Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană (BCE) a fost înfiinţată în 1998. Sediul băncii este la Frankfurt
(Germania). Misiunea băncii este să administreze moneda euro – moneda unică a UE şi să
păstreze stabilitatea preţurilor pentru cele peste două treimi din cetăţenii UE care utilizează
moneda euro. BCE este responsabilă şi pentru crearea şi implementarea politicii monetare în
zona euro.
Pentru a-şi îndeplini rolul, BCE colaborează cu Sistemul European al Băncilor Centrale
(SEBC), din care fac parte toate cele 27 de state membre ale UE.Cu toate acestea, doar 16 dintre
ele au adoptat până în prezent moneda euro, formând împreună „zona euro”. Băncile centrale
naţionale ale acestor ţări şi Banca Centrală Europeană alcătuiesc aşa-numitul „Eurosistem”.
BCE îşi desfăşoară activitatea în condiţii de independenţă totală. BCE, băncile centrale
naţionale ale SEBC sau alt membru al organismelor lor de decizie nu pot solicita sau primi
instrucţiuni de la niciun alt organism. Instituţiile UE şi guvernele statelor membre UE trebuie să
respecte acest principiu şi au obligaţia de a nu încerca să influenţeze BCE sau băncile centrale
europene.
`Banca Centrală Europeană trebuie analizată prin prisma a două caracteristici de bază:
este o bancă centrală şi o instituţie supranaţională.
Este bancă centrală deoarece:
 administrează începând cu 1 ianuarie 1999 siatemul monetar in euro
 joacă un rol important în conducerea politicilor economice
 se poate implica în menţinerea stabilitîţii preţurilor şi a resurselor umane
Instutuţie supranaţională pentru că:
 organizează relaţiile monetare între mai multe ţări cum a făcut şi Sistemul Monetar
European (SME) lansat în 1979 şi care a supravieţuit până la apariţia euro
 este banca centrală a 11 state din Uniunea Europeană
 este instanţă federală în UE

Funcţii

• Distribuţia şi supravegherea stabilităţii monedei Euro

• Definirea politicii europene a intereselor şi controlul rezervelor de bani
• Cooperarea cu băncile naţionale

Funcţiile BCE sunt menţionate în Tratatul de la Maastricht. Pentru a putea să lucreze eficient,
BCE nu are voie să depindă de puterea politică, o chestiune pe care criticii o aduc deseori în
discuţie. BCE a fost creată după modelul Băncii Federale Germane Bundesbank.
BCE şi sistemul de bănci centrale europene în ansamblu, care include şi băncile centrale
din toate statele Uniunii Europene, au primit sarcina de a menţine stabilitatea preţurilor şi de a
asigura credibilitatea monedei unice. Euro, moneda unică europeană, a fost lansată în ianuarie
1999

1
Organe
Consiliului Guvernatorilor BCE este alcătuit din membri ai consiliului director plus
guvernatorii băncilor naţionale ce fac parte din zona euro. Este cel mai important organ de
decizie al BCE.
Consiliul Director BCE este ales la fiecare 8 ani şi este format dintr-un preşedinte, un
vicepreşedinte şi alţi patru membri. Astfel, statele mici nu sunt reprezentate în consiliul director.
La începerea lucărilor pe 1 ianuarie 1999 olandezul Wim Duisenberg a fost ales preşedinte. El a
fost înlocuit la 1 noiembrie 2003 de francezul Jean-Claude Trichet. Consiliul director decide
ocupaţiile BCE şi este ales la recomandarea consiliului BCE.

Sistemul European al Băncilor Centrale

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) este format din:

• Banca Centrală Europeană (BCE)

• băncile centrale naţionale (BCN) ale celor 27 de state membre ale UE.

