instalaţii termice
kS de
Ki = , (1.163)
λg
unde : d e este diametrul echivalent al umpluturii, în m; λ g -conductivitatea
termică a gazelor, în W/(mK).
λ gu (wg 0 ρ gu )o ,8 H 0, 7
−6
k = 1,15 ⋅ 10 [W/(m2K)] (1.165)
f 0,5 v 0,3 µ gu
0 ,8 0 , 7
νl
Tabelul 1.25
Caracteristicile umpluturilor
Bucăţi de cocs:
25 120 0,53 600 0,018
40 85 0,55 590 0,026
75 42 0,58 550 0,055
Bucăţi de cuarţ :
25 120 0,37 1600 0,012
40 85 0,43 1450 0,020
75 42 0,46 1380 0,044
Grătar de lemn
10x100x10 100 0,55 210 0,022
172 Echipamente şi instalaţii termice
H min = 0,12 f ,
[m3/(m2h)] (1.167)
H max ≈ (4 − 6) H min .
∆pum = Ψ∆pus ,
Ψ = 1,2 + 0,04u ,
(1.174)
unde : u este densitatea de stropire, în m3/(m2h).
M g ∆p
P= . [kW] (1.175)
3600 ⋅102 ρ gη v
R gu p max
de = , (1.176)
Rv p − p max
unde : R gu = 848 / µ gu este constanta gazelor pentru gazele uscate ;
Rv = 848 / µ v − constanta gazelor pentru vaporii supraâncălziţi
de apă ; µ gu − masa moleculară a gazelor uscate ( pentru aer
µ au = 28,95) ; µ v − masa moleculară a vaporilor ( µ v = 18,016) ;
p-presiunea gazului în aparat, în bar ; pmax- temperatura de saturaţie
a apei la Tge .
2. Determinarea temperaturii termometrului umed pentru gaze Tum, ca
limita superioară de preâncălzire a apei. Pentru aceasta se va scrie
bilanţul termic al aparatului în momentul saturării gazelor cu
umiditate, când se consideră ca lichidul a atins temperatura
termometrului umed. Calculul este iterativ, alegându-se o valoare
pentru Tum şi verificându-se bilanţul termic.
3. Se determină temperatura apei la ieşirea din aparat Twe cu relaţia
(1.159) şi debitul de apa preâncălzit W cu relaţia (1.158).
4. Debitul volumic real de gaz care circulă prin aparat la temperatura şi
presiunea medie se poate calcula cu relaţia :
M gu ρ gu d m (273 + Tgm ) p0
V= 1 + , [m3/s] (1.177)
ρ gu 0,805 273 p
unde : dm , Tgm sunt continutul de umiditate,respective
temperatura gazelor; p,p0 –presiunea din aparat,respective
presiunea atmosferică, in bar.
5. Pentru scruberele cu umplutură se recomandă ca valoarea densitaţii
de stropire să fie în limitele calculate cu relaţia 1.167, iar viteza
gazelor în secţiunea liberă să fie în intervalul wg0=1-3m/s. Secţiunea
aparatului poate fi determinată cu două relaţii :
3600Wi
F= , [m2] (1.178)
ρl H
Vv
F= . [m2] (1.179)
wg 0
Rezultă ca trebuie ca între mărimile caracteristice ale aparatului să
existe egalitatea :
175
Wi ρ l Hv
= . (1.180)
V 3600wg 0
In cazul în care egalitatea nu poate fi respectată cu valorile recoman-
date pentru H si wg0, se va alege o schemă de funcţionare a aparatu-
lui cu recircularea gazelor.
