Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
10
Editura Storge
Sibiu – 2010
10 – Alex Muntean
2010-03-05
Design copertă: ing. Silviu Titircă
Editura Storge, pentru mai multe detalii:
al3xm11300@gmail.com
Dedic această carte
în primul rând mamei mele,
care în decursul vieții mi-a fost
o reală binecuvântare
și ea a așternut în viața mea
multe din cuvintele întâlnite
în această carte.
Doresc s-o mai dedic
și tinerilor bisericii „Speranța”
pentru care, în mod
deosebit, am scris
această carte.
Introducere
„Stăpânul meu m-a pus să jur şi a zis: ‚Să nu iei fiului meu o
nevastă dintre fetele canaaniţilor,
în ţara cărora locuiesc; ci să te duci în casa tatălui meu
şi la rudele mele,
ca de-acolo să iei nevastă fiului meu.’”
Geneza 24.37-38
dintre ei ar fi bine să facă studii mai departe, și astfel s-au decis ca soțul
să urmeze un liceu, căci pentru un bărbat era cam prost plasat să aibă
doar șapte clase. El a terminat liceul destul de bine, și a fost încurajat
să facă o facultate destul de bună la acea vreme. Avea să termine și
prima facultate, apoi și o altă facultate, dar distanța dintre cei doi
devenise tot mai mare, astfel încât să ajungă să se înțeleagă foarte rău.
Acest bărbat, care chiar dacă a fost susținut de femeia lui mult iubită ca
să ajungă să aibă două facultăți, ajunge s-o disprețuiască și s-o
desconsidere întrutotul. Prin studiile pe care le-a făcut n-a înțeles un
lucru, și anume că trebuie să apreciezi și să oferi meritele celor care te
susțin, și astfel au fost momente când o desconsidera pe ea față de alți
oameni, și dorea să transmită tuturor ce grozav a ajuns el, și ce om
important este acum, pe când soția lui este o proastă. Această doamnă
nu a fost, bineînțeles, o proastă ci doar o femeie cu o pregătire
profesională mai slabă, și totodată a fost femeia care l-a ajutat pe el să-
și termină studiile, dar pentru el n-a contat acest lucru, el acum aprecia
doar pe cei care aveau o diplomă în plus, nu o virtute. Chiar si faptul că
îi legau și un copil nu conta pentru el, și mai ales să-i aducă cuvinte și
fapte înjositoare la adresa ei.
Poate vă gândiți, împreună cu mine, cum s-a putut întâmpla ca cei
doi să fie așa de distanțați unii de alți, au pornit împreună pe același
drum, au fost fericiți împreună, ea s-a dedicat întrutotul lui, ca el să
ajungă un om important, iar el în locul aprecierilor îi oferă ei doar
dispreț, ce s-a întâmplat oare?
Doresc ca împreună să observăm câteva lucruri, posibile, care au
generat aceste probleme dintre cei doi. Acesta, din păcate nu este un
exemplu conturat de mine, ca să-mi întăresc o idee prezentată în
această carte, ci este o poveste reală, care o putem întâlni la mai mulți
din jurul nostru. Aceste persoane au trăit cu adevărat aceste lucruri.
Gândul meu nu este ca să-i judecăm, căci nu avem niciun drept, ci
intenția mea este să observăm un mare adevăr în contextul relațiilor de
prietenie, și anume: „Fii cu persoana pe care o meriți!”. Cu siguranță
multe astfel de exemple ar fi putut veni în ajutorul acestei idei, dar m-
10______________________________________________________24
început, a fost bucuros de ceea ce soția lui lupta să-i ofere, în mod cert
o aprecia, însă, treptat, el fiind într-un cerc de prieteni de la muncă și
facultate pe care-i vedea superiori soției lui, a început să se simtă
stânjenit de ea, și chiar dacă ea i-a oferit devotamentul și sprijinul ei, o
vedea tot mai jos față de cei de lângă el. La începutul acestei stânjeneli
ignoră orice formă de a o desconsidera, dar după aceea ar dori, poate,
să vorbească cu ea și anumite progrese profesionale de care el are
parte dar o consideră că nu e-n stare ca ea să înțeleagă aceste lucruri,
și treptat, profesional are o viață, iar acasă are o altă viață și astfel
acționează pe două planuri. Poate la început nici nu observă că a creat
o discrepanță între ei, și crede că acționează în măsură, apoi
recunoaște diferența pe care a realizat-o, și va dori tot mai mult să fie
cel mai tare și puternic din mediul lui, dar vine acasă, se simte frustrat
crezând că soția lui nu este la nivelul lui, și încet…încet ajunge să uite că
ea a fost de fapt persona pentru care el are câteva diplome, și nu
numai că uită acest lucru, dar o și desconsideră, crezând că are dreptul
acesta asupra ei. Dar nimeni nu are niciun drept să desconsidere sau să
jignească pe cineva. El însă, se crede superior, astfel încât are dreptul
să facă orice lucru.
Putem spune că stadiul în care el a ajuns, să-și desconsidere soția, a
fost unul treptat, în care poate nici măcar nu și-a dat seama că a ajuns
să facă acest lucru. Totodată putem spune că acest lucru s-a petrecut
pentru simplu fapt că între ei a ajuns să fie o diferență, care treptat i-a
făcut pe cei doi să trăiască asemenea a doi dușmani.
