»Eu chiar cred asta cu adevarat ) Pentru ca, intr-o anumité masurs, citind si scriind mi-am gisit un fel de salvare din intuneric, Inci de cand am realizat C4 depresia mintea cu privire la viitor, mi-am dorit s& scriu © carte despre experienta mea, ) Pentru a infrunta direct depresia si anxietatea, Prin urmare, aceast carte isi propune doua lucruri: D statins stigmatizarea $i, poate cea mai idealists ambitie, 84 incerce, si chiar s4 si reugeasca, OD Sa-i convinga pe oameni c& Privelistea cea mai frumoas& nu 0 vezi de la baza muntelui. Am scris asta fiindcd cele mai » vechi dintre cligee raman gi cele mai adevarate. Timpul vindeca. La capatul tunelului chiar se afl& © luminifa, indiferent dact © putem vedea sau nu. $i acolo se aflé mai multe lucruri bune decat crezi si mai multe finaluri fericite. ) Uneori, doar uneori, cuvintele pot si te elibereze.“ ~-. SB aDe acelasi autor la Nemira: Umanii Cum sa opresti timpul la Nemi: Un baat numit Craciun Fetita care a salvat Craciunul Marr HAtc, scriitor si jurnalist, sa niscut pe 3 iulie 1975 la Sheffield, in Marea Britanie, Este un scriitor prolific, multe dintre cartile lui fiind bestselleruri sau in curs de ecranizare, Printre cele mai cunoscute sunt: The Last Family in England (2004), Shadow Forest (2007), Runaway Trl (2008); Umanii (2013; Nemira, 2016), Baiatul Echo (2014; trad. rom. 2015); Cateva motive sa inbesti viata (2015; Nemira, 2018) sau Notes from 4 Nervous Planet (2018). Ca autor de c&ri pentru copii siadolescenti, a castigat Blue Peter Bo ok Award, Smarti ; Medalia Carnegie I Prize si a fost de trei ori pe lista scurta pentr Volumele lui au fost traduse in Peste 30 de limbi.MATT HAIG cateva motive “iubesti viata Traducere din limba englez’ CosMINA MOROSAN NEMIRACoperta: Cristian FLORESCU, Ana NICOLAU Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei HAIG, MATT ‘ A ‘Cateva motive s8 iubestiviaja / Matt Haig; trad. din Ib. englez&: Cosmina Morosan. - Bucuresti: Nemira Publishing House, 2018 ISBN 978-606-43-0402-5 |. Morosan, Cosmina (trad.) e2n.iit Matt Haig REASONS TO STAY ALIVE Copyright © Matt Haig, 2015 Published by arrangement with Canongate Books Ltd, 14 High Street, Edinburgh EH1 1TE. © Nemira, 2018 Redactor: Laura CALTEA Tehnoredactor: Alexandru CSUKOR Lector: Viorica DUMITRENCO fa acordul sci al editoruli sunt sty terzise $i se pedepsesc conform Legii depiut de autor. ISBN 978-606-43-0402-5 tlt, cSoRes; aPentru AndreaCartea asta e imposibila Cu treisprezece ani in urmé, eram convins ca asta nu s-ar putea intampla. Eram pe moarte, intelegeti? Sau pe cale s& innebunesc. Nu exista nicio sans4 si ma aflu inca aici. Uneori, mi indoiam chiar si de faptul c4 a5 mai putea rezista in urmitoarele zece mi- nute. Iar ideea ci as putea fi bine, suficient de bine Incat sa scriu despre asta, in felul asta, era imposibil de crezut. Unul dintre simptomele-cheie ale depresiei e s4 nu vezi nicio urma de speranta. Niciun viitor. Nu numai ci esti departe de a vedea luminita de la capatul tunelului, ins tunelul insusi pare blo- cat la ambele capete, iar tu te afli in el. Daca macar as fi stiut care avea s& fie viitorul si cA urma un viitor mult mai bun decat orice altceva experimentasem vreodata, atunci unul dintre capetele tune- lului respectiv s-ar fi sfairdimat in bucati si as fi vazut lumina. Asadar, simpla existent a acestei c&rti e dovada faptului ci depresia te minte. Depresia te face s& te gandesti la lucruri intr-un mod gresit. {nsi depresia in sine nu e o minciund. Este cel mai real Iucru pe care l-am trait vreodat’. Dar, desigur, e invizibila.MATT HAIG Pentru ceilalti, uneori poate parea ci nu € nicio problem; wul incendiat si nimeni nu poate vedea fh. Mergi printre ei cu capt ' noe carile. Aga c4 - din moment ce depresia rimane, in mare misury neobservati si misterioas4 - ¢ usor Ca stigmatizarea ei si dainuie Stigmatul e deosebit de dureros pentru depresivi, pentru ci |e afecteaza gandurile, iar depresia e 0 boala a gandurilor. Cand esti deprimat, te simi singur $i ai sentimentul ci nimenj nu trece exact prin ceea ce treci gi tu- Ti-e atat de teama cA ai putea ternalizezi totul si esti atat de speriat de po- parea nebun ineat int e vor indeparta si mai mult, incat te inchizi sibilitatea c§ oamenii t fnsuti si nu vorbesti despre asta, ceea ce ¢ un mare pacat, in tine ie ele rostite sau fiindc& tocmai asta te-ar putea ajuta. Cuvintele - fi scrise - sunt ceea ce ne conecteaz cu lumea Snconjuratoare, astfel cdale vorbi oamenilor sia scrie despre toate aceste lucruri ne ajutt s& ne conectim unii cu altii si cu adevaratul nostru sine. Stiu, stiu, suntem oameni, Suntem o specie clandestina. Spre deosebire de alte animale, purtim haine si procreim in spatele usilor inchise. $i suntem rusinafi atunci cand ceva nu este {in regula cu noi. ins’ vom reusi sd iesim din asta, iar modul prin care 0 vom face e cel de a vorbi despre depresie. $i poate i citind, si scriind despre ea. Eu chiar cred asta cu adevarat pentru ci, intr-o anumita mi he ated si scriind mi-am gisit un fel de salvare din intuneric- na dan a alae ra mingea eu privie la viton reeset e despre experienta mea, pentru a a si anxietatea. Prin urmare, aceasta carte 1! Si entails si diminueze stigmatizarea si - poate ce ea a incerce, si chiar si si reusgeasca, s&-i com ni cd privelistea cea mai frumoas& nu o vezi de la 8Cateva motive sa iubesti viata