MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CONSULTANŢĂ AGRICOLĂ

OFICIUL JUDEŢEAN DE CONSULTANŢĂ AGRICOLĂ ARGEŞ

Str. Doamnei, nr.17 -19, Bucureşti Piteşti, Str. Armand Călinescu, nr. 44
Sector3, Tel.0213124620 Fax. 0213124643 Tel.0248223931 Fax. 0228223931
E-mail:agentiaagricola@rdslink.ro E-mail:ojca_ag@rdslink.ro

FERMA CĂPŞUN
-2007-

2
 CUPRINS

Nr crt Pag.

1 Importanţa culturii 4

2 Evoluţia sortimentului 6

3 Principalele soiuri cultivate 6

4 Particularităţi biologice 10

5 Tehnologia de cultură 12

6 Tehnologia de cultură anuală 12

7 Tehnologia de cultură multianuală 14

8 Cultura multianuală modernă 15

9 Cultura protejată a căpşunului 16

10 Bolile si dăunatorii căpşunului 18

11 Masuri de prevenire si combatere 20

12 Măsuri pentru asigurarea calităţii producţiei 21

13 Analiza economică 25

14 Bibliografie 34

3
 CULTURA CĂPŞUNULUI

Despre cultura căpşunului sunt editate mai multe lucrări de

specialitate sub semnătura unor specialişti în domeniu. S-a constatat
dorinţa foarte mare de informare a fermierilor asupra culturii moderne a
acestei specii şi accesarea unor fonduri structurale in realizarea unor
investiţii pentru realizarea unor ferme specializate pe această cultură.
Prin lucrarea de faţă colectivul de elaborare al O.J.C.A. Argeş a încercat
să realizeze o lucrare practică de informare, sintetizând date din
literatura de specialitate, coroborate cu rezultatele obţinute pe loturile
demonstrative organizate de O.J.C.A. Argeş.
Lucrarea a fost structurară astfel încât să reprezinte un îndrumar
al realizării unei culturi de căpşun iar prin conţinutul şi modul de
redactare să se adreseze unui spectru larg de cititori. Pe baza datelor
prezentate dorim să orientăm fermierii asupra problematicii privind
realizarea unei căpşunării. Considerăm necesar sa precizăm rolul
determinant al specialistului privind consilierea în cultivarea acestei
specii pentru fiecare fermă în parte, pentru a fi avute în vedere condiţiile
specifice.
Argumente pentru cultura căpşunului ?
- poate fi o afacere familială care se poate constitui într-o sursă
consistentă de venit pe o suprafaţă de teren relativ mică, fiind una din
culturile cu o valoare ridicată a marjei brute.
- permite o amortizare rapidă a capitalului investit.
- nu implică investiţii foarte mari, asigurând totodată o perioada redusă
de recuperare a investiţiei.
- permite o adaptare rapidă la cerinţele pieţei (soiuri, suprafeţe cultivate)

4
 IMPORTANŢA CULTURII

Căpşunul este răspândit pe întreg cuprinsul globului, fructele lui fiind preferate de o
mare parte din populaţia acestuia pentru aroma lor fină şi specifică.
In tabelul de mai jos sunt prezentate productiile realizate de pricipalele tari
producatoare:

Productia in tone (2004 – 2005)

Statele Unite 1 004 160,00 28 % 1 053 280,00 29 %

Spania 288 100,00 8% 308 000,00 9%
Rusia 215 000,00 6% 217 000,00 6%
Coreea de Sud 202 500,00 6% 200 000,00 6%
Japonia 198 200,00 6% 200 000,00 6%
Polonia 185 583,00 5% 180 000,00 5%
Turcia 155 000,00 4% 160 000,00 4%
Mexic 150 261,00 4% 150 261,00 4%
Italia 167 727,00 5% 147 049,00 4%
Germania 119 384,00 3% 146 500,00 4%
Maroc 106 100,00 3% 106 100,00 3%
Egipt 104 971,00 3% 100 000,00 3%
Franta 53 457,00 2% 50 823,00 1%
Anglia 47 900,00 1% 48 000,00 1%
Belgia 44 000,00 1% 40 000,00 1%
Ukraina 36 400,00 1% 38 000,00 1%
Olanda 36 500,00 1% 36 000,00 1%
Serbia Muntenegru 33 855,00 1% 34 000,00 1%
Iran 27 000,00 1% 27 000,00 1%
Chile 25 200,00 1% 25 600,00 1%
Alte tari 347 166,00 10 % 348 110,00 10 %
Total 3 548 464,00 100 % 3 615 723,00 100 %
(Sursa – FAO 2006)

Plantă ce găseşte condiţii de cultură în aproape toate zonele ţării, având un grad mare
de plasticitate ecologică, puţin pretenţioasă faţă de factorii pedoclimatici, căpşunul se bucură

5
de o mare apreciere în multe ţări din lume inclusiv în România datorită valorii alimentare şi
terapeutice, prin bogăţia în vitamine şi substanţe minerale.
Procentual, căpşunele în stare proaspătă conţin:
- 87-91% apă
- 4,5-9,7% glucide (glucoză, fructoză)
- 0,72-1,19% acizi organici
- 0,1-0,5% pectine
- 0,94-1,74% proteine
- săruri minerale, în special potasiu, fier, fosfor, mangan, calciu
- vitamine (conţinutul în vitamina C este egal cu cel al lămâilor şi în plus au
un conţinut ridicat de vitamina B şi vitamina K, acid pantotenic, vitamina E)
Căpşunul este una dintre speciile pomicole care prezintă un interes economic deosebit
datorită potenţialului mare de producţie şi a calităţii fructelor. Sunt fructe de primă apariţie,
alături de cireş fiind printre primele fructe care ajung la maturitate în timpul anului (mai-
iunie) şi are o perioadă suficient de lungă de valorificare datoriră numeroaselor soiuri cu
epoci diferite de coacere cât şi unui caracter genetic specific (remontanţa unor soiuri) .
Specie precoce, produce fructe în primul an de la plantare, dacă stolonii se plantează în
luna iulie. Această particularitate de precocitate accentuată are o importanţă cu totul
deosebită pentru producţie, permiţând înfiinţarea de plantaţii anuale şi multianuale,
introducerea căpşunului în asolamentele serelor, spaţii protejate şi recuperarea rapidă a
cheltuielilor făcute cu înfiinţarea plantaţiilor. Capşunul permite obţinerea de recolte
extrasezonale, mai timpurii sau mai târzii decât cele care se obţin în camp.
Avand o talie redusă (15-40 cm) sub formă compactă sau rară, căpşunul se poate cultiva în
spaţii foarte mici din grădina casei, dar si pe suprafeţe mari în aer liber, în solarii sau în sere.
Cultivarea capşunului se poate face şi intercalat în plantaţiile de pomi fructiferi, se mai poate
cultiva în vase cu amestec de pământ şi soluţii nutritive.
Fructele căpşunului se pretează pentru cele mai variate moduri de valorificare – în stare
narurală (proaspete şi congelate) şi prelucrate (sub formă de dulceţă, compot, gem, jeleu,
suc, necter).
Pe plan mondial factorii ce au contribuit la intensificarea culturii căpşunuli şi de care
trebuie ţinut cont în soluţionarea problemelor cu care se confruntă acest sector pomicol şi în
ţara noastră sunt:
- reînnoirea sortimentului şi cultivarea unor soiuri foarte productive şi cu fructe de
calitate superioară;
- folosirea materialului săditor liber de viroze;
- trecerea de la cultura multianuală la cea anuală;
- extinderea culturii protejate în tunele acoperite de polietilenă;
- îmbunătăţirea tehnologiilor de înfiinţate şi exploatare a culturii (asolamente,
erbicidare, irigare, protecţia fitosanitară, mulci de polietilenă);
- mecanizarea unor secvenţe tehnologice (plantarea, mulcirea, recoltarea);

6
 EVOLUŢIA SORTIMENTULUI

Taxonomic genul Fragaria este încadrat în familia Rosaceae, ordinul Rosales,

subclasa Rosidae, clasa Dicotyledonae, subâncrengătura Angiospermae, încrengătura
Spermatophytae.
Evolutia de la formele salbatice de fragi la soiurile de căpşun cultivate s-a realizat în
urma unui lung proces de ameliorare spontan dar mai ales dirijat, pe toate continentele, în
ultimele decenii sortimentul de soiuri de căpşun a fost stabilit pe zone geografice şi climatice.
Soiurile de căpşun se clasifică în trei categorii în funcţie de specificul fructificării.
Deosebim astfel soiuri neremontante (fructifică un singur sezon pe an, în perioada mai-iunie),
semiremontante (fructifică atât primăvara, cât şi toamna, dacă sunt îndeplinite condiţiile
climatice prielnice – o toamna lungă şi caldă ) şi soiuri remontante (se obţin două recolte în
fiecare an, primăvara şi toamna. Spre deosebire de soiurile semiremontante, producţia de
toamnă este asemanatoare calitativ şi cantitativ cu cea de primăvara).
Pornind de la ideea că sortimentul este factorul dinamic al tehnologiilor, pentru
realizarea unor culturi eficiente este nevoie de soiuri moderne cu particularităţi de creştere şi
fructificare specifice unui anumit sistem de cultură practicat. Astfel, s-au introdus în cultură
soiuri noi create în ţară sau în străinătate dar care se pretează cel mai bine la condiţiile
pedoclimatice ale ţării noastre.

Principalele soiuri cultivate

Grupa soiurilor neremontante :
Gorella.
A fost obţinut în Olanda, are o comportare foarte bună, atât în câmp cât şi în culturile
forţate. Planta este viguroasă, prezintă numeroşi stoloni, cu frunze înalte verde deschis.
Plantele sunt rezistente la ger, secetă şi principalele boli. Potenţialul productiv atinge 300-687
g/planta.
Fructele sunt mari intre 10-19 g, conice, usor alungite, cu vârful teşit, retezat. Au
suprafaţa neregulată. Culoarea lor este roşie-intensă lucioasă, cu achene dese aşezate pe
conturul fructului. Pulpa este roşie-portocalie, fără goluri consistenta si intens aromata.
Recoltarea are loc in prima decadă a lunii iunie.