Bineînțeles diferențele pot fi multe, nu doar cele intelectuale, ci pot
fi și cele materiale, spirituale, culturale, etc. Că sunt mici diferențe nu
este o problemă, problema e dată de momentul când apare o diferență
mare, care poate să creeze un mariaj lipsit de fericire.
Biblia ne învață să nu ne înjugăm la un jug nepotrivit, cred că acest
lucru se aplică foarte bine în acest caz. Dacă dorim să fim cu o persoană
care e diferită puternic de noi, pe orice plan posibil, acest lucru poate fi
un jug nepotrivit, care va avea ca o consecință nefericirea pe care n-o
dorim.
10______________________________________________________26
Poate veți zice că dacă e dragoste puternică între cei doi, orice
diferențe pot fi înlăturare, și așa este, o dragoste pură, reală, pe care
Dumnezeu a lăsat-o, poate să facă acest lucru, nu e nicio urmă de
îndoială în asta, însă nu trebuie să lăsăm niciun risc care poate să
producă distrugerea mariajului. Și cu siguranță Dumnezeu dorește să
iubim persoanele care să ne facă fericiți, nu cele care ne pot împinge
într-o mediocritate pe care n-o dorim. Se prea poate să încadrăm
anumite persoane ca fiind cele care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi,
și asta doar în virtutea că noi dorim acest lucru, și nu că într-adevăr El
le-a pregătit pentru noi. Faptul dacă El a pregătit sau nu o persoană
pentru noi, se vede în timp, prin fericirea ce-o trăim.
E clar că Dumnezeu nu vrea să ne înjugăm cu persoane care nici
măcar nu cred în El, sau cu persoane care sunt atât de bogate încât să
ne disprețuiască. Dumnezeu, Cel care a creat familia, dorește ca orice
familie să fie fericită și să trăiască cele mai frumoase lucruri, însă
pentru aceasta noi trebuie să avem puterea de a alege ce e bine și ce e
rău, ceea ce este pentru noi, și ceea ce nu este pentru noi, adică să
avem puterea să știm cu ce persoane merităm să împărțim viața.
Dumnezeu ne-a creat pe toți minunați și diferiți în felul nostru, și tot
pentru noi Dumnezeu a creat o persoană pe care s-o merităm, însă
dacă tindem după persoane ce sunt diferite de ceea ce suntem, acest
lucru poate să ne facă, asemenea exemplului dat, nefericiți.
Ideea mariajului este ca cei doi să se contopească, să devină una,
dar dacă sunt diferențe majore între cei doi contopirea nu poate fi
puternică, așa cum Dumnezeu o cere. Nu lăsa să existe vreo diferență
care să stea în calea contopirii cu persoana pe care Dumnezeu a
pregătit-o pentru tine.
Dacă scopul vieții tale e să ai o carieră bună, să ai o activitate
profesională de excepție, caută o persoană cu care să poți merge
împreună pe acest drum. Dacă scopul este însă să devii un mare om a
lui Dumnezeu, care să-I facă lucrarea pe deplin, atunci, la fel, caută
persoana care să-ți dea avânt pe acest drum. Dacă există diferențe pe
care le accepți la început, acestea te pot face, ca treptat, să devii, ca în
Fii cu persoana pe care o meriți______________________________27
în care fericirea celui care iubește e dată doar de fericirea celui pe care
iubește? Dacă înțelegem acest lucru înțelegem de fapt un lucru de
viață, care ne ajută să trăim fericirea.
Iubirea trebuie privită nu ca un simplu sentiment ce-ți oferă o
anumite frenezie, ci trebuie înțeleasă ca aceea care te face să vezi din
persoana iubită, persoana pentru care ți-ai da viața doar ca ea să zică
un lucru simplu, și anume: „sunt o persoană fericită!”
Iubirea nu trebuie să fie egoistă, să te gândești doar la tine, ci
iubirea e cea care te face să vezi fericirea prin ochii persoanei pe care o
iubești. Prin intermediul iubirii trebuie să oferim nu cuvinte, ci fapte,
lucruri ce pot fi un sprijin potrivit pentru persoana iubită.
Lupta în iubire trebuie să fie dată prin a oferi cele mai deosebite și
frumoase lucruri astfel în cât persoana pe care noi zicem c-o iubim să
se simtă cea mai importantă din viața noastră. Aceasta este romanța
cea mai mare, simple cuvinte sau gesturi pălesc în fața unei vieți în care
te oferi întrutotul pentru fericirea celei iubite.
Trebuie să apreciem mai degrabă oameni care sunt dispuși în a se
dărui, în detrimentul celor care par mai deosebiți dar nu cunosc
noțiunea de oferire, ci doar de a primi. Cred că e mai înțelept să ne
simțim atrași de cei care oferă loialitatea pentru a fi fericit, decât cei
care ne oferă doar glume, sau care nu pot oferi ceea ce avem nevoie în
momentele grele, și anume sprijin și devotament. Cu siguranță nu sunt
mulți cei care doresc să lupte pentru fericirea altora, dar odată ce noi
dorim să ne dăruim celor pe care-i iubim pe deplin, atunci vom știi să-i
vedem pe aceștia.