Acest lucru înseamnă că SEBC cuprinde şi băncile centrale naţionale ale statelor membre ale
UE care nu au adoptat încă moneda euro, fie în baza statutului lor special (Danemarca, Regatul
Unit), fie pentru că beneficiază de o derogare(lege). Situaţia din urmă caracterizează atât Suedia,
cât şi alte 8 state membre dintre cele 12 care au aderat la UE începând cu luna mai 2004. Prin
urmare, aceasta înseamnă că: aceste ţări utilizează încă moneda lor naţională, pentru care aplică

2
propria politică monetară, iar respectivele bănci centrale îşi păstrează pentru moment
suveranitatea monetară. Desigur, aceste state nu sunt implicate în realizarea activităţilor de bază
ale Uniunii Monetare, precum aplicarea politicii monetare în zona euro.

Eurosistemul S-au creat două zone:

a) Eurosistemul → cuprinde statele în care circulă euro (11 state ale UE)
b) SEBC ce cuprinde Eurosistemul şi se extinde pe teritoriul acestuia, 15 state membre ale
Uniunii Euroepene
1. Principii generale:

a) Federalismul reprezintă sistemul SEBC şi este un sistem de tip federal unde

deciziile sunt luate în mod colegial şi central în cadrul Băncii Centrale Europene;
b) Independenţa; de aici rezultă că SEBC este independent faţă de puterea politică şi
anume:
- Independenţa instituţională care interzice acceptarea de in-strucţiuni ce nu
aparţin sferei SEBC
- Independenţa personală ce decurge din statutul decidenţilor
- Independenţa funcţională de unde rezultă obligaţie de a stapâni inflaţia
- Independenţa financiară provine din capitalul şi din resursele priprii ale
SEBC-ului;
c) Obiectivul de stabilitate a preţurilor;
d) Subsidiaritatea de unde rezultă metoda de repartiţie a competenţelor între Uniunea
Euroepană şi statele membre;
e) Transparenţa ce arată independenţa Sistemului European al Băncii Centrale Îi conferă o
obligaţie de transparenţă vis-a-vis de statele membre;
f) Responsabilitatea în a atinge obiectivele de stabilitate a preţurilor pe care Tratatul le-a
fixat;
g) Cooperarea în sânul Uniunii Europene
h) Comunicarea spre exterior a Băncii Centrale Europene

2. Organismele oficiale ale BCE

Banca Centrală Europeană, în fiinţaţă la 1 iunie 1998 şi devenită operaţională la 1 ianuarie 1999
cu sediul la Frankfurt are următoarele structuri:

• Consiliul guvernatorilor reprezintă organ de decizie suprem, şi are în alcătuirea sa

şase membrii ai Băncilor Centrale Naţionale care aparţin Eurosistemului iar în anul 1999
numărul membrilor s-a mărit, ajungând la 17.

Responabilităţi:
- defineşte politica monetară a Eurosistemului
- ia deciziile privind obiectivele monetare intermediare şi a aprovi-
zionărilor ăn rezerve a Eurosistemului
- decide recursul la alte metode operaţionale de control monetar

3
 - reglementează limita rezervelor obligatorii
- autorizează emisiunea de bilete de bancă în euro şi a volumului acesteia
- decide asupre regulilor contabile şi de informaţii ale operaţiunilor Băncilor
Centrale Naţionale
- adoptă regulamentul interior al BCE şi a organelor de decizie.

• Consiliul director se compune din preşedinte, vice-preşedinte şi

alţi patru membrii, care sunt aleşi pe un mandat de opt ani care nu
se poate reînnoi

Responsabilităţi:
- pun în practică politica monetară adoptată de Consiliul guverna-torilor
- transmite instrucţiuni necesare Băncilor Centrale Naţionale
- pregăteşte întrunirea Consiliului guvernatorilor
- are responsabilitatea afacerilor curente a BCE

• Preşedintele prezidă ansamblul organelor ale Băncii Centrale

Europene şi o reprezintă în exterior

• Consiliul general al Băncii Centrale Europene se

compune din preşedinte şi vice-preşedintele BCE şi guvernatorii tuturor Băncilor
Centrale Naţionale (BCN)

