CUPRINS

Prefaţă……………………………………………………………………………………………….1
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………….7
CAPITOLUL I - MUNŢII ÎN LUME - EFORTURI PENTRU CONSTRUIREA UNOR POLITICI
MONTANE LA NIVEL MONDIAL, EUROPEAN ŞI NAŢIONAL ………………………..…...12
AGENDA 21 – CAP.13 – Munţii ……………………………………………………………...12
FORUMUL MONDIAL AL MUNTELUI ……………...………………………………………...13
GRUPUL ADELBODEN .. …………………………………………………………………....15
JOHANNESBOURG – 2002 ……………………………………………………………...……....17
ASOCIAŢIA MONDIALĂ A POPULAŢIILOR MONTANE – QUITO – 2002………………...18
SUMMIT-UL GLOBAL AL MUNŢILOR – BISHKEK (oct.2002) ………………………..……19
EFECTE – DUPĂ AIM – 2002………………………………………………………………..…..21
EFECTE ÎN ROMÂNIA…………………………………………………………………….…….22
CONTINUITATEA AIM – 2002 ……………………………………………………….........…...23
ALTE EFORTURI EUROPENE ÎN FAVOAREA MUNŢILOR………………………………...24
EUROMONTANA ŞI AEM…………………………………………………………………….....26
MUNŢII ROMÂNIEI – ÎN 2008………………………………………………………………..…28
CONVENŢIA CARPATICĂ………………………………………………………………..……..29
CAPITOLUL II - SINTEZE COMPARATIVE CU PRIVIRE LA UNELE ZONE MONTANE DIN
EUROPA (2008) ……………………………………………………………………………..33
Hartă cu principalii masivi muntoşi europeni ……………………………………………………...33
Harta munţilor Europei – imagine prin satelit……………………………………………………..41
AUSTRIA………………………………………………………………………………………….42
BULGARIA…………………………………………………………….………………………….44
FINLANDA………………………………………………………………………………………..47
ITALIA…………………………………………………………………………………………….49
GRECIA…………………………………………………………………………………………....53
SLOVENIA………………………………………………………………………………………...54
POLONIA………………………………………………………………………………………….55
SUEDIA……………………………………………………………………………………………56
MAREA BRITANIE (UK) ………………………………………………………………………..58
SPANIA……………………………………………………………………………………………59
PORTUGALIA…………………………………………………………………………………….60
GERMANIA……………………………………………………………………………………….62
NORVEGIA………………………………………………………………………………………..64
UKRAINA…………………………………………………………………………………………66
ELVEŢIA – STUDIU de CAZ……………………………………………..…..……………….…68
FRANŢA – Sinteză / STUDIU de CAZ………………………………………...………………....78
ROMÂNIA – STUDIU DE CAZ………………………………………………..……………..….92
Suprafeţe şi populaţii ……………………………………………………………..……………….92
Cadru juridic, strategii şi politici pentru zonele de munte…………………………………………94
Definirea zonei montane…………………………………………………………………………...97
Strategia dezvoltării durabile a zonei montane…………………………………………………….97
Legea Muntelui…………………………………………………………………………………….99
Realizări………………………………………………………..…………………………………100

i
Concluzii…………………………………………..…………………………..…………………...103
UNELE ASPECTE COMPARATIVE PRIVIND ZONELE DE MUNTE
EUROPENE….……………………………………………..………………..……………………104
ELEMENTE DE DIFERENŢIERE ŞI DE INTERES COMUN PENTRU ZONELE MONTANE
EUROPENE………………………………………………………………………….……………107
ELEMENTE DE INTERES COMUN……………………………………………….……………115
UE-27 ŞI MUNŢII…………………………………………………………………..……………..117
O STRATEGIE MONTANĂ EUROPEANĂ / Alte aspecte de interes……………..…………….121
O schiţă de STRATEGIE destinată zonelor montane din România…………………..…………...123
UNELE TENDINŢE privind zona montană din România cu semnificaţie şi pentru alte zone montane
din Sud-Estul Europei…………………………………………………………………..128
MEMORANDUMUL FORUMULUI MONTAN DIN ROMÂNIA adresat Parlamentului European,
Comisiei Europene şi Consiliului European………………………………………….131
MUNŢII ÎN SECOLUL XXI. Reflecţii şi realităţi carpatice româneşti…………………………135
CONCLUZII GENERALE……………………………………………………………………….142

TABLE OF CONTENTS
FOREWORD …………………………………………………………………………………….148
INTRODUCTION………………………………………………………………………………..154
CHAPTER I - MOUNTAINS IN THE WORLD - EFFORTS TO PUT TOGETHER A
MOUNTAIN POLICY AT INTERNATIONAL, EUROPEAN AND NATIONAL LEVEL...…159
AGENDA 21 – CHAPTER 13 – Mountains…………………………………………………..…159
THE INTERNATIONAL FORUM OF THE MOUNTAIN …………………………………..…160
THE ADELBODEN GROUP ……………………………………………………………..…..…163
JOHANNESBOURG – 2002 ………………………………………………………………….…165
THE WORLWIDE ASSOCIATION OF MOUNTAIN POPULATIONS – QUITO – 2002
………………………………………………………………………………………………..165
GLOBAL MOUNTAIN SUMMIT – BISHKEK (oct.2002) ……………………………..……..167
CONSEQUENCES – AFTER AIM – 2002. ………………………………………………….....168
CONSEQUENCES IN ROMANIA……………………………………………………..……….169
AIM CONTINUITY – 2002…………………………………………………………………..….170
OTHER EUROPEAN EFFORTS IN FAVOR OF THE MOUNTAINS……………………..…172
EUROMONTANA AND AEM………………………………………………………..…………173
ROMANIAN MOUNTAINS – in 2008………………………………………………...………...176
THE CARPATHIAN CONVENTION ………………………………………………...………...177
THE CARPATHIANS……………………………………………………………………………179
CHAPTER II - COMPARATIVE SYNTHESIS CONCERNING SOME MOUNTAIN AREAS OF
EUROPE…………………………………………………………………………………..……...181
Map with the main European mountain massifs………………………………………………...181
The map of Europe’s mountains – satellite imagine……………………………………………...189
AUSTRIA………………………………………………………………………………………...190
BULGARIA………………………………………………………………………………………192
FINLAND………………………………………………………………………………………...195
ITALY ……………………………………………………………………………………………197
GREECE………………………………………………………………………………………….201
SLOVENIA……………………………………………………………………………………….202

ii
POLAND…………………………………………………………………………………………203
SWEDEN…………………………………………………………………………………………204
GREAT BRITAIN……..…………………………………………………………………………205
SPAIN ……………………………………………………………………………………………207
PORTUGAL……………………………………………………………………………………...208
GERMANY………………………………………………………………………………………209
NORWAY………………………………………………………………………………………...212
UKRAINE………………………………………………………………………………………...214
SWITZERLAND - A CASE STUDY……………………………………………………………215
FRANCE – Synthesis/STUDY OF CASE……………………………………………………….225
ROMANIA- STUDY OF CASE…………………………………………...…………………….238
Surface and populations ……………………………………….…………...…………………….238
Juridical background, strategies and policies for mountain areas…..……...…………………….240
Comments on the juridical background in favor of mountains.…………...…………………….242
The definition of mountain area……………………………….…………...…………………….243
The strategy of sustainable development of mountain area…....…………...…………………….243
The Mountain Law…....…………...…………………………………………..………………….245
Realizations……………………………………………………………………………………….247
Conclusions……………………………………………………………………………………….249
SOME COMPARATIVE ASPECTS CONCERNING THE EUROPEAN MOUNTAIN
AREAS…………………………………………………………………………………………...251
SOME ELEMENTS OF DIFFERENTIATION AND OF COMMUNE INTEREST FOR THE
EUROPEAN MOUNTAIN AREAS……………………………………………………………..254
ELEMENTS OF COMMUNE COMMON INTEREST…………………………………………263
EU-27 AND THE MOUNTAINS………………………………………………………………..265
A EUROPEAN MOUNTAIN STRATEGY / Other interest aspects……………...……………..269
A sketch of STRATEGY addressed to the mountain areas from Romania……………...……….271
Sketch - „THE STRATEGY OF LASTING DEVELOPMENT OF MOUNTAIN AREA from
ROMANIA” ………………………………………………….…………………………………..272
SOME TENDENCIES concerning the mountain areas in Romania with signification for other areas
from the South-East of Europe ………………………………………………….………………..276
MEMORANDUM of the ROMANIAN MOUNTAIN FORUM addressed to European Parliament,
European Commission and European Council……………………………………………………280
THE MOUNTAINS IN THE 21ST CENTURY - Reflections and realities of the Romanian
Carpathians ……………………………………………………..……………………………..…284
GENERAL CONCLUSIONS …...……………………………………………………….………291
EFORTURI ÎN FAVOAREA REGIUNILOR DE MUNTE / EFFORTS IN FAVOR OF THE
MOUNTAIN AREAS / Imagini / Photos …………………………………………………….……295
CAPITOLUL III - PLANUL M-1 – SEE - UN POSIBIL PROIECT POLITIC AL UNIUNII
EUROPENE pentru SALVGARDAREA ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ A ZONELOR DE
MUNTE DIN ROMÂNIA şi din alte ţări cu munţi din Sud-Estul Europei ? …………………...…395
SALVGARDAREA ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ A ECONOMIEI AGROALIMENTARE ŞI
A COMUNITĂŢILOR RURALE – MONTANE CAZUL CARPAŢILOR ROMÂNIEI ………..399
DE LA VIZIUNE bazată pe cunoaştere LA EXPERIMENT - FENOMENUL DORNA:
FEDERAŢIE A AGRICULTORILOR DE MUNTE …...…………………………………………401

iii
UN CONCEPT de POLITICĂ MONTANĂ pentru CARPAŢII ROMÂNIEI - PLANUL M-1
„Dezvoltarea comunităţilor montane din Carpaţii României prin economia eco-bio-alimentară …408
CHAPTER III - M1 PLAN - SEE - A LIKELY EUROPEAN UNION’S POLITICAL PROJECT
ON SAFEGUARDING AND SUSTAINABLE DEVELOPMENT OF Mountain area from
ROMANIA and from other mountain countries from Southeastern Europe …...…………………413
SAFEGUARDING AND SUSTAINABLE DEVELOPMENT OF AGRI-FOOD ECONOMY AND
OF THE MOUNTAIN RURAL COMMUNITIES - THE CASE OF THE ROMANIAN
MOUNTAINS ……………………………………………………………………….…………417
FROM KNOWLEDGE-BASED VISION TO EXPERIMENT - DORNA PHENOMENON:
FEDERATION OF MOUNTAIN FARMERS ……………….…………………………………...419
A CONCEPT of a MOUNTAIN POLICY for the ROMANIAN CARPATHIANS - M-1 PLAN
"Development of the Romanian Carpathians mountain communities through eco-bio-food
economy ……………………………………………………….…………………………………...426
ÎNCHEIERE ……………………………………………………….….…………………………...442
CONCLUSION ………………………………………………..……….….………………………444
BIBLIOGRAFIE …………………………...……………………………...…………….…………446
BIBLIOGRAPHY…………………………………………………………………………………..455
Anexa / Annex…………………………………………………………………………………...…464

iv
 PREFAŢĂ

Motto
„Cel care se străduieşte să rezolve o problemă diferită de
cunoaşterea şi tehnica existentă, nu caută pur şi simplu
la întâmplare. El ştie ce vrea să obţină, astfel încât îşi
proiectează instrumentele şi ordonează ideile în mod
corespunzător”

Thomas S. Kuhn
Structura revoluţiilor ştiinţifice,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1976

1
 DESPRE AUTOR şi APORTUL SĂU

Timpul petrecut cu lectura acestei cărţi a fost o încântare, amintindu-ne că

de fapt pe Radu Rey l-am cunoscut cu mulţi ani în urmă în „Ţara Dornelor”, la
hotarul dintre Bucovina şi Maramureş şi Ardeal. Nu bănuiam că voi avea
revelaţia acestor clipe cu aceeaşi încântare ca şi atunci şi mai apoi la apariţia
primei sale cărţi „Viitor în Carpaţi”1, urmată de „Civilizaţie montană”2, Căci şi
atunci, ca şi acum, lectura acestei cărţi inedite „Munţii şi secolul XXI”, ne
readuce în atenţie un sistem de gândire şi acţiune continuă pentru integrarea mai
deplină a zonei montane în dezvoltarea generală. Iar dacă dezvoltarea
economică şi socială a progresat sau nu prin contribuţia pe care au adus-o
diferitele personalităţi, zona montană este în atenţia generală numai datorită
prof.univ. Dr. Radu Rey, cea mai reprezentativă personalitate în abordarea şi
soluţionarea complexelor probleme ale zonei montane pe baza celor mai viabile
principii ale dezvoltării durabile.
Fiind de o sociabilitate extremă, dublată de o inteligenţă vie şi un har
deosebit de prezentare a ideilor pe fondul unei vaste culturi generale, am
concretizat din primul moment că gândirea şi sufletul nostru au un element
comun – muntele. Şi de aici afectivitatea şi prietenia de peste 40 de ani ca
oameni ai muntelui, căci masivul Rodnei cu Obcinele Bucovinei şi Depresiunea
Dornelor şi până la Masivul Făgăraş cu Muscelele care mărginesc depresiunea
Câmpulungului nostru, nu este decât întregul ansamblu al munţilor Carpaţi şi al
sufletului nostru. Iar aceştia au constituit dintotdeauna elementul polarizator
pentru civilizaţia noastră, mărturia cea mai sigură a vechimii şi continuităţii
românilor pe aceste meleaguri, iar un element comun ne unea şi mai mult ca
descendenţi ai ţăranilor liberi – moşnenii şi răzeşii, din obştiile teritoriale care
au păstrat structurile agrare tradiţionale până în zilele noastre ca şi demnitatea
oamenilor.
Citind cartea l-am revăzut în inima munţilor, amintind tuturor că viaţa
trebuie trăită cu demnitate în aceşti munţi bogaţi şi frumoşi, cu văi largi şi
depresiuni fermecătoare, care împreună cu bogăţiile naturale i-au făcut să fie
populaţi din cele mai vechi timpuri, continuitatea şi permanenţa aşezărilor fiind
dictată de funcţionalitatea milenară, considerând că munţii României constituie
o entitate geografică, economică şi socială ca bază a dezvoltării.
Nu o dată, în momentele când ne întâlneam în decursul anilor, acest
neobosit militant pentru munte, puteai căpăta noi cunoştinţe de istorie socială şi
să te iniţiezi în probleme complexe materiale şi spirituale, cu competenţa sa
recunoscută dând o nouă semnificaţie problemelor. Căci, ca exponent al obştii
sale săteşti, nu marile transformări istorice îl preocupă ci viitorul zonei montane.
Şi aceasta pentru că arcul muntos al Carpaţilor, cu Subcarpaţii şi ţinuturile

1
R.Rey, Viitor în Carpaţi, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1979
2
R.Rey, Civilizaţie montană, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985

2
deluroase din jur, a constituit o adevărată cetate naturală şi etnică de coeziune a
poporului român, unică în Europa şi rară pe glob.
Radu Rey a fost şi este un neobosit cercetător, care a străbătut lanţurile
munţilor Carpaţi, Alpi, Pirinei, M-ţii Scoţiei, ajungând până în Peru şi Ecuador,
adunând cu migală cunoştinţe specifice, având la bază o solidă pregătire, iniţial
ca practician, medic veterinar, în Ţara Dornelor din Carpaţii de Nord cu
completări vaste de economie rurală montană ca stagiar la Universitatea din
Innsbruck – Tirol, Austria.
Trăind în inima munţilor Carpaţi, Radu Rey a avut posibilitatea să vadă
de aproape oameni şi locuri, să-şi dea seama de ceea ce reprezintă zona montană
şi cu o desăvârşită elevaţiune şi totală uitare de sine să se dedice prin acţiunile
sale, devenind un militant şi în aceasta stă măreţia sa. Armat cu un solid bun-
simţ, el apare ca reprezentant al oamenilor de la munte, inteligenţi,
întreprinzători şi tari pe dreptul lor dobândit prin lupte neîntrerupte. De aceea,
regăsim întrânsul ceva din inteligenţa clasei sale sociale, din dârzenia şi
demnitatea care a dus-o pe câmpurile de bătălie în zbuciumata istorie a
românilor.
Iar numeroasele manifestări ştiinţifice organizate – colocvii, sesiuni
ştiinţifice, simpozioane, conferinţe, i-au permis strângerea contactului cu cei ce
au în preocupări complexitatea problemelor montane. Realizate în diferite zone
ale ţării, participanţii au avut posibilitatea cunoaşterii mai depline a zonei
montane şi prin vizitele de documentare şi excursiile organizate.
Sunt imagini care nu se uită3 4, ci revin dezvăluind problematica muntelui
în condiţiile actuale. Căci, pasionat şi animat de subiectul său de suflet Radu
Rey redă într-un stil plin de culoare şi de relief, cu evocări magnifice
diversitatea problemelor zonei montane, evocând lumea din care a răsărit el
însuşi, trezind în cei ce îl ascultă sau citesc ecouri ce nu se mai pot stinge.
Profunzimea cunoştinţelor sale economice, tehnice şi umanistice ar trebui
să ne mire; cu atât mai mult cu cât nu face nici-un caz de ştiinţa sa, deşi l-am
găsit făcând cercetări erudite în biblioteci. Căci, mai mult ca în alte zone,
întrepătrunderea firească în decursul istoriei a elementelor naturale cu cele
umane, a format un areal bibliografic specific munţilor Carpaţi, şi care a păstrat
o funcţionalitate milenară.
Astfel, prin întreaga sa activitate a generat regândirea pozitivă a
problemei muntelui, ceea ce implică eforturi individuale, dar şi un mare efort
colectiv, instituţionalizat, fiind fondator al Sistemului Instituţional
Guvernamental şi juridic, în România, iniţiator şi finalizator de proiecte şi
programe naţionale şi internaţionale, capabile să contribuie la regenerarea zonei
montane, sintetic definite prin Legea muntelui, Strategiile de dezvoltare durabilă

3
I.Bold, M. Drăghici, Două secole de Economie Rurală şi Agrară – Portrete şi semnificaţii, Ed. Mirton,
Timişoara, 2004
4
I.Bold, M. Drăghici, Eseuri, Ed. Terra Nostra, Iaşi, 2010

3
a zonei montane, opera exclusivă a trudei sale pentru legiferarea acţiunilor, a
principiilor şi modalităţilor de dezvoltare.
A considerat întotdeauna că Munţii României constituie o entitate având
condiţii de relief, climă, patrimoniu natural, economic şi social-cultural
specifice, dar fiind arii fragile ecologic, supuse unor fenomene de deteriorare
prin despăduriri şi degradare a mediului, cu o densitate redusă a populaţiei şi
localităţi mici aflate în curs de depopulare datorită migraţiei interne şi externe în
urma dispariţiei unor îndeletniciri tradiţionale, cu o infrastructură insuficient
dezvoltată, care necesită sprijin pentru protecţie, dezvoltare şi gestionare
specifice, fiind un patrimoniu de valoare care trebuie recunoscută şi în acelaşi
timp conservată şi valorificată în perspectiva dezvoltării durabile.
Un aport însemnat îl regăsim şi în lumea ştiinţifică, unde
prof.univ.dr.h.c., CS1, Radu Rey – membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi
Silvice, a pus bazele unei noi discipline, o ştiinţă de viitor, „montanologia”,
noţiunea fiind o prioritate de nivel mondial.
European convins, completat de un patriotism ponderat, de calitate,
descendent şi a unei familii nobiliare de rang înalt european, prin tot ce a
întreprins, el s-a pus în slujba umanităţii, a vieţii. Ancorat profund în mişcarea
pro-munte europeană şi mondială, ca Vicepreşedinte al Euromontana (1996-
2004) şi Senator al acestei entităţi internaţionale, Radu Rey este autor al
Proiectului Carpaţi, prezentat la Congresul european al regiunilor de munte
(Consiliul Europei – 1994), contribuind la Carta Europeană a regiunilor
montane şi la multiple alte iniţiative de nivel european şi mondial (Forumul
Montan Mondial, Asociaţia Mondială a Populaţiilor Montane, Parteneriatul
Montan Internaţional (ONU-FAO), ş.a.
Radu Rey – prin funcţiile deţinute post 1989, ca Preşedinte al Comisiei
Zonei Montane din România (secretar de stat) şi ca Director general al Agenţiei
Naţionale a Zonei Montane - a reuşit să traverseze un pionierat pentru ţara sa,
creând instituţii, entităţi de cercetare şi de învăţământ, strategii şi legislaţie
specifică, realizând obiective - pilot de dezvoltare şi contribuind direct la
formarea pentru specificul economiei şi mediului montan – a câteva mii de
practicieni, specialişti, factori de decizie şi oameni politici.
Nimic nu poate egala ampla sa creaţie cu care s-a impus prin spiritul de
sacrificiu şi sădirea sentimentului de victorie pentru o asemenea nobilă cauză de
punere mai deplină în valoare a mediului natural în interrelaţie permanentă cu
evoluţia economică şi socială, devenind cea mai autorizată personalitate
reprezentativă pe plan naţional şi internaţional.
Şi toate acestea ca rezultat al activităţii militante, dublată de o energie
creatoare, influenţată în mod constant prin lumina inteligenţei şi generozităţii
sufleteşti. Am fost frapat deopotrivă de informaţiile extrem de diverse pe care le
prezintă admirabil şi contactul direct cu evoluţia problemei la nivel european,
sesizând şi reformulând problemele existente în toate domeniile spaţiului
montan, şi promovarea acestora în conştiinţa publică şi în organismele naţionale

4
şi europene pentru care s-a constituit un preţios îndrumar în abordarea şi
soluţionarea problemelor.
Cartea, apărută cu prilejul împlinirii a 70 de ani reprezintă a chemare
către bucurie, căci bucurie este înainte de toate întâlnirea cu muntele – în tripla
şi indivizibila relaţie – natură, om, cultură, care a păstrat în vremuri istorii,
energii spirituale şi opere de reală frumuseţe şi valoare, deschizând în
continuare drumul către esenţa vieţii. Cu responsabilitate faţă de sine şi vremea
sa a reafirmat raporturile constante în procesul devenirii umane prin punerea
mai deplină în valoare a muntelui, ca expresie a unui proces istoric de evoluţie
la nivelul cerinţelor lumii contemporane în context european, a unei zone nu
suficient valorificate, făcând o operă de cunoaştere a potenţialului natural şi
uman în contextul evoluţiei tehnico-ştiinţifice şi al urbanizării.
Cartea creează uimire prin profunzimea cunoştinţelor lui Radu Rey, ca
generalist, căruia nu-i scapă amănunte privind modalităţile de acţiune, respectiv
diversificarea şi încurajarea producţiei agricole şi zootehnice într-un proces
integrat – producţie, procesare, desfacere; dezvoltarea de pluriactivităţi –
forestiere, miniere, industrii de prelucrare, servicii, artizanat etc.; conservarea şi
gestionarea resurselor naturale, asigurarea creşterii calităţii vieţii, educaţie şi
formare profesională etc., pentru asigurarea în mod constant şi continuu a
dezvoltării durabile, asigurând prosperitatea, protecţia mediului şi coeziunea
socială5 6 .
La punctul de joncţiune a două epoci şi început de secol XXI, Radu Rey
surâde vremurilor noi, opera sa apărând ca o protestare împotriva neglijenţei
societăţii pentru zona montană. Verva autorului dă paginilor acestei cărţi o
prospeţime pe care nimic nu o poate şterge. Raţionamentul lui Radu Rey,
independenţa sa, conferă un caracter unic scrisului său şi nu suntem prea departe
de realitate afirmând că acest mare om continuă să viseze, la început de secol
XXI, la evoluţia muntelui corespunzător semnificaţiei istorice, economice,
tradiţiei şi evoluţiei timpurilor noastre în diversitatea aspectelor economice,
sociale, culturale, ecologice, turistice, asigurând în prezent ca şi pentru viitor o
linie directoare pentru desăvârşirea lor.
Acest fapt este favorizat de abordarea şi tratarea problemelor cu enormul
capital de cunoştinţe şi experienţă acumulate cu perseverenţă şi metodă
ştiinţifică în ideea de a pune în valoare tot ceea ce s-a păstrat în forma
tradiţională, dar şi la nivelul evoluţiei actuale, creând o viziune de ansamblu
asupra zonei montane la nivel mondial, european şi naţional. Problemele sunt
prezentate în succesiune logică, de la general la particular, cu sinteze
comparative cu privire la unele zone montane din Europa, întregite cu studii de
caz şi unele aspecte specifice de diferenţiere şi interes comun, o strategie

5
I.Bold, A. Crăciun, Organizarea teritoriului, Ed. Mirton, Timişoara, 1999
6
I.Bold, E. Buciuman, M. Drăghici, Spaţiul rural – Definire, Organizare, Dezvoltare, Ed. Mirton, Timişoara,
2003

5
montană europeană şi pentru România, încheind cu reflecţii valoroase la început
de secol XXI.
Trecerea în revistă a unora dintre cele mai importante evenimente care au
avut loc în favoarea munţilor Europei şi ai lumii la graniţa secolului XX-XXI,
ca şi posibilitatea unui analize comparative a strategiilor şi politicilor destinate
populaţiilor, economiei şi mediului montan din 17 ţări – în perioada de după cel
de-al II-lea Război Mondial, tonusul optimistic al acestei lucrări, vor constitui
neîndoielnic o nouă contribuţie destinată mai ales unei bune informări şi
orientări pentru viitorul zonelor montane – adresarea vizând vârfurile
decizionale şi politice din ţările Sud-Est-Europene, sau de oriunde la nivel
mondial. Pentru aceştia, lucrarea reprezintă un izvor de cunoaştere şi înţelegere
a importanţei în creştere a regiunilor şi populaţiilor montane, într-un secol
marcat de presiunea schimbărilor climatice şi penuriei alimentare.
Cartea include numeroase sugestii utile din experienţa altor ţări – lectura
acestei contribuind la formarea unei „culturi montane” a oricărui cititor.
Se înţelege că bucuria şi plăcerea noastră la lectura acestei cărţi va fi
împărtăşită şi de cititorii care au în această carte o sinteză documentată ştiinţific
şi bine sistematizată într-un mod excepţional de expunere a ideilor şi acţiunilor
în evoluţie, ceea ce constituie o adevărată „Carte Albă a Muntelui”. Şi aceasta
măreşte interesul pentru problemele zonei montane care, prin specificitatea şi
complexitatea sa, constituie o foarte importantă problemă de ordin strategic
naţional sub raport economic, ecologic, social-cultural, a întregii societăţi7.
La apariţia acestei lucrări de referinţă ştiinţifică şi simbolică, care pune în
valoare într-o gândire pozitivă adaptată condiţiilor specifice, bazele unei noi
politici de dezvoltare pentru zona montană – felicităm călduros pe Prof.univ.
Dr. Radu Rey pentru acest prestigios eveniment cultural naţional şi european,
lucrarea constituind de fapt „Cartea de vizită a Zonei montane româneşti în
lume”, timpul şi viaţa urmând să demonstreze utilitatea acestei imagini
obiective prezente şi viitoare.
Prof.univ.dr.ing. Ion BOLD

- Membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice

“Gheorghe Ionescu-Şişeşti”
- Membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă

7
Munţii României constituie o entitate geografică, economică şi socială având relief, climă, patrimoniu natural
şi social-cultural specific.
Zona montană cu 90.240 km2 deţine 39% din teritoriul naţional în cadrul a 28 de judeţe, 824 unităţi
administrative teritoriale şi 3580 sate, cu 954.922 gospodării şi 2,9 milioane teren agricol (19,7% din total şi 4
milioane hectare păduri (59,3% din total).
Populaţia montană a rezistat într-o condiţie economică modestă, cu o agricultură tradiţională, dar completată de
o pluriactivitate în industria minieră, forestieră, în alte diverse industrii existente în cele 94 de oraşe
intramontane, în construcţii şi servicii. Dar acest echilibru economico-social nu funcţionează în prezent în
România după evenimentele din 1989. Subliniem că semnificaţia deosebită a Carpaţilor româneşti rezultă şi din
faptul că aceştia reprezintă peste 60% din lanţul munţilor Carpaţi.

6
 INTRODUCERE

Un studiu comparat al strategiilor destinate zonelor montane europene cu

focalizare pe Carpaţii româneşti – constituie neîndoielnic o provocare.
Dificultăţile constau în mărimea şi diversitatea arealelor montane din Europa, în
complexitatea problematicii, în nuanţele date de geo-climă, evoluţia şi formele
tradiţiilor, conştientizarea şi voinţa politică din interiorul statelor, structurile
administrative, formele de autonomie care au permis sau nu exprimarea
specificităţii montane, crearea unui cadru juridic şi instituţional propice,
amploarea mijloacelor disponibilizate, diferite momente conjuncturale care au
accelerat sau au încetinit un proces constructiv de politică sau de politici
montane.
Până la nivelul anilor 1950 nu se poate discuta despre „viziuni”, strategii
sau politici destinate special zonelor de munte. Fiecare ţară cu munţi îşi avea
propriul nivel de gospodărire – bazat în cea mai mare parte pe tradiţii, cu
infrastructuri relativ precare, mijloace tehnice puţin evoluate. Doar Elveţia s-a
detaşat într-un mod mai vizibil, prin deschiderea drumului pentru turismul
montan, în toate formele, îmbinând agro-zootehnia montană cu activităţi
artizanale, microindustriale şi cu progrese remarcabile în crearea de rase de
taurine de tip montan, valoroase (Schwitz/Brună, Siementhal), domeniu în care
şi Austria se remarcă (Pinzgau, Grauvieh, Bruna austriacă). În funcţie de climă,
tradiţii, şanse economice şi frământări sociale, populaţiile montane ale Europei
s-au descurcat mai mult singure, prin geniul şi efortul lor, confruntaţi cu
greutăţile şi sărăcia lor, într-un efort continuu pentru supravieţuire, câştigând şi
perpetuând o experienţă unică în utilizarea durabilă a resurselor naturale.
Experienţa Elveţiei, Franţei, Italiei, Austriei a servit multor ţări cu munţi,
mai ales din viitoarea UE 15, ca sursă de inspiraţie.
De-abia după 1950 – încep să se contureze concepte cu privire la
specificitatea zonelor de munte, mai ales în domeniile agriculturii/zootehniei,
unde concentrarea atenţiei priveşte modernizarea gospodăriilor familiale,
ţărăneşti, adaptarea sistemului de învăţământ la specificul regional, dezvoltarea
agroturismului şi turismului rural, montan, a turismului pentru sporturi de iarnă,
ş.a. Fără a fi nominalizate ca „strategii” – orientările le regăsim în legislaţia
ţărilor şi în cea a unor regiuni montane care dispun de o autonomie largă,
inclusiv de dreptul de a emite legi proprii, adaptate nevoilor specifice teritoriilor
muntoase. Elementele strategice s-au putut deduce din analiza legislaţiei şi a
politicilor aplicate.
Un factor de mare impact l-a constituit evoluţia tehnică – în domeniile
agricol, agroalimentar, forestier, hidroenergetic, informatic, ş.a., care pătrunde
şi în zonele montane şi se adaptează cu rapiditate nevoilor specifice.
Evoluţia industrială, creşterea demografică şi schimbările climatice au
adus în prim plan şi la noi dimensiuni de importanţă cel puţin cinci probleme

7
care vizează munţii: poluarea şi rolul pădurilor şi vegetaţiei ierbacee
montane în atenuarea efectelor negative ale acesteia; creşterea majoră a
consumului de energie şi de apă potabilă; creşterea interesului pentru produse
agroalimentare de calitate, cu garanţii sanitare – în contrast cu marile
producţii agroalimentare bazate pe chimizare şi sisteme industriale de creştere
a animalelor; interesul în creştere continuă pentru practicarea turismului montan
şi pentru calitatea peisagiilor, din partea consumatorilor urbani, tot mai
numeroşi, care în unele ţări devine o nouă industrie (Elveţia, Austria, Italia,
Franţa, Germania, Spania, ş.a.).
În acest ansamblu de elemente nou apărute şi la dimensiuni importante,
statele s-au adaptat din mers, cercetarea ştiinţifică (economică, tehnică, agricolă,
silvică, sociologică, ş.a.) a preluat un nou câmp de activitate. S-au creat staţii-
pilot şi modele de gospodării, de amenajare a teritoriului montan, de organizare
a producătorilor agricoli, în asociaţii şi cooperative, de exploatare a resurselor
energetice, de exploatare turistică, s-au creat diverse instituţii specifice de
cercetare şi executive specializate, iar sistemul educaţional, de învăţământ, s-a
adaptat unor realităţi care exprimă, necesar, specificitatea montană. S-au creat
cadre juridice adaptate nevoilor şi previziunilor şi au apărut primele politici şi
strategii destinate expres zonelor de munte. De la politicile naţionale s-a ajuns
la iniţiative comunitare şi mondiale.
Dar statele au luat startul de la nivele de dezvoltare diferite, având
forme administrative relativ diferenţiate şi proporţii ale zonei montane diferite,
nivele diferite de percepere a specificităţii montane şi atitudini politice diferite
faţă de populaţiile şi mediul montan.
Din această cauză şi datorită unor diverse elemente conjuncturale,
evoluţiile şi metodele de lucru au fost inegale, ca şi rezultatele.
Exceptând Elveţia, grupul de ţări cu munţi care au luat avans în domeniu a
fost cel al UE 15, unde şi schimbul de informaţii şi de experienţă a funcţionat cu
viteză şi efecte pozitivante.
În vizibil contrast şi în dificultate s-au aflat ţările din Sud-Estul
european, supuse regimurilor totalitare, unde zonele montane au fost
marginalizate, din raţiuni economice dar şi politice, fiind fie necolectivizate (ex.
România, Polonia), fie au fost supuse procesului colectivizării, cu efecte dintre
cele mai negative (ex. Cehia, Slovacia, Ucraina, Bulgaria) sub aspect economic
şi demografic.
În acest mod, în Europa s-au creat trei mari grupe de situaţii: ţările cu
munţi, occidentale; ţările cu munţi centro-Sud-Est europene unde zonele
montane au „scăpat” necolectivizate, cu pădurile în administrare de stat; ţări
est-europene unde zonele de munte au fost integral colectivizate, iar pădurile
trecute integral în administrare de stat.
Decalajul dezvoltării montane Vest-Est s-a mărit periodic, nuanţat de la
ţară la ţară, cu un avans considerabil luat de ţările cu munţi Vest-europene,
nesupuse unor constrângeri politice.

8
 Aplicarea Planului Marschal şi ritmul accelerat al refacerii şi dezvoltării
industriale a Europei occidentale post-belice a deschis noi şi numeroase
oportunităţi pentru noile generaţii rurale, înregistrându-se un fenomen de exod
al tineretului spre zonele urbane şi industrializate. Primele şi cel mai intens
interesate au fost populaţiile montane. Dacă în zonele de câmpie şi colinare
reducerea populaţiei rurale active a fost suplinită prin noile tehnologii agricole,
în munţi situaţia se prezintă diferit. Unele ţări şi-au luat măsuri de prevenire,
prin facilităţi şi forme de sprijin financiar şi crearea de noi locuri de muncă.
Ţările care fie că au întârziat fie că au aplicat forme de sprijin
neconvingătoare, au înregistrat fenomene grave de abandon agricol iar
costurile plătite ulterior în încercarea de a recupera au fost mari şi cu rezultate
minore (experienţa Franţei).
Grupa ţărilor Est-europene s-a aflat în situaţii diferite: Cehoslovacia – a
înregistrat un exod rural montan masiv, al tinerelor generaţii agricole – cu
abandon definitiv; Polonia reuşeşte să menţină în bună parte această categorie
de populaţie, printr-o politică mai permisivă şi adaptată, ca şi Slovenia – care a
beneficiat de libertăţi privind circulaţia pentru muncă, în Vest; România îşi
menţine populaţia montană prin anumite libertăţi sub un regim al
constrângerilor şi unele avantaje economice – dar fără progres tehnic la nivelul
gospodăriilor ţărăneşti, necolectivizate. În Balcani, Iugoslavia a fost mai
permisivă, Slovenia luând un start pozitiv remarcabil.
După 1990 situaţiile conjuncturale din ţările cu munţi care abandonează
regimurile totalitare au creat fenomene diferite de la ţară la ţară. Slovenia şi
Polonia, cu un nivel tehnologic şi infrastructural mai înalt – vor fi mai uşor
integrabile în UE, privind muntele; Cehia şi Slovacia – cu mai puţine probleme
sociale şi de exod rural montan; Bulgaria şi mai ales România, cu iniţiative dar
mult insuficientă susţinere faţă de nevoi. Deschiderea posibilităţilor de
deplasare pentru muncă în ţările Uniunii Europene simultan cu
derentabilizarea înaltă a activităţilor agricole la nivelul producătorilor de
materii prime, în special în domeniul zootehniei, au accentuat starea de sărăcie
şi lipsă de perspective pentru tinerele generaţii şi prin această cauzalitate
principală a evoluat un fenomen de exod rural montan, tot mai accentuat,
spre oraşe şi străinătate, cu abandonarea, cel mai ades definitivă, a activităţilor
agricole tradiţionale, creându-se o situaţie quasidramatică, îngrijorătoare.
La nivelul anului 2010, pentru marele masiv montan românesc provocarea
priveşte nu atât recuperarea tineretului rural montan cât stabilizarea în
ruralul montan şi astfel asigurarea continuităţii activităţilor agricole şi colaterale
a generaţiilor tinere încă prezente în munte şi care mai pot fi determinate să
accepte această formă de viaţă.
Un întreg complex de măsuri eficiente se cer aplicate pentru evitarea celei
mai grave forme de eroziune în munţi, care nu poate fi substituită: eroziunea
umană.

9
 Soluţiile cu caracter relativ, paleative, nu mai sunt realiste faţă de viteza
şi complexitatea fenomenelor şi schimbărilor secolului XXI.
Conceptele, strategia cu privire la munţi, sub presiunea marilor modificări
climatice şi demografice – se cer a fi formulate pe termen îndelungat şi cu o
abordare complexă, vizând protejarea mediului şi forme de dezvoltare cu
caracter durabil, prin care să se asigure stabilitatea unei populaţii de înaltă
valoare şi conservarea economico-culturală. Strategiile pentru dezvoltarea
durabilă a zonelor de munte, denumite astfel şi oficializate, constituie o noutate
a sfârşitului secolului XX. România este una dintre primele ţări care şi-a creat
un cadru instituţional şi neguvernamental specific şi a formulat şi oficializat o
„Strategie a dezvoltării durabile a zonei montane” prin Hotărârea Guvernului
nr.1779/2004 şi o „Lege a Muntelui” nr.347/2004, susceptibile de ameliorări
adaptate noilor condiţii apărute după aderarea la Uniunea Europeană. Se
intenţionează şi se întreprind eforturi constante, după 2002, pentru elaborarea şi
însuşirea la nivel comunitar a unei strategii europene pentru protecţia şi
dezvoltarea durabilă a zonei montane.
 Economia, societatea, cultura montană, ale oricărui stat care are
şansa de a deţine munţi pe teritoriul său nu vor putea supravieţui
fără o politică montană consecventă, ca stare de permanenţă.
Un studiu comparat al strategiilor europene cu privire la zonele
montane îşi are o profundă raţiune, mai ales prin exemplele şi sugestiile care
pot fi preluate şi aplicate în mod selectiv şi adaptat propriilor realităţi
naţionale, evitându-se costuri şi pierderi importante de timp.
În toate ţările cu munţi care au atins un nivel convenabil de dezvoltare –
principala concentrare a vizat agricultura montană, care înglobează şi
social-culturalul şi care este recunoscută ca „motor al întregii activităţi
economice şi sociale a zonelor montane”. Ca peste tot, resursele montane
regenerabile se cer a fi folosite în mod raţional.
Şi pentru munţii României cerinţa este de bună gospodărire, de
„grădinărire” atentă prin valorificarea selectivă a experienţei tradiţionale, prin
modernizare adaptată specificităţii geo-climatice la nivelul gospodăriilor şi
prin dezvoltare la nivelul comunităţilor montane, cu dominanta
multifuncţionalităţii, diversităţii şi calităţii produselor şi mediului montan.
În mod cert – valorificarea resurselor montane este dependentă strict de
prezenţa populaţiilor autohtone, a generaţiilor de continuitate.
Tehnologiile noi pot ajuta – dar nu pot înlocui agricultorii montani şi nu se
formează un agricultor de munte mai devreme de 4-5 generaţii succesive. Alte
mici şi valoroase resurse ale muntelui se pot pune în valoare socială cu condiţia
să existe o forţă de muncă permanentă, activă şi motivată, fiind de preferat
pentru societate un producător agricol montan, chiar cu timp parţial, decât
transformarea sa într-un şomer urban lipsit de şanse. Produsul agro-alimentar
montan, de înaltă calitate biologică, reprezintă o producţie limitată, de nişă, care
nu poate urma, în totalitate, nici productivitatea zonelor de câmpie şi nici

10
regulile generale ale globalizării, aspect ce se cere cunoscut şi tolerat, ca
element de diversitate şi de utilitate socială perenă, care nu are înlocuitori
comparabili. O atenţie specială se cere acordată menţinerii unui echilibru
echitabil între cele două mari sectoare montane: forestier şi agricol.
Studiul comparat realizat – se află dincolo de jumătatea parcursului.
Dificultatea obţinerii datelor şi informaţiilor, din surse multiple, traducerile din
mai multe limbi, au impus un efort special iar participarea directă a autorului, ca
„actor” implicat în construcţia politicii montane româneşti şi contribuabil la
progresul unei politici montane europene – a constituit un atuu. Rămâne ca
acest efort să continue, prin noi informaţii şi alte forme de documentare, utile,
care să completeze datele existente şi să permită aprofundarea analizelor în
contextul celor mai recente evoluţii.

11
 CAPITOLUL I
MUNŢII ÎN LUME
Eforturi pentru construirea unor politici montane
la nivel mondial, european şi naţional

La nivel planetar – munţii acoperă peste 25% din suprafaţa terestră, locuită
de mai mult de 12% din populaţia lumii, ecosistemele montane fiind rezervoare
de biodiversitate, sursă importantă ce furnizează apa necesară vieţii, produse
agroalimentare de calitate înaltă, majoritatea mineralelor, lemnului şi materiale
de construcţie, multiple surse de energie, prin vegetaţie constituind un mare
filtru pentru bioxidul de carbon şi sursă majoră de oxigen, încorporând şi o
excepţională diversitate culturală, talonată de o capacitate remarcabilă de
inovaţie din partea populaţiilor autohtone rurale.
Dar regiunile muntoase sunt dintre cele mai expuse la schimbările
climatice, eroziuni şi alte forme de degradare a mediului, iar populaţiile
montane sunt dintre cele mai slab hrănite şi mai sărace şi adeseori angrenate în
conflicte.
În pofida rolului fundamental privind valoarea resurselor, în istoria
umanităţii munţii au fost mereu trataţi marginal de către decidenţii politici,
economici şi juridici, cu puţine excepţii.
De-abia din 1970 şi-au făcut apariţia primele instrumente juridice
naţionale, iar primul acord transfrontalier vizând un lanţ muntos, Convenţia
Alpină, s-a putut încheia abia în 1995, devenind operaţională din 1999.

 AGENDA 21 – CAP.13 – Munţii

Un pas major l-a constituit Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi

Dezvoltare, de la Rio de Janeiro, în 1992, unde pentru prima dată în istoria
omenirii s-a abordat în mod distinct şi la scară planetară dezvoltare montană
durabilă (Agenda 21 -Cap.XIII), stabilindu-se necesitatea unei acţiuni de
urgenţă pentru gospodărirea raţională a resurselor montane şi dezvoltarea socio-
economică a populaţiei acestor zone, devenind necesară elaborarea, până în
2000, a planificării folosirii terenurilor şi gospodăririi bazinelor hidrografice
alimentate din zonele montane, crearea de şanse locuitorilor munţilor pentru a-şi
câştiga existenţa folosind resurse locale. Prin aceste documente s-a stabilit că
guvernele au îndatorirea de a oferi muntenilor stimulente pentru conservarea
resurselor şi folosirea de tehnologii prietenoase mediului şi de a-i ajuta să
înţeleagă formele de dezvoltare montană viabile, cu implicarea în gospodărirea
resurselor.

12
 De asemenea, să ofere informaţii privind variantele de câştigare a existenţei
– prin culturi vegetale, creşterea animalelor, albinărit, piscicultură, turism,
industriile săteşti, ş.a.; să creeze centre de formare şi informare cu privire la
ecosistemele montane, care să genereze competenţe privind agricultura viabilă
şi practicile de conservare şi unde locuitorii munţilor să primească sprijin pentru
a se putea instrui cu privire la dezvoltarea montană durabilă.
Crearea de zone protejate, soluţii simple de combatere a eroziunii solului,
identificarea zonelor sensibile şi a celor expuse la poluare, sunt alte măsuri ce
intră sub incidenţa sarcinilor guvernelor.

 FORUMUL MONDIAL AL MUNTELUI

O urmare directă a Conferinţei de la Rio, sub egida Organizaţiei Naţiunilor

Unite, în iunie 2000, în Franţa a avut loc, la Paris şi la Chambery, primul Forum
Mondial al Muntelui având ca organizatori ONU / UNESCO – FAO – PNUD –
PNUE, Banca Mondială, Comisia Europeană şi cele mai semnificative instituţii
naţionale din Franţa.
Au participat cca. 800 reprezentanţi guvernamentali şi neguvernamentali
din 70 de ţări cu munţi de pe glob, din Asia, Africa, America de Sud, America
de Nord, Canada şi Europa*. Discursul inaugural al Preşedintelui Republicii
Franceze, Jacques Chirac, cu tema „Comunitatea internaţională şi muntele” s-a
referit la acţiunea comunităţii internaţionale pentru mobilizarea mijloacelor în
profitul ţărilor şi teritoriilor montane, rolul organizaţiilor internaţionale,
programelor de cooperare, intervenţiilor organizaţiilor neguvernamentale,
reflecţii asupra modurilor de intervenţie speciale în aceste teritorii, în contextul
mondializării.
Ideile principale desprinse din expunerile prezentate la Forumul Mondial al
Muntelui:
 Forumul are menirea prevenirii şi combaterii marginalizării
muntelui;

 În plan economic, trebuie ţinut cont de particularităţile muntelui

şi armonizarea unui liberalism ale cărui efecte să nu fie distructive
asupra teritoriilor fragile,
 În plan politic, intervenţia pentru a obţine recunoaşterea
handicapurilor naturale pe care populaţiile montane le suportă şi
scoaterea în evidenţă a valorii atuurilor munţilor;

*
Din România a fost invitat prof.dr.Radu Rey

13
  Privind mediul, trebuie aplicată o protecţie indispensabilă, vizând
mai ales flora, fauna şi apa, corelat cu nevoile populaţiilor care
trăiesc în munţi;

 În plan cultural şi uman, este necesar să se conserve culturile şi să

se permită comunităţilor montane să se exprime.

Forumul Mondial al Muntelui a pus pentru prima dată în istoria omenirii

problema creării unei conştiinţe montane mondiale şi a dorinţei de a acţiona
împreună pentru realizarea unei mişcări, în esenţă pluralistă, care să integreze
specificitatea şi diversitatea culturală a acestui mare tezaur şi să solidarizeze
populaţiile munţilor lumii. La această mişcare vor trebui să se asocieze toate
forţele active care acţionează pentru munte: comunitatea ştiinţifică, instituţiile
internaţionale şi naţionale, reprezentanţii regiunilor montane, guvernele, toţi
cei care joacă un rol important în dezvoltare şi cooperare. Această mişcare va
trebui să-şi afirme autonomia faţă de autorităţile politice, internaţionale şi
naţionale – dar şi dorinţa de a dialoga şi conduce acţiuni de parteneriat, în
serviciul şi pentru cauza muntelui.
Ministrul Agriculturii şi Pescuitului din Franţa, Jean Glavany, accentua
asupra valorii foarte mari a zonelor de munte, prezervarea specificităţii şi
diversităţii reprezentând adevărate axe, cu îmbinarea economicului şi
ecologicului. Răspunsul politic priveşte crearea unui just echilibru, iar
răspunderea statului constă în principal în prevenirea riscurilor, dezvoltarea
economică, educaţie adaptată, crearea infrastructurilor şi serviciilor de bază,
acordarea de indemnizaţii compensatorii pentru handicapurile naturale,
susţinerea pastoralismului, crearea unei solidarităţi naţionale faţă de
populaţiile montane.
La nivelul Uniunii Europene resursele naturale montane sunt vitale, iar
dezvoltarea economiei montane, locale, trebuie să se bazeze pe o agricultură
renovată şi pe silvicultură, produse de calitate şi servicii complementare. Se
cere neapărat îndepărtat pericolul dispariţiei „culturilor montane” care fac
servicii considerabile societăţii în ansamblu şi se impune o renovare
economică şi ecologică, în spiritul echilibrului şi al dezvoltării durabile,
resimţindu-se o nevoie acută pentru veritabile „politici montane”.
Chao Jang, director general pentru planificare şi dezvoltare – în China,
menţiona că guvernul chinez consideră problema montană ca fiind o prioritate,
astfel că a fost constituit un „Fond special pentru Munte” – care susţine
ecosistemul şi infrastructura, tehnologiile adaptate pentru specificul muntelui în
agricultură, în sistem extensiv şi alte domenii, pe categorii de munţi, fiind
elaborate clişee pentru fiecare tip de munte.
Este susţinută cercetarea şi se creează staţii-pilot demonstrative. Se
consideră că administraţia muntelui este mai importantă ca altele şi se

14
depun eforturi pentru eliminarea ignoranţei administrative cu privire la
problemele specifice zonelor montane.
Gilles Bazin, profesor la Sorbona şi cercetător la Institutul Naţional de
Cercetări Agricole – INRA – din Franţa, preciza că la originea politicii
montane sunt statele, în Franţa în centrul acţiunii aflându-se ministerele
agriculturii şi pădurilor, amenajării teritoriului, turismului, educaţiei.
În Europa, munţii sunt o problemă majoră: 30% din suprafaţa
continentului, 20% din suprafaţa agricolă – au context politic particular
pentru economia muntelui. Austria, Italia, Elveţia, Franţa – au pus la punct
o politică montană cu dezvoltare durabilă.
În munţii Europei, unde a dispărut agricultura nu s-a mai dezvoltat
nimic...

Agricultura montană şi pastoralismul sunt indispensabile pentru toate

celelalte dezvoltări economice din zonele de munte.
Cercetarea ştiinţifică a descoperit în munţi o nouă pistă de concentrare a
atenţiei şi de dezvoltare. Productivitatea în agricultura de munte reprezintă cca.
30% faţă de câmpie, iar oamenii din munţi nu pot fi responsabili de
handicapurile naturale pe care sunt nevoiţi să le suporte.
Zonele de munte au nevoie să deţină controlul asupra mediului lor şi
managementului resurselor lor naturale dar să rămână conştiente de necesitatea
de a fi administrate nu doar pentru nevoile proprii ci în numele comunităţii
naţionale şi desigur mondiale.
Fiecare ţară trebuie să-şi definească priorităţile, pentru a exista o
„politică montană” din partea naţiunii şi a Uniunii Europene.
 Forumul Mondial al Muntelui a marcat momentul demarării unei
mişcări mondiale în favoarea zonelor de munte şi populaţiilor
acestor regiuni, sub bagheta celor mai autorizate foruri
internaţionale, cu mesaje clare spre guvernele ţărilor ce deţin
munţi pe teritoriile lor.
Pentru prima oară s-a discutat la scenă deschisă, sub organizarea celor
mai importante organizaţii internaţionale şi financiare din lume şi din Europa,
despre un viitor pentru munte.
Ideea finală a vizat o „politică montană” la nivel mondial şi continental şi
politici montane la nivelul statelor cu munţi.

 GRUPUL ADELBODEN

 Un alt eveniment remarcabil consacrat munţilor, în organizarea

FAO, în colaborare cu Guvernul Elveţiei, a fost Conferinţa internaţională
pentru agricultură şi dezvoltare durabilă în regiunile de munte, SARD-M,

15
care a avut loc în iunie 2002 la Adelboden, Elveţia. Au participat reprezentanţi
din 56 state cu munţi – guvernamentali şi neguvernamentali, organizaţii
internaţionale – care au avut ca scop o contribuţie pentru Summit-ul mondial
la nivel înalt de la Johannesburg – 2002.
Au fost luate în dezbatere: Cap.13 al Agendei 21 – administrarea
ecosistemelor montane fragile şi dezvoltarea montană durabilă; Cap.14,
SARD-M / dezvoltarea durabilă a agriculturii regiunilor de munte şi pregătirea
Summit-ului global de la Bishkek, Kirghizistan (octombrie 2002). Cu această
ocazie s-a constituit Grupul de la Adelboden pe tema SARD-M, format din
personalităţile cu cele mai importante contribuţii**.
Conferinţa s-a focalizat pe trei direcţii ale dezvoltării – economică, socială
şi de mediu – în munţi, cu sublinierea raporturilor dintre agricultura
montană şi alte sectoare ale economiei, pentru asigurarea durabilităţii
dezvoltării, o importanţă specială fiind acordată creării cadrului instituţional
specific, strict necesar aplicării unei politici montane la nivel naţional.
Concluziile Conferinţei cu recomandări şi propuneri clare au fost
transmise spre guvernele ţărilor cu munţi, organizaţiile internaţionale şi
marele public, constituind o formă de creştere a presiunii în favoarea unei
politici montane oficial recunoscute.
În „Declaraţia de la Adelboden” pe tema munţilor, SARD-M, se
stipulează: necesitatea participării populaţiilor montane împreună cu toţi
ceilalţi actori; rolul cheie al agriculturii şi necesitatea diversificării
activităţilor economice în ruralul montan; toate zonele montane sunt fragile şi
se confruntă cu provocări majore în cei 3 piloni ai durabilităţii: economic,
de mediu şi social; luarea în considerare a dimensiunilor politice şi culturale.
O trecere în revistă a dezavantajelor şi potenţialurilor zonelor de munte au
evidenţiat:
- zonele montane şi populaţiile acestora sunt mai expuse la sărăcie,
foamete, marginalizare socială şi politică şi la conflicte, fiind mai rămase în
urmă ca dezvoltare;
- agricultura montană are elemente specifice şi constrângeri datorate
izolării, climei şi fragilităţii ecosistemelor – care determină ca producţia,
marketingul şi dezvoltarea să fie mai dificile;
- globalizarea are efecte deseori negative asupra zonelor montane, fiind
important să se reducă diferenţele de piaţă, dezavantajele comparative fiind
predominante;
- pe de altă parte, zonele montane oferă unele avantaje comparative şi au
importante potenţiale, oferind o gamă largă de bunuri şi servicii către restul
societăţii – în legătură cu biodiversitatea, produsele de calitate, peisajele,
apele, prevenirea riscurilor şi diversitatea culturală.

**
România a fost reprezentată de prof.dr.Radu Rey, invitat ca membru al „Grupului de la Adelboden”.

16
  Pentru a se răspunde numeroaselor provocări ale SARD – în munţi,
politicile trebuie să fie adecvate şi coerente iar instrumentele şi
programele trebuie să fie aplicate în manieră participatorie, mai ales
în:
- mediile politice, legale şi instituţionale: luarea în considerare
a chestiunilor montane şi elementelor specifice; recunoaşterea
drepturilor comunităţilor locale şi indivizilor la cunoaştere,
resurse naturale şi tehnologie, descentralizare şi participare
pentru buna guvernare,
- mediile sociale şi culturale: acces la hrană, apă şi servicii de
bază, ca educaţia, sănătatea, energia, conservarea culturii;
- mediile naturale: combaterea defrişărilor, eroziunii,
degradării terenurilor, pierderii biodiversităţii, pregătirea
pentru a face faţă schimbărilor climatice, managementul
durabil al pădurilor, refacerea solurilor şi a ecosistemelor;
- mediile economice: infrastructura rurală, accesul la pieţe, reducerea
comerţului care distorsionează sprijinirea produsului intern; tratamente
speciale şi diferenţiate pentru ţările mai slab dezvoltate, acces la credite şi
servicii financiare, compensarea corectă pentru bunurile ecologice şi alte
servicii din munţi, promovarea şi întărirea organizaţiilor competitive, practici
agricole durabile, diversificare, valoare adăugată la nivelele primare,
informaţii pentru consumatori;
- crearea de capacităţi şi cunoaştere: cercetare, formare,
transfer tehnologic şi extensie, managementul fermelor şi
ecosistemelor, a organizaţiilor locale, mai ales pentru
agricultorii montani şi sprijinire financiară şi tehnică a
acestora.
 Pentru asigurarea efectului acestor politici sunt necesare iniţiative,
acţiuni şi decizii politice la niveluri locale naţionale, subregionale, regionale
şi globale (principiul subsidiarităţii).

 JOHANNESBOURG – 2002

 Un alt moment major, care a vizat şi zonele montane l-a constituit

Summit-ul Mondial pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg din
septembrie 2002 (unde s-a recunoscut cadrul de politică generală pentru munţi
prin Planul de aplicare – paragraful 42 şi Cap.13, Agenda 21) cu participarea
şi a Preşedintelui României. De asemenea s-a recunoscut importanţa vitală a
schimbării modelelor nedurabile de producţie şi consum, a gospodăririi bazei de
resurse naturale pentru dezvoltarea economică şi socială, eradicarea sărăciei şi
de asemenea s-a întărit hotărârea pentru implementarea Agendei 21, cu Cap.13
„Dezvoltarea montană durabilă”.

17
  ASOCIAŢIA MONDIALĂ A POPULAŢIILOR MONTANE
– QUITO – 2002

 Un mare eveniment desfăşurat în contextul „Anului Internaţional al

Muntelui” şi ultimul pregătitor pentru Summit-ul Montan Global l-a
reprezentat reuniunea Asociaţiei Mondiale a Populaţiilor Montane (APMM)
de la Quito, Ecuador, constituită ad-hoc, o continuitate a Forumului Mondial al
Muntelui din 2000, manifestare susţinută la debut de către Asociaţia Naţională a
Aleşilor Munţilor din Franţa, Uniunea Naţională a Comunităţilor Montane din
Italia şi Asociaţia Europeană a Aleşilor Munţilor (AEM).
La oficializarea AMPM au participat peste 450 delegaţi din cca. 100 ţări –
reprezentanţi ai guvernelor, parlamentelor, organizaţiilor neguvernamentale, ai
populaţiilor montane, oamenilor de ştiinţă din Africa, America de Sud, Asia,
Europa occidentală şi de Est, SUA. AMPM a fost creată cu rol de informare,
releu şi catalizator, de asigurare a exprimării populaţiilor montane pe lângă
comunitatea internaţională spre a se face mai bine înţelese problematicile
specifice şi mizele pe care le reprezintă muntele.
Totodată pentru a se asigura participarea muntelui la marile dezbateri –
fiind şi un răspuns al populaţiilor montane la fenomenul mondializării, o
posibilitate de exercitare a unei influenţe benefice şi nu de asistare pasivă la
evoluţii defavorabile.
Agenda Quito a inclus: anticiparea evoluţiilor, situaţia teritoriilor de
munte şi perspectivele următorilor 20 de ani; similitudini şi fundamentarea
solidarităţii comunităţilor montane; atitudinea faţă de constrângeri ale
dezvoltării economice; susţinerea din partea statelor şi a comunităţilor
internaţionale şi a unui proiect global de construcţie şi apărare a intereselor
populaţiilor şi mediului montan; organizarea pentru schimbare în cadrul unei
strategii comune care pune în mişcare o organizaţie mondială.
AMPM a angajat la Quito o reflecţie mondială de fond, cu privire la
viitorul muntelui şi la cele mai bune căi de dezvoltare, fiind adoptat Proiectul
pentru o dezvoltare echilibrată şi durabilă a muntelui sub forma „Cartei
populaţiilor montane”. Jean Lasalle, Senator de Franţa reprezentând munţii
Pirinei aprecia că suntem în faţa unui exod al populaţiilor montane,
devastator – sarcina principală fiind ca oamenii munţilor să rămână în
munţi”.
Senatorul de Columbia, Efren Terapnes accentua asupra faptului că
suntem confruntaţi cu moartea culturii montane, populaţiile montane având
nevoie de un alt tip de viitor, adaptat stărilor naturale, lumea munţilor fiind de
culturi diferite faţă de lumea câmpiilor.


Din România a participat prof.dr.Radu Rey, ca director al Agenţiei Naţionale a Zonei Montane.

18
 Enrico Borghi, preşedintele UNCEM-Italia menţiona tendinţa generală
de marginalizare a muntelui, de nerecunoaştere a societăţii montane, situaţia
cea mai periculoasă evoluând în Europa de Est, unde au fost afectate grav,
prin politică de stat de o jumătate de secol, tradiţiile muntelui.
Prof. Radu Rey, directorul Agenţiei Naţionale a Zonei Montane/Ministerul
Agriculturii şi Pădurilor din România atrăgea atenţia asupra nevoii imperioase,
mai ales pentru zonele de munte din Sud-Estul Europei, care au trecut prin
comunism, ca la nivelul Uniunii Europene, a Comisiei Europene şi al statelor
să existe o Strategie oficială, distinctă – destinată zonelor de munte, agro-
zootehniei montane în special, ruperea echilibrului agro-silvic fiind o realitate
periculoasă pentru economiile rurale montane.
Din ideile susţinute în plen: în zonele de munte omul se află pe primul
plan; gravitatea şi complexitatea pericolelor care afectează populaţiile şi
culturile montane, cele mai fragile impun necesitatea construirii unui nou
model de dezvoltare durabilă a munţilor cu sprijinul guvernelor – prin
autoguvernare şi autogestiune; misiunea este de a crea sentimentul de
apartenenţă la munte şi o dezvoltare echilibrată; crearea solidarităţii
montane este o urgenţă iar muntele trebuie să reprezinte „un templu politic
fără culoare politică”; între producătorii montani şi comercianţi nu poate
exista o colaborare adevărată, aceştia, ca şi transformatorii, urmăresc doar
profitul propriu; statele care nu au o politică montană greşesc
fundamental; statul trebuie să-şi schimbe rolul faţă de munte; tehnologiile
câmpiei împiedică dezvoltarea tehnologiilor proprii muntelui; politicile
montane naţionale să devină o practică curentă a guvernelor, cu respectarea
specificităţii montane; este imperativă crearea instituţiilor şi legislaţiei
pentru munte, care să asigure punerea în valoare a resurselor în favoarea
populaţiilor montane, cu respectarea principiului subsidiarităţii.***

 SUMMIT-UL GLOBAL AL MUNŢILOR – BISHKEK

(oct.2002)

Evenimentul culminant al Anului Internaţional al Muntelui -2002 a fost

reprezentat de Platforma montană globală, de la Bishkek – Kirghiztan (28
octombrie -1 nov.2002), care, în baza a zeci de ani de activitate a definit
modalităţile de abordare durabilă a munţilor în condiţii de parteneriat.
S-a reafirmat angajamentul protejării ecosistemelor montane ale
Pământului, cu eliminarea sărăciei şi nesiguranţei alimentare din munţi,

***
Asociaţia internaţională “EUROMONTANA” şi România au fost reprezentate prin delegat (prof.dr.Radu
Rey, vicepreşedinte al Euromontana şi director al Agenţiei Naţionale a Zonei Montane) – cu contribuţii prin
expunere şi intervenţii în plen şi pe ateliere şi la elaborarea formei finale a documentelor, invitarea la tribuna
oficială a reuniunii fiind o formă de recunoaştere.

19
promovării păcii globale şi oferirii de sprijin pentru a ajuta populaţia
montană să creeze condiţiile în care să poată să-şi atingă aspiraţiile, care sunt
cruciale pentru securitatea globală – deoarece viaţa de pe Pământ depinde de
munţi.
Degradarea mediilor montane şi pierderile irevocabile afectează întreaga
societate, dar cei mai vulnerabili sunt cei aproximativ 600 milioane de
locuitori montani ai lumii, dintre cei mai săraci oameni de pe planetă.
Este inacceptabil ca în pofida bogăţiei resurselor montane sărăcia să se
menţină, prin marginalizare politică, cu decizii privind resursele montane luate
în centrele de putere şi departe de comunităţile montane, este nedreaptă slaba
compensare a resurselor, serviciilor şi produselor populaţiilor montane.
Consecinţele sărăciei şi degradările mediului montan ajung dincolo de
comunităţile montane provocând consecinţe sociale şi dezastre naturale –
resimţite intens în afara munţilor.
Dezvoltarea montană durabilă în munţi ca factor general de stabilitate
necesită demersuri speciale, care să ţină cont de realităţi.
Principiile vizează: colaborarea factorilor potenţiali, descentralizarea –
cu administrarea de către populaţiile locale a resurselor, cooperarea
serviciilor şi participarea la dezvoltarea programelor; reducerea marilor nivele,
nedurabile, de exploatare a resurselor montane şi înlocuirea cu un sistem mai
echitabil de împărţire a beneficiilor; corectitudinea acordării de compensaţii
populaţiilor montane şi a unei părţi echitabile din beneficiile globalizării –
prin investiţii şi sprijin; o abordare multisectorială şi multidisciplinară în
prezervarea problemelor şi luarea deciziilor; termenul lung, prin eforturi
susţinute, promovarea dreptului populaţiilor montane de a participa la
dezvoltarea lor, de a conduce; relaţii de legătură între lanţurile muntoase şi între
acestea şi zonele colinare şi de câmpie; respectarea cunoştinţelor şi autorităţii
locale - populaţiile montane fiind deţinătorii unor cunoştinţe imense şi de
neînlocuit şi cei mai buni gardieni ai mediului; valoarea cercetărilor şi
monitorizării ştiinţifice, ca bază pentru luarea, implementarea şi revizuirea
deciziilor; concentrarea asupra nevoilor populaţiilor, ocaziilor, eşecurilor,
demonstrării beneficiilor demersurilor durabile şi nu asupra constrângerilor;
respectarea diversităţii culturale şi religioase; respectarea mediului şi a
biodiversităţii; respectarea drepturilor omului, inclusiv dreptul la
dezvoltare.
 Planul de acţiune al Conferinţei Mondiale include:
- dezvoltarea şi promovarea de programe, politici şi
demersuri care integrează componentele ecologice,
economice şi sociale ale dezvoltării montane durabile, în
special în ţările mai puţin dezvoltate;
- implementarea de programe pentru rezolvarea problemelor
generate de degradarea mediului montan;

20
 - implementarea de programe de promovare a diversificării
economiilor montane a sistemelor de producţie la scară mică,
programe de formare specifice, de creştere a accesului la
pieţe şi de întărire a comunicaţiilor şi transporturilor;
- promovarea deplinei implicări a comunităţilor montane în
luarea deciziilor şi integrarea cunoştinţelor indigene în
iniţiativele de dezvoltare;
- mobilizarea sprijinului naţional şi internaţional pentru
cercetarea aplicată şi oferirea sprijinului financiar şi tehnic
pentru efectiva implementare a dezvoltării durabile a
ecosistemelor montane – în ţările în curs de dezvoltare şi în
cele cu economii în tranziţie, cu rezolvarea problemei
sărăciei populaţiilor montane – prin planuri şi programe
concrete şi sprijin suficient.

 EFECTE – DUPĂ AIM – 2002

 Organizaţia Naţiunilor Unite, prin iniţiativa „Anului

Internaţional al Muntelui” – 2002 (Rezoluţia 55/1998, nov.1998) a înregistrat
un succes peste aşteptări, din numeroase ţări izvorând iniţiative pozitive în
favoarea muntelui. România a fost una dintre cele mai active ţări şi cea mai
activă din Est, participând la aceste eforturi globale, prin iniţiativele Agenţiei
Naţionale a Zonei Montane: o Conferinţă internaţională „Politici montane în
Europa”, la Bucureşti, WTC, împreună cu „Euromontana” şi reprezentanţi din
16 ţări şi ai Comisiei Europene; forumuri ale muntelui în 28 judeţe cu munţi;
un simpozion naţional la Vatra Dornei şi un Forum naţional al muntelui, la
Bucureşti, cu o largă reprezentare naţională şi de nivel înalt.
România şi-a trimis constant delegaţi la manifestările internaţionale
consacrate AIM-2002, cum au fost cele din Anglia – Inverness, Franţa –
Chambery, Peru – Cusco, Ecuador – Quito, Kirghistan – Bishkek, ş.a.
Ampla mişcare mondială în favoarea mediului şi populaţiilor montane nu a
rămas fără urmări la nivel internaţional şi, nuanţat, la diferite nivele naţionale.
A fost luat în considerare Programul de acţiune – document final al
Summit-ului mondial al munţilor de la Bishkek, din octombrie 2002 şi s-a
constituit Parteneriatul Internaţional pentru Dezvoltarea Durabilă a
Regiunilor de Munte, Parteneriatul Montan, cu 32 ţări aderante la 31 iulie,
2003.
România a devenit oficial membră, ca ţară, în 2003, fiind cel de al 33-lea
stat aderant.
 Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat la 20 Decembrie
2002 Rezoluţia 57/245, considerând cap.13 – Agenda 21 şi Planul de aplicare

21
Johannesbourg, în special paragraful 42, care constituie cadrul politicii
generale pentru dezvoltarea durabilă a munţilor.
O urmare concretă a fost crearea Secretariatului permanent al
Parteneriatului Montan, la FAO-Roma şi declararea zilei de 11 decembrie ca
„Ziua Internaţională a Muntelui”, cu îndrumarea de permanentizare a
comitetelor naţionale pentru AIM-2002.
 Efectele acestor mari eforturi depuse la nivel mondial în sprijinul
mediului, populaţiilor şi dezvoltării montane se recunosc şi în noile
prevederi ale Comisiei Europene pentru zonele mai puţin
favorizate, care includ zonele montane, deşi obiectivul oficializării
unei Strategii montane a UE şi a unor politici montane diferenţiate la
CE încă nu a fost atins.

 EFECTE ÎN ROMÂNIA

 În România s-a reuşit o amplă sensibilizare/conştientizare a

societăţii cu privire la problematica muntelui, care au făcut posibile:
- Aprobarea criteriilor pentru delimitarea zonei montane (HG
nr.949/2002), conform Rezoluţiei 1257/99 a CE;
- Constituirea şi funcţionarea Comitetului Interministerial pentru
zona montană şi a comitetelor judeţene ale muntelui (HG
318/2003);
- O.C. pentru aprobarea delimitării municipiilor, oraşelor şi
comunelor din zona montană (cu revizuire periodică);
- Strategia dezvoltării durabile a zonei montane (HG
nr.1779/2004);
- Legea muntelui nr.347/2004 (revizuită în 2008);
- Înfiinţarea Forumului Montan din România, membru al
Parteneriatului Montan(2005).
- Legea nr.181/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale a Zonei Montane, ca direcţie generală, cu reţea
profesională teritorială (Aplicată – reducţionat substanţial în 2009.
Paradoxal – desfiinţată în 2010 – cu critici severe la nivel naţional
şi internaţional- Euromontana).
Au fost adoptate, periodic, forme diferenţiate de acordare a unor subvenţii
pentru agricultorii montani (lapte, carne, mecanizare).
 După aderarea României la Uniunea Europeană sunt în curs de
aplicare măsurile prevăzute prin Planul Naţional de Dezvoltare Rurală
care privesc forme de sprijin diferenţiate pentru munteni cu acces la
proiecte de investiţii cu granturi diferenţiate 60-65% faţă de zonele
nemontane, mai favorizate, cu un rol important, dar mult insuficient al
sprijinului comunitar – prin plăţi directe la unitate de suprafaţă, ş.a.

22
  CONTINUITATEA AIM - 2002

La începutul anului 2008, Parteneriatul Montan includea 151 membrii, din

care 48 de state, 15 organizaţii interguvernamentale, 88 grupuri de organizaţii
majore****.
Continuitatea efectelor AIM-2002 s-au materializat şi prin alte acţiuni, de
nivel mondial sau internaţional european.
 O expresie concretizată a hotărârilor Summit-ului mondial pentru
dezvoltare durabilă de la Johannesburg – Agenda 21, cap.13 –
Munţii, o constituie Parteneriatul Montan*****.
Prima întrunire a avut loc la Merano în Italia (2003), care a marcat,
oficial, începerea activităţii acestui organism, cu secretariatul fixat în cadrul
FAO-Roma, sub coordonarea d-lui Douglas McGuire.*****
Pasul următor l-a reprezentat pregătirea de către FAO, cu sprijinul logistic
al guvernelor Italiei, Elveţiei şi din Peru, a întrunirii Parteneriatului Montan
de la Cusco, prin lansarea unei consultaţii electronice pentru „Planul de Acţiune
– Cusco” – la care România, prin ANZM a participat activ.
La lucrările Parteneriatului Montan au fost reprezentate importante
organizaţii internaţionale, ca ONU-FAO, Banca Mondială, UNEP, UNESCO,
Universitatea Naţiunilor Unite, Centrul Internaţional pentru punerea în valoare
integrată a munţilor – ICIMOD, Academia Europeană - EURAC, ANUE, CIP,
UCN, Societatea pentru protecţia mediului montan – MEPS, Uniunea Naţională
a Comunităţilor Montane – UNCEM, Italia, Asociaţia Mondială a Populaţiilor
Montane, Institutul Montan – IMI, SUA, Asociaţia Europeană a Aleşilor
Munţilor – AEM, Forumul Montan Internaţional, Asociaţia Montană Africană,
ş.a.
De asemenea, reprezentanţi ai ministerelor de externe, agriculturii şi
pădurilor, mediului, ambasadori din Italia, Elveţia, Peru, Spania, Filipine,
Slovacia, România, Iran, Bolivia, Camerun, Austria, Mexic, Serbia şi
Muntenegru, Nepal, Pakistan, Republica Tunisia, Argentina, Cehia, Sri Lanka,
Brazilia, Turcia, Tanzania, Slovenia şi SUA – Departamentul pentru agricultură.
A fost stabilit rolul Parteneriatului Montan de a crea instrumente de
lucru, de a întări capacităţile de atingere a obiectivelor, de a mobiliza
organismele internaţionale pentru ajutorarea zonelor de munte cu privire la
educaţie, sănătate, valorificarea durabilă a resurselor, combaterea sărăciei şi
prevenirea crizelor sociale, promovarea cooperării dinamice şi a unor strategii
adecvate, cu participarea societăţii civile.

****
Lista membrilor, în Anexă.
*****
După AIM-2002 – Forumul Montan din România devine membru în Parteneriatul Montan, reprezentând
societatea civilă „pro munte”. În 2010 – este cea mai activă şi mai reprezentativă organizaţie neguvernamentală
pentru Carpaţii României.
*****
România a fost reprezentată oficial prin delegat (R. Rey, director al Agenţiei Naţionale a Zonei Montane
din cadrul Ministerului Agriculturii şi Pădurilor, „punct focus” pentru AIM-2002).

23
 Parteneriatul Montan vizează articularea politică, mobilizarea programelor
de acţiune, racordarea populaţiilor montane la evoluţia vieţii curente – cu
orientarea spre conservarea ecosistemelor ca prioritate naţională –
agricultură, păduri, minerit, cu respectarea responsabilităţii de a contribui la
dezvoltarea durabilă – în specific montan.
Guvernele trebuie să dezvolte acţiuni speciale, o lege a muntelui
reprezentând o primă necesitate, să dezvolte cooperări la nivel naţional,
subregional, regional, cu mobilizarea comunităţilor montane spre a se
conştientiza instituţiile, societatea, asupra specificităţii montane, a se întări
dialogul şi dezbaterile pe subiectul montan.
A fost adoptat „Cadrul de acţiune al PM-Cusco”, ca ghid şi recomandări
pentru dezvoltarea iniţiativelor, cu concentrarea asupra:
- întăririi politicilor orientate către dezvoltarea durabilă; creării de
capacităţi instituţionale, surse financiare şi de control; contribuţiei la întărirea
umană şi instituţională, dialogului politic; schimbul de informaţii, punerii în
reţea şi susţinerii cauzei dezvoltării montane durabile; creării de sinergii şi
cooperări între membri, implicând autorităţile naţionale şi „actorii” principali;

 ALTE EFORTURI EUROPENE ÎN FAVOAREA

MUNŢILOR

Încă din 1994 – Consiliul Europei, CPLRE, a iniţiat prima Conferinţă

europeană a regiunilor de munte, 17-18.09.1998 la Chamonix – Mont Blanc,
unde s-a conturat Carta Europeană a Munţilor şi a fost prezentat şi agreat
Proiectul Carpaţi – a cărui evoluţie ulterioară a condus la crearea Convenţiei
Carpatice*.
În iunie 2003, la Cavalesse – Italia, a avut loc Conferinţa pentru
dezvoltarea durabilă montană a Consiliului Europei – unde s-a adoptat
forma finală a Cartei Europene a Regiunilor de Munte, în vederea supunerii
spre aprobarea Consiliului de Miniştrii al UE. La dezbateri s-a afirmat că
metodele ultraliberale generează condiţii clasice pentru capitalismul
sălbatic care este distrugător în zonele de munte şi s-a recomandat, mai ales
ţărilor sărace, să-şi creeze cât mai curând cooperative ca formă de apărare a
economiei muntelui.
La această conferinţă, directorul ICALPE (M.Dubost) s-a referit la situaţia
alarmantă din Carpaţii României unde a început fenomenul clasic de
deşertificare umană, cu întregul cortegiu de fenomene negative.

*
România a fost reprezentată în grupul de lucru pentru elaborarea Cartei (R.Rey). „Proiectul Carpaţi” a fost
prezentat iniţial la Bucureşti, iulie 1994, la reuniunea cu reprezentanţii Consiliului Europei, Asociaţiei Europene
a Aleşilor Munţilor, Euromontana şi ai ţărilor carpatice, în prezenţa Preşedintelui României şi a unor miniştrii
din guvern. (Autor prof.dr.Radu Rey, premiat la Chamonix).

24
 Consiliul Europei – CPLRE, prin Recomandarea 130 (2003) luând în
considerarea Recomandarea 75 (2000) cu privire la Convenţia europeană a
zonelor montane s-a adresat Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei să
adopte o recomandare către statele membre cu privire la Carta Europeană a
Munţilor, considerând că populaţiile regiunilor montane, mediile lor naturale
constituie baza bogăţiei regiunilor montane, iar aceste regiuni nu pot
îndeplini rolul cerut de interesele generale decât dacă resurselor lor naturale şi
peisagiile sunt protejate, este menţinută prezenţa umană şi se implementează
dezvoltarea economică, o protecţie adecvată şi un management al mediului.
Orice politică cu privire la zonele montane trebuie să se bazeze în primul rând
pe autorităţile locale şi regionale, care sunt cele mai apropiate de teritorii,
locuitori şi problemele specifice zonelor montane, fiind adecvat ca, în deplină
conformitate cu principiul subsidiarităţii, să se încurajeze cooperarea dintre
autorităţi şi să se sprijine iniţiativele acestora.
Munţii Europei constituie o moştenire excepţională ce trebuie să fie
dezvoltată şi păstrată fiind necesară apărarea şi sprijinirea dezvoltării lor –
prin asigurarea faptului că identitatea socială, tradiţiile şi cultura populaţiilor
montane sunt respectate.
Se recomandă ca statele membre să adapteze legislaţia şi practicile lor
conform textului Cartei Europene a Munţilor, să promoveze cooperarea între
comunităţile montane, între regiuni şi la nivel transfrontalier. Obiectivele unei
politici de dezvoltare spaţială în zonele montane, care să favorizeze
dezvoltarea durabilă a activităţilor tradiţionale vizează: păstrarea populaţiilor
în zonă şi combaterea exodului tineretului; păstrarea identităţii şi valorilor
culturale; crearea şi modernizarea infrastructurilor, dezvoltarea serviciilor
publice adaptate specificităţii zonale, promovarea resurselor energetice
montane, păstrarea terenurilor agricole şi a pajiştilor montane, menţinerea
şi modernizarea activităţilor agricole, printr-o abordare specifică agriculturii
montane, conservarea industriilor existente şi meşteşugurilor şi înfiinţarea de
activităţi bazate pe noi tehnologii, dezvoltarea sectorului terţiar, în special a
turismului.
Orice politică de planificare spaţială să fie concepută cu acordarea
priorităţii intereselor populaţiilor implicate şi cu dezvoltarea unei politici
de ajutorare economică şi financiară şi de stimulente favorabile, având ca
scop:
- compensarea constrângerilor naturale sau ecologice, inerente zonelor
montane, remunerarea serviciilor ecologice – pentru menţinerea peisagiilor şi
protecţia împotriva riscurilor naturale, facilitarea menţinerii şi înfiinţării de
gospodării şi culturi sau întreprinderi cu tehnologii nepoluante; facilitarea
stabilirii persoanelor tinere în zonele montane, în special în sectoarele
agricole, meşteşuguri, turism şi cel public.

25
  EUROMONTANA ŞI AEM

Două mari organizaţii neguvernamentale din Europa (EUROMONTANA*)

– Asociaţia Europeană a Aleşilor Munţilor – AEM - recunoscute de Consiliul
Europei şi Parlamentul European, respectiv de Comisia Europeană, activează
intens pentru obiectivul protecţiei populaţiilor şi mediului montan şi dezvoltarea
durabilă – în cadrul unei politici montane distincte şi recunoscute la nivelul UE.
Conferinţele internaţionale succedate pe continentul european în ultimii 15
ani ilustrează un mare efort pentru conştientizarea societăţii, instituţiilor
europene şi naturale, guvernelor, asupra marii importanţe a zonelor montane, în
creştere evidentă influenţată de schimbările climatice şi evoluţia demografică
expansivă.
Sunt de consemnat: Conferinţele internaţionale organizate de
„Euromontana” desfăşurate în Elveţia – Cantonul Valée (1998), la Cracovia –
Polonia (1999), Ljubliana – Slovenia (1997), Bucureşti – România (1997),
Trento – Italia (2000 –cu primul Salon european al produselor montane de
calitate)*, Bucureşti – România (2001), Inverness – Scoţia (2002), Rodez-Franţa
(2004), Chavez – Portugalia (2005), Piatra Neamţ – România (2007), Ţara
Bascilor- Arantzazu (2008), Lillehammer – Norvegia (2010), conferinţa
organizată de AEM în Slovacia (2005) sau conferinţele internaţionale de la
Capracotta – Italia (2002) şi Alpbach – Tirol, Austria (2006), sub egida
Consiliului Europei, Valé Roveto-Abruzzo – Italia (2008), ş.a.
La aceste reuniuni internaţionale au participat reprezentanţi ai unor
organisme europene şi internaţionale dintre cele mai importante – Comisia
Europeană, Consiliul Europei, Parlamentul European, respectiv FAO, Banca
Mondială, UNESCO, Parteneriatul Montan, ş.a., sau naţionale (ministere,
institute specializate, universităţi, mari organizaţii neguvernamentale, specifice,
sindicate, ş.a.).
Din acest ansamblu de evenimente consacrate regiunilor de munte, un
interes particular pentru România şi alte ţări estice cu munţi s-a regăsit în
Conferinţa internaţională cu tema „Politica montană şi extinderea UE” ce a
avut loc la Alpbach-Tirol (Austria) în martie, 2004, sub egida Consiliului
Europei, cu participare de nivel înalt.
Temele prezentate au acoperit un evantai larg de domenii specifice zonelor
de munte: agricultură şi protecţia agricultorilor montani, „reforma agricolă şi
munţii” (Comisarul F. Fischler), pădurile montane, produsele ecologice şi apa,

*
Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi – CEFIDEC-Vatra Dornei – este membru în
Euromontana din anul 2000. Vicepreşedinţia Euromontana este deţinută şi de România (R.Rey – 1996-2004;
Dănuţ Gîţan – 2004-2010).
*
România a fost reprezentată la toate aceste manifestări, cu delegaţii reprezentative ce au inclus factori cu
responsabilităţi în zona montană. Prof.dr.Radu Rey a participat la toate aceste manifestări, cu multiple
contribuţii proprii, în calitate de reprezentant, organizator sau vicepreşedinte al Euromontana şi Preşedinte al
Forumului Montan din România.

26
clima montană, turism, agroturism, transport, comunicaţii, politica regională şi
munţii, „Parlamentul European şi munţii” (M.Ebner), globalizarea şi munţii.
S-a accentuat asupra noii realităţi când (numai în UE 15 zonele de munte
ocupă cca.30% din teritoriu cu peste 30 milioane locuitori) – este absolut logic
să se dezvolte o politică europeană comună pentru promovarea zonelor
montane, cu atât mai mult în condiţiile impactului noii UE 27, cu peste 100
milioane de oameni în plus (485 mil. locuitori) şi cu adaosul ce se conturează la
orizont prin aderarea unor noi membrii la UE, din Balcani. Hotărâtoare devine
crearea măsurilor eficiente pentru întreruperea exodului din zonele de munte,
a tinerilor agricultori în primul rând, fenomen ce se accentuează în Est.
Devine esenţial să se creeze instituţii şi legi specifice prin care să se facă o
politică montană la nivel naţional, cu fermierii de munte ca beneficiari. (Joseph
Pröll, ministrul federal pentru agricultură – Austria).
Este necesar să se înţeleagă nevoia de etapizare a procesului dezvoltării
montane durabile şi de evitare a repetării unor greşeli din UE 15 în Est.
Devine absolut necesară o coeziune majoră pentru tot teritoriul montan cu
o politică montană majoră. Noile ţări din Est au o slabă dezvoltare economică
şi infrastructurală şi este necesară starea de vigilenţă. Convenţia Alpină şi
Convenţia Carpatică sunt structuri ce pot deveni energice, eficace (Herwig
Van Staa, guvernatorul Tirolului – Austria).
Este nediscutabilă necesitatea continuării agriculturii montane şi a
existenţei populaţiilor montane. Politica nu trebuie să fie exclusivist agricolă
ci şi complementară – turism, mici industrii, ş.a. – care toate cer prezenţa unor
persoane adevărate. Nu putem distruge ceea ce avem, este nevoie de
flexibilitate şi conciliere şi mult respect pentru locurile unde se face o
activitate agricolă (E. Schwärlzer – preşedintele asociaţiei fermierilor –
Voralberg, Austria).
 O iniţiativă a „Euromontana” cu şanse de succes este „Carta
europeană a produselor alimentare montane de calitate”.
La baza acestui demers s-au aflat concluziile celei de a II-a Convenţii a
Muntelui European (Trento 2000) care au apreciat calitatea produselor şi
serviciilor cu mare valoare adăugată, ca direcţie principală pentru şansa
dezvoltării zonelor montane europene.
Obiectivele comune în scopul durabilităţii dezvoltării sunt recunoaşterea pe
termen lung de către consumatori a serviciilor şi teritoriilor de calitate înaltă,
conservarea autenticităţii, diversităţii şi multifuncţionalităţii, comunicarea
pozitivă şi acţiuni comune sprijinite de instituţiile şi statele europene.
Carta – precizează necesitatea ca activităţile economice montane viabile
să se bazeze pe un model viabil de agricultură montană.
Competiţia – sporeşte presiunea asupra gospodăriilor mici şi medii, cu
riscul abandonului agriculturii montane, care are nevoie de o discriminare
pozitivă, fiind esenţială menţinerea şi dezvoltarea tradiţiilor locale, cultura şi
moştenirea specifică fiecărui teritoriu, microîntreprinderile de transformare

27
luând parte la dezvoltare iar dobândirea dezvoltării viitoare devine posibilă prin
angajarea tinerelor generaţii ce deţin pământ, în activităţi ce necesită
creativitate, inovaţie şi dinamism.
Pot exista două tipuri diferite de produse montane de calitate: produse
unice şi nereproductibile, datorită raselor şi varietăţilor specifice sau
cunoştinţelor tradiţionale exclusive, zonal – sau produse cu caracteristici
speciale, datorate numai faptului că provin dintr-un teritoriu montan.
Strategiile de promovare a produselor montane de calitate îşi sporesc
şansa de reuşită dacă ţin cont de programele de cercetare şi de sistemele de
control a calităţii, de cooperativele şi structurile asociative, de identificarea
specială a calităţii produsului şi structura de control (PDO – Denumire de
Origine Protejată / PGI - Indicare Geografică Protejată), precum şi de cea mai
adecvată reţea de comercializare.
Devine esenţial sprijinul economic din partea UE, autorităţilor regionale
şi/sau naţionale, la nivelul activităţilor primare, pentru cooperative sau
structuri asociative, crearea acestora, facilitarea accesului la cunoştinţe şi
dezvoltarea tehnologică şi recunoaşterea financiară a beneficiilor, având în
vedere importanţa accesului la informaţii şi schimburilor de experienţă.

 MUNŢII ROMÂNIEI – ÎN 2008

La nivelul anului 2008 sunt de consemnat un progres în construcţia

Convenţiei Carpatice (a doua Conferinţă a Părţilor – Bucureşti, 17-19 iunie) şi
începerea aplicării prevederilor Planului Naţional de Dezvoltare Rurală – cu
forme speciale de sprijin pentru zonele montane.
România, care şi-a creat unele instituţii şi legislaţie specifică, dar acestea
sunt fie slabe fie nu se aplică, se confruntă deja cu un fenomen major de
destructurare a economiei montane, în special pe segmentul agro-zootehnic,
de bază, cu un proces de exod al tineretului montan şi de abandon agricol –
extrem de îngrijorător.
O intervenţie eficientă şi de proporţiile necesare în scopul redresării
acestui fenomen devine o sarcină prioritară, politică şi pentru Guvern, de
cea mai mare actualitate.
 În termeni comparativi se pot afirma câteva constatări:
- în construcţia unei politici montane, de nivel naţional,
european şi internaţional România s-a afirmat în ultimii 18
ani, nu doar ca spectator ci ca participant activ;
- în ansamblul realităţilor montane ţările se află în stadii
diferite de evoluţie, în Europa Vestul fiind mult avansat
faţă de UE;
- şi în Vest şi în Est există o mare îngrijorare faţă de evoluţiile
economiilor şi sociale din zonele montane şi mai ales faţă de
fenomenul exodului tineretului ruralului montan şi

28
 abandonarea agriculturii şi culturilor proprii. Pentru
România acest exod a luat forme de proporţii în ultimii 10
ani, extrem de îngrijorătoare, deoarece pierderile, majore,
nu mai pot fi recuperate.
- soluţiile vest-europenilor se bazează pe un îndelungat
exerciţiu, pe intervenţii protective luate succesiv în ultima
jumătate de secol, care permit ajustări în măsură să facă faţă
presiunilor mondializării.
 Pentru Est, unde politicile dictatoriale faţă de munţi nu au permis
dezvoltarea, cu toate diferenţele existente între ţările cu munţi, ca mărime
şi acumulări anterioare, soluţiile Vest-europene pot fi valabile dar sunt
mult insuficiente în faţa noilor fenomene şi provocări ale secolului XXI,
măsurile paleative având efecte doar de prelungire a supravieţuirii şi nu
pentru o dezvoltare montană durabilă.
Pentru România, ca şi pentru alte ţări cu munţi Est-europene – devin
necesare măsuri speciale şi programe protective şi recuperatorii
suplimentare, care să permită corectarea dezechilibrelor şi erorilor tranziţiei
şi reducerea substanţială a decalajelor, cu instalarea stării de normalizare şi
constanţă în folosirea durabilă a resurselor montane.
Cumulate cu intervenţiile din UE aceste eforturi naţionale, instituţionale,
legislative şi financiare – cu destinaţia „munte”, aplicate prioritar, devin
singurele în măsură să prevină o pierdere mult prea mare pentru naţiune şi
pentru Uniunea Europeană, pentru umanitate.
Este o chestiune de conştientizare, competenţă specifică, bună orientare,
de voinţă politică şi de responsabilitate naţională şi locală într-un context
lipsit de culoare politică, al cooperării interpartinice.
 Sursele de inspiraţie pentru România sunt multiple şi la îndemână, o
analiză comparativă a strategiilor şi politicilor aplicate în ţările cu
munţi şi a rezultatelor propriei experienţe, devenind de utilitate reală
în toate planurile.

 CONVENŢIA CARPATICĂ

Într-o lume în plină viteză a dezvoltării, Carpaţii – spaţiul muntos unde

trăiesc 16-18 milioane de oameni, sunt ameninţaţi din multiple sensuri, în
procesul globalizării, ţările trebuind să facă faţă schimbărilor într-un mediu

În 1994, la iniţiativa Consiliului Europei – CPLRE – s-a realizat primul proiect vizând dezvoltarea durabilă în
înregul lanţ al Munţilor Carpaţi (Autor prof.dr. Radu Rey – director general al Agenţiei Naţionale a Zonei
Montane- Romînia). Proiectul a fost prezentat prima dată la 31 iulie 1994 la Bucureşti-Băneasa, în faţa
reprezentanţilor Consiliului Europei, preşedintelui Asociaţiei Europene a Aleşilor Munţilor – AEM (Eduardo
Martinengo) cu prezenţa Preşedintelui Romîniei şi a 7 miniştri şi a reprezentanţilor din ţările carpatice. La 17
sept.2004 proiectul afost prezentat la Conferinţa regiunilor de munte din Europa, Chamonix Mont-Blanc şi a
fost premiat.

29
instabil cu instituţii prea puţin consolidate, în condiţiile în care dezvoltarea
economică implică riscuri privind conservarea patrimoniului natural şi cultural.
Inspirate de modelul Convenţiei Alpine ţările carpatice au luat iniţiativa
creării cadrului legal internaţional având ca principiu dezvoltarea durabilă cu
scopul valorificării resurselor naturale şi culturale, în condiţii de echilibru între
evoluţia economico-socială şi protejarea mediului.
Convenţia – Cadru pentru Protejarea şi Dezvoltarea Durabilă a Carpaţilor a
fost adoptată la Kiev, în mai 2003. La 1 mai 2004 la Viena a fost deschis
Secretariatul Interimar al Convenţiei Carpatice, care a devenit operaţională cu
data de 4 ianuarie 2006.
Convenţia Carpatică este o convenţie-cadru ce promovează o abordare
integrată acoperind mai multe subiecte:
 Abordarea integrată a gestionării terenurilor, ca resursă;
 Conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice şi
peisagistice;
 Planificarea spaţială;
 Gestionarea durabilă şi integrată a bazinelor râurilor;
 Agricultură şi Silvicultură – durabile;
 Transport şi infrastructură, durabile;
 Turism durabil;
 Industrie şi energie;
 Cunoaşterea patrimoniului cultural şi a tradiţiilor;
 Evaluare, sistem de informare, monitorizare şi avertizare timpurie,
de mediu;
 Creşterea gradului de conştientizare, educare şi participare publică;
Din cadrul Convenţiei Carpatice fac parte 7 ţări care deţin părţi din lanţul
Munţilor Carpaţi:
- România (43%); Slovacia (22%); Ucraina (14%); Polonia (11%); Ungaria
(6%); Cehia (4%); Serbia şi Muntenegru (>1%). Suprafaţa totală ce intră sub
incidenţa Convenţiei este de 161.805km2, cu o populaţie de 17,41 milioane
locuitori montanix.
 Convenţia Carpatică, cu sprijinul UNEP, REC şi EURAC şi al ţărilor
membre a organizat două Conferinţe ale Părţilor (Kiev-2006) şi
Bucureşti (2008), cea de a III-a Conferinţă fiind planificată în
Republica Cehia (2010) – când urmează să se stabilească şi locaţia
Secretariatului permanent al Convenţiei, existând 3 propuneri:
Braşov (România), Cernăuţi (Ucraina) şi Bianska Bistrica
(Slovacia).
x
Nu este încă realizată o delimitare clară a acestor zone montane – după criterii unice. România a adoptat
criteriile Comisiei Europene, conform rezoluţiei nr.1257/1999, revizuită. Conform delimitării oficiale –
România ar deţine cca. 54% din masivul muntos carpatic. Este de consemnat tendinţa de a se evita realizarea
unei delimitări oficiale a zonelor montane, după criteriile CE, în scopul „lărgirii”zonelor de munte proprii prin
includerea unor zone colinare, cu altitudini mici (n.a.), aspect care reduce şansa zonelor real montane.

30
 Până în 2009 au fost semnate protocoalele pentru păduri,
biodiversitate, turism – dar nu şi pentru agricultura montană –
segmentul cel mai delicat, specific şi diversificat în cadrul C.C.

Distribuţia suprafeţelor şi populaţiei montane în cadrul Convenţiei

Carpaticexx

Aprecieri naţionale
Proporţia
Nr. Ţara Suprafaţa din total Locuitori Proporţia din
crt. suprafaţă (mil.) total populaţie
(%) (%)
1 România 69.872 43 4,87 27,9
2 Slovacia 35.050 22 3,80 24,8
3 Ucraina 22.109 14 1,98 11,4
4 Polonia 17.263 11 3,47 19,9
5 Ungaria 9.626 6 1,77 10,2
6 Republica 7.124 4 1,46 8,4
Cehă
7 Serbia şi 761 <1 0,06 0,4
Muntenegru
TOTAL 161.805 100 17,41 100

LANŢUL MUNŢILOR CARPAŢI

 A
L
T
E

I
N
F
O
R
M
A
Ţ

xx
Sursa: EURAC-UNEP

31
 În 2010 în România erau în funcţiune instituţii şi organizaţii
neguvernamentale (asociaţii) cu specializare pentru ruralul montan, create în
perioada 1990-2000.

Instituţii:
- Agenţia Naţională a Zonei Montane (Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale);(1990-2010)
- Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie –
Cristian, Sibiu (1991-2008);
- Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi –
CEFIDEC, Vatra Dornei.x (1994-2010)
-
Asociaţii de nivel naţional (ONG):
- Forumul Montan din România (2002-2008;
- Asociaţia Naţională pentru Dezvoltare Rurală Montană –
ROMONTANA (2000-2008);
-
Asociaţii zonale/pilot:
- Federaţia Agricultorilor de Munte – Dorna (1993-2008);
- Asociaţia Judeţeană de Dezvoltare Montană – Mureş (2000-
2008).
-
 În comentariile ocazionate de Conferinţa Euromontana de la
Lillehammer s-au emis aprecieri cu privire la sistemul instituţional şi
neguvernamental specializat pentru specificul montan, creat şi
experimentat timp de 20 de ani în România, apreciat ca o
INOVAŢIE cu valoare specială multiplicativă mai ales în zonele
montane din Sud-Estul Europei.


ANZM şi CEFIDEC-Vatra Dornei au fost desfiinţate în august 2010 – decizie criticată sever la nivel naţional
şi internaţional (Conferinţa Euromontana – 15-17 sept.2010 – Lillehammer – Norvegia). Noua conducere a
Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale analizează reconsiderarea acestei decizii neinspirate şi dăunătoare
evoluţiei durabile a economiei rurale montane din România.

32
 CAPITOLUL II
SINTEZE COMPARATIVE CU PRIVIRE LA UNELE ZONE
MONTANE DIN EUROPA (2008)

Analiza succintă, în termeni comparabili, a unor caracteristici ale zonelor

de munte semnificative din Europa, s-a fixat asupra unui număr de 17 ţări, în
funcţie de sursele de informaţii disponibile: Austria, Bulgaria, Elveţia,
Franţa, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie (UK),
Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia, Ucraina şi
România.
Nu au putut face obiect de analiză, în această etapă: zonele de munte ale
unor ţări Vest-europene, ca Belgia, Republica Cehă, Slovacia, precum şi unele
state mici din regiunea Balcanilor ca Albania, Serbia şi Muntenegru,
Macedonia, Croaţia, Bosnia Herţegovina ca şi cele din regiunea Caucazului, din
lipsă de date suficiente.
 Componentele luate în atenţie se referă la dimensiunea spaţială,
proporţia zonelor montane şi unele caracteristici naţionale, populaţia
montană şi proporţia acesteia în ansamblul ţării, care luate împreună
reflectă importanţa zonelor de munte, organizarea administrativ-
teritorială, strategii şi politici definite de cadrul juridic, unele
obiective şi rezultate.
Dimensiunea analizei este variabilă, dependent de sursele de informare.

