PARTEA GENERALA
Continutul farmacognoziei si sarcinile ei
Farmacognozia este stiinta care are drept obiect cunoasterea produselor natu-
rale de origine vegetald gi animala, utilizate ditect ca medicament sau care servese
rept sursé la prepararea medicamentelor,
Produsul vegetal poate fi constituit din planta intreaga sau numai din anumite pat
de planta: organe subterane, scoarti, frunze, lori, fructe, seminfe, muguri, care contin
substanfe farmacologic active. Tot ca produse vegetale sunt considerate si uleiurile
volatile, rsinile, balsamurile, gumele, uleiurile grase etc., care se obfin prin diverse
metode de extractie, presare.
Prin folosirea termenului de procs vegetal se urmareste totodaté inlocuirea denumiti
vechi de “drog”, care astizi este utilizatifrecvent, pentru produsele care sunt folosite
de toxicomani (stupefiante, halucinogene etc. ).
Farmacognozia studiaza produsele vegetale sub toate aspectele, in afard de actiunea
Jor fiziologic’, care formeazA obicetul farmacodinamici.
Numele de farmacognozie, ca toate denumiile stiinifice, deriva de la cuvintele
grecesti farmakon ~medicament si gignosco - cunose. Acest numea fost introdus de
C.A Seydler, care La intrebuinfat in publicatia sa “Analecta Pharmacognostica” si
dupa care a inceput si patrundstreptat in patrimoniul stiinei
in dependent de problemele pe care farmacognozia le inainteazii, putem evidentia
farmacognozie pura si farmacognozie aplicatt.
Farmacognozia pura, se ocupa cu studiul problemelor pur stiintifice.
Farmacognozia aplicaté, isi propune drept scop cunoasterea si determinarea
produselor vegetale si animale oficinale.
Pe plan mondial cercetarea plantelor medicinale se bucura de o atenjie mereu
crescandi, efectudindu-se studii complexe bazate pe colaborariintre botanist, biologi,
agronomi, farmacisti, chimisti, farmacologi etc, Accasta orientare este justificata de
necesitatea largirii sortimentelor de medicamente de naturi vegetal i datorith fapfului
‘c& substanfele naturale prezinta avantajul unei mai bune tolerante pentru organism,
Obiectul de studiu al farmacognoziei include:
1) studierea plantelor medicinale ca surse de substanfe farmacologic active.
Se studiazi compozitia chimica a plantelor, biosinteza substanfelor de baz care
au intrebuinfare in medicina, dinamica formérii lor in plante, actiunea factorilor
mediului inconjurator si metodelor de cultivare a plantelor medicinale asupra
acumularii principiilor active; C19SS1
IP2) determinarea resurselor de plante medicinale. Se studiaza plantele medicinale
in conditiile naturale: a identifica locurile de crestere a lor in masa, a stabili gradul de
rispiindie si rezervele de exploatare a lor. Pe baza datelor obtinute in rezultatul
acestor investigatii de elaborat planuri perspective de recoltare a produselor vegetale.
‘Cunoasterea dinamicii acumulirii principiilor biologic active in organele vegetale ale
plantei da posibilitatea de a reglamenta termenele si metodele de recoltare, uscare gi
pastrare a produselor vegetale;
3) normarea gi standardizarea produselor vegetale. in acest scop se elaboreazi
proiecte ale documentatiei tehnice de normare (standarde, monografii farmacopeice,
diverse instructiuni), sunt perfectionate metodele determindcii identitatii si calitafi
produselor vegetale;
4) descoperirea noilor remedii de origine vegetala in scopul elaborarii
medicamentelor mai eficiente.
Istoricul farmacognoziei
(Om traieste pe parcursul existentei in mijlocul naturi, intr-o intima comunitate cu
-vegetatia gi cu fauna ei. O permanenta care I-a caracterizat pe om, din chiar clipa
aparifiei sale pe planet, a tinut de faptul 4 acesta s-a luptat continu pentru a-gi
pastra sZindtatea gi pentru a rezista nenumiiratelor boli care il paindeau la tot pasul.
Instinctul de conservare este adaine inradacinat in structurile genetice ale spefei umane
si, mtr-un asemenea context, nu trebuie s& ne surprinds permanenta stréduingaa omului,
si asta chiar din clipa aparitiei sale pe p&mént, de a afla, pe calea observatiei, ce fi
este util sau, dimpotriva, nociv pentru hrand, pentru sindtate sau pentru viata in gen-
eral. A fi sinatos, a trai mult si a trai bine, reprezinta trepiedul tuturor optiunilor
umane de la origini si pind in prezent.