6. Calculul coeficientului global de schimb de căldură de suprafaţă se
face cu una dintre relaţiile prezentate in paragraful 1.10.3. Calculând
diferenţa medie de temperatură pentru curgerea în contracurent,
rezultă suprafaţa necesară pentru umplutură :
Q
Su = [m2] (1.181)
k S ∆Tmed
7. Se determină în final dimensiunile geometrice ale aparatului :
volumul umpluturii VU, înălţimea umpluturii h si diametrul
aparatului D :
4
VU =
f
[ ]
Su 3 V
m ; h = U [m]; D =
F π
F [m]. (1.182)
176 Echipamente şi instalaţii termice
1 1 m2 ⋅ K
= o + Rdi + Rde , (1.183)
k gl k gl W
md m2 ⋅ K
Rd = , W , (1.184)
ρd ⋅ λ d
dmd dR
= Φ D − Φ R = ρd ⋅ λ d ⋅ d (1.185)
dτ dτ
Evoluţia în timp a depunerilor se poate desfăşura după una dintre curbele din
figura 1.118.
Rd = k ⋅ τ , (1.186)
( )
Rd = R∞ ⋅ 1 − e −β ⋅ τ , (1.187)
Transferul către perete al acestor particule se poate face prin mai multe
mecanisme, schematizate în figura 1.119 [1.51].
Depunerile încrustate (tartru) se prezintă sub forma unui strat aderent, dur pe
suprafeţe, în general, metalice.
Principalii constituenţi ai depunerilor încrustate sunt : carbonatul de calciu
CaCO3 (calcit, aragonit), sulfatul de calciu (anhidru, semianhidru, gips),
hidroxidul de magneziu, silicatul de calciu CaSiO3, silicatul de magneziu MgSiO3,
ferosilicatul de sodiu , silico-aluminatul de sodiu, bioxidul de siliciu SiO2 .
Pentru formarea depunerilor încrustate trebuie reunite două condiţii:
- depăşirea limitei de solubilitate a produsului respectiv în agentul termic
(aspectul termodinamic);
- viteza de depunere să fie suficient de rapidă (aspectul cinetic).
În cinetica formării tartrului intervin două procese: nucleaţia şi creşterea
cristalină.
Formarea de germeni iniţiali de depuneri (nucleaţia) se produce în condiţiile
unei suprasaturări locale cu săruri. Ea este un fenomen lent, care este intensificat
de creşterea temperaturii şi agitaţiei lichidului.
182 Echipamente şi instalaţii termice
2 H 2O + O2 + 4e − → 4OH −
Depunerile prin reacţii chimice apar atunci când o reacţie chimică se produce
în apropierea suprafeţei de schimb de căldură, produsul solid rezultat în urma
reacţiei depunându-se pe aceasta. De cele mai multe ori reacţia este o polimerizare,
rezultând un produs solid cu masă moleculară mare.
Principiul schemei de reacţie este: [1.11]
Iniţiere RH + Z − → R − + HZ
R − + O2 → ROO −
Propagare
ROO − + RH → ROOH + R −
R − + R − → RR
Oprire
ROO − + R − → ROOR
k gl 1
CH = = (1.188)
k o
gl 1 + k glo ⋅ Rd
Sd − S0 1 − CH
CS = = k gl0 ⋅ Rd = (1.190)
S0 CH
186 Echipamente şi instalaţii termice
Q0 − Qd k gl0 ⋅ Rd
= . (1.191)
Q0 1 + k gl0 ⋅ Rd
187
Cea mai utilizată metodă este bineînţeles prima, ea având însă o serie de
neajunsuri:
- tabelele conţin date numai pentru apă sau hidrocarburi;
188 Echipamente şi instalaţii termice
Tabelul 1.26.
Valorile rezistenţei termice a depunerilor pentru apa (norme TEMA).
Tabelul 1.27
Valorile rezistenţei termice a depunerilor pentru diferite fluide industriale (norme TEMA).