Hartă cu principalii masivi muntoşi europeni

33
 Tabel nr.1

Suprafaţa zonelor montane din Europax

(Ierarhizare după proporţia zonelor montane faţă de total
suprafaţă)
Suprafaţa zonei Proporţia zonei
Nr. Ţara Suprafaţa totală montane (mii montane din
crt. km2) suprafaţa totală
1 Norvegia 323,9 295,86 91,3
2 Elveţia 41,3 37,46 90,7
3 Slovenia 20,27 15,81 78,0
4 Grecia 132,22 102,98 77,9
5 Austria 83,85 61,51 73,4
6 Slovacia 48,99 30,37 62,0
7 Italia 300,59 180,78 60,1
8 Spania 505,21 281,39 55,7
9 Bulgaria 101,74 54,80 53,3
10 Finlanda 326,76 166,08 50,8
11 Suedia 449,96 227,70 50,6
12 Cipru 9,23 4,40 47,6
13 Portugalia 92,36 36,14 39,1
14 Româniaxxx 238,40 90,24 xxx
37,9xx
15 R.Cehă 78,79 25,41 32,3
16 Marea Britanie (UK) 245,49 62,56 25,5
17 Franţa 549,03xxxx 138,40 xxxx
25,2
18 Germania 356,77 52,59 14,7
19 Ucrainaxx 603,70 22,10 2,7
20 Irlanda 70,40 7,44 10,6
21 Polonia 311,44 16,18 5,2
22 Ungaria 92,48 4,37 4,7
23 Luxemburg 2,59 0,11 4,4
24 Belgia 30,62 1,29 4,2
TOTAL 5.103,04 1919,81 Media: 30,5
EU-15 3.232,80 1322,91 Media: 44,6
STATE NOI – EU-27 901,34 241,58 Media: 26,8
STATE NON-EU 968,90 355,32 Media: 36,3

x
Mountain Areas in Europe – Nordregio, Report 2004:1
xxx
După delimitarea oficială a zonei montane, cf.criteriilor CE-Rez.1257/99, rev., zona montană a României are
74.000 km2 cu 3,6 mil.locuitori (2004).
xxxx
Exclusiv DOM
xx
EURAC/UNEP – Site Consulat UA – Suceava – www.cons–ua.ro

34
 Tabel nr.2.
Populaţia montană din Europax
(Ierarhizare după numărul de locuitori montani)

Populaţie Proporţia
Nr. Ţara Total populaţie montană populaţiei
crt. (nr. locuitori) (nr. locuitori) montane faţă
de total (%)
1 Italia 56.095.135 18.267.183 32,6
2 Spania 40.738.016 15.684.136 38,5
3 Germania 81.944.737 8.254.700 10,1
4 Franţaxx 58.255.213 7.633.595 13,1
5 Elveţia 7.287.145 6.132.208 84,2
6 Româniaxxx 22.236.918 5.535.706xx 24,9xx
7 Grecia 10.817.789 5.365.931 49,6
8 Austria 8.024.449 3.993.337 49,8
9 Bulgaria 7.973.671 3.637.787 45,6
10 Norvegia 4.503.436 2.854.051 63,4
11 Portugalia 10.356.116 2.741.590 26,5
12 Slovacia 5.401.316 2.624.492 48,6
13 Marea Britanie (UK) 58.051.191 2.475.935 4,3
14 R.Cehă 10.215.299 2.385.905 23,4
15 Polonia 38.632.453 2.255.261 5,84
16 Ucraina 49.588.000 1.980.000 4,0
17 Slovenia 1.992.035 1.293.298 64,9
18 Ungaria 10.246.939 -709.239 6,9
19 Finlanda 5.194.902 -624.184 12,0
20 Suedia 8.901.038 -615.343 6,9
21 Irlanda 3.917.203 -101.903 2,6
22 Cipru -690.253 -98.995 14,3
23 Belgia 10.263.414 -83.256 0,8
24 Luxemburg -439.539 6.787 1,5
TOTAL POPULAŢIE - 511.678.207 94.049.746 Media: 18,5
EUROPA

x
Mountain Areas in Europa – Eurostat N.Cr.2000
xx
Exclusiv DOM
xxx
După delimitarea oficială a zonei montane, cf. criteriilor CE – Rez.1257/99, rev., România are 3,6
mil.locuitori montani – reprezentând 15,4% din total populaţie (2004).

35
 Tabel nr.3
Suprafaţa zonelor montane din Europa
(Ierarhizare după mărimea zonei montane)

Nr. Ţara Suprafaţa zonei montane Proporţia din total

crt. (mii km2) suprafaţa ţării (%)
1. Norvegia 295,86 91,3
2. Spania 281,61 55,7
3. Suedia 227,70 50,6
4. Italia 180,78 60,1
5. Finlanda 166,08 50,8
6. Franţa* 138,64 27,0
7. Grecia 102,98 77,9
8. România** 90,24 37,9
România 74,00 32,7
9. Marea Britanie 62,56 25,5
10. Austria 61,51 73,4
11. Bulgaria 54,80 53,3
12. Germania 52,59 14,7
13. Elveţia 37,46 90,7
14. Portugalia 36,14 39,1
15. Slovacia 30,37 62,0
16. R.Cehă 25,41 32,3
17. Ucraina 22,10 3,7
18. Polonia 16,18 5,2
19. Slovenia 15,81 78,0
20. Irlanda 7,44 10,6
21. Cipru 4,40 47,6
22. Ungaria 4,37 4,7
23. Belgia 1,29 4,2
24. Luxemburg 0,11 4,4

*
Exclusiv DOM
**
Conform delimitării zonei montane, oficiale – criteriile CE – 1257/99, rev. (2004).

Conform studiului Comisiei Europene/NordRegio

36
 Tabel nr.4
Suprafaţa zonelor montane din Europa
(Ierarhizare după proporţia din total suprafaţa ţării )

Nr. Ţara Suprafaţa totală Proporţia zonei

crt. (mii km2) montane din total
suprafaţa ţării (%)
1. Norvegia 323,9 91,3
2. Elveţia 41,3 90,7
3. Slovenia 20,27 78,0
4. Grecia 132,22 77,9
5. Austria 83,85 73,4
6. Slovacia 48,99 62,0
7. Italia 300,59 60,1
8. Spania 505,21 55,7
9. Bulgaria 101,74 53,3
10. Finlanda 326,76 50,8
11. Suedia 450,00 50,6
12. Cipru 9,23 47,6
13. Portugalia 92,36 39,1
14. România* 238,40 37,9
România  32,7
15. Republica Cehă 78,79 32,3
16. Franţa 549,03 27,0
17. Marea Britanie 245,49 25,5
18. Germania 356,77 14,7
19. Irlanda 70,40 10,6
20. Polonia 311,44 5,2
21. Ungaria 92,48 4,7
22. Luxemburg 2,59 4,4
23. Belgia 30,62 4,2
24. Ucraina 603,70 2,7

*
Conform delimitării zonelor de munte, oficială, după criteriile CE 1257/99, rev. (2004).

Conform studiului NordRegio

Exclusiv DOM

37
 Tabel nr.5
Populaţia montană din Europa
(Ierarhizare după proporţia populaţiei montane faţă de totalul
populaţiei ţării)
Proporţia populaţiei
Nr. Ţara Total populaţie montane faţă de totalul
crt. (nr.locuitori) populaţiei (%)
1. Elveţia 7.287.145 84,2
2. Slovenia 1.992.035 64,9
3. Norvegia 4.503.436 63,4
4. Austria 8.024.449 49,8
5. Grecia 10.817.789 49,6
6. Slovacia 5.401.316 48,6
7. Bulgaria 7.973.671 45,6
8. Spania 40.738.016 38,5
9. Italia 56.095.135 32,6
10. Portugalia 10.356.116 26,5
11. România 22.236.918 24,9*
12. R.Cehă 10.215.299 23,4
13. Cipru 690.253 14,3
14. Franţa 58.255.213** 13,1
15. Finlanda 5.194.902 12,0
16. Germania 81.944.737 10,1
17. Suedia 8.901.038 6,9
18. Ungaria 10.246.939 6,9
19. Polonia 38.632.453 5,8
20. Marea Britanie 58.051.191 4,3
21. Ucraina 49.500.000 4,0
22. Irlanda 3.917.203 2,6
23. Luxemburg 439.539 1,5
24. Belgia 10.263.414 0,8

*
Surse: EUROSTAT N.Gr. (2000). După delimitarea zonei montane cf. criteriilor CE cf. Rez. 1257/99 rev.,
proporţia populaţiei montane este de 15,8% (2004).
**
Fără DOM

38
 Tabel nr.6
Suprafaţa şi populaţia zonelor montane în ţările EU-15

Nr. Ţara Suprafaţa totală Populaţia Populaţia Proporţia

crt. 2
(mii km ) zonei montane totală populaţiei
(%) montane (%)
EU-15 331.880 39,9 375.982,25 17,8
1 Austria 83,85 73,4 8.024.449 49,8
2 Belgia 30,62 4,2 10.263.414 0,8
3 Danemarca 43,10 - 5.330.000 -
4 Finlanda 326,76 50,8 5.194.902 12,0
5 Franţa 637,90 22,3 59.921.649 14,3
6 Germania 356,77 14,7 81.944.737 10,1
7 Grecia 132,22 77,9 10.817.789 49,6
8 Irlanda 70,14 10,6 3.917.203 2,6
9 Italia 300,59 60,1 56.095.135 32,6
10 Luxemburg 2,59 4,4 439.539 1,5
11 Olanda 41,20 - 15.987.076 -
12 Portugalia 92,36 39,1 10.356.116 26,5
13 Spania 505,21 55,7 40.738.016 38,5
14 Suedia 450,00 50,6 8.901.038 6,9
15 Marea Britanie 245,49 25,5 58.051.191 4,3

39
 Tabel nr.7
Suprafeţe şi populaţii montane în ţările nou aderate la
Uniunea Europeană (UE-27)

SUPRAFEŢE POPULAŢIE
Suprafaţa Suprafaţa Proporţia Total Total Proporţia
Nr. Noul stat totală montană zonei populaţie populaţie populaţiei
crt. membru (mii km2) (mii km2) montane (nr.locuitori) montană montane
UE faţă de (nr. loc.) faţă de
total (%) total (%)
1 România* 238,40 90,24* 37,9 22.236.918 5.535.706* 24,9
2 Bulgaria 101,74 54,80 53,3 7.973.671 3.637.787 45,6
3 Slovacia 48,99 30,37 62,0 5.401.316 2.624.492 48,6
4 R.Cehă 78,79 25,40 32,3 10.215.299 2.385.905 23,4
5 Polonia 311,44 16,80 5,2 38.632.453 2.255.261 5,8
6 Slovenia 20,27 15,81 78,0 1.992.035 1.293.298 64,9
7 Cipru 9,23 4,40 47,6 -690.253 -98.995 14,3
8 Ungaria 92,48 4,37 4,7 10.246.939 -706.239 6,9
9 Estonia 0 0 0 0 0 0
10 Letonia 0 0 0 0 0 0
11 Lituania 0 0 0 0 0 0
12 Malta 0 0 0 0 0 0
TOTAL 901,24 142,09 36,11 97.388.884 18.537.683

Tabel nr.8
Suprafeţe şi populaţii montane din unele ţări care nu sunt
membre ale UE (2008)
SUPRAFEŢE POPULAŢIE
Suprafaţa Suprafaţa Proporţia Total Total Proporţia
Nr. Noul totală montană zonei populaţie populaţie populaţiei
crt. stat (mii km2) (mii km2) montane (nr.locuitori) montană montane
membru faţă de (nr. loc.) faţă de
UE total (%) total (%)
295,86
1 Norvegia 323,90 91,3 4.503.436 2.854.051 63,4
2 Elveţia 41,30 37,46 90,7 7.287.145 6.132.208 84,2
3 Ucraina 603,70 22,10 2,7 49.500.000 1.980.000 4,0
TOTAL 968,90 355,42 Media:61,5 61.290.581 10.966.259

*
Sursa: Conform delimitării oficiale a zonei montane, după criteriile CE – Rez 1257/1999, rev., suprafaţa zonei
montane este de 74.000 km2 cu o populaţie de 3,6 mil.loc. (2004).

40
Harta munţilor Europei – imagine prin satelit

41
AUSTRIA
- Suprafeţe şi populaţie –

 Suprafaţa: 83.849 km2

- Suprafaţa zonei montane: 61.510 km2
- Proporţia zonei montane: 73,4%
- Masivii montani mai importanţi: Alpii
 Populaţia totală: 8.024.449 locuitori
- Populaţia montană: 3.993.337 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 49,8%

Ca suprafaţă montană Austria ocupă locul 10 în Europa; ca populaţie

montană locul 8. După proporţia populaţiei montane faţă de totalul populaţiei:
locul 4. Din totalul terenurilor agricole (arabil, păşuni, fâneţe) în zona montană
se află aproximativ 60%.
Clima: temperat-continentală, cu unele influenţe mediteraneene şi atlantice
şi microclimate locale.
Organizarea administrativ-teritorială:
Austria este împărţită în 9 provincii, landuri federale, considerate ca zone
de munte, cu o accentuată autonomie care permite exprimarea specificităţii
locale şi adaptări ale legislaţiei şi măsurilor – cu diferenţierile necesare.
Politicile rurale includ 4 categorii: zone rurale, zone rurale periferice, zone
rurale îndepărtate şi oraşe.
Cadrul juridic, strategii şi politici pentru zonele de munte
Sistemul politic federal din Austria a permis ca provinciile de munte să
urmeze politicile naţionale în care politicile montane fac parte din politicile
regionale şi agricole.
În aceste condiţii, ca ţară muntoasă, în Austria nu s-a resimţit nevoia
existenţei unei legi speciale pentru munte.
Conceptele strategice şi politicile pentru munte au luat permanent în calcul
toate sectoarele economiei, un rol principal fiind acordat agriculturii şi
silviculturii montane, având ca obiective principale:
- protecţia resurselor naturale, sol, apă, aer;
- protecţia terenurilor agricole şi asigurarea de cunoştinţe
pragmatice prin sistemul educaţional adaptat specificităţii
montane şi zonei;
- crearea şi consolidarea locurilor de muncă;
- asigurarea unei densităţi echilibrate a populaţiei în spaţiul
montan;
- crearea şi protejarea infrastructurilor;
- prezervarea şi refacerea peisagiilor şi culturii tradiţionale.

42
 Realizări
După cel de-al II-lea război mondial în politica agrară a Austriei s-a
urmărit popularea munţilor cu gospodării stabile, dirijarea investiţiilor pentru
încurajarea ţăranilor de munte spre a rămâne în sate şi la creşterea animalelor,
scop pentru care a fost creat un sistem instituţional adaptat specificului marcant
al zonelor de munte, care a generat proiecte integrate destinate
agriculturii/zootehniei, pădurilor, energiei, infrastructurii de transport,
turismului şi agroturismului, construirii de locuinţe şi grajduri noi, modernizate,
educaţiei, ş.a., dezvoltării microindustriilor, cu un vast program de cointeresare
materială şi de păstrare a patrimoniului cultural.
- Pentru modernizarea gospodăriilor ţărăneşti s-au acordat subvenţii
consistente diferenţiate pe categorii de gospodării, pentru infrastructuri, turism
şi agroturism, reproducţia anuală, şcolile profesionale agro-montane şi alte
tipuri de meserii rurale, reuşindu-se până în 2009 o creştere, spre ex. la laptele
de vacă de până la 100/100 pe cap de animal şi o dezvoltare a agroturismului
montan, în majoritatea landurilor – care a condus la sporirea veniturilor şi
gradului de civilizaţie, la stabilirea unor noi generaţii de agricultori – în rural şi
la creşterea animalelor, până la altitudini ce depăşesc 2000m, modernizarea
gospodăriilor ţărăneşti depăşind 90%.
Orientarea obţinerii de produse „bio” montane a găsit susţinere la Viena,
unde existau concerne de produse „bio”, cu magazine proprii şi simultan
asociaţii de producători cu magazine proprii.
Agricultorii montani s-au organizat în asociaţii care cooperează cu
Camerele Agricole – care sunt cele ce fac politica agricolă a microzonelor,
adaptată specificului local.
Asociaţiile şi-au format baza materială proprie – prin care se realizau atât
aprovizionarea agricultorului cu toate cele necesare unei gospodării cât şi
depozite pentru furaje, frigorifice, magazine proprii, ateliere tip „service” pentru
unelte agricole, ateliere de producţie manufacturieră.
În paralel cu dezvoltarea infrastructurilor şi industriilor din ultima jumătate
de secol Austria a utilizat din plin avantajele cadrului natural montan şi a
tradiţiilor agro-zootehnice.
O concentrare specială pe dezvoltarea turismului şi agroturismului şi pe
o agricultură bazată pe zootehnie a făcut din Austria un lider european. Un
instrument principal al politicii montane austriece l-a constituit cadastrul
exploataţiilor montane creat în 1950, modernizat, cu 5 categorii de exploataţii
diferenţiate în funcţie de constrângerile naturale şi economice, care a fost util
pentru gestionarea primelor şi plăţilor compensatorii. Sistemul de delimitare
se bazează pe o delimitare regională fiind necesară o derogare în momentul
aderării Austriei la Uniunea Europeană.
 Performanţele sistemului austriac în domeniul turismului şi
agroturismului montan şi al zootehniei montane reprezintă exemple
de urmat pentru zonele de munte Est-europene, mai apropiate şi

43
 climatic: sistem educaţional-profesional adaptat specificităţii
montane locale, cu accent pe agricultură-silvicultură, agroturism şi
turism-montane; modernizarea exploataţiilor agricole montane
(grajduri, mecanizare, rase de animale, în special de bovine) cu
accent pe colectarea şi folosirea întregii resurse de îngrăşăminte
organice; ameliorarea structurii furajere a pajiştilor naturale cu
vizarea eco-produselor; accent pe formarea generaţiilor tinere
pentru pluriactivitate, inovaţie şi valoare adăugată şi menţinerea
şi crearea de locuri de muncă – pentru evitarea exodului rural:
dezvoltarea unui înalt spirit gospodăresc şi a cultului muncii, în
armonie cu conceptul de protejare a mediului montan; accent pe
agroturism, ca factor economic şi de civilizaţie.
 Conceptele strategice – actualizate – vizează măsuri durabile, de termen
lung, cu recunoaşterea serviciilor ecologice şi culturale aduse mai ales
de agricultorii şi populaţia montană, dezvoltarea serviciilor de bază, a
noilor tehnologii şi amenajării teritoriului, concepute ca instrumente
esenţiale pentru o dezvoltare montană durabilă**.

BULGARIA
- Suprafeţe şi populaţie –

 Suprafaţa totală: 101,74 mii km2

-
Suprafaţa zonei montane: 54,80 mii km2
- Proporţia zonei montane: 53,3%
- Masivi montani importanţi: Rhodopes, Pirinee, Rita, Stara
planina
 Populaţia totală: 7.973.671
- Populaţia montană: 3.637.787 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 45,6%**.
 Ca suprafaţă montană Bulgaria ocupă locul 9 în Europa; ca populaţie
locul 9, iar ca proporţie din totalul populaţiei – locul 7 din Europa.
Din totalul terenurilor agricole – 39% se află în zona montană, cu o
densitate de 48 locuitori/km2 (81 la nivel naţional), iar din totalul
păşunilor şi fâneţelor 90% sunt în zonele montane. Numărul
comunelor 2.172 (56% din suprafaţa totală). Pădurile: 85% sunt
situate în zonele montane.


Austria beneficiază de vecinătatea Germaniei şi apropierea geografică de ţări fără munţi ca Olanda sau
Danemarca, existând un flux de turişti important.
**
Surse: - AGRI 111 APR – 07 1999 – Serie Agricultură, Păduri şi Dezvoltare Rurală
- Observaţii proprii (R.R.)
**
Datele diferă, din surse diferite:
Sursa Agri 111 FR-07 – 1999 menţionează 2,5 mil. locuitori (28,2%) în zona montană.

44
  Clima temperat continentală, cu influenţe mediteraneene şi
microclimate locale;
 85% din ariile protejate şi 11 rezervaţii de biosferă sunt în munţi.
Organizarea administrativ-teritorială
Bulgaria este împărţită în 28 provincii, autorităţile locale şi regionale
putând avea un rol important în cadrul provinciilor autonome.
Cadrul juridic, strategii şi politici pentru zonele de munte
Constituţia bulgară însărcinează Statul cu stabilirea condiţiilor ce
favorizează o dezvoltare echilibrată, fără diferenţieri regionale. Totuşi,
Ansamblul naţional a apreciat ca necesară punerea în aplicare a unei legi
speciale pentru zonele de munte, ţinând cont de condiţiile dificile de viaţă
pentru populaţia din mai mult de 50% a aşezărilor umane. Legislaţia, prin legea
finanţelor asigură alocarea anuală a unei subvenţii în zonele montane, în
special pentru compensarea costurilor de transport.
În 1993 a existat iniţiativa pentru un proiect de lege referitoare la
dezvoltarea regiunilor de munte din Republica Bulgaria, care a suportat
modificări de substanţă. În 2002 acest proiect nu fusese adoptat definitiv de
Parlament.
 Obiectivele strategice vizează adoptarea unei legi a muntelui,
elaborarea unei politici naţionale pentru munte, cu promovarea şi
coordonarea investiţiilor statului pentru zonele de munte,
sprijinirea proiectelor pentru dezvoltare durabilă în agricultura şi
zootehnia montană şi elaborarea unui plan de gestiune a zonelor
protejate.
Proiectul de lege a muntelui include:
- delimitarea zonei montane, cu o altitudine superioară de
600m;
- administrarea muntelui: cu fixarea atribuţiilor diferitelor
organisme însărcinate cu dezvoltarea zonelor de munte, sub
coordonarea Consiliului de Miniştrii;
- priorităţile dezvoltării montane;
- credite pentru investiţii;
- resurse suplimentare pentru bugetele locale ale comunelor
montane şi susţineri financiare pentru şcoli;
- crearea unui Consiliu Naţional al regiunilor de munte
(CNRM), cu caracter definitiv şi atribuţiile consiliilor locale
şi asociaţiilor comunelor montane; CNRM – compus 50% din
persoane alese (locali şi deputaţi) şi 50% din reprezentanţi ai
Statului, numiţi de primarii comunelor de munte, de
Ansamblul naţional sau de Primul Ministru. Preşedintele
CNRM este un deputat.
Funcţiile CNRM: stabilirea măsurilor pentru dezvoltarea zonelor de
munte; propuneri anuale de finanţări prioritare şi modul de participare a Statului

45
la implementarea programelor de dezvoltare a comunelor de munte; definirea
programelor şi acţiunilor de promovare a economiei montane; selectarea
proiectelor pentru subvenţii publice; gestionarea resurselor Fondului special
de dezvoltare a regiunilor montane.
Consiliile comunelor montane au funcţii ce privesc: elaborarea
independent sau în colaborare cu alte comune, a programelor de dezvoltare
locală şi regională; dezbaterea problemelor de interes public; crearea de
asociaţii cu alte comune montane; elaborarea de proiecte de finanţare prin
Fondul special al dezvoltării regiunilor de munte.
Asociaţiile comunelor montane au scopul acţiunilor de interes comun.
Dezvoltarea muntelui vizează resursele montane, Statul şi puterile locale
sprijinind prin stimuli financiari şi iniţiative în domeniile agriculturii,
zootehniei şi turismului.
 Dezvoltarea economică
Fondul special de dezvoltare a regiunilor de munte, alimentat de:
bugetul naţional, finanţări internaţionale şi donaţii private. Resursele
Fondului pot fi folosite pentru atribuirea de credite de investiţii mai mici,
programe de cercetare şi formare, de dezvoltare agricolă, turistică şi
forestieră, de amenajare a teritoriului.
Sunt avute în vedere crearea de fonduri locale destinate iniţiativelor locale
de dezvoltare.
Agricultura şi creşterea animalelor la munte
Sunt domenii de bază pe care Statul şi puterile locale trebuie să le
promoveze:
- prin furnizarea de suporturi financiare pentru programele ce implică:
- protejarea agriculturii şi creşterii animalelor faţă de
impacturile negative fizice şi climatice-montane;
- conservarea pământurilor arabile şi prevenirea eroziunii şi
inundaţiilor;
- menţinerea şi ameliorarea calităţii pajiştilor naturale şi a
activităţilor legate de agricultură şi creşterea animalelor la
munte. Legea a prevăzut folosirea în scopuri agricole a unor
păşuni din fondul forestier al Statului – pentru favorizarea
agriculturii montane.
Aceste dispoziţii au fost completate în 1995, de legea referitoare la
protecţia producătorilor agricoli, cu măsuri speciale pentru agricultorii de
munte. O parte din Fondul agricol special poate fi acordată agricultorilor de
munte ca şi credite de investiţii. Legea privind ajutoarele pentru agricultori
(1998) a menţinut aceste dispoziţii.
Turism: Legea dispune ca Statul şi puterile locale să încurajeze turismul
montan prin subvenţii pentru agroturism, turismul termal, dezvoltarea
activităţilor comerciale şi artizanale, formarea şi reciclarea personalului turistic,
delimitarea zonei turistice.

46
 Dezvoltarea socială
Constrângerile fizice şi climatice care fac viaţa dificilă la munte – au fost
luate în considerare în timpul elaborării legii. Statul încurajează prin acordare
de finanţări, promotorii proiectelor beneficiind de subvenţii şi/sau credite cu
dobânzi reduse; prin acordarea de credite suplimentare bugetelor locale
pentru întreţinerea infrastructurilor şi echipamentelor sociale.
În educaţie şi sănătate – sunt prevederi speciale pentru zonele montane.
Protecţia muntelui
Proiectul de lege anunţă măsurile pentru o gestiune echilibrată a resurselor
naturale, favorizând populaţia montană.
Pădurile
Resursele forestiere constituie una din bazele dezvoltării în zona montană.
Legea prevede subvenţii, la propunerea CNRM, în acord cu Comitetul pădurilor
şi Ministerul agriculturii – pentru regenerare, reîmpăduriri, combaterea eroziunii
şi protecţia zonelor care captează apa, producerea de specii valoroase,
favorizarea valorificării subproduselor forestiere.
Apa - Legea creează un regim de favorizare a utilizatorilor care
locuiesc la munte – prin taxe reduse pentru aprovizionarea cu apă.
 Analiza proiectului de Lege demonstrează marea utilitate a elaborării
unei „legi a muntelui”, măsurile specifice urmărind crearea de condiţii de viaţă
comparabile cu restul ţării, având meritul creării de instituţii specializate şi a
unui Fond special destinat dezvoltării montane durabile.
Realizări:
1992 – Înfiinţarea unei Comisii provizorii pentru dezvoltare montană, care
în 1995 devine Comisie permanentă a Parlamentului.
1995 – Comisia specializată pentru munte este creată de Ministerul
mediului ca şi un Fond naţional de protecţie a mediului.
1996 – Este creat Fondul special pentru regiunile de munte la Ministerul
mediului, similar Fondului naţional pentru protecţia mediului.
Concluzii
O anticipare a unei politici şi legi pentru munte – generează iniţiative şi
măsuri de strategii regionale şi de cooperare inter-regională, privind dezvoltarea
locală, zonele protejate şi agricultura montană durabilăx.

FINLANDA
- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa ţării: 336.760 km2 (fără lacuri)

- Suprafaţa zonei montane: 166.080 km2

x
Surse: AGRI 111 A FR-07/1999
FAO „Etude legislative” – 75-2002.

47
 - Proporţia zonei montane: 50,8%
- Masivi montani importanţi: Munţii Karelie, Kainuu şi
Laponiei
 Populaţia totală: 5.194.902 locuitori
- Populaţia montană: 624.184 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 12,0%
- Densitatea populaţiei: 16 loc./km2 media naţională; 2,6
loc./km2 – în zonele de munte
 După aderarea la UE o mare parte a Finlandei este considerată ca
„zonă de munte” (la Nord de paralela 62).
Majoritatea zonelor defavorizate din Finlanda includ muntele. (Obiectivele
6, 5b şi 2).
- Păduri şi zone muntoase: 95% (86% din total);
- Terenuri agricole montane: 6% (85% în zone defavorizate);
- Nr. de comune: 441 în zonele defavorizate şi izolate
- Nr. de oraşe: 94 în zone defavorizate şi 10 în zone izolate.
 Activităţi principale: agricultura, creşterea vitelor, silvicultura,
turismul.
 Clima: temperat-continentală şi continental excesivă.
 Organizarea administrativă
Finlanda deţine 5 regiuni administrative. Partea continentală include 15
centre pentru dezvoltarea economică şi a locurilor de muncă – 18 subregiuni
sunt la nivelul NUTS 2 şi 85 la nivelul NUTS3.
 Cadrul juridic, strategic şi politici pentru zonele montane
Suprafaţa mare şi populaţia mică/km2, clima şi configuraţia lacustră,
determină o situaţie atipică comparativ cu alte regiuni.
După aderarea la UE – Finlanda a abandonat sistemul propriu de
susţinere a agriculturii, aliniindu-se la sistemul comunitar, fără perioadă de
tranziţie.
 Nu s-a creat un cadru juridic special pentru zonele de munte –
dar s-au adaptat politici şi reglementări ale UE.
Legi şi reglementări: este în funcţiune un cadru juridic naţional pentru
silvicultură cu:
- un program de mediu pentru silvicultură (1994);
- strategia forestieră pentru Laponia.
Realizări:
- Adoptarea măsurilor şi utilizarea fondurilor structurale ale
UE;
- Un program de agro-mediu, finlandez;
- Fonduri structurale pentru dezvoltarea de proiecte de inovaţie
în agricultură (tehnologii, calitate, marketing) în silvicultură

48
 (diversificare lemn-pădure), energie, turismul verde şi cultural
(sisteme de evaluare calitativă), dezvoltarea integrată a satelor.
- Plăţi compensatorii pentru handicapuri naturale permanente.
Obiective strategice: menţinerea populaţiei şi habitatului; utilizarea
raţională durabilă, a resurselor naturale în zona rurală; asigurarea serviciilor
de bază.
Concluzii
Finlanda urmează noi căi de dezvoltare pentru politicile sale naţionale,
pentru încurajarea pluriactivităţii în zonele rurale şi promovarea unei
dezvoltări durabile. Ajutoarele vizează prioritate pentru gestiunea spaţiului şi
mai puţin pentru producţii unice. Este tendinţa ca plăţile compensatorii să
fie aplicate esenţial zonelor cu mari handicapuri, cu o mai mare susţinere
privind dezvoltarea regiunilor turistice şi creşterea renilor – ca priorităţi*.

ITALIA

- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa ţării: 300.500 km2

- Suprafaţa zonei montane: 180.780 km2
- Proporţia zonei montane: 60,1%
 Masivi montani importanţi: Alpii, Apeninii, munţii insulari din
Sicilia şi Sardinia
- Pădurile din zonele montane: > 58,1%; terenurile agricole:
24,4%
 Populaţia totală: 56.095.135 locuitori
- Populaţia montană: 18.267.183 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 32,6%
- Densitatea populaţiei montane: 70,7 locuitori/km2 (190 media
naţională).
 Clima: mediteraneană, cu nuanţe temperat-continentale mai ales în
Nord şi microclimate locale.
În ierarhia montană europeană, ca suprafaţă, Italia ocupă locul 4 iar ca
populaţie locul 1.

 Organizarea administrativ-teritorială
Italia este împărţită în 20 regiuni, subdivizate în 104 provincii, cu 8104
comune şi 337 „comunităţi montane”.
În 1994 numărul comunelor montane era de 4.194, reprezentând 51% din
totalul comunelor şi 54% din teritoriul naţional.

*
Sursa: Ministerul Agriculturii – Helsinki, Finlanda (S. Hakkarainen).

49
  Cadru juridic, strategii şi politici pentru zonele de munte
Constituţia italiană din 1947 acordă un loc special regiunilor de munte,
enunţând că acestea trebuie să beneficieze de măsuri avantajoase specifice de
protecţie şi promovarea dezvoltării, în mod echilibrat.
În perioada postbelică, Legea nr.44 pentru încurajarea şi susţinerea
regiunilor montane a fost primul act normativ de acest tip.
Susţinerea efectivă a muntelui italian a început prin Legea nr.352/1976 care
includea: indemnizaţii compensatorii, cu maxim de 35 UVM; subvenţionarea
statului pentru unele echipamente şi maşini agricole (25-40%) pentru micii
producători, a unor segmente de dobânzi la credite, subvenţii pentru investiţii
comune pentru pajişti şi producerea de furaje, (până la 75%), ajutoare pentru
investiţii în gospodării cu venituri sub media altor zone şi pentru gospodăriile cu
perspective de dezvoltare şi proiecte în acest sens.
Legea Muntelui din 1971 (1.102) aduce noi norme pentru dezvoltarea
muntelui şi Legea 97 (1994) referitoare la noile dispoziţii asupra zonelor de
munte, constituie baza de punere în valoare şi protejare a zonelor montane.
Accentul este pus pe ameliorarea condiţiilor de viaţă a populaţiilor văilor şi
comunităţilor montane, promovarea infrastructurilor şi serviciilor publice.
 Diferite dimensiuni ale dezvoltării rurale – agricultura, păduri,
turism, mediu – sunt tratate în mod integrat.
În completare la aceste două legi sunt în funcţiune Legea 72 din 1975 şi
Legea 93 din 1981, referitoare la finanţarea comunităţilor de munte, Legea 142
din 1990 privind autonomia locală.
În plus – o parte semnificativă a regiunilor montane dispun de legi proprii
referitoare la munţi.
 Legea Muntelui din 1971 prezenta „comunităţile montane” ca
grupuri colective locale care definesc o microregiune omogenă, în
jurul a 10 comune – cu drept de formare a delegaţiilor pentru
pregătirea planurilor socio-economice trans-sectoriale.
Italia a definit precis conceptul de „munte” facilitând astfel teritoriul de
aplicaţie a dispoziţiilor legale pentru munte. ISTAT (Oficiul Naţional de
Statistică) – recurge la definirea ca zonă montană a suprafeţelor care depăşesc în
80% din total, altitudinea de 600m, iar NUTS4 este considera „montan” dacă
cuprinde zone montane cu altitudine peste 600m în Nord şi de peste 700m în
centrul şi sudul Italiei. În 1994 Legea Muntelui a fost adusă la zi pentru
îmbunătăţirea organizării şi eficientizării susţinerilor publice a economiilor
montane, structural şi financiar, ca şi a conexiunilor dintre regiuni, Stat şi UE.
 Prin Legea 1102 – regiunea poate legifera în scopul:
- delimitării zonale montane şi identificării comunelor;
- fixării regulilor de organizare ale comunităţilor montane;
- stabilirii criteriilor de repartizare a fondurilor între comunităţi;
- aprobării şi coordonării planurilor de zonă.

50
 „Comunităţile montane” au caracter obligatoriu, cu reguli fixate prin
lege privind statutul, organele, elaborarea planurilor, raporturile cu alte entităţi
din teritoriul montan local. Organele comunităţii trebuie să cuprindă un organ
deliberator şi unul executiv cu un birou şi un comitet tehnic.
 Exemplu de politică montană regională
- Politici ale Provinciei Trento (dominant montană)
 Legea provincială se aplică din 1978. Promovează şi sprijină
comercializarea produselor agricole, proiecte de marketing pentru
cooperative, consorţii, societăţi comerciale individuale;
În zonele defavorizate, din 1992 şi în baza Reglementării 2092/91 al CE
privind produsele organice – se aplică finanţarea unor activităţi agricole, pentru
fermierii tineri, asociaţii familiale, creşterea dimensiunii fermelor, integrarea în
agroturism, turism, artizanat, activităţi silvice. Din 1993 se acordă sprijin
financiar pentru subvenţionarea creării mărcilor locale de calitate. Un exemplu
îl constituie specializarea zonei Trento pentru producerea de mere – prin
reunirea a 128 cooperative care comercializează merele cu marca „Melinda”.
 Legea provincială montană – se aplică din 1998.
Promovează activităţi fezabile economic, de dezvoltare socială, păstrarea
identităţii culturale, protejarea mediului montan.
A fost creat „Fondul Provincial Montan” cu scopul de a finanţa acţiunile
de dezvoltare montană (din bugetul regional, naţional şi prin subvenţiile CE).
Municipalităţile pot atribui unor ferme montane sarcina, plătită, de a efectua
lucrări de întreţinere a mediului montan.
 Din 2001 – se aplică o politică locală de promovare a
agroturismului: disciplinarea agroturismului pentru promovarea
dezvoltării rurale, susţinerea agriculturii prin integrarea veniturilor,
ameliorarea condiţiilor de trai ale fermierilor, păstrarea tradiţiilor
culturale, îmbunătăţirea ospitalităţii şi deservirii publice, promovarea
produselor tradiţionale şi tipice (Regiunea Trentino).
 Din 2002 – se derulează un amplu Program de dezvoltare a Regiunii
Trentino, în esenţă montană, centrat pe calitatea produselor,
eliminarea fragmentării proprietăţilor, finanţarea cercetării,
dezvoltarea turistică, promovarea produselor montane tradiţionale şi
a mărcii locale Trentino.
 Din 2003 – se aplică „fermieritul organic” şi etichetarea „liber de
GMO” (fără modificări genetice) – prin acordarea de subvenţii
sectorului economic primar.
DEZVOLTAREA MUNTELUI
 Obiectivele strategice ale dezvoltării durabile în zonele de munte,
rurale în primul rând, vizează intervenţii în toate sectoarele, cu
accent pe sectorul agricol, modificarea autonomiei locale şi
capacităţii interne de dezvoltare. De asemenea – obţinerea unei

51
 compensaţii clare şi durabile privind serviciile în scopul menţinerii
unei populaţii montane viabile, cu prioritate pentru tineret.
FONDUL SPECIAL PENTRU MUNTE
Prin Legea 97 din 1994 a fost creat Fondul Naţional pentru Munte –
pentru finanţarea proiectelor şi acţiunilor de dezvoltare şi protejare – pe plan
economic, ecologic, social şi cultural.
Alimentarea Fondului provine din aporturi ale Uniunii Europene, Statului
şi altor entităţi publice – în plus faţă de dotările obişnuite ale Statului.
Resursele Fondului sunt împărţite între regiuni şi provincii autonome, de
către un Comitet interministerial, în principal pentru dezvoltarea agro-silvo-
pastorală, salvgardarea mediului şi populaţiei rezidente, sporirii venitului mediu
şi nivelului serviciilor publice.
Legea încurajează produsele agricole tipice de la munte, protecţia
patrimoniului istoric şi cultural.
Legea 1102 – are unul dintre scopuri dotarea zonelor de munte cu
infrastructuri şi servicii adecvate, cu reduceri de tarife de electricitate şi
telefon. Intervenţiile de protejare şi valorificare a mediului, patrimoniului
natural şi cultural sunt prioritare.
 La nivel naţional este în activitate de peste 30 ani – Uniunea
Naţională a Comunităţilor Montane – UNCEM, una dintre cele
mai puternice organizaţii montane din Europa, cu impact pozitiv
asupra întregii vieţi socio-economice şi politice – în favoarea
muntelui italian. Parlamentarii din zonele montane au format
grupul „Prietenii Munţilor” în Parlamentul italian, cu rol
însemnat în construirea politicilor favorabile populaţiei şi
mediului montan.
 Politica naţională privitoare la produsele de calitate se adresează
special zonelor montane, sprijinind competitivitatea prin: selectarea
unităţilor teritoriale care generează calitate; contracararea falsificării
produselor; noi instrumente fiscale şi de siguranţă socială; protecţia
consumatorului, prin trasabilitate, certificare, etichetare şi control;
sprijinirea unor noi forme de organizare (districte, reţele); strategii
de promovare legate de teritoriu care să faciliteze recunoaşterea
calităţii produselor italiene pe piaţa naţională şi externă.

CONCLUZII
Italia este cea mai avansată ţară din Europa sub aspectul elaborării
unui cadru legislativ şi politic pentru zonele montane. Autonomia regională
şi locală, posibilitatea ca la acest nivel să se poată elabora legi regionale ca şi
asigurarea reprezentării zonelor de munte în structurile regionale şi naţionale
importante, crearea „comunităţilor montane” pe grupuri de comune – sunt
elemente „cheie” prin care Italia oferă un exemplu de politică montană
funcţională.

52
GRECIA
- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa ţării: 132.220 km2

-
Suprafaţa zonei montane: 102.980 km2
-
Proporţia zonei montane: 77,9%
 Masivi montani importanţi (de la Nord la Sud): Rhodopes –
Papikio – Nenoico – Falakro – Paggaeo – Krussia – Kerdyllio –
Holomon – Athos – Pailco – Vermio – Piera – Olympos – Piudos –
Askio – Kambomnia – Osso – Pelio – Othrys – Mourgana –
Tomaros – Athamanica – Agrafa – Acarnanica – Tymfrestos –
Bardussia – Kallidromo – Parnassos – Elicon – Kithaeron – Dirfis –
Ohe – Panachaico – Erymanthos – Aroania – Kyllene – Maenalo –
Arachnaeo – Taygetos – Parnon – Leuka – Ide – Dicte;
 Populaţia totală: 10.817.789 locuitori
- Populaţia montană: 5.365.931 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 49,6%
- Densitatea populaţiei montane: 36 locuitori/km2 (76
locuitori/km2 la nivel naţional).
 Zonele montane includ:
- păduri: 39% din totalul naţional: 90,8% în zonele montane;
- pajişti – 39,5 din totalul naţional; 79,5% în montan;
- terenurile agricole ocupă 46% din zonele montane; (29,7% din
teritoriul naţional). Este de luat în considerare şi caracterul
insular.
 Clima: mediteraneană, cu forme subtropicale şi microclimate locale.
 Organizarea administrativ-teritorială
Ţara este împărţită în 10 regiuni (departamente), 52 comitete (prefecturi),
454 cantoane şi 5343 comune. Departamentele, prefecturile şi comunele au un
Consiliu desemnat (Un proiect nou de lege vizează 133 cantoane şi 900
comune).
 Cadrul juridic, strategii şi politici pentru zonele de munte
 Zonele de munte nu au o structură sau definiţii administrative
sau juridice pentru zonele de munte, existând însă o definire a
caracteristicilor geografice. Statul acordă o atenţie specială
menţinerii unei populaţii minime în zonele de munte – cu
încurajarea agriculturii – creşterii animalelor, silviculturii şi
turismului – pentru garantarea unui nivel de viaţă şi venituri stabile
populaţiei locale.
 Ministerul Agriculturii susţine formularea unei politici separate
pentru munte – dar nu sunt legi naţionale şi regulamente
specifice.

53
 Realizări
Seria de măsuri complexe aplicabile gradual de UE la nivel naţional au
avut un succes relativ, funcţie de condiţiile locale, foarte variate, fiind dificil de
evaluat impactul diferitelor măsuri aplicate în ultimii 30 ani.
 Iniţiative în favoarea unei politici montane s-au desfăşurat la
Karpenissi (Euromontana) unde funcţionează şi un institut de
cercetare pentru economia montană (D. Katzaros).
 AGROCERT se pregăteşte să elaboreze un sistem naţional de
certificare şi protejare a produselor obţinute în zonele montane şi
insule.
Nivelul de dezvoltare montană este mediu, cu nuanţe locale de slabă
dezvoltare.
Concluzii
Sistemul administrativ actual a definit clar lanţurile muntoase. Se
urmăreşte concentrarea numărului de comune şi cantoane prin care să se obţină
un efect pozitiv în special în zonele montane.
Se caută încă răspunsuri privind definirea obiectivelor specifice,
integrarea instrumentelor politice, posibilităţile de evaluare şi impactul asupra
dezvoltării locale*.

SLOVENIA
- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa montană: 20.270 km2

- Suprafaţa montană: 15.810 km2
- Proporţia zonei montane: 78,0%
 Masivi montani importanţi: Alpii, Karst
 Populaţia totală: 1.992.035 locuitori
- Populaţia montană: 1.293.298 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 64,9%
Ca suprafaţă montană, Slovenia ocupă locul al 19-lea din Europa, iar ca
populaţie montană locul al 16-lea.
Pădurile acoperă 50% din teritoriul naţional, iar terenurile agricole în
zonele montane ocupă 49%.

 Cadrul juridic, strategii şi politici pentru zonele montane

Încă din 1981 Slovenia utilizează constant un sistem de intervenţie pentru
agricultură şi dezvoltare rurală care se aplică şi în munţi, fără să nominalizeze
special zonele de munte.

*
Sursa: Universitatea Thessaloniki – Grecia (C. Zioganas).

54
  Instrumente specifice aplicate în zona montană vizează echilibrarea
costurilor de producţie, susţinerea colectării laptelui în zonele
izolate, favorizarea creşterii animalelor rumegătoare: bovine, ovine,
caprine.
Obiectivele strategice pentru dezvoltarea durabilă a zonelor montane
vizează favorizarea agriculturii, reintroducerea utilizării raţionale a păşunilor
colective, menţinerea densităţii populaţiei, a peisajelor culturale şi terenurilor
agricole, menţinerea şi dezvoltarea pădurilor.

Concluzii
Slovenia, graţie poziţiei limitrofe cu Austria şi Italia şi libertăţii de
circulaţie pentru muncă în occident în perioada fostei Iugoslavii – a avut
importante surse de inspiraţie şi mijloace complementare – pe care le-a folosit
din plin – mai ales după 1990.
Gradul de dezvoltare în zona montană este bun şi mediu, cu tendinţe
evolutive spre un nivel înalt.
Politicile regionale au fost orientate spre regiunile cu declin demografic în
majoritate formate din „vâlcele şi munţi”.
În 1996 – o Lege pentru promovarea dezvoltării regionale a reprezentat un
pas de apropiere spre UE – cu 3 tipuri de zonare a problemelor care includ
subdezvoltarea rurală şi situaţiile periferice.

POLONIA
- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa ţării : 311.440 km2

- Suprafaţa montană: 16.180 km2
- Proporţia zonei montane: 5,2%
 Masivi montani importanţi: Carpaţii, Sudeţii şi Munţii
Swietokrzskie
 Populaţia totală: 38.632.453 locuitori
- Populaţia montană: 2.255.261 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 5,8%
- Ca suprafaţă montană, Polonia ocupă locul al 17-lea în
Europa, iar ca populaţie montană locul al 15-lea.
 Clima: temperat-continentală
- Ca procent din teritoriul naţional unele date estimează 8%,
pădurile 40%, iar terenurile agricole 50%, cca.45% din forţa
de muncă având preocupări agricole.
 Organizarea administrativ-teritorială
Polonia este împărţită în 22 districte.

55
  Cadrul juridic, strategii şi politici pentru zonele montane
Până în 1999 nu a fost adoptată o lege specifică pentru munte. Guvernul
polonez are în obiectiv adoptarea unui act juridic ce garantează avantaje
sigure în zonele de munte.
Obiectivele strategice vizează modernizarea agriculturii de munte,
protecţia culturii tradiţionale, construirea unor centre pentru mediu, staţiuni
turistice.
Realizări
Guvernul a pregătit un nou act juridic cu măsuri privind reduceri fiscale
pentru exploataţiile agricole, sporirea resurselor bugetare rurale, susţinerea
rentabilităţii producţiei animaliere şi culturilor.
În 1997 Parlamentul a adoptat o rezoluţie pentru dezvoltarea durabilă în
munte, determinând guvernul la pregătirea unui proiect de stimulare a
activităţilor social-economice în zonele de munte.
Reprezentanţi parlamentari din România, Slovacia, Ungaria şi Polonia s-au
întrunit la Varşovia, în scopul intensificării cooperării transfrontaliere pentru
dezvoltarea durabilă a zonelor montane ale Carpaţilor – şi promovarea coeziunii
sociale, culturale şi de mediu.
Concluzii
Polonia, chiar în perioada comunistă a avut totuşi o politică pentru
exploataţiile private – deţine un grad mediu de dezvoltare în zonele de
munte.
Pregătirile în curs vizează îndreptarea Poloniei spre o politică naţională în
favoarea munţilor*.

SUEDIA

- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa montană: 440.960 km2

- Suprafaţa montană: 227.700 km2
- Proporţia zonei montane: 50,6%
 Masivi montani importanţi: Cordilierii scandinavi (de-a lungul
frontierei cu Norvegia). Ca şi în cazul Norvegiei şi Finlandei, în
sensul reglementărilor comunitare – munţii fizici se încadrează în
Obiectivul 6 al UE (zonă foarte puţin populată, cu mai puţin de 8
locuitori/km2).
 Populaţia totală: 4.503.436 locuitori
- Populaţia montană: 2.854.051 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 63,4%

*
Surse: Ministerul Mediului – Varşovia (M.M. Haliniak).

56
 Ca suprafaţă montană, Suedia ocupă primul loc în Europa, iar ca populaţie
montană locul al 10-lea.
 Clima: de tip nordic, influenţată de Marea Nordului, Oceanul
Atlantic şi Oceanul Arctic.
 Organizarea administrativ-teritorială
Suedia este împărţită în 25 de provincii şi districtul Stockholm.
 Cadrul juridic, strategii şi politici pentru zonele de munte
Zonele de munte au avantajul de a face parte din zona Obiectivului 6 al UE
– diferenţele măsurilor de susţinere nefiind specifice lanţurilor muntoase.
În 1995 un raport al Guvernului şi propunerea în Parlament – au avut ca
subiect dezvoltarea durabilă în regiunile de munte.
În Legea pentru planificarea resurselor naturale (1986) munţii intră în
zonele de interes naţional – cu obiective de protecţia naturii, creşterea
animalelor (renilor), turism.

Realizări: În Suedia, amenajarea spaţiului este sub responsabilitatea

autorităţilor locale.
Lanţul muntos suedez este amenajat de aproximativ 20 comunităţi diferite
care au responsabilitatea dezvoltării teritoriului lor, ocupat fizic doar parţial de
munţi.
Mari porţiuni ale lanţului muntos, peste 50% sunt declarate Parcuri
Naţionale sau Rezervaţii Naturale – cu tendinţa atingerii a 75% din teritoriul
montan astfel protejat.
Obiective strategice - includ măsuri pentru dezvoltarea zonelor
Obiectivului 6 în sensul:
- dezvoltării unei agriculturi şi pescuit, competitive şi o mai
bună folosire a resurselor naturale (exploataţii forestiere,
miniere) în viziune ecologică durabilă;
- favorizării dezvoltării locale prin stimularea iniţiativelor
creatoare, locurilor de muncă, în special pentru femei şi tineri,
cu un bun nivel de servicii în rural;
- favorizarea conservării şi dezvoltării culturii lapone şi creşterii
renilor;
- dezvoltarea întreprinderilor competitive – în special a
programelor pentru export şi turism.

Concluzii:
Nivelul de dezvoltare în zonele montane suedeze este înalt/bun, cu
elemente de specificitate date de relief, climă, mărimea lanţului muntos,
densitatea mică a populaţiei şi tradiţii specifice.

57
 Viitorul zonelor montane este legat de politica fondurilor structurale ale
UE şi de deciziile guvernamentale privind dezvoltarea durabilă în zonele de
munte*.

MAREA BRITANIE (UK)

- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa totală: 245.400 km2

- Suprafaţa montană: 62.520 km2
- Proporţia zonei montane: 25,5%
 Masivi montani importanţi: Districtul Lake, zona înaltă din Scoţia,
Irlanda de Nord şi Ţara Galilor
 Populaţia totală: 58.051.191 locuitori
- Populaţia montană: 2.475.935 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 4,3%
Raportat la suprafaţa montană, Marea Britanie ocupă locul al 9-lea în
Europa, iar ca populaţie montană locul al 13-lea.
 Clima: poziţia insulară determină o climă temperată, de tip oceanic,
cu microclimate locale.
 Organizarea administrativ-teritorială
Regatul Unit (UK) este împărţit în 4 regiuni istorice, Anglia, Ţara Galilor,
Scoţia şi Irlanda de Nord şi un număr de 102 comitate („shires”).
 Cadrul juridic, strategii şi politici pentru zona montană
Regatul Unit nu dispune de legi sau reglementări speciale pentru zonele
montane.
Este de remarcat că Regatul Unit nu deţine zone de munte în sensul
directivei comunitare 75/268/CEE, dar aplică intens reglementările şi măsurile
ce vizează avantajele pentru zonele defavorizate – care includ zonele de
altitudine şi cu relief accentuat.
 Nu există o definire clară a zonelor montane, dar administraţia
susţine obiective strategice care vizează, pentru zonele înalte:
- favorizarea unei dezvoltări durabile a resurselor naturale şi a
resurselor de energie renovabilă, pentru armonizarea
bunăstării comunităţilor şi protejarea naturii;
- asigurarea unui echilibru adecvat la nivel local, pentru
modificarea tendinţelor, de la confruntare la parteneriat;

*
Sursa: Universitatea Ostersend – Suedia (L.Nyberg).

58
 - obţinerea recunoaşterii generale, a interdependenţei tot mai
accentuate între nevoile populaţiei urbane şi cele ale
populaţiei din zona înaltă.
Realizări
În faţa depopulării zonelor înalte din perioada post-belică, au fost luate
măsuri de multiplicare a formelor de compensare, de alocări de fonduri în
sprijinul agriculturii acestor zone.
În perioada 1950 – se creează Parcurile naţionale din Anglia şi Ţara
Galilor.
În 1995 şi ulterior, în Scoţia s-a lansat o politică de dezvoltare rurală
integrată local, cu un parteneriat ce implică toţi actorii locali interesaţi.
 Nivelul de dezvoltare = bun şi mediu.

Concluzii
Promovând dezvoltarea unei economii prospere în zonele înalte şi
protejarea patrimoniului cultural valoros, Marea Britanie va avea nevoie de un
suport public continuu, la nivel local, naţional şi european şi de o amplă
recunoaştere a nevoilor specifice zonelor de munte, proprii*.

SPANIA

- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa ţării: 505.210 km2

- Suprafaţa montană: 281.610 km2
- Proporţia zonei montane: 55,7%
 Populaţia totală: 40.738.016 locuitori
- Populaţia montană: 15.681.826 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 38,5%
După suprafaţa zonei montane, Spania ocupă locul 8 în Europa, iar ca
populaţie montană locul al II-lea
 Masivi montani importanţi
Lanţurile Galice şi Leon; Cordilierii Cantabrigue; Lanţurile Ţării Bascilor,
Pirineii, Cordilierii catalani, masivele iberice şi centrale, Munţii Toledo şi Sierra
Morena, sistemul bethigue (cu Sierra Nevada inclus), munţii insulelor Baleares-
Canaries.
Munţii Spaniei includ 88% din „păduri şi hăţişuri”, 16% din terenurile
agricole, 37,5% din totalul comunelor, densitatea populaţiei = 32,7 loc./km2.

*
Sursa: Serie Agricultură, Păduri şi Dezvoltare Rurală, AGRI 111A FR-07, 1999.

59
  Clima: influenţă accentuată mediteraneană şi atlantică, relativ
blândă, cu zone subtropicale şi microclimate locale.
 Organizarea administrativ-teritorială
Spania este împărţită în regiuni autonome (comunităţi autonome), fiecare
regiune având propriile zone montane, inclusiv insulele arhipelagurilor
Baleares şi Canaries.
 Cadrul juridic, strategic şi politici pentru zonele montane
O politică naţională, sectorială, pentru zonele de munte – a început
după 1982, cu Legea agriculturii montane. Pentru a putea fi pusă în practică
regiunile montane au fost împărţite în „zone agricole montane” (ZAM). În
fiecare zonă este definit un Program pentru gestionarea şi promovarea resurselor
(produselor) agricole – PROPROM.
 Pentru aplicarea programelor locale, instrumentele financiare includ
înlesniri de plată pentru agricultura de munte în acord cu
reglementările UE – privind ajutoarele pentru investiţiile individuale
şi colective*.
În economia montană spaniolă un loc important, prin tradiţie, îl ocupă
creşterea oilor, producţia de fructe şi de ulei de măsline.
Realizări şi impacte
Legea – ca mijloc de definire a mecanismelor de transfer şi de gestionare a
fondurilor UE, a celor de stat şi ale comunităţilor locale. Operaţională efectiv
după 1986 – legea nu apărea pe deplin satisfăcătoare. PROPROM sunt adesea
elaborate prea formal pentru a răspunde nevoilor dezvoltării, iar plăţile directe
sunt limitate şi inegale pentru regiuni.
Concluzii
Nivelul de dezvoltare montană este mediu, cu particularităţi zonale.
Profesionalii zonei montane apreciază cadrul juridic naţional pentru
zonele de munte ca insuficient şi în defavoarea zonelor de munte mai sărace.
Evoluţiile perioadei 1995-2008 cu privire la zona montană a Spaniei sunt
interesante – meritând o analiză mai aprofundată**.

PORTUGALIA
- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa ţării: 92.360 km2

- Suprafaţa montană: 36.140 km2
- Proporţia zonei montane: 39,1%

*
Sursa: Mountain Areas în Europa – CE.
**
Surse: - Mountain Areas in europa (Raport NordRegio – 2004:1/CE)
- EUROSTAT – 2005
- Regulamentul Naţional privind ZAM şi PROPROM
- Informaţii: Saragoza (L.Perez) şi Malaga (L.G.Moreno)

60
  Populaţia totală: 10.356.116 locuitori
- Populaţia montană: 2.741.590 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 26,5%
În ierarhia montană europeană Portugalia ocupă locul 14 ca suprafaţă şi
locul 11 ca populaţie montană. Pădurile şi păşunile naturale reprezintă 50% din
total iar exploataţiile agricole montane reprezintă aproximativ 50% din totalul
exploataţiilor agricole portugheze.
 Clima: este puternic influenţată de Marea Mediterană şi Oceanul
Atlantic, cu dominantă subtropicală.
 Organizarea administrativ-teritorială
Portugalia este organizată în „concelhos”, regrupate în 21 „distritos” cu
divizare în 5000 „freguesias”. Este prevăzută crearea de regiuni reunite.
 Cadru juridic, strategii şi politici pentru zonele montane
Portugalia nu deţine legi specifice zonelor montane. Sunt în aplicare
reglementările UE – privind plăţile compensatorii, ajutoarele pentru
investiţii individuale şi colective.
Obiectivele strategice – vizează dezvoltarea durabilă a zonelor montane
cu o atenţie specială acordată dezvoltării şi diversificării turismului,
artizanatului şi calităţii produselor montane (brânză, carne de bovine, ulei de
măsline, miere, ş.a.).
Realizări
Portugalia a utilizat din plin măsurile structurale ale UE, mai ales cele
pentru agricultură şi zonele rurale. Din totalul subvenţiilor la investiţii pentru
agricultură, 30% sunt concentrate în zonele de munte. Plăţile compensatorii
sprijină peste 60.000 exploataţii care acoperă 1,22 milioane hectare. În 1994 –
ajutorul mediu pe exploataţie a fost de 410 ECU.
În zonele de munte se aplică intens programul LEADER. Măsurile de agro-
mediu se aplică mai ales în zonele de munte, în scopul menţinerii sistemelor
agricole tradiţionale.
 Nivelul de dezvoltare: mediu, nuanţat local.

CONCLUZII
Problemele zonelor de munte portugheze prezintă caracteristici culturale şi
structurale specifice în legătură cu emigraţia, structurile funciare şi demografice,
cu situaţii foarte diverse, mai ales între zonele de munte de pe continent şi
arhipelagurile insulare. O politică montană care să împiedice abandonul
agricol şi declinul demografic a devenit necesară. Posibilităţi de dezvoltare
există, mai ales prin produsele de calitate tipice de munte şi turismul - de
care munţii continentali profită încă puţin*.

*
Sursa: Ministerul Agriculturii – Lisabona, Portugalia (A.LoboAlves).

61
GERMANIA
- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa ţării: 356.770km2

- Suprafaţa montană: 52.590 km2
- Proporţia zonei montane: 14,7%
- Masivi montani importanţi: Alpii, Jura, Pădurea Neagră
 Populaţia totală: 81.944.737 locuitori
- Populaţia montană: 8.254.700 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 10,1%
După mărimea suprafeţei zonei montane, Germania ocupă locul 18 din
Europa, iar ca populaţie montană locul 3.
 Clima: temperat-continentală cu influenţe atlantice şi nordice şi
microclimate zonale.
 Organizarea administrativ-teritorială
Germania este stat federal. Zonele de munte sunt situate în majoritate în
landurile Bavaria şi Baden-Wurtenberg.
În fosta RFG au fost delimitate 3 grupe de regiuni defavorizate, care
includeau zonele de deal şi munte cu o suprafaţă de cca. 0,35 mil.ha.
În zona anilor 1972 Guvernul Federal a deschis un credit anual de cca. 100
mil. mărci destinat mai bunei valorificări a terenurilor agricole din zonele
defavorizate, dar acest program a fost întrerupt, intervenţia protecţionistă
nefiind agreată la nivelul CEE.
Susţinerea zonelor defavorizate s-a reluat în 1975, conform directivei
75/268 a CEE, care vizau menţinerea densităţii populaţiei umane, exploatarea
turistică a pitorescului peisagiilor, protecţia contra eroziunilor terenurilor în
pantă. Statul a acordat indemnizaţii compensatorii, ajutoare de investiţii pentru
mijloace de producţie.

 Cadrul juridic, strategii şi politici pentru zonele de munte

Germania nu dispune de o Lege a Muntelui.
Legislaţia federală şi puterea landurilor au creat mai multe sisteme de
ajutor pentru dezvoltarea regiunilor de munte. La nivel de land există
programe de susţinere fără cofinanţare federală sau comunitară. Guvernul
federal şi landurile împart plăţile compensatorii şi alte măsuri de susţinere cu
rol special în zonele de munte. Sistemul principal de sprijin pentru zonele
montane l-a constituit ajutorul compensatoriu bazat pe art. IX din
Regulamentul 950/97 CEE – care are ca scop ameliorarea structurilor agricole.

62
 Susţinerea metodelor de producţie compatibile cu protecţia mediului şi
peisagiilor (Regulamentul 2078/92 CEE) prezintă o importanţă specială pentru
pantă şi păşunile alpine.

Realizări
 Încă din 1970 ţinutul liber Bayern a pus bazele unei politici agrare
prin „Legea pentru promovarea agriculturii din Bayer (LwFög) şi
prin programul „Grünland” care a început politica de conservare
a pajiştilor din regiunile montane şi semi-montane. UE s-a inspirat
din aceste iniţiative – prin care s-a împiedicat migraţia populaţiei
montane şi s-au putut crea asociaţii (Bergbauernprogram -
Programul pentru ţăranii de la munte – reprezintă un exemplu de
succes în domeniu).
 În politica pentru munte s-a acordat şi se acordă atenţie protejării
pădurilor, biodiversităţii şi peisagiilor montane şi măsurilor pentru
prevenirea eroziunii, inundaţiilor şi avalanşelor.
 Programele pentru cultura peisagiilor şi plăţile compensatorii – de
ex. în Rahmen sunt un exemplu de urmat.
În Bavaria, care înglobează cea mai mare parte a zonelor montane,
ajutoarele compensatorii s-au atribuit la 10.400 gospodării cu o suprafaţă de
240.000 ha iar în Bayern-Würtenberg la cca. 6000 exploataţii montane, cu
119.000ha.
În Bavaria este în funcţiune şi un „program pentru peisajele culturale” care
sprijină investiţiile în anumite tipuri de construcţii şi pentru măsuri agricole
necesare în munte.
De un ajutor comun – din partea Statului federal şi al Landului –
beneficiază zonele de munte pentru investiţii în întreprinderi individuale,
susţinerea diversificării veniturilor exploataţiilor agricole montane, mai ales
pentru turismul rural şi organizarea de circuite scurte pentru produsele
regionale.
 O particularitate pentru zonele montane din Germania o constituie
înglobarea unei noi părţi muntoase, la unificarea cu fosta RDG,
existând o diferenţă marcantă de dezvoltare între zonele de
munte ale fostelor RFG şi RDG, un proces de recuperare fiind în
desfăşurare.
 Obiective strategice:
- Menţinerea şi ameliorarea sistemului de ajutor pentru
regiunile de munte, cu rol considerabil în agricultură şi
pentru patrimoniului cultural.
- Asigurarea administrării/gospodăririi zonelor montane
prin:

63
  menţinerea regulilor de cotă a laptelui – UE,
pentru asigurarea valorificării zonelor verzi
(Grünland) prin intermediul creşterii bovinelor;
 îmbunătăţirea subvenţiilor pentru investiţii în
agricultură, ca plăţi compensatorii, pentru costurile
ridicate din zonele de munte, precum şi pentru
agroturism şi infrastructură.
 un sistem de prime pentru plăţi directe şi
decuplarea de producţie, spre a se evita reducerea
creşterii animalelor în munţi – cu riscul distrugerii
bazei pentru turism, cu afectarea întregii economii;
 în zonele montane, cu handicapuri specifice, se
doreşte să fie introdusă o cofinanţare comunitară
mai ridicată.

Concluzii
Nivelul de dezvoltare din zonele de munte ale Germaniei este înalt (în
fosta RFG) şi în dezvoltare în spaţiile muntoase nou ataşate (fosta RDG).
Deşi nu dispune de o Lege a Muntelui, Germania a utilizat reglementările
comunitare şi iniţiativele landurilor – în sprijinul real al zonelor de munte. La
nivel local sunt realizate forme exemplare de dezvoltare durabilă, prin
integrarea armonioasă a obiectivelor şi mijloacelor unor forme diferite de
ajutor – europene, naţionale şi regionale.
Pentru protecţia Alpilor, Germania are un rol activ în cadrul „Convenţiei
Alpine”*.

NORVEGIA
- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa ţării: 323.900km2

- Suprafaţa montană: 295.860 km2
- Proporţia zonei montane: 91,3%
 Populaţia totală: 4.503.436 locuitori
- Populaţia montană: 2.854.051 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 63,4%
- În zonele înalte, densitatea populaţiei montane este foarte
mică, de cca. 3,3 locuitori/km2.

*
Surse: - Serie Agricultură, Păduri şi Dezvoltare Rurală – AGRI 111A FR- 07, 1999.
- Ministerul Federal al Agriculturii şi Pădurilor.
- Ministerul Agriculturii şi Pădurilor – Germania / Bavaria. Expunerea Ministrului Josef Miller –
Conferinţa europeană – Alpbach- Tirol, Austria, 2004.

64
 După suprafaţa zonei montane, Norvegia ocupă primul loc în Europa, iar
ca populaţie montană locul al 10-lea.
 Masivi montani importanţi: „Munţii Scandinavei”.
 Clima: de tip nordic, cu influenţe din Oceanul Atlantic, Oceanul
Arctic, Marea Nordului. Temperaturile medii anuale sunt joase
(cca.2,7C), în lunile iulie şi august fiind de cca. 12-13C, cu
precipitaţii medii anuale de cca.470 mm
 Cadrul juridic, strategii şi politici pentru zona montană
 Nu există o definire oficială pentru zona montană la nivel
naţional sau regional. Politica rurală norvegiană are la bază
indicatori diferiţi: densitatea populaţiei, distanţa faţă de centrele
economice, ş.a. Condiţiile defavorizante se regăsesc în special în
zonele montane şi costiere. Unele organizaţii de dezvoltare rurală
au introdus termenul de „zonă montană” (Fjellregionen) cu intenţia
atragerii atenţiei asupra calităţii produselor, mediului şi
problemelor existente în zonele montane, termenul fiind absorbit
şi de organele guvernamentale.
 Legea generală privind controlul calităţii produselor agricole
reprezintă un instrument pentru prevenirea percepţiei eronate a
originii, tipului şi calităţii produsului, care interesează în mod
special producătorii în zonele de munte.
 Este de remarcat atenţia ce se acordă cercetării montanologice, un
institut de cercetări montane cu puncte de lucru şi peste 400 angajaţi
aducându-şi aportul preţios la conservarea şi dezvoltarea tradiţiilor
şi mediului montan. Cercetările vizează laturile economice, sociale şi
culturale, efectuându-se analize fizice, chimice şi biologice ce
vizează calitatea produselor montane – atât la nivelul materiilor
prime cât şi la cel al produselor finite, cele mai valoroase şi mai
naturale produse fiind cele provenite de la animalele crescute la
munte. O direcţie a cercetărilor priveşte determinarea calităţii
păşunilor şi fâneţelor şi valoarea nutritivă a furajelor în funcţie de
structura floristică a pajiştilor montane înalte, joase şi în sezoane
diferite.

Agricultura
 Starea agriculturii montane norvegiene – este marcată de regimul climatic
cu temperaturi medii anuale scăzute, temperaturi extreme şi sezoane de
vegetaţie limitate cu elemente specifice, care se regăsesc pe un spaţiu montan
deosebit de întins.
Gospodăriile agricultorilor de munte sunt bine echipate, cu nivel
remarcabil de mecanizare şi numeroase grajduri, mai mari sau mai mici, noi,
modernizate.

65
 Externalităţile pozitive, între care turismul montan şi activităţile forestiere
şi acvatice – vin să completeze veniturile familiilor. Este de remarcat existenţa
unor soiuri de cereale cu rezistenţă deosebită la factorii climatici norvegieni – ca
şi faptul că, mai ales pe versanţii sudici, micile culturi cerealiere sunt
numeroase.
Organizarea sub forma cooperativelor permite valorificarea superioară a
produselor agroalimentare, aprovizionarea agricultorilor şi o susţinere
permanentă a intereselor proprii.
În jurul numeroaselor lacuri se desfăşoară curent activităţi de pescuit şi de
vânătoare statul închiriind cabane de vânătoare, animalele (5000 coroane taxă
anuală) sălbatice neaflându-se sub protecţie, prioritatea acordându-se protejării
animalelor domestice, omului şi nevoilor sale.
Programele de subvenţionare ale guvernului norvegian vizează pajiştile
naturale, pajiştile cultivate şi animalele/cap., crescute în ferme. Fermierii care se
duc cu animalele în munte beneficiază de o subvenţie de 25.000 coroane/an
(3.300 euro). Pentru mulsul vacilor se folosesc mici instalaţii de muls mecanic,
iar laptele se colectează şi se prelucrează în brânzării aflate în zonele mai joase.
Oile sunt crescute în mod prioritar pentru carne.

Concluzii
Norvegia, cu un teritoriu montan foarte mare (295.000 km2) şi o
proporţie foarte mare a munţilor (91,3%), cu densitate mică a populaţiei
montane/km2, nefiind membră a Uniunii Europene, nu a adoptat în mod
complex măsuri speciale de sprijin diferenţiat pentru zonele montane
similare ţărilor dezvoltate din UE. Particularităţile teritoriale, climatice şi
demografice necesită un tip specific de abordare a muntelui. Starea
rezonabilă a infrastructurilor, gradul înalt de modernizare al exploataţiilor
agricole montane şi o dezvoltare în creştere a turismului, preocupările intense
pentru energie şi protecţia mediului şi în general pentru calitatea produselor
montane, fac din Norvegia o ţară cu o economie montană evoluată, comparabilă
cu cea a ţărilor dezvoltate ale UE, care îşi menţine particularităţile date de
cadrul natural şi tradiţional.

UKRAINA
- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa ţării: 603.700 km2

- Suprafaţa montană: 22.100 km2
- Proporţia zonei montane: 2,73%
 Masivi montani importanţi: Carpaţii Ucrainei, Munţii Crimeei
 Populaţia totală: 49.588.000 locuitori

66
 - Populaţia montană: 1.980.000 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 4,0%
 Clima: temperat-continentală, cu influenţe baltice şi microclimate
subtropicale (Crimeea).
 Organizarea administrativ-teritorială
Ucraina este organizată pe regiuni, raioane, oraşe şi comune.
 Cadrul juridic, strategii şi politici pentru zonele de munte
 Autorităţile ucrainene intrând în contacte multiple după 1990, au
avut posibilitatea să se informeze şi asupra politicilor montane
europene – un rol avându-l aici şi Consiliul Europei – CPLRE.
Înţelegând particularităţile cu care se confruntă zonele de munte (care
în perioada comunistă au suportat colectivizarea), legislativul ucrainean a
adoptat acte normative speciale, pentru a se veni în sprijinul populaţiei şi
mediului montan.
În perioada 2000-2005 au fost adoptate „Legea privind statutul zonelor
montane din Ucraina” (nr.1917 –III/2000) cu noi modificări
(2002,2004,2005).
În acest mod Ucraina a făcut un prim pas spre o politică montană
diferenţiată.
 Obiectivele strategice: au în vedere protejarea mediului montan,
a biodiversităţii şi activităţilor agro-pastorale, dezvoltarea
turismului şi conservarea tradiţiilor culturale.
Infrastructurile interne şi starea economică în zonele de munte
carpatice sunt precare, sursele de venituri pentru populaţia montană, locurile
de muncă fiind mult insuficiente. Gospodăriile foarte mici, de subzistenţă (2-
3 ha) şi activităţile forestiere tradiţionale, unele servicii, nu pot asigura un
nivel de trai rezonabil, starea de sărăcie fiind evidentă iar tendinţele
tineretului rural montan de exod spre oraşe şi alte ţări – sunt în creştere.
Faptul că pădurile din zonele montane au rămas în administrarea statului ar
putea constitui un avantaj cu privire la protejarea mediului montan, iar toleranţa
în privinţa raporturilor agro-silvice, inclusiv acceptarea unui păşunat rezonabil
cu animalele în spaţiul forestier – creează o stare de echilibru între cele două
economii montane, dominative.
Legea 1917/2000, adoptată de Parlamentul Ucrainei, şi modificările
ulterioare – au stabilit criteriile de bază pentru delimitarea zonelor de
munte, modul în care se obţine statutul de „zonă montană” (altitudine
minimă de 400m, înclinaţii de pantă de peste 12%, perioadele de iarnă de
minimum 115 zile, perioadă de vegetaţie scurtă).
 Statul oferă unele garanţii: defalcarea din bugetele de stat a unor
subvenţii pentru dezvoltarea şi consolidarea infrastructurilor,
învăţământului, asistenţei medicale, culturii, ameliorarea solurilor,
dezvoltarea turismului; subvenţionarea produselor agricole obţinute

67
 integral în zona montană; facilităţi privind costurile energiei
electrice. Locuitorii zonelor de munte beneficiază de subvenţii
pentru pensiile de stat, burse, alte tipuri de plăţi ca ajutoare sociale,
mărite cu 20% faţă de alte zone.
Rezultate: sunt de remarcat rezultate în domeniul protecţiei mediului,
educaţiei, sănătate şi cultură. O evoluţie în creştere se înregistrează în domeniul
turismului montan şi a turismului verde, cu unele iniţiative şi în agroturism.
Ucraina a devenit parte a Convenţiei Carpatice şi chiar depozitarul acestei
convenţii, din 2006.

Concluzii
Ucraina a pornit pe o direcţie favorabilă pentru zonele sale montane.
Cooperarea în cadrul Convenţiei Carpatice va putea deveni benefică, un
concept echilibrat, agro-silvo-pastoral şi turistic, axat pe calitatea produselor
montane, fiind de interes durabil. Un sprijin special se cere acordat creşterii
animalelor, agroturismului şi creării de noi locuri de muncă în ruralul montan.

ELVEŢIA – STUDIU de CAZ

- Suprafaţă şi populaţie -

 Suprafaţa totală: 41, 3 mii km2

- Suprafaţa zonei montane: 37,46 mii km2
- Proporţia zonei montane: 90,7%
- Masivi montani importanţi: ALPII
 Populaţia totală: 7.287.145
- Populaţia montană: 6.132.208
- Proporţia populaţiei montane: 84,2%
După suprafaţa montană Elveţia ocupă locul 13 în Europa, iar ca număr de
populaţie montană – locul 5.
După proporţia populaţiei montane faţă de totalul populaţiei ţării – Elveţia
se află pe primul loc din Europa.
Este evident că Elveţia este una din ţările cele mai muntoase şi mai
dezvoltate din Europa şi din lume – geniul inovativ, talentul şi seriozitatea
elveţienilor reprezentând un exemplu inspirativ pentru alte ţări montane sub
multiple aspecte.
Clima: continentală, cu influenţe atlantice şi mediteraneene.
Şansele istorice şi acumulările naţiunii elveţiene, ferită de mari frământări
sociale în secolul XIX-XX sunt unice şi nu pot fi reproduse în integritatea lor.

68
 Anumite părţi din experienţa elveţiană au servit ca exemple şi servesc
încă mai ales ţărilor interesate de amenajarea, exploatarea raţională şi
conservarea resurselor montane.
Ca şi în cazul Austriei, fiind o ţară chiar mai accentuat montană, Elveţia
nu deţine o „lege a muntelui” ci un ansamblu de acte normative care
formează o legislaţie montană. Măsurile adoptate au privit în general forme de
finanţări în favoarea populaţiei şi mediului montan.
ELVEŢIA în secolul XX
Agricultura montană
În 1985 în agricultura montană elveţiană se regăseau 48.000 exploataţii,
(40% din total) care deţineau 38% din terenul agricol (7% arabil), 36% din
efectivele de bovine, 56% din cele de ovine şi 76% la caprine, cu structura
variabilă a suprafeţelor: 18% cu 0-1 ha; 22% cu 1-5 ha; 18% cu 5-10ha; 26% cu
10-20 ha şi 16% cu peste 20 ha.
Topografic – suprafeţele agricole din Elveţia sunt situate 75% în condiţii
dificile şi foarte dificile şi doar 20% pot fi exploatabile, prin mecanizare.
Perioada de păşunat variază cu altitudinea, cu un minim de 110-120 zile în
Alpii Centrali numărul de zile cu zăpadă fiind între 96 şi 200.
Perioadele mai importante ale istoriei agriculturii montane elveţiene sunt:
1850-1945 – cu declin continuu; 1945 – 1975 – perioadă de dezvoltare/protejare
şi după 1975 – de cercetare a unor noi căi de dezvoltare.
Intervenţii în favoarea muntenilor în parlamentul federal le regăsim spre
exemplu prin Moţiunea Blomburger – 1924.
Perioada celui de-al doilea război mondial este de stagnare – muntele
contribuind important la aprovizionarea cu alimente. După război – dezvoltarea
industrial-urbană declanşează fenomene de exod al populaţiei montane
periferice. Concomitent, datorită dezvoltării explozive a turismului multe
localităţi vor fi privilegiate, cu transformări accentuate în societatea urbană,
terţiarul subminând agricultura, construcţiile, turismul şi artizanatul fiind zone
de absorbţie a forţei de muncă.
Creşterea gradului de conştientizare pentru susţinerea zonelor defavorizate
generează organizarea ţăranilor, sub forma „Grupului elveţian al ţăranilor de
munte”-SAB, în 1943 – cu consecinţe pozitive:
- în 1951 se adoptă legea federală asupra agriculturii care va
garanta veniturile agricole şi asigurarea menţinerii
exploataţiilor familiale, cu forme de sprijin speciale pentru
gospodăriile montane, la nivel de Confederaţie; în 1952 –
apare legea privind alocaţiile familiilor ţăranilor de munte; în
1959 – se aplică contribuţiile pentru crescătorii de animale
montani;


Ioan Plaiaş – „Agricultura montană – Societate”, Edit. Libris, Cluj-Napoca, 1994.

69
 În 1974 intră în vigoare legea ajutorului de investiţii în zonele montane
(LIM) – cu vizarea infrastructurilor – devenind necesare programe regionale de
dezvoltare – stabilindu-se şi un diagnostic al stărilor de fapt. În timp scurt,
cca.10 ani, peste 1200 comune, cu cca. 1,5 mil. locuitori şi-au elaborat
programele proprii. Un amplu efort de reflectare care a generat ideea că
dezvoltarea zonelor de munte începe de la resursele proprii, agricultura jucând
un rol important în dezvoltarea regională, contribuind esenţial la menţinerea
populaţiei în rural.
S-a adoptat şi conceptul conform căruia remunerarea ţăranilor numai
pentru produsele agricole proprii nu este nici suficientă şi nici echitabilă –
având în vedere rolul activ al acestora pentru întreţinere.
Din 1980 vor fi alocate contribuţii pentru exploatarea solului prin fâneţe şi
păşuni naturale în condiţii de pantă de peste 18%, realizându-se în perioada
1943-1979 o delimitare a zonelor montane, care a permis diferenţierea
sprijinului în funcţie de gradele de dificultate ale exploataţiilor agricole.
S-au luat măsuri concrete prin contribuţiile pentru crescătorii de animale,
suplimentarea preţurilor la culturile de câmp, cotigentarea producţiei de lapte.
Confederaţia intervine în favoarea muntelui prin: ameliorarea bazei de
producţie, garantarea preţurilor şi plasamentului producţiilor agricole; plăţi
complementare directe; încurajarea dezvoltării regionale.
 Prin „LIM” (1474) s-a promovat încurajarea dezvoltării
integrate a regiunilor de munte (54), în ideea că dezvoltarea necesită
coordonare între agricultură, silvicultură, turism, artizanat şi
industrie. Forma practică de sprijin a constat în acordarea pe o
perioadă de 30 ani a unor credite fără dobândă sau cu dobânzi
preferenţiale, până la maxim 25% din valoarea totală a investiţiei, în
aceste categorii intrând şi creditele pentru investiţii agricole sau
subvenţiile pentru ameliorări financiare.
Concomitent cu LIM au existat şi alte suporturi juridice pentru încurajarea
investiţiilor în economia montană.
- Hotărârea federală de încurajare a muncii la domiciliu;
- Legea federală a creditelor de investiţii pentru economia
forestieră montană (1969);
- Legea federală de amenajare a condiţiilor de locuit (1970);
- Legea federală de concesiune a garanţiilor în regiunile de
munte (1976) – ai cărei beneficiari au fost mai ales fermele
mici şi mijlocii;
- Legea federală de amenajare a teritoriului (1974).
 Ansamblul acestor măsuri aplicate au contribuit esenţial la
dezvoltarea zonelor de munte şi în mod benefic agriculturii montane,
iar muntele ca atare a fost menţinut ca spaţiu viu.
 Un obiectiv urmărit prin politica agricolă montană a fost cel al
ameliorării bazei de producţie – respectiv ameliorarea calităţii

70
 terenurilor agricole şi a condiţiilor de creştere şi exploatare a
animalelor.
În munţi au fost subvenţionate alimentarea cu energie electrică, amenajarea
domeniilor, aducţiunile de apă, curăţirea şi întreţinerea păşunilor şi fâneţelor
naturale, amenajarea sistemelor de colectare a îngrăşămintelor organice,
realizarea micilor industrii de prelucrare a laptelui în brânzeturi, în satele de
munte şi instalaţiilor de transport a laptelui şi produselor lactate. Prin subvenţii
s-au creat posibilităţi de ameliorare a condiţiilor de locuit pentru familiile mai
modeste, mai ales de agricultori.
În politica preţurilor pentru produsele agroalimentare montane – la
fixarea acestora s-au luat în considerare atât costurile de producţie cât şi
interesele generale, condiţiile efective de producţie. Pentru producţia de lapte
livrat din zonele de munte contingentele au fost de 2,5 ori mai mari faţă de
câmpie – preţul de bază fiind asigurat.
În cazul livrărilor excedentare la preţul de bază s-a procedat la o reducere
cu 2/3 – reglementare ce a suferit modificări succesive în anii 1973, 1977 şi
1982, devenind permisibilă creşterea cotingentului de lapte livrat de o
exploataţie montană peste limita generală de cca. 20.000 l lapte, spre a se
asigura viabilitatea unor exploataţii cu dificultăţi suplimentare.
- În 1970, în scopul decongestionării pieţei laptelui, s.-a recurs la o
contribuţie în bani pentru exploataţiile care nu comercializează laptele,
prevedere de care beneficiază cca. 12.000 ferme, cu peste 68.000 vaci,
Confederaţia a introdus şi măsuri de sprijin prin adaosuri la preţ pentru
produsele agroalimentare destinate exportului.
- Un efect special în favoarea agriculturii montane s-a obţinut prin plăţile
compensatorii directe - care reprezintă contribuţii băneşti vărsate direct
agricultorului ca venit, în afara celor indirecte – prin preţ sau ajutoare de
investiţii, având scopul completării veniturilor proprii.
Contribuţiile federale la cheltuielile crescătorilor de animale din zonele de
munte s-au aplicat încă din 1959 şi se acordă la unitate vită mare (UVM), în
mod diferenţiat, după zona unde se află gospodăria şi după specia de animale,
existând şi un plafon fixat la 15 UVM.
În 1989 – plăţile complementare directe pentru sprijinirea agricultorilor
montani în Elveţia – se diferenţiau astfel:

71
 SUMA
PLĂŢI DIRECTE – COMPLEMENTARE DIRECTE (mil.franci
elveţieni)
1. Compensaţii intrasectoriale
a) Contribuţii pentru exploataţiile mici şi mijlocii – 88,9
deţinătoare de animale
2. Compensarea condiţiilor dificile de producţie:
a) Contribuţii la suprafeţele agricole în condiţii dificile 128,0
b) Prime de cultură pentru cereale furajere, suplimentar
pentru condiţii dificile de producţie 40,5
c) Subvenţii pentru cerealele panificabile în zonele
montane 20,6
d) Contribuţii pentru culturile de cartofi din zonele
montane şi terenuri în pantă 4,3
e) Contribuţii pentru cheltuielile crescătorilor de animale
din zonele montane şi colinare 240,0
f) Contribuţii la sacrificarea animalelor
g) Contribuţii pentru serviciile de popularizare – în zonele 71,8
montane 15,3
3. Orientarea producţiei agricole la munte şi la câmpie
a) Prime pentru cereale furajere
b) Indemnizaţii pentru transformarea laptelui în brânză şi 324(m)/141,0(c)
pentru neutilizarea silozului în hrana vacilor; 88,3
c) Contribuţii la deţinătorii de vaci care nu
comercializează laptele
94,7
4. Plăţi directe – cu efecte sociale
a) Alocaţii pentru copiii ţăranillor cu mici exploataţii 83,3
b) Alocaţii familiale pentru muncitorii agricoli
19,9
TOTAL 1036,6

Contribuţiile pentru bovine şi cai se acordă diferenţiat (calculat în Unităţi

Vită Mare/UVM/UGB) – pe an şi pe altitudine:
- zona prealpină
- zona montană I
- zona montană II
- zona montană III
- zona montană IV
 Pentru ovine şi caprine (UVM) – contribuţii substanţiale
- zona prealpină
- zona montană I
- zona montană II
- zona montană III
- zona montană IV
180 franci elveţieni
330 franci elveţieni
540 franci elveţieni
760 franci elveţieni
1000 franci elveţieni
230 franci elveţieni
420 franci elveţieni
710 franci elveţieni
1010 franci elveţieni
1330 franci elveţieni

72
 Este evident că în Elveţia a existat mai întâi o delimitare a zonelor montane
şi premontane, precum şi o diferenţiere pe grade de dificultate, acţiune care a
permis ulterior acordarea unor contribuţii în compensatorii în mod diferenţiat –
pe 4 categorii.
 Pentru determinarea crescătorilor de animale de a-şi îmbunătăţi
condiţiile de muncă şi de zooigienă s-a recurs la metoda
contribuţiilor pentru participanţii la serviciile de popularizare – în
scopul sporirii productivităţii muncii, acordate până la 15
UVM/exploataţie, diferenţiat pe cele 5 subzone (cca. 26.000
exploataţii beneficiare, anual).
 Pentru agricultorii care utilizează în producţie terenuri dificile, din
1980 s-au aplicat contribuţii care nu privesc producţia ci doar
întreţinerea terenului, indemnizaţiile fiind acordate după speciile şi
categoriile de animale care consumă furajele de pe aceste terenuri
dar şi după suprafaţă. Mărimea acestor indemnizaţii a variat, iar din
1990 s-au acordat, anual, primele, astfel:
1. Contribuţii pentru utilizarea păşunilor situate la mai mult de 1900
m altitudine, indiferent de pantă:
- vaci pe păşuni alpine 165 franci/cap
- vaci pe păşuni prealpine 115 franci/cap
- vaci pe păşuni alpine în
apropierea exploataţiei 70 franci/cap
- tauri, vaci sterpe, vaci cu viţei
pe păşuni alpine 115 franci/cap
- tauri, vaci sterpe, vaci cu viţei
în exploataţii alpine 70 franci/cap
- tineret bovin -1-3ani 30 franci/cap
- viţei 6-12 luni 15 franci/cap
- cai, măgari, catâri – peste 3 ani 70 franci/cap
- cai, măgari, catâri – sub 3 ani 30 franci/cap
- capre cu lapte 35 franci/cap
- oi şi alte capre 15 franci/cap
-
2. Contribuţii la suprafaţă (la ha/an)
- Păşuni cu pantă peste 18% 110 franci/an
- Fâneaţă sau alte culturi
cu pantă peste 35% 460 franci/an
- Fâneaţă sau alte culturi cu
pantă între 18-35% 335 franci/an
În total, suma acestor contribuţii este de 128 milioane franci elveţieni, cu
adăugarea sumelor de subvenţionare a modernizării exploataţiilor şi ameliorării
igienei animalelor.

73
 La exploataţiile cu o avere de peste 60.000 franci şi un venit impozabil de
8000 franci anual, nu se acordă contribuţiile pentru animale şi suprafeţe. Dacă
averea este de 500.000 şi 600.000 franci şi veniturile între 60.000-80.000 franci
contribuţiile se reduc.
În plus faţă de aceste măsuri generale cantoanele vin cu completări
destinate bazei de producţie.
 În Elveţia, în zonele montane, primele de cultură pentru suprafeţele
de cereale furajere se suplimentează faţă de cele din alte zone, diferenţierea
făcându-se după pantă şi zone de producţie, iar pentru cerealele panificabile
primele se acordă numai în zonele cu handicapuri în producţie (doar cca. 3000
ha). Cultura cartofului în zona de munte beneficiază de contribuţie, în scopul
garantării aprovizionării în situaţie de criză (doar cca. 1700 ha).
Pentru ameliorarea condiţiilor de creştere a animalelor s-a recurs şi la
contribuţia pentru eliminarea prin tăiere a animalelor – cu două tipuri de sume:
pe kilogram şi pe cap, diferenţiat după specie şi categorie. Această subvenţie ca
plată directă vizează mai ales carnea de bovine, iar cantoanele participă şi ele
cu 20%.
 Pentru exploataţiile mici şi mijlocii contribuţiile urmăresc
reducerea diferenţelor dintre costurile lor de producţie şi a celor specializate, în
domeniul zootehniei. Criteriile de acordare sunt corelate cu averea, suprafaţa,
numărul de animale ( a căror număr la hectar nu trebuie să depăşească 3 UVM)
şi venitul anual al proprietarului – suma maximă fiind de 2000 franci.
 Plăţile directe cu efect social privesc alocaţiile pentru copiii
ţăranilor cu exploataţii mici şi ale muncitorilor agricoli, ai căror copii primesc,
în plus, o „alocaţie de menaj” de 100 franci/luna/copil, la un venit anual net de
maximum 27.500 franci cu adaosul de 4000 franci pentru fiecare copil. Ca sumă
– alocaţiile sunt de 135 franci pe lună pentru primii doi copii şi 140 franci
pentru următorii.
Aceste alocaţii se acordă numai în agricultura privată, prin care micile
gospodării ajung la o sumă anuală de 3178 franci.
Pentru culturile furajere se acordă prime de bază:
- peste 10 ha 950 franci/ha
- de la 1,01-10 ha 1200 franci/ha
- până la 1 ha 1500 franci/ha
Pentru sprijinirea exploataţiilor montane de îngrăşare a viţeilor şi vitelor
mari, Consiliul federal a fixat (1989) nivelurile, pe vacă şi pe an:
- 2-10 vaci, zona II-IV 1820 franci
- 2-10 vaci – alte zone 1720 franci
- 11-20 vaci 1680 franci
- 21-50 vaci 1030 franci
- Peste 50 vaci 500 franci
- Pentru viţeii la îngrăşat 400franci/cap/an

74
 În politica de perspectivă a Elveţiei – se vizează impulsionarea unor
metode mai extensive şi mai favorabile mediului şi plăţi directe pentru prestaţii
ecologice şi cu caracter social sau structural. Cu toate formele de sprijin pentru
exploataţiile montane, acestea se confruntă cu probleme ce privesc nivelul de
trai: venit, ajutor public, formarea profesională, insuficiente, abandonarea unor
suprafeţe marginale, cercetarea agricolă modestă.
Există nevoi diferite între exploataţiile agricole montane şi cele din zonele
de câmpie/coline, cele din munte menţinându-se graţie unui nivel de viaţă
modest şi realizarea de venituri prin pluriactivitate.
Politica Elveţiei de dezvoltare economică globală a zonelor de munte este
adaptată tocmai completării veniturilor insuficiente ale muntenilor.
Cheltuielile publice în munte reprezintă 33% din ajutoarele publice alocate
agriculturii elveţiene, fiind doar cu 23% mai mari pe un agricultor montan cu
activitate permanentă în munte şi cu25 mai mari/ha – faţă de câmpie,
compensaţia handicapurilor în montan nefiind acoperită integral, existând
preocupări pentru o diferenţiere mai mare în sprijinul muntenilor.
 În agricultura de munte, mecanizarea generează intensificarea exploatării
terenurilor mai bune, concomitent cu abandonarea celor mai slabe, unde
expansionează pădurea şi se acidifiază solul.
Folosirea intensă a concentratelor şi grosierelor în creşterea animalelor
conduce la apariţia unui îngrăşământ organic subcalitativ, cu efectul degradării
pajiştilor.

Cercetarea agricolă şi formarea profesională

Între practicienii agriculturii montane şi factorii de ştiinţă schimburile de
cunoştinţe sunt îngreunate prin faptul că unităţile federale de cercetare agricolă
sunt amplasate în zone de câmpie/coline.
O evaluare sistematică a realităţilor economice, ecologice şi sociologice
este greoaie în absenţa unor cercetări integrate, generând uneori soluţii slab
adaptate nevoilor agricultorilor de munte.
Agricultura montană face parte dintr-o ţesătură economico-socială în
proces de schimbare, valoarea sa productivă putând fi stagnantă sau în declin, în
timp ce este în creştere afirmarea importanţei ecologice şi culturale.
În perioada anilor 1980 a existat un amplu efort ştiinţific în favoarea
muntelui, dar ritmul nu a fost menţinut de cercetători, astfel că există şi
întârzieri în aplicarea rezultatelor ştiinţifice în politica regională.
 Cererea pentru formarea profesională evoluează invers proporţional cu
altitudinea şi este mai mică faţă de zonele de câmpie. Un sistem de şcolarizare
bine organizat deserveşte nevoile de cunoaştere a elementelor de bază specifice
spaţiului montan, orientarea actuală şi de perspectivă vizând, pe lângă sistemele

75
de producţie economică şi cele privind latura ecologică, cu o atenţie specială
acordată turismului.
 Strategia şi politica elveţiană faţă de munte sunt axate pe conjugarea
dreptului populaţiei montane la o dezvoltare economică adecvată, cu protejarea
naturii.
Elveţia fiind un stat federal aceste linii directoare sunt urmate atât de
Confederaţie cât şi de cantoane – care-şi au propriile legi adaptate
specificităţii locale.
Elveţia a evoluat secular îmbinând o agricultură axată pe creşterea
animalelor, cu crearea de rase valoroase de bovine montane (ex. rasele
Brună/Schwitz, Siementhal), cu activităţi ample de mică industrie performantă
şi cu expansiunea turismului montan în toate formele sale.
La nivel de Stat – sistemul financiar-bancar creat de Elveţia şi poziţia de
îndelungată neutralitate militară au generat o situaţie specială de bunăstare.
 Organizarea administrativ-teritorială
Stat federal – în Elveţia competenţele privind administrarea resurselor
naturale şi protejarea mediului sunt împărţite între Confederaţie, cantoane şi
comune.
Constituţia elveţiană stipulează obligaţia Confederaţiei de a lucra „în
favoarea conservării durabile a resurselor naturale” şi în respectul
caracteristicilor particulare ale cantoanelor şi comunelor. Cantoanele
exercită funcţiile care nu ţin de Confederaţie, iar comunele exercită puterile
conferite de legile cantonale.
Criteriile pentru delimitarea regiunilor de munte sunt fixate prin ordonanţa
912.1 din 1998 asupra cadastrului producţiei agricole şi delimitării zonelor.
Zonele de munte sunt diferenţiate în patru categorii, aşezările cele mai
defavorizate fiind în categoria a IV-a, cu referire la climă (perioada de
vegetaţie, soare, precipitaţii), izolare (distanţe, transporturi publice) şi
configuraţia terenului (panta şi limitele mecanizării agricole).
Hărţile topografice formează cadastrul de producţie agricolă, care poate fi
modificat. Cantoanele primesc ajutoarele financiare şi sunt însărcinate cu
aplicarea legilor iar Confederaţia atribuie ajutoarele financiare şi
supraveghează execuţia.
Sunt create asociaţii dedicate dezvoltării şi protejării zonelor montane,
mai importante fiind SAB (gruparea elveţiană pentru regiunile de munte,
fondată în 1943) şi Ajutorul elveţian pentru montagnarzi (1952).
SAB are ca membrii toate cantoanele şi comunele de munte, organizaţii
agricole, alte entităţi montane şi persoane fizice, având ca obiective exploatarea
durabilă a resurselor muntelui, protejarea economiei şi mediului, ameliorarea
condiţiilor de viaţă în munţi – respectarea specificităţii montane, informarea
opiniei publice, oferirea de servicii – consultanţă, studii, cursuri.
Ajutorul elveţian pentru montagnarzi – recunoscut de utilitate publică,
vizează ameliorarea potenţialului economic şi condiţiilor de viaţă, evitarea

76
exodului rural montan, susţinerea agriculturii montane, realizarea de
infrastructuri adecvate, formarea tinerilor şi ajutoare sociale.
 Cadrul juridic, strategii şi politici pentru zonele de munte
În favoarea populaţiilor şi mediului montan acţionează mai multe legi
specifice, cum sunt: Legea federală privind alocările familiale în agricultură
(1952); Legea federală pentru ameliorarea cazării în zonele de munte (1970);
Legea federală privind ajutorul investiţiilor în regiunile de munte
(LIM/1997); Legea federală asupra agriculturii (1998).
În afară de legile federale – cantoanele emit legi ce ţin cont de specificul
muntelui: Berna, Freiburg, Neuchatel, Vaud, ş.a.
 Dezvoltarea zonelor montane
Elveţia, ca ţară montană, are toate condiţiile pentru a pune în aplicare
măsuri concrete de dezvoltare economico-socială în munţi, diverse forme de
ajutor fiind atribuite de Stat sau cu sprijinul statului – de către organizaţiile
specializate (SAB, Ajutorul elveţian pentru montagnarzi). Sunt create fonduri
speciale –la nivel federal şi cantonal – pentru investiţii în proiecte mai mari
sau mai mici.

Pentru agricultura montană

Elveţia şi-a dezvoltat baza de tradiţii, o agricultură montană bazată pe
creşterea animalelor, mai ales bovine, acumulările privind: grajdurile
modernizate, mecanizarea specifică, rase ameliorate, instruirea pragmatică a
agricultorilor şi foarte important, un sistem de cooperative de valorificare a
produselor, cu peste un secol de experienţă şi o practică consolidată în
agroturismul montan.
Funcţie de regimul climatic şi de tradiţii unele zone montane sunt
producătoare de fructe şi chiar de vinuri şi cereale, uneori la peste 1500 m
altitudine.
Majoritatea măsurilor pentru agricultura de munte sunt incluse în Legea
federală asupra agriculturii 910.1 din 1998, care vizează exigenţele
durabilităţii şi ale pieţei, măsurile trebuind să fie adaptate particularităţilor
zonelor montane şi să ţină cont de condiţiile dificile de producţie.
Ajutoarele financiare sunt acordate ca „plăţi directe” pentru producătorii
agricoli (63% în 1999) şi– în funcţie de panta suprafeţei agricole utile (peste
18 la sută).
O altă formă de sprijin financiar se acordă pentru păstrarea animalelor
ierbivore. Un sistem de creditare avantajoasă este creat pentru exploataţiile
agricole neviabile, dar care au venituri accesorii.
Alte ajutoare privesc ameliorarea funciară şi construcţia de clădiri rurale
(până la 50%).