Astfel omul a observat cd un animal salbatic, trlind, fireste, nlibertate mu mananca
anumite plante sau fructe pe care, in mod vizibil si cu obstinate, le evita. Din acest
motiy, el nu se otrdveste niciodat. Este vorba, desigur, despre un substrat instinctual
de care fine seama,
Mai mult decat atat: un animal traind in mediul sau natural de existen{a cunoaste
din experienii plamtele pe care le poate folosi cdnd este infometat si cdnd este bolnav.
Omula observat c& un ris atunci cand este rinit la coapsa, de exemplu, igi prepard
singur din anumite ierburi, pe calea masticafiei, un pansament, cu care initial igi Finge
rana in cauza, pentru ca ulterior, s& si-1 puna pe ea.
‘Cunoscutul antropolog Claude Levi-Strauss, intr-o carte a sa sustine ci membrii
unui trib din Filipine, cunoscut sub denumirea de Pinatuba, sunt pe cat de primi
18att deb
sunoscatori ai cadrului natural de existen{a din care fac parte, Majoritatea
membrilor acestui trib stiu si descrie, cu cea mai mare usuring, in ur de 450 varietayi
de plante, in jur de 75 de pisiri si tot in jur de 20 de specii de furnici, Acuitatea
spiritului de observatie, capacitate in rapida regresie in lumea contemporana, explica
fird indoiala realitatea acelor spectaculoase i precise descoperiri, pe linie de
fitoterapic, ca si a unor remedii de alt gen, caracteriziind vremurile indepartate ale
conditiei umane,
Diversele remedii si tratamente s-au transmis oral din generatie in generatie pani
laaparitia serisului,
De la sumerieni, in jurul anului 6000 ie.n., ne-au rimas date despre folosirea
plantelor medicinale, Babilonienii si asirienii au intocmit, in jurul anului 5000 i.e.n.,
un dictionar de plante medicinale si au infiintat in oragul Ninive o gradina de plante
medicinale si aromatice. Din vestigiile ce se gasesc la British Museum din Londra
reiese cf asirienii cultivau macul inca pana la anul 2700 i.e.n., iar despre folosirea
mentei atestirile dateaz’ din jurul anului 1200 .e.n, Toate datele amintite s-au gisit
pe tablifele de lutale asirienilor.
Din papirusurile egiptene, vechi de 5-6 milenii, s-au gasit mii de refete, din care a
reiesit c ei foloseau foarte mult coriandrul siricinul, De menfionat inscripfile ebraice
cuplante medicinale sau manuscrisele chinezesti, ce contin date care gi astazi sunt
uimitoare prin complexicitatea lor, Din opera colectiva indian’ Yadjur-Veda se cunoaste
ci medicatia vechilor triburi sc baza pe mii de plante inzestrate cu virtuti terapcutice.
‘Trebuie amintite de asemenea informatiile despre folosirea plantelor medicinale ramase
de la bastinasii Americei precolumbiene.
in timpul elenilor si romanilor, terapia cu plante ia un avant considerabil, ceea ce
duce la aparigia de culturi de plante medicinale. Unul din cei mai vestifi medici ai
acestor timpuri este Hippocrates (460-377 1.e.n.), supranumit parintele medicinii. El
acautat leacuri din natura. in opera sa “Corpus Hipocraticum” a descris pe larg 236
de plante medicinale, prescriind in 62 de c&irti, sfaturi igienice gi profilactice, dup
principiul “natura trebuie ajutatd in actiunea ei tamaduitoare”. Tot Hipocrat a propagat
ideea lui Asklepios din Tesalia: “inti cuvantul, apoi planta sila urma cutitul”, adic&
mai inti se va folosi psihoterapia, apoi se va apela la fitoteratie si numa dup aceasta
se va folosi terapia chirurgicala, Aristotel (384 - 322 ie.n.)
s-a ocupat indeosebi de produsele animale, iar Theophrastus (370 - 227 Le.n.) in
lucrarea sa “Istoria plantelor” face descrierea botanica a plantelor.
