Sei sulla pagina 1di 81

Alex Muntean

10
Editura Storge
Sibiu – 2010
10 – Alex Muntean
2010-03-05
Design copertă: ing. Silviu Titircă
Editura Storge, pentru mai multe detalii:
al3xm11300@gmail.com
Dedic această carte
în primul rând mamei mele,
care în decursul vieții mi-a fost
o reală binecuvântare
și ea a așternut în viața mea
multe din cuvintele întâlnite
în această carte.
Doresc s-o mai dedic
și tinerilor bisericii „Speranța”
pentru care, în mod
deosebit, am scris
această carte.
Introducere

Trăim într-o lume în care am răsturnat valorile, iar iubirii față


de semeni i s-au asociat alte definiții, astfel încât iubirea nu mai
e ceea ce ar fi trebuit să fie. Cineva dacă iubește o persoană, îi
iartă și o crimă, însă dacă n-o iubește nu o atrage nici măcar
virtutea din acea persoană. Noi, copiii lui Dumnezeu trebuie să
luptăm pentru a trăi ce e corect și bine, nu ceea ce este
denaturat. Durerea este că mulți creștini au abandonat această
luptă și vedem că se întâlnesc tot mai multe divorțuri în
rândurile noastre. Poate multe reproșuri ni se pot aduce nouă,
creștinilor, însă faptul că nu iubim, și ajungem să ne despărțim
de o persoană față de care am făcut un jurământ, este cea mai
mare pierdere a noastră. Dacă nu noi, cei care avem pe Tatăl
Iubirii, iubim din plin, atunci cine va trăi iubirea?
Între coperțile acestei cărți am așternut nu o listă cu pași sau
sfaturi ci doar o compilație de gânduri pe care Dumnezeu mi le-
a pus pe inimă, gânduri care pentru unii sunt de trebuință, iar
pentru alți nu vor reprezenta o necesitate.
În zilele noastre se vorbește despre o problemă majoră a
Terrei și anume de încălzirea globală, care poate genera
distrugerea oamenilor, eu însă cred că Pământul nu suferă de
aceasta, ci de o răcire globală, ce face ca oamenii să nu mai
iubească și ca fiecare să trăiască doar pentru propriile interese.
Noi însă trebuie să spulberăm această mare de gheață ce se
răspândește, și să oferim în schimbul ei o adevărată încălzire
care să lege oamenii între ei, ca lumea să fie un loc mai bun.
Prin cele 10 gânduri, de la care am dat și numele cărții, am
căutat să cuprind în ele aspecte practice care să ne vizeze pe noi
sau pe viitoarea jumătate a noastră, dar și faptul că trebuie să
avem un sprijin, nu din această lume, ci un ajutor real, și anume
pe Dumnezeu.
Multe din cuvintele pe care El ni le oferă nu trebuie
ascultate cu mintea, ci cu sufletul, astfel încât ele să fie
îndeplinite. De cele mai multe ori schimbarea se produce stând
nu într-o poziție de superioritate, ci stând umili pe genunchi, și
lăsând, după cum și Maica Tereza spunea, să fim un mic creion
în Mâinile unui Dumnezeu scriitor care scrie o scrisoare de
dragoste lumii.
Prin citirea acestei cărți nu pot garanta nimănui faptul că
viața îi va fi schimbată, căci doar o singură carte ne poate
schimba viața, și anume Biblia, dar m-am străduit să ofer o
privire spre cele eterne, astfel încât să înțelegem că pentru a
trăi iubirea trebuie să luptăm. Iubirea nu se demonstrează prin
cuvinte, ci prin fapte, nu contează cu câte vorbe vom încerca să
prezentăm iubirea, căci faptele vor demasca ce iubire trăim cu
adevărat.
Doresc ca Dumnezeu să ne dea putere să trăim cu toată
puterea și cu intenții curate iubirea, iar mariajul pe care El l-a
pregătit pentru noi să fie unul de invidiat, plin de fericire și
diferit, în care să fie întâlnite doar lucrurile de valoare.
Împletirea…
Sufletul meu se târăște într-un deșert imens, numit lume. Totul în jur e o
fugă după ceva trecător, trăim clipa și lăsăm eternul
să treacă pe lângă noi.
Pulberea din jur face ca sufletul meu să uite ceea ce este, și anume
etern. Mai mult decât atât nu văd rostul ca el să fie etern, căci nu există
nimic lângă mine ca să-l facă să se simtă ceea ce este. Aș dori să-l
împletesc cu ceva, astfel încât să mă bucur pe deplin de el, dar cu ce?
Lucrurile făcute sunt izvorâte din vanitate și nu este nicio oază în acest
deșert, există oare vreun refugiu pentru sufletul meu?
Nu-mi pare rău de trecerea celor din lume, și singura beatitudine ce o
am acum, este că ele trec. Cum ar fi ca răutatea să dăinuiască,
minciuna să fie pentru totdeauna
sau ce mi-ar oferi un egoism etern?
Poate totuși este un scop pentru care sufletul meu nu piere,
probabil e creat ca el să trăiască ceva asemenea lui,
ca astfel să se simtă etern. Oare dacă mă voi întoarce la ceva demult
uitat de lume, și anume momentul creației,
voi găsi vreun răspuns?
Cu siguranță că am uitat când am fost creați,
căci avem preocuparea să creăm lucruri noi,
uitând că avem tot de ce avem nevoie pentru a trăi.
Când îmi amintesc de Mărețul Creator, care a așternut stelele,
planetele, și chiar legile fizicii, se naște în mine un vis dat uitării, îmi
apare o sete pentru a privi spre altceva, și anume Iubirea. Dacă oricum
sufletul se simte asemenea celor din jur, și anume ca o pulbere, ce mai
am să pierd dacă încep să-l împletesc cu ceva uitat, și care pare vechi?
Doresc să mă ofer iubirii cu totul, să retrăiesc primele momente ale
Creației, când Cel plin de iubire stătea
lângă om și-i oferea tot ce e mai bun.
Lăsând ca iubirea să se îmbine cu sufletul, ea îmi cere tot sufletul,
nu doar o parte din el. Iubirea e atât de mare
încât nu intră doar într-o părticică a sufletului,
ea are nevoie de tot sufletul meu.
M-am dat pe deplin iubirii și ea mă face să arunc orice formă de rău
din mine, și s-o cuprind doar pe ea,
iar Iubirea înseamnă tot ce e bine, nu are nicio pată asupra ei.
Iubirea nu oferă bucurii, ci doar putere în a lupta
pentru a înlătura răul față de semeni,
și asta face ca iubirea să dăinuie în această lume,
numită deșert.
Iubirea nu are nevoie de nicio mască pentru a pretinde ceva ce nu este,
e perfectă, ea se trăiește din plin, și e nevoie ca ea
să fie arătată în tot ceea ce trăiesc,
ca în final să-L reflecte pe Creator.
Trăind Iubirea am înțeles că ea e eternă…
și astfel am găsit comoara pierdută pe care sufletul meu o căuta.
Iubirea e singura eternă!
Îmi pare rău că mi-am mânjit sufletul
cu cele trecătoare atâta timp.
Adesea doream să trăiesc supranaturalul, să ating divinul,
dar ce e mai divin decât a iubi?
Poate fi ceva mai măreț decât a te dărui,
dorind să fericești pe cei din jur?
Chiar dacă nu putem să-L vedem pe Creator,
putem să trăim ceea ce El este, și anume Iubirea.
Iubirea e singura care-mi face sufletul să fie așa cum este,
și anume etern. Doresc doar cu iubirea să-mi împletesc
sufletul astfel încât el să se contopească cu ea…
Care sunt intențiile inimii tale?

„Eu, DOMNUL, cercetez inima


şi încerc adâncul fiinţei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
după rodul faptelor lui.”
Ieremia 17:10

Inima, cea care în contextul bibliei reprezintă centrul gândirii și a


sentimentelor noastre, este cea care ne spune unde este comoara
noastră. Se prea poate să avem impresia că deținem o comoară, dar
prin trecerea timpului ne dăm seama că am fost înșelați, iar în locul
unei comori avem doar o pulbere, o frântură de fericire. Pare o luptă
grea să avem o adevărată comoară în inima noastră, însă e alegerea
noastră dacă dorim sau nu s-o avem, și prin definiție, pentru o comoară
trebuie să cauți și să lupți.
Un lucru la care trebuie să ne gândim în contextul iubirii este
următorul, cum sunt trăirile mele, ce-mi oferă ele, doar un vis de
neatins sau împlinirea vieții și care sunt intențiile inimii mele?
Doresc ca mai departe să prezint o poveste a unei tinere, care chiar
dacă e dintr-o carte scrisă cu mult timp în urmă, ea prezintă intențiile a
multora dintre noi. Este o poveste care poate să pară simplă, dar care
ne va ajuta să înțelegem că noi alegem în virtutea intențiilor noastre.
Am să încerc să nu intru în detalii, și să prezint doar în mare povestea
ei, astfel am omis intenționat anumite detalii. E vorba de o dra, care a
fost trimisă la o mănăstire de către părinții ei, pentru a primi o educație
bună, și dintr-odată e înștiințată că mama ei a murit, și că trebuie să
ajungă acasă, ajunge acolo fără nicio ezitare, la locația natală, și va
trebui să se stabilească din nou în locuința părinților, care era un loc
modest, dar care chiar îi putea oferi o anumită fericire. Cu toate astea
ea se simte încorsetată și dorește să exploreze lumea întreagă, să
10______________________________________________________10

meargă la Paris, să străbată lumea și s-o cucerească. Într-un moment


banal în care citea o revistă, tatăl ei care lucra, a avut un mic accident,
și astfel a fost nevoie de intervenția medicului din sat. Acest medic era
un om simplu, nu era un om extraordinar, dar cu siguranță a fost un om
care dorea să fie dedicat familiei, familie ce-a pierdut-o după moartea
primei soții. Din momentul în care el a văzut-o pe această tânăra de
care vă povestesc, s-a stârnit în el și în ea o oarecare iubire, el a curtat-
o și nu n-a trecut mult timp și s-au căsătorit. Mariajul la început a fost
bun, dar treptat ea simte din nou gustul de a explora lumea, dorește
multă romanță de la el, poate și faptul că ei stăteau cu mama lui,
respectiv soacra, îi limitau la anumite gesturi, bineînțeles că nici el n-a
luptat să dea anumite probleme la o parte, s-a produs astfel o
distanțare treptată. În aceste momente în care cei doi au început să se
distanțeze, sunt invitați la o mare ducesă, iar ei îi este cerută mână la
un dans de un mare domn. În momentul dansului ea trăiește fiecare
clipă, totul în jur i se pare plin de viață și de bucurie, era în lumea ei, se
vedea în centrul tuturor, alături de o persoană deosebită și putea face
ceea ce-i place, să trăiască momente unice în viață. Totul se năruie
când revine în viața cotidiană, alături de soțul ei și se simte într-o
mediocritate plină de damnare, astfel ea vrea altceva, ceva ce soțul ei
nu-i poate oferi. Văzând și soțul apăsarea ei, se decide ca să plece
amândoi într-un mic concediu, departe de soacra ei și de alte
probleme pe care ea le credea a fiind sursa problemelor, el a luat
hotărârea asta crezând că va rezolva problemele lor, mai ales că ea
acum e însărcinată. Ea însă întâlnește un tânăr acolo în care se
regăsește, la început încearcă din răsputeri să-l ignore, dar aveau idei
comune, idei care nu le putea comunica cu soțul ei, treptat s-au
apropiat mult, mai ales că el îi dădea lecții de pian. La momentul în care
acest tânăr a aflat de sarcina ei, au decis să meargă pe cărări diferite, el
a mers în alt oraș pentru a-și continua studiile, ea înapoi cu soțul ei.
Timpul a trecea iar micuța lor fată creștea, ea părea că a lăsat în urmă
problemele ei, dar a dat din nou de un alt bărbat care de la început i-a
spus ca dorește să-i fie amant, a cochetat cu ea până a obținut-o.
Care sunt intențiile inimii tale? ______________________________11

Desigur lucrurile erau ascunse soțului, pe motiv că o ajută să călărească


sau alte lucruri similare, soțul nu avea nicio suspiciune în toate astea.
Amantul ei cel nou avea și el să dispară din viața ei într-o manieră
ironică, și anume pe când ea dorea să-și lase soțul primește o scrisoare
de la el, amantul, în care el o lasă. Ea este răpusă de durere. Timpul
trece, iar soțul nu știa ce să-i mai ofere pentru a o face mai fericită,
bani nu erau suficienți pentru a o face fericită, ajunge chiar să se
împrumute pentru a o duce la operă ca să se mai recreeze. Acolo
lucrurile păreau s-o mai liniștească, până îl vede pe primul care i-a luat
inima în timp ce era măritată. Din nou, ambii au încercat să stea
departe unul de celălalt, dar spiritul ei de a evada din mediul în care
era ea, nu-i dădea liniște, dorea să fie cu el, dorea din toată inima să
trăiască altceva, chiar dacă ea avea tot ce unui om i-ar trebui să fie
fericit, un soț iubitor, o casă, un copil sănătos, dar nu destul pentru
intențiile inimii ei. Timpul a trecut, iar nefericirea din ea creștea, soțul
care n-avea niciun dubiu de trăirile ei, a întrebat-o ce poate să-i ofere s-
o facă fericită. Ea profită de naivitatea soțului și îi spune că dorește să
ia lecții de pian, lecții la care profesor era primul amant, bineînțeles,
gândurile doar la pian nu erau îndreptate, ci la alte aventuri. A mai
făcut ea o prostie, cheltuia foarte mult pentru a-și îndeplini intențiile
inimii ei. Trăia acum nu pentru fetița ei, pentru căminul ei, ci pentru a fi
eu amantul ei la lecțiile de pian. A fost și împinsă într-o conjunctură
urâtă cu banii de își falimentează soțul. Curând avea să piardă casa și
toate bunurile. Dorea aventură, dorea să fie iubită nebunește, într-o
manieră frenetică. Ca o ultimă aventură a ei, ea avea să vândă o jucărie
deosebită și valoroasă a fetiței sale, iar banii obținuți avea să-i
cheltuiască cu amantul, asta chiar înainte să piardă casa. A încercat să
apeleze la amanții ei, dar și la alți bărbați, pentru a face rost de bani
pentru a plăti datoriile acumulate, dar fără succes, așa că s-a decis să se
sinucidă, a luat o otravă de șoareci la care nu exista antidot, și de la
care avea să moară în chinuri groaznice. Ce este interesant, este că
soțul ei nu avea să fie supărat că pierduse casa, ci că o pierduse pe ea.
Sfârșitul romanului e dat de faptul că la scurt timp avea și el să moară,
10______________________________________________________12

iar fetița avea să ajungă să lucreze la o vârstă fragedă pentru a putea


supraviețui. O poveste tragică a unei femei care a avut fericirea lângă
ea și n-a trăit-o, căci a dorit ca alte lucruri să-i ofere fericirea.
Această poveste este inspirată din romanul Doamna Bovary, roman
scris la anul 1857 sub semnătura scriitorului francez Gustave Flaubert.
Este un roman plin de inspirație.
Până a o judeca pe această dna, să ne gândim puțin la un lucru, ea
a vrut să fie fericită, nu? Ce e greșit în lucrul astă? Era nefericită
datorită mariajului ei, dorea să exploreze lumea, să fie o doamnă la
curtea regală dacă s-ar putea. Ce e greșit să lupți pentru a fi ferici?
Câteodată vedem oameni că greșesc, și iau decizii greșite, dar ei nu
doresc decât să fie fericiți… ce e greșit în asta? Unui om nu i se poate
reproșa faptul că dorește să fie fericit, ci i se poate reproșa dacă el
caută în locuri greșite, neținând cont de nimeni și nimic din jur.
Se poate ca în lupta pentru a fi fericiți să uităm pentru ce luptăm, și
astfel să nu mai trăim fericirea. Noțiunea de fericire e dictată de inima
noastră, ea ne spune de cele mai multe ori care sunt lucrurile pe care
noi le credem că ne aduc fericire. Putem spune astfel, că fericirea e
dictată de inima noastră. Care ne sunt astfel intențiile inimii noastre, în
ce se răsfață inima?
Cu siguranță sunt momente în care ne dăm seama că inima ne-a
înșelat cu anumite trăiri, și problema nu e neapărat ca ea ne-a înșelat,
ci problema e că n-am schimbat inima noastră, ca pe viitor să nu ne mai
înșele.
Știm faptul că acolo unde ne este comoara este și inima noastră,
astfel pentru a ști ce comoară avem, trebuie să ascultăm de ea, iar dacă
inima ne arată ca avem o comoară greșită trebuie să luptăm pentru a-o
schimba.
Care sunt intențiile inimii noastre? Doresc ele aventură, atunci să
nu căutăm o persoană pentru o relație care să ne ofere doar loialitate,
doresc ele un cămin plin de căldură, atunci nu e bine să căutăm doar o
persoană glumeață. Ce dorim de fapt?
Care sunt intențiile inimii tale? ______________________________13

Revenind la exemplul de mai sus, putem spune ca această dna a


cules ceea ce a secerat, doresc doar aventură, doresc să trăiesc doar
viața la maxim, atunci nu pot culege o familie stabilă. Această dna nu
putea avea amanți și o viață fericită, până la urmă asta au condus-o la
moarte. Care sunt intențiile inimii tale, ele te vor plasa în viață în
funcție de valoarea lor.
Tot intențiile inimii te fac să vezi din persoana iubită cel mai
deosebit, chiar dacă el e un ucigaș, iar din unul pe care nu-l iubești, dar
care e virtuos, un criminal. Dacă iubești acoperi o crimă, iar valorile
virtuoase nu reprezintă decât crime dacă sunt în persoane pe care nu le
iubești. Și asta din ce cauză? Din intențiile inimii tale.
Dacă privim la această dna, putem vedea că ea putea să facă
următorul lucru, să-și schimbe intențiile ei sau să-i schimbe pe toți
pentru a trăi ea aceste intenții, care în cele din urmă îi vor oferi
moartea. Din păcate ea a dorit să lupte să-i schimbe pe toți din jurul ei,
în funcție de ceea ce inima îi dicta. Consider cu tărie că ceea ce a făcut
ea a fost un act de slăbiciune, căci un om puternic este cel care-și
schimbă mai degrabă intențiile decât pe cei din jur. E mai multă putere
în a te schimba pe tine, decât a încerca să-i faci pe cei din jur să-ți fie
asemenea dorințelor proprii.
Sunt tineri ce sunt nestatornici în relațiile de prietenie, și asta nu că
sunt neapărat neserioși sau că doresc să se joace cu sentimentele
cuiva, ci că doresc o relație statornică, în care să fie iubiți. Problema e
că ei caută în persoane greșite, și nu învață din greșelile anterioare.
Chiar dacă intenția la acei tineri poate să pară greșită, ea este una care
dorește să le ofere lor fericire, și anume să aibă persoane alături de ei
care să le ofere iubirea.
Prin acest prim gând cu care am dorit să deschid această carte am
dorit nu să transmit o atitudine de a judeca pe cei din jurul nostru,
căutând să vedem ce intenții au cei de lângă noi, ci să privim în dreptul
nostru, să analizăm fiecare lucru pe care noi îl credem că ne oferă
fericirea. Dacă sunt lucruri în viața noastră ce ne bucură, si ele sunt
rele, sunt egoiste, la final pot reprezenta sfârșitul vieții noastre. Lupta
10______________________________________________________14

vieții nu e în a căuta să avem ceea ce ne oferă fericirea, ci ea este în a


ne schimba inima, astfel încât ea să-și găsească fericirea în cele eterne,
în cele frumoase.
Cu siguranță aș putea alcătui o listă lungă cu tot felul de subpuncte
în care să prezint cum am putea să ne schimbăm anumite intenții, însă
dacă nu avem Cel mai mare aliat al nostru, lupta e pierdută. Cred cu
tărie că singurul care este interesat de fericirea noastră cu adevărat,
este însuși Dumnezeu, Cel care ne poate ajuta pe deplin să ne
schimbăm inima, astfel încât ea să ne ofere intențiile bune, intenții
bune care să ne ofere viața și fericirea deplină.
Ce set de valori ai?