Pocahontas
Este un soi viguros, originar din Statele Unite plantele cresc răsfirate, şi formează
numeroşi stoloni violacei. Este un soi de asemenea rezistent la ger, secetă şi principalele
boli, dar este sensibil la pătarea roşie a frunzelor (Fabrea earliana). Potenţialul productiv
este mai mare decât la Gorella, în general, producţiile depăşesc 20 t/ha. Fructele sunt mari,
14-18 g, de culoare roşu-închis, lucioase, conic alungite, uneori cu gât, alteori puternic
lăţite. Achenele sunt mici, destul de dese, galbene verzui îngropate superficial în pulpă.
Caliciul este foarte mare şi se detasează uşor, rupând o porţiune din pulpă. Aceasta este de
culoare roşu intensă, cu o retea albicioasă, este consistentă şi suculentă, prezintă un gol
mare în centru. Este cam acidă şi slab aromată.
Regina
Un soi viguros cu numeroşi stoloni şi recoltare extratimpurie, în prima decadă a lunii
mai. Soiul este de origine din Germania, introdus în cultură în anul 1951.
Este destul de rezistent la secetă şi ger, dar sensibil la boli. Potenţialul de producţie nu
este satisfăcător, acest soi fiind cultivat mai mult pentru perioada foarte timpurie de
fructificare. Fructele sunt mici (6-8 g), conic alungite, înguste, cu gât, de culoare roşu lucios,
cu pubescenţa foarte fină pe suprafaţă. Achenele sunt galbene pe partea umbrită a fructului şi

7
roşiatică pe cea însorită, şi sunt îngropate superficial în pulpă. Aceasta este destul de
consistentă, roşu portocaliu la periferie şi roz deschis în centru, dulce-acidulată şi cu o aromă
puternică, asemănătoare cu cea a fragilor de pădure. Golul central al fructului este foarte mic
sau absent. Calicul este foarte mare, uşor detaşabil de fruct. Sepalele sunt lungi, uneori
rasfrânte în afară.
Senga Sengana
Este ca şi Regina un soi de provenientă germană, comercializat din anul 1962. Se
coace cu puţin înainte de soiul Red gauntlet, şi la 3 zile de Gorella. Planta este viguroasă, dar
formează puţini stoloni. Creşte cu un frunzis bogat. Soiul este rezistent la ger, la secetă şi
boli, în principal la făinare. Este însă sensibil la Botrytis cinerea – putregaiul cenuşiu.
Potenţialul de producţie este foarte ridicat, obţinându-se 25-30 t/ha. Fructele sunt mari, 10-15
g, scurt conice, cu baza dreaptă, sfero-conice, uneori cu vârful lăţit, de culoare uniformă roşie
închisă, cu luciu pronunţat. Uneori fructul are slabe denivelări la nivelul caliciului. Achenele
sunt mici, potrivit de îngropate în pulpa fructului. Caliciul este mic si uşor detaşabil. Pulpa
este consistentă, aromată puternic, cu rezistentă bună la transport datorită consistenţei. Dacă
nu se recoltează la timp, fructele capătă o culoare vineţie.
Talisman
Un soi de origine britanică, introdus în ţara noastră din 1959. Are o coacere târzie.
Planta are numeroşi stoloni, portul răsfirat şi vigoare mijlocie. Are o rezistentă mare la ger,
este rezistent la putregai (Botrytis cinerea), la făinare şi la Mycosphaerella. Este deosebit de
productiv (20-27 t/ha) şi în utlimii ani fructifică şi toamna. Fructele sunt de mărime mijlocie
(11-14 g), conice şi aparent costate, aplatizate lateral şi cu vârful ascuţit sau obtuz. Culoarea
acestora este roşu-portocaliu, potrivit de lucioase. Caliciul este mare şi alipit de baza
fructului. Achenele sunt mici si rare, îngropate superficial în fruct. Pulpa fructului este
consistentă, cu golul central mic sau absent, suculentă şi potrivit de aromată.
Benton
Un soi cu coacere târzie, provenind din SUA, cu plante viguroase care formează un
numar mediu de stoloni. Gustul fructelor este mediocru, productivitatea mare (400-500 g
fructe la o plantă), iar recoltarea se face în a doua decada a lunii iunie. Fructele sunt de
mărime potrivită, sunt conic alungite cu vârful ascuţit sau obtuz, şi au culoarea roşu mat.
Caliciul este mic, cu desprindere uşoară. Pulpa este intens colorată, cu consistentă potrivită.
Aiko
Un soi de provenientă americană, rezistent la ger şi la secetă, cu producţie de 400-500
g la o plantă. Planta are vigoare mijlocie, tufa este rară şi formează numeroşi stoloni.
Inflorescenţele au flori hermafrodite şi sunt mai scurte decât frunzele. Fructele sunt mijlocii
spre mari, conice, de culoare roşu-aprins, şi au achenele îngropate superficial în pulpă,
aceasta este foarte slab colorată în roz şi prezintă un gol în mijloc. Este foarte consistentă, dar
calităţile gustative şi aroma lasă de dorit. Caliciul este mare şi se desprinde greu de fruct.
Acest soi prezintă tendinţe mari de remontanţă în anumiţi ani, de aceea, unii autori îl
încadrează în categoria soiurilor remontante.
Dukat
Dukat este un soi polonez, cu fructe mijlocii de 8-13 g, de culoare rosu inchis, de
calitate superioara soiului Red Gauntlet in ceea ce priveste gustul. Are un bun potential
productiv. Fructele sunt mari, cordiforme cu gâtul uşor rotunjit, colorat în roşu închis, cu
luciu plăcut. Caliciul este mijlociu se desprinde uşor de fruct, achenele sunt mari, galben
aurii, aşezate superficial. Pulpa este compactă, suculetă, colorată.
Elsanta
Este un soi olandez cu coacere medie, plantă viguroasă cu 15-22 de inflorescenţe, cu
uşoară sensibilitate la ger şi bună comportare faţă de atacul principalelor boli. Fructele sunt
mari (12,8-15,4 g), de formă conică, uniforme ca mărime şi coloraţie, cu textură şi fermitate

8
foarte bună, cu gust echilibrat. Maturarea fructelor este medie, în jurul datei de 14-25 mai, cu
o productivitate bună de 338 – 480g/pl.
Premial
Soi obţinut şi omologat în 1989 la ICDP Mărăcineni. Planta este viguroasă cu port
răsfirat, rezistentă la ger şi la principalele boli. Fructele sunt mari de formă conică, de mărime
mijolcie (10-12 g), uniforme, colorate atractiv în roşu aprins şi lucioase. Pulpa roşie de
fermitate mijlocie, potrivit de suculentă cu gust placut, echilibrat. Maturare în decada a III-a
lunii mai
Soi cu înflorire timpurie, productiv, fructe de calitate, recomandat pentru cultura
protejata în sere, solarii, tunele.
Coral
Soi creat la ICDPP Mărăcineni în anul 1993. Planta este viguroasă, cu port erect, rezistentă la
Botrytis şi Phytophtora. Fructele sunt de mărime mijlocie (10-12 g ), de formă conic alungită,
culoarea principală roşu-aprins lucios, cu achene mijlocii, semiîngropate, cu caliciu mare,
detaşat de fruct şi desprindere uşoară. Pulpa are fermitate mare şi calităţi gustative
Real
Soi creat la ICDPP Mărăcineni în anul 1998. Planta are tufa globulos –aplatizată, densă, cu
frunză cu trei foliole. Fructul este mare, conic, roşu uniform, lucios, achenele sunt aşezate la
acelaşi nivel cu suprafaţa fructului; pulpa este uniform colorată în roşu sau roz-portocaliu.
Este rezistent la făinare şi putregaiul cenuşiu, sensibil la secetă şi pătarea albă, are o bună
comportare la ger. Are o produictivitate bună, 19-29 t/ha, perioada de maturare a fructelor
este semi timpurie.
Magic
Este un soi creat la ICDPP Mărăcineni în anul 1998. Tufa este globuloasă, cu
inflorescenţe situate deasupra frunzelor. Fructul este mare, conic, colorat uniform în roşu
lucios, deasemenea cu pulpa uniform colorată în roşu. Fructele sunt rezistente la transport,
destinate consumului proaspăt. Este un soi rezistent la principalele boli dar sensibil la lipsa
apei (neirigare).
Sweet Charlie
Soi de provenientă americană, rezistent la antracnoză, dar sensibil la Phomopsis,
Botytis şi precipitaţii. Fructul este bogat în zahăr, vitamina C şi cu o aromă excelentă.
Primele fructe prezintă defecte de polenizare iar în condiţii de căldură excesivă fructele se
maturează în 2 zile.
Grupa soiurilor remontante:
Profesion
Este un soi obtinut in Franta si destul de putin cultivat in tara noastra. Este rezistent la
boli, mai putin la fainare, fata de care este sensibil. Recolta maxima se obtine in al doilea an
de la plantare. Emite usor stoloni. Fructele din prima recolta se coc in ultima decada a lunii
mai sau la inceputul lunii iunie. Fructele au intre 9-22 g. Sunt globuloase, scurt-conice sau
aproape reniforme, de culoare rosu-deschis. Pulpa are o consistenta redusa si o culoare
rozalie, alba in centru, unde prezinta si un mic gol. Este slab aromata, acidulat dulceaga.
Achenele sunt adanc ingropate in pulpa. Frunzele au foliola mediana eliptica sau obovat
rotunjita. Inflorescentele au in medie 8 flori, situate la acelasi nivel cu frunzele.
Red Rich
Este un soi viguros originar din SUA, cu productii mari. Coacerea fructelor din prima
recolta este semitimpurie. Fructele sunt mijlocii, sfero-conice, roşu inchise la culoare. Pulpa
este consistentă, aromată, colorată intens. Caliciul se detaşează uşor de fruct. Golul central
este foarte mic sau absent.

9
Liberation d’Orleans
Un soi francez cu coacerea primei recolte in mai iunie, şi coacerea celei de a doua în
septembrie-octombrie. Fructele au in medie 5 g, au culoare roşu-intens, lucioasă. Pulpa este
rozalie la periferie si albicioasă în centru, are consistenţă slabă, este acrişoara la gust şi slab
aromată. Planta este productivă şi rezistentă la boli. Achenele sunt adânc îngropate în fruct.
Red Gauntlet
Soi englezesc, se pretează atât pentru cultura în câmp, cât şi pentru cultura forţată în
sere. Planta are vigoare mijlocie, cu port dirijat. A fost comercializat începând cu anul 1957.
Planta formează un număr potrivit de stoloni lungi. Soiul este rezistent la secetă, la ger şi
principalele boli, in special la făinare. Este printre cele mai productive soiuri de căpşun
obţinându-se producţii care depăşesc 25 t/ha.
Fructele au pedunculii rezistenţi, motiv pentru care se desprind cu dificultate de
plantă. Fructele au între 10-12 g, sunt scurt conice iar uneori lăţite şi costate si vârful uşor
teşit. Culoarea este roşu închisă, ca şi pulpa, care este mai roză în interior. Achenele sunt
mici, îngropate superficial. Pulpa este consistentă, acidulat-dulce, destul de aromată, potrivit
de suculentă.

10
 PARTICULARITĂŢI BIOLOGICE

Căpşunul este o plantă semiierboasă, perenă, ce creşte sub formă de tufă cu înălţimea
de 15-40 cm.