Balanța.
frântură din această persoană. Și sunt astfel cupluri, care după zeci de
ani de căsnicie, spun: „Am stat o viață întreagă cu un străin, credeam la
început că este o anume persoană, dar m-am înșelat, mi-am dat seama
că am pierdut o viață întreagă, plină de nefericire, crezând că este
persoana care s-a prezentat la început. De condamnat nu este
neapărat persoana care ne-a înșelat așteptările, ci noi, care am fost
orbiți și care am văzut doar ceea ce am dorit în acea persoană, și asta
poate și că acea persoană se prea poate să fi avut intenția să se
schimbe, dar în cele din urmă nu a avut puterea. Și sfatul meu este să
nu acceptăm o căsnicie în care să sperăm că persoana iubită se va
schimba, căci așa cum este acum așa va fi și după mariaj, și poate, după
cum și multe cazuri confirmă, va fi chiar mai rea, mai plină de trăiri
neașteptate.
Din păcate multe persoane înțeleg prin izolare de ceilalți o
cunoaștere profundă în ceea ce este persoana iubită, și anume, dacă
stau doar cu ea, și nu mă mai interesează de x și de y, voi avea o
cunoaștere intimă în ceea ce este persoana, numită și jumătatea mea,
dar eu vreau să vă contrazic și să zic că cunoașterea profundă înseamnă
a merge la persoana iubită acasă și să vedem cum este familia ei, să
petrecem timp cu frații, cu colegii ei și să vedem cum este în fiecare zi,
alături și de ceilalți. Putem pierde ceva prin acest tip de cunoaștere? Eu
cred că nicidecum, căci dacă ea, persoana, este întrutotul așa cum am
vrea, acest tip de cunoaștere poate întări acest lucru, iar dacă nu, vom
ști că trebuie să ne ferim de ea, știind că nu este pentru noi, și astfel
avem din nou de câștigat, căci nu ne vom petrece viața cu o persoană
care ne va dezamăgi. Deci fie că prin cunoașterea ei se va dovedi că
este o persoană așa cum ne-am dori, fie că se dovedește opusul, iar
prin asta ne putem salva de un mariaj mediocru, noi avem de câștigat.
Acest lucru mă trimite cu gândul că persoanele care doresc să cunoască
persoana iubită, dar le este teamă de lucrurile neașteptate pe care ar
putea să le găsească, nu vor folosi o cunoaștere reală, profundă, ci doar
una de suprafață, pentru că le e teamă să nu fie dezamăgite. Doar că
viața, odată cu timpul, ne arată oricum cine este persoana cu care
10______________________________________________________36
ne vom uni destinele, și astfel, dacă vom cunoaște așa cum este ea mai
devreme sau mai târziu, de ce să nu fim persoane istețe și să profităm
de o cunoaștere reală la timp?
Probabil că sunt mai multe aspecte pentru care unii închid ochii în a
cunoaște o persoană, și asta pe lângă teama de a găsi în ea ceva
dezamăgitor, aspecte de care am putea vorbi mult, doresc însă să
amintesc doar unul, și anume lipsa de încrederii de sine. Probabil că
multe persoane, de teamă că nu au o valoare, se gândesc, că oricum nu
vor mai avea șansa să înceapă o nouă relație, și astfel acceptă orice,
chiar și nefericirea. Vreau să vă spun că acest lucru e un mare
neadevăr! Nu trebuie să vi se pară o teorie că Dumnezeu ne-a creat să
fim fericiți, nu trebuie să vi se pară o poveste ideea că El a creat o
persoană potrivită pentru oricine, trebuie să credem și să acționăm
conform a ceea ce credem. Prin simplul fapt că nu credem promisiunile
lui Dumnezeu, nu le vom trăi!
Doresc mai departe să dau un sfat practic, când ai în gând o
persoana cu care ai planuri mari, înainte de a te arunca în tot felul de
promisiuni față de ea, ia o hârtie și mergi la ea acasă, și notează ce-ți
place ce vezi și ce nu, mergi și în cercul ei de prieteni, și la fel notează
ce-ți place și ce nu, mergi printre colegii ei și vezi cum este cu ei, și
trece totul. Iar când faci această listă fii ca un critic adevărat, nu ca un
îndrăgostit care vrea doar să-și confirme anumite așteptări, fă listă
sincer și transparent, că nu ai nimic de pierdut în a cunoaște exact
persoana iubită. După ce faci această listă, creează-ți o balanță în care
să pui într-un tal aspectele pozitive iar în celălalt cele rele, și cere
putere de la Dumnezeu ca să vezi lucrurile transparent și dă un răspuns
sincer, care tal e mai greu? Dacă scopul tău e să ai un mariaj fericit, iar
balanța înclină spre cele rele, atunci fugi de acea persoană, căci ea, mai
mult ca sigur și după cum e de așteptat nu-ți va aduce fericirea, dacă
balanță dă un rezultat bun, atunci se poate ca ea să fie persoana pe
care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine, dar și așa, să aștepți și
Balanța__________________________________________________37
dragul ei, să facem orice lucru doar pentru a păstra o relație, dar, după
cum cele mai multe cazuri a arătat lucrul acesta, în timp nu vom mai
avea acea pasiune plină de frenezie, ci vom fi obosiți să ne afișăm o
mască, și vom dori ca ea, persoana iubită, să se bucure de noi, de ceea
ce suntem cu adevărat.
Cred cu tărie că avem nevoie de persoane care se vor bucura ca-n
fiecare dimineață să se trezească lângă noi, și să fie o onoare să facă
ceva pentru noi, și asta nu pentru voluptatea noastră, ci pentru ceea ce
suntem noi, și când suntem supărați, fericiți, încrezători sau îngrijorați.
