Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
FACULTATEA DE MANAGEMENT
TEZA DE DOCTORAT
REZUMAT
COORDONATOR ŞTIINTIFIC
PROF.UNIV.DR. ION NÃFTÃNÃILÃ
DOCTORAND
IORDÃNOAIA FLORICÃ
BUCUREŞTI
2006
2
TEMA
„LOGISTICA INTEGRATÃ ÎN
ACTIVITATEA DE TRANSPORT MARITIM
DIN ROMÂNIA”
COORDONATOR ŞTIINTIFIC
PROF.UNIV.DR. ION NÃFTÃNÃILÃ
DOCTORAND
IORDÃNOAIA FLORICÃ
BUCUREŞTI
2006
3
CUPRINS
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE…………………………………………………………………………… 8
1.1.CONSIDERAŢII GENERALE……………………………………………………………………………… 8
1.2.NECESITATEA ŞI OPORTUNITATEA LUCRÃRII……………………………………………………… 12
1.3.STADIUL CERCETÃRII PE PLAN MONDIAL…………………………………………………………... 13
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………….. 247
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
Multe nave erau construite în şantiere din strãinãtate, iar piesele de schimb pentru diferitele
instalaţii, mecanisme şi echipamente trebuiau sã fie procurate din acele ţãri. Pe fondul politic al
restricţiilor la import, acest departament nu putea sã asigure aprovizionarea navelor cu piesele de
schimb şi materialele necesare. Astfel au încercat sã aprovizioneze navele cu piese de schimb şi
materiale realizate la noi, dar aceastã soluţie nu a fost viabilã. La începutul anului 1990 din motive
tehnice cca. 100 de nave de la întreprinderea „Navrom” erau în aşteptarea reparaţiilor şi a pieselor de
schimb necesare. O situaţie similarã o aveau şi navele de pescuit ale întreprinderii de pescuit oceanic
de la Tulcea.
Dupã anul 1990 specialiştii formaţi la departamentul de aprovizionare, pe fondul
restructurãrii întreprinderii în trei companii, dar şi al începutului privatizãrii, au fost transferaţi la
cele trei companii rezultate sau au trecut sã lucreze la alte departamente sau la alte companii pe
funcţii diferite. De aici au rezultat o serie de situaţii cum sunt: lipsa de specialişti în domeniul
aprovizionãrii tehnico-materiale, angajarea preponderentã a ofiţerilor mecanici în funcţiile de
manageri la departamentele sau secţiile de aprovizionare. Aceasta s-a datorat unei anumite
mentalitãţi în sensul cã un ofiţer mecanic cunoaşte cel mai bine necesitãţile de aprovizionare şi
mentenanţã ale unei nave. Dar nu s-a ţinut cont de faptul cã aprovizionarea este de fapt o activitate
managerialã şi mai puţin una tehnicã.
Un aspect pozitiv a fost dat de faptul cã au fost înfiinţate o serie de societãţi comerciale cu
activitate în domeniul aprovizionãrii tehnico-materiale a navelor, practic aceastã activitate fiind
externalizatã de cãtre companiile de navigaţie. Aceste societãţi au angajat o serie de persoane care
într-o anumitã perioadã de timp au devenit specialişti în problemele de aprovizionare ale navelor.
Astfel de persoane au avut şi au un rol deosebit de important în integrarea logisticii în transportul
maritim.
În acest context aceastã lucrare vine sã completeze lipsa de informaţii din acest domeniu,
unificã o serie de informaţii despre companiile de navigaţie şi logisticã, costuri şi reducerea acestora,
aria de acţiune a companiei de navigaţie şi modul de lucru în conformitate cu principiile logistici
integrate. Aceastã lucrare va fi publicatã într-un volum la Editura „Nautica” din Constanţa şi va fi
distribuitã companiilor de navigaţie maritimã, operatorilor portuari, autoritãţii navale, administraţiei
portuare şi unitãţilor de învãţãmînt şi perfecţionare din domeniul maritim.
Demersurile pentru folosirea logisticii ca instrument managerial modern la companiile de
navigatie maritimã vine într-un moment dificil, acela al faptului cã numãrul de nave de transport
maritim a scãzut de la un an la altul, cã unele companii de navigaţie româneşti îşi vînd navele la
armatori strãini sau la fier vechi, ne putîndu-se adapta la concurenţa de pe piaţa maritimã şi la
cerinţele tot mai restrictive ale legislaţiei naţionale şi mai ales internaţionale.
cadrul acestor sesiuni de comunicãri ştiinţifice au apãrut la început anumite lucrãri care aveau în
vedere aspecte legate de logisticã, de folosirea principiilor acestora în transportul maritim.