Partea subterană este formată dintr-o rădăcină scurtă (rizom) din care pornesc
numeroase rădăcini subţiri, firoase, de grosimi aproape egale şi dispuse ca o reţea. În primii
doi ani rădăcinile se dezvoltă foarte mult, ajungând în adâncime până la 50 cm şi lateral până
la 30 cm. După 3-5 ani, sistemul radicular se reduce treptat, deoarece o parte din ramificaţiile
laterale mor.
Primăvara rădăcinile căpşunului încep să crească înaintea părţii aeriene şi
înregistrează un maximum de intensitate în aprilie - mai. A doua creştere intensivă a
rădăcinilor are loc în iulie, în ambele faze plantele trebuie să găsească în sol condiţii deosebit
de favorabile de umiditate şi substante nutritive.
Dezvoltarea rădăcinilor pe adâncimea de 25 de cm se realizează printr-o fertilizare,
aprovizionare cu apă şi aerare bună a solului pe această adâncime. Totusi căpşunul este o
specie sensibilă la secetă, el nu se poate alimenta cu apă aflată în orizonturile mai adânci de
sol.
Partea aeriană este reprezentată printr-o tulpină scurtă, formată dintr-un număr
variabil de ramificaţii, pe care cresc frunzele, pedunculii florali şi stolonii.
Tulpina are o înălţime de 10-15 cm, este perenă şi îngropată parţial în pământ. La
plantele tinere de căpşun, în primul an de viaţă, tulpina este foarte scurtă, (0.5-2 cm), şi
situată aproape de suprafaţa solului.
Creşterile anuale sunt reprezentate prin rozete de frunze ce iau naştere prin ramificaţii
subterminale. La subţioara frunzelor din rozetă se formează 1-3 muguri vegetativi, din care în
primăvara următoare creşte câte un lăstar foarte scurt (1-2 cm) cu o rozetă de frunze, la care

11
în vârf apare un mugure de rod. Procesul acesta repetându-se an de an rezultă în cele din
urmă o tulpină scurtă.
O caracteristică a căpşunului, specifică acestuia, este faptul că plantele sunt
întotdeauna verzi iar frunzele nu cad. Totuşi moartea frunzelor în fiecare an se datorează
temperaturilor scăzute din timpul iernii.
Frunzele căpşunului sunt trifoliate, pubescente pe faţa inferioară, uneori şi pe cea
superioară. Uneori plantele au capacitatea de a-şi păstra frunzele verzi şi active şi sub stratul
protector de zăpadă ceea ce demonstrează că în general suportă umbrirea.
Mugurii laterali pot evolua în stoloni sau conuri de rod. În general producerea
stolonilor are loc în condiţii de zile lungi, iar cea a conurilor de rod şi a inflorescenţelor în
condiţii de zile scurte.
Filamentele (stolonii) pot avea lungimea de 20-30 cm uneori putând ajunge până la 1
m, au grosimea de 2-5 mm şi din loc în loc formeaza câte un nod. Aceasta este de fapt zona
de formare a plantelor tinere.
Procesul de formare a stolonilor se desfăşoară pe tot parcursul sezonului de creştere.
Plantele tinere pot fi detaşate de planta mama numai când îşi formează rădăcinile secundare.
Mugurii floriferi se formează în vârful ramificaţiilor în majoritatea cazurilor fiind unul singur
(uneori apar şi 2 sau 3 muguri).
Dintr-un mugure iau naştere unul sau mai mulţi pedunculi florali, care se dezvoltă în
prelungirea axului principal pe care se formează o inflorescenţă ramificată. O inflorescenţă
este formată din: o floare primară, doua flori secundare, 4 terţiare şi, mai rar, flori de gradele
4 si 5.
O floare tipică are 5 sepale, 5 petale, 20-35 stamine şi un număr variabil de pistile. În
funcţie de felul în care se desfăşoară înflorirea există grupele de soiuri: remontante,
semiremontante si neremontante.
Polenizarea la căpşun se realizează cu ajutorul vântului şi/sau al insectelor.
Fructul rezultă din dezvoltarea receptaculului floral care se îngroaşă şi se înroşeste. Pe
fruct sunt dispuse numeroase achene mici. Tot acest ansamblu alcătuieşte fructul baciform.
Primele fructe care apar sunt cele mai mari şi cele mai tipice şi provin din primele flori
crescute pe axul principal.
De la înflorit la coacerea fructelor soiurile de căpşun necesită 25-30 de zile ceea ce
înseamnă 40-45 de zile de la pornirea în vegetaţie.

12
 TEHNOLOGIA DE CULTURĂ

Plantarea căpşunului este diferită în funcţie de sistemul de cultură: cultură liberă,

direct în câmp sau cultură protejată, în solarii sau seră. Indiferent de sistemul de cultură ales,
materialul săditor trebuie să fie de calitate, liber de viroze, procurarea lui să se facă de la
persoane autorizate cu certificat de calitate.
În vederea plantării, stolonilor li se aplică obligatoriu două operaţii premergătoare,
indiferent de sistemul de cultură: fasonarea şi mocirlirea stolonilor.
Fasonarea constă în îndepărtarea resturilor de filamente, frunze uscate şi reducerea
aparatului foliar la 1- 2 frunzuliţe.
Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de
consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi
apă. Eventual, în amestecul de mocirlire se va introduce şi un fungicid. Se va evita atingerea
frunzelor şi a mugurelui cu mocirlă. Rolul acesteia este de a a asigura un contact mai bun cu
solul şi prin continutul ei în substante hormonale favorizează creşterea rădăcinilor. De
asemenea, ea reprezintă şi un aport de azot de care planta va beneficia imediat după plantare,
având grijă ca mugurele central să rămână neacoperit cu mocirlă. Nu este bine ca stolonii să
fie înşiraţi pe rând pe o distantă mare deoarece se usucă mocirla de pe rădăcini, ceea ce
îngreunează plantarea şi prinderea stolonilor.

Tehnologia de cultură anuală

În sistemul de cultură anuală, căpşunul se plantează vara, în iunie-iulie utilizând
stoloni refrigeraţi. Dacă se respectă perioada de plantare şi asigurarea apei, plantele au
suficient timp pentru fortificare şi diferenţierea mugurilor floriferi până la sfârşitul toamnei.
Până la înfiinţarea culturii anuale de căpşun terenul se foloseşte pentru o altă cultură
timpurie: salată, spanac, ceapă verde. În anul următor, după defrişarea culturii anuale de
căpşun în iunie, terenul se pregăteşte şi se însămânţează sau se plantează cu o cultură târzie:
varză de toamnă, castraveţi, fasole. Printr-o rotaţie corespunzătoate plantele de căpşun
beneficiază de un teren afânat, fertilizat şi structurat, ce favorizează o bună dezvoltare a
sistemului radicular şi a plantei.
Pentru cultura anuală se aleg terenuri de grădină, plane sau uşor înclinate până la 7%,
pretabile la mecanizare şi obligatoriu la irigare. Terenul trebuie să fie fertil, expoziţie bună
(sudică, sud-vestică sau sud-estică) şi ferit de vânturi.
Terenul se desfundă mecanic la 35-45 cm, cu cel puţin 10-14 zile înainte de plantere.
O dată cu desfundatul se încorporează în sol 30-40 t gunoi de grajd bine descompus,
200-400 kg superfosfat şi 200-250 kg sulfat de potasiu pe hectar. Căpşunul reacţionează în
mod nefavorabil la fertilizarea cu sare potasică, deoarece tolerează greu clorurile. Nu se
recomandă o îngrăşare abundentă, peste necesarul optim al plantei în anul plantării, deoarece
producţia de fructe scade în favoarea unei creşteri excesive vegetative.
Pentru combaterea dăunătorilor din sol înainte de desfundare solul se tratează cu
produse pe bază de clorpirifos, etoprofox, dazome sau oxamil (Mocap 10 G 60 kg/ha, )
Terenul desfundat, fertilizat si dezinfectat se mărunţeşte şi se nivelează cu 2-3 treceri
cu grapa cu discuri.
Pentru a se putea lucra mecanizat, terenul se pichetează în parcele dreptunghiulare
lungi de 300 m şi late de 100 m, între parcele lăsându-se alei sau drumuri.
Deoarece în cultura anuală a căpşunului trebuie asigurată irigarea este necesar ca de la
început să fie asigurată modelarea corespunzătoate a terenului. Aceasta se realizează cu MMS
2,8 din legumicultură sau cu rariţa. Se pot utiliza diferite scheme de modelare a terenului,
astfel încât să se ţină cont de faptul că fiecărei plante de căpşun îi trebuie asigurat un spaţiu

13
de nutriţie de 0,08 – 0,10 mp, respectiv 10-12,5 plante pe mp. în aşa fel încât să se obţină o
densitate de 80000 – 100000 plante/ha.
Rezultate bune se obţin prin utilizarea terenului modelat sub formă de brazde
permanente cu lăţimea de 50 cm, separate de şanţuri cu adâncimea de 15-20 cm şi lăţimea la
partea superioară de 50 cm. Pe fiecare brazdă se plantează câte două rânduri de căpşun la
distanţa de 25 cm între ele şi 20-25 cm între plante pe rând în funcţie de vigoarea soiului.
Plantarea propriu-zisă se realizează de preferinţă pe timp noros sau seara, solul să aibă
în momentul plantării o temperatură în jur de 200 C şi un conţinut optim de apă (75-80% din
capacitatea de câmp). O atenţie deodebită trebuie acordată realizării corecte a adâncimii de
plantare. Dacă materialul săditor este introdus prea adânc în pământ, mugurele terminal este
acoperit, putrezeşte uşor şi pornirea în vegetaţie este întârziată, iar dacă este prea la
suprafaţă, mugurele terminal suferă de secetă şi de temperaturile scăzute din timpul iernii.
Căpşunul se poate planta manual, cu plantatorul, situaţie în care se face în prealabil
marcarea rândurilor cu marcatorul tras de tractor sau semimecanizat, cu ajutorul unor maşini
specializate.

Adâncimea de plantat

Poziţia la plantarea stolonilor

Epoca de plantare este vara, în lunile iunie-iulie. În zonele sudice plantatul se poate
prelungi până la 10-15 august. După plantare, la 2-3 zile are loc verificarea şi completarea
golurilor, acolo unde stolonii nu s-au prins. În cultura anuală de căpşun producţia de fructe
scade proporţional cu numarul golurilor necompletate sau înlocuite târziu. Procentul de goluri
din plantaţie nu trebuie să depăşească 1%.
Terenul ales poate fi acoperit sau nu cu folie din polietilenă prevăzută cu orificii în
care se vor planta stolonii.
Daca se aplică irigarea prin aspersiune, plantarea se face în benzi de cate două rânduri
distanţate între ele la 25-30 cm, iar distanţa între benzi este de 75-80 cm.