„Mă rog ca dragostea voastră să crească


din ce în ce mai mult în cunoaştere
și orice pricepere, ca să puteţi deosebi lucrurile
de valoare şi să fiţi curaţi
Și fără pată în ziua lui Isus Cristos.”
Filipeni 1.9-10

Dumnezeu se demonstrează prin ceea ce El este, prin iubire.


Iubirea e miracolul vieții, e lucrul ce te face să simți că trăiești viața cu
adevărat. O iubire înțeleasă greșit și trăită greșit în contextul erosului,
poate să ne distrugă viața, sunt nenumărate exemple, îmi amintesc
când eram doar un copil, eram foarte curios și când mergeam cu mama
mea pe stradă, și vedeam un om pe care ea îl saluta, eu o întrebam, ce
e cu omul acesta, spune-mi despre el. Mare mi-a fost uimirea când îmi
spunea, și încă în repetate cazuri, că omul aceasta, femeie sau bărbat,
are viața distrusă, că femeia asta acum e cu un bărbat care o bate des,
că bărbatul acela e cu una care-l înșeală cu X,Y,etc. Acest lucru m-a
uimit de când eram mic, atunci mi se păreau doar povești, dar acum
înțeleg că ele sunt reflectări ale unor oameni care au trăit astfel de
lucruri, și care dacă nu avem grijă, le putem trăi și noi, iar noi să
devenim niște file de poveste întunecată, în care să dăm exemplu rău
altora.
Viața unui om se poate defini ca o poveste, în care sunt amintite
lucrurile semnificative din viață, lucruri ce pot fi bune sau rele, dar ele
ne vor caracteriza și vor spune ceea ce am fost. Lucrurile după care
tindem în această viață reprezintă lucrurile noastre de valoare, setul
nostru de valori. Ce este însă ciudat, este că valorile unora pot să
însemne rușinea altora, iar cele delăsătoare pentru unii, pentru alți
poate să însemne adevărate comori. Dacă privim în decursul istoriei, la
unele lucruri pentru care oamenii au luptat, azi ele nu mai sunt de un
10______________________________________________________16

interes major, ca în trecut, și astfel dacă un om ieșea în evidență printr-


un fapt, azi poate să însemne ceva nesemnificativ și poate chiar banal.
Puțini sunt oamenii care au știut să lupte pentru lucrurile eterne, să
valorifice cele de preț și să lase cele ce nu au nicio valoare. Oamenii
care au luptat pentru lucruri bune, pot fi și azi amintiți, căci amintirea
lor nu va fi deloc uitată. Ca oameni, putem fi caracterizați după faptele
noastre, și oricât de mult am încerca prin cuvinte să părem ceva sau
cineva, faptele ne vor da întotdeauna de gol, și vor reflecta ceea ce
suntem întrutotul. Faptele pe care le facem și le trăim vin din setul
nostru de valori, vin din însușirea lucrurilor pe care noi spunem că sunt
bune sau rele. Se prea poate să facem anumite lucruri de care spunem
că sunt rele, dar dacă în adâncul nostru ele reprezintă ceva atrăgător
sau dătător de fericire le vom alege ca să le trăim și doar ne amăgim
spunând că nu credem că sunt bune. De fapt putem spune, fără să
greșim, că setul de valori e dat de faptele noastre, astfel dacă trăim
cele eterne, setul nostru de valori e unul bun, iar dacă alegem mereu
cele trecătoare setul nostru este unul anemic, e unul sărac,
asemănător cu lucrurile pe care le trăim.
Dacă nu avem un set bun de valori, se poate ca treptat viața
noastră să devină ceea ce nu ne-am fi așteptat sau am fi dorit. Poate ne
punem în gând ca mai departe să avem o viață bună, în care să putem
spune că suntem fericiți, dar odată cu trecerea timpului vedem că ceea
ce trăim e chiar opus de ceea ce ne-am propus, și poate devenim niște
oameni în care nu ne mai recunoaștem, și devenim astfel răi, egoiști și
care facem anumite lucruri de care ne este rușine. În acest stadiu al
vieții se ajunge treptat, începând prin a aprecia la început anumite
lucruri greșite, apoi să facem accidental unele din ele, iar la final să
depindem doar de ele, și să ne bucurăm să facem ceea ce înainte ne
era rușine.
Pentru a trăi o viață bună, o viață în care să nu ne fie rușine de ceea
ce facem trebuie ca mereu să analizăm lucrurile ce ne definesc, setul
nostru de valori. Dacă se întâmplă ca la un moment dat să avem valori
greșite, acestea trebuie înlăturate și înlocuite cu cele eterne și plăcute.
Ce set de valori ai? ________________________________________17

Cu siguranță lupta e mult mai mare pentru a avea în viața noastră


valorile adevărate, căci pentru a avea ceva greșit e destul să nu faci
nimic, dar răsplata e mult mai mare în final și astfel se merită orice
efort în avea valorile eterne ca un reper pentru viața noastră.
Ca cititor ale acestor pagini, te provoc să-ți analizezi fiecare trăire
din viața ta, astfel să te gândești care sunt lucrurile ce-ți oferă fericire,
care e reflectarea faptelor tale? Sunt ele de invidiat, sau sunt pline de
regrete? Luptă să înlături fiecare lucru ce nu este bun din viața ta, lasă
ca doar trăirile bune să te caracterizeze și fericirea ta să fie găsită doar
în virtute! Stai pe genunchi înaintea lui Dumnezeu și gândește-te la cele
mai adânci lucruri din viața ta, să-ți fie atât de rușine de cele rele, încât
să nu le mai trăiești. Poate cel mai mare reproș care i se poate aduce
cuiva este dat de faptul dacă poartă sau nu o mască. Un om care se
ascunde după o mască este cel mai înșelător și ne poate oferi cele mai
mari dezamăgiri, astfel cred că e bine să ne analizăm viața în
profunzime și să dăm orice mască pusă pentru a ne ascunde
adevăratele intenții.
Sunt multe zone în viața noastră unde am putea aprofunda ideea
de a avea un set bun de valori, însă doresc să privim acest aspect în
dreptul relațiilor de prietenie. Și voi dori în continuare să definesc setul
de valori ca fiind cel care ne determină să trăim sau nu anumite lucruri,
cel care ne determină să apreciem sau nu anumite trăiri, și cel care ne
face să avem fericirea ațintită într-o parte și să avem tristețea într-altă
parte. Prin definirea setului de valori am să pun accent cel mai mult pe
definirea corectă a vieții. Viața este cea care ne-a fost dată de Mărețul
Creator, cum o evaluăm noi? Reprezintă ceva de călcat în picioare, sau
ceva pe care să trăim cu demnitate?
Ca tineri putem foarte ușor să înțelegem greșit anumite valori ale
vieții, iar mai târziu să ne dăm seama că au fost niște puternice amăgiri.
Problema nu este neapărat că ne dăm seama la un moment dat de
anumite valori greșite, ci problema poate fi dată de faptul că ne putem
da seama de ele prea târziu, și atunci nu rămâne decât să regretăm că
10______________________________________________________18

am trăit ceva greșit, și ca și cum n-ar fi de ajuns asta, mai regretăm


și că nu mai putem schimba nimic.
Spuneam la început că poate sunt multe povești ale oamenilor, în
care vedem cupluri care au trăit o viață plină de nefericire în mariaj, în
care nu au cunoscut zâmbetul și beatitudinea mariajului, ci doar
regretele. Ne putem întreba, de ce toate astea?! Răspunsul, pentru
mine, este evident, și anume că acești oameni au trăit lucrurile în
funcție de setul de valori pe care l-au avut. Valoarea a însemnat pentru
ei doar simple aparențe și trăiri. Dacă pentru unii e mult prea târziu
pentru a mai îndrepta anumite lucruri, noi nici măcar nu trebuie să
ajungem în stadiul în care să trebuiască să îndreptăm ceva, și de la bun
început să eliminăm tot ce e greșit. Consider că e mult mai puternic
omul care apără lucrurile eterne decât cel care trăiește clipa și lasă
eternul să treacă pe lângă el. nu este nicio putere în a trăi cele de-o
clipă, ci putere este în a deosebi ceea ce e bine, de ceea ce este rău.
Tinerii pot face aprecieri greșite cu privire la anumite persoane tot
în virtutea setului de valori pe care le au. Astfel sunt tinerii care dacă
văd o persoană glumeață ca fiind plină de viață. În acest caz doresc să
ridic o întrebare, de când viața e doar o glumă, ca astfel să spunem de
cineva care glumește că e plin de viață? Viața e doar o glumă, sau e mai
mult de atât? În urma unor definiții greșite putem alege greșit anumite
persoane în viața noastră. De exemplu, la întrebarea pusă de mine,
dacă o persoană consideră că cineva este plin de viață pentru simplu
fapt ca face anumite glume bune, sau că o face să râdă, acea persoană
poate vedea că odată căsătorită cu ea, mariajul este unul mediocru, și
fără fericire, și astfel, o astfel de persoană nu-i oferă ceva plin de viață,
ci dimpotrivă, ceva ce poate duce la moarte. Și astfel, o persoană ce
inițial pare plină de viață, în final poate să-i ofere celei cu care s-a
căsătorit opusul vieții.
De asemenea sunt tineri ca dacă trăiesc plini de adrenalină, sunt
catalogați ca fiind cei care trăiesc viața la maxim, dar de când un simplu
hormon reprezintă viața? Cu siguranță viața poate primi o sumedenie
Ce set de valori ai? ________________________________________19

de definiții, definiții ce pot fi bune sau rele, dar o definiție greșită a


vieții pe care noi o dăm, ne poate face, ca în timp să trăim opusul vieții,
și anume moartea.
Dacă scopul vieții este însăși viața, atunci ea trebuie trăită prin
lucrurile ce ne oferă viața. Dar care sunt cele ce ne oferă viața? La
această întrebare fiecare om își răspunde prin ceea ce trăiește, iar la
sfârșitul ei, a vieții, se vede ce a trăit.
Cred că e bine, ca prim pas în a ne defini setul de valori, să definim
ce e viața pentru noi. Este ea doar o adrenalină, o glumă, sau o atracție
pentru o persoană frumoasă, sau viața este mai mult decât atât? Este
viața noastră definită ca fiind plină de bunătate și virtute?
Nu doresc să fac o listă cu lucrurile care pot caracteriza o viață sau
nu, doresc însă să spun că vom trăim viața pe care noi ne-o definim.
Este pentru noi o persoană glumeață ca fiind plină de viață, atunci să
ne așteptăm să avem doar glume și nu loialitatea și sprijinul acelei
persoane, este o persoană care ne atrage doar una frumoasă, să ne
așteptăm să avem doar poze de colecție cu ea, și nu o familie fericită.
Care e definiția vieții pentru noi?
Setul de valori pe care-l avem ne fac să alegem partenerul de viață,
avem valori greșite, alegem ce e greșit pentru noi.
Haideți să ne imaginăm un tânăr, care crede că o fată, pentru fi una
pentru el, trebuie să fie frumoasă, trebuie să fie mereu în centrul
atenției, sau știu eu ce etaloane, iar acest tânăr o întâlnește pe aceasta,
dar după căsătorie, ea nu are nimic de viață în ea, cum ar fi o
frumusețe lăuntrică, o virtute, nimic, ci doar cele de aparență pe care
el le-a căutat. Bineînțeles că acesta nu va fi fericit, ci neîmplinit, dar
cum așa? El a ales fata pe care a dorit-o, dar aici e problema, a dorit
ceva greșit. Acest lucru se poate aplica și unei fete, care ar dori ca
partenerul ei să fie unul plin de viață, adică glumeț, să fie blond, ochii
verzi, să fie bogat, etc., dar după ce se căsătoresc ea e neîmplinită și
asta pentru că, în ciuda faptului că ar fi fost lângă ea bărbați cu alte
valori eterne, dar care nu se încadrau în etaloanele ei, dar ea rămâne
cu etaloanele acelea, dar cu fericirea ba.
10______________________________________________________20

E bine să avem valori eterne, celeste, care să ne ajute să trăim viața


cu adevărat, să nu avem etaloane greșite, să vedem nu persoanele
frumoase, glumețe, ci pe acelea care s-ar jertfi de dragul persoanei
iubite, și atunci vom avea o fericire aleasă și eternă. O viață avem pe
acest Pământ, de ce să n-o trăim frumos, și s-o trăim plini de suferințe?
Pe lângă definirea vieții, cred că e bine să privim la ceea ce
valorificăm în viață. Și aici aș dori să ne gândim fiecare la modul în care
ne relatăm la Dumnezeu, însemnă El pentru noi o simplă poveste de
școală duminicală, sau este El o poveste vie care ne mișcă viața și ne-o
transformă în ce e mai bine.
În privința relațiilor de prietenie dintre băieți și fete cred că este
esențial să ne gândim profund la faptul, este persoana iubită cea care
mă ajută să-mi trăiesc valorile vieții, sau este acea persoană cea care
mă oprește să le trăiesc?
Dacă avem valori bune în viața noastră, atunci suntem atrași de o
persoană ce ne oferă virtutea, moralul și credința în Dumnezeu și nu
suntem atrași de cei care oferă doar anumite aparențe. Într-o persoană
pe care o iubim în carul unei relații de mariaj, cred că este important să
ne găsim desfătarea în frumusețea ei lăuntrică și nu în cele trecătoare.
Dacă în inimile noastre se găsesc doar valorile eterne ale vieții,
atunci vom iubi doar persoanele care să merite iubirea noastră. La
încheierea acestui gând vă doresc să trăiți răsfățul vieții, și anume, să
fiți iubiți de persoanele pe care le iubiți!
Fii cu persoana pe care o meriți!

„Stăpânul meu m-a pus să jur şi a zis: ‚Să nu iei fiului meu o
nevastă dintre fetele canaaniţilor,
în ţara cărora locuiesc; ci să te duci în casa tatălui meu
şi la rudele mele,
ca de-acolo să iei nevastă fiului meu.’”
Geneza 24.37-38

Iubirea e un lucru atât de căutat pe cât e și greșit înțeles și trăit.


Trăirea ei reprezintă împlinirea vieții, iar lipsa ei mediocritate și
moarte. Nenumărate sunt exemplele în care oameni, bărbați și femei,
odată cu decizia de a întemeia o familie, și-au stricat viața lor și a
copiilor care au rezultat din acest mariaj. Cu siguranță știți și cunoașteți
astfel de oameni care acum sunt o umbră într-o lume întunecată
datorită deciziilor greșite luate.
Primul motiv pentru care oamenii trăiesc o iubire ieftină și care le
spulberă viața este, cred eu, faptul că ei complică lucrurile. Să vedem
doar puțin următorul aspect, din ideea un bărbat iubește o femeie, s-
au creat kilometrii întregi de cărți, secole de muzică și milenii de filme.
Și în fiecare din ele e o altă poveste, unică în felul ei, și cu toate astea
mai e loc de multe altele. Pe tema asta sunt mii și mii de seriale de
telenovele, de la o tema simplă, un bărbat iubește o femeie, mii și mii
de dezvoltări. Nu e nicio problemă că lumea se gândește la iubire, dar
ce transmit acestea? De exemplu ieftinele telenovele ce transmit
tinerilor? Ce transmite o carte ieftină de iubire? Numaidecât idei și
șabloane care denaturează iubirea pură și adevărată.
Un vechi proverb latin spune, unui înțelept îi ajunge o vorbă. Și
continui eu, iar unui prost nici o mie de vorbe nu-i ajung. Lucrurile
primare trebuie să fie clare și simple, cu cât complicăm un lucru cu atât
mai mult nu-l mai înțelegem și nu-l mai trăim. Astfel cu cât complicăm
10______________________________________________________22

iubirea mai mult, ea nu va reprezenta decât ceva abstract și de


neînțeles.
Ca oameni care dorim să fim maturi, înțelepți, iubirea trebuie să
reprezinte ceva simplu, pur și ceva care putem atinge, trăi.
Iubirea între persoane nu e decât un schimb, un negoț, în care
ambii au de câștigat, iar un funcție de câștig putem spune ce iubire a
trăit. Iubirea pură, primară e cea care-ți înalță sufletul, căci sufletul
nostru e cel etern, cea ieftină e cea care-ți aduce profit material, iar
materia e efemeră. Trebuie așadar să împletim la latura noastră eternă,
sufletul, ceea ce este etern, iubirea. Filmele siropoase ne trasează idei
precum, trebuie ca soția, soțul să fie așa, frumoasă, înaltă dintr-o
familie înstărită, să facă aia, etc., dar lucrurile astea pălesc în fața
câștigului pe care iubirea pură îl aduce. Dacă gândim cu toții că dorim
de la persoana iubită ca să ne înalțe sufletul și luptăm pentru asta, am
câștigat fericirea și nu trăim aparențe precum materia.
Lăsând teoria și conceptele cu privire la iubire, care sunt bune și
adevărate, dar care ne sperie poate într-o înțelegere mai profundă cu
privire la acest lucru, doresc să vă spun un lucru, pe care mama mea,
care e genială, mi l-a spus, și anume: „ Fii cu persoana pe care s-o
meriți!” ce simplu și cât de adevărat. Putem lupta adesea pentru
anumite persoane pe care de fapt nu le merităm, bineînțeles meritul
poate fi în sus sau în jos. Doresc să întăresc acest lucru printr-un
exemplu pe care l-am întâlnit la două persoane, nu e relevant numele
lor, ci trăirea lor.
Este vorba de doi tineri, care și-au trăit tinerețea cu mulți ani în
urmă, o tinerețe simplă, în care nu au avut multe șanse de la viață,
povestea lor se desfășoară în regimul politic trecut. Acești doi tineri de
care doresc să vă povestesc s-au întâlnit, s-au iubit și s-au căsătorit.
Când au pășit ambii în acest pas, numit mariaj, la o vârstă destul de
tânără, erau la aceeași pregătire profesională, și anume la șapte clase,
asta dat fiind faptul că nu au avut parte de prea multe șanse de la viață.
Amândoi erau fericiți unii de alții și se iubeau. Au dat naștere la o fetiță,
și totul părea că va fi înspre fericirea lor. Cei doi s-au gândit ca unul
Fii cu persoana pe care o meriți______________________________23

dintre ei ar fi bine să facă studii mai departe, și astfel s-au decis ca soțul
să urmeze un liceu, căci pentru un bărbat era cam prost plasat să aibă
doar șapte clase. El a terminat liceul destul de bine, și a fost încurajat
să facă o facultate destul de bună la acea vreme. Avea să termine și
prima facultate, apoi și o altă facultate, dar distanța dintre cei doi
devenise tot mai mare, astfel încât să ajungă să se înțeleagă foarte rău.
Acest bărbat, care chiar dacă a fost susținut de femeia lui mult iubită ca
să ajungă să aibă două facultăți, ajunge s-o disprețuiască și s-o
desconsidere întrutotul. Prin studiile pe care le-a făcut n-a înțeles un
lucru, și anume că trebuie să apreciezi și să oferi meritele celor care te
susțin, și astfel au fost momente când o desconsidera pe ea față de alți
oameni, și dorea să transmită tuturor ce grozav a ajuns el, și ce om
important este acum, pe când soția lui este o proastă. Această doamnă
nu a fost, bineînțeles, o proastă ci doar o femeie cu o pregătire
profesională mai slabă, și totodată a fost femeia care l-a ajutat pe el să-
și termină studiile, dar pentru el n-a contat acest lucru, el acum aprecia
doar pe cei care aveau o diplomă în plus, nu o virtute. Chiar si faptul că
îi legau și un copil nu conta pentru el, și mai ales să-i aducă cuvinte și
fapte înjositoare la adresa ei.
Poate vă gândiți, împreună cu mine, cum s-a putut întâmpla ca cei
doi să fie așa de distanțați unii de alți, au pornit împreună pe același
drum, au fost fericiți împreună, ea s-a dedicat întrutotul lui, ca el să
ajungă un om important, iar el în locul aprecierilor îi oferă ei doar
dispreț, ce s-a întâmplat oare?
Doresc ca împreună să observăm câteva lucruri, posibile, care au
generat aceste probleme dintre cei doi. Acesta, din păcate nu este un
exemplu conturat de mine, ca să-mi întăresc o idee prezentată în
această carte, ci este o poveste reală, care o putem întâlni la mai mulți
din jurul nostru. Aceste persoane au trăit cu adevărat aceste lucruri.
Gândul meu nu este ca să-i judecăm, căci nu avem niciun drept, ci
intenția mea este să observăm un mare adevăr în contextul relațiilor de
prietenie, și anume: „Fii cu persoana pe care o meriți!”. Cu siguranță
multe astfel de exemple ar fi putut veni în ajutorul acestei idei, dar m-
10______________________________________________________24

am rezumat la acesta, deoarece, personal am fost foarte întristat când


am auzit povestea celor doi.
Primele două gânduri pe care vi le-am prezentat până acum, au
vorbit despre intențiile inimii noastre și despre setul de valori care ne
definesc. Odată ce definim puternic care sunt lucrurile valoroase din
viața noastră, iar inima noastră este curățită și ne oferă intenții bune,
putem spune că merităm anumite persoane, și asta în funcție de
lucrurile noastre de valoare și de ceea ce inima, care acum este curată,
ne dictează. Scopul în a avea valori reale în viață trebuie să culmineze
cu intenția de a avea un merit în aceasta. Meritul nu trebuie să fie unul
egoist, ci să fie cel care ne determină să fim cu persoana potrivită și să
apreciem persoana pentru care ne-am păstrat inima curată și am
înlăturat orice lucru fără valoare din viața noastră.
Odată ce ne trasăm clar care sunt lucrurile valoroase din noi,
trebuie să ne uităm la persoana pe care dorim s-o iubim și să începem
o relație, dacă este persoana care se încadrează în setul nostru de
valori. Cu toții suntem oameni deosebiți în ochii lui Dumnezeu, fiecare
dintre noi avem ceva deosebit specific nouă, cred că este foarte
înțelept să ne uităm la persoanele care sunt asemenea nouă, nici prea
sus, nici prea jos nouă. Dacă există diferențe mari între două persoane
care se căsătoresc, există o mare posibilitate ca fericirea dintre cei doi
să fie doar la început, apoi ambii să fie târâți într-o nefericire pe care n-
au dorit-o la început.
Dacă ne uităm la exemplul de la început, vedem, că în timp,
diferența dintre cei doi a fost una intelectuală, personal nu cred că e
intelectuală, pentru că inteligența nu e dată de o diplomă, ci de ceva
mai mult de atât, și eu cred cu tărie că, un om e cel mai bine catalogat
la sfârșitul vieții, prin ceea ce a făcut, dacă a fost sau nu o persoană
inteligentă, în fine am să merg mai departe, prin ceea ce acest bărbat a
exprimat, că el a fost mai inteligent decât ea, și de aceea a ajuns să nu
se mai înțeleagă cu ea.
Până să-l judecăm pe el, doresc ca împreună să ne gândim la câteva
aspecte pentru care el a acționat în această măsură. Cu siguranță, el la
Fii cu persoana pe care o meriți______________________________25