Dioscorides, medic gree (sec. 1e.n.), niscut in Asia Mica este adevaratul parinte
al farmacognoziei, Tratatul stu tradus in limba latini sub titlul “De materia medica”
cuprinde desenele si descrierea a peste 500 produse vegetale, animale si minerale
folosite in practica medicala, Aceasti lucrare rispanditd in lumea romani si arab
19reprezinta principala sursi de cunostinte despre medicamentul vegetal, pana la sfiirgitul
evului mediu. Tot in aceasti lucrare Dioscordies mentioneaza c& pe teritoriul Daciei
se utilizau numeroase specii de plante medicinale.
Ne-aurrdimas date side la Pliniu cel Batran (23-70 e.n.), care, in “Historia naturalis”
(37 de volume) a descris 250 de produse vegetale.
Operele lui Galenus (sec. II) intemeietorul farmaciei galenice, domina multe secole
‘ntreaga medicina european’.
in evul mediu, cultura plantelor medicinale se practica pe king’ manistiri, iar
cunostinfele despre leacurile vegetale le posedau numai calugarii, Dupa ce stareja
Hildegard von Bingen (1099-1179) a scris in 4 volume si 38 de capitole o carte
‘ntitulat “Physika”, privind cunostinte despre medicamente, se dezvolt&interesul pentru
cunoasterea si folosirea plantelor medicinale gi se observa un inceput in studiul florei.
Inire sevolele VITI-XIII cunostin(ele de medicind yi farmacie au fost preluate yi
imbogitite de scoala arabii prin reprezentantii sii de semi: Avieenna, Averrhoes,
Ibn Beitar etc.
Paracelsus, pe adevaratul sau nume Theophrastus Bombastus von Hohenhei
medic elvetian din secolul al XVI-lea,a folosit pentru prima oari notiunea de prineipiu
activ, infelegaind prin acesta obfinerea “sufletului vegetalelor” sub forma de chintesenta.
Descrierea si clasificarea plantelor revine botanistului suedez K.Linne (1707-
1778), Primele date stiintfice cu privire la compozitia chimic’ a plantelor apar odat&
cu izolare’ unoracizi organici (citric, malic, oxalic, tartric) de c&tre farmacistul suedez,
K.Scheele (1742-1786). Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, stiintele naturii gi
medicina au fost strins legate. De-abia in secolul al XIX-lea, medicina se desparte de
stiinfele naturii,
‘Toate aceste lucriri au influentat pocitiv dezvoltarea farmacognoziei.
Interdependenta farmacognoziei cu alte disciplini
Farmacognozia, studiind in deosebi materia prima de origine vegetala, se
fundamenteaza pe numeroase cunostinfe de morfologie si fiziologie vegetal, botanica
sistematica.
Tot atat de utile sunt sinotiunile de chimie (anorganica, organica, analitica, fizicals,
ccoloidala) si fizica firs de care nu suntinjelese numeroase capitole ale farmacognoziei,
de exemplu: biogeneza, structura chimicd, extragerea principiilor active, analiza
calitativa si dozarca lor.
Pe de alti parte, intre farmacognozie, chimie farmaceutica si tehnologia
medicamentelor exista o interdependent perfect, Dezvoltarea stiinfelor farmaceutice
20este conditionata de legitura si colaborarea dintre aceste trei discipline. int-adevir 0
cucerire nous din domeniul farmacognoziei deschide largi perspective chimiei
farmaceutice, dup’ cum noi produse de sintez& si metode noi de analiza da
farmacognoziei posibilitatea de a aprecia produsul vegetal studiat. intre tehnologia
medicamentelor si farmacognozie exist aceleasi raporturi, caci fara cunoasterea
compozitiei chimice a produselor vegetale nu se pot prepara din ele medicamente de
reali valoare terapeutic’. in acelagi timp dac& farmacognoziei nu-i sunt cunoscute:
noile cercetari ale tehnologiei referitoare la elaborarea preparatelor galenice si a
formelor medicamentoase, nu va (putea conditiona produse corespunzatoare
imperativului timpului.
Cunostintele dobéindite la studierea farmacognoziei sunt absolut necesare pentru
farmacodinamie si toxicologie, cdci nu se poate vorbi de actiunea farmacodinamic&
sau toxicitatea unui produs pan nu se cunoaste compozitia chimicd a acestuia.
