Dezvoltare Comunitara

Proiect finanŃat de
UNIUNEA EUROPEANA
CUPRINS
1. NOłIUNI INTRODUCTIVE………………………………………..… 1
2. CE ESTE DEZVOLTAREA COMUNITARĂ ?…………….……..…. 4
3. CARACTERISTICILE ABORDĂRII MODERNE…………………... 6
4. ETAPELE PROCESULUI DE DEZVOLTARE COMUNITARĂ.........8
5. PRINCIPIILE DEZVOLTĂRII COMUNITARE.................................14
6. PARTICULARITĂłI ALE DEZVOLTĂRII COMUNITARE............ 15
7. CE ŞI DE CÂTE FELURI ESTE PARTICIPAREA?.........................21
8. ASOCIEREA CA FORMĂ DE PARTICIPARE..................................27
9. REZISTENłA LA SCHIMBARE……………………………………28
10. MOTIVAREA COMUNITĂłII ……………………………….....….33
11. PRINCIPALELE ETAPE ÎN MOTIVAREA COMUNITĂłII ÎN
PROCESUL DE ADAPTARE SOCIALĂ……………………………. 34
12 DEZVOLTAREA COMUNITARĂ ÎN ROMÂNIA............................. 35
13. CE PUTEM FACE NOI ?………………………………….................36

Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian
DEZVOLTAREA COMUNITARĂ
Motto
„Oamenilor nu le pasă de cate ştii, pâna nu află cât de

mult iti pasă de ei, arata-Ńi mai intâi grija faŃă de om, apot le
poŃi cere sa facă orice”
Honore de Balzac(1799-1850)
Omul este un produs social, iar societatea este concepută ca un sistem de relaŃii
interumane de natură economică, culturală, etnică si spirituală. Societatea nu este statica, ea
este marcată de un dinamism concret, bazat pe continua transformare a relaŃiilor umane si
economice, in care nevoile individului devin forŃa generatoare de progres.
Societatea, ca ansamblu, este o structura bine determinată in care elementele constitutive

reprezintă comunităŃi de oameni interconectaŃi printr-un sistem comun de:
Valori, atitudini
Limbaj
TradiŃii
Interese comune
Mod de a se comporta
2
DEZVOLTARE COMUNITARĂ
AcŃiune
Identitate comună
In acest sens, comunitatea reprezintă o formă complexă de organizare umană aflată la

graniŃa dintre formal si informal, concretizată prin relaŃii sociale/interpersonale, stabilite între
persoane care ocupă un spaŃiu precizat si între care s-a creat o concordanŃă de valori comune.
O caracteristică importantă a
comunitaŃii este că membrii săi sunt conştienŃi de apartenenŃa lor la aceasta. Putem
spune că spiritul lor comunitar se identifică cu fidelitatea lor.
Spiritul comunitar se referă la ideea pe care membrii comunităŃii o au despre ei insişi şi

despre comunitatea lor.
In general, este vorba despre atitudini pozitive, optimiste in privinŃa viitorului si care
incurajează altruismul si contribuŃia membrilor la bunăstarea comunităŃii. Aceste atitudini
sunt apoi reflectate in purtarea acestor membrii si prin urmare contribuie la un viitor mai bun
al comunităŃii.
A spune că ei au „spirit” nu inseamnă că sunt posedaŃi de o fiinŃă supranaturală, doar că

sunt activi si motivaŃi. Ei sunt animaŃi. Expresia „spirit comunitar” nu este luată ca un termen
tehnic sociologic, dar serveşte mai ales pentru a prezenta o caracteristică importantă, chiar
definitorie a comunităŃii.
Schimbările din comunitate au loc prin perspectiva a trei tipuri de acŃiuni
AcŃiunea socială se referă la segmentele dezavantajate din societate care s-au organizat şi au
trecut la acŃiuni, prin care se adresează autorităŃilor cu solicitări diverse.
Planificarea sociala este o abordare mai tehnică a necesităŃii de soluŃionare a problemelor din
comunitate, însă prin intermediul unor echipe de experŃi care studiază societatea după care
3
găsesc soluŃia finală. Acest tip de acŃiune pune accentul pe specialităŃi care decid asupra
schimbărilor necesare îmbunătăŃirii vieŃii celor dezavantajati, fără a cere părerea celor direct
afectaŃi de schimbare.
Dezvoltarea comunitară sprijină schimbarea reală în comunitate prin modelul participării

publice. Oamenii sunt implicaŃi în procesele de planificare, în luarea deciziilor si în formarea
de parteneriate cu autorităŃile locale pentru soluŃionarea problemelor economice si sociale cu
care se confruntă comunitatea. Acest model se bazează pe faptul că membrii comunităŃii sau
reprezentanŃii acestora stiu cel mai bine ce soluŃie li se potriveşte.
Scopul dezvoltării comunitare il constituie progresul social care

determină creşterea calităŃii vieŃii tuturor membrilor societăŃii.
4
CE ESTE DEZVOLTAREA COMUNITARĂ
Dezvoltarea comunitară reprezintă participarea oamenilor intr-o experienŃă de invăŃare

reciprocă, cu implicarea acestora, a resurselor locale, a agenŃilor schimbării şi a altor
resurse externe. Oamenii pot progresa şi se pot dezvolta atunci când participă în mod
direct la activităŃi care le afectează viaŃa. Dimpotrivă, oamenii nu pot progresa atunci
când sunt conduşi către noi situaŃii sau expuşi unor noi experienŃe fără a fi intrebaŃi
(Julius Nyerere).
Scopul dezvoltaăii comunitare este in primul rând acela de a crea o cultură a dezvoltării in
rândul membrilor comunitătii. Asta inseamnă a transfera o anumită atitudine, cunostinŃe si
abilităŃi propice dezvoltării.
Există două abordări ale dezvoltării comunitare:
Abordare conventională în care se decide pentru oameni un anumit mod de acŃiune şi apoi se
încearcă să-i convingă că este important pentru ei acest proiect şi că trebuie să aibă grijă de
el.
Abordare modernă unde comunitatea iniŃiaza întregul proces, vine cu idei, decide ce să facă,
cum să facă, cine să facă, etc. Astfel, în condiŃiile în care comunitatea vine cu adevăratele
probleme, cu soluŃiile ei şi le implementează, oamenii vor dori cu atât mai mult să păstreze ce
au caştigat.
Abordare conventională Abordare modernă
OrganizaŃii guvernamentale, ONG- uri, decid Oamenii sunt implicaŃi de la început:

pentru oameni - gândesc
Imaginea percepută de ei este: - analizează
- oamenii nu cunosc ceea ce este important - planifică
pentru ei - conduc
- oamenii nu ştiu să-şi rezolve problemele. - implementează
Persoane “specializate” trebuie să - monitorizează
convingă oamenii că : - evaluează
- este benefic pentru ei Prin implicarea lor, oamenii vor fi
- este ptoblema lor motivaŃi:
- trebuie sa aiba grija de proiect - vor vedea beneficiul
- trebuie sa participe - se vor simŃi capabili
Membrii comunităŃii sunt doar nişte beneficiari - se vor simŃi responsabili
pasivi de servicii. - vor găsi soluŃii
- vor crede că este posibil
5
CARACTERISTICILE ABORDĂRII MODERNE
• centrată pe crearea de mecanisme interne de

functionare şi nu pe derularea de acŃiuni;
• este pozitivă – valorizează membrii comunităŃii;
• este participativă – pune oamenii in centrul

acŃiunii;
• vizează un impact pe termen lung şi foarte lung;
Comunitatea trebuie să-si identifice, analizeze si ierarhizeze propriile problemele, să-şi

strângă resursele necesare, să implementeze soluŃiile, să monitorizeze si evalueze rezultatele,
trebuie să dezvolte propriul proiect de dezvoltare.
Modelele tradiŃionale de dezvoltare lucrează in mare masură cu “nevoile resimŃite” de

oameni. Dar aceste nevoi nu sunt suficiente. Crearea unor noi nevoi este de asemenea
necesară pentru asigurarea dezvoltării oamenilor saraci.
Exemplu: In faza primară a unui program de dezvoltare iniŃiat de o organizŃie în străinătate,

oamenii săraci nu au resimŃit nevoia de a fi vaccinaŃi, ceea ce ar fi putut salva vieŃile multora
dintre copii lor. Ei nu s-au gândit de asemene, nici la faptul că dacă ar dispune de nişte
conducte pentru irigaŃii care să fie proprietatea lor şi-ar putea creşte veniturile, ar deveni
propietari ai unor echipamente de produŃtie si ar exercita controlul asupra unuia din factorii
eseŃtiali care determină producŃia agricolă – apa. Cu ajutorul primit în înŃelegerea acestor
nevoi, ei au transformat aceste două componente în nevoi resimŃite..
Dezvoltarea poate fi înŃeleasă sub mai multe aspecte:
SituaŃie economică dezvoltată – locuri de muncă, activităŃi economice,