baza muntelui. Am scris asta fiindca cele mai vechi dintre clisee riman si cele mai adevarate. Timpul vindec’. La cap’tul tunelului chiar se afl4 o luminita, indiferent daca o putem sau nu vedea. $i acolo se afl4 mai multe lucruri bune decat crezi si mai multe fina- luri fericite. Uneori, doar uneori, cuvintele pot sd te elibereze.O insemnare inainte sé pornim la drum Mintile sunt unice. $i se pot defecta in moduri unice. Mintea mea s-a defectat intr-o manierd usor diferita fap de cea in care s-au defectat altele, Experientele noastre pot fi asemAnatoare cu cele ale altor persoane, inst nu sunt niciodata exact aceleasi. Incadririle largi precum ,depresia“ (si ,anxietatea‘, si ,tulburarea anxioas’*, si ,OCD*?) sunt utile, ins numai daca inyelegem c4 nu tori oamenii trdiesc aceleasi experiente ale acestor probleme. Depresia arat& diferit pentru fiecare tn parte. Durerea ¢ re- simyita in moduri diferite, la grade diferite si provoacd reactii diferite. Acestea find spuse, dac& niste cdrti ar trebui sd ne re- produc in mod exact experienta acestei lumi astfel incat sa fie utile, singurele Carpi care ar merita citite ar fi acelea scrise de noi insine. Nu exist o manier4 corect4 sau una gresita de a avea depresie ori de a avea un atac de Panic, ori de a-ti dori s& te sinucizi. Aceste lucruri sunt asa cum sunt, Suferinga, la fel ca yoga, nu é —— * Tulburare obseiv-compulsva (eng, obessive compulsive donde (ated) 10Cateva motive sa iubesti viata un sport competitiv. fnsa, pe parcursul anilor, am realizat ca, citind despre alti oameni care au suferit, supravietuit si depasit disperarea, m-am simyit alinat. Mi-a dat speranya. Sper c& aceast carte va putea face acelasi lucru.1 CADEREAnin cele din urma, e nevoie de mai mult curaj pentru a trai decit pentru a te sinucide.“ ALBERT CAMUS, Moartea fericita! ——$_______ ' Traducerile citatelor apartin traducatoarei (a. red).Ziua in care am murit jmi aduc aminte ziua in care vechiul meu sine a murit. A inceput cu un gind. Ceva era gresit. Acela a fost inceputul, tnainte si realizez ce era. Iar apoi, aproximativ o clipa mai tarziu, am avut o senzatie stranie in cap. Un fel de activitate biologic’ in spatele craniului, nu cu mult deasupra gatului. Cerebelul. Un zvacnet palpaitor sau intens, ca i cum ar fi fost un fluture blocat intuntru, in combinatie cu o senzatie de furnicaturi. inca nu stiam nimic despre efectele fizice bizare pe care depresia si anxietatea aveau si le determine. Credeam, pur si simplu, cA urmeaza s4 mor. Tar apoi, inima mea a inceput s-o ia razna, Apoi ex am inceput s-o iau razna. M-am cufundat rapid, cizdnd intr-o realitate noua, claustrofobica si sufocanta. Si avea si dureze mai bine de un an Pana sd ma mai simt din nou macar pe jumatate normal. Pana in punctul acela, nu inyelesesem cu adevirat sinu fusesem Cu adevarat constient de depresie, cu exceptia faptului cd stiam c& an mea suferise de asta o scurta perioad’ dupa ce ma nascuse Pe mine si c& strabunica din partea tatalui sfarsise prin a se 15MATT HAIG sinucide. ‘Asadar, presupun ci fusese 0 chestiune de istoric fan, Ijal, dar nu fusese UP jstoric la care sd ma fi gandit prea muh, {n fine, aveamn douazeci si patru de ani. Locuiam in Spania. jorr-unul dintre cele mai linistite si framoase colfuri ale insulj Ibiza. Era luna septembrie. Peste dowd sAptamani urma si mijn. tore la Londra si la realitate. Dupa sase ani de studentie si slujbe de vari. Amanasem cat de mult putusem viata de adult, iar acum se contura precum un nor. Un nor care acum se spargea si isi re: varsa stropii de ploaie deasup! Cel mai straniu aspect cu interiorul ei se pot petrece lucruril neva si le poatd vedea. Lumea ridicd din um: pilele s& ti se dilate. S-ar putea sd sune incoerent ceea ce spui. Sar putea ca pielea si iti luceascd din cauza transpiratiei. fas’ in niciun caz nu era vreo persoani din acea vila care sa fi putut sti cum mi i fi dat seama de iadul straniu in care triiam sau je bun’. ra mea. privire la o minte este acela ca in le cele mai intense fara ca altci- eri. S-ar putea ca pu- simyeam sau sa-$1 de ce dintr-odati moartea imi parea o idee fenomenal d ‘Am zacut in pat trei zile, dar n-am putut s4 dorm. Iubita mea, Andrea, venea la intervale regulate de timp cu apa sau fructe, pe care cu greu reuseam sa le mananc. Fereastra stitea deschis4 pentru ca aerul proaspat si poat’ pk trunde induntru, ins’, in camera, atmosfera era nemiscat4 siarae toare. {mi aduc aminte cX eram uimit cf incd mai traiam. Stiv sun melodramatic, ins4 depresia si panica nu-ti ofer4 nimic alt ceva de gestionat tn afari de ganduri melodramatice. fn fine, ™ aveam nicio alinare. {mi doream s mor. Nu. Nu intocmai. No voiam si mor, doar ci nu mai voiam si triiesc. Moartea era ce"? ce ma speria si care li se tnt4mpla doar oamenilor care 3U erfit 16Cateva motive sa iubesti viata multi oameni care nu traiser’ niciodata. {mi do- Exact, vechea doringa clasica. nul dintre cele trei sute de Erau infinit mai ream si fiu unul dintre acei oameni. Cea de a nu te fi niscut. De a fi fost u milioane de spermatozoizi care au esuat. (Ce lucru de pret ¢ S4 fii normal! Cu topii mergem pe sarmele astea nevazute cand, in realitate, am putea aluneca in orice secund4 si ne-am putea confrunta cu toate ororile existentiale care pur si simplu zac latent in mintile noastre.) Nu era mare lucru in incaperea aia: un pat acoperit