început, a fost bucuros de ceea ce soția lui lupta să-i ofere, în mod cert
o aprecia, însă, treptat, el fiind într-un cerc de prieteni de la muncă și
facultate pe care-i vedea superiori soției lui, a început să se simtă
stânjenit de ea, și chiar dacă ea i-a oferit devotamentul și sprijinul ei, o
vedea tot mai jos față de cei de lângă el. La începutul acestei stânjeneli
ignoră orice formă de a o desconsidera, dar după aceea ar dori, poate,
să vorbească cu ea și anumite progrese profesionale de care el are
parte dar o consideră că nu e-n stare ca ea să înțeleagă aceste lucruri,
și treptat, profesional are o viață, iar acasă are o altă viață și astfel
acționează pe două planuri. Poate la început nici nu observă că a creat
o discrepanță între ei, și crede că acționează în măsură, apoi
recunoaște diferența pe care a realizat-o, și va dori tot mai mult să fie
cel mai tare și puternic din mediul lui, dar vine acasă, se simte frustrat
crezând că soția lui nu este la nivelul lui, și încet…încet ajunge să uite că
ea a fost de fapt persona pentru care el are câteva diplome, și nu
numai că uită acest lucru, dar o și desconsideră, crezând că are dreptul
acesta asupra ei. Dar nimeni nu are niciun drept să desconsidere sau să
jignească pe cineva. El însă, se crede superior, astfel încât are dreptul
să facă orice lucru.
Putem spune că stadiul în care el a ajuns, să-și desconsidere soția, a
fost unul treptat, în care poate nici măcar nu și-a dat seama că a ajuns
să facă acest lucru. Totodată putem spune că acest lucru s-a petrecut
pentru simplu fapt că între ei a ajuns să fie o diferență, care treptat i-a
făcut pe cei doi să trăiască asemenea a doi dușmani.
Bineînțeles diferențele pot fi multe, nu doar cele intelectuale, ci pot
fi și cele materiale, spirituale, culturale, etc. Că sunt mici diferențe nu
este o problemă, problema e dată de momentul când apare o diferență
mare, care poate să creeze un mariaj lipsit de fericire.
Biblia ne învață să nu ne înjugăm la un jug nepotrivit, cred că acest
lucru se aplică foarte bine în acest caz. Dacă dorim să fim cu o persoană
care e diferită puternic de noi, pe orice plan posibil, acest lucru poate fi
un jug nepotrivit, care va avea ca o consecință nefericirea pe care n-o
dorim.
10______________________________________________________26

Poate veți zice că dacă e dragoste puternică între cei doi, orice
diferențe pot fi înlăturare, și așa este, o dragoste pură, reală, pe care
Dumnezeu a lăsat-o, poate să facă acest lucru, nu e nicio urmă de
îndoială în asta, însă nu trebuie să lăsăm niciun risc care poate să
producă distrugerea mariajului. Și cu siguranță Dumnezeu dorește să
iubim persoanele care să ne facă fericiți, nu cele care ne pot împinge
într-o mediocritate pe care n-o dorim. Se prea poate să încadrăm
anumite persoane ca fiind cele care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi,
și asta doar în virtutea că noi dorim acest lucru, și nu că într-adevăr El
le-a pregătit pentru noi. Faptul dacă El a pregătit sau nu o persoană
pentru noi, se vede în timp, prin fericirea ce-o trăim.
E clar că Dumnezeu nu vrea să ne înjugăm cu persoane care nici
măcar nu cred în El, sau cu persoane care sunt atât de bogate încât să
ne disprețuiască. Dumnezeu, Cel care a creat familia, dorește ca orice
familie să fie fericită și să trăiască cele mai frumoase lucruri, însă
pentru aceasta noi trebuie să avem puterea de a alege ce e bine și ce e
rău, ceea ce este pentru noi, și ceea ce nu este pentru noi, adică să
avem puterea să știm cu ce persoane merităm să împărțim viața.
Dumnezeu ne-a creat pe toți minunați și diferiți în felul nostru, și tot
pentru noi Dumnezeu a creat o persoană pe care s-o merităm, însă
dacă tindem după persoane ce sunt diferite de ceea ce suntem, acest
lucru poate să ne facă, asemenea exemplului dat, nefericiți.
Ideea mariajului este ca cei doi să se contopească, să devină una,
dar dacă sunt diferențe majore între cei doi contopirea nu poate fi
puternică, așa cum Dumnezeu o cere. Nu lăsa să existe vreo diferență
care să stea în calea contopirii cu persoana pe care Dumnezeu a
pregătit-o pentru tine.
Dacă scopul vieții tale e să ai o carieră bună, să ai o activitate
profesională de excepție, caută o persoană cu care să poți merge
împreună pe acest drum. Dacă scopul este însă să devii un mare om a
lui Dumnezeu, care să-I facă lucrarea pe deplin, atunci, la fel, caută
persoana care să-ți dea avânt pe acest drum. Dacă există diferențe pe
care le accepți la început, acestea te pot face, ca treptat, să devii, ca în
Fii cu persoana pe care o meriți______________________________27

exemplul dat, un om care a avut un comportament monstruos, chiar cu


persoana care l-a sprijinit.
O altă provocare pe care ți-o ridic ție, drag cititor, pentru care am
scris în mod special aceste cuvinte, este să cauți o persoană pe care s-o
meriți și cu care poți împărtăși cu ea o viață cu cele mai frumoase
binecuvântări și fericiri.
Pentru aceasta cred că e nevoie să-ți definești clar ce vrei de la
viață, și să te gândești sincer dacă persoana cu care intenționezi să te
căsătorești te va sprijini sau nu. Sfatul meu este, stai deoparte de
oricine care este diferit în multe aspecte de tine, căci viața nu este ca
un simplu film, în care bestia întâlnește frumoasa și se transformă într-
un prinț. Viața e reală, și întrece orice așteptare, iar pentru simplu fapt
ca noi trăim o anumită poveste, nu suntem scutiți ca ea să fie una
tristă, astfel trebuie să fim prudenți în tot ceea ce alegem.
La început am afirmat, că dragostea pură este cea care-ți înalță
sufletul, vă puteți gândi ce legătură este între a fi atent la ce persoană
alegem să ne împărțim viața, cu acest lucru, înălțarea sufletului?
Înălțarea sufletului nu se face prin împlinirea în carieră, sau alte lucruri
similare, și sunt de acord cu voi. Dar trebuie să înțelegem că într-un
mariaj fericit trebuie dat la o parte orice lucru care poate produce o
separare, orice fisură. Prin acest exemplu concret am dorit doar să
vedem cum o mică diferență dintre cei doi poate crea separarea.
Diferența poate în plan spiritual, intelectual, etc., și vreau să privim
dincolo de exemplu, și să ne gândim, oare cu persoana pe care o iubesc
mă pot contopi deplin, poate îmbrățișa cu ea orice trăire, orice lucru
din viața mea, sau sunt diferențe, sunt lucruri cu care trebuie să stau
deoparte de ea, el? Dacă sunt, cu siguranță voi fi târât într-un mariaj
mediocru în care doar supraviețuiesc și în care nu mă bucur de
supraviețuire.
Odată ce înțelegem acest lucru, vă doresc un lucru deosebit,
asemenea acestei idei, și anume, să fiți cu persoana potrivită la
momentul potrivit, iar contopirea dintre voi să producă înălțarea
sufletului și fericirea deplină.
Ai nevoie de sprijin.

„Domnul Dumnezeu a zis: ‚Nu este bine ca omul să fie singur;


am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.’”
Geneza 2.18

Doresc să vă spun un secret, și anume, că prin această carte pe care


ți-am oferit-o am avut un interes, și anume să-ți fac o sete pentru a
putea îndrăzni să visezi la un mariaj fericit plin de o iubire pură, așa
cum Dumnezeu l-a lăsat pentru tine. Îndrăznește să visezi la o relație
pură, gândește-te că poți trăi ceva deosebit față de restul lumii, dar mai
ales gândește-te că meriți o viață fericită, meriți ceva mai bun.
Nu demult, am trecut printr-o încercare destul de mare, în care
tatăl meu, împreună cu sora și cumnatul meu au plecat din țară, pentru
a merge la muncă în străinătate, iar iubiții mei nepoți au fost aduși în
grija mamei și a mele. Am fost bucuros că pot să stau cu ei, dar la scurt
timp după ce ei au plecat, mama mea s-a îmbolnăvit foarte grav, și a
stat, în acea perioadă, mai mult în spital, trebuind să fie și operată. Îmi
amintesc că atunci și lucram și trebuia să am grijă și de nepoțeii mei.
Nu doresc să scot în evidență faptul că mi-a fost greu, deoarece
Dumnezeu mi-a trimis persoane lângă mine care să-mi fie un sprijin
real și încercarea mi-a fost mult mai ușoară, ceea ce mi-a fost însă mai
greu a fost boala mamei mele, care mi-a oferit multă întristare, dar
glorie Cerului, că El a ajutat-o, iar acum este mult mai bine.
Când treceam prin astfel de momente m-am gândit la un lucru, și
anume, când vom fi într-un mariaj noi vom avea nevoie de un sprijin
pentru momentele grele. Poate tinerii își fac un jurământ că vor fi la
bine și la rău, însă nu sunt conștienți de momentele grele care vor veni.
În anumite greutăți ale vieții nu ai nevoie de romantism, de glume
bune, sau de o poezie scrisă, ci ai nevoie de un sprijin, de un ajutor
potrivit.
Ai nevoie de sprijin________________________________________29

E înțelept când dorim să intrăm într-o relație de prietenie cu cineva


să ne uităm la acea persoană, și să vedem dacă ne poate oferi sau nu
sprijinul de care avem nevoie. Sunt frumoase clipele romantice, florile
primite sau oferite, însă ele nu pot echivala sprijinul de care avem
nevoie. Astfel trebuie să privim practic la persoana cu care dorim să ne
căsătorim, și anume, este ea/el persoana care-mi va fi de un real folos?
Vor veni dragii mei, nopți nedormite în care ea schimbă scutecele,
el se gândește cum să mai facă un ban pentru familie, vor veni zile în
care soția, sau soțul va fi în spital, poate grav bolnav, sau poate copiii
vor trece prin tot felul de boli, poate unele grave, care te vor consuma
până la maxim. În aceste momente grele îți dai seama că ai nevoie de
devotamentul jumătății tale, ai nevoie de ajutorul jumătății tale,
momente în care romantismul nu te mai ajută la nimic, clipe în care
faptul că jumătatea ta este „cool” nu vor reprezenta decât un mare
nimic, dacă nu ai sprijinul și înțelegerea jumătății. Pot fi de asemenea
momente în care veți trece prin tot felul de eșecuri, poate pierderea
unui loc de muncă, sau o greșeală pe care o facem, ce sprijin avem în
acele momente de la persoana pe care am luat-o pentru o viață
întreagă? Ne va ajuta sau va pune bețe-n roate?
Esența acestui acestor cuvinte este ca noi să ne gândim când ne
vom alege parterul de viața, ce fel de om este, este o persoana care mi-
ar fi un sprijin, o binecuvântare? Căci în momentele grele de astfel de
lucruri ai nevoie. Când ți-e greu nu-ți mai arde de tot felul de romanțe,
de frenezii ale vieții, ci doar de un sprijin, de un umăr pe care să pui
capul și să primești ajutor și mângâiere.
Este un risc foarte mare la noi tinerii în a ne alegem jumătatea vieții
noastre, și anume să alegem lucruri greșite, dar viața e plină de o
ironie, și anume acele lucruri vor păli în fața încercărilor. Ca să trăiești
fericit lângă o persoană nu ai nevoie de frumusețea ei, de glumele ei
bune, de ... ci de sprijin, ca împreună să duceți jugul vieții, căci în doi e
mai ușor și mai frumos.
Nu vreau să mă înțelegeți greșit, astfel încât să credeți că doresc să
spun că e greșit să-ți dorești o persoană anume, ci ceea ce vreau să
10______________________________________________________30

spun, e că dincolo de glume, de cât de „cool” este acea persoană (căci


vor veni clipe grele în viață, clipe când ai nevoie de altceva), cine îți va
acoperi nevoile tale? Dacă nu jumătatea ta, cine va face acest lucru?
Dacă nu ea tu vei începe să te refugiezi în alte persoane care te vor
ajuta în acele momente grele, iar mariajul va deveni unul mediocru în
care fericirea e un cuvânt străin.
Vă doresc la toți să nu aveți parte de încercări în viață, dar asta e
viața, vor veni clipe grele, momente în care crezi că nu mai ai nicio
scăpare, pe cine vei avea în acele clipe?
Vă provoc când vă alegeți un partener de viață să vă uitați cum este
el/ea în familia lui/ei, ce reprezintă pentru ea fericirea, este ea/el
cea/cel care ar lupta să-mi ofere mie fericire, poate și la faptul câte
relații a mai avut până la mine. Este el/ea unul cu care bârfesc întruna,
fac tot felul de lucruri urâte?
În momentele grele nu contează nici că spune rugăciuni frumoase,
nici că face predici frumoase, sau are o voce deosebită, nici că are o
frumusețe neîntâlnită, nici că are bani, nici câte glume zice pe minut,
nici măcar câte sfaturi extraordinare dă, nici câte diplome are, nici IQ-
ul, nimic din toate astea, ci altele, îți dai seama în clipele de lacrimă din
viață, că ai nevoie de altceva, și începi să te întorci la lucruri mai simple,
și anume este o persoană dedicată, devotată în lupta pentru a trăi
fericirea?
Nu uitați că-n clipele grele, de răscruce din viață vei avea persoana
pe care ai ales-o, va fi acea alegere una bună, spre folosul tău, sau vei fi
dezamăgit?
De curând am citit povestea unor doi tineri care în tinerețe s-au
iubit cu o surescitare maximă, sentimentele lor erau până la cer și
înapoi, dar părinții ei au fost puternic împotriva iubirii celor doi, astfel îi
desparte, nu intru în detalii, dar este o poveste reală, ea este
sfărâmată, îl iubise pe el sincer și din toată inima, și el a fost răpus, dar
anii au trecut iar părinții ei i-au găsit un soț, așa era în cultura ei, un soț
pe care nu l-a mai întâlnit niciodată, și pe care nu avea cum să-l
iubească. Dar ea își dă seama de un lucru, acel soț, era un om devotat,
Ai nevoie de sprijin_______________________________________ _31

care nu spunea când mâncarea nu avea sare, iar ai greșit-o, ci spunea


mulțumesc și pentru ea nesărată, care dacă era o problemă spunea
doar e vina mea, din nou am greșit, dacă o vedea pe ea tristă că ea a
greșit era răpus că nu putea face mai multe pentru ea. Ca urmare a
acestui caracter, ea se îndrăgostește treptat, după cum spunea, cu
cunoașterea lui, până într-acolo când spune că al ei caracter s-a
amestecat cu caracterul lui, viața ei s-a contopit cu a lui. A trăit la
început o dragoste plină de emoții, de clișee, dar a fost căsătorită apoi
cu un om care nici măcar nu-l văzuse, dar cu care a trăit fericirea. Vă
provoc să gândim împreună, ce a fost pentru ea mai important, o iubire
pasională, nebună, sau un partener simplu, care a oferit totul pentru
fericirea ei? Chiar ea se întreba și-și dădea răspunsul, aș fi putut fi
fericită cu o astfel de dragoste cu el, sau până la urmă de soțul meu am
avut nevoie! De ce lucruri vom avea nevoie la bătrânețe, de cele pline
de efervescență dar lipsite de substanță, sau dintr-acelea stabile și
pline de fericire? Din nou vă provoc să avem discernământ, să alegem
pe termen lung, ca astfel să trăim fericirea.
Totodată dacă noi avem pretenția să găsim o astfel de persoană,
suntem noi gata să oferim ceea ce căutăm? Dacă dorim devotament în
mariaj, suntem noi gata să-l oferim? E ușor să ne gândim în dreptul
unei singure persoane, dacă este ea sau nu într-un anumit mod, dar e
mai greu să ne gândim în dreptul nostru, dacă suntem noi gata să
luptăm pentru a fi sprijinul necesar pentru persoana iubită sau nu.
Până să ajungem să dorim să fim cu o persoană care să ne fie un
sprijin, o binecuvântare, trebuie să ne gândim cum suntem noi, suntem
oare noi gata să sărim în ajutor la nevoie, sau doar cerem ajutorul?
Ajutorul oferit într-o căsnicie trebuie să fie mutual, nu poate doar unul
să ofere și celalalt doar să primească, cei care alcătuiesc un mariaj
trebuie să fie înainte de toate prieteni, să fie persoane care să lupte
pentru ca persoana iubită să aibă tot ceea ce-i trebuie pentru a spune
că este fericită.
Oare este o dragoste mai mare decât aceea în care amândoi sunt
dedicați fericirii celuilalt? Poate exista o fericire mai mare decât aceea
10______________________________________________________32

în care fericirea celui care iubește e dată doar de fericirea celui pe care
iubește? Dacă înțelegem acest lucru înțelegem de fapt un lucru de
viață, care ne ajută să trăim fericirea.
Iubirea trebuie privită nu ca un simplu sentiment ce-ți oferă o
anumite frenezie, ci trebuie înțeleasă ca aceea care te face să vezi din
persoana iubită, persoana pentru care ți-ai da viața doar ca ea să zică
un lucru simplu, și anume: „sunt o persoană fericită!”
Iubirea nu trebuie să fie egoistă, să te gândești doar la tine, ci
iubirea e cea care te face să vezi fericirea prin ochii persoanei pe care o
iubești. Prin intermediul iubirii trebuie să oferim nu cuvinte, ci fapte,
lucruri ce pot fi un sprijin potrivit pentru persoana iubită.
Lupta în iubire trebuie să fie dată prin a oferi cele mai deosebite și
frumoase lucruri astfel în cât persoana pe care noi zicem c-o iubim să
se simtă cea mai importantă din viața noastră. Aceasta este romanța
cea mai mare, simple cuvinte sau gesturi pălesc în fața unei vieți în care
te oferi întrutotul pentru fericirea celei iubite.
Trebuie să apreciem mai degrabă oameni care sunt dispuși în a se
dărui, în detrimentul celor care par mai deosebiți dar nu cunosc
noțiunea de oferire, ci doar de a primi. Cred că e mai înțelept să ne
simțim atrași de cei care oferă loialitatea pentru a fi fericit, decât cei
care ne oferă doar glume, sau care nu pot oferi ceea ce avem nevoie în
momentele grele, și anume sprijin și devotament. Cu siguranță nu sunt
mulți cei care doresc să lupte pentru fericirea altora, dar odată ce noi
dorim să ne dăruim celor pe care-i iubim pe deplin, atunci vom știi să-i
vedem pe aceștia.
Balanța.