întrprinzători;
Infrastructură dezoltatări, dotări edilitare corespunzătoare, drumuri de acces,

iluminat public, dispensar modern, şcoală, grădiniŃă, curent electric, etc;
Oameni activi şi relaŃiile armonioase între ei.
Dintre toate acestea, considerăm ca cea mai importantă este componenta umană, pentru că
aceasta condiŃionează toate celelalte aspecte ale dezvoltării. Dezvoltarea unei comunităŃi este
şi trebuie să fie rezultatul acŃiunii oamenilor din acea comunitate.
Dezvoltarea comunitară inseamnă in primul rand dezvoltarea capacităŃilor umane dintr-o

comunitate.
Scopul ultim al proiectelor de dezvoltare comunitară, indiferent de problema pe care se

centrează, este crearea unor capacităŃi locale si organizarea locală astfel încât comunitatea să
dobindească capacitatea de a-şi identifica, analiza si rezolva problemele fără nici o intervenŃie
6
din afară. In ultima instanŃă, orice dezvoltare comunitară presupune “capacitate de

autodeterminare”.
ETAPELE PROCESULUI DE DEZVOLTARE COMUNITARĂ

1. Organizarea de discuŃii in comunităŃile de persoane dezavantajate . Presupune
consultarea membrilor comunităŃii cu privire la probleme reale economice, sociale şi
culturale, văzute din perspectiva concretă a membrilor acesteia.
2. Selectia iniŃiativelor / problemelor prioritare. Se concepe un clasament al
problemelor înregistrate în urma discuŃiilor şi se identifică soluŃiile din sugestiile date
de către membrii comunitari. Actorii sociali au rolul de a sintetiza si elabora un plan
de măsuri.
3. ImpărŃirea rolurilor, responsabilităŃilor pentru fiecare activitate identificată. În
funcŃie de resursele comunitare identificate, se stabileşte un sistem de sarcini şi
responsabilităŃi pentru fiecare membru al comunităŃii, in vederea rezolvării
problemelor ivite.
4. Estimarea contribuŃilor în cadrul proiectului / Evaluare. Conceperea unei
perspective de ansamblu asupra întregii situaŃii, cu analiza punctelor tari si slabe din
proiect si eventuala transformare dinamică a conceptelor stabilite anterior.
7
Dezvoltarea unei comunităŃi este asigurată atunci când membrii

comunităŃii:
- au încredere în ei insişi şi în ceilalŃi;

- sunt conşienŃi de forŃa pe care o pot avea impreună;
- au capacitatea de gândire strategică;
- se simt capabili să intervină;
- işi asumă responsabilitatea in rezolvarea propriilor probleme;
- au iniŃiativă in rezolvarea problemelor;
- cooperează in rezolvarea problemelor locale;
- Există un spirit comunitar/ ataşament al cetăŃenilor faŃă de comunitate.
Toate acestea sunt elemente care permit unei comunităŃi să caute şi să provoace oportunitaŃile
de dezvoltare. Toate acestea definesc o comunitate puternică, activă, unită şi perseverentă,
elemente care îi pot asigura reuşita in toate problemele abordate, comunitate in care oamenii
sunt conştienŃi de forŃa pe care o pot avea impreună si au capacitatea de gândire strategică.
8
Comunitate nedezvoltată Comunitate dezvoltată
- pasivitate; - initiativă;
- paternalism; - asumarea responsabilităŃii;
- apatie; - încredere şi optimism;
- individualism - cooperare;
- conflicte Există o cultură a dezvoltării care asigură

creşterea comunităŃii prin eforturile sale.
O astfel de comunitate este condamnată să Este o comunitate care nu aşteaptă ci işi
rămână la mila celorlalŃi pentru că nu are crează oportunităŃi, face presiuni pentru
mecanisme interne de dezvoltare. O imbunătăŃirea propriei vieŃi.
comunitate care aşteaptă ca problemele să
fie rezolvate de alŃii.
METODE DE CONSULTARE A COMUNITĂłII
Chestionar
• Se scrie si se distribuie un material cu întrebări astfel încăt indivizii să poată răspundă

la fiecare întrebare, într-o anumită ordine.
• Răspunsurile se notează pe aceaşi foaie.
• Se decide cu privire la mărimea eşantionului (numarul de intervievaŃi), cui să i se

distribuie si cum să se facă colectarea răspunsurilor.Intrebările din chestionar trebuie
să fie bine concepute
• Nu trebuie sa existe prea multe intrebări – aproximativ 10.
Interviuri structurate/ discuŃii individuale
• Se aleg anumite subiecte pentru care se caută opinia indivizilor.
• Trebuie gasită o metodă de înregistrare a raspunsurilor –fişă de lucru, agendă.
• Se decide cum se integrează toate raspunsurile pentru a obŃine o opinie generală.
• Se decide numărul celor cu care vreŃi să staŃi de vorbă astfel incât răspunsurile sa fie
relevante pentru intreaga comunitate.
HărŃi
• Metoda vizuală prin care participanŃii indică cum văd ei lucrurile în sat.
• Se poate realiza cu indivizi, folosind un chestionar pregătit dinainte.
9
• Se poate realiza cu grupurile folosind o foaie mare de hartie.
• ParticipanŃii pot fi rugati sa indice elemente specifice, cum ar fi surse de apă, drumuri.
• Se poate folosi si pentru a arata cum le-ar placea oamenilor să fie satul lor în viitor.
Diagrame
• Metoda vizuală cu reprezentare prin cercuri si linii pentru a indica ce contează pentru
oameni sau cum se conectează lucrurile intre ele.
• Pot fi realizate individual sau într-un grup.
Evenimente publice / comunitare
Un eveniment public sau comunitar in care oamenii dintr-o zona să poată folosi metode
participative pentru a-şi impărtăşi vederile despre viitorul lor si al regiunii sau despre
problemele cu care se confruntă. Deseori trebuie să se decidă între priorităŃi şi câteodată între
opŃiuni opuse.
“ Dezvoltarea comunitară poate fi definită ca un proces

menit să creeze condiŃiile de progres economic şi social
pentru întreaga comunitate cu participarea activă a acesteia
si cu totala încredere posibilă în iniŃiativa comunităŃilor “
(O.N.U. 1955)
Dezvoltarea comunitară pune accent pe participarea activă a

membrilor comunităŃii, în realizarea a ceea ce este perceput
ca necesar pentru comunitatea lor. Dezvoltarea comunitară se
bazează pe ideea de demnitate umană si potenŃial uman,
plecându-se de la premiza că, pentru ca oamenii să fie
capabili să controleze si să modeleze propriul viitor, ei
trebuie să fie constienŃi de valorile resursele si calităŃile
proprii.
10
Dezvoltarea comunitară
La nivel de echipa: în echipe, oamenii
La nivel individual: indivizii au
sunt conduşi de scopuri pe termen
diferite scopuri, care nu tind în mod
mediu, care tind / se îndreaptă spre
obligatoriu în aceeasi directie ( pot fi
aceeasi direcŃie (scop comun si aceeaşi
multe scopuri diferite
direcŃie)
scop
Dezvoltarea comunitară definiție: La nivel de organizaŃie: este un nivel

superior echipei şi creează relaŃii între
La nivel de grup: în grupuri, oamenii
diferite echipe. Aduce o viziune
tind şi lucrează pentru scopuri cu
comună organizaŃiei, pe termen lung -
direcŃii similare / asemănătoare, chiar
acelaşi scop, care tinde spre o viziune
dacă nu sunt conduşi de acelasi scop pe
comună asupra viitorului.
termen lung ( multe scopuri diferite,
care se îndreaptă spre aceeasi direcŃie)
scop Viziune comună scop