de o pla- puma alba si pereti albi. Se poate sa fi fost un tablou pe perete, dar nu prea cred. Cu siguranta nu-mi pot aminti vreunul. Era o carte langa pat. Am luat-o odata si am pus-o jos la loc. Nu ma puteam concentra nici macar o secunda. Nu puteam $n niciun fel sa ex- prim in cuvinte aceasta experient4, fiindcd era dincolo de orice fel de cuvinte. Efectiv, nu puteam vorbi despre ea cum trebuie. Cuvintele pireau banale pe langa aceasta durere. Mi-am adus aminte si-mi fac griji pentru sora mea mai micd, Phoebe, care se afla in Australia, Mi-am facut griji ci ea, cea mai apropiata fiinga din punct de vedere genetic de mine, s-ar putea simi asa. Voiam si vorbesc cu ea, insd stiam c4 n-o pot face. Cand eram mici, acasi in Nottinghamshire, dezvoltaserim un fel de sistem de comunicare la ora de culcare, ciocnind in peretele care despartea dormitoarele noastre. Acum am ciocanit in saltea, ima- gindndu-mi c& ea m-ar putea auzi de la celalalt capat al lumii. Cioc. Cioc. Cioc. Nu aveam in minte termeni precum ,depresie* sau ,tulburare anxioasi“, fn naivitatea mea ridicola, nu m-am gindit ca e posibil ca ceea ce experimentam eu si fie ceva ce alti oameni au putut 17MATT HAIG simi vreodata. Fiindci era atét de alienant, incdt credeam ci e, {nsumi sunt strain de intreaga specie. - Andrea, sunt speriat. -E OK. Va fi bine. Va fi bine. -Ce se intampla cu mine? — Nu stiu. Dar o si fii bine. - Nu inteleg cum se poate intampla una ca asta. in cea de-a treia zi, am pardsit camera si vila si am plecat si mi sinucid.De ce e depresia greu de inteles E invizibila. Nue ca si cum ,te-ai simpi putin trist*. E uncuvant gresit. Cuvantul ,depresie* ma face si m& gandesc la un cauciuc dezumflat, la ceva gaurit si nemiscat. Poate c& de- presia, in lipsa anxietatii, e resimtita asa. fnsa depresia combinata cu teroare nu e ceva dezumflat sau nemiscat. (Poeta Melissa Broder ascris la un moment dat pe Tweeter: ,Ce idiot a denumit-o «depresie» in loc de «trdiesc lilieci in pieptul meu si ocupi foarte mult spatiu, P.S. vid o umbra»?*) fn punctul cel mai critic, te trezesti dorindu-ti cu disperare orice alta suferiny’, orice durere fizicd, fiindc& mintea e infinit’, iar chinurile ei - atunci cand au loc ~ pot fi la fel de infinite. Poti fi depresiv si fericit, la fel cum poti fi un alcoolic treaz. Nu are intotdeauna o cauza evidenta.MATT HAIG Poate afecta oameni - milionari, oameni cu un par frumos, oameni aflati intr-o cAsnicie fericita, oameni care tocmai au fost promovati, oameni care pot si danseze step si si facd trucuti cu carti si si cante la chitar’, oameni care nu au pori vizibili, oameni care debordeazi de fericire in postrile lor - care, priviti din afari, nu au niciun motiv sa se simta nefericiti. E ceva misterios chiar si pentru cei care suferd de depresie.O priveliste frumoasa Soarele ardea puternic. Aerul mirosea a lemn de pin sia mare. Marea era acolo, chiar sub stancé, iar marginea falezei era Ja numai cativa pasi distanya. Nu mai mult de douazeci, ag spune. Singurul meu plan era s& fac dowazeci si unu de pasi in directia aceea. »Vreau s4 mor.“ Langa piciorul meu era o soparla. O soparla adevarata. Am simyit asta ca o judecat3. Faza cu soparlele e ci ele nu se sinucid. Sopirlele sunt supravietuitori. Le tai coada gi le creste alta la loc. Nu sunt niste suferinzi demni de mila. Nu se deprima. Pur si simplu merg mai departe, indiferent de ct de dur si neprimitor ¢ peisajul. {mi doream, mai mult decit orice, si fiu soparla aia. Vila era in spatele meu. Cel mai dragut loc in care locuisem vreodata. {in fata mea, cea mai spectaculoasa priveliste pe care o vazusem vreodati. O Mediterand stralucitoare, aratand precum o fay de mas& turcoaz, presirati cu mici diamante, marginita de 0 linie de coasta cu aspect dramatic, facuta din stanci micuye din calcar si plaje aproape albe, interzise. Se potrivea cu ce-si 21MATT HAIG inchipuiau majoritatea oamenilor ci inseamna frumos. Si totus, cea mai frumoasi priveliste din lume nu imi putea opri dorinta de a ma sinucide. jn urma cu un an citisem mare parte din opera lui Miche] Foucault pentru Masteratul meu de Arte, mai ales din Istoria ne. buniei in epoca clasica'. Aici era dezvoltata ideea ci nebuniei ar trebui si-i fie permis si fie nebunie. Ci 0 societate tematoare 5i represiv eticheteaza pe oricine care e diferit ca fiind bolnav. Dar aceasta era o boala. Acesta nu era un gand nebunesc. Nu insemna si fii putin nebunatic. Nu insemna si citesti Borges sau sa asculti Captain Beefheart sau s& fumezi o pip sau s& ai halucinagii cu un baton imens de Mars. Aceasta era durerea. Fusesem bine, iar acum, deodat’, nu mai eram. Nu eram bine. Asadar; eram bolnav. Nu conta dac era vina societ&tii sau a stiingei. Pur si simplu nu voiam - nu puteam - si mi mai simt asa nicio secunda in plus. 4 Trebuia sé-mi pun capit zilelor. { Si chiar aveam de gind s-o fac. in timp ce iubita mea se afla in | vila, fara si suspecteze nimic, crezand ca iesisem pur si simplu si | iau niste aer. Am mers, numarandu-mi pasii, dupa care am pierdut numart | toarea, deoarece mintea imi fugise in toate directiile. | »Nu te inmuia‘, mi-am spus, Sau, cel putin, cred cd mi-am spus | asta. ,Nu te inmuia.