Greutăţile diferite şi măsurile diferite


sunt ambele o urâciune înaintea DOMNULUI.
Proverbe 20.9

Îmi amintesc de un sfat pe care mama mea la dat uneia dintre


surorile mele când a fost în fața pasului important al vieții, și anume
căsătoria. Când l-am auzit mi s-a părut puțin ciudat și că ar fi greu de
făcut real 100%, dar după câțiva ani, sora mea mi-a reamintit de sfatul
pe care mama mea i l-a dat și astfel, odată cu trecerea timpului mi-am
dat seama cât este de util, și astfel doresc să vi-l împărtășesc și vouă.
Când sora mea era entuziasmată că a început o relație de prietenie,
cu actualul soț al ei, mama mea i-a zis, fă o listă în care să analizezi
fiecare lucru de la acest băiat, și trece pe acea listă toate aspectele lui
bune dar si pe acelea rele. Fii sinceră când faci acea listă, nu încerca să
treci peste unele rele ca le favorizezi pe cele bune, trece pe o hârtie așa
cum e acea persoană cu bune și rele. Și dacă această listă prezintă mai
multe bune decât rele, atunci te poate face fericită, în caz contrar, nu.
Este un exercițiu bun în ați cunoaște jumătatea, nu?
Problema este că putem considera dragostea ca fiind ceva pasional,
ceva frenetic în care nu ai nevoie de cunoaștere, dar dacă scopul
nostru, într-o relație este și mariajul, atunci cunoașterea persoanei este
obligatorie. Dacă dorim însă ca relația să fie doar o distracție, doar ceva
trecător, cunoașterea nu e necesară, dar roadele sunt pe măsură.
Probabil că putem neglija a cunoaște o persoană, cu precădere într-
o relație, de frica a ceea ce putem descoperi în acea persoană, pentru
că dacă știm că acea persoană ascunde un suflet cald și plăcut pentru
noi, cunoașterea reprezintă o plăcere și o bucurie în a descoperi lucruri
noi și frumoase. Dar dacă suntem cu inima strânsă în ce am putea găsi
în persoana iubită vom neglija orice formă de cunoaștere.
10______________________________________________________34

Pentru că titlul acestui sfat este balanța, și anume o balanță în care


să cântărim plusurile și minusurile persoanei cu care dorim să ne unim
destinul, doresc să continui pe ideea de a ne cunoaște jumătatea.
Când ne gândim la a cunoaște o persoană ne putem gândim să
petrecem cât mai mult timp cu ea, să vorbim, să mergem în stânga și-n
dreapta cu ea și treptat să ne cunoaștem, ceea ce în linii mari nu este
deloc greșit, ci e bine. Doar că se prea poate să se întâmple ca prin asta
să fie o cunoaștere superficială, iar când începem un mariaj cu acea
persoană să ne întrebăm, de ce acum este diferită, pe când înainte era
cu totul altă persoană, ne-am așteptat la altceva, și acum este cu totul
și cu totul altă persoană. Riscul la această abordare este că prin aceste
forme de comunicare, persoana iubită ne poate prezenta ceea ce noi
dorim să ne prezinte, sau poate chiar are energia și dorința să se
schimbe și să fie ceea ce se prezintă a fi, fără să aibă nicio intenție rea,
dar timpul trece și-și risipește această dorință de a se schimba și
rămâne ceea ce a fost, și de fapt ea nu este o altă persoană precum
credem, ci este exact ea, doar că înainte a fost o altă persoană.
Vă puteți întreba, după cum este normal, cum putem cunoaște
atunci o persoană, dacă nu vorbind, petrecând timp cu ea? Răspunsul
însă vine odată cu scopul cunoașterii, și anume de dorim să știm cine
este exact persoana pe care dorim s-o numim jumătatea noastră, iar
dacă dorim să știm transparent ce fel de persoană este, atunci trebuie
să vedem cum este ea în orice latură a vieții, nu doar cu mine, când
petrec timp cu ea. Astfel pentru a cunoaște o persoană, timpul
petrecut cu ea nu este suficient, am nevoie să știu cum este ea acasă,
cum este cu părinții ei, cu frații, cu prietenii și de ce nu, cu colegii ei, cu
alte cuvinte, pot cunoaște o persoană prin ceea ce este în viața de zi cu
zi, căci așa cum este în familie va fi și cu mine.
Putem astfel ca în procesul de a cunoaște o persoană să tindem
doar să petrecem timp cu ea, poate doar tot timpul, să ieșim bucuroși
pe ușa casei întâlnindu-ne cu ea, și să petrecem ore bune pe zi crezând
că o cunoaștem mai bine, dar poate prin această formă de a cunoaște,
ne dăm seama, mai târziu ce e drept, că n-am cunoscut nici măcar o
Balanța__________________________________________________35

frântură din această persoană. Și sunt astfel cupluri, care după zeci de
ani de căsnicie, spun: „Am stat o viață întreagă cu un străin, credeam la
început că este o anume persoană, dar m-am înșelat, mi-am dat seama
că am pierdut o viață întreagă, plină de nefericire, crezând că este
persoana care s-a prezentat la început. De condamnat nu este
neapărat persoana care ne-a înșelat așteptările, ci noi, care am fost
orbiți și care am văzut doar ceea ce am dorit în acea persoană, și asta
poate și că acea persoană se prea poate să fi avut intenția să se
schimbe, dar în cele din urmă nu a avut puterea. Și sfatul meu este să
nu acceptăm o căsnicie în care să sperăm că persoana iubită se va
schimba, căci așa cum este acum așa va fi și după mariaj, și poate, după
cum și multe cazuri confirmă, va fi chiar mai rea, mai plină de trăiri
neașteptate.
Din păcate multe persoane înțeleg prin izolare de ceilalți o
cunoaștere profundă în ceea ce este persoana iubită, și anume, dacă
stau doar cu ea, și nu mă mai interesează de x și de y, voi avea o
cunoaștere intimă în ceea ce este persoana, numită și jumătatea mea,
dar eu vreau să vă contrazic și să zic că cunoașterea profundă înseamnă
a merge la persoana iubită acasă și să vedem cum este familia ei, să
petrecem timp cu frații, cu colegii ei și să vedem cum este în fiecare zi,
alături și de ceilalți. Putem pierde ceva prin acest tip de cunoaștere? Eu
cred că nicidecum, căci dacă ea, persoana, este întrutotul așa cum am
vrea, acest tip de cunoaștere poate întări acest lucru, iar dacă nu, vom
ști că trebuie să ne ferim de ea, știind că nu este pentru noi, și astfel
avem din nou de câștigat, căci nu ne vom petrece viața cu o persoană
care ne va dezamăgi. Deci fie că prin cunoașterea ei se va dovedi că
este o persoană așa cum ne-am dori, fie că se dovedește opusul, iar
prin asta ne putem salva de un mariaj mediocru, noi avem de câștigat.
Acest lucru mă trimite cu gândul că persoanele care doresc să cunoască
persoana iubită, dar le este teamă de lucrurile neașteptate pe care ar
putea să le găsească, nu vor folosi o cunoaștere reală, profundă, ci doar
una de suprafață, pentru că le e teamă să nu fie dezamăgite. Doar că
viața, odată cu timpul, ne arată oricum cine este persoana cu care
10______________________________________________________36

ne vom uni destinele, și astfel, dacă vom cunoaște așa cum este ea mai
devreme sau mai târziu, de ce să nu fim persoane istețe și să profităm
de o cunoaștere reală la timp?
Probabil că sunt mai multe aspecte pentru care unii închid ochii în a
cunoaște o persoană, și asta pe lângă teama de a găsi în ea ceva
dezamăgitor, aspecte de care am putea vorbi mult, doresc însă să
amintesc doar unul, și anume lipsa de încrederii de sine. Probabil că
multe persoane, de teamă că nu au o valoare, se gândesc, că oricum nu
vor mai avea șansa să înceapă o nouă relație, și astfel acceptă orice,
chiar și nefericirea. Vreau să vă spun că acest lucru e un mare
neadevăr! Nu trebuie să vi se pară o teorie că Dumnezeu ne-a creat să
fim fericiți, nu trebuie să vi se pară o poveste ideea că El a creat o
persoană potrivită pentru oricine, trebuie să credem și să acționăm
conform a ceea ce credem. Prin simplul fapt că nu credem promisiunile
lui Dumnezeu, nu le vom trăi!
Doresc mai departe să dau un sfat practic, când ai în gând o
persoana cu care ai planuri mari, înainte de a te arunca în tot felul de
promisiuni față de ea, ia o hârtie și mergi la ea acasă, și notează ce-ți
place ce vezi și ce nu, mergi și în cercul ei de prieteni, și la fel notează
ce-ți place și ce nu, mergi printre colegii ei și vezi cum este cu ei, și
trece totul. Iar când faci această listă fii ca un critic adevărat, nu ca un
îndrăgostit care vrea doar să-și confirme anumite așteptări, fă listă
sincer și transparent, că nu ai nimic de pierdut în a cunoaște exact
persoana iubită. După ce faci această listă, creează-ți o balanță în care
să pui într-un tal aspectele pozitive iar în celălalt cele rele, și cere
putere de la Dumnezeu ca să vezi lucrurile transparent și dă un răspuns
sincer, care tal e mai greu? Dacă scopul tău e să ai un mariaj fericit, iar
balanța înclină spre cele rele, atunci fugi de acea persoană, căci ea, mai
mult ca sigur și după cum e de așteptat nu-ți va aduce fericirea, dacă
balanță dă un rezultat bun, atunci se poate ca ea să fie persoana pe
care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine, dar și așa, să aștepți și
Balanța__________________________________________________37

acceptul lui Dumnezeu, nu lasă doar ca o balanță să-ți întemeieze


căsnicia.
Prin acest sfat nu doresc decât să vă determin să analizați
îndeaproape persoana cu care veți păși într-un mariaj, dar o analiză a
faptelor așa cum sunt ele, în care să nu fie nicio disimulare ca astfel
mariajul să reprezinte un succes și nu un dezastru. Tot în cadrul analizei
persoanei, cred că e bine ca să ținem cont de aprecierile celor dragi, și
aici nu mă refer să ții cont de ce spune oricine orice, ci e bine să avem
mentori cu care ne putem sfătui, căci e cred cu tărie că Dumnezeu
vorbește prin astfel de oameni. Îmi permit să spun asta, pentru că de
obicei, oamenii din exterior văd lucrurile mai clar, noi putem fi tentați
să vedem numai lucrurile bune în persoana pe care o iubim, pe când
cineva din exterior care nu are niciun sentiment poate vedea lucrurile
mai clar, și astfel să ne împărtășească și nouă acestea, ca astfel să
cunoaștem cât mai bine persoana iubită. De asemenea cred că această
analiză ar fi bine făcută la începutul relației, căci odată cu trecerea
timpului există riscul să recunoaștem tot mai greu anumite trăsături,
trăsături ce pot fi în detrimentul nostru.
Dacă până acum am vorbit despre a analiza persoana pe care o
iubim și cu care dorim să facem un pas foarte important în viață, pe
mai departe doresc să privim la un alt aspect, și anume, noi să fim
transparenți. Dacă ne așteptăm ca o persoană să fie transparentă cu
noi, ca astfel s-o cunoaștem cât mai bine, atunci și noi trebuie să facem
același lucru, și astfel să fim aceiași oameni, care suntem acasă, la
biserică, cu prietenii și colegii noștri și cu persoana iubită.
Ca acest lucru să fie posibil, eu cred că e bine să ne gândim dacă
putem fi așa cum suntem, să fim noi înșine, în prezența persoanei cu
care intenționăm să începem o relație, și astfel să nu trebuiască să fim
altcineva de dragul acelei persoane, iar acea persoană să aibă nevoie
de iubirea noastră și să se bucure deplin, nu pentru ceea ce avem sau
facem, ci pentru ceea ce suntem întrutotul. Se poate ca noi, datorită
poate a pasiunii pentru acea persoană să dorim să facem orice, chiar să
dăruim luna de pe cer, și astfel ne punem în gând să ne schimbăm de
10______________________________________________________38

dragul ei, să facem orice lucru doar pentru a păstra o relație, dar, după
cum cele mai multe cazuri a arătat lucrul acesta, în timp nu vom mai
avea acea pasiune plină de frenezie, ci vom fi obosiți să ne afișăm o
mască, și vom dori ca ea, persoana iubită, să se bucure de noi, de ceea
ce suntem cu adevărat.
Cred cu tărie că avem nevoie de persoane care se vor bucura ca-n
fiecare dimineață să se trezească lângă noi, și să fie o onoare să facă
ceva pentru noi, și asta nu pentru voluptatea noastră, ci pentru ceea ce
suntem noi, și când suntem supărați, fericiți, încrezători sau îngrijorați.
Dragostea, care este pură prin definiția ei, se demonstrează și prin
acest aspect, să te bucuri deplin și să ai nevoie de persoana iubită așa
cum este ea, iar dacă e-n tine ceva ce ar putea s-o facă nefericită,
transformarea trebuie să reprezinte o onoare, că o poți face fericită.
Dragostea poate fi înțeleasă greșit, și anume, un simplu sentiment, sau
o bătaie puternică în piept ce te face să tremuri, pentru care ești dispus
să faci orice, doar că, atunci când acest sentiment va dispărea, ceea ce
este foarte probabil, nu vom mai avea motivația să facem orice, nici
măcar schimbarea de dragul persoanei pe care am crezut c-o iubim.
Când vom înțelege să privim în persoana iubită ceea ce este ea cu
adevărat și că e bine să căutăm persoane cu care să fim noi înșine, și să
nu ne fie rușine de ceea ce suntem noi, vom înțelege un mare lucru ce
ne poate ajuta în a trăi un mariaj fericit și să avem astfel fericirea pe
care o merităm.
Dumnezeu să ne ajute să putem observa persoana iubită așa cum
este ea și s-o găsim pe cea care El a pregătit-o pentru noi, adică pe cea
care să aibă nevoie de noi așa cum suntem, și pentru care să fie o
bucurie să fie cu noi.
Nu ai dreptul să te joci cu sentimentele nimănui.

Tot astfel, îndeamnă-i şi pe cei tineri


să fie cu stăpânire de sine.
Tit 2.6

Se poate ca acest gând pe care-l prezint acum să pară unul în care


nu dorim deloc să ne reflectăm, și mă rog lui Dumnezeu ca nimeni care-
mi citește aceste gânduri să nu fie o persoană care să se joace cu
sentimentele cuiva. Și este ceva de condamnat cineva care își bate joc
de sentimentele cuiva, dar, te rog, permite-mi să-ți prezint anumite
lucruri care să ne dea de gândit ca nu cumva vreodată să ne jucăm, să
desconsiderăm trăirile și sentimentele cuiva, căci nu avem niciun drept
să face aceste lucruri. Bineînțeles, de cele mai multe ori se poate să
rănim sentimentele cuiva fără ca măcar să ne dăm seama de asta,
trebuie așadar să fim foarte atenți ca nu cumva să facem cuiva un lucru
care nouă nu ne place, și anume, să-l rănim. Din păcate aceste răni sunt
adesea cele mai profunde, sunt cele care ne dor cel mai tare, și de ce să
facem pe cineva să fie întristat sau să sufere, pe când putem evita orice
formă de a răni pe cineva?
Cu toții suntem oameni și adesea ne simțim bine să știm că cineva
se gândește la noi, ne simțim frumoși, deștepți etc. în astfel de
momente, cu cât mai multe persoane se gândesc la noi, se îndrăgostesc
de noi, parcă inima ne crește și ne simțim apreciați. Există această
latură în noi, să știm că cineva ne iubește și că ne apreciază așa cum
suntem.
Dacă până acum v-am dat diferite exemple cu anumiți oameni, în
cele ce urmează eu sunt protagonistul unei triste amintiri, de care-mi
pare rău, și pentru care sper că mi-am primit răsplata.
Îmi amintesc, eram încă în liceu, eram la sfârșitul lui de fapt, și era
o fata cu care mai vorbeam din când în când de la o anumită
conferință. Delia mi-a spus, Alex, la această fată cred că-i place de tine,
10______________________________________________________40

ai grijă. La auzul acestor cuvinte mi s-a făcut inima mare cât tot
Universul, adică e cineva care se gândește și mă vede frumos, deștept?
Wow… ce lucru tare, dar eu nici nu mă gândeam la ea ca la o fată la
care să încep o relație de prietenie, ceva serios. Îmi amintesc că am
apelat la ea la a mă ajuta la o materie pentru bac, pot spune că m-a
ajutat foarte bine, e o fată frumoasă, deșteaptă și virtuoasă, dar pe
care eu n-o iubeam, o apreciam, doar atât, mă gândeam voi fi distant,
nu mă voi apropia cât nu trebuie de ea, și așa am făcut, dar era o parte
din mine care mă făcea să mă simt bine, că o fată mă iubește, dacă
vreți era ca un mic trofeu de-al meu, trofeu pe care l-am câștigat
pentru ceea ce sunt, dar era o parte care-mi spunea, nu e corect ce
faci, tu nu simți nimic pentru ea, nu te juca cu ea. Lunile au trecut, și
bineînțeles partea bună a câștigat, dar a fost un pic cam târziu, după ce
am preferat să fiu rece, ea mi-a replicat simplu, de ce n-am fost așa de
la început? Nu i-am dat niciodată de înțeles ceva direct că am vreo
intenție, dar când iubești o persoană, consideri o declarație și o privire
în ochii ei, dacă iubești doar un salut poate însemna un te iubesc. Mi-a
părut rău și mi-am dat seama că m-am jucat cu sentimentele cuiva și
asta fără să vreau, trebuia sa fiu distant de la început și să nu dau de
înțeles nimic. Au trecut vreo doi ani, și Delia a vorbit întâmplător
despre asta, ea i-a spus că încă se mai gândește la mine, atunci mi-am
dat seama cât de mult am greșit, dintr-un prostie de-a mea. Nu pot
spune întrutotul că a fost o mândrie de-a mea, că ea se gândea la mine,
mă gândeam că ce e așa rău dacă apelez la ea cu x lucru, dacă fac y
lucru, etc., dar am realizat că dacă o persoană are numite sentimente
față de mine și eu îi întăresc acele sentimente, poate cu un gest banal
pentru mine, dar imens pentru ea, mă joc cu sentimentele acelei
persoane dacă nu am nicio intenție pentru a începe o relație de
prietenie. Și cine sunt eu să-mi bat joc de sentimentele, de trăirile
cuiva? Cred că sunteți primii la care le spun aceste lucruri, și-mi pare
rău de ce s-a întâmplat, m-am pocăit de asta, iar fata a terminat o
facultate bunicică, și din câte am înțeles are deja un logodnic, mă bucur
Nu ai dreptul să te joci cu sentimentele nimănui ________________41