3. Modul de funcţionare al Băncii Centrale Europene

a) Gestiune internă
Numărul de salariaţi ai Băncii Centrale Europene se ridică la 604, iar la acest număr se adaugă şi
personalul băncilor centrale naţionale ale statelor membre
Exemplu: Banca Naţională a Franţei înregistrează un număr de 14.000
b) Relaţiile SEBC cu celelalte organisme ale UE:

 Rapoarte şi audiţii
 Acorduri şi statut de observator
 Participări informale (fără titlu formal)
c) SEBC şi interzicerea finanţărilor publice
Articolele 104 şi 104A a Tratatului stipulează interzicerea SEBC-ului de a finanţa deficitele
publice prin emisiune de monedă.
d) SEBC şi relaţiile internaţionale
 FMI reprezintă centrul Sistemului Monetar Internaţional (SMI), iar Sistemul
European al Băncii Centrale este repreuentat şi el de băncile naţionale ale statelor
membre UE;
 La 21 decembrie 1998 FMI a acordat Băncii Centrale Europene un post de
observator permanent

4
e) Controlul contabil şi judiciar
f) Comunicarea externă a BCE cu alte state ce nu aparţin UE

Resursele Băncii Centrale Europene

- Capitalul BCE la creare a avut un fond de 5 miliarde de

euro
- Rezervele de schimb în afară de moneda euro, aceasta
mai are rezerve şi în cadrul FMI-ului şi DST-ului în valoare de 50 de miliarde de euro
- Contribuţia fiecărui membru este fixată în mod
proporţional în funcţie de capitalul subscris. Fiecare BCN primeşte din partea BCE în
contrapartidă o creanţă echivalentă acestei contribuţii.
- Repartizarea beneficiilor BCE

Rolul Comitetului economic şi financiar

Acesta nu este un organism al SEBC, dar are o funcţie importantă în politica monetară a UE. A
fost creat la 1 ianuarie 1999 şi succede Comitetul Monetar.
Misiuni ale acestuia:
- formează propriile iniţiative în faţa Consiliului Ecofin şi a Comisiei
- organizează situaţia în materie a mişcărilor de capital şi libertăţii plăţilor

Contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului Ecofin în domenii ca: afacerile bugetare, financiare
şi plăţile

5
Membrii

Textele juridice care stau la baza înfiinţării Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) –
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Statutul SEBC – au pornit de la ipoteza conform
căreia toate statele membre ale UE vor adopta euro şi, prin urmare, SEBC va îndeplini toate
sarcinile legate de moneda unică. Cu toate acestea, până în momentul în care euro va fi introdus
în toate statele UE, rolul-cheie este deţinut de Eurosistem. Aşadar, termenul Eurosistem
facilitează înţelegerea structurii activităţii de bancă centrală în zona euro.

Ca sistem bancar central al zonei euro, Eurosistemul este format din:

• BCE şi
• băncile centrale naţionale (BCN) ale celor 16 state membre ale UE, a căror monedă
comună este euro.

Prin urmare, Eurosistemul este un subansamblu al SEBC. Deşi deciziile BCE, precum cele de
politică monetară, se aplică firesc numai ţărilor din zona euro, în realitate Eurosistemul este cel

6
care îndeplineşte funcţiile de bancă centrală pentru zona euro. Astfel, BCE şi BCN contribuie
împreună la atingerea obiectivelor comune ale Eurosistemului.