Dragostea, care este pură prin definiția ei, se demonstrează și prin
acest aspect, să te bucuri deplin și să ai nevoie de persoana iubită așa
cum este ea, iar dacă e-n tine ceva ce ar putea s-o facă nefericită,
transformarea trebuie să reprezinte o onoare, că o poți face fericită.
Dragostea poate fi înțeleasă greșit, și anume, un simplu sentiment, sau
o bătaie puternică în piept ce te face să tremuri, pentru care ești dispus
să faci orice, doar că, atunci când acest sentiment va dispărea, ceea ce
este foarte probabil, nu vom mai avea motivația să facem orice, nici
măcar schimbarea de dragul persoanei pe care am crezut c-o iubim.
Când vom înțelege să privim în persoana iubită ceea ce este ea cu
adevărat și că e bine să căutăm persoane cu care să fim noi înșine, și să
nu ne fie rușine de ceea ce suntem noi, vom înțelege un mare lucru ce
ne poate ajuta în a trăi un mariaj fericit și să avem astfel fericirea pe
care o merităm.
Dumnezeu să ne ajute să putem observa persoana iubită așa cum
este ea și s-o găsim pe cea care El a pregătit-o pentru noi, adică pe cea
care să aibă nevoie de noi așa cum suntem, și pentru care să fie o
bucurie să fie cu noi.
Nu ai dreptul să te joci cu sentimentele nimănui.
ai grijă. La auzul acestor cuvinte mi s-a făcut inima mare cât tot
Universul, adică e cineva care se gândește și mă vede frumos, deștept?
Wow… ce lucru tare, dar eu nici nu mă gândeam la ea ca la o fată la
care să încep o relație de prietenie, ceva serios. Îmi amintesc că am
apelat la ea la a mă ajuta la o materie pentru bac, pot spune că m-a
ajutat foarte bine, e o fată frumoasă, deșteaptă și virtuoasă, dar pe
care eu n-o iubeam, o apreciam, doar atât, mă gândeam voi fi distant,
nu mă voi apropia cât nu trebuie de ea, și așa am făcut, dar era o parte
din mine care mă făcea să mă simt bine, că o fată mă iubește, dacă
vreți era ca un mic trofeu de-al meu, trofeu pe care l-am câștigat
pentru ceea ce sunt, dar era o parte care-mi spunea, nu e corect ce
faci, tu nu simți nimic pentru ea, nu te juca cu ea. Lunile au trecut, și
bineînțeles partea bună a câștigat, dar a fost un pic cam târziu, după ce
am preferat să fiu rece, ea mi-a replicat simplu, de ce n-am fost așa de
la început? Nu i-am dat niciodată de înțeles ceva direct că am vreo
intenție, dar când iubești o persoană, consideri o declarație și o privire
în ochii ei, dacă iubești doar un salut poate însemna un te iubesc. Mi-a
părut rău și mi-am dat seama că m-am jucat cu sentimentele cuiva și
asta fără să vreau, trebuia sa fiu distant de la început și să nu dau de
înțeles nimic. Au trecut vreo doi ani, și Delia a vorbit întâmplător
despre asta, ea i-a spus că încă se mai gândește la mine, atunci mi-am
dat seama cât de mult am greșit, dintr-un prostie de-a mea. Nu pot
spune întrutotul că a fost o mândrie de-a mea, că ea se gândea la mine,
mă gândeam că ce e așa rău dacă apelez la ea cu x lucru, dacă fac y
lucru, etc., dar am realizat că dacă o persoană are numite sentimente
față de mine și eu îi întăresc acele sentimente, poate cu un gest banal
pentru mine, dar imens pentru ea, mă joc cu sentimentele acelei
persoane dacă nu am nicio intenție pentru a începe o relație de
prietenie. Și cine sunt eu să-mi bat joc de sentimentele, de trăirile
cuiva? Cred că sunteți primii la care le spun aceste lucruri, și-mi pare
rău de ce s-a întâmplat, m-am pocăit de asta, iar fata a terminat o
facultate bunicică, și din câte am înțeles are deja un logodnic, mă bucur
Nu ai dreptul să te joci cu sentimentele nimănui ________________41
că lucruri s-ar schimbat pentru ea, dar eu unu nu mai vreau să fac așa
ceva niciodată!
Eu, tu, noi, n-avem voie să ne jucăm cu nimeni. Pe scurt, dacă știm,
auzim sau bănuim că la cineva îi place de noi iar noi n-avem nicio
intenție de-a începe ceva serios, să fim distanți, să nu dăm nimic de
presupus, nicio mică speranță. dacă nu vom face acest lucru, putem să
călcăm în picioare sentimentele cuiva, și astfel să facem niște lucruri
greșite pe care nu am vrea să le facem.