77
 La nivel central (1995) legea acordă subvenţii speciale pentru selecţia
vitelor de calitate şi achiziţionarea de maşini agricole, sprijinirea culturilor
auxiliare, studii de diversificare şi promovarea produselor agro-montane.
În plus – se acordă împrumuturi avantajoase pentru cumpărarea
vacilor, îngrăşarea viţeilor, transferul de embrioni, crearea de instalaţii de
diversificare a cărnii.
La scară federală „micii ţărani” beneficiază de o alocaţie familială.
Legea stabileşte un sistem de împrumuturi în favoarea dezvoltării
infrastructurii montane – la nivele inferioare pieţii – cu facilităţi fiscale,
bazat pe programe plurianuale – condiţionat de ameliorarea competitivităţii
potenţialului economic, calităţii vieţii. Cantoanele intervin cu cofinanţări (ex.
Berna, Friburg, Neuchatel), cu responsabilităţi în caz de nerambursare.
Sub aspect social, sunt aplicate alocaţii pentru copii, alocaţia de menaj –
mai ridicate în zonele de munte.
Pentru renovarea, construcţia sau ameliorarea locuinţelor se acordă
ajutoare financiare de la 15-75%, funcţie de gradul de dificultate cu
interdicţia dezafectării timp de 20 de ani.
Protejarea durabilă a mediului este prevăzută în ansamblul legislaţiei
elveţiene.
Concluzii: Elveţia deţine un nivel înalt de dezvoltare în zonele montane.
Mijloacele financiare vaste de care dispune au fost canalizate spre zonele
montane, construindu-se, în timp, un nivel de viaţă atractiv pentru populaţia
montană. Prin modalităţile raţionale şi adaptate specificităţii şi resurselor
montane, Elveţia promovează o politică de ocupare cu gospodării permanente a
zonelor de munte şi metode durabile de gestionare a munţilor care constituie un
izvor, de inspiraţie, selectivă pentru alte state cu munţi.

FRANŢA – Sinteză / STUDIU de CAZ

Suprafeţe şi populaţii

 Suprafaţa ţăriix: 549.030 km2

- Suprafaţa montană: 138.400 km2
- Proporţia zonei montane: 25,2%
 Masivi montani importanţi: Masivul Central, Alpii de Nord, Alpii
de Sud, Pirineii, Masivul Jurassic, Masivul Vosgian (În legislaţie se
include şi Corsica).
 Terenurile agricole: 31,4% din zona montană
 Populaţia totală: 58.255.213 locuitori

x
Exclusiv DOM (teritorii de peste mare)

78
 - Populaţia montană: 7.633.595 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 13,1%
După suprafaţa montană, Franţa ocupă locul al 6-lea din Europa; după
populaţia montană – locul al 4-lea, cu o densitate medie de 31 loc./km2 şi
aproximativ 2 milioane de exploataţii agricole montane.
Clima: Variabilitatea climatică este dată de influenţele mediteraneene şi
atlantice în Sud-Vest, cu manifestări temperat-continentale în Nord-Est şi
importante diferenţieri pe tipuri de economii şi tradiţii.
Organizarea administrativ-teritorială
Franţa este împărţită în 22 regiuni, 99 departamente (6 departamente
d’outre mer DOC) şi 3600 comune, fără autonomii.
Regiunile, departamentele şi comunele au adunări ale aleşilor – cu un statut
particular pentru Corse.

Cadrul juridic, obiective strategice

Zonele montane sunt împărţite în 7 masive şi, în funcţie de handicapurile

fizice – în munţi înalţi şi munţi seci (uscaţi). Nevoia de menţinere a activităţilor
agricole şi a unei populaţii minime – a condus la recunoaşterea specificităţii
zonelor de munte, sub aspect natural, economic şi cultural, de protecţie a
mediului şi de promovare a dezvoltării locale.
În 1985 Parlamentul francez a adoptat „Legea Muntelui” nr.85-30, cu
privire la dezvoltarea şi protecţia muntelui, cu înlocuirea şi actualizarea „Legii
asociaţiilor funciare pastorale în munte” (1972).
Consiliul Naţional al Muntelui, sub preşedinţia Primului Ministru şi
comitetele de masivi – reprezintă soluţia pentru asigurarea autorităţii şi
conlucrării diferitelor sectoare – economic, social, cultural – în scopul
promovării şi dezvoltării zonelor de munte.
Obiective strategice: oferirea, prin lege, a unui cadru de integrare a
diferitelor politici sectoriale; delimitarea zonelor de munte şi a masivilor;
crearea de instituţii specifice (consilii consultative); dezvoltarea activităţilor
agricole şi pastorale; dezvoltarea turismului şi agroturismului; protejarea
mediului (parcuri naţionale şi regionale, riscuri naturale); valorificarea
resurselor specifice (hidroenergie, sky).
Instrumentele de punere în operă a prevederilor legii devin: consiliile
consultative (naţional şi pe masive), fondurile interministeriale speciale
pentru dezvoltarea locală (FIAM, FNADT ş.a.), măsuri de susţinere a a
agriculturii.
Diferenţele marcante între condiţiile naturale şi social-tradiţionale din
diverşi masivi şi zone au impus metode de intervenţie adaptate. Un rol
important l-au jucat creditul rural şi sistemul de cooperative.
Concluzii: Experienţa franceză în domeniul politicii montane este amplă
şi include elemente specifice. Rezultate sunt diferite în masivi diferiţi (ex.

79
Jura, Masivul Central, Pirinei). Diferenţele sunt date şi de absenţa autonomiei
regionale, de sistemul francez destul de centralizat.
O anumită insuficienţă în intervenţie cu decenii în urmă a avut ca efect
un puternic exod a tineretului rural montan, existând şi astăzi numeroase
sate părăsite, cu slabe sau fără şanse de redresare. Franţa nu a ezitat să
experimenteze soluţii de o anumită anvergură: ex. GAEC-urile (o formă
colectivă de exploatare a terenurilor agricole prin unire de terenuri şi mijloace
de producţie – sistem ce nu a condus integral la rezultatele dorite – dar a
eliberat, în bună parte, femeia munteancă de sub „sclavismul” gospodăriei
agricole multiactive, tradiţionale. Federaţia Franceză a Economiei Montane
(FFEM) este o încercare de punere în valoare a resurselor muntelui. Mici
industrii de transformare a cărnii şi laptelui – au generat o mare diversificare a
produselor montane, ajungându-se la performanţa de a se deţine, spre exemplu
la brânzeturi, câte un sortiment pentru fiecare din zilele unui an.
Franţa a generat soluţii importante pentru rezolvarea problemelor
populaţiilor şi mediului montan, care au fost preluate la nivel comunitar.
Un loc emblematic prin aport intelectual colectiv pentru muntele francez
este oraşul şi zona Chambery.

Strategii şi politici montane (1970-1995)

Cu un teritoriu montan de 138.400 km reprezentând 25,2% din totalul

teritoriului continental şi cu o populaţie montană totală de aproximativ
7.633.000 locuitori, din care 3,6 milioane în cadrul a 2 milioane de exploataţii
agricole montane, Franţa deţine ca suprafaţă montană – locul al 6-lea iar ca
populaţie montană – locul al 4-lea din Europa, fiind ceea ce am putea denumi
una din „marile puteri montane” ale Europei.
Diferenţele regionale importante, determinate de factori fizici, climatici şi
tradiţionali şi eforturile de adaptare la situaţii diferite, întreprinse post-belic, au
generat o experienţă demnă de luat în considerare la nivel european şi
internaţional.
De peste 45 de ani dar mai ales după 1974 punerea în valoare a
regiunilor de munte constituie un segment important al dezvoltării
naţionale a Franţei.
Strategiile succesive ce au fost concepute şi întărite prin legi (care în
sistemul administrativ francez se aplică necondiţionat) au demarat încă din 1961
– prin Decretul 61-650 care dispunea definirea zonelor de munte (delimitare pe
baza unor criterii logice), marcând astfel un prim episod de politică montană
diferenţiată.
Un prim Raport despre munte s-a elaborat în 1974, completat în 1975 cu
Raportul Brocard, denumit „Pentru ca muntele să trăiască”, care precizau

80
„prioritatea luptei împotriva exodului montagnard şi necesitatea protejării
mai bune a spaţiului montan”x.
În 1977 prin Directiva naţională de amenajare şi protejare a muntelui,
acesta a fost consacrat ca entitate unitară – înglobând funcţii agricole,
forestiere, turistice şi ecologice. Legea Muntelui nr.85-30, adoptată de
Parlamentul Franţei în 1985 (cu unanimitate de voturi), este cea de a II-a lege a
muntelui din Europa, după cea italiană. Legea este minuţioasă, cu 102 articole
precise, care nu lasă loc de interpretări.
Încă de la primul articol al Legii Muntelui se conturează clar orientarea
strategică cu privire la munte, care recunoaşte specificitatea montană.
Câteva idei directoare conturează substanţa strategică:
„Muntele constituie o entitate geografică, economică şi socială, al cărei
relief, climă, patrimoniu natural şi cultural necesită definirea şi punerea în lucru
a unei politici specifice de dezvoltare, amenajare şi de protecţie.
Identitatea şi particularităţile muntelui sunt recunoscute de Naţiune şi
luate în calcul de către Stat, de către puterile publice, colectivităţile teritoriale
şi grupările lor, în acţiunile pe care le conduc.
Politica muntelui are ca finalitate să permită populaţiilor locale şi aleşilor
lor să atingă mijloacele şi măiestria dezvoltării lor, în scopul de a stabili, în
respectul identităţii culturale montane, paritatea câştigurilor şi condiţiilor
de viaţă între munte şi celelalte regiuni.
Politica muntelui este încadrată în cadrul solidarităţii Naţiunii, printr-un
demers de dezvoltare locală stăpânit de populaţia de la munte, care include:
mobilizarea echilibrată a resurselor (agricole, forestiere, artizanale, industriale,
energetice), diversificarea activităţilor economice şi dezvoltarea turismului;
protecţia echilibrelor ecologice, a peisagiilor; promovarea patrimoniului
cultural; recunoaşterea dreptului la o dezvoltare specifică şi la luarea în
calcul a diferenţelor; adaptarea echipamentelor şi serviciilor la specificul
muntelui; luarea în calcul a handicapurilor care afectează colectivităţile locale
şi activităţile economice, pentru definirea politicilor de susţinere; susţinerea
prioritară a programelor plurianuale, la nivel intercomunal.
La articolul 2 al Legii Muntelui, Guvernul se angajează să facă
demersuri la Comunitatea europeană pentru luarea în calcul a obiectivelor
Legii Muntelui.
Politica iniţială a vizat remedierea handicapurilor specifice muntelui, cu
reorientarea ulterioară spre dezvoltarea atuurilor şi potenţialităţilor
muntelui.

 Legea Muntelui a creat instituţii speciale cu responsabilităţi clare, la

nivel naţional şi de masivi montani.

x
Prieur, 2001

81
 - Consiliul Naţional al Muntelui, format din 59 membri (aleşi naţionali,
regionali şi locali, organe consultative, organizaţii profesionale, sindicate) are ca
Preşedinte pe Primul Ministru, cu reunire anuală – în audiere deschisă.
Fiecare masiv are un Comitet de Masiv montan – cu funcţionare în funcţie de
specificul masivului – având ca preşedinte Prefectul regiunii.
 Ambele consorţii au ca scop – dezvoltarea, amenajarea şi protecţia
muntelui.
Consiliul defineşte obiectivele şi acţiunile şi supraveghează promovarea
coordonării acţiunilor publice în munţi, este consultat asupra priorităţilor şi
ajutoarelor pentru munte – prin „Fondul naţional al amenajărilor şi
dezvoltării teritoriului”.
Comitetele de masiv au atribuţii similare, emit propuneri şi opinii şi sunt
asociate conceperii dispoziţiilor regionale pentru munte, investiţiilor,
programelor de dezvoltare putând elabora recomandări speciale.
Dezvoltarea muntelui vizează creşterea economică locală cu păstrarea
identităţii şi specificului, cu dreptul luării în considerare a diferenţelor şi
solidarităţii naţionale şi obligativitatea adaptării dispoziţiilor generale,
naţionale, la specificul muntelui, reflectate în planul dezvoltării economice şi
sociale, care fixează direcţiile strategice, obiectivele şi mijloacele generale dar
trebuie să particularizeze zonele montane. Similar se procedează pentru
planul regional de dezvoltare.
În 1995 – s-a introdus un nou articol în Legea Muntelui – cu privire la
politicile interregionale .
Fondul Naţional de amenajare şi dezvoltare a teritoriilor (1995) – a inclus
şi dezvoltarea muntelui – cu un Fond de intervenţie pentru autodezvoltare
în munte. Comitetele de masiv includ o comisie tehnică şi sunt consultate de
Consiliul Naţional al Muntelui.

Educaţia

 În domeniul educaţiei, toate formele instituţionale iau în

considerare nevoile muntelui, iar instituţiile de învăţământ agricol
se adaptează specificului mediului montan – regional sau zonal –
în programele de studiu fiind incluse prevederi pentru
pluriactivitate, cu un accent special pentru turism.
În general – toate prevederile legii sunt intens preocupate de necesitatea
de a se ţine cont de specificitatea montană locală.

Turismul

Legea Muntelui (85-30) consacră un capitol organizării şi promovării

turismului montan, care antrenează modificări în ocuparea spaţiului şi

82
urbanism şi necesită capacităţi de păşunat mărite, cu un control al amenajării
turistice exercitat de comună, gruparea de comune sau sindicat.
Directiva din 1997 – încadrează unităţile turistice noi, a căror construcţie
trebuie să fie în continuitate cu aşezările montane.

Agricultura

Prin Legea Muntelui agricultura montană este considerată de importanţă

majoră „prin contribuţia sa la producţia, utilizarea şi întreţinerea solurilor şi
protejarea peisajelor” fiind de interes general – ca şi activitate de bază a vieţii
montagnarde. (La Conferinţa europeană a Euromontana, de la Rodez/Franţa
(2004) agricultura a fost declarată ca „bază şi motor a întregii activităţi
economico-sociale a comunităţilor montane”).
Pot fi luate măsuri particulare pentru menţinerea agriculturii montane în
zonele cu predominanta pastoralismului, care contribuie la protejarea
mediului natural, cu precizarea că grupările pastorale, cu membrii locali,
trebuie să aibă dreptul utilizării prioritare a păşunilor.
 Pentru valorificarea produselor de munte legea protejează calitatea
şi specificitatea lor.
Prin decret – sunt fixate condiţii pentru utilizarea siglei „munte”, care
nu se acordă decât dacă „producţia, creşterea animalelor, îngrăşămintele,
abatajul, pregătirea, fabricarea, afinajul, condiţionarea mărfii alimentare şi
produsele nealimentare ca şi materii prime care intră în alimentaţia animalelor
sau în fabricarea mărfii – sunt situate în zona de munte sau provin de aici.
Fac excepţie: materiile prime care nu pot fi produse în zonele de munte,
cerealele şi oleaginoasele. Pământurile agricole sunt protejate şi de construcţiile
turistice, cu servituţi pentru accesul la pantele de ski – cu indemnizarea
pagubelor.
Dezvoltarea socială
Locuitorii de munte se asigură cu servicii de calitate comparabilă faţă de
rest, prin adaptarea/ameliorarea echipamentelor. Serviciile publice: o comisie
este însărcinată cu ameliorarea acestora iar comunicarea trebuie să asigure o
difuziune adecvată a emisiunilor radio şi de televiziune, garantată.
Artizanatul şi comerţul fac obiectul Legii Muntelui – care declară de
interes general prezenţa în munte a echipamentului comercial şi artizanatului
cu servicii animative – ca principiu de bază pentru dezvoltarea economică şi
socială, Guvernul trebuind să ţină cont de Consiliul Naţional al muntelui şi
de comitetele de masivi.

83
 Protejarea muntelui

Legea Muntelui dispune, ca stâlp al politicii naţionale a muntelui,

protejarea echilibrelor biologice şi ecologice, a conservării aşezărilor şi
peisajelor, reabilitarea construcţiilor, promovarea patrimoniului cultural.
O aplicaţie directă – este crearea parcurilor naturale regionale.
Pădurile: Codul forestier recunoaşte specificităţile pădurilor montane şi
instituie un sistem de ajutoare publice în favoarea pădurilor, cu avantaje în
funcţie de dificultăţile de protejare şi exploatare a lemnului.
Defrişările pot fi refuzate în scopul conservării sau interzise, în scopul
menţinerii pământului pe munţi (păduri de protecţie).
Raporturile agro-silvice: Codul forestier francez interzice păşunatul
animalelor în pădurile proprietate a statului. Este de remarcat însă că acestea
reprezintă în Franţa cca. 10% din totalul fondului forestier astfel că, practic
există o amplă toleranţă de acces a animalelor în păduri, altele decât cele de stat
– adică cca.90% din total, ceea ce face ca efectul social al interzicerilor
accesului animalelor în păduri să fie suportabil.
Apele
Noile rute, construcţiile, extracţiile sunt interzise pe o lungime de 300m
faţă de ţărm – cu derogări pentru clădiri agricole, pastorale, forestiere, refugii –
cu autorizarea echipamentelor ştiinţifice sau nautice, aici legea fiind în retragere
faţă de directiva muntelui (1997)x.
Solul
Codul forestier include măsuri de conservare şi restaurarea terenurilor de
munte, în funcţie de starea solului, care poate fi pus „în defensivă”. Prefectul
poate decide utilizarea unui teren – până la 10 ani, cu compensarea
proprietarului, care poate solicita însuşirea acestuia de către Stat. Un teren
grav afectat intră sub incidenţa „utilităţii publice”, prin decret, după
deliberări, costurile fiind în sarcina colectivităţii publice, solicitante.

Politica agricolă montană în Franţa. Rezultate după 25 de ani de aplicarexx

Importanţa majoră acordată agriculturii montane prin lege încă din 1970 –
constituie motivaţie pentru o analiză atentă – după 25 de ani de aplicare, în
contextul unei consideraţii precise pentru problemele exploataţiilor agro-
pastorale montane, societatea primind mijloacele necesare unei agriculturi
dinamice la munte şi pentru întreţinerea peisagiilor, indispensabile pentru
asigurarea viitorului.
Substanţa acestei politici o constituie menţinerea exploataţiilor agricole
viabile, capabile de a asigura un nivel de viaţă echitabil, de a întreţine
teritoriile montane şi de a promova producţii de calitate.
x
Romi, 2001
xx
Raport Gilles Bazin, INRA-ESR Grignou ( profesor la Sorbona).

84
 Compensarea handicapurilor naturale
Constituie fundamentul politicii agricole montane, în baza faptului că la
nivel de preţuri echivalente exploataţiile montane nu sunt competitive cu cele
din câmpie, veniturile mici la munte antrenând slabă capacitate de investiţie,
diferenţele de venit crescând până la punerea în cauză a viabilităţii
majorităţii exploataţiilor montane.
Producţia agricolă montană antrenează supracosturi de construcţii şi
materiale ca şi de transport, cu reducerea productivităţii.
Supracosturi privind grajdurile
Analizele tehnice au demonstrat, calculat pe vacă cu lapte, o creştere de
30-70% în munţii înalţi.
Unul din factorii esenţiali – este perioada de vegetaţie de cca. 8 luni la
câmpie şi de 6 luni la 1000m altitudine – fapt ce induce costuri suplimentare
de furajare – productivitatea fiind de minus 26% la exploataţiile montane. În
exploataţiile pentru lapte de la câmpie productivitatea este superioară cu 30-
40% - faţă de munte. Se justifică astfel o politică de susţinere a dezvoltării
specifice.
În 1970 - în zona montană existau 232.055 exploataţii cu 16,5 ha în medie
(Italia 7-8 ha; Grecia 5 – 6 ha; România 3 – 4 ha) acoperind 3.841.000 ha SAU
(Suprafaţă Agricolă Utilă). În 1995 – numărul exploataţiilor montane este de
105.367, cu o medie de 35,5 ha (3.744.000ha de SAU), adică o diminuare cu
55% a numărului de exploataţii. Ceea ce contează este înlocuirea factorului de
muncă cu capital, permiţând schimbările tehnice, creşterea producţiei şi
productivităţii, dezvoltarea filierelor de valorificare.
Rezultatele analizelor
- Diminuarea exploataţiilor la munte este mai lentă, cu
diferenţe de masivi;
- În 1995 ca şi în 1999 – exploataţiile montane constituie 14,4%
din total şi utilizează 13,2% din SAU.
- Diferenţe pe masiv: Vosgi (18,5 ha); Alpii de Nord (36,7 ha) –
Jura şi Alpii de Sud (45 ha). Exploataţiile cu peste 50 ha
reprezintă doar 14% - din total munte.
Forţa de muncă: se diminuează în ritm apropiat la munte şi în afara
muntelui. Agricultorii de munte cu normă întreagă reprezintă 50%, iar cei dublu
activi 21% - cifre apropiate cu cele de la câmpie, cu o medie de vârstă ceva mai
tânără la munte (54% cu mai puţin de 50 ani). Suprafaţa furajeră principală
reprezintă 90% din SAU în 1995, (ca şi în 1988) cu o încărcătură de 0,97 UGB
(Unitate Vită Mare).
 Creşterea animalelor ierbivore la munte (85% din exploataţii) are
evoluţii diferenţiate pe masivi. Producţia de lapte a crescut cu 16%.
În Masivul Central, Vosgi şi Pirinei – scăderea efectivului de vaci
este puternică (-18 – 28%) dar în Jura şi Alpii de Nord şeptelul
rezistă. Se remarcă o înlocuire masivă a vacilor de lapte cu „vaci

85
 care alăptează”. La ovine – se înregistrează o uşoară creştere cu
excepţia Pirineilor. În general – numărul de UGB la munte
(3.216.800 UGB) – creşte în 1,1% în perioada 1988-1995, fapt ce se
explică prin cumul: susţineri publice (pe UGB), cursul bun al
preţului cărnii şi laptelui, primele Politici Agricole Comune (PAC).
În 1995 – zona de munte a Franţei deţinea 16% din vacile de lapte, 20%
din vacile care alăptează (viţei pentru carne) şi 40% din ovine.
Un efect pozitiv l-a avut politica de pensionare timpurie – cu
transmiterea moştenirii la succesor, instalarea tinerilor agricultori pe micile
exploataţii.
SCEES – evaluează că din cei 500.000 agricultori activi, în 2005 trebuie să
rămână 70-75.000 în zonele de munte.
 Sprijinirea specială a agriculturii de munte şi rezultate
În principal – sprijinul a constat din compensarea handicapurilor
naturale (ISM) şi consolidarea instalării tinerilor şi investiţiilor în
exploataţiile de munte. ISM – a inclus 74.724 exploataţii montane cu 21.500
franci pe exploataţie (1994).
Dotarea tânărului agricultor (DJA) – instituită în 1973 în zonele de
munte – a menţinut toate condiţiile preferenţiale pentru tinerii agricultori care
se instalează la munte, această subvenţie atingând dublul faţă de câmpie.
Valoarea medie DJA – este menţinută în 1995 la 171.700 franci, cu
maximul de 343.400 franci. Tinerii mai beneficiază de preţuri speciale de
modernizare a grajdurilor şi pentru mecanizare prin planurile de ameliorare
naţională (PAM). În 1994 pentru o investiţie de 650.000 franci/exploataţie,
Statul vine cu o susţinere de 30%. Dobânzile variază de la 3,30% la 3,55%
pentru tineri (PAM). Filierele laptelui şi cărnii de porc şi mezeluri, la munte
– sunt susţinute. Reorientarea pentru lapte a intervenit în 1992 sub presiunea
Comisiei UE, în direcţia susţinerii calităţii laptelui.
În 1994/1995 ansamblul susţinerilor pentru exploataţiile montane este
estimat la 2 miliarde franci, din care 80% ISM. Muntele cu 14% din
exploataţii obţine 29% din creditele socio-culturale.
În 1994 – 71.724 exploataţii montane au beneficiat de ISM, în medie
revenind 21.500 franci pentru 30 UGB la munte.
Scăderea numărului de exploataţii şi efectivelor de animale este mai
rapidă în munţii înalţi.
 Un principiu al acordării indemnizaţiilor compensatorii la munte
(ISM) priveşte diferenţierea după greutatea handicapurilor,
modularea vizând specia animală (consolidarea privind vacile şi oile
care alăptează) cu o diferenţiere ce merge până la 60%, plafonul
comunitar fiind de 180 ECU/UGB.
Evoluţia creşterii medii de ISM/beneficiar este de 50% în zece ani (tendinţa
de dispariţie a micilor exploataţii).

86
 Compensarea handicapurilor naturale (ISM) şi venitul agricol la
munte
Venitul agricol disponibil mediu la munte în 1995 a fost de 150.200 franci
per exploataţie, inferior cu 30% mediei naţionale (210.000 fr.), iar pe cap de
muncitor familial de 100.000 fr. la munte – cu consecinţa unor slabe
capacităţi investiţionalex.
Productivitatea muncii la munte este inferioară la 59%, a păşunatului
55% şi a capitalului 46%. Aceste rezultate slabe – se datorează handicapurilor
naturale.
ISM la munte reprezintă 25.000 franci, respectiv 20% din venitul agricol
net (RICA).
Exploataţiile montane sunt principalii beneficiari ai primelor de
menţinere a sistemelor extensive de exploatări a animalelor („prima de
iarbă”) – instaurată prin reforma PAC, cu 10.700 franci/exploataţie.
Diferenţa medie a rezultatelor câmpie-munte se explică mai ales prin
două fenomene:
- specializarea zonelor de munte – pe sisteme ierbivore (cele
mai mici venituri);
- administrarea muntelui pe teritorii mai puţin productive şi
dificile, cu cifre de afaceri diferite.
Necesarul apreciat – este de 60.000 fr./exploataţie, ca indemnizaţii
compensatorii, ceea ce în Franţa ar însemna o trecere de la 1,3 miliarde franci
la 4,2 miliarde franci.
O astfel de reechilibrare a veniturilor nu poate fi fondată numai pe
compensarea handicapurilor. Devine necesar un ansamblu de măsuri
economice şi politice fundate pe valorificarea produselor de calitate şi pe
diversificarea producţiilor şi activităţilor.
Instalările în zonele de munte
Media instalărilor la munte pare superioară mediei naţionale dar media
încetării activităţii agricole este mai mare.
Până în 1988 dotarea tânărului agricultor (DJA) a fost condiţionată de
exploatarea unei suprafeţe minime. După 1988 apare obiectivul „venitul
agricol atins în 5 ani”, care poate fi prelungit în zonele de munte.
În 1980 numărul de instalări de tineri la munte era de 2000 DTA, iar în anii
1995 doar 1500. Aproximativ la 3 agricultori care abandonează doar unul este
înlocuit.
Din 1981 – DTA a fost admisă şi pentru agricultorii pluriactivi, la nivel
de 50% - cu un program anual (cca. 100 instalări).
 Susţinerea modernizării exploataţiilor agricole la munte
S-a intervenit în principal cu 2 tipuri de ajutor:
- subvenţii pentru investiţii de capital – în grajduri şi mecanizare;

x
Paritatea franc francez – euro era de 6,55 f.f. la 1 euro.

87
 - bonificaţii la dobânzi şi prelungirea duratei acestora.
Ajutorul pentru achiziţionarea materialelor la munte – exista din 1972
dar s-a diminuat constant – (ex. tractoare), ajungând la 4% din preţul de
cumpărare.
Regimul special de credite cu dobânzi bonificate priveşte costurile de
instalare şi modernizare – cu media de 2,55% la munte pentru 12 ani faţă
de 3,80% în rest, pentru 9 ani. Pentru creşterea animalelor la munte media
bonificaţiei este de 4,95% - pentru 8 ani.
Între 1977 şi 1991, planurile de ameliorare materială PAM – au inclus
22.000 exploataţii în zona montană. Evoluţia investiţiilor/exploataţie ajutată s-
a diminuat de la cca. 1 milion fr./exploataţie la 650.000 fr. (1988) şi stagnează.
Atenuarea condiţiilor impuse (1985) a permis accesul mai larg al micilor
producători.
 Susţinerea sectorului pastoral
Domeniul pastoral montan reprezintă cca. 1 milion ha păşuni alpine.
Legea pastorală din 1972 recunoaşte specificitatea administrării pastorale la
munte. Asociaţiile funciare pastorale (AFP) permit includerea proprietarilor
„absenteişti” pentru administrare în comun, fără consimţământul lor.
Constituirea AFP este subvenţionată pentru o parte din cheltuielile angrenate
şi rămâne un instrument util de punere la dispoziţie a terenului de păşunat
pentru grupurile de crescători de animale, nefiind necesară cumpărarea,
facilitând evitarea degradărilor.
- Grupările pastorale - sunt un element important de reglementare a
activităţilor pastorale, reprezentând cca. 350 unităţi cu 5000 crescători (13% din
animale) din care peste 75% au realizat investiţii de ameliorare (acces, stâne,
împrejmuiri, apă, fertilizare) dar subvenţiile slabe nu au permis o reală
susţinere.
Convenţiile plurianuale de păşunat mai ales din Alpi şi Pirinei, sunt bine
adaptate primirii transhumanţilor.

Condiţiile de valorificare a producţiilor agricole şi agroalimentare ale

muntelui

Exploataţiile montane cu o cifră de afaceri cu aproape 50% mai mică nu

pot fi competitive prin produse standardizate, de masă, plătite la acelaşi preţ
cu cele de la câmpie. Orientarea spre calitate, autenticitate şi originalitatea
produselor, spre filiere agroalimentare favorabile optimizării valorii adăugate
– reprezintă pentru munte o nevoie imperioasă.
Producătorii zonelor de munte au încercat încă din 1919, prin legea care
instituie denumirile de origine ale brânzei, să-şi protejeze produsele specifice.
Brânza „roquefort” este prima brânză cu denumire protejată (1926)
urmată de „bleu de Gex” (1935).

88
 În 1955 Legea a creat Consiliul naţional al denumirilor de origine a
brânzei (CNDOB).
O concurenţă dură suportă produsele de munte, care nu au încă
denumire protejată ( „tomme de Savoie”, „brânza Pirineilor”, „ementhal de
Bretania”). Legea Muntelui din 1985 permite protejarea prin indicaţie de
provenienţă a majorităţii produselor agroalimentare de munte, dar denumirea
„munte” a fost repusă în cauză de Curtea Europeană de Justiţie (1997):
AOC – pentru brânză montană (AOC – Apelativ de Origine Controlată).
Din 32 AOC de brânză din Franţa, 14 AOC cu lapte de vacă sunt în
munte. Aproximativ 40% din laptele montan este transformat în brânză AOC
(1995). În Alpii de Nord producţia brânzei Beaufort se dublează. Din 14 AOC
la munte, doar 4 sunt în reducere. În Alpi şi Jura fabricaţia este din lapte
nefiert, o garanţie a calităţii care a permis un preţ mai ridicat (2,30 – 2,70
fr./l) sau 3 fr./l pentru brânza Beaufort). În Masivul Central – banalizarea
calităţii laptelui a tras în jos preţul – până la 1,86 fr./l.
 Valorificarea produselor agroalimentare de la munte este dependentă
de speranţa unei compensaţii a handicapurilor legate de poziţia
geografică, dar mai ales de credinţa că produsele de munte sunt în
general de calitatea cea mai bună.
Pentru a putea utiliza denumirea „munte” produsele agroalimentare
trebuiau, conform legii, să fie obţinute, elaborate şi condiţionate în zona de
munte, urmând un „caiet de sarcini”, obligatoriu prin decret, pentru
produsele specifice, în acest mod realizându-se protejarea produsului.
Până în 1994 peste 300 de producători au beneficiat de indicaţia
provenienţei, din care 160 pentru miere. (Alpii – 155, Masivul Central – 144,
Pirineii 13, Vosgi -3). Indicaţia de provenienţă a dat o satisfacţie şi micilor
producători.
În 1994 reglementarea franceză s-a pus de acord cu directiva europeană
de protejare a semnelor calităţii. Denumirea „munte” a fost integrată în
IGP (Indicaţii Geografice Protejate) şi în DOP (Denumire de Origine Protejată)
– pentru care procedurile greoaie erau de nepus în practică de către
producătorii mici. Asociaţiile de producători determină o nouă reglementare în
1995, prin legea de modernizare a agriculturii, dar aplicarea este blocată la
Curtea Europeană de Justiţie, care declară că denumirea de „munte” este opusă
dreptului comunitar, dar lasă deschisă posibilitatea de integrare a termenului
„munte” în reglementarea comunitară pentru protejarea produselor
tradiţionale.
- Pentru viitorul agriculturii montane protejarea produselor
agroalimentare montane constituie o garanţie, un motiv de încredere pentru
consumator şi de valorizare pentru producător.

89
 Reforma PAC şi consecinţele asupra agriculturii montane

Reforma din 1992 a politicilor agricole comunitare – stă în esenţă în

reducerea preţurilor cerealelor, cu 30% şi a cărnii de vită cu 15%, compensată
prin ajutoare directe la hectar şi pe cap de animal, având ca efect scontat
reducerea disparităţii (inegalităţii) de venituri agricole între zonele de
câmpie, de munte şi defavorizate. Dar în 1995 inegalităţile tind să crească
din nou, din cauze conjuncturale.
Până în 1991 – veniturile zonelor de munte au fost la diferenţă de 40-
50% faţă de câmpie. Ajutoarele au crescut lent (până la 41.400
fr./exploataţie), jumătate reprezentând IMS. După reforma PAC – veniturile
cresc în ritm mai rapid în zonele defavorizate (20%), şi în munte (13%) faţă
de câmpie (11%).
Până în 1991 zonele de munte primeau cele mai ridicate ajutoare
directe/exploataţie, situaţie care se inversează după reforma PAC din 1992.
În 1997 – ajutoarele directe medii la munte sunt de 91.300 fr./exploataţie –
în timp ce la câmpie acestea sunt de 114.600 fr., dar în zonele defavorizate
(altele decât cele montane) sunt de 142.200 fr., acestea fiind marile
câştigătoare.
În 1995 – ajutoarele pentru munte se diminuează de la 27% la 21%,
numai „prima de iarbă” fiind mai favorabilă (10.700 fr./exploataţie).
O problemă de semnificaţie specială este cea a menţinerii disparităţii
venitului agricol între munte şi media naţională la un nivel de 30%.
Susţinerile publice la munte, axate pe UGB (Unitate Vită Mare) au
contribuit cel mai eficient la menţinerea creşterii animalelor.

CONCLUZII
Analiza strategiilor şi politicilor destinate zonelor de munte din Franţa pe
timp de 25 ani (1970-1995) demonstrează cu limpezime necesitatea şi
utilitatea existenţei unei politici montane bazată pe un cadru juridic pus în
operă la nivel naţional, de Stat şi la nivel regional şi local. Este de remarcat
nu doar efortul legislativ, financiar şi organizatoric, care reflectă condiţiile şi
nevoile specifice, ci şi succesiunea şi complexitatea acestora.
Legea Muntelui (85-30) a pus în practică instituţii de reflectare, de
concertaţie şi de gestiune a zonelor montane – unele dispoziţii fiind
încorporate în mai multe coduri (Codul rural, Codul urbanismului, Codul
forestier), care împreună, constituie dreptul muntelui, reprezentând un cadru
juridic propice amenajării şi dezvoltării munţilor Franţei.
Experienţa Franţei – în materie de politică montană – o politică care a
adus un nivel de dezvoltare în zonele montane înalt sau bun, mai rar mediu,
demonstrează cu prisosinţă atât nevoia imperioasă ca o ţară care deţine munţi


Un “paradox” puţin justificat (n.a.)

90
în teritoriul propriu să aibă o politică montană coerentă şi bine orientată,
durabilă, cât şi eforturile tenace şi reunite ale Statului, regiunilor şi
teritoriilor montane – într-un concept consensual.
Astfel de exemple ne oferă şi Italia, Elveţia, Austria, care pe căi proprii, au
atins un nivel înalt de amenajare şi dezvoltare a zonelor de munte.
În toate cazurile, atunci când se discută un transfer de experienţă sunt
strict necesare analize atente, profesionale atât a condiţiilor naturale şi
economice cât şi a acumulărilor pe plan social, organizatoric, tradiţional,
cultural şi nu în ultimul rând de mentalitate, o etapizare atentă fiind strict
necesară pentru un plan de dezvoltare durabil.

91
 ROMÂNIA – STUDIU DE CAZ
- Suprafeţe şi populaţii –

 Suprafaţa ţării: 238.400 km2

- Suprafaţa montană: 90.240 km2x
- Proporţia zonei montane: 37,9%
 Masivi montani importanţi: Carpaţii Orientali, Carpaţii
Meridionali, Carpaţii Occidentali, cu masivi pastorali ca Ceahlău,
Rarău, Călimani, Rodnei, Bucegi, Făgăraş, Parâng, ş.a.
Carpaţii României sunt parte a regiunii montane a Europei – lanţul
alpino-carpato-himalayan.
Relieful este fragmentat, cu peste 300 depresiuni.
 Populaţia totală: 22.236.918 locuitori
- Populaţia montană: 3.600.000 locuitori
- Proporţia populaţiei montane: 15,4 % (24,9)xx
După suprafaţa montană, România ocupă locul al 8-lea din Europa, iar
după populaţia montană locul al 6-lea.
 Clima: temperat-continentală cu microclimate locale, în depresiuni –
mai calde în sud şi Vest şi mai reci în Nord.
 Organizarea administrativ-teritorială
România este împărţită în 8 regiuni şi 42 judeţe din care 7 regiuni,
respectiv 28 judeţe, deţin zone montane, în proporţii diferite. Judeţele cu cele
mai mari teritorii montane sunt: Harghita, Hunedoara, Caraş-Severin şi
Maramureş.
Sistemul administrativ este pe 4 nivele: centru, regiuni, judeţe, comune.
Funcţionarea regiunilor este în formă incipientă. Nu există autonomie
regională sau zonala. Consiliile judeţene, municipale – orăşeneşti şi comunale
– dispun de un grad de autoritate locală important. Nu sunt realizate forme de
organizare intercomunale (districte, raioane, comunităţi) care să permită
exprimarea specificităţii montane.
Zona montană – Carpaţii României – după delimitarea oficială, înglobează
824 localităţi administrative, din care 744 comune şi 80 oraşe şi municipii, cu
3.580 sate şi cca. 954.000 gospodării, în majoritate „de subzistenţă”.
Spaţiul rural-montan include aşezări umane „risipite” sub formă de cătune
(subdiviziune a satului), cu gospodării consolidate până la peste 1000m

x
Sursa: Mountain Areas in Europe – CE – 2004, raport NordRegio.
xx
Notă: Delimitarea zonei montane relizată la Ministerul Agriculturii şi Pădurilor – de Agenţia Naţională a
Zonei Montane după aplicarea criteriior conform Rezoluţiei 1257/1999 a CE evidenţia o suprafaţă a zonei
montane de 74.000 km2. Unele modificări succesive, influenţate şi prin Convenţia Carpatică, au operat noi
reduceri care în 2006 se apreciază la 68.000km2.

92
altitudine şi aşezări montane „adunate”, în sate şi comune, relativ mari, cu 800-
1500 gospodării, unele comune depăşind 10.000 locuitori.
Fondul funciar montan este de cca. 7.325.600 ha din care terenuri
agricole cca. 2.894.900 ha, păduri şi vegetaţie forestieră cca. 4.005.900 ha.
În structură, din terenurile agricole – arabilul este de 616.500 ha, livezile
de 53.500 ha, păşunile de 1.283.000 ha (din care 201.000 ha păşuni
împădurite) şi 938.000 ha fâneţe. Suprafaţa neagricolă este de cca. 4.430.700 ha
(inclusiv fondul forestier).
Din 954.000 gospodării cca. 815.000 deţin în proprietate 2,9 milioane ha
teren agricol (terenul agricol montan a fost diminuat prin încorporarea în fondul
forestier a cca. 300.000 ha – proces care demonstrează o deteriorare a
echilibrului agro-silvic).
Pe o gospodărie suprafaţa medie variază între 2,5 ha la 6-700m
altitudine şi 3,5 – 4,5 ha la peste 800 m.
Din cei peste 3,6 milioane locuitori stabili ai muntelui, inclusiv în marile
oraşe, mai mult de 1,4 milioane sunt agricultori în majoritate crescători de
bovine, ovine, alte animale. (cca. 2,1 mil., inclusiv copii).
Din totalul gospodăriilor 85,4% deţin teren agricol, având caracter mixt,
în funcţie de zonă şi tradiţie crescându-se bovine şi ovine, mai puţin caprine,
pomicultura, grădinăritul şi apicultura fiind ocupaţii curente.
În 2004 – efectivul de bovine era de cca.750.00 capete, din care vaci cu
lapte 415.00 capete, efectivul de ovine de 1.998.000 capete, cel de caprine de
110.000 capete şi familii de albine 167.000. În unele zone, mai mult în
Transilvania, se mai cresc şi bivoli, cu un efectiv de cca. 12.000 capete.
Faţă de anul de referinţă 1990 efectivele de bovine şi ovine au scăzut
dramatic, între 30-50%, cu reduceri de până la 80% în unele zone cu tradiţii,
mai ales la specia ovină. În unele microzone cu vechi tradiţii reducerile au ajuns
să fie de peste 5 ori. Veniturile populaţiei rurale montane provin în proporţie de
30-40% din agricultură (mult insuficient modernizată şi dezvoltată) din
pluriactivitate şi asistenţă socială.
Agricultura montană bazată pe proprietatea privată până în 1990 a fost
profund marginalizată, din raţiuni politice mai ales, concentrarea intereselor
vizând zonele de câmpie, deal şi marile proprietăţi. Nu s-au dezvoltat cercetarea
agro-montană, învăţământul ruralului montan a rămas neadaptat specificităţii
agro-montane, gradul de mecanizare în gospodăriile ţărăneşti fiind cu totul
nesemnificativ, grajdurile pentru animale nemodernizate, rasele de bovine şi
ovine – mediocre – aceasta cu toate eforturile ce s-au întreprins de către
instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale, specializate pentru munţi, după
1990.
Economia muntelui include exploatarea pădurilor, care a luat forme
excesive după 1990, activităţile de minerit –radical reduse, exploatarea apelor
minerale, mici industrii, meşteşuguri, artizanat, precum şi turismul de

93
agrement, balneo-climateric, turismul rural şi agroturismul care sunt în curs de
dezvoltare, însă cu un ritm lent.
Infrastructurile sunt slab dezvoltate mai ales reţeaua de drumuri,
alimentările cu apă, canalizare, în proces evolutiv după 2007.
Asistenţa sanitară şi învăţământul sunt asigurate, în linii mari – dar
instruirea profesională, a tineretului rural mai ales, nu este adaptată
specificităţii mediului montan, în special în economia agro-zootehnică –
multe eforturi în acest sens fiind în curs.

Cadru juridic, strategii şi politici pentru zonele de munte

Până în 1990 nu a existat un cadru juridic prin care specificitatea muntelui

să facă obiect de politică diferenţiată. Regimul comunist a exploatat intensiv
resursele subsolului, pădurile şi a profitat din plin de agricultura montană fără
investiţii în modernizarea gospodăriilor private, cercetarea şi învăţământul agro-
montan.
 Din 1990 – odată cu apariţia Comisiei Zonei Montane din
România, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Industriei
Alimentare, cu rang asimilat de secretariat de stat şi personalitate
juridică, cu reţea de 28 comisii judeţene ale zonei montane – au
început preocupări intensive pentru punerea în evidenţă a
specificităţii zonelor de munte, crearea de instituţii specializate de
cercetare şi formare profesională, realizarea de concepte şi strategii
de dezvoltare – în mod special pentru ruralul montan, un vast
proces de conştientizare în teritoriul montan, în sfera
guvernamentală şi politică şi în societatea civilă. Un efort special s-a
depus pentru realizarea de modele de dezvoltare mai ales pentru
agroturism şi turism rural, montan, protejarea mediului, organizarea
producătorilor agricoli montani – cu sprijin bilateral (Elveţia,
Franţa, Germania), comunitar (CE-Phare) şi internaţional (Banca
Mondială).
Extinderea legăturilor internaţionale, mai ales prin asocierea la organizaţia
„Euromontana”, au permis creşterea substanţială a gradului propriu de
informare cu privire la parcursul juridic, strategii şi privind politicile montane
din ţările cu munţi din UE 15.
Un efort pentru adaptare la condiţiile economice şi social-culturale şi
tradiţionale din România, se impunea.
În „laboratorul” Comisiei Zonei Montane din România s-au creat primele
concepte de ordin strategic şi juridic, bazate pe o primă bancă de date a
muntelui, competenţele personalului de specialitate crescând cu fiecare an.
Transformarea Comisiei Zonei Montane în Direcţie Generală (1993) şi apoi
în Agenţia Naţională a Zonei Montane (1994) în cadrul Ministerului
Agriculturii şi Pădurilor au reprezentat un regres.

94
  În 1995 – se aprobă în Colegiul ministerului agriculturii prima
lucrare de definire a zonei montane (delimitare) – bazată pe criterii
inspirate din experienţa Elveţiei, Franţei, Italiei.
În perioada 1992-1998 s-a lucrat la pregătirea primelor proiecte de acte
normative privind delimitarea zonei montane, strategia de dezvoltare a zonei
montanex şi o Lege a Muntelui.
O încercare de promovare a unei Legi a Muntelui prin iniţiativă
parlamentară va fi respinsă la Senat (2000). De-abia în 2002, sub „presiunea”
Anului Internaţional al Muntelui – 2002, la iniţiativa Agenţiei Naţionale a Zonei
Montane – devenită doar direcţie în cadrul Ministerului, Agriculturii şi
Pădurilor, se reuşeşte aprobarea Guvernului privind „criteriile de delimitare a
zonei montane” în concordanţă cu recomandările Comisiei Europene –
Rezoluţia 1259/1999 (cu modificări ulterioare) – prin Hotărârea de Guvern nr.
949/2002.
Pe această bază juridică s-a putut emite Ordinul Comun al Ministerului
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerului Administraţiei şi
Internelor nr. 328/321/2004 rectificat prin OC nr.1019/1089/2005 – privind
Delimitarea Zonei Montane, până la nivel de municipii, oraşe, comune şi sate
componente.
În anul 2003 prin Hotărârea nr.318, se instituie Comitetul
Interministerial pentru Zona Montană şi comitetele judeţene ale muntelui,
sub preşedinţia ministrului agriculturii, respectiv a prefecţilor celor 28 judeţe cu
munţi, în vederea coordonării unor acţiuni montane în domeniul protecţiei şi
dezvoltării zonelor montane din România, la nivel naţional şi teritorial. Este
însă de remarcat faptul că aceste instrumente de lucru, până în 2010, nu au fost
activate decât cu totul sporadic, o cauză regăsindu-se şi în faptul că Agenţia
Naţională a Zonei Montane care trebuia să asigure secretariatul Comitetului
Interministerial a fost redusă la nivelul unui simplu birou.
 În 2004, prin Hotărârea Guvernului nr.1779, se oficializează
„Strategia dezvoltării durabile a zonei montane”.
 În 2004, Parlamentul României adoptă prima „Lege a Muntelui”
(nr.347) – din istoria României, care devine cea de a 3-a ţară din UE
care deţine o astfel de lege.xx
 În 2008, prin Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, Legea Muntelui
este revizuită, prin reducţionare.
 În 2007, la iniţiativa parlamentară (Camera Deputaţilor) este
adoptată Legea nr.181, privind organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale a Zonei Montane, cu rang de direcţie generală

x
Inclusiv în „Strategia naţională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană” – Snagov, inie, 1995.
xx
Această formă a „Legii Muntelui” care s-a adoptat a fost radical reducţionată faţă de forma iniţială, fiind
eliminate marea majoritate a prevederilor care vizau elemente de sprijin concret, financiar, pentru gospodăriile
montane, reduceri de fiscalitate şi alte forme de susţinere.

95
 şi cu structuri teritoriale până la nivel intercomunal, de „district
montan”, cu aplicabilitate de la 01.01.2008.
 În 2008 – ministrul agriculturii nu aplică prevederile Legii nr.181. În
2009 Legea nr.181 va suferi o reducţionare radicală pentru ca în
20101 să fie practic, anulată – prin Ordonanţa guvernului care
includea desfiinţarea şi a Agenţiei Naţionale a Zonei Montane, iar
Hotărârea Guvernului nr.70 din august 2010, care va desfiinţa chiar
şi Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în carpaţi –
CEFIDEC- Vatra Dornei, instituţie publică cu performanţe
recunoscute naţional şi internaţional (peste 6000 absolvenţi în 2010).
Congresul Euromontana din 15-17 septembrie 2010 (Lillehamer,
Norvegia) s-a solidarizat şi a solicitat guvernului României,
Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – repararea acestei
erori, considerată impardonabilă, prin reconsiderarea Agenţiei
Naţionale a Zonei Montane şi a CEFIDEC-Vatra Dornei.

 COMENTARIUL CADRULUI JURIDIC ÎN FAVOAREA

MUNTELUI
Urmărind evoluţia evenimentelor care au precedat crearea unui cadru
juridic propice desfăşurării unei politici montane în România constatau că a fost
nevoie de 17 ani de eforturi tenace, duse în condiţiile puţin favorabile ale
tranziţiei, lipsei de precedent şi de informare, pentru ca legiuitorul să elaboreze
şi să determine adoptarea acelor acte normative de bază necesare punerii în
operă a unor politici specifice şi diferenţiate, în favoarea populaţiei mediului şi
dezvoltării montane durabile: Criteriile pentru definirea zonelor de munte,
Delimitarea zonei montane, Strategia dezvoltării durabile a zonei montane şi
Legea Muntelui.
Mediul în care s-au desfăşurat aceste eforturi nu a fost foarte favorabil, fie
din lipsa de exerciţiu instituţional şi juridic, fie din motivul unor foarte slabe
competenţe cu privire la specificitatea economiei agro-zootehnice montane, atât
în sferele profesionale agricole, formate exclusiv pentru specificitatea
tehnologică şi economică a zonelor de câmpie-coline cât şi în sferele
administrative şi politice, foarte slab preocupate de specificitatea şi starea
muntelui, inclusiv din cauza unei puternice inerţii – moştenire a trecutului,
marcată de obişnuinţa de marginalizare sau chiar ignorare a muntelui. În plus au
apărut interesele monopoliste instalate în domeniile laptelui şi cărnii, la care s-
au adăugat austeritatea bugetară şi concentrarea atenţiei şi intereselor spre
zonele de fertilitate înaltă, de câmpie şi colinare, frământate de problemele
proprietăţii funciare. Toate acestea, luate împreună nu formau un climat atractiv
cu privire la zona montană, un mare segment al economiei naţionale aflat în
dificultate, pentru ale cărui nevoi specifice se impuneau eforturi financiare,
instituţionale şi organizatorice – suplimentare.

96
 Definirea zonei montane

Apariţia Rezoluţiei 1257/1999 a Comisiei Europene care a precizat

criteriile necesare delimitării zonelor de munte, cu modificările ulterioare, a
constituit nu doar o orientare clară, dar pentru o ţară ce se pregătea pentru
aderarea la UE, preocupată de realizarea aquis-ului comunitar – a reprezentat un
impuls care a permis grăbirea procedurilor. Ministerele agriculturii şi
administraţiei au colaborat prin organele de specialitate, atât la nivel central şi la
nivel local şi au pregătit hotărârea de Guvern necesară.
După aprobarea acesteia s-a trecut la elaborarea lucrării propriu-zise de
delimitare a zonei montane prin soluţia unui Ordin Comun al Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor,
care în lista anexă normalizează municipiile, oraşele şi comunele – până la nivel
de sat care fac parte, oficial, din zona montană. S-a ales varianta „ordinului
comun”, deoarece periodic apar modificări administrative, în sensul că unele
sate devin comune, unele comune devin oraşe, etc., fiind necesară o anumită
operativitate în oficializarea acestor modificări.

Strategia dezvoltării durabile a zonei montane

Prima iniţiativă s-a întreprins prin Agenţia Naţională a Zonei Montane

(1995), la solicitarea Guvernului, în contextul elaborării „Strategiei Naţionale
de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană xx, document care a
inclus „Strategia dezvoltării zonei montane a României în perspectiva
aderării la Uniunea Europeană” ca strategie sectorială.xx
Obiectivele acestui elaborat includeau recunoaşterea explicită a zonei
montane şi a specificului acesteia; crearea responsabilităţii societăţii pentru
destinul zonei montane; consolidarea şi dezvoltarea gospodăriei familiale
montane prin agricultură şi pluriactivitate; conservarea agriculturii montane şi
modernizarea; asigurarea calităţii vieţii populaţiei montane, stabilizarea acesteia
şi combaterea exodului tineretului; informarea şi instruirea specifică;
conservarea resurselor montane, punerea în valoare a produsului montan
agroturistic şi turistic, de calitate; protejarea pădurilor şi mediului montan,
conservarea şi reforma patrimoniului cultural, crearea cadrului instituţional,
legislativ şi organizatoric, guvernamental şi neguvernamental, specializat
pentru zona montană; orientări, măsuri, studii.
Acest document nu a luat o formă juridică oficializată dar a reprezentat
un bun exerciţiu şi o contribuţie pentru aderarea României la Uniunea
Europeană.
În 2003, prin Hotărârea Guvernului nr.318, s-au constituit Comitetul
Interministerial pentru zona montană şi comitetele judeţene ale muntelui,

xx
Sub coordonarea Acad. Tudorel Postolache, pag.62, cap.XI. (Documentele de la Snagov).

97
în 28 judeţe cu munţi, în vederea coordonării unor acţiuni montane în domeniul
dezvoltării şi protecţiei zonelor montane, secretariatul la nivel central urmând a
fi asigurat de Agenţia Naţională a Zonei Montane. Aflat sub preşedinţia
Ministrului Agriculturii şi Pădurilor, Comitetul Interministerial, lipsit de o
structură proprie, lucrativă şi influenţat nefavorabil de schimbările repetate ale
conducerii ministerului agriculturii şi astfel de lipsa de continuitate – nu şi-a
putut îndeplini misiunea pentru care a fost creat. Practica a demonstrat
valabilitatea experienţei Franţei, unde prin Legea Muntelui preşedinţia
Consiliului Naţional al Muntelui a fost atribuţia Primului Ministru – ca factor
unic de autoritate în faţa conducerilor mai multor ministere implicate în zona
montană, în măsură să determine o cooperare interministerială consacrată
muntelui. O ameliorare a acestei construcţii instituţionale reprezintă o necesitate
pentru România, demonstrată de practică şi aşteptată în perspectivă.
În 2004 – prin Hotărârea de Guvern nr.1779 s-a oficializat „Strategia
dezvoltării durabile a zonei montane”.
Documentul, elaborat în momentul pregătirii aderării României la Uniunea
Europeană, preia modelul european al dezvoltării montane după principii
durabile, incluzând: valorificarea resurselor naturale, în limitele potenţialului
natural de regenerare; conservarea acestora şi a diversităţii biologice; protejarea
patrimoniului cultural; satisfacerea în mod durabil a cerinţelor comunităţilor
montane sub aspect agro-alimentar, industrial, energetic şi privind calitatea
vieţii; asigurarea pentru agricultori a unor venituri care să garanteze stabilitatea
gospodăriilor şi asigurarea viabilităţii comunităţilor rurale-montane, dezvoltarea
de politici durabile în sectoarele agricol şi forestier, consolidarea economică,
combaterea sărăciei.
Obiectivele strategice pentru dezvoltarea zonei montane sunt văzute în
contextul stabilizării populaţiei montane, al identităţii zonei şi mediului
montan, întăririi economiei şi moştenirii culturale. Obiectivul general
priveşte dezvoltarea unei agriculturi montane competitive pe termen lung,
bazată pe bune practici, care să asigure protejarea patrimoniului natural şi
cultural, creşterea locurilor de muncă, a coeziunii economice şi sociale.
Obiectivele includ dezvoltarea agriculturii şi silviculturii, diversificarea
activităţilor de mică industrie, meşteşuguri şi artizanat, servicii, pe baza
materiilor prime locale, a calităţii şi valorii adăugate, dezvoltarea
agroturismului şi turismului rural montan, ameliorarea infrastructurii locale,
oprirea depopulării şi susţinerea instalării familiilor tinere în zona
montană.
Alte obiective privesc managementul durabil al pădurilor montane,
ameliorarea infrastructurilor, dezvoltarea energiilor renovabile, conservarea şi
ameliorarea peisagiilor, dezvoltarea învăţământului şi formării profesionale
continue şi a cercetării aplicative – pentru specificul ruralului montan,
promovarea unor proiecte-pilot şi a unor programe de informare şi educaţie,
specifice.

98
 Strategia include măsuri pentru implementarea obiectivelor dezvoltării
durabile în domeniile agriculturii şi creşterii animalelor, dezvoltarea şi
diversificarea activităţilor economice generatoare de venituri alternative,
învăţământului şi formării profesionale, specifice, dezvoltarea cercetării
montanologice.
Urmarea, în succesiune logică, a oficializării „Strategiei de dezvoltare
durabilă a zonei montane” a fost adoptarea de către Parlament a Legii Muntelui
nr.347/2004, o lege mult reducţionată faţă de forma iniţială, care va suferi şi o
primă revizuire, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.21/2008 – în
legătură cu necesitatea armonizării cu regulamentele Consiliului Uniunii
Europene (CE) şi Regulamentul Comisiei Europene cu privire la normele de
aplicare a măsurilor de sprijin pentru zona montană defavorizată şi a
plăţilor de agro-mediu din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR)
2007-2013.

Legea Muntelui

Traseul parcurs de proiectul de Lege a Muntelui, elaborat de Agenţia

Naţională a Zonei Montane şi iniţiat de Ministerul Agriculturii şi Pădurilor, a
fost lung şi anevoios, pe durata a 4 ani, pentru intervenţii şi avize din partea a 9
ministere implicate.
Faţă de varianta iniţială, Legea Muntelui a fost reducţionată în cea mai
mare parte a substanţei sale, aspect ce deschide perspectiva unei ameliorări
periodice a acestei legii. Legea preia elementele enunţate în Strategie
recunoscând că zona montană a României constituie un teritoriu de interes
naţional special, economic, social şi de mediu. Legea reglementează principiile
şi modalităţile de dezvoltare şi protecţie pentru stabilizarea populaţiei şi
creşterea economică, cu păstrarea echilibrului ecologic şi protejarea mediului
natural, precizând scopul, principiile şi obiectivele politicii montane. Scopul
fiind valorificarea durabilă a resurselor muntelui, principiile politicii montane
urmăresc optimizarea modului de punere în valoare a resurselor, diversificarea
activităţilor economice, integrarea activităţilor lucrative prin asocierea
producătorilor, precum şi recunoaşterea dreptului comunităţilor din zona
montană la o dezvoltare specifică.
Obiectivele politicii montane includ protejarea şi conservarea resurselor
naturale şi valorificarea în limitele potenţialului de regenerare, stabilizarea
locuitorilor şi favorizarea instalării familiilor tinere, dezvoltarea serviciilor,
păstrarea şi modernizarea activităţilor industriale şi artizanale tradiţionale,
dezvoltarea turismului şi agroturismului, îmbunătăţirea pregătirii profesionale.
Legea face referire la organizarea instituţională specifică şi susţinerea
formelor asociative ale agricultorilor montani, la formele de realizare a
învăţământului agromontan, la protejarea şi refacerea satului montan, la

99
atribuirea păşunilor montane şi asigurarea reproducţiei şi ameliorării efectivelor
de animale. Legea aduce clarificări privind pensiunile turistice şi agroturistice
montane şi amenajarea teritoriului în funcţie de priorităţile şi nevoile populaţiei
montane.
 Legea nr.181/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane, cu
aplicabilitate de la 1.01.2008 a fost promovată printr-o iniţiativa
parlamentară (Camera Deputaţilor) şi reglementează o structură
organizatorică guvernamentală specializată pentru specificul montan,
cu personalitate juridică, la nivel de direcţie generală cu structuri
judeţene şi la nivel teritorial intercomunal, ca districte agricole
montane. Atribuţiile principale vizează elaborarea şi implementarea
de strategii şi politici pentru protecţia şi dezvoltarea durabilă a zonei
montane, asigurarea consultanţei tehnice, elaborarea proiectelor şi
formarea profesională a producătorilor agricoli montani, crearea
asociaţiilor de producători şi asigurarea conlucrării cu alte instituţii
şi organisme implicate în zona montană, reprezentarea zonei
montane la nivel naţional şi internaţional. Legea nr. 181/2007
reprezintă, cel puţin în parte, o revenire, ce s-a dorit reparatorie şi
ameliorată la ceea ce a reprezentat Comisia Zonei Montane din
România (1990-1993).
- Este de reţinut că această lege a fost iniţiată de un grup de deputaţi
reprezentând întregul spectru politic, dar în 2008 la nivel de guvern
(Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) existau reţineri şi întârziere în
aplicabilitate, în legătură şi cu proiectul de înfiinţare a Camerelor agricole.
În august 2010 însă, în mod paradoxal, ministrul agriculturii dispune
desfiinţarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane şi chiar a Centrului de
Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi – CEFIDEC-Vatra Dornei,
acţiune lipsită de responsabilitate, care a suportat critici vehemente la nivel
naţional şi al UE (Conferinţa internaţională a Euromontana, Lillehamer,
Norvegia).

Realizări

Sub aspect juridic s-au oficializat: Criteriile pentru delimitarea zonei

montane; Delimitarea zonei montane; Strategia dezvoltării durabile a zonei
montane; Legea Muntelui.
Strategia şi Legea Muntelui, construite în perioada de austeritate şi de
căutări, proprie „tranziţiei”, fac, necesar, obiectul perfecţionării şi adaptării la
noile condiţii, mult ameliorate, apărute după aderarea României la Uniunea
Europeană.

100
 Sub aspect instituţional-organizatoric
La nivel guvernamental – au fost create instituţii specializate pentru
specificul montan, în esenţă pentru mediul agro-rural cu o activitate fertilă de
peste 20 de ani:
- Comisia Zonei Montane din România (1990) transformată
în Agenţia Naţională a Zonei Montane (1994-2010), în curs
de edificare;
- Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în
Carpaţi – CEFIDEC – Vatra Dornei, instituţie publică în
subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
(cca. 5000 absolvenţi în 1994-2010), în curs de edificare;
- Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie,
Cristian – Sibiu (1991-2011), subordonat Academiei de Ştiinţe
Agricole şi Silvice;
- O reţea de 9 şcoli profesionale de agricultură montană, în curs
de organizare (2009) – proiect intrat în blocaj sub presiunea
crizei financiare (2010).
Organizaţii neguvernamentale de nivel naţional şi local
- Asociaţia Naţională pentru Dezvoltare Rurală Montană
„Romontana” – cooperare cu guvernul Elveţiei (SDC),
membră în Euromontana, Forumul Rural Mondial şi
Parteneriatul Montan internaţional (2000-2011);
- Forumul Montan din România, membru al Parteneriatului
Montan internaţional (ONU/FAO/2005-2011) şi al
„Euromontana”;
- Federaţia Agricultorilor de Munte – Dorna (1993-2011 –
cooperare iniţială cu Franţa/MAP şi continuată cu Germania
(GTZ-AFC Bonn) timp de 7 ani şi Heiffer Project
International/SUA);
- Asociaţia Judeţeană de Dezvoltare Montană – Mureş (AJDM);
- AGROM-RO – Mureş (parţial).
În cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice activează o Comisie de
Montanologie – fără personalitate juridică (2002-2011).
Ca realizări practice
 Au fost create staţii-pilot, prin programe bilaterale (Elveţia, Franţa,
Germania, Austria), comunitare (Phare) şi internaţionale (Banca
Mondială, Heiffer Project International/SUA).
 Un rezultat notabil se înregistrează în agroturismul şi turismul rural
montan, cu peste 5000 pensiuni rurale noi în funcţiune, în 2010.
 În procesul de formare profesională şi învăţământ pentru
specificul ruralului montan s-au realizat progrese reale, cca. 5000
de tineri agricultori montani şi majoritatea specialiştilor din
domeniul agriculturii montane – peste 600 – absolvind, mai ales la

101
 CEFIDEC- Vatra Dornei, cursuri speciale de formare/perfecţionare,
inclusiv stagii în străinătate, selectiv.
 Programul Phare destinat special zonei montane s-a concretizat
prin 61 proiecte-pilot (25 în agroturism, 25 în industria agro-alimentară,
11 în prelucrarea lemnului). Prin programul finanţat de Fondul
Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA) s-au aplicat 1087
proiecte, cu crearea a 1350 locuri de muncă în domeniile agriculturii
(844), industrii alimentare (41), agroturismului (76), industriei mici (94)
şi cofinanţare SAPARD (32).
 Prin politica Ministerului Agriculturii şi Pădurilor/ANZM s-au
acordat subvenţii diferenţiate pentru producţia de lapte şi reproducţie,
prime pe cap de vacă cu lapte, prime pentru ameliorarea pajiştilor
montane, precum şi subvenţii de 60% din valoarea costurilor unor
utilaje şi maşini agricole specifice pentru zona montană. (2001-2005)
 Un pas important ce vizează dezvoltarea durabilă, s-a realizat prin
iniţiativa Forumului Montan din România şi Comisiei UNESCO, în
relaţii de parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu sprijinul ministerelor
congenere din Austria, prin înfiinţare a primelor 9 şcoli profesionale de
agricultură montană (2007-2008) – cu investiţii de cca. 30 mil. euro -
proiect stagnat în 2010, sub justificarea crizei financiare, care ar fi
necesar să fie reluat în cel mai scurt termen, cu prioritate.
Toate aceste realizări pot fi considerate doar ca un exerciţiu de politică
montană aplicată, nevoile şi urgenţele fiind numeroase şi de amploare.
 După 2007 – prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală sunt
prevăzute forme speciale de sprijin pentru zona montană defavorizată şi
privind agro-mediul acordate prin FEADR (Fondul European Agricol
pentru Dezvoltare Rurală), a căror aplicare au necesitat o revizuire
parţială a Legii Muntelui. Sprijinul comunitar, prin plăţile directe la
unitate de suprafaţă, nu se demonstrează ca suficient pentru a se realiza
creşteri, luând aspect mai mult de asistenţă socială, cu utilizare mai ales
pentru alimente, obiecte casnice ş.a şi foarte slab semnificativ pentru
ameliorări productive.
 Alte programe cu aplicabilitate şi în zonele montane sunt în derulare în
domeniul forestier şi al infrastructurii.
 Situaţia reală din zona montană a României, în 2010 – se caracterizează
însă prin exod masiv şi în creştere a tineretului rural montan spre
oraşe şi străinătate, cu abandon agricol şi reduceri drastice ale
efectivelor de animale, alte consecinţe de gravitate deosebită ale
„eroziunii umane” sub aspect economic, social, cultural şi privind
mediul montan.

102
  Nivelul de dezvoltare montană în România se încadrează în categoriile
slab şi foarte slab, cu unele excepţii de nivel mediu.

Concluzii

Urmărind întregul proces evolutiv cu privire la zona montană este de

remarcat un efort constant pentru impunerea practicării, ca fapt normal şi
permanent, a unei politici montane specifice, diferenţiate, în favoarea
populaţiei şi mediului montan, în consens cu politicile similare practicate de
mult timp în ţări ale Uniunii Europene. Condiţiile în care se desfăşoară acest
proces sunt specifice, în două etape distincte – a „tranziţiei” şi cea de după
aderarea României la Uniunea Europeană, în ambele perioade existând factori
de rezistenţă care împiedică sau întârzie o desfăşurare normală a unui proces de
dezvoltare firească pentru un mare segment al ţării, prea mult timp
marginalizat.
Cu toate dificultăţile inerente, România şi-a construit, cu mare efort,
principalii piloni ai cadrului juridic şi instituţional necesar practicării unei
politici montane, aflate însă sub semnul fragilităţii, în condiţiile în care, de la
nivelul Comisiei Europene încă nu s-a creat o „presiune” suficient de clară
pentru practicarea unei politici montane naţionale, constantă şi eficientă.

Carpaţii României

103
 UNELE ASPECTE COMPARATIVE PRIVIND ZONELE DE
MUNTE EUROPENE

Câteva reflecţii
Multitudinea componentelor şi nuanţelor comparabile la nivel de ţări,
regiuni, subregiuni sau microzone montane obligă orice analiză la o selecţie
după categorii pedo-climatice şi de interese, integrate în actualitate.
Evoluţii istorice, tradiţionale, politice, factori conjuncturali globali
(războaie, revoluţia tehnică, sisteme politice) regionali sau naţionali, adeseori şi
locali şi-au exercitat influenţa diferit asupra zonelor montane.
Economiile şi populaţiile montane s-au bazat pe resursele exploatabile şi pe
mijloacele disponibilizabile – progresul, stagnarea sau regresul acestora
depinzând pentru mult timp şi în bună măsură, de hazard.
Casele regale şi guvernele, alte autorităţi, au intervenit sau nu cu facilităţi
în favoarea populaţiilor montane, sub un mozaic de forme, interesante, dar care
nu fac obiectul special al acestui studiu.
Şi pentru spaţiul carpatic românesc avem izvoare ce ne confirmă intervenţii
speciale, spre exemplu acordarea de către domnitorii Moldovei a unor drepturi
de exploatare şi scutiri de dări a populaţiei de la munte, în schimbul unor
servicii paramilitare. În Imperiul Habsburgic, pe crestele Carpaţilor, muntenii
aveau îndatorirea de a asigura straja graniţelor, ca prim apărători, primind în
schimb drepturi de proprietate asupra pădurilor, drepturi de vânătoare şi pescuit,
facilităţi fiscale şi, în general, un statut mai privilegiat, de oameni liberi.
Peste tot în munţii Europei muntenii şi-au asigurat existenţa, hrana în
primul rând, printr-o agricultură axată pe creşterea animalelor – mai ales
rumegătoare, care prin sistemul lor natural de hrănire, cu vegetaţia ierboasă, nu
au intrat în concurenţă abruptă cu omul, a cărui supravieţuire depinde în mare
măsură de cereale, fapt cu importanţă deosebită de-a lungul unor secole marcate
de nesiguranţă şi adesea de perioade de foamete. Creşterea taurinelor, ovinelor
şi caprinelor a fost o preocupare generală în Europa – cu accente în zonele
climei temperate şi nordice. Întinsa zonă mediteraneană, ca şi Carpaţii, şi
Balcanii au încă tradiţii în creşterea ovinelor şi caprinelor (ex. rasa de oi
„merinos spaniol” sau „ţurcana” românească).
O preocupare permanentă, deosebit de intensă în ţări ca Elveţia sau Austria,
cu teritorii muntoase dominante a constituit-o crearea de rase de animale – mai
ales bovine (Elveţia a format rasele montane Schwytz şi Siementhal, iar Austria
– Pinzgau şi Grauvieh), dar şi ovine şi caprine, cu calităţi productive mult
ameliorate prin selecţie simplă, dirijată de om iar mai târziu prin ameliorare
organizată, cu scopul prioritar al producerii hranei şi a unor mărfuri cu valoare
de schimb: carne, brânzeturi, lână, piei, ş.a., iar în ultimul secol şi rase de munte
cu performanţe superioare. O relaţie specială, specifică muntelui, se regăseşte
între om-animal-mediu prin importanţa îngrăşămintelor organice în menţinerea

104
structurii furajere a florei pajiştilor montane, aspect esenţial pentru asigurarea
vieţii umane în munţi, în toate sezoanele, cu o valoare economică şi socială
considerabilă.
 Alte resurse ale muntelui, ca pădurile, respectiv lemnul, multe secole
abundent în Europa, a prezentat un interes numai pentru combustibil
şi materiale de construcţie, mai ales pentru satisfacerea nevoilor
populaţiilor locale, montane şi submontane – o problemă dificilă, în
epoci, fiind transportul.
Resursele de apă ale muntelui ca şi altele şi-au amplificat importanţa odată
cu creşterea populaţiei Europei, dezvoltarea urbană şi implicit a nevoii de apă
potabilă sau pentru irigaţii şi ulterior a nevoii de energie electrică.
Resursele subsolului montan, minereurile, au făcut obiect de interes în
creştere permanentă pe măsura dezvoltării industriilor şi a sporirii cererii pentru
metale şi cărbune pentru centrale termice, transportul naval şi feroviar, uraniu,
ş.a.
Pentru turism – semnalul a fost dat de Elveţia iar dezvoltarea ulterioară a
turismului montan a avut un parcurs continuu, antrenând un anumit tip de
evoluţie, care a vizat căile de acces, comunicaţiile, construcţiile, dezvoltarea
staţiunilor balneo-climaterice şi de ski. Anglia şi Elveţia, Franţa, Italia,
Norvegia, Suedia, au furnizat şi exemple de evoluţie prin cooperative şi mici
industrii îmbinate cu creşterea animalelor şi agroturismul montan. Alte efecte s-
au înregistrat prin „îmblânzirea” şi dezvoltarea raporturilor sociale, ameliorarea
igienei, comportamentului social şi gustului estetic, micşorarea stresului izolării,
cu contribuţii semnificative la ameliorarea stării de sănătate a populaţiilor
urbane. S-a creat astfel treptat şi mai ales după cea de a 2-a conflagraţie
mondială, un întreg sistem economico-social montan, acompaniat de o masivă
infrastructură, mai ales privind apa, energia şi transporturile cu scop dublu –
comercial şi turistic.
Este de consemnat şi rolul turismului şi în general al munţilor, la crearea
unui nou sens politic care a permis lărgirea considerabilă a relaţiilor interumane
dintre ţări şi continente diferite, între etnii şi confesiuni religioase diferite, fapt
ce a amplificat cunoaşterea reciprocă şi toleranţa, contribuind la construirea unei
noi „porţi” spre convieţuire paşnică, în secolul XXI.
 Populaţiile montane, prin nevoia de supravieţuire într-un mediu
natural mai dificil, uneori ostil, au fost obligate să inoveze
neîntrerupt, să caute mereu noi posibilităţi de ameliorare a vieţii sau
cel puţin pentru menţinerea acesteia în spaţiul lor natural de
provenienţă şi existenţă, adesea cu mult mai puţin generos faţă de
zonele de câmpie şi colinare.
Limitele posibilităţilor zonelor montane de asigurare a hranei, ameninţarea
permanentă a sărăciei, au generat şi o anumită ascuţire a inteligenţei creative,
în spirit economicos, „cu mintea săracului”, dar şi un spirit conservator, foarte
puternic la munteni, pentru care alternativele sunt puţine, ca şi mijloacele,

105
riscurile schimbării putând deveni majore, cu periclitarea a însăşi existenţei
familiilor. Pentru omul de munte orice modificare faţă de tradiţie care cere
schimbare şi investiţie reprezintă un motiv de nelinişte, un risc ce foarte greu
poate fi asumat în condiţiile în care resursele financiare sunt slabe sau minimale.
De aici explicaţia unei anumite reţineri, a lentorii acceptării schimbării şi
câştigării încrederii, aspecte de care administraţia şi politicul vor trebui să ţină
cont la abordarea unor iniţiative.
Poate nicăieri ca la munte şi pentru nimeni mai mult ca pentru munteni,
teoria modelelor reproductibile nu-şi are o semnificaţie mai determinantă.
Munteanul, agricultorul de munte este mai sărac şi mai conservator şi nu va
întreprinde aproape nimic nou până ce nu se va convinge clar, cu proprii săi
ochi.
Propria experienţă, îndelungată, obligă la afirmaţia că soluţia prin care
populaţiile montane pot fi scoase din starea de reţinere faţă de introducerea unor
elemente de noutate, semnificative, o constituie crearea şi înmulţirea unor
„modele viabile” de organizare, dotare şi funcţionare în sensul dorit
(gospodării, asociaţii, cooperative, ş.a.). Aceasta acompaniat de stimulente
materiale compensatorii, suficient de asiguratorii, de un sistem legislativ
adaptat şi generator de siguranţă şi de un proces continuu educativ-
instructiv, adaptat specificităţii locale şi sensurilor dorite şi bine verificate ale
unei evoluţii durabile.
Europa montană, mai ales cea din Est are la îndemână experienţa şi
rezultatele metodelor aplicate cu succes în ţări ca Elveţia, Austria, Italia, Franţa,
Germania, abilitatea statelor constând în selectarea şi adaptarea la realităţile
proprii, cu o etapizare foarte atentă. Avantajul constă în faptul că ţările estice
nu ar mai trebui să treacă prin experienţe proprii îndelungate şi
costisitoare nu ar trebui să repete erorile inerente, ci pot prelua soluţii juridice,
tehnice, organizatorice, ş.a. deja verificate.
Tendinţa de grăbire a ritmurilor reducerii decalajelor este explicabilă dar o
prea mare viteză, mai ales în cazul populaţiilor montane din Sud-Estul
Europei, adânc traumatizate de regimurile politice comuniste, de starea de
înapoiere şi conservatoare prin natura sa, poate reprezenta un risc.
Comisia Europeană însăşi ar trebui să aibă în vedere acest aspect esenţial
atunci când se impun „norme” şi alte condiţii pe care mari mase de
producători agricoli montani sud-est-europeni nu le pot asimila cu aceeaşi
viteză ca în statele cu nivele deja înalte sau cel puţin mediu dezvoltate, în
munţi, situaţie reală, actuală şi descurajantă pentru milioane de mici agricultori
montani.
De aici nevoia acută de etapizare dar şi pericolul extrem de degradare
până la dispariţie. Constructorii politicilor montane europene, la nivel
comunitar mai ales ca şi responsabilii naţionali, birocraţiile tehnice, au de luat în
calcul viteza de propagare a informaţiei şi lentoarea capacităţii de asimilare a
populaţiilor montane est-europene, ca şi existenţa a multiple soluţii alternative

106
pentru noile generaţii montane (migrare spre oraşele naţionale şi din UE) -
situaţie total diferită faţă de realităţile secolului XX.
S-a demonstrat că necorelarea impunerilor cu nivelul mijloacelor şi
gradul de instruire generează fenomene de pasivizare, degradare şi
abandon.
Neînţelegerea sau continuarea neglijării acestei realităţi generează, a
produs deja, un fenomen de exod uman şi de abandon agricol cu o viteză şi
de o amploare fără precedent, cu consecinţa pierderii irecuperabile a unor
mari resurse de hrană de calitate şi altor produse valoroase, tipice mediului
montan, în fapt a unei întregi economii. Şi odată cu acestea pierderea şi a
moştenirii culturale, în cauză fiind mai multe milioane de oameni angrenaţi în
activităţi productive, care se hrănesc pe ei înşişi şi-şi oferă disponibilul de hrană
de calitate populaţiilor oraşelor, a căror conservare este esenţială pentru
neîntreruperea unui ciclu productiv care nu are alternative de înlocuire şi
care se desfăşoară în favoarea populaţiilor urbane, prevenind creşterea ratei
şomajului.

ELEMENTE DE DIFERENŢIERE ŞI DE INTERES COMUN

PENTRU ZONELE MONTANE EUROPENE

Nu ne vom opri asupra diferenţierii dintre zonele de câmpie şi colinare şi

cele montane, care sunt evidente (fertilitatea naturală a solurilor 1/3-1/5), ci
asupra diferenţierilor din intramontan. Un prim grupaj de diferenţiere se
regăseşte în condiţiile de climă şi relief, care au influenţat şi continuă să
influenţeze tipul de economii şi gradul de populare umană a munţilor, respectiv
evoluţia tradiţiilor.
În climatele nordice sau estice, mai reci, unde iernile sunt mai lungi şi
perioadele de vegetaţie mai scurte, dominanta au constituit-o pădurile de
conifere şi foioase şi creşterea animalelor, cu mai puţină pomicultură şi alte
culturi vegetale. În zonele foarte reci apar nuanţe specifice, localizate (ex.
creşterea renilor).
În climatele temperate sau sudice, mai calde vegetaţia forestieră este
dominată de foioase şi arbuşti iar creşterea animalelor a putut fi îmbinată cu
pomicultura, arboricultura şi diverse mici culturi vegetale.
Microclimatele locale au generat evoluţii atipice, la care populaţiile
succesive s-au adaptat.
De exemplu, în vasta zonă mediteraneană evoluţia ovinelor şi caprinelor a
luat o amploare mai mare ca în Nord şi Nord-Est unde specia taurină este
dominativă.
Situaţii atipice le regăsim şi în aşa zisele zone „seci” (ex. Franţa, Ceveni)
sau în practicarea viticulturii până la altitudini de cca. 1500m (Elveţia, Tirolul
austriac şi Sud-Tirolul).

107
 Planta de mare importanţă alimentară pentru populaţiile montane, pe care o
constatăm aproape peste tot în munţi este însă cartoful iar resursa agricolă
naturală, înnobilată de om prin intermediul animalelor şi îngrăşămintelor
organice este iarba, flora montană poliflorală, cu calităţi furajere, a păşunilor şi
fâneţelor montane. Se poate spune că economia montană este caracterizată de
„civilizaţia ierbii” – dar şi aici apar diferenţieri importante fie privind speciile
valoroase fie formele de gestionare.
Relieful constituie o altă componentă de diferenţiere, resursele vegetale,
erbacee sau lemnoase reducându-se în funcţie de altitudine, de grandienţii
naturali.
De exemplu Alpii înalţi păstrează încă gheţari, fenomen pe care nu-l
regăsim în Pirinei sau Carpaţi.
Altitudinile şi pantele montane au influenţat considerabil transporturile sau
au limitat mecanizarea şi randamentele economice.
Evoluţia şi varietatea tradiţiilor au urmat stările naturale iar tradiţiile care
au rezistat secular îşi demonstrează durabilitatea bazată pe bune practici, ceea ce
ne conduce la necesitatea dezvoltării pe bază tradiţională şi nu pe transformări
radicale şi în timp scurt.
Toate aceste elemente dau specificitatea montană, în general, care se
fragmentează în multiple forme de specificitate locală.
O formă de progres sub aspectul performanţelor productive şi creşterii
veniturilor agricultorilor montani a fost realizată în majoritatea ţărilor UE-15
prin trecerea de la gospodăria ţărănească multiagricolă (diverse specii de
animale şi culturi) la gospodăria (ferma) specializată pe una sau cel mult două
activităţi agricole (taurine – pentru lapte sau pentru carne; ovine; caprine;
pomicultura şi în câteva zone şi viticultură).
De exemplu – în Italia, în Regiunea Autonomă Trentino, specializarea s-a
produs după 1950 în direcţia pomiculturii şi viticulturii cu rezultate favorabile
evidente. Dar acest proces a avut succes mai ales datorită dreptului democratic
al Regiunii Trentino de adopta legi proprii, ce au permis adaptarea la
condiţiile de mediu şi tradiţionale proprii şi a faptului că s-au creat şi
consolidat cooperativele, ca politică naţională întărită de politica regională. Ca
evoluţie, de ex. în zona Trento în anul 2000 funcţionau peste 100 de mici
cooperative reunite deja într-o supercooperativă de valorificare „en gros” a
vinurilor locale şi a merelor cu marca „Melinda” deja larg cunoscute
internaţional.
Rezultate notabile s-au înregistrat în „culoarul” montan Val d'Aosta,
limitrof Franţei, prin influenţa unui Institut de Cercetări Agricole, mai ales pe
linia creşterii taurinelor şi agroturismului şi turismului rural-montan. De luat în
considerare este şi existenţa în Italia a unui Institut de Cercetări Montane, tip de
instituţie ce se regăseşte şi în Franţa, Elveţia, Norvegia, ş.a.
Austria - cu 73% teritoriu montan, a dezvoltat o politică naţională proprie,
cu politicile regionale ale landurilor care deţin multă autonomie şi în plus o

108
bună organizare subregională de tip districtual (bezirkuri/raioane) care a
facilitat, inclusiv la nivel politic, exprimarea specificităţii locale – rezultatele
recunoscându-se în evoluţia, de excepţie, în creşterea taurinelor şi
agroturism/turism rural-montan, în stabilitatea demografică şi agricolă,
montană.
Şi în Austria vom găsi o organizare asociativă profesională, agricolă
(genosenchaft-urile) cu cercetare aplicativă agro-montană asigurată la nivel
federal (de exemplu Institutul de Cercetări Alpine BAL – Gumpenstein) sau la
nivel de land (ex. Institutul pentru Agricultură şi Silvicultură din Innsbruck-
Tirol sau Centrul pentru reproducţia şi ameliorarea taurinelor de la Salzburg).
Şcolile de agricultură cu specific montan care s-au adaptat direcţiilor dezvoltării
au avut şi au un rol esenţial în instruirea timpurie a tinerilor cu şanse agricole
din zone de munte, cum sunt cele din Sankt-Johan în Tirol, Imst sau din Bruck
(Salzburg) şi încă alte asemenea.
Franţa - a evoluat şi în munţi pe linia organizaţiilor profesionale, a
cooperativelor şi micilor industrii de transformare (brânzeturi, carnate, fructe) în
funcţie de zone şi tradiţii, sub protecţia şi încurajarea unei Legi a Muntelui dar
şi prin adaptarea la condiţiile montane locale, foarte diferite în Alpii Maritimi,
Masivul Central, Ceveni, Pirinei, Vosgi sau Jura. Programe speciale au fost
implementate în zone cu dificultăţi deosebite, de ex. în Morvan.
Un Consiliu Naţional al Muntelui – condus de Primul Ministru şi
consilii regionale – au asigurat autoritatea şi continuitatea – atât de necesare,
iar o politică regională „pe masivi montani” a contribuit important.
Cunoaşterea şi luarea în considerare a elementelor de specificitate
montană reprezintă o necesitate absolută pentru stabilirea realităţilor locale
care să permanentizeze şi să consolideze sisteme economico-sociale viabile.
Devine astfel extrem de important mai ales pentru ţările cu munţi din Sud-Estul
Europei ca mai întâi cercetarea ştiinţifică, montanologică, să studieze şi să se
pronunţe asupra unor soluţii viabile, care ţin cont de particularităţi regionale sau
locale şi care să poată deveni decizii cu valoare adăugată. Rezultă şi cât de
însemnată este problema subsidiarităţii şi chiar a unor forme de organizare
administrativ- teritorială care să creeze posibilitatea exprimării şi luării în
considerare a particularităţilor până la nivel microzonal, intercomunitar.
Succesul politic va depinde în cel mai înalt grad de consultarea, acordul şi
participarea populaţiilor montane la actul decizional, care priveşte chiar
viaţa lor. O politică în care deciziile pentru munte se iau în exteriorul
muntelui – devine riscantă, mai ales în ţările din UE şi aderante, cu economii
insuficient consolidate.
Trăind într-o lume dominată de marea agricultură şi sub presiunea
globalizării pericolul unor erori neintenţionate generate de insuficienţa
cunoaşterii – şi de interese meschine de grup sau private este foarte mare.
Este suficient să comparăm situaţiile economico-sociale din Alpi cu cele
din Carpaţi unde s-a exercitat presiunea regimurilor totalitare şi economiile

109
specifice au fost grav sau foarte grav afectate. Paradoxal, evoluţiile de după
1990, în multe laturi privind mai ales agricultura şi pădurile, în loc să
înregistreze remediere şi creşteri au eşuat în degradări şi mai grave din cauze
multiple, care pot fi analizate.
 Dezvoltarea economică constituie o altă componentă de
diferenţiere intermontană.
Resursele minerale şi de apă, depărtarea sau apropierea de centre
comerciale, căile de comunicaţie, perioadele mai lungi sau mai scurte de linişte
socială, acumulările seculare, amploarea şi viteza de implementare a progreselor
tehnologice şi, în mare măsură sistemele politice – au făcut diferenţa.
O primă diferenţiere a nivelului de dezvoltare economică în munţi o
constatăm între ţările vest-europene mult avansate faţă de cele central şi
Est-europene rămase vizibil în urmă, mai ales în domeniul agriculturii şi
infrastructurilor de bază.
În agricultura montană – Vest-ul a construit o jumătate de secol
consolidarea gospodăriilor ţărăneşti în timp ce Est-ul totalitar a practicat
politici de slăbire sistematică a acestora, cu consecinţe istorice.
O stare mai favorabilă o regăsim în domeniul pădurilor, biodiversităţii
şi în fondul cultural tradiţional.
Diferenţieri sunt prezente şi între nivelele de dezvoltare ale ţărilor UE-15 –
unde progrese mai mari s-au înregistrat în ţările cu munţi care au aderat mai
timpuriu la comunitatea europeană. Dar şi aici apar diferenţieri – cazul Elveţiei
(non UE) puternic consolidată economic, neatinsă de conflagraţiile mondiale şi
mai ales cazul Austriei, care prin politici înţelepte şi tenacitate a construit poate
cel mai reuşit sistem de amenajare şi dezvoltare montană, încă înainte de
aderarea la UE.
 Este de remarcat şi faptul că ţări cu dominantă montană însemnată
(Austria, Italia, Elveţia) au reuşit să-şi mobilizeze capacitatea
politică pentru a realiza progrese majore în dezvoltarea zonelor de
munte.
Alte ţări, ca Spania, Portugalia, Grecia, care au aderat mai târziu la UE – se
află în diferite stadii de progres, dar încă la o anumită distanţă faţă de ţări ca de
ex. Austria, Germania, Franţa.
Particularităţi ale zonelor de munte le vom constata şi la unele ţări cu spaţii
largi, ca Norvegia, Suedia, Finlanda – cu populaţie montană relativ puţină şi
condiţii geo-climatice mai severe – unde resursele, economiile şi cerinţele
sociale urmează caracteristici profund diferenţiate faţă de alte zone de munte.
 O altă grupă de diferenţiere montană o regăsim între ţările centro-
Est europene, respectiv în Carpaţi şi Balcani.
Astfel, munţii Cehiei, Slovaciei, Ucrainei, Bulgariei, au suportat
traumatismul colectivizării forţate, cu consecinţe demografice şi economice
deosebit de negative. Ucraina deşi a făcut unii paşi spre dezvoltare în zonele de
munte, mai ales prin păduri, biodiversitate şi turism, nu a creat încă condiţii

110
pentru creşterea suprafeţelor medii agricole ale gospodăriilor ţărăneşti, care
rămân cu un grad înalt de fărâmiţare şi riscă să perpetueze astfel o stare de
sărăcie cronică şi să se accentueze tendinţele de exod ale generaţiilor tinere.
Slovenia, Serbia, Croaţia, Macedonia – s-au bucurat de un regim mai
permisibil, care a permis multiple contacte între populaţiile lor montane şi cele
din Vestul Europei, cu unele urmări favorabile pentru agricultori.
Slovenia a putut astfel să asimileze mult mai rapid sistemul economic
occidental în procesul integrării în UE.
Polonia – care nu a suportat colectivizarea în munţi, având chiar în epoca
comunistă o politică pentru sectorul agriculturii private, a înregistrat un anumit
nivel de evoluţie, superior altor ţări Est-europene, iar după integrare pleacă de la
un start diferit în procesul dezvoltării montane.
România - cu cel mai mare masiv montan din Europa aflat în
interiorul unei ţări – nu a suportat colectivizarea în munţi, dar a rămas cu
un nivel tehnologic foarte scăzut în gospodăriile ţărăneşti. Fenomenele
economice post-1990, între care liberalismul excesiv, cu preţurile derizorii
pentru produsele montane, lapte şi carne, materii prime, prăbuşirea preţului
lânii, în afara controlului protectiv al statului şi interesele economice intens
polarizate, alte elemente conjuncturale (concentrarea atenţiei exclusiv în zona
agriculturii mari, exagerări ecologice însoţite de măsuri restrictive severe şi
necompensate pentru crescătorii de animale, disoluţia industrială şi a locurilor
de muncă, sau obiective (necunoaşterea, lipsa de competenţă în domeniu, lipsa
specialiştilor, a cercetării, a instituţiilor specifice, absenţa organizării
agricultorilor de munte, neîncrederea acestora, absenţa modelelor, ca şi
mărimea teritoriului montan şi austeritatea financiară a momentului, slaba
conştientizare şi insuficienta voinţă politică, etc.). Toate acestea şi încă multe
altele au amplificat starea de sărăcie, a provocat descurajarea generaţiei
tinere şi odată cu deschiderea graniţelor pentru libera circulaţie a persoanelor –
s-a instalat un fenomen de exod rural montan violent, accentuat după
aderarea României la Uniunea Europeană.
Eforturile ce s-au făcut totuşi în domeniile creaţiei instituţionale
specifice, al instruirii tinerilor agricultori montani şi specialiştilor agricoli,
cercetării ştiinţifice ca şi prin crearea cadrului juridic specific, realizarea de
staţii-pilot şi unele măsuri, firave, de politică montană diferenţiată în agro-
zootehnie şi măsuri de protejare a mediului, ş.a., o evoluţie favorabilă în
agroturism, sunt de luat în considerare, dar acestea au fost cu totul insuficiente
pentru a contracara sau cel puţin pentru a încetini viteza exodului tineretului
rural, montan.
 Evoluţiile diferite din zonele montane europene au creat mentalităţi
şi atitudini diferite la populaţiile montane. Orientările religioase,
starea de relativă siguranţă şi sentimentul de şansă, au generat, mai
ales în zona occidentală, o evoluţie a pragmatismului şi un curaj al
investiţiilor – ca semn al speranţei într-un viitor mai bun.

111
 Diferit – în zona Est-europeană, marcată de sărăcie în munţi, însăşi
politicul a determinat o stare de neîncurajare, de nesiguranţă şi slabă dorinţă de
investiţii durabile – la populaţia montană activă în rural, la care gândirea s-a
modelat mai mult în sensul acceptării unei fatalităţi pe care ei nu o pot
influenţa.
După entuziasmul primilor ani post-1989 muntenii est-europeni s-au trezit
brusc într-o lume pentru care nu erau pregătiţi, perdanţi sub aspect economic şi
quasiabandonaţi de unicul apărător pe care îl percepeau: statul. Libertăţile
democratice câştigate au fost bine primite dar acestea nu au putut compensa
pierderile economice (reducerea radicală a locurilor de muncă, preţurile
derizorii pentru produsele agro-alimentare – materii prime, dispariţia unor
forme de protecţie socială, preluarea exagerată a unor restricţii ecologice în
raporturile agro-silvice, scumpirea generală a vieţii, ş.a.).
 Diferenţierile privind echiparea tehnologică în agricultura
montană sunt evidente mai ales între zona UE15 şi Est.
În Vest – mecanizarea lucrărilor agricole şi zootehnice, de tip montan,
modernizarea construcţiei grajdurilor, folosirea integrală a îngrăşămintelor
organice de la animale şi calitatea acestora, răspândirea raselor de animale cu
performanţe productive înalte, sisteme de conservare a fânurilor şi altor
furaje, precum şi dezvoltarea unui sistem de învăţământ profesional agricol
adaptat acestei evoluţii, incluzând componentele agroturismului şi artizanatului,
toate aceste cerinţe ale dezvoltării montane durabile au fost deja realizate – cu
intensităţi nuanţate de la ţară la ţară (ex. Austria, Elveţia, Germania, Italia,
Franţa, ş.a.).
În Est - mecanizarea agro-zootehnică montană a pătruns mai accentuat în
Slovenia sau Polonia şi slab sau foarte slab în România, Bulgaria, sau Ucraina.
În general – grajdurile au rămas la forma tradiţională de construcţie, cu mari
defecţiuni de igienă şi confort pentru animale şi om, îngrăşămintele organice
nu sunt folosite integral (ex. nu se colectează purinul) şi nu au asigurată o
calitate posibilă, rasele de animale mai ales la bovine sunt mediocre,
conservarea fânurilor prin fermentare este defectuoasă. Sistemele de
învăţământ sunt încă slab sau chiar neadaptate realităţilor montane,
instruirea profesională agro-montană continuând să fie încă precară.
După 1990 – au început unele eforturi de modernizare şi adaptare la
specificul montan – dar în mod inconstant şi inegal, de la ţară la ţară.
Programele Phare şi SAPARD, ale Băncii Mondiale, iniţiative de sprijin
bilateral (Germania, Franţa, Elveţia, ş.a.)au creat staţii-pilot şi unele forme cu
valoare reproductibilă însă tendinţa de marginalizare a agriculturii
montane rămâne puternică şi multiplicarea unor modele bune întârzie. Cazul
României este edificator şi cu consecinţe dintre cele mai grave.
Dacă România şi Bulgaria, Polonia, ar trebui să fie mai intens preocupate
de această problematică, Cehia, Slovacia, Ungaria şi Ucraina manifestă interes
prioritar pentru păduri, biodiversitate şi turism şi mult mai puţin pentru

112
agricultura montană – fapt stimulat şi prin orientările din cadrul Convenţiei
Carpatice, aspect ce ar avea nevoie de serioase corecţii.
Cazul zonelor montane din Slovacia şi Cehia este diferit de al altor zone
montane carpatice, mai ales în agricultură, ca urmare a procesului profund de
colectivizare suportat de aceste ţări în perioada prezenţei sovietice, proces prin
care exploataţiile montane ţărăneşti, private, au fost reducţionate până aproape
la dispariţie.
Alte aspecte ale diferenţierii sunt de remarcat între Vest-ul montan,
dezvoltat şi Est-ul montan, plin de traume, de-abia intrat pe traseul unei
dezvoltări de primă etapă, care îşi păstrează actualitatea. Astfel, pentru ţările cu
nivel bun şi foarte bun de dezvoltare montană (Austria, Elveţia, Franţa,
Germania, Italia, Marea Britanie, (UK), Norvegia, Suedia) interesul constă mai
mult în menţinerea avantajelor câştigate şi evoluţia pe linia calităţii
produselor şi protejării mediului, dezvoltării turismului, asigurarea siguranţei
persoanelor (inundaţii, avalanşe, alunecări de teren, ş.a.). Recent şi preocupări
tot mai intense pentru prevenirea efectelor schimbărilor climatice.
Pentru ţările cu nivel mediu de dezvoltare montană (ex. Grecia, Polonia,
Portugalia, Slovenia, Spania) cerinţele privesc încă infrastructurile,
modernizarea structurilor agricole, dezvoltarea turismului şi agroturismului,
adaptarea şi perfectarea sistemului educaţional, funcţie de specificul montan
regional, cu orientare spre calitatea produselor şi solicitarea unor forme mai
consistente de încurajare a producătorilor şi pentru recuperarea decalajelor
faţă de ţările cu nivel de dezvoltare montană mai înalt.
Diferit - ţările cu munţi nou aderate şi cu nivel slab şi foarte slab de
dezvoltare montană au cerinţe de etapă primară a procesului dezvoltării
montane, în multiple sensuri: infrastructură de bază, modernizarea
structurilor agro-alimentare, educaţie specifică; crearea/consolidarea
structurilor organizatorice instituţionale şi neguvernamentale specifice, a
unui cadru juridic favorabil, sensibilizarea potenţialului politic şi a societăţii
civile, ş.a. Unele diferenţieri apar totuşi, în sensul că Bulgaria şi mai ales
România, cu un spaţiu montan vast şi tradiţii agricole, se confruntă cu un exod
masiv şi în creştere a tineretului rural montan şi abandonul agricol,
simultan cu îmbătrânirea populaţiei active agricol, cerinţele vizând intervenţii
de salvgardare ce nu ar fi posibile fără un sprijin comunitar consistent.
Cehia, Slovacia, Ungaria şi Ucraina se confruntă cu aceleaşi fenomen dar
pe arii şi segmente de populaţie mult mai restrânse, cu mult mai puţine
probleme sociale ca România, manifestând interes prioritar pentru păduri,
biodiversitate, eco-turism montan, energie şi infrastructuri.