Natura fluidului
Rd
[(m2K)/W]
ULEIURI
Păcură 0,00088
Ulei de transformator 0,00018
Ulei ungere motoare 0,00018
Ulei pentru tratamente termice 0,00070
GAZE ŞI VAPORI
Gaz 0,0018
Gaz de eşapament de la motoare 0,0018
Vapori de apă (fără ulei antrenat) 0,00009
Vapori de apă (cu ulei antrenat) 0,00018
Vapori de agenţi frigorifici (cu ulei antrenat) 0,00035
Aer comprimat 0,00035
Fluide organice 0,00018
Vapori solvenţi 0,00018
Gaz natural 0,00018
LICHIDE
Lichide de răcire 0,00018
Fluide hidraulice 0,00019
Fluide organice 0,00018
Săruri topite 0,00009
Soluţii caustice 0,00035
Uleiuri vegetale 0,00053
Uleiuri sărace 0,00035
Uleiuri bogate 0,00018
Benzină 0,00018
Gaz de sondă lichefiat 0,00018
Combustibil lichid uşor 0,00035
Combustibil lichid greu 0,00088
Tabelul 1.28.
Valorile rezistenţei termice a depunerilor pentru petrol (norme TEMA).
18 – 93°C 93 – 139°C
Viteza [m/s] Viteza [m/s]
< 0,6 0,6 – 1,2 > 1,2 < 0,6 0,6 – 1,2 > 1,2
< 0,6 0,6 – 1,2 > 1,2 < 0,6 0,6 – 1,2 > 1,2
Sec 0,00070 0,00053 0,00035 0,00088 0,00070 0,00053
sărat 0,00106 0,00088 0,00070 0,00020 0,00106 0,00088
190 Echipamente şi instalaţii termice
Rezistenţa
Viteza Temperatura
termică a
Fluidul Tipul depunerilor peretelui
depunerilor
[m/s] [°C]
[m2K/W]
Carbonat de 0,0005 -
Apă 60
calciu 0,00025
Produse 0,00015 -
Apă de râu
corozive 0,008
Produse
Apă 0,009
corozive
Fosfat de
Apă de turn 2 37 0,00025
calciu
Apă de mare 0,00005 -
Film biologic 2…8 31
(zona litoral) 0,00035
Apă de mare 0,00009 -
Film biologic 1,8 25
(larg) 0,00015
Apă
Silicaţi 70 0,00002
geotermală
Apă de răcire 0,00001 -
Silicat de zinc 1 ... 2,5 53 ... 175
cu inhibitori 0,0003
Tabelul 1.30
Rezistenţa termică a depunerilor în schimbătoarele de caldura cu plăci.
Rd
Agentul termic 2
[m K/W]
Apă demineralizată 0,00001
Apă potabilă normală 0,00002
Apă potabilă dură 0,00005
Apă de turn 0,00004
Apă de ocean (estuar) 0,00005
Apă de mare 0,00003
Apă de râu şi puţ 0,00005
Apă de răcire motoare 0,00006
Ulei de ungere 0,00002 … 0,00005
Ulei vegetal 0,00002 … 0,00006
Solvenţi, produse organice 0,00001 … 0,00003
Vapori de apă 0,00001
Pentru gazele de ardere valorile recomandate pentru rezistenţa depunerilor,
în funcţie de combustibilul utilizat, sunt prezentate în tabelul 1.31.
Tabelul 1.31.
Rezistenţa termică a depunerilor pentru gazele de ardere.
Rd Viteza gazului
Natura combustibilului
[m2K/W] [m/s]
192 Echipamente şi instalaţii termice
GAZE CURATE
(curăţare ne necesară)
Tabelul 1.32.
Acţiuni pentru limitarea depunerilor în schimbătoarele de căldură.