Apoi într-o perioadã relativ scurtã de timp de 3-4 ani, universitãţile au început sã organizeze
sesiuni de comunicãri ştiinţifice numai pe logisticã. Astfel la aceste sesiuni au fost abordate
urmãtoarele teme:
-Transportul maritim şi Logistica.
-Logistica regionalã (în zonele maritime şi fluviale).
-Managementul lanţului de aprovizionare.
-Securitatea în cadul Logisticii.
-Responsabilitatea socialã globalã în Logisticã.
-Logistica în domeniul serviciilor anexe transportului naval.
-Logistica în activitatea operatorilor portuari.
-Inovaţiile tehnologice pentru sprijinul Logisticii.
-Programe de calculator pentru Logisticã.
-Logistica virtualã.
-Educaţia în domeniul Logisticii.
-Logistica integratã.
Efectuînd o analizã a acestor manifestãri se poate constata cu uşurinţã cã şi în celelealte state
din Europa introducerea Logisticii în domeniul transporturilor este o activitate „tînãrã”, practic
aceasta nu este finalizatã la toate companiile de navigaţie maritimã sau fluvialã. Ceva mai bine stau
operatorii portuari, în special terminalele de containere care au fost nevoite sã abordeze un mod de
lucru nou, diferit de ceea ce se întîmpla în anii ’70 în domeniul portuar. Competiţia acerbã pentru
atragerea transportatorilor de containere a obligat operatorii sã caute şi sã gãseascã cele mai bune
soluţii pentru alocarea, depozitarea, încãrcarea, descãrcarea şi mai ales evidenţa computerizatã a
containerelor, a destinaţiilor acestora.
Astfel s-a petrecut un fenomen economic deosebit de interesant. Operatorii portuari au
început sã lucreze dupã principiile logisticii, în timp ce companiile de navigaţie nu au fãcut mult
timp nimic pentru pregãtirea personalului, adoptarea deciziilor şi a modului de lucru dupã aceste
principii. Rãmînerea în urmã poate fi explicatã prin fenomenele economice şi politice petrecute pe
plan mondial, cum sunt şocurile petroliere, închiderea canalului Suez, rãzboaiele din zona Golfului
Persic şi altele. Din aceste motive armatorii au fost obligaţi sã urmãreascã evoluţia pieţei maritime,
mai mult decît sã caute soluţiile de folosire a logisticii în activitate. O altã problemã a fost datã de
faptul cã marile universitãţi de mãrinã nu pregãteau absolvenţi specializaţi pe domeniul economic al
transporturilor navale. Aceastã situaţie a fost rezolvatã şi astãzi toate aceste universitãţi pregãtesc şi
specialişti în domeniul managementului, alãturi de „tradiţionalii” ofiţeri de marinã, atît la cursurile
de bazã cît şi prin masterate şi doctorate.
Un pas înainte în cercetarea din acest domeniu, în Uniunea Europeanã îl reprezintã faptul cã
toate universitãţile de marinã, dar şi cele economice pot sã obţinã contracte de cercetare pentru acest
domeniu. Un moment important, de mare actualitate, îl reprezintã transferarea transportului de
containere de pe strãzile şi autostrãzile din Uniunea Europeanã, pe fluviile şi apele interioare
europene. Acest transfer va ridica o serie de probleme cum sunt:
-Adaptarea sau construcţia de nave fluviale noi care sã poatã sã transporte containere.
-Construcţia sau modernizarea porturilor fluviale pentru încãrcarea şi descãrcarea
containerelor.
-Construcţia spaţiilor şi depozitelor pentru containere.
-Construcţia de drumuri sau cãi de acces spre aceste porturi.
11
-Dragarea unor porţiuni de fluvii sau rîuri pentru navigaţia navelor transportatoare de
containere, etc..
Toate acestea vor ridica o serie de probleme care vor impune o cercetare de logisticã deosebit
de complexã, iar dupã terminarea cercetãrii fundamentale se vor ridica alte prbleme legate de
construcţii, modul de lucru în noile terminale şi chiar de protecţie a mediului.
concurenţei acerbe din acest domeniu. Trebuie reconsiderate principiile care stau la baza
transporturilor navale în situaţia actualã mondialã cînd cîştigã „teren“ celelalte tipuri de transporturi,
în special cel rutier şi aerian. Ponderea transporturilor navale se menţine la cote mari, dar zonele de
schimburi comerciale, rutele de transport au o altã dinamicã, practic la 10 ani apar noi rute, porturi şi
zone noi de interes economic, se ridicã noi state care au ritmuri înalte de dezvoltare.