asupra
societăŃii/comunităŃii
In vederea dezvoltării comunitare un rol important il are actorul social. Din perspectiva
sociologică, actorul social este un individ capabil de comportamente regulate, coerente, relativ
11
stabile, previzibile al caror principiu nu este biologic (innăscut), ci social (dobândit).
Actorul social poate fi privit ca :

individ capabil să se conformeze la un sistem de valori - norme- reguli date
(formale, instituŃionale, explicite sau informale) care exercită asupra lui o constrangere
exterioară sau una autorizată.
subiect capabil să producă, să recepteze, să prelucreze şi să transmită semnificaŃii

ale obiectelor materiale şi sociale utilizând pentru aceasta un sistem de simboluri, un subiect
al cunoaşterii de simŃ comun, iar prin aceasta un subiect să-şi acomodeze continuu
comportamentul la situaŃie şi să reconstruiasă rolurile
Cine ia deciziile?
Cine îi influenŃează pe Cine / ce instituŃii sau

cei care iau deciziile? organizaŃii poate / pot
reprezenta un
obstacol?
Actorii locali
Ce persoane / instituŃii Cine este o persoană

/organizaŃii oferă influentă în
finanŃare? comunitate?
Cine altcineva ar
putea oferi finanŃare?
Cine altcineva ar putea
oferi alte resurse?
12
Principiile dezvoltării comunitare
Democratie
Grad maxim de participare din partea

tuturor părŃilor interesate
Includerea comunitătii largi în procesele de

decizie
Deschiderea si transparenta acŃiunilor care

privesc comunitatea
Hotărârea de a asigura egalitatea
Procese de luare a deciziilor care să asigure

includerea si care să ducă la crearea unor
păreri comune si la obtinerea consensului
Actiune colectivă
Oamenii lucrează împreună pentru a

combate situaŃiile de dezavantajare si
discriminare prin identificarea
problemelor si nevoilor comune şi
prin găsirea de soluŃii pentru acestea
Împuternicire
Învătare reciprocă si schimb de

experientă;
Dezvoltarea abilitătilor, cunostintelor si

capacitătii individuale si în cadrul grupului;
Împuternicirea indivizilor si a grupurilor

astfel încât acestia să îsi poată exprima în
mod încrezător opinia în cadrul sistemelor
de luare a deciziilor şi a sistemelor politice.
Prin promovarea principiilor de acŃiune colectivă, democraŃie si împuternicire se
va garanta „proprietatea” comunităŃii asupra . activităŃilor de îmbunătăŃire a stării
fizice si morale a comunităŃii.
13
PARTICULARITAłI ALE DEZVOLTĂRII

COMUNITARE
Dezvoltarea comunitară presupune următoarele

dimensiuni:
Dimensiunea democratic participativă -

membrii comunităŃii participă activ şi reprezentativ in
luarea deciziilor privind bunăstarea comunităŃii şi se implică în transpunerea lor in viaŃă.
Dimensiunea acŃională - membrii comunităŃii nu mai aşteaptă pasiv hotărârea

destinelor lor de către autorităti, ci se implică în decizii şi acŃiuni.
Dimensiunea economică- ameliorarea condiŃiilor de existenŃă nu ar fi posibilă fără

mobilizarea resurselor comunităŃii prin contribuŃii financiare şi prin munca fiecărui beneficiar.
Dimensiunea civica- prin reunirea reŃelelor societăŃii civile, organizaŃii comunitare,

ONG-uri, asociaŃii profesionale, sindicate, patronate in luarea deciziilor şi monitorizarea
instituŃiilor statului
Dimensiunea managerială - prin întărirea capacităŃii de conducere a membrilor,

liderilor şi grupurilor comunitare.
Dimensiunea formativa- angajarea membrilor comunitatii in actiuni de dezvoltare

comunitara presupune invatare si exersare a colaborarii, comunicarii, deciziei si rezolvarii de
probleme, sporindu-le capacitatea de actiune.
Dimensiunea psihosocială – permitând intercunoaştere, interacŃiune, colaborare,

integrare, încredere interpersonală, coeziune, solidaritate, întrajutorare.
C Dimensiunea culturală – prin includerea diferitelor interese, statusuri, etnii,

culturi care interacŃionează în activităŃile comunitare, inclusiv a celor marginalizaŃi social.
Rezultatul:
Sporirea tuturor
formelor de capital
ezvoltare comunitară comunitar
14
O comunitate
durabilă
O comunitate în O comunitate
care iŃi place să echitabilă
trăieşti
PRINCIPII FUNDAMENTALE
Dezvoltare Dezvoltare Dezvoltare Dezvoltare

socială economică infrastructură ecologică
CONTEXTELE SCHIMBĂRII
Încrederea în AcŃiuni pozitive Organizarea co Implicarea şi

sine participarea
munitară
DIMENSIUNILE CREĂRII ÎNCREDERII ÎN SINE A COMUNITĂłII
15
Exercitiul nr.1 : COPACUL VIEłII
Obiective: A ajuta participanŃii să identifice resursele personale ale membrilor

comunitaŃii, resurse care pot fi accesate în procesul de dezvoltare comunitară.
Mărimea unui grup este de la 10 până la 40 de participanŃi
Timp de desfăşurare: 40 de minute.
Materiale: hârtie şi carioca.
Procedură: RugaŃi fiecare participant să deseneze „ copacul vieŃii”:
- RĂDĂCINILE reprezintă familia din care provenim şi influenŃele puternice care ne-au
format ca personalitate;
- TULPINA reprezintă viaŃa noastră actuală: locul de lucru, familia, organizaŃia,

mişcarea din care facem parte;
- FRUNZELE reprezintă sursele noastre de informare: presa, radioul, televiziunea,

cărŃile, prietenii;
- FRUCTELE reprezintă succesele noastre, proiectele şi programele care le-am

organizat, grupurile ce le-am format şi materialele produse;
- MUGURII reprezintă speranŃele noastre pentru viitor, in cadrul comunităŃii.
16
Participarea la dezvoltarea comunitară
Într-o societate modernă, dezvoltarea comunitară reprezintă preocuparea a priori a tuturor

membrilor societăŃii, un deziderat permanent care conduce la transformarea societăŃii şi a
creşterii conştiinŃei sociale.
Dezvoltarea trebuie să fie un proces echitabil din punct de vedere social, vizibil din punct de
vedere economic şi nevătămător pentru mediul înconjurător. Pentru aceasta, oamenii trebuie
să fie plasaŃi în centrul proceselor de planificare şi de luare a deciziilor.
Modul prin care se acordă prioritate rolului activ al beneficiarilor în atingerea acestui obiectiv
este abordarea participativă .
Aceasta este un proces prin care beneficiarii direcŃi îşi asumă responsabilitatea pentru
desfăşurarea activităŃilor şi participă activ la toate fazele acesteia.
Participarea ca muncă
Participarea ca şi contribuŃie la cheltuieli
Participarea ca obligaŃie contractuală
Participare ca luare a deciziilor în comunitate
Dezvoltarea trebuie să fie un proces echitabil din punct de vedere social, vizibil din punct de
vedere economic si nevătămător pentru mediul înconjurător. Pentru aceasta, oamenii trebuie
să fie plasaŃi în centrul proceselor de planificare şi de luare a deciziilor, să participe in mod
direct la activităŃile comunitare.
Abordarea participativă este:
17
Un mod de acŃiune prin care se acordă proiritate rolului activ al beneficiarului;
Un proces prin care beneficiarii direcŃi îşi asumă responsabilitatea pentru desfăşurarea
activităŃilor şi participă activ la toate fazele acesteia.
Un mecanism de învăŃare pentru membrii comunităŃii.
Un proiect de tip participativ poate ajuta la descătuşarea energiilor latente ale oamenilor si de
asemenea poate contribui la atingerea scopului de a realiza o dezvoltare durabilă.
ExperienŃa a demonstrat ca oamenii îsi pot elabora propriile alternative de dezvoltare dacă
sunt lăsaŃi să ia propriile decizii în direcŃiile care îi privesc pe ei. Dacă sunt sprijiniŃi ei îşi pot
crea chiar şi propriile resurse.
Un proiect de tip participativ poate ajuta la descătuşarea energiilor latente ale oamenilor şi de
asemenea poate contribui la o dezvoltare durabilă a comunităŃii. ExperienŃa a demonstrat că
oamenii işi pot elabora propriile alternative de dezvoltare dacă sunt lăsaŃi să ia propriile
decizii in direcŃiile care îi privesc pe ei. Dacă sunt sprijiniŃi, ei isi pot crea chiar si propriile
resurse.
Acceptiuni:
1. Participarea ca muncă ieftină

comunitatea participă atunci când contribuie cu mâna de lucru (fie si necalificată) sau
donează resurse de alt tip
ca avantaje: costuri scăzute şi o posibilă creştere a gradului în care membrii
comunităŃii se identifică cu proiectul la care au participat la execuŃie
2. Participarea ca şi contribuŃie la cheltuieli

