Tantra – revelarea rădăcinilor sufletului

Cuvânt introductiv.
Acest material nu-l citesc ad-literam pentru că asta înseamnă să judec Cuvântul si astfel să n-
am parte de nici o transformare, ci fiind atent la puterea evocatoare a Cuvântului pentru că
asta înseamnă să las Cuvântul să mă transforme.
Capitolul 1. Conceptul de libertate interioară în Tantra.

A fi aservit paradigmei lucrului făcut anapoda.

Aserviti fiind paradigmei lucrului făcut anapoda, noi facem alegeri si astfel nu ne pretuim, nu
ne pretuim si astfel ne mândrim, ne mândrim si astfel suntem neîncrezători, suntem
neîncrezători si astfel ascultăm de instincte, ascultăm de instincte si astfel dorim, dorim si
astfel suntem logici, suntem logici si astfel ne identificăm cu tot răul. Suntem aserviti unei
motivatii ce ne este dată nouă de către simturi, aserviti unei cunoasteri de sine dobândită în
urma unor întâlniri exterioare, aserviti sentimentului neîmplinirii interioare, urmare a unei
nasteri inconstiente si a abandonului în vâltoarea vietii. Tantra ! Când spui Tantra, mintea iti
înfătisează automat scene imaginare cu experiente sexuale exotice. Putin stiu, insă, ceea ce
este cu adevărat Tantra.

A fi fidel paradigmei lucrului bine făcut.

Fideli fiind paradigmei lucrului bine făcut, noi insine suntem chemarea si astfel ne respectăm,
ne respectăm si astfel ne smerim, ne smerim si astfel suntem încrezători, suntem încrezători
si astfel iubim, iubim si astfel trăim în adevăr, trăim în adevăr si astfel mângâiem, mângâiem
si astfel suntem totuna cu Nimicul. Abandonul atasamentului fată de « cine sunt eu » ne
serveste ca demers al dobândirii libertătii noastre interioare, preaplinul libertătii noastre
interioare ne serveste drept motivatie, iar împlinirea interioară ne serveste drept cunoastere
de Sine.
Tantra este o experientă unică; ea are nevoie de tine în totalitate. DEVI [aspectul feminin,
receptiv] observă, SHIVA [aspectul masculin, emisiv] face cunoscut. « A face » este
echivalent cu « a cunoaste », cu « a te corecta ». DEVI si SHIVA simbolizează iubirea fără
obiect. Învătătura profundă nu poate fi asimilată în lipsa iubirii care are loc între elev si
profesor. Numai asa pot fi exprimate lucrurile ascunse, profunde.
Discipolul trebuie să fie într-o atitudine de iubire, de receptivitate feminină. Atitudinea feminină
- DEVI – observă. Bărbatul si femeia sunt diferiti psihic – mintea feminină este receptivă, se
caracterizează prin absorbtie, lucrul receptat devine parte din tine, învătătura creste în tine.

Omul este marcat de ambele aspecte, de bisexualitate (masculin si feminin).

Limbajul poate fi cel al logicii, caracterizat prin agresivitate asupra mintii – a convinge, a
converti, a stăpâni. În acest caz răspunsul este bazat pe două alternative – drept sau gresit,
având ca rezultat amplificarea ego-ului; limbajul iubirii, bazat pe lipsa ego-ului, are verbele « a
ajuta », « a transforma ». Logica foloseste intelectul, conceptul, argumentul. Iubirea foloseste
linistea dintre cuvinte, ochii, gesturile, mesajul telepatic.
Tantra nu foloseste convingerea, ci relatarea. Iubirea nu curge nici în trecut, nici în viitor, ea
curge doar în Prezent. Sutrele/Tantrele sunt mesajele lui Shiva. Shiva nu este constient de
iubirea fără obiect. Noi suntem constienti de această iubire pentru că nu suntem total în ea.
Din cauza acestui contrast simtim iubirea. Iubirea fără obiect este Shiva.
Shiva nu este formă, nu are trup. Când iubesti, corpul iubit dispare, rămâne un abis. De
aceea ne este teamă de a iubi – ne imaginăm un trup, o fiintă, o formă – nu un abis…
La început iubim de formă. Urmează lipsa formei, a ceea ce nu găsim nicăieri. Când iubirea
ajunge pe culmi, « forma » dispare. De ce ? Pentru că, în realitate, fiecare este lipsit de
formă. Nu suntem un trup, ne miscăm doar în el. Când privim pe cineva din afară, el este un
trup, dar iubirea fără obiect trece dincolo, penetrează si atunci nu mai vedem persoana. Ne
cunoastem unii pe altii prin forma exterioară, asa încât ajungem să ne indentificăm cu ea.
Cine esti tu ? Forma a dispărut, urmează întrebarea. Într-o iubire fără obiect pătrunzi celălalt
aspect al tău. Când iubesti pe cineva îl pătrunzi, iar el iti devine doar o prezenta luminoasă.
Tantra înseamnă a observa pentru a ti se face cunoscut. Tantra este amorală – în afara
moralului si imoralului. Tantra este un joc. Jocul este deschidere, sobrietatea este închidere.
Nu poti întreba cum să iubesti, asta ti se întâmplă pur si simplu. Iubirea fără obiect si
abandonarea, renuntarea la sine, sunt unul si acelasi lucru.