Băncile centrale naţionale – parte integrantă a

Eurosistemului

Fiecare bancă centrală naţională (BCN) are personalitate juridică în conformitate cu

legislaţia naţională a ţării respective.
BCN din zona euro, care fac parte integrantă din Eurosistem, îndeplinesc atribuţiile
încredinţate acestuia conform regulilor stabilite de organele de decizie ale BCE. De asemenea,
BCN contribuie la activitatea Eurosistemului şi a Sistemului European al Băncilor Centrale
(SEBC) prin participarea în diversele comitete ale Eurosistemului/SEBC (a se vedea, de
asemenea, diapozitivul separat, intitulat Comitetele Eurosistemului/SEBC).
BCN pot îndeplini pe propria răspundere şi funcţii care nu au legătură cu Eurosistemul,
cu excepţia cazurilor în care Consiliul guvernatorilor consideră că funcţiile respective impietează
asupra obiectivelor şi atribuţiilor Eurosistemului.

7
Aceste funcţii exterioare Eurosistemului variază în funcţie de ţară şi constau în principal în
diverse tipuri de servicii financiare şi administrative prestate pentru autorităţile guvernamentale
ale ţărilor respective. De exemplu, cele mai multe dintre BCN sunt implicate în supravegherea
instituţiilor financiare din ţările lor, iar unele BCN conduc propriile imprimerii de bancnote.

Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană (BCE) reprezintă organizaţia creată în vederea conducerii

politicii monetare şi a îndeplinirii altor funcţii de bancă centrală pentru euro. Aceasta efectuează
respectivele sarcini împreună cu băncile centrale naţionale din zona euro. BCE se află în centrul
Eurosistemului şi al Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). BCE a fost înfiinţată în
luna iunie 1998, înlocuind Institutul Monetar European (IME), precursorul său.
În articolul 8 din tratat se prevede temeiul juridic al SEBC şi al BCE. Tratatul limitează
activităţile BCE la o zonă clar definită: funcţiile de bancă centrală pentru euro.
BCE îşi are sediul în Frankfurt pe Main, Germania. În prezent, datorită creşterii iniţiale a
numărului de angajaţi, personalul BCE îşi desfăşoară activitatea în trei locaţii diferite. Cu toate

8
acestea, noul sediu va fi construit în partea de est a oraşului Frankfurt. Se estimează că, la
sfârşitul anului 2011, construcţia va fi finalizată.
Numărul angajaţilor BCE se ridică la aproximativ 1 350 (în anul 2006), iar instituţia are
un adevărat caracter european: membrii personalului provin din toate cele 27 de ţări membre ale
Uniunii Europene (UE). La început, IME şi BCE au recrutat mult personal din băncile centrale
naţionale ale statelor membre UE, dar în prezent, BCE îşi atrage membrii şi din alte sectoare de
activitate.

Structura organizaţională a BCE

Unităţile funcţionale ale Băncii Centrale Europene sunt grupate pe departamente de activitate
[direcţii generale (DG) şi direcţii (D)] formate la rândul lor din servicii şi secţii.

Responsabilitatea generală pentru activităţile cotidiene îi aparţine Comitetului executiv.

9
Structura organizaţională reflectă activităţile întreprinse şi poate fi împărţită în procese centrale,
care sunt strâns legate de atribuţiile băncii, astfel cum sunt ele definite în tratat, şi procese
secundare, care fac posibilă desfăşurarea activităţilor.

Domenii de activitate principale

• D Bancnote
• DG Economie
• D Supraveghere şi stabilitate financiară
• DG Relaţii internaţionale şi europene
• DG Servicii juridice
• DG Operaţiuni de piaţă
• DG Sisteme de plăţi şi infrastructura pieţei
• DG Cercetare
• DG Statistică
• Reprezentanţa permanentă a BCE la Washington D.C.

Domenii de activitate secundare

• Cancelaria Comitetului executiv

• DG Administraţie
• D Comunicare
• DG Resurse umane, buget şi organizare
• DG Sisteme informatice
• D Audit intern
• DG Secretariat şi servicii lingvistice

10
Grila de repartiţie pentru subscrierea capitalului BCE

Părţile subscrise de băncile centrale naţionale (BCN) conform grilei de repartiţie a capitalului
BCE reflectă ponderea statelor membre în totalul populaţiei şi produsul intern brut al UE, în
proporţii egale.