113
 Tabel nr.9
Unele aprecieri comparative (relative, bazate pe informaţii şi observaţii directe)
Proporţia Politici şi Nivel de Educaţie Starea
zonei Proporţia Definirea Cadrul Grad de programe Fond modernizare adaptată economică a Nivel Tendinţa Grad de
Ţara montane populaţiei explicită juridic echipare cu speciale Naţional şi specificităţii populaţiei general de de exod periclitare
faţă de montane a zonei specific: infrastructură pentru pentru consolidare montane rurale dezvoltare şi economcio
total % montane legislaţie de bază zona Munte a montane depopula -socială
teritoriu montană montană structurilor re (scara
% agro- montană 1-10)
montane
Austria 78 + 49,8 + + + Fără o Înalt +++++ Înalt ++++ Bună/f.bună Înalt Redusă 1-2
Lege a Stabilita-
Muntelui te
Bulgaria 55,7 + 45,6 +   Slab/f.slab + Slab/f.slab  f.slabă/slabă Slab/f.slab Mare 7-10
(Proiect)
R.Cehă 32,3 23,4  - Mediu + slab  Slabă Slab Mare 6-7
Elveţia 90,7 + 84,2 + + - Înalt +++++ înalt +++++ Bună/f.bună Înalt Medie/ 2-4
stabilitate
Franţa 25,2 13,1 + + Înalt +++++ + Bun/f.bun ++++ Bună/f.bună Înalt Medie/ 2-4
stabilitate
Germania 14,7 10,1 + - Înalt +++++ + Foarte bun ++++ F.bună/bună Înalt Redusă/ 1-2
stabilitate
Grecia 77,9 + 49,6 +  - Mediu ++ Mediu/slab ++ Medie/slabă Mediu Medie 4-7
Italia 60,1 + 32,6 + + Înalt +++++ + Bun/mediu ++++ Bună/medie Bun Medie 4-7
şi >
Polonia 5,2 5,84 - - Mediu ++ Mediu ++ Medie/slabă Mediu Medie 4-6
şi >
Portugalia 39,1 26,5  - Bun +++ Mediu  Medie/slabă Mediu Medie 3-5
România 37,9 24,9 + + Slab/f.slab + Slab/f.slab + F.slabă/slabă Slab/f.slab F.mare 8-10
Slovacia 62,0 + 48,6 +  + Mediu + Slab/f.slab  Slabă/f.slabă Slab Medie 5-7
şi >
Slovenia 78,0 + 64,9 + - - Bun ++ Mediu/bun ++ Bună/medie Mediu/ Redusă/ 1-3
Bun stabilitate
Spania 55,7 + 38,5 + + Bun/mediu +++ Mediu/bun ++ Medie/bună Mediu Medie 3-4
Ucraina 2,7 4,0 + + Slab/f.slab  F.slab  F.slabă/slabă F.slab/ Mare 7-10
slab

114
 ELEMENTE DE INTERES COMUN

Multiplele aspecte de diferenţiere şi decalajele existente privind economiile

zonelor montane mai ales în segmentul sensibil al agriculturii montane care
încorporează socialul şi latura culturală, au create necesitatea tot mai evidenţiată
a unei politici montane europene care să conserve valorile existente, să
prevină noi pierderi şi să asigure recuperarea unor decalaje prea mari între
nivelul de dezvoltare din zonele montane ale UE-15 şi UE-27, avându-se în
orizont şi continuarea extinderii Uniunii Europene.
Pentru toate ţările Europei care deţin munţi pe teritoriul lor nevoia
practicării unor politici montane naţionale devine tot mai evidentă şi mai
presantă.
Aproape toate ţările europene cu teritorii montane se confruntă cu
fenomenul dramatic al exodului tinerelor generaţii rurale montane şi
abandonarea agriculturii - dar nu peste tot presiunea acestuia este similară.
Ţările cu un nivel bun şi foarte bun de dezvoltare montană au deja create
mecanismele şi mijloacele necesare echilibrării sau cel puţin a atenuării
amplorii exodului, sprijinul comunitar contribuind alături de eforturile
naţionale.
Ţările cu nivel mediu de dezvoltare montană dar mai ales cele nou
aderate, cu nivel scăzut de dezvoltare în munţi, cu mari masive montane,
sunt deja confruntate cu un exod important sau chiar masiv şi cu îmbătrânirea
populaţiei rurale montane, ca în România, realitate căreia ţările nu pot reuşi
singure sau cu sprijin comunitar doar modic, să-i facă faţă.
Problemele comune vizează infrastructurile, mai ales în Est-ul şi centrul
Europei montane, evitarea continuării depopulării montane, sisteme
durabile de exploatare a resurselor montane, mai ales a celor reproductibile
(agricole, forestiere, ş.a.), valorizarea calităţii produselor montane şi a
potenţialului turistic în toate formele, conservarea bunelor tradiţii şi
practici economice, conservarea patrimoniului cultural, protejarea mediului
montan, dezvoltarea echilibrată, integrată, a spaţiului montan, eficientizarea
sistemului instituţional - organizatoric şi educaţional, specific, dezvoltarea
cercetărilor montanologice. Preocupările pentru starea muntelui este firesc să se
amplifice în condiţiile schimbărilor climatice şi creşterii demografice la nivel
global, cerinţele în creştere privind nu doar energia, apa şi materiile prime
specifice subsolului montan, ci tot mai accentuat şi hrana -produsele
agroalimentare de calitate şi noi spaţii de habitat uman, aceasta în legătură
strânsă cu explozia demografică, la nivel de cca. 9 miliarde de locuitori în anul
2050 şi cu efectele schimbărilor climatice, care fac din zonele montane o
speranţă de habitat pentru câteva sute de milioane de oameni care vor fi nevoiţi
să-şi părăsească terenurile din zonele supuse inundaţiilor preconizate prin
creşterea nivelului mărilor, până la finele secolului XXI, posibil chiar şi mai
devreme.
O tendinţă comună pentru ţările UE-27 o reprezintă şi solicitările tot mai
insistente adresate CE pentru elaborarea unei strategii privind zonele de
munte din Uniunea Europeană şi practicarea unei politici montane comune,
axată pe un suport financiar şi pe compensaţii în cadrul unui proces activ de
creştere, un rol principal revenind politicilor agrare.

Definirea zonelor montane

 O prioritate de interes comun pentru toate zonele muntoase din

Europa o reprezintă definirea (delimitarea) oficială a acestora care
să permită o încadrare juridică a măsurilor de sprijin, specifice şi
diferenţiate, element cu importanţă specială pentru ţările nou aderate.
Dacă în ţările UE-15 cu munţi au fost realizate definiri clare ale zonelor
montane, cu utilizarea unor criterii logice, la nivel comunitar a lipsit mult timp o
astfel de reglementare. Ţările aderante la UE nu au avut delimitări precise ci
doar de natură geografică, supuse interpretărilor.
În România (Comisia Zonei Montane/Agenţia Naţională a Zonei Montane)
din cadrul Ministerului Agriculturii şi Pădurilor a anticipat importanţa acestei
definiri şi a întreprins un efort constant pentru realizarea unei lucrări, care a fost
prezentată şi adoptată în 1995 în Colegiul ministerului.
În Europa au existat multiple definiţii ale zonelor montane dar prea puţine
recunoscute sau aplicate sistematic.
De-abia în 1999 Consiliul (CE) prin Reglementarea (CE) 1257 stabileşte
criterii pentru definirea zonelor de munte. În România, existenţa unei lucrări
finalizate de Agenţia Naţională a Zonei Montane a facilitat alinierea în termen
relativ scurt la aceste criterii şi aprobarea lor printr-o Hotărâre a Guvernului nr.
949/2002. Pasul următor l-a reprezentat realizarea lucrării de delimitare a
zonei montane până la nivel de comune şi sate integral sau parţial în zona
montană, lucrare laborioasă care a fost oficializată prin Ordin Comun al
Ministerului Agriculturii şi Pădurilor şi Ministerului Administraţiei şi Internelor
nr.328/321/2004, care se revizuieşte periodic, funcţie de modificările
administrative.
Criteriile recunosc zonele de munte care se caracterizează prin limitarea
considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului şi creşterea
apreciabilă a costurilor lucrărilor acestuia, datorate: existenţei unor condiţii
climatice dificile determinate de altitudini de peste 600m, cu efectul scurtării
substanţiale a sezonului de vegetaţie; prezenţei, la o altitudine mai joasă, pe
cea mai mare parte a terenului agricol a unor pante de peste 20%, prea
abrupte pentru utilizarea de maşini agricole sau care necesită echipamente
costisitoare; sau combinaţiei factorilor citaţi, acolo unde dezavantajul
rezultat din fiecare factor, separat, este mai puţin acut dar combinarea

116
acestora are ca rezultat un dezavantaj echivalent. Zonele de la Nord de
paralela 62 şi unele zone adiacente, se vor considera ca zone montane.
 Aplicarea acestor criterii a întâmpinat şi unele dificultăţi sau
relativităţi în apreciere nelipsind nici tendinţele unor exagerări, mai
ales din intenţia unor „lărgiri” a spaţiului montan, cu avantajul
beneficierii de statutul de zonă montană şi de avantajele implicite.
Reglementarea 1257/1999 precizează criteriile generale de clasificare a
zonelor montane, fără să stabilească valori minime – aspect lăsat în sarcina
autorităţilor naţionale sau regionale.
Această reglementare înlocuieşte Reglementarea Consiliului (CE)
nr.950/97 şi Directiva Consiliului 25/268 CEE/1975 despre agricultura în zonele
montane şi deluroase, precum şi în zone mai puţin favorizate.
În România, după revizuirea primei forme a delimitării zonei montane, au
rămas ”în afara muntelui” peste 170 de localităţi. O adevărată injustiţie se face
satelor montane din localităţile doar parţial montane.

UE-27 ŞI MUNŢII

Aderarea celor 12 noi ţări la UE-15 a însemnat un plus de aproximativ 105

milioane de oameni, cu impact de neevitat. Zonele de munte nou apărute pe
harta UE-27 înglobează 241,5 mii km2 şi o populaţie de aproximativ
17.831.000 locuitori. Neîndoielnic aceste zone aduc şi valori şi noi
oportunităţi, dar şi multiple noi provocări. Pentru populaţiile montane – a
celor rurale şi active agricol, cu prioritate, schimbările generate de perioadele de
„tranziţie” şi de după aderare – sunt dramatice, cu mari implicaţii social-
economice.
Cu privire la agricultura montană au fost formulate în diverse reuniuni
oficiale de nivel european propuneri pentru rambursarea „externalităţilor
pozitive” produse de agricultorii montani în beneficiul comunităţilor.
Abandonul teritoriilor utilizate agricol, atribuit motivelor economice,
exercită presiune asupra peisajului şi diversităţii şi nu se va mai putea
ajunge la reconstituirea stării naturale primitive. Funcţiile de
„producătoare de spaţiu” şi de servicii benefice în munţi dobândesc o
importanţă strategică (de mediu, conservarea biodiversităţii, solului, calităţii
apei, peisajului tradiţional şi managementul spaţiului, prevenirea catastrofelor
naturale, turism, conservarea comunităţilor locale şi a tradiţiilor, moştenirii
culturale).
Dacă pentru zonele rurale „bogate”, cu grad înalt de fertilitate a solului şi
mecanizabile complex (câmpie, coline) agricultura se poate susţine în cea mai
mare parte prin activităţi intensive, pentru zonele montane, fragile, esenţialul
priveşte salvgardarea activităţilor extensive productive prietenoase mediului şi a
serviciilor, ceea ce nu se poate realiza decât cu prezenţa permanentă a
agricultorilor montani autohtoni, cu tradiţii, rolul exploataţiilor mijlocii şi mai

117
mici – pentru punerea în valoare şi a multiple resurse montane „mici” (fructe de
pădure, ciuperci, plante medicinale, miere de albine, peşte sau artizanat, energii
reciclabile, mici industrii, precum şi un aport cultural considerabil).
Politica în favoarea agriculturii montane constituie o sinergie a politicii
agricole şi de mediu inaugurată de Comisia Europeană încă din 1990 şi a
viitorului politicii de dezvoltare rurală.
Directiva CE 75/268 a introdus sistemul indemnizaţiilor compensatorii
pentru handicapul permanent (ICHN), urmată de Reglementarea CE 2078/92
asupra măsurilor agri-culturale şi de mediu înconjurător, de Natura 2000 şi de
SAPARD.
Principalul canal al finanţării europene pentru agricultura montană,
implementată în ţările UE, l-a reprezentat politica PCLH pentru zonele cele mai
puţin favorizate (regimul cu premii şi ajutoare în favoarea agriculturii montane).
Un raport oficial al ICALPE (1998) menţiona clar că dacă nu se dezvoltă
o strategie adecvată pentru zonele montane din Europa Centrală şi de Est,
în cooperare cu UE, va apare o mare ameninţare la adresa coeziunii
europene.
Esenţiale devin păstrarea agriculturii, a micilor fermieri montani,
protejarea pământului şi a pădurilor, a mediului, obţinerea de produse naturale –
ecoproduse (mai scumpe), dezvoltarea turismului, a infrastructurilor. Este
nevoie de o politică intensivizată de compensaţii, de progres tehnologic, de
noi venituri în agricultură –prin calitate, turism, artizanat, noi locuri de
muncă.
Noi orientări, de la nivel 2007-2008, accentuează asupra recunoaşterii
rolului multifuncţional al agriculturii montane şi a funcţiilor
complementare de conservare a mediului, peisagiilor şi moştenirii
culturale.
Consiliul Europei – CPLRE a iniţiat şi promovat în 2003 „Carta
europeană a munţilor”, care recunoaşte faptul că munţii Europei constituie o
moştenire excepţională care trebuie dezvoltată şi păstrată – în respect faţă de
identitatea socială, tradiţiile şi cultura populaţiilor montane.
Se recomandă*: elaborarea de reguli pentru recunoaşterea legală a
naturii specifice a regiunilor montane – reflectate în organizarea structurilor
politice şi administrative specifice unor sectoare de activitate.
- o politică de dezvoltare spaţială favorizantă dezvoltării
durabile a activităţilor tradiţionale, cu echilibru între
activităţile umane şi cerinţele ecologice având ca obiective:
 păstrarea populaţiilor în zonă şi combaterea
exodului tineretului;
 păstrarea identităţii şi diseminarea valorilor culturale;

*
Extrase din „Carta europeană a munţilor” – Consiliului Europei/CPLRE/2004. Recomandarea 130/2003.

118
  crearea sau modernizarea infrastructurilor,
dezvoltarea serviciilor publice, necesare ameliorării
calităţii vieţii;
 promovarea resurselor energetice în folosul prioritar
al comunităţilor montane;
 păstrarea terenurilor agricole, a pajiştilor naturale,
menţinerea şi modernizarea activităţilor agricole – în
forme specifice agriculturii montane;
 conservarea industriilor existente şi a meşteşugurilor,
înfiinţarea de activităţi bazate pe noi tehnologii;
 dezvoltarea sectorului terţiar, în special a turismului;
 recunoaşterea entităţii zonelor montane şi deschiderea
posibilităţii ca populaţia montană să se exprime;
 orice politică cu privire la zona montană să acorde
prioritate intereselor populaţiilor implicate, prin
planuri şi programe integrate şi adecvate teritorial;
 dezvoltarea unei politici de ajutoare financiare şi
economice şi de stimulente fiscale în zonele montane
– prin care să se compenseze constrângerile naturale, să
se remunereze serviciile ecologice prestate de
populaţia montană, să se faciliteze stabilirea
familiilor tinere în zonele de munte, în special în
agricultură, turism, meşteşuguri, servicii publice;
 deciziile să fie luate de autorităţile cele mai apropiate
de cetăţeni, cu respectarea principiului subsidiarităţii.
 Anticipând evoluţiile ulterioare, asociaţia europeană
„Euromontana” a iniţiat şi promovat încă din 1995 un proiect de
„Cartă europeană a produselor montane de calitate”.
 Deşi încă nu au fost oficializate o strategie şi o politică distinctă
pentru zonele montane la nivelul Comisiei Europene („presiunea”
montană fiind în creştere constantă pentru acest obiectiv) anumite
segmente de politică montană sunt abordate de Comisie, mai ales
prin politicile agricole şi regionale (DG-Regio, DG-Agri).
În cadrul UE, două instrumente politice le considerăm mai importante
pentru zonele montane:
- Programele agricole şi de mediu – cca. 20% din zona
agricolă totală a UE;
- Susţineri pentru agricultorii din zonele mai puţin
favorizate (ZPF) – cca.56% din suprafaţa agricolă a UE.
Plăţile ZPF sunt desemnate să compenseze condiţiile agricole dificile, să
păstreze paternitatea locaţiilor şi să protejeze zona rurală în timp ce schemele

119
agricole şi de mediu sunt bazate pe protecţia şi susţinerea mediului
înconjurător.
 Pentru a se susţine eforturile ţărilor aflate în cursa pentru aderarea la
UE a fost creat programul SAPARD, a cărui management şi
operarea schemelor cad în responsabilitatea ţărilor.
SAPARD a furnizat finanţare în 10 ţări, în valoare de 520 mil. euro, anual,
pentru: investiţii de conservare agricolă; ameliorarea procesării produselor;
control sanitar-veterinar şi sanitar; calitatea hranei şi protecţia consumatorului;
promovarea metodelor de producţie protective pentru mediu şi care conservă
moştenirea rurală; diversificarea activităţilor economice şi dezvoltarea surselor
alternative de venituri; stabilirea grupurilor de producători; ameliorarea
infrastructurii rurale; aducerea la zi a registrelor privind terenurile; proiecte
forestiere; managementul resurselor de apă; asistenţă tehnică (studii, informare,
publicitate).
O parte din aceste finanţări au fost utilizate şi în zonele de munte, dar într-
o proporţie prea puţin semnificativă.
Plăţile directe pentru zonele muntoase sau schemele ZPF – nu au făcut
parte din SAPARD.

120
 O STRATEGIE MONTANĂ EUROPEANĂ / Alte aspecte de
interes
Institutul de Cercetări Alpine Europene în Raportul „Către o politică
europeană a muntelui”/1998 apreciază nevoia unei strategii politice la nivelul
UE, specială pentru zonele montane, accentuată după lărgire. Fără ca aceasta
să fie opusă zonelor mai puţin favorizate, celor rurale sau celor sensibile,
ecologice şi ţinând cont de diferenţele de condiţii naturale, economice şi sociale
dintre diferite zone montane.
O strategie montană comunitară flexibilă, adaptabilă la diversitate, pe
principiul subsidiarităţii şi cu adaptări la contextele locale pentru
coeziunea social economică reprezintă aşteptarea pentru următorul
deceniu.
Ideea unei strategii globale pentru zonele montane ale Europei este
reluată în 2008 în cadrul unui Raport provizoriu cu privire la situaţia şi
perspectivele agriculturii din zonele de munte, pregătit de Comisia pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Parlamentului European*. Raportul
accentuează asupra aspectului că zonele montane, pe lângă faptul că sunt
multifuncţionale, unice şi dezavantajate, deţin şi trăsături care le-ar putea
oferi un mare avantaj sau chiar ar putea fi calificate ca modele pentru alte
regiuni: bogăţia cunoştinţelor tradiţionale şi procedeelor de fabricare a unor
produse de înaltă calitate, capacităţile inovative ale populaţiilor montane,
managementul şi folosirea durabilă a păşunilor şi pădurilor, „spiritul de
cooperare” în problematica socială, crearea de cooperative, ş.a. Totuşi zonele
montane constituie un habitat extrem de sensibil.
În 2007 există diferite cadre legale pentru zonele montane europene (UE-
27) dar în cele mai multe cazuri mixtura de politici sectoriale aplicate nu
rezolvă nevoia unei abordări durabile – şi nu toate zonele montane au
beneficiat.
Într-o perioadă a competiţiei globale în creştere şi a unor ample
provocări demografice şi ecologice nici o ţară nu-şi mai poate permite o
abordare lejeră în folosirea resurselor iar importanţa zonelor montane ca sursă
de hrană, apă, energie şi spaţiu de habitat uman este în creştere şi în categoria
priorităţilor naţionale şi europene.
Devine necesar să se evite folosirea fondurilor în locul structurilor
operaţionale spre a nu se ajunge la aglomerări costisitoare. O strategie
montană europeană ar trebui să înglobeze formulele de succes existente, deja
testate – în sens constructiv.

*
Raportor Michl Ebner.

121
 Fundaţia pentru întregul lanţ de factori economici şi sociali, montani, o
reprezintă condiţiile de producţie şi salariile decente – care vizează direct
vieţile oamenilor.
 Condiţiile montane grele, de pantă, fertilitate scăzută a solurilor,
climatice – au condamnat locuitorii munţilor la o existenţă
modestă câştigată cu greu, dar munca lor zilnică a contribuit şi la
conservarea unei mari varietăţi de peisagii. Agricultura montană
nu joacă doar un rol economic ci constituie şi baza pentru
numeroase sectoare ce folosesc resursele muntelui, de importanţă
vitală, direct sau indirect.
Agricultura va rămâne „motorul” vieţii zonelor rurale montane şi nu este
necesară separarea de tradiţii iar în noua reformă a PAC compensaţiile
financiare şi asistenţa pentru produsele de calitate înaltă şi legislaţie adecvată
se cer incluse, amplificat.
Reţelele de transport, de internet şi comunicaţii, dobândesc importanţă în
creştere iar serviciile locale de interes general au nevoie tot mai intens de
asistenţă financiară în soluţii aplicabile local – împreună cu agricultura
reprezentând componente „cheie” ale dezvoltării montane durabile.
Tendinţele globale se resimt şi în zonele montane şi o abordare
preventivă pentru orice dezavantaj se impune. De importanţă deosebită sunt
nevoia unui mediu favorabil inovaţiei în exploatarea cunoştinţelor existente şi
dezvoltarea de noi soluţii, asociate cu oportunităţi de formare şi de adaptare la
schimbările climatice.
Multitudinea de provocări globale şi naturale impune reunirea eforturilor
făcute pentru dezvoltarea zonelor montane ale Europei într-o strategie-cadru
pentru dezvoltarea durabilă, pe termen lung, a regiunilor de munte –
bazată pe o gamă largă de instrumente (asistenţă financiară, legislaţie, platforme
on line) adecvate pentru eliminarea obstacolelor, activarea stimulentelor şi
mobilizarea unor avantaje competitive.
 Reformele din ultimul deceniu au adus modificări periodice
semnificative şi pentru zonele montane. Pentru România, după
aderare, apare beneficierea şi prin Planul Naţional de Dezvoltare
Rurală (PNDR) de fonduri europene importante, zonele de munte
fiind un obiectiv distinct pentru sprijin, prin plăţi directe la hectar,
plăţi pentru agromediu, granturi de nivel 60-65% pentru investiţii în
ferme, agroturism, sprijin consistent pentru infrastructuri, ş.a. O
importanţă specială pentru zonele de munte ale UE o prezintă
Reglementarea nr. 1257/1999, revizuită în Regulamentul Consiliului
(CE) nr.1783/2003, cu privire la criteriile pentru definirea zonelor de
munte şi ajutorul acordat pentru dezvoltare rurală de la Fondul
European de Orientare şi Garantare (FEOGA).

122
 Este de consemnat accentul pus după 2006 în politica regională a CE pe
două noi mari direcţii importante pentru comunităţile montane: întărirea
coeziunii teritoriale şi acordurile de parteneriat.
Pentru prima dată în istoria politicii regionale, regulamentul CE a inclus
nevoia sprijinirii teritoriilor care suferă de handicapuri naturale, cu
responsabilitatea ca diversitatea să rămână un standard important.

O schiţă de STRATEGIE destinată zonelor montane din

România

Deşi prin Hotărârea Guvernului nr.1779/2004 a fost aprobată o „Strategie a

dezvoltării durabile a zonei montane”, care include multiple prevederi de ordin
general. După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 – au
apărut noi şi importante oportunităţi şi şanse, iar la nivelul european noi
orientări şi interpretări care converg spre o strategie globală, europeană,
destinată dezvoltării durabile a zonei montane.
În aceste condiţii pregătirea unei ameliorări a strategiei existente apare ca
necesitate obiectivă.
Fiind în curs de elaborare Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a
României (2007-2008)** s-a colaborat cu Centrul Naţional pentru Dezvoltare
Durabilă în scopul includerii unei Strategii de dezvoltare durabilă a zonei
montane, în acest document, din raţiunea complexităţii sectoarelor ce se
recunosc în marele spaţiu montan românesc***.
Există şi tendinţe de a se urma soluţia unei strategii sectoriale, problema
aflându-se în dezbatere.


Comisarul UE Danuta Hubner (Congresul Euromontana, Chavez-Portugalia, 2006)
**
Document aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 1460 din 12 noiembrie 2008
***
Forumul Montan din România şi Centrul de Economie Montană / INCE / Academia Română

123
 Schiţă
„STRATEGIA DEZVOLTĂRII DURABILE A ZONEI
MONTANE din ROMÂNIA”

Introducere
Munţii României constituie o entitate geografică, economică si socială
definită, având relief, climă, patrimoniu natural şi social-cultural specifice,
identitate recunoscută în Europa şi în lume. Din acest motiv, zona montană
necesită o strategie specifică de dezvoltare durabilă. Zonele de munte se
caracterizează prin handicapuri naturale şi sociale semnificative, care antrenează
eforturi mai mari, cu restricţii în exercitarea unor activităţi economice, cu
limitarea posibilităţilor de utilizare a terenurilor şi o creştere importantă a
costurilor lucrărilor datorită altitudinii, pantelor sau condiţiilor climatice cu
perioade de vegetaţie mai reduse. Zonele montane sunt arii fragile ecologic, ce
necesită sprijin pentru protecţie, dezvoltare şi gestionare specifică, determinate
de dreptul la diferenţă, recunoscut la nivel european şi mondial, fiind un
patrimoniu comun, cu valoare care trebuie recunoscută de toţi şi conservată.
Principalele resurse ale munţilor României sunt reprezentate de fondul forestier
şi de biodiversitate, de flora furajeră a pajiştilor naturale, de apele minerale, de
peisaje şi mai ales de factorul antropic autohton, purtător de tradiţii economice
şi culturale, determinant pentru punerea responsabilă în valoare a resurselor.
Exploatarea neraţională a resurselor forestiere generează catastrofe naturale
(inundaţii, alunecări de terenuri), iar absenţa sau discontinuitatea folosirii
îngrăşămintelor organice, produse de animale rumegătoare, provoacă
degradarea calitativă a păşunilor şi fâneţelor naturale, cu consecinţe economico-
sociale irecuperabile, pentru populaţie şi societate. Protejarea şi valorificarea
responsbilă a resurselor montane în condiţiile efectelor schimbărilor climatice şi
evoluţiei demografice, reprezintă un interes naţional prioritar. Strategia de
dezvoltare montană durabilă trebuie să permită populaţiilor locale dobândirea
mijloacelor şi dezvoltarea lor paritară privind veniturile şi condiţiile de viaţă,
faţă de alte zone. În viziune durabilă şi ţinând cont de noile fenomene climatice
şi demografice, munţii trebuie să reprezinte un mediu de viaţă curat, furnizor
constant de energie, biodiversitate şi hrană pentru om şi animale, prin măsuri
adecvate de protecţie şi bună gospodărire, cu respectarea permanentă a
echilibrului agro-forestier şi prevenirea depopulării umane şi degradării
tradiţiilor agricole şi culturale. Orice regiunea de munte trebuie să facă obiectul
unei politici de planificare şi de amenajare a teritoriului pentru dezvoltare, care
să nu le deturneze de la vocaţia lor de bază: agricultura/zootehnia, ca motor al
dezvoltării rurale durabile, silvicultura, artizanatul, mica industrie, turismul, cu
accent pe calitate şi valoare adăugată, care să nu afecteze mediul. În zona
montană, tehnologiile de creştere a productivităţii în zootehnie şi folosirea

Prof.univ.dr. Radu Rey; conf.dr.arh. Gheorghe Ionaşcu, promovare prin Forumul Montan din România/2008.

124
terenurilor agricole sunt limitate de factorilor climatici, pante ca şi de cerinţele
rezistenţei organice la acţiunea factorilor naturali asupra animalelor domestice şi
pentru obţinerea unor produse agroalimentare de calitate, garantate sanitar, în
condiţii ecologice. Pentru menţinerea acestor producţii la un nivel satisfăcător,
sprijinul statului la efortul producătorilor agricoli este indispensabil. Definirea
zonei montane, realizată prin acte normative, ţine cont de handicapurile naturale
care afectează colectivităţile locale şi activităţile economice, în baza criteriilor
recunoscute la nivel naţional şi al U.E. Munţii României sunt un areal populat
uman, cu tendinţă de extindere/permanentizare, spre altitudine, cu utilizarea
energiei gravitaţionale şi animale, a energiilor neconvenţionale si asigurarea
unei bune gospodăriri specifice mediului agro-forestier montan;
Strategia de dezvoltare durabilă a zonei montane are la bază următoarele
principii:
Omul este partenerul înţelept al naturii, din care face parte;
Exploatarea judicioasă, controlată a resurselor montane, în folosul
comunităţii locale şi societăţii;
Şanse egale pentru locuitori, prin condiţii de viaţă paritare faţă de alte
regiuni;
Echilibru constant şi supravegheat între sectoarele agricol şi forestier;
Relaţii intercomunitare armonizate;
Recunoaşterea de către societate a aportului preţios al populaţiei
montane prin servicii ce nu pot fi remunerate, cum sunt ameliorarea şi
întreţinerea peisagiilor, conservarea tradiţiilor economice şi culturale – care
contribuie important la dezvoltarea durabilă a întregii societăţi;
Compensarea handicapurilor naturale şi a serviciilor pe care populaţia
montană stabilă, în special cea rurală, le prestează în interesul durabil al
societăţii, reprezintă un drept care se reflectă prin forme suplimentare de sprijin,
reduceri de fiscalitate şi politici specifice de susţinere a identităţii culturale;
Valorificarea resurselor muntelui se face cu prioritate în favoarea
populaţiilor montane rezidente, în baza calităţii produselor montane şi valorii
adăugate. Asocierea producătorilor agricoli montani pentru colectarea,
transformarea şi valorificarea produselor agro-alimentare de calitate şi a
externalităţilor pozitive – reprezintă o cale de urmat, durabilă;
Politicile pentru zonele montane se stabilesc prin consultarea şi acordul
comunităţilor;
Prevenirea/combaterea eroziunii umane şi sărăciei,
Conservarea bunele practici şi a identităţii culturale;
Reprezentarea comunităţilor montane la nivel judeţean, regional şi
naţional, cerinţă pentru evitarea dezechilibrelor şi asigurarea unei dezvoltări
durabile;
Integrarea strategiei de dezvoltare durabilă a zonei montane cu cerinţele
U.E.;

125
Obiective generale:
Definirea explicită a zonei montane şi stabilirea gradelor de dificultate prin
criterii de diferenţiere bazate pe gradienţi naturali şi considerente economico-
sociale;
Crearea şi permanentizarea cadrului juridic şi instituţional, specifice pentru
zona montană în mod special pentru economia agro-rurală agro-zootehnică şi
pentru abordarea unei politici destinată zonelor montane în cadrul politicii
dezvoltării regionale;
Constituirea unui Fond Naţional de Susţinere a Muntelui şi a unor fonduri
regionale complementare, destinate priorităţilor populaţiei angrenată în activităţi
productive şi servicii specifice pentru mediul rural montan.
Dezvoltarea socio-economică echilibrată a tuturor zonelor montane şi
habitatelor umane prin ocupaţii tradiţionale, pluriactivitate, complementaritate şi
valoare adăugată;
Protecţia factorului antropic autohton şi antrenat în exercitarea tradiţiilor de
bune practici, combaterea sărăciei şi eroziunii umane;
Crearea responsabilităţii societăţii, la nivel central şi local, pentru destinul şi
gestionarea specială a zonei montane, prin asigurarea reprezentării comunităţilor
montane şi funcţionalităţii eficiente a structurilor adecvate specificităţii ruralului
montan;
Dezvoltarea şi consolidarea prosperităţii gospodăriei familiale montane de
tip integrat, celulă economico – socială de bază a aşezărilor montane;
Organizarea administrativ-teritorială să permită exprimarea constantă a
elementelor specifice zonelor de munte la nivelele centrale/naţionale, iar
măsurile generale să includă particularizarea nevoilor populaţiilor şi mediului
montan;
Asigurarea necesarului de producători agricoli montani, a succesiunii
generaţiilor şi a unor efective de animale, bovine, ovine şi caprine, în special
corelat cu limitele suportabile de caracteristicile teritoriului;
Asigurarea modernizării infrastructurii şi a echipamentelor tehnico-edilitare,
a căilor de acces, a serviciilor şi dotărilor necesare locuitorilor zonelor montane;
Ameliorarea condiţiilor de igienă şi confort pentru animale şi oameni, prin
construcţii concepute pe baze ştiinţifice, modernizări şi dotări adecvate;
Valorificarea patrimoniului cultural, conservarea şi protejarea biodiversităţii,
a speciilor rare de plante şi animale ameninţate, din zonele protejate, în limite
rezonabile, care să nu afecteze resursele şi practicile economice durabile;
Asigurarea educaţiei, a învăţământului, informării şi instruirii continue,
adaptate specificităţii montane, pentru copii, tineri şi adulţi, cu diferenţiere
pentru mediile rurale şi urbane, montane cu accent pe crearea şi consolidarea
învăţământului profesional agromontan;
Implementarea unor politici agricole diferenţiate faţă de zonele de câmpie şi
colinare, cu preţuri stimulatorii, prioritar pentru lapte şi carne - materii prime şi

126
pentru sporirea efectivelor de animale rumegătoare domestice, în limitele
suportabilităţii mediului montan;
Protecţia, conservarea şi ameliorarea mediului natural şi gestionarea şi
valorificarea adecvată a resurselor naturale, cu participarea şi în folosul prioritar
al comunităţilor montane;
Conservarea şi valorificarea culturilor locale, a tradiţiilor etnografice,
protecţia monumentelor istorice, arhitecturii locale şi introducerea acestora în
circuitul de valori;
Asigurarea planificării fizice a zonei montane, la nivel local şi regional, în
baza cercetărilor, studiilor şi programelor elaborate ştiinţific, corelate cu
efectele schimbărilor climatice şi cerinţelor sporite de hrană, apă şi energie
pentru societatea umană;
Sporirea veniturilor şi calităţii vieţii populaţiei rurale montane, ameliorarea
sănătăţii şi reducerea cheltuielilor pentru sănătatea populaţiei urbane, prin
dezvoltarea agroturismului şi turismului montan, în toate formele sale, în limita
exigenţelor privind mediul montan;
Aplicarea unor politici fiscale stimulatorii şi compensatorii, consecvente
pentru handicapurile naturale şi limitele productivităţii din economia agro-
zootehnică montană, prin care să se creeze avantaje exploataţiilor montane, pe
grade de dificultate, încurajatoare pentru tinerele generaţii;
Punerea în valoare a resurselor agroalimentare şi externalităţilor pozitive
proprii zonei montane prin crearea şi dezvoltarea continuă, cu sprijin constant
din partea statului, a organizaţiilor profesionale de agricultori montani;
Crearea şi dezvoltarea continuă a asociaţiilor cooperatiste montane, de tip
integrat – prin care se valorifică, la preţuri corecte, laptele, carnea, fructele şi
alte produse agroalimentare de calitate, de tip ecologic şi se asigură serviciile
necesare producătorilor agricoli montani.

Strategia se realizează prin politici şi programe pe domenii, responsabilităţi

şi orizonturi de timp.

127
 UNELE TENDINŢE privind zona montană din România cu
semnificaţie şi pentru alte zone montane din Sud-Estul
Europei

Parcursul din ultimii 20 de ani (1990-2010) pentru edificarea unei concepţii

care să stea la baza unei strategii de dezvoltare durabilă a zonei montane şi a
unor politici montane aplicate concret – a fost confruntat cu dificultăţi
imprevizibile şi deseori insurmontabile în condiţiile specifice din România,
după căderea comunismului.
Când în 1990 – s-a luat iniţiativa de către un grup de factori conştienţi de
valoarea muntelui românesc şi marcaţi de responsabilitate pentru asigurarea
unui viitor european populaţiei tradiţionaliste trăitoare secular în acest spaţiu,
nimeni nu şi-ar fi putut imagina dificultăţile multiple ce urmau să apară în calea
unei evoluţii ce ar fi urmat linia logicii, a competenţei şi proprietăţii private în
dezvoltarea sa.
Comisia Naţională a Zonei Montane înfiinţată în 1990 cu rang de
Secretariat de Stat, a reprezentat nu doar o cucerire a „Revoluţiei” din 1989 ci o
structură de pionierat, fără precedent în istoria României. O structură specifică,
într-o societate lipsită de orice exerciţiu în acest domeniu, avangardă a
proprietăţii private (zonele de munte fiind necolectivizate) aruncată în
„viesparul” unui minister şi a unei reţele judeţene a agriculturii, plin de
specialişti tehnici şi politici formaţi şi exersaţi pentru marea agricultură
socialistă, a zonelor de câmpie şi colinare, colectivizate şi a întreprinderilor
agricole de stat.
Cei 70 de angajaţi ai Comisiei şi cei cca.270 specialişti din cele 28 judeţe
cu zone montane, se confruntau şi cu nevoia propriei edificări asupra
elementelor de specificitate montană dar şi cu o înverşunare tacită a vechilor
structuri care erau condamnate să apună şi care se vor susţine încă mult timp,
prin forţa inerţiei a ţesăturii relaţiilor interumane. Mai mult şi poate cel mai
grav, începea să se organizeze sistemul liberalist excesiv care a acaparat nervul
agriculturii montane, industriile laptelui şi cărnii, continuând şi exagerând
practicile sistemului comunist privind preţurile derizorii pentru materiile prime
– lapte şi carne – mai ales.
Această practică, care a continuat şi după aderarea României la Uniunea
Europeană, a fost potenţată în efectele ei prin caracterul monopolist, cu
eliminarea oricărei concurenţe (spre ex. s-a ajuns la preţul de 0,40 lei – 0,50 lei
pentru un litru de lapte – echivalentul cu mai mult de 10 l lapte pentru 1 Euro!
– în 2009/2010).


Autorul lucrării de faţă a fost primul Preşedinte al Comisiei Zonei Montane din România şi ulterior directorul
general şi directorul Agnţiei Naţionale a Zonei Montane (1990-2002)

128
 Sunt de consemnat şi blocajul faţă de abordarea sistemului asociativ-
cooperatist occidental ca şi absenţa unor măsuri energice de protecţie din partea
singurei entităţi care ar fi avut pârghiile de intervenţie – statul român. Aceasta în
condiţiile în care prin destructurarea mineritului şi altor multor industrii ce
funcţionau în zonele montane – asigurând locuri de muncă numeroase şi şansa
unei pensii pentru un mare segment al populaţiei rurale montane – care îşi
asigura existenţa prin pluriactivitate – ca şi prin efectele prăbuşirii preţului lânii
– prin pierderea în acelaşi timp a unor forme de protecţie socială (costul
energiei, al transporturilor, asistenţei medicale, ş.a.). S-a creat astfel o situaţie
cumulativă – ale cărei primă victimă sigură, au devenit agricultorii, crescători de
animale, munteni, iar răspunsul lor de mare semnificaţie politică nu a fost o
revoltă a muntelui ci a fost ABANDONUL.
Încă din 1990, în mai multe ţări europene s-a fost înţeles valoarea iniţiativei
în favoarea zonelor de munte din România, astfel că de la nivelul Comisiei
Zonei Montane din România s-a intrat în legături utile cu structuri
guvernamentale şi neguvernamentale din Vestul Europei: din Franţa, Elveţia,
Germania, Austria, ş.a. – dar şi cu organisme internaţionale precum Consiliul
Europei, Comisia Europeană (Phare), Banca Mondială, respectiv cu mari
organizaţii montane europene, ca Euromontana, Asociaţia europeană a aleşilor
munţilor (AEM) sau cu organizaţii naţionale (SAB-Elveţia, UNCEM-Italia,
FFEM- Franţa, sau cu Ministerul Agriculturii şi Pădurilor din Franţa, cu
ministerul economiei (GTZ) din Germania, cu Consiliul Europei – CPLRE, ş.a.,
cu care s-a cooperat şi cu sprijinul financiar profesional şi moral primit şi
utilizat cu entuziasm de primii specialişti ai economiei ruralului montan s-au
pus în practică proiecte de dezvoltare montană, cu vocaţie de staţii-pilot, unele
înmagazinând valori de multiplicare.
Şi teoretic şi practic s-a realizat un adevărat salt în construcţia unui sistem
apropiat celor din ţările cu munţi din Uniunea Europeană.
Se poate spune că zona de munte din România a reprezentat un „cobai”
european, pe care s-au experimentat, cu mare efort, soluţii ce pregăteau aderarea
la Uniunea Europeană.
Multiplele schimbări politice care au avut loc în România nu au fost
favorabile muntelui. Fiecare nouă guvernare, în loc să asigure continuitatea şi
dezvoltarea unor realizări apreciate în Uniunea Europeană, noii miniştrii sau
secretari de stat ai agriculturii, fără competenţe în problematica foarte specifică
şi complexă a muntelui, au continuat să marginalizeze, mai ales agro-zootehnia
montană, nu au ţinut cont de recomandările organizaţiilor neguvernamentale şi
structurilor ştiinţifice – astfel că s-a ajuns la o adevărată criză în economia agro-
rurală montană, inclusiv instituţională – efectele, grave, privind reducerea
radicală a efectivelor de taurine şi ovine şi a îngrăşămintelor organice,
degradarea pajiştilor naturale montane şi mai ales exodul masiv al populaţiei
montane rurale cu abandonarea definitivă a activităţilor agricole.

129
 O măsură de mare iresponsabilitate o reprezintă desfiinţarea de către
ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, în august 2010, a Agenţiei Naţionale a
Zonei Montane şi a Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în
Carpaţi – CEFIDEC-Vatra Dornei, instituţii eficiente, ce şi-au câştigat un
binecuvântat prestigiu naţional şi internaţional şi care ar fi trebui să asigure
evoluţia în zonele de munte ale României în anii următori, în linia evoluţiei ce
se înregistrează la nivelul Uniunii Europene.
La cel de-al VII-lea Congres al Euromontana, din 15-17 septembrie 2010
(Lillehamer – Norvegia) cei peste 400 reprezentanţi prezenţi au luat atitudine de
solidarizare cu cerinţa de corectare a acestei erori de către noua conducere a
ministerului agriculturii, prin refacerea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane şi
a Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi – CEFIDEC-
Vatra Dornei.
În comentariile multiple ocazionate de această mare reuniune europeană, s-
a apreciat că sistemul instituţional guvernamental şi neguvernamental
pentru specificul montan în România, staţiile-pilot şi însăşi experienţa
acumulată, reprezintă un element de INOVAŢIE, un posibil model valoros
de lucru pentru ţările cu munţi din Sud-Estul Europei, care a costat bani, timp şi
mari eforturi umane din partea multor specialişti consacraţi, cu adaptările
naţionale ce se impun, condiţionat de o susţinere consecventă din partea
structurilor politice şi administrative naţionale.
- Eroarea ce s-a produs prin desfiinţarea celor două instituţii create în
România pentru specificul montan – reprezintă şi o consecinţă a tergiversării
începerii practicării de către Comisia Europeană a unei strategii montane şi a
unor politici montane distincte diferenţiate Vest-Est, în ţările cu munţi ale
Uniunii Europei – având în vedere şi faptul că ţările nou aderante din Balcani
sunt ţări cu vaste zone muntoase.
Într-o astfel de nouă structură montană în interiorul Uniunii Europene
experienţa românească din ultimii 20 de ani – dobândeşte valoare atât prin
rezultatele pozitive cât şi prin preîntâmpinarea unor efecte negative.
În condiţiile prezentate – Forumul Montan din România – organizaţie
neguvernamentală, membră a Parteneriatului Montan Internaţional (ONU-FAO)
a luat iniţiativa unui Memorandum adresat preşedinţilor celor mai înalte
instituţii din Uniunea Europeană: Parlamentul European, Comisia Europeană şi
Consiliul European (septembrie, 2010), cu scopul de a se obţine o modificare de
atitudine faţă de zonele montane – prin aplicarea unei strategii montane oficiale,
la nivelul UE – cu adoptările naţionale ce se impun – în mod distinct faţă de
politica zonelor defavorizate, ca element de reformă în perspectiva 2020-2030

130
 MEMORANDUMUL FORUMULUI MONTAN DIN ROMÂNIA
adresat Parlamentului European, Comisiei Europene şi
Consiliului European

Forumul Montan din România, organizaţie neguvernamentală

reprezentativă pentru interesele comunităţilor montane din marele masiv al
Carpaţilor României, reunit în Adunarea Generală la Bucureşti, cu o participare
de peste 200 de reprezentanţi din instituţii centrale şi locale, Parlamentul
României, ai comunităţilor montane, cadre academice şi universitare, specialişti,
oameni de cultură, instituţii şi organizaţii specializate pentru specificitatea
montană, a luat act de efectele dramatice ale crizei economice şi situaţia de
mare gravitate sub aspect economic şi social care se înregistra la finele
anului 2009 – în MUNŢII ROMÂNIEI – în special în rural. (834 localităţi –
cu 84 oraşe, 3.560 sate, 3,2 milioane ha. teren agricol / 2,3 milioane ha. pajişti
naturale, 3,6 milioane locuitori / 2,1 milioane agricultori, 954.000 exploataţii cu
tradiţii seculare – marea majoritate „de subzistenţă”).

Se constată:
- Scăderea dramatică a efectivelor de bovine şi ovine (în multe zone de 5 –
ori!), a volumului de îngrăşăminte organice şi degradări grave ale florei
naturale a păşunilor şi fâneţelor, creaţie seculară, fenomen aproape
ireversibil în condiţiile sec. XXI;
- Abandonul agro-zootehniei de către tineretul agricol montan, care
migrează masiv spre oraşe şi străinătate, fără tendinţă de revenire;
- Îmbătrânirea accentuată şi în creştere a populaţiei active-agricol;
- Stare de sărăcie, inclusiv extremă, în creştere îngrijorătoare;
- Locuri de muncă nou create, mult insuficiente;
- Învăţământul profesional agro-montan inexistent, cel gimnazial neadaptat
specificităţii montane. Proiectele FMR/UNESCO – neaplicate;
- Marginalizare/ignorare la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;
- Absenţa unei „politici montane” coerente.

FMRprincipale:
Cauze consideră că gravitatea specială constă în pierderea economică definitivă a
unui mare segment
- Stare de populaţie
generală tradiţională,
de foarte slabă producătoare
cunoaştere a de hrană, de neînlocuit,
specificităţii agro-
inclusiv aeconomiei
identităţii montane
culturale.laAceastă
nivel tehnic, administrativ şi politic, foarte slabăcât şi
pierdere este gravă atât pentru România
pentru Uniunea
voinţăEuropeană şi umanitate.
politică, lipsă de responsabilitate la guvernele ce s-au succedat
după 1989;
- Exploatare sălbatică a gospodăriilor montane de către sistemul
MONOPOLIST generalizat, indus de patronii industriei alimentare. (În


Text expediat înalţilor preşedinţi ai Parlamentului European (dl. Jerzy Buzek), Comisiei Europene (dl. José
Manuel Barosso) şi Consiliului European (dl. Herman Van Rompuy).

131
 2009 s-a ajuns la o plată de 0,4 lei/litru de lapte = 10 litri pentru 1 Euro!).
Orice concurenţă locală a fost desfiinţată.
- Intenţiile de introducere a sistemului asociativ cooperatist, occidental,
singurul care mai poate salva situaţia, au fost blocate, sabotate;
- Acest fenomen continuă nestingherit şi după aderarea României la
Uniunea Europeană sub protecţia conceptelor liberalist-excesive. Nu
există un sistem protecţionist, reglator, din partea Statului;
- Formele de sprijin din partea U.E., la unitate de suprafaţă, mult
insuficiente, stimulează nemunca – devenind ineficiente. Banii se
consumă pe medicamente, alimente, obiecte, deseori pe alcool – având
aspect de ajutor social, cu efect sub-minim în dezvoltare.
Normele recente ale Comisiei Europene pot fi constructive în ţările cu munţi
dezvoltate, dar devin distructive în ţări ca România ş.a.
Forumul Montan din România consideră că Uniunea Europeană, respectiv
Comisia Europeană nu a fost pregătită pentru a face faţă cu succes situaţiei
din Munţii României, dar şi a unor ţări din Sud-Estul Europei, aderate sau
aderante la U.E.
Situaţia din munţii României a devenit extrem de gravă şi nu mai poate fi
redresată fără o acţiune energică şi bine concepută, din partea Uniunii
Europene – din cauza multiplelor interese, corupţiei şi lipsei de
responsabilitate şi de voinţă politică.
Un exemplu recent (August 2010) îl reprezintă desfiinţarea, după 20 de
ani de activitate fertilă, a Agenţiei Naţionale a Zonei Montane şi a
Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi –
CEFIDEC Vatra Dornei, singurele instituţii publice specializate pentru
specificul montan din România, un model inovativ pentru Sud-Estul
Europei, cu eficienţă demonstrată şi reputaţie internaţională, cu mari
contribuţii la aderarea României la Uniunea Europeană, care în ultimii 20 de
ani a fost desfiinţată, reînfiinţată, restructurată de 19 ori – o situaţie unicat la
nivel mondial.

Această evoluţie profund negativă se datorează în mare parte absenţei

unei politici montane, distincte, la nivelul Comisiei Europene.
Fenomenele ce se petrec în munţii României devin profund
descurajante pentru ţările cu munţi din Sud-Estul European, care se
pregătesc pentru aderarea la U.E., aspect important ce ar trebui să
îngrijoreze şi alte ţări cu munţi din Uniunea Europeană.
În scopul redresării acestor fenomene negative, Forumul Montan din România a
adresat guvernelor României, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,
multiple propuneri concrete, care au fost ignorate în ultimii 10 ani. Toate

132
proiectele Forumului Montan din România, vizând sprijinirea funcţionării – ca
ONG – formarea şi cercetarea montană, crearea de modele – au fost sistematic
respinse.
FMR consideră că este în interesul durabil al Uniunii Europene, ţinând
cont de efectele schimbărilor climatice şi creşterii demografice, ca zonele de
munte, unde mai există tradiţii agro-zootehnice, să fie conservate cu cea mai
mare grijă şi dezvoltate, făcând parte din patrimoniul economic şi cultural
european, de cea mai mare valoare.

FMR propune:
Instituirea la nivelul Comisiei Europene a unei politici montane distincte şi
nu amestecată cu „alte zone defavorizate”.
Această politică să fie diferenţiată pentru ţările cu munţi din Sud-Estul
Europei.
Intervenţia să se realizeze cu un plan multi-anual, pe etape distincte şi să
vizeze:
- Redresarea efectivelor de animale rumegătoare (ovine, caprine,
bovine) la limita capacităţii de furajare a pajiştilor montane;
- Utilizarea selectivă a metodelor de succes practicate în U.E. în perioada
1990 – 2000 (subvenţii pe cap de animal şi pentru consolidarea
structurilor agricole de bază);
- Introducerea – intensivă – a sistemului asociativ-cooperatist, prin
crearea de mici industrii (lapte, carne, fructe) la nivel micro-zonal,
bazate pe calitatea produselor montane şi de sisteme comerciale
proprii – care să asigure combaterea MONOPOLULUI, existenţa unei
concurenţe loiale şi a DEMOCRAŢIEI europene în România;
- Multiplicarea organizaţiilor profesionale de agricultori de munte
(model – Federaţia Agricultorilor de Munte „Dorna”);
- Crearea învăţământului profesional agricol montan şi adaptarea
învăţământului gimnazial la condiţiile specifice ruralului montan, în
mod intensiv;
- Susţinerea revenirii imediate la instituţiile Agenţia Naţională a Zonei
Montane şi Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în
Carpaţi – CEFIDEC Vatra Dornei, ca modele inovative de
organizare guvernamentală pentru specificul montan;
- Dezvoltarea „externalităţilor pozitive”, a turismului, micilor industrii,
serviciilor, infrastructurii – devin acţiuni benefice în toată zona montană;
- Oprirea „hemoragiei” de tineret agricol montan reprezintă un obiectiv
prioritar. Această stopare nu se poate realiza fără o motivare
puternică a tineretului pentru a rămâne în satele de munte şi la
activităţile tradiţionale.

Pe termen scurt:

133
 Se impune introducerea sistemului „preţurilor de referinţă” (minim
obligatorii) în special pentru produsele lapte şi carne de taurină, montane
(materii prime) aliniate la nivelul preţurilor medii europene (acest sistem a
fost aplicat în Vest, cu succes). Dificultăţile „de principiu” se cer depăşite,
deoarece alternativa este disoluţia economică şi deşertificarea umană a
zonelor montane.
Existenţa unei „politici montane” la nivelul U.E. (C.E.) va reprezenta
garanţia că România şi alte state cu munţi din U.E. vor aplica, la rândul lor,
politici montane naţionale aliniate la o politică montană europeană.
Din estimările actuale, în România, din cele 954.000 exploataţii montane, de-
abia dacă ar mai putea fi salvate 150.000 din care cca. 50.000 comerciale
(medii) şi 100.000 de semisubzistenţă, condiţionat de existenţa unui Program
special, pe termen mediu, aplicat riguros.
În legătură cu situaţia gravă din ruralul montan al României, FMR solicită * o
analiză /verificare, din partea unei Comisii a Uniunii Europene, fiind în cauză o
valoare importantă a UE, în pericol**.

*
10 septembrie 2010
**
Preşedintele FMR a primit răspuns din partea preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso şi a
Comisarului UE pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş.

134
 MUNŢII ÎN SECOLUL XXI. Reflecţii şi realităţi carpatice
româneşti

Încă din anii 1970-1972, Clubul de la Roma a abordat în primul său Raport
problemele globale ale omenirii marcate de conflictul apărut între societatea
umană, cu civilizaţia industrială şi mediul ambiant.
Raportul Meadows – „Limitele creşterii” constata conflictul apărut între
dezvoltarea alertă a civilizaţiei industriale şi resursele limitate ale planetei, între
„buclele de conexiune inversă” regăsindu-se creşterea exponenţială a populaţiei,
organizarea resurselor naturale şi foametea, autorii propunând restricţii menite
să atenueze efecte dintre cele mai alarmante.
Un alt Raport al „Clubului de la Roma” intitulat sugestiv „să ieşim din
epoca risipei” (Dennis Gabor – laureat al Premiului Nobel şi Umberto
Colombo) sublinia caracterul neraţional al risipei în „societăţile de consum”.
Raportul „Restructurarea ordinii internaţionale” (Jan Tinbergen – premiul Nobel
pentru economie) sublinia gravitatea decalajelor de dezvoltare economică şi
nevoia emancipării economice ale ţărilor lumii a III-a în Raportul Wassily
Leontief „Viitorul economiei mondiale” aprecia că reducerea decalajelor dintre
ţările bogate şi cele sărace necesită transformări profunde de natură politică,
socială şi instituţională în ţările aflate în curs de dezvoltare.
Willy Brandt – fostul cancelar al Germaniei în studiul „Nord-Sud – un
program pentru supravieţuire” şi raportul comisiei mondiale pentru mediu şi
dezvoltare „Viitorul sistem al tuturora” – constatau că generaţia actuală
împrumută un capital ecologic de la generaţiile următoare, fără a-l putea restitui
vreodată şi se activează astfel pentru că generaţiile viitoare nu au putere politică
sau financiară, nu votează şi nu pot reacţiona împotrivă.
Lester Brown, membru marcant al „Clubului de la Roma” cu contribuţii
însemnate în domeniul dezvoltării durabile concludea că o societatea durabilă
este cea care îşi modelează sistemul economic şi social astfel încât resursele
naturale şi sistemele de suport ale vieţii să fie menţinute, dar că economia
mondială s-a dezvoltat pe o cale de nesusţinut, teoria economică neexplicând
modul în care economia subminează şi distruge sistemele naturale ale planetei.
În lucrarea sa „Planul B 3.0 – Mobilizarea generală pentru salvarea
planetei” – sunt subliniate agravarea securităţii energetice şi alimentare,
periclitarea unor sisteme naturale – cum sunt păşunile, agravarea problemei apei
potabile şi efectele schimbărilor climatice, ale încălzirii globale – topirii
gheţarilor şi creşterii nivelului oceanului planetar. Lista problemelor nerezolvate
se intensifică – aici înscriindu-se şi realităţile din zonele montane.
Două mari axe principale se conturează legat de munţi:
1) efectele schimbărilor climatice
2) efectele creşterii demografice.

135
 Lumea politică, economică şi lumea din jur recepţionează semnale cu
privire la ce înseamnă schimbările climatice fără să perceapă în profunzime
pericolele ce se întrezăresc şi cu atât mai puţin legătura noua ce apare între
aceste schimbări şi zonele montane.
Un specialist în problemele arctice, din SUA Mark Serreze afirma că este
de estimat topirea gheţii din zona arctică nu la orizont 2100 cum se credea, ci la
orizont 2030, în condiţiile în care o suprafaţă dublă ca a Marii Britanii a fost
înghiţită de ape într-o săptămână. Dacă calota glaciară din Groenlanda se
topeşte complet – nivelul mării va creşte cu 7 m, iar dacă acelaşi fenomen se va
întâmpla cu calota glaciară a Antarcticii de Vest, alţi 5 m se vor adăuga.
La o creştere a nivelului mărilor cu 10 m peste 600 milioane de oameni
vor trebui să se refugieze din calea apelor – spre interiorul continentelor.
Dar unde? În oraşele şi aşa supraaglomerate? În câmpiile supuse unei curse tot
mai intense de chimizare – pentru producerea cerealelor şi altor vegetale
esenţiale pentru hrănirea marilor mase de oameni? Cât timp soluţiile agricole
industriale vor putea fi extinse fără a intra în impact direct cu mediul? După
rapoartele existente se arată că în ultimii 7 din ultimii 8 ani producţia de cereale
nu a mai reuşit să facă faţă consumului iar rezervele de cereale sunt pe punctul
de a atinge minimul istoric.... În acest punct se face legătura cu un NOU ROL
AL MUNŢILOR, inclusiv al marelui masiv muntos carpatic caracterizat
geoclimatic prin capacitatea de a furniza hrană şi spaţiu pentru habitat uman.
Dar lucrurile se leagă, intrinsec, cu evoluţia demografică exponenţială,
cu 9 miliarde locuitori, cerţi, la orizontul anilor 2050 – fapt care aduce în
prim plan şi înainte de orice, marea problemă a hranei umane. Energia încă
mai are alternative dar este actuală concentrarea asupra energiilor regenerabile
iar munţii sunt un izvor de astfel de energii: apa - cu utilizarea gravitaţiei,
vântul, pădurile - cu rolul lor multiplu dar şi energiile umană şi animală care
sunt şi acestea regenerabile.
Ca spaţii noi de habitat uman, munţii sunt o „rezervă”, dar trebuie bine
înţeles faptul că populaţiile urbane sau cele rurale din câmpie nu sunt apte sau
au o slabă capacitate să practice o agricultură specifică montană bazată pe
creşterea animalelor în sistem extensiv – la nivelul pe care îl pot face populaţiile
montane autohtone. Unele studii apreciază că este nevoie de minim 5 generaţii
succesive pentru obţinerea unui adevărat „agricultor”, crescător de animale,
păstor „de munte” – aici intervenind atât cunoştinţele şi priceperea tradiţională
cât şi aspecte bio-psihice, legate de exemplu de cantitatea de hemoglobină din
sânge, mai mare la munteni din cauza rarefierii oxigenului odată cu altitudinea,
o condiţie pentru rezistenţa la efort prelungit – ca şi capacitatea de a rezista
psihic la stările de izolare iminente tipului de viaţă în munte şi desigur un
anumit antrenament şi o anumită dezvoltare a grupelor musculare, ş.a.
Între altele, la populaţiile montane autohtone se regăsesc cunoştinţe şi
practici tradiţionale de mare valoare, din categoria denumită astăzi „bune

136
practici” – prin care se asigură o atitudine echilibrată faţă de mediu şi condiţia
de durabilitate.
Rezultă că prioritatea se cere acordată păstrării populaţiilor montane
autohtone şi conservării bunelor tradiţii, cu o atentă selectare a introducerii
elementelor de modernizare şi a unor cuceriri noi ale ştiinţei şi acceptând o
anumită lentoare (conservativă şi protectivă) a pătrunderii acestora în practică,
ca factor de ameliorare a tradiţiilor seculare, un rol determinant revenind aici
unei şcoli adaptate şi pragmatizate şi specialiştilor – formatori.
În ultimii 20 de ani, în România, via şi Convenţia Carpatică, au fost
preluate, cu o largă implicaţie a silviculturii, unele exagerări care riscă să
producă un rău uriaş şi nereparabil (se produce deja) în economia agro-
zootehnică montană.
Fie prin preluarea din occident, fără o analiză atentă a unor restricţii
excesive lipsite de utilitate cu privire la permiterea accesului animalelor
rumegătoare în pădurile montane naturale – sezonier, pentru umbră, apă şi
completări de hrană, fie prin exagerarea interpretării noţiunii de biodiversitate
prin care s-a ajuns la neglijarea florei naturale furajere şi protejarea unor plante
lipsite de utilitate socială, cum sunt „nardus stricta” sau feriga, alte tipuri de
plante considerate ca „buruieni”, cu mare capacitate de invadare, la nivel de sute
de mii de hectare.
Lăsată problematica zonelor de munte din ce în ce mai intens în mâinile
doar a geografilor, a biologilor şi silvicultorilor – cu ignorarea specialiştilor şi
practicienilor agriculturii şi zootehniei montane – cum au evoluat neinspirat
lucrurile în cadrul Convenţiei Carpatice – efectele devin dezastruoase pentru o
întreagă economie seculară producătoare de hrană, mai ales proteică de înaltă
calitate – aspect care nu poate fi decât îngrijorător şi care se cere remediat cu
cea mai mare urgenţă – de către cei ce dispun de pârghiile necesare.
Tentativa a existat prin prevederile noii Legi a Mediului/2006 promovată
prin Ordonanţă de Urgenţă, unde 2 articole interziceau păstoritul şi
organizarea de stâne în ariile protejate ale României (mai mult de 7% din
teritoriul naţional) incluzând cei mai mari masivi montani şi sute de mii de
exploataţii axate – pe creşterea animalelor. În esenţă se interzicea chiar existenţa
unui foarte mare segment de populaţie care nu are alternativă decât o eventuală
emigrare în masă! O inepţie pentru o ţară membră a UE – care a fost sesizată la
timp de Forumul Montan din România şi sancţionată de Parlament, dar este de
reţinut că a existat intenţia.
Echilibrul dintre silvicultură şi agricultura montană, menţinut chiar şi în
perioada comunismului s-a rupt brutal – după 1995, în defavoarea agriculturii –
care înseamnă animale-oameni-tradiţii şi identitate culturală. O expresie care
circulă este cât se poate de ilustrativă: „se pierde o economie şi ne alegem cu
...ecologişti”... În 2010 – deja în rândurile silvicultorilor ce activează direct în
teritorii montane – se manifestă o nelinişte în creştere cu privire la absenţa, tot

137
mai accentuată, a animalelor din munţi, a degradării păşunilor şi fâneţelor a
abandonului agricol.
Pădurile îşi menţin rolul lor ecologic, economic, ca absorbant de carbon
(rol ce îl au şi pajiştile) şi ca furnizor de bani – dar aceste beneficii nu trebuie să
se exagereze până la afectarea celeilalte mari economii montane – producătoare
de hrană - agro-zootehnia, în soluţii tehnice reciclabile anual şi durabil, cu cele
mai rezonabile şi suportabile investiţii.
Dezechilibrul ce s-a creat între pădure şi agricultura montană în ultimii 20
de ani, în Carpaţii României – va trebui reinstalat, printr-un complex de măsuri,
între care şi un anumit tip de toleranţă, suportabilă în mod conştient şi acceptată
de către partea silvică.
Şi campania ce s-a dus în ultimii ani pentru conservarea şi înmulţirea
carnivorelor mari – urşi, lupi, ş.a., promovată şi în cadrul Convenţiei Carpatice,
constituie o agresiune asupra creşterii animalelor domestice în munţii României.
Luând exemple din Europa, vom constata că în Austria ultimul urs a fost
împuşcat în 1924, iar în Norvegia vânătoarea pentru rărirea animalelor sălbatice
răpitoare constituie o politică naţională, prioritatea absolută fiind acordată
oamenilor şi nevoilor lor. Interesele directe ale unor asociaţii şi societăţi de
vânătoare din Europa şi din România – din sectorul silvic, rămân ca interese de
grup, care nu mai pot fi suprapuse unor interese majore ale unor milioane de
producători agricoli şi care vizează economia şi societatea, în ansamblu.
În concluzie zonele de munte unde mai există capacitatea naturală de
producere durabilă a hranei umane se cer conservate cu mare grijă, guvernele
având responsabilitatea luării unui complex de măsuri de evitare/combatere a
exodului tinerelor generaţii şi abandonării practicării agriculturii montane.
Practica europeană (ex. Franţa, ş.a.) ne arată cu claritate că populaţiile rurale
care au abandonat agricultura/zootehnia montană nu mai pot fi readuse înapoi la
creşterea animalelor, astfel că singurele măsuri eficiente sunt cele care previn
fenomenul.
În sec. XXI – un secol plin de alternative şi pentru tineretul montan şi mai
ales într-o Uniune Europeană a liberei circulaţii, reţinerea la agricultura
montană a unor generaţii tinere nu se mai poate concepe fără motivaţii
semnificative şi fără un complex de măsuri atractive, orice efort al guvernelor în
acest sens fiind pe deplin justificat. O „politică a struţului” faţă de o realitate
ardentă a zilelor noastre este nu doar criticabilă ci condamnabilă şi aceasta fie că
se petrece la nivelul unor structuri guvernamentale din România fie că
reprezintă neglijenţe sau comodităţi ale unor birocraţii comunitare – care în
lipsă de cunoaştere a fenomenelor specifice din ţările Sud-Est europene nu
înţeleg şi nu pot furniza soluţii şi intervenţii etapizate – potrivite unui anumit
stadiu şi unor anumite realităţi – specifice acestor ţări, cazul României fiind
probabil cel mai ilustrativ.
Capacitatea de suportabilitate zootehnică a spaţiului montan carpatic din
România o putem aprecia după efectivele de bovine şi ovine existente în anul

138
1990 – când munţii furnizau produse agroalimentare şi adiacente – care asigurau
în cea mai mare parte hrana pentru cca. 4 milioane de locuitori, inclusiv din cele
84 mici oraşe montane cu importante disponibilităţi pentru oraşele din
extramontan sau chiar pentru export (animale, brânzeturi, fructe şi fructe de
pădure, miere, precum şi plante medicinale, ş.a.).
Rolul munţilor capabili să producă hrană pentru oameni – în sec. XXI
devine tot mai important, pe măsura creşterii presiunilor demografică şi
climatică.
„Viziunea” unor munţi dominaţi numai de păduri şi animale sălbatice,
care şi-a făcut loc în mod abuziv, sub o anumită interpretare, exagerată, a
bio-diversităţii, cu ignorarea nevoilor economico-sociale ale populaţiilor
montane care încă mai rezistă în spaţiul montan, prin excelenţă în cel rural
– riscă să devină nocivă pentru marile interese ale societăţii secolului XXI
şi se cere revizuită în profunzime. O biodiversitate cu valoare socială perenă
este cea care merită să fie luată în considerare pentru ca noţiunea de
biodiversitate să nu eşueze în cea de „biodiversionism” modern.
Fiecare metru de pământ montan, care poate produce hrană va trebui
gestionat astfel ca să producă hrană în mod durabil – o nouă „civilizaţie a
ierbii” fiind aşteptată să se construiască, cu folosirea vastei şi bunei experienţe
tradiţionale – acolo unde aceasta nu a dispărut încă. Vegetaţia erbacee este ea
însăşi o absorbantă de CO2, astfel că rolul munţilor verzi, cu păduri şi pajişti –
perene – să devină o constantă echilibrată atât pentru atenuarea încălzirii globale
şi schimbărilor climatice cât şi pentru combaterea foametei pe planetă.
Numai o supraveghere atentă a menţinerii unui echilibru constant între
pădurea montană şi agro-zootehnia montană poate conduce la o gestionare
benefică şi durabilă a spaţiului montan, în interesul direct nu doar al locuitorilor
munţilor ci al întregii societăţi.
Dar, în esenţă, problema raporturilor agro-silvice în montan constituie
numai unul dintre marile dezechilibre care şi-au făcut loc în economiile fragile
ale unor societăţi dezechilibrate după căderea comunismului, societăţi care nici
după 20 de ani nu au reuşit să se debaraseze de unele mentalităţi rămase
imprimate din acele timpuri.
Mai grav, cu efectele cele mai nocive, s-a demonstrat a fi sistemul
MONOPOLIST instalat în zonele de munte prin practicarea unui liberalism
excesiv din partea noilor patroni ai industriilor laptelui şi cărnii, care prin mari
marje de profit şi preţuri absolut derizorii pentru materiile prime principale
– laptele şi carnea – au derentabilizat profund creşterea animalelor, ocupaţie
existenţială, vitală, a unei populaţii numeroase lipsită de alternative economice
pentru care singura resursă regenerabilă era reprezentată de iarba, multiflorală,
de calitate furajeră bună a păşunilor şi fâneţelor montane, o creaţie a unei
colaborări economice, milenare, dintre oamenii munţilor şi natura montană.
Efectul a fost de „tsunami economic”, generând abandon agro-
zootehnic, exodul masiv al tineretului rural montan – procese profunde de

139
degradare a excelentelor pajişti montane cu o floră furajeră selectată şi
menţinută – prin îngrăşăminte organice şi o muncă titanică a multor generaţii de
crescători de animale – o mare bogăţie nu doar a României ci şi a Uniunii
Europene şi a umanităţii.
Acest sistem de capitalism monopolist care s-a instalat cu autoritate şi
prin multiple metode neortodoxe, a împiedicat sistematic şi continuă să
împiedice orice iniţiativă care ar fi putut conduce la construirea unui
sistem asociativ-cooperatist de tip occidental, ca în Franţa, Italia, Elveţia,
Norvegia, Suedia, Marea Britanie, ş.a. – sistem în care astăzi în Europa sunt
integraţi peste 13 milioane de producători agricoli şi prin care s-ar putea ajunge
la singura alternativă viabilă pentru crearea factorului concurenţial loial,
care să asigure o funcţie esenţială a unei democraţii europene - chiar dacă
procesul în sine ar necesita 20-30 de ani de efort susţinut.
De fapt, soluţia organizaţiilor profesionale ale agricultorilor de munte şi a
asociaţiilor cooperatiste, cu microindustrializarea produselor agroalimentare
montane în sistem economic cooperatist – opozabil celui capitalist excesiv, în
condiţiile realităţii existenţei unor exploataţii montane de dimensiuni mici, mai
rar mijlocii şi foarte rar mai mari – se pare a reprezenta alternativa unică care
mai poate salva, cel puţin parţial, economia agro-rurală montană de la o
disoluţie irecuperabilă.
Aceasta însoţit de un complex de măsuri atractive şi garantate, care nu
mai pot fi de nivel paleativ (lipsit de credibilitate în faţa unui tineret pentru
care alternativele mai bune au devenit numeroase) şi de un vast proces
educaţional, adaptat specificităţii şi realităţilor satelor de munte.
În orice concept – cât de cât gândit economic – devine de preferat un
agricultor montan, chiar cu timp parţial decât încă un şomer urban expus
unei vieţi neproductive şi degradării sale psiho-sociale.
Evitarea sau cel puţin atenuarea proceselor care erodează astăzi profund
agricultura montană din România, în mod insidios dar sigur şi evident, mai este
posibilă dar numai în condiţiile în care de la nivelul Uniunii Europene s-ar
exercita o presiune tenace în acest scop – care poate fi o „presiune o banilor”
conjugat cu o voinţă politică puternică şi urmărită cu tenacitate la nivel
naţional – ca o stare normală, economico-socială – echilibrată, pentru că asta
se doreşte: normalizarea şi urmărirea unei evoluţii de tip european şi nu sud-
american.
Mărimea Carpaţilor României constituie desigur o problemă deoarece chiar
dacă continuarea concentrării pe dezvoltarea marii agriculturi va da unele roade,
există pericolul unui „vid economic” în zona montană care poate influenţa în
multiple forme degradarea întregii economii naţionale, intervenţiile tardive
devenind ineficiente, iar decontarea pierderilor a şi început. O intervenţie a
Uniunii Europene se impune deoarece, lăsată singură, societatea politică
românească şi-a dat deja examenul cu ce este în stare să genereze: desfiinţarea
unor instituţii unicat, de succes, specializate pentru zonele de munte, din raţiuni

140
adeseori uluitoare şi marginalizarea până la ignorare a problemelor economiei
agro-zootehnice, ocupaţie de bază în Carpaţii României şi implicit a populaţiei
rurale trăitoare aici de multe secole.
O schimbare radicală şi urgentă de atitudine în acest mare segment
economico-social reprezentat de zonele montane ale României se impune ca
necesitate obiectivă, prioritară şi urgentă vizând o stare de normalitate, de
echilibru economico-social stabil şi durabil.

141
 CONCLUZII GENERALE

 Ţările europene care deţin zone montane se află în situaţii diferenţiate

sub mai multe aspecte:
- poziţia geografică;
- condiţia geo-climatică;
- proporţia zonelor nemontane în teritoriul naţional;
- tradiţii şi evoluţia acestora;
- raporturile agro-forestiere;
- nivelul şi sensurile modernizării;
- atitudinea politică şi a guvernelor – faţă de munte;
- gradul de populare umană,
- nivelul general de dezvoltare;
- apartenenţa sau neapartenenţa la Uniunea Europeană;
- nivelul general de cunoaştere şi competenţe instituţionale
privind specificitatea economiei şi vieţii umane – în ruralul
montan;
- gradul de echipare infrastructural, instituţional şi juridic
specific pentru zonele montane;
- gradul de conştientizare al societăţii naţionale cu privire la
specificitatea, importanţa şi nevoile particulare ale populaţiei
rurale montane.
 Este de remarcat faptul că există o diferenţă mare între nivelul de
dezvoltare din zonele montane ale ţărilor Vest şi Nord europene (Elveţia,
Austria, Franţa, Italia, Germania, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Scoţia,
Grecia, Suedia, Norvegia, Finlanda şi cele centro-Sud-Est-europene analizate:
Slovenia, Polonia, România, Bulgaria, Ucraina, Ungaria, acestea din urmă fiind
din grupa ţărilor influenţate de regimurile comuniste şi cu un nivel general de
dezvoltare montană mult mai scăzut.
Pentru aceste ţări – ca şi pentru ţările cu munţi din Balcani care încă nu
sunt membre ale Uniunii Europene – se pune şi se va pune în sec. XXI
problema recuperării decalajelor.
Alternativa este pierderea definitivă a acestor economii – în ritmuri mai
lente sau mai rapide.
Şi între ţările centro-Sud-Est europene luate în calcul sunt diferenţe
marcante: Slovenia şi Polonia, care având regiuni comuniste mai tolerante faţă
de proprietatea privată s-au apropiat mai uşor de nivelul de dezvoltare montană
vest-european, Cehia şi Ungaria – cu foarte puţină zonă montană – mai simplu
de gestionat, Slovacia, ca şi Cehia, Bulgaria şi Ucraina care au suportat sistemul
colectivist forţat, după model sovietic, dar şi aici fiind diferenţieri marcante. În
Cehia şi Slovacia exploataţiile montane private (fermele ţărăneşti) fiind aproape
dispărute, ca şi ţăranii de munte şi înlocuite cu fostele colhozuri transformate în

142
cooperative, cu rentabilitate discutabilă, după 1990 – nevoile şi cererile vizează
mai accentuat aspecte de mediu – privind pădurile, turismul, infrastructurile, cu
probleme sociale mai limitate; În Ucraina – situaţia este diferită – după
desfiinţarea colhozurilor rămânând în munţi o populaţie relativ numeroasă,
tradiţionalistă, cu gospodării (exploataţii) mici şi foarte mici – dar într-o ţară
mare, care deţine o foarte mare suprafaţă agricolă cu bună fertilitate;
În România – unde zona de munte nu a fost colectivizată – s-au menţinut
proprietatea particulară a exploataţiilor montane şi tradiţii agro-zootehnice,
afectate dar încă prezente, însă cu un nivel de modernizare scăzut. Proporţia
mare a zonelor de munte (32%) faţă de zonele de câmpie şi colinare mărimea
zonei montane (peste 74.000 km2) şi vechi deprinderi din perioada agriculturii
socialiste, face ca aproape întreaga atenţie să fie acordată zonelor de câmpie-
coline, fertile – cu riscul marginalizării perpetue a zonelor montane, al afectării
grave şi iremediabile a economiei agro-zootehnice tradiţionale şi al instalării
unui dezechilibru economic, cu mari pierderi pentru statul român dar şi pentru
Uniunea Europeană.
O situaţie relativ similară se înregistrează şi în Bulgaria, unde proporţia
zonei montane este şi mai mare ca în România şi este de aşteptat ca şi ţările
balcanice care aspiră spre Uniunea Europeană (Turcia, Serbia, Albania,
Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Croaţia) şi care sunt ţări cu mari teritorii
montane să aibă propriile lor probleme specifice.
Din astfel de raţiuni s-a conturat convingerea tot mai accentuată asupra
necesităţii ca în Uniunea europeană să se înceapă aplicarea unei „strategii de
protecţie şi dezvoltare durabilă a zonelor montane”, strategie pentru care, realist,
apare necesitatea unei departajări prin politici montane diferenţiate: Vestul
dezvoltat şi Sud-Estul rămas în urmă şi care trebuie să recupereze – pentru
un viitor durabil şi inteligent – cu o mare atenţie ce se cere atribuită conservării
tradiţiilor economice şi culturale, în mod special fiind vizată problema de hrană
de calitate într-un echilibru echitabil agro-forestier. Esenţialul unei politici
montane bună, naţională, sprijinită de o bună politică montană comunitară,
constă în menţinerea necesarului de agricultori montani printr-o suficientă
motivare a tinerelor generaţii, un proces de modernizare compatibil cu
mediul şi un vast efort educaţional adaptat specificităţii montane. În toate
formele de calcul, ce se aplică pentru secolul XXI – luarea în considerare a
efectelor schimbărilor climatice şi creşterii demografice exponenţiale –
devine obligatorie, rolul munţilor devenind mult schimbat faţă de actual – în
sensul că acolo unde muntele poate produce HRANA pentru securitatea
alimentară a populaţiei autohtone dar şi excedent pentru populaţiile urbane,
acest proces se cere sprijinit şi dezvoltat durabil, în limitele pe care mediul le
poate accepta.
Toate zonele montane europene se confruntă cu tendinţele de exod spre
zonele urbane, dar cauzele şi efectele nu mai sunt aceleaşi în vest-ul dezvoltat şi
Sud-Estul rămas în urmă.

143
 În Nord-Vest se înregistrează deja tendinţe de dispariţie nu doar a unor sate
montane sărace ci chiar a unor sate bogate. Această stare de fapt ţine deja de
tendinţele şi aspiraţiile tinerelor generaţii din ţările respective – care au
experienţa şi mijloacele de a interveni protectiv.
Cu totul altele sunt motivele, nuanţate desigur, ale tinerilor din ruralul
montan al ţărilor Sud-Est europene, cazul României în 2010 fiind edificator.
Exodul din ruralul montan – cu abandonul definitiv al agriculturii (acest tip
de exod fiind cel riscant) este legat atât de vitregia condiţiilor economice care
asigură existenţa îmbinat cu slaba intervenţie protectivă a statului, cât şi de
gradul de dezvoltare a zonelor mai bogate. Condiţiile mai dificile de trai au
stimulat tineretul pentru a găsi soluţii de îmbunătăţire a standardului de viaţă,
sub aspect atât economic cât şi social.
Dacă în condiţiile secolului 18-19 şi chiar 20, alternativele existenţiale
pentru populaţiile montane erau limitate, în sec. XXI – dezvoltarea oraşelor şi
industriilor şi marea libertate de circulaţie a oamenilor din UE – au creat
multiple alternative mai favorabile şi primii care au profitat, plecând de la un
mai greu şi mai rău spre speranţa unui mai uşor şi mai bine – au fost muntenii.
Dar este oare favorabil astfel în sec. XXI? Pe de o parte – se părăseşte
muntele şi scade dramatic o producţie agroalimentară, de calitate şi alte
producţii adiacente, care contează în economia locală şi generală, iar pe de altă
parte se supraaglomerează oraşele, şomajul urban şi nevoile de asistenţă socială
şi creşte rata infracţionalităţii. Importanţa pădurilor se menţine - dar presiunea
aceasta nu mai poate fi dezechilibrantă faţă de agricultură. Pare mult mai
raţional un efort de limitare a exodului montan, cu menţinerea în poziţie de
„producător”, chiar dacă cu timp parţial şi cu compensaţii echivalente – cu
dezvoltarea externalităţilor pozitive, costurile finale fiind cert mai acceptabile.
Aceiaşi oameni care erau producători de hrană – de înaltă calitate biologică – şi
care puneau în valoare şi alte resurse, mici dar numeroase, ale muntelui – în
folosul lor şi al societăţii – prin plecare şi abandon definitiv lasă în urmă un
„pustiu” care va fi invadat rapid (7-8 ani) de plante lipsite de valoare
furajeră pentru animale, de lăstărişuri, cu perspectiva de a deveni – eventual
– un spaţiu forestier oarecare, care nu poate hrăni pe nimeni.
Ţările cu munţi – mai dezvoltate au multiple preocupări şi experienţa în
folosirea unor pârghii de atenuare şi chiar de oprire a declinului demografic din
zonele montane, cu diferite intensităţi – funcţie de ponderea muntelui, nivelul
stării economice, modul de organizare administrativ-teritorială, dar şi legat de
responsabilitatea şi energia politică consacrată acestui subiect, de o anumită
maturitate politică.
În mod unanim, agro-zootehnia montană este considerată ca „motor” al
economiei montane şi principal element pentru fixarea populaţiei rurale, astfel
că ţările acţionează în sensul susţinerii acestei activităţi. Dar singură – agro-
zootehnia montană nu poate asigura venituri comparabile cu cele ale

144
agricultorilor din zonele de câmpie/coline sau ale celor ce lucrează în alte
domenii – rolul echilibrant al statului fiind de neînlocuit.
 Aportul societăţii direcţionat spre sprijinirea agriculturii montane este
compensat prin calitatea foarte bună a produselor agroalimentare, de serviciile
muntenilor pentru asigurarea protejării mediului, înfrumuseţării peisagiilor, alte
servicii în favoarea populaţiei urbane prin excelenţă.
Menţinerea populaţiei active agricol în zonele montane este dependentă de
nivelul veniturilor dar şi de asigurarea unor infrastructuri satisfăcătoare, iar
dezvoltarea trebuie să se bazeze pe resursele proprii şi valorificarea superioară
a acestora – în favoarea comunităţilor locale, în primul rând.
Zonele de munte nu sunt pretabile pentru o exploatare intensivă agricolă,
sistemele extensive, cel mult semi-intensive de creştere a animalelor fiind cele
ce se pot aborda, iar importanţa munţilor în corelaţie cu efectele schimbărilor
climatice şi ale creşterii demografice exponenţiale sporeşte considerabil în
secolul XXI.
Nu trebuie scăpat din vedere nici aspectul că în situaţii de „crize” fermele
montane consolidate mai mici şi răspândite în teritoriul montan deţin o
capacitate naturală de rezistenţă şi de regenerare după trecerea stării de criză,
fiind de nesubstituit.

145
Harta Carpaţilor României (în relief)

146
 MOUNTAINS and the 21st CENTURY

COMPARATIVE STUDY OF EUROPEAN

STRATEGIES ON MOUNTAIN AREAS, WITH
SPECIAL REFFERENCE FOR THE ROMANIAN
CARPATHIANS

147
 FOREWORD

Motto
„Whoever is trying to solve a problem that is different
from the existing knowledge and know how, is not just
randomly seeking. He know what he wants to get and
therefore he designs his tools and organizes his ideas
accordingly”.

Thomas S. Kuhn
The structure of scientific revolutions,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1976

148
 About the author and his contribution

I became an admirer of Dr. Radu Rey after I met him in Bukovina in

Vatra Dornei in the '70s, while developing fundamental research and land
planning organization Suceava.
Being of an extreme sociability, coupled with a lively intelligence and a
special gift presentation ideas against a broad general culture, we have delivered
the first time that our mind and soul have a common element - Mt. And here
affectivity and friendship for over 40 years of mountain people, for massive
Rodna with Obcinele Bukovina and Dorna Depression until the Fagaras
Mountains with its Muscelele depression delimiting the Campulung’s
depression, not only the whole of the Carpathian mountains. And they were
always polarizing element for our civilization, the surest testimony of seniority
and continuity of the Romanians in these parts, and a common element uniting
us more than the descendants of free peasants – “moşnenii” and free peasants,
who preserved the territorial community traditional agrarian structures to human
dignity as today.
He was dear Radu Rey because I saw him in the heart of the mountains,
reminding everyone that life should be lived with dignity in these beautiful
mountains, broad valleys and depressions with charming, together with natural
riches and made to be populated ancient times, continuity and permanence of
settlements is dictated by millennial functionality.
Not once, in moments when we met over the years, this tireless
campaigner for the mountain, you could gain new knowledge of social history
and you enter the complex problems of material and spiritual, with recognized
competence problems giving a new meaning.
For, as a representative of his village congregation, not great historical
transformations, but it concerns the future of mountain areas. This is because
the arc of the Carpathian Mountains, the Carpathians and the surrounding hills,
was a true natural fortress and ethnic cohesion of the Romanian people.
Radu Rey has been a restless researcher, who wandered through the
mountain chains of Carpathians, Alps, Pirinei and the mountains of Scotland,
reaching Peru and Ecuador, thoroughly gathering specific knowledge, based on
a solid training, first as a practitioner, a veterinary doctor in Dorna Basin,
Northern Carpathians and then completing his education with vaste knowledge
on the mountain rural economy, as a trainee at the University of Innsbruck –
Tyrol, Austria.
Veterinarian career and Doctor of Science Fellow in mountainous rural
economy, University of Innsbruck - Tyrol / Austria and employee involved
within sociology - Radu Rey was able to see people and places close to realizing
what is mountainous area with a superb elevation and total self-forgetfulness, to
devote himself through his actions and became a militant and in this lies the
greatness of it. Armed with a solid common sense, form a family of

149
distinguished intellectuals’ noble origins in European nations; it appears to
represent the people of the mountain, intelligent, enterprising and hard on their
right acquired through continuous struggle. Therefore, we find inside him
something of intelligence of his social class, the firmness and dignity which led
her to the battlefields in the tumultuous history of the Romanians.
The numerous events organized - symposia, scientific sessions, symposia,
conferences at national, European and global enabled contact with those who
gather in the mountain area concerns the complexity issues. Conducted in
different parts of the country, but the European Union and other places in the
world, participants were able to fuller knowledge of mountain and visit
documentation.
I'm not looking image8 9, but upon revealing mountain issues in current
conditions. For, passionate and animated by his subject, Radu Rey play a
colorful style and terrain, with magnificent evocations diversity issues
mountainous area, evoking the world that emerged himself awakening in people
not having heard echoes can be extinguished.
Depth of its technical knowledge and the humanities should be a surprise,
especially since made no cases of its knowledge, although frequently found him
in making research and scholarly libraries. For more than other areas during the
natural intertwining of history with elements of human nature, specifically
formed a complex bibliographic Carpathians, which has maintained such a
millennial functionality.
Thus, the entire activity has generated positive rethinking the problem of
the mountain, which requires extensive individual effort but a collective effort,
institutionalized, able to contribute to the regeneration of mountain area,
synthetic defined as "upland area of sustainable development strategy and by
Act Mount "quasi-exclusive work of his labored to legislate actions, principles
and methods of development.
He also had a great contribution to science world, where first degree
researcher Prof.dr.h.c. Radu Rey – member of the Academy of Agricultural and
Forest Sciences set the foundations of a new subject, a future science,
„mountanology”, the notion being a priority at international level.
A true European citizen and also a true patriot, a descendant of an old
European family, he dedicated his life to humanity. Deeply committed to the
European and worlwide pro-mountain movement, as vice-president of
Euromontana (1996-2004) and Senator of this international association, Radu
Rey is the author of the Carpathian Project, presented at the European Congress
of mountain areas (the Council of Europe – 1994), with contributions to the
European Charter of Mountain Areas and many other initiatives at European

8
I.Bold, M. Drăghici, Două secole de Economie Rurală şi Agrară – Portrete şi semnificaţii, Ed. Mirton,
Timişoara, 2004
9
I.Bold, M. Drăghici, Eseuri, Ed. Terra Nostra, Iaşi, 2010

150
and international level (World Mountain Forum, World Association of
Mountain People, International Mountain Partnership (UN-FAO) and so on.
Radu Rey – by the positions he had after 1989, as President of the
Romanian Mountain Area Commission (secretary of State) and as general
director of the National Agency of Mountain Area - he managed to establish
institutions, research and education entities, specific legislation and strategies,
achieving development pilot objectives, thus having a direct contribution to the
training of several thousands of specialists, decision-makers and politicians on
the specificity of mountain economy and environment.
Sometimes this man peacefully, in his enthusiasm, gets angry (is high,
broad-shouldered, with a sighted - seems a giant) and then destroy arguments
and tone all that stands in its way lines flashing, animated by love always for
mountains and people. Therefore, Radu Rey won the sympathy of all, the
nobility of his character, his passion for mountains and contempt for the
material and ethical value, symbol is equivalent to life. Nothing can match his
vast creation that was imposed by the spirit of sacrifice and sense of victory for
planting such a noble cause worth fuller implementation of the natural
environment in constant interrelation with social progress, becoming the person
authorized representative dry mountains. XXI - nationally and internationally.
And all this as a result of militant activity, combined with a creative
energy, constantly influenced by the light of intelligence and spiritual
generosity. I was also struck by the extremely diverse information which they
have direct contact with admirable developments at European problem,
appreciating and reformulating problems in all areas of mountain area, and
promotion of public consciousness and European bodies.
Radu Rey published work is a call to joy, because joy is above all a
meeting with the mountain - the triple and no breaking relationship - the kind of
man, culture, history that has kept time, energy and spiritual works of real
beauty and value , further paving the way to the essence of life. With
responsibility for itself and its time constant ratios of reaffirmed by the process
of becoming more fully human in the value of the mountain, as an expression of
a historical process of evolution from the requirements of the contemporary
world, an area not sufficiently recovered, making a work of knowledge of
natural and human potential in scientific and technical developments in
urbanization.
Books and works that it has given us, creates amazement depth
knowledge Radu Rey, whose details have not escaped the general characteristics
of the Carpathians (relief, climate, hydrography, biocenosis, parks and nature
reserves, etc. ) human values (settlements, facilities and equipment, historical
and architectural monuments, traditions and customs, tourism, etc.), ways of
communication, human and social capital, highlighting the low population
density and small settlements that are stable under depopulation due to internal
and external causes from the disappearance of traditional occupations, which

151
explains the existence of national parks. Are highlighted in this context, modes
of action, and encourage diversification of agricultural production and livestock
in an integrated process of production - processing - sale, development
pluriactivities forestry - mining - manufacturing industries - services - others
crafts, conservation and natural resources, ensuring quality of life, education
and professional training etc. to ensure constant and continuous sustainable
development, ensuring prosperity, environmental protection and social
cohesion.
At the seam between two eras, Radu Rey smile new times, his work
appearing as a protest against the company for negligence mountainous area.
Verve author gives his work a fresh page on which nothing can erase. Radu Rey
reasoning, independence, gives his writing a unique character and are not too far
from reality by saying that this great man continues to dream of XXI century
began the development of suitable mountain historical significance, economic,
tradition and evolution of our times and the concepts His preventers and lasting
value. His work represents a synthesis of knowledge acquired through extensive
work for the Romanian mountains and documentation in similar areas in
European countries. But above all, relentless activity to create specific
institutional bodies for the sustainable development of mountainous areas of
pioneer conditions, many university and national symposia for safeguarding and
development of agro-rural mountain by a new strategy for sustainable
development of the mountain.
With recognized competence, conceptual work to accredit the idea of
creating a new scientific disciplines - Montanology - with a new component -
MONTANA ECONOMY - the role of mountain policy foundation for the
sustainable exploitation of mountain resources, landscape and biodiversity
conservation and development activities. In fact, after his success at the
beginning of work with reference books "Future in the Carpathians" and
"Civilization Montana, and over 300 scientific articles and printed, that
amplifies the success of a new book, is in fact Bible Hill, testifying national and
international recognition of great personalities of the century. XX - XXI,
perhaps the most remarkable European and international level, dedicated body
and soul to the mountain and its people.
Overviewing some of the most important events in favor of the European
and worldwide mountains, as well as the possibility to make a comparative
analyse of strategies and policies designed for the mountain populations,
economy and environment from 17 countries – after the second world war, the
optimistic tonus of this work will sure be a new contribution especially
designed for a good information and orientation regarding the future of the
mountain areas – of the decision-makers and politicians at European and
international level. For them, this work represents a source of knowledge and
understanding of the importance of mountain areas and population, in a century
marked by the pressure of climate changes and food shortage.

152
 The book includes many useful suggestions taken from the experience of
other countries – having a contribution to building every reader’s
„mountain culture”.

Prof.univ.dr.ing. ION BOLD

- Member of the Academy of Scientists from Romania (AOŞR)
- Member of the Academy of Agricultural and Forestry Sciences "Gheorghe
Ionescu Şişeşti"
- PhD Supervisor
- Laureate of the Romanian Academy, ASAS and AGIR

153
 INTRODUCTION

A comparative study of strategies destined to the European Mountain

areas concentrating on Romanian Carpathians – makes it undoubtedly a
challenge. The difficulties are made by the size and diversity of the mountain
areas, by the complexity of the problem, by the geo-climate shades, the
evolution and the forms of traditions, the awareness and political will inside the
states, the administrative structures, the forms of autonomy which allowed or
not the mountain specificity to be expressed. Other difficulties consist in
creating a good juridical and institutional background, the big proportion of
available means different conjectural moments which accelerated or slowed
down a constructive process of a mountain policy or of policies.
By the 1950s we cannot talk about “visions”, strategies or policies
destined especially to the mountain areas. Every country with mountains had its
own careful management – mostly based on traditions, with relatively poor
infrastructures, less evolved technical means. Switzerland was the only country
that detached itself in a noticeable way by opening the road to the mountain
tourism, in all its forms, joining mountain agro-zootechny with micro-industrial
handicraft activities, and with remarkable progresses in creating races of
mountain type cattle, valuable (Schwitz/Brown, Siementhal), domain in which
Austria can also be remarked (Pinzgau, Grauvieh, Austrian Brown). Based on
climate, traditions, economical chances and social problems, the mountain
population of Europe managed mostly all by themselves, with the help of their
genius and their effort, confronted with their problems and their poverty, in a
continuous effort to survive, gaining and perpetuating a unique experience in
using well and for a long time the natural resources.
The experience of Switzerland, France, Italy, Austria was used by many
other countries with mountains, especially from the future EU 15, as an
inspiration source.
It was only after 1950 that concepts concerning the specificity of
mountain areas began to outline, especially in the agriculture/zootechny domain,
where the attention was concentrated on the modernization of peasant family
farms, on adjusting the education system to the regional specific, on rural and
mountain agro-tourism and tourism, the tourism for winter sports, etc. Without
being nominated as “strategies” - we can find again the orientations in the
legislation of the countries and in that of some mountain regions which dispose
of a large autonomy, and even have the right to issue own laws adapted to the
specific needs of mountain territories. The strategic elements could be deduced
from the analysis of the legislation and of the applied policies.
The technical evolution represented a factor of great impact in the
agrarian, agro-alimentary, forest, hydroenergetic, information domain and it
also entered the mountain areas and it adjusted rapidly to the specific needs.

154
 The industrial revolution, the demographic increase and weather
changes brought in the forefront and at new dimensions of importance at least
five problems which aim at the mountains: pollution and the role of forests and
herbal mountain vegetation in attenuating their negative effects; the major
increase in energy consumption and drinking water; the increase of interest for
agro-alimentary products of a good quality, with sanitary guarantees – in
contrast with the great agro-alimentary productions based on the use of
chemicals and industrial systems of animals’ breeding; the continuously
increasing interest in the practice of mountain tourism and the landscapes’
quality, on the part of urban consumers, more and more numerous, which in
some countries is becoming a new industry (Switzerland, Austria, Italy, France,
Germany, Spain, and so on).
In this ensemble of newly appeared elements and at important
dimensions, the states adapted themselves on course and the scientific research
(economical, technical, agricultural, forest, sociological, and so on) undertook a
new field of activity. There were created pilot-stations and farm models to
arrange the mountain territory, to organize the agricultural producers in
associations and cooperatives, to exploit the energetic resources and the
tourism. There were also created different specific institutions of research and
specialized executives and the educational system, adapted itself to some
realities that express, in a necessary way, the mountain specificity. There were
created legal frameworks addressed to the needs and previsions and there
appeared the first policies and strategies addressed to the mountain areas. They
started with national policies and got to community and international initiatives.
But the states started from different levels of development and had
different administrative forms and different proportions of various mountain
areas, different levels of perception of the mountain areas and different political
attitudes towards the population and the mountain environment.
For this reason and because of some different conjectural elements, the
evolutions and working methods were unequal and so were their results.
Except for Switzerland, the group of countries with mountains which
went forward in the field was the EU 15 one, where also the exchange of
information and of experience functioned rapidly and with positive effects.
The Eastern countries were in a visible contrast and in difficulty.
These countries had been subdued to the totalitarian regimes, where the
mountain areas were marginalized, by economical but also political reasons,
being collectivized (ex. Romania, Poland), either subdued to the collectivization
process, with consequences of the most negative ones (ex. Czech, Slovakia,
Ukraine, Bulgaria) in economical and demographical respects.
In this way, in Europe were created three big groups of situations:
occidental countries with mountains; central-south-eastern European
countries with mountains where the mountain areas “escaped” from being
collectivized, with forests administrated by the state; East-European countries

155
where the mountain were integrally collectivized, and the forests passed to the
state’s administration.
The discrepancy of mountain development from West to East has
periodically increased, shaded from country to country, with a considerable
advance taken by the West-European countries with mountains, which were
not subdued to some political constraints.
The application of Marschal Plan and the accelerated rhythm of
industrial rehabilitation and development of after-war Occidental Europe
opened new and numerous opportunities for the new rural generations and an
exodus phenomenon of the youth towards urban and industrialized areas was
registered. The first and the most interested were the mountain population.
If in the plain and hill areas the reduction of active rural population was
replaced by the new agricultural technologies, in the mountains the situation is
different. Some countries took measures of prevention, represented by facilities
and financial support forms and they created new working places. The countries
which either delayed or applied unconvincing support measures, recorded
serious phenomena of agricultural abandon and the costs paid afterwards in
the attempt of rehabilitation were high and with minor results (the experience of
France).
The group of East-European countries found themselves in different situations:
Czechoslovakia – recorded a massive mountain rural exodus of the agricultural
young generations – with definitive abandon; Poland succeeded in maintaining
in a big part this category of population, through a more permissive and adapted
policy, like Slovenia – which benefited from liberties regarding traveling to
work, in West; Romania maintains the mountain population with the help of
some liberties under a constraints’ regime and some economical advantages –
but without technical progress at the level of peasant farms, which were not
collectivized. In the Balkans Yugoslavia was more permissive and Slovenia
started in a remarkably positive way.
After 1990 the circumstantial situations in the countries with mountains
which abandoned the totalitarian regimes created different phenomena from
country to country. Slovenia and Poland, with a higher technological and
infrastructural level, would be easier to be integrated in the EU; the Czech
Republic and Slovakia were registered with less social problems and less
mountain rural exodus; Bulgaria and especially Romania, had a lot of initiatives
but insufficient support for their needs. A lot of new possibilities to travel
from one country to another inside the European Union appeared, possibilities
which gave everyone the chance to change the working place. Simultaneously
the agrarian activities of the raw materials producers became less and less
profitable and so, with these two phenomena, the state of poverty and the
lack of perspectives for the young generations evolved into a rural exodus
phenomenon, more and more accentuated, towards the towns or abroad and

156
abandoning forever the traditional agrarian activities, creating a quasi-dramatic,
worrying situation.
During year of 2010, for the great Romanian massif the challenge was
not only to rehabilitate the rural mountain youth but also to determine
them to settle in the mountain rural areas. In this way agricultural and
collateral activities of the young generations, still present at mountain and
willing to accept this form of life, will be continued.
An entire complex of efficient measures needs to be applied to avoid the
most serious form of erosion in the mountains which cannot be substituted:
the human erosion.
The solutions with a relative, palliative character are not realistic
anymore in comparison with the speed and the complexity of phenomena and
changes of the 21st century.
The concepts, the strategy concerning the mountains, under the pressure
of the great climatic and demographical changes – need to be formulated on
long term and with a complex approach, aiming at environment protection
and forms of development with a solid character through which the stability of
a population of high value and the economical-cultural conservation would be
ensured.
The strategies for the long-term development of mountain areas, termed
and made official in this way, represent a novelty for the end of the 20 th century.
Romania is one of the first countries which created a specific institutional and
non-governmental background, formulated and made official - a “Strategy of
solid development of mountain area” – by government’s decision no. 1779/2004
and a „Law of the mountain” decision no. 347/2004, susceptible of some
improvements adapted to the new conditions and which appeared after the
adhesion to the European Union. Constant efforts are intended and undertaken,
after the year 2002, to elaborate and assimilate at communitarian level a
European Strategy for the protection and long-term development of mountain
area.
 The economy, the society, the mountain culture of any state that has the
chance to have mountains on its territory will not be able to survive
without a consistent mountain policy, as permanent condition.
A compared study of European strategies concerning the mountain
areas has a deep reason, especially if we refer to the examples and suggestions
which can be taken over and applied in a selective way and adapted to the
own national realities avoiding important costs and time losses.
In all the countries with mountains that have reached a convenient
level of development – the main concentration was on the mountain
agriculture that also included the social-cultural and was admitted as “engine
of the entire economical and social activity of the mountain areas”. As
everywhere, the regenerative mountain resources need to be used in a rational
way.