-Liniile maritime sunt în permanentã schimbare, în acest secol centrul de greutate al
transporturilor maritime se va transfera în oceanul Pacific între S.U.A., Japonia şi China, care vor
avea cea mai mare pondere din totalul comerţului maritim. Aceasta va însemna un impuls pentru
dezvoltarea transporturilor, construcţia de nave noi care vor asimila cele mai noi cuceriri ale
revoluţiei ştiinţifico-tehnice, diversificarea serviciilor auxiliare sau colaterale transporturilor propriu-
zise. Totul constã în a prognoza aceste situaţii favorabile şi a fi pregãtiţi pentru folosirea
oportunitãţilor care apar pe piaţa maritimã deoarece existã în România o experienţã bogatã în
transporturile navale şi mai ales personal pregãtit sã lucreze pe orice fel de tipuri de nave, în orice fel
de condiţii ale mãrii. România nu duce lipsã de specialişti care sã lucreze la bordul navelor,
specialiştii lipsesc mai degrabã în domeniul conducerii firmelor de shipping.
-Este mai puţin important faptul cã o companie de navigaţie trebuie sã fie cu capital de stat
sau privat, cel mai important este sã existe şi sã funcţioneze eficient, sã creeze noi locuri de muncã,
sã aducã venituri importante în ţarã, sã sprijine industria construcţiilor de nave.
-Transporturile navale în ţara noastrã au implicaţii mari la nivelul macroeconomic, al politicii
economice generale, dar şi la nivelul agenţilor economici care opereazã în domeniul transportului
maritim, cu activitate în porturi sau apropiate domeniului. Aceastã politicã economicã trebuie
orientatã în funcţie de o serie de factori cum sunt:
1).Poziţia geograficã, adicã ieşirea la mare, fluviu şi apele interioare:
-porturile maritime şi fluviale,
-canalul Dunãre-Marea Neagrã,
-fluviul Dunãrea.
2).Structura economiei naţionale prin:
-întreprinderile industriale şi în special cea constructoare de nave,
-agricultura, care în prezent are mari rezerve nefolosite,
-transporturile terestre,
-serviciile.
3).Orientarea şi tendinţele comerţului exterior ca principalã sursã de acumulare a devizelor,
prin recîştigarea pieţelor de desfacere pe care au acţionat agenţii economici români, dar şi intrarea pe
alte pieţe, în special cele din Uniunea Europeanã.
4).Cadrul instituţional şi politica de integrare europeanã. Acesta înseamnã o schimbare
structuralã deosebit de importantã în privinţa transporturilor în general şi a celor navale în special.
Avantajul companiilor de navigaţie maritimã este dat de faptul cã acestea au fost obligate sã-şi
desfãşoare activitatea în conformitate cu prevederile Codului de Management al Siguranţei, la fel ca
şi companiile din Uniune. Deci din acest punct de vedere nu vor fi nici un fel de probleme de
adaptare sau restructurare, aşa cum vor fi în alte domenii din România.
Concurenţa europeanã în domeniul transporturilor maritime este însã foarte mare, în ţãrile cu
mare tradiţie în transportul maritim îşi au sediul multe companii foarte mari, chiar cele mai mari
companii de navigaţie maritimã au proprietari şi manageri din ţãrile europene. Aceastã înseamnã cã
o companie româneascã trebuie sã fie foarte bine organizatã, structuratã şi condusã pentru a putea
rezista.
17
în aceleaşi condiţii. Şantierele navale şi în general platformele portuare atrag o forţã de muncã
impresionantã, de regulã asigurînd salarii mai mari faţã de alte sectoare ale economiei.
g).Un alt aspect cu implicaţii deosebit de importante îl reprezintã cercetarea şi învãţãmîntul
de marinã. Prin desfinţarea flotei naţionale acestea au mult de pierdut datoritã lipsei „obiectului de
cercetare“ şi a locurilor de muncã pentru un numãr destul de mare de cercetãtori calificati, de
absolvenţi de liceu sau de învãţãmînt superior de marinã.
În concluzie transporturile navale sunt un element important al economiei, o sursã de venituri
pe termen lung şi un factor de stabilitate socialã care asimileazã un numãr mare de persoane.