“ 1 Am reusit s4 ajung pe marginea stancii. Puteam inceta s4 mi simt in felul acela doar facand inc& un pas. Era atat de exagerat de ‘ usor - un singur pas ~ fai de durerea de a fi in viata. ' Michel Foucault, Istoria nebuniei tn epoca clasica, trad. Mircea Vasilescus i Humanitas, Bucuresti, 2005 (n. red.). \ 22Cateva motive sa iubesti viata Acum, fiti atenti! Daca ati avut vreodata impresia c4 un depre- siv isi doreste sa fie fericit, va inselapi. Nu le pasa absolut deloc de luxul fericirii. Nu vor decat s4 simta o absentia a durerii. SA eva- deze dintr-o minte cuprins’ de flac4ri, in care gandurile ard dez- lanquite si fumeg’, precum intr-un incendiu. Sa fie normali. Sau, din moment ce normalul este imposibil, s4 fie goi pe dinduntru. Si singura modalitate in care puteam fi gol pe dinduntru era s4 nu mai traiesc. Unu minus unu este egal cu zero. Dar nu era simplu, de fapt. Chestia ciudata la depresie e ci, desi e posibil si ai multe ginduri sinucigase, teama de moarte ramane aceeasi. Singura diferenta e c4 durerea de a fi viu devine tot mai mare intr-un timp foarte scurt. Asadar, cand auzi cd cinéva s-a si- nucis, e important sA sti ci moartea nu era deloc mai putin infri- cosatoare pentru acea persoana. Nu a reprezentat o ,alegere* in sensul moral al cuvantului. Si judeci asta inseamna sd nu intelegi. Am stat acolo o vreme. Adunandu-mi curajul s4 mor, apoi, adunandu-mi curajul s4 traiesc. A fi. A nu fi. Chiar acolo, moartea era atit de aproape. {nc& un strop de teroare si balanta s-ar fi in- clinat. E posibil s4 fie un univers in care am facut acel pas, dar nu este acesta. Aveam o mami si un tata si o sora si o iubita. Asta insemna ci existau undeva patru oameni care ma iubeau. {n acel moment, mi-am dorit ingrozitor de tare si nu fi fost niciunul. Nici macar unul. Iubirea ma inlinquia aici, in capcani. Jar ei nu stiau cum era, cum era mintea mea. Poate c&, daca ar fi stat timp de zece minute in capul meu, ar fi spus ceva de genul: ,Oh, da, de fapt, e in regula. Ar trebui si sari. Fugi si sari si inchide ochii si f4-o pur si simplu. Adica, daca ai fi luat foc, te puteam acoperi cu o patura, inst 23MATT HAIG flicarile sunt invizibile. Nu avem ce si facem. Asa c& sari, Say da-mi un pistol si te impusc eu. Eutanasie.“ Dar nu asa mergeau lucrurile. Daca esti deprimat, durerea tae invizibila. in plus, daca e si fiu sincer, eram speriat. Dac& nu as fi murit? Daca doar as fi paralizat, ajungand prizonier, fara si ma pot misca, ‘in aceasta stare, pentru totdeauna? Cred ca viata iti ofer’ intotdeauna motive pentru ca si nu mori, daca esti suficient de atent. Acele motive pot proveni din trecut — oamenii care ne-au crescut, poate, sau prietenii ori iubi- yi - sau din viitor — posibilitapile cdrora le-am pune capat. Aga ci. am continuat s& traiesc. M-am intors la vila si am vomat din cauza stresului provocat de intreaga situatie.O conversatie prin timp — partea intai EU ATUNCI: Vreau si mor. EU ACUM: Ei bine, n-ai si mori. EU ATUNCI: Cumplit! EU ACUM: Nu, e minunat. Ai incredere in mine! EU ATUNCI: Nu fac faa durerii. EU ACUM: Stiu, dar va trebui sA rezisti. O si merite. EU ATUNCI: De ce? Totul e perfect in viitor? EU ACUM: Nu, sigur cf nu. Viata nu e niciodata perfect’. $i fnc4 mai intru in depresie din cand in cand. Dar sunt intr-un loc mai bun. Doare mai putin. Am descoperit cine sunt. Sunt fericit. Chiar acum, sunt fericit. Furtuna o si se termine. Crede-ma. EU ATUNCI: Nu pot sa te cred. EU ACUM: De ce? EU ATUNCI: Esti din viitor, iar eu n-am niciun viitor. EU ACUM: Tocmai ti-am spus... 25Pastile Au trecut zile intregi fara sa mandnc ceva normal. Nu am observat foamea din cauza tuturor celorlalte lucruri care se petre- ceau cu corpul si creierul meu. Andrea mi-a spus c4 aveam nevoie s& minanc. S-a dus la frigider si a scos 0 cutie de gazpacho! Don Simon (in Spania se vinde tn cutii, ca sucul de fructe). ~ Bea asta, mi-a spus, deschizind capacul si dandu-mi cutia. ‘Am luat o gura de supa. fn momentul fn care mi-a atins limba mi-am dat seama cét de foame imi era si am mai luat citeva inghi- tituri. Am terminat cam jumatate din cutie pana a trebuit si ies s sd vomit din nou. Sigur c& dac& } iti vine si versi de la gazpacho o¥ ‘inseamna neapdrat c4 esti bolnav, dar Andrea n-a vrut si riste- ~ Dumnezeule, a spus. Plecim acum. ~ Unde? am intrebat, ~ La spital. ~ O si ma faca sa iau pastile, a Sup rece, ficutd din legumne crude date prin blender (ae) 26 am spus. Nu pot lua pastCateva motive sa iubesti viata ~ Matt. Ai nevoie de pastile. $4 nu iei pastile nu mai eo opti- une. Mergem, bine? Am adaugat un semn de intrebare in ultima ei replica, dar nu co tin minte ca pe o intrebare. Nu stiu ce am raspuns, dar stiu c& am mers la spital. $i ci am primit pastile. Doctorul mi-a verificat mainile. Tremurau. - Deci cat a durat atacul de panicd? - Nu s-a oprit cu adevarat. Inima inca imi bate puternic. Ma simt ciudat. »Ciudat“ nici macar nu acoperea sensul a ceea ce simyeam. Nu cred c& i-am mai dat detalii. Pana si vorbitul presupunea un efort intens din partea mea. - E adrenalind. Doar atat. Cum e respiratia ta, o simi foarte accelerata? - Nu. E doar inima mea. Adica, respiratia... mi-o simt ciu- data..., dar totul se simte ciudat. Mi-a pus mana pe piept. A inceput sd pipaie. Doua degete apasate in piept. S-a oprit din zambit. ~ Esti drogat? -Nu! ~ Ai consumat droguri? ~ fn toata viata mea, da. Dar nu siptimfna asta. Am biut mult, in schimb. ~ Vale, vale, vale', a spus. Ai nevoie de diazepam. Foarte mult. Doza maxima admis’. oS * ,Bine, bine, bine‘, in