Cu siguranță se poate întâmpla ca cineva, să se îndrăgostească de
noi simplu, fără ca noi să fi făcut ceva, dar dacă nu avem nicio intenție,
ca fiind creștini, e bine să fim distanți și să dăm de la înțeles de la
început că nu avem nicio intenție. N-avem dreptul să ne batem joc de
nimeni, Dumnezeu e-n măsură să pedepsească pe cineva, dacă e cazul,
noi însă n-avem voie, niciun drept să jignim pe cineva, căci dragii mei,
cum ar fi ca noi să fim victimele, în care să iubim, iar persoana pe care
o iubim să-și bată joc de noi? Ar fi foarte greu, un lucru care să te doară
mai tare nu cred că există! Totodată dacă cineva ne iubește și noi nu,
nu e frumos să ne dăm mari cu asta, vai că pe mine 100 de persoane
mă iubesc, stai să-ți fac o listă cu x, y, z, etc., a celor care sunt morți
după mine, să avem ca un mare trofeu a cât de grozavi suntem, nu e
corect, și nu avem niciun drept, să țineți minte, și să nu ne batem joc
de nimeni! N-ar trebui să discutăm cu nimeni de câte persoane ne-au
iubit, și etc., ci ar trebui să ne fie rușine că poate am făcut să sufere pe
atâtea/ atâția. Acest lucru eu l-am învățat și l-am trăit, pe mine m-a
durut, când acea fată, după câțiva ani încă se mai gândea la mine, și
asta din cauza mea, ea era tristă, plină de neîncredere când mă vedea,
a fost un lucru urât pe care l-am făcut, îmi pare rău de el, Doamne
iartă-mă!
Ce este dureros este că sunt persoane care iubesc să fie iubite și
care nu dau nicio valoare pe cei care le oferă iubirea, iar fericirea lor e
dată de gândul că cineva îi iubește. Cu alte cuvinte sunt bucuroase că le
este dată iubirea, dar aceste persoane nu sunt bucuroase de persoana
care oferă iubirea. E trist când vedem anumite persoane care sunt care
10______________________________________________________42
într-un mod intenționat de persoana pe care o iubim cel mai mult, este
de neînțeles. Pentru aceasta cel mai adesea nu există leac, ci doar
acceptarea rănii, care poate să ne urmărească o viață întreagă.
Pentru a preveni anumite răni, consider că e corect și să păstrăm
anumite distanțe față de anumite persoane, astfel în cât, în timp să nu
apară anumite sentimente pe care vom fi nevoiți să le rănim. Cred că e
bine ca un băiat să fie destul de distant de o fată, dacă nu are intenții
serioase, și la fel și o fată, să știe care e limita într-o relație de amiciție.
Pentru a nu răni pe cineva, fapt ce cu toții trebuie să-l urmărim, trebuie
să ne trasăm anumite limite și să avem în gând să înlăturăm orice fapt
ce poate să producă rana cuiva.
Un fapt interesant ce poate fi întâlnit la anumiți tineri creștini, e că
au o relație de amiciție, iar aceasta e catalogată sub pretextul de frate
și soră, nimic de condamnat la aceasta, dar în timp, pentru că ei sunt
apropiați, la unul dintre ei i pot naște anumite sentimente, cu care să
dorească să fie mai mult decât un simplu frate sau soră, iar celălalt nu
are această dorință. Îmi amintesc că eram o dată la o conferință, la care
cei mai mulți erau tineri de-o vârstă cu mine, acolo o prietenă se
înțelegea foarte bine cu un băiat, era într-o relație de „frate și soră”,
dar am observat că la acel băiat dorința nu era de a fi un frate, am
vorbit cu acea prietenă, i-am spus că el nu dorește să-i fie un simplu
prieten, însă ea nu a considerat bun acest sfat, crezând că atâta timp
cât sunt doar frați nu se pot naște astfel de sentimente. Însă timpul a
trecut, iar ea mi-a zis că am avut dreptate, iar când i-a spus că nu are
nici cea mai mică intenție să înceapă o relație de prietenie, el a fost
rănit. M-am gândit că uneori putem produce anumite răni și sub
această mascare de a fi frate și soră. Dacă ar fi să privim de ce unii pot
ajunge să aibă anumite sentimente, este că ei nu au cu adevărat o
relație „frate – soră”, ci sunt doar prieteni, iar aproprierea lor, în timp,
poate genera anumite sentimente pe care unul dintre ei nu le dorește.
Aș dori, pentru a clarifica, să ridic întrebarea: „Dacă ești apropiat de o
persoană de sex opus și spui că-ți este doar soră sau frate, când este
ultima dată când ați postit sau v-ați rugat împreună?”. Dacă nu prea
10______________________________________________________44
merita așa ceva. Dar poate această femeie, treptat a lăsat anumite
lucruri în viața ei, lucruri ce aveau să-i răpească cel mai deosebit lucru
din viața unui om, și anume fericirea. Lucrul cel mai puternic care a
determinat-o pe această femeie să trăiască aceste clipe a fost, cu
siguranță, mariajul pe care ea l-a trăit, și problema cea mai mare nu
este că ea suferit un divorț, ci reproșul cel mai mare poate fi dat de
faptul că un copil nevinovat avea să sufere din acest lucru. Poate ambii
părinți meritau să se despartă și să trăiască anumite regrete, dar acel
copil, ce vină avea, doar că s-a născut într-o astfel de familie?
Aș fi curios să știu ce simțea acest băiat când își vedea colegii că
erau așteptați la școală de părinții lor, iar părinții lor erau împreună, se
iubeau, sau cum vedea când un părinte al unui coleg îl răsplătea atunci
când lua o notă bună, pe el cine îl răsplătea, unde era tatăl lui ca să-i
ofere o mulțumire, o apreciere? Poate ne gândim când vedem doi
oameni care-și rup legământul și divorțează că nu e ceva așa trist, dar
dacă privim la ce simte un copil când își vede părinții că sunt diferiți de
cei pe care-i vede la colegii lui, iar că părinții lui nu sunt decât niște
dușmani care îi strică copilăria.