Faza de Faza
Faza de funcţionare Faza de oprire
dimensionare construcţii-montaj
Menţinerea condiţiilor
Alegerea tipului de Asigurarea calităţii Demontarea şi
de funcţionare
schimbător de fabricaţie curăţarea manuală
(temperaturi debite)
Alegerea Protecţia la Curăţare mecanică a
Penetrarea fluidelor
configuraţiei şi transport şi stocare depunerilor dure
193
geometriei
Alegerea condiţiilor
Operaţii despălare şi
de funcţionare Utilizarea de aditivi Curăţare hidraulică
pasivizare
(temperaturi debite)
Punerea în
Curăţarea continuă Curăţare chimică
funcţiune
Fig. 1.124 Vizualizarea numerică a curgerii exterioare într-un schimbator tubular cu şicane
194 Echipamente şi instalaţii termice
Pentru apă, care este cel mai răspândit agent termic, tratarea chimică,
urmăreşte limitarea depunerilor de tartru, a coroziunii şi depunerilor biologice.
Pentru evitarea depunerilor încrustate principalele tratamente chimice ale
apei, care pot fi avute în vedere sunt:
a) Decarbonatare în filtre cu răşini, în care cationii de bicarbonati alcalini
din apă sunt schimbaţi prin trecerea peste răşini cationice de tip carboxilic.
b) Dedurizarea apei prin trecerea ei printr-un filtru puternic cationic (Na+).
c) Decarbonatare cu acizi, asociată cu acţiunea unui inhibitor de coroziune.
Aditivarea apei cu un acid tare, H 2 SO4 sau HCl, fixează bicarbonatii în
săruri stabile;
d) Însămânţarea apei cu germeni de carbonat de calciu, sulfat de calciu sau
sulfat de bariu (10..20 g/l), pe care se depune tartrul,acesta fiind apoi uşor de
eliminat;
e) Inhibitorii de depuneri sunt produse care se injectează în apă în cantităţi
extrem de mici (câteva p.p.m) şi care au proprietatea de a evita sau micşora
depunerile pe suprafeţele de schimb de căldură. Ca aditivi pot fi utilizati
polifosfaţi (săruri de sodiu a acidului polifosforic) sau compuşi organo-
fosforici (fosfonaţi, poliesteri, amino-fosfonaţi, fosfonaţi cu funcţii
carboxilice sau polimeri carboxilici) [1.18].
Tratamentul chimic împotriva coroziunii utilizează inhibitori de
coroziune, care pot fi împărţiţi în trei grupe :
- inhibitori anodici care formează un film subţire protector pe zonele anodice
dacă sunt introduşi în doze foarte mici sau pe toată suprafaţa dacă doza este
mai mare;
- inhibitori catodici care produc o polarizare catodică care inhibă reactiile la
catozi. Aceşti inhibitori sunt consideraţi mai siguri ca primii, deorece chiar
la subdozaj nu permit apariţia coroziunii în puncte;
- inhibitori organici, care crează pe suprafaţa protejată un film monomolecular
uniform.
Pentru protecţia împotriva depunerilor biologice pot fi utilizate, produse
oxidante sau neoxidante.
Dintre produsele care au o putere oxidantă mare capabilă să distrugă
microorganismele cel mai utilizat este clorul, putându-se utiliza şi sub formă de
bioxid de clor.
Substanţele ne-oxidante pot conţine organo-bromaţi, organo-nitraţi, derivaţi
aminici etc. Modul lor de acţiune asupra celulelor vii este de mai multe tipuri:
- alterarea permeabilităţii celulelor;
- distrugerea peretelui celular;
- alterarea naturii coloidale a protoplasmei;
- inhibarea activităţii enzimatice.
Pentru a obţine o eficienţă bună a tratamentului împotriva depunerilor
biologice se recomandă utilizarea alternativă a diferitelor substanţe.
196 Echipamente şi instalaţii termice
Spirala, care este executată dintr-un fir metalic cu diametrul între 0,3-1 mm,
pe lângă reducerea cu cca 80 % a depunerilor, realizează şi o intensificare a
transferului de căldură prin mărimea turbulenţei.