Implicare la susŃinerea costurilor de întreŃinere a lucrării
18
3. Participarea ca obligaŃie contractuală

oferă comunitătii posibilitatea de a accepta sau respinge anumiŃi termeni ai
contractului si chiar să negocieze anumite schimbări în structura formală a puterii
4. Participare ca luare a deciziilor în comunitate
când participarea devine cu adevărat participare comunitară
Durabilitatea trebuie să fie scopul oricărui efort de dezvoltare care are ca Ńel
îmbunătăŃirea calitătii oamenilor. Multe proiecte promitătoare s-au pierdut de îndată ce
s-a retras susŃinerea donatorilor sau a încetat funcŃionarea organizaŃiilor de intervenŃie.
Aceste proiecte s-au prăbuşit deoarece nu s-a acordat importanŃă dezvoltării capacitătii
oamenilor si organizării lor. Iar durabilitatea nu poate fi realizată fără participarea
oamenilor.
19
CE ŞI DE CÂTE FELURI ESTE PARTICIPAREA?
Participarea este procesul prin care toŃi cei interesaŃi influenŃează şi îşi împart controlul
asupra acŃiunilor, deciziilor şi resurselor ce le afectează existenŃa.
În descrierea conceptului de participare există două extreme: situaŃia în care intervenŃia este
iniŃiată şi implementată de un actor instituŃional din afara comunitaŃii, fără implicarea
cetăŃenilor. Cea de-a doua extremă este aceea în care cetăŃenii au iniŃiativa intervenŃiei şi
mobilizează în faza de implementare instituŃii sau organizaŃii relevante pentru rezolvarea
problemei abordate.
Între aceste două situaŃii extreme există stadii intermediare care descriu diferite nivele de
participare.
Niveluri de participare
Diverse abordari teoretice ale participării propun diverse “scale” de participare/implicare a
cetăŃenilor în iniŃiativele locale.
Un model simplificat descrie participarea în funcŃie de două dimensiuni distincte:
• gradul de implicare (participarea cetăŃenilor la acŃiune);
• gradul de influenŃă (participarea cetăŃenilor la decizie).
Informare: Primul nivel de participare este cel in care gradul de participare al cetăŃenilor atît
la acŃiune cât şi la decizie este minim – ei fiind informaŃi de către iniŃiator asupra deciziilor
luate şi a acŃiunilor care au fost, sunt şi/sau urmează a fi intreprinse. Difuzarea informaŃiilor
este o formă scăzută de participare, dar poate avea un impact pozitiv asupra rezultatelor
proiectului în măsura în care acestea ajută oamenii pentru înŃelegerea si realizarea mai bună a
sarcinilor lor.
Primul pas in abordarea participativă este identificarea si analizarea problemeloră. Problema

prioritară este problema în jurul căreia urmează să fie concentrate atenŃia şi eforturile muncii
în comunitate.
Multe iniŃiative comunitare eşuează complet datorită faptului că problema pe care caută să o
rezolve:
Nu este bine definită sau înŃeleasă;
Nu este percepută ca fiind o problemă de un număr suficient de mare de persoane;
Poate avea la origine cauze complexe de care nu s-a Ńinut seama în elaborarea
planurilor de rezolvare.
Pentru a evita producerea de astfel de erori e bine să se înceapă prin a se pune o serie de
întrebări:
Cine spune ca aceasta este o problemă?
Unde şi când se manifestă problema ?
Pe cine afectează această problemă?
20
Cine nutreşte sentimente profunde?

Care ar fi soluŃia dorită de cei confruntaŃi cu această problemă?
Etape:
ω Ierarhizarea problemelor
ω Întelegerea problemelor
ω Analiza problemelor
Criterii pentru alegerea unei probleme :
1. Rezolvarea ei să conducă la o imbunatăŃire reală a vieŃii oamenilor
2. Să fie uşor de înteles
3. Să dea oamenilor sentimentul puterii lor
4. Urmările ei să fie grave si să afecteze o parte importantă a comunităŃii
5. Să ducă la crearea unor organizaŃii şi alianŃe durabile
6. Să ducă la apariŃia de noi lideri
7. Planul de acŃiune să aibă un obiectiv clar şi un calendar precis
8. Să existe resurse necesare pentru rezolvarea ei
9. Planul de acŃiune să aibă sorŃi de izbândă.
CRITERIU: Această problemă … Problema 1 Problema 2 Problema 3

locuri muncă canalizare iluminat Punctaj
1. Va conduce la o imbunătăŃire reală a vieŃii 8 4 3 = 15

oamenilor?
2. Este destul de importantă? 10 3 2 = 15
3. Este uşor de înteles – cauza clară? 5 5 5 = 15
4. Va da oamenilor sentimentul puterii lor? 10 2 3 = 15
5. Va fi resimŃită de mulŃi? 4 8 3 = 15
6. Va fi resimŃită profund? 10 3 2 = 15
7. Va duce la crearea unor organizaŃii şi 5 5 5 = 15

alianŃe durabile?
8. Va duce la apariŃia de noi lideri? 7 4 4 = 15
21
9. Va avea un obiectiv clar şi un calendar 1 7 7 = 15

precis?
10. Există resursele necesare rezolvării sale? 1 4 10 = 15
11. Va oferi posibilitatea strângerii de 1 7 7 = 15

fonduri?
12. Va avea sorŃi de izbandă? 1 5 9 = 15
TOTAL 63 57 60
Locul (rang)
Consultare: în care iniŃiatorul (actorul social) consultă cetaŃenii (culege informaŃii, opinii,
propuneri, soluŃii asupra problemei şi acŃiunilor ce urmează a fi implementate) dar decizia
aparŃine tot iniŃiatorului. Aici există o ocazie pentru oameni, in special pentru cei
dezavantajaŃi, să interacŃioneze şi să ofere raspuns iniŃiatorului, răspuns pe care acesta îl poate
lua în considerare sau nu pentru reproiectarea si implementarea proiectului. Implicarea
directă a beneficiarului duce cu sine la creşterea responsabilizării membrilor comunitari, la
creearea simŃului civic si la o transformare atitudinală.
Luarea deciziilor: descrie situaŃia în care decizia asupra unei intervenŃii locale aparŃine
cetăŃenilor, iniŃiatorul (organizaŃie sau instituŃie) implementand decizia adoptată de cetaŃeni .
Un nivel si mai înalt al participării are loc atunci când oamenii, în special cei dezavantajaŃi au
rol de luare a deciziilor în materie de politică, proiectare şi implementare a proiectului. Luarea
deciziilor se face printr-un proces democratic, în care participarea membrilor comunităŃii se
manifestă într-un plan concret, direct si care pune in evidenŃă resursele organizatorice ale
membrilor comunităŃii.
IniŃiativă si acŃiune: este acel nivel de participare în care cetăŃenii nu numai că decid ce
trebuie făcut dar şi acŃionează in vederea implementării deciziei, iniŃiatorul având doar rol de
facilitator. IniŃiativa implică o capacitate proactivă şi încrederea în realizare pe cont propriu.
Se face apel la responsabilitate, la sentimentul de control social şi se motivează schimbarea
atitudinală a membrilor comunităŃii. IniŃiativa şi acŃiunea la nivel comunitar dă posibilitatea
creearii unui dinamism social cu rol adaptativ la realitatea economică şi socială , aflată în
continua transformare.
22
G
r
a
f
i
c
Nivelele de participare 1 si 2 sunt proprii abordărilor convenŃionale în care proiectele de