157
 For the Romanian mountains, too the demand is of good farming, of
careful “gardening” by the selective capitalization of traditional experience, by
modernization adapted to the geo-climatic specificity at the level of farms and
by development at the level of mountain farms, with the dominant of multi-
functionality, diversity, quality products and mountain environment.
Certainly – an exploitation of the mountain resources is strictly dependent
on the aboriginal population, and the further generations.
New technologies can help – but they cannot replace the mountain
farmers and a mountain farmer is formed no sooner than 4 or 5 successive
generations. Other small and valuable resources of the mountain can turn to
social profit as long as there is a permanent working force, active and
motivated, because a mountain farmer producer is preferable, for the society, to
a hopeless urbane unemployed man. The agro-alimentary products, of a high
biological quality represent a limited production, of niche, which cannot follow,
completely, neither the productivity of low areas nor the general rules of the
globalization, aspect which is known and tolerated as an element of diversity
and perennial social utility, which has no comparable surrogates. A special
attention is required to maintain an equal balance between the two big mountain
sectors: logging and agriculture.
The comparative study here made is more than half way away. The
difficulty of obtaining the data and information, from multiple sources, the
translations from many languages, required a special effort and the direct
participation of the author, as “actor” involved in the construction of a
Romanian mountain policy which would contribute to the progress of a
European mountain policy. This effort should be continued, by new
information and other forms of documentation, useful, to complete the existent
data and to allow the elaborate analysis in the context of the latest evolutions.

158
 CHAPTER I
MOUNTAINS IN THE WORLD
Efforts to put together a mountain policy
at international, European and national level

At planetary level mountains cover more than 25% of the terrestrial

surface, inhabited by more than 12% of the world population, the mountain
ecosystems being reservoirs of biodiversity, the major source that supplies the
water necessary to life, agro-alimentary products of high quality, the majority of
the minerals, wood and construction materials, multiple sources of energy,
through vegetation, making a great filter for the carbon dioxide and the major
source of oxygen, also incorporating an exceptional cultural diversity completed
by a remarkable capacity of innovation from the part of the aboriginal rural
population.
But the mountain regions are one of the most exposed to the weather
changes, erosions and other forms of environment degradation, and the
mountain population are some of the worst fed and some of the poorest and
often drawn into conflicts.
Despite their fundamental role concerning the value of resources, in the
humanity history, mountains have always been marginally treated by the
political, economical and juridical persons who had the power to decide, with
only a few exceptions.
Only beginning with 1970 the first national juridical instruments appeared,
and the first trans-border agreement concerning one mountain chain, the Alpine
Convention, could be concluded in 1995 and became operational from 1999.

 AGENDA 21 – CHAPTER 13 – Mountains

A major step was made by the Conference of the United Nations for
Environment and Development, from Rio de Janeiro, 1992, where for the first
time in the humanity’s history the long lasting mountain development
(Agenda 21 –Chapter XIII) was approached in a distinct way and at planetary
level being established the necessity of an emergency action for the rational
management of the mountain resources and the socio-economical development
of the population from these areas. It became necessary to elaborate, by the year
of 2000, a planning of using the fields and managing the hydrographic basins
alimented from the mountain areas, to create chances for the mountains
inhabitants in order to gain their existence using local resources. Through these
documents it was established that the Governments had to offer the
mountaineers incentives to preserve the resources and to use technologies in
friendly way for the environment and to help them understand the forms of long

159
lasting mountain development, with their involvement in the management of
resources.
They must also offer information about alternatives of gaining their
existence – through vegetal cultures, animals breeding, bee culture, fish
breeding, tourism, rural industries, and so on; to create forming and informing
centers on the mountain ecosystems, that generate competences for the long
lasting agriculture and practices of preservation and to identify the areas where
the mountain inhabitants should be taught the long lasting mountain
development.
The creation of protected areas, simple solutions of fighting against the
soil erosion, the identification of sensitive areas and areas exposed to pollution,
all these are other measures that the governments should take.

 THE INTERNATIONAL FORUM OF THE MOUNTAIN

A direct consequence of the Rio Conference, under the aegis of the
Organization of the United Nations was the first International Forum of the
Mountain, that took place in June 2000, at Paris and Chambéry, France.
OUN/UNESCO – FAO – PNUD – PNUE, The International Bank, The
European Commission and the most significant national institutions of France
were the organizers of the forum.
About 800 governmental and nongovernmental representatives from 70
countries around the world, from Asia, Africa, South America, North America,
Canada and Europe* took part. The maiden speech of the President of the
French Republic, Jacques Chirac, with the theme “The international community
and the mountain” referred to the action of the international community to
mobilize the means in the benefit of countries and the mountain territories, the
role of international organizations, cooperation programs, intervention of
nongovernmental organizations, reflections on the ways of special intervention
in these territories, in the international context.
The main ideas drawn from the presented lectures at the
International Forum of the Mountain were:

 The Forum is meant to prevent and fight against the mountain

marginalization;

 Economically, they had to take into account the mountain

particularities and the harmonization of a liberalism whose effects
should not be destructive for fragile territories;

*
From Romania prof.dr. Radu Rey was invited.

160
  Politically, they had to intervene in order to recognize the natural
handicaps which mountain population are confronted with and to bring
into light the values of the mountains;

 Environmentally, they had to apply an indispensable protection,

aiming especially at flora, fauna and water, correlated with the needs of
the population living in mountains;
 Culturally and humanly, it is necessary that the cultures are preserved
and the mountain communities are allowed to express themselves.

The International Forum of the Mountain brought into discussion for the
first time in the humanity’s history the problem of creating an international
mountain conscience and the desire to act together to make a movement,
pluralist in essence, which would integrate the specificity and cultural diversity
of this great treasure and which would have a common cause with the world’s
population of the mountains. All the active forces which operate in favor of the
mountain will have to become associates at this movement: scientific
community, international and national institutions, representatives of
mountain regions, governments, all those that play an important role in the
development and cooperation. This movement will have to assert its autonomy
in front of the international or national political authorities – and also the
desire to discuss and conduct partnership actions, in the service and for the
mountain cause.
The Minister of Agriculture and Fishing from France, Jean Glavany,
emphasized the very high value of the mountain areas and the preservation of
the specificity and diversity represented real axes, by bringing together the
economic and ecologic. The political answer regards the creation of a correct
equilibrium, and the state’s responsibility consists mainly in risks prevention,
economical development, adapted education, infrastructures and basis services
creation, giving compensatory allowances for the natural handicaps,
supporting the pastoral, creating a national solidarity for the mountain
population.
At the European Union level the mountain natural resources are vital, and
the development of local mountain economy must be based on a renovated
agriculture and on forestry, quality products and complementary services.
The “mountain cultures” disappearance should by all means be avoided,
because they bring considerable services to the entire society. An economical
and ecological renovation is required in the spirit of equilibrium and long
lasting development and a sharp need for genuine “mountain policies” is felt.
Chao Chang, general manager for planning and development in China,
mentioned that the Chinese government considered the mountain problem a
priority and they created a “Special fund for the Mountain” which supports

161
the ecosystem and the infrastructure, the agrarian technologies adapted for the
mountain specific, in extensive system and other domains, on categories of
mountains, being elaborated clichés for every type of the mountain.
Researches are also sustained and demonstrative pilot stations are
created. It is considered that the mountain administration is more important
than the others and there are made efforts to eliminate the administrative
ignorance of the problems specific to mountain zones.
Gilles Bazin, professor at Sorbonne and researcher at National Institute
of Agricultural Researches – NIAR – from France, specified that at the origins
of mountain policy are the states, and in France the Ministry of Agriculture
and Woods, the Ministry of territory arrangement, of tourism, of education
were in the middle of the action.
In Europe, mountains are a major problem: 30% of the continent
surface, 20% of the agricultural surface – they have a particular political
context for the mountain’s economy. Austria, Italy, Switzerland, France –
established a mountain policy with a long lasting development.

In the Europe Mountains, where agriculture disappeared nothing

developed anymore…

The Mountain agriculture and the pastoral are vital for all the other
economical developments from the mountain areas.

The scientific research discovered in the mountains a new track for

concentrating the attention and the development. The productivity in the
mountain agriculture represents about 30 % in comparison with the plain, and
the people from mountains can’t be responsible for natural handicaps which
they are forced to bear.
The mountain areas need to hold control on their environment and
management of their natural resources but to remain aware of the necessity of
being administrated not only for own needs but in the name of the national
community and of course the international one.
Every country must define its own priorities, in order to create “a
mountain policy” from the part of the nation and of the European Union.
 The International Forum of the Mountain marked the start of an
international movement in favor of the mountain areas and of the
populations of these regions, under the wand of the most authorized
international forums, with clear messages for the governments of the
countries that have mountains on their territories.
For the first time they discussed at open scene, under the organization
of the most important international and financial organizations in the world and
Europe, about a future of the mountain.

162
 The final idea referred to a “mountain policy” at international and
continental level and mountain policies at the mountain states level.

 THE ADELBODEN GROUP

 Another remarkable event of great proportions dedicated to the
mountains, in FAO organization, in collaboration with Switzerland
Government, was the International Conference for Agriculture and Long
Lasting Development in Mountain Regions, SARD-M, which took place in
June 2002 at Adelboden, Switzerland. Representatives from the 56 states with
mountains – governmental and nongovernmental, international organizations
participated and had as purpose a contribution for the international Summit
at high level from Johannesburg – 2002.
They discussed about: Chapter 13 of Agenda 21 – administration of
fragile mountain ecosystems and long lasting mountain development; Chapter
14, SARD-M/ long lasting development of agriculture of mountain regions and
the preparation of global Summit from Bishkek, Kirghizistan (October 2002).
With this opportunity The Group from Adelboden was constituted formed of
the personalities with the most important contributions**, with the theme of
SARD-M.
The conference focused on three directions of development – economical,
social and environmental – in the mountains, emphasizing the rapports
between the mountain agriculture and other sectors of economy, assuring
the long lasting development. A special importance was given to the creation of
a specific institutional background, strictly necessary to apply a mountain
policy at national level.
The conclusions of the Conference with clear recommendations and
proposals were transmitted to the governments of countries with mountains,
the international organizations and to the great public, being a form of pressure
in favor of a mountain policy officially recognized.
In “The Adelboden statement” on the mountains theme, SARD-M, they
stipulated: the necessity of participation of mountain populations together
with all the other actors; the key role of agriculture and the necessity of
diversification of economical activities in the rural mountain. All the mountain
areas are fragile and they are confronted with major challenges in the 3 pillars
of long lasting: economical, environmental and social; taking into
consideration political and cultural dimensions.
A survey of the disadvantages and potentials of mountain areas revealed:
- mountain areas and their populations are more exposed to poverty, famine,
social and political marginalization and conflicts and they fell behind with
development;
**
Romania has been represented by prof.dr. Radu Rey, invited as member of “Group from Adelboden”.

163
- mountain agriculture has specific elements and constraints thanks to
isolation, climate and ecosystems’ fragility – that make the production, the
marketing and the development more difficult;
- globalization has often negative effects on the mountain areas, being
important to reduce the market differences, the comparative disadvantages
being predominant;
- on the other hand, the mountain areas offer some comparative advantages
and have important potentials, offering a great variety of goods and services
to the rest of the society – together with biodiversity, quality products,
landscapes, waters, prevention of risks and cultural diversity.
 In order to answer the numerous challenges of SARD – in the
mountains, the policies must be adequate and coherent and the
instruments and programs must be applied in a participatory manner,
especially in:
- political, legal and institutional environments: taking into consideration
the mountain matters and specific elements; recognizing the rights of the
local communities and of individuals to knowledge, natural resources and
technology, decentralization and participation to a good government;
- social and cultural environments: access to food, water and basic services,
such as education, health, energy, culture conservation;
- natural environments: rural infrastructure, fighting against deforestations,
erosion, fields’ degradation, losing of biodiversity, preparation for facing the
climatic changes, long lasting management of forests, soils’ remaking and of
ecosystems;
- economical environments: rural infrastructure, access to markets,
commerce reduction which distortions the support of internal product;
special and differentiated treatments for the weaker developed
countries, access to credits and financial services, correct compensation
for the ecological goods and other services, promotion and
strengthening of competitive organizations, long lasting agricultural
practices, diversification, added value at primary levels, information for
consumers;

- creating capacities and knowledge: research, formation, technological

transfer and extension, management of farms and ecosystems, of local
organizations, especially for mountain farmers and financial and technical
support of these ones.
 To assure the effect of these policies some initiatives, actions and
political decisions are necessary at national, sub-regional, regional and
global levels (subsidiary principle).

164
  JOHANNESBOURG – 2002
 Another major moment, which also referred to mountain areas was the
Worldwide Summit for Long lasting Development from Johannesburg,
September 2002 (where it was admitted the framework of general policy for
mountains through the Application Plan – line 42 and Chap. 13, Agenda 21)
with the participation of the President of Romania, too. They also admitted
the vital importance of changing the models that do not last in production and
consumption, the management of the basis of natural resources for economical
and social development, abolishing the poverty and they also decided to
implement the Agenda 21, with Chap. 13 “Long lasting mountain
Development”.

 THE WORLWIDE ASSOCIATION OF MOUNTAIN

POPULATIONS – QUITO – 2002

 A great event that took place in the context of “International Year of

Mountain” and was the last one which prepared the Mountain Global Summit
was represented by the reunion of The International Association of Mountain
Populations (IAMP) from Quito, Ecuador, constituted ad-hoc, a continuity of
The International Forum of Mountain from 2000. The manifestation was
supported at the beginning by the National Association of the Mountains
Chosen Ones from France, National Union of Mountain Communities from
Italy and European Association of the Mountains Chosen Ones (AEM).
To make the IAMP official over 450 delegates from about 100 countries
took part – representatives of governments, parliaments, nongovernmental
organizations, of mountain populations, science people from Africa, South
America, Asia, Occidental and Eastern Europe, USA. ANUP was created with
an informer, relay and catalytic role, to assure the expression of the mountain
populations inside the international community in order to make the specific
problems and the stakes which the mountain represents better understood.
At the same time in order to assure the mountain participation at the
great debates – there was also an answer of the mountain populations to the
international phenomenon, a possibility to exert a benefic influence and not to
passively witness the disadvantageous evolutions.
Quito Agenda included: anticipation of evolutions, situation of the
mountain territories and perspectives on the following 20 years; similarities and
substantiation of solidarity of mountain communities; attitude towards
constraints of economical development; support from the part of international
states and communities; a global project of construction and defense of
interests of populations and of the mountain environment; organizing for a

165
change with the help of a common strategy which moves an international
organization.
WAMP hired at Quito an international reflection background,
concerning the future of the mountain and the best ways of development,
being adopted the Project for a balanced and long lasting development of the
mountain under the form of “The chart of mountain population”. Jean
Lasalle, senator of France representing the Pyrenees mountains appreciated
that we are in front of an exodus of the mountain population, devastating –
the main task being that the mountain people remain in the mountains.
The senator of Colombia, Efren Terapnes underlined the fact that we
are confronted with the death of the mountain culture, mountain population
needing another type of future, adapted to the natural states, the mountains’
world being of different cultures in comparison to the plains’ world.
Enrico Borghi, chairman UNICEM-Italy mentioned the general
tendency of the mountain marginalization, not recognizing the mountain
society, the most dangerous situation evolving in the Eastern Europe, where
the mountain traditions were badly affected, by the state policy for half a
century.
Professor Radu Rey , the manager of The National Agency of the Mountain
Area/The Ministry of Romanian Agriculture and Forestry drew attention on the
huge need, especially for the mountain areas in the South-East of Europe,
which passed through communism, that inside The European Union, The
European Board and the states there must be an Official Strategy, distinct –
destined to the mountain areas, especially to mountain agro-zoo-technical areas,
while the breach of the agro – forestry balance is a dangerous reality for the
rural mountain economies.
Among the ideas sustained in plenum it can be mentioned: in the
mountain areas the human is situated in the forefront; the gravity and the
complexity of dangers which affect the mountain population and cultures, the
most fragile ones, impose the necessity of building a long lasting new model
of development for the mountains with governments’ support – through self-
government and self-administration; the mission is to create the feeling of
belonging to the mountain and a balanced development; the creation of a
mountain solidarity is an emergency and the mountain must be “a political
temple without political color”; there isn’t a real collaboration between the
mountain producers and the tradesmen because these ones, just like the
transformers, only seek their own profit; states which do not have a
mountain policy are fundamentally wrong; the state must change its role on
what concerns the mountain; the plain technologies stumble the development
of technologies proper to the mountain; the national mountain policies must
become a current practice of governments, with the respect of mountain
specificity; it is really necessary to create some institutions and legislations

166
for the mountain, which would assure the capitalization of resources in favor
of mountain populations, with the respect of subsidiary principle***.

 GLOBAL MOUNTAIN SUMMIT – BISHKEK (oct.2002)

The culminating event of the International Year of the Mountain – 2002

was represented by the Global Mountain Platform, from Bishkek – Kirghiztan
(October 28th – November 1st 2002), which, on the basis of dozens of years of
activity established modalities of long lasting approach of the mountains in
partnership conditions.
It was reasserted the promise to protect the mountain ecosystems of
Planet Earth, to eradicate poverty and alimentary insecurity in the
mountains, to promote the global peace and to offer support in order to help
the mountain population to create conditions in which they can attain their
goals which are crucial for the global security – because life on Earth depends
on the mountains.
The degradation of the mountain environment and irrevocable losses
affect the entire society, but the about 600 million mountain people of the
world, who are some of the poorest people on the planet, are the most
vulnerable.
It is unacceptable the fact that despite the richness of mountain
resources the poverty is still maintained through political marginalization,
with decisions concerning mountain resources taken in the power centers and
far from the mountain communities. It is unfair the weak compensation of
resources, services and products of mountain populations.
The consequences of poverty and the degradation of the mountain
environment come beyond the mountain communities causing social
consequences and natural disasters – intensely resented outside the
mountains.
The long lasting mountain development in the mountains as general
factor of stability requires special applications, which should take into account
the realities.
The principles aim at:
- collaboration of potential factors; decentralization – with the
administration of resources by local population; services cooperation and
participation at development programs; reduction of high levels of mountain
resources exploitation, levels that do not last for long, and replacing them with
a more balanced system of sharing the benefits; correctness of granting

***
The international association “EUROMONTANA” and Romania were represented by their delegate
(prof.dr.Rady Rey, vice-president of Euromontana and chairman of National Agency of Mountain Area) – with
contributions with lectures and interventions in plenum and on workshops and at the elaboration of final form
of papers, the invitation at the official platform of the reunion being a form of admission.

167
compensations for mountain population and an equitable part from
globalization benefits – by investments and support; a multi sector and
multidisciplinary approach in solving problems and taking decisions; a long
term, through supported efforts, promotion of mountain population’s right to
take part at their development, to lead; connection relations between mountain
chains and hillock and plain areas; respect for the knowledge and the local
authority – mountain population being the tenants of a huge and
irreplaceable knowledge and the best guardians of the environment; research
value and scientific monitoring, as base in decision taking, implementation
and revision; focus on population’s needs, opportunities, failures,
demonstration of long lasting benefits of applications and not on constraints;
respect for the cultural and religious diversity; respect for the environment
and biodiversity; respect for the human rights, including the right for
development.
 The action plan of the International Conference includes:
- developing and promoting programs, policies and applications that
integrate the ecological, economical and social components of a long
lasting mountain development, especially in the less developed countries;
- implementing programs to solve the problems generated by the degradation
of the mountain environment;
- implementing programs to promote the diversification of the mountain
economies, of production systems at small scale, programs of specific
formation, of increasing the access on markets and consolidating
communications and transports;
- promoting the full involvement of mountain communities in taking decisions
and integrating the native knowledge in development initiatives;
- mobilizing the national and international support for applied research
and offering financial and technical support for effective implementation
of a long lasting development of mountain ecosystems – in the countries in
course of development and in the ones with transition economies, solving
the poverty problem of mountain populations – through concrete plans and
programs and sufficient support.

 CONSEQUENCES – AFTER AIM – 2002

 The Organization of United Nations, through the initiative of

“International Year of the Mountain” – 2002 (Resolution 55/1998, Nov.
1998) registered a success beyond expectations and from numerous countries
resulted positive initiatives in favor of the mountain. Romania was one of the
most active countries and the most active from the Eastern part, taking part in
these global efforts, through the initiatives of the National Agency of the

168
Mountain Area: an International Conference “Mountain policies in Europe”
which took place in Bucharest, WTC, together with “Euromontana” and with
the participation of representatives from 16 countries and European
Commission; mountain forums in 28 counties with mountains, a national
symposium at Vatra Dornei and a National Forum of the mountain, at
Bucharest, with a big national and of high level representation.
Romania sent constantly delegates at the consecrated international
manifestations AIM-2002, such as the ones from England – Inverness, France –
Chambéry, Peru-Cusco, Ecuador –Quito, Kirghistan-Bishkek, and so on.
The ample international movement in favor of the mountain
environment and population did not remain without consequences at
international level and, shadily, at different national levels.
The Action Program was taken into consideration and it was the final
paper of the International Mountain Summit from Bishkek, October 2002
and the International Partnership for long lasting Development of Mountain
Regions was constituted, Mountain Partnership, with 32 adherent countries on
July 31st, 2003.
Romania became officially a member, as country, in 2003, being the
rd
33 adherent state.
 The General Meeting of the United Nations adopted on 20th of
December the Resolution 57/245, considering chap. 13 –Agenda
21 and The Application Plan Johannesburg, especially line 42,
which constitutes the background of the general policy for long
lasting mountain development.
A concrete consequence was the creation of The Permanent Secretariat
of Mountain Partnership, at FAO-Rome and declaring the day of 11th
December as “The International Day of the Mountain”, and the national
committees for AIM-2002 becoming permanent.
 The consequences of these great efforts made on international
level for the mountain environment, population and development
are also admitted in the new foresights of the European
Commission for the less favored areas, which include the
mountain areas, even if the mountain policy was not made
official at EC.

 CONSEQUENCES IN ROMANIA

 In Romania , they managed to make the society aware of the

mountain problem and they made possible:
- The approving of criteria for the mountain area delimitation (GD no.
949/2002), according to the Resolution 1257/99 of EC;

169
- The constitution and functioning of Inter-ministerial Committee for the
mountain area and the mountain county committees (GD 318/2003);
- C.O. for approving municipalities, cities and communes delimitation from
the mountain area (with periodic revision);
- The strategy of long lasting development of mountain area (GD no.
1779/2004);
- The mountain Law no. 347/2004 (revised in 2008);
- The establishment of Mountain Forum from Romania, member of
Mountain Partnership(2005);
- Law no. 181/2007 concerning the establishment, organization and
functioning of National Agency of Mountain Area, as state secretariat, with
territorial professional network (2008, unapplied).(Applied – substantially
reduced in 2009. Paradoxically – abolished in 2010 – with severe critiques at
national and international level – Euromontana)
Different forms of subsidies for mountain farmers (milk, meat,
mechanization) were periodically adopted.
 After Romania joined the European Union stipulated measures are
in course of application through The National Plan for Rural
Development, measures which concern different support
measures for the mountain people with access to investments
projects with differentiated grants 60-65% in comparison with the
non mountain areas, more favored with an important role, but much
insufficient of the community support – through direct payments at
the unit, etc.

 AIM CONTINUITY – 2002

At the beginning of 2008, the Mountain Partnership included 151

members, from which 48 states, 15 nongovernmental institutions, 88 groups of
major organizations****.
The continuity of the effects of AIM-2002 materialized through other
actions, at international and European level.
 A concrete expression of the decisions of The International Summit for long
lasting development from Johannesburg – Agenda 21, chap. 13 – The
Mountains, is represented by The Mountain Partenership*****.
The first meeting took place in Merano, Italy (2003), which marked,
officially, the beginning of the activity of this organism, with a fixed secretariat
as part of FAO-Rome, under the coordination of Mr. Douglas McGuire*****.

****
The member list can be found in Annex.
*****
After AIM-2002-The Mountain Forum from Romania becomes member in Mountain Partnership,
representing the civilian society “pro-mountain”. In 2008-it is the most active and representative
nongovernmental organization for Romania’s Carpathians.

170
 The next step was the FAO preparation, with the logistic support of Italy,
Switzerland and Peru governments, the meeting of the Mountain Partnership
from Cusco, through the launching of an electronic consultation for “Action
Plan – Cusco” – at which Romania, participated actively through ANZM .
At the sessions of The Mountain Partnership important international
organizations were represented, such as OUN-FAO, The International Bank,
UNEP, UNESCO, United Nations University, The International Center for
putting forward the mountains – ICIMOD, European Academy –EURAC,
ANUE, CIP, UCN, Society of protection of the mountain environment – MEPS,
National Union of Mountain Communities – UNCEM, Italy, International
Association of Mountain Population, Mountain Institute – IMI, USA, European
Association of the Mountain Chosen Ones – AEM, International Mountain
Forum, African Mountain Association, and so on.
Ministries of Foreign Affairs, Agriculture and Forests, of environment,
ambassadors from Italy, Switzerland, Peru, Spain, Philippines, Slovakia,
Romania, Iran, Bolivia, Cameron, Austria, Mexico, Serbia and Montenegro,
Nepal, Pakistan, Republic of Tunisia, Argentina, Czech, Sri Lanka, Brazil,
Turkey, Tanzania, Slovenia and the USA – Department for agriculture were also
present.
The Role of The Mountain Partnership was established in order to
create work instruments, to consolidate the capacities to attain goals, to mobilize
the international organisms to help the mountain areas with a focus on education,
health, long lasting capitalization of resources, fighting against poverty and
preventing the social crisis, promoting dynamic and adequate strategies, with the
participation of civilian society.
The Mountain Partnership refers to political articulation, mobilizing
action programs, connecting the mountain populations with current life evolution
– with orientation towards ecosystems conservation as national priority –
agriculture, forests, mining, respecting the responsibility to contribute to long
lasting development – in the mountain specific.
The governments must develop special actions, a mountain law
representing a fundamental necessity, to develop cooperation at national level,
sub – regional, regional, mobilizing mountain communities in order to make
the institutions, society aware of the mountain specificity, in order to consolidate
the dialogue and debates on the mountain subject.
“The Action Framework of MP – Cusco” was adopted, as guide and
recommendations for initiatives development, with focus on:
- consolidating policies oriented towards long lasting development;
- creating institutional capacities, financial and control sources;
- contributing to human and institutional consolidation, political dialogue;

*****
Romania has officially been represented by delegate (R.Rey, chairman of National Agency of Mountain
Area as part of Agriculture and Wood Ministry, “focus point” for AIM-2002).

171
- information exchange, creating a network to support the mountain solid
development cause;
- creating synergies and cooperation among members involving national
authorities and main “actors”;

 OTHER EUROPEAN EFFORTS IN FAVOR OF THE

MOUNTAINS

Even from the 1994 – the Europe Council, CPLRE, initiated the first
European Conference of the mountain areas, 17-18.09.1998 at Chamonix –
Mont Blanc, where European Mountain Chart was outlined and The
Carpathians Project was presented and agreed upon– whose previous
evolution led to the creation of the Carpathian Convention *.
In June 2003, at Cavalesse – Italy, The Conference for long lasting
mountain development of Europe Council took place – where the final form
of European Chart of Mountain Regions was adopted and sent to be approved
by The Council of Ministries of EU. At the debates they asserted that
ultraliberal methods generate classical solutions for savage capitalism
which is destructive in the mountain areas and it was recommended,
especially to poor countries, to create as soon as they can cooperatives as a
defense form for the mountain economy.

At this conference, ICALPE chairman (M. Dubost) referred to the alarming

situation from Romanian Carpathians where it began the classical
phenomenon of human depopulation, with the entire procession of
negative phenomena.

The Council of Europe – CPLRE, using the Recommendation 130 (2003) and
considering Recommendation 75 (2000) concerning the European convention of
mountain areas asked the Ministries’ Committees of the Council of Europe to
adopt a recommendation for the member states concerning Mountains
European Chart, considering that for the mountain regions population, their
natural environment constitutes the base of mountain regions wealth, and
these regions can’t fulfill the role demanded by general interests only if their
natural resources and sceneries are protected, human presence and the
economical development are maintained, an adequate protection and an
environment management are implemented. Any policy concerning the
mountain areas must first and foremost count on local and regional
*
Romania was represented in the work group for elaboration of Chart (R.Rey). “Carpathians Project” was
initially presented at Bucharest, July 1994, at the reunion with Europe Council representatives, European
Association of the Mountain Chosen Ones, Euromontana and of the Carpathian countries, in the presence of
President of Romania and of some government ministers. (Author prof.dr. Radu Rey, awarded at Chamonix).

172
authorities, who are the closest to territories, inhabitants and specific problems
of mountain areas, being adequate, in full conformity with subsidiary
principle, to encourage cooperation amongst authorities and to support their
initiatives.

The Europe Mountains are considered an exceptional inheritance

that must be developed and preserved being necessary the defense and the
support of their development – by making sure the fact that social identity,
traditions and mountain population’s cultures are respected.
It is recommended that the member states adjust their legislation and
practices to the text of Mountains European Chart, promote cooperation
among mountain communities, among regions and also at trans-borders
level. The objectives of a policy of spatial development in mountain
areas, which encourage a solid development of traditional activities aim at:
keeping population in the area and fighting against youth exodus;
preserving identity and cultural values; creating and modernizing
infrastructures, developing public services adapted to the specificity of the
areas, promoting mountain energetic resources, keeping the agricultural
fields and mountain lawns, maintaining and modernizing agricultural
activities, with the help of a specific approach of mountain agriculture,
keeping existent industries and trades and establishing activities based on
new technologies, developing the tertiary sector, especially the tourism.

Any policy of spatial planning should be conceived so as it brings into

accord the interests’ priority of populations involved with the development
of an economical and financial support policy and favorable incentives, with
the purpose of:
- Compensating natural or ecological constraints, inherent to mountain areas,
remunerating ecological services – to preserve landscapes and protect them
against natural risks, facilitating the maintenance and the establishment
of farms and cultures or enterprises with non polluting technologies;
facilitating the young people to settle down in mountain areas, especially
in the agricultural sectors, trades, tourism and the public one.

 EUROMONTANA AND AEM

Two great nongovernmental organizations from Europe (Euromontana *) –

European Association of the Mountain Chosen Ones – AEM and
*
Training and Innovation Center for Development in the Carpathians – CEFIDEC – Vatra Dornei – is member
of Euromontana. The vice-presidency of Euromontana has been detained for 12 years by Romania (R.Rey –
1996-2004; Danuţ Gîţan – 2004 -2008).

173
“EUROMONTANA” – recognized by the Council of Europe and the European
Parliament, respectively by the European Commission, intensely work to
protect the population and the mountain environment and for a long lasting
development – as part of a distinct mountain policy recognized at EU level.
The international conferences that took place on the European continent
during the last 15 years illustrate a great effort to draw the attention of the
society, European and natural institutions, governments on the great importance
of mountain areas, which are obviously developing influenced by climatic
changes and expansive demographic evolution.
It should be noticed: the International Conferences organized by
“Euromontana” that took place in Switzerland – Valée area (1998), in Cracovia
– Poland (1999), Ljubljana – Slovenia (1997), Bucharest – Romania (1997),
Trent – Italy (2000 – with the first European Saloon of mountain quality
products)*, Bucharest – Romania (2001), Inverness – Scotland (2002), Rodez-
France (2004), Chavez-Portugal(2005), Piatra Neamţ – Romania (2008),
conference organized by AEM in Slovakia (2005) or the international
conferences from Capracotta – Italy (2002) and Alpbach – Tirol, Austria (2006),
under the coordination of the Council of Europe.
At these international reunion representatives of some European and
international organisms from the most important ones – European Commission,
the Council of Europe, The European Parliament, respectively FAO, the
International Bank, UNESCO, Mountain Partnership, and so on, or national
ones (ministries, specialized institutions, universities, great specific
nongovernmental organizations, syndicates, etc.) took part.
From this ensemble of events consecrated to the mountain regions, a
particular interest for Romania and other eastern mountain countries was found
again at the international Conference with the theme “Mountain Policy and
EU extension” that took place in Alpbach-Tirol (Austria) in March, 2004,
under the coordination of the Council of Europe, with high level participation.
The themes presented covered a large variety of domains specific to the
mountain areas: agriculture and mountain farmers’ protection, “agricultural
reform and the mountains” (Commissary F. Fishler), ecological products,
mountain forests and the water, mountain climate, tourism, agro-tourism,
transport, communications, regional policy and the mountains “European
Parliament and mountains” (M. Ebner), globalization and mountains.
The new reality was emphasized when (only in EU 15 mountain areas
occupy about 30% from the territory with over 30 million inhabitants) it is
absolutely logical that an European common policy should be developed for
the mountain areas development, even more in the conditions of the impact of
the new EU 27, with more than 100 million people (485 mil. inhabitants).

*
Romania has been represented at all these manifestations, with representative delegations that included factors
with responsibilities in mountain area. Prof.dr.Rady Rey took place at all these manifestations, with multiple
own contributions, in quality of representative, organizer or vice-president.

174
Creating efficient measures to interrupt the exodus from mountain areas,
firstly of the young farmers, phenomenon that increases in the East. It
becomes essential that specific institutions and laws are created through which a
mountain policy is made at national level, with mountain farmers as
beneficiaries. (Joseph Pröll, federal minister for agriculture – Austria).

It is necessary that the need of creating certain stages in the long lasting
mountain development process is understood and to avoid certain mistakes
from EU 15 in East.

It becomes absolutely necessary a major cohesion for the entire

mountain territory with a major mountain policy. The new eastern countries
have a weak economical and infrastructural development and a state of
vigilance is necessary. The Alpine Convention and The Carpathian
Convention are structures that can become energetic, efficacious (Herwig Van
Staa, The governor of Tirol- Austria).
A continuation of mountain agriculture and the existence of
mountain population are absolutely necessary. The policy must not be
exclusively agricultural but also complementary – tourism, small industries, and
so on – which all demand the presence of real people. We can’t destroy
what we have, we need flexibility and reconciliation and more respect for the
places where an agricultural activity is made (E. Schwärlzer – chairman of
farmers’ association – Voralberg, Austria).
 An initiative of “Euromontana” with chances for success is “The
European Chart of quality mountain alimentary products”.
The conclusions of the second Convention of European Mountain (Trento
2000) which appreciated the quality of services and products with a great
added value, as main direction for the chance of development of European
mountain areas were at the basis of this application.
The common objectives for the long lasting development are: consumers’
long-term recognition of services and high quality of territories, authenticity,
diversity and multifunctional conservation, positive communication and
common actions supported by the European institutions and states.
The chart specifies the necessity that viable economical mountain
activities should be based on a viable model of mountain agriculture.
The competition increases the pressure on small and medium farms,
with the risk of mountain agriculture abandon, which needs a positive
discrimination. The maintenance and development of local traditions, culture
and specific inheritance of every territory are essential and small enterprises of
transformation should take part in the development and in order to obtain a
future development young people who own land should be involved in
activities that need creativity, innovation and dynamism.

175
 There can be two different types of quality mountain products: unique
products and products which can not be copied, thanks to races and specific
varieties or exclusive traditional knowledge, on areas – or products with
special characteristics, thanks to the fact that they come from a mountain
territory.
The promotion strategies of quality mountain products increase their
chance for success if they take into account the research programs and quality
control systems, of cooperatives and associative structures, of special
identification of the quality of a product and control structure (PDO – name of
Protected Origin/PGI – Protected Geographic Indication), and also the most
adequate commercialization network.
The economical support from the EU part becomes essential and also
from the part of regional authorities and/or national ones, at the level of primary
activities, for cooperatives and associative structures, for their creation,
facilitating access to knowledge and technological development and financial
admission of benefits, without forgetting the importance of having access to
information and experience exchanges.

 ROMANIAN MOUNTAINS – in 2008

In 2008 there should be noticed a progress in building the Carpathian

Convention (the second Conference of Parts – Bucharest, 17th – 19th June) and
the start of putting into practice the stipulations of the National Plan for Rural
Development – with special support forms for the mountain areas.
Romania, which created some institutions and specific legislation, but
which are either weak or they cannot be applied, has already been confronted
with a major phenomenon of destructuring of mountain economy, especially on
basic agro-zoo-technical field, with a process of exodus of mountain young
people and of agricultural abandon – extremely alarming.
An efficient intervention and of right proportions in the redressing of
this phenomenon becomes a priority, both political and for the Government and
of the greatest actuality.
 In comparative terms a few findings can be asserted:
- in building a mountain policy, at national, European and international level,
Romania affirmed itself during the last 18 years, not only as a viewer but
also as an active participant;
- in the ensemble of mountain realities the countries are in different evolution
stages, in Europe the west being much more advanced in comparison to the
EU;
- there is also a great anxiety in West and East towards the economical and
social evolution in the mountain areas and especially towards the youth
exodus from the mountain rural and the abandon of agriculture and own

176
 cultures. In Romania this exodus increased during the last 10 years, and we
should be worried because of the major losses that cannot be recovered;
- the West-European solutions are based on a long exercise, on protective
interventions successively taken during the last half of century, which allow
adjustments to face the international pressures.
 For the East, where the dictatorial policies concerning the mountains
did not allow development, with all the existent differences among
mountain countries, in size and previous accumulation, the West-
European solutions can be valid but they are more insufficient in
comparison to the new phenomena and the challenges of the 21 st
century, palliative measures having effects only of extension or of
surviving and not for a lasting mountain development.
For Romania, as also for other East-European mountain countries
special measures and protective and retrievable supplementary programs
became necessary, which should allow correction of disequilibrium and of
transition errors and substantial reduction of discrepancies, with the installment
of normalization and of a constancy state on a long term usage of mountain
resources.
Cumulated with EU interventions these national, institutional,
legislative and financial efforts – with destination the “mountain”, with priority
applied, became the only ones capable of preventing a great loss for the nation,
for the European Union and for humanity.
It is a question of conscience, specific competence, good orientation, of
political wish and national and local responsibility in a background lacking in
political color, of cooperation among parts.
 The inspiration sources for Romania are multiple and at hand, a
comparative analysis of strategies and applied policies in the
mountain countries and the results of our own experience, becoming
a real utility on all plans.

 THE CARPATHIAN CONVENTION

In a world at full speed of development, The Carpathians – the

mountain space where 16-18 million people live, are threatened from multiple
parts, in the globalization process. Countries should face the changes in an
instable environment with less consolidated institutions, in the conditions in
which economical development implies risks in preserving natural and cultural
patrimony.
Inspired by the Model of The Alpine Convention Carpathian countries
took the initiative to create the international legal framework which had as
principle the solid development in order to valuate the natural and cultural

177
resources, under the circumstances of an equilibrium between economical-social
evolution and environmental protection.
The Frame-Convention for Protection and Lasting Development of
Carpathians was adopted at Kiev, in May 2003. On 1st May 2004 in Vienna the
Temporary Secretariat of Carpathian Convention was opened, and became
operative starting with 4th of January 2006.
The Carpathian Convention is a Frame-Convention which promotes
an integrated approach on many subjects:
 Integrated approach of fields’ administration, as resource;
 Preserving and lasting usage of biological and scenery diversity;
 Spatial planning;
 Solid and integrated administration of rivers’ basins;
 Lasting agriculture and forestry;
 Solid tourism and infrastructure,;
 Industry and energy;
 Knowledge of cultural and traditional patrimony;
 Evaluation, information system, monitoring and early environment
warning;
 Growth of conscience degree, education and public participation;
7 countries are part of Carpathian Convention, countries which detain parts
in the chain of Carpathian Mountains:
- Romania (43%); Slovakia (22%); Ukraine (14%); Poland (11%); Hungary
(6%); Czech (4%); Serbia and Montenegro (>1%). The total surface that
enters under the incidence of Convention is 161.805 km², with a population
of 17, 41 million mountain people.
 The Carpathian Convention, with the support of UNEP, REC and
EURAC and of the member countries organized two Conferences of Parts
(Kiev-2006) and Bucharest (2008), the third Conference being planned in
Czech Republic (2010) – when it is going to be established the location
of the permanent Secretariat of the Convention. There are already 3
proposals: Braşov (Romania), Cernăuţi (Ukraine) and Bianska Bistrica
(Slovakia).
 By 2009 protocols for woods, biodiversity, tourism were signed – but not
for the mountain agriculture – the most delicate segment, specific and
diversified within the CC.


It hasn’t been finalized yet a clear delimitation of these mountains – based on unique criteria. Romania
adopted the criteria of the European Commission, according to resolution no. 1257/1999. According to official
delimitation – Romania would detain about 54% from the Carpathian mountain massifs.

178
 Surfaces and mountain population distribution as part of Carpathian
Convention
Crt. No. Country Surface National appreciations
Proportion Inhabitants Proportion
of total (mill.) of total
surface population
(%) (%)
1 Romania 69.872 43 4,87 27,9
2 Slovakia 35.050 22 3,80 24,8
3 Ukraine 22.109 14 1,98 11,4
4 Poland 17.263 11 3,47 19,9
5 Hungary 9.626 6 1,77 10,2
6 Czech 7.124 4 1,46 8,4
Republic
7 Serbia and 761 <1 0,06 0,4
Montenegro
TOTAL 161.805 100 17,41 100

THE CARPATHIANS


Source: EURAC-UNEP

179
 Other information:
In 2008 in Romania there nongovernmental institutions and
organizations (associations) were functioning specialized on mountain rural and
created in the period 1990-2000.

Institutions:
- National Agency of Mountain Area (Agriculture Ministry and of Rural
Development);
- Institute of Research-Development for Montanology – Cristian, Sibiu (1991-
2008);
- Center of Formation and Innovation for Development in Carpathians –
CEFIDEC, Vatra Dornei.
-
Associations at national level (NGO):
- The Mountain Forum from Romania (2002-2008);
- National Association for Mountain Rural Development – Romontana (2000-
2008);
-
Zonal associations:
- Federation of Mountain Farmers – Dorna (1993-2008);
- County Association of Mountain Development – Mureş (2000);

During the speech held with the occasion of Euromontana Conference at

Lillehammer appreciations were made about the institutional and non-
governmental system specialized for the mountain specific, created and
experimented for 20 years in Romania, appreciated as an INNOVATION with a
special multiplicative value especially inside the mountain areas in the South –
East of Europe.

180
 CHAPTER II
COMPARATIVE SYNTHESIS CONCERNING SOME
MOUNTAIN AREAS OF EUROPE

A concise analysis, in comparative terms, of some characteristics of

significant mountain areas from Europe, was made on a number of 15 countries,
according to any available information sources: Austria, Bulgaria, Switzerland,
France, Finland, Germany, Greece, Italy, Norway, Poland, Portugal, Slovenia,
Sweden, Ukraine and Romania.
There could not be subject of analysis in this study: mountain areas of
some West-European countries, such as Belgium, Czech Republic, and also
some small states; from the Balkans region - Albania, Serbia and Montenegro,
Macedonia, Croatia, Bosnia Herzegovina and also those from Caucasus region;
 The components taken into account refer at the spatial dimension,
mountain areas proportion and some national characteristics, mountain
population and its proportion in the country ensemble, which taken
together reflect the importance of mountain areas, administrative-
territorial organization, strategies and policies defined in the juridical
background, some objectives and results.
The analysis dimension is variable, dependent on information sources.

Map with the main European mountain massifs

181
 Table no. 1
Mountain areas surface from Europe 
(Hierarchical scheme depending on mountain areas proportion, in
comparison with the total surface)
Mountain area
Total Mountain area surface
Crt. No. Country proportion of the
surface (thousand km²)
total surface
1 Norway 323,9 295,86 91,3
2 Switzerland 41,3 37,46 90,7
3 Slovenia 20,27 15,81 78,0
4 Greece 132,22 102,98 77,9
5 Austria 83,85 61,51 73,4
6 Slovakia 48,99 30,37 62,0
7 Italy 300,59 180,78 60,1
8 Spain 505,21 281,39 55,7
9 Bulgaria 101,74 54,80 53,3
10 Finland 326,76 166,08 50,8
11 Sweden 449,96 227,70 50,6
12 Cyprus 9,23 4,40 47,6
13 Portugal 92,36 36,14 39,1
14 Romania 238,40 90,24 37,9
15 Czech Rep. 78,79 25,41 32,3
16 Great Britain 245,49 62,56 25,5
(UK)
17 France 549,03 138,40 25,2
18 Germany 356,77 52,59 14,7
19 Ukraine 603,70 22,10 2,7
20 Ireland 70,40 7,44 10,6
21 Poland 311,44 16,18 5,2
2 Hungary 92,48 4,37 4,7
23 Luxembourg 2,59 0,11 4,4
24 Belgium 30,62 1,29 4,2
TOTAL 5.103,04 1919,81 Average: 30,5
EU-15 3.232,80 1322,91 Average: 44,6
NEW STATES –EU-27 901,34 241,58 Average: 26,8
NON-EU STATES 968,90 355,32 Average: 36,3


Mountain Areas in Europe – Nordregio, Report 2004:

EURAC/UNEP – Site Consulat UA – Suceava – www.cons –ua.ro

After the official delimitation of mountain area, according to criteria EC-Rez. 1257/99, rev., Mountain area
from Romania has 74.000 km² with 3, 6 mil. inhabitants (2004).

Exclusively DOM

182
 Table no. 2
Mountain population from Europe
(Hierarchical scheme depending on the number of mountain
inhabitants)
Mountain
population
Total of Mountain
proportion in
Crt. No. Country population population
comparison
(inhabitants no.) (inhabitants no.)
with the total
(%)
1 Italy 56.095.135 18.267.183 32,6
2 Spain 40.738.016 15.684.136 38,5
3 Germany 81.944.737 8.254.700 10,1
4 France 58.255.213 7.633.595 13,1
5 Switzerland 7.287.145 6.132.208 84,2
6 Romania 22.236.918 5.535.706 24,9
7 Greece 10.817.789 5.365.931 49,6
8 Austria 8.024.449 3.993.337 49,8
9 Bulgaria 7.973.671 3.637.787 45,6
10 Norway 4.503.436 2.854.051 63,4
11 Portugal 10.356.116 2.741.590 26,5
12 Slovakia 5.401.316 2.624.492 48,6
13 Great Britain 58.051.191 2.475.935 4,3
(UK)
14 Czech Rep. 10.215.299 2.385.905 23,4
15 Poland 38.632.453 2.255.261 5,84
16 Ukraine 49.588.000 1.980.000 4,0
17 Slovenia 1.992.035 1.293.298 64,9
18 Hungary 10.246.939 -709.239 6,9
19 Finland 5.194.902 -624.184 12,0
20 Sweden 8.901.038 -615.343 6,9
21 Ireland 3.917.203 -101.903 2,6
22 Cyprus -690.253 -98.995 14,3
23 Belgium 10.263.414 -83.256 0,8
24 Luxembourg -439.539 6.787 1,5
TOTAL POPULATION – 511.678.207 94.049.746 Average: 18,5
EUROPE


Mountain Areas in Europe – Eurostat N.Cr. 2000

Exclusively DOM

After the official delimitation of mountain area, according to criteria EC – Rez. 1257/99, rev., Romania has
3, 6 mill. mountain inhabitants – representing 15,4% from total population (2004).

183
 Table no. 3
Mountain areas surface from Europe
(Hierarchical scheme depending on the size of mountain area)
Crt. No. Country Surface of Proportion of
mountain area total country
(thousand km²) surface (%)
1. Norway 295,86 91.3
2. Spain 281,61 55,7
3. Sweden 227,70 50,6
4. Italy 180,78 60,1
5. Finland 166,08 50,8
*
6. France 138,64 27,0
7. Greece 102,98 77,9
**
8. Romania 90,24 37,9
9. Great Britain 62,56 25,5
10. Austria 61,51 73,4
11. Bulgaria 54,80 53,3
12. Germany 52,59 14,7
13. Switzerland 37,46 90,7
14. Portugal 36,14 39,1
15. Slovakia 30,37 62,0
16. Czech Rep. 25,41 32,3
17. Ukraine 22,10 3,7
18. Poland 16,18 5,2
19. Slovenia 15,81 78,0
20. Ireland 7,44 10,6
21. Cyprus 4,40 47,6
22. Hungary 4,37 4,7
23. Belgium 1,29 4,2
24. Luxembourg 0,11 4,4

*
Exclusively DOM.
**
According to the official mountain areas delimitation – EC criteria – 1257/99, rev.(2004).
*** According to the European Commission/North Regio

184
 Table no. 4
Mountain areas surface from Europe
(Hierarchical scheme in function of proportion from total country
surface)
Crt. No. Country Total surface Proportion of
(thousand km²) mountain area
from total
country surface
(%)
1. Norway 323,9 91,3
2. Switzerland 41,3 90,7
3. Slovenia 20,27 78,0
4. Greece 132,22 77,9
5. Austria 83,85 73,4
6. Slovakia 48,99 62,0
7. Italy 300,59 60,1
8. Spain 505,21 55,7
9. Bulgaria 101,74 53,3
10. Finland 326,76 50,8
11. Sweden 450,00 50,6
12. Cyprus 9,23 47,6
13. Portugal 92,36 39,1
*
14. Romania 238,40 37,9
15. Czech Republic 78,79 32,3
**
16. France 549,03 27,0
17. Great Britain 245,49 25,5
18. Germany 356,77 14,7
19. Ireland 70,40 10,6
20. Poland 311,44 5,2
21. Hungary 92,48 4,7
22. Luxembourg 2,59 4,4
23. Belgium 30,62 4,2
24. Ukraine 603,70 2,7

*
According to the official mountain areas delimitation – EC criteria – 1257/99, rev.(2004).
**
Exclusively DOM.

185
 Table no. 5
Mountain areas surface from Europe
(Hierarchical scheme depending on mountain population proportion, in
comparison to country total population)
Crt. No. Country Total surface Proportion of
(thousand km²) mountain area
from total
country surface
(%)
1. Switzerland 7.287.145 84,2
2. Slovenia 1.992.035 64,9
3. Norway 4.503.436 63,4
4. Austria 8.024.449 49,8
5. Greece 10.817.789 49,6
6. Slovakia 5.401.316 48,6
7. Bulgaria 7.973.671 45,6
8. Spain 40.738.016 38,5
9. Italy 56.095.135 32,6
10. Portugal 10.356.116 26,5
11. Romania 22.236.918 24,9*
12. Czech Rep. 10.215.299 23,4
13. Cyprus 690.253 14,3
**
14. France 58.255.213 13,1
15. Finland 5.194.902 12,0
16. Germany 81.944.737 10,1
17. Sweden 8.901.038 6,9
18. Hungary 10.246.939 6,9
19. Poland 38.632.453 5,8
20. Great Britain 58.051.191 4,3
21. Ukraine 49.500.000 4,0
22. Ireland 3.917.203 2,6
23. Luxembourg 439.539 1,5
24. Belgium 10.263.414 0,8

*
Sources: EUROSTAT N.Gr. (2000). After delimitation of mountain areas according to criteria EC according to
Rez. 1257/99 rev., proportion of mountain population is 15, 8% (2004).
**
Without DOM

186
 Table no. 6
Mountain surfaces and populations in newly adhered
countries at European Union (EU-27)
Crt. New SURFACES POPULATION
No. state Total Mountain Proportion Population Mountain Mountain
member surface surface of total population population
EU (thousand (thousand mountain (inhabitants total proportion
km²) km²) areas in no.) (inhabitants in
comparison no.) comparison
to the total to the total
(%) (%)
1 Romania* 238,40 90,24* 37,9 22.236.918 5.535.706 24,9
2 Bulgaria 101,74 54,80 53,3 7.973.671 3.637.787 45,6
3 Slovakia 48,99 30,37 62,0 5.401.316 2.624.492 48,6
4 Czech 78,79 25,40 32,3 10.215.299 2.385.905 23,4
Rep.
5 Poland 311,44 16,80 5,2 38.632.453 2.255.261 5,8
6 Slovenia 20,27 15,81 78,0 1.992.035 1.293.298 64,9
7 Cyprus 9,23 4,40 47,6 -690.253 -98.995 14,3
8 Hungary 92,48 4,37 4,7 10.246.939 -706.239 6,9
9 Estonia 0 0 0 0 0 0
10 Leetonia 0 0 0 0 0 0
11 Lithuania 0 0 0 0 0 0
12 Malta 0 0 0 0 0 0
TOTAL 901,24 142,09 36,11 97.388.884 18.537.683

Table no. 7
Mountain surfaces and populations from some countries
that are not EU members (2008)
Crt. New State SURFACES POPULATION
No. EU Total Mountain Proportion Population Mountain Mountain
membersurface surface of total population population
(thousand (thousand mountain (inhabitants total proportion
km²) km²) areas in no.) (inhabitants in
comparison no.) comparison
to the total to the total
(%) (%)
1 Norway 323,90 295,86 91,3 4.503.436 2.854.051 63,4
2 Switzerland 41,30 37,46 90,7 7.287.145 6.132.208 84,2
3 Ukraine 603,70 22,10 2,7 49.500.000 1.980.000 4,0
TOTAL 968,90 355,42 Average: 61.290.581 10.966.259
61,5

*
Source: According to the official delimitation of mountain area, after EC criteria – Rez 1257/1999, rev.,
mountain area surface is of 74.000 km² with a population of 3, 6 mill. inhab. (2004).

187
 Table no. 8
The surface and population of mountain areas in EU-15
countries

Crt. No. Country Total Population Total Proportion

Surface of the population of the
(thousand mountain mountain
km²) area (%) population
(%)
EU-15 331.880 39,9 375.982,25 17,8
1 Austria 83,85 73,4 8.024.449 49,8
2 Belgium 30,62 4,2 10.263.414 0,8
3 Denmark 43,10 - 5.330.000 -
4 Finland 326,76 50,8 5.194.902 12,0
5 France 637,90 22,3 59.921.649 14,3
6 Germany 356,77 14,7 81.944.737 10,1
7 Greece 132,22 77,9 10.817.789 49,6
8 Ireland 70,14 10,6 3.917.203 2,6
9 Italy 300,59 60,1 56.095.135 32,6
10 Luxembourg 2,59 4,4 439.539 1,5
11 Holland 41,20 - 15.987.076 -
12 Portugal 92,36 39,1 10.356.116 26,5
13 Spain 505,21 55,7 40.738.016 38,5
14 Sweden 450,00 50,6 8.901.038 6,9
15 Great 245,49 25,5 58.051.191 4,3
Britain

188
The map of Europe’s mountains – satellite imagine

189
AUSTRIA
- Surfaces and population –
 Surface: 83.849 km²
- Surface of mountain area: 61.510 km²
- Proportion of mountain area: 73, 4%
- More important mountain massifs: Alps
 Total population: 8.024.449 inhabitants
- Mountain population: 3.993.337 inhabitants
- Mountain population proportion: 49,8 %
As mountain surface Austria occupies the 10th place in Europe; as mountain
population the 8th place. According to mountain population proportion in
comparison to population total: the 4th place. From the total of agricultural fields
(arable, hayfields, grasslands) in mountain area there is about 60%.
Climate: continental-temperate, with some Mediterranean and Atlantic
influences and local microclimates.
Administrative-territorial organization:
Austria is divided into 9 provinces, federal lands, considered mountain
areas, with a marked autonomy which allows local specificity to be
expressed and legislation and measures to be adapted – with the necessary
differentiations. Rural policies include 4 categories: rural areas, peripheral
rural areas, far away rural areas and towns.
Juridical background, strategies and policies for mountain are:
Federal political system from Austria allowed mountain provinces to follow
national policies in which mountain policies are part of regional and
agricultural policies.
Under these circumstances, as mountain country, the need that there
should be a special mountain law was not resented at all in Austria.
Strategic concepts and mountain policies always had in view all the economy
sectors, a main role being given to mountain agriculture and forestry, with
the following objectives:
- natural resources, soil, water, air protection;
- protecting agricultural fields and ensuring pragmatic knowledge with the
help of the educational system adapted to the mountain and the area
specificity;
- creating and consolidating work places;
- assuring a balanced population density in the mountain space;
- creating and protecting infrastructures;
- preserving and recreating landscapes and traditional culture.

190
Achievements
After the 2nd World War in the agrarian politics of Austria the population
of the mountains with stable homes and the leading of the institutions to
encourage the mountain peasants to remain in the villages and breed animals
was pursued, and to that effect an institutional system was created which was
adjusted to the notable specific of mountain areas, which led to projects
integrated, destined to agriculture/ zootechny, forestry, energy, transportation
infrastructure, tourism and agro-tourism, building new modern homes and
stables, education, etc. developing micro-industries, with a vast programme of
material co-interest and preservation of cultural patrimony.
- To modernize the peasants’ farms big subventions were given
differentiated on categories of farms. The subventions were also given for
infrastructures, tourism and agro-tourism, annual reproduction, professional
agro-mountain schools and other rural jobs, leading to a growth by the year of
2009, for example with the cow milk of 100/100 for each animal and a
development of mountain agro-tourism, in most of the land – which led to an
increase of the incomes and a higher civilization degree, to establishing new
generations of farmers – in the rural areas and the breeding of animals up to
altitudes higher than 2000m, the modernization of peasants’ farms overcoming
90%.
The intention to obtain “bio” products found support at Vienna, where
there already were concerns of “bio” products, with own shops and in the same
time associations of producers with own shops.
The mountain farmers organized themselves in associations which
cooperate with The Agrarian Chambers – which are the ones that make the
agrarian politics of the micro-zones, adjusted to the local peculiarity.
The associations formed their own infrastructure with everything needed
within a farm as well as warehouses, shops, “service” workshops for agrarian
tools and manufacturing production workshops.
At the same time with infrastructures and industries development during
the last half of century Austria fully used the advantages of a mountain
natural environment and of agricultural zoo-technical traditions.
A special focus on tourism and agro tourism development and on an
agriculture based on animal breeding turned Austria into a European leader.
A main instrument of mountain Austrian policy was the mountain exploitation
survey created in 1950, modernized, with 5 categories of different exploitations
according to natural and economical constraints, which was useful in
administrating bonuses and compensatory payments. The delimitation
system is based on a regional delimitation a derogation being necessary for the
moment of Austria’s adhering to the European Union.
 The performances of the Austrian system in mountain tourism, agro-
tourism and mountain animal breeding field are examples which should
be followed by the East-European mountain areas:

191
 - educational-professional system adapted to local mountain specificity,
with focus on agriculture-forestry, agro tourism and mountain tourism;
- modernizing mountain agricultural exploitations (stables,
mechanization, animal races, especially horned cattle) with focus on
collecting and using all the organic fertilizer resources;
- ameliorating fodder structure and natural lawns concentrating on eco-
products;
- focus on young generations formation for pluri-activity, innovation
and added value and maintaining and creating work places
– in order to avoid rural exodus: development of a high housekeeping
spirit and a cult for work, in harmony with the concept of mountain
environment protection accent on the agrotourism as an ecomomical and
civilization factor.
 Strategic concepts – actualized – have in view long-term measures,
recognizing ecological and cultural services brought especially by
farmers and mountain population, development of base services, of
new technologies and territory arrangements, conceived as essential
instruments for a solid mountain development.

BULGARIA
- Surfaces and population –
 Surface: 101,74 thousand km²
- Surface of mountain area: 54,80 thousand km²
- Proportion of mountain area: 53,3 %
- More important mountain massifs: Rhodopes, Pirinee, Rita, Stara planina
 Total population: 7.973.671 inhabitants
- Mountain population: 3.637.787 inhabitants
- Mountain population proportion: 45,6%
 As mountain surface Bulgaria occupies the 9th place in Europe; as
population the 9th place, and as proportion of population – the 7th place in
Europe. As proportion from the total of agricultural fields – 39% are in
mountain area, with a density of 48 inhabitants/km² (81 at national level);
from the grass fields and hay fields a total of 90% are in mountain areas.
The communes’ number is 2.172 (56% from total surface). The forests:
85% are situated in mountain areas.
 Climate: the climate is continental temperate, with some Mediterranean
influences and local microclimates.
 85% from protected areas and 11 biosphere reservations are in the
mountains.

Sources:- AGRI 111 APR – 07 1999 –Agriculture, Forests and Rural Development Series
- Own observations (R.R.)

192
 Administrative-territorial organization:
 Bulgaria is divided into 28 provinces, local and regional authorities
being able to play an important role in the fame of autonomous provinces.
Juridical background, strategies and policies for mountain areas:
The Bulgarian constitution makes the state responsible for establishing the
conditions that favor a balanced development, without regional
differentiations. Nevertheless, the National Ensemble appreciated as
necessary to put into practice a special law for mountain areas, taking into
consideration the hard life conditions of the population from more than 50%
of human settlements. The legislation, through the law of finances grants an
annual subvention in mountain areas, especially for compensating the
transportation costs.
In 1993 there was an initiative for a law project aiming at mountain
region development, which supported substance modifications. In 2002 this
project was not definitively adopted by Parliament.
 Strategic objectives had in view to adopt a mountain law, to elaborate a
national mountain policy, with state investments, promotion and
coordination for mountain areas, to support projects for a long-term
development of the mountain agriculture and zootechny and to elaborate
a plan for administrating protected areas.
The mountain Law Project includes:
- delimitating mountain area, with an altitude higher than 600m;
- mountain administration: fixing attributions of different organisms
responsible for mountain areas development, under the coordination of the
Council of Ministries;
- mountain area priorities;
- credits for investments;
- supplementary resources for local budgets of mountain communes and
financial supports for schools;
- creating a National Council for Mountain Regions (NCMR), with a
definite character and establishing the attributions of local councils and
mountain communes associations; NCMR – was formed of 50% of chosen
people (local people and deputies) and 50% of State representatives, named
by the mayors of mountain communes, by National Ensemble or by the
First Minister. NCMR’s Chairman is a deputy.
NCMR functions: establishes measures for developing the mountain
areas; makes annual proposals of financial supports of high priority and settles
the role of the state in implementing programs for mountain communes
development; defines programs and actions to promote the mountain economy;
selects the projects for public subventions; manages the resources of the Special
Fund for mountain regions development.
The mountain communes councils have different functions: to
elaborate independently or in collaboration with other communes programs

193
 for local and regional development; to debate problems of public interest; to
create associations with other mountain communes; to elaborate financing
projects with the help of the Special Fund for the development of mountain
regions.
The Associations of Mountain communes set as goal actions of
common interest.
Mountain development aim at mountain resources, the State and
local powers support by financial stimuli and initiatives the agriculture,
animal breeding and tourism domains.
 Economical development
The Special Fund for development of mountain regions is alimented by:
national budget, international financing and private donations. The Fund
resources can be used for small investment credits, research and formation
programs, agricultural development, tourist and forestry, or territory
arrangement.
They should take into consideration the creation of local funds meant to
help local initiatives for development.
Agriculture and animal breeding in the mountains
There are main fields that State and local powers must promote by providing
financial supports for programs that imply:
- protecting agriculture and animal breeding according to the physical
negative impacts and mountain climate;
- preserving arable fields and preventing erosion and floods;
- maintaining and ameliorating the quality of natural lawns and the activities
related to agriculture and animal breeding in the mountains. The law
stipulated to use in agricultural purposes some grass lands from the forest fond
of State – in favor of the mountain agriculture.
These stipulations were completed in 1995, by the law referring to
agricultural producers’ protection, with special measures for mountain
farmers. A part of the Agricultural Special Fund can be given to farmers
(1998) and this one maintained these disposals.
Tourism: Law disposes that State and local powers encourage
mountain tourism by subventions for agro-tourism, thermal tourism,
commercial and handicraft activities’ development, formation and recycling of
tourist staff, delimitating tourist area.
Social development
Physical constraints and climatic ones that make life in the mountain
hard were taken into consideration during law elaboration. The state
encourages by according grants, the promoters of the projects beneficiate of
subventions and/or credits with low interest; by according supplementary
credits to local budgets for infrastructures and social equipments maintenance.
In education and health – there are special precautions for
mountain areas.

194
 Mountain protection
The law announces measures for a balanced administration of natural
resources, favoring mountain population.
Forests
Forest resources represent some of the basic development in
mountain area. Law stipulates subventions, at NCMR proposal, in agreement
with Forest committee and agriculture Ministry – for regeneration, afforestation,
fighting against erosion and protecting areas where water is caught, producing
valuable species, favoring forest sub-products capitalization.
Water – Law creates a favoring regime for users who live in
mountain area – by reducing taxes for water supply.
 The law project analysis demonstrates the great utility of elaborating
a “mountain law”, with specific measures following the creation of conditions
for life comparable to the rest of the country, having the merit of creating
specialized institutions and a special Fund destined to long-term mountain
development.
Achievements:
1992 - a Provisory Commission for mountain development was established, and
in 1995 becomes Permanent Commission of Parliament.
1995 – The Commission specialized for the mountain area is created by the
Environment Ministry and also a National Fund of Environment Protection.
1996 – A Special Fund for mountain regions is created at the Environment
ministry, similar to The National Fund for environment protection.
Conclusions:
An anticipation of a mountain policy and law – generates initiatives and
measures for regional and inter-regional cooperation strategies, concerning local
development, protected areas and long-term mountain agriculture.

FINLAND
- Surface and population –
 Country surface: 336,760 km² (without lakes)
- Surface of mountain area: 166,080 km²
- Proportion of mountain area: 50.8 %
- Important mountain massifs: Karelie, Kainuu and Laponia Mountains.
 Total population: 5,194,902 inhabitants
- Mountain population: 624,184 inhabitants
- Mountain population proportion: 12.0 %
- Population density : 16 inhabitants/ km² national average; 2,6 inhabitants/
km² in mountain areas

AGRI 111 A FR-07/1999
FAO “Legislative study” – 75-2002.

195
  After accession to EU a great part of Finland is considered “mountain
area”. (At North of parallel 62 ).
Most of less favored areas from Finland include mountain areas.
(Objectives 6,5b and 2).
- Forests and mountain areas: 95% (86% from total);
- Mountain agricultural fields: 6% (85% in disfavored areas);
- No. of communes: 441 in disfavored and isolated areas
- No. of towns: 94 in disfavored areas and 10 in isolated areas
 Main activities: agriculture, horned cattle breeding, forestry, tourism.
 Climate: temperate-continental and excessively continental.
 Administrative organization:
Finland detains 5 administrative regions. The continental part includes 15
centers for economical and work places development – 18 sub-regions are at
NUTS 2 level and 85 at NUTS 3 level.
 Juridical, strategic background and policies for mountain areas
The great surface and a small population/ km², climate and a water
configuration, determines an atypical situation comparative to other regions.
After adhering to the EU – Finland abandoned its own agriculture
support system, aligning itself at communitarian system, without a transition
period.
 They never created a special juridical background for mountain
areas – but there were adapted EU policies and settlements.
Laws and settlements: a national juridical background for forestry is in
function with:
- an environmental program for forestry (1994);
- forest strategy for Lapland.

Achievements:
- Adopting EU measures and using structural funds;
- An agro-environment Finish program;
- Structural funds for developing innovation projects in agriculture
(technologies, quality, marketing) in forestry (wood-forest diversification),
energy, green and cultural tourism (qualitative evaluation systems), integrate
development of villages.
- Compensatory payments for permanent natural handicaps.
Strategic objectives: population and habitat maintenance; long-term
rational utilization of natural resources in rural area; base services
assurance.
Conclusions:
Finland follows new development ways for its national policies, to
encourage pluri-activity in rural areas and to promote long term development.
The supports are of a high priority for space administration and less

196
important for unique productions. Compensatory payment tends to be
applied essentially to the areas with great handicaps, with a greater support
concerning the development of touristic regions and reindeer breeding – as
priorities*.

ITALY
- Surfaces and populations –
 Country surface: 300.500 km²
 Surface of mountain area: 180.780 km²
- Proportion of mountain area: 60,1 %
 Important mountain massifs: Alps, Apennines, insular mountains from
Sicilian and Sardine
- Forests from mountain areas: < 58,1%; agricultural terrains: 24,4%
 Total population: 56.095.135 inhabitants
- Mountain population: 18.267.183 inhabitants
- Mountain population proportion: 32,6 %
- Mountain population density: 70, 7 inhabitants/ km² (190 national
average).
 Climate: Mediterranean, with temperate-continental nuances especially
in North and local micro-climate.
In the European mountain hierarchy, as surface, Italy occupies the 4 th
place and as population the 1st place.
 Administrative-territorial organization
Italy is divided into 20 regions, sub-divided into 104 provinces, with
8104 communes and 337 “mountain communities”.
In 1994 the number of mountain communes was 4.194, representing 51%
of communes’ total and 54% of national territory.
 Juridical, strategic background and policies for mountain areas
Italian Constitution of 1947 gives a special place to mountain regions,
enunciating that these ones must benefit of specific protection
advantageous measures and development promoting, in a balanced way.
In the period after war, in 1997, the law no.44 which encourages and
sustains the mountain regions was the first document of this kind.
The effective support of the Italian mountain started with the Law
no.352/1976 which included: compensatory allowances, from 16 to 52 account
units CEE/UUM, with a maximum of 35UVM; the state’s subsidization for
some equipments and agrarian machines (25-40%) for the small producers,
some loans interest segments, subsidizations for mutual investments for

*
Source: Agriculture Ministry – Helsinki, Finland (S. Hakkarainen).

197
meadows and production of fodders, (up to 75%), supports for investments in
the households with incomes smaller than the average of other areas and for the
farms with perspectives of development and projects for this purpose.
The Mountain Law from 1971 (1.102) brings new norms for mountain
development and Law 97 (1994) referring to the new disposals on mountain
areas, constitutes the base of putting into value and protecting mountain areas.
They focused on improving life conditions in valleys and mountain
communities, promoting infrastructures and public services.
 Different dimensions of rural development – agriculture, forests,
tourism, environment – are treated in an integrated way.
In addition to theses two laws there are into function Law 72/ 1975 and
Law 9/ 1981, referring to mountain communities financing, Law 142/1990
concerning local autonomy.
Besides this – a significant part of the mountain regions dispose of
own laws referring to mountains.
 The Mountain Law from 1971 presented “mountain communities” as
local collective groups which define a homogenous micro-region, of
about 10 communes – with the right to form delegations to prepare
trans-sector socio-economical plans.
Italy precisely defined the “mountain” concept facilitating in this way the
application territory of mountain legal disposals. NSO (the National Statistical
Office) – defines as mountain area the surfaces that overpass 80% of total, with
an altitude of 600m, and NUTS4 is considered “mountain” if it contains
mountain areas with altitude over 600m in North and of over 700m in the center
and South of Italy. In 1994 the Mountain Law was brought to day to improve
organization and make efficient public supports for mountain economies,
structurally and financially, and also of connections among regions, State and
EU.
 By Law 1102 – the region can proclaim with a purpose of:
- delimitating mountain zonal and identifying communes;
- fixing organizatoric rules of mountain communities;
- establishing the criteria of funds repartition among communities;
- approving and coordinating zone plans.
“Mountain communities” have a compulsory character, with rules fixed
by law concerning state, organs, elaborating plans, reports with other entities
from local mountain territory. The community organs must contain a deliberator
organ and an executive one with an office and a technical committee.
 Example of regional mountain policy
- Policies of Trento Province (mountain dominant)
 The provincial law has been applied since 1978. It promotes and
supports commercializing agricultural products, marketing projects for
cooperatives, consorts, individual commercial societies;

198
 In the disfavored areas, beginning with 1992 and based on
Reglementation 2092/91 at EC concerning organic products – they
applied financing of agricultural activities, of young farmers, familial
associations, increasing farms’ dimension, integrating agro-tourism,
tourism, handicraft, forest activities. Beginning with the year 1993 a
financial support is given to create subventions for local trade-marks. An
example can be the specialization of Trento area in producing apples – by
joining 128 cooperatives that commercialize apples with “Melinda” trade-
mark.
 The provincial mountain law – has been applied since 1998.
It promotes activities that can be economically applied, of social
development, keeping cultural identity, protecting mountain environment.
“The Mountain Provincial Fund” was created with the purpose of
financing mountain development actions (from regional, national and by
EC subventions budget). The municipalities can attribute to some
mountain farms the task, paid, to effectuate maintenance works of
mountain environment.
 Since 2001 – a local policy is applied to promote agro-tourism:
promoting discipline of agro-tourism for rural development,
supporting agriculture by revenues’ integration, improving farmers’
life conditions, keeping cultural traditions, improving hospitality and
public service, promoting traditional and typical products (Trentino
region);
 Since 2002 – an ample Development Program of Trentino Region
takes place, in mountain essence, centered on products’ quality,
eliminating properties’ fragmentation, financing research, touristic
development, promoting traditional mountain products and local
Trentino trade-mark.
 Since 2003 “the organic farming” is applied and “NGM free”
labeled (no genetic modifications) – by granting subventions for
economical primary sector.
MOUNTAIN DEVELOPMENT
 The strategic objectives of long term development in mountain
areas, firstly rural ones, have in view interventions in all the
sectors, with a focus on agricultural sector, modification of local
autonomy and internal development capacity. They should also
obtain a clear and solid compensation for in order to preserve a
viable mountain population, with priority the young people.

THE SPECIAL MOUNTAIN FUND

With the law 97/1994 the National Mountain Fund was created – for
projects and development and protection actions financing – on economical,
ecological, social and cultural plan.

199
 Fund’s alimentation comes from contributions from the European Union,
State and other public entities – in addition to usual State endowments.
Fund’s Resources are shared among regions and autonomous provinces,
by an Inter-ministerial Committee, mainly for agro-forestry-pastoral
development, environment and resident population safeguarding, increasing
middle revenue and public services level.
The law encourages mountain typical agricultural products, historical and
cultural patrimony protection.
Law 1102 – has as one of its purposes mountain areas endowments
with infrastructures and adequate services, with tax decrease for electricity and
phone. The environment protection and capitalization interventions, of the
natural and cultural patrimony are prioritary.
 At national level –The National Union of Mountain
Communities NUMC has been in activity for more than 30
years, one of the most powerful mountain organizations in Europe,
with positive impact on the entire socio-economical and political
life – in favor of Italian mountain. The parliamentarians from the
mountain areas formed the “Mountains’ friends” group in the
Italian Parliament, with a significant role in building policies in
favor of the population and mountain environment.
 The national policy concerning the quality products is addresses
especially to mountain areas, supporting competitive spirit by:
selecting territorial unities which generate quality; counteracting
products’ falsification; new fiscal instruments and of social
security; protecting consumers through traceability, certification,
labeling and control; supporting some new forms of organization
(districts, networks); promoting strategies related to territory that
facilitate recognizing the quality of Italian products on national and
external market.

CONCLUSIONS
Italy is the most advanced country in Europe in the respect of
elaborating a legislative and political framework for the mountain areas.
The regional and local autonomy, the possibility to elaborate them as regional
laws, representing the mountain areas in the important regional and national
structures, creating “mountain communities”, all these are key elements through
which Italy offers an example of functional mountain policy.

200
 GREECE
- Surfaces and populations –
 Country surface: 132.220 km²
- Surface of mountain area: 102.980 km²
- Proportion of mountain area: 77.9 %
 Important mountain massifs (from North to South): Rhodopes –
Papikio – Nenoico – Falakro – Paggaeo – Krussia – Kerdyllio – Holomon –
Athos – Pailco – Vermio – Piera – Olympos – Piudos – Askio – Kambomnia –
Osso – Pelio – Othrys – Mourgana – Tomaros – Athamanica – Agrafa –
Acarnanica – Tymfrestos – Bardussia – Kallidromo – Parnassos – Alicon –
Kithaeron – Dirfis – Ohe – Panachaico – Erymanthos – Aroania – Kyllene –
Maenalo – Arachnaeo – Taygetos – Parnon – Leuka – Ide – Dicte;
 Total population: 10,817,789 inhabitants
- Mountain population: 5,365,931 inhabitants
- Mountain population proportion: 49.6 %
- Mountain population density: 36 inhabitants/ km² (76 inhabitants/ km²
at national level).
 Climate: Mediterranean, with subtropical forms and local micro-
climates.
 Administrative-territorial organization
The country is divided into 10 regions (departments), 52 committees
(prefectures), 454 cantons and 5343 communes. The departments, prefectures
and communes have an appointed Council (A new bill aims at 133 cantons and
900 communes).
 Juridical background , strategies and policies for mountain areas
 The mountain areas don’t have a structure or administrative or
juridical definition for mountain areas, but existing a defining of geographical
characteristics. The state gives a special attention to maintenance of a
minimum population in mountain areas – with agriculture encouragement –
animals breeding, sylviculture and tourism – for guarantee of a life level and
stable revenues to local population.
 The Agriculture Ministry supports the formulation of a policy separated
for mountain – but there aren’t national laws and specific settlements.
Realizations
The series of complex measures gradually applicable to EU at national
level had relative success, function of local conditions, very varied, being
difficult to evaluate the impact of different applied measures in the last 30 years.
 Initiatives in favor of a mountain policy took place at Karpenissi
(Euromontana) where also functions an Institute of Research for mountain
economy (D. Katzaros).

201
  AGROCERT is preparing to elaborate a national certification and
protection system of the products obtained in mountain and island areas.
The mountain development level is medium, with local nuances of
weak development.
Conclusions
The actual administrative system has clearly defined the mountain
chains. It is followed the concentration of communes and cantons’ number by
which to obtain a positive effect especially in the mountain areas.
It is looking for responses concerning the defining of specific
objectives, political instruments integration, evaluation possibilities and impact
on local development*.

SLOVENIA
- Surfaces and populations –
 Mountain surface: 20.270 km²
- Surface of mountain area: 15.810 km²
- Proportion of mountain area: 78,0 %
 Important mountain massifs: Alps, Karst
 Total population: 1.992.035 inhabitants
- Mountain population: 1.293.298 inhabitants
- Mountain population proportion: 64,9 %
As mountain surface, Slovenia occupies place 19 in Europe, and as mountain
population place 16.
The forests cover 50% of the national territory, and the agricultural fields in
mountain areas occupy 49%.
 Juridical background , strategies and policies for mountain areas
Even from 1981 Slovenia constantly utilizes an intervention system for
agriculture and rural development that is applied also in mountains, without
nominating especially the mountain areas.
 The specific application instruments in mountain area have in view
equilibration of production costs, support for milk collecting in isolated areas,
favoring of ruminant animals breeding: horned cattle, sheep, goats.
The strategical objectives for a lasting development of mountain areas
have in view agriculture favoring, reintroducing the rational collective grass
lands utilization, maintenance of population density, of cultural landscapes and
agricultural fields, forests’ maintenance and development.
Conclusions
Slovenia, thanks to its limitrophe position with Austria and Italy and the
circulation of work to Occident in the period of Ex-Yugoslavia – had important

*
Source: Thessalonica University – Greece (C. Zioganas).

202
inspiration sources and complementary means – that it fully used – especially
after 1990.
The development degree in the mountain area is good and medium,
with evolution tendencies to a high level.
The regional policies have been oriented to regions of demographic
decline in majority formed from “dales and mountains”.
In 1996 – a Law for regional development promotion has represented a
closing step to EU – with 3 types of zoning of problems that include rural sub
development and peripheral situations.

POLAND
- Surfaces and populations –
 Mountain surface: 311.440 km²
- Surface of mountain area: 16.180 km²
- Proportion of mountain area: 5,2 %
 Important mountain massifs: Carpathians, Sudets and Swietokrzskie
Mountains;
 Total population: 38.632.453 inhabitants
- Mountain population: 2.225.261 inhabitants
- Mountain population proportion: 5,8 %
- As mountain surface, Poland occupies place 17 in Europe, and as
mountain population place 15.
 Clime: temperate-continental
- As percent from the national territory some data estimate 8% forests 40%
and the agricultural fields 50%, about 45% from the working force having
agricultural occupations.
 Administrative-territorial organization
Poland is divided into 22 districts.
 Juridical background , strategies and policies for mountain areas
Until 1999 there hasn’t been adopted a specific mountain law. The Polish
government has in objective adoption of a juridical paper that guarantees
sure advantages in mountain areas.
Strategical objectives have in view mountain agriculture modernization,
traditional culture protection, building of environment centers, tourist stations.
Realizations
The government has prepared a new juridical paper with measures
concerning fiscal reductions for agricultural exploitations, growth of rural
budget resources, support of animal production and cultures profitableness.

203
 In 1997 Parliament has adopted a resolution for lasting development
at mountain, determining the government to a project preparation of
stimulation of social-economical activities in mountain areas.
Parliamentary representatives from Romania, Slovakia, Hungary and
Poland met at Varsovie, with the purpose of intensification of trans-borders
cooperation for lasting development of mountain areas of Carpathians – and
promotion of social, cultural and environment cohesion.
Conclusions
Poland, even in communist period nevertheless had a policy for
private exploitations – detains a middle degree of development in mountain
areas.
The preparations in course have in view Poland’s guidance towards
a national policy in mountains favor*.

SWEDEN
- Surfaces and populations –
 Mountain surface: 440.960 km²
- Surface of mountain area: 227.700 km²
- Proportion of mountain area: 50,6 %
- Important mountain massifs: Scandinavian Cordeliers (along the
border with Norway). Also as in the case of Norway and Finland, in the sense of
the communitarian settlements – the physical mountains are framed into
Objective 6 of EU (area less populated, with less than 8 inhabitants/ km²).
 Total population: 4.503.436 inhabitants
- Mountain population: 2.854.051 inhabitants
- Mountain population proportion: 63,4 %
- As mountain surface, Sweden occupies the first place in Europe, and as
mountain population place 10.
 Clime: of northern type, influenced by North Sea, Atlantic Ocean and
Arctic Ocean.
 Administrative-territorial organization
Sweden is divided into 25 provinces and Stockholm district.
 Juridical background , strategies and policies for mountain areas
The mountain areas have the advantage to make part from the area of
Objective 6 of EU – the differences of support measures not being specific to
mountain chains.
In 1995 a report of Government and the proposal in Parliament – had as
subject lasting development of mountain regions.

*
Sources: Environment Ministry – Varsovia (M.M. Haliniak)

204
 In the Law for natural resources planning (1986) mountains enter in
areas of national interest – with objectives of nature protection, animals
breeding (reindeer), tourism.
Realizations: In Sweden, space administration is under local authorities’
responsibility.
The Swedish Mountain chain is arranged by about 20 different
communities which have the responsibility of their territory development,
physically occupied only partially by mountains.
Strategical objectives – include measures for development of Objective 6
areas in the sense of:
- developing an agriculture and fishing, competitive ones and a better
usage of natural resources (forest exploitations, mining ones) in lasting
ecological vision;
- favoring of local development by stimulation of creative initiatives,
working places, especially for women and young people, with a good service
level at rural;
- favoring of conservation and Lappish culture development and reindeer
breeding;
- development of competitive enterprises – especially of programs for
export and tourism.
Conclusions:
The development level in Swedish mountain areas is high/good, with
elements of specificity given by relief, clime, size of mountain chain, low
density of population and specific traditions.
The future of mountain areas is related to policy of structural funds of EU
and governmental decisions concerning lasting development in mountain areas *.

GREAT BRITAIN (UK)

- Surfaces and populations –

 Total surface: 245.400 km²
- Surface of mountain area: 62.520 km²
- Proportion of mountain area: 25,5 %
- Important mountain massifs: Lake District, high area from Scotland,
Northern Ireland and Wales.
 Total population: 58.051.191 inhabitants
- Mountain population: 2.854.051 inhabitants
- Mountain population proportion: 63,4 %
- As mountain surface, Sweden occupies the first place in Europe, and as
mountain population place 10.

*
Source: Ostersend University – Sweden (L. Nyberg).

205
  Clime: of northern type, influenced by North Sea, Atlantic Ocean and
Arctic Ocean.
 Administrative-territorial organization
United Kingdom (UK) is divided into 4 historical regions, England, Wales,
Scotland and Northern Ireland and a number of 102 committees (“shires”). .
 Juridical background , strategies and policies for mountain areas
The United Kingdom doesn’t dispose of laws or special settlements for
the mountain areas.
There is to be remarked that United Kingdom doesn’t detain mountain
areas in the sense of communitarian directive 75/268/EEC, but it intensely
applies the settlements and measures that have in view the advantages for
disfavored areas – which include altitude and accentuated relief areas.
 There isn’t a clear defining of mountain areas, but the administration
supports strategical objectives which have in view, for high areas:
- favoring of lasting development of natural resources and renewable
energy resources, for harmonization of communities welfare and nature
protection;
- assurance of an adequate equilibrium at local level, for tendencies
modification, from confrontation to partnership;
- obtaining of general recognition, of independence more and more
accentuated between the needs of urban populations and those of populations
from the high area.
Realizations
Facing a depopulation of high areas in the after-war period, there were
taken measures of multiplication of compensation forms, of allocations of
funds in agriculture of these areas support.
In period 1950 – there are created the National parks from England and
Wales.
In 1995 and previously, in Scotland a policy of rural development has
been lanced locally integrated, with a partnership that implies all the local actors
interested.
 Development level = good and middle.
Conclusions
Promoting the development of a prosperous economy in high areas and
protecting the valuable cultural patrimony, Great Britain will need a continuous
public support, at local, national and European level and of an ample
recognition of specific needs in mountain areas, own ones *.

*
Source: Series Agriculture, Forests and Rural Development, AGRI 111 A FR-07, 1999.

206
SPAIN
- Surfaces and populations –
 Total surface: 505.210 km²
- Surface of mountain area: 281.610 km²
- Proportion of mountain area: 55,7 %
 Total population: 40.738.016 inhabitants
- Mountain population: 15.681.826 inhabitants
- Mountain population proportion: 38,5 %
- As mountain surface, Spain occupies place 8 in Europe, and as mountain
population the second place.
 Important mountain massifs:
The Wales and Leon Chains; Cantabrigue Cordeliers; Chains of Basque
Country, Pirinei, Catalan Cordeliers, Iberia and central massifs, Toledo
Mountains and Sierra Morena, Bethigue system (with Sierra Nevada included),
the mountains of Baleares-Canaries isles.
The Mountains of Spain include 88% from “forests and thickets”, 16%
from agricultural fields, 37, 5% from total of communes, population density =
32, 7%.
 Clime: accentuated Mediterranean and Atlantic influence, relatively
mild, with subtropical areas and local microclimates.
 Administrative-territorial organization
Spain is divided into autonomous regions (autonomous communities), every
region having its own mountain areas, inclusively the isles of Baleares and
Canaries archipelagos.
 Juridical background , strategies and policies for mountain areas
A national, sector policy for mountain areas – has begun after 1982, with
Mountain agriculture Law. In order to be put into practice the mountain
regions were divided in “mountain agricultural areas” (MAA). In every area
there is defined a Program for agricultural resources (products) administration
and promotion – PROPROM.
 For local programs application, financial instruments include payment
facilities for mountain agriculture in agreement with EU settlements –
concerning supports for individual and collective investments *.
In Spanish mountain economy an important place, by tradition, is occupied
by sheep breeding, fruit production and olive oil.
Realizations and impacts
The law – as means of definition of transfer and administration mechanisms
of EU, of the state ones and local communities’ ones. Effectively operational
after 1986 – the law didn’t seem to be fully satisfying. PROPROM are often

*
Source: Mountain Areas in Europe –EC.

207
elaborated too formal in order to answer the development needs, and direct
payments are limited and unequal for regions.
Conclusions
The mountain development level is middle, with zonal particularities.
The professionals of mountain area appreciate the national juridical
background for mountain areas as insufficient and in poorer mountain areas
disfavor.
The evolution of period 1995-2008 concerning the mountain area of
Spain is interesting – deserving a deeper analysis**.

PORTUGAL
- Surfaces and populations –
-
 Country surface: 92.360 km²
- Mountain surface: 36.140 km²
- Proportion of mountain area: 39,1 %
 Total population: 10.356.116 inhabitants
- Mountain population: 2.741.590 inhabitants
- Mountain population proportion: 26,5 %
In European mountain hierarchy Portugal occupies place 14 as surface and
place 11 as mountain population. The forests and natural grasslands represent
50% from total and mountain agricultural exploitations represent about 50%
from the Portuguese agricultural exploitations.
 Clime: it is strongly influenced by Mediterranean Sea and Atlantic
Ocean, with subtropical dominance.
 Administrative-territorial organization
Portugal is organized in “concelhos”, regrouped in 21 “distritos” with
division in 500 “freguesias”. There is stipulated the creation of united regions.
 Juridical background , strategies and policies for mountain areas
Portugal does not detain specific laws for mountain areas. There are to
be applied EU settlements – concerning compensatory payments, supports
for individual and collective investments.
Strategical objectives – have in view lasting development of mountain
areas with a special attention given to tourism development and diversification,
handicraft and mountain products quality (cheese, cattle meat, olive oil, honey,
etc.).

**
Sources: - Mountain Areas in Europe (NordRegio report – 2004:1/EC)
- EUROSTAT – 2005
- National Regulations concerning MAA and PROPROM
- Information: Saragoza (L. Perez) and Malaga (L.G.Moreno)

208
 Realizations
Portugal has fully used the structural measures of EU, especially those
for agriculture and rural areas. From the total of subventions at investments for
agriculture, 30% are concentrated in mountain areas. Compensatory
payments support over 60.000 exploitations which 1, 22 million hectares. In
1994 – the middle support on exploitation were of 410 ECU.
In mountain areas it is intensely applied program LEADER. The agro-
environment measures are applied especially in mountain areas, with the
purpose of maintenance of traditional agricultural systems.
 The development level: middle, locally nuanced.
Conclusions
The problems of the mountain Portuguese areas present cultural and structural
specific characteristics in connection with emigration, land and demographical
structures, with very diverse situations, especially between the mountain areas
from the continent and the insular archipelagos. A mountain policy which to
hinder the agricultural abandon and the demographic decline have become
necessary. Development possibilities exist, especially by the typical mountain
quality products and tourism – by which continental mountains take advantage
just a little*.

GERMANY
- Surfaces and populations –
-
 Country surface: 356.770 km²
- Mountain surface: 52.590 km²
- Proportion of mountain area: 14,7 %
- Important mountain massifs: Alps, Jura, Black Forest
 Total population: 81.944.737 inhabitants
- Mountain population: 8.254.700 inhabitants
- Mountain population proportion: 10,1 %
According to the size of mountain area surface, Germany occupies place 18
in Europe, and as mountain population place 3.
 Clime: temperate-continental with Atlantic and Northern influences and
zonal micro-climates.
 Administrative-territorial organization
Germany is a federal state. The mountain areas are situated in majority in
lands Bavaria and Baden-Wurtenberg.

*
Source: Agriculture Ministry – Lisbon, Portugal (A. LoboAlves).

209
 Inside the former Federal Republic of Germany 3 groups of
underprivileged regions were delimited, which included the hill and mountain
areas with a surface of about 0,35 million hectares.
In the 1972s the Federal Government opened an annual credit of about 100
million marks destined to a better exploitation of the agrarian fields of
underprivileged areas, but this programme was interrupted because the
protective intervention was not liked within the CEE.
The support of less favored areas was resumed in 1975, according to the
directive 75/268 of CEE, which aimed at maintaining the human density of
population, the tourism exploitation of the landscapes’ picturesque, the
protection against the erosion of slopes. The state gave compensatory
allowances, supports for investments in the means of production.

 Juridical background , strategies and policies for mountain areas

Germany doesn’t dispose of a Mountain Law.
The federal legislation and lands’ power created more support systems for
mountain regions development. At land level there are support programs
without federal or communitarian co-financing. The federal Government and
lands divide among themselves the compensatory payments and other support
measures with special role in mountain areas. The main support system for
mountain areas was constituted by the compensatory support based on art.
IX from Regulation 950/97 EEC – that has as purpose agricultural structures
improvement.
The support of production methods compatible with environment and
landscapes protection (Regulation 2078/92 EEC) presents a special importance
for slope and alpine grasslands.
Realizations
 Even from 1970 the free county Bayern has put the bases of an
agricultural policy by the “Law for agriculture promotion from Bayern
(LwFög) and by “Grünland” program which began the lawns
conservation policy from mountain regions and semi-mountain ones. EU
was inspired from these initiatives – from which it hindered the
migration of the mountain population and there has been able to create
associations (Bergbauerprogram – Program for mountain countrymen
– represent a success example in the domain).
 In the mountain policy there has been given and still is given attention
to forest protection, biodiversity and mountain landscapes and measures
for erosion, floods and avalanches prevention.
 The programs for landscapes culture and compensatory payments – for
ex. in Rahmen are an example to be followed.
In Bavaria, that includes the greatest part of mountain areas, the
compensatory supports were attributed to 10.400 farms with a surface of

210
 240.000 ha and in Bayern-Würtenberg at about 6000 mountain
exploitations, with 119.000 ha.
In Bavaria there is also in function a “program for cultural landscapes”
which supports investments of a certain type of construction and for
agricultural measures necessary at mountain.
Of a commune help – from the federal State and Land part – benefit the
mountain areas for investments in individual enterprises, support of
revenues’ diversification of mountain agricultural exploitations,
especially for rural tourism and the organization of short circuits for
regional products.
 A particularity for the mountain areas from Germany is constituted by
integration of a new mountain part, at unification with ex DRG,
existing a marking difference of development among the mountain
areas of ex FRG and DRG, a process of recuperation being in progress.
 Strategical objectives:
- Maintenance and improvement of support system for mountain regions,
with considerable role in agriculture and for the cultural patrimony.
- Assurance of administration/housekeeping of mountain areas by:
 maintenance of rules of milk quotation – EU, for assuring of
green areas capitalization (Grünland) by the intermediary of
horned cattle breeding;
 subventions improvement for investments in agriculture, as
compensatory payments, for high costs from the mountain
areas, and also for agro-tourism and infrastructure.
 a premium system for direct payments and production
cutting outs, in order to avoid decrease of animals breeding
in mountains – with destruction of tourism base, with affection
of the entire economy;
 in mountain areas, with specific handicaps, it is desired that
a higher communitarian co-financing to be introduced.
Conclusions
The development level from the mountain areas of Germany is high (in
ex FRG) and in development in mountain spaces newly attached (ex DRG).
Even if it doesn’t dispose of a Mountain Law, Germany has utilized
the communitarian settlements and lands’ initiatives – in real support of
mountain areas. At local level there are fulfilled exemplary forms of lasting
development, by harmonious integration of objectives and means of some
different support forms – European, national and regional.
For the Alps’ protection, Germany has an active role in the framework
of “Alpine Convention” *.

*
Sources: - Series Agriculture, Forests and Rural Development, AGRI 111 A FR-07, 1999.
- Federal Agriculture and Forests Ministry.

211
 NORWAY
- Surfaces and populations –

 Country surface: 323.900 km²

- Mountain surface: 295.860 km²
- Proportion of mountain area: 91,3 %
 Total population: 4.503.436 inhabitants
- Mountain population: 2.854.051 inhabitants
- Mountain population proportion: 63,4 %
- In high altitude areas, the density of mountain population is very low, about
3.3 inhabitants/km2.
According to the size of mountain area surface, Norway occupies first place
in Europe, and as mountain population place 10.
 Important mountain massifs: “Scandinavia’s Mountains”
 Clime: of northern type, with influences from Atlantic Ocean, Arctic
Ocean, Northern Sea. The average annual temperatures are low (about
2,7°C), and during the months of July and August the temperatures are of
about 12-13°C, with average annual precipitations of about 470mm
 Juridical background , strategies and policies for mountain areas
 There wasn’t official definition for mountain area at national or
regional level. Norwegian has at its base different indicators: population
density, distance in comparison to the economical centers, and son on.
Disfavoring conditions are to be found again especially in mountain and
coast areas. Some organizations of rural development have reintroduced
the term of “mountain area” (Fjellregionen) with the intention of
attention attraction on quality products, environment and the problems
existing in mountain areas, the term being also absorbed by
governmental organs.
 The general law concerning the control of quality of agricultural
products represent an instrument in prevention of a misunderstood
perception of its origin, type and quality of product, that interest
especially the mountain area producers.
Worth noticing is the attention given to s mountain research, an institute
of mountain research with many working places and more than 400 employees
bringing its valuable contribution to preserving and developing the traditions
and the mountain environment. The researches aim at the economical, social
and cultural sides, being made physical, chemical and biological analyses of the
quality of mountain products – both of the raw material and of the final
products, the products obtained from animals raised in a mountain area being
the most valuable and natural. An aim of the researches is to determine the

- Agriculture and Forests Ministry – Germany/Bavaria. Lecture of Minister Josef Miller – European
conference – Alpbach – Tirol, Austria, 2004.

212
quality of grass and hay and the nutritive value of fodders according to the
floristic structure of the high or low lawns and during different seasons.
Agriculture
● The status of the Norwegian mountain agriculture is marked by the
weather conditions with low annual average temperatures, extreme temperatures
and seasons with limited vegetation with specific elements, which can be found
on a very large mountain area.
The household of the mountain farmers are well equipped, with a
remarkable level of mechanization and numerous stables, bigger or smaller,
new, modernized.
Positive externalities, among which the mountain tourism and forestry and
aquatic activities – come to complete the incomes of the families. Worth
noticing is the existence of some cereal sorts with a particular resistance at the
Norwegian weather conditions – and the fact that mostly on the south slopes the
small cereal cultures are numerous.
The organization in kibbutz allows a superior exploitation of agro-
alimentary products and a permanent support of own interests.
Around numerous lakes activities of fishing and hunting are currently
going on and even the state rents chalets, wild animals (5000 crowns yearly tax)
are not under protection, the main priority being the domestic animals, the man
and its needs.
The subsidies programmes of the Norwegian government aim at natural
lawns, the cultivated lawns and animals/head, bred in farms. The farmers who
go with their animals in the mountains benefit by a subsidization of 25,000
crowns per year (approximately 3,300 Euros). For milking the cows they use
small mechanic installations, and the milk is collected and manufactured in
dairies situated in the low areas.
The sheep are mainly bred for meat.
Conclusions
Norway, with a very great mountain territory(295.000Km²) and
with a great proportion of mountains, with a low density of mountain
population/km², not being member of European Union, hasn’t adopted in a
complex way special measures of differentiated support yet for the
mountain areas similar to the developed countries of the European Union.
The territorial, climatic and demographic particularities need a type of specifics
of mountain approaching. The reasonable condition of infrastructure, the high
degree of modernization of mountain agrarian exploitation and a growing
development of tourism, the intense preoccupations for energy and environment
protection and mostly for the quality of mountain products, turn Norway into a
country with an evolved mountain economy, comparable with that of the
developed countries of the European Union, which maintains its peculiarities
given by the natural and traditional background.