Prima întâlnire a celor două aspecte (masculin si feminin) este o reverie.

Întreabă-te cum poti să nu iubesti, cum faci de nu te abandonezi, cum poti trăi fără să întelegi
ce este Iubirea. Întreabă-te, care este trucul tău, apărarea ta, împotriva renuntării la sine ?
Trăim prin ego. Spun « eu sunt » fără să stiu cine sunt. Acest « eu » este ego, este paravanul
meu de apărare. A fi constient de această apărare, înseamnă să devenim constienti de un
rău de care ne putem păzi. Încet-încet, devenim constienti de această apărare si ajungem la
« eu nu sunt ». Când am ajuns aici, abandonarea vine de la sine. Să căutăm, deci locuinta lui
« eu nu sunt »

A doua întâlnire a celor două aspecte (masculin si feminin) este o trezire la viată.
Discipolul merge la Maestru si-l întreabă :
- Cum pot obtine libertatea ? Eliberează-mă !
Maestrul îi face cunoscute următoarele :
- Obtine-ti-o singur ! Mergi si observă unde este « eu-l » tău, meditează.
După un timp, discipolul vine si îi face cunoscut la rândul său Maestrului:
- Eu nu sunt corpul meu, numai asta am aflat.
- Mergi si observă mai departe, îi face cunoscut Maestrul.
După un alt timp de practicat meditatia :
- Eu nu sunt mintea mea, căci îmi observ gândurile, deci ceea ce observ este diferit de
Observator.
Maestrul îi face cunoscute următoarele:
- Esti foarte aproape de libertate, mai meditează.
- Deci, eu nu sunt corpul meu, nu sunt mintea mea, trebuie să fiu sufletul meu, Atman.
Dar meditând a înteles că nu există suflet, pentru că acel suflet este informatie mentală –
doctrine, cuvinte, filosofie. Deci, într-o zi a venit alergând la Maestru :
- Eu nu sunt !
Maestrul îi făcu cunoscute următoarele:
- Trebuie să te mai învăt acum metoda de a te elibera ?
Discipolul îi facu cunoscut la rândul său Maestrului:
- Sunt liber pentru că nu mai sunt; nu mă mai simt constrâns, sunt pretutindeni ca Nimicul, ca
Vidul. Numai Nimicul poate fi liber. Daca esti cineva vei fi constrâns de altcineva. Dacă
« esti », esti sclav. Numai un spatiu gol poate fi liber, numai astfel, Nimic nu te va constrânge.
- Eu nu sunt; nicăieri nu mă aflu ! Aceasta este libertatea !

A treia întâlnire a celor două aspecte (masculin si feminin) este o renastere.

Abandonarea nu poate fi o tehnică. Te abandonezi sau nu. Tu însuti esti piedica. Tu si
renuntarea nu puteti locui încă împreună. Află întâi unde esti tu!
Nu trebuie să te întrebi niciodată cine esti, fiindcă răspunsul nu va veni niciodată. Întrebarea
trebuie desfintată. Când eu-l nu există, abia atunci se deschide adevăratul eu. Când ego-ul
nu mai există, îti întâlnesti pentru prima dată adevărata fiintă. Această fiintă este liberă. Atunci
te predai. Abia atunci poti merge pe calea tantrică. Când te predai esti ca o vale. Când esti un
ego, esti ca un pisc. Ego înseamnă că esti deasupra altcuiva, că esti cineva. Cât timp esti
cineva, nu poti fi corectat, atins; esti închistat.