Schimbătoarele de căldură cu plăci la care înălţimea canalului de curgere
este de câţiva milimetri sunt sensibile la înfundare prin intrarea între plăci a unor
particule de dimensiuni mai mari. Pentru a se evita acest fenomen se introduc
sisteme de filtrare a agenţilor termici sau se utilizează procedeul de inversare a
debitului.(figura 1.130)
Fig. 1.130. Sistem de curăţire prin inversarea sensului de curgere prin schimbător.
a) curgere normala; b) curgere inversată.
200 Echipamente şi instalaţii termice
(b)
între 200 şi 400 Hz. Dispozitivul este compus dintr-un număr de emiţătoare
sonore, acţionate cu aer comprimat şi o unitate de control automat care
declanşează durata emisiilor (15-30 secunde) şi intervalul dintre acestea (10-30
minute). Pentru ca îndepărtarea depunerilor să fie eficientă presiunea sonoră
trebuie să depăşească 130 dB.
Tabelul 1.34
Efectul diferitelor rezistenţe termice asupra transferului global de căldură
kS
Cazul W/(m2.K) W/(m2.K) mm W/(m2.K) W/(m2.K) %
• Coeficientul global de transfer de căldură este mai mic decât cel mai mic
coeficient de convecţie;
• În cazul unei diferenţe mari între cei doi coeficienţi de convecţie (două ordine
de mărime) coeficientul global de schimb de căldură este determinat numai de
cel mai mic coeficient de convecţie, rezistenţa termică conductivă fiind
neglijabilă. În acest caz trebuie să intensificăm transferul de căldură pe partea
agentului termic cu coeficient de convecţie redus, sau să extindem suprafaţa de
schimb de căldură pe această parte;
• În cazul în care cei doi coeficienţi de convecţie sunt apropriaţi, rezistenţa
termică conductivă poate avea o pondere importantă, micşorarea sa prin
reducerea grosimii peretelui şi utilizarea unui material cu o conductivitate
termică mai mare, putând mări coeficientul global de transfer de căldură. În
acest caz trebuie acţionat şi pentru intensificarea convecţiei la ambii agenţi
termici.
206 Echipamente şi instalaţii termice
Acoperiri
hidrofobe
Rugozitate - - suprafeţe
şi cu
porozitate structuri
poroase
integrale
plăci ondulate (în special plăci ondulate
pentru lichide)
0 1 2 3 4 5
Curgere inserţii de benzi răsucite
elicoidală
Amestec inserţii
al Kenics
fluidului
în inserţii
secţiunea Heatex
transver-
sală inserţii cu
discuri
inserţii cu
bile
(sfere)
ţevi cu
nervuri
pirami-
dale
ţevi cu
caneluri
exterioare
209
1.12.1.2. NERVURILE
a) b)
210 Echipamente şi instalaţii termice
c) d)
e) f)
b grosimea nervurii h înălţimea nervurii
l lungimea nervurii hp înălţimea fantei
s pasul dintre nervuri lp lungimea fantei
t grosimea nervurii sp pasul între fante
H pasul [ntre
canale
s pasul [ntre
Inserţiile în formă de stea (tab. 1.34) sunt constituite dintr-o piesă extrudată
din aluminiu, prezentand o formă de stea cu 5, 6 sau 12 colţuri. Contactul între
inserţie şi ţeavă este asigurată prin etirarea ţevii. Extinderea suprafeţei de transfer
de căldură este foarte importantă în acest caz iar o intensificare semnificativă a
transferului de căldură poate fi obţinută şi prin generarea unei curgeri secundare
dacă inserţia este răsucită.