dezvoltare comunitară sunt gândite şi aplicate de către actori străini, comunitatea reprezentând
doar beneficiarii pasivi ai intervenŃiilor. În aceste cazuri schimbarea este indusă din afară,
efectul fiind înstrăinarea faŃă de aceasta, apatie, pasivitate
.Nivelele de participare 3 si 4 reprezintă dimensiunea definitorie a unui proiect de dezvoltare

durabilă. In acest caz, cei care realizează proiectul sunt insăşi membrii comunităŃii,
comunitatea fiind aceea care defineşte modalităŃile de acŃiune şi planifică derularea
proiectului de dezvoltare comunitară.
Abordarea participativă trebuie să includă doar ultimele două nivele de participare, scopul său
fiind acela de a face trecerea de la “atragerea in luarea deciziilor” la “iniŃierea de acŃiuni”.
Aceasta este diferenta intre o comunitate reactivă - care derulează acŃiuni numai ca urmare a
unui impuls- si o comunitate proactiva - care cauta informaŃie şi iniŃiaza acŃiuni de dezvoltare
comunitară.
23
ExerciŃiul nr.2: VIITOAREA MEA CASĂ
Obiective: A stimula comunicarea iniŃială în grup, a identifica resursele comunitare

formale si informale
Mărimea unui grup este de la 10 până la 30 de participanŃi.

Timp de desfăşurare: 50 de minute.
Materiale: mese şi scaune, hârtie în pătrăŃele pentru fiecare participant ( 21* 29 cm),
creioane, vopsele, radiere, ascuŃitori, echere şi rigle.
Procedură: Fiecare participant desenează conturul palmei sale stângi sau drepte, atribuind
fiecărui deget o întrebare.
Apoi, completează interiorul cu răspunsul la aceasta.
Exemple de întrebări:
- motivul aflării tale aici;
- realizările ce ai vrea să le faci într-o perioadă de timp împreună cu tot grupul;
- aspecte ale personalităŃii ce le apreciezi cel mai mult;
- problema de care eşti acum cel mai preocupat,
- contribuŃiile pe care eşti gata să le faci in comunitate
- care sunt resursele informale din interiorul comunitatii,
- pe ce nevoi s-ar greva.
Animatorul poate schimba întrebările, în funcŃie de dinamica grupului. Odată foile
completate, se realizează o interogare comună. Pentru final, se realizează un „perete al
mâinilor”.
Evaluare:
Ce impresii Ńi-a lăsat activitatea? Ce dificultăŃi ai întâlnit? Ce ai reuşit? Ce concluzii ai
făcut?
24
ASOCIEREA CA FORMA DE PARTICIPARE
De ce se asociază oamenii ?
Răspunsul la această întrebare atât de des pusă se află în binecunoscuta maximă : «Puterea stă
în unitate».
Uitându-ne şi la scala/ nivelurile participării devine evident că pe măsură ce gradul de

participare creşte, indivizii, cetăŃenii unei comunităŃi vor ajunge să resimtă nevoia de
participare organizată, structurată
Această nevoie de asociere apare atunci când membrii unei comunităŃi:
• vor să chestioneze in mod critic circumstanŃele politice, sociale, economice ale vieŃii lor .
• vor să aibă un cuvânt de spus pe termen lung în ceea ce priveşte dezvoltarea comunităŃii
căreia îi aparŃin
• vor să îşi sporească capacitatea de a atrage resurse din interiorul şi din afara comunităŃii
pentru rezolvarea problemelor lor.
• vor să fie în stare de a pune în practică soluŃii la problemele care îi afectează; iar cu cât o
problemă este mai complexă, cu atât nevoia de organizare (roluri si reponsabilităŃi clar
atribuite intre indivizi) în procesul de rezolvare a ei este mai mare.
• vor să creeze relaŃii cu alŃi oameni şi alte organizaŃii similare sub formă de parteneriate,
alianŃe si coaliŃii in vederea influenŃării politicilor şi practicilor publice ce le afectează
viaŃa.
Astfel se formează germenii primelor organizaŃii comunitare, ca de exemplu grupurile
comunitare de initiativă, comitetele consultative etc. Încetul cu încetul acestea pot ajunge să
se formalizeze şi să se transforme în ceea ce numim organizaŃii neguvernamentale
comunitare.
25
REZISTENłA LA SCHIMBARE
Schimbarea este mult mai usor acceptată atunci când vine din interior decât atunci când este
controlată din afară.
Orice proiect de dezvoltare comunitară presupune realizarea unor schimbări la nivel local.
Orice schimbare crează o stare de incertitudine la nivelul membrilor comunităŃii şi implicit o
reacŃie de rezistenŃă la schimbare care face ca oamenii să nu participe.
De unde vine această rezistenŃă la schimbare?
ω Lipsa de informŃtii - oamenii nu au informaŃii despre coordonatele schimbării.
Oamenii acceptă mult mai usor un fapt pe care îl cunosc. Informarea cea mai bună
apare atunci când comunitatea este cea care generează informaŃia. Cel mai bine cunoŃti
ceea ce faci tu insuŃi.
ϖ Remediu: comunitatea este cea care generează informaŃiile. Dacă procesul este
gestionat in totalitatea de către comunitate, atunci această problemă este
anulată.
ω Oamenii nu pot controla sensul schimbării, nu au posibilitatea să-şi spună parerea cu
privire la sensul şi natura schimbării. Oamenii acceptă mai greu o schimbare pe care
nu o pot controla. Schimbarea într-o comunitate este cu mult mai greu acceptată şi
valorizată dacă vine din afară decât dacă este generată din interior.
ϖ Remediu: comunitatea este cea care ia decizii şi stabileşte cursul schimbării.
ω Ignorarea tradiŃiilor şi realităŃilor existente. Oamenii acceptă greu sau resping
acŃiunile care contravin tradiŃiilor si obiceiurilor existente.
ϖ Remediu: cei care cunosc cel mai bine realitatea existentă sunt membrii
comunităŃii. Numai ei pot gândi un plan de acŃiune care să se muleze pe
elementele esenŃiale, definitorii ale comunitaŃii, care să tină cont de tradiŃiile
existente astfel încât să se asigure o dezvoltare organică a comunităŃii.
26
ω PercepŃia schimbării ca fiind generată de interese personale şi nu de cerinăe obiective

generale.
ϖ Remediu: implicarea intregii comunităŃi evită posibilitatea de control din
partea unor indivizi singulari.
ω Natura problemei în jurul căreia se derulează întreg procesul de dezvoltare
comunitară. Oamenii nu sunt interesaŃi de probleme pe care ei nu le resimt ca fiind
stringente.
ϖ Remediu: cei care pot spune care este problema, necesitatea cea mai stringentă
sunt doar membrii comunităŃii.
ExerciŃiul nr.3 : IERAHIZEAZĂ-łI VALORILE

Scop: Să îi ajute pe participanŃi să devină conştienŃi de propriile valori pe care să le
folosească in procesul adaptativ la transformările externe, cele sociale.
Timp 30-40 minute
Materiale Formularul intitulat „Ierarhizează-Ńi valorile” pentru fiecare participant, o
hârtie pentru notarea rezultatelor, creioane. (Vezi anexa 1).
Procedeu
1. DistribuiŃi câte un formular fiecărui participant.
2. Explicati grupului că o metodă de descoperire a valorilor constă şi în a fi forŃat să alegi
dintr-un şir de lucruri bine precizate pe acelea care Ńi se ar importante.
27
3. RugaŃi participanŃii să îşi completeze formularele ierarhizând valorile enumerate, astfel: de