Prin această întâmplare doresc nu să vă înspăimânt, ci să arat că
între o căsnicie și fericire, fie este o legătură frumoasă, o împletire între
cele două, fie ceva opus, ceva mai amar, și anume o viață distrusă, sau
poate chiar mai multe, și a unora care n-au nicio vină în acest lucru.
Nu avem nicio justificare să începem o relație în vederea căsniciei
cu gândul că poate nu vom fi fericiți. Suntem tentați să spunem că se
poate întâmpla să alegem greșit și să ne distrugem viața fiind o viață
întreagă cu persoana nepotrivită. E drept acest lucru, și nu vreau să fiu
contradicție cu voi, ci vreau să fiu realist, se poate întâmpla să alegem
greșit în așa fel încât să nu fim doar nefericiți dar poate și distruși o
viață întreagă, dar revenind la idea de la care am plecat, pot spune că
dacă pornim o relație cu gândul că poate ne vom dezamăgi pe noi
înșine se prea poate să alegem în detrimentul nostru, și astfel bătălia să
fie pierdută înainte de a o purta. Cred că e bine să știm ce urmărim de
la viață pentru a obține acel lucru, astfel dacă noi dorim de la viață
Meriți fericirea____________________________________________49
Pe lângă faptul că viața este doar un simplu abur, mulți oameni fac
din ele un abur trist, un abur de care chiar nu dorești să-ți amintești. Ce
putem face din viața noastră ca ea să fie un abur „vesel”? Doar iubirea
e cea care ne face ca aburul, numit viață, să fie unul vesel și plăcut, de
fapt iubirea e singura ca ne face să trăim.
Din păcate sunt tineri care acceptă să-și dea inima la persoane
nepotrivite, pe considerentul că nu merită ceva mai bun, că nu sunt
vrednice să fie iubite de altcineva mai bun, și acceptă astfel ca
nefericirea să fie parte din viețile lor. Nu e nimic greșit să-ți dorești să
fii iubit de cineva care să-ți ofere ce e mai bun, de la acest lucru trebuie
să pornim o relație dacă dorim ca ea să reprezinte ceva bun, și nu de la
atitudinea să începem o relație cu cineva că oricum nu merit ceva mai
bun. Dacă suntem dispuși să acceptăm să fim cu oricine, după aceea
vom fi dispuși să acceptăm și alte lucruri ce nu sunt vrednice de noi, și
care, mai apoi, să transforme din aburul scurt, un abur trist și care nu a
avut niciun scop că a fost pe Terra.
Să presupunem că un tânăr care și-a pus anumite etaloane,
corecte, cu privire la cum să fie viitoarea lui pereche, dar timpul trece și
se simte tot mai descurajat, poate sunt și anumite lucruri din trecut
care-l macină, și se gândește, oare sunt vrednic de ceva bun? Și treptat
mai lasă din etaloanele lui bune, dorind cu orice chip să fie cu o
persoană cu care să-și împartă iubirea, și până la urmă găsește o
persoană care se încadrează în noile etaloane ale lui, și o acceptă,
acum, problema este însă alta, și anume, că odată ce a fost dispus să
lase anumite lucruri, va fi dispus și după aceea să accepte și alte lucruri,
lucruri ce mai încolo îl vor târî într-un mod de viață pe care nu și l-a
dorit, și toate astea de ce? Pentru că, odată ce ești dispus să lași un
lucru și să accepți altele în locul lui, vei fi dispus și pe viitor să lași alte
etaloane, ce vor fi înlocuite cu nefericire.
Una dintre cântărețele îndrăgite mie, care este mai nou și scriitoare
și actriță, a scris într-una din cărțile sale un aspect, care la început mi s-
a părut destul de greu de urmat, chiar dacă este adevărat, și anume, ea
povestea cum a fost rănită la despărțirea de prietenul ei, asta a fost cu
Meriți fericirea____________________________________________51
greși, dar mai surprinzător decât asta, poate fi și aspectul pe care l-am
mai discutat, și anume, am crezut cu tărie că anumite decizii ne pot
oferi fericirea, dar am fost înșelați.
Poate vă puteți gândi că dacă ești înșelat în viață nu este un lucru
atât de rău, căci o poți lua de la capăt și să mergi mai departe, dar pe
altă cale, și de cele mai multe ori așa este, poate suntem înșelați când
ne luăm, să zicem ceva din magazin, credem că acel produs este bun,
ajungem acasă bucuroși, dar când îl testăm vedem că am fost
dezamăgiți, ei bine, a doua oară acel produs nu-l mai cumpărăm, chiar
dacă ni se face o nouă recomandare, care poate fi de la oricine. Dacă
ne-am convins odată că e greșit, nu facem decât să ne ferim de acest
produs. În cazul astă am făcut o greșeală, și am învățat ceva, și nu
putem zice că am pierdut mare lucru, dar imaginați-vă că nu ați pierdut
niște bani pe un produs care ne-a produs dezamăgirea, ci că am pierdut
o viață întreagă fiind târâți într-o mediocritate plină de damnare, în
care fericirea înseamnă doar un cuvânt pe care nu l-am trăit, gândiți-vă
la pierderea și la suferința pe care am trăi-o știind că lângă noi sunt și
niște copii care nici ei nu au fost răsfățați în viață trăind fericirea.