că lucruri s-ar schimbat pentru ea, dar eu unu nu mai vreau să fac așa
ceva niciodată!
Eu, tu, noi, n-avem voie să ne jucăm cu nimeni. Pe scurt, dacă știm,
auzim sau bănuim că la cineva îi place de noi iar noi n-avem nicio
intenție de-a începe ceva serios, să fim distanți, să nu dăm nimic de
presupus, nicio mică speranță. dacă nu vom face acest lucru, putem să
călcăm în picioare sentimentele cuiva, și astfel să facem niște lucruri
greșite pe care nu am vrea să le facem.
Cu siguranță se poate întâmpla ca cineva, să se îndrăgostească de
noi simplu, fără ca noi să fi făcut ceva, dar dacă nu avem nicio intenție,
ca fiind creștini, e bine să fim distanți și să dăm de la înțeles de la
început că nu avem nicio intenție. N-avem dreptul să ne batem joc de
nimeni, Dumnezeu e-n măsură să pedepsească pe cineva, dacă e cazul,
noi însă n-avem voie, niciun drept să jignim pe cineva, căci dragii mei,
cum ar fi ca noi să fim victimele, în care să iubim, iar persoana pe care
o iubim să-și bată joc de noi? Ar fi foarte greu, un lucru care să te doară
mai tare nu cred că există! Totodată dacă cineva ne iubește și noi nu,
nu e frumos să ne dăm mari cu asta, vai că pe mine 100 de persoane
mă iubesc, stai să-ți fac o listă cu x, y, z, etc., a celor care sunt morți
după mine, să avem ca un mare trofeu a cât de grozavi suntem, nu e
corect, și nu avem niciun drept, să țineți minte, și să nu ne batem joc
de nimeni! N-ar trebui să discutăm cu nimeni de câte persoane ne-au
iubit, și etc., ci ar trebui să ne fie rușine că poate am făcut să sufere pe
atâtea/ atâția. Acest lucru eu l-am învățat și l-am trăit, pe mine m-a
durut, când acea fată, după câțiva ani încă se mai gândea la mine, și
asta din cauza mea, ea era tristă, plină de neîncredere când mă vedea,
a fost un lucru urât pe care l-am făcut, îmi pare rău de el, Doamne
iartă-mă!
Ce este dureros este că sunt persoane care iubesc să fie iubite și
care nu dau nicio valoare pe cei care le oferă iubirea, iar fericirea lor e
dată de gândul că cineva îi iubește. Cu alte cuvinte sunt bucuroase că le
este dată iubirea, dar aceste persoane nu sunt bucuroase de persoana
care oferă iubirea. E trist când vedem anumite persoane care sunt care
10______________________________________________________42

niște pisicuțe ce-și ascut ghearele pe sufletul altor persoane. Poate


gestul acesta e printre cele mai brutale care pot fi întâlnite la o
persoană, cred că nu doare așa tare când cineva îți aduce o ofensă,
decât faptul că cineva își bat joc efectiv de ceea ce simți și iubești.
Adesea un om care iubește nu oferă doar un simplu sentiment, ci
se leagă de persoana iubită, ajunge ca acea iubire să facă parte din
viața lui, astfel dacă acea trăire îi este călcată în picioare e ca și cum ai
tăia o bucată din trupul ei, durerea e chiar mai mare decât amputarea
unui membru.
Un alt lucru ce poate fi întâlni la tineri, este că ei se aventurează în
anumite relații, iar în timp își dau seama că nu sunt cu persoana
potrivită, și se despart. Însă în urma acestui lucru poate să rămână o
persoană care să sufere și poate o viață întreagă să-și ofere reproșuri
pentru că s-a despărțit de persoana iubită. Așadar, trebuie să fim
persoane, care să acceptăm să spunem cuiva: „Te iubesc, doresc să
începem o relație împreună!” doar după ce suntem siguri că nu este
doar o perioadă de probă, doar pentru o scurtă durată, ci, dacă se
poate, pe viață. Dacă există în noi o strângere de inimă la începerea
unei relații, cred ca e cinstit și corect să spunem persoanei respective
că încă nu considerăm că e momentul potrivit pentru a începe o relație,
căci dacă acceptăm o relație în care nu suntem pregătiți, poate cealaltă
persoană să-și dăruiască cu toată puterea inima, crezând că face un
bine, iar dacă relația se întrerupe, atunci durerea celui care a dăruit
mai mult decât i s-a cerut, poate fi imensă. Astfel, momentul pe care-l
declarăm pentru a începe o relație să fie acela în care cu adevărat să
fim dispuși să iubim și să începem o relație de durată.
Nu cred că se cade să fim oameni care să avem relații scurte și în
care doar să ne jucăm cu sentimentele cuiva. Proverbul românesc:„Ce
ție nu-ți place, altuia nu-i face!” prezintă un mare adevăr, care poate fi
aplicat în contextul relațiilor. La nimeni dintre noi nu i-ar plăcea să fie
rănit de persoana iubită. Cu siguranță pentru un om nu este durere mai
mare decât, persoana iubită să-i creeze răni, dacă cineva e rănit de un
dușman, poate e mai de înțeles, dar suferința provocată, mai ales
Nu ai dreptul să te joci cu sentimentele nimănui_________________43

într-un mod intenționat de persoana pe care o iubim cel mai mult, este
de neînțeles. Pentru aceasta cel mai adesea nu există leac, ci doar
acceptarea rănii, care poate să ne urmărească o viață întreagă.
Pentru a preveni anumite răni, consider că e corect și să păstrăm
anumite distanțe față de anumite persoane, astfel în cât, în timp să nu
apară anumite sentimente pe care vom fi nevoiți să le rănim. Cred că e
bine ca un băiat să fie destul de distant de o fată, dacă nu are intenții
serioase, și la fel și o fată, să știe care e limita într-o relație de amiciție.
Pentru a nu răni pe cineva, fapt ce cu toții trebuie să-l urmărim, trebuie
să ne trasăm anumite limite și să avem în gând să înlăturăm orice fapt
ce poate să producă rana cuiva.
Un fapt interesant ce poate fi întâlnit la anumiți tineri creștini, e că
au o relație de amiciție, iar aceasta e catalogată sub pretextul de frate
și soră, nimic de condamnat la aceasta, dar în timp, pentru că ei sunt
apropiați, la unul dintre ei i pot naște anumite sentimente, cu care să
dorească să fie mai mult decât un simplu frate sau soră, iar celălalt nu
are această dorință. Îmi amintesc că eram o dată la o conferință, la care
cei mai mulți erau tineri de-o vârstă cu mine, acolo o prietenă se
înțelegea foarte bine cu un băiat, era într-o relație de „frate și soră”,
dar am observat că la acel băiat dorința nu era de a fi un frate, am
vorbit cu acea prietenă, i-am spus că el nu dorește să-i fie un simplu
prieten, însă ea nu a considerat bun acest sfat, crezând că atâta timp
cât sunt doar frați nu se pot naște astfel de sentimente. Însă timpul a
trecut, iar ea mi-a zis că am avut dreptate, iar când i-a spus că nu are
nici cea mai mică intenție să înceapă o relație de prietenie, el a fost
rănit. M-am gândit că uneori putem produce anumite răni și sub
această mascare de a fi frate și soră. Dacă ar fi să privim de ce unii pot
ajunge să aibă anumite sentimente, este că ei nu au cu adevărat o
relație „frate – soră”, ci sunt doar prieteni, iar aproprierea lor, în timp,
poate genera anumite sentimente pe care unul dintre ei nu le dorește.
Aș dori, pentru a clarifica, să ridic întrebarea: „Dacă ești apropiat de o
persoană de sex opus și spui că-ți este doar soră sau frate, când este
ultima dată când ați postit sau v-ați rugat împreună?”. Dacă nu prea
10______________________________________________________44

obișnuiți să faceți aceste lucruri înseamnă că relația nu e numită corect,


astfel ea e una în care unul dintre voi se poate apropia mai mult decât
se cuvine. Se prea poate ca o persoană dintr-o astfel de relație să-și
ascundă intențiile sub pretextul că-ți este doar un frate sau soră, însă
dacă vă rugați, sau faceți lucrurile care ar trebui să caracterizeze un
frate cu o soră împreună, anumite răni pot fi înlăturate.
De asemenea, dacă dorim să ne privăm de anumite răni, cred că e
bine atunci când oferim dragostea cuiva, să n-o oferim cu gândul să
privim vreo răsplată pentru asta, pentru ca atunci când nu vom primi
nicio apreciere, pentru că iubim, să avem putere să mergem mai
departe. Dacă vom oferi iubirea cuiva doar pentru a-o primi în schimb,
când aceasta nu vine înapoi, s-ar putea să fie o durere prea mare
pentru a merge mai departe. Astfel, nu trebuie să oferim iubirea
noastră cu gândul de a primi ceva în schimb, ci doar s-o oferim pentru
că ea face parte din noi, iar dacă nu primim nimic în schimb, ceea ce
noi oricum nu am dorit inițial, vom avea putere să mergem mai
departe, și să oferim în cele din urmă iubirea cuiva care să se bucure că
o primește, și la rândul lui s-o dăruiască.
Se poate ca o relație în timp să nu meargă bine, și astfel să fim
nevoiți să-i punem capăt, iar prin acest gând pe care vi l-am prezentat,
nu doresc să spun, că odată ce începem o relație să nu ne mai
despărțim nicidecum, ideal așa ar fi, dar se poate ca să optăm să rupem
o relație decât să avem un mariaj lipsit de fericire, e de înțeles acest
lucru, însă ce doresc eu să spun, este ca să încercăm pe cât posibil să
evităm acest lucru, astfel încât să nu ni se reproșeze nimic. Dacă noi ne-
am făcut partea într-o relație, dar cealaltă persoană este cea care ne
determină să oprim o relație, noi să nu avem nicio vină din acest lucru.
La acest aspect, cred că e bine, ca să acordăm, până la ruperea unei
relații, credit persoanei iubite, dar dacă ea nu profită de șansele
oferite, atunci suntem îndreptățiți să punem capăt unei astfel de relații,
căci mai bine o suferință pe moment, decât o căsnicie pe viață tristă și
lipsită de orice formă de fericire.
Nu ai dreptul să te joci cu sentimentele nimănui_________________45

Puterea unui tânăr e dată de înțelepciunea de a se feri să facă pe


cineva să sufere, putere nu este în a face o listă cu cuceririle făcute,
fiecare persoană care suferă din cauza noastră trebuie să ne ofere
rușine, și o rușine atât de mare în cât să ne ferim să face pe cineva să
sufere. Puternic este tânărul care știe să păstreze distanțele corecte cu
o persoană, astfel încât să n-o facă să sufere, și astfel să nu aibă niciun
reproș.
Vă îndemn să nu uităm acest lucru: „Nu avem dreptul să ne jucăm
cu sentimentele cuiva!”. Aceasta fiind spusă, vă doresc să trăiți
dragostea din plin, căci ea e singura care-ți face sufletul să se simtă așa
cum este, și anume etern.
Meriți fericirea!

Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el


şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
Tu l-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu
şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste.
Psalmul 8.4-5

Una dintre întrebările primordiale pe care ni le punem sau pe care


le auzim, este aceasta, de ce trăim? Nu pot da nicio formulă pentru
ceea ce noi numim viața și astfel niciun scop concret, care să
mulțumească pe toată lumea. Dacă unii spun că trăim ca să facem
lucrul x, peste 100 de ani poate nici nu se mai știe de acel lucru, dacă
pentru unii viața înseamnă o religie, alții ucid pentru acea religie. Pot
însă să privesc la ceea ce oamenii aleargă în această lume, și anume, la
fericire, iar pentru mine asta înseamnă că scopul vieții este fericirea.
Poate că și pentru asta am fost creați, să fim fericiți, să ne bucurăm, să
simțim viața cu fiecare părticică a noastră, fiecare celulă a noastră să
fie un mic puzzle ce împreună cu celelalte să alcătuiască un peisaj
frumos care să ne îmbucure.
Fericirea nu este un moft al vieții noastre, nu este ceva ce nu
merităm să avem, ba chiar cred, bazat pe promisiunile scripturii, că nu
este niciun om care să merite suferința, cu toții merităm să avem parte
de ceea ce cred că este scopul vieții noastre, și anume fericirea.
Îmi amintesc că de ceva vreme în urmă am citit un articol despre un
băiat care și-a pus capăt zilelor. Avea o vârstă fragedă, o vârstă în care
cu siguranță nu a înțeles multe lucruri, ci doar atât, că viața îi este un
chin și că trebuie s-o sfârșească. Și-a luat viața într-o manieră bruscă,
iar în acel ziar în care era așternut articolul era o poză care m-a
cutremurat, și anume, era mama acestui băiat cu el în brațe, cu trupu-i
zdrobit și fără suflare. Nu cred că am văzut până atunci ceva atât de
apăsător ca această poză, atâta durere, cât mă gândesc că era în viața
Meriți fericirea____________________________________________47

acestei mame, nu poate echivala cu nimic din această lume. Nu m-au


interesat așa mult detaliile cum acest copil și-a luat viața, ci mai
degrabă m-a interesat ce s-a întâmplat de s-a ajuns la acest lucru.
Această poveste e reală, și poate reprezenta multe alte cazuri din jurul
nostru. Copilul despre care vă vorbesc a fost născut într-o familie
obișnuită din zilele noastre, în care părinții trebuie să muncească
pentru a oferi tot ce e mai bun pentru copiii lor, dar această familie s-a
destrămat, iar soțul a plecat într-o altă țară, iar mama avea de acum
obligația de a fi și mamă și tată pentru copilul ei. În ajutorul ei erau
doar părinții ei, care cu siguranță și ei au fost sătui de munca vieții. Cu
siguranță mama era atât de ocupată pentru a-i da cele necesare
copilului ei, încât nu avea timp să privească la inima lui, și să vadă ce-l
apasă. Acest copil a fost cu siguranță afectat de despărțirea părinților
săi, și dorea să se refugieze în alte lucruri, fapt ce nu prea a reușit, căci
ajunsese să aibă probleme la școală, în cercului lui de prieteni.
Apăsarea avea să-l urmărească în fiecare zi, iar tatăl său nu era deloc o
încurajare pentru el, adesea, în loc de sprijin îi oferea tot felul de
amenințări înjositoare, pe lângă acestea îl obliga să meargă la biserica
din care tatăl făcea parte. E vorba de o sectă ce e destul de răspândită
în lume, și sunt atât de supărat pe unii oameni de acolo, încât îmi vine
să-i dau numele, căci acei oameni atât înțeleg, că voia lui Dumnezeu e
doar să fii într-o biserică, nu să iubești și să oferi tot ce e mai bun
copilului tău. Probabil că e mult mai ușor să obligi pe cineva să meargă
la biserică decât să-i oferi ceea ce are nevoie, și anume iubirea.
Sătul de toate aceste probleme, de acasă, de la școală, el ajunge să-
și pună capăt zilelor, într-o manieră brutală, în care trupul devenise
precum sufletul lui, răpus și făcut bucăți. Nu mi-aș fi dorit să stau și să
văd durerea acelei mama în acele clipe, nu există cuvinte care să
echivaleze durerea din viața ei.
Dacă am privi la viața acestei mame, care cândva a fost și ea tânără
și dorea să iubească și să fie iubită, putem spune că cu siguranță nu
merită să trăiască astfel de clipe, să-și vadă copilul zdrobit. Pe lângă
faptul că ea nu merita un astfel de lucru, cu siguranță nici copilul ei nu
10______________________________________________________48

merita așa ceva. Dar poate această femeie, treptat a lăsat anumite
lucruri în viața ei, lucruri ce aveau să-i răpească cel mai deosebit lucru
din viața unui om, și anume fericirea. Lucrul cel mai puternic care a
determinat-o pe această femeie să trăiască aceste clipe a fost, cu
siguranță, mariajul pe care ea l-a trăit, și problema cea mai mare nu
este că ea suferit un divorț, ci reproșul cel mai mare poate fi dat de
faptul că un copil nevinovat avea să sufere din acest lucru. Poate ambii
părinți meritau să se despartă și să trăiască anumite regrete, dar acel
copil, ce vină avea, doar că s-a născut într-o astfel de familie?
Aș fi curios să știu ce simțea acest băiat când își vedea colegii că
erau așteptați la școală de părinții lor, iar părinții lor erau împreună, se
iubeau, sau cum vedea când un părinte al unui coleg îl răsplătea atunci
când lua o notă bună, pe el cine îl răsplătea, unde era tatăl lui ca să-i
ofere o mulțumire, o apreciere? Poate ne gândim când vedem doi
oameni care-și rup legământul și divorțează că nu e ceva așa trist, dar
dacă privim la ce simte un copil când își vede părinții că sunt diferiți de
cei pe care-i vede la colegii lui, iar că părinții lui nu sunt decât niște
dușmani care îi strică copilăria.
Prin această întâmplare doresc nu să vă înspăimânt, ci să arat că
între o căsnicie și fericire, fie este o legătură frumoasă, o împletire între
cele două, fie ceva opus, ceva mai amar, și anume o viață distrusă, sau
poate chiar mai multe, și a unora care n-au nicio vină în acest lucru.
Nu avem nicio justificare să începem o relație în vederea căsniciei
cu gândul că poate nu vom fi fericiți. Suntem tentați să spunem că se
poate întâmpla să alegem greșit și să ne distrugem viața fiind o viață
întreagă cu persoana nepotrivită. E drept acest lucru, și nu vreau să fiu
contradicție cu voi, ci vreau să fiu realist, se poate întâmpla să alegem
greșit în așa fel încât să nu fim doar nefericiți dar poate și distruși o
viață întreagă, dar revenind la idea de la care am plecat, pot spune că
dacă pornim o relație cu gândul că poate ne vom dezamăgi pe noi
înșine se prea poate să alegem în detrimentul nostru, și astfel bătălia să
fie pierdută înainte de a o purta. Cred că e bine să știm ce urmărim de
la viață pentru a obține acel lucru, astfel dacă noi dorim de la viață
Meriți fericirea____________________________________________49

fericire, trebuie să acționăm luptând pentru a fi fericiți. Nu este deloc


egoism să dorești să fii fericit, ci este un merit al nostru, căci dacă
Dumnezeu ne-a creat cu un scop, acesta nu este nicidecum nefericirea
și durerea, ci pentru a fi fericiți pe deplin. Dacă vedem tot planul Lui de
mântuire și de restaurare a vieții noastre vedem că Dumnezeu este un
luptător puternic pentru fericirea noastră, chiar un promotor al fericirii.
Există într-adevăr un risc de a înțelege greșit fericirea, și anume
plăcerea clipei s-o catalogăm ca fericire, eu cred ca trebuie să trăim o
fericire pură, în care spiritul nostru să fie înălțat.
Pentru un om a cărei inimă a fost restaurată de Mărețul Creator cu
siguranță fericirea e dată de lucrurile eterne și bune ce le întâlnim, nu
pe Pământ, ci mai sus puțin. Odată ce știm în ce ne regăsim fericirea,
iar mai ales dacă ea este îndreptată spre locurile bune, atunci trebuie
să luptăm pentru a o trăi și a o obține. Astfel înaintea oricărei decizii ce
trebuie luate, să stăm și să ne gândim, oare decizia luată îmi va distruge
viața, sau îmi va oferi un surplus de fericire?
Cu siguranță sunt persoane care se cred vrednice de suferință și
acceptă tot felul de lucruri, crezând că nu merită nimic mai deosebit,
nu știu de ce aceste persoane pot crede asta, dar eu cred cu putere că
nu este adevărat. Dumnezeu vrea ca oricine să fie restaurat și fericit,
Dumnezeu nu vrea pedepsirea nimănui, El cu adevărat ne vrea
fericirea, și de ce să lăsăm ca fericirea să treacă pe lângă noi ca o
străină, pe când putem s-o trăim pe deplin?
Viața e scurtă, e asemenea unui abur scurt, ce se ridică, iar mai
apoi nu mai este și nici măcar vreo urmă a acelui abur nu mai rămâne,
iar ceea ce noi trăim acum, peste câțiva ani nimeni nu-și va mai aminti
de noi și de ceea ce am făcut, și nici măcar nu consideră că mai trebuie,
Terra, curând va fi a altora, și nu e de condamnat acest lucru, căci și noi
l-am făcut. Ne-am amintit noi de cei dinaintea noastră, ce au făcut,
pentru ce s-au zbătut? Nicidecum! Astfel viața noastră în curând va lua
sfârșit, și poate câteva persoane dragi își vor mai aminti de noi, dar
după aceasta nimeni nu va mai ști că am fost pe Terra și că am făcut
sau nu un anume lucru.
10______________________________________________________50