la 1 pentru cea mai importantă, până la 14 pentru cea mai puŃin importantă. AtrageŃi-le atenŃia
să lucreze încet şi să reflecteze bine asupra fiecărei valori.
4. După ce toŃi vor termina de completat, strângeŃi hârtiile şi rugaŃi o persoană să înscrie
rezultatele într-un tabel pe o foaie separată. În timpul acesta începeŃi discuŃiile cu grupul,
urmărind punctele de mai jos.
5. La sfârşitul discuŃiilor prezentaŃi rezultatele înscrise în tabel şi solicitaŃi-le comentarii pe
marginea acestora.
Prelucrare
Puncte de discuŃie
• Ce a fost cel mai uşor să aleagă: valoarea „cea mai importantă” sau „cel mai puŃin
importantă”? De ce?
• Au existat pe listă valori la care nu s-au gândit niciodata?
• Au fost surprinşi de părerile proprii asupra unei valori anume? Despre ce valoare a
fost vorba?
• Au dorit să îşi comunice lista valorilor personale unui prieten apropiat? Unei fete sau
unui băiat? Unui părinte? Care au fost motivele pentru care au vrut sau nu acest lucru?
• Cum pot fi folosite aceste valori în procesul de adaptare la nou, în cadrul comunitatii?
28
Exercitiul nr. 4 : FIECARE ESTE UNIC
Scop. EvidenŃierea faptului ca fiecare membru al comunităii este unic si ca integritatea stă în
unicitate
Materiale
Desene cu copii de vârste diferite pentru a arăta că există o mulŃime de diferenŃe şi care să
sublinieze că fiecare este unic şi deosebit.
Procedeu
1. ÎmpărŃiŃi participanŃii în grupuri mici.
2. RugaŃi-i să enumere schimbările prin care trec copiii în diferitele etape ale vieŃii (0-5 ani; 6-
10 ani; 15-20 ani). Vor trebui să includă schimbări fizice, emoŃionale, psihice.
3. ÎnmânaŃi formularele „Fiecare este unic”.
4. În aceleaşi grupuri rugaŃi-i să răspundă la întrebările scrise în partea de jos a formularului.
Prelucrare
1. RugaŃi fiecare grup mic să raporteze grupului mare schimbările pe care le-au enumerat/şi
sau ceea ce au văzut în desen.
2. AsiguraŃi-vă că vor comenta schimbările emoŃionale, psihice şi fizice.
3. Când discutaŃi aspectele emoŃionale, întrebaŃi-i pe participanŃi ce cred ei că ar putea să-i
ajute pe alŃii să depăşească situaŃiile dificile. Dacă au fost enumerate senzaŃii pozitive,
întrebaŃi-i cum ar putea ajuta ceilalŃi participanŃi la întărirea acestor sentimente.
4. SubliniaŃi că desenul reprezintă un moment „îngheŃat” şi că oamenii continuă să se
schimbe. ÎntrebaŃi-i cum se văd schimbându-se pe parcursul acestei etape din viaŃa lor.
29
AlegeŃi o persoană din desen

DescrieŃi persoana.
Ce simte persoana?
Ce va face persoana în viitor?
30
MOTIVAREA COMUNITĂłII
Pentru ca toate aceste rezultate să fie posibile este necesară o abordare holistică a comunităŃii
şi crearea unor condiŃii optime in vederea motivşăii membrilor acesteia. Transformarea la
nivel individual, organizaŃional şi naŃional are implicaŃii deosebit de importante în
competitivitatea socială.
MotivaŃia studiazã ‫״‬de ce‫״‬-urile comportamentului uman. Comunitatea poate face faŃã
schimbărilor cerute de competitivitate şi progres numai prin orientarea eforturilor actorilor
sociali catre motivaŃie şi satisfacŃia beneficiarilor.
Elaborarea unei imagini sintetice asupra motivaŃiei în comunitate nu este posibilã fãrã
depãşirea viziunii pur psihologice asupra structurilor motivaŃionale. Sistemul de motivaŃii
utilizat influenŃeazã nivelul şi eficienŃa realizãrii sarcinilor fiecãrui post. Motivarea diferitelor
posturi dintr-o organizaŃie condiŃioneazã calitatea titularilor. MotivaŃiile folosite într-o
organizaŃie pot fi grupate în : corective sau de constrângere, disciplinare, stimulative.
31
MotivaŃiile de constrângere nu se recomandã a fi folosite. În schimb, motivaŃiile

disciplinare (sancŃiunea financiarã sau penalã) sunt mijloace necesare oricãrei conduceri.
Dacã omul ştie cã poate fi sancŃionat, apare un efect motivaŃional mai mare decât
sancŃiunea însãşi. Folosirea unor sancŃiuni foarte aspre în cadrul unei organizaŃii are în
general un efect slab motivaŃional.
În cadrul politicii motivaŃionale, comunitatea trebuie sã-şi intensifice toate

posibilitãŃile de satisfacŃie pe care le poate oferi (motivaŃiile stimulative) încât sã poatã
influenŃa acŃiunile oamenilor în sensul dorit, Ńinând cont şi de faptul cã diferitele tipuri umane
au sensibilitãŃi diferite faŃã de anumite satisfacŃii.
Cu cât membrii comunitatii sunt mai motivati la un nivel mai ridicat, cu atât creşte
autocontrolul muncii efectuate. Calitatea motivãrii reprezintã fundamentul antrenãrii în
realizarea obiectivelor.
Promovarea are consecinŃe deosebite asupra motivaŃiei beneficiarilor şi presupune un

ansamblu de decizii prin care se atribuie unora dintre aceştia, posturi cu nivel de salarizare
superior precum şi trepte profesionale sau grad.
32
PRINCIPALELE ETAPE ÎN MOTIVAREA COMUNITĂłII ÎN PROCESUL DE

ADAPTARE SOCIALĂ
1.Primul pas in mobilizare este identificarea nevoilor, nu a problemelor. Dacă nu există

nici o nevoie atunci nu este nici o problemă. Problema este obstacolul in calea satisfacerii
nevoilor.
Pentru intelegerea unei nevoi, este mai bine să fie folosită o abordare interdisciplinară: o
nevoie nu trebuie privită dintr-un singur unghi deoarece acesta ar putea restrange soluŃiile.
2. Planificarea asigură faptul că tehnicile de comunicare şi de educatie sunt adecvate

comunitătii. Scopul este de a amplifica puterea comunicării pentru mobilizare.
Responsabilitătile grupului şi indivizilor trebuie mereu distribuite şi definite adecvat.
3. Resursele interne ale comunităŃii reprezintă un important atu, iar identificarea acestora
este urmatoarea etapă, în timp ce resursele externe sunt un punct de sprijin. Ele trebuie
identificate şi exploatate. Trebuie avuŃi în vedere liderii in devenire, cum pot ajuta ei la
ducerea la bun-sfârşit al proiectului.
4. Toate activitătile de mobilizare trebuie investigate, evaluate şi monitorizate; acestea

nu sunt activităti separate, ele reprezintă componente importante ale unui proces in
desfăşurare. Rezultatele investigatiilor, evaluărilor şi monitorizării trebuie să fie obiectul
reflectiei şi conversatiei in comunitate.
5. Dialogul intern in comunitate. Negocierile şi realizarea consensului pot fi atinse eficient

prin dezvoltarea de retele şi aliante. Tinta este un proces democratic de mobilizare care ia in
considerare diferenŃele individuale şi de grup, care garantează independenŃa, favorizează
creativitatea, exprimarea de sine şi iniŃiativa.
Comunitatea poate adapta toate posibilităŃile de comunicare şi de educaŃie, mergând către o

viziune de apropiere intre media “alternativă” sau “tradiŃională” ca povestirile, dansul, drama,
altele şi media mai sofisticată, ca televiziunea, radioul şi internetul.
6. Istoria comunităŃii este un alt element definitoriu care dă specificitate în dinamica

motivării comunităŃii.
Membrii comunităŃii pot învăŃa din experienŃa trecută şi pe măsură ce îşi rezolvă cu succes
problemele, propriile lor abilităŃi şi stima de sine se dezvoltă. Se iau în considerare diferenŃele
individuale şi de grup, care garantează independenŃa, favorizează creativitatea, exprimarea de
sine şi iniŃiativa.
7. Lipsa de prejudecăŃi, stimulează creativitatea într-o comunitate. Componentele

mobilizării comunităŃii ca educaŃia şi comunicarea încearcă să releve şi să dezvolte aceste
calităŃi ale participanŃilor lor.
8. Sporirea cunoştintelor - pe măsură ce participanŃii se intâlnesc cu întrebările colective, ei

vor deveni implicaŃi şi vor crede că realitatea lor poate fi schimbată.
33
9. Factorul psihologic. Victoriile comunităŃii, fie ele modeste sau decisive, trebuie
sărbătorite, aceasta mărind coeziunea grupului.
34
DEZVOLTAREA COMUNITARĂ ÎN ROMÂNIA
Ținând cont de particularitățile existențiale ale persoanelor dezavantajate, precum şi de

poziŃia marginală pe care acestea le ocupă în societatea românească, dezvoltarea
comunitară pare a fi singura soluție care poate conduce către reabilitarea socio-
economică.
Integrarea/dezvoltarea eficace a persoanelor dezavantajate în sistemul social este