Rugozitate uniformă
Rugozitate în două Rugozitate în două
dimensiuni tip ondulări dimensiuni tip caneluri
(în trei dimensiuni)
Geometrie
de bază
Geometrii cu
diferite
valori p/e
Geometrii cu
diferite
forme ale
obstacolelor
→ sensul
curgerii
- - strat limit`
50
Pred = 0,03
Pred=0,3
Pred=0,9
40
rugozitatea de 1µ m (%)
30
20
10
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
µm)
Rugozitatea sprafe\ei (µ
a b
Fig. 1.141 Cavitate conică dezactivată (a) şi cavitate tip “pungă” (b)
(a)
(b)
αo 0,728 H 1 4
= , (1.192)
αv 0,943 D
Conden
Tale
rrrrr
100000
\eav` neted`
Nervuri joase
Coeficientul global de schimb de c`ldur` (W,m-2K-1)
Thermoexcel-C
10000
1000
1 10 100
Diferen\a de temperatura fluid la satura\ie-perete (K)
222 Echipamente şi instalaţii termice
1.144
Fig. 1.144 Coeficientul global de schimb de căldură funcţie de diferenţa dintre temperatura
fluidului la saturaţie şi cea a suprafeţei peretelui, la condensarea freonului
R113 la exteriorul unei ţevi netede şi nervurate [1.7]
Fluxul radiant net cedat de gazele de ardere învelişului solid care le conţine
este determinat de suprafaţa de schimb de căldura, temperaturile şi factorii de
emisie ce caracterizează gazele de ardere şi respectiv suprafaţa [1.44]. Conform
acestor dependenţe, intensificarea transferului de căldură, în acest caz, este
determinată de folosirea unor suprafeţe cu factori de emisie mari şi de creşterea
factorului de emisie al gazelor de ardere. La o temperatură şi o compoziţie date
pentru gazele de ardere, factorul de emisie al gazelor de ardere creşte cu mărirea
224 Echipamente şi instalaţii termice
BIBLIOGRAFIE
[1.1] BADEA, A., NECULA, H. Schimbatoare de caldură, Editura AGIR, Bucureşti, 200
[1.2] BADEA, A. Instalaţii termice industriale, Ed. Institutului Politehnic Bucureşti, 1981
[1.4] BELL,K.J., Exchangers Design Based on the Delaware Research Program, Pet. Engeneering,
vol 32, nr.11, 1960.
[1.5] BELL,K.J., Final Raport of the Cooperative Research Program on Shell-and-Tube Heat
Exchaugers., University of Delaware Eng. Exp. Sta. Bull.5, 1963.
[1.6] BONTEMPS A., GARRIGUE, A., GOUBIER C., HUETZ, J., MARVILLET, C., MERCIER,
P., VIDIL, R. Technologie des échangeurs thermiques. Ed. Techniques de l’Inginieur,
Paris, 1998.
[1.7] BONTEMPS, A., GARRIGUE, A., ş.a. Technologie des échangeurs thermiques. Techniques
de l’Ingénieur. Paris, 1998, 159 p.
[1.8] BRIGGS, D. E., YOUNG, E. H. Convection heat transfer and pressure drop of air flowing
across triangular pitch banks of finned tubes. Chem. Eng. Progr. Symp. Series n° 41, vol. 59,
1983, p. 1-10.
[1.9] CARABOGDAN, I.G., BADEA. A., ş.a., Instalaţii termice industriale, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1978.
[1.10] CAVALLINI, A., LONGO, G., A. AND ROSETTO, L. - Condensation hrat transfer and
presure drop of refrigerants in tubes of finned tube hrat exchangers. Recentdevelopment in
finned tube hrat exchangers: theoretical and practical spects, DTI Energy Technology,
Denmark, 1993.
[1.11] CHARUAU, J., - Etude du dépot de particules dans les conduites, Rapport CEA R5158, 1982
[1.12] CHAUDAGNE, D., - Fouling costs in the field of heat exchance equipement in the French
market. EVROTHERM, Seminar 23, Grenoble 1992
[1.15] CHIRIAC, F., ş.a., Transferul de caldură şi masă în industrie, Editura Tehnică, Bucureşti,
1977.
[1.16] CHISHOLM, D. - Two-Phase flow in pipelines and heat exchangers, Edition G. Godwin,
1983.