Pe lângă faptul că viața este doar un simplu abur, mulți oameni fac
din ele un abur trist, un abur de care chiar nu dorești să-ți amintești. Ce
putem face din viața noastră ca ea să fie un abur „vesel”? Doar iubirea
e cea care ne face ca aburul, numit viață, să fie unul vesel și plăcut, de
fapt iubirea e singura ca ne face să trăim.
Din păcate sunt tineri care acceptă să-și dea inima la persoane
nepotrivite, pe considerentul că nu merită ceva mai bun, că nu sunt
vrednice să fie iubite de altcineva mai bun, și acceptă astfel ca
nefericirea să fie parte din viețile lor. Nu e nimic greșit să-ți dorești să
fii iubit de cineva care să-ți ofere ce e mai bun, de la acest lucru trebuie
să pornim o relație dacă dorim ca ea să reprezinte ceva bun, și nu de la
atitudinea să începem o relație cu cineva că oricum nu merit ceva mai
bun. Dacă suntem dispuși să acceptăm să fim cu oricine, după aceea
vom fi dispuși să acceptăm și alte lucruri ce nu sunt vrednice de noi, și
care, mai apoi, să transforme din aburul scurt, un abur trist și care nu a
avut niciun scop că a fost pe Terra.
Să presupunem că un tânăr care și-a pus anumite etaloane,
corecte, cu privire la cum să fie viitoarea lui pereche, dar timpul trece și
se simte tot mai descurajat, poate sunt și anumite lucruri din trecut
care-l macină, și se gândește, oare sunt vrednic de ceva bun? Și treptat
mai lasă din etaloanele lui bune, dorind cu orice chip să fie cu o
persoană cu care să-și împartă iubirea, și până la urmă găsește o
persoană care se încadrează în noile etaloane ale lui, și o acceptă,
acum, problema este însă alta, și anume, că odată ce a fost dispus să
lase anumite lucruri, va fi dispus și după aceea să accepte și alte lucruri,
lucruri ce mai încolo îl vor târî într-un mod de viață pe care nu și l-a
dorit, și toate astea de ce? Pentru că, odată ce ești dispus să lași un
lucru și să accepți altele în locul lui, vei fi dispus și pe viitor să lași alte
etaloane, ce vor fi înlocuite cu nefericire.
Una dintre cântărețele îndrăgite mie, care este mai nou și scriitoare
și actriță, a scris într-una din cărțile sale un aspect, care la început mi s-
a părut destul de greu de urmat, chiar dacă este adevărat, și anume, ea
povestea cum a fost rănită la despărțirea de prietenul ei, asta a fost cu
Meriți fericirea____________________________________________51

mulți ani în urmă, a fost atât de rănită, încât asta o cataloghează ca


fiind cel mai mare eșec ale vieții ei, dar a lăsat deoparte apăsarea ei, și
spune un lucru adevărat, că îi mulțumește lui Dumnezeu pentru asta,
căci e mai bine să fie singură toată viața, decât să fie o viața întreagă cu
persoana nepotrivită, în care să nu fie Dumnezeu în asta. Cât adevăr
este în lucrul astă! Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu întrutotul să ne
conducă viața și să nu ne trasăm noi destinul, căci ne vom faulta tare.
Am apreciat părerea ei, mai ales că ea fiind populară, dacă ar fi dorit, ar
fi fost căsătorită la ora actuală, chiar povestea că, după un concert, un
tânăr a mers la ea, și i-a zis, eu sunt alesul tău, și încerca să-i
demonstreze că Dumnezeu ar fi în asta. Fie că suntem populari
asemenea ei, sau nu, fiecare avem șansele noastre în a începe o relație,
dar pe care le acceptăm, pe cele care ne vor face viața mai frumoasă,
sau pe cele care ne-o vor distruge?
Trebuie să înțelegem că pasul pe care-l facem într-o relație este
atât de important încât dacă este unul bun vom fi fericiți, însă dacă
este unul greșit s-ar putea să ne coste greu, de obicei nu este cale de
mijloc, fie suntem fericiți fie vom regreta noi, și poate și alte persoane
care n-au nicio vină. Alegerile făcute în contextul unei relații trebuie să
fie făcute în contextul fericirii, căci ea este ceea ce noi merităm!
Dumnezeu pentru oameni a creat fericirea, și a creat-o nu ca să fie o
filă de istorie, ci pentru a fi trăită, de mine și de tine!
Fă alegeri bune!

De aceea, fraţilor, străduiţi-vă chiar mai mult


să vă întăriţi chemarea
Și alegerea voastră, pentru că, făcând aceste lucruri,
Nu vă veţi împiedica niciodată!
1 Petru 1.10

Aș dori ca la acest pas să privim relația ca pe ceva mai simplu,


doresc să privim o relație de iubire nu ca pe ceva de vis, în care
fericirea întâlnește culmile superioare ale fericirii, ci aș vrea să ne
limităm la ceva de început. Aș dori să facem acest exercițiu cu
sinceritate, și asta pentru că aș vrea să vedem importanța deciziilor în
acest pas, și totodată să vedem cât de bune pot fi anumite decizii, sau
cât de rele pot fi altele.
De ce ar putea fi bun un astfel de exercițiu, poate vă gândiți. Ei
bine, trebuie să vă spun că iubirea nu reprezintă doar sentimente, ea
reprezintă și implicarea intelectului nostru, o iubire fără gândire ar fi
ceva dezastros. Prin definiție, termenul de iubire agape, este o iubire
volițională, adică o iubire ce ține de alegeri, de gândire.
Să ne imaginăm că deja au trecut 20 de ani de mariaj în viața
noastră, deja un timp mult prea mare pentru a mai face vreo
schimbare în acest sens, și privim la viața noastră cum este ea datorită
mariajului în care ne-am aruncat. Copiii noștri sunt în jurul nostru,
partenera/partenerul este lângă noi, avem astfel un tablou al
mariajului nostru, care poate este unul bun sau unul rău, încă nu
putem ști asta. Dacă mariajul este astfel unul dezastros vom începem
să ne gândim unde am greșit, dar din păcate orice concluzie este una în
van, deja e un pic prea târziu să mai schimbăm ceva, deja ne-am
consumat mare parte din viață alături de cineva, e târziu a spune, de
ajuns, vreau s-o iau de la capăt. Când analizăm unde am greșit, vom
observa că, de bine sau de rău, sunt multe posibilități unde am fi putut
Fă alegeri bune___________________________________________53

greși, dar mai surprinzător decât asta, poate fi și aspectul pe care l-am
mai discutat, și anume, am crezut cu tărie că anumite decizii ne pot
oferi fericirea, dar am fost înșelați.
Poate vă puteți gândi că dacă ești înșelat în viață nu este un lucru
atât de rău, căci o poți lua de la capăt și să mergi mai departe, dar pe
altă cale, și de cele mai multe ori așa este, poate suntem înșelați când
ne luăm, să zicem ceva din magazin, credem că acel produs este bun,
ajungem acasă bucuroși, dar când îl testăm vedem că am fost
dezamăgiți, ei bine, a doua oară acel produs nu-l mai cumpărăm, chiar
dacă ni se face o nouă recomandare, care poate fi de la oricine. Dacă
ne-am convins odată că e greșit, nu facem decât să ne ferim de acest
produs. În cazul astă am făcut o greșeală, și am învățat ceva, și nu
putem zice că am pierdut mare lucru, dar imaginați-vă că nu ați pierdut
niște bani pe un produs care ne-a produs dezamăgirea, ci că am pierdut
o viață întreagă fiind târâți într-o mediocritate plină de damnare, în
care fericirea înseamnă doar un cuvânt pe care nu l-am trăit, gândiți-vă
la pierderea și la suferința pe care am trăi-o știind că lângă noi sunt și
niște copii care nici ei nu au fost răsfățați în viață trăind fericirea.
Atunci îți dai seama că nu ai pierdut doar câteva fonduri date pe un
produs greșit, ci ai pierdut ce puteai avea mai de preț, și anume
fericirea!
Până acum am dat multe exemple în care alți oameni nu au trăit
fericirea în mariaj, dar acum vă provoc să ne gândim că poate noi
suntem peste 20 de ani niște oameni care nu trăim fericirea și suntem
în punctul în care ne analizăm viața, pentru a vedea când am făcut
alegeri greșite. Dacă vrem să ne ferim în a nu trăi fericirea, trebuie să
avem deprinsă puterea de a analiza lucrurile maturi, și astfel să trăim
doar ceea ce dorim, printre care și fericirea.
Pentru exemplul cu produsul cumpărat de la magazin și care ne
dezamăgește aș putea face o listă de lucruri care ne vor ajuta să ne
ferim în a cumpăra produse proaste, precum termenul de valabilitate,
garanția, firma care-l produce, prețul, locul de unde-l cumpărăm și
multe alte sfaturi, pe care poate vi le-aș da bucuros cu altă ocazie, însă
10______________________________________________________54

în a alege o persoană potrivită pentru noi în vederea mariajului nu cred


că există nimeni pe Pământ care ne poate da o listă demnă de urmat în
a alege persoana potrivită pentru noi. Există desigur studii, poate unele
chiar empirice, care ne pot sugera că anumite tipuri de personalități
pot fi sau nu ideale pentru noi, dar în a alege o persoană potrivită nu
poate exista nicio listă care să ne indice persoana ideală pentru noi.
Viața este atât de complexă încât bate orice așteptare, orice listă
sau ceva similar, viața însăși este un mister care ne-a fost dat. De aceea
pe mai departe nu voi face referire la nicio formulă sau ceva similar
care să ne indice care poate fi persoana bună sau nu pentru noi.
Prin titlul acestui sfat doresc să prezint câteva gânduri ce ne pot
ajuta să trăim anumite alegeri corecte, și nu cum să alegem persoana
ideală. Asta poate și pentru că nu sunt de conceptul, pe care-l eu îl
consider ieftin, să-mi aleg fata x, a face o alegere în acest sens nu este
numaidecât ceva ieftin, ca într-un târg în care te duci să cauți ce e mai
bun, și dacă nu-ți place te duci și-l schimbi cu altul, eu cred că mariajul
reprezintă întâlnirea a două suflete ce doresc să se contopească și nu
să se încerce ca pe niște obiecte neînsuflețite. Dacă cu toți credem asta
multe probleme din cadrul relațiilor vor fi rezolvate, și mă rog Lui
Dumnezeu ca toți cei care citiți aceste rânduri să credeți în cele din
urmă și în asta, că nu trebuie să facem alegeri ieftine și să nu credem că
avem dreptul să încercăm cu x și y pentru a da de ce e mai bun, ci
trebuie să credem că mariajul e rezultat în urma găsirii sufletului care
dorește să se contopească cu al nostru.
Dar după cum spuneam și la început doresc să las aceste aspecte
frumoase și pline de metafore ale iubirii, căci se poate întâmpla prea
bine ca să fim căsătoriți cu o persoană care a dorit contopirea sufletului
și totuși să trăim mediocritatea, și asta din cauza că unele decizii
mutuale ne schimbă viața, și mai degrabă despre asta aș dori să
vorbesc, nu despre a face alegeri bune cu privire la
partenera/partenerul de viață.
Doresc doar două aspecte să vă transmit, și anume principiale, care
se pot aplica în mai multe domenii de viață
Fă alegeri bune___________________________________________55

1. Noi nu avem întotdeauna dreptate.


Gândul de a avea mereu dreptate este puternic înrădăcinat în noi,
ne naștem cu această înclinație, dorim să ne afirmăm din răsputeri,
dorim să spunem celorlalți că noi avem dreptate, iar a avea dreptate
este o onoare, doar cei mai buni oameni au dreptate. Acest lucru nu
este neapărat de condamnat, să ne gândim că avem un set de valori în
care noi am investit, ce s-ar întâmpla dacă noi nu credem că avem
dreptate în privința acestora? Dacă am fi nesiguri pe niște sisteme de
valori pe care le avem, ni le-am schimba cu prima persoană care ar veni
să ne spună că nu sunt bune, și astfel am fi formați perpetuu în ce suflă
vântul, astfel a crede că ai dreptate în ceva nu presupune ceva rău.
Problema apare când noi credem mereu că avem dreptate. Suntem
oameni, se prea poate să nu avem dreptate mereu, ci alții să aibă
dreptate. Cred cu tărie că timpul în care ne luptăm să demonstrăm
altora că avem dreptate îl irosim, căci putem să ne folosim de acel timp
învățând lucruri bune și adevărate.
Doar un copil ar putea crede că el este cel care știe totul și că are
mereu dreptate, lumea ar trebui să fie un loc mai bun, în care să avem
puterea să știm ce avem și ce nu avem dreptate. Simplu fapt că noi
credem că avem dreptate, asta nu ne oferă garanția că așa este, avem
nevoie astfel de părerea altora. Omul matur îmbrățișează și ideile
altora și le acceptă dacă sunt bune, pe când cel imatur ține cu dinții de
orice crez al lui, crezând că i se cuvine.
Astfel în decizii cruciale ale vieții este foarte important să știm că
nu neapărat deciziile noastre sunt cele mai bune și că noi avem mereu
dreptate, căci astfel vom fi mai mult ca sigur dezamăgiți. Dar dacă vom
căuta și sfatul altora poate vom fi surprinși să aflăm că avem dreptate
sau, la fel de bine, că nu, și că putem învăța ceva bun pentru noi.
Cred că e mai bine să crezi că nu ai dreptate și să afli că ai, decât să
crezi că ai dreptate și să te înșeli, ce avem de pierdut dacă suntem
deschiși și la alte sfaturi și păreri?
10______________________________________________________56

Astfel nu lua niciodată decizii de unul singur, analizează lucrurile


împreună cu alții, nu te crede niciodată stăpân pe situație, căci această
situație îți poate aduce ruinare.
Ceea ce am vrut să spun, este un lucru simplu, pe care cu siguranță
îl știți, și anume să nu ne credem mai presus de ceilalți și să nu ținem
cont de nimeni și de nimic, ci să căutăm și sfaturile altora, sfaturi care
pot fi bune pentru noi.
2. Recunoaște când ai greșit.
Poate cel mai dureros lucru pentru om nu este când este înfrânt ci
când el recunoaște că este înfrânt. Noi ca oameni dorim din răsputeri
să câștigăm, și să nu avem ocazia să spunem că am pierdut, că am
greșit.
Un aspect tare interesant, prin care nu doresc să fac politică, ci
doar să arăt ce se poate face prin această tendință a omului, de care
spuneam mai sus. La sondajele unor candidați, înainte de alegeri se fac
niște sondaje de opinie, care spun ei sunt informative. Să presupunem
de exemplu că pentru alegerile x, sunt 7 candidați, primii trei au
anumite șanse, să spunem cele reale de 15,18 și 23 la suta, următorii
au sub 13 la sută. Cu toții am auzit la aceste sondaje de o marjă de
eroare de +/- anumite procente, prin această marjă ce se face, se ia de
la ultimii, de la cei sub 13% si se pune primilor candidați. Oamenii când
aud aceste sondaje se gândesc de ce să votez cu cel care are poate 5%
șanse, mai bine votez cu cel care are mai multe șanse, și se uită la
primii trei. Ca oameni dorim să fim cu cei care câștigă, de ce să fim cu
cel care n-are nicio șansă? Iar aceste sondaje care sunt „informative”
devin sondaje decisive pentru unii sau pentru alți. Statistic, dacă acele
sondaje nu s-ar face, rezultatele în urma unor alegeri ar fi cu totul
altele, de bine sau de rău. Problema nu este neapărat că poate suntem
manipulați, prin faptul că alegem să fim de partea celor învingători, ci
problema este că prin această tendință putem alege ceea ce nu este
corect.
Gândul meu nu este să judec pe anumiți candidați, ci să transpun
această idee la anumite alegeri pe care le putem face cu privire la viața
Fă alegeri bune___________________________________________57

noastră. Nu cred că e bine să căutăm să facem alegeri doar ca să


câștigăm, ci cred că e bine să facem alegerile pe care noi credem că
sunt bune pentru noi.
Prin aceste rânduri m-am distanțat de titlul acestui sfat, și anume
recunoaște când ai greșit, pentru a arăta că ideea de a dori ca mereu să
fii de partea ideilor câștigătoare ne poate face să alegem lucruri nu
neapărat bune, ci în spiritul de turmă.
Legat tot de exemplul politic, de care eu doresc să mă leg doar
principial și nu să judec niciun om politic sau să fac politică. Tot
statistic, dacă un om alege să spunem acum candidatul x, peste 4-5 ani
îl va alege tot pe acela, și asta nu neapărat că el a făcut ceva bun
pentru el, ci pentru că dacă nu-l mai alege ar recunoaște că în urmă cu
4/5 ani el a ales greșit, fapt ce nimeni nu dorește să recunoască, și
anume că a ales greșit, și se prea poate ca un anumit candidat să
rămână mai mulți ani la un anumit post de conducere pentru că lumii îi
este rușine să recunoască că a greșit și că e dispus să voteze cu altul,
suntem poate prea mândri să spunem am făcut o alegere greșită și că
dorim să alegem altceva, decât ceea ce am ales până acum.
Putem vedea la orice pas nu oameni care au ales greșit un om la
anumite alegeri, ci oameni care au ales greșit alte lucruri în viață,
lucruri ce pot fi cruciale, și țin de ele cu atâta putere, chiar dacă ele nu
sunt bune, dar treptat acele alegeri devin parte din viața acelora și nu
mai pot face nicio schimbare.
Sunt atâția oameni care au ales lucruri greșite dar simplu fapt că nu
vor să recunoască că au greșit îi fac să țină de acele alegeri cu tărie,
alegeri ce nu fac decât să le ruineze viața.
Cât de bună ar fi lumea din jur dacă cu toții am avea putea să
spunem când am greșit. Și mă gândesc că, odată ce recunoaștem că am
greșit, găsim puterea să ne schimbăm.
Mulți oameni care și-au ruinat viață fie datorită unui viciu, fie că s-
au înșelat datorită altor lucruri, nu sunt în stare să recunoască că au
greșit, și acest lucru îi oprește să se schimbe și de ce nu, să trăiască o
viață mai bună.
10______________________________________________________58

De asemenea sunt fete sau băieți care au început o relație și timpul


trece și ei încep să observe că persoana iubită nu e cea care a crezut că
este la început, dar nu au putere să pună capăt relației căci deja au
investit prea mult în ea, și plus de asta nu au puterea să spună, am ales
ceva greșit, vreau să învăț din această greșeală și să trăiesc ceva mai
bun, iar timpul trece și acele persoane trăiesc apoi o viață plină de
mediocritate fiindcă n-au avut puterea să recunoască când au greșit și
când ar fi trebuit să accepte schimbarea. Și poate acele persoane se
trezesc după ani în care au trăit un mariaj plin de mediocritate că e
prea târziu în a mai face o schimbare iar mai apoi sunt sortiți unei
nefericiri pe care au crezut că n-au ales-o.
În drumul spre a face alegeri corecte, dacă înțelegem că noi nu
avem dreptate tot timpul și că trebuie să avem puterea să
recunoaștem când am făcut o alegere greșit, vom avea șansă să facem
alegeri mult mai bune și să învățăm când greșim și să trăim poate cele
mai frumoase lucruri ale vieții. Nu e nicio rușine să iei o decizie greșită,
e mai rușinos omul care ține cu încăpățânare de lucruri care cu
siguranță sunt greșite. E mai de condamnat acela care crede că deține
adevărul absolut, decât cel care e dispus să creadă și alte idei ale altor
persoane.
Dacă dorim ca viața noastră să ne ofere ce e mai bun pentru noi,
trebuie să privim la deciziile pe care le luăm zi de zi și să căutăm să le
luăm pe cele mai bune, căci deciziile noastre ne influențează direct
viața, iar alegerile noastre ne caracterizează integritatea și maturitatea
noastră de zi cu zi. Iar omul puternic nu e cel care crede că ia cele mai
bune decizii și că nu trebuie să recunoască nicio greșeală, ci este omul
care știe când greșește și se schimbă.
Dumnezeu să ne ajute să luăm deciziile corecte pentru viața
noastră și să avem puterea să le schimbăm pe cele greșite, ca astfel să
fim niște oameni care trăim ceea ce merităm și anume fericirea!
Trăiește o poveste de dragoste autentică!

„Cât de încântătoare este iubirea ta, sora mea, mireasa mea!