împiedicată de factori structurali asupra cărora se poate acționa mai degrabă colectiv
decât individual.
În acest sens, producerea bunăstării la un nivel satisfăcător nu poate fi realizată decât

prin programe de reabilitare a condițiilor economice colective, iar pe de altă parte prin
mobilizarea unor resurse comunitare colective.
Astfel, termenul de dezvoltare comunitară se referă în principal la

crearea/refacerea/reabilitarea conditiilor comunitare care să facă posibilă reintegrarea
comunitătii în circuitul global al unei bunăstări colective dezirabile.
În secundar, dezvoltarea comunitară se referă la constituirea unor mecanisme de

mobilizare a resurselor comunitare care să conducă implicit la rezolvarea problemelor
pe care comunitatea le poate avea la un moment dat.
Programele de dezvoltare comunitară au ca obiectiv nu numai realizarea unor bunuri

de interes comunitar, dar si crearea capacitătilor de actiune comunitară. Conceptul de
capital social este extrem de utilizat. El se referă la capacitătile de actiune socială
comunitară care reprezintă cu totul altceva decât capacităŃile cerute de acŃiunea
economică în contextul economiei de piată.
35
Ce putem
face noi ?
1. Să stabilim obiective concrete, tangibile;
ExerciŃiul nr. 5 : STUDIU DE CAZ.
Obiectivul : Identificarea măsurilor care trebuie luate într-o situaŃie de criză, în ordinea
priorităŃilor.
O familie cu cinci copii din comuna X traversează o perioadă dificilă. PărinŃii lucrează
ocazional în agricultură şi, câteodată, câştigă destul de bine; alteori, reuşesc cu greu să le
asigure copiilor hrană, căldură şi haine. Cum iarna se apropia şi părinŃii nu cumpăraseră încă
lemne, vecinii au sesizat autoritatile locale despre situaŃia familiei.
În scena următoare, asistentul social vizitează familia şi discută cu părinŃii şi cu fetiŃa cea mai
mare, în vârstă de 12 ani, încercând să afle care sunt dificultăŃile cu care se confruntă şi să
evalueze necesitatea întocmirii unui plan de actiune in care sunt implicati si ceilalti membrii
ai comunitatii.
Metoda Brainstorming: Se cere particpantilor să identifice nevoile familiei si resursele

comunitare existente, care pot fi accesate în situaŃii de criză.
2. Sa programăm acŃiuni simple chiar

de la prima întâlnire comunitară ; obiective cât mai
diverse si mai concrete. Încrederea în sine se
construieşte treptat, din succes în succes.
36
Exercitiul nr. 6 : „DESCHID COLABORAREA”
Scop: ParticipanŃii să obŃină feedback privind atitudinea faŃă de sine, faŃă de parteneri, faŃă de
situaŃia de comunicare, încrederea în ei înşişi pe plan social (vizibilă prin semne verbale şi
non-verbale).
Procedură:
• Joc de rol (Participantul începe colaborarea cu o persoană/un grup, îşi construieşte şi

prezintă un discurs, pe o teama aleasă de el)
• Persoana/persoanele cu care participantul a deschis discuŃia îşi împărtăşesc impresiile:

ce fel de om este, ce trăiri are, ce posibilităŃi de a comunica a manifestat, ce şi-ar fi
dorit în plus etc.
• DiscuŃia este ascultată eventual de „martorii invizibili”
• Dacă am optat pentru prezenŃa acestor „martori”, ei vor „bârfi” (cu faŃa acoperită) pe
aceleaşi teme ca participanŃii. Conducătorul activităŃii poate sugera direcŃii ale
„bârfei”.
DiscuŃii: Ce au trăit, ce au învăŃat, ce-şi propun să schimbe pentru o mai bună comunicare în
interiorul comunităŃii şi integrarea tuturor membrilor acesteia.
3. Să sărbătorim orice victorie;
Exercitiul nr. 7 „CUBUL TĂU CA ŞI CUM AR FI AL MEU”
Scop: Exersarea conduitei empatice, prin participarea directă la toate reuşitele din cadrul
comunităŃii.
Materiale :Hârtie colorată, carioci, cartoane şi lipici
Procedură: Un voluntar confecŃionează un cub, care sa raspund unei nevoi comune.
Exemplu: Un cub care să-i înstinŃeze pe oameni ca s-a nascut un copil, în comunitatea
lor.Voluntarul trebuie să descrie „cubul său” si utilitatea.
• Un altul îl ascultă încercând să vadă şi să simtă locul, să trăiască ceea ce locuitorul

său trăieşte (întrebări deschise, oglindă, parafrază, acceptare a sentimentelor, cuvinte
cheie, elucidare etc.)
• Altcineva poate interveni, dublându-l pe ascultător.
37
DiscuŃie: Ce a trăit vorbitorul, ce l-a ajutat şi cum (se referă la conduita ascultătorilor), ce şi-
ar fi dorit, ce observaŃii au cei din auditoriu (experienŃe reamintite, feedback pentru
ascultător/i, lucruri pe care şi le propun etc.). Cum s-a simŃit încurajat în acŃiunile sale şi cât
de important a fost pentru el atitudinea celorlalŃi si cât de importantă pentru comunitate a fost
contribuŃia sa
. 4. Să rememorăm experienŃele pozitive

anterioare; astfel se crează stima de sine şi încrederea în
forŃele proprii.
Exercitiul nr. 8 “DESCHID COLABORAREA”
Scop: ParticipanŃii să-şi identifice calităŃile personale, să obŃină feedback privind atitudinea
faŃă de sine, faŃă de parteneri, faŃă de situaŃia de comunicare, încrederea în ei înşişi pe plan
social (vizibilă prin semne verbale şi non-verbale).
Procedură:
• Joc de rol : Participantul începe colaborarea cu o persoană/un grup, îşi construieşte şi

prezintă un discurs despre contribuŃia sa personală la dezvoltarea comunităŃii din care
face parte. Apeleaza la lucrurile pe care le-a aflat , anterior, despre sine, care sunt
calităŃile sale si cum pot fi ele transformate in resurse comunitare. Pentru ca scena să
fie şi mai veridică, participantul işi poate imagina că are si o profesie şi să identifice
beneficiile acestei profesii asupra comunităŃii.
• Persoana/persoanele cu care participantul a deschis discuŃia îşi împărtăşesc impresiile:

ce fel de om este, ce trăiri are, ce posibilităŃi de a comunica a manifestat, ce şi-ar fi
dorit în plus etc.
DiscuŃii: Ce au trăit, ce au învăŃat, ce-şi propun să schimbe.
5. Sa conştientizăm faptul că o problemă la

nivel comunitar este problema tuturor şi că stă în
puterea noastră de a o rezolva.
38
ExerciŃiul nr.9 NAUFRAGIATII
Scop: ParticipanŃii să descopere soluŃii de rezolvare în comun a problemelor, apeland la

resursele lor si ale comunităŃii din care fac parte (avem astfel în vedere realizarea unei bune
gestiuni a interacŃiunii, unei deschideri către celălalt, unui climat de egalitate, unui climat de
susŃinere reciprocă).
Procedură:
• ParticipanŃii vor scrie pe o foaie de hârtie una dintre calităŃile personale pe care le-au
identificat in jocurile anterioare. Îşi vor imagina că sunt naufragiaŃi pe o insulă
părăsită şi că vor avea nevoie de toate aceste calităŃi, transpuse în mod concret, în
realitate, pentru a putea pleca de pe insulă.
Exemplu: Un participant care este indemânatic, poate ajuta la construirea unui plute, altul
care se considera creativ poate să improvizeze unelte cu care construiesc pluta, etc.
Se pot identifica noi lideri in grupul participanŃilor, iar sarcina instructorului este de a-
i ajuta pe toŃi participanŃii să se integreze in comunitate.
• Prezentarea şi discutarea materialelor. ÎmbunătăŃirea lor.
6.Comunitatea participă mai bine in acŃiuni pe

care le-au decis ei insişi decat la acŃiuni decise doar de un
grup mic.
ExerciŃiul nr.10 : „ŞTIU TOT? POT TOT?”
Scop: Crearea unui climat de susŃinere reciprocă. Participantul să accepte că nu posedă