spaniol’, in original (a. red.) 27MATT HAIG Pentru un doctor dintr-o fara fn care puteai lua diazepam fark reget, ca si cum ar fi fost paracetamol sau ibuprofen, era mare lucru. = O site faci si te simpi mai bine. Promit. ‘Am stat acolo intins si mi-am imaginat cA pastilele funcgionau. Pentru un moment, panica a scizut la un nivel de anxietate in- tenst. Dar acel sentiment de relaxare momentan’ mi-a declansat si mai mult panic’. Iar ce a urmat a fost o inundayie. Am simtit a totul se indeparteaza de mine, ca atunci cand Brody sta pe plajé | ini a ah ‘ crede a vede rechinul. Stiteam pe o canapea, dar | uaa se indeparteaza. Ca si cum ceva ma distanta si mai tare de realitate.Ucigasul Suicidul este, in momentul de faya, una dintre principalele cauze de deces, responsabil pentru moartea unei persoane din o sutd - statisticd ce include si Marea Britanie sau Statele Unite. Potrivit datelor Organizatiei Mondiale a Sanataii, omoarA mai multi oa- meni decit cancerul de stomac, ciroza hepatica, cancerul la colon, cancerul la san si Alzheimer. $i, din moment ce majoritatea oa- menilor care se sinucid sunt depresivi, depresia este una dintre cele mai periculoase boli de pe planeta. Omoara mai multi oameni decit orice alt forma de violenya - razboaie, terorism, abuz, atacuri armate -, toate puse laolalta. Cwatt mai groaznic e c& depresia ¢ o boala atat de crunt’, incat cei care se sinucid din cauza ei o fac in moduri fn care nu ar face-o din alte motive de boala. $i, totusi, oamenii cred in continuare ci depresia nu e mare lucru. Daca ar crede altceva, n-ar spune lucrurile pe care le spun. 29Lucruri pe care oamenii le spun depresiyi dar nu si celor aflati in alte situatij care le ameninta viata ‘ HAIDE, stiu cd ai tuberculoza, dar ar putea fi mai ru, Mica, n-a murit nimeni.“ De ce crezi c& ai facut cancer Ja stomac?* »Da, stiu, cancerul la colon e grav, dar s& vezi cum e si trdiest} cu cineva care suferd de asa ceva. Pfoai! Cosmar!* “Ab, Alzheimer? Mda, mie-mi spui, mereu fac Alzheimer.* “Ab, meningiti. Haid, minta le biruie pe toate.* Da, da, piciorul tau e in flacari, dar daca vorbesti despre asta tot timpul n-o ste ajute cu nimic, nu crezi?* Da, bine. Da. Da. OK, poate cd parasuta ti-a cedat, dar ramai optimist!*Placebo negativ Medicatia nu a functionat pentru mine. Cred c& si eu am fost partial de vind. fn volumul Pseudostiinta', Ben Goldacre demonstreaza ci Tu esti cel care reactioneaza la placebo. Corpul tau fi joacd minfii tale feste. Nu poti fi de incredere*. Acest lucru e adevarat si cu siguranta functioneaza in ambele directii. {n timpul celei mai grele perioade, cand depresia venea la pachet permanent cu tulburare de panica, imi era fricd de tot. Imi era literalmente frica de propria mea umbra. Daca m-as fi uitat la un obiect - pantofi, o perna, un nor - pentru suficient de mult timp, as fi putut gasi urme de rau- tate in acele obiecte, vreo fort4 negativa pe care, {ntr-un secol mai timpuriu si superstitios, as fi putut-o interpreta ca fiind Diavolul. Dar cel mai mult imi era frict de droguri sau orice altceva (alcool, lips de somn, vesti neprevazute, chiar si un masaj) care mi-ar fi schimbat starea de spirit. _ 1 Ben Goldacre, Pseudojtinja. Un medic deconspira coruptia din spatle indus. triei de medicamente, trad. Bogdan Perdivar3, Trei, Bucuresti, 2012 (n. red.). 31MATT HAIG Mai tarziu, in timpul acceselor mai slabe de anxietate trezeam c& ma bucur putin prea tare de alcool. Acea senzaje caldura si relaxare prin care ffi amorfesti existenta si care tus de reconfortant&, incat uiti de mahmureala care-i va urma, Dy : {ntlniri importante ma trezeam singur in baruri, bang de dupa-masa si pana seara tarziu, aproape ratand ultimul tren spre casi. Dar in 1999 eram la ani distanga de aceasta stare relatiy normala de disfunctionalitate. E oironie ciudat& cd tocmai in timpul perioadei in care aveam nevoie de mintea mea pentru a ma simi bine nu am incercat s§ interferez in mod activ cu ea. Nu pentru cd n-as fi vrut s4 mi simt bine din nou, ci pentru c4 nu credeam cu adevarat cd era posibil s4 mi mai simt vreodata bine sau cd e posibil s4 m4 simt vreodati mai putin rau. $i ma terifia ideea de a ma simi rau. Asa cd o parte a problemei cred cd a fost cauzata de acest efect de placebo negativ care se petrecea cu mine. Luam diazepam si intram instantaneu in panicd, iar panica se accentua in momentul {in care simyeam c4 medicamentul avea vreun efect. Chiar daci era un efect benefic. Luni mai tarziu s-a petrecut un lucru similar cand am finceput s4 mé tratez cu sunatoare. Uneori asta se intampla intr-o anumit& miésura si cu ibuprofenul. Asa cA, in mod clar, nu diazepamul era de vin. $i diazepamul era departe de a fi cel mai puternic medi- cament de pe piara. Si, totusi, senzatia de deconectare Pe care mi-o dlidea diazepamul e una pe care gi alii au martursit ca o au, aga c&e posibil ca (cel puyin in cazul meu) si medicamentul sa fi freur parte din problema.Sa simti ploaia fara umbrela Medicatia este un concept incredibil de atragator. Nu doar pentru persoana cu depresie sau pentru persoana care detine o firma farmaceutica, ci si pentru societate ca intreg. Subliniaz’ ideea care ne-a fost bagata pe gat prin sutele de reclame la televizor c&totul poate fi reparat consumand anumite lucruri. E un demers de tipul taci-si-ia-pastila care creeaz4 o diviziune intre ,noi* si ,ei*, {in care tofi se pot relaxa si pot simti ,neratiunea“ - ca si imprumut cuvantul preferat al lui Michel Foucault - si in care toyi putem accepta si fim castrafi intr-o societate care ne cere sa fim normali, chiar dac4 asta ne innebuneste. Dar medicamentele antidepresie si antianxietate ma umplu in continuare de fricd. Nu ajut nici faptul ci numele lor - Fluoxetine, Venlafaxine, Propranolol, Zopiclone - suna ca niste personaje negative din filme SF. Singurele medicamente pe care le-am luat si care pareau si m4 facd si ma simt un pic mai bine erau pastilele de somn. Aveam doar o cutie la mine pentru ci le-am cumpirat din Spania, unde farmacistii poarta halate albe reconfortante si vorbesc ca doctorii. 