Compozitia chimicd a plantelor medicinale
Organism vegetal este foarte complicat nu numa dup structura li chimica, dar
si dupa functile pe care le indeplineste. Este cunoscut cd in natura plantele constituie
cel mai perfect laborator de elaborare a substantelor organice din cele anorganice,
fri de care ar fi imposibila viata omului sia animalelor, Plantele poseda o diversitate
uimitoare in schimbul de substante si au capacitatea de a sintetiza din bioxid de car-
bon, apa si substanfe anorganice o cantitate insemnata de diferti compusi.
in organismele vegetale au fost identificate 21 de element, dintre care 16 (H.C.
N,O,P,S,Na, K, Ca, Cl, Mn, Fe, Co, Cu, Zn, Mg) se intélnese in toate sistemele vii,
iar 5 - B, Al, V, Mo, L- numai la céteva speci. Cei mai simpli compusi anorganici
(CO,,H,0, NO,, SO, si PO,*) furnizeazi plantei 6 elemente de bazi -C, H, O,N,
SsiP din care se formeaza majoritatea compusilorjesuturilor:albumine, acizi nuceinici,
lucid, lipide etc. Pebaza substanjelor simple in plante se sintetizeaza compusi, care la
prima prviren-aravea pentru planteniio insemnnatate functional. Asa compusisecundari
sunt tempenoidele alcaloizii,compusiifenolici in diverse forme etc.
Apa
Unrol insemnat al apei in procesele vitale ale plantei este conditionat de faptul
cea prezintéi mediu in care se petrec procesele biochimice caracteristice organismului
viu, Concomitent ea este un participant activ al reactilor biochimice, Continutul ei in
plantele medicinale se giseste in proportie 40-90% si variaz’\in dependenta de organele
plantei. Partea cea mai mare a apei se afl in stare liber’ si mumai o parte neinsemnati
(numai mult de 5%) ~in stare legat, ixata de coloizi vegetali, De aceea partileplantei
(frunze, flori fructe ete.) foarte or se usucd pand la umiditatea de 10-15%.
aMetaboliti primari
Toate substanjele care intra in componenta plantelor pot fi impairtite in doua
grupe: organice si minerale, Substanfele organice, larindul lor se impart in metaboliti
primari sisecundari.
‘Substantele biosintezei primare sunt reprezentate prin albumine, glucide, lipide,
fermenti i vitamine
Albuminele in organismul vegetal joacd un rol insemnat, deoarece constituie
masa principal a protoplasmei. Albumine sunt si fermentii- catalizatorii tuturor
transformirilor biochimice. Se deosebesc albumine simple - proteine si albumine
compuse - proteide.
Proteinele constau din alfa-aminoacizi, in care se descompun la hidroliza
fundamental’, Majoritatea a-aminoacizilor prezinti derivati ai acizilor grasi, la care
atomul de hidrogen la a-carbon este inlocuit prin grupa amin’,
R-CH;-COOH R-CH-COOH
Ni;
Acid gras Aminoacid (formula general)
Aminoacizii, sintetizati de plante, se subimpart in doud grupuri: proteinogenici,
adicd aminoacizii, care intra in componenta albuminelor, si neproteinogenici -
aminoacizii, care nu intra in componenga albuminelor dar se intalnesc in plante in
stare libera,
in natura sunt cunoscuti 20-25 de aminoacizi care intra frecvent in structura
proteinelor. Dintre ei 8 se socot esentiali:triptofanul, fenilalanina, lizina, treonina,
vvalina, leucina, metionina siizoleucina, Ei sunt necesari pentru mentinerea vietii omului,
dar nu se sintetizeaza in organism si trebuie primiti cu hrana vegetal. Ceilalti 12
aminoacizi sunt neesentiali; ei se sintetizeaza in organismul omului din alti aminoacizi
sau din alti compusi organici
Sunt cunoscuti mai mult de 200 aminoacizi neproteinogenici, care participa in
schimbul de aminoacizi ai plantelor,
Sunt cunoscute cdteva grupe de proteine, dintre care in plante cele mai rispaindite
sunt albumina si mai ales globulina, Ultima constituie masa principal a albuminelor
semintelor oleaginoase.
Proteidele prezintd compusi stbiliaialbuminei simple cu componentinealbuminosi
Ele se clasificd dupa natura parjilor nealbuminoase: fosfoproteide, lipoproteide,
glucoproteide, cromoproteide, metaloproteide, nucleoproteide. Lipoproteidele
22insofesc grasimile, Glucoproteidele intra in componenta unor mucilagii.