213
UKRAINE
- Surfaces and populations –
 Country surface: 603.700 km²
- Mountain surface: ~ 22.100 km²
- Proportion of mountain area: ~ 2, 73 %
 Important mountain massifs : Ukraine Carpathians, Crimeea Mountains
 Total population: 49.588.000 inhabitants
- Mountain population: 1.980.000 inhabitants
- Mountain population proportion: ~ 4,0 %
 Clime: Temperate-continental, with Baltic influences and subtropical
microclimates (Crimeea).
 Administrative-territorial organization
Ukraine is organized on regions, departments, towns and communes.
 Juridical background, strategies and policies for mountain areas
 The Ukrainian authorities entering in multiple contacts after 1990 had the
possibility to inform themselves also on European mountain policies – a
role also here having The Europe Council – CPLRE.
Understanding the particularities with which the mountain areas
confront themselves (which in the communist period have tolerated
collectivization), the Ukrainian legislative has adopted special normative
papers, to come into the support of the population and the mountain
environment.
In the period 2000-2005 there has been adopted “The Law
concerning statute of mountain areas from Ukraine” (no. 1917 – III/2000)
with new modifications (2002, 2004, 2005).
In this way Ukraine has made a first step towards a differentiated
mountain policy.
 Strategical objectives: have in view mountain environment
protection, of biodiversity and agro-pastoral activities, tourism
development and cultural traditions conservation.
Internal infrastructures and the economical state in mountain
Carpathian areas are precarious, the income sources for the mountain
population, working places being more insufficient. The small farms, of
subsistence (2-3 ha) and the traditional forest activities, some services, can’t
assure a reasonable life level, the poor state being obvious and the exude
tendencies of mountain rural youth towards cities and other countries – are
increasing. The fact that forests from the mountain areas remained in state
administration could constitute an advantage concerning the protection of
mountain environment and the tollerance about the agro-forestry reports,

214
including accepting a reasonable feeding of the animals in forests fund – creates
a balance between the two dominant, mountain economies.
Law 1917/2000, adopted by Ukraine Parliament, and the ulterior
modifications – have established the base criteria for delimitation of
mountain areas, the way in which it is obtained the statute of
“mountain area” (minimum altitude of 400m, slope inclinations of over
12% in the winter periods of minimum 115 days, short period of
vegetation).
 State offers some subventions: the division from the state budgets of
some subventions for infrastructures development and strengthening, of
education, nursing, culture, soil improvement, tourism development;
subvention of agricultural products integrally obtained in mountain
area; facilities concerning electric energy costs. The mountain area
inhabitants benefit of subventions for state pensions, grants, other type
of payment as social supports, raised up with 20% in comparison to
other areas.
Results: there are to be remarked results in environment protection field,
education, health and culture. An increasing evolution is recorded in the
field of mountain tourism and of green tourism, with some initiatives
also in agro-tourism.
Ukraine has become part of Carpathian Convention and even the
depositary of this convention, since 2006.
Conclusions
Ukraine started up a favorable direction for its mountain areas.
Cooperation in the framework of Carpathian Convention could
become benefic, an equilibrated agro-forest-pastoral and tourist concept,
axed on mountain quality products, being of lasting interest. A special
support is required to be given to animals breeding, agro-tourism and
creation of working places in mountain rural.

SWITZERLAND - A CASE STUDY

- Surfaces and populations –

• Total area: 41.3 thousand km2
- Mountain area: 37.46 thousand km2
- The proportion of mountain area: 90.7%
- Major massifs: The Alps
• Total population: 7,287,145
- Mountain Population: 6,132,208
- Proportion of mountain population: 84.2%

215
As far as the size of the mountain area is concerned, Switzerland is ranked 13 th
in Europe and by the number of mountain people - 5th place.
By the share of mountain population out of the total population - Switzerland
takes the first place in Europe.
It is clear that Switzerland is one of the most mountain and most countries
developed in Europe and worldwide - innovative genius, talent and seriousness
of the Swiss people is an example to be followed by other mountain countries,
in many aspects.
Climate: continental, with Atlantic and Mediterranean influences.
The historical opportunities and the accumulations of the Swiss nation, which
was protected against social turmoil in the nineteenth and twentieth century, are
unique and can not be reproduced entirely.
Some parts of the Swiss experience have served and serve as examples for
the countries still mainly interested in planning, rational exploitation and
conservation of mountain resources.
Just like Austria, Switzerland does not have a "mountain law" but a series of
acts that form the mountain legislation.
The measures adopted have generally aimed at types of funding for
mountain population and environment.
Switzerland during the 20th century
The mountain agriculture
In 1985 there were 48,000 exploitations inside the mountain agriculture,
(40% of the total) which owned 38% of the agrarian fields (7% fit to be
ploughed) 36% of the cows, 56% of the sheep and 76% of the goats, with a
variable structure of the lands: 18% with 0-1hectares; 18% with 5-10 hectares;
26% with 10-20 hectares and 16% with more than 20 hectares.
Topographically – the agrarian lands from Switzerland are situated 75%
of them in difficult and very difficult conditions and only 20% can be exploited,
using mechanization.
The grassing time varies according to the altitude, with a minimum of
110-120 days on the Central Alps because the number of the snowy days is
between 96 and 200.
The most important periods of the history of Swiss mountain agriculture
are 1850-1945 – with a continuous decline; 1945 – 1975 – a time of
development/protection and after 1975 – a period of research on some new
ways of development.
The intervention in favor of the mountains in the federal parliament can
be found for example in the Blomburger motion – 1924.
The period of the second world war is one of stagnation – the mountain
had an important contribution to the food supplies. After war the industrial-
urbane development started exodus phenomena of the mountain population. In
the same time, because of the huge development of tourism many cities will be

216
privileged, with visible transformations within the urbane society, this one
undermining the agriculture, while constructions, tourism and handicraft were
fields absorbing the working force.
Being aware of the fact that they had to support the underprivileged areas
the farmers organized themselves in “The Swiss group of the mountain
peasants” – SAB, in 1943 – with positive consequences:
- in 1951 the federal law on agriculture was adopted and it guaranteed
the agrarian incomes and assured the on going of the family
exploitations, with special help for the mountain farms, within the
Confederacy; in 1952 – the law of the mountain peasants allowances
appeared; in 1959 – the contributions for the mountain animal
breeders were applied.
In 1974 the law of support for the investments in the mountain areas (LIM)
was adopted – aiming at infrastructure – the regional programmes of
development became necessary – and a diagnosis of the facts was also
established. In a short while , about 10 years, over 1200 villages with about 1,5
million inhabitants elaborated their own programmes. A big effort of reflection
was made and generated the idea that the development of the mountain areas
starts from their own resources, with agriculture playing an important role in the
regional development and contributing essentially to maintaining the population
in the rural areas.
It was adopted the concept that the peasants’ payments only for the
agrarian products was neither sufficient nor equitable – concerning the active
role of these ones for sustentation.
Beginning with 1980 contributions for the exploitation of the soil for grass
and hay fields on slopes were given. Between 1943 – 1979 the delimitation of
the mountain areas was realized and it allowed a differentiated support
according to the degrees of difficulty of the agrarian exploitations.
Concrete measures were taken meaning that contributions for the animal
breeders were given, the prices for the crops were supplemented, the
production of milk was rationed.
The confederacy involved in favor of the mountain through:
ameliorating the production base, guaranteeing the prices, placing the agrarian
productions, making direct complementary payments and encouraging the
regional development.
 With the help of “LIM” (1474) encouraging the integrated
development of the mountain regions (54) was promoted, because
development requires coordination between agriculture, forestry,
tourism, handicraft and industry. The support itself consisted on
approving credits without interest or with preferable interest for a
period longer than 30 years, up to 25% of the total value of the
investment. The credits for agrarian investments or the

217
 subsidizations for financial improvement were part of this
category.
Concomitantly with LIM there were other judiciary supports to encourage the
investments in the mountain economy.
- The federal decision to encourage work at home;
- The federal law of credits for investments in the mountain forestry
economy (1969);
- The federal law to establish good living conditions (1970);
- The federal law of concession of the warranties in the mountain
areas (1976) – whose beneficiary were mostly the small and medium
farms;
- The federal law to arrange the territory (1974).

 All these applied measures contributed essentially to the

development of the mountain areas and in a benefic way to the
mountain agriculture, and the very mountain was kept alive.
 An objective followed with the help of the mountain agrarian politics
was that of improving the production base – improving the quality of
the agrarian lands and the conditions of breeding and exploiting the
animals.
In the mountains power supply, arranging of the lands, water supply, cleaning
and maintaining the grass fields, arranging systems of collecting organic
fertilizers, realizing small industries to turn milk into cheese and the system of
milk and dairies transportation were subsidized. With the help of these
subsidizations better homes for modest families, especially farmer families,
were created.
When it comes to the policy of prices for the agro-alimentary mountain
products – to fix these prices both the production costs and the general interests
and also the effective conditions of production were taken into consideration.
For the production of milk delivered from mountain areas the contributions
were 2,5 times higher than those of the fields and so the basic price was assured.
Where there were overlimit deliveries the basis price was reduced with 2/3
– this regulation suffered repeated modifications during the years of 1973, 1977
and 1982. As a result the quota of milk delivered by a mountain exploitation
increased over the general limit of 20,000l of milk so that the viability of some
exploitations with difficulties was ensured.
In 1970, to loosen up the milk market a contribution in money was given to
the exploitations that didn’t sell milk and now 12,000 farms with more than
68.000 cow benefit of it.
The confederation introduced some support measures for the prices of the
agro-alimentary products destined to exportation.
A special effect in favor of the mountain agriculture was obtained with the
help of direct compensatory payments – which represent money contributions

218
given directly to the farmers as an income, besides indirect payments such as
prices or investments aids in order to increase self incomes.
The federal contributions to the animal breeders’ expenses were applied
even from 1959 and they were given at big cow unit (BCU), differenced
according to where the household was placed or to the specie of animal. There
was also a fix sum at 15 (BCU).
In 1989 the direct complementary payments to support the Swiss
mountain farmers were differenced like this:

SUM (mil.Swiss
DIRECT PAYMENTS – DIRECT COMPLEMENTARY Francs)
PAYMENTS
5. Intra-sector contributions
a) Contributions for the small and medium exploitations – 88,9
which owned animals

6. Compensating the difficult conditions of production:

h) Contributions for the agrarian fields placed on difficult
conditions 128,0
i) Crops subsidizations for feeding cereals and even more
for difficult production conditions 40,5
j) Subsidizations for the cereals for bread cultivated in
mountain areas 20,6
k) Contributions for the potatoes crops from mountain
areas and slopes 4,3
l) Contributions for the animal breeders’ expenses from
mountain and hill areas 240,0
m) Contributions for the killing of animals
n) Contributions for the popularization services – in the 71,8
mountain areas 15,3
7. Heading the agrarian production uphill and at plain
d) Bonuses for feeding cereals
e) Allowances to turn milk into cheese and for not using 324(m)/141,0(c)
the silos in feeding the cows 88,3
f) Contributions for the cows owners who do not sell the
milk
94,7
8. Direct payments – with social effects
c) Allowances for the children of peasants with small 83,3
exploitations
d) Family allowances for the farmers 19,9
TOTAL 1036,6

219
 The contributions for cows and horses are given differenced (calculated for
Big Cow Unit/BCU) – per year and per altitude:
- pre-alpine zone 180 Swiss Francs
- mountain zone I 330 Swiss Francs
- mountain zone II 540 Swiss Francs
- mountain zone III 760 Swiss Francs
- mountain zone IV 1000 Swiss Francs
For sheep and goats (BCU) – substantial contributions
- pre-alpine zone 230 Swiss Francs
- mountain zone I 420 Swiss Francs
- mountain zone II 710 Swiss Francs
- mountain zone III 1010 Swiss Francs
- mountain zone IV 1330 Swiss Francs

It is obvious that there was first a delimitation of the mountain and pre-
mountain areas in Switzerland and also a differentiation on difficulty degrees.
Subsequently this action allowed the granting of some differenced
compensatory contributions - 4 categories.
 To motivate the animal breeders to improve their working conditions and
their zoo-hygiene they applied the method of contributions for the
participants at popularization services – in order to improve the work
productivity, granted up to 15BCU/exploitation, differenced on the 5 sub-
zones (about 26,000 beneficiary exploitations, yearly).
 Beginning with 1980 there were granted contributions for the farmers
who used difficult lands, contributions which didn’t concern the
production but the maintenance of the land. The allowances were given
according to the specie or the category of animals which ate the fodders
on these lands but also according to the size of the land. The size of these
allowances varied and beginning with 1990 the allowances were given,
yearly, in this way:
1. Contributions for using the grass fields situated at more than 1900m
altitude, regardless the slope:
- cows on alpine grass lands 165 Francs/head
- cows on pre-alpine grass lands 115 Francs/head
- cows on alpine grass lands close 70 Francs/head
to the exploitations
- bulls, emasculated cows, 115 Francs/head
cows with calves on alpine grass lands
- bulls, emasculated cows, 70 Francs/head
cows with calves on alpine exploitations
- young cattle -1-3 years 30 Francs/head
- calves 6-12 months 15 Francs/head

220
 - horses, donkeys, mules – over 3 years 70 Francs/head
- horses, donkeys, mules – under 3 years30 Francs/head
- goats with milk 35 Francs/head
- sheep and other goats 15 Francs/head
2. Contributions according to the surface (per hectares/year)
- grass lands on slopes bigger than 18% 110 Francs/year
- hay fields or other cultures 460 Francs/year
with a slope bigger than 35%
- hay fields or other cultures 335 Francs/year
with a slope between 18-35%
In total the sum of these contributions is of over 128 million Swiss Francs
adding the sum of subsidizations for modernizing the exploitations and
improving the animals’ hygiene.
The contributions for animals and surfaces are not granted to the
exploitations with a fortune higher than 60,000 Francs and a taxable income of
8000 Francs yearly.
Furthermore, besides these general measures the cabins come with
completions destined to the production base.
In Switzerland, in the mountain areas, the allowances for crops for the
lands with feeding grains are supplemented compared to the other areas. The
differentiation is made according to the slope and the production zones and for
the cereals for bread the allowances are given only in the handicapped areas
(about 300 hectares). The crops of potatoes in the mountain areas benefit by this
contribution in order to guarantee the supply during crisis times (only about
1700 hectares).
To improve the breeding conditions a contribution for animals slaughter
was also given – with two types of sums: per kilo and per head, differentiated
on specie and category. This subsidization as direct payment aimed mostly at
beef and the cabins participated with 20%,too.
 For the small and medium exploitations the contributions aimed at
reducing the differences between their production costs and those of
the specialized ones, in the zootechny field. The criteria of granting
are correlated with the fortune, the surface, the number of animals
(their number per hectare must not be higher than 3BCU) and the
yearly income of the owner – the maximum sum was 2000 Francs.
 The direct payments with social effect regard the allowances for the
children of peasants with small exploitations and of the farmers,
whose children get, in addition, “a ménage allowance” of 100
Francs/month/child, for a yearly income of maximum 27,500 Francs
adding 4000 Francs for each child. On the whole the allowances are
of 135 Francs a month for the first two children and 140 Francs for
the next ones.

221
 These allowances are given only for the private agriculture and the
small farms get a sum of 3178 francs yearly.
For the fodder crops bonuses are granted:
- more than 10 ha 950 Francs/ha
- from 1,01 to 10 ha 1200 Francs/ha
- up to 1 ha 1500 Francs/ha
In order to support the mountain exploitations for fattening the calves and adult
cattle, the Federal Board established in 1989 the levels, per cow and yearly:
- 2-10 cows, zone II-IV 1820 Francs
- 2-10 cows – other zones 1720 Francs
- 11-20 cows 1680 Francs
- 21-50 cows 1030 Francs
- Over 50 cows 500 Francs
- for the calves at fattening 400Francs/head/year
With the long term policy of Switzerland they aim at quickening some
methods more extensive and more favorable for the environment and direct
payments for ecological doings with a social or structural character. With all
these aids for the mountain exploitations they are still confronted with problems
regarding the standard of living: income, public aid, professional training,
abandoning some side lands, modest agrarian research.
There are different needs between the mountain agrarian exploitations
and the plain/hill ones, the mountain exploitations surviving thanks to a modest
standard of living and earnings from multi-activities.
Switzerland’s policy for global economical development of the mountain
areas is adjusted to complete the insufficient incomes of the mountain people.
The public expenses in the mountains represent 33% of the public support
granted for the Swiss agriculture, just 23% higher for a mountain farmer with
permanent activity and 25% higher /hectare than those for the plains. The
compensation for the mountain handicaps is not completely covered and there is
a preoccupation to create a higher differentiation in support of the mountain
people.
In the mountain agriculture mechanization generates the intensification of
the better lands’ exploitation simultaneously with abandoning the weak ones
where woods are extending and the soil gets acidified.
Using intensely concentrates and fibrous fodder to breed the animals
leads to the appearance of an organic fattener of a poor quality which has as
effect the degradation of the lawns.

Agrarian research and professional training

Amongst the mountain farmers and the factors of science the knowledge
exchanges are made difficult because of the fact that the federal units of
agrarian research are placed on plain/hill zones.

222
 A systematic evaluation of economic, ecological and sociological realities
is clumsy because there aren’t integrated researches, generating sometimes
solutions which are poorly adjusted to the needs of the mountain farmers.
The mountain agriculture is part of economical-social texture in process
of changing, its productive value being stagnant or in decline, while the
affirmation of the ecological and cultural importance is growing.
During the 1980’s there was an ample scientific effort in favor of the
mountain, but the rhythm was not kept by the researchers so there are delays in
applying the scientific results in the regional policy.
The demand for professional training evolves inversely proportional to
the altitude and it is smaller compared to that of the plains. A system of
education well organized works for the need of knowledge of basic elements
specific to the mountain areas.
• The Swiss strategy and policy for the mountains is focused on the mountain
population’s right to proper economic development, with environment
protection.
As Switzerland is a federal state, such guidelines are followed both by the
Confederacy and the Cantons - which have their own laws adapted to local
specificities.
Switzerland has evolved through centuries, by combining the agriculture based
on livestock breeding with the creation of valuable breeds of mountain cattle (eg
Brown / Schwitz, Siementhal breeds) and with extensive performant small
industry activities and growth of mountain tourism in all its forms.
At State level - the banking system created by Switzerland and the position of
military neutrality have long generated a special case of welfare.
• Administrative-territorial division
Federal State - in Switzerland the skills on management of natural resource
and environment protection are shared between the Confederation, cantons and
communes.
Swiss Constitution stipulates the Confederation's obligation to work "in favor of
sustainable conservation of natural resources" and with respect to the particular
characteristics of the cantons and communes. The cantons perform duties not
related to the Confederacy and the communes exercise the powers conferred by
cantonal laws.
The criteria for delineation of mountain areas are fixed by Ordinance
912.1/1998 on the cadastre of agricultural production and zoning.
Mountains are differentiated into four categories, the less favored settlements
being part of the IV class, with reference to climate (vegetation period, sun,
rain), isolation (distance, public transportation) and surface configuration
(slopes and limits of mechanized farming).
The topographic maps form the cadastre of agricultural production, which
can be changed. Cantons receive financial aid and are responsible for law

223
enforcement and the Confederation distributes the financial aid and supervises
the execution.
Associations dedicated to the development and protection of mountain areas
were created, SAB (Swiss group for mountain areas, founded in 1943) and
Swiss Aid for Mountain people (1952) being the most important ones.
SAB has all mountain cantons and communes, agricultural organizations,
other mountain entities and individuals as members, with the objectives of
sustainable use of mountain resources, environment and economy protection,
improving living conditions in the mountains, provision of services - consulting,
studies and courses.
Swiss Aid for Mountain People - recognized as having public utility, aims at
improving the economic potential and the living conditions, avoiding mountain
rural exodus, support of mountain agriculture, development of appropriate
infrastructure, training and young people welfare.
• The legal framework, the strategies and policies for mountain areas
There are several laws acting in favor of mountain population and environment,
such as the Federal Law on family allocations in agriculture (1952), Federal
Law on improving accommodation in mountain areas (1970), Federal Law on
investment aid for mountain areas (LIM / 1997) and Federal Law on Agriculture
(1998).
In addition to federal laws – the cantons issue laws that take the specificity
of mountains into account: Bern, Freiburg, Neuchatel, Vaud, etc.
• The development of mountain areas
Switzerland, a mountain country, has all the conditions to implement
concrete measures for economic and social development in the mountains,
various forms of aid are awarded by the State or with State support - by
specialized organizations (SAB, Swiss Aid for Mountain people). Special funds
are created, at federal and cantonal levels - for investments in large or small
projects.

For the mountain agriculture

Switzerland has developed traditions, the mountain agriculture based on
livestock, especially cattle, accumulations on: modernised stables, specific
mechanization, improved breeds, pragmatic training of farmers and, very
importantly, a cooperative system for selling the products, with more than a
century of experience.
Depending on climate and traditions, some mountain areas are producing
fruits and even wine and cereals, sometimes at altitudes pf more than 1500 m.
Most measures for mountain agriculture are included in the Federal Law on
Agriculture 910.1/1998, aimed at sustainability and market requirements. The
measures must be adapted to the peculiarities of mountain areas and must take
the difficult conditions of production into account.

224
Financial aid is awarded as "direct payments" for farmers (63% in 1999) and is
depending on the slope of useful agricultural surface (over 18 percent).
Another form of support is given for keeping the herbivorous animals.
Other aid aims at improving rural land and building constructions (up to 50%).
At central level (1995) the law provides special grants for the selection of
quality cattle and the purchase of farm machinery.
In addition - favorable loans for purchase of cows, fattening cattle, embryo
transfer, creating facilities to diversify the meat are granted.
At the federal level "small farmers" have a family allowance.
The law establishes a system of loans for development of mountain
infrastructure - below market levels - with tax incentives, based on multi-annual
programs - conditional on improving the competitiveness of economic potential,
quality of life.
At social level there are allowances for children – which are higher in the
mountains.
For the renovation, construction or improvement of houses financial aid (from
15-75%) is granted, depending on the degree of difficulty.
Sustainable environment protection is stipulated in the Swiss laws.
Conclusions: Switzerland has a high level of development in mountain areas.
The vast available financial resources were directed towards the mountain areas,
building up, in time, a living level attractive to mountain people. By rational
means adapted to mountain specificity and resources, Switzerland promotes a
policy of permanent occupation of mountain areas with households and
sustainable methods of management of mountains which is a source of
inspiration for other countries with mountains.

FRANCE – Synthesis/STUDY OF CASE

- Surfaces and populations –

 Country surface : 549.030 km² 

- Mountain surface: 138.400 km²

- Proportion of mountain area: 25,2 %
 Important mountain massifs: Central Massif, North Alps, South Alps,
Pirinei, Jurassic Massif, Vosgi Massif (in legislation Corsica is also included).
 Agricultural fields: 31,4% from mountain area
 Total population: 58.255.213 inhabitants
- Mountain population: 7.633.595 inhabitants
- Mountain population proportion: 13,1 %


Exclusively DOM (territories over sea)

225
 According to mountain surface, France occupies place 6 in Europe;
according to mountain population – place 4, with a middle density of 31
inhabitants/ km² and about 2 million mountain agricultural exploitations.
 Clime: The climatic variability is given by Mediterranean and Atlantic
influences in South-West, with temperate-continental manifestations in North-
East and important differentiations on economy and traditions type.
 Administrative-territorial organization
France is divided into 22 regions, 99 departments (6 departments d’autre mer
DOC), and 3600 communes, without autonomies.
The regions, departments and communes have meetings of the chosen ones –
with a particular statute for Coarse.
Juridical background, strategies and policies for mountain areas
The mountain areas are divided into 7 massifs and, in function of physical
handicaps – in high mountains and dry mountains. The maintenance need of
agricultural activities and of a minimum population – has led to specificity
admission of mountain areas, under natural, economical and cultural aspect, of
environment protection and promotion of local development.
In 1985 the French Parliament has adopted the “Mountain Law” no. 85-
30, concerning the mountain development and protection, with replacement and
actualization of “Pastoral land associations in mountain law” (1972)
The National Mountain Council, under Prime Minister Presidency and
massifs committees – represent the solution for authority assurance and
cooperation of different sectors – economical, social, cultural – in the purpose
of promotion and development of mountain regions.
Strategical objectives: offer, by law, of an integration background
of different sector policies; mountain areas and massifs delimitation; specific
institutions creation (consultative councils); agricultural and pastoral
activities development; tourism and agro-tourism development; environment
protection (national and regional parks, natural risks); specific resources
capitalization (hydro energy, ski).
The putting into practice instruments of law precautions become:
the consultative councils (national and on massifs), special inter-ministerial
funds for local development (FIAM, FNADT and so on), agriculture support
measures.
The marking differences between natural conditions and social-
traditional ones from diverse massifs and areas have imposed adapted
intervention methods. An important role was played by rural credit and
cooperative system.
Conclusions: The French experience in the mountain policy
domain is vast and includes specific elements. The results are different in
different massifs (ex. Jura, Central Massif, Pirinei). The differences are also
given by regional autonomy absence, by enough centralized French system.

226
 A certain insufficiency in intervention some decades ago has as
consequence a strong exude of mountain rural youth, existing even
nowadays numerous abandoned villages, with weak or no redressing chances.
France hasn’t hesitated in experiencing solutions of a certain scope: ex. the
GAEC (a collective form of exploitation of agricultural fields by union of fields
and production means – system that hasn’t led integrally to the desired results –
but has delivered, in great part, the mountain woman from under the “slavery”
of multi-active traditional agricultural farm). The French Federation of
Mountain Economy (FFME) is an attempt of capitalization of mountain
resources. The small industries of meat and milk transformation – generated a
great diversification of mountain products and they soon reached the
performance of having, for example cheese, one sort for every day of a year.
France has generated important solutions in solving of
populations and mountain environment problems that were taken over on
communitarian level.
An emblem place by its intellectual collective contribution for the
French mountain is the Chambéry town and area.

- Mountain Strategies And Policies (1970-1995) -

With a mountain territory of 138.400 km representing 25, 2%

from the total of continental territory and with a total mountain population of
about 7,633.000 inhabitants, from which 3, 6 million in the framework of 2
million mountain agricultural exploitations, France detains as mountain surface
– place 6 and as mountain population – place 4 in Europe, being what we could
call “one of the greatest mountain powers” of Europe.
The important regional differences, determined by physical,
climatic and traditional factor of adaptation to different situations, after-war
undertaken, generated an experience worthy to be taken into consideration at
European and international level.
For over 45 years but especially after 1974 the capitalization of
mountain regions constitutes an important segment of national French
development.
The successive strategies that were created and consolidated by
laws (which are unconditionally applied in administrative French system) have
started even from 1961 – by 61-650 Decree which was disposing the definition
of mountain areas (delimitation on logical criteria basis), marking in this way a
first episode of differentiated mountain policy.
A first Report about mountain was elaborated in 1974, completed
in 1975 with Brocard report, named “For that the mountain live” which was

227
specifying “the priority of fight against mountain exude and the necessity of
a better protection for mountain space”.
In 1977 by National mountain administration and protection
directive, this was consecrated as unitary entity – including agricultural,
forest, tourist and ecological functions. Mountain Law no. 85-30, adopted by
France Parliament in 1985 (with unanimity of votes), it’s the second mountain
law from Europe, after the Italian one. The law is minute, with 102 precise
articles, which don not let place to interpretations.
Even from the first article of Mountain Law it is clearly outlined the
strategic orientation concerning the mountain = which recognizes the
mountain specificity.
A few directory ideas outline the strategical substance:
“The mountain constitutes a geographical, economical and social
entity, whose relief, clime, natural and cultural patrimony needs the definition
and putting to work of a specific policy of development, arrangement and
protection”.
The mountain identity and particularities are admitted by the
Nation and taken in calculus by the State, by public powers, territorial
collectivities and their groups, in the actions they lead.
The mountain policy has as purpose to allow to local populations
and their selected ones to attain the means and craftsmanship of their
development, in the purpose of establishing, in the respect of mountain
cultural identity, gains’ parity and of life conditions between mountain and
the other regions.
The mountain policy is framed as part of Nation’s solidarity, by an
application of local development mastered by the population from the mountain,
which includes: equilibrated resources mobilization (agricultural, forest,
craftsmanship, industrial, energetic ones), economical activities diversification
and tourism development; ecological equilibriums protection; of landscapes;
cultural patrimony promotion; recognizance of the right to a specific
development and taking into calculus of the differences; equipments and
services’ adaptation at mountain specific; taking into calculus of handicaps
that affect the local collectivities and economical activities; for the definition
of support policies; priority support of pluri-annual programs on inter-
communal level.
At article 2 of Mountain Law, the Government engages itself to
apply to European Community for taking into calculus of objectives of
Mountain Law.
The initial policy had in view the handicaps remediation
mountain specific, with subsequent reorientation towards the mountain
trumps and potentialities.


Prieur, 2001

228
  The mountain law has created special institutions with clear
responsibilities, on national level and by mountain massifs.
- The National Mountain Council, formed by 59 members (national,
regional and local selected ones, consultative organs, professi0onal
organizations, syndicates) has as Chairman the First Minister, with annual
reunion – in open audition. Every massif has a mountain Massif Committee –
with functioning according to massif specific – having as chairman the
region Prefect.
 The both consorts have as purpose – the mountain development,
arrangement and protection.
The Council defines the objectives and actions and supervises the promotion
of public actions in mountains, it is consulted on the priorities and supports for
the mountain – by “National Fund of territory arrangements and
development”
The massifs committees have similar attributions, they issue proposals and
opinions and are associated the conception of regional disposals for mountain,
investments, development programs being able to elaborate special
recommendations.
The mountain development has in view the local economical growth with
identity and specific keeping, with the right of taking into consideration of
differences and national solidarity and adaptation obligation of general
national disposals, to mountain specific, reflected in economical and social
development plan, that fixes strategical directions, objectives and general
means but they must particularize the mountain areas. Similarly it is acted
for regional development plan.
In 1995 – it was introduced a new article in the Mountain law – concerning
the inter-regional policies.
The National Fund of inhabitants’ arrangement and development of the
territory(1995) – included also the mountain development – with an
intervention Fund for self-development at mountain. The massif committees
include a technical commission and they are consulted by National Mountain
Council.
Education
 In the education field, all the institutional forms take in consideration
the mountain needs, and the education agricultural institutions are adapting to
mountain environment specific – regional or zonal – in the study programs
being included also precautions for pluri-activity, with a special accent on
tourism.
In general – all the law precautions are intensely preoccupied by the need
of taking into account the local mountain specificity.

229
 Tourism
The Mountain Law (85-30) devotes a chapter to the organization and
promotion of mountain tourism that entrains modifications in space and
urbanism occupation and needs increased pasturing capacities, with a control of
tourist arrangement exercised by the commune, commune group or syndicate.
The Directive from 1997 – frames new tourist units, whose construction
must be in continuity with the mountain settlements.
Agriculture
By the Mountain Law the mountain agriculture is considered of major
importance “by its contribution to production, utilization and soils’maintenace
and landscapes’ protection” being of general interest – as also main activity of
mountain life. (At the European Conference Euromontana, from Rodez-France,
2004) agriculture was declared as “base and engine of the entire economical-
social activity of mountain communities”.
There can be taken particular measures for mountain agriculture
maintenance in areas with a predominant animals breeding that contributes at
natural environment protection, with the specification that pastoral groups,
with local members, had to have the right of prior utilization of grass lands.
 For mountain products capitalization the law protects their quality and
specificity.
By decree – are fixed conditions for utilization the “mountain” seal,
which are not given unless “the production, animals breeding, fertilizers,
working, preparation, fabrication, finishing, alimentary goods and non-
alimentary products conditioning as also prime matters that enter in animals’
alimentation or in goods fabrication – are situated in mountain area or come
from here.
Here make exception: prime matters that can’t be produced in mountain
areas, the cereals and oleaginous plants. The agricultural fields are protected
also by tourist constructions, with servitudes for access to sky slopes – with
damages allowance.
Social development
The mountain inhabitants assure themselves with quality services
comparable to the rest, by equipments adaptation/improvement. The public
services: a commission is charged with their improvement and the
communication must assure an adequate diffusion of radio and television
emissions, a guaranteed one.
Handicraft and commerce make the object of the Mountain Law – that
declares itself of general interest the presence in mountain of the commercial
and craftsmanship equipment with animate services – as base principle for
the economical and social development, the Government having to take
into account of the National Council of the mountain and of massifs
committees.

230
 Mountain protection
The mountain law disposes, as pillar of the mountain national policy,
biological and ecological equilibriums protection, of settlements and
landscapes’ conservation, construction rehabilitation, cultural patrimony
promotion.
The direct application – is constituted by the creation of regional natural
parks.
The forests: The forest code admits the specificities of mountain forests
and institutes a public support system, with advantages according to the
protection and wood exploitation difficulties.
The deforestations can be refused in conservation purpose or banned, in
the purpose of maintenance of field in mountains (protection forests).
The agro-forestry reports: the French forest code prohibits the grazing of the
animals in the forests which are state’s property. It is to be remarked the fact
that these woods represent in France about 10% of the forest so, practically
there is an ample tolerance of animals’ access in the woods, different from those
of the state’s – meaning 90% of the total, which makes the social effect of
banning the animals in the woods to be bearable.
The waters
The new routes, constructions, extractions are banned on a length of 300m
of shore – with derogations for agricultural, pastoral, forest buildings, refugees
– with authorization of scientific or nautical equipments, here the law being in
withdrawal to the mountain directive (1997).
The soil
The forest code includes conservation measures and mountain fields’
restoration, in function of soil state, which can be put “in defensive”. The
prefect can decide a field’s usage – until 10 years, with owner’s compensation,
who can solicit this one’s feature by State. A severely damaged field enters
under the incidence “of public utility”, by decree, after deliberations, the costs
being in the charge of the public collectivity, the soliciting one.

The mountain agricultural policy in France. Results after 25 years of

application

The major importance given to the mountain agriculture still from 1997 –
constitutes the motivation for the attentive analysis – after 25 years of
application, on the background of a precise consideration for the problems of
agro-pastoral mountain exploitations, the society receiving the necessary
means to a dynamic agriculture at mountain and for landscapes’
maintenance, indispensable for future insurance.


Romi, 2001

Report Gilles Bazin, INRA-ESR Grignou (professor at Lisboan)

231
 The substance of this policy is constituted by maintenance of
viable agricultural exploitations, capable of assuring an equitable life level;
to keep the mountain territories and o promote quality productions.
The natural handicaps’ compensation
They constitute the base of mountain agricultural policy, in the
base of the fact that at equivalent price level the mountain exploitations are not
competitive with the plain ones, low mountain incomes training a weak
investment capacity, the income differences growing until the application of
viability of the majority of mountain exploitations.
The mountain agricultural production trains over-costs of constructions and
materials as also transport, with productivity decrease.
Over-costs concerning the stalls
The technical analysis has demonstrated, calculated on milk cow, a growth
of 30-70% in high mountains.
One of the essential factors – it’s the vegetation period of about 8 months
at plain and of 6 months at 1000m altitude – fact that induces supplementary
costs of foddering – the productivity being of minus 26% at mountain
exploitations. In the milk exploitations at plain the productivity is superior with
30-40% - in comparison with the mountain. It is justified in this way a
support policy of specific development.
In 1970 – in the mountain area there were 232.055 exploitations with
16, 5 ha in average (Italy 7-8 ha; Greece 5-6 ha; Romania 3-4 ha) covering
3.841.000 ha UAS (Utile Agricultural Surface). In 1995 – the mountain
exploitations’ number is of 105.367, with an average of 35, 5 ha (3.744.000 ha
UAS), that is a decrease with 55% of exploitations’ number. What matters is
replacement of capital work factor, permitting technical changes, production
and productivity increase, development of capitalization branches.
The analysis’ results
- Diminution of mountain exploitations is slower, with massif differences;
- In 1995 as in 1999 – the mountain exploitations constitutes 14, 4% of
total and uses 13, 2 % of UAS.
- The massif differences: Vosgi (18, 5 ha); Northern Alps (36, 7 ha) – Jura
and Southern Alps (45 ha). The exploitations with over 50 ha represent only
14% - from Total Mountain.
The working force: it’s diminished in a rhythm close at mountain and
outside the mountain. The mountain farmers with full time represent 50%, and
those with double activity 21% - close figures with the plain ones, with an age
average somewhere younger at mountain (54% with less than 50 years). The
main fodder surface represents 90% of UAS in 1995, (as in 1988) with a charge
of 0, 97 UBC (Unit Big Cattle).
 The herbivore animals’ breeding at mountain (85% of exploitations) has
differentiated evolutions on massifs. The milk production has increased with
16%. In the Central Massif, Vosgi and Pirinei – the lowering of cow effective is

232
strong (-18-28%) but in Jura and Northern Alps the live stock resists. It is to be
remarked a massive replacement of milking cows with “nursing cows”. At
sheep – it is recorded an easy increase with Pirinei exception. In general – the
number of UBC at mountain (3.216.800 UBC) – increases in 1, 1% in period
1988-1995, fact that is explained by cumulus: public supports (on UBC), the
good course of meat and milk price, the first Commune Agricultural Policies
(CAP).
In 1995 – the mountain area of France was detaining 16% of milking cows,
20% of nursing cows (calves for meat) and 40% sheep.
A positive effect had the policy of premature pensioning – with
transmission of inheritance to successor, young farmers’ installment on small
exploitations.
SCEES – evaluates that from the 500.000 active farmers, in 2005 there must
remain 70-75.000 in the mountain areas.
 The special support of mountain agriculture and results
Mainly – the support has consisted of natural handicaps’ compensation
(ISM) and consolidation of young people installment and investment in
mountain exploitations. ISM – has included 74.724 mountain exploitations
with 21.500 francs on exploitation (1994).
The young farmer’s endowment (YFE) – instituted in 1973 in
mountain areas – has maintained all the preferential conditions for the young
farmers who install themselves at mountain, this subvention touching double in
comparison with that from the plain areas.
The YFE medium value – is maintained in 1995 at 171.700 francs,
with the maximum of 343.400 francs. The young people benefit more of
stables’ modernization special prices and for mechanization by the national
improvement plans (NIP). In 1994 for an investment of 65.000
francs/exploitation, the State came with a support of 30%. The interest
varies from 3, 30% to 3, 55 % for young people (NIP). The milk and pork
meat branches and pork-butcher’s shop, at mountain – there are supported.
The reorientation for milk has intervened in 1992 under EU Commission
pressure, in direction milk quality support.
In 1994/1995 the supports’ ensemble mountain exploitations is
estimated at 2 billion francs, from which 80 % ISM. The mountain with 14 %
from exploitations obtains 29 % from socio-cultural credits.
In 1994 – 71.724 mountain exploitations have benefited of ISM,
in average returning 21.500 francs for 30 UBC at mountain.
The lowering of exploitations’ number and animals’ effectives is
faster in high mountains.
 A principle of giving compensatory allowance at mountain (ISM)
concerns differentiation after handicaps weight, the modulation has in view
the animal species (consolidation concerning cows and sheep that nurse) with a

233
differentiation that goes until 60%, the communitarian plafond being of 180
ECU/UBC.
The evolution of the medium increase of ISM/beneficiary is of 50% in ten
years (disappearance tendency of small exploitations).
The natural handicaps compensation (ISM) and agricultural income at
mountain.
The middle agricultural income available in 1995 was of 150,200 francs per
exploitation, inferior with 30% to the national average (210.000 fr.), and
head of familial worker of 100,000 fr. at mountain – with consequences of
some weak investment capacities.
From 1981 – DTA was admitted also for pluri-active farmers, at level of
50 % - with an annual program (about 100 installations)
 The support of agricultural exploitations’ modernization at mountain
They intervened mainly with 2 types of support:
- subventions for capital investments – in stables and mechanization;
- allowances at interests and extension at their duration;
The support for materials’ purchasing at mountain – there has been since
1972 but it has constantly diminished – (ex. tractors), arriving to 4 % from the
purchasing price.
The special credits’ regime with allowance interests concerns the
installation and modernization costs – with the average of 2, 55% at
mountain for 12 years in comparison with 3, 80% in rest, for 9 years. For
animals’ breeding at mountain the average of the allowance is of 4, 95 % - for
8 years.
Between 1977 and 1991, the PAM material improvement plans – have
included 22.000 exploitations in the mountain area. The investments/supported
exploitation decreased at about 1 million fr. /exploitation at 650.000 fr. (1988)
and it is stagnating.
The attenuating imposed conditions (1985) have largely allowed the
access of small producers.
 Support of the mountain pastoral represents about 1 million ha alpine
grass lands. The pastoral law from 1972 recognizes specificity the pastoral
administration at mountain. The pastoral land associations (PLA) permit the
“absent” owners’ inclusion for administration in common, without their
consent. The PLA constitution is subsidized for a part from the expenses
rallied and it remains the groups of animals’ breeders, not being necessary
the purchasing, facilitating degradations’ avoidance.
- The pastoral groups – there is an important element of settlement of
pastoral activities, representing about 350 unities with 5000 breeders (13% of
animals) from which over 75 % have realized improvement investments


The French franc parity – Euro was 6, 55 F.F. to 1 Euro.

234
(access, sheepfold, surroundings, water, fertilization) but the weak
subventions haven’t allowed a real support.
The pluri-annual conventions of pasturing especially from Alps and Pirinei,
they are well adapted to the reception of the moving flocks to/from an Alpine
pasture.

The capitalization conditions of agricultural and agro-alimentary

mountain products

The mountain households with a business number lower with almost

50% can’t be competitive by standardized mass products, paid at the same
price with those from the plain areas. The orientation towards quality,
authenticity and products’ originality, towards agri-food branches favorable
to value added optimization – represents an impetuous need for the
mountains.
The “Roquefort” cheese is the first cheese with a protected name
(1926), followed by “bleu de Gex” (1935).
In 1955 the Law has created the National Council of cheese origin
names (NCCON).
The mountain products face with a harsh competition, as they don’t
have a protected name yet (“tome de Savoie”, “Pirinei cheese”, “Bretania
emmenthal”). The Mountain Law from 1985 allows protection, by
provenience indication of the majority of mountain agri-food products, but the
name “mountain” was again brought up by the European Court of Justice
(1997): ACO – for mountain cheese (ACO – Appellative of Controlled
Origin).
Of 32 ACO of cheese from France, 14ACO with cow milk are in the
mountains. About 40% of the mountain milk is transformed into ACO cheese
(1995). In the Northern Alps the production of Beaufort cheese is doubled. Of
14 ACO in the mountains, only 4 are in decrease. In Alps and Jura the
fabrication is from raw milk, a guarantee of quality which has permitted a
higher price (2, 30 – 2, 70 fr. /l or 3 fr. /l for Beaufort cheese). In the Central
Massif – the triviality of milk quality has lowered the price – to 1, 86 fr. /l.
 The capitalization of the agri-food products from the mountains is
dependent on the hope of a compensation of handicaps related to the
geographical position, but especially on the belief that the mountain
products are in general of the best quality.
In order to use the name of “mountain” the agri-food products had to,
according to the law, be obtained, elaborated and conditioned in the
mountain area, following “specifications”, mandatory by decree, for the
specific products, in this way achieving the product’s protection.
Until 1994 over 300 producers have benefited of the provenience indication,
out of which 160 for honey. (Alps – 155, Central Massif – 144, Pirinei – 13,

235
 Vosgi – 3). The provenience indication has given satisfaction to the small
producers as well.
In 1994 the French law followed the European directive on protection of
the quality signs. The name of “mountain” has been integrated in PGI
(Protected Geographical Indications) and in NPO (Name of Protected
Origin) – for which the hard procedures were impossible to be applied by
the small producers. The producers’ associations determined a new
regulation in 1995, by the law on modernization of agriculture, but its
application is blocked at the European Court of Justice, which declares that
the name of “mountain” is against the communitarian right, but lets open the
possibility of integration of the term “mountain” into the Community’s
regulation on the protection of traditional products.
- For the future of the mountain agriculture the protection of the agri-
alimentary products constitutes a guarantee, a trust reason for the consumer
and capitalization for the producer.

The CAP reform and the consequences on mountain agriculture

The 1992 reform of the common agricultural policies – lays in essence in

the reduction of cereals’ price, with 30 %, and of the cattle meat with 15 %,
compensated by direct supports per hectare and per animal head, having
the reduction of disparity (inequality) of agricultural incomes among the
plains, mountains and less favored areas as consequence. But in 1995 the
inequalities tended to increase again, from conjectural causes.
Until 1991 – the incomes obtained in the mountain areas were different
with 40 – 50 % compared to those from the plains. The supports have slowly
increased (to 41,400 fr. / farm), half of them representing SMI. After the CAP
reform – the incomes increased in a more rapid pace in less favored areas (20
%), and in the mountains (13 %), compared to those from the plains (11 %).
Until 1991 the mountain areas were receiving the highest direct
supports/farm, a situation that has changed after the CAP reform from 1992.
In 1997 – the direct average supports for mountains were of 91,300 fr. /
farm – while for the plains they were of 114,600 fr., but in the less favored areas
(others than the mountain ones) were of 142,200 fr., these ones being the great
winners.
In 1995 – the supports for the mountains were diminished from 27 %
to 21 %, only the “bonus for grass” being more favorable (10,700 fr. / farm).
A problem of special signification is that of keeping the disparity
between the agricultural income generated in the mountains and the
national average at a level of 30 %.
The public supports for mountains, centered on BCU (Big Cattle
Unit) have contributed the most efficiently to the maintenance of animals’
breeding.

236
CONCLUSIONS
The analysis of strategies and policies addressed to mountain areas
from France during 25 years (1970-1995) demonstrates with clarity the
necessity and utility of the existence of a mountain policy based on a
juridical framework put into practice at national, State and regional and local
level. It is to be noticed not only the legislative, financial and organizing effort,
that reflect the specific conditions and needs, but also the succession and
complexity of these ones.
The Mountain Law (85-30) has put into practice reflection,
concentration and administration institutions for the mountain areas – some
stipulations being incorporated in codes (Rural Code, Urbanism Code, Forest
Code), which, together, constitute the mountain law, representing a juridical
background propitious to French mountains’ arrangement and
development.
The experience of France – in matter of mountain policy – a policy
that has led to a high or good development level in the mountain areas,
clearly demonstrates the imperious need for a country with mountains on its
own territory to have a coherent, better oriented and sustainable mountain
policy, as well as the tenacious and reunited efforts of the State, regions and
mountain areas – in a consensual concept.
Such examples are also provided by Italy, Austria and Switzerland,
which, on their own ways, have reached a high level of arrangement and
development of the mountain areas.
In all cases, when it comes to a transfer of experience attentive
professional analyses are strictly necessary, both of the natural and
economical conditions and of the accumulations at social, organizing,
traditional and cultural level and last but not least of the mentality, an attentive
organization of stages being strictly necessary for a sustainable plan of
development.

237
 ROMANIA- STUDY OF CASE
-Surface and populations-

 Country surface: 238,400 km²

- Mountain surface: 90,240 km²
- Percentage of mountain area: 37.9 %
 Important mountain massifs: Eastern Carpathians, Meridional
Carpathians, Western Carpathians, with massifs such as Ceahlau, Rarau,
Calimani, Rodna, Bucegi, Fagaras, Parang and so on.
Romania’s Carpathians are part of European mountain region – Alpino-
Carpathian-Himalaya chain.
 Total population: 22,236,918 inhabitants
- Mountain population: 3,600,000 inhabitants
- Percentage of mountain population: 15.4 % (24.9)
As far as the mountain surface is concerned, Romania occupies the 8 th
place in Europe and for the mountain population the 6th place.
 Climate: temperate-continental with local microclimates in depressions –
hotter in South and West and colder in North.
 Administrative-territorial organization
Romania is divided into 8 regions and 42 counties, out of which 7
regions, respectively 28 counties, have mountain areas, in various
proportions. The counties with the largest mountain territories are:
Harghita, Hunedoara, Caras-Severin and Maramures.
The administrative system is on 4 levels: center, regions, counties,
communes. The regions’ functioning is at incipient form. There isn’t any
regional or zonal autonomy. The county, municipal, town and
communal councils – have an important degree of local authority. There
aren’t any kinds of inter-communal organizations (districts,
departments, communities) that will allow the expression of mountain
specificity.
The mountain areas – Romania’s Carpathians – according to the official
delimitation, includes 824 administrative localities, out of which 744
are communes and 80 are towns and cities, with 3,580 villages and
about 954,000 farms, most of them being “of subsistence” type.
The rural-mountain space includes “spread” human settlements, named
hamlets (a subdivision of village), with consolidated farms up to 1000m of


Source: Mountain Areas in Europe – EC – 2004, NordRegio report.

Note: Delimitation of mountain area realized by Ministry of Agriculture and Forests – by National Agency of
Mountain Areas, after applying of criteria according to Resolution 1257/1999 of EC that emphasized a surface
of mountain area of 74,000 km². Some successive modifications have operated new reductions which in 2006
are fixed at 68,000 km².

238
altitude and “gathered” mountain settlements with relatively big villages and
communes, with 800-1500 households, some of the communes having more
than 10,000 inhabitants.
The mountain land fund is of about 7,325,600 ha, out of which about
2,894,900 ha represent agricultural lands and about 4,005,900 ha are
forests and forest vegetation.
In structure, out of the agricultural lands – the arable lands cover
616,500 ha, the orchards 53,500 ha, the grasslands 1,283,000 ha (out of
which 201,000 ha are afforested grasslands) and 938,000 ha of hayfields. The
non-agricultural surface is of about 4,430,700 ha (the forest fund included).
Out of 954,000 farms about 815,000 own 2.9 million ha of agricultural
land (the agricultural mountain land was diminished by including about 300.000
ha in the forest fund – a process which demonstrates a deterioration of the agri-
forest balance)
In a farm, the average surface varies between 2.5 ha at 600-700 m of
altitude and 3.5 – 4.5 ha at altitudes higher than 800 m.
Out of the 3.6 million mountain inhabitants, including those who live in
mountain cities, more than 1.4 million are farmers, most of them being breeders
of cattle, sheep and other animals. (about 2.1 million, children included)
Out of the total number of farms, 85.4 % own agricultural lands, having a
mixed character. Depending on the area and traditions, breeding cattle and
sheep, not so many goats, fruit growing, gardening and apiculture being the
current occupations.
In 2004 – the number of cattle was of about 750,000 heads, out of which
415,000 heads were cows with milk, the sheep counted for 1,998,000 heads,
goats 110,000 heads and bee families 167,000. In some areas, more in
Transylvania, people still breed buffaloes, in a number of about 12,000 heads.
Compared with the reference year 1990 the number of cattle and sheep have
dramatically decreased, between 30 and 50 %, with a decrease of 80 % in some
areas with traditions, especially for sheep breeds. In some microzones with old
traditions they got to be of more than 5 times. About 30-40 % of the mountain
rural population’s incomes is generated by agriculture (which is not
sufficiently modernized and developed), pluri-activity and social wellfare.
Until 1990 the mountain agriculture based on the private propriety has been
deeply marginalized, especially from political reasons, the concentration of the
interests was aimed at the plain and hill areas and also at big properties. Agri-
mountain research hasn’t been developed, the mountain rural education has
remained not adapted to the agri-mountain specificity, the mechanization degree
in the farms being entirely insignificant, the animal stables are not modernized,
the breeds of cattle and sheep – mediocre – and this in spite of all the efforts
made by institutions and non-governmental organizations, specialized on
mountains, after 1990.

239
 The mountain economy includes forests’ exploitation, with excessive
forms after 1990, mining activities – radically reduced, the mineral waters
exploitation, small industries, trades, handicraft, as well as recreational
tourism, spa tourism, rural tourism and agri-tourism, which are in course of
development, but at a small pace.
The infrastructures are weakly developed, especially the network of
roads, the water supply systems, the sewerage systems, in evolution after 2007.
Health and education are ensured, mostly – but the vocational training,
especially of rural young population, is not adapted to the specificity of
mountain environment, especially the agri-zootechnics economy – many efforts
in this sense being made.

Juridical background, strategies and policies for

mountain areas

Until 1990 there hasn’t been a juridical background by which mountain

specificity to be the object of a differentiated policy. The communist regime
has intensely exploited the subsoil resources, the forests and has fully taken
advantage of the mountain agriculture, without investments for modernizing the
private households, research and agri-mountain education.
• Since 1990 – when the Romanian Mountain Area Commission was
established, subordinated to the Ministry of Agriculture and Food Industry,
working as a state secretariat with juridical entity, with a network of 28
county commissions of mountain area – there have been intensive concerns
for emphasizing the specificity of mountain areas, creation of institutions
specialized on research and vocational training, designing concepts and
development strategies – especially for the mountain rural area. A special
effort has been made for designing development models, especially for
mountain agri-tourism and rural tourism, environment protection, organization
of mountain agricultural producers – with bilateral (Switzerland, France,
Germany), Community (EC-Phare) and international (World Bank) support.
The expansion of international connections, especially by becoming
members of “Euromontana” organization, have allowed the substantial growth
of our own degree of information concerning the juridical aspects, the strategies
and the mountain policies of the countries with mountains from EU 15.
An effort for adaptation to the economical, social-cultural and traditional
conditions from Romania was in order.
The first strategic and juridical concepts have been created in the
“laboratory” of the Romanian Mountain Area Commission, based on a first
mountain data bank, the skills of the specialized staff growing with every year.
The fact that the Mountain Area Commission has been turned into a
General Division (1993) and then into the National Agency of the Mountain

240
Area (1994), as part of the Ministry of Agriculture and Forests, has represented
a major drawback.
 In 1995 – the first paper on definition of mountain area (delimitation)
is approved by the College of the ministry of agriculture– based on criteria
inspired by the experience of Switzerland, France, Italy.
In the period between 1992 and 1998 we have worked on the preparation of
the first projects of legal papers concerning the delimitation of the mountain
area, the strategy of development of the mountain area and the Mountain
Law.
An attempt to promote a Mountain Law, by parliamentary initiative, was
rejected by the Senate (2000). Only in 2002, under the “pressure” of
International Year of the Mountains– 2002, at the initiative of the National
Agency of the Mountain Area – turned into a simple division, subordinated to
the Ministry of Agriculture and Forests, we succeeded in getting the
Government’s approval concerning “the criteria for delimitation of mountain
area”, following the recommendations of European Commission – Resolution
1259/1999 (with previous modifications) – through Government Decision no.
949/2002.
On this juridical base the Commune Order of the Ministry of Agriculture,
Forests and Rural Development and the Ministry of Administration and
Homeland no. 328/321/2004, rectified by CO no. 1019/1089/2005, – concerning
the Delimitation of the Mountain Area was issued.
In 2003, by Decision no. 318, the Intergovernmental Committee for
Mountain Area and the county committees of the mountain were
established, chaired by the of minister of agriculture, respectively the prefects
of the 28 counties with mountains, in order to coordinate some mountain actions
in the field of protection and development of Romanian mountain areas, at
national and territorial level. However it is to be remarked the fact that these
work instruments, until 2010, haven’t been activated than sporadically, one of
the reasons residing in the fact that the National Agency of the Mountain Area
that had to assure the secretariat of the Intergovernmental Committee was
reduced at the level of a simple office.
 In 2004, by Government Decision no. 1779, “the Strategy of
sustainable development of mountain area” has become official.
 In 2004, The Romanian Parliament adopts the first “Mountain Law” in
the history of Romania and thus Romania becomes the third country in the EU
which has such a law.
 In 2008, by the Emergency Ordinance of Government, The Mountain
Law is revised and subjected to reduction.


Also in the “National strategy for preparation of Romania’s accession to the European Union”-Snagov, June,
1995.

241
  In 2007, from a parliamentary initiative (the Chamber of Deputies) the
Law no. 181 is adopted, concerning the organization and functioning of
National Agency of Mountain Area, working as a secretariat of State and
having territorial structures up to the level of “mountain district”, with
applicability from 1st of January 2008.
 In 2008 the ministry of agriculture did not apply the stipulations of law
no.181. In 2009 the Law no.181 suffered a radical reduction and later in 2010
was practically annulled – through the government’s decree which also included
the dissolution of The National Agency of The Mountain Area and the
Government’s Decision no.70 of August 2010 dissolved even the Training and
Innovation Center for Development in the Carpathians – CEFIDEC – Vatra
Dornei, a public institution with great acknowledged results, nationally and
internationally (over 6000 graduates in 2010). Euromontana’s Congress of 15th –
17th September 2010 (Lillehamer, Norway) showed solidarity and requested the
Romanian Government, The Ministry of Agriculture and Rural Development to
repair this error, by reconsidering the National Agency of the Mountain Area
and CEFIDEC – Vatra Dornei.

COMMENTS ON THE JURIDICAL BACKGROUND IN FAVOR OF

MOUNTAINS

Studying the evolution of the events that preceded the creation of a

juridical background propitious for the implementation of a mountain policy in
Romania, one may notice that it took 17 years of tenacious efforts, carried on in
the less favorable conditions of transition, lack of experience and information,
for the legislative body to conceive and determine the adoption of those
normative papers necessary to put into practice some specific and differentiated
policies in favor of mountain population, environment and sustainable
development: The criteria for the definition of mountain areas, the
Delimitation of mountain area, the Strategy for sustainable development of
mountain area and the Mountain Law.
The environment in which these efforts were carried on wasn’t very
propitious, either due to the lack of an institutional and juridical exercise or
some very weak competences on the specificity of the mountain agri-
zootechnics economy, both at the level professionals working in agriculture,
exclusively trained for the technological and economical specificity of the plain-
hill areas and at the administrative and political levels, poorly concerned with
the specificity and the state of the mountains. Moreover, there have been some
monopolist interests in the milk and meat areas plus the budgetary austerity and
the concentration of the attention and interests towards the high fertility areas,
such as plains and hills, worried by issues regarding the land ownership. All
these together didn’t create an attractive climate for the mountain, a big segment

242
of the national economy, for whose specific needs supplementary financial,
institutional and organizational efforts were in order.

The definition of mountain area

The issuing of Resolution 1257/1999 of European Commission which

has specified the necessary criteria for the delimitation of mountain areas, with
the previous modifications, has constituted not only a clear orientation, but for a
country that was preparing for accessing the EU, preoccupied with the
implementation of community aquis – has represented an impulse that has
allowed to speed up the procedures. The ministries of agriculture and
administration have collaborated, both at central and local level and have
prepared the necessary Government decision.
After the approval of this one there has passed to the elaboration of proper
paper of delimitation of mountain areas by the solution of a Commune Order of
Agriculture and Rural development Ministry and Administration and Interns
Ministry, which in the annex list normalizes the municipals, towns and
communes – until village level which make part, officially, of the mountain
area. There was chosen the variant of commune order, because periodically
there appear administrative modifications, in the sense that some villages
become communes, some communes become towns, etc., being necessary a
certain operability in the making official of these modifications.

The strategy of sustainable development of mountain

area

The first initiative was undertaken by National Agency of Mountain Area

(1995), at Government solicitation, in the context of elaboration of “National
Strategy of preparation of adheration of Romania at European Union, the
paper that included “Strategy of development of mountain area of Romania
in the perspective of adheration at European Union” as sector strategy. 
The objectives of this elaborated work were including the explicit
admission of mountain area and of the specific of this one; creation of society
responsibility for the destiny of mountain area; consolidation and development
of mountain familial farm development by agriculture and pluri-activity;
conservation of mountain agriculture and modernization; assurance of quality of
mountainous population life, stabilization of this one and fighting against
youth’s exude; specific information and training; conservation of mountain
resources, putting into value of agro-tourist and tourist mountain product, of
quality; forests’ protection and of mountain environment, conservation and


Under the coordination of Acad. Tudorel Postolache, page 62, chap. XI. (Papers from Snagov).

243
reform of cultural patrimony, creation of institutional, legislative organizational
governmental and non-governmental background, specialized for mountain
area; orientations, measures, studies.
This paper hasn’t taken yet an official juridical form but it has
represented a good exercise and a contribution for Romania’s adhering to
the European Union.
In 2003, by the Government Decision no. 318, there were constituted the
Inter-ministerial Committee for mountain area and the county committees
of the mountain, in 28 counties with mountains, in the view of coordination of
some mountain actions in the domain of development and protection of
mountain areas the secretariat at the central level being assured by the National
Agency of the Mountain Zone. Being under the presidency of Agriculture and
Forests’ Ministry, the Inter-ministerial Committee, lacked of an own structure,
lucrative and unfavorable influenced by the repeated changes of leadership of
agriculture ministry and in this way by the lack of continuity – it couldn’t fulfill
its mission for which was created. The practice has proved the validity of
France’s experience, where by the Mountain Law the presidency of National
Mountain Council has been the attribution of the Prime Minister – as unique
factor of authority in front of leaderships of more ministries involved in the
mountain area capable of determining an inter-ministry cooperation consecrated
to the mountain.. An improvement of this institutional building represents a
necessity also for Romania, demonstrated by practice and further expected.
In 2004 – by the government Decision no. 1779 there became official
“The strategy of lasting development of mountain area”.
The paper, elaborated in the moment of preparing the adhering
perspective of Romania to the European Union, takes over the European model
of mountain development according to lasting principles, including:
capitalization of natural resources, in the limits of natural potential of
regeneration; conservation of these ones and of biological diversity; protection
of cultural patrimony; satisfaction in a lasting way of the demands of mountain
communities under agro-alimentary, industrial, energetic aspect and concerning
the life quality; assurance for farmers of some incomes that guarantee the
stability of farms and assurance of viability of rural-mountain communities,
development of lasting policies in the agricultural and forest sectors,
economical consolidation, fight against poorness.
The strategical objectives for the development of mountain area are
seen in the context of stabilization of mountain population, of area identity
and mountain environment, consolidation of economy and cultural
inheritance. The general objective concerns the development of a
competitive mountain agriculture on long term, based on good practices,
which to assure the protection of the natural and cultural patrimony, growth of
working places, of economical and social cohesion.

244
 The objectives include agriculture and sylviculture development,
diversification of activities of small industry, trades and handicraft, services, on
the basis of the local prime maters, of quality and added value, development of
mountain rural agro-tourism and tourism, local infrastructure improvement,
the stopping of depopulation and support of installation of young families
in the mountain area.
Other objectives regard the lasting management of mountain forests,
infrastructures’ improvement, development of renovating energies, landscapes’
conservation and improvement, education improvement and continuous
professional formation and of applicative research – for mountain rural
specific, promotion of some pilot-projects and of some specific information
and education programs.
The strategy includes measures for implementation of objectives of
lasting development in the domains of agriculture and animals’ breeding, of
development and diversification of generating economical activities of
alternative incomes, of education and professional specific training, of
mountain research.
The consequence, in logical succession, of becoming official of
“Strategy of lasting development of mountain area” has been the adoption by
the Parliament of the Mountain Law no. 347/2004, a law very much
reductioned compared to its initial shape which will suffer a first revision, by
The Urgency Order of Government no. 21/2008 – in connection with the
necessity of harmonization with the settlements of the Council of European
Union (EC) and the Settlement of European Commission concerning the
application norms of the support measures for the less favored mountain
area and of agro-environment payments from the National Plan of Rural
Development (NPRD) 2007-2013.

THE MOUNTAIN LAW

The gone through route of the Mountain Law project, elaborated by

the National Agency of Mountain Area and initiated by the Agriculture and
Forests Ministry, has been long and with difficulty on a duration of 4 years, for
interventions and notices from the part of 9 involved ministries.
In comparison with the initial variant, the Mountain Law has been
reduced in a great part of its substance, aspect that opens the perspective of a
periodical improvement of this law. The law undertakes the elements enounced
in Strategy recognizing that the mountain area of Romania constitutes a territory
of special natural, economical, social and of environment interest. The law
settles the principles and modalities of development and protection for
population stabilization and economical growth, with keeping the
ecological equilibrium and protection of natural environment, specifying the
purpose, principles and objectives of mountain policy. The purpose being the

245
lasting capitalization of mountain resources, the principles of the mountain
policy follow the optimization of the way of putting into value of resources,
diversification of economical activities, integration of lucrative activities by the
association of producers, and also the admission of the communities’ right
from the mountain are at a specific development.
The objectives of the mountain policy include the protection and
conservation of natural resources and capitalization in the limits of
regeneration potential, stabilization of the inhabitants and favoring of
installation of young families, services’ development, maintenance and
modernization of traditional industrial and handicraft activities, tourism and
agro-tourism development, improvement of professional preparation.
The law refers to the specific institutional organization and
support of associative forms of mountain farmers, to the realization forms of
agro-mountain education, to protection and remaking of mountain village, to
attribution of mountain grass lands and assurance of reproduction and
improvement of animals’ effectives. The law brings clarifications concerning
the mountain tourist and agro-tourist pensions and territory arrangement in
function of priorities and needs of mountain population.
 Law no. 181/2007 concerning the settlement, organization and
functioning of national Agency of Mountain Area, with applicability
from 1st of January 2008 has been promoted by the parliamentary
initiative (Chamber of Deputies) and settles an specialized organizational
structure for the mountain specific, with a juridical personality, at
secretariat level with county structures and at inter-communal
territorial level, as mountain agricultural districts. The main attributions
have in view elaboration and implementation of strategies and policies for
protection and lasting development of mountain area, assurance of
technical consultancy, elaboration of projects and professional formation of
mountain agricultural producers, creation of producers’ associations and
assurance of cooperation with other institutions and organisms involved in
the mountain area, representation of mountain area at national and
international level. Law no. 181.2007 represents, at least partly, a return,
reparatory and ameliorated to what has represented the Commission of
Mountain Area from Romania (1990-1993).
- It is to be kept in mind that this law has been initiated by a group of
deputies representing the whole political spectrum, but at level of
Government (The Agriculture and Rural development Ministry) there are
restraints and delay in applicability, in connection also with the settlement
project of Agricultural Chambers.
But in 2010, paradoxically, the ministry of agriculture decides to dissolve
The National Agency of The Mountain and even the Center of Training and
Innovation for Development in the Carpathians – CEFIDEC –Vatra Dornei,
action which lacked of responsibility, and which received vehement critics at

246
national level and within the EU (The International Conference of
Euromontana, Lillehamer, Norway).

Realizations
Under the juridical aspect there have become official: The criteria for
delimitation of mountain area; Delimitation of mountain area; Strategy of
lasting development of mountain area; The Mountain Law.
The strategy and the Mountain Law, built in the austerity and searches
period, proper to the “transition”, make, necessarily, the perfecting object and
adaptation to the new conditions, more improved, appeared after Romania’s
adheration at European Union.
Under institutional-organizational aspect
At governmental level – there were created institutions specialized
for the mountain specific, in essence for the agro-rural environment with a
fertile activity of more than 20 years
- The Commitee of Romanian Mountain Area turned into The
National Agency of Mountain Area,(1994-2010) in course of edification;
- Training and Innovation Center for Development in the Carpathians
– CEFIDEC – Vatra Dornei, public institution in the suborder of Agriculture
and Rural Development Ministry (6000 graduates in 1994-2010) in course of
edification;
- Institute of Research-development for Montanology, Cristian – Sibiu
1991-2010 (subordinated to the Academy of Agricultural and Forest Sciences);
- A network of 9 professional schools of mountainous agriculture, in
course of organization(2008) project which was blocked under the pressure of
the financial crisis;
The non-governmental organizations at national and local level
- National Association for Mountain Rural Development “Romontana” –
member of Euromontana (2000-2010);
- Mountain Forum from Romania, member in the Mountain Partnership
(ONU/FAO);
- Federation of Mountain Farmers – Dorna;(1993-2010 – an initial
cooperation first with France/MAP and continued with GTZ – Germany for 7
years and Heiffer Project International/USA)
- Association of Mountain Development – Mureş;
- AGROM – RO – Mureş (partially).
As part of the Academy of Agricultural and Forest Sciences activate a
Mountain Commission – without juridical personality (2002 – 2010).

247
 As practical realizations
 There have been created pilot-stations, by bilateral programs
(Switzerland, France, Germany, Austria), communitarian (Phare) and
international (Worldwide Bank, Heiffer Project International/USA).
 A notable result is recorded in rural mountain agro-tourism and
tourism, with more than 5000 new rural pensions in function, in 2008.
 In the process of professional formation and education for the
specific of mountain rural there have realized real progresses, about 5000
young mountain farmers and the majority of specialists from the domain of
mountain agriculture – over 600 – graduating, at CEFIDEC – Vatra Dornei,
special courses of formation’ perfecting, inclusively probations abroad,
selectively.
 Phare program addressed especially to the mountain area has
materialized itself by 61 pilot-projects (25 in agro-tourism, 25 in agro-
alimentary industry, 11 in wood processing). BY the program financed by the
International Fund for Agricultural Development (IFAD) there were applied
1087 projects, with the creation of 1350 working places in the domains of
agriculture (844), alimentary industries (41), agro-tourism (76), small industry
(94) and co-financing SAPARD (32).
 By the policy of Agriculture and Forests Ministry/ANZM there were
given differentiated subventions for the milk production and reproduction,
premiums on head of milking cow, premiums for the amelioration of
mountain lawns, and also subventions of 60 % from the value of costs of
some specific agricultural equipment and machines for mountain area (2000
– 2005).
 An important step that has in view the lasting development, has been
realized at the initiative of Mountain Forum from Rumania and UNESCO
Commission, in partnership relations with the Education, Research and Youth
Ministry and Agriculture and Rural Development Ministry, with the support of
congener ministries from Austria, by the settlement of the first 9 professional
schools of mountain agriculture (2007-2008) – with investments of about 30
mill. Euros. – project aborted in 2010, with the justification of the financial
crisis, a project which should be resumed as soon as possible.
All these realizations can be considered only an exercise of applied
mountain policy, the needs and urgencies being numerous and of proportion.
 After 2007 – according to the National Program of Rural
Development there are foreseen special forms of support for the less favored
mountain area and concerning the agro-environment there are also given some
support forms by AFRD(Agricultural European Fund for Rural Development),
whose application has needed a partial revision of the Mountain Law. The
community support, through direct payments to the unit of surface, are not
demonstrated as being sufficient to realize increases, and are seen more as

248
social allowance more often used for food, household goods etc, and poorly
significant for production improvement.
 Other programs with applicability also in the mountain areas are in
course of unrolling in the forest and infrastructure domain.
 The real situation from the mountain area of Romania, in 2010 – is
nevertheless characterized by a massive exude and in growth of the mountain
rural youth towards cities and abroad, with agricultural abandon and drastic
reductions of animals’ effectives, other consequences of special seriousness of
“human erosion” under economical, social, cultural aspect and concerning the
mountain environment.
 The level of mountain development in Romania is framed in the
categories weak and very weak, with some exceptions of middle level.

Conclusions

Following the whole evolution process concerning the mountain area it is

to be remarked a constant effort in the imposing of practice, as normal and
permanent fact, of a specific, differentiated mountain policy, in population
and mountain environment favor, in consensus with the similar policies
practiced for a long time in countries of European Union. The conditions in
which this process takes place are specific, in two distinct stages – of
“transition” and the one after European Union adheration, in both periods
existing resistance factors which hinder or delay a normal progress of a process
of natural development for a great segment of the country, too long
marginalized.
With all the inherent difficulties, Romania has built, with a great
effort, the main pillars of the juridical and institutional background
necessary to the practicing of a mountain policy but being under the sign of
fragility, while, from the level of the European Committee no pressure was
made yet, clear enough to put into practice a national mountain policy, constant
and efficient.

249
Map – Romania’s Carpathians

250
 SOME COMPARATIVE ASPECTS CONCERNING THE
EUROPEAN MOUNTAIN AREAS

A few reflections
The multitude of components and nuances comparable at countries’
level, regions, sub regions or mountain micro zones oblige any analysis to a
selection on pedo-climatic categories of interest, integrated in actuality.
Historical, traditional, political evolutions, global, regional or national
conjectural factors (wars, technical evolution, political systems), often local
ones have differently exercised their influence on the mountain areas.
The mountain economies and populations have based themselves on
the exploitable resources and the available means – progress, stagnation or
regress of these ones depending for a long time and in a good measure, on
hazard.
The royal houses and the governments, other authorities, have
intervened or not with facilities in mountain populations’ favor, under a mosaic
of forms, interesting ones, but which do not make the special object of the
present study.
Also for the Romanian Carpathian space we have sources that confirm
special interventions, for example the giving by the Moldavia’s princes of some
exploitation rights and exemption of taxes of the population from the mountain,
in exchange of some paramilitary services. In Hapsburg Empire, on the ridges
of Carpathians, the mountaineers had the duty to assure the borders’ guard, as
prime defenders, receiving in exchange property rights on forests, hunting and
fishing rights, fiscal facilities and, in general, a more privileged statute, of free
people.
Everywhere in Europe’s mountains the mountaineers have assured
their existence, firstly the food, by an agriculture axed on animals’ breeding –
especially ruminant ones, which by their natural feeding system, with a herbal
vegetation, haven’t entered into an abrupt competition with the human being,
whose surviving depends in great measure on cereals, fact with a special
importance above some centuries marked by uncertainty and often by famine
periods. The cattle, sheep and goats breeding has been a general preoccupation
in Europe – with accents in the temperate clime areas and in northern areas. The
wide spread Mediterranean area, just like the Carpathians and the Balkans
inclusively Spain and Portugal, there still have strong traditions in sheep and
goats’s growing (ex. the sheep’s race “Spanish merinos”).
A permanent tradition, extremely intense in counties as Switzerland or
Austria, with dominant mountain territories has constituted the creation of races
of animals – especially horned cattle (Switzerland has formed the mountain
races Schwytz/Brown and Siemental, and in Austria – Austrian brown and

251
Grauvieh), but also sheep and goats, with productive qualities a lot more
improved by simple selection, conducted by human being and later by
organized improvement, with the priority purpose of food production and some
merchandises with exchange value: meat, cheese, wool, skins, fruit, and so on,
and in the last century also mountain races with superior performances. A
special relationship, specific to the mountain, is found again between human
being - animal – environment by the importance of organic fertilizers in the
maintenance of fodder flora structure of mountain lawns, essential aspect for
the assurance of human life in the mountains, in all the seasons with a
considerable economical and social value..
 Other mountain resources, as forests, respectively the wood, many
centuries abundantly in Europe, has presented an interest only for combustible
and construction materials, mountain and sub-mountain – a difficult problem, in
epochs, being the transport.
The mountain water resources as many other have amplified their
importance once with the growth of Europe’s population, urban development
and implicitly of the need of potable water or for irrigations and afterwards of
the need of electric energy.
The resources of mountain subsoil, the ore, have made the interest
object in permanent growth on the measure of industries’ development and the
increase of the demand for metals and coal for the thermal centrals, the naval
and railway transport, uranium and so on.
For the tourism – the signal was given by Switzerland and the
subsequent development of mountain tourism had a continuous running
through, training a certain type of evolution, which had in view the access ways,
communications, constructions, the development of balneal-climacteric resorts
and ski resorts. England and Switzerland, France and Italy have provided
examples of evolution by cooperatives and small industries joined by animals’
breeding and mountain agro-tourism. Other consequences were recorded by the
“taming” and development of social reports, hygiene improvement, of social
behavior and esthetic taste, decrease of isolation stress, with significant
contributions to the improvement of health state of the urban population. There
were created in this way step by step and especially after the second worldwide
conflagration, an entire economical-social mountain system, accompanied by
a massive infrastructure, especially concerning the water, energy and transports
with double purpose – commercial and tourist.
It is also to be observed the role of tourism and in general, of the
mountains, for the creation of a new political sense which has permitted the
considerable widening of inter-human relationships among countries and
different continents, amongst different ethnics and religious confessions, fact
that has amplified the mutual knowledge and tolerance, contributing to the
construction of a new “gate” towards peaceful living together, in the XXIst
century.

252
  The mountain populations, by their need for surviving in an more
difficult natural environment, sometimes hostile, they were obliged to innovate
uninterruptedly, to always look for new improvement life possibilities or at least
for the maintenance of this one in their natural environment of origin and
existence, often a lot less generous in comparison with the plain and hillock
areas.
The limits of mountain areas of food assurance, permanent threatening
of poorness, there have also generated a certain sharpening of the creative
intelligence, in an economical spirit, ”with the poor man’s mind”, but also an
conservatory sprit, very powerful at the mountaineers, for which the
alternatives, as also the means, risks of change being able to become majors,
with the endangering of the own families’ existence. For the mountain people
any modification in comparison with the tradition which demands a change and
investment represents a reason of anxiety, a risk that very hardly can be
assumed in the conditions in which the financial resources are low or minimum.
From here the explanation of a certain restraint, of slow change acceptation
and trust gaining, aspects from which the administration and the politics will
have to take into account at the approaching of some initiatives.
Maybe nowhere as in the mountain and for nobody more than for the
mountaineers, the theory of reproducible models does not have a more
determined significance. The mountaineer, the mountain farmer will not
undertake almost anything new until he will not clearly convince himself,
with his own eyes.
The own, lasting experience, oblige to the affirmation that the solution
by which the mountain populations can be put from the restraint state in
comparison with the introduction of some novelty elements, significant, is
constituted by the creation and multiplication of some “viable models” of
organization, endowment and functioning in the wished sense (farms,
associations, cooperatives, and so on). This thing accompanied by
compensatory material stimulants, enough successful, by an adapted legislative
system and security generator and of educative-instructive continuous
process, adapted to the local specificity and to the desired and well verified
ways of a lasting evolution.
The mountain Europe, especially the one from the east has at hand the
experience and the results successfully applied in countries as Switzerland,
Austria, Italy, France, Germany, the states’ ability consisting of the selection
and adaptation to their own realities, with a very careful delimitation into
stages. The advantage consists in the fact that the eastern countries shouldn’t
pass anymore through their own long and expensive experiences shouldn’t
repeat the inherent former errors but they can take over juridical; technical,
organizational solutions and so on already verified.
The tendency to hurry of the rhythms of discrepancies reductions is
explainable but a too high speed, especially in the case of mountain populations

253
from the South-East of Europe, deeply traumatized by the communist political
regions, of the regress state may represent a risk.
The European Commission itself should have in view this essential
aspect when there are “norms” imposing and in other conditions which great
masses of mountain agricultural South-East-European producers can
assimilate them with the same speed as in the states with levels already high
or at least medium developed, in mountains a real, present and discouraging
situation for millions of small mountain farmers.
From here this acute need of delimitation into stages but also the
extreme danger of degradation until disappearance. The builders of
European mountain policies, at communitarian level especially as national
responsible, technical bureaucracy have taken into account the information
propagation speed and the slowness of assimilation capacity of East-European
mountain policies, as also the existence of multiple alternative solutions for the
new mountain generations-(towards the national and European cities) totally
different situation in comparison with the realities of XXth century.
There has been demonstrated that the non correlation of the
constraints with the means’ level and the instruction degree generate
passivity, degradation and abandon phenomena.
The misunderstanding or the continuation of neglecting of this reality
generate, has already produced, a phenomenon of human exude and of
agricultural abandon with a speed and proportion without precedent, with
the consequence of unrecoverable loss of some great food quality resources
and of other valuable products, typical for the mountain environment, in fact of
the entire economy once with these ones the loss and the cultural inheritance
many million people joined into production activities find themselves in this
situation, people who feed themselves and offer a high quality food to the
people of cities, whose conservation is essential not to interrupt a production
cycle which has no replacement alternatives and which takes place in favor of
the urbane population, preventing the increase of unemployment rate.

SOME ELEMENTS OF DIFFERENTIATION AND OF

COMMUNE INTEREST FOR THE EUROPEAN MOUNTAIN
AREAS
We are not going to stop on the differentiation among the plain and
hillock areas and the mountain ones, which are obvious,(the natural fertility of
the soil 1/3-1/5) but on the differentiations from intra-mountain. A first group of
differentiation can be found again in the clime and relief conditions, which
have influenced and continue to influence the economy type and the human
population degree of the mountains, respectively the traditions’ evolution.

254
 In the northern or eastern climates, colder where the winters are longer
and the vegetation periods are shorter, the dominant was constituted by the
coniferous and leafy forests and animals’ breeding, with less fruit growing and
other vegetal cultures. In the very cold areas there appear specific nuances,
localized (ex. reindeers’ breeding).
In the temperate or southern climates, warmer the forest vegetation is
dominant of leafy forests and shrubs and animals’ breeding could be joined with
fruit growing, shrubs’ growing and diverse small vegetal cultures.
The local micro-climates have generated typical evolutions, to which
the successive populations have adapted.
For example, in the vast Mediterranean area the sheep and goats
evolution has taken a greater proportion as in the North and North-East where
the cattle species is dominative.
Atypical situations we find again also in the so-called “dry” areas
(ex. France, Ceveni) or in the practicing of wine-growing until altitudes of about
1500 m (Switzerland, Austrian Tirol and South-Tirol).
The plant of great alimentary importance for the mountain
populations, which we can find almost everywhere in the mountains is
nevertheless the potato and the natural agricultural resource, ennobled by the
human being by the intermediary of animals and organic fertilizers is the grass,
the poly-floral mountain flora, with fodder qualities, of grasslands and mountain
lawns. There can be said that the mountain economy is characterized by the
“grass civilization” – but here also appear important differentiations either
concerning the valuable species or the administration forms.
The relief constitutes another component of differentiation, vegetal
resources, herbal and wooden ones reducing itself in function of altitude, of
natural magnificence.
For example the high Alps still keep glaciers, phenomenon which we
can’t find again in Pirinei or Carpathians.
The mountain altitudes and slopes have considerably influenced the
transports or have limited the mechanization and economical efficiencies.
The evolution and traditions’ variety have followed the natural states
and the traditions which have secularly resisted demonstrate the lasting quality
based on the good practices, which leads us to the necessity of developing on
traditional grounds and not on radical and short-term changes.
All these elements give the mountain specificity, in general, which
is breaking up in multiple forms of local specificity.
A form of progress under the aspect of productive performances and
the growth of incomes of mountain farmers has been realized in the majority of
EU-15 countries by the passing from the multi-agricultural peasant farm
(diverse species of animals and cultures) to the specialized farm on one or at
most two agricultural activities (cattle-for milk or for meat; sheep; goats; fruit
growing and in a few areas also wine-growing).

255
 For example – in Italy, in the Autonomous Region Trentino, the
specialization has taken place after 1950 in the direction of fruit growing and
wine-growing with obvious favorable results. But this process had success
especially because the democratic right of Trentino Region to adopt own
laws, which permitted the adaptation to the environment and traditional own
conditions and the fact that there have been created and strengthened the
cooperatives, as national policy strengthened by the regional policy. As
evolution, for example in Trento area in year 2000 there were functioning over
100 small cooperatives reunited already into a super cooperative of “en gross”
capitalization of local wines and apples with the trademark “Melinda” already
widely international known.
The observable results have been recorded in the “mountain” passage
Val d’Aosta, France limitrophe, by the influence of an Institute of Agricultural
Researches, especially on the line of cattle breeding and rural-mountain agro-
tourism and tourism. Also to be taken into consideration is the existence in Italy
of an Institute of Mountain Researches, an institution which can also be found
in France, Switzerland, Norway, etc.
Austria – with 73 % mountain territory, has developed a personal
national policy, with the regional policies of lands which detain much autonomy
and in addition to this a good sub regional organization of district type
(bezirkrui/departments) which has facilitated, inclusively at political level, the
expressing of the local specificity – the results recognizing in the evolution of
exception in cattle breeding and rural-mountain agro-tourism and tourism, in
mountain demographic and agricultural stability.
Also in Austria we will find again a professional agricultural
associative organization (the “genosenchaft”) with an agro-mountain applicative
research assured at federal level (for example the Institute of Alpine Researches
BAL - Gumpenstein) or at land level (The Institute for Agriculture and
Sylviculture from Innsbruck-Tirol or the Center for the taurinae reproduction
and improvement from Salzburg). The agriculture schools with mountain
specific which have adapted themselves to the development directions had also
an essential role in the early instruction of young people with agricultural
chances from the mountain areas, like those from Sankt-Johan in Tirol, Imst or
from Bruck (Salzburg) and nevertheless other lake these ones.
France – there has evolved also in the mountains on the line of
professional organizations, of cooperatives and small transformation industries
(cheese products, meat, fruit) in function of the area and traditions, under the
protection and encouragement of a Mountain Law but also by the adaptation to
the local mountain conditions, very different in Mountain Alps, Central Massif,
Ceveni, Pirinei, Vosgi or Jura. Special programs have been implemented in
areas with special difficulties, for example in Morvan.

256
 A National Mountain Council – led by the Prime Minister and
regional councils – has assured the authority and continuity – so necessary,
and a regional policy “on the mountains” had an important contribution.
The knowledge and the taking into consideration of mountain
specificity elements represent an absolute necessity for the settlement of the
local realities to become permanent and to strengthen viable economical-social
systems. It becomes extremely important especially for the mountain countries
from the South – East of Europe that firstly the scientific research, mountain
one, to study and to decide itself on some valid solutions, that take into account
the regional or local peculiarities that will be able to become decisions with
added value. There also results how important is the subsidiary problem and
even of some forms of administrative-territorial organization which to create
the expression possibility and of taking into consideration of particularities
until a micro zonal, inter-communitarian level. The political success will
depend on the highest degree of the consulting, agreement and
participation of mountain populations at the decisional act, which concerns
even their life. A policy in which the decisions for the mountain are taken in
the mountain exterior – becomes risky especially inside the European
countries and the adhering ones, with economies insufficiently
consolidated.
Living in a world dominated by the big agriculture and under the
pressure of globalization the danger of some unintended errors, generated
by the insufficient knowledge or by some trivial group or private interests
is very big.
It is enough to compare the economical-social situations from Alps
and the ones from Carpathians where there have exercised the pressure of
totalitarian regimes and the specific economies were seriously or very seriously
affected. Paradoxically, the evolutions after 1990 in many sides concerning
especially agriculture and forests, in place of registering remedy and growths
they have failed in degradations and even more serious by multiple causes,
which can be analyzed.
 The economical development constitutes another component of inter-
mountain differentiation.
The mineral and water resources, the distance or the closeness from the
commercial centers, the communication means, the longer or shorter periods of
social silence, the secular accumulations, the implementation proportion and
speed of technological progresses and, in great measure, the political systems –
have made the difference.
A first difference of the economical development level in the mountains we
find out amongst the west-European countries more advanced in
comparison with the ones from the center and East-European ones
remained visibly behind, especially in the agriculture and essential
infrastructures domains.

257
 In the mountain agriculture – the west has built for half of century the
strengthening of peasant farms while the totalitarian East has practiced
policies of systematic weakness of these ones, with historical consequences.
A favorable state we find again in the forests’ domain, of biodiversity
and in the traditional cultural fund.
Differentiations are also present amongst the development levels of EU-
15 countries – where greater progresses were registered in the countries with
mountains which have adhered earlier at the European community. But also
here appear differentiations – the case of Switzerland strongly economically
strengthened, untouched by the worldwide conflagrations and the case of
Austria, which by wise policies and tenacity has built maybe the most
successful fitting-out system and of mountain development, even before the
EU adheration.
 It is to be remarked also the fact that countries with significant
mountain dominant (Austria, Italy, Switzerland) have succeeded to mobilize
their political capacity in order to realize major progresses in the development
of mountain areas.
Other countries, as Spain, Portugal, Greece, which have adhered later at EU
– are in different progress stages, but still at a certain distance from the
countries such for example Austria, Germany, France.
Particularities of the mountain areas will be also found out at some
countries with wide spaces, as Norway, Sweden, Finland – with a mountain
population relatively low and more severe geo-climatic conditions – where the
resources, economies and the social demands follow characteristics deeply
differentiated in comparison with other mountain areas.
 Another group of mountain differentiation can be found again among the
central-East European countries, respectively in Carpathians and Balkans.
In this way, the mountains of Czech, Slovakia, Ukraine, Bulgaria,
have supported the traumatism of forced collectivization, with demographical
and economical consequences remarkably negative. Even if Ukraine has made
some steps towards development in the mountain areas, especially by forests,
biodiversity and tourism, it hasn’t created yet the conditions for the increase of
agricultural medium surfaces of the peasant farms, which remain with a high
degree of crumbling and risk perpetuating in this way a chronic state of
poorness and to accentuate the exude tendencies of the young generations.
Slovenia, Serbia, Croatia, Macedonia – enjoyed a more permissive regime,
which permitted multiple contacts among their mountain populations and the
ones from Western Europe, with some favorable consequences for the framers.
Slovenia could assimilate in this way much faster the Occidental
economical system in the process of integration in EU.
Poland – which hasn’t supported collectivization in the mountains,
having even a policy for the sector of private agriculture, has registered a certain
level of evolution, superior to other East-European countries, and after

258
integration it goes from a different start in the process pf the mountain
development.
Romania – with the biggest mountain massif in Europe found in
the inside of its borders – hasn’t supported the collectivization in mountains,
but has remained with a very low technological level in the peasant farms. The
economical phenomena after-1990, among which the excessive liberalism,
with derisory prices for the mountain products, milk and meat, prime
matters, the breakdown of the wool’s price, outside the protective control of
the state and the economical interests intensely polarized, other conjectural
elements (Concentration of the attention exclusively in the area of the great
agriculture), ecological exaggerations accompanied by severe and
uncompensated restrictive measures for the animals’ breeders, industrial
dissolution and of the working places, or objective ones (ungratefulness, lack of
competence in the field, lack of specialists, of research, of specific institutions,
the absence of organization of mountain agricultures, the distrust of these
ones, the absence of models, also as the size of the mountain territory and
the financial austerity of the moment, weak conscience and the insufficient
political wish, and so on). All these things and many others have amplified
the poorness state, have provoked the discourage of young generation and
once with the borders’ opening for the free circulation of persons – there has
installed a phenomenon of violent rural mountain exude, accentuated after
the adheration of Romania to the European Union.
The efforts that has been nevertheless made in the fields of specific
institutional creation, of the training of young mountain farmers and
agricultural specialists, scientific research also by the creation of a specific
juridical background, the realization of pilot-stations and some frail measures
of differentiated mountain policy in agro-zootechny and some measures of
environment protection, and so on, a favorable evolution in agro tourism there
are to be taken into consideration, but these have been completely insufficient
to counteract or at least to slow down the speed of the mountain rural youth’s
exude.
 The different evolutions from the Mountain European areas have
created different mentalities and attitudes to the mountain populations. The
religious orientations, the relative state of certainty and the chance feeling, have
generated, especially in the Occidental area, an evolution of the pragmatism and
courage of investments – as sign of hope in a better future.
Differently – in the East-European area, marked by poorness in the
mountains, the politics itself has determined a discourage state, of uncertainty
and weak desire of lasting investments – at the mountain population active in
rural, whose thinking has mould more in the sense of acceptation of a
fatality which they can not influence.
After the enthusiasm of the first years after-1989 the East-European
mountaineers have suddenly woken up in a world for which they weren’t

259
prepared losers under the economical aspect and quasi abandoned by the only
defender which they perceived: the state. The won democratic liberties have
been well received but these couldn’t compensate the economical looses
(radical reduction of working places, derisory prices for agro-alimentary
products – prime matters, disappearance of some forms of social protection, the
exaggerated take over of some ecological restrictions in the agro-forestry
reports, the general state of life to become more expensive, and so on).
 The differentiations concerning the technological equipment in
mountain agriculture are obvious especially between the EU15 and East
areas.
In the West – the mechanization of agricultural and zoo technical
works, of mountain type, the modernization of stables’ construction, the
integral usage of organic fertilizers from the animals and the quality of these
ones, the spreading of animals’ races with high productive performances, the
conservation systems of hays and of other fodders, as also the development of
a professional agricultural education system adapted to this evolution,
including the components of agro-tourism and handicraft, all these demands of
lasting mountain development have already been realized – with nuanced
intensities from country to country (ex. Austria, Switzerland, Germany, Italy,
France, and so on).
In the East – the agro-zoo technical mountain mechanization has
penetrated more accentuated in Slovenia or Poland or very weakly in Romania,
Bulgaria, Slovakia, Czech or Ukraine. In general – the stables have remained at
the traditional form of construction, with great hygiene defections and comfort
for animals and human being, the organic fertilizers are not integrally used
(ex. the purin is not collected) and there isn’t assured a possible quality, the
animals’ races especially at horned cattle are mediocre, hays’ conservation is
defective. The education systems are still weak or even not adapted to the
mountain realities, the agro-mountain professional training continuing to be
precarious.
After 1990 – there have begun some efforts of modernization and
adaptation to the mountain specific – but in an inconstant and unequal way,
from country to country.
The Phare and SAPARD programs, of the Worldwide Bank,
initiatives of bilateral support (Germany, France, Switzerland, etc) have created
pilot-stations and some models with reproducible value but the
marginalization tendency of mountain agriculture stays strong and the
multiplication of some good models delays.
If Romania and Bulgaria, Poland, should be more intensely
preoccupied by this problematic, Czech, Slovakia, Hungary and Ukraine
manifests priority interest for forests, biodiversity and tourism and a lot less
for the mountain agriculture – fact stimulated also by the orientations from
the framework of Carpathian Convention.

260
 The case of the mountain zones from Slovakia and the Czech Republic is
different from those of the Carpathians mountain zones, especially in what
regards the agriculture, following the profound collectivization process suffered
by these countries during the Russian presence, process through which the
peasants’ mountain farms, private, have been reductioned almost to extinction.

Other elements of differentiation will be remarked among the

mountain West, developed and the mountain East, full of traumas, hardly
entered on the route of a development of first stage, which keeps its actuality. In
this way, for the countries with good and very good level of mountain
development (Austria, Switzerland, France, Germany, Italy, Great Britain (UK),
Norway, Sweden) the interest consists more of the maintenance of the gained
advantages and the evolution on the line of quality of products and
environment protection, tourism development, assurance of persons’ security
(floods, avalanches, ground gliding, and so on).
For the countries with middle level of mountain development (Ex.
Greece, Poland, Portugal, Slovenia, Spain) the demands still concern the
infrastructures, the modernization of agricultural structures, tourism and agro-
tourism development, adaptation and perfecting of the educational system, in
function of the regional mountain specific, with orientation towards the quality
of products and solicitation of some more consistent forms of encouragement of
producers and for the discrepancies’ recovering in comparison with the
countries with higher level of mountain development.
Differently – the countries with mountains newly adhered and with a
weak and very weak level of mountain development have demands of
primary stage of the mountain development process, in multiple senses:
essential infrastructure, modernization of agro-alimentary structures,
specific education; creation /consolidation of institutional organizational
and specific non governmental structures, of a favorable juridical
background, the sensitizing of political potential and of the civilian society and
so on. Some differentiations appear nevertheless, in the sense that Bulgaria and
especially Romania, with a vast mountain space and agricultural traditions,
confront themselves with a massive exude and in increase of the mountain
rural youth and agricultural abandonment, simultaneously with the ageing
of the population agriculturally active, the demands having in view
safeguarding interventions which would not be possible without a consistent
communitarian support.
Czech, Slovakia, Hungary and Ukraine confront themselves with the
same phenomenon but on surfaces and segments of population a lot more
restraint, with much less social problems as Romania, manifesting priority
interest for forests, biodiversity, mountain eco-tourism, energy and
infrastructures.

261
 Table no. 9

Some comparative appreciations (relative, based on information and direct observations)

Country Proportion Proportion Explicit The Degree of Policies National Modernization Education The economical The general The The degree of
of the of mountain definition juridical equipping with and special Fund for level and adapted to state of level of exude economical-
mountain population of specific essential programs the consolidation mountain mountain rural development tendency social danger
area in % mountain backgroun infrastructure for the Mountain of agro- specificity population and (scale 1-10)
compariso area d” mountain mountain the
n with the mountain area structures mountain
total legislation depopulatio
territory n
%
Austria 78 + 49, 8 + + + Without High +++++ High ++++ Good/very High Reduced 1-2
a Mountain good Stability
Law
Bulgaria 55, 7 + 45, 6 +   (Project) Weak/Very + Weak/Very  Very Weak /Very High 7-10
weak weak weak/weak weak
Czech 32, 3 23, 4  - Middle + Weak  Weak Weak High 6-7
Republic
Switzerland 90, 7 + 84, 2 + + - High +++++ High +++++ Good/very High Middle/ 2-4
good stability
France 25, 2 13, 1 + + High +++++ + Good/very ++++ Good/very High Middle/ 2-4
good good stability
Germany 14, 7 10, 1 + - High +++++ + Very good ++++ Very good High Reduced 1-2
/Good /Stability
Greece 77, 9 + 49, 6 +  - Middle ++ Middle/weak ++ Middle/weak Middle Middle 4-7
Italy 60, 1 + 32, 6 + + High +++++ + Good/middle ++++ Good/middle Good Middle 4-7
and 
Poland 5, 2 5, 84 - - Middle ++ Middle ++ Middle/weak Middle Middle 4-6
and 
Portugal 39, 1 26, 5  - Good +++ Middle  Middle/weak Middle Middle 3-5
Romania 37, 9 24, 9 + + Weak/Very + Weak/very + Very Weak /Very Very high 8-10
weak weak weak/weak weak
Slovakia 62, 0 + 48, 6 +  + Middle + Weak/very  Weak /Very Weak Middle 5-7
weak weak and 
Slovenia 78, 0 + 64, 9 + - - Good ++ Middle/good ++ Good/middle Middle/good Reduced 1-3
/Stability
Spain 55, 7 + 38, 5 + + Good/Middle +++ Middle/good ++ Middle/good Middle Middle 3-4
Ukraine 2, 7 4, 0 + + Weak/Very  Very weak  Very Very High 7-10
weak weak/weak weak/weak

262
 ELEMENTS OF COMMUNE COMMON INTEREST

The multiple aspects of differentiation and the existent discrepancies

concerning the economies of mountain areas especially in the sensitive segment
of mountain agriculture which incorporates the social and the cultural side, have
created the necessity more and more emphasized of a European mountain
policy which to conserve the existent values, to prevent the new losses and to
assure the recovering of some discrepancies too big between the level of
development from the mountain areas of EU-15 and EU-27, having in view also
the continuation of European Union extension.
For all the Europe’s countries which detain mountains on their territory
the need of practicing a national mountain policy becomes more and more
emphasized and more pressing.
Almost all the European countries with mountain territories confront
themselves with the dramatic phenomenon of rural mountain young
generations’ exude and agriculture abandonment – but not everywhere the
pressure of this one is similar. The countries with a good and very good level of
mountain development have already created the mechanisms and means
necessary to the equilibration or at least of attenuation of exude proportion, the
communitarian support contributing beside national efforts.
The countries with middle level of development but especially the newly
adhered ones, with low level of development in mountains, with great
mountain massifs, are already confronted with an important exude or even
massive and with the ageing of mountain rural population, as in Romania, the
reality to whom the countries can not succeed all by themselves or with a
communitarian support, but only slender, to face it.
The commune problems have in view infrastructures, especially in the
East and center of Mountain Europe, the avoidance of continuation of
mountain depopulation, lasting exploitation systems of mountain resources,
especially of the reproducible ones (agricultural, forest, and so on), the
valorization of mountain products’ quality and of tourist potential in all its
forms, conservation of cultural patrimony, protection of mountain
environment, equilibrated, integrated development of mountain space, the
efficiency of institutional-organizational and educational specific system, the
development of mountain researches. The preoccupations for the mountain state
is normal to amplify in the conditions of climatic changes and demographic
growth at global level, the demands in increase concerning not only the energy,
water and prime matters soil specific but also the food – agro-alimentary products

263
of quality and new spaces of human habitat all these in a close relationship with
the demographic explosion of about 9 billion people by the year of 2050 and with
the effects of weather changes, which turn the mountain zones into a habitat hope
for a few hundreds of people that will have to leave their lands from the areas
supposingly flooded by the sea level rise by the end of the 21st century.
A commune tendency for EU-27 countries is represented by the
solicitations more and more insistent addressed to EC for the elaboration of a
strategy concerning the mountain areas from European Union and the
practicing of a commune mountain policy, axed on a financial support and on
compensations in the framework of an active process of increasing, a main role
coming to the agrarian policies.

The definition of mountain areas

 A priority of commune interest for all the mountain areas from Europe
is represented by the official (delimitation) defining of these ones which allow a
juridical framing of the support measures, specific and differentiated, element of
special importance for the newly adhered countries.
If in EU-15 countries with mountains there have been realized clear
definitions of mountain areas, with the usage of some logical criteria, at
communitarian level there has lacked for a long time such a settlement. The
adherent countries at EU didn’t have precise delimitations but only of
geographical nature, subject to interpretations.
In Romania (the Commission of Mountain Area/National Agency of
Mountain Area) from the framework of Agriculture and Forests Ministry has
anticipated the importance of this definition and has undertook a constant effort
for the realization of a paper, which has been presented and adopted in 1995 in
the Ministry’s College.
In Europe there were multiple definitions of the mountain areas but only
few of them was admitted or systematically applied.
Only in 1999 the Council (EC) by the Settlement (EC) 1257 establishes
the criteria for the definition of mountain areas. In Romania, the existence of a
finalized paper by the National Agency of Mountain Area has facilitated the
alignment on relatively short term to these criteria and their approval by a
Government Decision no. 949/2002. The next step was represented by the
realization of the delimitation work of mountain area until communes and
villages’ level integrally or partially in the mountain area, a complete work which
has become official by a commune Order of Agriculture and Forests Ministry and
Administration and Interns Ministry no. 328/321/2004, which is periodically
revised according to some administrative modifications.