33MATT HAIG \ Dormidina era numele medicamentului, cred, Nu my « dorm, dar ma ajutau sd stau treaz fard s4 ma simt trig a Sa distanta de acea teroare. Dar stiam, de asemenea cap ny iy pce » C4 pr; foarte usor dependents si c’ frica de anu le lua avea s4 Chen rapid frica de a le lua. Pastilele de dormit ma ajutau sa functionez indeajuns de iy cat s& ajung acasi. Tin minte ultima noastra zi in Spania, Stein la masf, fard si vorbesc nimic, in timp ce Andrea le explica oams. nilor pentru care lucram gi cu care practic traiam (era vila lor, dr nu prea dadeau pe acolo) - Andy si Dawn - ca urma si plecim casa. Andy si Dawn erau oameni buni. imi plicea de ei. Erau cy cAtiva ani mai in varstd decat mine si Andrea, dar erau o companie placuta. Erau organizatorii celei mai mari petreceri din Ibiza, Manumission, care incepuse ca o chestie mic4 din zona gay a Manchesterului cu cativa ani inainte si s-a transformat intr-un fel de Studio 54 din Mediterana. Pana in 1999 ajunsese epicentrul culturii clubbing-ului, un magnet pentru vedete precum Kate Moss, Jade Jagger, Irvine Welsh, Jean Paul Gaultier, Happy Mondays, Fatboy Slim si mii de clubberi europeni. Candva pirea raiul pe pimAnt, dar acum idea acelei muzici si a acelor cameni imi parea un cosmar. Dar Andy si Dawn nu voiau ca Andrea sa plece. ~ De ce nu ramii aici? Matt va fi bine. Pare in regula. - Nue bine, a raspuns Andrea. E bolnav. Nu eram - dupa standardele din Ibiza cel putin - un om al drogurilor. Eram un om al alcoolului. Un student etern care 4] adula pe Bukowski si care si-a petrecut timpul pe insula stand in : SmCateva motive sa iubesti viata | goare si vanzand bilete intr-o ghereta in timp ce citea romane de } geroport (in timpul jobului de zi, m-am imprietenit cu un magi- cian pe nume Carl care mi-a dat romane de John Grisham la schimb pentru Margaret Atwood gi Nietzsche) si bea. Dar imi doream nebuneste si nu fi baut in viaya mea ceva mai puternic decit o cafea, Cu siguranya mi-am dorit s& nu fi baut atatea sticle de Vitia Sol si pahare de voded cu lamaie in timpul ultimei luni sau si fi mancat macar de cateva ori ceva decent la micul dejun sau si fi dormit pugin mai mult. ~ Nu arata bolnav. Dawn inca avea sclipici pe fata de la petrecerea de seara trecuta. Sclipiciul ma tulbura. — {mi pare rau, am spus, slabit, dorindu-mi o boala ceva mai vizibild. Vina m-a lovit ca un ciocan. ‘Am mai luat o pastili de dormit si doza de dup3-masi de dia- zepam si ne-am indreptat spre aeroport. Petrecerea se incheiase. {n timp ce eram pe diazepam sau pastile de dormit nu am simfit niciodata c& sunt aproape de a fi ,reparat“. Am ramas exact la fel de bolnav ca intotdeauna. Cel mult, pastilele reuseau si ma tind la distanya. Pastilele de dormit {mi fortau creierul s& se miste mai incet, dar stiam cA nu s-a schimbat nimic. Asa cum, ani mai tarziu, cand m-am intors la consumul de alcool, faceam faa acce- selor mai slabe de anxietate imbatandu-ma, stiind c4 a doua zi ma va astepta cu o mahmureala drept premiu. Sunt reticent in a ma declara o persoand care si se impotri- veasca tuturor medicamentelor pentru cé stiu cd pentru unii oa- meni anumite pastile functioneaza. {n unele cazuri par si 35MATT HAIG fe sault cat s4 ajute vindecarea, Q, de lung durata partiala. Muli ce ae cuvinte, 24 eine meu, dupa atacurile de panica gene. . ele. . ie} ra meni fara imi er4 att de fricd 4 mat 1au pastile inci, rate de diazeP’ Hoar aiic jn mod expres pentru depresia meg am niciodatd 2Y de panicd saU anxietate)» ; vindecat in principal fara ajutorul pucur 4 mam A . | cf am trecut prin experienta medicamentloy* fel de janestezic® ma ajutat sa imi cunosc du- dures fart Oi ; sa devin atent a cele mai subtile suiguri si rerile f on an mele. Desi ma tatreb uneori daca, in cazul 7 bor A sul si ma lupt co atacurile de panica iscate de in care © mi-ar fi alinat durerea. Era o durere consumul de me a a aujt de implacabil’, continua, incat numat gndul Ja ea imi afec- an . n 3 teaza chiar si acum respiratia $1 ritmul cardiac. Mi gindese la mine ca la un pasager stind pe scaunul de langé sofer in timp ce 0 te- roare de plumb ma javaluie. Trebuia si ma ridic in scaun, capul mi atingea tavanul masini, corpul incerca si se suie din el insusi, pielea se zbarcea pe mine, iar mintea navalea mai vertiginos decat peisajul intunecat de afara. Ar fi fost bine s4 nu fi cunoscut genul acela de teroare, si, dac& o pastila m-ar fi putut ajuta, poate cA ar fi trebuit s4 0 iau. Daca as fi luat ceva care sa amelioreze acea agonie a mintii (si chiar asta e cuvantul), atunci poate cd ar fi fost mai wor s&tmi revin din depresie. Dar prin faptul ci nu am | pase am devenit fare sensibil la