Atunci îți dai seama că nu ai pierdut doar câteva fonduri date pe un
produs greșit, ci ai pierdut ce puteai avea mai de preț, și anume
fericirea!
Până acum am dat multe exemple în care alți oameni nu au trăit
fericirea în mariaj, dar acum vă provoc să ne gândim că poate noi
suntem peste 20 de ani niște oameni care nu trăim fericirea și suntem
în punctul în care ne analizăm viața, pentru a vedea când am făcut
alegeri greșite. Dacă vrem să ne ferim în a nu trăi fericirea, trebuie să
avem deprinsă puterea de a analiza lucrurile maturi, și astfel să trăim
doar ceea ce dorim, printre care și fericirea.
Pentru exemplul cu produsul cumpărat de la magazin și care ne
dezamăgește aș putea face o listă de lucruri care ne vor ajuta să ne
ferim în a cumpăra produse proaste, precum termenul de valabilitate,
garanția, firma care-l produce, prețul, locul de unde-l cumpărăm și
multe alte sfaturi, pe care poate vi le-aș da bucuros cu altă ocazie, însă
10______________________________________________________54
Acest sfat poate este cel mai diferit dintre toate, și poate nu
întrunește niciuna din așteptările tale, dar este totodată unul real, care
prezintă o nevoie a noastră, și anume să trăim o iubire autentică, o
poveste de dragoste unică, în care sufletele noastre să fie răsfățate.
Îmi amintesc că de curând am citit o carte în care era prezentată
povestea de dragoste a doi tineri care au intrat în mariajul mult
așteptat de ei. Povestea lor de la începutul mariajului lor m-a fascinat,
ei mereu încercau lucruri noi, modul de a se iubi era unul rar întâlnit
printre noi. Au fost multe exemple în acea carte despre modul în care
ei s-au iubit, idei care au stârnit în mine o dorință și un adevăr, și
anume că se prea poate ca mariajul să reprezinte o simplă rutina, în
care tu muncești pentru întreținerea familiei și jumătatea ta muncește
pentru curățenie și alte aspecte, și odată cu trecerea timpului îți dai
seama ca nimic nou nu e-n mariajul tău, ci doar rutina de toate zilele.
Problema este că această rutină te târăște într-o mediocritate nedorită,
iar mai târziu fericirea este doar un cuvânt îndepărtat.
Cred că trebuie să existe în noi această dorință, și anume să trăim
ceva unic în iubirea noastră, să nu fim dispuși să trăim doar rutina
vieții, să ne dorim ca să avem și bucurii în ea, în care să ne răsfățăm cu
fericire. Acest lucru nu este ceva ce denotă egoism, ci poate fi ceva
care să ne impulsioneze să luptăm pentru ceva mai bun în mariajul
nostru, și astfel nefericirea din mariajul nostru, dacă va fi, să ne ofere
neliniște, o neliniște care să ne pună să luptăm pentru a avea ceva cât
mai plăcut.
10______________________________________________________60
au fost întrebați ce lucru i-ar sfătui pe cei tineri, care doresc să intre
într-un mariaj, ei au dat un răspuns totalmente diferit de ce m-aș fi
așteptat să-l aud. Speram ca ei să zică ceva de genul, să se iubească
sincer, să fie fericiți, să aibă mentori, multe astfel de lucruri, dar ei au
dat un răspuns diferit, dar totodată real, și anume, ca ambii să fie gata
să lase de la ei, și să înțeleagă că obiceiurile celor ce alcătuiesc un
mariaj sunt diferite, așteptările, trăirile, cel mai adesea sunt diferite.
Eu de multe ori când mă gândesc la doi oameni care se căsătoresc,
îmi închipui că cei doi sunt la fel, că împărtășesc aceleași simțiri, și în
mare parte așa este, doi oameni care nu au un numitor comun nu pot
intra într-un mariaj, doi oameni care vor s-o ia pe două căi diferite nu
pot alcătui un cămin. Problema este, însă, la micile detalii ale vieții,
care, ele, pot crea mari probleme.
Dacă aș privi la familia în care am crescut pot spune că este
diferită de altele pe care le-am întâlnit, și de fapt fiecare familie are
specificul ei, obiceiurile pe care și le creează în cursul vieții. Iar aceste
obiceiuri eu încep să mi le însușesc, și poate să țin de ele, crezând că
sunt cele mai bune și doresc să le însușesc și altora. Și aici poate începe
problema, când țin de unele lucruri crezând că sunt cele mai bune, și
asta poate nu e așa, căci acele obiceiuri nu sunt numaidecât cele cu
care eu m-am obișnuit și nu cele mai bune.