14
 Ca material săditor se folosesc stoloni refrigeraţi, liberi de virusuri. Un avantaj al
folosirii stolonilor refrigeraţi este acela că permit plantarea foarte de timpuriu, în vară, când
stolonii din câmp (din recolta anului respectiv) încă nu sunt suficient de dezvoltaţi. Stolonii
refrigeraţi nu se mai fasonează ci doar se mocirlesc.
Lucrările de întreţinere constau în:
Praşilele se execută ori de câte ori se formează crustă sau apar buruienile, mecanic sau
manual, prin mobilizarea solului pe o adâncime de 4-5 cm, fără a stânjeni şi aparatul radicular
al plantelor.
Erbicidarea se realizează cu ajutorul unor erbicide administrate în soluţie, cu ajutorul
pompelor de stropit. Erbicidarea se realizează preemergent (Duacil 5653 WP 6kg/ha;
Devrinol 50 wp+Dual 500CE – 6+4kg/ha; Hexilur 80PU 2,5kg/ha; Elbatan 80%PU 2,1
kg/ha) şi postemergent (Fusilade super 3 l/ha şi Galant PRV 1,5 l/ha).
Mulcirea atunci când aceasta nu s-a realizat de la plantare se face cu paie de grâu
sau secară, în perioada de intrare în pârgă a fructelor.
Irigarea este condiţie esenţială de reuşită a culturii anuale de căpşun. Imediat după
plantare şi pe tot parcursul perioadei de vegetaţie se udă de 5-6 ori, cu o normă de udare de
200-300 mc/ha, astfel încât stratul de sol din zona rădăcinilor active să fie permanent reavăn.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor se realizează prin tratamente înnainte de înflorire,
la scuturarea petalelor şi la întrarea fructelor în pârgă, la acest ultim tratament utilizându-se
fungicide cu remanenţă redusă.
Plantele de căpşun în vârstă de un an sunt apte să dea producţii mari (plecând de la
faptul că producţia de fructe creşte proporţional cu numărul de plante la unitatea de suprafaţă)
iar fructele lor ajung la maturitate cu 2-5 zile mai devreme faţă de cele ale plantelor mai în
vârstă (cu consecinţe pozitive asupra preţului de valorificare). Producţia anuală de căpşune a
unui hectar de cultură este de 15-25 t, în funcţie de soiuri, cu avantajul că producţia de
calitate superioară (extra) reprezintă 75-80% din total, iar coacerea fructelor în cadrul plantei
este mai grupată decât la cultura multianuală.
În primăvara anului următor (mai - iunie) plantele rodesc abundent după care se
defrişează.

Tehnologia de cultură multianuală

Cultura multianuală a căpşunului durează de obicei 3 ani, fiind introdusă într-un
asolament de 7-8 ani. La planta premergatoare (cel mai adesea cartoful sau varza timpurie) se
recomandă aplicarea a 30-40 t/ha gunoi de grajd.
Pregătirea terenului se face ca pentru cultura anuală, însă fără a mai fi modelat
terenul.
Plantaţiile multianuale de căpşun pot fi înfiinţate toamna, primăvara sau vara.
Plantarea de toamnă – din a doua decadă a lunii august pană la mijlocul lui octombrie
– dă rezultate bune în zonele cu ploi suficiente, precum şi în condiţii de irigare.
Până la sfârşitul toamnei plantuţele reuşesc să înrădăcineze bine şi să îşi dezvolte
rozeta de frunze dar de regulă nu formează muguri florali. Datorită acestui fapt, anul următor
plantării este fără rod, sau cu producţie nesemnificativă (1-2 t/ha).
Plantările efectuate toamna târziu, după 15 octombrie, dau de regulă rezultate
negative întrucât plantele nu se dezvoltă suficient, iar rădăcinile lor rămân la suprafaţă spre
sfârşitul iernii.
Plantarea de primăvară, în martie-aprilie, este indicată în zonele nordice cu primăveri
umede şi toamne secetoase, precum şi în zonele unde stratul de zăpadă nu se menţine pe sol
decât un interval scurt de timp. În anul plantării, nu se obţin fructe.
Plantarea de vară (între 15 iulie -15 august) cu stoloni refrigeraţi sau recoltaţi direct
din câmp dă rezultatele cele mai bune şi în cultura multianuală întrucât plantele se dezvoltă

15
bine până toamna, diferenţiază suficient mugurii floriferi şi dau o recoltă mare încă de anul
următor. Astfel, se pot obţine în decurs de 3 ani 3 recolte economice de fructe. Plantarea de
vară impune efectuarea irigării şi un material săditor de calitate.
Lucrările de întreţinere sunt în general asemănătoare pentru primul an şi cei cu rod,
diferenţa constând că în primul an se realizează verificarea prinderii şi completarea golurilor-
la 12-14 zile de la plantare, utilizându-se stoloni din acesaşi soi şi de aceeaşi vârstă.
Pe parcursul fiecărui an se au în vedere următoarele lucrări:
 *erbicidarea – preemergent utilizând Venzar 80WP 3-3,5 kg/ha pentru
dicotiledonatele anuale sau Devrinol 50WP 4-6 kg/ha pentru
monocotiledonate şi unele dicotiledonatele anuale cât şi Dual Gold 960EC 1,2
l/ha pentru mono şi dicotiledonate;
 postemergent utilizând Focus Ultra 3-4 l/ha pentru buruieni monocotiledonate
şi perene;
 praşile, de regulă, 2 manuale pe rând şi 2 mecanice pe interval, prima la 2
săprămâni de la plantare fără însă a deranja plantele.
 irigarea prin aplicarea a 4-6 udări cu câte 350-400 mc apă/ha. În funcţie de
zonă, cantitatea de precipitaţii căzută şi momentul plantării se poate ajunge şi
la 5-8 udări.Este important ca în primele 10-14 zile de la plantare solul să fie
păstrat reavăn pentru o prindere uniformă.
 combaterea bolilor şi dăunătorilor, se realizează prin 3-4 tratamente
combinate, un fungicid şi un insecticid, evetual acaricid, pe baza unui
calendar al tratamentelor astfel încât să se păstreze o cultură curată.
 fertilizarea fazială, prin aplicarea a 500 kg/ha superfosfat, 200-250 kg/ha sulfat
de potasiu ( fracţionat în două doze, după ½ recoltarea fructelor şi 1/2 toamna)
şi 300-350 kg/ha azotat de amoniu ( fracţionat în două doze, 2/3 primăvara
devreme şi 1/3 după recoltarea fructelor)
 mulcirea cu paie constă în aşezarea unui strat gros de 3-5 cm de paie curate pe
o lăţime de 20-25 cm, pe ambele părţi ale rândului, pentru a preveni atingerea
fructelor de pământ şi putrezirea acestora.

Cultura multianuală modernă

Un nou sistem de plantare introdus în ţară, în cadrul culturii multianuale moderne,
este plantarea pe brazde înălţate (25-30 cm înălţime), acoperite cu folie de polietilenă şi
prevăzute cu un sistem de fertirigare introdus sub folie, (tubul de picurare) în sol, la
adâncimea de 1-2 cm.
În primul an se plantează stolonii refrigeraţi începând cu luna februarie şi până în
ultima decadă a lunii august, în funcţie de cerinţele pieţei. Pentru culturile care se înfiinţează
în perioada februarie-iulie, se folosesc stoloni refrigeraţi (plante de 60 de zile), în densităţi de
40-65.000 stoloni/ha, capabili să realizeze fructe după numai 60-70 zile de la plantare. În anul
II în condiţiile unei tehnologii performante, producţia de fructe creşte de 4-5 ori, datorită
aplicării unor lucrări speciale. Pentru stimularea apariţiei rapide a noului aparat foliar şi
diferenţierea mugurilor de rod, se continuă cu aplicarea fertirigaţiei prin sistemul de udare
prin picurare. Pentru stimularea creşterii producţiei de căpşuni la ha, se foloses rânduri duble
de plante la intervale de 20-25-30-35 cm, decalate între ele, pe biloni 70-80 cm cu distanţa
dintre biloni de 40-60cm. Astfel se poate obţine o densitate de 40-80.000 plante/ha.
Importanţa foliei de protecţie rezidă din: fructe curate la recoltare, reducerea
cheltuielilor de irigare, stoparea buruienilor, iar a sistemului de picurare din creşterea
productivităţii, respectiv prevenirea bolilor şi a dăunătorilor.

16
 Pregătirea terenului se face cu o arătură adâncă de toamnă la 35-40 cm. Se
administrează gunoi de grajd circa 30 - 40 to la hectar, bine descompus (de circa 3-4 ani) prin
încorporarea în sol odată cu arătura de toamnă. Iarna, pe zăpadă se administrează circa 400
kg îngrăşăminte complexe la hectar.
Înainte de înfiinţarea unei culturi se aplică o ierbicidare totală pentru curăţirea
terenului de buruieni perene (pir, volbură, palamidă, etc.) cu ierbicide pe bază de glifosat,
după care se efectuează o frezare adâncă însoţită de o nivelare a solului. Tot înainte de
efectuarea rigolelor se poate aplica o ierbicidare antigramineică, folosindu-se ierbicidul Dual
-2 l/ha.
Se trece la efectuarea rigolelor cu maşina de făcut rigole, care dintr-o trecere
efectuează rigola, întinde sistemul de irigaţie şi montează folia care acoperă rigola. Folia este
găurită, găuri care reprezintă distanţele de plantare, aceste fiind de 35/35; 35/30; 30/30, în
funcţie de soiul de plantă, tipul terenului, etc.
Sistemul de irigare prin picurare este montat sub folie, acest sistem este de două
feluri: regular şi autocompensant. Acesta este conectat la capătul tarlalei la o coloană
principală din tub de politilenă de 32 mm, prin intermediul unor robineţi de legătură.
Plantarea se începe după ce sistemul de irigare a fost montat şi încercat la presiunea
de apă şi după ce irigarea a funcţionat circa 4 ore înainte de plantare. Plantarea se face cu
plantatoare speciale după care se face o irigare abundentă.
Întreţinerea culturii : La circa 7-8 zile de la plantare încep să apară primele flori.
Acestea vor fi tăiate cu foarfeca circa 8-7 săptâmăni, pentru fortificarea plantei, după care se
lasă flori care vor asigura producţia. Odată cu tăierea florilor se curăţă plantaţia de stoloni şi
buruieni. Pe perioada tăierii florilor se aplică tratamente cu fungicide; Dithane 0,2%, Manzate
0,2% alternativ cu tratamente pe bază de cupru, acestea se vor aplica după fiecare tăiere de
flori. După cea de-a doua tăiere de flori se pot aplica îngrăşaminte foliare în funcţie de stadiul
de dezvoltare a plantei. Este preferabil ca în anii cu umiditate mare să se efectueze 3 -
tratamente cu Swici, pentru a preveni apariţia botritisului. Se aplică de asemenea tratamente
pentru putregai, făinare, cu substanţe pe bază de Carbendazin 0,6-1kg/ha. În perioada de
vegetaţie se vor face tratamente pe intervale pentru distrugerea buruienilor. Irigarea culturii
se va face pe toată perioada vegetaţiei cu doze de apă care să asigure o bună umiditate a
solului.