„răspunsuri la toate întrebările”.
Procedură:
• Participantul alege un subiect despre ceea ce are o părere fermă şi clară.
• Folosind tehnica scaunului fierbinte, intră în rolul oponentului, susŃinând punctul de

vedere opus.
• Mişcându-se de pe un scaun pe altul, aduce argumente şi contraargumente.
• Dacă se blochează, un coleg îl ajută dublându-l.
39
DiscuŃie: Ce a trăit, ce experienŃe îşi reaminteşte, ce îşi propune pentru viitor (temele de
reflecŃie se adresează şi celorlalŃi participanŃi). Cât de importante sunt opiniile celorlalŃi în
luarea de decizii la nivel comunitar.
Comunitatea tinde să-i

urmeze pe lideri, dacă vede
că aceştia au succes
40
ANEXA 1
LISTA DE VALORI
Responsabilitate Aventura Frumusete
Provocare Comunitate Competenta
Cultura Educatie Faima
Familie Libertate Adevar
Armonie interioara Autocunoastere Dezvoltare profesionala
Bani Bucurie Bunastare
Calitatea lucrurilor pe care le fac Calitatea relatiilor Calm
Competente Cunostinte Dezvoltare personala
Dragoste, afectiune Hobby-uri Independenta
Influenta Intelepciune Intimitate
Leadership Liniste sufleteasca Loialitate
Masculinitate Natura Onoare
Ordine Pace Prietenie
Puritate Putere Recunoastere
Relatii personale Respect de sine (Self-esteem) Sanatate
Sensul vietii Siguranta Siguranta locului de munca
Sinceritate Spiritualitate Stabilitate
Statut Statut intelectual
41
BIBLIOGRAFIE
1. Andrei , Petre, ”Sociologie Generală”, Ed. Polirom, Iaşi 1999
2. Marica, Mircea, Metode si tehnici de dezvoltare comunitara, curs universitar
3. Bocancea, Cristian, “Elemente de asistenŃă socială”, Ed. Polirom , Iaşi 1999
4. Neculau, Adrian, “ Manual de psihologie socială ”Ed. Polirom, Iaşi 2004
5. Neculau, Adrian, „Analiza şi intervenŃia în grupuri şi organizaŃii” Ed. Polirom,

Iaşi 2000
6. De Visscher, Pierre, “Dinamica grupurilor. Teste de bază” Ed. Polirom, Iaşi

2005
42
Program de dezvoltare a abilităților de viață
ale copiilor aflaŃi în situaŃie de risc din mediul rural buzoian
Proiect finanțat de Uniunea Europeană prin Programul:
Facilitatea de Tranziție 2007/19343.03.03 – Integrarea în societate a tinerilor aparținând

minorităților și grupurilor dezavantajate
Material editat de Asociația Formare, Dezvoltare, AsistenŃă - FORDA Buzău
Iulie 2010
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a
Uniunii Europene
Pentru eventualele informații și sesizări legate de proiectele PHARE
contactați: cfcu.phare@mfinante.ro
43

Dezvoltare Comunitara

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Dezvoltare Comunitara

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Proiect finanŃat de

2. CE ESTE DEZVOLTAREA COMUNITARĂ ?…………….……..…. 4

3. CARACTERISTICILE ABORDĂRII MODERNE…………………... 6

4. ETAPELE PROCESULUI DE DEZVOLTARE COMUNITARĂ.........8

5. PRINCIPIILE DEZVOLTĂRII COMUNITARE.................................14

6. PARTICULARITĂłI ALE DEZVOLTĂRII COMUNITARE............ 15

7. CE ŞI DE CÂTE FELURI ESTE PARTICIPAREA?.........................21

8. ASOCIEREA CA FORMĂ DE PARTICIPARE..................................27

10. MOTIVAREA COMUNITĂłII ……………………………….....….33

11. PRINCIPALELE ETAPE ÎN MOTIVAREA COMUNITĂłII ÎN

PROCESUL DE ADAPTARE SOCIALĂ……………………………. 34

12 DEZVOLTAREA COMUNITARĂ ÎN ROMÂNIA............................. 35

13. CE PUTEM FACE NOI ?………………………………….................36

„Oamenilor nu le pasă de cate ştii, pâna nu află cât de

Societatea, ca ansamblu, este o structura bine determinată in care elementele constitutive

In acest sens, comunitatea reprezintă o formă complexă de organizare umană aflată la

Spiritul comunitar se referă la ideea pe care membrii comunităŃii o au despre ei insişi şi

A spune că ei au „spirit” nu inseamnă că sunt posedaŃi de o fiinŃă supranaturală, doar că

Schimbările din comunitate au loc prin perspectiva a trei tipuri de acŃiuni

Dezvoltarea comunitară sprijină schimbarea reală în comunitate prin modelul participării

Scopul dezvoltării comunitare il constituie progresul social care

CE ESTE DEZVOLTAREA COMUNITARĂ

Dezvoltarea comunitară reprezintă participarea oamenilor intr-o experienŃă de invăŃare

Există două abordări ale dezvoltării comunitare:

Abordare conventională Abordare modernă

OrganizaŃii guvernamentale, ONG- uri, decid Oamenii sunt implicaŃi de la început:

CARACTERISTICILE ABORDĂRII MODERNE

• centrată pe crearea de mecanisme interne de

• este pozitivă – valorizează membrii comunităŃii;

• este participativă – pune oamenii in centrul

• vizează un impact pe termen lung şi foarte lung;

Comunitatea trebuie să-si identifice, analizeze si ierarhizeze propriile problemele, să-şi

Modelele tradiŃionale de dezvoltare lucrează in mare masură cu “nevoile resimŃite” de

Exemplu: In faza primară a unui program de dezvoltare iniŃiat de o organizŃie în străinătate,

Dezvoltarea poate fi înŃeleasă sub mai multe aspecte:

SituaŃie economică dezvoltată – locuri de muncă, activităŃi economice,

Infrastructură dezoltatări, dotări edilitare corespunzătoare, drumuri de acces,

Oameni activi şi relaŃiile armonioase între ei.

Dezvoltarea comunitară inseamnă in primul rand dezvoltarea capacităŃilor umane dintr-o

Scopul ultim al proiectelor de dezvoltare comunitară, indiferent de problema pe care se

din afară. In ultima instanŃă, orice dezvoltare comunitară presupune “capacitate de

ETAPELE PROCESULUI DE DEZVOLTARE COMUNITARĂ

Dezvoltarea unei comunităŃi este asigurată atunci când membrii

- au încredere în ei insişi şi în ceilalŃi;

Comunitate nedezvoltată Comunitate dezvoltată

- paternalism; - asumarea responsabilităŃii;

- apatie; - încredere şi optimism;

- conflicte Există o cultură a dezvoltării care asigură

METODE DE CONSULTARE A COMUNITĂłII

• Se scrie si se distribuie un material cu întrebări astfel încăt indivizii să poată răspundă

• Răspunsurile se notează pe aceaşi foaie.

• Se decide cu privire la mărimea eşantionului (numarul de intervievaŃi), cui să i se

• Nu trebuie sa existe prea multe intrebări – aproximativ 10.

Interviuri structurate/ discuŃii individuale

• Se aleg anumite subiecte pentru care se caută opinia indivizilor.

• Trebuie gasită o metodă de înregistrare a raspunsurilor –fişă de lucru, agendă.

• Se decide cum se integrează toate raspunsurile pentru a obŃine o opinie generală.

• Se poate realiza cu indivizi, folosind un chestionar pregătit dinainte.

• Se poate realiza cu grupurile folosind o foaie mare de hartie.

• Pot fi realizate individual sau într-un grup.

Evenimente publice / comunitare

“ Dezvoltarea comunitară poate fi definită ca un proces

Dezvoltarea comunitară pune accent pe participarea activă a