Dacă ar fi doar aceste diferențe într-un mariaj ar fi bine, dar mai
sunt unele, de care, vă mărturisesc sincer, îmi este și mie greu să le
trasez corect, și anume diferențele dintre limbajul bărbatului și a
femeii. Am putut vorbi ușor de intențiile inimii, de setul de valori, și de
lucruri pe care le trăiesc, dar despre limbajul unei femei îmi este greu,
și asta pentru că eu, bărbat fiind, am propriul meu limbaj, și poate o
viață întreagă îmi va lua să înțeleg ceva atât de deosebit, ce El a creat
pentru noi, și nu a creat ca pe o povară, ci ca pe un răsfăț. Una dintre
vorbele a le lui Richard Wurmbrand, sper că mi le amintesc bine,
spunea că Dumnezeu după ce a creat tot Universul, inclusiv pe bărbat,
s-a uitat la el și a zis, am o idee mai bună, și a creat-o pe Eva. Unui
astfel de lucru atât de deosebit nu e deloc ușor să trasezi în câteva
10______________________________________________________65
rânduri limbajul ei. Cu toate astea îmi voi lua inima în dinți și voi vorbi
și de limbajul lor, iar dacă voi interpreta greșit unele lucruri, vă rog să
aveți îngăduință și să citiți mai departe, căci poate veți găsi și lucruri ce
nu sunt în contradictoriu.
Mai departe doresc să vorbesc, ce e drept, în linii mari, despre
diferențele dintre limbajele celor doi. Și aici mă voi referi nu doar la un
limbaj verbal, sau al gesturilor, ci un limbaj care să arate trăsăturile de
viață.
Poate vă gândiți că la ce ar fi bune astfel de informații? Că doar
atât bărbatul cât și femeia sunt oameni, ce pot fi atât de diferiți? Ei
bine, țin să vă zic că sunt diferențe, iar încă în unele detalii diferențe
enorme.
Pentru a înțelege mai bine faptul că există diferențe în limbajul
amândurora, doresc să prezint doi tineri ce sunt proaspeți căsătoriți.
Soțul a avut o zi grea la lucru, o zi plină de frământări, în care șeful nu a
fost deloc mulțumit de el pentru că a avut cele mai scăzute
performanțe, iar soția a stat acasă mai toată ziua cu treburi casnice,
treburi de care s-a săturat și vrea ca urmare, câteva momente de
relaxare. După o astfel de zi, ambii merg la câțiva prieteni pentru că au
fost invitați. Ajunși acolo, majoritatea invitațiilor se simt bine, doar
soțul e puțim posomorât și rușinos de ziua grea pe care a avut-o, soția
vrea să evadeze din frământările casnice, și dorește câteva momente
diferite, pentru ea, și începe să râdă și să se simtă bine cu cei din jurul
ei, inclusiv și cu alți bărbați, fără niciun gând rău, ci dorește și ea să se
simtă bine, după cum merită, după o zi grea. Văzând asta, soțul se
simte și mai mult posomorât și se închide tot mai mult în el, și îi este
rușine că n-o poate face pe ea să se simtă bine. La început e doar
posomorât, mai apoi regretă că a venit, asta poate că pierde tot mai
mult teren în ceea ce privește discuțiile purtate în jur, iar mai târziu
devine anxios, și vrea să plece. Soția în schimb se simte bine, și de
bucură de momentele pe care le petrece. Momentele se scurg repede
și ambii se află acum în drum spre casă. Deja o mica discrepanță este
între cei doi, iar pe drum ei încearcă să mai poarte o discuție. Poartă
Observă diferențele________________________________________66
înțelege că, pentru ea sunt mai importante alte lucruri decât cele
oferite de el.
Lista cu diferențele dintre un bărbat și o femeie poate fi lungă, și
sunt cărți întregi care tratează această problemă. Iar acest lucru nu
trebuie să reprezinte o scuză pentru un mariaj mediocru, ci sursa
problemei, sursă, care odată aflată poate rezolva multe probleme ce
pot apărea într-un mariaj, probleme care chiar dacă la început pot
părea simple neînțelegeri, aceste probleme în timp pot crea probleme
mari.
O atitudine pe care eu o văd matură la anumite diferențe, nu este
de a-ți impune limbajul tău ca fiind cel bun, pentru ca persoana pe care
o iubești să se schimbe, ci tu să-ți dai seama care pot fi lucrurile care o
pot răni pe persoana iubită, ca astfel să nu le mai faci, și astfel mariajul
să reprezinte ceva plăcut, și de ce nu, contopirea? Mariajul trebuie să
reprezinte acceptare și schimbare, în care fiecare trebuie să lase de la
el pentru anumite lucruri în care nu exista claritate. Fie că sunt
diferențe doar de mediul familial, sau de limbajul dintre sexe,
Dumnezeu dorește ca aceste diferențe să fie înlăturare, și cei doi să
devină una. Prin cuvintele de mai sus am prezentat anumite diferențe,
dar dacă în primul rând nu este Dumnezeu între cei doi, astfel încât să-i
facă se observe diferențele și să dorească să le accepte și să se
schimbe, rămânem doar la nivelul în care doar descoperim anumite
lucruri, dar nu facem nimic pentru a îndrepta lucrurile. Scopul meu prin
acest sfat, este de a ne determina să știm în ce lucruri să acceptăm
persona iubită și în care să ne schimbăm de dragul mariajului, ca el să
meargă cât mai bine, și să fie ceva plăcut.
Sunt de părere că pentru lucrurile frumoase din viață trebuie să
lupt, pe când pentru celelalte e de ajuns să nu fac nimic. Pentru ca un
mariaj să fie unul fără reproșuri, trebuie să luptăm pentru el, să fim
preocupați de faptul, cum să fac să fie cât mai bine, ce să ofer ca astfel
persoana iubită să fie fericită. Iubirea este în primul rând o virtute, nu
este o efervescență ce oferă o simplă fericire, ci ea este mai mult decât
Observă diferențele 74