tot ce fine de mi at shat sd stiu ce anume ma facea sf ma simt mai bi: fe. Asta nia elas enh somnul, conversatiile intense ye ure cent o stare pe care stiu din experient: »), jar aceasta c& poate fi an : : ; a mea si wulat& prin pastile, m-a ajutat intr-y, fi sia altora n final s4 m4 Sa : MAP tndeajuns : jurerea . amelioreZ® . o solutieCateva motive sa iubesti viata din resturi. Daca as fi fost. amorgit sau ag fi simpit reconstruiesc alteritate pe care ti-o provoacd medicamentele, lu- cea stare de crurile ar fi decurs mai greu. Jara ce zice profesorul Jonathan Rottenberg, un psiholog evo- Jutionist si autor al cirtii The Depths', in cuvinte care par ciudat de reconfortante: cum vom putea controla mai bine depresia? Nu va asteptati Javreo pastila magica. O lectie pe care o poti invaa tratind paci- cronick ¢ che greu si depasesti rispunsuri care sunt bine ancorate in corpul si mintea umand. in schimb, trebuie si urmim economia starilor si si vedem unde ne duce, s& fim recep- sa ne gindim la rutine engicu durere tivi la sursele care conduc a aceste stari - care includ prea mult munca si prea putin soma Trebuie i ne alfabetizam in privinta starilor si s& fim constienti de factorii care pot intrerupe: stirile negative tnainte de a se transforma ‘in condi- tii severe si de lungi dur modului de a gandi, evenimentele din jurul nostru, relapiile noas- tre si conditiile fizice ale corpului nostru (prin exercitii, medica- ati. Acesti factori implic& schimbarea mentatie, dieta).“ | Jonathan Rottenberg, The Depths: ‘The Evolutionary Origins of the Depression Epidemic, Basic Books, New York, 2014 (n. red.).Viata Cu sapte luni fnainte de primul meu diazepam, ma aflam in biroul unei agentii de recrutare din centrul Londrei. ~ Sice vrei s& faci cu viata ta? a intrebat agenta de recrutare. Avea o fata lung’ si solemna, cao sculptura de pe Insula Pastelui. - Nu stiu. ~ Te vezi in viitor ca agent de vanzari? ~ Poate, am mintit. Eram vag mahmur. (Traiam Yanga un local. Trei halbe de bere si unul sau doua Black Russian! faceau parte din rutina mea de sear’). N-aveam idee ce voiam si fac cu viata mea, dar eram destu! de sigur c& nu voiam si fiu un agent de vanzari toata viata. ~ Sa fiu sincera, CV-ul tau nu ofer’ cea mai clara imagine de Pre tine, Dar suntem in aprilie. Nu e sezon de absolvire, aga 4 trebui siti putem gasi ceva. Si avea dreptate. Dup’ o serie de interviuri dezastruods® Prins un post la care trebuia si vind spatii de reclame pent™ a Se ae ill i * Cocktail pe baz de vodea silichior de cafea (n. tr.). 38Cateva motive sa iubesti viata gazetreascd din Corydon. Lucram sub supravegherea unui austra- lian pe nume lain, care imi explica principiile fundamentale ale ~ Ai auzit de Aida? m-a intrebat. - Opera? — Ce? Nu. AIDA. Atentie. Interes. Dorinya. Actiune. Cele patru etape ale unei convorbiri de vanzari. Le captezi atentia, apoi interesul, apoi dorinta de a face ceva, inainte de a-i face si-si do- reasc& si actioneze. ~ Inyeleg. Apoi mi-a zis, de nicdieri: - Am un penis enorm. - Ce? ~ Vezi? Ti-am captat atentia. ~ Deci ar trebui si vorbesc despre penisul meu. - Nu. Era doar un exemplu. - Am inteles, am spus, privind prin geam cerul sumbru al Corydonului. Nu prea m-am inteles cu Iain. {ntr-adevar, m-a invitat s4 ,ies cu baietii* la pranz, s4 beau o bere si si dau o bil& cu ei. Vorbeau numai despre fotbal, spuneau bancuri porcoase si se plangeau de iubitele lor. Uram asta. Nu m-am simtit atat de nepotrivit fntr-un loc de cand aveam treisprezece ani, Planul - al meu si al lui Andrea - era si ne punem la punct vierile asa incat si nu trebuiascd s4 ne intoarcem la Ibiza in acea vara. Dar, in timpul unei pauze de masa, am simtit o asemenea intunecare in interi- orul meu incat mi s-a parut ci un nor s-a lasat deasupra sufletu- fui meu. Nu puteam si mai suport inc3 o ord de sunat oameni care nu voiau s& fie sunati. Asa ci am parasit slujba. Am plecat 39MATT HAIG pur si simplu. Eram un esec. Un tip care renunta. Nu se vedeg nimic la orizont pentru mine. Glisam vulnerabil intr-o boalg care mA astepta la capatul drumului. Dar nu-mi dadeam seama, Sau nu-mi pasa. Ma gandeam doar s4 scap.Infinitate Un corp omenesc e mai mare decat pare. Cercetirile stiintifice si tehnologice avansate au ardtat c4, in fapt, un corp fizic este un univers in sine. Fiecare dintre noi e compus din aproximativ o suti de trilioane de celule. fn fiecare dintre aceste celule existé cam tot atatia atomi. E vorba de o multime de componente separate. Creierele noastre contin doar ele o suti de miliarde de celule ner- voase, plus-minus cateva miliarde. Si, totusi, de cele mai multe ori nu simtim natura aproape in- finita a sinelui nostru fizic. Simplificim tovul gindindu-ne la noi in categoriile celor mai mari piese componente. Brate, picioare, tilpi, palme, trunchi, cap. Carne, oase. Un lucru similar se petrece si cu mintile noastre. Ca si fac& fat vietii, minyile noastre se simplificd. Se concentreazi doar pe un singur lucru la un moment dat. Dar depresia este ca un fel de fizict cuantic4 a gindurilor si senzatiilor. fyi dezvaluie cea ce e, in mod normal, ascuns. Te desface pe tine si tot ce stii. Reiese ci nu sun- tem doar facuri din univers, din ,praf de stele“, ca s4 imprumut sintagma lui Carl Sagan, ci suntem la fel de vasti si de complicati aMATT HAIG ca universul insusi. Psihologii evolugionisti poate