Alegerea

Pe aceia care nu simt această Iubire,

Împinge-i precum un fluviu.
Pe aceia care nu se îmbată cu lumina zorilor,
Precum cu o cupă cu apă de izvor,
Sau nu o beau la apus ca cină,
Lăsati-i să doarmă!
Această Iubire este dincolo de studiul teologiei,
Acea veche înselăciune si ipocrizie.
Dacă vrei să-ti « desăvârsesti » mintea astfel
Continuă să dormi.
Am renuntat la mintea mea
Mi-am sfâsiat haina
Si am aruncat-o.
Dacă nu esti complet gol,
Învaluie-ti frumoasa haină de cuvinte
În jurul tău, si dormi.
Rumi

Când te predai devi usor, imponderabil. Întreaga existentă începe să te pătrundă. Abisul,
Nimicul [Dumnezeu] vine de pretutindeni spre tine, pătrunde prin fiecare por.

Omul care-si află libertatea interioară devine un lotus cu 1.000 de petale.

Această pătrundere poate fi simtită în mai multe feluri. Abandonarea către un Maestru este o
abandonare minoră, dar simti imediat cum e energia lui începe să te pătrundă, să treacă prin
tine.
Atingerea lui Dumnezeu poate genera reactii ciudate si imediate de Aliniere la Lumină,
asemănătoare din exterior cu nebunia, dar deloc reactii nebunesti.
Trebuie să fi o vale, un pântec ca să poti avea receptivitate. Dacă locuiesti cu Dumnezeu cum
poti să primesti ceva? Energia nu te poate pătrunde.
Apleacă-te chiar si în fata Maestrului, trebuie să devi vehicolul unei mari forte. Absoarbe
privirea, gestul cuiva. Prin predare obtii ceva necunoscut, incredibil de neasteptat. Aceasta
este munca unui Maestru – să te ajute într-o abandonare minoră pentru a primi curaj.
Cum îti dai seama că o tehnică te conduce spre abandonarea de sine? Te simti ciudat, ceva
se întâmplă cu tine, te transformi într-o persoană străină tie, privesti lumea altfel, conflictele,
tensiunile încetează, pământul nu te mai atrage, gravitatia devine de neînteles. În meditatie
unii oameni nu-si mai simt greutatea, corpul rămâne pe pământ, dar simti levitatia, orice faci
nu mai este trivial, mergi, mănânci, gândesti altfel.
Acest altfel îl simti pretutindeni, peste tot observi o lipsă, un gol, simti că eficienta ta este
pierdută, utilitatea redusă, pretutindeni esti un outsider, nu te mai implici, ceva este pierdut.
Tu te-ai schimbat, nu lumea!
O nouă energie este dezvăluită, mai mare decât energia sexuală. Esti într-o perioadă
tranzitorie.
Nu mai esti al lumii. Nu mai esti nici copil, nici matur, nu devii nici mai linistit, nici mai cuminte.
Dimpotrivă, dacă o tehnică te atinge, devi mult mai zbuciumat. Linistea vine mai târziu…
Meditatia te transformă, te ajută să fi în armonie cu universul, nu cu societatea; la început
devii ca un nebun, pentru că de fapt, esti un nebun.
Adevărul este întotdeauna Aici si Acum, el nu trebuie căutat altundeva. Tu esti Adevărul –
Aici si Acum! Adevărul nu este ceva care trebuie creat de tine.
Mintea este mecanismul, motorul dorintelor. Ea întreabă tot timpul, asteaptă, doreste. Doreste
altceva; nu este legată nici de prezent, nici de trecut si nici de viitor.
Adevărul reprezintă Prezentul. Mintea nu are nici o legatură cu Adevarul, ele nu se pot întâlni.
Când mintea caută Adevărul, căutarea devine un nonsens. Nu se poate căuta cu mintea
Adevărul, întrucât însăsi căutarea devine o piedică, o frână. Când începi să cauti, pleci din
Prezent, te depărtezi de tine însuti, pentru că tu esti Prezentul. Tantra spune : « Observând,
astfel vei afla, căutând orbeste, ba. »
Tehnica lui Shiva constă în întoarcerea mintii din viitor si din trecut în Prezent; ceea ce
observi, ceea ce poate fi făcut cunoscut este Aici. Întoarcerea de la căutare oarbă la
observare. Când spui « observând », observarea însăsi devine obiectul acestei căutări
ardente [doresc dorinta însăsi], astfel încât căutarea ardentă intră din nou în tine. Tot ceea ce
cauti orbeste devine lumesc, pentru că lumea înseamnă căutare oarbă. Dacă-l cauti orbeste
pe Dumnezeu, el devine parte a lumii. Libertatea, Dumnezeu, Nirvana, Eliberarea devin parte
a lumii.
Prezentul este lipsit de spatiu. În Prezent gândurile încetează, nu se mai pot misca. În
Prezent nu poti gândi, întrucât mintea se suspendă.

Te-am văzut si astfel am devenit gol.