Nucleoproteidele constituie una din cele mai principale grupe de albumine ce au o
mare insemndtate in toate procesele care se petrec in organismele vi, inclusiv in plantele
medicinale. Fle prezint& compusi ai albuminélor simple cu acizii nucleici. Cele mai
intime procese vitale -sinteza albuminelor,cresterea, transmiterea proprietiiloreriditare
-se pettec cu participarea acizilor nucleici. Acizii nucleici se afl in nucleele celulelor,
plastide, mitocondrii, cromozomi iin fractia solubilé a celulelor.
Acizii nucleici la hidrolizl se descompun in trei tipuri de substanfe: baze azotice
(purinice 5 pirimidinice), zaharuri (pentozele riboza si dezoxiriboza) si acidul fosforic.
Se deosebese doud tipuri de acizi nucleici de baza: ribonucleic (ARN) gi
dezoxiribonucleic (ADRN). in componenta ARN intra riboza, citozina, uracilul,
adenina, guanina, acidul fosforie; in componenta ADRN - dezoxiriboza, citozina,
timina, 5-metilcitozina, guanina, acidul fosforic.
La compararea structurii ARN si ADRN se vede, cit ele se deosebese prin
componenta bazelor pirimidinice si purinice.
Bazele pirimidinice gi purinice, precum gi derivatii lor, eare nu intra in componenta
acizilor nucleici, se contin in unele plante in stare libera, deseori in cantitati
considerabile. Aceasta se refer, mai cu seam®, la aminele biogenice formate din
aminoacizii corespunzatori, de exemplu, tiramina din titozina, putrescina din ori
histamina din histidind etc. Bazele purinice au atitudine direct la grupul mare de
alcaloizi (“purinici"), care se acumuleaza in ceai, cafea, cacao si alte plante. Formarea
acestor alcaloizi in plante se petrece dupa urmatoarea schema pentru tipul cafeinei:
acidul nucleinic > aminopurinele > oxipurinele > N-metiloxipurinele,
Laactiunea bazelor purinice si pirimidinice cu riboza sau dezoxiriboza se formeaz
ucleozidele corespunziitoare (adenozina, dezoxiadenozina),
Fierificdndu-se cu acidul fosforic, nucleozidele se transforma in nucleotide; dupa
analogie cu nucleozidele din adenozind se formeazi nucleotida, numit’ acidul adenilic.
Nucleotidele in plante se pot fosforila cu formarea di- si trifosfonucleotidelor. in
cazul fosforilarii acidului adenilic se obtin acizii adenozin di- si trifosforic (ADF si
ATF).
ADF si ATF, de asemenea gi alte difosfo- gi trifosfonucleotide sunt compusi
‘macroenergetici, La hidroliz& acesti acizi treptat (ATF ADF + AMF) libereazi o
cantitate mare de energie, cheltuita de plant la unul sau alt proces biochimic.
in rezultatul polimerizacii tute ele nucleotidele (mouonucleotidele) fermeaza acizi
nucleici (ARN, ADRN), care, in conseciné, prezinti polinucleotide.
Unirea nucleotidelor se petrece cu ajutorul acidului fosforie si grupelor hidroxile
ale ribozei (sau dezoxiribozei corespunzator)
S-a stabilit, 8 fiecare specie de plante (de asemenea animale si microorganisme)
23are compozitia nucleotidica a ADRN gsi ARN constant, caracteristicd pentru specia
data, de asemenea s-a constatat ed la speciile inrudite deosebiri in compozitia acestor
acizi nucleici sunt mai pufine ca la speciile care in sistematica sunt mai indepartate.
Cunoasterea aminoacizilor este necesar’ pentru Kimutirea biosintezei unui sir intreg
de principii active.
Glucide
Glucidele prezinta o clas mare de compusi naturali, care prezint& substanje
organice alcatuite din carbon, oxigen si hidrogen (exceptie aminoglucidele).
Cei mai simpli reprezentanti ai glucidelor sunt monozaharidele, sau monozele.
Unindu-se intre cle monozele formeazii compusi, care cresc in mast si se complica
dupa structurd, numiti oligozaharide, iar cei macromoleculari ~ poliholozide
(polizaharide), sau polioze.