226 Echipamente şi instalaţii termice
[1.17] COLLIER, J. G., THOME, J. R. Convective boiling and condensation. Third Edition,
Clarendon Press, Oxford, 1994, 596 p.
[1.18] COOPER, SUITOR, - Cooling water fouling in plate heat exchangeurs. Heat Transfer
Engineering, vol 1, nr.3, 1980.
[1.19] COOPER, A. - Condensation of steam in plate hrat exchanger. AICHE SYmposium Series,
n°138, Vol. 70, 1970.
[1.20] COSAR, P., Echangeurs de chaleur, techniques de l`ingenieur, B100-B103, Paris, 1973
[1.22] DAVENPORT, C. J. Correlations for heat transfer and flow friction caracteristics of
lourered fins. Heat Transfer. Seattle 1983. AIChE Symp. n° 225, vol. 79, 1983, p. 19-27.
[1.23] DEPEW, C. A., REISBIG, R. L. Vapor condensation on a horizontal tube using teflon to
promote dropwise condensation. Industrial Engineering Chemistry, Processing, Design and
Development, vol. 11, 1964.
[1.24] DE RONZIER, J., C., LAURO, F. Les échangeurs de chaleur en matière plastique, GRETh,
Grenoble, 1989.
[1.25] DUFFAU, C. s.a. - L'encrassement dans les échangeurs. Description , prèvention, remèdes
GRETh Grenoble, 1985.
[1.29] FOCK, W., ş.a - The effect of the corrugation inclination angle on the thermohydraulic
performance of a plate heat exchanger - Int. Journal of Heat and Mass Transfer, Vol. 28,
n°8, 1985.
[1.30] GAISER, G., KOTTKE, V. - Effect of corrugation parametres on local and integral heat
exchangers and regenerators. Proceedings of the 9th Heat Mass Transfer Conference, Vol.
5,1990.
[1.32] GRAY, D. L., WEBB, R. L. Heat transfer and friction correlations for plate fin and tube
heat exchangers having plain fins. Heat transfer, vol. 6, 1986, p. 2745-2750.
[1.33] HOLMAN, J.P. Heat transfer, 6-th edition,Mc Graw-Hill, New York, 1990
[1.35] HONG, S. W., BERGLES, A. E. Augmentation of laminar flow heat transfer in tubes by
means of twisted tape inserts. J. Heat Transfer, vol. 91, 1969, p. 434-442.
[1.36] JOSHI, H. M., WEBB, R. L. Prediction of heat transfer and friction in the offset strip fin
array. Int. J. Heat Mass Transfer, vol. 30, n° 1, 1987, p 69-84.
[1.37] KAKAC, SHAH - Handbook of single phose convective heat transfer, 1987.
[1.38] KAYS, W.M., LONDON, A.L., Compact Heat Exchangers, Mc Graw-Hill, New York,
1975
[1.39] KERN, D. Q and SEATON, R, E "A theoretical analysis of thermal surface fouling",
British Chemical Engineering , Volume 4 , 1959.
[1.40] KUMAR, R., JUDD, R. L. Heat transfer with coiled wire turbulence promotors. Canad. J.
Chem. Eng., vol. 48, 1970, p. 378-383.
[1.42] LAURO, F., HUYGHE, J. Utilisation des matières plastiques comme surface d’échange de
chaleur. Revue Physique Appl. 17, 1982.
[1.43] LECA, A., POP, M., STAN, N., BADEA, A., LUCA, L. - Procese şi Instalaţii Termice în
Centralele Nucleare Electrice. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1979.
[1.44] LECA, A., MLADIN, E. C., STAN, M. Transfer de căldură şi masă. Editura tehnică,
Bucureşti, 1998.
[1.45] LECA, A., ş.a., Transfer de căldură si masă, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1977
[1.46] LOCKHART, R., W. , MARTINELLI, R., C. - Proposed Correlation of Data for Isothermal
Two-Phase, Vol.45, 1994.