BCN care fac parte din Eurosistem trebuie să verse integral capitalul lor subscris. BCN din afara
zonei euro trebuie să verse doar un procent minim din capitalul lor subscris, ca o contribuţie la
costurile de funcţionare ale BCE.

11
Asumarea responsabilităţii

Responsabilitatea este un element cheie în cadrul structurilor democratice. Eurosistemul are

competenţe exclusive în ceea ce priveşte politica monetară în zona euro şi astfel i-a fost
încredinţată suveranitatea monetară. Pentru respectarea principiilor fundamentale ale societăţilor
democratice este necesar ca BCE să răspundă în faţa cetăţenilor şi a reprezentanţilor acestora
aleşi în mod democratic, în scopul echilibrării gradului substanţial de independenţă care i-a fost
acordat.

În consecinţă, atât Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE), cât şi Statutul
Sistemului European al Băncilor Centrale (Statutul SEBC) cuprind un număr de prevederi prin
care se solicită BCE, la fel ca oricărei alte bănci centrale independente, să supună acţiunile şi
deciziile sale analizei publice. De asemenea, este în interesul BCE să asigure că deciziile sale
sunt adecvat explicate şi justificate în vederea consolidării susţinerii publice a politicilor sale.

Legitimitatea independenţei BCE se bazează pe un cadru complet de asumare a responsabilităţii.

Astfel, BCE este invitată să explice şi să justifice în faţa cetăţenilor europeni şi a reprezentanţilor

12
aleşi ai acestora, modalitatea în care pune în aplicare mandatul şi prerogativele cu care a fost
însărcinată.

Obligaţii de raportare: publicaţii şi conferinţe de presă

În tratat sunt stipulate cerinţe de raportare pentru BCE, implicând publicarea unui raport anual, a
unui raport trimestrial şi a unei situaţii financiare consolidate săptămânale, şi prezentarea
acestora în cadrul întâlnirilor cu membrii Parlamentului European.

BCE respectă pe deplin aceste cerinţe şi chiar le depăşeşte, de exemplu publicând un buletin
lunar în locul unui raport trimestrial, ţinând conferinţe de presă în fiecare lună în vederea
explicării deciziilor de politică monetară adoptate, iar din decembrie 2004, făcând publice alte
decizii luate pe bază lunară de către Consiliul guvernatorilor, diferite de cele privind ratele
dobânzilor.

Discursuri publice şi declaraţii

Pentru a explica publicului politicile BCE, membrii Consiliului guvernatorilor ţin numeroase
discursuri şi acordă interviuri în întreaga zonă euro. Conform prevederilor articolului 113 din
tratat, BCE raportează, de asemenea, cu regularitate Parlamentului European cu privire la
deciziile adoptate în domeniul politicii monetare şi la celelalte atribuţii ale sale. Audierile
trimestriale ale preşedintelui BCE în faţa Comisiei pentru afaceri economice şi monetare servesc
drept for principal pentru aceste schimburi de opinii. În acelaşi timp, preşedintele prezintă
plenului Parlamentului European raportul anual al BCE.

Dincolo de sfera obligaţiilor stipulate în tratat, BCE răspunde voluntar la întrebările adresate în
scris de către membrii Parlamentului European, pe teme referitoare la mandatul BCE.

Controale financiare

Conform articolului 27 din Statutul SEBC, conturile BCE şi ale băncilor centrale naţionale
(BCN) sunt verificate de auditori externi independenţi, desemnaţi la recomandarea Consiliului
guvernatorilor şi agreaţi de Consiliul UE. Auditorii au puteri depline pentru a examina toate
registrele şi conturile BCE şi ale BCN şi pentru a obţine informaţii complete privind operaţiunile
lor.