Dupi rolul fiziologic in plante glucidele se pot imparti in trei grupuri: 1) metaboliti
- monozaharide si oligozaharide participante in procesele biochimice si care servese
casubstant initiale pentru sinteza secundar’s; 2) substante de rezervii - unele grupe de
poliholozide (amidon, inulina siin unele cazuri monozaharide gi oligozaharide; 3)
substante structurale (celuloza).
Lipide
Lipidele includ dou grupuri de compusi naturali: 1) grasimi: 2) lipoide.
in plante lipidele se contin in toate tesuturile. in cantitiiti mai insemnate se
acumuleaza in seminfe si fructe. Ele se pot afla in forma de grasimi de rezerva sau pot
fi componentii structural ai celulelor protoplasmei. Introdusi de planta-mamii ca ma-
terial de rezervaicheltuit in procesul dezvoltirii embrionului, lipidele constituie cel
mai efectiv material energetic. La oxidare completa din I g de graisime se elimina
pangs la 9,5 Keal, aproximativ de ori mai mult decat se elimina caldurd din albumine
(5,5 Keal) sau din 1 g de glucide (4,1 Keal).
Lipidele protplasmnatice constituie partes component a celulei yi indeplinese un rol
{nsemnat in reglarea permeabilitaii celulelor sieprezintd rezerve concentrate de energie.
Lipidele (fosfatie) si lipoproteidele (compusiilipidelorcu albuminele) train componenta
membranelor biologice ale celulelor, Substanta de bazii secretatd de cuticula este cutina,
in compovitia Gireia intra acizi grasi solizi. Cutina este acoperiti cu un strat subfire de
ceruri vegetale, Deoarece cutina si ceara sunt hidrofobe, cuticula este putin permiabilt
pentru api, Cuticula fructelor (mere, rchifele) in stratul eutinie poate contine sub form de
incluziuni cristale de compusitriterpenici, cel mai des ale acidului usoic
Lipidele au o intrebuintare larga in practica medicinal. Se folosese sub form’ de
produse, obtinute din seminfele si fructele plantelor oleaginoase, de asemenea din
‘organele unor animale.
24Fermeni
Majoritatea reactiilor chimice in organismele vi se petrec cu participarea fermentilor,
Tofi fermentii se impart in doug clase: monocomponenti si bicomponenti. Primii
constau numai din albumine. Fi constituie majoritatea absolut a fermentilor cunoscuti;
multi din ei se obin din plante in stare cristalica (8-amilaza, papaina ctc.). Ferment
tipic monocomponent este pepsina, care descompune albuminele in peptone si
polipeptide. A ctivitatea fermentului monocomponent depinde de anumite grupe chimice
care se numese centre active; la dereglarea centrului activ fermentul is pierde activitatea
sacatalitica, Fermentii bicomponenti constau din albumina (apoferment) si din partea
nealbuminoasé legati cu el, numiti cofactor, sau coferment. Spre deosebire de fermentii
monocomponenti activitatea celor bicomponenti este determinata de partea
nealbuminoasa. Cofermenti pot fi diferite substante, inclusiv vitaminele, nucleotidele,
porfirinele,
nd erau cunoscufi putini fermenti denumirea lor se ficea fri. o sistem determinata
(emulsina, pepsina, diastaza ete.). Cresterea numérului de fermenti (astiizi mai mult
de 2000) a necesitat o anumita ordine in denumirea lor. In prezent tofi fermentii se
impart in 6 clase principale, reesind din tipul reactiei catalizate: oxireductaze (fermenti
redox); transferaze (ferment de trecere); hidrolaze (fermentihidrolitic);liaze (fermenti,
care despart de la substrat anumite grupe cu formarea legaturilor duble sau unese
grupele la legaturile duble); izomeraze (fermenti de izomerizare); ligaze (fermenti de
sinteza),
Vitamine
in organismele vegetale si animale afara de fermenti se contine inca un grup de
compusi necesar in procesele biochimice 5 fziologice - vitamine, Ele prezinti compusi
cu greutatea molecular’ mica si diversi natura chimicd, Vitaminele sunt legate cu
fermentii si foarte des, cum s-a mai subliniat, intra in grupele active ale fermentil
bicomponenti,fiind in asa fel, cofeermenti.
in plantele medicinal vitaminele sunt componenti stabili, iarin unele din ele se
acumuleazit in cantitati considerabile
Acizi organici
Derand cu albuminele i glucidele acizii organici sunt cele mai rispéndite substante
inplante-F greu de gisit planth cares fie lipsitt de acizi organici. in unele plante ei
se pot acumula in cantitati insemnate. in viata plantelor acizii organici indeplinesc
functii insemnate si diverse. Unii acizi organici se formeaz& ca substanfe initiale in
procesul fotosintezei. in plante este foarte rispandita reactia de fixare a bioxidului de
carbon din atmosfer’ in lipsa luminii in timpul cdreia are loc formarea acizilor organici.