[1.47] Mc.ALISTER, J. - On steam cleaning of heat exchanger tubes fouling prevented by regular
brushing ASME 68 PET 12.
[1.48] MARTO, P. J., LEPERE, V. J. Pool Boiling Heat Transfer from enhanced surfaces to
dielectric fluids. Advances in Enhacned Heat Transfer, HTD-18, ASME, New York, 1981.
[1.49] MERCIER, P. - Etude numérique de l'écoulement coté calandre d'un échaugeur tubulaire,
Note GRETh, 1985.
[1.50] NAKAYAMA, W., XU, L.P., ASME-JSME Thermal Engineering Joint Conference, vol 1,
pp. 495-502, 1983.
[1.53] RABAS, T. J. The effect of fin density on the heat transfer and pressure drop performance
of low finned tube banks. ASME paper n° 80-HT-97, 1980.
228 Echipamente şi instalaţii termice
[1.54] ROBINSON, H., BRIGGS, D. E. Pressure drop of air flowing across triangular pitch
banks of finned tubes. CEP Symp. Series n° 64, vol. 62, 1966, p. 177-188.
[1.56] ROSHENOW, W.M, HARTNETI, Handbook of Heat Transfer, Mc Grow - Hill, New-
York, 1973.
[1.58] SAUNDERS, E., A., A. ş.a - Heat Exchangers, Longman Scientific & Technical, New
York, 1985.
[1.60] SHAH, R.K., SUBBARAO, E.C., MASHELKAR, R.A., Heat Transfer Equipement
Design, Hemispher Publishing Corporation, New-York, 1988.
[1.61] STAMATESCU, C., ş.a. - Tehnica Frigului. Vol. II - Calculul şi construcţia maşinilor
şi instalaţiilor frigorifice industriale. Editura Tehnică. Bucureşti, 1979.
[1.64] THORSEN, R., LANDIS, F. Friction and heat transfer characteristics in turbulent swirl
flow subjected to large transverse temperature gradients. J. Heat Transfer, vol. 90, 1968, p.
87-89.
[1.65] TINKER,T, Shell Side Characteristics of Shell and Tuble Heat Exchangers, Posts I,II,II,
General Discussion of Heat Transfes, Proc. Institution of Mecanical Engineers London,
1951.
[1.67] UTTAWAR, S. B., RAJA RAO, M. Turbulent flow friction and heat transfer
characteristics of single spirally enhanced tubes. J. Heat Transfer, vol. 107, 1985, p. 930-
935.
[1.68] VIDIL, R., MARVILLET, CH., ş.a - Les échangeurs à plaques: description et éléments de
dimensionnement, Imp. Coquand, Grenoble, 1990.
[1.69] VINCENT, J., Etude bibliographique sur les ailettes en conditionnement de l`air. Lois
d`echange et perte de
charge,Rapport AFME/CETIAT, Paris, 1987.
229
[1.70] WEBB, R. L. Principles of Enhanced Heat Transfer. John Wiley & Sons, Inc., New York,
1994, 556 p.
[1.72] ZAHAROVA, Z.L., RACINSCHII, A. C., Gazovîe contactnîe vodonagrevateli, Izd. Nedra,
1966.
[1.74] *** BEAMA - British Electrical and Allied Manufaturers Association , Publication
222, Recommended
practice for the design of surface type steam.
[1.75] *** Heat Exchanger Design Handbook, vol 3, VDI-Verlag Dusseldorf, 1986.
[1.76] *** Heat Exchanger Design Handbook, Hemispher Publishing Corporation, 1985.
[1.77] *** HTFS (Heat Transfer and Fluid Flow Service) HANDBOOK- CE7 Power-Plant
Feedwater Heaters. USA. 1990.
[1.78] *** CETIAT, Initiation a la pratique des échangeurs, Editions Lavoisier, 1984.
[1.79] *** TEMA - Standard of the tubular. Heat Exchanger Manufactures Association 6 th
edition, 1978.