Iubirea ta este mai încântătoare decât vinul,
iar mirosul parfumului tău este mai plăcut decât toate
mirodeniile.”
Cântarea cântărilor 4:10

Acest sfat poate este cel mai diferit dintre toate, și poate nu
întrunește niciuna din așteptările tale, dar este totodată unul real, care
prezintă o nevoie a noastră, și anume să trăim o iubire autentică, o
poveste de dragoste unică, în care sufletele noastre să fie răsfățate.
Îmi amintesc că de curând am citit o carte în care era prezentată
povestea de dragoste a doi tineri care au intrat în mariajul mult
așteptat de ei. Povestea lor de la începutul mariajului lor m-a fascinat,
ei mereu încercau lucruri noi, modul de a se iubi era unul rar întâlnit
printre noi. Au fost multe exemple în acea carte despre modul în care
ei s-au iubit, idei care au stârnit în mine o dorință și un adevăr, și
anume că se prea poate ca mariajul să reprezinte o simplă rutina, în
care tu muncești pentru întreținerea familiei și jumătatea ta muncește
pentru curățenie și alte aspecte, și odată cu trecerea timpului îți dai
seama ca nimic nou nu e-n mariajul tău, ci doar rutina de toate zilele.
Problema este că această rutină te târăște într-o mediocritate nedorită,
iar mai târziu fericirea este doar un cuvânt îndepărtat.
Cred că trebuie să existe în noi această dorință, și anume să trăim
ceva unic în iubirea noastră, să nu fim dispuși să trăim doar rutina
vieții, să ne dorim ca să avem și bucurii în ea, în care să ne răsfățăm cu
fericire. Acest lucru nu este ceva ce denotă egoism, ci poate fi ceva
care să ne impulsioneze să luptăm pentru ceva mai bun în mariajul
nostru, și astfel nefericirea din mariajul nostru, dacă va fi, să ne ofere
neliniște, o neliniște care să ne pună să luptăm pentru a avea ceva cât
mai plăcut.
10______________________________________________________60

O relație de dragoste nu trebuie să însemne doar îndatoriri, doar a


face o sumedenie de lucruri pentru care să nu apuci să te bucuri de ele,
ci o relație de dragoste trebuie să însemne ceva frumos, în care sufletul
nostru să fie înălțat și să trăiască cele mai alese bucurii. Dacă vom
înțelege acest lucru și orice îndatorire care va veni nu va reprezenta
ceva greu, ci o bucurie că am putut face ceva pentru persoana iubită.
Dumnezeu a făcut o relație de iubire între bărbat și femeie ca ceva
frumos, când mă uit la primele capitole din Geneza pot vedea că
printre primele lucruri cu care Dumnezeu a fost preocupat la crearea
lumii, a fost relația dintre bărbat și femeie, fapt ce mă trimite cu gândul
că pentru Dumnezeu o astfel de relație reprezintă ceva deosebit, și nu
ceva ce merge trăit oricum.
Ideea că Dumnezeu e preocupat de o relație mă face să înțeleg că
cel mai bun aliat în a trăi ceva deosebit într-o relație, este Însuși
Dumnezeu. Și astfel dacă vrem ca relația noastră să nu reprezinte ceva
comun, ci o bucățică ruptă din Cer, atunci avem nevoie de Dumnezeu
într-o relație.
În această luptă în a trăi cea ce e mai bine nu e destul să avem
ideea, e nevoie ca să și facem ceva concret, nu doar să spunem că
dorim acest lucru, ci să demonstrăm că dorim să trăim o poveste de
dragoste autentică. Cu privire la a face ceva concret aș putea vorbi
mult și poate chiar să alcătuiesc o listă cu ce să facem și ce nu, dar revin
la ideea că pentru viață nu exista formule, viața bate orice așteptare și
nu putem încadra problemele noastre în tot felul de idei, ci putem doar
să avem concepte de bază și lucruri pentru care să luptăm.
Trebuie să admit că la acest sfat poate exista următorul risc, și
anume, să cauți doar un răsfăț al iubirii și să nu mai trăiești și alte
lucruri ce trebuie trăite într-o relație. Prin a trăi o poveste de dragoste
nemaiîntâlnită e bine să înțelegem că această trăire reprezintă poate
doar „cireașa de pe tort” și nu întregul „tort”.
Un mare risc în a pierde trăirea unei iubiri autentice poate fi dat de
faptul, că putem accepta anumite lucruri prea ușor, lucruri pe care
odinioară nu le-am fi acceptat nicidecum. Poate acceptăm anumite
Trăiește o poveste de dragoste autentică_______________________61

compromisuri, cu gândul că poate nu se poate întâmpla nimic rău din


asta, dar dacă dorim să trăim ceva bun, e de la sine înțeles că nu
trebuie să acceptăm răul. Iar răul poate fi în decizia pe care o trăiesc, în
gândul ce-l port și în vorba ce-o rostesc.
Dacă am vorbit de un risc care e posibil în a rata o dragoste
deosebită, doresc să vorbesc și de ceva ce nu reprezintă niciun risc, și
anume, a trăi o viață pură. Poate să afecteze la ceva, sau pe cineva
când trăim curat, fără niciun regret? Avem ceva de pierdut dacă trăim
doar cele bune? Am putea poate fi acuzați că suntem slabi că nu
încercăm anumite lucruri ce pot presupune un compromis în ceea ce
noi credem, dar acest fapt nu este adevărat, adevărata putere este,
asta dacă înțelegem prin putere ceva benefic, când ne opunem celor
rele, și nu există nicio zonă gri, totul e alb sau negru. Să însemne putere
când acceptăm orice, să fie puternic acel om care numește binele rău,
iar răul bine? Nicidecum, omul puternic e cel care se opune răului și
trăiește ceea ce este bine și corect.
Există o carte care mi-a deschis curiozitatea în a trăi cât mai curat
pentru o relație, iar această carte a prezentat un exemplu, de un tânăr
care s-a rugat ca să trăiască relație pe care Dumnezeu a pregătit-o
pentru el, iar acest tânăr a spus:„Doamne fac un legământ, ca să nu mă
compromit, iar pentru tânăra ce-ai pregătit-o pentru mine, doresc să-i
ofer totul”, iar mai apoi și-a luat un inel, l-a pus pe deget și a zis: „Nu
am să cochetez cu nicio fată, mă voi păstră curat sexual și doresc să-i
ofer tot ce e mai bun pentru ea”. Anii au trecut, iar acest tânăr în ziua
când avea să ceară de soție pe fata pe care Dumnezeu a creat-o pentru
el, i-a pregătit ei un inel de aur frumos, dar și un inel nou pentru el, iar
declarația lui a fost una simplă, ceva de genul:„Pentru tine m-am
păstrat curat, am purtat inelul acesta, făcând un legământ că nu voi
trăi orice, acum schimb acest inel cu unul nou, în care intrăm amândoi
într-un nou legământ”. Oare cum ar fi mariajul lor? Ar fi unul comun?
Eu cred că nicidecum, căci, dacă amândoi au făcut acest lucru dintr-o
inimă sinceră, acest legământ făcut nicidecum n-ar putea aduce
nefericire. Nefericirea e dată de acele trăiri ieftine, în care băieții
10______________________________________________________62

cochetează cu orice fată, în speranța în a avea o relație scurtă, cu


gânduri deloc susținute de biblie, tot nefericirea e dată de acele fete
care provoacă la trăiri ce nu sunt curate, ci unele ieftine, în care relație
e dată doar de contactul fizic, și nu de unirea sufletelor.
Te încurajez pe tine, cel ce citești această scurtă carte, să faci un
legământ înaintea lui Dumnezeu în care să-ți dorești cu ardoare să
trăiești cele mai frumoase lucruri, date de cele mai curate trăiri într-o
relație, și o relație cu persoana pe care Dumnezeu a pregătit-o special
pentru tine să reprezinte cel mai mare răsfăț din partea lui Dumnezeu.
Și gândește-te la momentul căsătoriei, când poți să-i spui persoanei
iubite, că te-ai luptat cât ai putut de mult să-i oferi tot ce e mai bun, că
te-ai gândit la această zi minunată, și că ai trăit tot ce s-a putut mai
curat pentru această zi. Ar putea Dumnezeu să nu binecuvânteze un
astfel de legământ? Nicidecum! Cu siguranță că o astfel de promisiune
făcută lui Dumnezeu te va face să trăiești altfel, să fii un alt om, și
anume un om care e sensibil la cele ce pot întina sufletul nostru.
Haide să facem diferența! Dacă sunt tineri care sunt mândri că fac
orice într-o relație de prietenie, haide ca noi să fim cei mai mândri, că
vrem să trăim cât mai pur, iar faptul că ne păstrăm curat să reprezinte
tezaurul nostru, și nu un lucru hidos, și plin de rușine. Haide să redăm
prețul cuvenit lucrurilor de valoare!
Un alt lucru la care mă gândesc, în contextul în a trăi o poveste
autentică, este, în a lupta pentru a face fericită persoana iubită, ca,
astfel, fericirea ei să însemne fericirea mea, tristețea ei să însemne
întristarea mea, iar lupta vieții mele să nu însemne nici altceva decât
zâmbetul persoanei iubite. Și acest lucru dintr-o inima sinceră și
dispusă să facă acest lucru pentru această cauză.
Dacă dorim lucruri mărețe de la mariajul în care dorim să intrăm,
atunci trebuie să facem lucruri mărețe, și astfel, prețul pentru ceva
prodigios nu este la fel ca pentru ceva comun, și plin de mediocritate.
Ironic e, că pentru a trăi ceva comun, banal, nu trebuie să facem mai
nimic, iar pentru ca să trăim cele mai minunate lucruri trebuie sa facem
mult mai multe!
Observă diferențele.

„Aşadar, toţi cei ce suntem maturi să avem acelaşi gând!


Iar dacă gândiţi diferit cu privire la vreun lucru,
Dumnezeu vi-l va clarifica.”
Filipeni 3:15

Poate prea mulți oameni au o impresie prea măreață despre


căsătorie, și anume, că după ce ne vom căsători cu persoana iubită
lucrurile vor fi ca într-un basm, în care ambii au trăit fericiți până la
adânci bătrâneți. Ba unii pot avea impresia, persoana cu care mă voi
căsători va fi cea mai bună cu mine, se va sacrifica întrutotul pentru
mine, mă va face cel mai fericit om de pe Terra. Problema este, însă, cu
timpul vedem că multe din visurile pe care le-am avut cu privire la
mariaj, au fost decât niște basme, povești plăcute, ce sunt întrecute de
o realitate, care de cele mai multe ori este așa cum ne-o facem. În
sfatul acesta doresc să prezint un adevăr care, odată înțeles va
spulbera o sumedenie de neînțelegeri, și anume, că sunt multe
diferențe între cei care alcătuiesc un mariaj, diferențe de care nu
putem fi neapărat conștienți, dar care există, și nu doar că există, dar
ne creează mari probleme. Poate că majoritatea visurilor neîmplinite
sunt date de multe neînțelegeri. Se prea poate ca cineva înaintea
mariajului să-și facă tot felul de impresii cu privire la persoana cu care-
și va împărți viața, dar odată căsătoriți să fie înspăimântată de cât de
diferit poate fi omul cu care s-a căsătorit, și astfel toate așteptările și
zâmbetele se năruiesc. Nu doresc să continui pe ideea cum o persoană
ne poate înșela anumite așteptări, ci doresc să merg mai departe cu
gândul că sunt diferențe între cei doi care alcătuiesc mariajul, și că
persoana idealizată, de cele mai multe ori e o persoană la fel ca noi, cu
frământările și trăirile ei.
Îmi amintesc cum, demult, pe când eram doar un copil, am văzut
un interviu, cu doi oameni care-și sărbătoreau nunta de aur. Iar cei doi
Observă diferențele________________________________________64

au fost întrebați ce lucru i-ar sfătui pe cei tineri, care doresc să intre
într-un mariaj, ei au dat un răspuns totalmente diferit de ce m-aș fi
așteptat să-l aud. Speram ca ei să zică ceva de genul, să se iubească
sincer, să fie fericiți, să aibă mentori, multe astfel de lucruri, dar ei au
dat un răspuns diferit, dar totodată real, și anume, ca ambii să fie gata
să lase de la ei, și să înțeleagă că obiceiurile celor ce alcătuiesc un
mariaj sunt diferite, așteptările, trăirile, cel mai adesea sunt diferite.
Eu de multe ori când mă gândesc la doi oameni care se căsătoresc,
îmi închipui că cei doi sunt la fel, că împărtășesc aceleași simțiri, și în
mare parte așa este, doi oameni care nu au un numitor comun nu pot
intra într-un mariaj, doi oameni care vor s-o ia pe două căi diferite nu
pot alcătui un cămin. Problema este, însă, la micile detalii ale vieții,
care, ele, pot crea mari probleme.
Dacă aș privi la familia în care am crescut pot spune că este
diferită de altele pe care le-am întâlnit, și de fapt fiecare familie are
specificul ei, obiceiurile pe care și le creează în cursul vieții. Iar aceste
obiceiuri eu încep să mi le însușesc, și poate să țin de ele, crezând că
sunt cele mai bune și doresc să le însușesc și altora. Și aici poate începe
problema, când țin de unele lucruri crezând că sunt cele mai bune, și
asta poate nu e așa, căci acele obiceiuri nu sunt numaidecât cele cu
care eu m-am obișnuit și nu cele mai bune.
Dacă ar fi doar aceste diferențe într-un mariaj ar fi bine, dar mai
sunt unele, de care, vă mărturisesc sincer, îmi este și mie greu să le
trasez corect, și anume diferențele dintre limbajul bărbatului și a
femeii. Am putut vorbi ușor de intențiile inimii, de setul de valori, și de
lucruri pe care le trăiesc, dar despre limbajul unei femei îmi este greu,
și asta pentru că eu, bărbat fiind, am propriul meu limbaj, și poate o
viață întreagă îmi va lua să înțeleg ceva atât de deosebit, ce El a creat
pentru noi, și nu a creat ca pe o povară, ci ca pe un răsfăț. Una dintre
vorbele a le lui Richard Wurmbrand, sper că mi le amintesc bine,
spunea că Dumnezeu după ce a creat tot Universul, inclusiv pe bărbat,
s-a uitat la el și a zis, am o idee mai bună, și a creat-o pe Eva. Unui
astfel de lucru atât de deosebit nu e deloc ușor să trasezi în câteva
10______________________________________________________65

rânduri limbajul ei. Cu toate astea îmi voi lua inima în dinți și voi vorbi
și de limbajul lor, iar dacă voi interpreta greșit unele lucruri, vă rog să
aveți îngăduință și să citiți mai departe, căci poate veți găsi și lucruri ce
nu sunt în contradictoriu.
Mai departe doresc să vorbesc, ce e drept, în linii mari, despre
diferențele dintre limbajele celor doi. Și aici mă voi referi nu doar la un
limbaj verbal, sau al gesturilor, ci un limbaj care să arate trăsăturile de
viață.
Poate vă gândiți că la ce ar fi bune astfel de informații? Că doar
atât bărbatul cât și femeia sunt oameni, ce pot fi atât de diferiți? Ei
bine, țin să vă zic că sunt diferențe, iar încă în unele detalii diferențe
enorme.
Pentru a înțelege mai bine faptul că există diferențe în limbajul
amândurora, doresc să prezint doi tineri ce sunt proaspeți căsătoriți.
Soțul a avut o zi grea la lucru, o zi plină de frământări, în care șeful nu a
fost deloc mulțumit de el pentru că a avut cele mai scăzute
performanțe, iar soția a stat acasă mai toată ziua cu treburi casnice,
treburi de care s-a săturat și vrea ca urmare, câteva momente de
relaxare. După o astfel de zi, ambii merg la câțiva prieteni pentru că au
fost invitați. Ajunși acolo, majoritatea invitațiilor se simt bine, doar
soțul e puțim posomorât și rușinos de ziua grea pe care a avut-o, soția
vrea să evadeze din frământările casnice, și dorește câteva momente
diferite, pentru ea, și începe să râdă și să se simtă bine cu cei din jurul
ei, inclusiv și cu alți bărbați, fără niciun gând rău, ci dorește și ea să se
simtă bine, după cum merită, după o zi grea. Văzând asta, soțul se
simte și mai mult posomorât și se închide tot mai mult în el, și îi este
rușine că n-o poate face pe ea să se simtă bine. La început e doar
posomorât, mai apoi regretă că a venit, asta poate că pierde tot mai
mult teren în ceea ce privește discuțiile purtate în jur, iar mai târziu
devine anxios, și vrea să plece. Soția în schimb se simte bine, și de
bucură de momentele pe care le petrece. Momentele se scurg repede
și ambii se află acum în drum spre casă. Deja o mica discrepanță este
între cei doi, iar pe drum ei încearcă să mai poarte o discuție. Poartă
Observă diferențele________________________________________66

discuții banale, neatingând deloc ambii ce au în inimile lor, și poate, nu


văd nici rostul la a spune tot ceea ce cred, și preferă să trăiască
aparențele. Ajunși într-o zonă destul de străină de casă, în drumul lor
spre casă, ea va replica: „Oare nu crezi că suntem pe un drum greșit,
cred că ar fi bine să întrebăm pe cineva dacă suntem pe drumul cel
bun”. O replică fără niciun gram de răutate am putea spune, dar el
răspunde tăios: „Da, am putea să-i întrebăm pe cei cu care te-am simțit
bine în această seară, ei cu siguranță ar ști pe unde să mergem”. La o
astfel de replică ea începe supărată să reproșeze, iar reproșurile decurg
de ambele părți, dar se opresc înainte de culcare, căci trebuie să-și
strângă ambii puterile pentru a intra în rutina zilei de mâine, și anume
treburi și serviciu. Apoi, la o distanță anume de timp, astfel de dispute
continuă, și distanța dintre cei doi se face tot mai mare, până acolo
încât ambii spun că s-au căsătorit cu un străin, și spun asta fără ca
măcar să știe ce este în inima jumătății căruia i-a jurat inima și sufletul.
Acesta nu este un simplu exemplu, ci este ceea ce multe cupluri
trăiesc și sfârșesc. Până să-i judecăm, doresc să analizăm de ce ajung
unele cupluri în astfel de situații. În povestioara noastră, în care el are
problemele lui, și ea la fel, putem observa multe lucruri ce ne pot ajuta
să avem un mariaj mai bun, și de ce nu, unul la care am visat. Dacă ne
uităm la el, trăirile lui sunt diferite de ale ei, dar cu toate astea nici
unul, nici altul nu-și spun aceste lucruri, și preferă să ducă de unii
singuri acestea. Vedeți, pentru el nu este necesar să vorbească cu ea
problemele de la serviciu, și încearcă, asemenea unui bun bărbat să
rezolve problemele de unul singur. Această trăsătură este normală la
un bărbat, cei mai mulți bărbați, în fața unei probleme nu merg în
stânga și dreapta pentru a împărtăși problema lor, ci doresc ca s-o
rezolve de unii singuri, în caz contrar își pierd o parte din „bărbăția” lor.
Poate ca fată te gândești, de ce un bărbat procedează astfel, nu pot să-
ți spun de ce, doar ca pot să-ți spun, cum am spus la început, că între
un bărbat și o femeie sunt diferențe mari.
10______________________________________________________67