c4 au dreptate, Se prea poate ci oamenii au evoluat prea mult. Pretul platit pentry a fi destul de inteligent ca si devii prima specie constienta de exis. tenta cosmosului este capacitatea de a simfi un univers intreg de intunecare.Speranta care nu s-a mai desavarsit Mama gi tata erau la aeroport. Stateau acolo, parand obositi si fericiti si ingrijorati in acelasi timp. Ne-am imbratisat. Am mers fnapoi acasa. . Eram mai bine. Eram mai bine. {mi lasasem demonii in urma, la Marea Mediterana, si acum eram bine. Eram inca pe pastile de dormit si diazepam, dar n-aveam nevoie de ele. Aveam doar ne- voie si fiu acas’. Aveam doar nevoie de mama si de tata. Da. Eram mai bine. Eram inc’ putin zdruncinat, dar eram mai bine. Eram mai bine. — Am fost asa de ingrijorati, a spus mama, impreuna cu alte optzeci si sapte de variatii pe aceeasi tema. Mama s-a intors catre mine de pe scaunul din dreapta soferului si m-a privit si a zAmbit si zambetul ei era usor crispat, iar ochii fi striluceau de lacrimi, Am simtit. Greutatea mamei. Greutatea de afi un fiu care nu mai functioneaz&. Greutatea de a fi iubit. Greutatea de a fi o dezamagire. Greutatea de a fi o speranya care nu s-a mai desavrsit asa cum trebuia. Dar. 43MATT HAIG a mai bine. Putin fragil. Dar era de inteles, Eran, » mai bine. Puteam fi inca acea speranta. Puteam ait in fong, pani la noudzeci si sapte de ani. Puteam inca s4 ~ $8 try, neurochirurg sau alpinist sau regizor de teatru, ae Soca say inceput. Zilele de inceput. Zilele de inceput. 1m Zilele dy Era noapte in afara ferestrei. Newark 24. Newark ere] unde am crescut si unde ma tntorceam. Un orisel de 40 iat oameni. Era un loc din care tot ce-mi doream era si scap, pial mi intorceam. Dar asta era in regula. M-am gandit la copilaie, M-am gindit la zilele fericite si nefericite de la scoala gi la lupta continua pentru stima de sine. 24. Aveam 24 de ani. Semnul de circulatie parea a fi o declaratie a sortii. Newark 24. Stiam cu tofii ca se va intémpla asta. Tot ce lipsea era numele meu. Tin minte ci am mancat in jurul mesei din bucatarie si cd n-am vorbit multe, doar destul cat s% dovedesc c4 eram in regul’ si nu eram nebun sau deprimat. Eram bine. Nu eram nebun sau deprimat. Cred ca era o plicinta cu peste. Cred c& au facut-o special pen- tru mine. Mancare de alinare. Ma facea s4 ma simt bine. Stateam in jurul mesei si mancam placinta cu peste. Era ora zece si jum’ tate. M-am dus la baia de jos si am aprins lumina. Baia de jos era vopsita intr-un roz inchis. Am facut pipi, am tras apa si am ince- put s& observ ci mintea mea se schimba. Era ca un fel de innorare, o mutare a luminii psihologice. Eram mai bine. Eram mai bine. Dar e nevoie doar de un gind de indoiala. O picatura de cerneala cade intr-un pahar de apa si tot continutul se innoreaza. Asa ci momentul in care mi-am dat seama ci nu eram intru totul bine a fost cel in care am realizat cA eram inca foarte bolnav.Ciclonul {ndoielile sunt precum rindunicile. Se urmeaz una pe cealalta sise adund in roiuri. M-am uitat la mine in oglind’. M-am uitat Ja faya mea pana cand n-a mai fost fara mea. M-am intors la mas& si m-am agezat si nu am spus nimanui cum ma simyeam. Daci le spuneam cum ma simyeam, n-as fi facut decat si-mi accentuez starea, Daci m4 purtam normal, ma simyeam putin mai normal. Asa c4 m-am purtat normal. ~ Vai, uite cat e ceasul, a spus mama cu dramatism. Maine trebuie si ma trezesc si ma duc la scoala. (Era directoare la o scoala primar). ~Dute la culcare, i-am spus. -Da, du-te la culcare, Mary, a spus Andrea. Ne descurcim noi cu paturile si altele. ~ Sunt un pat si o saltea pe podea in camera asta, dar puteti sa luati patul nostru in seara asta dacd vreti, a spus tata. ~ E in regula, am spus. Ne descurcim. ‘Tata m-a strdns de umar inainte de a merge la culcare. - Ma bucur ci esti aici. 45MATT HAIG ~ Da. Ma bucur si eu. Nu voiam si plang. Pentru cd a) nu voiam si ma vad4 Plangin d si b) daca ag fi plans, m-as fi simpit mai rau. Aga cd nu am plans, M-am pus in pat. Sia doua zi cand m-am trezit erau tot acolo. Depresia si anxi. etatea, ambele. Oamenii descriu depresia ca o greutate, $i poate s4 fie si asa. Poate sd fie o greutate fizica, si, la fel, poate si fie ° gteutate metaforici, emotionala. Dar nu cred cA greutatea e cea mai potrivit’ metoda de a descrie ce simteam. Asa cum stateam acolo, pe salteaua de pe podea ~ am insistat ca Andrea si doarma in pat, nu din cavalerism, ci pur si simplu pentru ca asta as fi facut daca eram normal -, am simgit ci eram prins intr-un ciclon. Din exterior, privit de altii, probabil ci am parut, in lunile care au urmat, ca $i cum eram ceva mai lent dec&t in mod normal, ceva mai letargic, dar experienta din capul meu era neobosit si opresiv de rapida.Simptomele mele ‘Acestea erau citeva dintre celelalte lucruri pe care le mai simyeam: Ca sicum reflectia mea imi arata o alta persoan’. Un fel de senzatie de furnicatura aproape dureroasa in braye, palme, piept, gat si ceafa. O neputinya de a contempla macar viitorul. (V1 jitorul nu avea si se petreaci, nu pentru mine, cel putin). Teama de a innebuni, de a fi internat fntr-un spital psihiatric, de a fi inchis intr-o celula capitonata cu 0 cAmas4 de fort pe mine. Ipohondrie. Anxietatea de separare Agorafobie. ‘Un sentiment perpetuu de groaza apasdtoare. Epuizare mental. Epuizare fizica. Sentimentul de a nu fi de folos. 47