În plus, Curtea de Conturi Europeană este însărcinată cu examinarea eficienţei operaţionale a

conducerii BCE şi publică rezultatele acestei examinări în raportul său anual. În cele din urmă,
BCE se supune de asemenea controlului OLAF, Oficiul European de Luptă Antifraudă.

13
Atribuţiile de bază ale Eurosistemului

Prin Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE), Sistemul European al Băncilor
Centrale (SEBC) este însărcinat în general cu îndeplinirea funcţiilor de bancă centrală pentru
Comunitate. Pentru că unele state UE nu participă la Uniunea Economică şi Monetară, termenii
„SEBC” şi „Comunitate” se citesc „Eurosistem” şi „zona euro”.

Politica monetară

Eurosistemul este responsabil pentru definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare în zona
euro. Aceasta este o funcţie publică a cărei implementare se realizează mai ales prin operaţiuni
pe piaţa financiară. Un aspect important pentru această sarcină este controlul total pe care
Eurosistemul îl deţine asupra bazei monetare. Ca parte a acestui aspect, BCE şi băncile centrale
naţionale (BCN) sunt singurele instituţii care au dreptul să emită efectiv bancnote cu putere
circulatorie în zona euro. Ca o consecinţă a dependenţei sistemului bancar de moneda de bază,
Eurosistemul se află în poziţia de a exercita o influenţă dominantă asupra ratelor dobânzilor şi
condiţiilor de pe piaţa monetară.

14
Operaţiuni valutare

Operaţiunile valutare influenţează două variabile importante pentru politica monetară, şi anume
cursul de schimb şi condiţiile de lichiditate internă. Atribuirea acestei sarcini Eurosistemului este
prin urmare logică şi pentru că băncile centrale deţin instrumentele operaţionale necesare. În al
doilea rând, în cazul în care îndeplineşte această sarcină, banca centrală asigură că operaţiunile
valutare sunt în permanentă concordanţă cu scopurile politicii monetare a băncii centrale.

Promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi

Sistemele de plăţi reprezintă un mijloc de transferare a masei monetare între instituţiile de credit
şi alte instituţii monetare. Această funcţie permite plasarea respectivelor instituţii în centrul
infrastructurii financiare a unei economii. Faptul că Eurosistemului i-a fost atribuită sarcina
promovării bunei funcţionări a sistemelor de plăţi demonstrează importanţa existenţei unor astfel
de sisteme eficiente şi solide - nu numai în scopul realizării politicii monetare, dar şi pentru
stabilitatea sistemului financiar şi prin urmare a economiei ca întreg.

Deţinerea şi administrarea rezervelor valutare

BCE trebuie să deţină lichiditate suficientă pentru a efectua operaţiunile valutare, aceasta fiind,
prin urmare, unul dintre cele mai importante motive pentru adminsitrarea portofoliului de rezerve
externe. Rezervele valutare ale BCE sunt în prezent administrate în mod descentralizat de către
BCN care aleg să ia parte la activităţile de gestionare a acestora. Aceste BCN acţionează în
numele BCE, conform instrucţiunilor primite din partea acesteia. Deşi BCN îşi administrează
independent propriile rezerve externe, operaţiunile efectuate pe piaţa valutară sunt, dincolo de un
anumit punct, supuse aprobării BCE, în vederea asigurării consistenţei cu politica monetară şi de
schimb a Eurosistemului.

15
Alte atribuţii ale Eurosistemului

Funcţii consultative

În anumite limite şi condiţii, BCE trebuie consultată

• cu privire la orice act comunitar din domeniul său de competenţă,

• de către autorităţile naţionale, în legătură cu proiectele de acte legislative din sfera de
competenţă a BCE.

BCE emite „avize” care sunt publicate, de exemplu, pe site-ul său.