Când vorbesc de aceste diferențe nu mă refer că dacă bărbații sau


femeile sunt diferiți la anumite aspecte îi face să fie mai buni sau nu,
astfel dacă un bărbat este diferit la abordarea unei probleme față de
femei, asta nu înseamnă că el e mai bun sau nu, ci doar diferit, și la fel,
dacă o femeie are o abordare asupra unei probleme, asta nu o face mai
bună sau mai rea față de bărbat, ci doar diferită.
Revenind la cuplul de care am vorbit mai devreme, doresc să
descriu de ce acel bărbat a acționat astfel, și aici cred că tu ca cititor
fată, ai interesul cel mai mare să urmărești rândurile de mai jos.
În primul rând pentru noi bărbații mariajul reprezintă un fel de
trofeu, pentru care am luptat mult ca să-l obținem, iar succesul unui
mariaj pentru noi e dat și de partea financiară, și de acoperirea
nevoilor materiale, iar prețuirea acestui trofeu e dat prin faptele de zi
cu zi. Un eșec la locul de muncă înseamnă cel mai adesea pentru un
bărbat mânjirea trofeului mult apreciat, astfel, un bărbat nu vede un
simplu eșec că șeful i-a atras atenția azi la serviciu, ci el vede, în caz că
și-ar pierde locul de muncă, o mare problemă, dată de zbuciumul că cu
ce-și va mai putea întreține familia. Pentru cel mai mulți bărbați iubirea
se materializează, și nu înseamnă o simplă romanță, ci înseamnă o
provocare în care ca bărbat trebuie să-ți arăți iubirea prin ceea ce faci
pentru persoana iubită. Nu contest că pentru mulți bărbați astfel de
provocare s-a irosit și au pierdut orice intenție în a lupta pentru a arăta
dragostea, și astfel sunt bărbați care-și trimit ei nevestele să lucreze, în
timp ce ei stau acasă. Poate sunt multe astfel de cazuri, dar asta e
pentru că au pierdut odată cu „provocarea” asta și multe altele, iar
unui astfel de bărbat îi se pot reproșa multe, dar mai ales că mariajul
lui este unul mediocru și unul în care visurile s-au spulberat. Aș putea
spune fără să greșesc că de cele mai multe ori o declarație de dragoste
pe care un bărbat o face este dată prin protecția ce el o oferă, prin
strădania de a o face fericită pe cea care o iubește. Adeseori un bărbat
nu pune preț pe cuvinte și uită să spună „Te iubesc”, iar asta nu că nu
iubește, ci că el crede c-o spune prin faptele lui. Ca să fie un pic mai
clară această trăsătură, la întrebarea dacă un bărbat iubește o femeie,
Observă diferențele________________________________________68

el spune, sigur că da, mă străduiesc să-i ofer toate cele necesare, mă


bucur când ea merge la cumpărături și-și cumpără ceva care să-i ofere
bucurie. Nu zic că astă e modul pur de iubire, și nici de ce noi iubim de
cele mai multe ori astfel, însă pot să zic că și noi mai avem de învățat
cum să iubim. Totodată trebuie să admit că de cele mai multe ori a iubi
și fără cuvinte e incomplet, poate e ca și cum ai da un cadou frumos
fără un ambalaj atrăgător. Vorbele nu sunt esențiale în multe cazuri,
dar ele pot face de multe ori ceea ce un dar nu poate face, iar
câteodată pot produce o bucurie imensă și să însemne mai mult decât
un tezaur întreg. Astfel lucrurile trebuie împletite, și poate asta e una
dintre cele mai mari provocări pe care un bărbat o poate avea, și
anume, să învețe că iubirea nu e doar a face, ci și a zice cele mai
frumoase vorbe unei persoane minunate.
Mergând mai departe cu simpla definire a unor trăsături a
bărbatului, doresc să privim de ce el a reacționat tăios la întrebarea
soției dacă n-ar fi mai bine să întrebe pe cineva. Acest lucru poate fi
privit din două perspective, și anume, s-a simțit prost cât a stat la cei
invitați, și asta nu că soția lui era fericită, ci că alții au făcut-o fericită și
el n-a reușit. Îl frământa problema lui de la serviciu, se uita la soția lui
care e bucuroasă cu cei din jur, și acest lucru i-a oferit impresia că a mai
pierdut o bătălie, și anume de-a o face fericită. Și, mai rău, poate se
gândea că degeaba luptă să-i ofere fericirea, căci alții din jur o pot face
mult mai bine decât el. Acesta e un zbucium tare urât care poate
măcina un bărbat, și anume să crezi că alții, pe care poate-i consideră
mai nevrednici, o fac fericită pe femeia iubită. Poate câteodată e pe
bună dreptate această frământare, dar se prea poate ca uneori acest
lucru să fie neîntemeiat. Un alt motiv pentru care el a răspuns atât de
rece la întrebarea soției, este că bărbații de cele mai multe ori nu
suportă ca să li se spună că nu au făcut bine, și ca să facă într-un mod
anume. Poate, ție ca fată ți se pare ciudat, nu am niciun argument
pentru care să spun de ce suntem așa, însă doresc să-ți explic care e
raționamentul nostru când credem asta, poate dintr-un motiv
întemeiat sau nu. Pentru un bărbat a-i spune că a greșit nu reprezintă
10______________________________________________________69

simple vorbe, ci poate însemna, faptul că soția nu are încredere în


raționamentul lui, și dorește să asculte mai degrabă de alții decât de el.
Un bărbat în astfel de situații poate avea impresia că nu este demn de
încredere, și că o mare parte din „luptă” a pierdut-o. Unui bărbat îi
place ca el să fie capul familiei, în care el să ia deciziile mereu și mai
mult decât atât să nu i se reproșeze mai nimic, ci să i se aducă doar
omagii.
Nu am scris cuvintele de mai sus să justific comportamentul
bărbaților, ci am vrut simplu să prezint ce simte un bărbat în astfel de
situații. Nu sunt un psiholog care să adâncească astfel de exemple, însă
sunt un tânăr bărbat care mă pot număra printre cei care trăiesc astfel
de lucruri, și nu printre cei care le analizează. Trebuie să mărturisesc că
multe din trăsăturile noastre trebuie șlefuite ca ele să fie mai utile celor
pe care noi dorim să le oferim, și anume soțiilor. De aceea ție, ca o fată
care citește aceste rânduri, îți cer să ai răbdare cu cel pe care Mărețul
Creator l-a pregătit pentru tine, și să-l ajuți să vadă și să descopere și
limbajul tău, și astfel mariajul să reprezinte mai apoi ceva la care ai
sperat să ai.
Ar mai fi multe puncte pe care le-aș putea atinge despre limbajul
unui bărbat, poate aș putea scrie cărți întregi doar pe tema lor, dar am
dorit în câteva idei să conturez anumite diferențe ce există și sunt doar
ignorate. Totodată nu doresc să mai descriu multe astfel de diferențe
căci doresc ca, odată ce știi ca fată de aceste diferențe, să descoperi și
tu altele noi, și să faci treaba pe care alte cărți nu o pot face, și asta ca
să trăiești un mariaj de invidiat.
Aș dori ca mai departe să încerc să conturez limbajul unei femei,
ca astfel să se poată observa mai bine diferențele. Să considerăm o
femeie ce este la locul de muncă și este împovărată cu grija de a-și lua
copilul de la școală, apoi să pregătească cele necesare ca cei dragi să
mănânce și să aibă tot ceea ce au nevoie. Pleacă grăbită de la muncă,
iar pe drum primește un telefon de la o prietenă bună care are
probleme cu copilul ei, el fiind bolnav și se află în spital, iar mama
copilului, prietena ei, este foarte îngrijorată, și dorește să
Observă diferențele________________________________________70

împărtășească cu prietena ei problemele ei. Ea încearcă să-i ofere


cuvinte de mângâiere, ca prietena ei să simtă ca are pe cineva aproape
în problemele ei. Ajunge apoi la școală, își ia micuțul, care și el se
plânge că a luat un calificativ slab. Extenuată, ajunge acasă împreună
cu copilul ei, îi pregătește repede mâncarea și mai face ici-colo treabă
prin casă. Orele trec repede, este răpusă de oboseală, și ar vrea să se
odihnească, dar totodată simte nevoia să împărtășească din greutățile
ei cuiva, prietenei sale nu dorește, căci și ea are problemele ei, și să
gândește să vorbească cu soțul ei. Încep să discute unul cu celălalt,
încep să-și spună cum le-a fost ziua, și printre altele, ea, spune că la
locul de muncă a fost foarte obositor, că i-ar mai trebui niște aparate
prin casă care să-i ușureze munca. El, crezând că dă un răspuns bun, îi
replică faptul că, și el e nevoit să meargă la lucru și să îndure anumite
lucruri, pentru ca astfel să câștige, apoi îi mai completează faptul, cum
ia mai tot spus, că poate în viitor va câștiga mai bine, și astfel ea nu va
mai fi nevoită să lucreze, iar în ceea ce privește electrocasnicele îi
spune sec: „De ce nu-ți iei?”. Se aștern câteva momente de liniște, apoi
ea își amintește de sora ei, care a plecat în străinătate pentru a încerca
să lucreze, dar nu și-a găsit încă un loc de muncă, și îi spune acest lucru
soțului, care el îi răspunde, crezând că oferă o soluție bună ei: „Păi n-ar
fi trebuit ca ea să plece din țară până să aibă ceva sigur de lucru, și ar fi
mai bine ca ea să vină din nou în țară!”. Ea se supără la auzul acestor
cuvinte și ne le înțelege rostul, el în schimb continuă cu lista sfaturilor
pe care crede că sunt bune, crezând că ea are nevoie de sfătuire. Ea,
supărată, îi replică: „Of… mai bine n-aș fi vorbit cu tine, nu mă pot
înțelege deloc cu tine, tot timpul tu crezi că le știi pe toate și că ceilalți
au nevoie de soluțiile tale ingenioase”. Mirat de ce aude, încearcă să-i
dea o replică puternică: „Tot timpul? Ce vrei să spui prin asta, nu-ți
amintești când mi-ai spus ca sora ta are nevoie de ajutor, și am condus-
o până la aeroport, și m-am asigurat să fie totul bine, cum de ții minte
doar de unele lucruri, și ce-ți fac bine uiți?”. Replicile astea nu
reprezintă numaidecât începutul certei, ceartă ce azi e uitată, mâine e
reaprinsă, și tot așa până ce ambii ajung să nu-și mai vorbească
10 71

problemele lor, și treptat mariajul ajunge să se rupă sau să ajungă într-


un punct în care nici unul, nici altul nu l-au dorit.
Acest exemplu prezintă câteva diferențe de limbaj dintre cei doi,
diferențe cei fac pe ambii să acționeze asemenea unor copii, și poate,
să sfârșească un legământ, în care ambii și-au jurat că vor fi aproape
unul de altul până la adânci bătrâneți. Un mariaj, după cum e de la sine
înțeles, nu se poate rupe în urma unei simple neînțelegeri, ci treptat,
printr-o viață în care-ți dai seama că nu te înțelegi deloc cu persoana cu
care te-ai căsătorit.
Pentru a înțelege mai bine exemplul de mai sus, trebuie să privim
de ce ea, a spus anumite lucruri, și totodată de ce și el a replicat în
maniera aceasta. Ea fiind împovărată la locul de muncă nu simte că
face neapărat ceva extraordinar, ea e bucuroasă că se poate dărui
familiei ei, însă simte că este femeie și că dorește prețuirea necesară,
iar la vestea de la prietena ei, ea devine tulburată, și dorește să-i fie un
sprijin, să fie o persoană care să-i fie aproape în momentele astea,
totodată se gândește cum ar fi dacă ar fi fost copilul ei grav bolnav. Ar
fi vrut să vorbească apăsările ei cu cineva, să primească poate niște
cuvinte de apreciere pentru toată osteneala ei. De vorbit nu poate
vorbi, evident, cu prietena ei, căci unele apăsări au venit de la însăși
prietena ei, și se gândește că ar fi bine să vorbească cu soțul, jumătatea
ei. El o ascultă cu bucurie, dar îi dă niște răspunsuri în totalitate
neașteptate pentru ea. El nu înțelege supărarea ei, el se gândește
simplu, dacă are o problema, de exemplu cu locul de muncă, să-l
schimbe, dacă sora ei nu-și găsește niciun loc de muncă, există o
rezolvare simplă, și anume, ea să vină în țară și s-o ia de la început. Însă
ea nu dorește nicio rezolvare, ci doar să vorbească cu cineva, căci în
acea zi a fost împovărată.
Diferența majoră dintre cei doi este, că o femeie, de cele mai
multe ori când e împovărată dorește să discute cu cineva, să știe că în
momentele grele are pe cineva lângă ea, știe că poate să treacă peste,
dar are nevoie să spună apăsările ei cuiva cu care să simtă greul
împreună. Însă un bărbat când aude pe cineva că este apăsat cu o
Observă diferențele 72

problemă vine cu posibile rezolvări la probleme. El face asta căci crede


că asta i s-a cerut, căci un bărbat, când are o problemă și vorbește cu
cineva dorește să afle rezolvarea pentru acea problemă. Iar când un
bărbat are o problemă el încearcă s-o rezolve singur, și nu vede rostul
în a vorbi cu cineva, numai dacă acea persoană poate s-o ajute. Chiar
dacă un mariaj e alcătuit din două persoane, persoanele ce-l alcătuiesc
au unele abordări în diverse contexte și la momente diferite, în
totalitate diferite. O femeie când e apăsată și spune apăsarea ei, de
cele mai multe ori n-o face pentru ca să primească tot felul de
rezolvări, ci doar pentru a se descărca și a merge mai departe, în
schimb, un bărbat dacă are o problema, în primul rând nu spune cuiva
apăsarea lui, decât dacă poate primi rezolvarea pentru problemele lui.
De cele mai multe ori o femeie nu dorește ca soțul ei să fie un
superman care să le facă pe toate, dar care să n-o înțeleagă, ci o femeie
dorește să fie prețuită și înțeleasă, și, cu siguranță pentru ea face mai
mult, dacă are certitudinea că soțul ei, dacă este înconjurat de 1000 de
femei, dar este soția lui lângă el, tot pe soția lui o vede ca fiind cea mai
frumoasă, cea mai deosebită dintre toate celelalte. Acest lucru pentru
o femeie face mai mult decât un sfat primit de la el, și reprezintă o
putere imensă pentru ea de a merge mai departe.
În exemplul de mai sus vedem că ea îi replică faptul: „tot timpul”.
Cu siguranță o femeie la momentele de supărare spune anumite
lucruri, nu ca o replică tăioasă, ci ca un strigăt în care să spună:„Ajunge,
nu vezi că nu ne înțelegem, de ce nu vrei de fapt să înțelegi ceea ce
vreau eu să-ți spun?”. Prin astfel de replici o femeie nu spunea
neapărat că tot timpul a făcut el acel lucru sau nu, ci dorește doar să-și
exprime nemulțumirea pentru situația asta, situație care e atât de
apăsătoare pentru ea, încât celelalte momente de fericire sunt umbrite
pentru ea. Problema la această replică, e că un bărbat, când o aude, i
se creează impresia ca ea nu ține cont de osteneala lui, și de celelalte
fapte ce le-a făcut pentru ea. Cel mai adesea, pentru un bărbat, când i
se replica cuvintele astea, el nu vede o simplă neliniște a soției, ci
10 73

înțelege că, pentru ea sunt mai importante alte lucruri decât cele
oferite de el.
Lista cu diferențele dintre un bărbat și o femeie poate fi lungă, și
sunt cărți întregi care tratează această problemă. Iar acest lucru nu
trebuie să reprezinte o scuză pentru un mariaj mediocru, ci sursa
problemei, sursă, care odată aflată poate rezolva multe probleme ce
pot apărea într-un mariaj, probleme care chiar dacă la început pot
părea simple neînțelegeri, aceste probleme în timp pot crea probleme
mari.
O atitudine pe care eu o văd matură la anumite diferențe, nu este
de a-ți impune limbajul tău ca fiind cel bun, pentru ca persoana pe care
o iubești să se schimbe, ci tu să-ți dai seama care pot fi lucrurile care o
pot răni pe persoana iubită, ca astfel să nu le mai faci, și astfel mariajul
să reprezinte ceva plăcut, și de ce nu, contopirea? Mariajul trebuie să
reprezinte acceptare și schimbare, în care fiecare trebuie să lase de la
el pentru anumite lucruri în care nu exista claritate. Fie că sunt
diferențe doar de mediul familial, sau de limbajul dintre sexe,
Dumnezeu dorește ca aceste diferențe să fie înlăturare, și cei doi să
devină una. Prin cuvintele de mai sus am prezentat anumite diferențe,
dar dacă în primul rând nu este Dumnezeu între cei doi, astfel încât să-i
facă se observe diferențele și să dorească să le accepte și să se
schimbe, rămânem doar la nivelul în care doar descoperim anumite
lucruri, dar nu facem nimic pentru a îndrepta lucrurile. Scopul meu prin
acest sfat, este de a ne determina să știm în ce lucruri să acceptăm
persona iubită și în care să ne schimbăm de dragul mariajului, ca el să
meargă cât mai bine, și să fie ceva plăcut.
Sunt de părere că pentru lucrurile frumoase din viață trebuie să
lupt, pe când pentru celelalte e de ajuns să nu fac nimic. Pentru ca un
mariaj să fie unul fără reproșuri, trebuie să luptăm pentru el, să fim
preocupați de faptul, cum să fac să fie cât mai bine, ce să ofer ca astfel
persoana iubită să fie fericită. Iubirea este în primul rând o virtute, nu
este o efervescență ce oferă o simplă fericire, ci ea este mai mult decât
Observă diferențele 74

atât, și anume o luptă în a trăi ceea ce e mai bine și frumos pentru


persoana iubită.
Aceste diferențe nu trebuie privite ca o povară, ci o modalitate în
care să cunoști mai bine persoana iubită. Și să fiu sincer, aceste
diferențe mie îmi oferă o bucurie pentru că mariajul reprezintă astfel, o
aventură în care încerci să demonstrezi un lucru simplu, și anume
IUBIREA. De fapt dacă ambii trăiesc o iubire pură, atunci ei împărtășesc
un limbaj comun, și anume iubirea.
Timpul
Am un mare dușman cu care nici măcar nu mă pot lupta, este de
neînvins și mă supune prin tot ce fac. În decursul istoriei el a
căpătat multe definiții.
Acesta este timpul.
Pentru unii el e relativ, pentru alții e ceva stabil, însă pentru
mine nu înseamnă numai cel care mă desparte fără milă de tine,
cea care Dumnezeu a creat-o ca într-o zi să ne întâlnim și
sufletele noastre să se contopească. Chiar dacă acea zi îmi pare
atât de depărtată, încât simt uneori că nu mai am nicio putere,
îmi găsesc curaj să te aștept prin ceea ce Mărețul Creator a pus
în oameni, ca fiind parte din El, și anume Iubirea.
Astfel vom trece amândoi prin timp, până în clipa când viețile,
destinele noastre se vor întâlni și apoi contopi.
Dacă până în acel moment eu am avut doar o aripă, tu mi-o vei
oferi pe cealaltă, și eu pe-a mea, ca astfel să zburăm împreună
cu aripile iubirii în culmile superioare ale fericirii, culmi în care nu
va mai exista cuvântul eu, ci doar a dărui, astfel tu să zici:
„Trăiesc Fericirea!”. Atunci te voi iubi nu pentru ce ai să-mi oferi,
sau anumite calități, ci pentru ceea ce ești, și am să iubesc tot ce
ține de tine, orice părticică de-a ta.
Chiar dacă Mărețul Creator ți-a oferit o strălucire superioară Eta
Carinae-i , tu totuși ai dorit să-ți împarți viața cu mine, un astru
pal, nu mă simt vrednic pentru acest lucru, dar îți fac un
legământ că sufletul meu va fi în mine doar pentru ca să-ți ofere
strălucirea pe care tu o meriți, strălucire ce întrece orice stea.
Zâmbetul tău va fi o poruncă pentru mine, iar lacrima ta va
însemna zdrobirea sufletului meu în mii de bucățele, asemenea
unui vitraliu spart, în care fiecare ciob îmi va răpune trupul,
iar cu fiecare suflu,
bucățelele vitraliului se vor adânci în trupul meu.
În această umblare, în care sufletele noastre vor fi una, nu va
mai trebui ca să luptăm cu dușmanul nostru de odinioară,
timpul, ci trebuie să facem din el cel mai bun prieten al nostru,
ca astfel fiecare clipă petrecută să fie ca o mie de ani, să ne
bucurăm pe deplin unul de altul. Lupta va fi dată de ne oferi o
fericire perpetuă, iar lacrima să reprezinte istorie.
Aceste cuvinte reprezintă rugăciunea mea zilnică înaintea lui
Dumnezeu, Cel care a creat lumea cu puterea Iubirii. Cuvintele
nu ți le voi adresa ție, căci tu nu ai nevoie de cuvinte, ci de
trăirea acestora…
Al tău, Alex.
Cuprins

1. Care sunt intențiile inimii tale? ………………………………………..9


2. Ce set de valori ai?..............................................................15
3. Fii cu persoana pe care o meriți!........................................21
4. Ai nevoie de sprijin. ………………………………………………………..28
5. Balanța…………………………………………………………………………….33
6. Nu ai dreptul să te joci cu sentimentele nimănui…………….39
7. Meriți fericirea…………………………………………………………………46
8. Fă alegeri bune…………………………………………………….............52
9. Trăiește o poveste de dragoste autentică………………………..59
10. Observă diferențele.………………………………………………………..63

Potrebbero piacerti anche