PEDAGOGIE I

Curs
7
FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI.
TEORIA ŞI METODOLOGIA
CURRICULUM-ULUI

Asist.dr. Liliana Mâţă,

Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău
 I. Fundamentele Pedagogiei

3. Răspunsurile
educaţiei la
problematica lumii
contemporane (4 ore)
3.1. Educaţia şi
provocările lumii
contemporane
3.2. “Noile educaţii”
3.3. Educaţia
permanentă şi
autoeducaţia

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 6, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
3. Răspunsurile educaţiei la problematica
lumii contemporane
3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

Răspunsurile educaţiei la problematica lumii contemporane

îmbogăţirea conţinutului
educaţiei: „noile
educaţii”;

orientări noi în
conceperea şi
realizarea educaţiei:
educaţia permanentă,
prospectiva educaţiei

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 3. Răspunsurile educaţiei la problematica
lumii contemporane
3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

Educaţia permanentă – definiţie şi obiective

definiţie:
Educaţia permanentă include
ansamblul mijloacelor puse la
dispoziţia oamenilor pentru a se
informa şi forma continuu, cu
scopul dezvoltării personalităţii
şi participării la progresul
societăţii.

Obiectivele educaţiei
permanente:
- formarea capacităţii de a
achiziţiona şi de a prelucra noile
informaţii independent;
- formarea capacităţii de
adaptare la schimbările rapide;
- îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a
progresului

(Oprescu, N., 1999, pp. 140-147)

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
3. Răspunsurile educaţiei la problematica
lumii contemporane
3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

Educaţia permanentă – cauze

Factori interni, individuali Factori externi

necesitatea integrării
dinamice a omului în
societate;

nivelul crescut al aspiraţiilor
individuale;

nevoia de încredere în viitor şi
în progres

accelerararea schimbărilor din
diferite domenii ale vieţii
sociale;

dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii;

intensificarea mobilităţii
profesionale;

confruntarea cu probleme
ecologice, economice

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 3. Răspunsurile educaţiei la problematica
lumii contemporane
3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

Autoeducaţia – definiţie, scop şi realizare

Definiţie:
Scopul autoeducaţiei: vizează transformarea

Autoeducaţia este activita-
tea conştientă, constantă,
sistematică, ce are ca scop
formarea propriei persona-
lităţi pe baza unei decizii
personale de autoorgani-
zare şi efort propriu .
individului din obiect al educaţiei (receptor al
influenţelor educaţionale) în subiect al educaţiei
(participant la propria sa formare)

Modalităţi de dezvoltare a autoeducaţiei:
- formarea abilităţilor de muncă intelectuală;
- dezvoltarea intereselor elevilor în strânsă
legătură cu aptitudinile şi aspiraţiile lor;
- educarea voinţei elevilor şi a capacităţii de a
depune un efort constant pentru realizarea
sarcinilor propuse;
- organizarea bugetului de timp;
- dezvoltarea capacităţii de autoevaluare şi de
reflecţie personală

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
3. Răspunsurile educaţiei la problematica
lumii contemporane
3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

Autoeducaţia – cauze

Factori interni, individuali Factori externi

nivelul de dezvoltare a ştiinţei,

autocunoaşterea;
tehnicii, tehnologiei şi a culturii

capacitatea persoanei de a se
reflecta pe sine în mod critic; umaniste;

nivelul de aspiraţie spre
mobilitatea profesiunilor şi noile
cultură şi civilizaţie; cerinţe ale acestora

responsabilitatea faţă de
devenirea propriei persoane;

modul propriu de apreciere a
valorilor ştiinţifice, morale,
culturale;

dorinţa de autoperfecţionare
continuă

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 3. Răspunsurile educaţiei la problematica
lumii contemporane
3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

Dinamica relaţiei educaţie de bază/ educaţie permanentă/ autoeducaţie

educaţia de bază sau formală reprezintă etapa iniţială a educaţiei

permanente: este un debut, o pregătire pentru autoeducaţie;

educaţia tradiţională poate cel mult să pună bazele unei direcţii de
formare, astfel încât întregul progres rămâne în sarcina persoanei,
de-a lungul vieţii sale;

educaţia de bază pregăteşte autoeducaţia în dublu sens (Creţu, D.,
Nicu, A., 2009, p. 55):
- oferă o „bază de lansare” prin sistemul de cunoştinţe, priceperi,
deprinderi;
- stimulează nevoia continuă de educaţie, de perfecţionare

educaţia permanentă presupune trecerea de la educaţia prin alţii
(heteroeducaţie) la autoeducaţie: educaţia prin alţii are scopul de a
dezvolta condiţiile esenţiale pentru autoeducaţie;

pe măsură ce omul avansează în vârstă, autoeducaţia ocupă un loc
tot mai important în procesul său de formare

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 Bibliografie selectivă

Cozma, T. (2005). Educaţia şi provocările lumii contemporane.

în Cucoş, C. (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare şi grade didactice. Iaşi: Editura Polirom, pp. 17-43.

Creţu, D., Nicu, A. (2009). Pedagogie pentru definitivat şi
gradul didactic II. Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga”
Sibiu.

Cristea, S. (1998). Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti:
E.D.P.

Dumitriu, C., Sacară, L. (2007). Pedagogie I : Suport pentru
curs şi seminar. Bacău: Editura Alma Mater.

Văideanu, G. (1988). Educaţia la frontiera dintre milenii.
Bucureşti: Editura Politică.

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 5, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011