Pentru versiunea electronică a cadrului juridic, consultaţi www.ecb.europa.eu/ecb/legal

Colectarea şi compilarea statisticilor

BCE, asistată de băncile centrale naţionale, colectează o gamă largă de informaţii statistice
necesare îndeplinirii atribuţiilor sale. Datele statistice sunt esenţiale, de exemplu, pentru deciziile

16
lunare privind ratele dobânzilor, deoarece acestea oglindesc situaţia actuală a economiei zonei
euro.

Contribuţia la supravegherea prudenţială şi la stabilitatea financiară

Deşi responsabilitatea directă pentru stabilitatea financiară şi supravegherea prudenţială a rămas

în sfera competenţelor autorităţilor naţionale, Eurosistemului i-a fost atribuită, prin tratat,
importanta misiune de a contribui la realizarea fără sincope a politicii în aceste domenii. Această
îndatorire – care se modifică în funcţie de evoluţiile instituţionale şi de cele de pe pieţe – vizează
trei activităţi principale: în primul rând, monitorizarea stabilităţii financiare, care vizează
identificarea surselor de vulnerabilitate şi evaluarea gradului de rezilienţă a sistemului financiar
în zona euro; în al doilea rând, furnizarea de consultanţă autorităţilor competente cu privire la
conceperea şi modificarea regulilor financiare şi a obligaţiilor de supraveghere; în al treilea rând,
promovarea mecanismelor de menţinere a stabilităţii financiare şi de administrare eficientă a
crizelor financiare, dintre care cooperarea facilitată între băncile centrale şi autorităţile de
supraveghere.

Emisiunea de bancnote euro şi asigurarea integrităţii acestora

Bancnotele euro reprezintă singura monedă cu statut oficial în zona euro. În plus, bancnotele
euro se folosesc la nivel internaţional. Asigurarea unei furnizări directe şi eficiente de bancnote
şi menţinerea încrederii publicului în monedă sunt atribuţii ale Eurosistemului. BCN, instituţiile
de credit şi alţi operatori profesionişti, precum companiile de transport de valori asigură
integritatea bancnotelor euro prin activităţi de cercetare şi dezvoltare, prin acţiuni de prevenire a
falsificării şi prin monitorizarea şi aplicarea standardelor comune de autentificare şi de calitate în
cadrul procesării bancnotelor.

Cooperarea internaţională

Anumite aspecte (precum dezechilibrele mondiale şi stabilitatea financiară, macroeconomică şi

sistemică) relevante pentru atribuţiile de bază ale BCE (în special pentru politica monetară) au
implicaţii ce depăşesc zona euro şi prin urmare trebuie abordate la nivel internaţional. În acest
context şi în vederea prezentării punctelor de vedere ale Eurosistemului, BCE participă la
şedinţele forurilor internaţionale în care sunt analizate aspecte cu relevanţă pentru acesta. În
Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale se prevede că preşedintele BCE decide cu
privire la modalitatea de reprezentare a Eurosistemului în domeniul cooperării internaţionale.

17
Repartizarea responsabilităţilor în cadrul Eurosistemului

Eurosistemul cuprinde BCE şi băncile centrale naţionale (BNC) ale statelor care au adoptat
moneda euro. Conform articolului 8 din Statulul Sistemului European al Băncilor Centrale
(Statutul SEBC), organele decizionale ale BCE sunt cele care guvernează Eurosistemul. În
limitele responsabilităţilor lor, aceste organe iau toate deciziile necesare pentru a permite
Eurosistemului să îşi îndeplinească atribuţiile.

Cu excepţia atribuţiilor statutare care au fost acordate exclusiv BCE, în Statutul SEBC nu este
indicată măsura în care politicile BCE urmează să fie puse în aplicare de către BCE sau de BCN.
În cazul majorităţii activităţilor întreprinse de Eurosistem, actuala repartizare în interiorul
Sistemului a avut la bază principiul descentralizării, BCE recurgând la BCN, în măsura
considerată posibilă şi adecvată, pentru a efectua operaţiunile implicate de atribuţiile
Eurosistemului (cf. articolul 12.1 din Statutul SEBC).