Integrarea logistici trebuie privitã şi înţeleasã în acest context de relansare a transporturilor
navale româneşti, atît a transporturilor maritime cît şi a celor fluviale.
20
BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ
[1].ALEXA C.: „TRANSPORTURI SI EXPEDITII INTERNATIONALE”, Editura „All”, Bucuresti,
1995.
[2].BAUCHET P.: „LE TRANSPORT MARITIME”, Editura „Economica”, Paris, 1992.
[3].BÃTRÎNCA G.: „MARKETING SI MANAGEMENT NAVAL”, Editura „Cartea Universitarã”,
Bucuresti, 2004.
[4].BÃTRÎNCA G.: „SISTEMUL INFORMATIC VOYMASTER, UN PAS ÎNAINTE ÎN
FUNDAMENTAREA DECIZIILOR DE ANGAJARE A NAVELOR COMERCIALE”, Analele
Universitãtii Maritime Constanta, Anul IV, Volumul IV, 2003.
[5].BENDER P.S.: „INTERNATIONAL LOGISTIC”, Free Press, New York, 1985.
[6].BIBICESCU G.: „TRANSPORTUL DE MÃRFURI PE MARE ÎN COMERTUL
INTERNATIONAL”, Editura “Sport-Turism”, Bucuresti, 1986.
[7].BONINI P. C., HAUSMAN H. W., BIERMAN H.: „QUANTITATIVE ANALYSIS FOR
MANAGEMENT”, Ninth Edition, Irwin McGraw-Hill, Boston, 1997.
[8].BRANCH A.E.: „ECONOMICS OF SHIPPING PRACTICE AND MANAGEMENT”, Chapman
& Hall, London, 1988.
[9].BRANCH A.E.: „ELEMENTS OF SHIPPING”, Chapman & Hall, London, 1996.
[10].BRANCH A.E.: „MARITIME ECONOMICS, MANAGEMENT AND MARKETING”, Stanley
Thornes Publishers Ltd., London, 1998.
[11].CARAIANI G., SERESCU M.: „TRANSPORTURILE MARITIME”, Editura “Lumina Lex”,
Bucuresti, 1998.
[12].CARP D.: „MANAGEMENT CANTITATIV ÎN SHIPPING”, Editura Didacticã si Pedagogicã,
Bucuresti, 2000.
[13].CHAFFEY D.: „E-BUSINESS AND E-COMMERCE MANAGEMENT”, Prentice Hall, Harlow,
2002.
[14].CHU Q.: „DYNAMIC AND STOCHASTIC MODELS FOR CONTAINER ALLOCATION”,
PH.D. Thesis, M.I.T., U.S.A., 1995.
[15].CHEUNG R., CHEN A.: „A TWO-STAGE STACHASTIC NETWORK MODEL AND
SOLUTION METHODS FOR THE DYNAMIC EMPTY CONTAINER ALLOCATION MODEL”,
Transportation Science, Vol. 32, No. 2, U.S.A., 1998.
[16].EMILIAN R.: „MANAGEMENT ÎN SERVICII”, Editura A.S.E., Bucuresti, 1995.
[17].EVANS J.J., MARLOW P.B.: „QUANTITATIVE METHODS IN MARITIME ECONOMICS”,
Fairplay Publication, London, 1990.
[18].GATTORNA L.J.: „THE GOWER HANDBOOK OF LOGISTICS AND DISTRIBUTION
MANAGEMENT”, Gower Publishing Company, Sydney, 1990.
[19].GATTORNA L.J., ALLING C.P., TYNDALL R.G., CRISTOPHER M., EHNBOM S.,
ROBINSON C., HATTON G.: „MANAGEMENTUL LOGISTICII SI DISTRIBUTIEI”, Editura
„Teora”, Bucuresti, 2001.
[20].HUGHES C.N.: „SHIP PERFORMANCE”, L.L.P., London, 1987.
[21].IORDÃNOAIA F.: „ANALIZA MANAGEMENTULUI COMPANIEI DE NAVIGATIE
„ROMLINE” S.A.”, Sesiunea de Comunicãri Stiintifice a Universitãtii Maritime, Constanta, 2001.
[22].IORDÃNOAIA F.: „ANGAJAREA MARINARILOR ROMÂNI ÎN STRÃINÃTATE”, Sesiunea
Internationalã de Comunicãri Stiintifice, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2002.
[23].IORDÃNOAIA F.: „ASPECTE ECONOMICE ALE ACTIVITÃTII DE SHIPPING”, Note de
Curs, Universitatea Maritimã, Constanta, 2003.
21