25Produsul stabil al fixatiei la intuneric a bioxidului de carbon este acidul malic, care
are un rol important in ciclul respirator. Acest fapt ne kimureste rolul insemnat al
acidului malic in schimbul de substante al plantelor.
Acizii organici participa in respiratia plantelor - proces biologic important,
caracteristic organismelor vi, fiind compusi intermediari la descompunerea glucidelor
in bioxid de carbon si ap’. Cu ajutorul acestor acizi se face legatura intre respiratie gi
biosinteza albuminelor, grisimilor si multoraltor substanfe. Sinteza hemoglobinei si
clorofilei se inf’iptuieste cu participarea acizilor organici; din ei acidul propionic este
inelul de nefnlocuit in moleculele acestor pigmenti biologici importanti.
Acizii organic participa vadit in sinteza poliholozidelor secundare (substante
pectinice, gume, mucilagii ete.), pastrand prin aceasta structura constituentilor lor-
monozaharidelor (acizii uronici). Unii acizi organici (fumaric, succinic etc.) prezinta
interes, deoarece in plante formeazi siruri cu o grupa insemnatii de substante ale
biosintezei secundare - alcaloizii, care prin aceasta devenind solubili in apa se fac
substante mobile.
in sfargit, acizii organici singuri sunt substante biologic (auxine, heteroauxine) gi
farmacologic (citric, ascorbic, nicotinic) active.
Metaboliti secundari
La substanfele biosintezei secundare in plante se clasificd numerosi compusi, care
formeazii trei clase mari principale - alcaloizi, terpenoide i compusi fenolici. Tofi
-acesti compusi participa in schimbul de substante, care se petrece in organistmul vegetal,
siindeplinesc anumite functii necesare plantei, Unii din ei (de exemplu, acidul oxicinamic)
nu se acumuleazi\ in plante gi, ca regul, dup’ formare imediat sunt cheltuiti de plante in
alte scopuri biosintetice, Alte substante (alcaloizi, uleiuri volatile, substanfe tanante etc.),
invers, au tendina de a se acumula si deseori in asa cantitati, care dau posibilitatea de a
folosi plantele care le contin ca surse de aceste substante.
Substante minerale
Substanjele minerale care se confin in plante se impart in, dowd grupuri: 1)
macroelemente (K, Na, Ca, Mg, Si, Cl, P), continutul acestor elemente in cenusa se
misoari in sutimi de procent; 2) microelemente (Fe, Cu, Zn, I, Betc.), confimutul lor
in cenusf se msoara in miimi de procent.
Fosforul, care se contine sub forma de acid fosforic, intra in componenta ATF -
sursa insemnatii de energie eliberati la trecerea ATF in ADF si AMF. Ferul, cuprul,
molibdenul sialte elemente participa fa formarea multor fermenti. Magneziu este partea
‘componenti stabil a clorofilei. El de asemenea activeazai fermenjii care regleazt
descompunerea si transformarea glucidelor, Sarurile de calciu si magneziu ale acizilor
pectinici constituie baza pectinei membranelor mijlocii, eare unese intre ele peret
26celulelor. De continutul kaliuluiintr-o mare miisura depinde capacitatea protoplasmei
deamentine apa.
‘in prezent microelementele joacd un rol important in tratamentul bolilor de singe,
‘tumorilor etc. Un interes deosebit prezinta plantele medicinale, deoarece folosirea
Jor sub forma de preparate galenice duce la combinarea activa a principiilor active
din ele cu microelementele.
Variabilitatea compozitiei chimice a plantelor medicinale
Formarea si acumularea in plante a substanfelor farmacologic active este un proces
dinamie care se schimba in ontogeneza plantei si depinde de asemenea de um sir de
factor’ ai mediuluiinconjurdtor. in procesul ontogenezei (dezvoltiri individuale) planta
trece fazele de la embrion, dezvoltare vegetativa, inflorire, fructificare si pana la
vestejire. Fiecare celulé, fiecare organ al plantei mai inti cresc apoi, ating’ind anumite