Astfel, BCE şi BCN contribuie împreună la atingerea obiectivelor comune ale Eurosistemului.
Cu toate acestea, în concordanţă cu articolul 9.2 din statut, BCE veghează ca toate sarcinile să fie

18
efectuate în mod adecvat şi consistent. Pentru a asigura acest lucru în întreaga zonă euro, BCE
are puterea de a emite orientări şi instrucţiuni pentru BCN.

• .

Atribuţiile băncilor centrale naţionale

19
Organele de decizie ale BCE

Îndeplinirea atribuţiilor

Îndeplinirea atribuţiilor implică adoptarea de decizii care ulterior trebuie implementate, ceea ce
înseamnă că ele iau forma unor acţiuni şi operaţiuni concrete. BCE are trei organe decizionale:

• Consiliul guvernatorilor,
• Comitetul executiv,
• Consiliul general, care va continua să funcţioneze

câtă vreme există state membre UE care nu au adoptat încă euro ca monedă naţională.

Sistemul decizional este prevăzut în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (Statutul
SEBC), la fel ca şi gama de atribuţii a BCE.

20
Luarea de decizii centralizată

BCE se află în centrul activităţilor decizionale ale Eurosistemului. Prin urmare, Consiliul
guvernatorilor, Comitetul executiv şi Consiliul general ale BCE iau individual deciziile necesare
pentru ca Eurosistemul şi SEBC să îşi poată îndeplini funcţiile. Acestea includ formularea de
politici, precum politica monetară pentru zona euro, dar şi modalitatea de punere în aplicare a
acestora.

Principiul descentralizării

În Statutul SEBC nu este specificată instituţia care ar trebui să pună în aplicare politicile şi
deciziile BCE: BCE însăşi sau băncile centrale naţionale. Articolul 12.1 prevede numai că, în
măsura în care se consideră posibil şi adecvat, BCE trebuie să recurgă la băncile centrale
naţionale (BCN) pentru executarea operaţiunilor.

Principiul descentralizării nu ar trebui confundat cu „principiul subsidiarităţii”, astfel cum este

definit în articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. Subsidiaritatea implică
demonstrarea concludentă a nevoii de centralizare înainte ca măsurile să fie luate la nivel
comunitar. Cu toate acestea, în etapa a treia a Uniunii Economice şi Monetare, politica monetară
este condusă exclusiv la nivel comunitar - sub autoritatea Consiliului guvernatorilor BCE. Este
aşadar centralizată prin definiţie şi nu trebuie justificată. În schimb, BCE trebuie să evalueze
măsura în care este posibilă şi adecvată implementarea descentralizată.

Operaţiuni descentralizate

În ceea ce priveşte majoritatea activităţilor Eurosistemului, există într-adevăr o divizare a

acestora conform principiului descentralizării.

BCN îndeplinesc aproape toate atribuţiile operaţionale ale Eurosistemului. În special, BCN
execută operaţiunile de politică monetară şi, în calitate de agenţi ai BCE, efectuează cele mai
multe dintre operaţiunile de schimb valutar, furnizează facilităţi de plată şi de decontare a
titlurilor şi asigură achiziţionarea şi emiterea bancnotelor euro şi procesarea ulterioară emiterii
acestora. De asemenea, ele colectează date statistice, colaborează cu BCE în domeniul traducerii
şi al producerii de publicaţii, contribuie la analiza economică şi ia parte la activităţile de
cercetare.

Spre deosebire de BCN, BCE nu efectuează decât un număr restrâns de operaţiuni, dar
îndeplineşte o funcţie sistematică de supraveghere în vederea asigurării executării consistente a
operaţiunilor Eurosistemului de către BCN din zona euro.

21
Consiliul guvernatorilor

22
Comitetul executiv

23
Consiliul general

24