264
 The criteria admit the mountain areas which characterize themselves by
the considerable limitation of utilization possibilities of the ground and the
appreciable growth of costs of the workings of this one, thanked to: the
existence of some hard climatic conditions determined by altitudes of over 600
m, with the consequence of substantial shortening of the vegetation season; of
the presence, at a lower altitude, on the greatest part of the agricultural field of
some slopes of over 20 %, too abrupt for the utilization of agricultural
machines or which need expensive equipments; or of the combination of the
cited factors, there where the advantage resulted from every factor, separately,
it’s less acute but the combination of these ones has as result an equivalent
disadvantage. The areas from the North of parallel 62 and some adjacent areas
will be considered as mountain areas.
 The application of these criteria has encountered also some
difficulties or relativities in appreciation not lacking either the tendencies of some
exaggerations, especially by the intention some “extensions” of the mountain
space, with the advantage of benefiting of the statute of mountain area and of its
implicit advantages..
The settlement 1257/1999 specifies the general criteria of classification of
mountain areas, without establishing minimum values – aspect left in the task
of national or regional authorities.
This settlement replaces the Settlement of Council (EC) no. 950/97 and the
Directive of Council 25/268 EEC/1975 concerning the agriculture from mountain
and hill areas, and also the less favored areas.

EU-27 AND THE MOUNTAINS

The adheration of the 12 countries to EU-15 has signified a plus of about
105 million people, with impact that can not be avoided. The newly appeared
mountain areas on the EU-27 map include 241, 5 thousand km² and a population
of about 17.831.000 inhabitants. Undoubtly these areas also bring values and
new opportunities, but also multiple challenges. For the mountainous
populations – of the rural and agriculturally active ones, with priority, the general
changes generated by the „transition” and of post-adheration– are dramatical,
with great social-economical implications.
Concerning the mountainous agriculture there were formulated in diverse
official reunions of European level proposals for repayment of „ positive
externalities” produced by mountainous farmers in communities benefit.
The abandonment of agriculturally utilized territories, attributed on the
economical reasons, puts a pressure on landscape and diversity and there will
never get to the reconstitution of the primitive natural state. The functions of

265
„space producers” and of benefic services in the mountains obtain a
strategical importance (of environment, biodiversity conservation, soil
conservation, water quality, traditional landscape and space management,
prevention of natural catastrophes, tourism, conservation of local communities
and of traditions, of cultural inheritance).
If for rural „rich” areas with a high fertility of soil and completely
mechanized (plain, hillock) the agriculture can be sustained by the intensive
activities, for the mountain areas, fragile, the essential concerns the safeguarding
of productive extensive activities friendly with the environment and of services
which can be accomplished only with the permanent presence of the local
mountain farmers, with traditions. The role of the medium and small
exploitations is to put in value many small mountain resources (forest fruits,
mushrooms, medicinal plants, honey, fish, handicraft, recycling energies, small
industries and also a big cultural contribution.
The policy in mountainous agriculture favor constitutes a synergy of
agricultural and environment policy inaugurated by the European Commission
even since 1990 and of the future of rural development policy.
The directive EC 75/268 has introduced the compensatory allowances
system for the permanent handicap (ICHN), followed by the Settlement EC
2078/92 on agri-cultural and environment measures, by Natura 2000 and
SAPARD.
The main channel of European financing for mountain agriculture,
implemented in EU countries, was represented by PCLH policy for the least
favored areas (the regime with premiums and supports in mountain agriculture
favor).
An official report (1998) was clearly mentioning that if an adequate
strategy isn’t developed for the mountain areas from Central and Eastern Europe,
in cooperation with EU, will appear a great threat at the address of the
European cohesion.
Essential become the keeping of agriculture, of small mountain farmers,
ground and forests protection, of environment, obtaining of natural products –
eco-products (more expensive), tourism development, of infrastructures. There’s
a need of policy intensified by compensations, by technological progress, by
new incomes in agriculture – by quality, tourism, handicraft, new working
places.
New orientations, from level 2007-2008, on recognition of multi-
functional role of mountainous agriculture and of complementary functions
of environment, landscapes and cultural inheritance conservation.
Europe’s Council – CPLRE has initiated and promoted in 2003 „The
European Mountains’ Card”, which admits the fact that Europe’s mountains

266
constitute an exceptional inheritance that must be developed and kept –in respect
of the social identity, traditions and culture of mountain populations.
It is recommended*: the elaboration of rules for the legal admission of
specific nature of mountain regions – reflected in the organization of political
and administrative structures of some sectors of activity.
- A policy of spatial development favoring for the lasting development of
traditional activities, with equilibrium between human activities and ecological
demands having as objectives:
 keeping of populations in the area and fighting against
youth’s exude;
 identity keeping and dissemination of cultural values;
 creation or modernization of infrastructures, development of
public services, necessary to the improvement of life quality;
 promotion of energetic resources in the priority profit of
mountainous communities;
 keeping of agricultural fields, of natural lawns, maintenance
and modernization of agricultural activities – in forms
specific to the mountain agriculture;
 conservation of existent industries and of trades,
establishment of activities based on new technologies;
 development of tertiary sector, especially the tourism one;
 admission of mountain areas entity and opening of the
possibility that the mountain population to express itself;
 any policy regarding the mountain area to give priority to the
interests of the involved populations, by plans and integrated
programs and territorially adequate;
 the development of a policy of financial and economical
supports and of fiscal stimulus in mountain areas – by which
to compensate the natural constraints, to remunerate the
performed ecological services by the mountainous
population, to facilitate the establishing of young families in
the mountain areas, especially in agriculture, tourism, trades,
public services;
 the decisions to be taken by the closest authorities to the
citizens, with the respect of subsidiary principle.

*
Extracted from „The European Mountains’ Chart” –Europe’s Council/CPLRE/2004. Recommendation
130/2003.

267
  Anticipating the previous evolutions, the European association
„Euromontana” has initiated and promoted even since 1995 a project of
„European Card of quality mountain products”.
 Even if they haven’t become official yet a strategy and a distinct
policy for the mountain areas at the level of European Commission (the mountain
„pressure” being in constant increase for this objective) certain segments of
mountainous policy are approached by the Commission, especially by the
agricultural and regional policies (DG-Regio, DG-Agri).
In the EU framework, two political instruments are considered more
important for the mountainous areas:
- The agricultural and environment programs – about 20% from the total
agricultural EU area;
- Supports for the farmers from the less favored areas (LFA) – about 56% from
the agricultural surface of EU.
LFA payments are designed to compensate the difficult agricultural
conditions, to keep the locations’ paternity and to protect the rural area while the
agricultural and environment schemes are based on environment protection and
support.
 In order to support the efforts of the countries which were in the course for
EU adheration there has been created the SAPARD program, whose
management and schemes operation are in the countries’ responsibility.
SAPARD has provided a financing in 10 countries, in value of 520 mill.euro,
yearly, for: agricultural conservation investments; improvement of products’
processing; sanitary-veterinary control, food quality and consumer’s protection;
promotion of protective methods of production for environment and which
conserve the rural inheritance; diversification of economical activities and
development of alternative sources of incomes; establishing of groups producers;
improvement of rural infrastructure; registers’ updating concerning the fields;
forest projects; management of water resources; technical assistance (studies,
information, advertising).
A part of these financements have been utilized also in the mountain areas but
in a less significant proportion.
The direct payments for the mountain areas or LFA schemes – didn’t make part
of SAPARD.

268
 A EUROPEAN MOUNTAIN STRATEGY / Other interest
aspects

The Institute of European Alpine Researches in the Report “To a

European mountain policy”/1998 appreciate the need of a political strategy at EU
level, special for the mountainous areas, accentuated by widening. Without the
fact that this one to be opposed to the less favored areas, the rural ones or the
ecologically sensitive ones and taking into account of the differences of natural,
economical and social conditions among the different mountain areas.
A flexible communitarian mountain strategy, adaptable to diversity,
on the subsidiary principle and with adaptations to the local contexts for the
social economical cohesion.
The idea of a global strategy for mountain areas of Europe is taken again in
2008 in the framework of a provisional Report concerning the situation and the
agriculture perspectives from the mountain areas, prepared by the Commission
for Agriculture and Rural Development of European Parliament*. The report
emphasizes on the aspect that mountain areas, beside the fact that they are multi-
functional, unique and disadvantaged, they also detain features that could offer a
great advantage or they even could be qualified as models for other regions:
the richness of traditional knowledge and manufacturing procedures of some
products of high quality, management and lasting usage of grass lands and
forests, “the cooperation spirit” in the social problematic, creation of
cooperatives, and so on. Nevertheless the mountain areas constitute an extremely
sensitive habitat.
In 2007 there are different legal frameworks for the European mountain
policies (EU-27) but in most of the cases the mixture of sectorial applied
policies do not solve the need of a lasting approach – and not all the mountain
areas benefited of this thing.
In a period of global competition in increase and of some ample
demographic and ecological challenges not a single country can permit
anymore an easy approach in the resources’ usage and the importance of
mountain areas as source of food, water, energy and space of human habitat is in
increase also in the category of national priorities.
It becomes necessary to avoid the funds’ usage in the place of
operational structures in order not to get to expensive agglomerations. A
*
The European inspector Danuta Hubner (Euromontana Congress, Chavez – Portugal, 2006)
‫٭‬Universitary professor Dr. Radu Rey, conf. dr. Gheorghe Ionascu, a promotion of the Mountain Forum from
Romania/2008
Reporter Michl Ebner.

269
European mountain strategy should include the existent formulas of success,
already tested – in constructive sense.
The foundation for the entire chain of economical and social mountain
factors is represented by the production conditions and decent wages – which
have directly in view the people’s lives.
 The harsh mountain conditions, of slope, low fertility of soils, climatic
conditions – have convicted the inhabitants of mountains to a modest
existence hardly gained, but their daily work has contributed also to the
conservation of a great variety of landscapes. The mountain agriculture
does not only play an economical role but also constitutes the basis for
numerous sectors that use the mountain resources, of vital importance,
directly or indirectly.
The agriculture remains the mountain areas life „engine” and there isn’t
necessary the separation of traditions and in the new CAP reform the financial
compensations and the assistance for the high quality products and adequate
legislation demand themselves to be included, amplified.
The transport networks, of internet and communications, acquire
importance in increase and the local services of general interest need more
intensely financial assistance in solutions locally applied – together with
agriculture representing “key” components of lasting mountain development.
The global tendencies feel themselves also in mountain areas and a
preventive approach for any disadvantage imposes itself. Of special importance
there is the need of an environment favorable to innovation in exploitation of the
existent knowledge and development of new solutions, associated with formation
and adaptation opportunities to climatic changes.
The multitude of global and natural challenges imposes the reunion of the
efforts made for the development of mountainous areas of Europe in a
framework-strategy for lasting development, on long term, of the mountain
regions – based on a wide scale of instruments (financial instruments, legislation,
on line platforms) adequate for obstacles’ elimination, stimulus’ activation and
mobilization of some competitive advantages.
 The reforms from the last decades have brought significative periodic
modifications also for the mountain areas. For Romania, after adheration,
there appears the profit also by the National Plan of Rural Development
(NPRD) of European important funds, the mountain areas being a
distinctive support objective, by payments to hectare, payments for agro-
environment, grants of level 60-65% for investments in farms, agro-
tourism, consistent support for infrastructures and so on. A special
importance for the mountain areas of EU is represented by Settlement no.
1257/1999, revised in the Council Regulation (EC) no.1783/2003,

270
 concerning the criteria for the definition of mountain areas and the support
given for a rural development from the European Fund of Orientation and
Guarantee (EFOG)*.
There is to be observed the stress put after 2006 in regional policy of EC on
two big important directions for the mountain communities: the strengthening of
territorial cohesion and the partnership agreements.
For the first time in the history of regional policy, the EC settlement
included the need of territories’ support which suffer of natural handicaps,
with the responsibility that the diversity to remain an important standard**.

A sketch of STRATEGY addressed to the mountain areas

from Romania

Even if by the Government Decision no. 1779/2004 there has been

approved a „Strategy of sustainable development of mountain area”, which
includes multiple precautions of general order, after Romania’s adheration to the
European Union on 1st of January 2007 – there appeared new and important
opportunities and chances, and the at European level new orientations and
interpretations which converge towards a global strategy, European, addressed to
the lasting development of mountain area.
In these conditions the preparation of an improvement of the existent
strategy appears as objective necessity.
Being in course of elaboration the National Strategy for Lasting
Development (2007-2008) there collaborated with the National Center for
Lasting in the purpose of inclusion of a Strategy of lasting development of
mountain area, in this paper, by the ration of sectors’ complexity that are
admitted in the great Romanian space.
There are also tendencies to follow the solution of a sectorial strategy, the
problem being in discussion.

*
These aspects will be analized in the subsequent phase of the Study.
**
EU commissary Danuta Hubner (Euromontana, Chavez-Portugalia, 2006).
*
The European inspector Danuta Hubner (Euromontana Congress, Chavez – Portugal, 2006)

271
 Sketch
„THE STRATEGY OF LASTING DEVELOPMENT OF
MOUNTAIN AREA from ROMANIA”*

Introduction
Romania’s mountains constitute a geographical, economical and social
entity defined, having a relief, clime, specific natural and socio-cultural
patrimony, identity admitted in Europe and in the world. From this reason, the
mountain area needs a specific strategy of lasting development. The mountain
areas characterizes itself by significative natural and social handicaps, which
train bigger efforts, with restrictions in exercising some economical activities,
with limitation of fields’ utilization possibilities and an important increase of
costs of works thanks to the altitude, slopes or climatic conditions with more
reduced periods of vegetation. The mountain areas are ecologically fragile
surfaces that need support for protection, development and specific
administration, determined by the right of difference, admitted at European and
worldwide level, being a commune patrimony, with value that must be admitted
by everybody and conserved. The main resources of the mountains of Romania
are represented by the forest fund and biodiversity, by the fodder flora of natural
lawns, by mineral waters, by landscapes and mostly by the native anthropical
factor, bearer of economical and cultural traditions, determining for the
responsible putting in value of resources. The irrational exploitation of forest
resources generates natural catastrophes (floods, ground gliding), and the absence
or the discontinuity of usage of organic fertilizers, produced by ruminant animals,
provokes qualitative degradation of grass lands and natural lawns, with
irrecoverable economical-social consequences, for population and society. The
protection and responsible capitalization of mountainous resources in the
conditions of the consequences of climatic changes and demographic evolution,
represent a priority national interest. The lasting mountain development strategy
must allow to the local populations the acquiring of means and their equal
development concerning the incomes and life conditions, in comparison with
other areas. In lasting vision and taking into account of the new climatic and
demographic phenomena, the mountains must represent a clean life environment,
constant provider of energy, biodiversity and food for human being and animals,
by adequate measures of protection and good farming, with the permanent
respect agro-forest equilibrium and prevention of human depopulation and
degradation of agricultural and cultural traditions. Any mountain region must be
the object of a planning policy and of administration of the territory for
*
Prof.univ.dr.Radu Rey; conf.dr.arh.Gheorghe Ionaşcu, Promotion by Mountain Forum from Romania.

272
development, which not to return them from their essential vocation:
agriculture/zootechny, as engine of rural lasting development, sylviculture,
handicraft, small industry, tourism, with the stress on quality and added value,
which not to affect the environment. In the mountain area the breeding
technologies of productivity in zootechny and the usage of agricultural fields are
limited by climatic factors, slopes as by the demands of organic resistance to
natural factors also for the obtaining of some agro-alimentary quality products,
sanitary guaranteed, in ecological conditions. For the maintenance of these
productions at a satisfactory level, the state support to the effort of agricultural
producers is indispensable. The definition of the mountain area, realized by
normative papers, takes into consideration the natural handicaps which affect
the local collectivities and economical activities, in the base of criteria nationally
and at the EU level admitted. The mountains of Romania are a specific area of
spreading for species populated with humans, with extension/perpetuate towards
altitude, with the gravitational energy and animals utilization to altitude, of non
conventional energies and the insurance of a specific good farming of the agro-
forest environment.
The strategy of lasting development of the mountain area has as basis the
following principles:
 The human being is the wise nature partner, from which he is part;
 The sensible exploitation, controlled of mountain resources, in the use
of local community and society;
 Equal chances for inhabitants, by equal life conditions in comparison
with other regions;
 Constant equilibrium and supervising between the agricultural and
forest sectors;
 Harmonious inter-communitarian relationships;
 Admission by the society of the precious contribution of mountain
population by services that can not be remunerated, as the improvement
and maintenance of landscapes, conservation of economical and cultural
traditions – which contributing to the lasting development of the entire
society;
 Compensation of natural handicaps and services which the stable
mountain population, especially the rural one, is performing in the lasting
interest of society, represents a right that is reflected by supplementary
support forms, fiscality reductions and specific policies of the cultural
identity;
 The capitalization of mountain resources is made with priority in favor
of the resident mountain populations, on the basis of quality of
mountainous products and added value;

273
  The policies for mountain areas are established by consultation and
communities’ agreement;
 Prevention/fighting against the human erosion and poorness;
 Conservation of good practices and of cultural identity;
 Representation of mountain communities at county, regional and
national level, demand for the avoidance of disequilibrium and the
assurance of a lasting development;
 Integration of lasting development strategy of mountain area with the EU
demands;

General objectives:
 Explicit definition of mountain area and the establishing of difficulty
degrees by criteria of differentiation based on natural gradients and
economical-social aspects;
 The creation of a juridical and institutional background, specific for the
mountainous area especially for the agro-rural agro-zootechnic economy to
approach a politics destined to the mountain zones within the regional
development politics;
 The constitution of a National Fund for Mountain Support and of some
regional complementary funds, addressed to the priorities of the population
rallied into productive activities and services specific for the mountain
rural environment.
 The social-economical equilibrated development of the entire mountain
areas and the human habitats by traditional occupations, pluri-activity,
complementarity and added value;
 The protection of native autochthon factor and its training into the
exercising of good practices traditions, fighting against poorness and
human erosion;
 The creation of responsibility of society, at central and local level, for the
destiny and special administration of mountain area, by the ensurance of
the representation of mountain communities and efficient functioning of
structures adequate to the specificity of mountain rural;
 The development and strengthening of prosperity of familial farming of
integrated type, economical-social cell of base of human settlements;
 The administrative-territorial organization to allow a constant expression
of the elements specific to the mountain zones at central/national levels,
and the general measures to include the particularization of the needs of the
people and the mountain environment
 The ensurance of the necessary of agricultural mountain producers, of
generations’ succession and of some effectives of animals, cattle, sheep

274
 and goats especially correlated with, in the bearable limits of territory
characteristics;
 The ensurance of infrastructure modernization and technical-town
equipments, of access ways, of services and necessary endowments for the
inhabitants of mountain areas;
 The improvement of hygiene conditions and comfort for the animals and
humans, by constructions conceived on scientific basis, modernizations
and adequate endowments;
 The capitalization of cultural patrimony, conservation and protection of
biodiversity, of rare species of threatened plants and animals, from the
protected areas; in reasonable limits, which shouldn’t affect the resources
and the lasting economical practices
 The ensurance of training ,education, information and continuous
instruction, adapted to mountainous specificity, young people and grown-
ups, with differentiation for the rural environments and the urban
mountainous ones mostly for creating and consolidating the agromountain
professional training;
 The implementation of some differentiated agricultural policies in
comparison with the plain and hillock areas, with stimulatory prices,
priority for milk and meat – prime matters and for the increase of
effectives of ruminant domestic animals, in the limits of the support of
mountainous environment;
 The protection, conservation and improvement of the natural environment
and the administration and adequate capitalization of natural resources,
with the participation also in the priority usage of mountain communities;
 The conservation of vegetal and animal biodiversity, of plants’ species of
prime social utility and of animals’ races, their improvement in limits of
support of mountainous specific;
 The conservation of and capitalization of local cultures, of ethnographic
traditions, protection of historic monuments, local architecture and the
introduction of these ones in the circuit of values;
 The ensurance of physical planning of mountainous area, on the researches
basis, studies and programs scientifically elaborated, correlated with the
effects of climatic changes and the demands increased by food, water and
energy for the human society;
 The increase of incomes and quality of life of rural mountain population,
health improvement and reduction of expenses for the health of urban
population, by the development of agro-tourism and mountain tourism, in
all its forms, in the exigencies limits concerning the mountain
environment;

275
  The application of some stimulating and compensatory fiscal policies,
consequent for the natural handicaps and the limits of the agro-zootechnic
economy’s productivity, through which are created the advantages of some
mountain exploitations, on difficulty levels, encouraging for the young
generation.
 The highlighting of agro-alimentary resources and positive externalities
proper to the mountain zone through creative and continuous training, with
a constant support from the part of the state, of the organizations of
mountain farmers;
 The creation and continuous development of mountain cooperative
associations of an integrated type – through which is exploited, at the right
prices, milk, meat, fruits and other quality agro-alimentary products,
ecological and the necessary services should be ensured for the mountain
agrarian producers.
The strategy is realized by policies and programs on domains,
responsibilities and horizon of time.

SOME TENDENCIES concerning the mountain areas in

Romania with signification for other areas from the South-
East of Europe*

The last 20 years (1990-2010), due to build up a theory which could be the
basis of a long lasting development strategy and of some policies concretely
applied – were confronted with unpredictable and often insuperable difficulties
under the Romanian specific conditions, after the fall of the communism.
When in 1990 – it was taken the initiative by a group of factors who were
aware of the Romanian mountain’s value and were marked by the responsibility
of assuring an European future to the traditional people who has lived for
centuries in this space, nobody could have imagined the multitude of difficulties
which were about to follow in the way of an evolution which should have
followed the logical path, of competency and private property in its development.
The National Committee of the Mountain Zone established in 1990 as
State’s secretary, represented not just a conquest of the 1989 Revolution but a
pioneering structure, without precedent in Romania’s history. A specific
structure, in a society which lack of any exercise in this field, an advanced
detachment of the private property ( the mountain areas were not collectivized)

*
The author of this paper was the first President of the Commison of the Mountain Area from Romania and than
general director and director of the Commison of the Mountain Area from Romania (1990-2002)

276
thrown in the “swarm” of a ministry of agriculture, full of technical and political
specialists trained and exercised for the big socialist agriculture of the plain and
hill zones, collectivized and of the state’s agrarian enterprises.
The 70 employees of the Committee and the about 270 specialists of the 28
counties of the mountain areas were confronted not only with the need of own
edification about the elements specific to the mountain areas but also with a silent
fury of the old structures which were condemned to set but which will be
sustained for a long time from now on, through the force of inertia of the inter-
human relationships. Moreover and maybe the most important thing was that an
excessively liberalist system started organizing and it monopolized the very heart
of the mountain agriculture, the industries of milk and meat, continuing and
exaggerating the practices of the communist system about the insignificant prices
for the raw materials – especially milk and meat.
This practice, which continued also after Romania’s adhering to the
European Union, was intensified in its effects through the monopolist character,
eliminating any competition (for example a price of 0.40 – 0.50 RON was paid
for a liter of milk – the equivalent of more than 10l of milk for 1 Euro – in
2009/2010.)
There should be noticed the jam in approaching the associative-cooperative
accidental system and also the lack of some energetic protective measures from
the only one entity which could interfere - the Romanian state.
Given that they got down to the dissolution of the mining and many other
industries which functioned in the mountain areas – creating many working
places and the chance to a pension for a big part of the mountain population –
which survived on multi-activity- an also the effects of the diminishing the price
of wool and in the same time loosing some social protection measures (the cost of
energy, of transportation, medical assistance and so on). In this way a cumulative
situation was created – whose first victims became, of course, the farmers, the
animal breeders, mountain people and their answer of a big political significance
was not a mountain revolution but THE ABANDON.
Even from 1990, in many European countries they understood the value of
the initiative in favor of the mountain areas from Romania, so the Committee of
the Romanian Mountain Zones made useful connections with governmental and
non-governmental structures form the Western Europe: France, Switzerland,
Germany, Austria, and others – but also with international organisms such as The
Council of Europe, The European Committee (Phare), The International Bank,
respectively with big European mountain organizations such as Euromontana,
The European Association of the Mountain’s Chosen Ones or national
organizations (SAB-Switzerland, UNCEM-Italy, FFEM-France or The Ministry
of Agriculture and Forests from France, the ministry of economy (GTZ) from

277
Germany, the Council of Europe – CPLRE and so on. They cooperated and with
the financial, professional and moral support received and enthusiastically spent
by the first specialists of the mountain rural economy projects for mountain
development were put into practice, with the value of pilot-stations, some of them
absorbing multiplication values.
Both theoretically and practically a real leap was made in building up a
system similar to that of the mountain countries from the European Union.
We may say that the mountain area from Romania represented a European
“guinea-pig”, on which they experimented, with a great effort, solutions which
prepared the adhering to the European Union.
The multiple political changes which took place in Romania were not
favorable to the mountain. Each new government, instead of ensuring the
continuity and the development of some accomplishments appreciated inside the
European Union, the new ministers or state’s secretaries, without any skills for
the very specific and complex mountain problems, continued to marginalize,
especially the mountain agro-zootechny. They also didn’t take into consideration
the recommendations made by the non-governmental organizations and the
scientific structures – so it ended with a real crisis in the mountain agro-rural
economy, including institutionally – the bad effects regarding the radical
reduction of the effectives of bulls and sheep and of organic fertilizers, the
degradation of the natural mountain grass fields and especially the massive
exodus of the mountain rural population with a total abandoning of the agrarian
activities.
The dissolution, in August 2010, of the National Agency of the Mountain
Zone and of the Innovation and Training Center represented a great
irresponsibility of the agriculture and rural development minister, because they
are efficient institutions with a well-known national and international reputation
and they should insure the evolution of the Romanian mountain zones in the next
years according to the European Union evolution level.
At the 7th Euromontana Congress from 15-17 September 2010 (Lillehamer-
Norway) more than 400 representatives joined together in the responsibility of
correcting this error and the reestablishment of the National Agency of the
Mountain Zone and of the Innovation and Training Center (CEFIDEC Vatra
Dornei).
At this big reunion they noticed that governmental and nongovernmental
institutional system for the Romanian specific mountain zones, pilot-stations and
even the accumulated experience represents an innovation element, a possible
valuable model of work for the mountain countries in the South-East of Europe
which cost money, time and big human efforts from many recognized specialists,

278
with the required national adjustments, with a consistent support of the political
and national administrative structures.
The error of dissolving the two institutions created for the Romanian
mountain specific represents also an effect of the delay of starting the application
for a mountain strategy and of a West-East different mountain politics by the
European Committee in the mountain countries of the European Union,
considering the fact that the countries from the Balkans, which recently joined
the EU, are countries with large mountain zones.
In this way of a new mountain structure, inside the European Union the
Romanian experience of the last twenty years it is valuable both by positive
results and the preventing of negative effects.
In the giving conditions – the Romanian Mountain Forum –
nongovernmental organization, member of the International Mountain
Partnership (ONU – FAO) took the initiative of a Memorandum addressed to
the presidents of European Union’s highest institutions: European Parliament,
European Committee and European Council (September, 2010), with the purpose
of obtaining a change of attitude about the mountain zone by applying official
mountains strategies at the EU level adapted to national conditions, distinctively
from the disfavored zones, as an reform element for 2020-2030 perspective.

279
 MEMORANDUM of the ROMANIAN MOUNTAIN FORUM
addressed to European Parliament, European Commission
and European Council

Romanian Mountain Forum, an NGO representative for the interests of

the big mountain communities from Romanian Carpathians, gathered at the
General Assembly held in Bucharest, attended by more than 200 representatives
from central and local institutions, the Romanian Parliament, the mountain
communities, academic staff and academics, professionals, men of culture,
institutions and organizations specialized on mountain specific issues, noting the
dramatic effects of the economic crisis and the very serious situation from
economic and social point of view recorded in late 2009 in the Romanian
mountains – especially in the rural areas (834 municipalities - with 84 cities,
3560 villages, 3.2 million hectares of farmland / 2.3 million ha of natural
grasslands, with a population of 3.6 million / 2.1 million farmers, 954 000 farms
with centuries-old traditions – most of them of " subsistence” type).
Also noticed:
- The dramatic decrease of the number of cattle and sheep (in many
areas 5 fold), the volume of organic fertilizers and serious degradation of
the natural flora of pastures and hayfields, an almost irreversible
phenomenon in the conditions of the XXI century;
- Abandonment of agri-livestock farming by young mountain people,
massively migrating to cities and abroad, without ever wanting to come
back;
- The increase of the number of aging population actively involved in
agriculture;
- Worrying increase of poverty, including extreme poverty;
- New jobs created, far too insufficient;
- Agri-mountain vocational education - not existent, the secondary
education is not adapted to mountain specificity. RMF / UNESCO
Projects - not implemented;
- Marginalization / ignoring at the level of the Ministry of Agriculture
and Rural Development;
- The absence of a coherent " mountain policy ".
RMF thinks that the special gravity is represented by the permanent
economic loss of a large segment of population that produces traditional
food products, including the loss of cultural identity. This loss is very serious
for both Romania and the European Union and humanity.

280
Main causes:
- The general status of a very poor understanding of the specificity of
mountain agri-economy at technical, administrative and political levels,
a very weak political will, the lack of accountability in the successive
governments since 1989;
- Savage exploitation of mountain households by the generalized
monopolistic system, induced by the food industry employers. (In 2009
they paid 0.4 lei per liter of milk = 10 liters per 1 Euro!). Any local
competition was disbanded.
- The intentions of introducing associative cooperative system,
Western type, that could have saved the situation, were blocked,
sabotaged;
- This phenomenon continued unimpeded after Romania joined the
European Union, under the protection of excessively liberal concepts.
There is no regulating protective system from the State;
- The support from the EU, per area unit, much too insufficient,
stimulates people not to work – thus becoming ineffective. Money is paid for
medicines, food, often for alcohol.
European Commission's recent rules can be constructive in developed
countries with mountains, but are destructive in countries like Romania, etc.
The Romanian Mountain Forum considers that the European Union,
respectively the European Commission was not prepared to successfully deal
with the situation of the Romanian mountains and some countries from
Southeastern Europe, accessing or already part of the EU.
The situation in the Romanian mountains has become extremely
serious and can not be rectified without a vigorous and well-conceived action
from the European Union - because there are many interests, corruption and
lack of accountability and political will.

A recent example (August 2010) is the abolition, after 20 years of

hard work, of the National Agency of Mountain Areas and Training and
Innovation Center for Development in the Carpathians - CEFIDEC Vatra
Dornei, the only public institutions specialized on specific mountain issues in
Romania, an innovative model for South-Eastern Europe, which have
proven their efficiency and international reputation, with major
contributions to Romania's accession to EU, which in the last 20 years have
been abolished, reestablished and restructured 19 times, a unique situation at the
world level.

281
 This profoundly negative evolution is mainly due to lack of a distinct
mountain policy, at the level of the European Commission.
The phenomena occurring in the mountains of Romania are deeply
discouraging for countries with mountains from Southeastern Europe as well,
countries that are preparing for EU accession, an important issue that should
concern other EU countries with mountains too.
In order to successfully deal with these negative phenomena, the
Romanian Mountain Forum conceived many specific proposals to the
Government of Romania, the Ministry of Agriculture and Rural Development,
which were ignored in the past 10 years.
All the Romanian Mountain Forum’s projects aimed at supporting its
functioning as an NGO, at mountain training and research have been
systematically rejected.
Considering the climate changes and the population growth, RFM
considers that it is in the long-term interest of European Union, that the
mountain areas, where there are still agricultural and livestock traditions,
to be preserved and developed with outmost care, as being part of the
highest value economic and cultural assets of Europe.

RMF proposes:
Implementation, at the level of the European Commission, of a policy
especially designed for the mountain and not just mixed with a policy for
"other disadvantaged areas”.
This policy must be differentiated for the countries with mountains
from Southeastern Europe.
The intervention should be done by following a multi-yearly plan, on
different phases and should aim at:
- The recovery of the number of ruminant livestock (sheep, goats,
cattle) up to the feeding limit supported by mountain grasslands;
- The selective use of methods successfully applied in the EU during
1990 - 2000 (subsidies per capita and for strengthening basic
agricultural structures);
- Introduction - Intensive – of the associative-cooperative system,
through the creation of small industries (milk, meat, fruit) at the level of
micro areas based on the quality of mountain products and own
marketing systems - to ensure the fight against MONOPOLY, fair
competition and European democracy in Romania;
- Multiplication of professional organizations of mountain farmers
(model - Mountain Farmers Federation "Dorna");

282
 - Creation of mountain agricultural vocational education and
secondary education adapted to the specific conditions of mountain
countryside;
- Support for the immediate recovery of the National Agency of
Mountain Areas and Training and Innovation Center for
Development in the Carpathians - CEFIDEC Vatra Dornei, as
innovative models for governmental organization for mountain
specificity;
- Development of "positive externalities", tourism, small industries,
services, infrastructure - all of them are good actions for mountain area;
- Stopping the "bleeding" of mountain agricultural youth is a
priority objective. This stop cannot be achieved without a strong
motivation for the youth to stay in mountain villages and continue with
the traditional activities.
On short term:
It is necessary to introduce the "reference prices" (minimum), in
particular for mountain milk and beef products (raw materials) aligned to the
European average prices (this system was successfully applied in the West).
The unavoidable difficulties have to be overcome, because the alternative
is the economic dissolution and the human desertification of mountain areas.
The existence of a "mountain policy" at the level of EU (EC) will provide
a guarantee that Romania and other EU countries with mountains will apply, in
turn, national mountain policies aligned to European mountain policies.
From current estimates, in Romania, out of 954,000 mountain households,
150,000 could barely be saved and out of these 50,000 are commercial
(average in size) and 100,000 are of subsistence type, providing that a special
program on medium term will be rigorously applied.
As far as the very serious situation from the Romanian mountain
countryside is concerned, RMF requests analyze/control from one of the
European Union’s Commissions, as we are talking about an important asset of
the European Union now being in danger.

283
 THE MOUNTAINS IN THE 21ST CENTURY
Reflections and realities of the Romanian Carpathians

Beginning with the 1970-1972, the Rome’s Club brought into discussion in
its first report the world problems of the humanity marked by the conflict which
appeared between the human society, the industrial civilization and the
environment.
The Meadows report – “The limits of breeding” observed the conflict
which appeared between the fast development of the industrial civilization and
the limited resources of the planet, inside the “curves of inverted connection” one
could find the exponential increase of the population, the organization of the
natural resources and famine, and the authors suggested restrictions due to
attenuate most alarming effects.
Another report of Rome’s Club suggestively entitled “let’s get out of the
waste era” (Dennis Gabor – laureate of the Nobel Prize and Umberto Colombo)
underlined the irrational character of the waste within the “consume societies”.
The report “Restructuring of the International Order” (Jan Tinbergen – the Nobel
prize for economy) underlined the gravity of the differences in the economical
development and the need of economical emancipation of the 3 rd world countries.
In his report “The Future of the World Economy” Wassily Leontief appreciated
that the diminishing of the differences between the rich and poor countries
required deep political, social and institutional transformations inside the
countries on course of development.
Willy Brandt – the former chancellor of Germany in his study “North-South
– a program for surviving” and the report of the national committee for
environment and development “The Future System of Everyone” – noticed that
the present generation borrowed an ecological fund from the future generations,
without being able to ever return it and they were activated in this way because
the future generations have no political or financial power, they do not vote and
they can’t react together.
Lester Brown, a member of “Rome’s Club” with important contributions in
the domain of lasting development concluded that a lasting society is the one
which configures its own economical and social system so the natural resources
and the systems of life’s support should be maintained, but the world economy
developed on an unsustainable way and the economical theory didn’t explain the
way in which the economy undermines and destroys the natural systems of the
planet.
In his work “Plan B 3.0 – General Mobilization for Salving the Planet” he
underlines the aggravation of the energetic and food security, the damaging of

284
some natural systems – such as lawns, the aggravation of the water problem and
the effects of the weather changes, of global warming, the melting of the glaciers
and the increase of the planetary ocean’s level. The list of unsolved problems is
intensified and here one can find the realities of the mountain areas.
Two main axes are drawn connected with the mountains:
1) the effects of weather changes
2) the effects of the demographical development
The political, economical world and the world around gets signals about
what means weather changes without understanding the dangers that lurk and
even the less the new connection which appears among these changes and the
mountain areas.
A specialist in arctic problems from USA, Mark Serreze, said that it is
estimated that the melting of the ice in the arctic zone not by the year 2100 as it
was thought but by the year 2030, while a surface double than the surface of
Great Britain was under water in only one week. If the ice cap form Greenland is
completely melting – the sea level will raise with 7 meter, and if the same
phenomena will happen to the ice cap of the West Antarctica other 5 meters will
be added.
At a sea level raise of more than 10 meters more than 600 million people
will have to find refuge – inside the continents. But where? In the over
crowded towns? In the plains more and more chemicalized – to produce cereals
and other essential vegetables to feed the huge human masses? For how long the
agrarian industrial solutions can be extended without creating an impact on the
environment? The latest reports show that during the last 7 of 8 years the cereal
crops were not sufficient to the consuming and the cereal crops are about to
reach a historic minimum level. In this respect it is created a connection with the
NEW ROLE OF THE MOUNTAINS, including of the great Carpathian
massive characterized geo-climatically by the capacity of providing food and
space for the human habitat.
But the things are naturally connected to the exponential demographic
evolution, with certainly 9 billion inhabitants by the year of 2050 – fact which
brings into limelight and before anything the big problem of human feeding.
The power still has alternatives but we should concentrate on the recycling
energies and the mountains represent a source of such energies: water – using the
gravitation, wind, woods – with their multiple role and also the human and
animal energies which are also to be recycled.
As new spaces for living, the mountains represent a “reserve”, but one
should very well understand the fact that urbane populations or the rural ones
from plains are not able or have a weak capacity of practicing an agriculture
specific to the mountain based on breeding animals extensively – at a level that

285
can be reached only by the mountain populations. Some studies appreciate that
we need at least 5 generations to obtain a real “farmer”, animal breeder, mountain
Shepard. Here both the knowledge and traditional skills and the bio-psychic
aspects interfere, connected for example to the quantity of haemoglobin in the
blood, higher at the mountain people because of the rarefaction of the oxygen
once with the altitude, a condition to resist at prolonged effort as well as the
capacity to resist psychically to the isolations imminent for the mountain life
style and of course a certain training and a certain development of the muscles.
Among other things, the native mountain populations possess knowledge
and traditional practices of a great value known today as „benchmarks” through
which it is ensured a balanced attitude towards environment and the condition to
last.
It results that we should give priority to the preserving of the native
mountain populations and their good traditions, with a well selection of
introducing modern elements and new science discoveries, accepting a certain
slow moving (conservative and protective) practice of them, as a factor of
century-old traditions improvement. An important role leads to an adjusted and
pragmatic school as the forming of specialists.
During the last 20 years, in Romania, via the Carpathians Convention, there
were assumed, with a big implication of the forestry, some exaggerations which
risk of producing a huge and irremediable damage inside the mountain agro-
zootechnic economy.
Either by taking over from the occident, without a careful analysis of some
excessive restrictions which lack in utility about allowing the cattle to enter the
natural mountain forest – temporarily for shadow, water or food or exaggerating
the interpretation of the notion of bio-diversity through which they got to
neglecting the natural fodder flora and protecting some useless plants such as
“nardus stricta” or fern and other plants considered to be weeds.
Because the problems of the mountain zones were left more often in the
hands of the geographers, biologists and silviculturist – ignoring the specialists
and the practitioners of the mountain agriculture and zootechny the effects
become disastrous for a century-old food-producer economy, especially food of
high protean quality – aspect which can’t be nothing but concerning and which
should immediately be repaired by those who have the necessary tools.
There was a tentative among the provisions of the new Law of the
Environment/2006 advanced through an urgent decree, where two articles
forbade the grazing and the organization in sheepfolds on the protected areas
of Romania (more than 7% of the national territory) including the biggest
mountains and hundreds of exploitations based on breeding the animals. In fact
the very existence of a big segment of population was forbidden, a population

286
which has no alternative but mass emigration! An ineptitude for a country which
is a member of EU – which was noticed on time by the Mountain Forum of
Romania and sanctioned by the Parliament, but it is to notice that there was an
intention.
The balance between the mountain forestry and agriculture, maintained even
in the period of the communists was brutally broken – after 1995, against the
agriculture – which means animals-people-traditions and cultural identity. An
expression which goes around is very illustrative: “we loose an economy and
get…ecologists”… In 2010 – already among the silviculturists that activates on
the mountain territories – an inquietude is manifested about the absence, more
and more obvious, of the animals in the mountains, of the degradation of the
grass and hay fields, of the agrarian abandon.
The woods maintain their ecological, economical role as carbon absorbent (a
role of the lawns) and as money supplier – but these benefits must not be
exaggerated up to affecting the other big mountain economy – food producer.
The disequilibrium which was installed between the forests and the
mountain agriculture in the last 20 years, in the Romanian Carpathians – will
have to be reinstalled with the help of a complex of measures, among which a
bearable, tolerance type.
And the campaign that was held in the latest years for the preservation and
reproduction of big carnivorous – wolves, bears etc, and which got into the
Carpathians Convention, is an aggression on the breeding of domestic animals in
the mountains of Romania. Following examples from Europe we will observe
that in Austria the last bear was shot in 1924 and in Norway the hunt of raptor
wild animals is a national politics and the absolute priority is given to the people
and their needs. The direct interests of some associations and hunting societies
from Europe and Romania – from the forestry domain remain group interests
which can’t be stacked on some major interests that aim at economy and society
on the whole.
In conclusion the mountain zones were there is the natural capacity of a
long term food production need to be carefully preserved. The governments have
the responsibility of taking a complex of measures to avoid/combat the exodus of
young generations abandoning the practice of mountain agriculture. The
European practice (for example France) shows us clearly that the rural
populations which abandoned the mountain agriculture can’t be brought back to
breeding animals, so the only efficient measures are those that prevent the
phenomena.
In the 21st century – a century full of alternatives for the mountain youth and
especially the free circulation inside the European Union, keeping the youngsters
to practice the mountain agriculture can’t be imagined without significant

287
motivations and without a concert of attractive measures, any effort of the
governments in this respect being completely justified. A policy of the “ostrich”
against an ardent reality of nowadays is not only to be criticized but also to be
condemned and this either took place at the level of some Romanian
governmental structures or represented inadvertences or conveniences of
community bureaucracy – which without knowing the specific phenomena of the
South-East European countries don’t understand and can’t provide solutions and
interventions on stages – according to a certain stages and some realities –
specific for these countries, Romania’s case is probably the most illustrative.
The capacity of zootechnic tolerance of the Carpathian area can be
appreciated according to the effectives of cattle and sheep that existed in 1990 –
when the mountain delivered agro-alimentary and adjacent products which
ensured a big part of the food for 4 million inhabitants, including of the 84 small
mountain cities with important reserves for the extra-mountain cities and even for
export (animals, cheese, fruits and forest fruits, honey, as well as medicinal
plants, etc.)
The role of the mountains capable of producing food for the people – in the
st
21 century becomes more and more important as the demographic and climatic
pressure increases.
“The vision” of some mountains dominated only by woods and wild
animals, which abusively made room for themselves, ignoring the economical-
social needs of the mountain people who still find themselves living in the
mountains, rarely in the rural one, risks to become harmful for the big interests of
the 21st’s society and needs to be totally revised.
Each meter of mountain land, which can produce food will have to be
administrated so it produces food for a long period of time – “a new civilization
of the grass” is expected to be built, using the great and good traditional
experience – there where this one hasn’t disappeared yet.
Only a close surveillance of the maintaining a constant balance between the
mountain woods and agro – zootechny can lead to a benefic and long lasting
administration of the mountain space, not only for the mountain inhabitants but
also for the entire society.
But, in fact, the problem of agro – forestry reports is one of the greatest
imbalances which appeared inside the fragile economies of a society which lost
its balance after the fall of the communism, society which not even after 20 years
managed to loose some mentalities still printed from that time.
Even worse, with the most harmful effects, the MONOPOLIST system was
proven a system installed in the mountain areas by practicing an excessive
liberalism from the part of the new milk and meat industries’ owners. These ones
through practicing the smallest prices for the raw materials – milk and meat –

288
managed to make the breeding of animals an occupation completely worthless, an
existential, vital occupation of a population which has no economical alternatives
and for whom the only renewable resource was represented by the grass of the
mountain grass and hay fields.
The effect was of “economical tsunami”, generating agro - zootechnic
abandon, the massive exodus of the mountain rural youth – deep processes of
degradation of the mountain lawns with a selected fodder flora which was
maintained through the use of organic fertilizers and the hard work of generations
of animal breeders, for centuries, – a great treasure not only Romania’s but also
European Union’s and even humanity’s.
This system of monopolist capitalism which was installed dictatorially and
through many unorthodox methods, prevented systematically and continues to
prevent any initiative that could lead to building an associative – cooperationist
system following the occidental model, like in France, Italy, Switzerland,
Norway, Sweden, Great Britain, etc – system in which nowadays are integrated
more than 13 million farmers in Europe and through which we could reach the
only valid alternative to create a loyal competitive factor meant to assure an
essential function of an European democracy – even if the very process would
require 20 – 30 years of continuous effort.
In fact, the solution of the professional organizations of the mountain
farmers and cooperative associations, with the micro-industrialization of the
mountain agro-alimentary products in a cooperative system – opposite the
excessively capitalist one, in the conditions of the existence of some small
mountain exploitations, more rarely medium and very rarely big – it seems to
represent the unique alternative which can save the agro-rural economy from an
inevitable dissolution.
This together with a complex of attractive and guaranteed measures, which
can’t be of palliative level and which lack of credibility in front of the youngsters
for whom better alternatives became numerous and of great educational process,
adjusted to the specificity and the reality of the mountain villages.
Avoiding or at least improving the processes that today eat out the
Romanian mountain agriculture, in an insidious but sure and obvious way, it is
still possible but only if from the European Union a tenacious pressure was made
in this respect. That can be a “pressure of the money” together with a powerful
political will and closely watched at national level – as a normal economical-
social state – balanced because so it is desired: normalizing and following an
European evolution and not a South-American one.
The size of the Romanian Carpathians is of course a problem because even if
the continuous development of a great agriculture will be successful, there is the
danger of an “economical vacuum” in the mountain zone which can influence in

289
many ways the degradation of the entire national economy. Late intervention risk
to become inefficient and the payment of the losses has already begun. An
intervention of the European Union is necessary because, left alone, the
Romanian political society which has already given its exam on what is capable
of generating: it dissolves unique, successful institutions, specialized on the
mountain areas, out of astonishing reasons and it keeps aside till ignorance the
problems of the agro-zootechnic economy, the main occupation in the Romanian
Carpathians and of the population that has lived here for centuries.
A radical and urgent change in attitude in this big economical-social
segment represented by the Romanian mountain zones it arises as an objective
necessity, priority and urgent aiming at a normality state, of stable and lasting
economical-social balance.

290
 GENERAL CONCLUSIONS

 The European countries that have mountain areas find themselves in

different situations from many points of view:
- the geographical position;
- the geo-climate condition;
- the proportion of the mountain areas inside the national territory;
- the agro-forestry reports;
- the level and the senses of modernization;
- the political attitude of the governments towards the mountain;
- the general level of development;
- being part or not being part of the European Union;
- the general level of knowledge and institutional competences
regarding the specificity of economy and human life in the mountain
villages;
- the degree of infrastructural, institutional and juridical equipment
specific to the mountain zones;
- the degree of national society’s awareness regarding the specificity,
the importance and the particular needs of the mountain rural
population.

 It is to be remarked the fact that there is a big difference between the

level of development of the mountain zones of the West and North of
Europe (Switzerland, Austria, France, Italy, Germany, Spain,
Portugal, Great Britain, Scotland, Greece, Sweden, Norway, Finland
and the central-South-Eastern countries: Slovenia, Poland, Romania,
Bulgaria, Ukraine, Hungary, the latest being part of the group of
countries influenced by the communist regions and with a mountain
development level a lot lower.
For these countries – as well as for the mountain countries from the Balkans
which aren’t yet members of the European Union – the problem of recovering the
difference is posed and will be posed.
The alternative is the definitive loss of these economies – slower or faster.
Big differences can be also noticed between the countries analyzed:
Slovenia and Poland, which had more tolerant communist regions towards the
private property got closer to the West-European development level, Czech
Republic and Hungary – with little mountain areas – easier to be administrated,
Slovakia, like Czech Republic, Bulgaria and Ukraine that passed through the

291
forced collectivity system, following the Russian model, but even here there are
noticeable differences.
In Czech Republic and Slovakia the private mountain exploitations (the
peasants’ farms) have almost disappeared, like the mountain peasants and they
were replaced with the ex-kolkhozs turned into cooperatives, with a disputable
profitability, after 1990 – the needs and the demands aimed mostly at
environment aspects – regarding woods, tourism, infrastructure, with limited
social problems. In Ukraine – the situation is different – after the dissolution of
kolkhozs a pretty numerous population remained in the mountains, a traditional
population with small and very small farms (exploitations) – but of a big country
which has a very big agrarian surface with a high fertility.
In Romania – where the mountain zone wasn’t collectivized – the private
property of the mountain exploitation and the agro-zootechnic traditions were
maintained, affected but still present, and with a low level of modernity. The big
proportion of the mountain zones (~32%) compared to the plain and hill zones,
the size of the mountain zone (~more than 74,000km²) and old habits from the
period of socialist agriculture leads to the full attention paid to the fertile plain-
hill areas – risking to marginalize the mountain zones, affecting badly and
irreparable the traditional agro-zootechnic economy and installing an economical
disequilibrium, with big losses for the Romanian state and for the European
Union as well.
A situation almost similar is registered in Bulgaria, too, where the
proportion of the mountain zone is even higher than Romania’s and it is expected
that the Balkans countries which are adhering to the European Union (Turkey,
Bosnia-Herzegovina, Croatia) and which are countries with big mountain
territories will have their own problems.
Out of these reasons appeared the strong conviction that it is necessary that
inside the European Union „a long term strategy for the protection and the
development of the mountain areas” must be applied, a strategy for which, truly,
it appears the necessity of a differentiation through different mountain politics:
the developed West and the South-East which was left behind and which must
recover – for a lasting and intelligent future – with a big attention that must be
paid to preserving the economical and cultural traditions, especially aiming at the
quality food problem in a total agro-forestry balance.
The essential part of a good national mountain politics sustained by a good
community mountain politics consists of maintaining the right number of
mountain farmers by motivating the young generations, a process of modernizing
compatible with the environment and an educational effort adjusted to the
mountain specificity. In all the calculations that are applied for the 21st century –
taking into consideration the weather changes and the exponential demographic

292
increase becomes compulsory, the role of the mountains being a lot changed
compared to the present one – meaning that where the mountain can produce
FOOD for the alimentary security of local people and also surplus for the urbane
populations, this process needs to be sustained and developed, in the limits in
which the environment can accept them.
All the European mountain areas are confronted with the exodus
tendencies towards the urbane areas but the causes are not the same in the
developed West and in the South-East.
In the North-West part there are already registered tendencies of
disappearing not just poor mountain villages but even some rich ones. This fact is
closely related to the tendencies and aspirations of the young people from the
countries which have the experience and the means to interfere protectively.
The reasons of the young people from the mountain rural parts of the
South-Eastern countries are totally different, Romania’s case is here conclusive.
The exodus from the rural mountain regions – abandoning completely the
agriculture (this type of exodus being the most risky one) appears because the
harshness of the economical conditions which assures the existence combined
with the weak protective intervention of the state, and also the degree of
development of the richer areas. The difficult living conditions stimulated the
youth to find solutions to improve their standard of living, both economically and
socially.
If in the conditions of the 18th-19th and even the 20th century the life
alternatives for the mountain populations were limited, in the 21 st century the
development of the cities and of industries created many more favorable
alternatives and the first ones that took advantage, leaving from bad and hard to
easier and better, were the mountain people.
But is it really favorable in the 21st century? On one hand they leave the
mountain and a quality agro-alimentary production, which really matter for the
local and general economy, decreases dramatically, and on the other hand the
towns are over crowded and the unemployment, the need of social assistance and
criminality increase. The importance of the woods is maintained but this pressure
cannot create an imbalance with the agriculture. It seems more rational an effort
of limiting the mountain exodus by maintaining the position of “producer” even
if it is just for a period of time and with equivalent compensations – the final
costs being certainly more acceptable.
The countries with mountains, more developed, have many preoccupations
and the experience of using some attenuation methods and even stopping the
demographic decline in the mountain areas, with different intensities – according
to the mountain’s prevalence, the level of economy’s state, the way of

293
administrative-territorial organization but also according to the responsibility and
political energy consecrated to this subject, of a certain political maturity.
Unanimously, the mountain agro-zootechny is considered to be the
“engine” of the mountain economy and the main element to fix the rural
population, so the countries act to sustain this activity. But all by itself, the
mountain agro – zootechny cannot assure incomes comparable to those of the
plain/hill farmers or of those working in other fields – the balancing role of the
state being irreplaceable.
The society’s contribution directed through sustaining the mountain
agriculture is compensated by the very good quality of the agro-alimentary
products, by the services of the mountain people to make sure that the
environment is protected, that the landscapes are beautified and other services in
favor of the urbane population.
Keeping the active population in the mountain areas depends on the level
of the incomes and also on a satisfying infrastructure. The development has to
count on the self resources and their superior capitalization – in favor of the local
communities in the first place.
The mountain areas are not proper for an intensified agrarian exploitation,
the extensive systems, the semi-intensive ones of breeding animal are the ones
that can be accessed.
Map-Romania’s Carpathians

294
 EFORTURI ÎN FAVOAREA REGIUNILOR DE MUNTE

EFFORTS IN FAVOR OF THE MOUNTAIN AREAS

1994 – 2010

IMAGINI / IMAGES *

________________________________________________
* Fotografii originale - R.R.
* Original photos by R.R

295
 CAPITOLUL III - PLANUL M-1 – SEE

UN POSIBIL PROIECT POLITIC AL UNIUNII EUROPENE

pentru SALVGARDAREA ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ A
ZONELOR DE MUNTE DIN ROMÂNIA şi din alte ţări cu munţi
din Sud-Estul Europei ?

Renumitul cercetător Lester Brown, fondatorul World Watch Institut din

Washington şi preşedintele Earth Policy Institute – Washington D.C., descris ca
unul dintre cei mai influienţi gânditori actuali ai lumii, autor al serialului de volume
Planul B – „Mobilizarea generală pentru salvarea civilizaţiei” concluzionează că
„hrana devine veriga slabă acum”, cum s-a mai întâmplat în istorie cu alte
civilizaţii care au şi dispărut. Securitatea alimentară a devenit o chestiune de mare
complexitate – între cauzele principale regăsindu-se creşterea demografică,
schimbările climatice şi folosirea cerealelor şi terenurilor agricole pentru obţinerea
carburanţilor auto.
Mari economişti ai lumii contemporane între care şi J. Stiglitz, laureat Nobel,
consideră că sistemul capitalist ultra-liberalist şi creşterea acumulării de capital în
mâinile unui număr redus de persoane – nu mai poate reprezenta în lumea de astăzi
o garanţie pentru dezvoltarea durabilă şi mediu, polarizarea excesivă generând
sărăcie în comunităţi umane mari şi lipsă de perspectivă pentru mase majoritare de
oameni.
Orientarea distribuţiei capitalului spre păturile mijlocii active, energice şi
totodată numeroase câştigă teren, deoarece orice mică industrie sau gospodărie
agricolă de tip mijlociu generează la rândul acestora şi mai numeroase locuri de
muncă stabile, cu timp total sau parţial, cu influenţă poluativă asupra mediului mult
mai redusă şi totodată cu efect benefic asupra calităţii şi siguranţei alimentare ca şi
asupra menţinerii viabilităţii comunităţilor rurale, implicit a identităţilor culturale.
Totodată, fapt dovedit de istoria recentă a sec. XX, în situaţii de criză,
gospodăriile mijlocii şi mai mici au avut capacitatea de a supravieţui şi de a
contribui esenţial la evitarea afectării securităţii alimentare în primul rând.
Nu devine greu de imaginat ce fel de efecte asupra securităţii alimentare
poate avea prăbuşirea unei mega-exploataţii, câţi oameni ar fi afectaţi de penurie
alimentară.
Situaţia devine cu mult mai suportabilă în cazul ieşirii din producţie a unor
exploataţii mijlocii sau mai mici, care au şi o capacitate de regenerare mult mai
rapidă, iar experienţa Europei şi a României de după cele două războaie mondiale o
demonstrează.

395
 Foametea post-belică nu a luat forme catastrofice graţie mai ales
exploataţiilor mai mici şi nu marilor latifundii care au suferit pierderi radicale.
Clopoţelul de alarmă a răsunat în cazul recentei crize finaciaro-economice
(2008) care a atins semnificativ mai ales zonele de munte din ţări ale Sud-Estului
Europei – Carpaţii României fiind un caz concret – în primul deceniu al sec. XXI.
Deşi aceste concepte care se regăsesc în noile orientări ale reformei Politicii
Agricole Comune – pentru perioada 2014-2020, nu s-au referit în mod special la
zonele de munte, teritoriile cele mai fragile, transferarea spre acestea, cu prioritate,
ar deveni nu doar necesară şi benefică ci şi extrem de urgentă, vizând mai multe
milioane de oameni, de munteni, aflaţi în stare de vulnerabilitate în Sud-Estul
Europei şi desigur şi în alte regiuni de munte ale lumii.

EFECTE ÎN CARPAŢII ROMÂNIEI

Cazul unui mare masiv montan – Carpaţii României – după abolirea

sistemului comunist, devine edificator. După distrugerile celui de-al doilea război
mondial şi după marginalizarea şi ostracizarea celor circa 1 milion de exploataţii
agricole montane rămase private în timpul celor 45 ani de comunism, în afara
oricărei progres tehnologic, momentul Decembrie 1989 ar fi trebuit să fie cel al
descătuşării şi deschiderii spre normalizare, spre noi şanse, mult aşteptate de cei
peste 2 milioane de producători agricoli, crescători de animale tradiţionali,
multiseculari, care au conservat mari valori: flora naturală furajeră a păşunilor şi
fâneţelor, şi implicit o magnifică biodiversitate cu mare valoare socială, multiple
practici tehnice şi economice valoroase, rase de animale rezistente, forţa de muncă
adaptată şi pricepută – în limitele tradiţionale ale economiei rurale – montane,
susceptibilă de ameliorare prin modernizare.
Marea majoritate a fermelor montane erau de subzistenţă, cu timp parţial dar
şi cu disponibilităţi mai mici sau mai mari pentru piaţă, de produse cu înaltă
valoare calitativă.
Locurile de muncă numeroase create mai ales în sfera zonei muncilor grele,
în minerit, forestierit, construcţii, industrii sau în diverse servicii, asigurau existenţa
pluriactivă a fermierilor şi totodată şi a unei pensii de bătrâneţe sau invaliditate,
transmisibilă la urmaşi.
După 1990 – pătrunderea brutală a sistemului capitalist ultraliberalist şi
foarte slaba capacitate protectivă a statului, au generat destructurarea industrială şi
pierderea masivă a locurilor de muncă pentru munteni, şi în mare parte a protecţiei
sociale urmată de prăbuşirea preţului lânii ovinelor şi ulterior preluarea industriei
laptelui şi cărnii de către entităţi autohtone sau externe private, noii patroni
profitând din plin de aplicarea sistemului „MEBO” de privatizare utilizând forme
de „dumping” eliminând orice concurenţă şi impunând un sistem „monopolist” cu

396
privire la un esenţial economic: preţurile materiilor prime furnizate de producători,
lapte şi carne mai ales, preţuri derizorii, nedrepte şi distrugătoare pentru economia
a sute de mii de gospodării montane viabile.
S-a ajuns la situaţii greu de crezut în Uniunea Europeană – când fermierii
obţineau pentru 8-10 litri de lapte doar un euro (1 Euro) şi similar la carnea de
bovină (2007-2010).
Şi vorbim despre lapte şi carne de înaltă calitate biologică, cu chimizare zero
– în condiţii fără alternativă, de monopol. O înflorire a intermediarilor pe întreg
traseul produselor montane a condus şi la preţuri exagerate, la consumatori, cu
marje de profit nefireşti pentru patronii comerţului.
Agricultorii neorganizaţi în sindicate sau organizaţii profesionale, descurajaţi
şi împiedicaţi să se poată organiza, s-au aflat în imposibilitate de a se apăra iar
intervenţia statului devenise foarte slab semnificativă.
Pe acest fond a apărut un fenomen social alarmant, de descurajare a
producătorilor, de abandon agricol la nivelul de sute de mii de hectare de păşuni şi
fâneţe, cu o floră naturală obţinută în secole de efort uman, prin animale şi
îngrăsăminte organice iar prin consecinţă dezorientarea tineretului agricol montan
şi un fenomen de exod masiv spre oraşe sau străinătate, unde amplifică şomajul, în
marele masiv montan al Carpaţilor României instalându-se o stare de criză
economico-socială şi de mediu cu efecte de gravitate specială pe termen atât
imediat cât mai ales pe termen mediu şi mai îndelungat.
Eforturi de preîntâmpinare şi tentative de dezvoltare durabilă în munţi, de tip
Vest-european, au existat şi se datorează în bună parte şi autorului acestei lucrări.
După 1990 s-au creat instituţii specifice şi organizaţii neguvernamentale, cu
sprijin internaţional, precum şi modele de gospodării modernizate, cu un efort
special pentru factorul educaţional, de formare profesională.
Sub aspect legislativ s-au realizat Delimitarea zonei montane, o primă
Strategie de dezvoltare durabilă a zonei de munte (2003) şi Legea Muntelui
(2004).
Toate aceste realizări cu caracter de pionierat pentru România sunt desigur
importante însă fie nu au fost alimentate financiar şi nu au fost încurajate – nefiind
finalizate, fie au rămas la nivelul teoretic – fără a se asigura multiplicarea
modelelor create şi fără a se asigura o protecţie, prin limitarea vitezei şi brutalităţii
acţiunilor cu efecte distrugătoare economice, induse de sistemul monopolist instalat
prin industriile alimentare mari.
Conjuncturile politice şi interesele patronale, meschine, s-au opus violent şi
în forme din care nu au lipsit nici influenţele politice şi nici corupţia, pentru
menţinerea acestui sistem şi împiedicarea creării unei alternative rezonabile şi
viabile pe termen durabil.

397
 Ceea ce apare ilogic şi periculos prin efectele economico-sociale înregistrate
este faptul că nici după aderarea României la Uniunea Europeană (2007) când prin
ceea ce mai exista din economia agro-rurală montană şi prin populaţia rămasă se
spera la o mare schimbare, de fond, nu s-a schimbat aproape nimic din ceea ce era
esenţial: preţurile derizorii şi sistemul monopolist continuă, fără concurenţă şi fără
nici o grijă faţă de viitor. Sprijinul CE şi al guvernului român este mult sub
minimul necesar, exodul tineretului rural montan şi abandonul agricol continuă,
starea de sărăcie se agravează constant, fenomenul de depopulare montană
avansează, scad efectivele de animale şi volumul de îngrăsăminte organice.
Şi atunci încotro, spre ce viitor?
Foarte grav este efectul negativ asupra mediului şi biodiversităţii montane:
reducându-se numărul animalelor rumegătoare (bovine, ovine) scade volumul
îngrăşămintelor organice şi apare fenomenul natural de resălbăticire a florei
montane furajere. Cel mai grav, deoarece, realist, această floră valoroasă creată în
sute de ani prin bioselecţie naturală susţinută de om, dependentă de existenţa
micilor fermieri şi animalelor lor şi îngrăşămintelor organice, este extrem de dificil,
dacă nu chiar imposibil de refăcut în munţi şi de menţinut durabil în condiţiile sec
XXI, când există multiple alte alternative mai atractive pentru noile generaţii.
Luând doar exemplul masivului muntos Călimani, din nordul Carpaţilor
României, cu 24.000 hectare, unde în 1990 păşunau 30 stâne de oi, a câte 5-600
ovine/stână, după numai 10 ani de abandon, în 2010 abia dacă mai sunt 2 stâne de
oi, iar flora naturală a suferit grave deteriorări, apărând plante săbatice, invadante,
cum este „nardus”, muşchiul de pădure, feriga, plante fără valoare furajeră,
invadante şi care, paradoxal, au intrat în lista speciilor protejate sub flamura
protejării biodiversităţii! Ceea ce chiar poate fi valabil pentru zonele de munte din
ţările cu nivel de dezvoltare montană înalt, unde aceste plante aproape au dispărut
dar în nici un caz în zonele montane ale unor ţări mult rămase în urmă, unde acest
tip de specii sunt peste tot, numeroase şi cu mare capacitate de înmulţire, în termen
scurt.
Nuanţat, acest fenomen se repetă şi în alte masive montane similare din
România dar şi din alte ţări Sud-Est europene aflate în situaţii comparabile.
Este de consemnat un alt efect negativ asupra mediului, deoarece, în lipsă de
alternative pentru existenţă, populaţia montană contribuie, nevoit, la sacrificarea
pădurilor, împreună cu noii proprietari sau „oameni de afaceri” din exteriorul
muntelui – care exploatează în mod sălbatic pădurile şi mai ales acele păduri cu
esenţe lemnoase valoroase, în primul rând cele de conifere, de molid şi brad, a
căror regenerare necesită 80-100 ani.
Gravitatea economiei agro-rurale montane din România trebuie înţeleasă şi
sub alte aspecte.

398
 După 1990 şi mai ales după aderarea României la Uniunea Europeană,
fondurile importante destinate agriculturii au fost canalizate în cea mai mare parte
spre marile exploataţii, aflate în progres intensiv de modernizare.
În plus, marea agricultură de câmpie-coline deţine două treimi din potenţialul
agricol şi soluri fertile, astfel că efectele concrete – conduc la absorbţia prioritară a
fondurilor şi tendinţa de marginalizare – până la ignorare a agriculturii montane.
Acest aspect a existat, există şi va continua să existe prin natura lucrurilor,
astfel că pentru menţinerea echilibrului necesar şi evitarea pierderii unei mari
economii nu doar naţionale dar şi a Uniunii Europene – o politică specială de
protejare şi dezvoltare a economiei agro-zootehnice montane, în limitele date de
potenţialul de furajare şi suprasolicitarea mediului, se impune cu întreaga
intensitate, în faţa marilor provocări ale secolului XXI.

SALVGARDAREA ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ A ECONOMIEI

AGROALIMENTARE ŞI A COMUNITĂŢILOR RURALE – MONTANE
- CAZUL CARPAŢILOR ROMÂNIEI –

O rază de lumină şi speranţă

În condiţiile deteriorării drastice a economiei agro-montane româneşti,

confruntată cu o criză de sistem caracterizată de marginalizare şi exploatare
neraţională a resurselor naturale şi umane ale cărei consecinţe se regăsesc în
descurajarea factorului motric esenţial – producătorii agricoli, crescători de
animale, în descreşterea dramatică a efectivelor de bovine şi ovine şi în degradarea
alarmantă a celor 2,5 milioane ha de păşuni şi fâneţe naturale, ca şi în fenomenul
atât de periculos „scăpat din frâu” al exodului masiv a tineretului din gospodăriile
ţărăneşti tradiţionale, însoţit de îmbătrânirea accentuată a agricultorilor încă activi,
cu abandonarea definitivă a activităţilor agro-zootehnice, „motorul” economiei
rurale montane, fenomen extrem de dificil şi costisitor sau chiar imposibil de
redresat, în perspectiva de după 2011 prioritatea devine mai întâi salvagardarea
acestei mari şi atât de preţioase economii, a Uniunii Europene.
Pentru ca doar apoi să putem discuta despre o creştere economică durabilă în
specific montan.
A devenit limpede că Uniunea Europeană nu a avut un plan, un proiect clar
pentru zonele de munte din România şi alte ţări foste comuniste, mai ales pentru
agricultura montană, iar evoluţiile ulterioare, lăsate la îndemâna slabei orientări
interne sub presiunea şi dominaţia marii agriculturi a câmpiilor şi colinelor (~70%)
şi a unor interese imediate şi în plus marcate de absenţa experienţei şi
competenţelor atât de necesare, au declanşat starea de criză actuală din economia

399
agro-montană, prin acumulări negative, mereu amânate de la o intervenţie eficientă
prin fenomenul devenit obişnuinţă – al marginalizării muntelui. Puţini au fost cei ce
şi-au dat seama de periculozitatea fenomenelor negative care se acumulau în zonele
de munte – vizând economicul, socialul, mediul – un întreg ecosistem fragil supus
brutal neglijării specificităţii proprii şi în parte irecuperabilităţii.
Într-un anumit sens munţii României au reprezentat un fel de „cobai”, unde
s-au experimentat diverse soluţii şi încercări de transfer de experienţă dinspre ţările
UE-15 cu munţi, având loc o anumită formă de experimentare, care are şi unele
rezultate demne de a fi luate în considerare, în vederea unei schimbări în bine.
Ceea ce se ştie acum în mod sigur este că fără instituţii şi legislaţie specifică
şi fără asigurarea unei ample protecţii prin sprijinul concret şi constant al statului şi
altor entităţi, preocupate de viitor, fără o strategie clară şi politici specifice,
adaptate, economia agro-alimentară montană este supusă neglijării, marginalizării
şi destructurării, cu pierderi pe toată linia.
La fel de sigur s-a putut constata şi faptul că sistemul capitalist-liberalist
excesiv, patronal, instalat în industriile agroalimentare, care folosesc materiile
prime, lapte, carne, ş.a., din zona montană, lăsat să acţioneze fără un mecanism de
reglare, de temporizare, existent în lumea occidentală de mult timp, a condus la
eliminarea oricărei concurenţe loiale, instalarea stării de monopol – atât în cazul
unor industrii autohtone cât şi în cazul unor industrii multinaţionale, cu practica
preţurilor derizorii pentru materiile prime, după principiul „lor (fermierilor) cât mai
puţin, mie cât mai mult, iar după mine potopul...” mod de gândire şi acţiune care a
provocat descurajarea până la abandon agricol, sărăcie, exod, cu pericolul disoluţiei
economice şi deşertificării umane a zonelor montane.
Nici un interes pentru viitor, nici un plan şi nici o colaborare cu statul pentru
asigurarea unei stabilităţi şi creşteri economice în gospodăriile producătorilor, adică
acolo unde se află în esenţă o garanţie de bază a statului, care rămâne să se
descurce singur, după „tsunami”.
Alternativa ne-o oferă tot experienţa istorică, îndelungată, exersată în Vest-
ul european (ex. Marea Britanie, Italia, Franţa, Elveţia, Suedia, Norvegia, ş.a.) ca şi
pe alte meridiane (ex. Japonia), care în esenţă vizează sistemul asociativ-
cooperatist şi care, mai ales în cazul zonelor de munte cu ferme mici şi
diseminate într-un teritoriu vast, reprezintă singura alternativă logică care mai
poate redresa, echilibra şi asigura creştere economică şi a bunăstării sociale.
Este însă de înţeles şi necesitatea unei adaptări la stările conjuncturale şi la
realităţile concrete ale momentului dintr-un teritoriu vast şi traumatizat, aspect ce
sporeşte valoarea experimentului şi aportul conceptului aşezat pe baze ştiinţifice şi
cu viziune durabilă, profund adaptată specificităţii agro-zoo-economiei şi
realităţilor vieţii rurale montane româneşti şi nu numai.

400
 DE LA VIZIUNE bazată pe cunoaştere LA EXPERIMENT
FENOMENUL DORNA: FEDERAŢIE A AGRICULTORILOR DE MUNTE
În anul 1993, prin Comisia Zonei Montane din România (CZMR), din cadrul
Ministerului agriculturii, în cadrul unei cooperări cu Franţa – Ministerul
Agriculturii şi Pădurilor şi cu Germania (GTZ-AFC-Bonn), la iniţiativa CZMR s-a
abordat ideea creării unei organizaţii profesionale de agricultori de munte, un
transfer de experienţă după model Vest-european.
Iniţial în cadrul unui proiect comun cu MAPF (1991-1993) care includea
Institutul Agronomic Mediteranean – Montpellier şi viza formarea profesională
pentru dezvoltare rurală, cu utilizarea şi a experienţei Federaţiei Franceze a
Economiei Montane şi trimiterea în stagii de practică în Franţa a primilor 40 tineri
agricultori montani din România, proiect finalizat cu succes în 1993, s-a reuşit şi
crearea Federaţiei Agricultorilor de Munte - Dorna, cu un mic sprijin din Austria
(1500 coase austriece). FAM-Dorna a reprezentat prima asociaţie de agricultori
montani din România, care a reuşit performanţa de a reuni iniţial 1.400 producători
activi din bazinul Dornelor, zonă cu mari tradiţii în creşterea animalelor şi în
producerea de ementhal, după tehnologie veche elveţiană. Denumirea de
„federaţie”, este destul de improprie, dar strict necesară, deoarece noţiunea de
„cooperativă” era şi a rămas profund dezavuată în mentalul colectiv al
agricultorilor din România, sugerând CAP-urile din perioada comunistă.
Pe acest „teren” pregătit, după încheierea programului cu Franţa, a intervenit
în continuitate Germania prin AFC-Bonn (GTZ) care s-a implicat cu seriozitate,
tenacitate şi sprijin în asistenţă tehnico-financiară timp de 8 ani consecutiv (1994-
2000) în încercarea, cu un marcant caracter experimental, de realizare a unei
entităţi asociativ-cooperatiste de tip occidental, o „staţie-pilot”, în ideea
multiplicării ulterioare în întreg spaţiul montan carpatic al României.
Cu un număr de 5 specialişti ai reţelei Comisiei Zonei Montane din
România, detaşaţi în orăşelul-staţiune balneo-turistică Vatra Dornei, judeţul
Suceava şi cu 2 specialişti asistenţi din Germania, permanenţi, cu un sprijin
financiar eşalonat pe 8 ani de cca. 2 milioane mărci germane, activităţile FAM-
Dorna au demarat practic începând cu 1994. O încercare temerară, în conjunctura
marcată de multitudinea de fenomene imprevizibile propriei tranziţii, de
incertitudinea aderării României la Uniunea Europeană (2007), în condiţiile
lipsei de încredere (şi de precedent) din partea celor direct vizaţi – agricultorii
montani, a existenţei unei pieţi negre agresive şi a unor multiple interese adverse
induse de indivizi autohtoni sau externi marcaţi de ideea şi şansa unei îmbogăţiri
rapide pe seama structurilor industriale şi organizatorice ale statului – aflate în
proces de restructurare.
Neorganizaţi, dezorientaţi, lipsiţi de o viziune clară asupra viitorului lor,
neşcolarizaţi – agricol, cu locurile de muncă pierdute şi ameninţaţi de sărăcie,

401
individualişti şi conservatori prin natura lor de munteni, agricultorii din cele 10
comune mari din bazinul Dornelor, ca şi din întreaga zonă montană, deveniseră
victime aproape sigure, în absenţa unor măsuri protective din partea singurului
apărător potenţial de la care se putea aştepta o intervenţie salvatoare – statul –
acesta însăşi slăbit, aflat în plin proces de restructurări radicale.
Introducerea sistemului „MEBO” în procesul de privatizare şi al industriei
alimentare a deschis calea spre îmbogăţirea rapidă pentru indivizi fără scrupule, în
mare parte proveniţi din foştii potentaţi ai regimului comunist, făcându-se o mare
nedreptate celor cu adevărat îndreptăţiţi să devină noii proprietari ai
industriilor alimentare foste de stat: producătorii, crescătorii de animale, care
prin munca lor au reprezentat baza de susţinere a acestor industrii, în fond, nervul
economic al zootehniei montane.
Au apărut brusc noi mari interese de tip capitalist - excesiv, un număr
restrâns de indivizi au acaparat în termen scurt, prin cumpărări de acţiuni la preţuri
minore, industriile alimentare – ale laptelui şi cărnii în special – utilizând
nestingheriţi practici ca preţurile de „dumping”, prin care au eliminat orice
concurenţă, într-un climat în care şi corupţia îşi găsise teren propice. În acest timp,
cca. 20 mici brânzării private, nou apărute în bazinul Dornelor, au fost aduse la
faliment, s-a instalat autoritar starea de monopol a unei mari fabrici de produse
lactate (cu o vechime de peste 100 ani), prin dictatul preţurilor derizorii pentru
materiile prime. Mai mult, prin politica aceleiaşi entităţi industriale, a fost
acaparat şi singurul abator, care deservea cca. 12.000 de mici ferme din bazin,
rămase astfel (până în 2011!) fără posibilitatea firească şi economică a sacrificarii
animalelor proprii în condiţii sanitar veterinare legale.
S-a creat astfel un câmp de înflorire şi pentru intermediari fără scrupule,
care vor prelua animalele vii la preţuri derizorii, alimentând marile abatoare care
apăruseră la distanţe de până la 100 km faţă de comunităţile din bazinul Dornelor.
Nevoiţi de împrejurări şi fără alternative, agricultorii crescători de animale
munteni au recurs adeseori la practici privind sacrificarea animalelor pentru
consum propriu şi microzonal, demne de evul mediu.
Pe un astfel de „teren minat” a apărut iniţiativa organizării Federaţiei
Agricultorilor de Munte „Dorna”, pornită de la minţi luminate din România,
dezinteresate, în încercarea realizării unui transfer de experienţă dinspre Vest-ul
montan evoluat spre Est-ul montan dezechilibrat, în căutarea de soluţii viabile.
Noua Federaţie a Agricultorilor de Munte „Dorna” se afla în faţa uneia
dintre cele mai mari şi mai complexe provocări – în încercarea de organizare a
producătorilor agricoli montani în sistem asociativ şi în condiţii de conflict de
interese evident cu sistemul industrial monopolist care se instalase confortabil.
Formele de afectare, chiar de sabotare, făţişe sau mai ales voalate a
activităţilor FAM-Dorna au fost numeroase şi în multiple momente blocându-se

402
orice iniţiativă de organizare a producătorilor pentru valorificarea materiilor prime
în sistem industrial propriu de tip asociativ-cooperatist occidental, un obiectiv
principal al acestei organizaţii profesionale-pilot.
FAM-Dorna – în esenţă oamenii, specialiştii şi agricultorii care s-au
consacrat, din profundă autoconvingere, au traversat frământări şi tensiuni care au
pus la grea încercare capacitatea de rezistenţă şi tenacitatea lor de munteni – fără să
poată şti că vor trece aproape 20 de ani de noi frământări şi schimbări până ce
străduinţele lor se vor demonstra a nu fi fost zadarnice, devenind un simbol şi o
realizare cu valoare inovativă şi de multiplicare într-o lume aflată în faţa a noi
provocări şi în căutare de echilibru.
Nevoiţi de împrejurări insurmontabile, activităţile FAM-Dorna s-au îndreptat
spre alte obiective care deschideau câmp de experimentare şi de creativitate.
• Numai înţelegându-se conjunctura economico-socială şi politică a acestor
ani frământaţi – 1993-2010, se va putea decanta importanţa FAM-Dorna ca
staţie-pilot pentru un viitor dorit în munţii României dar şi pentru alte ţări
Sud-Est-europene cu munţi în situaţii asemănătoare, cu selectivitatea ce se
impune.
Federaţia Agricultorilor de Munte „Dorna” a fost vizitată şi apreciată pentru
realizările reuşite, de numeroşi factori politici, miniştri şi secretari de stat,
parlamentari, directori şi specialişti din ministere şi instituţii judeţene, academicieni
şi universitari, primari şi numeroşi agricultori montani, personalităţi şi reprezentanţi
din cadrul Uniunii Europene, delegaţii ale Euromontana şi Uniunii Camerelor
Experţilor Europeni, ai FAO şi Comisiei Europene, reprezentanţi profesionali şi
politici din Franţa, Germania, Austria, Elveţia, Italia, Polonia, Adzerbadjan,
Ucraina ş.a., cu multiple aprecieri, însă fără urmările aşteptate.
FAM-Dorna a fost o prezenţă consecventă şi tonică, demonstrativă, la
manifestări dintre cele mai importante consacrate regiunilor de munte, din Europa
şi România, organizând ea însăşi evenimente de largă audienţă.
Unul dintre cele mai importante rezultate ale FAM-Dorna este reprezentat
de faptul că a reuşit să dobândească credibilitatea şi încrederea producătorilor
agricoli montani din arealul său de activitate, extins deja în mai multe judeţe,
într-un sistem asociativ – reuşind să inducă în mentalul acestora – profund
marcat de individualism şi de amintirea fostelor forme colectiviste din perioada
comunistă – o nouă percepţie, de tip occidental, teren pe care se va putea
construi în etapele viitoare şi în linia noilor orientări ale PAC 2014-2020.
Căile şi metodele prin care s-a „spart” bariera de neîncredere – devin demne
de atenţie şi pot conferi FAM-Dorna un statut de organizaţie şcoală, pentru alte
entităţi montane similare, în perspectivă.

403
 O SINTEZĂ A ACTIVITĂŢILOR ŞI EVOLUŢIEI FEDERAŢIEI
AGRICULTORILOR DE MUNTE „DORNA” (FAMD)*
De la teorie – la fapte concrete. Confruntarea cu viaţa reală.

 FAM Dorna este o asociaţie a producătorilor agricoli montani, mici fermieri

din Bazinul Dornelor, judeţul Suceava, neguvernamentală, non-profit,
apolitică, cu personalitate juridică, înfiinţată în 1993, în baza Legii 21/1924.*
 Conducerea: Consiliul de conducere, ales de Adunarea Generală (17
persoane)
 Experienţă proprie: 18 ani (1993 – 2011)
 Biroul executiv: 5 persoane, alese.

Activităţile FAM Dorna (experimentarea)

- construirea unui sediu propriu: achiziţie de teren, clădire cu birouri, mobilier,
consumabile; magazin şi depozit intermediar, utilităţi.
- Achiziţionarea de mijloace de transport: 1 camion 8 tone, furgonetă 2 tone,
autoturism 1.
- Realizarea unei reţele de 12 magazine, în comunele din Bazinul Dornelor cu
produse specifice pentru cele cca. 12.000 ferme (spaţii comerciale închiriate)
şi a unui depozit central.
- Atelier propriu de artizanat (ţesături tradiţionale)
- Atelier de confecţii metalice
- Sistem propriu de microfinanţare pentru membri (credite mici)
- Consultanţă agricolă şi economică
- Instruiri pentru tineri agricultori: local şi stagii în Germania, Franţa, Elveţia
- Atelier de mecanizare agricolă: tractor, grapă, plug, disc
- Înfiinţarea a 10 filiale comunale ale FAMD – fără personalitate juridică
- Loturi agricole – demonstrative
- Expoziţii de animale şi tehnică agricolă
- Lobby
- Angajaţi în proiect: 6; angajaţi în reţeaua comunală: 18.

Evoluţii
- 1998 - prima restructurare; rămân 16 angajaţi
- Eşecuri: desfiinţarea atelierului de artizanat, piaţa în scădere
- Tentativele de realizare a unei Fabrici de produse lactate: eşuate; Cauze:
concurenţa neloială, monopolistă a Fabricii de brânzeturi „Dorna-lactate”
(patronat), preţuri de dumping

404
 - Tentativa de realizare a unei fabrici de furaje combinate: eşuată; Cauza:
fonduri insuficiente, concurenţa neloială a pieţei negre
- 2000: încheierea programului cu Germania, retragerea celor 2 consultanţi
externi. FAM Dorna rămâne pe cont propriu.
- 2001: FAMD apelează (neinspirat) la credit bancar de 1 miliard lei destinat
achiziţionării de mărfuri, microfinanţărilor şi pentru un program de producţie
(100 micro-păstrăvării la membrii FAMD).
o Rezultate: - rata foarte slabă de vânzare a mărfurilor achiziţionate şi
acumularea pe stoc;
- creditul şi dobânda riscă să nu poată fi plătite;
- Se realizează micro-păstrăvăriile;
o Măsuri: - se renunţă la 9 magazine ;
- se reduce personalul comercial; rămân 6 angajaţi;
- se vând camionul şi autoturismul;
- se închiriază spaţiile din sediu (magazine + birouri);
Intervenţie (salvatoare) din partea AFC Bonn prin
lichidarea datoriei bancare.
Perioadă intensă de accesare de noi proiecte. Revenire
lentă.

Proiecte derulate 2001 – 2010

- Formare profesională (tineri agricultori montani) cu DSE, BBU şi BES
(Germania)
- Creditare (Bazinul Dornelor): microfinanţări (ajutor mutual cu destinaţii
precise: cumpărări de animale, teren agricol, modernizare grajduri şi case
agroturistice, mică mecanizare);
- Formare profesională – Leonardo da Vinci
- Schimburi de experienţă (Germania, Franţa, Italia, Elveţia, Portugalia,
Spania, Ucraina, Norvegia, SUA)
- Constituirea, consolidarea şi asistenţă tehnică pentru noi organizaţii
profesionale (Farcaşa, jud. Neamţ; ACA-Tulgheş, jud. Harghita; ADR
Vrancea, jud. Vrancea)
- Făbricuţă de produse lactate – Bicaz Chei, jud. Neamţ
- Proiectul Carpatic (finanţare Heiffer Project International, SUA)
o Broşteni, jud. Suceava: oi, stupi albine, păstrăv, agroturism,
modernizare stână (igienă), formare profesională;
o Dorna Arini, jud. Suceava: oi, păstrăv, formare;
o Cârlibaba, jud. Suceava: oi, vaci de carne Angus, păstrăv, formare;
o Vrâncioaia, jud. Vrancea - Proiect „Marea Neagră”: oi, stupi,
modernizare stână, formare, ecologizare, împădurire cu salcâmi;

405
 o Proiect pilot de stână modernă, comuna Tulgheş, jud. Harghita –
finalizat: oi, pomi fructiferi, împădurire, ecologizare, formare;
o Marcaje turistice montane.
- Investiţie proprie a FAMD: îngrăşătorie de berbecuţi (2000 capete/an)
- Publicaţie proprie lunară „Gospodarul Dornean”
- Reprezentare la nivel naţional şi internaţional, lobby permanent

Rezultate
 Media cifrei de afaceri anuale: 232.347 lei
 Număr oi de rasă în plus (efect Proiectul Carpatic): 5550 capete
 Număr berbeci de rasă: 500 capete
 Număr stupi de albine: 600 bucăţi
 Număr iazuri populate cu păstrăv: 100
 Număr berbecuţi la îngrăşat (2010): 1000 (anul I)
 Număr expoziţii agro-zoo-turistice organizate: 20
 Număr participări la evenimente montane cu expoziţii de produse de calitate:
- naţionale cca. 250
- internaţionale cca. 40
 Ajutoare mutuale: media 120.000 lei/ an (60 ajutoare) pentru
o achiziţii animale 30%
o mică mecanizare agricolă 20%
o Amenajări agroturism (apă, WC, duş) 20%
o Nevoi personale (medicamente, spitalizări,
transporturi, ş.a.) 20%
Întârzieri la rambursare: 1%
Nerambursări: 0

 Formare profesională, turism agroturism în cooperare cu Centrul de Formare

şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi Vatra Dornei
- 450 tineri (din judeţele Suceava, Harghita, Vrancea, Neamţ)
- 150 tineri, stagii de practică în Germania, Elveţia
- Total aplicanţi instruiţi: 1000 agricultori montani

 Proiecte atrase (valori)

- Leonardo da Vinci, 2 proiecte: 240.000 euro
- Proiecte transfrontaliere România – Ucraina: 65.000 euro
- Proiecte cu Heiffer Project International (SUA), 6 proiecte: 1.574.174 USD +
283.950 euro

406
 Parteneriate: cu CEFIDEC Vatra Dornei şi Romontana, AJDM Mureş,
asociaţii montane din judeţele Suceava, Neamţ, Harghita, Bistriţa Năsăud,
Vrancea, Buzău

 Colaborări cu: autorităţi locale, instituţii guvernamentale (Direcţii agricole,

oficii de consultanţă, oficii de reproducţie şi selecţie animale, pensiuni
montane, universităţi (Iaşi, Bucureşti, Timişoara), fermieri, alte organizaţii

 Federaţia Agricultorilor de Munte Dorna este membră în EUROMONTANA

şi Forumul Montan din România.

 În perioada 2010 – 2011 derulează fonduri aplicative de cca. 2 milioane euro

(sprijin principal–Heifer Project Int. / SUA).

407
 UN CONCEPT de POLITICĂ MONTANĂ
pentru CARPAŢII ROMÂNIEI

PLANUL M-1
„Dezvoltarea comunităţilor montane din Carpaţii României prin economia
eco-bio-alimentară
În esenţă, planul M-1 urmează linia logică şi a noilor orientări ale Politicii
Agricole Comune 2014-2020, cu aplicabilitate pentru specificul zonelor montane,
orientări care vizează:
- susţinerea exploataţiilor mai mici, de semisubzistenţă;
- crearea asociaţiilor de producători – care să realizeze valoare adăugată
prin:
 transformarea materiilor prime şi
 comercializarea produselor proprii.
Un astfel de sistem, în esenţă cooperatist, este în măsură să conducă la
obţinerea unor venituri motivante pentru producătorii agricoli, cu evitarea
intermediarilor şi distribuţia echitabilă a profiturilor, în folosul direct al
producătorilor care îşi sporesc capacitatea investiţională şi nivelul de trai şi în
cel al consumatorilor, în final.
Aplicabilitatea unui sistem asociativ-cooperatist în zonele de munte
presupune unele adaptări la realităţile specifice.
Atuurile muntelui
Este bine cunoscut faptul că fertilitatea scăzută a pământurilor montane,
restricţiile date de condiţiile naturale – ca pantele şi limitarea mecanizării, regimul
climatic mai sever – cu sezoane mai scurte de vegetaţie precum şi rentabilitatea
posibilă la hectarul agricol, cu mult mai scăzută faţă de zonele de câmpie şi
colinare, reprezintă factori restrictivi dependenţi de condiţiile naturale, asupra
cărora omul – agricultorul montan are prea puţine posibilităţi de intervenţie iar
costurile aplicarii unor tehnologii acoperite ştiinţific – devin prea mari.
În aceste condiţii, inegale, nici rentabilitatea posibilă agro-zootehnică a
zonelor montane nu poate fi comparabilă cu cea posibilă la câmpie/deal.
Atuuul real, principal, al zonelor montane îl reprezintă CALITATEA
SUPERIOARĂ a PRODUSELOR AGRO-ALIMENTARE.
Această calitate este dată de câţiva factori specifici Carpaţilor României – ca
şi altor zone montane în situaţii asemănătoare:
- absenţa chimizării;
- sistem extensiv de creştere şi exploatare a animalelor, crescute în libertate,
în mişcare, cu eliminarea toxinelor;
- mediu curat, nepoluat – apă, aer, de calitate;

408
 - poliflora naturală, ca bază de furajare prin păşunat sau fânuri, cu multiple
plante medicinale în componenţă. Acest mozaic nutriţional aduce un aport
bogat de vitamine, săruri minerale şi alte componente care în final se
transformă în lapte şi carne.
Valoarea biologică a unor astfel de produse eco-bio-montane, „purtătoare
de sănătate”, este demonstrată şi nu poate fi comparată cu aceleaşi produse care
se obţin în zonele nemontane, de câmpie şi colinare, unde:
- se practică intensiv chimizarea prin îngrăşăminte chimice şi pesticide;
- calitatea apelor este discutabilă şi sursele de poluare sunt numeroase;
- sistemele industriale de creştere a animalelor, în spaţii închise şi aglomerate
şi cu forme de furajare mono sau biculturale, cu multiple adaosuri,
generează volum de producţie dar nu şi o calitate comparabilă cu cea din
montan.
Nu este de pierdut din vedere că zonele de munte a căror principal produs
natural este iarba poliflorală, sunt patria animalelor rumegătoare – bovine, ovine,
caprine, care, prin modul lor natural de hrănire nu intră în concurenţă cu omul,
cum este cazul suinelor şi păsărilor, a căror hrană se bazează pe cereale.
Devine justificat şi de înţeles faptul că, inevitabil, un produs de munte, care
se obţine mai greu şi cu rentabilitate mai mică, fiind însă de înaltă calitate, va
încorpora un cost de producere mai mare, prin consecinţă fiind şi mai scump.
Acest tip de produs eco-bio-montan reprezintă ceea ce denumim un produs
„de nişă” care vizează, inevitabil, în final un consumator „de nişă”, adcă acel
segment de consumatori care îl doresc şi care au şi posibilitatea să îl cumpere.
Marea producţie – supusă intensiv procesului mondializării - care se obţine
în zonele de câmpie şi colinare, inevitabil va continua să reprezinte sursa
principală de hrană pentru masele mari de consumatori, cu tehnologiile ce se
impun a fi abordate pentru asigurarea suportului vital necesar celor cca. 9 miliarde
de locuitori ai planetei – cifra dată ca certă până la jumătatea secolului XXI.
• Atingerea obiectivelor Planului M-1 necesită acţiuni pregătitoare
multiple, care vizează:
A. Piaţa
- studii de marketing – pentru evaluarea capacităţii de absorbţie a pieţei
interne şi externe pentru produsele eco-bio-montane şi limitele diferenţei
suplimentare de preţuri ce pot fi acceptate de consumatori.
Piaţa din ţările dezvoltate, cu un consumator informat, este mai pregătită să
absoarbă produsele muntelui iar prin nivelul mai ridicat al veniturilor
consumatorilor are şi capacitatea mai mare de absorbire.
Diferit, piaţa din România şi alte ţări mai puţin dezvoltate – urmează să se
formeze, în ritmurile şi pentru volumul pe care piaţa însăşi le va decide.

409
 Dacă piaţa Uniunii Europene – care are mult munte ar fi saturată soluţia
există prin ieşirea spre alte pieţe din lume, cu potenţial de absorbţie a unor
produse mai scumpe, dar garantate.
B. Organizarea – pentru sistemul eco-bio-montan presupune un efort
iniţial însemnat care impune o schimbare de atitudine:
1. SEPARAREA produselor eco-bio-montane, aspect ce necesită crearea
capacităţilor industriale în interiorul zonei montane;
2. ASOCIEREA PRODUCĂTORILOR – la nivelul unor zone mai mari,
diferit de formele actuale, care vizează mici asociaţii locale, la nivel de cătun, sat
sau eventual comună – cu rezultate slab semnificative, fiind mult limitată ieşirea
pe o piaţă cu mult mai largă decât cea locală.
Asocierea – de tipul Federaţiei Agricultorilor de Munte – văzută la nivel
de „bazine montane” tradiţionale, care includ 8-10-12 localităţi, reprezintă
forma ce poate răspunde unor principii de piaţă, care să depăşească consumul
local:
a) asigurarea unei cantităţi semnificative de produse eco-bio-montane;
b) asigurarea unei bune supravegheri pentru siguranţa alimentară;
c) asigurarea unui flux constant de produse – pentru întreaga perioadă a
anului;
C. TRANSFORMAREA MATERIILOR PRIME ECO-BIO-MONTANE
În ultimii 20 de ani accentul a fost pus pe crearea / modernizarea de unităţi
mari de industrializare/transformare a produselor şi din zonele de munte, fără o
separare clară şi sigură a acestora, cu unele mici excepţii.
De importanţă fundamentală este aspectul proprietăţii asupra
industriilor agroalimentare, cu caracter pregnant privat – patronal, în 2011 în
România. Acest sistem a evoluat în mod evident spre instalarea politicii de
monopol, cu preţuri incorecte pentru materiile prime, lapte şi carne – în primul
rând şi ceea ce este de semnificaţie specială – cu anihilarea oricărei concurenţe
loiale, fapt ce poate pune în discuţie însăşi principiile democraţiei, într-un stat
de drept membru al marii familii a Uniunii Europene.
Alternativa ce se propune vizează înzestrarea asociaţilor de producători –
organizaţi în federaţii ale agricultorilor de munte, pe bazine montane, cu
platforme industriale proprii, în măsură să colecteze, transforme şi să
comercializeze produsele obţinute în cadrul numeroaselor ferme montane de semi-
subzistenţă sau mai mici.
Valoarea adăugată ce s-ar putea obţine prin aceste industrii de nivel
mijlociu, pentru produsele eco-bio-montane, cu respectarea condiţiilor impuse de
cerinţele de igienă, de siguranţă alimentară, ar deveni sursa principală pentru a
se putea ajunge la un preţ corect pentru furnizorii materiilor prime – fermierii
montani.

410
 Este de luat în calcul şi avantajul dispariţiei unor intermediari care au
afectat important veniturile fermierilor într-un mediu în care au profitat
nestingheriţi timp de 20 de ani.
Prin sistemul platformelor industriale eco-bio-montane, deţinute şi
gestionate de asociaţiile producătorilor montani – pe de o parte s-ar crea
factorul concurenţial loial, ca element esenţial în democraţie, iar pe de altă parte
fermierii asociaţi ar deţine în mâini proprii însăşi cheia dezvoltării durabile,
bazată pe calitatea produselor şi în armonie cu mediul montan.
Un astfel de sistem care ar include şi apariţia unor market-uri mai mari sau
mai mici, profilate distinct pe „bunătăţile muntelui” în oraşe, ridicat la condiţia
de politică naţională pentru zona montană, cazul României, ar fi în măsură să
reîncurajeze fermierii montani şi să-i transforme în participanţi conştienţi la un
proces durabil de punere în valoare a resurselor muntelui, în folosul întregii
societăţi umane: locale, naţionale, europene şi internaţionale.
• Este de luat în considerare aspectul că idei ca cele de apelare la
contribuţia fermierilor pentru finanţarea creării platformelor industriale
menţionate, în situaţia actuală de mare precaritate nu mai pot fi avute în vedere,
acestora lipsindu-le astăzi atât resursele financiare cât şi încrederea în sistem.
Pentru investiţiile necesare şi derularea activităţilor, inclusiv cele pentru
crearea federaţilor agricultorilor de munte, sursa financiară trebuie să facă
parte dintr-un plan european şi naţional pe termen cel puţin mediu, adresat
distinct zonelor montane.
După un efort iniţial necesar, este previzibil că sistemul va funcţiona cu
eficienţă, sprijinul comunitar şi al statului devenind treptat un supliment rezonabil
pentru compensarea handicapurilor naturale permanente.
Conducătorii UE şi ai statutului român, acei oameni care planifică viitorul,
au de luat în calcul şi aspectul că contribuabilul european nu va putea să suporte
interminabil costuri mari de tip „asistenţă socială” pentru un prea mare segment de
populaţie rurală care printr-o organizare specifică şi eficientă ar putea redeveni
acei producători stabili, cu timp total sau parţial, doriţi în mod logic de toată
lumea.
Astfel, în loc de disoluţia unui mare segment economic capabil să producă
hrană de calitate pentru mai multe milioane de oameni, alternativa optimistă să
devină evitarea pierderii economice şi a deşertificării umane, punerea în valoare
durabilă a resurselor muntelui şi conservarea peisajului cultural.
Un mare avantaj pentru România îl reprezintă faptul că la o direcţie nouă
de înaintare, cu o strategie încadrabilă în spiritul INOVAŢIEI, destinată
economiei montane, nu s-ar porni de la un simplu nivel teoretic ci de la
concluzii şi soluţionări bazate pe rezultate experimentale, cu acoperire

411
ştiinţifică, concludente, care au inclus costuri, au necesitat timp şi au consumat
multe energii umane.
Dacă experimentul montan, cu Federaţia Agricultorilor de Munte – Dorna, a
vorbit, pasul următor natural ar fi preluarea, finisarea şi multiplicarea, cu
adăugirile şi adaptările la realităţile proprii celor cca. 64 bazine montane existente
în Carpaţii României, caz fericit care ar însemna cca. 64 platforme industriale
eco-bio-montane.
Un calcul sumar ne arată că prin realizarea FAM-urilor, a construcţiilor
industriale şi infrastructurilor adiacente şi asigurarea funcţionării ulterioare, ar
apărea cca. 100.000 locuri de muncă noi şi cca. 1 milion de locuri de muncă cu
timp total sau parţial, în fermele montane, de toate tipurile.
Şi sunt de luat în calcul şi alte efecte care vizează know-how-ul,
modernizarea fermelor, noi servicii şi noi dezvoltări în agroturismul şi turismul
rural montan şi alte externalităţi pozitive relativ uşor transferabile din experienţa
acumulată în zonele de munte ale unor ţări dezvoltate din UE.
Ar deveni necesară elaborarea de studii economico-sociale, de marketing,
studii de fezabilitate, pentru ca Planul M-1 să nu rămână doar o frumoasă
viziune a timpurilor noastre.
Planul M-1 pentru România şi eventual alte ţări cu munţi care au
probleme, mai ales din Sud-Est-ul Eropei, ar putea conduce spre un orizont destul
de apropiat – cu multipli câştigători: economia montană şi producătorii, statul,
societatea în întregul ei, Uniunea Europeană şi lumea şi nu în ultimul rând
mediul şi factorul cultural.
O direcţie spre mai mult echilibru şi mai multă linişte socială.
În faţă cu spectrul unei mari pierderi economice, aproape irecuperabilă şi
cu efecte sociale şi culturale dintre cele mai îngrijorătoare, şi într-o macro-
viziune care are ca obiectiv redresarea, creşterea şi starea de echilibru
economico-social, prin care să se evite o „gaură neagră” în Carpaţii României,
diversele interese formate în ultimii 20 de ani, mai mici sau mai mari, pălesc ca
importanţă.
Dacă Planul M-1 pentru România va găsi rezonanţă, mai întâi la acele
eşaloane superioare unde raţiunea şi prevenirea viitorului trebuie să domine,
atunci vom putea asista la un act de înţelepciune şi se va putea deschide o nouă
pagină, de speranţe reale, pentru generaţiile tinere de continuatori, producători
de bunuri din cele 3560 de sate montane ale României.
Iar dacă Planul M-1 ar putea deveni, cu adaptările de rigoare, un proiect
politic al Uniunii Europene, în primul rând pentru zonele de munte din Sud-Est-
ul Europei, atunci noi, generaţia de astăzi vom putea privi în ochii generaţiilor ce
urmează cu un răspuns responsabil la întrebarea cu privire la „ce fel de lume le-am
lăsat lor....celor de la munte” şi societăţii secolului XXI.