Cultura protejată a căpşunului

Se practică sub adăposturi temporare sau permanente, fără căldură artificială, cum
sunt tunele din folie de plastic, serele solar etc. În condiţiile de climă ale ţării noastre,
adaposturile temporare se instalează peste cultură în ultima decadă a lunii februarie şi în
prima decadă a lunii martie. Temperaturile scăzute în perioada înfloritului pot anula
avantajele pe care le asigură protejarea sub adapost a culturii.
Tunelul simplu este accesibil de construit, se face cu materiale ieftine. Are o lăţime de
50-60 cm, scheletul de sustinere este format din nuiele sau sârmă groasă. Acestea se înfig în
pământ din metru în metru. Pentru acoperire se utilizează folie de polietilenă lată de 1,5 m. În
astfel de tunele aerisirea se face la început prin descoperirea tunelului la capete, iar apoi prin
ridicarea foliei dimineaţa după ridicarea temperaturii aerului. Una din marginile foliei care
acoperă tunelul rămâne fixată în sol permanent, iar cealalata va fi lăsat mobilă pentru
închiderea deschiderea tunelului.
Tunelul dublu este format din două tunele simple alăturate, si acoperite la rândul lor
cu un alt tunel mai larg. Fiecare din cele două tunele simple interioare acoperă câte 4 randuri
de căpşun, distanţate la 30-35 cm. Între tunelele simple interioare se lasă câte o potecă lată de
60-70 cm. Prin dubla acoperire cu folie se asigură o temperatură mai ridicată, care grăbeşte

17
coacerea fructelor cu 10-15 zile, faţă de tunelele simple (20-30 zile avans faţă de cultura
neprotejată).
O altă posibilitate
este acoperirea
adăposturilor
(tunelelor) cu folie
de polietilenă
perforată care
permite o aerisire
pemanentă. În
aceste adăposturi
temperaturile
maxime sunt cu 2-
5°C mai mici
decât în cele cu
folie neperforată,
iar temperaturile
minime cu 1-
1,5°C mai ridicate
decât în cele
exterioare.
Tehnologia de
cultură este ca şi
în cazul culturilor
anuale.

18
 BOLILE ŞI DĂUNĂTORII CĂPŞUNULUI
Viroze.
Sunt multe viroze la căpşun, unele se transmit prin intermediul cicadelor, afidelor sau
al nematozilor, altele se găsesc in stare latentă, cum este cazul pătării frunzelor – Strawberry
motley virus, de aceea se recomandă utilizarea de stoloni liberi de virusuri şi arderea
materialului infectat.
Alte viroze sunt patarea inelara, mozaicul arabic, rasucirea frunzelor, incretirea
frunzelor, etc.
Micoze.
1. Fainarea produsa de Sphaeroteca fragariae. In Romania bola a fost
descoperita de E. Docea in naul 1958, intr-o cultura langa Bucuresti. Ataca frunzele,
florile si fructele. Pe ambele fete ale frunzei dar mai frecvent pe cea inferioara se
formeaza o pasla albicioasa ce constituie miceliul si conidiile ciupercii. Frunzele
atacate se rasucesc spre fata superioara, care capata pete rosiatice. Fungicide :
Karathan 0,1%, Topsin 0,07%, Benlate 0,06%, etc.
2. Mana este produsa de Phytophtora fragariae. Este o boala foarte periculoasa.
Plantele pierd din vigurozitate, frunzele de la baza raman ofilite. Marginile frunzelor
se rasucesc si prezinta pete rosiatice. Radicelele se necrozeaza la exterior si putrezesc
in cele din urma. Plantele se ofilesc total si se usuca.
3. Mana comuna este produsa de Phytophtora cactorum. Ataca rizomul la
nivelul coletului, pedunculii si caliciul florii, dar mai ales fructele. Rizomul se
necrozeaza fapt ce conduce in final la uscarea plantei. Fructele atacate prezinta pete
brunii, iar pulpa se intareste si devine amaruie. La suprafata fructului se dezvolta un
miceliu fin. Ciuperca se transmite prin sol si prin resturi infectate.
4. Patarea bruna este produsa de Dendrophoma obscurans. Frunzele prezinta
pete rosii violacee care cresc in diametru pana la 2 cm. Tesuturile patate se
necrozeaza si frunza se usuca in final in totalitate. Este o boala mai rar intalnita.
5. Patarea alba a frunzelor este produsa de Mycosphaerella fragariae. Este cea
mai raspandita boala a capsunului, desi exista soiuri rezistente. Boala ataca de
primavara pana toamna si se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete mici,
rosiatice spre violaceu, care capata un contur cenusiu inchis. Ciuperca poate ierna in
resturile infectate.
6. Patarea rosie a frunzelor este produsa de ciupercile Marsonia fragariae,
Fabrea earliana si Diplocarpon earliana. Ataca limbul foliolelor, pedunculii si
caliciul florilor. Pe frunze apar pete mici circulare sau neregulate, de culoare rosu-
violacee. Petele cu timpul se maresc si se unesc, iar culoarea lor devine negricioasa.
Ciuperca se transmite prin resturi vegetale infectate.
7. Putregaiul cenusiu este produs de Botrytis cinerea. Ataca florile si fructele
mai ales pe vreme umeda, si poate distruge 80% din recolta. Infectia masiva are loc
in perioada infloritului. Fructele atacate se brunifica si putrezesc. Ciuperca se
transmite de asemenea prin resturi infectate.
8. Vestejirea plantelor se produce datorita ciupercii Verticillium alboatrum. Ea
ataca radacinile groase si coletul care se brunifica. Marginile frunzelor se brunifica si
ele. Boala progreseaza rapid ducand in scurt timp la uscarea plantelor. Ciuperca este
deosebit de periculoasa deoarece poate ramane viabila pe resturi infectate timp de 7-8
ani. Ceapa si cartoful utilizate ca plante premergatoare culturii de capsun favorizeaza
aparitia bolii.

19
Insecte daunatoare.
1. Afidele.
Se mai numesc paduchii de frunze. Exista mai multe specii de afide daunatoare
capsunului, dintre care amintim pe cea mai frecventa – Myzus fragariae - Paduchele
verde care ierneaza sub forma de ou in resturile vegetale. Larvele apar primavara si
populeaza fata inferioara a frunzelor. Acest paduche este vivipar si se inmulteste si
partenogenetic, prin oua nefecundate. Are mai multe generatii pe an. Atacul masiv are
loc in lunile iunie-iulie. Frunzele atacate se rasucesc, se usuca si cad. Afidele pe langa
pagubele pe care le produc direct, mai sunt si transmitatori de viroze, aparatul lor
bucal fiind adaptat pentru intepat si supt.
2. Acarienii.
Acarienii sunt paianjenii rosii si bruni, reprezentati de speciile Tarsonemus
fragariae – Paianjenul capsunului, Tetranychus urticae – Paianjenul rosu comun, etc.
Tarsonemus fragariae are 6-7 generatii pe an. Corpul femelei este oval de culoare alb
sidefie in momentul aparitiei, apoi se brunifica cu timpul. Masculul este mai mic
decat femela. Acarianul ierneaza ca femela adulta in inima plantei, in mugurele
central. Primavara cand capsunul porneste in vegetatie femelele parasesc acest loc si
incep sa depuna oua pe frunzulitele tinere. Dupa 15-20 de zile din oua apar larvele
care prefera frunzele din interiorul tufei unde umiditatea este usor mai ridicata.
Frunzele atacate se incretesc, devin brune si casante.
Tetranychus urticae are 5-6 generatii pe an. Femela are corpul ellipsoidal, galben
roziu apoi portocaliu. Masculul are corpul piriform, galben verzui apoi brun.
Acarianul ierneaza ca adult in resturi vegetale. Primavara femelele parasesc locul de
iernare si depun oua pe fata inferioara a frunzelor unde se vor dezvolta apoi coloniile.
Pe frunzele atacate apar pete galbui, corespunzatoare locurilor de hranire ale
paianjenilor. Cand atacul este foarte puternic, petele acopera frunza in intregime,
frunza care se usuca in final. La combaterea lor trebuie tinut cont si de prezenta
albinelor, deoarece multe produse toxice pentru acesti acarieni sunt toxice si pentru
albine. Pe cat posibil se vor utiliza produse cu netoxice fata de fauna utila, iar daca nu,
se vor adresa note de prevenire stuparilor din zona, in timp util inainte de aplicarea
tratamentului.
3. Gargarita neagra sau Anthomus rubi.
Ataca frunzele si florile, din mai pana in iunie, in cursul noptii. In restul anului,
larvele traiesc in sol unde ataca radacinile provocand uscarea plantelor.
4. Gandacul capsunului, sau Galerucella tenella.
Este o insecta mica ce ierneaza sub resturi vegetale. Primavara gandacul iese si se
hraneste cu frunzele tinere. Depune ouale in tot cursul lunii mai. Larvele apar
esalonat, incat pe plante se pot gasi concomitent larve dar si gandaci din generatia a
doua. Daca atacul este puternic, plantele se usuca si pier.
5. Gandacul paros – Epicometis hirta.
Distruge staminele si pistilele florilor si in cazul unui atac puternic poate
compromite recolta, chiar daca plantele supravietuiesc.
6. Nematozii.
Sunt o clasa de viermi cilindrici cu corp lung si nesegmentat, care prezinta
dimorfism sexual. Se inmultesc sexuat si sunt vectori ai unor virusuri. Traiesc in
organele plantei pe care o paraziteaza. Dintre acestia, cele mai importante specii sunt:
- Meloidogyne hapla. Femela matura are corpul in forma de para, cu o
protuberanta in partea anterioara care reprezinta capul. Atacul se manifesta mai ales pe
radacini nde se formeaza gale, datorate celulelor polinucleate care inconjoara corpul