Această vacuitate este mai frumoasă decât existenta.
Ea anulează existenta si totusi atunci când apare,
Existenta creste si creează mai multă existentă.
Rumi

Adevărata problemă este cum să fi Aici si Acum. Încerci, dar nu reusesti, vrei să fi în Prezent,
dar punctul trece imediat în viitor. Dacă întrebi cum să fi în Prezent, întrebi cum să fi de fapt
în
viitor, ori libertatea constă în A FI ACUM, AICI !
A FI ACUM, AICI !
Primul pas spre împlinirea interioară, este renuntarea la complex-ul de
superioritate/inferioritate/egalitate; ca urmare percep că totul din jurul meu este unic si
incomparabil.

Cele 3 ispite ale complexului de superioritate/inferioritate/egalitate sunt :

1. La nivel de corp, ispita este bineînteles calea nemuririi (un corp indestructibil).
2. La nivel de minte, ispita este bineînteles calea cuceririi (o minte cuceritoare ca a lui
Alexandru Macedon, la nivelul întregului Univers).
3. La nivel de inimă ispita este bineînteles calea dragostei (asa-zisei iubiri, să fii
iubit/apreciat/dorit de un întreg Univers).
- Al doilea pas spre împlinirea interioară, este depăsirea legii inertiei: închid capitolul « lumea
» (descopăr încântarea de a fi un nimeni), dar ea se tine de mine ca « scaiul de oaie »
(plăcerea satisfactiei profesionale/familiale etc). Legea inertiei nu se depăseste prin disciplină
(luptă, ascetism, demisie, abandon familial), ci prin legea minimului efort (sunt doar implicat în
ceea ce fac), sunt pe « pilot automat » si atentia mea nu urmează plăcerea/satisfactia, ci las
totul să se întâmple de la Sine.
- Al treilea pas spre împlinirea interioară, este răbdarea: timpul nu mai fuge după mine,
pentru că deja din acest punct percep curgerea inversă a timpului.

Libertate
Pe caiete în mănunchiuri
Pe băncute si pe trunchiuri
Pe zăpada nisipoasă
Numele ti-l scriu.
Pe pagini scrise
Pe pagini nescrise
Pe piatră, sânge, hârtie, sau pe cenusă
Numele ti-l scriu.
Pe imagini aurite
Pe armamente lustruite
Pe coroana regală
Numele ti-l scriu.
Pe sălbăticie si sihăstrie
Pe cuiburi si pe tufisuri
Pe amintirile copilăriei
Numele ti-l scriu.
Pe cârpele de menaj
Pe soarele mucegăit de pe iaz
Pe imaginea lunii de pe lac
Numele ti-l scriu.
Pe câmpuri si pe zare
Pe aripi de zburătoare
Pe-a umbrelor moară
Numele ti-l scriu.
Pe îngânarea de soare
Pe mare si pe vapoare
Pe muntele abrupt
Numele ti-l scriu.
Pe spuma norilor
Pe umiditatea furtunilor
Pe ploaia măruntă si deasă
Numele ti-l scriu.
Pe formele strălucitoare
Pe clopotul de culoare
Pe adevărul legilor fizicii
Numele ti-l scriu.
Pe cărările practicabile
Pe drumurile înrâurite
Pe gurile de revărsare
Numele ti-l scriu.
Pe lampa care luminează
Pe lampa care se stinge
Pe imboldurile puse laolaltă
Numele ti-l scriu.
Pe fructele despicate
Din oglindă si din cameră
Pe patul meu asemenea cochiliei goale
Numele ti-l scriu.
Pe câinele mâncăcios si afectuos
Pe urechile lui ciulite
Pe laba lui neîndemânatică
Numele ti-l scriu.
Pe tocul de la intrare
Pe obiecte personale
Pe flăcări de foc sfintit
Numele ti-l scriu.
Pe iubirea fratilor
Pe fruntea fârtatilor
Pe mâna ce ti se-ntinde
Numele ti-l scriu.
Pe vizoarele simtite
Pe buzele atintite
Mai presus si de tăcere
Numele ti-l scriu.
Pe colibele prăbusite
Pe turnurile năruite
Pe zidurile melancoliilor
Numele ti-l scriu.
Pe lipsurile fără dorinte
Pe solititudinea golasă
Pe convoaiele de prizonieri
Numele ti-l scriu.
Pe sănătatea restabilită
Pe riscul dispărut
Pe speranta fără aducere-aminte
Numele ti-l scriu.
Si prin a cuvântului putere
Renasc într-o noua vrere
Întru tine-s zămislit
Întru tine mi-s numit
Libertate

Paul Eluard
Poezii si adevăruri, 1942