412
 CHAPTER III - M1 PLAN - SEE

A LIKELY EUROPEAN UNION’S POLITICAL PROJECT ON

SAFEGUARDING AND SUSTAINABLE DEVELOPMENT OF
Mountain area from ROMANIA and from other mountain countries
from Southeastern Europe

Renowned researcher Lester Brown, founder of World Watch Institute in

Washington and president of Earth Policy Institute - Washington DC, described as
one of world’s most current influential thinkers -, author of Plan B volume series -
"General mobilization to save civilization", concludes that "food is now the
weakest link", as it happened with other civilizations in history that have
disappeared. Food security has become a matter of great complexity - the main
causes being found between population growth, climate change and the use of lands
and grains to obtain fuel.
Great economists of the contemporary world, among them J. Stiglitz, Nobel
Laureate, believes that ultra-liberal capitalist system and increased capital
accumulation in the hands of a few people - in today's world can not be a guarantee
for sustainable development and environment, excessive polarization generating
poverty in large human communities and lack of perspective for the vast majority
of people.
The orientation distribution of capital towards the middle layer of active,
energetic and also numerous people is now advancing, because any small industry
or average farm generates numerous stable jobs part time or full time, with a far
less polluting influence on the environment and also with a good effect on food
quality and safety as well as on maintaining the viability of rural communities and
cultural identities.
However, as evidenced by the recent history of XX century, in a situation of
crisis, the medium and smaller households have been able to survive and contribute
essentially to avoid damage of the food security in the first place.
It is not hard to imagine what kind of effect on food security may be the
collapse of a mega-farm, how many people would be affected by food shortages.
The situation becomes much more bearable if medium and small farms go
out of production, farms which also have the capacity to regenerate much faster,
and the experience of Europe and Romania after the two world wars have
demonstrated this.
The post-war famine has not been catastrophic due to smaller holdings and
not to giant households which suffered great losses.

413
 The alarm bell rang for the recent (2008) financial-economic crisis, which
had a significant impact mainly on the mountain areas of countries from South-
Eastern Europe - the Romanian Carpathians being a particular case - in the first
decade of the XXI century.
Although these concepts that can be found within the new orientations of
Common Agricultural Policy’s reform – for the period 2014-2020 - were not
specifically referring to the mountains, the most fragile territories, transferring
these concepts to them as a priority, would become not only necessary and
beneficial but also extremely urgent, targeting millions of people, mountain people,
who are in a state of vulnerability in the South-Eastern Europe and, of course, in
other mountain regions of the world as well.

EFFECTS IN THE ROMANIAN CARPATHIANS

The case of a large mountain massif – the Romanian Carpathians - after the
abolition of the communist system, is enlightening. After the destructions happened
during the Second World War and after marginalization and ostracism of about 1
million agricultural mountain farms which remained private during the 45 years of
communism, without any technologic progress, December 1989 should have been
the moment of freedom and opening towards normalization, towards new
opportunities, long awaited for by more than 2 million farmers, centuries-old
traditional animal breeders, who have preserved large values: the natural fodder
flora of grasslands and hayfields, strong animal breeds, appropriate and skilled
labor force - within the traditional limits of mountain rural economy, which can be
improved through modernization.
Most of the mountain farms were of subsistence type, with part-time and
with lower or higher availability for the markets, as far as products with a high
quality are concerned.
The numerous jobs created, especially in the field of hard labor, such as
mining, forestry, constructions, industries or in various services, ensured the
pluriactive living of farmers and retirement or disability funds that could be
transmitted to successors.
After 1990 - the brutal intrusion of the ultra-liberalist capitalist system and
the very weak protective capacity of the state, generated industrial destructuring
and loss of jobs for most of the mountain people and social protection, followed by
the collapse of the price for sheep wool and later the takeover of the dairy and meat
industry by domestic or foreign private entities, the new owners taking full
advantage of the application of "MEBO" privatization system, using types of
"dumping", eliminating all competition and imposing a "monopoly" on a key
economic area: the prices for raw materials supplied by producers, especially or

414
milk and meat, were ridiculous prices, unfair and destructive to the economy of
hundreds of thousands of viable mountain households.
Thus, we reached a situation that it is hard to imagine in the EU - when
farmers got only one Euro (1 Euro) for 8 to 10 liters of milk and similar to beef
(2007-2010).
And were we are talking about high organic quality milk and meat, with zero
use of chemicals – when there were no other alternatives, a monopoly. A
“blooming” of middlemen throughout the entire trail of mountain products also led
to inflated prices for consumers, with unnatural profit margins for owners of the
trade.
The farmers unorganized in trade unions or professional organizations have
been discouraged and prevented from organizing themselves, were unable to
defend themselves and State’s intervention was very weak.
Against this background a disturbing social phenomenon has emerged, the
discouragement of producers, the agricultural abandonment at the level of hundreds
of thousands of hectares of pastures and meadows, with a natural flora obtained
during centuries of human efforts, produced by animals and organic fertilizers and,
consequential, the disorientation of mountain agricultural young population which
decided to go for the cities, where unemployment increased, in the great mountain
massif of the Romanian Carpathians occurring a state of economic and social crisis
and environmental effects of particular gravity, on short, medium and long term.
There were some prevention efforts and Western-European type of attempts to gain
sustainable development in the mountains, most of them due to the author of this
paper.
After 1990, specific institutions and NGOs have been created, with
international support, as well as models of modernized households, with special
efforts for the educational factor and the vocational training.
As far as legislation is concerned there have been the Delimitation of mountain
area, a first Sustainable Mountain Development Strategy (2003) and a Mountain
Law (2004).
All this pioneering work for Romania is of course important but it has not
been either financially supported and encouraged - not completed - or remained at
theoretical level – without ensuring replication of the models created and without
ensuring protection, by limiting the speed and brutality of actions with destructive
economic effects, induced by the monopoly system installed through large food
industries.
The political circumstances and the petty interests of employers violently
manifested for keeping the current system and for stopping the creation of a viable
sustainable alternative on medium term, in forms such as political influence and
sometimes even corruption.

415
 What seems illogical and dangerous, through the recorded economical and
social effects, is the fact that even after Romania joined the European Union
(2007), when what was left of mountain agri-rural economy, the population which
stayed hoped for a big essential change, almost nothing essential has changed: the
ridiculous prices and the monopolistic system continues without any competition
and without any concern for the future, the EC and the Romanian government
support is well below the minimum necessary, the migration of mountain rural
young population and the agricultural abandonment continues, the poverty is
constantly increasing, the phenomenon of mountain depopulation progresses, the
decrease the number of animals and the volume of organic fertilizers is decreasing.
The question now is: Where to? Towards what future?
Very serious is the negative effect on the environment and mountain
biodiversity: as the number of ruminant animals (cattle, sheep) is decreasing, the
volume of organic fertilizers is decreasing as well and a natural phenomenon
occurs, the mountain fodder flora turns wild again. This is the worst phenomenon,
because, realistically, this valuable flora created in hundreds of years through
natural bio-selection sustained by man, dependent on the existence of small farmers
and their animals and organic fertilizers, it is extremely difficult, if not impossible,
to restore and maintain in the mountains in the XXI century, when there are many
alternatives more attractive to new generations.
We should look at the example of Călimani massif in northern Romanian
Carpathians, with 24,000 hectares, in 1990 there were 30 sheepfolds, with packs of
500-600 sheep / sheepfold and after only 10 years of abandonment, in 2010 there
were only two sheepfolds and the natural flora has suffered serious damage, such as
the invasion of wild plants, like "Nardus" forest moss, ferns, plants with no fodder
value which, paradoxically, are now protected species under the pretext of
protecting the biodiversity! This may be valid for the mountain areas of countries
with a high level of mountain development, where these plant species are almost
gone but it is not valid with countries lagging behind as far as mountain
development is concerned, because there these species are numerous and all over
the place, with a great growing capacity on short term .
This phenomenon is occurring in other similar massifs in Romania but also
in other Southeastern European countries with comparable situations.
Another negative effect on the environment should be mentioned: as they have no
alternatives for living, the mountain populations contribute to “slaughter” of
forests, together with the new owners or "businessmen" outside the mountain area –
who savagely exploit the forests and especially those forests with valuable woods,
mainly conifers, spruce and fir, whose regeneration requires 80-100 years.

416
 After 1990 and especially after Romania joined the European Union,
significant funds for agriculture were channeled mostly to large holdings which are
in an intensive process of modernization.
In addition, the vast agriculture of plains and hills holds two-thirds of the
agricultural potential and fertile soils, so the real effects - lead to priority absorption
of funds and tendency to marginalize - to ignore the mountain agriculture.
This has been, is and will continue to be the nature of things, so in order to
maintain the balance and avoid the loss of a great economy, not only national but
also European Union’s - a special policy to protect and develop the mountain agri-
livestock economy - is required with full intensity, against the great challenges of
the XXI century.

SAFEGUARDING AND SUSTAINABLE DEVELOPMENT OF AGRI-

FOOD ECONOMY AND OF THE MOUNTAIN RURAL COMMUNITIES
- THE CASE OF THE ROMANIAN MOUNTAINS -

A ray of light and hope

With the drastic deterioration of Romanian agri-mountain economy, facing a

system crisis characterized by marginalization and irrational exploitation of natural
and human resources, whose consequences are found in the discouragement of the
key driving factor - farmers, animal breeders, in the dramatic decrease of the
number of cattle and sheep and the alarming degradation of the 2.5 million hectares
of natural pastures and hayfields, as well as in the dangerous phenomenon of the
massive exodus of youth from traditional farmhouses, together with the growing
aging of farmers still active, with the permanent abandonment of agri-livestock
activities, the "engine" of mountain rural economy, a phenomenon which is
extremely difficult and costly or even impossible to recover, the first priority would
be to safeguard this great and precious economy of the European Union.
Because only then can we talk about a specific mountain sustainable growth.
It is now clear that the EU did not have a plan, a clear project for the mountain
areas of Romania and other former communist countries, especially for mountain
agriculture and the further development, based on poor internal guidelines, kept
under the pressure and dominance of large-scale agriculture of plains and hills (~
70%), have triggered the current crisis state of mountain agri-economy, through
negative accumulations, always deferred from an effective intervention, through the
phenomenon which is now common - the marginalization of the mountains. Few
were the people who have realized the danger of the negative phenomena building
up in mountain areas - aimed at economic, social, and environmental aspects - an

417
entire fragile ecosystem under brutal neglect of its own specificity.
In a way, Romania's mountains were a sort of a "Guinea pig", where they tested
different solutions and attempts to transfer the experience from the EU-15 countries
with mountains, taking place a kind of experimentation, which also had some
results that are worthy of being taken into consideration for a change for the better.
What is now known for sure is that without specific legislation and
institutions and without protection, through a broad and consistent support from
State and other entities concerned with the future, without a clear strategy and
adapted specific policies, the agri-food mountain economy is subject to neglect,
marginalization and destructuring, with losses all around.
Also, it has been noticed the fact that the excessively liberal capitalist
system, represented by employers, installed in food industries, which use the raw
materials, such as milk, meat, etc., from the mountains, left to act without a
regulatory mechanism, which has been applied in the Western world for a long
time, led to the elimination of all competition, installing the state of monopoly -
both for domestic industries and some multinational industries, with ridiculous
prices for raw materials, following the principle “from them (farmers) as little as
possible, for me as much as possible and after me the deluge ... ", a way of thinking
and action that led to discouragement, sometimes even abandonment of agriculture,
poverty and exodus, with the danger of economic dissolution and human
desertification of mountain areas.
No interest for the future, no plan and no collaboration with the state to
ensure stability and growth in producers’ households, ie where there is essentially a
basic guarantee of the state, which has to fend for themselves.
The historical experience, long practiced in the Western-European countries
(eg UK, Italy, France, Switzerland, Sweden, Norway, etc.), as well as on other
meridians (eg Japan), provides us with an alternative, which essentially concerns
the associative-cooperative system and which, especially in the case of mountain
areas with small farms disseminated in a vast territory, represents the only logical
alternative that can recover, balance and ensure economic growth and social
welfare.
It is understandable the need to adapt to the conjuncture states and to the
concrete current realities from a vast and traumatized territory, aspect that increases
the value of the experiment and the input placed on sustainable scientific concepts,
deeply tailored to the specificity of mountain agri- livestock economy and realities
of rural life from Romanian and not only Romania.

418
 FROM KNOWLEDGE-BASED VISION TO EXPERIMENT
DORNA PHENOMENON: FEDERATION OF MOUNTAIN FARMERS
In 1993, by the commission of the Romanian mountain areas (CZMR) within
the Ministry of Agriculture, in cooperation with France - Ministry of Agriculture
and Forestry and Germany (GTZ-AFC-Bonn), they addressed the idea of creating a
professional organization of mountain farmers, a transfer of experience as Western
European model.
Initiated within a joint project with the MAPF (1991-1993) which included
the Mediterranean Agronomic Institute - Montpellier and aimed at training for rural
development, by using the experience of the French Federation of
MountainEconomy and by sending the first 40 young mountain farmers from
Romania in France for internships, a project which was successfully completed in
1993, we managed to establish the Mountain Farmers’ Federation - Dorna, with a
little support from Austria (1500Austrian scythes). FAM-Dorna was the first
association of mountain farmers in Romania, which has succeeded in bring together
the first 1400 active producers from Dorna Basin, an area with great traditions in
animal husbandry and production of Emmenthal, following an old Swiss
technology. The name of "federation" is quite inappropriate, but it was absolutely
necessary, because the concept of "cooperative" was and remains deeply disavowed
by the collective mentality of farmers in Romania, suggesting the communist-era
collective farms.
On this prepared "ground", after completion of the program with France,
AFC-Bonn Germany (GTZ) continued to intervene. For 8 consecutive years
(1994-2000) GTZ has involved with seriousness, tenacity and support in aspects
regarding the technical and financial assistance. They tried to achieve a
cooperative-associative entity of Western type, a "pilot station" which was to be
multiplied in the entire Romanian Carpathians.
With a number of five specialists from the network of the Romanian
Mountain Areas Committee, sent to work in the small town and spa of Vatra
Dornei, Suceava county and two full-time specialists from Germany, with a 2
million German marks financial support scheduled for about eight years, FAM-
Dorna’s activities actually started in 1994. A bold attempt, under circumstances
marked by the many unpredictable phenomena specific to the transition period, the
uncertainty of Romania joining the European Union (2007), with the lack of
confidence of those directly targeted – the mountain farmers, with the existence of
an aggressive black market and many interests of domestic or foreign individuals
marked by the idea and the chance of a rapid enrichment at the expense of State’s
industrial and organizational structures - in process of restructuring.
Unorganized, confused, lacking a clear vision on their future, not trained – in
agriculture, with lost jobs and threatened by poverty, the farmers from the 10 major

419
localities of Dorna Basin, as well as from the entire mountain area, became certain
victims, in the absence of protective measures from the only potential defendant
they could count on – the State - itself weakened and in a process of radical
restructuring.
The introduction of "MEBO" in the privatization process and the food industry has
opened the way for rapid enrichment of unscrupulous individuals, most of them
originating from the former communist regime, making a great injustice to those
truly entitled to become the new owners of the former state-owned food industries:
producers, animal breeders, who through their work were the basis for supporting
these industries, basically the economic center of mountain zootechnics.
Suddenly, great excessive capitalist interests appeared - a small number of
individuals shortly captured, by buying shares at small prices, the food industries -
milk and meat in particular - unhinderedly using "dumping" prices, which
eliminated all competition, in a climate in which corruption had found fertile
grounds. During this time, about 20 small private cheese factories emerging in
Dorna Basin have been pushed to bankruptcy, the state of monopoly of a large
dairy plant (100 years old) settled in, by practicing ridiculous prices for raw
materials. Moreover, by the actions of the same industrial entity, they managed to
obtain the only slaughterhouse in the area, which served more than 12.000 small
farms in the basin, those farms remaining (2011!) without the natural possibility to
sacrifice their animals in proper animal health conditions.
This created a flourishing field for unscrupulous intermediaries, which
bought live animals at extremely low prices, fueling the great slaughterhouses
which had appeared at distances up to 100 km from communities living in Dorna
Basin.
Forced by circumstances and without alternative, the mountain animal
breeders have often resorted to the practice of slaughtering animals for own
consumption, worthy of the Middle Ages.
On such a "minefield" appeared the initiative to organize the Mountain
Farmers Federation "Dorna", an initiative started by the enlightened disinterested
minds of Romania, trying to achieve a transfer of experience from the Western
developed mountain areas towards the Eastern unbalanced mountain areas, in
search of viable solutions.
The new Mountain Farmers Federation Dorna is facing one of the largest and
most complex challenges - in an attempt to organize the mountain farmers in an
associative system, in the conditions of an obvious conflict of interests with the
monopolistic industrial system.
FAM-Dorna - essentially the people, the professionals and the farmers who
have devoted themselves to the ideas carried out by the Federation, crossed turmoil
and tensions that have challenged the resilience and tenacity of their mountain

420
beings - but they had no idea that it will take about 20 years of new turmoil and
changes until they could have demonstrated that their efforts were not in vain, the
Federation becoming a symbol and an achievement with an innovative value, in a
world facing new challenges and seeking equilibrium.
Forced by insurmountable circumstances, FAM-Dorna activities were
directed towards other goals which opened the field of experimentation and
creativity.
• Only by understanding the social-economic and political situation of those
troubled years - 1993-2010 – one could understand the importance of FAM-Dorna
as a pilot station for a desired future in the mountains of Romania and other South-
Eastern European countries with mountains in similar circumstances.
Mountain Farmers Federation Dorna was visited and appreciated for its
successful achievements by many policy makers, ministers and state secretaries,
legislators, executives and specialists from ministries and county level, mayors and
many mountain farmers, personalities and representatives from the European
Union, representatives of Euromontana and the Union of Chambers of European
Experts, FAO and the European Commission, professional and political
representatives from France, Germany, Austria, Switzerland, Italy, Poland,
Azerbaijani, Ukraine, etc., with many praises, but without the expected
consequences.
Fam-Dorna has been a consistent and tonic presence at the most important
events devoted to mountain regions in Europe and Romania, the Federation itself
organizing events with large audience.
One of the most important results of FAM-Dorna is the fact that it managed
to gain credibility and the trust of mountain farmers in an associative system –
successfully inducing in their minds - deeply marked by individualism and
remembrance of the former collectivist types during the communist era - a new
Western-style perception and on this base we will build the next steps, following
the new CAP guidelines for 2014-2020.
The ways and means by which to "break" the barrier of distrust - are worthy
of attention and can give FAM Dorna the status of a school-organization, for other
similar mountain entities, in the future.

421
 A SUMMARY OF ACTIVITIES AND EVOLUTION OF MOUNTAIN
FARMERS FEDERATION „DORNA” (FAMD)* *
From theory - to facts. Dealing with real life.

 FAM Dorna is a non-governmental association of mountain agricultural

producers, small farmers from Dorna Basin, Suceava county, which is non-
profit, non-political, with legal entity, established in 1993, based on Law
21/1924.
 Management: Board, elected by General Assembly (17 persons);
 18 years of experience (1993 – 2011)
 Executive Bureau: 5 elected persons;

FAMD activities (experiment)

- Construction of own building: purchase of land, office buildings, furniture,
consumables, shop and intermediate warehouse, utilities.
- Purchase of vehicles: an 8 ton truck, 2 ton van, a car.
- Establishment of a network of 12 stores in the localities from Dorna basin, with
products specific for about 12,000 farms (commercial spaces were leased) and a
central warehouse.
- Handicrafts Workshop (traditional cloth)
- Workshop for metal processing
- Own micro-financing system for members (small loans)
- Agricultural and economic advisory services
- Training for young farmers: locally and internships in Germany, France,
Switzerland
- Workshop for Agricultural Mechanization: tractor, harrow, plow, disc
- Establishment of 10 branches of FAMD – without juridical entity
- Demonstrative farm plots
- Exhibitions of animals and agricultural machinery
- Lobby
- Employees in the project: 6; employees in the communal network: 18.

Developments

- 1998 - The first restructuring; 16 employees remaining;

- Failures: abolition of handicrafts workshop, due to a declining market;
- Attempts to achieve a dairy plant: failed; causes: unfair monopolistic competition
from Dorna dairy plant (patronage), which performed dumping prices;

*
Honorary President – prof.dr. Radu Rey

422
- Attempt to build a factory for compound fodder: Failed; Reason: insufficient
funds, unfair competition from the black market;
- 2000: end of the program with Germany, the withdrawal of the two external
consultants. FAM Dorna remains on its own;
- 2001: FAMD call (uninspired) in a bank loan of one billion lei for the purchase
of goods, micro-finances and a production program - 100 micro-trout farms with
the members of FAMD;
Results: - very low rate of sale of goods purchased, the credit and interest risked
not to be paid;
- The micro-trout farms are built.

Measures
- 9 stores are shut down;
- The commercial personnel is reduced; 6 employees remained;
- The truck and the car were sold;
- The headquarters’ spaces are rented (shop + offices);
Intervention (saving) from AFC Bonn, which liquidated the bank debt.
Intense period of accessing new projects. Slow return.

Projects implemented 2001 - 2010

- Training (young mountain farmers) with DSE, BBU and BES (Germany)
- Credits (Dorna Basin): microfinance (mutual aid with specific destinations:
Purchases of livestock, land, modernization of stables and agri-tourism houses,
small mechanization);
- Vocational training - Leonardo da Vinci program
- Exchanges of experience (with Germany, France, Italy, Switzerland, Portugal,
Spain, Ukraine, Norway, USA)
- The establishment, strengthening and technical assistance for new professional
associations (Farcasa - Neamt County; ACA-Tulgheş, Harghita County; ADR
Vrancea - Vrancea County)
- Small dairy plant - Bicaz Chei, Neamt County
- Carpathian Project (Financed by Heiffer Project International U.S.)
- Broşteni, Suceava County: sheep, bee hives, trout, agri-tourism, modernization of
sheepfold (hygiene),vocational training;
- Dorna Arini, Suceava county: sheep, trout, vocational training
- Cârlibaba, Suceava County: sheep, , Angus meat, trout, vocational training
- Vrancioaia, Vrancea County - Project "Black Sea": sheep, bee hives,
modernization of sheepfold, vocational training, sanitation, afforestation with
acacia;
- Pilot project of a modern sheepfold - Tulgheş village, Harghita County –

423
completed: sheep, fruit trees, afforestation, sanitation, vocational training
Mountain signs for tourists
- FAMD’s own investment: premises for fattening rams (2000 heads / year)
- Own monthly publication "Dorna’s Farmer "
- Representation at national and international level, permanent lobby

Results
• Average annual turnover: 232 347 lei
• Number of extra-bred sheep (the effect of Carpathian Project): 5550 heads
• Number of bred rams: 500 heads
• Number of bee hives: 600 pieces
• Number of ponds stocked with trout: 100
• Number of fattened lambs (2010): 1000 (first year)
• Number of agri-zoo-tourism exhibitions organized: 20
• Number of participations in mountain events, with exhibitions of quality products:
- national: about 2500
- international: about 40
• Mutual Aid: average 120,000 lei per year (60 beneficiaries) for :
- purchase of animals 30%
- small agricultural mechanization 20%
- agri - tourism facilities (water, toilet, shower) 20%
- personal needs (medication, hospitalization, transportation, etc.) 20%
Delays in reimbursement: 1%
Non reimbursement: 0

• Vocational training, tourism and agri-tourism in cooperation with Training and

Innovation Center for Development in the Carpathians Vatra Dornei
- 450 young people (from the counties of Suceava, Harghita, Vrancea, Neamt)
- 150 internships for young people in Germany, Switzerland
- Total applicants trained: 1000 mountain farmers

• Implemented projects (values)

- Leonardo da Vinci, 2 projects: EUR 240,000
- Romania - Ukraine crossborder cooperation projects: EUR 65,000
- Projects with Heiffer Project International (USA), 6 projects: USD 1,574,174 +
EUR 283, 950

• Partnerships: with CEFIDEC Vatra Dornei and Romontana, AJDM Mures,

mountain associations from the counties of Suceava Neamt, Harghita, Bistrita
Nasaud, Vrancea, Buzau;

424
• collaborations with local authorities, governmental institutions (Agricultural
Divisions, advisory offices, offices for animal breeding and selection, mountain
guesthouses, universities (Iasi, Bucharest, Timisoara), farmers and other
organizations;

• Mountain Farmers Federation Dorna is a member of the Romanian Mountain

Forum and EUROMONTANA.

• Between 2010 and 2011 FAMD runs EUR 2 million of funds (mainly supported
by Heifer Project International / USA).

425
 A CONCEPT of a MOUNTAIN POLICY
for the ROMANIAN CARPATHIANS

M-1 PLAN
"Development of the Romanian Carpathians mountain communities through
eco-bio-food economy

In essence, the M-1 plan follows the logical line and the new orientations of the
Common Agricultural Policy 2014-2020, with specific applicability to mountain
areas, guidelines that cover:
- Support of small subsistence farms;
- Establishment of producers’ associations - to achieve added value by:
- Processing raw materials and
- Marketing own products.
Such a system, essentially cooperative, is able to lead to gaining
motivating incomes for farmers, by avoiding the middlemen and equitably
distributing profits, for the direct benefit of farmers who increase their
investment capacity and standard of living and, in the end, for the benefit of
consumers. Applicability of an associative-cooperative in the mountain areas
requires some adaptations to the specific realities.

The advantages of mountains

It is well known that the low fertility of mountain lands, the restrictions
given by the natural conditions – such as the slopes and limitation of
mechanization, the harsher climate - with shorter growing seasons and likely
profitability per agricultural hectare, much lower compared to plains and hills, are
restrictive factors dependent on natural conditions over which man – the mountain
farmer - has little possibility to intervene and the costs to apply scientific
technologies - are too high.
Under these uneven conditions, even the likely profitability of return of
agriculture and animal husbandry in the mountains can not be comparable to the
one in the plains / hills.
The real advantage of the mountains is represented by the HIGH
QUALITY of FOOD PRODUCTS.
This quality is given by some factors specific to the Romanian Carpathians –
as well as to other mountains areas in similar circumstances:
- No chemicals used;

426
 - Extensive animal husbandry system, with animals bred outdoors, in
movement, with the elimination of toxins;
- Clean, unpolluted environment - quality waters and air;
- The natural polyflora, as feeding basis by grazing or hay, with many herbs
in composition. This nutritional mosaic brings a rich share of vitamins, minerals
and other components that eventually turn into milk and meat.
The biological value of such mountain eco-bio products - "health bearer" -
is demonstrated and can not be compared with the same products that are obtained
in non-mountain areas, such as plains and hills, where:
- The use of chemicals, by chemical fertilizers and pesticides, is
practiced extensively;
- The quality of water is questionable and there are many sources of
pollution;
- The industrial animal husbandry systems, in crowded enclosed
spaces and types of single or several types of grains feeding, with
multiple additions, generate production volume and quality but it is
not comparable to the mountains.
One must not forget that the mountain areas, whose main natural product is
the polyfloral grass, are also the homeland of ruminant animals - cattle, sheep,
goats, which, by their natural way of feeding, do not compete with humans, such
as the case of pigs and birds, whose feeding is based on cereals.
It becomes justified and understandable that, inevitably, a mountain product,
which is hard to obtain and has a lower profitability, but a higher quality, will
incorporate a higher production cost, consequently being more expensive.
This type of mountain eco-bio product is what we call a "niche" product
which, inevitably, ultimately aims at a "niche" consumer, meaning that segment
of consumers that want and have the possibility to buy it.
The big production - subject to intensive globalization process - which is
obtained in plain and hill areas, will inevitably continue to be the main source of
food for large masses of consumers, with the technologies that are to be used to
ensure the necessary vital support for about 9 billion people on the planet - a
definite figure by mid XXI century.
• Achieving the objectives of the M-1 Plan requires multiple preparatory
actions aimed at:
A. MARKET - Marketing studies - to assess the ability to absorb internal
and external markets for mountain eco and bio products and the limits for the
difference of price that can be accepted by consumers.
The market from developed countries, with an informed consumer, is more
ready to absorb the mountain products and through the higher incomes, the
consumers have greater capacity to absorb the products.

427
 Unlike the more developed countries, the market in Romania and other less
developed countries - is still being formed, in a pace and volume that will be
decided by the market itself.
If the EU market - which has more mountains would be saturated there is the
solution to go to other markets of the world, with potential for absorption of more
expensive but guaranteed products.
B. ORGANIZATION - for mountain eco- bio system requires a significant
initial effort which implies a change of attitude:
1. SEPARATION of mountain eco-bio products, an aspect that requires the
creation of industrial capacity within the mountain area;
2. ASSOCIATION OF PRODUCERS – at the level of bigger areas,
different from the current forms that are aimed at small local associations, at
hamlet, village or even commune level - with significantly poorer results.
The association - such as the Mountain Farmers Federation - implemented
at the level of traditional "mountain basin", which include 8-10-12 localities,
represents the best type to respond to market principles, which go beyond local
consumption:
a) provision of significant quantities of eco-bio mountain products;
b) ensuring proper supervision for food safety;
c) ensuring a constant flow of products - for the entire year;
C. PROCESSING RAW ECO-BIO MOUNTAIN MATERIALS
In the past 20 years the emphasis was placed on establishing / modernizing large
units of industrialization / processing products from the mountain areas as well,
without a clear and safe separation of these products, with some exceptions.
Of a fundamental importance is the question of ownership of agricultural
and food industries, with a striking private character, in 2011 in Romania.
This system has clearly shifted towards the installation of a monopoly policy,
with incorrect prices for raw materials, such as milk and meat - in the first place
and ,what is of special significance, with the annihilation of any competition, which
may call into question the very principles of democracy in a State which is a
member of the great family of European Union.
The proposed alternative aims to endow the associations of producers -
organized into mountain farmers’ federations - at the level of mountain basins,
with industrial platforms, able to collect, process and sell the products obtained
in many subsistence or smaller mountain farms.
The value added that could be achieved through these middle level
industries for bio- eco mountain products complying with the requirements of
food hygiene and security, would become the main source for getting a fair price
for the suppliers of raw materials – the mountain farmers.

428
 Worth noticing is the advantage represented by the disappearance of
middlemen that have significantly affected farmers' income, in an environment in
which they profited for 20 years.
Through the system of mountain bio-eco industrial platforms, owned and
managed by the associations of mountain producers - it would create the loyal
competition factor on one hand, as an essential element in democracy and on the
other hand the associated farmers would hold in their own hands the key to
sustainable development, based on product quality and in harmony with the
mountain environment.
Such a system that would include the emergence in cities of larger or small
markets, distinctly focused on mountain “goodies“, should be able to encourage
the mountain farmers and turn them into conscious participants in a sustainable
process of turning the mountain resources into account, for the benefit of all human
society: local, national, European and international.
• Worth noticing is the fact that the idea of asking the farmers to contribute
to finance the creation of industrial platforms, under the current situation of great
insecurity, can not be considered, as the farmers nowadays are lacking financial
resources and do not trust the system .
To approach the necessary investments and activities, including the
activities for the establishment of mountain farmers’ federations, the financial
sources must be part of a European and national medium term plan distinctly
aimed at mountains.
After an initial necessary effort, it is foreseeable that the system would
function effectively, the Community and State support gradually becoming a
reasonable supplement for compensating the permanent natural handicaps.
EU leaders and the Romanian state, those people who plan the future, have
to take into account the fact that the European taxpayer will not be able to endlessly
withstand expensive “social welfare” types of costs for a very large segment of
rural population that through an specific and effective organization could be
turned into those stable that everybody wants to have.
Thus, instead of the dissolution of a large economic segment able to
produce quality food for many millions of people, the optimistic alternative would
be to avoid the economic loss and human desertification, to enhance and
preserve mountain resources and to preserve the cultural landscape.
If the mountain experiment, with the Mountain Farmers’ Federation – Dorna
has been turned into reality, the next natural step would be to multiply this
Federation, with additions and adjustments to the realities of about 60 mountain
basins existing in the Romanian Carpathians, hopefully this would mean about 60
mountain eco-bio industrial platforms.

429
 A brief calculation shows that by establishing FAMs, industrial buildings
and related infrastructure, about 100.000 new jobs and about 1 million jobs in
mountain farms would be created, of all kinds.
Worth taking into account are also other effects targeting know-how,
modernizing, new services and tourism development in mountain rural tourism and
agri-tourism and other positive externalities easily transferable from the mountain
experience of EU’s more developed countries.
It would become necessary the development of social-economic, marketing
and feasibility studies, in order for the M-1 plan to be more than just a beautiful
vision of our time.
The M-1 Plan for Romania and possibly other mountain countries with
problems, especially from the South-Eastern Europe, could lead to a very close
horizon - with multiple winners: the mountain economy and producers, the
State, the society as a whole, the European Union and the world and, last but not
least, the environmental and cultural factors.
A direction towards more balance and more social serenity.
Compared to the spectrum of a large economic loss, almost irreplaceable
and with worrying cultural and social effects and in a macro-vision which aims at
recovery, steady growth and social-economic balance, by which to avoid the
"black hole" from the Romanian Carpathians, the various interests formed in the
past 20 years, small or large, pale as importance.
If the M-1 Plan for Romania will find resonance in those first echelons
where reason and preventing actions for the future must dominate, then we
may witness an act of wisdom and we will open a new page of real hopes for the
young generations of followers, producers of goods from the 3560 mountain
villages of Romania.
And if the M-1 plan could become, with the necessary adjustments, a
political project of the European Union, primarily for the mountain areas of the
South-Eastern Europe, then we, today's generation, will be able to look into the
eyes of generations to come, with a responsible response to the question of „what
kind of world we have left for them .... the people from the mountains” and to
the XXI century’s society.

430
Activităţile Federaţiei Agricultorilor de Munte – Dorna – IMAGINI
Dorna Mountain Farmers’ Federation activities - IMAGES

Adunarea generală a FAM-Dorna / General Assembly of FAM-Dorna

431
Participări la expoziţii / Participations in exhibitions

432
Proiectul Carpatic - stînă modernizată / Carpathian Project - modernized sheepfold

433
Îngrăşătorie de berbecuţi / Premises for fattening rambs

434
Proiectul Carpatic – stupi de albine / Carpathian Project – bee hive

435
Proiectul Carpatic - păstrăvărie / Carpathian Project – trout farm

436
Pasarea darului (proiect Heifer Project INT) / Passing the gift (Heifer Project INT project)

437
438
439
440
441
 ÎNCHEIERE

Se cuvine să consemnăm rolul determinat al Institutului Naţional de

Cercetări Economice „Costin C. Kiriţescu” – INCE, în mod special al Centrului de
Economie Comparată şi Consens, condus de academicianul Tudorel Postolache,
pentru includerea în planul de cercetare, avizat de Secţia de Ştiinţe Economice,
Juridice şi Sociologice şi aprobat de Academia Română, a acestei tematici care
priveşte un segment de primă importanţă a economiei montane şi încurajarea
constantă a autorului pentru a persista în realizarea unui astfel de studiu comparat
focalizat pe Carpaţii României.
Multiplele cercetări anterioare în Carpaţii României au vizat mai ales
aspectele geo-fizice, tehnologice, forestiere, biologice sau etnografice şi
sociologice .
Problematica specificităţii economiei montane, a celei rurale în esenţă, având
ca subiect principal celula de bază reprezentată de gospodăria montană tradiţională,
respectiv economia agro-zootehnică ca „motor” al vieţii economice a comunităţilor
montane, a fost arareori abordată în România, o cauză a perioadei postbelice, până
în 1990, fiind de natură politică, proprietatea privată, individuală, din agricultura
montană, necooperativizată, fiind dezavuată de un regim obsedat de superioritatea
economiei agriculturii socialiste, muntele fiind constant marginalizat.
Studiul de faţă a beneficiat, cu sprijinul Centrului de Economie Comparată şi
Consens, de organizarea a două prezentări de referate – prima în cadrul reuniunii
interacademice româno-spaniole de la Păltiniş-Sibiu (iunie 2007) şi cea de a doua
în cadrul special creat de INCE/CRECC la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice
„Gheorghe Ionescu Şiseşti”, cu o largă participare academică şi universitară
(octombrie 2008).
Este de consemnat şi iniţiativa INCE, a Secţiei de Ştiinţe Economice,
Juridice şi Sociologice, condusă de academicianul Mugur Isărescu, privind
înfiinţarea Centrului de Economie Montană în cadrul INCE, aprobat prin decizia
Prezidiului Academiei Române din decembrie 2008 – prin care se deschide încă o
fereastră spre cercetarea montanologică.
Autorul aduce vii mulţumiri Academiei Române *, Institutului Naţional de
Cercetări Economice**, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice*** - pentru sprijinul
moral acordat în vederea finalizării acestei lucrări.

*
Preşedinte – academician Ionel Haiduc; Secretar General – academician Ion Păun Otiman
**
Director general – prof.univ.dr. Mircea Ciumara;
***
Ex-preşedinte – academician Cristian Hera; Preşedinte – prof.univ.dr. Gheorghe Sin

442
 O colaborare utilă a autorului în diferite etape de elaborare a studiului s-a
realizat cu Centrul de Biodiversitate Agrosilvică „Gh. Davidescu” al INCE**** şi
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie – Cristian, Sibiu*****,
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov****** precum şi cu Forumul
Montan din România*******, în cadrul căruia au putut fi prezentate pentru publicare
peste 150 lucrări consacrate economiei şi societăţii zonelor montane ********.

Tuturor personalităţilor, colaboratorilor şi susţinătorilor morali, autorul le

aduce călduroase mulţumiri.

****
Director – prof.univ.dr. Alexandru T. Bogdan, m.c. al Academiei Române
*****
Director general – dr.ing.cerc.1 Mariana Rusu
******
Director general – dr.ing.cerc.1 Teodor Maruşca
*******
Un rol însemnat în obţinerea de informaţii utile şi de susţinere morală revine asociaţiei europene pentru zonele
de munte EUROMONTANA şi Parteneriatului Montan Internaţional (ONU/FAO), cu recunoştinţă din partea
autorului
********
2007-2010

443
 CONCLUSION

We have to mention the decisive role of "Costin C. Kiriţescu" National

Institute of Economic Research - INCE, in particular the Centre for Comparative
Economics and Consensus, led by Academician Tudor Postolache, for including
this thematic which concerns a segment of mountain economy of great importance
in the research plan, approved by the Department of Economic, Legal and
Sociological Sciences and by the Romanian Academy and for the constant
encouragement of the author to persist in conceiving such a comparative study
focused on the Romanian Carpathians.
Numerous previous researches of the Romanian Carpathians have targeted
mainly geo-physical, technological, forestry, biological or sociological and
ethnographic aspects.
The issue of specificity of mountain economy, whose main topic is the basic
cell represented by the traditional mountain farm, respectively the agri-livestock
economy which is the "engine" of economic life of mountain communities, was
rarely approached in Romania, one of the reasons, until 1990, being political, as the
private individual property over the mountain agriculture, which was never
collectivized, was disavowed by a regime obsessed with the superiority of socialist
agricultural economy, the mountains being constantly marginalized.
This study has benefited, with support from the Center for Comparative
Economics and Consensus, of the organization of two presentations of essays - the
first one within the Romanian-Spanish inter-academic meeting held in Păltiniş-
Sibiu (June 2007) and the second one within a particular framework created by
INCE / CRECC at "Gheorghe Ionescu Siseşti” Academy of Agricultural and
Forestry Sciences, with a broad academic and university representation (October
2008).
Also worth mentioning is the initiative of INCE, the Department of
Economic, Legal and Sociological Sciences, led by Academician Mugur Isarescu,
on the establishment of the Centre for Mountain Economics within INCE, approved
by the decision of the Presidium of the Romanian Academy in December 2008 -
which opens another door for mountain research.
The author thanks the Romanian Academy*, the National Institute of
Economic Research**, Academy of Agricultural and Forestry Sciences*** - for their
moral support given to complete this work.
*
President – acad. Ionel Haiduc; General Secretary– acad. Ion Păun Otiman
**
General Director– prof.univ.dr. Mircea Ciumara;
***
Ex-president – acad. Cristian Hera; President – prof.univ.dr. Gheorghe Sin

444
 The author had a useful cooperation, during various stages of development of
this study, with “Gh Davidescu” Center for Agri-forestry Biodiversity**** within
INCE and the Research and Development Institute for Mountain Issues - Cristian,
Sibiu*****, Research and Development Institute for meadows Brasov****** and the
Romanian Mountain Forum*******, where more than 150 papers on the mountain
economy and society have been submitted for publication ********.

The author would like to express his sincere gratitude to all the personalities,
collaborators and moral supporters.

****
Director – prof.univ.dr. Alexandru T. Bogdan, m.c. of Romanian Academy
*****
General Director– dr.ing.cerc.1 Mariana Rusu
******
General Director – dr.ing.cerc.1 Teodor Maruşca
******* An important part in getting useful information and moral support was played by the European Association of

mountain areas EUROMONTANA and the Mountain Partnership (UN/FAO), TO WHOM THE AUTHOR WISHES
TO EXPRESS HIS GRATITUDE
********
2007-2010

445
 BIBLIOGRAFIE

[1] Alecu, N., Alocuţiune - Seminarul naţional al Forumului Montan din România - 2006,
Bucureşti;
[2] Banc, I., Teză de doctorat;
Bavaru A., Godeanu S., Butnaru G., Bogdan A. T., Biodiversitatea şi ocrotirea naturii, Editura
Academiei Române, 2007;
[3] Bazin, G., Les principaux resultats de l’evaluation de la politique agricole de la montagne
en France, Commisariat general du Plan: „La politique de la montagne”, La documentation
Française, Paris, 1999;
[4] Di Bella, Elena, Contribuţie privind aducerea la zi a expertizei agriculturii montane din
Europa, Seminarul tematic, Capracotta, Italia, 2001;
[5] Bocănici, Mioara, Teză de doctorat
[6] Bogdan, T. A., Paraschivescu, Th. M., Străteanu, Amalia-Gianina, Tradiţii, actualităţi şi
perspective în dezvoltarea durabilă a zonei montane prin practicarea zootehniei moderne,
Seminarul naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[7] Bogdan, T. A., Impacturi antropice montane generate prin activităţile tehnico-ştiinţifice şi
instructiv-educative, necesare pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor montane din
România, integrată în Uniunea Europeană, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti 2006;
[8] Bogdan, T. A., Rey, R., Paraschivescu M., Ispate I., Contribuţii la elaborarea unei strategii
pentru realizarea biodiversităţii zootehniei montane, în contextul schimbărilor climatice şi al
dezvoltării durabile a comunităţilor montane, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, ASAS,
2007;
[9] Bojor, O., Dezvoltarea zonelor rurale din Munţii Apuseni. Cazul Roşia Montana şi protejarea
mediului montan, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, 2006;
[10] Borghi, E., Rolul comunităţilor locale în dezvoltarea durabilă a muntelui şi importanţa
formării profesionale, Seminarul naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[11] Brown, R. L., Planul B 3.0 – Mobilizare generală pentru salvarea civilizaţiei, Editura
Tehnică, Bucureşti, 2008;
[12] Buciuman, E., Strategie şi acţiune în zona montană, Revista Tribuna economică, nr. 44,
1990;
[13] Bucur, C., Identitatea culturală - supremul obiectiv al României în perspectiva integrării
europene, Seminarul naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[14] Bucur, C., Rolul strategic fundamental al zonelor montane din România în făurirea şi
dezvoltarea civilizaţiei populare româneşti şi în definirea identităţii noastre naţionale,
Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, 2006;
[15] Bucur, C., Tratat privind istoria civilizaţiei populare româneşti: cu privire specială asupra
civilizaţiei tehnice populare, Editura Astra Museum, Sibiu, 2006;
[16] Bucur, C., Polivalenţa structurală a funcţiilor eco-sistemului montan românesc –
perspectiva dinamică, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, ASAS, 2007;
[17] Caël Christian, Un plan de développement agricole durable pour la Montagne Nord
(département des Vosges), Revue de géographie alpine , 1995;
[18] Chatellier Vincent, Delattre Frédéric, Aurand Jean-Marie, Vindel Bruno, Bardon Éric , Le
régime de paiement unique et l'agriculture de montagne en France, GIS Alpes Jura , 2006;

446
[19] Cheikh Al Bassatneh Marwan, Facteurs du milieu, gestion sylvicole et organisation de la
biodiversité : les systèmes forestiers de la montagne de Lure (Alpes de Haute-Provence, France),
Université Paul Cézanne , 2006;
[19] Ciumara, M., Mesajul Institutului Naţional de Cercetări Economice – INCE – al Academiei
Române, pentru Seminarul Naţional al FMR, Editura Pre-Text, Cîmpulung Moldovenesc, 2008;
[20] Crăciun, A., Reorganizarea administraţiei, dotarea şi echiparea teritorială - factori de
echilibru pentru dezvoltarea zonelor de munte, Seminarul naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[21] Crăciun, A., Politica europeană de finanţare regională; Factori de echilibru şi salvare
pentru dezvoltarea durabilă a zonelor montane din România, Seminarul naţional al FMR,
Bucureşti, 2006;
[22] Crăciun, A., Şansele de dezvoltare pentru România în perioada post-aderare la Uniunea
Europeană, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, ASAS, 2007;
[23] Cunder, T., Schimbarea structurilor agricole în Slovenia, Agrarrische Rundschau 6, Viena,
2000;
[24] Cunder, T., Contextul sistemului public de susţinere a agriculturii de munte în forţă – în
ţările europene estice şi prevederea perspectivelor cu aplicarea Programului SAPARD;
[25] Deffontaines Jean-Pierre, Pour un diagnostic d'alpages : Une traduction de l'expertise des
bergers en langage cartographique. L'exemple de l'alpage du Saut du Laire (Hautes-Alpes,
France), Revue de Géographie Alpine, 1998;
[26] Drăghici, E., Muntele - Străbunul dar şi bunul nostru-n viitor, Seminarul naţional al FMR,
Sibiu, 2005;
[27] Ebner, M., Raport provizoriu – cu privire la situaţia şi perspectivele agriculturii din zonele
de munte şi deal, Parlamentul European – Comisia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală –
2008/2066-INI;
[28] Faoro, B., Guvernarea bună a muntelui pentru guvernarea mai bună a României, Seminarul
naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[29] Faoro, B., Arealul carpatic românesc în contextul integrării europene, Seminarul naţional al
FMR, Bucureşti, 2006;
[30] Faoro, B., Zonele puţin sau nepopulate din Europa – zonele montane – un viitor al Uniunii
Europene, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, ASAS, 2007;
[31] Fleury Philippe, Petit Sandrine, Dobremez Laurent, Implementing Sustainable Agriculture
and Rural Development in the European Alps, Institut Supérieur d'Agriculture et d'agro-
alimentaire Rhône-Alpes (ISARA-Lyon), Institut National de la Recherche Agronomique
(INRA), Cemagref - Institut de recherche pour l'ingénierie de l'agriculture et de l'environnement,
2008;
[32] Fleury Philippe, Petit Sandrine, Dobremez Laurent, Guide: Mettre en oeuvre des projets
d'agriculture durable dans les Alpes. Gérer la dynamique sociale dans le cadre d'actions locales,
IMALP, 2006
[33] Gaskell, F., Protejarea mediului montan şi dezvoltarea durabilă în Carpaţii României,
Editura Agris, Bucureşti, 2001;
[34] Gaskell, F., Mesajul Euromontana pentru Seminarul naţional al FMR – 2007, Editura Pre-
Text, Câmpulung Moldovenesc, 2008;
[35] Gerbaux Françoise, Les politiques agricole et régionale européennes en faveur des zones
défavorisées et de montagne, Revue de Géographie Alpine, 2004
[36] Gerbaux Françoise, Les groupes de pression et la défense des zones de montagne
européenne, Revue de Géographie Alpine, 2004

447
[37] Gîţan, D., Formarea profesională a tinerilor agricultori de munte -componentă de
dezvoltare durabilă în Carpatii României, Seminarul naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[38] Gîţan, D., Cu Euromontana - spre o nouă politică de cooperare a zonelor de munte,
Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, 2006;
[39] Gîţan, D., Importanţa educaţiei în menţinerea populaţiei în zonele de munte, Seminarul naţional al
FMR, Bucureşti, ASAS, 2007;
[40] Gîţan, D., Teză de doctorat
[41] Giurcăreanu, C., Populaţia şi aşezările din Carpaţii României, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1988;
[42] Guitton Marie, Levret Cécile, Delefortrie Rachel, Les défis du pastoralisme : échanges
d'expériences innovantes pour un développement durable d'avenir en montagne, Euromontana,
2008
[43] Hanganu, H., Comunităţi locale în Parcul Naţional Piatra Craiului, Seminarul naţional al
FMR, Sibiu, 2005;
[44] Hauwuy Agnès, Fleury Philippe, Poccard Pierre, Une agriculture s'appuyant sur la
biodiversité des écosystèmes prairiaux et microbiens : l'exemple des zones de montagne des
Alpes du Nord, avec des systèmes laitiers destinés à la production de fromages types, SUACI -
GIS Alpes du Nord, 2005;
[45] Hera, C., Mesajul preşedintelui Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe lonescu
Şiseşti”, Seminarul naţional al FMR Bucureşti, 2006;
[46] Hera, C., Mesajul preşedintelui Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe lonescu
Şiseşti, cu ocazia „Zilei Internaţionale a Muntelui” – 2007, Editura Pre-Text, Câmpulung
Moldovenesc, 2008;
[47] Huber, B., Politica Uniunii Europene în favoarea zonelor de munte, Conferinţa
internaţională „Politici montane în Europa”, Bucureşti, 2001;
[48] Hubner, Dănuţa (Comisar UE), Discurs la cea de a 5-a Conferinţă europeană a munţilor,
Chavez, Portugalia, 2006;
[49] lonaşcu, Gh., Valoarea mediului montan românesc, Seminarul naţional al FMR, Sibiu,
2005;
[50] Ionaşcu, Gh., Macroprogram - pentru dezvoltarea montană integrată, Seminarul naţional al
FMR, Bucureşti, 2006;
[51] Ionaşcu, Gh., Efectele schimbărilor climatice şi habitatul uman montan, Seminarul naţional
al FMR, Bucureşti, ASAS, 2007;
[52] Isărescu, C. M., Reflecţii economice (x, xx, xxx), Academia Română – Centrul Român de
Economie Comparată şi Consens, 2007;
[53] Jelev, I., Carpaţii României-componentă a dezvoltării durabile, "Carpaţii României", în
Anul Internaţional al Muntelui-2002, Edit. Alexandru Bogza, Câmpulung Moldovenesc, 2002;
[54] Jelev, I., Indicatori pentru evaluarea modificărilor climatice şi unele aspecte specifice zonei
montane, Lucrările seminarului naţional al FMR, Bucureşti, ASAS, 2007;
[55] Juravle, V., Contribuţii ale inginerului agronom la formarea profesională prin universitatea
populară ţărănească montană-şi centrul zonal rural montan de educaţie permanentă, Seminarul
naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[56] Martonne, E., Viaţa păstorească din Carpaţii Românei, Convorbiri literare, 1912, XLVI;
[57] Maruşca, T., Activităţi pastorale în Carpaţii României. Studiu de caz -Parcul Naţional
Bucegi, Seminarul naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[58] Maruşca, T., Evaluare, pierderi şi calcul estimativ al plăţilor compensatorii pentru pajiştile

448
naturale montane după respectarea regimului de agro-mediu, Seminarul naţional al FMR –
Bucureşti, 2006;
[59] Maruşca, T., Valorificarea fondului pastoral şi agroturistic montan în noul context al
schimbărilor climatice din Carpaţi, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, ASAS, 2007;
[60] McGuire, D., Declaraţia Secretariatului Parteneriatului Montan - FAO, Roma, Mesaj,
Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, 2006;
[61] Michel V., Hauwuy A., Chamba JF. , Qualité des produits : pratiques des producteurs et
flore microbienne des laits, GIS Alpes du Nord, 2004;
[62] Morel-à-l'Huissier Pierre , Bilan de la politique agricole et forestière en faveur de la
montagne, Ministère de l'agriculture et de la pêche, France, 2008
[63] Opriş, I., Peisajul cultural montan din România în context integrator, Seminarul naţional al
FMR, Bucureşti, 2006;
[64] Păun, I. O., Dezvoltarea rurală durabilă în România, Ed. Academiei Române, Bucureşti,
2006;
[65] Păun, I. O., Drama satului şi a ţăranului român într-un secol de iluzii, dezamăgiri şi
speranţe, Discurs de recepţie, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2002;
[66] Păun, I. O., Economie montană, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, ASAS, 2007;
[67] Păuna, Carmen , Daniela, Antonescu, Ileana, Dumitrescu, Zonele cu potenţial de dezvoltare
economică – vectori ai creşterii compatibilităţii regionale – Cap.III – Potenţialul de dezvoltare a
zonelor montane şi contribuţia acestora la competivitatea regională în România, Seria
„Probleme economice”, Vol. 258-259-260, Centrul de Informare şi Documentare Economică –
INCE, 2007;
[68] Plăiaş, I., Agricultura montană – societate. Un necesar contract posibil. Munţii Apuseni,
Editura Libris, Cluj-Napoca, 1994;
[69] Pogan, Gh., Dezvoltarea durabilă a zonei montane din România, Seminarul naţional al FMR
Sibiu, 2005, Bucureşti, 2006;
[70] Postolache, T., Vers un „ideal practicable”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007;
[71] Rasul G., Karki M., A Pro-poor Policy Agenda for Sustainable Agricultural Development in
the Hindu Kush-Himalayan Region, Institut de la Montagne, France, 2007;
[72] Rey, R., Viitor în Carpaţi, Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1979;
[73] Rey, R., Civilizaţie montană, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985;
[74] Rey, R., Formarea dezvoltării calităţii în regiunile montane ale PECO. Versiunea unei
dezvoltări montane integrate. Rolul agroturismului, „Carpaţii României”, Summit-ul pentru
mediu şi dezvoltare durabilă în regiunea Carpaţilor şi a Dunării, Bucureşti, 2001;
[75] Rey, R., Muntele românesc - în constelaţia montană europeană. Dezvoltarea montană
durabilă prin organizare specifică şi bun management, „Carpaţii României în Anul Internaţional
al Muntelui-2002”, Editura Alexandru Bogza, Câmpulung Moldovenesc, 2002;
[76] Rey, R., Elemente fundamentale specifice muntelui, motivaţii şi responsabilităţi
instituţionale şi politice, majore. Urgenţe pentru salvgardarea economiei agricole montane şi
depopulării Carpaţilor României, în context strategic. O "viziune" pentru protecţie şi dezvoltare
durabilă, în Carpaţii României, în context european şi mondial", Seminarul naţional al FMR,
Sibiu, 2005;
[77] Rey, R., Starea de criză din agricultura montană românească şi drumul spre Uniunea
Europeană, Revista Albina românească, lan.-Feb., 2005;
[78] Rey, R., Politica montană a României - în perspectiva integrării în U.E. şi post-integrare, o
mare oportunitate economică, Revista Albina românească, mai - iunie, 2005;

449
[79] Rey, R., Integrarea europeană, politica de coeziune şi muntele. Schimbarea atitudinii
guvernelor României - prin dezvoltarea/crearea de instituţii specifice, parteneriate şi prin
atribuirea de mijloace distincte-o cerinţă imperioasă;
[80] Rey, R., Muntele românesc şi consecinţele unor interpretări simpliste ale ecologiei;
[81] Rey, R., Educaţie pentru specificul agro ruralului montan. Şcoala profesională agro-
montană şi educaţie continuă a tinerilor producători agricoli montani. Un parteneriat fructuos:
Forumul Montan din România - Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
[82] Rey, R., Contextul european şi starea de criză din agricultura şi ruralul montan românesc,
Lumea rurală - astăzi şi mâine, coord. acad. Cristian Hera, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 2006;
[83] Rey, R., Ionaşcu, Gh., Propunerea FMR – proiect de Strategie de dezvoltare durabilă a
zonei montane din România – cu solicitarea includerii în Strategia Naţională pentru Dezvoltarea
Durabilă, Seminarul naţional al FMR, Ed.Pre-Text Câmpulung Moldovenesc, 2008;
[84] Rey, R., Societatea civilă „pro-munte” şi rolul său pentru protecţia şi dezvoltarea durabilă
a zonei montane din România, în contextul aderării la Uniunea Europeană şi al schimbărilor
climatice şi demografice, Conferinţa europeană a Euromontana, Piatra Neamţ, 2007, Volum –
Seminarul naţional al FMR, 2007, Editura Pre-Text. Cîmpulung Moldovenesc, 2008;
[85] Rey, R., Nevoia de modificare a orientării politice cu privire la zonele de munte, ca formă
de prevenire a efectelor schimbărilor climatice şi evoluţiei demografice. Integrarea zonelor de
munte, a agriculturii montane, în procesul de globalizare – prin multifuncţionalitate şi
diversitate, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, ASAS, 2007;
[86] Ricard Daniel, Rieutort Laurent, Filières agro-alimentaires et moyennes montagnes
françaises, Revue de géographie alpine, 2005;
[87] Roman, P., Sur la strategie de l’action consensuelle dans des conditions de risque global,
Referat/Centrul Român de Economie Comparată şi Consens (INCE), 2008;
[88] Rusu, M., Cercetarea montanologică românească şi sensurile sale de evoluţie, Seminarul
naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[89] Rusu, M., Valorificarea resurselor zonei montane prin tehnologii nepoluante, Seminarul
naţional al FMR, Bucureşti, 2006;
[90] Rusu, M., Contribuţii la cercetarea ştiinţifică pentru obţinerea de produse montane de
calitate, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, ASAS, 2007;
[91] Saddier Martial, Nayrou Henri , Au-delà du changement climatique, les défis de l'avenir de
la montagne, Association nationale des élus de la montagne (ANEM), France, 2007;
[92] Sérès Claire, Fleury Philippe, Dobremez Laurent, Hauwuy Agnès, Langlois Jean Luc,
Diversité biologique des prairies et pratiques agricoles alpines : quels liens entre les AOC et la
biodiversité ?, Institut de la Montagne, France, 2009;
[93] Silvaş, E., Ierarhii montane originale. Mari întrebări. Suveranitatea alimentară/OMC,
Seminarul naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[94] Silvaş, E., Modernizarea, extremă urgenţă pentru zona montană. Muntele - ca bun comun şi
şansă, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, 2006;
[95] Silvaş, E., Schimbarea – ca obligaţie ignorată. Capcanele liberului schimb, în zona
montană, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, ASAS, 2007;
[96] Simion, E., Satul românesc nu mai poate exista în afara istoriei, Lumea rurală - astăzi şi
mâine - coord. acad. Cristian Hera, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006;
[97] Şandru, I., Rolul pasurilor şi trecătorilor carpatine în mobilitatea populaţiei, Anuarul
universitar Al. Cuza, XX: Geografie, laşi;

450
[98] Ştef, T., Raport privind proiectul: Produsul montan de calitate (Quality mountain
product/QMP), Seminarul naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[99] Ştef, T., Un experiment de succes: Centrul de instruire în agricultură AGROM-RO, Mureş,
Seminarul naţional al FMR, Bucureşti, 2006;
[100] Tabăra, V., Zona montană - bază de dezvoltare economică şi de identitate pentru
România, Seminarul naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[101] Ţenţ, S., Comuna Ghelari-Sat Ghelari, trecut, prezent şi viitor. Studiu de caz al unui sat
situat în zona montană, afectat de activităţi macroindustriale (minerit) aflat la cumpăna unui
nou început, Seminarul naţional al FMR, ICDM-Sibiu, 2005;
[102] Ungureanu, D., Demararea şi dezvoltarea activităţilor agroturistice la nivelul localităţilor
rurale montane, Seminarul naţional al FMR, Sibiu, 2005;
[103] Ungureanu, D., Contribuţia agroturismului şi a turismului rural la dezvoltarea durabilă a
zonelor montane din România, Seminarul naţional al F.M.R., Bucureşti, 2006;
[104] Ungureanu, D., Amenajarea agroturistică a zonelor rurale montane din România şi
dezvoltarea durabilă, Seminarul naţional al FMR, Bucureşti – ASAS, 2007;
[105] Villeneuve, A., Castelin, A., Mekouar, M.A., Les montagnes et le droit – tendances
emergentes, FAO – Etude legislative, Roma, 2002;
[106] ***, Changement climatique et agriculture alpine : Quels impacts? Quelles adaptations ?,
Synthèse des questions-débats de la journée, Institut de la Montagne, France, 2010;
L'agriculture alpine et ses évolutions entre 2000 et 2007, Institut de la Montagne, France, 2010;
[107] ***, Sustainable Management Recommendations to Reduce the Loss of Agricultural
Biodiversity in the Mountain Regions of NE Slovakia, Institut de la Montagne, France, 2010;
La montagne sur tous les fronts pour maîtriser son destin, Association nationale des élus de la
montagne (ANEM), France, 2010;
[108] ***, 150 ans de Retauration des Terrains en Montagne, Association nationale des élus de
la montagne (ANEM), France, 2010;
[109] ***, L'agriculture du massif alpin de 2000 à 2007. Entre restructuration et déprise ?,
Suaci Alpes du Nord, Chambre d'Agriculture Provence Alpes Côte d'Azur, France, 2010
[110] ***, Le mangeur, la montagne, Observatoire Cniel des Habitudes Alimentaires - OCHA ,
2009
[111] ***, Conseil national de la montagne : passer à l'action, Association nationale des élus de
la montagne (ANEM), France, 2009;
[112] ***, Réponses d'Euromontana à la consultation sur la politique de qualité des produits
agricoles, Euromontana, 2008;
[113] ***, MÉDECINE EN MONTAGNE. Organiser l'offre des services de santé, Association
nationale des élus de la montagne (ANEM), France, 2005;
[114] ***, Les soutiens directs aux exploitations de montagne: situation actuelle et conséquences
des accords de Luxembourg, GIS Alpes du Nord , 2004
[115] ***, Produits de montagne. Comment marier identité et qualité?, Association nationale des
élus de la montagne (ANEM), France, 2004;
[116] ***, Alpenscène / CIPRA Info 69 : Agriculture de montagne, Commission Internationale
pour la Protection des Alpes - CIPRA Internationale, 2003
[117] ***, Les Politiques Communautaires et la Montagne, Commission européenne, 2003
[118] ***, Raportul Conferinţei Naţiunilor Unite cu privire la mediul înconjurător şi dezvoltare -
Iunie, 1992;
[119] ***, Lucrările Conferinţei naţionale privind dezvoltarea zonei montane - Academia

451
Română, 1997;
[120] ***, Raportul Institutului de Cercetări Alpine Europene/ICALPE, Parlamentul European,
Iulie, 1998, „Către o politică europeană a muntelui”;
[121] ***, Lucrările Conferinţei internaţionale a Euromontana (Trento, Italia), Martie, 2000;
[122] ***, Lucrările Conferinţei internaţionale "Politici montane în Europa", Bucureşti, WTC -
Septembrie, 2001;
[123] ***, Lucrările "Conferinţei pentru dezvoltarea durabilă a ţărilor carpato-dunărene”-
Bucureşti, 2001;
[124] ***, Lucrările Simpozionului Montan Mondial de la Interlaken, Elveţia – 2001;
[125] ***, Declaraţia de la Cusco a Workshop-ului Internaţional pe tema mediilor montane -
Peru, 2001;
[126] ***, Raportul "Vârfului mondial pentru dezvoltare durabilă" - Johannesburg, 2002;
[127] ***, Rezoluţia Adunării Generale a ONU cu privire la Anul Internaţional al Muntelui -
2002,
[128] ***, Lucrările Simpozionului naţional "Dezvoltarea montană durabilă" - Vatra Dornei, aug.
2002;
[129] ***, Lucrările Seminarului "Evaluarea sărăciei regionale şi oportunităţi strategice"-FIDA,
Bucureşti - dec. 2002;
[130] ***, Lucrările reuniunii Asociaţiei Mondiale a Populaţiilor Montane, Quito -Ecuador,
sept.2002;
[131] ***, Declaraţia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă, 2002;
[132] ***, AGENDA 21, Cap. XIII - "Dezvoltarea montană durabilă";
[133] ***, Declaraţia Anului Internaţional al Muntelui - 2002 a Adunării Generale a Naţiunilor
Unite;
[134] ***, Declaraţia de la Tokyo/Japonia pentru Anul Internaţional al Muntelui – 2002;
[135] ***, Declaraţia montană de la Katmandu, Nepal – 2002;
[136] ***, Declaraţia de la Adelboden a Conferinţei internaţionale pe tema: Agricultura
Durabilă şi Dezvoltarea Rurală a zonelor montane – 2002;
[137] ***, Declaraţia întrunirii de la Thimphu pentru sărbătorirea femeii montane -Butan, 2002;
[138] ***, Recomandările Conferinţei la nivel înalt din Asia, Africa, America şi Europa -2002;
[139] ***, Lucrările Conferinţei pentru dezvoltarea durabilă a zonelor montane "Politica montană
de tranziţie şi mondializarea" - Consiliul Europei/Adunarea Parlamentară, Cavalesse -
Italia/Iunie, 2003;
[140] ***, Lucrările reuniunii "punctelor focale" pentru Anul Internaţional al Muntelui din
Europa, Asia şi America de Sud - Chambery - Franţa/Iunie, 2003;
[141] ***, "Legea Muntelui", nr. 347/2004;
[142] ***, Strategia dezvoltării durabile a zonei montane (H.G. - 1779/2004);
[143] ***, Lucrările Parteneriatului Montan Internaţional/FAO - Peru, 2004;
[144] ***, Lucrările Conferinţei europene "Politica montană şi extinderea UE - Alpbach,
Tirol/Austria - martie, 2004:
[145] ***, Lucrările Simpozionului "Promovarea unor tehnologii agricole durabile în scopul
consolidării exploatatiilor agricole montane", ICDM - Cristian, Sibiu -16 dec, 2005;
[146] ***, Lucrările Seminarului naţional al Forumului Montan din România "Contribuţia
comunităţilor locale pentru protecţia şi dezvoltarea durabilă a zonelor montane şi rolul instruirii
profesionale specifice" ICDM - Cristian, Sibiu - 17 dec, 2005;
[147] ***, "Carta europeană a produselor montane de calitate" – 2005;

452
[148] ***, Lucrările Consfătuirii naţionale a intelectualilor de la sate, Buşteni, septembrie, 2005;
[149] ***, Lucrările Seminarului Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO/Deceniul
Educaţiei pentru Dezvoltare Durabilă (EDD) cu tema: "Educaţie pentru dezvoltare durabilă în
ruralul montan" - CEFIDEC, Vatra Dornei - septembrie, 2005;
[150] ***, "Platforma montană" - Bishkek, 2005;
[151] ***, Lucrările Seminarului Forumului Montan din România, consacrat "Zilei
Internaţionale a Muntelui" - 11 Dec. 2006 (USAMV - Bucureşti): "Integrarea europeană a
comunităţilor montane din România şi alternative pentru dezvoltarea durabilă. Rolul cercetării
ştiinţifice şi al educaţiei în pirocesul evolutiv economic şi cultural al satului montan", Editura
Pre-Text, Cîmpulung Moldovenesc, 2007;
[152] ***, Rezoluţia Forumului Montan din România – 2006;
[153] ***, Rezoluţia - „Apel a Forumului Montan din România" – 2007;
[154] ***, „Mountain Areas in Europe”. Nordregio – Raport/2004 (Studiu pentru Comisia Europeană
– DG Regional Policy);
[155] ***, „Implementing an international mountain convention. An approach for the delimitation of
the Carpathian Convention area”. (European Academy Institut for the Regional Development –
Bolzano -2006).
[156] ***, Legea Muntelui nr.85-30, Franţa (1985);
[157] ***, Legea Muntelui – Italia (1971);
[158] ***, Legea nr.97/1994 – „Noi dispoziţii pentru zonele montane” – Italia;
[159] ***, „Strategia naţională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană” (Snagov,
1995, sub coordonarea Acad. Tudorel Postolache);
[160] ***, Raport final – Conferinţa europeană a Euromontana „Către dezvoltarea integrată a zonelor
de munte şi recunoaşterea acestora în cadrul PAC – modelarea noului spaţiu european” (Piatra Neamţ,
4-6 oct. – România);
[161] ***, Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030
(Guvernul României. Document aprobat prin HG nr.1460 din 12 nov.2008, publicată în Monitorul
Oficial nr.824 din 8 decembrie, 2008).
[162] ***, Lucrările Seminarului naţional al Forumului Montan din România consacrat „Zilei
Internaţionale a Muntelui” – 11 decembrie, „Schimbările climatice şi munţii” / „Caracteristici şi etape
ale perioadei de trecere de la o dezvoltare spontană, neplanificată la o dezvoltare durabilă a
comunităţilor montane”, Bucureşti, ASAS 2007, Editura Pre-Text, Cîmpulung Moldovenesc, 2008;
[163] ***, Lucrările Seminarului naţional al Forumului Montan din România consacrat „Zilei
Internaţionale a Muntelui” – 11 decembrie: - „Munţii şi siguranţa alimentară” şi „Nevoia de politică
montană în România”, Bucureşti, Academia Română-2008, Editura Pre-Text, Cîmpulung
Moldovenesc, 2009;
[164] ***, Lucrările Seminarului naţional al Forumului Montan din România consacrate „Zilei
Internaţionale a Muntelui – 11 decembrie”: Managementul riscurilor de catastrofe în munţi” şi
„Criză şi anticriză în Carpaţii României”, Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, 2009;
[165] ***, Lucrările şi recomandările „Asistenţelor (Convenţiilor) internaţionale ale
Euromontanaediţiile I-VII – şi rapoartelor periodice ale Conferinţelor naţionale ale Euromontana –
1995-2010;
[166] ***, Memorandumul Forumului Montan din România, adresat Comisiei Europene,
Parlamentului European şi Consilului European, septembrie 2010;
[167] ***, Apelul Forumului Montan din România / Congresul Euromontana, 15-17 sept., 2010,
Lillehamer, Norvegia;

453
[168] ***, Conferinţa Naţională a Forumului Montan din România consacrată „Zilei
Internaţionale a Muntelui – 11 decembrie - Populaţii indigene şi minorităţi montane” şi „Realităţi
montane, rezultate şi noi orientări destinate ruralului Carpaţilor României”, Palatul Parlamentului
– Senat, Bucureşti, 15 decembrie 2010;
[169] ***, http://www.institut-montagne.org/Portail-documentaire;
[170] ***, http://www.insse.ro.

454
 BIBLIOGRAPHY
[1] Alecu, N., Speech - RMF’s National Seminar- 2006, Bucharest;
[2] Bavaru A., Godeanu S., Butnaru G., Bogdan A. T., Biodiversity and environment protection,
Romanian Academy’s Publishing house, 2007;
[3] Bazin, G., Les principaux resultats de l’evaluation de la politique agricole de la montagne
en France, Commisariat general du Plan: „La politique de la montagne”, La documentation
Française, Paris, 1999;
[4] Di Bella, Elena, Contribution on updating the expertise on European mountain agriculture,
Thematic seminar, Capracotta, Italia, 2001;
[5] Bocănici, Mioara, Doctor’s thesis;
[6] Bogdan, T. A., Paraschivescu, Th. M., Străteanu, Amalia-Gianina, Traditions, actuality and
prospective for sustainable development of mountain area by carrying out modern animal
breeding, RMF’s National Seminar, Sibiu, 2005;
[7] Bogdan, T. A., Mountain anthropic impacts through technical-scientific and educational
activities necessary for sustainable development of mountain communities from Romania as part
of the European Union, RMF’s National Seminar, Bucharest, 2006;
[8] Bogdan, T. A., Rey, R., Paraschivescu M., Ispate I., Contributions to conceiving a strategy
for achieving mountain zootechnics biodiversity, in the context of climate changes and
sustainable development of mountain comunities, RMF’s National Seminar, Bucharest, ASAS,
2007;
[9] Bojor, O., Development of rural areas from Apuseni Mountains. The case of Rosia Montana
and the protection of mountain enevironment, RMF’s National Seminar, Bucharest, 2006;
[10] Borghi, E., The role of local communities for the sustainable development of mountains and
the importance of vocational trainig, RMF’s National Seminar, Sibiu, 2005;
[11] Brown, R. L., Plan B 3.0 – General mobilization for saving civilization, Technical
Publishing house, Bucharest, 2008;
[12] Buciuman, E., Strategy and actions in the mountain area, Economical Tribune magazine,
no. 44, 1990;
[13] Bucur, C., Cultural identity – the ultimate objective of Romania in view of European
accession, RMF’s National Seminar, Sibiu, 2005;
[14] Bucur, C., The fundamental strategic role of Romanian mountain areas for organizing and
developing Romanian folk civilization and for defining our national identity, RMF’s National
Seminar, Bucharest, 2006;
[15] Bucur, C., Treaty on the history of Romanian folk civilization: special insight on the folk
technical civilization, Astra Museum Publishing house, Sibiu, 2006;
[16] Bucur, C., Structural polyvalence of the functions of Romanian mountain’s ecosystem,
RMF’s National Seminar, Bucharest, ASAS, 2007;
[17] Caël Christian, Un plan de développement agricole durable pour la Montagne Nord
(département des Vosges), Revue de géographie alpine , 1995;
[18] Chatellier Vincent, Delattre Frédéric, Aurand Jean-Marie, Vindel Bruno, Bardon Éric , Le
régime de paiement unique et l'agriculture de montagne en France, GIS Alpes Jura , 2006;

455
[19] Cheikh Al Bassatneh Marwan, Facteurs du milieu, gestion sylvicole et organisation de la
biodiversité : les systèmes forestiers de la montagne de Lure (Alpes de Haute-Provence, France),
Université Paul Cézanne , 2006;
[19] Ciumara, M., The message of Romanian Academy’s National Institute of Economic
Research for RMF’s national seminar, Pre-Text Publishing house, Cîmpulung Moldovenesc,
2008;
[20] Crăciun, A., Reorganizing the territorial administration, endowment and equipment –
balance factors for development of mountain areas, RMF’s National Seminar, Sibiu, 2005;
[21] Crăciun, A., European policy on regional financing; balance and save guarding factors for
sustainable development of Romanian mountain areas, RMF’s National Seminar, Bucharest,
2006;
[22] Crăciun, A., Development opportunities for Romania during the period after the accession
to European Union, RMF’s National Seminar, Bucharest, ASAS, 2007;
[23] Cunder, T., Changing the agricultural structures in Slovenia, Agrarrische Rundschau 6,
Viena, 2000;
[24] Cunder, T., The context of the public system for vigorous support of mountain agriculture –
in the Eastern European countries and identification of the chances for applying Sapard
program.
[25] Deffontaines Jean-Pierre, Pour un diagnostic d'alpages : Une traduction de l'expertise des
bergers en langage cartographique. L'exemple de l'alpage du Saut du Laire (Hautes-Alpes,
France), Revue de Géographie Alpine, 1998;
[26] Drăghici, E., The mountain – our forefather but also our future opportunity, RMF’s
National Seminar, Sibiu, 2005;
[27] Ebner, M., Interim report on the situation and prospective of mountain and hill agriculture,
European Parliament – Commission on Agriculture and Rural Development– 2008/2066-INI;
[28] Faoro, B., Good mountain governance for a better governance of Romania, RMF’s National
Seminar, Sibiu, 2005;
[29] Faoro, B., Romanian Carpathian area in the context of European accession, RMF’s
National Seminar, Bucharest, 2006;
[30] Faoro, B., Low populated or unpopulated areas of Europe – mountain areas – a future
component of European Union, RMF’s National Seminar, Bucharest, ASAS, 2007;
[31] Fleury Philippe, Petit Sandrine, Dobremez Laurent, Implementing Sustainable Agriculture
and Rural Development in the European Alps, Institut Supérieur d'Agriculture et d'agro-
alimentaire Rhône-Alpes (ISARA-Lyon), Institut National de la Recherche Agronomique
(INRA), Cemagref - Institut de recherche pour l'ingénierie de l'agriculture et de l'environnement,
2008;
[32] Fleury Philippe, Petit Sandrine, Dobremez Laurent, Guide: Mettre en oeuvre des projets
d'agriculture durable dans les Alpes. Gérer la dynamique sociale dans le cadre d'actions locales,
IMALP, 2006
[33] Gaskell, F., Protection of mountain environment and sustainable development of Romanian
Carpathians, Agris Publishing house, Bucharest, 2001;
[34] Gaskell, F., Euromontana’s message for the RMF’s National Seminar– 2007, Pre-Text
Publishing house, Câmpulung Moldovenesc, 2008;
[35] Gerbaux Françoise, Les politiques agricole et régionale européennes en faveur des zones
défavorisées et de montagne, Revue de Géographie Alpine, 2004

456
[36] Gerbaux Françoise, Les groupes de pression et la défense des zones de montagne
européenne, Revue de Géographie Alpine, 2004
[37] Gîţan, D., Vocational training of young mountain farmers – part of sustainable development
of Romanian Carpathians, RMF’s National Seminar, Sibiu, 2005;
[38] Gîţan, D., Together with Euromontana – towards a new policy of cooperation among
mountain areas, RMF’s National Seminar, Bucharest, 2006;
[39] Gîţan, D., The importance of education in keeping the population in mountain areas, RMF’s
National Seminar, Bucharest, ASAS, 2007;
[40] Gîţan, D., Doctor’s thesis;
[41] Giurcăreanu, C., Romanian Carpathians’ population and settlements, Scientific and
Encyclopedic Publishing house, Bucharest, 1988;
[42] Guitton Marie, Levret Cécile, Delefortrie Rachel, Les défis du pastoralisme : échanges
d'expériences innovantes pour un développement durable d'avenir en montagne, Euromontana,
2008
[43] Hanganu, H., Local communities in Piatra Craiului national park, RMF’s National Seminar,
Sibiu, 2005;
[44] Hauwuy Agnès, Fleury Philippe, Poccard Pierre, Une agriculture s'appuyant sur la
biodiversité des écosystèmes prairiaux et microbiens : l'exemple des zones de montagne des
Alpes du Nord, avec des systèmes laitiers destinés à la production de fromages types, SUACI -
GIS Alpes du Nord, 2005;
[45] Hera, C., The message of the president of "Gheorghe lonescu Şiseşti” Academy of
Agricultural and Forest Sciences, RMF’s National SeminarBucharest, 2006;
[46] Hera, C., The message of the president of "Gheorghe lonescu Şiseşti” Academy of
Agricultural and Forest Sciences on the occasion of “International Mountains Day – 2007”, Pre-
Text Publishing house, Câmpulung Moldovenesc, 2008;
[47] Huber, B., The policy of European Union in favor of mountain areas, „Mountain policies in
Europe” international conference, Bucharest, 2001;
[48] Hubner, Dănuţa (Comisar UE), Speech at the 5th European conference of mountains,
Chavez, Portugal, 2006;
[49] lonaşcu, Gh., The value of Romanian mountain environment, RMF’s National Seminar,
Sibiu, 2005;
[50] Ionaşcu, Gh., Macroprogram – for integrated mountain development, RMF’s National
Seminar, Bucharest, 2006;
[51] Ionaşcu, Gh., The effects of climate changes and mountain human habitat, RMF’s National
Seminar, Bucharest, ASAS, 2007;
[52] Isărescu, C. M., Economic reflections (x, xx, xxx), Romanian Academy – Romanian Center
for Compared Economy and Consensus, 2007;
[53] Jelev, I., Romanian Carpathians – part of sustainable development, "Romanian
Carpathians", in International Year of the Mountains-2002, Alexandru Bogza Publishing house,
Câmpulung Moldovenesc, 2002;
[54] Jelev, I., Indicators for assessing the climate changes and some aspects specific to mountain
areas, Works of the RMF’s National Seminar, Bucharest, ASAS, 2007;
[55] Juravle, V., Agronomist’s contributions to vocational training, through the mountain folk
university and rural zonal mountain center for permanent education, RMF’s National Seminar,
Sibiu, 2005;
[56] Martonne, E., Pastoral life in the Romanian Carpathians, Convorbiri literare, 1912, XLVI;

457
[57] Maruşca, T., Pastoral activities in the Romanian Carpathians. Case study – Bucegi National
Parki, RMF’s National Seminar, Sibiu, 2005;
[58] Maruşca, T., Assessement, losses and estimates of the compensatory payments for natural
mountain pastures by following the agri-environment code, RMF’s National Seminar–
Bucharest, 2006;
[59] Maruşca, T., Capitalization of mountain pastoral and agri-tourism found in the new context
of climatic changes from the Carpathians, RMF’s National Seminar, Bucharest, ASAS, 2007;
[60] McGuire, D., The statement of Mountain Partnership’s Secretariat - FAO, Roma, Message,
RMF’s National Seminar, Bucharest, 2006;
[61] Michel V., Hauwuy A., Chamba JF. , Qualité des produits : pratiques des producteurs et
flore microbienne des laits, GIS Alpes du Nord, 2004;
[62] Morel-à-l'Huissier Pierre , Bilan de la politique agricole et forestière en faveur de la
montagne, Ministère de l'agriculture et de la pêche, France, 2008
[63] Opriş, I., Mountain cultural landscape from Romania in the context of accession, RMF’s
National Seminar, Bucharest, 2006;
[64] Păun, I. O., Sustainable rural development in Romania, Romanian Academy Publishing
house, Bucharest, 2006;
[65] Păun, I. O., Drama of Romanian village and farmer in a century of illusions,
disappointments and hopes, Welcoming address, Romanian Academy Publishing house,
Bucharest, 2002;
[66] Păun, I. O., Mountain economy, RMF’s National Seminar, Bucharest, ASAS, 2007;
[67] Păuna, Carmen, Daniela, Antonescu, Ileana, Dumitrescu, Areas with potential for economic
development – vectors for increasing regional compatibility – chapter III – development
potential of mountain areas and their contribution to regional competitiveness in Romania,
„Economic issues” series, Vol. 258-259-260, Center for Economic Information and
Documentation– INCE, 2007;
[68] Plăiaş, I., Mountain agriculture – society. A possible necessary contract, Libris Publishing
house, Cluj-Napoca, 1994;
[69] Pogan, Gh., Sustainable development of Romanian mountain areas, RMF’s National
Seminar Sibiu, 2005, Bucharest, 2006;
[70] Postolache, T., Vers un „ideal practicable”, Romanian Academy Publishing house,
Bucharest, 2007;
[71] Rasul G., Karki M., A Pro-poor Policy Agenda for Sustainable Agricultural Development in
the Hindu Kush-Himalayan Region, Institut de la Montagne, France, 2007;
[72] Rey, R., Future in the Carpathians, „Scrisul Românesc”, Publishing house Craiova, 1979;
[73] Rey, R., Mountain civilization, Scientific and Encyclopedic Publishing house, Bucharest,
1985;
[74] Rey, R., Favouring the development of quality in the mountain areas of CEEP. The version
of an integrated mountain development. The role of agri-tourism in turning into account the
agricultural and handicraft products, Romanian Carpathians, Agris Publishing House,
Bucharest, 2001;
[75] Rey, R., Romanian mountains – in the European constellation of mountains. Sustainable
mountain development, through specific organization and good managemen, "Romanian
Carpathians", in International Year of the Mountains-2002, Alexandru Bogza Publishing house,
Câmpulung Moldovenesc, 2002;

458
[76] Rey, R., Fundamental elements specific to mountains, motivations and institutional and
political responsibilities. Emergencies for saving the mountain agricultural economy and the
depopulation of Romanian Carpathians. A vision on the protection and sustainable development
of Romanian Carpathians, in European and international context, RMF’s National Seminar,
Sibiu 2005, PreText Publishing House, Campulung Moldovenesc, 2006;
[77] Rey, R., The state of crisis in the Romanian mountain agriculture and the road to the
European Union – Biodiversity, Quality, Sustainability in the Romanian Carpathians, Albina
românească magazine, January-February, Bucharest, 2005;
[78] Rey, R., Romanian mountain policy – in the perspective of accession to EU and post-
accession, a great economic opportunity. Albina Romaneasca magazine, May-June, Bucharest,
2005;
[79] Rey, R., The European integration, cohesion policy and the mountains. Changing the
attitude of Romanian governments, through development/establishment of specific institutions
and partnerships – a strong need, RMF’s National Seminar 2006, Gutemberg Publishing House,
Campulung Moldovenesc, 2007
[80] Rey, R., Romanian mountains and the consequences of a simple interpretation f ecology;
[81] Rey, R., Education for the specificity of mountain agri-rural area. Agri-mountain vocational
school and continuous education of young mountain agricultural producers – a fruitful
partnership: RMF – the Ministry of Education and research ;
[82] Rey, R., The European context and the state of crisis in the Romanian agriculture and rural
area, Rural world – today and tomorrow, Romanian Academy Publishing House, Bucharest,
2006;
[83] Rey, R., Ionaşcu, Gh., RMF’s proposal – a draft of a strategy for sustainable development
of Romanian mountain area – requesting its inclusion in the National Strategy for sustainable
development, RMF’s National Seminar, Pre-Text Publishing house, Câmpulung Moldovenesc,
2008;
[84] Rey, R., Pro-mountain” civil society and its role for the protection and sustainable
development of Romanian mountain areas, in the context of the accession to EU and the climatic
changes and demographical growth, Euromontana’s European Conference, Piatra Neamţ, 2007,
Volum – RMF’s National Seminar, 2007, Pre-Text Publishing house, Campulung Moldovenesc,
2008;
[85] Rey, R., The need to modify the political guidelines on the mountain areas, as a way of
preventing the effects of climatic changes and demographical growth. Integration of mountain
areas, mountain agriculture into the globalization process-through multi-functionality and
diversity, RMF’s National Seminar, Bucharest, ASAS, 2007, PreText Publishing House,
Campulung Moldovenesc, 2008;
[86] Ricard Daniel, Rieutort Laurent, Filières agro-alimentaires et moyennes montagnes
françaises, Revue de géographie alpine, 2005;
[87] Roman, P., Sur la strategie de l’action consensuelle dans des conditions de risque global,
Report/ Romanian Center for Compared Economy and Consensus (INCE), 2008;
[88] Rusu, M., Romanian mountain research and its evolution directions, RMF’s National
Seminar, Sibiu, 2005;
[89] Rusu, M., Capitalization of mountain area’s resources through non-polluting technologies,
RMF’s National Seminar, Bucharest, 2006;
[90] Rusu, M., Contributions to scientific research, in order to get quality mountain products,
RMF’s National Seminar, Bucharest, ASAS, 2007;

459
[92] Sérès Claire, Fleury Philippe, Dobremez Laurent, Hauwuy Agnès, Langlois Jean Luc,
Diversité biologique des prairies et pratiques agricoles alpines : quels liens entre les AOC et la
biodiversité ?, Institut de la Montagne, France, 2009;
[93] Silvaş, E., Genuine mountain hierarchies great questions. Food sovereignty / WTO, RMF’s
National Seminar, Sibiu, 2005;
[94] Silvaş, E., Modernization – an extreme emergency for the mountain area. Mountains as
common good and opportunity, RMF’s National Seminar ,2006, Gutemberg Publishing House,
Campulung Moldovenesc, 2007;
[95] Silvaş, E., The change as an ignored obligation. The perils of the free trade in the mountain
area, RMF’s National Seminar, Bucharest, ASAS, 2007;
[96] Simion, E., The Romanian village can no longer exist outside history, Rural world – today
and tomorrow, Romanian Academy Publishing House, Bucharest, 2006;
[97] Şandru, I., The role of Carpathian passes and gorges for the mobility of population, Al.
Cuza University’s Yearbook, XX: Geography, laşi;
[98] Ştef, T., Report on the project: Quality mountain product/QMP, RMF’s National Seminar,
Sibiu, 2005;
[99] Ştef, T., An successful experiment: AGROM-RO Center for agricultural training, Mureş,
RMF’s National Seminar, Bucharest, 2006;
[100] Tabăra, V., The mountain area – basis for economic development and identity for
Romania, RMF’s National Seminar, Sibiu, 2005;
[101] Ţenţ, S., Ghelari commune – Ghelari village past, present and future. Case study on a
village situated in mountain area, affected by macro-industrial activities (mining), on the verge
of a new begining, RMF’s National Seminar, ICDM-Sibiu, 2005;
[102] Ungureanu, D., Starting and developing agri-tourism activities at the level of mountain
rural localities , RMF’s National Seminar, 2005, Sibiu;
[103] Ungureanu, D., The contribution of agri-tourism and rural tourism to the sustainable
development of Romanian mountain areas, RMF’s National Seminar-2006, Bucharest;
[104] Ungureanu, D., Agri-tourism improvement of Romanian rural mountain areas and the
sustainable development, RMF’s National Seminar, Bucharest – ASAS, 2007;
[105] Villeneuve, A., Castelin, A., Mekouar, M.A., Les montagnes et le droit – tendances
emergentes, FAO – Etude legislative, Roma – 2002;
[106] ***, Changement climatique et agriculture alpine : Quels impacts? Quelles adaptations ?,
Synthèse des questions-débats de la journée, Institut de la Montagne, France, 2010;
L'agriculture alpine et ses évolutions entre 2000 et 2007, Institut de la Montagne, France, 2010;
[107] ***, Sustainable Management Recommendations to Reduce the Loss of Agricultural
Biodiversity in the Mountain Regions of NE Slovakia, Institut de la Montagne, France, 2010;
La montagne sur tous les fronts pour maîtriser son destin, Association nationale des élus de la
montagne (ANEM), France, 2010;
[108] ***, 150 ans de Retauration des Terrains en Montagne, Association nationale des élus de
la montagne (ANEM), France, 2010;
[109] ***, L'agriculture du massif alpin de 2000 à 2007. Entre restructuration et déprise ?,
Suaci Alpes du Nord, Chambre d'Agriculture Provence Alpes Côte d'Azur, France, 2010;
[110] ***, Le mangeur, la montagne, Observatoire Cniel des Habitudes Alimentaires - OCHA ,
2009;
[111] ***, Conseil national de la montagne : passer à l'action, Association nationale des élus de
la montagne (ANEM), France, 2009;

460
[112] ***, Réponses d'Euromontana à la consultation sur la politique de qualité des produits
agricoles, Euromontana, 2008;
[113] ***, MÉDECINE EN MONTAGNE. Organiser l'offre des services de santé, Association
nationale des élus de la montagne (ANEM), France, 2005;
[114] ***, Les soutiens directs aux exploitations de montagne: situation actuelle et
conséquences des accords de Luxembourg, GIS Alpes du Nord , 2004;
[115] ***, Produits de montagne. Comment marier identité et qualité?, Association nationale
des élus de la montagne (ANEM), France, 2004;
[116] ***, Alpenscène / CIPRA Info 69 : Agriculture de montagne, Commission Internationale
pour la Protection des Alpes - CIPRA Internationale, 2003;
[117] ***, Les Politiques Communautaires et la Montagne, Commission européenne, 2003;
[118] ***, The report of UN’s Conference on environment and development – June, 1992;
[119] ***, The works of the National Conference on Development of Mountain Area, Romanian
Academy, 1997;
[120] ***, The Report of the European Institute of Alpine Research/ICALPE, European
Parliament, “Towards a European mountain policy”, 1998;
[121] ***, The works of EUROMONTANA’s International Conference (Trento, Italy), March,
2000;
[122] ***, The works of International Conference “Mountain Policies in Europe”, Bucharest,
September, 2001;
[123] ***, The works of the “Conference for sustainable development of Carpathian – Danubian
countries”, Bucharest, 2001;
[124] ***, The works of World Mountain Symposium from Interlaken, Switzerland, 2001;
[125] ***, Cusco Declaration of the International Workshop on Mountain Environments, Peru,
2001;
[126] ***, The Report of the “World peak for sustainable development”, Johannesburg, 2002;
[127] ***, The Resolution of UN’s General Assembly on IYM-2002;
[128] ***, The works of National Symposium “Sustainable Mountain Development”, Vatra
Dornei, 2002;
[129] ***, The works of the Seminar “Assessing the regional poverty and the strategic
opportunities”, FIDA, Bucharest, 2002;
[130] ***, The works of the Meeting of World Association of mountain people, Quito, 2002;
[131] ***, Johannesburg Declaration on Sustainable Development, 2002;
[132] ***, Agenda 21, chapter XIII, “Sustainable mountain development”;
[133] ***, Declaration of United Nation’s general Assembly on IYM-2002;
[134] ***, Tokyo Declaration on IYM-2002;
[135] ***, Katmandu Mountain Declaration, 2002;
[136] ***, International Conference’s Adelboden Declaration on sustainable agriculture and rural
development of mountain areas, 2002;
[137] ***, Declaration of the Thimphu’s meeting for celebrating the mountain woman -Butan,
2002;
[138] ***, The Recommendations of the Summits from Asia, Africa, America and Europe,
2002;
[139] ***, The works of the Conference for sustainable development of mountain areas “The
transitional mountain policy and globalization”, EC, Italy, 2003;

461
[140] ***, The works of the Meeting of “Focal points” for IYM-2002, from Europe, Asia and
South America, 2003;
[141] ***, Romanian Mountain Law no. 347/2004;
[142] ***, The Romanian Strategy for Sustainable development of mountain area, GD
1779/2004;
[143] ***, The works of International Mountain Partnership/FAO, 2004
[144] ***, The works of European Conference “Mountain policy and the expansion of EU”,
2004;
[145] ***, The works of the Symposium “Promotion of some sustainable agricultural
technologies in order to strengthen the mountain agricultural farms”, ICDM Cristian, Sibiu,
2005;
[146] ***, The works of National Seminar of RMF “The contribution of local communities for
protection and sustainable development of mountain areas and the role of specific vocational
training”, ICDM Cristian, Sibiu, 2005;
[147] ***, “European Charter of mountain quality products”, 2005;
[148] ***, The works of the National Meeting of intellectuals living in villages, Busteni, 2005;
[149] ***, The works of the Seminar of Romanian National Commission for UNESCO / the
decade of education for sustainable development, on the subject “Education for sustainable
development in the mountain rural area”, CEFIDEC Vatra Dornei, 2005;
[150] ***, “Mountain platform”, Bishkek, 2005;
[151] ***, The works of National Seminar of RMF dedicated to “International Day of the
Mountain”, December 2006;
[152] ***, RMF’s Resolution, 2006;
[153] ***, Resolution – “RMF’s appeal”, 2007;
[154] ***, “Mountain areas in Europe”, NordRegio’s Report, 2004;
[155] ***, “Implementing an international mountain convention. An approach for the
delimitation of the Carpathian Convention area”, Bolzano, 2006;
[156] ***, Mountain Law no. 85-30, France, 1985;
[157] ***, Mountain Law, Italy, 1971;
[158] ***, Law no. 97/1994 “New rules for mountain areas”, Italy;
[159] ***, National Strategy for preparing Romania’s accession to EU, Snagov, 1995;
[160] ***, Final Report, EUROMONTANA’s European Conference “Towards the integrated
development of mountain areas and their recognition within CAP – shaping the new European
space”, Piatra Neamt, 2007;
[161] ***, The National Strategy for sustainable development of Romania. Horizon 2013-2020-
2030, GD no. 1460/2008;
[162] ***, The works of National Seminar of RMF dedicated to International Day of the
Mountain: “Climatic changes and the mountains / characteristics and stages of the transition from
an unplanned spontaneous development to a sustainable development of mountain communities”,
Bucharest, 2007;
[163] ***, The works of National Seminar of RMF dedicated to International Day of the
Mountain: “Mountains and food safety” and “The need to have a mountain policy in Romania”,
Bucharest, 2008;
[164] The works of National Seminar of RMF dedicated to International Day of the Mountain:
„Management of the risks of disasters in the mountains” and “Recession and anti-recession in the
Romanian Carpathians”, Romanian Academy’s Library, Bucharest, 2009;

462
 [165] ***, The works and recommendations of the EUROMONTANA’s International
Conventions and the periodical reports of EUROMONTANA’s national conferences, 1995-2010;
[166] ***, RMF’s Memorandum addressed to European Parliament, European Commission and
European Council, September 2010;
[167] ***, RMF’s Appeal at EUROMONTANA’s Convention, September 15-17, Lillehammer,
2010;
[168] ***, Romanian Mountain Forum’s National dedicated to International Day of the Mountains:
December 11th “Indigenous people and mountain minorities” and “Mountain realities, results and
new orientations meant for the rural area of Romanian Carpathians”, House of Parliament –
Senate, Bucharest, December 15th, 2010
[169] ***, http://www.institut-montagne.org/Portail-documentaire;
[170] ***, http://www.insse.ro.

463
 Anexa / Annex

464
465
 Lucrare premiată de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Sişeşti” / 2011.
Work awarded by the „Gheorghe Ionescu Sişeşti” Academy of Agricultural and Forest Sciences / 2011

466
SCHIŢA DE PRINCIPIU PENTRU O PLATFORMĂ INDUSTRIALĂ A UNEI F.A.M.
THE PLAN FOR A FAM's INDUSTRIAL PLATFORM
K PLATFORMA INDUSTRIALĂ
A. FABRICĂ BRÂNZETURI
B. FABRICĂ VEGETALE
C. ABATOR (CU MEZELĂRIE ŞI
SUBPRODUSE)
D. DEPOZIT FRIGORIFIC
K E. DEPOZIT REGIONAL
F. SOCIALE, ANEXE, UTILITĂŢI
F G. MAGAZIN PROPRIU,
H BIROURI
H. BAZIN DE APĂ
I. CĂI DE ACCES ASFALTATE
K J. PARCĂRI
K. SPAŢII VERZI
L. STAŢIE SPĂLARE
I J DEZINFECŢIE AUTO
J I D K
G A B C E
INDUSTRIAL PLATFORM
A. THE CHEESE FACTORY
B. PLANT - VEGETAL
PRODUCTS
C. SLAUGHTER HOUSE (WITH
SAUSAGE PLANT)
K D. COLD STORAGE
F E. REGIONAL WAREHOUSE
F. ANNEXES
L G. OWN MARKET, OFFICES
I H. INDUSTRIAL WATER POOL
I. PAVED ROAD FOR ACCESS
J. PARKING
K K. GREEN SPACES
L. STATION FOR CAR WASH
AND DISINFECTION