20
 nematodului, servindu-i drept protectie si sursa de hrana. In final plantele atacate se
usuca.
- Aphelenchoides fragariae. Are aspectul unui vierme microscopic subtiat la
ambele capete si transparent. Traieste in toate organele plantei, in care patrunde prin
stomate si prin rani. Atacul lui produce zbarcirea si inrosirea frunzelor, precum si
rasucirea lor. Florile se deformeaza si se atrofiaza. Plantele atacate nu mor, dar raman
debile si nu mai produc aproape deloc. Nematodul se poate perpetua o perioada lunga
de timp in sol.
- Ditylenchus dipsaci. Este un nematod polifag. Exemplarele acestei specii
sunt foarte mici, cu aspect viermiform. Frunzele plantelor atacate raman mici cu
limbul deformat si ingrosat, cu petiolul scurt si rasucit. In final plantele mor.
7. Alti daunatori.
- Cârtiţa – Talpa europaea
Este un mamifer mic, insectivor, subteran, cu corpul cilindric, blana neagra si
catifelata, ochi mici acoperiti de o membrana. Picioarele anterioare sunt scurte cu
gheare puternice, adaptate sapatului de galerii. Aceste galerii de mare intindere sunt
circulare etajate si ramificate. Cartita este folositoare pentru ca distruge anumite
insecte, si dreneaza si aereaza solul. Daca se inmulteste insa excesiv produce pagube
capsunului pe care il dezradacineaza. Se poate combate prin momeli toxice.
- Coropişniţa - Gryllotalpa grylootalpa
O insecta din ordinul Ortoptera, cu corpul greoi si cu picioarele din spate adapatate
pentru sapat, de forma unor lopeti. Cu ajutorul lor isi sapa galerii in sol, care se
termina printr-o camera in care femela depune anual in fiecare primavara circa 200-
300 de oua. Larvele naparlesc de 5-6 ori pana la maturitate. Coropisnitele traiesc mai
ales pe terenurile ingrasate cu gunoi putred, paios. Ataca indeosebi capsunii si
legumele carora le rod radacinile. Coropisnita se poate combate prin momeli toxice.
- Limaxul – Agriolimax agrestis
Melcul fara cochilie ataca inflorescentele si fructele capsunului. Se combate prin
prafuirea solului cu var proaspat stins.
- Carabuşul de mai – Melolontha melolontha
Larvele acestuia traiesc circa 3 ani in sol, unde rod radacinile plantelor.
- Viermele sârmă – Agriotes vestulatus
Traieste in sol si roade radacinile plantelor.
(Grigore Mihaescu)

Masuri de prevenire si combatere

Masurile culturale : Controlul solului, inca de la infiintarea plantatiei, privitor la
existenta larvelor de carabus de mai, a rozatoarelor, coropisnitelor si nematozilor.
Masurile fizico-mecanice : Eliminarea si arderea plantelor infectate. La terminarea
recoltarii, este bine sa se coseasca pentru ca miceliul ciupercilor fitopatogene eventual aflate
pe frunze sa nu declanseze o infectie tardiva. Frunzele cosite vor fi arse.
Masuri chimice: in luna aprilie, de la inceputul vegetatiei, se vor face 2-3 tratamente
pentru prevenirea fainarii, patarii albe si a putregaiului. Tratamentele se repeta si de-a lungul
fazelor fenotipice, la nevoie sau profilactic.
In ultima perioada se acorda o importanta deosebita agriculturii organice a capsunului,
agricultura lipsita de tratamente chimice de fertilizare si combatere a bolilor si daunatorilor.
(Nick Waipara, SFF Project, NZ)
In anul 2002, cultura organica a capsunilor fusese deja abordata de peste 130 de fermieri din
35 de tari, cu o productie per total estimata la 10 milioane de dolari. (Sean L. Swezey,
University of California)

21
 MĂSURI PENTRU ASIGURAREA CALITAŢII PRODUCŢIEI

Calitatea căpşunilor ajunse pe piaţă este dependentă într-o măsură însemnată de

condiţiile în care se fac recoltarea şi păstrarea acestora.

Recoltarea
Recoltarea căpşunilor trebuie sa înceapă dimineaţa devreme dupa ce roua de pe
suprafata fructelor s-a uscat. Se va evita recoltatul după amiaza la temperature ridicate, în
special la temperaturi peste 25 grade.
Fructele calde suferă vătămări importante în procesul de recoltare şi manipulare. De
asemenea, fructele cu temperatura pulpei înalta vor necesita mai multa energie si capacitate
de racire pentru a îndepărta căldura câmpului în timpul procesului post-recoltare. Capsunele
nu trebuie sa fie recoltate atunci când fructele sunt umede sau pe timp de ploaie, deoarece va
conduce la aparitia putregaiului cenusiu Botrytis. Mentinerea calitatii fructelor în conditii
ploioase este dificila din cauza probabilităţii sporite de apariţie a putregaiului cenuşiu si care,
respectiv, va duce la un termen de pastrare a fructelor limitat.
Recoltarea trebuie executată în regim de peste o zi pentru regiuni temperate racoroase
iar perioadele neobişnuit de aride ar putea sa fie necesară recoltarea zilnica a soiurilor cu
fructele moi.
Maturitatea de recoltare
Căpşunile sunt recoltate la etape diferite de maturitate, dependent de soi şi preferinţele
de piaţă. Maturitatea căpşunilor este cel mai bine oglindită de culoarea suprafeţei externe şi
fermitatea fructului. Fructele de capsun nu se mai coc dupa recoltare. Recoltatul se va face la
maturitate de consum. Nu se permite a lăsa fructele sa se răscoaca deoarece se deformează
uşor, se deteriorează repede, si nu vor rezista rigorilor de transport la distanţe mari. La sosirea
pe piaţa de destinaţie, fructele rascoapte vor fi moi si vor avea un termen de păstrare scurt. În
afară de aceasta, scurgerile de sevă din fructele supra-maturate şi deformate va păta ambalajul
iar unele dintre fructe pot putrezi.
Pe de altă parte, fructele imature vor avea vârfuri si umeri albi, pulpa interioară va fi
albicioasă si vor avea calităţi gustative foarte proaste din cauza conţinutului scăzut de zahăr
Fructele imature nu trebuie sa fie culese, deoarece conţinutul de zahăr va fi mic si gustul va fi
inadecvat. După recoltare căpsunele nu se mai îndulcesc, iar tesuturile albe nu se coloreazî în
rosu.
Ambalare
Aparenţa si calitatea capşunelor vândute în toată lumea s-a îmbunătăţit datorită
răspândirii pe larg a caserolelor din plastic - ca ambalaj final de comercializare a capsunelor
– care pot conţine de la 250 grame pâna la 500 grame de fructe.
Caserolele se plasează în cutii de plastic sau carton direct în câmp. Tot în aceleaşi cutii
caserolele cu fructe se transportă la supermarket. Designul cutiilor trebuie sa asigure
aranjarea perfecta a caserolelor, fara ca acestea sa se mişte (de exemplu 6, 8, 12 caserole intr-
o cutie). La rândul lor, cutiile de plastic/carton trebuie sa fie aranjate perfect pe paleţi - de
obicei, mărimea paletului standard este 1m x 1,2m. Cutiile ce se aranjează pe palete nu
trebuie să depăşească perimetrul paletului (în caz contrar, aceste lazi vor fi instabile, se vor
detaşa deteriorând produsul şi îngreunând procesul de mânuire.
Sortarea directă a fructelor în ambalaj final la momentul recoltării reduce de câteva
ori numărul de atingeri ale fructului la doar o singură dată.
Starea fitosanitara a câmpului
Starea fitosanitara adecvata a câmpului constituie un aspect important în mentinerea
cotei înalte a pietei de fructe calitative pe parcursul întregului sezon de recoltare. Fructele

22
deteriorate, supracoapte sau putrezite trebuie să fie înlăturate cu grijă de pe câmp la fiecare
recoltare.
Suprafaţa temporară de stocare trebuie să aibă acoperiş pentru a proteja fructele de razele
solare directe si de ploaie.
Cântarirea
Dupa ce s-a verificat calitatea fructelor din fiecare ambalaj individual, caserolele
trebuie sa fie cântarite cu precizie.
Pentru cântarire se recomandă utilizarea unui cântar cu platforma orizontală cu un ecran
digital
cu o acuratete de +/- 1 - 2 g. Fructele ambalate trebuie sa aibă o masă cuprinsă între 260 si
265 g (excluzând greutatea ambalajului), pentru a asigura sosirea acestora la destinaţie cu o
masa neta de cel putin 250 g.
Exactitatea cântăririi caserolelor pentru comercializare constituie o etapă importantă a
procesului de control a calităţii.
Operatiuni de racire post-recoltare
Fructele de capsun reprezintă o categorie dintre cele mai perisabile si trebuie răcite
imediat după recoltare pentru a maximiza termenul de comercializare şi pentru a menţine
calitatea fructelor.
Lanţul de răcire trebuie menţinut la etapele de depozitare, distribuţie si desfacere a fructelor
la temperaturi cuprinse între 0 si 1° C.
Racirea fortata cu aer
Racirea forţată cu aer este metoda ideală pentru înlăturarea căldurii de câmp din
căpsuni. Pentru a maximiza termenul de comercializare a fructelor, procesul de răcire forţată
cu aer ar trebui să înceapă în decurs de o oră după recoltare . Stocarea căpşunilor recoltate cu
temperatura fructelor de 30° C timp de patru ore înainte de răcire va avea drept consecinţă
faptul ca 1/3 din fructe vor deveni ne-comerciabile, chiar şi daca fructele ramân păstrate în
camere frigorifice pentru urmatoarele 7 zile. Capsunele sunt răcite adecvat atunci când
temperatura în interiorul pulpei atinge 1°C. De obicei, temperatura internă a fructului se
determină utilizând un termometru cu o sondă lungă. Răcirea forţată cu aer implică plasarea
paletelor cu cutii umplute cu căpsune într-o camera frigorifică cu temperatura cuprinsa între 0
si 1° C, si umiditatea relativa de 90 - 98 %. Cutiile sunt aliniate în două rânduri paralele pe de
o parte si alta a unui ventilator mare. Rândurile sunt separate prin spaţiu deschis (care de
obicei, constituie diametrul ventilatorului). Deasupra rândurilor paralele de cutii se plaseaza o
pânza , care este centrată deasupra spaţiului liber (tunelului) dintre stivele de cutii.
Este important ca toate golurile din tunelul de răcire sa fie blocate pentru a evita
scurtcircuitarea aerului de răcire. Nu trebuie să existe goluri între stivele de cutii sau
deschizături ne-blocate sub palete, în cazul când cutiile sunt asezate pe palete. Termenul de
răcire se poate extinde cu 40% dacă deschizăturile inferioare ramân ne-blocate.
Cel putin 5 % din suprafaţa pereţilor cutiei trebuie sa aibă orificii de ventilare pentru a
asigura răcirea adecvată.
Rata recomandată a curentului de aer pentru răcirea forţată eficientă a căpşunilor este de
0.002 m3/sec/kg . Se pot utilize ventilatoare de tip axial sau centrifugal. Se recomandă
utilizarea unui ventilator ce pompează cel putin 7,2 m³/h pe kg de căpşuni si 1.25 cm presiune
hidraulica (7200 l/h/kg). Pentru a calcula curentul de aer total necesar, trebuie sa se ia în
consideraţie masa căpşunilor ce trebuie răcită la un moment anume. Spre exemplu, pentru a
răci 1000 kg de fructe, va fi necesară utilizarea unui ventilator cu o capacitate de cel puţin
7.200 m³/h. De regulă, un motor de 1 cal-putere (0,75 kW) are o capacitate de pompare a
aerului de circa 1.700-2.450 l/sec la 1,25 cm presiune statică.
După ce toate căpşunile s-au răcit adecvat, ventilatorul se decuplează si pânza de
deasupra cutiilor este rulată. Este important să aveţi un termometru cu o sondă lungă pentru a

23
verifica temperatura internă a fructelor. Câteva fructe selectate la întâmplare din diferite
caserole trebuie să fie penetrate cu sonda termometrului pentru a determina când se poate
stopa procesul de răcire forţată cu aer. De asemenea, este o idee bună să controlaţi
ventilatorul prin introducerea în curentul de aer a unui termostat cu voltaj linear.
Răcirea fructelor fără a aplica sisteme de răcire forţată (ventilator) este ineficientă, şi
răcirea cutiilor cu capsuni poate dura până la 24 de ore. De obicei, rata de răcire este de 5-10
ori mai rapidă atunci când se utilizeaza sistemul de racire forţată cu aer comparativ cu răcirea
în camere ce nu au astfel de sisteme.

Depozitarea frigorifică
Fructele de capşun trebuie să fie păstrate în depozite temporare la temperatura
cuprinsă între 0 - 1°C şi cu o umiditate relativă de 98 %.. Podeaua din camerele frigorifice de
dimensiuni mari trebuie să fie capabilă sa reziste la greutati mari si la mediul ud, asigurând în
acelaşi timp o izolare eficientă.
Capacitate de refrigerare
Instalaţia frigorifică de răcire forţată trebuie să aibă capacitate de refrigerare suficienta pentru
a putea acoperi volumele maxime de produse recoltate. Cantitatea de energie termică
generată (şi prin urmare, solicitată de a fi înlăturată) de la fiecare dintre sursele urmatoare
trebuie să fie adăugate împreună pentru a determina capacitatea totală de refrigerare necesară.
1. Caldura din câmp a fructelor
Aceasta este sursa principală de caldură si depinde de temperatura internă a fructelor de
capsun la iniţierea procesului de racire. Volumul energiei termice (în kcal) necesar a fi
înlaturat este determinat de urmatoarea formulă: masa căpşunilor (kg) x 0,92 x ºC (diferenţa
de temperatură dintre temperatura fructelor la recoltare si temperatura dorită pentru
depozitare ). Coeficientul 0,92 în formulă reprezintă energia termica specifica a fructelor de
capsun. Kilocaloriile de energie termica necesare pentru a fi înlaturate dint-o tona de capsune
cu temperatura interna a fructelor la recoltare de 27º C pâna la atingerea temperaturii de
depozitare de 0º C se vor determina prin calculul urmator: 1.000 kg x 0,92 x 27º C = 24.840
kcal. Pentru a raci fructele în timp de o ora va fi nevoie de o instalatie de racire capabila sa
înlature 24.840 kcal.
Aceasta va reprezenta sursa primara de energie termica, dar conform "regulii de aur" trebuie
sa mai adaugati înca 25% la capacitatea totala de refrigerare pentru înlaturarea energiei
termice de la sursele nr. 2 – 5 enumerate mai jos. Prin urmare, va fi nevoie de o capacitate de
refrigerare de minim 31 050 kcal pentru a înlatura energia termica de câmp din 1 000 kg de
capsune si din alte surse. Pentru racirea unei cantitatii de fructe mai mari sau în cazul când
camera frigorifica va fi utilizata pentru depozitarea temporara a fructelor dupa racirea fortata
cu aer, va fi necesara o capacitate aditionala de refrigerare. Se recomandă întotdeauna să se
instaleze sisteme ce au o capacitate de refrigerare suficientă pentru a acoperi necesitătăţile
majore de racire ce pot parveni. De obicei, aceste necesităţi majore coincid cu volumul
maxim de produs recoltat.
2. Caldura generată în urma respiratiei
Dupa recoltare capsunele ramân vii si produc căldură, consecintă a procesului de
respiraţie.Cantitatea de caldură pe care o produc capşunile depinde de temperatura fructelor.
La 0º C, 1000 kg de capsuni vor produce aproximativ 84 kcal pe zi, pe când la 27º C, 1 000
kg de capsuni vor produce circa 11,670 kcal.
3. Căldura cutiilor si paleţilor
Cutiile si paleţii goi au spatiu intern de aer ce reprezintă o sursă de energie termică ce
necesită refrigerare pentru a se răci.

24
4. Scurgeri de energie termică
Deschiderea uşilor, izolatia proastă şi crăpăturile în pereţi sau pod sunt surse potenţiale de
scurgeri de energie termică care permit aerului cald să pătrundă în camera frigorifică răcită.
Acestea necesită capacitate de răcire adiţională pentru a menţine temperatura joasă a
depozitului.
5. Energia termică a utilajelor
Dispozitivele mecanice precum sunt stivuitoare cu furcă, becurile electrice, ventilatoarele şi
lucrătorii ce intră în camera de depozitare emit energie termică ce trebuie înlăturată.
Sistemul de umidificare
După recoltare, conţinutul de apă din capsuni scade rapid. Pentru a preveni zbârcirea
si ofilirea fructelor sau deshidratarea caliciului verde este importantă menţinerea unui nivel
înalt al umiditaţii relative pe parcursul tuturor etapelor de mânuire post-recoltare a
produsului. Umiditatea relativă optimă pentru căpsuni este cuprinsă între 90 - 98 %.
Există mai multe metode disponibile pentru menţinerea unui nivel înalt al umidităţii relative
pe durata depozitării temporare. Acestea variază de la udarea podelei, sau deschiderea
recipientelor umplute cu apă, (ambele metode nu constituie sisteme bine controlate si au
anumite dezavantaje în ceea ce priveşte siguranţa alimentului), până la instalarea unui sistem
controlat automat de creare a ceţei sau de umidificare. Introducerea controlată a vaporilor de
apă de către un higrostat este metoda preferată pentru menţinerea unui nivel înalt de umiditate
relativă. Pentru instalaţiile de depozitare a căpşunilor se recomandă utilizarea unui higrostat
instalat pe perete sau atârnat de pod.
Menţinerea lanţului frigorific pe durata transportului
Cutiile cu căpşuni trebuie să fie aranjate pe palete şi pregătite pentru export atunci
când fructele sunt în interiorul depozitului frigorific. Cutiile trebuie să fie scoase din depozit
şi încărcate într-un camion frigorific.
Mentinerea lanţului de racire si monitorizarea temperaturii constituie partile integrale ale
cerinţelor privind controlul calitaţii, planurile sistemului de analiza a riscurilor şi punctelor
critice de control (HACCP), si ale cerintelor EUREPGAP.
O metodă de menţinere a lanţului de răcire în perioada tranziţiei este acoperirea stivei de cutii
de pe paleţi cu un înveliş termoprotector de staniol laminat.
Menţinerea unei atmosfere înalte de CO2 pe parcursul depozitării şi transportului poate
reduce rata respiratiei căpsunilor, incidenţa afectării cu Botrytis, şi creşte termenul de
comercializare cu câteva zile. Expunerea capsunilor la un nivel înalt de concentraţie
atmosferică de CO2 (de la 15 la 20 %) menţine sau intensifică fermitatea si luciul pieliţei si
reduce apariţia putregaiului cenuşiu Botrytis. Acest nivel înalt de atmosferă de CO2 poate fi
obţinut prin utilizarea pungilor sau învelişurilor de plastic impermeabile (cu o grosime de 125
microni) înfaşurate în jurul cutiilorcu căpsuni stivuite, urmat de retragerea în vid a atmosferei
din interiorul învelişului de plastic şi injectarea dioxidului de carbon.

25
 ANALIZA ECONOMICĂ

Prezentăm în continuare o listă de mijloace fixe care să permită atât asigurarea mecanizării
lucrărilor conform tehnologiei, cât şi condiţionarea producţiei.

Nr Denumire mijloc fix Durata Valoare Cota

crt amortizare amort
1 Tractor 5 42000 8400,00
2 Plug 2 trupite 10 4200 420,00
3 Grapa discuri 8 8750 1093,75
4 Freza 8 5250 656,25
5 Cultivator 10 7700 770,00
6 MIC 5 8750 1750,00
7 Remorca 5 12250 2450,00
8 Motopompa 10 1750 175,00
9 Maşina tratament fito. 5 11100 2220,00
10 Instalatie irigat picurare 10 300000 30000,00
11 Depozit 20 75000 3750,00
12 Masina modelat solul 8 6450 806,25
TOTAL 483200 52491,25

Considerând o dimensiune a exploataţiei de 5 ha, obţinem o amortizare pe hectarul de

cultură de 10498 lei, valoare utilizată în determinarea indicatorilor de eficienţă economică .

26
 DEVIZ TEHNOLOGIC – INFIINTARE CULTURA
LUCRARI MECANICE LUCRĂRI MANUALE MATERII SI MATERIALE
Nr Volumul Total Preţ Total
Denumirea lucrări Ore *Tarif Total Denumirea Total
crt UM Cons.car chelt ZO Tarif U Cant unita chelt.
lucrării i mec lei/U retrib. materialulu chelt.
. b. l/um . nr. -lei- M totală r agrot -lei-
. M - lei- i -lei-
-lei- -lei-
0 1 3 4 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Nivelare curenta ha 1 0 0,00 0,00 0,00
Incărcat gunoi
2 to 60 5 300 0 Gunoi grajd To 60 30,00 1800,00 2100,00
grajd
Transp. gunoi to
3 600 10 0 180 0 0,00 180,00
grajd km
4 Adm. gunoi grajd ha 1 25 15 45 0 0,00 45,00
5 Erbicidat ha 1 1 5 15 0 0,00 15,00
6 Arat ha 1 4 32 96 0 0,00 96,00
7 Discuit ha 1 1 5 15 0 0,00 15,00
8 Frezat ha 1 5 40 120 0 0,00 120,00
Bu 4200
9 Mocirlit stoloni 0 10 25 250 Stoloni 0,22 9240,00 9490,00
c 0
10 Plantat stoloni ha 0 30 25 750 0,00 750,00
Bu
11 Completat goluri ha 0 4 25 100 Stoloni 4200 0,22 924,00 1024,00
c
0 0 0,00 0,00
0 0 0,00 0,00
0 0,00 0,00
11964,0 13835,0
TOTAL 46 97 771 44 1100
0 0
 DEVIZ TEHNOLOGIC – AN 1 PRODUCTIE
LUCRARI MECANICE LUCRĂRI MANUALE MATERII SI MATERIALE Total
Preţ cheltui
Nr Vol Cons Total Total Total
Denumirea lucrării UM Ore *Tarif ZO Tarif Denumirea U Cant unita eli
crt. lucrării carb chelt retribuţii cheltuieli
mecaniz. lei/UM nr. -lei- materialului M totală r agrot
-l/um- -lei- - lei- -lei- -lei-
-lei-
0 1 3 4 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Transport îngr chimice to 5 1 5 75 0 Ingr complexe to 0,50 1190 595,00 670,00
2 Administrat îngr chimice ha 1 1 2 6 3 25 75 0,00 81,00
3 Erbicidat ha 1 1 5 15 0 Erbicid l 5,00 27 133,00 148,00
5 Praşit mecanic 2 treceri ha 2 2 7 42 0 0,00 42,00
1000,0
6 Praşit manual 2 treceri ha 2 0 40 25 1000 0,00
0
Tratament fito 2
7 ha 2 2 5 30 0 Fungicid l 1,50 45 67,50 97,50
tratamente
Fungicid kg 1,20 79 94,80 94,80
Insecticid l 0,15 43 6,45 6,45
Insecticid l 0,15 146 21,90 21,90
8 Irigat mc 1500 70 0 450 4 25 100 0,00 550,00
9 Transport paie to km 60 3 0 18 0 Paie to 6,00 100 600,00 618,00
10 Împrăştiat paie mulcit ha 0 2 25 50 0,00 50,00
2800,0
11 Recoltat în 5 treceri to 0 112 25 2800 0,00
0
12 Cosirea frunzelor ha 1 200 200 0 0,00 200,00
13 Strans si ars resturi veg. ha 0 2 25 50 0,00 50,00
14 Transport îngr chimice to 5 1 5 75 0 0,00 75,00
15 Administrat îngr chimice ha 1 1 2 6 0 Ingr complexe to 0,50 1190 595,00 601,00
16 Formare benzi roditoare ha 0 10 25 250 0,00 250,00
pentru anul următor 0 0 0,00 0,00
TOTAL GENERAL 81 917 173 4325 2113,65 7355,65
 DEVIZ TEHNOLOGIC – AN 2 PRODUCTIE
LUCRARI MECANICE LUCRĂRI MANUALE MATERII SI MATERIALE
Total
Nr Volumu Consum Total Total cheltuieli
Denumirea lucrării UM Ore *Tarif Preţ Total
crt. l lucrării motorin cheltuiel ZO Tarif retribuţi Denumirea Cant agrotehnice
mecaniz lei/U UM unitar cheltuieli
ă i nr. -lei- i materialului totală -lei-
. M -lei- -lei-
-litri/um- -lei- - lei-

0 1 3 4 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
Ingra
1 Transport îngraşăminte chimice to 5 1 5 75 0 to 0,50 1190,00 595,00 670,00
complexe
2 Administrat îngrăşăminte chimice ha 1 1 2 6 3 25 75 0,00 81,00
3 Erbicidat ha 1 1 5 15 0 Erbicid l 5,00 26,60 133,00 148,00
4 Praşit mecanic 2 treceri ha 2 2 7 42 0 0,00 42,00
5 Praşit manual 2 treceri ha 2 0 40 25 1000 0,00 1000,00
6 Tratament fito 2 tratamente ha 2 2 5 30 0 Fungicid l 1,50 45,00 67,50 97,50
Fungicid kg 1,20 79,00 94,80 94,80
Insecticid l 0,15 43,00 6,45 6,45
Insecticid l 0,15 146,00 21,90 21,90
7 Irigat mc 1500 70 0 450 4 25 100 0,00 550,00
to
8 Transport paie 60 3 0 18 0 Paie to 6,00 100,00 600,00 618,00
km
9 Împrăştiat paie mulcit ha 0 2 25 50 0,00 50,00
10 Recoltat în 8 treceri to 0 196 25 4900 0,00 4900,00
11 Cosirea frunzelor ha 1 200 200 0 0,00 200,00
12 Strangere si ardere resturi vegetale ha 0 2 25 50 0,00 50,00
13 Transport îngraşăminte chimice to 5 1 5 75 0 0,00 75,00
Ingra
14 Administrat îngrăşăminte chimice ha 1 1 2 6 0 to 0,50 1190,00 595,00 601,00
complexe
Formare benzi roditoare pentru anul
15 ha 0 10 25 250 0,00 250,00
următor
0 0 0,00 0,00

TOTAL GENERAL 81 917 257 6425 2113,65 9455,65

DEVIZ TEHNOLOGIC – AN 3 PRODUCTIE
LUCRARI MECANICE LUCRĂRI MANUALE MATERII SI MATERIALE
Cons Total
Nr Volumu Total Total
Ore motorin *Tarif Tari Cant Preţ Total cheltuieli
crt Denumirea lucrării UM l cheltuiel ZO retribuţi Den. U
mecaniz ă lei/U f total unitar chelt. agrot.
. lucrării i nr. i material M
. -litri/um M -lei- ă -lei- -lei- -lei-
-lei- - lei-
-
0 1 3 4 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
Ingr 1190,0
1 Transport îngr chimice to 5 1 5 75 0 to 0,50 595,00 670,00
compl 0
Adm. îngrăşăminte
2 ha 1 1 2 6 3 25 75 0,00 81,00
chimice
3 Erbicidat ha 1 1 5 15 0 Erbicid l 5,00 26,60 133,00 148,00
Praşit mecanic 2
4 ha 2 2 7 42 0 0,00 42,00
treceri
5 Praşit manual 2 treceri ha 2 0 40 25 1000 0,00 1000,00
Tratament fito 2
6 ha 2 2 5 30 0 Fungicid l 1,50 45,00 67,50 97,50
tratamente
Fungicid kg 1,20 79,00 94,80 94,80
Insecticid l 0,15 43,00 6,45 6,45
Insecticid l 0,15 146,00 21,90 21,90
7 Irigat mc 1200 70 0 360 4 25 100 0,00 460,00
to
8 Transport paie 60 3 0 18 0 Paie to 6,00 100,00 600,00 618,00
km
9 Împrăştiat paie mulcit ha 0 2 25 50 0,00 50,00
10 Recoltat în 8 treceri to 0 168 25 4200 0,00 4200,00
0 0 0,00 0,00
1518,6
TOTAL GENERAL 80 546 217 5425 7489,65
5
 BUGET VENITURI CHELTUIELI – CULTURA MULTIANUALA
INDICATORI U.M VALOARE dc:
total PLANTARE AN 1 AN 2 AN 3
A. VALOAREA PRODUCTIEI Lei/ha 124.700,0 0,0 29.000,0 52.200,0 43.500,0
A1. Din care pt productia principala (q1 Lei/ha
124.700,0 0,0 29.000,0 52.200,0 43.500,0
x K)
B (+) SUBVENTII Lei/ha 0,0 0 0 0 0
D (-) CHELTUIELI TOTALE (I+II+III) Lei/ha 119.094,9 25.896 22.669 28.295 24.898
D1. Din care pentru productia principala Lei/ha 101.757,9 25.896 22.669 28.295 24.898
I. CHELTUIELI MATERIALE (1+2+3+4) Lei/ha 36.596,9 13.706 6.542 9.182 7.167
1.Cheltuieli cu materii prime si Lei/ha
30.610,0 11.964 5.114 7.514 6.019
materiale
-Sämãnta si material saditor Lei/ha 10.164,0 10.164 0 0 0
-Ingrasaminte Lei/ha 4.775,0 1.800 1.190 1.190 595
- Pesticide Lei/ha 971,0 324 324 324
- Alte materiale Lei/ha 14.700,0 0 3.600 6.000 5.100
2. Cheltuieli cu lucrarile mecanizate Lei/ha 1.666,0 546 467 467 186
3. Cheltuieli cu irigatii Lei/ha 1.260,0 450 450 360
4. Cheltuieli de aprovizionare (10% din Lei/ha
3.061,0 1.196 511 751 602
I.)
II. CHELTUIELI CU FORTA DE Lei/ha
17.275,0
MUNCA 1.100 4.325 6.425 5.425
III. ALTE CHELTUIELI (5+6+7+8) Lei/ha 47.886,0 11.090 11.802 12.688 12.306
5 Cheltuieli generale (4% din I + II) Lei/ha 2.153,0 592 434 624 503
6 Dobanzi la credite Lei/ha 0,0
7 Asigurari (3% din I + II) Lei/ha 3.741,0 0 870 1.566 1.305
8 Amortisment pt cladiri si utilitati Lei/ha 41.992,0 10.498 10.498 10.498 10.498
E. (=) PROFIT IMPOZABIL (A1 - D1) Lei/ha 22.942,1 -25.896 6.331 23.905 18.602
F (-) Impozite si taxe Lei/ha 3.668,0 -4.144 1.012 3.824 2.976
G. (=) PROFIT NET+subventii (E - F + Lei/ha
19.274,1 -21.752 5.319 20.081 15.626
B)
H. RATA PROFITULUI IMPOZABIL (E :
% 19,3% -100,0% 27,9% 84,5% 74,7%
D1) X 100
I. RATA PROFITULUI NET + subventii
(G : D1) X 100 % 16,2% -84,0% 23,5% 71,0% 62,8%
J. COST DE PRODUCTIE (D1 : q1) Lei/kg 2,4
K. PRET PIATA INTERNA PREVIZIBIL Lei/kg 2,90 2,90 2,90 2,90 2,90
L. PRODUCTIE ESTIMATA Kg 43000 0 10000 18000 15000
 BIBLIOGRAFIE

 Cultura Căpşunului în camp şi în spaţii protejate – Prof. univ. dr

Nicolae Cepoiu, dr. ing. Constantin Manolache, dr. ing. Sorin Ţepordei
– Ed. Ceres 2006

 Ghid pentru cultura căpşunului – coord.Isac Ilarie, Coman Mihail,

Aurelian Olteanu, Gheorghe Voica - Editura Pământul 2005

 Înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor de prun, cireş, vişin, coacăz

negru şi căpşun – ICDPP Mărăcineni - Ghid practic, 2004

 Entomologie horticolă- Georgeta Teodorescu, Traian Roman, Mihaela

Sumedrea – Ed Ceres Bucureşti, 2003

 Cultura arbuştilor fructiferi - Lenuţa Chira - Editura MAST, 2000

 Cultura căpşunului – Grigore Mihăilescu - Editura Ceres, 1998

 Cultura capsunului in cimp si solarii - Grigore Mihăiescu - Editura

Ceres, 1987

 Tehnologia culturii căpşunului – Material documentar elaborat de

MAPDR, ANCA, ICDPP Mărăcineni, 2000

 Tehnologia culturii căpşunului - Material documentar elaborat de

ICDPP Mărăcineni, 2002

 Ghid pentru condiţionarea post-recoltare a fructelor de căpşun în

Moldova – David Picha, 2006