C Georgescu - Analiza Matematica

Lecţii de Analiză Matematică
Georgescu Constantin
2
Cuprins
Prefaţă 7
1 Noţiuni preliminare 9
1.1 Elemente de logică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Mulţimi şi funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.3 Mulţimi indexate şi şiruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.4 Relaţii binare. Mulţimi ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.5 Monotonia funcţiilor şi a şirurilor . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.6 Mulţimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.7 Mulţimea numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.8 Numere cardinale. Mulţimi numărabile . . . . . . . . . . . . . 24
2 Structuri fundamentale ale analizei matematice 29

2.1 Spaţii topologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.1.1 Definiţii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.1.2 Analiza topologică a unei mulţimi . . . . . . . . . . . . 31
2.1.3 Convergenţă şi continuitate ı̂n spaţii topologice . . . . 32
2.2 Spaţii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.2.1 Definiţii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.2.2 Mulţimi specifice spaţiilor metrice . . . . . . . . . . . . 35
2.2.3 Convergenţă şi continuitate ı̂n spaţii metrice . . . . . . 36
2.2.4 Principiul contracţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Spaţii cu măsură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.3.1 Definiţii şi exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.3.2 Măsura Lebesque ı̂n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3 Şiruri de numere reale 45

3.1 Şiruri de numere reale; exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.2 Moduri de prezentare a unui şir . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.3 Clase de şiruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.3.1 Şiruri monotone . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3
4 CUPRINS
3.3.2 Şiruri mărginite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

3.3.3 Şiruri convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3.3.4 Şiruri fundamentale (Cauchy) de numere reale . . . . . 61
4 Serii numerice 63
4.1 Noţiuni generale despre serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
4.2 Operaţii cu serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.3 Criterii de convergenţă pentru serii . . . . . . . . . . . . . . . 66
4.3.1 Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni oarecare 67
4.3.2 Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozitivi 69
5 Şiruri şi serii de funcţii 79

5.1 Şiruri de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.1.1 Şir de funcţii; mulţime de convergenţă . . . . . . . . . 79
5.1.2 Convergenţa simplă; convergenţa uniformă . . . . . . . 79
5.1.3 Criterii de convergenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
5.1.4 Transferul de mărginire, continuitate, derivabi-litate şi
integrabilitate de la un şir de funcţii la limita sa . . . . 84
5.2 Serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
5.2.1 Definiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
5.2.2 Criterii de convergenţă uniformă pentru serii . . . . . . 86
5.2.3 Transferul de continuitate, derivabilitate şi integrabil-
itate pentru serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
5.2.4 Cazuri particulare de serii de funcţii . . . . . . . . . . 88
6 Funcţii de mai multe variabile reale 97

6.1 Definiţii şi exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
6.2 Limita şi continuitatea funcţiilor de mai multe variabile . . . . 97
6.2.1 Convergenţa şirurilor ı̂n Rn . . . . . . . . . . . . . . . 98
6.2.2 Limita funcţiilor de mai multe variabile . . . . . . . . . 99
6.2.3 Continuitatea funcţiilor de mai multe variabile . . . . . 103
6.3 Derivate parţiale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
6.4 Diferenţiabilitatea funcţiilor de mai multe variabile . . . . . . 110
6.5 Interpretare economică
a derivatelor parţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
6.6 Derivatele şi diferenţialele funcţiilor compuse . . . . . . . . . . 120
6.7 Formula lui Taylor pentru funcţii de mai multe variabile . . . 126
6.8 Extremele funcţiilor de mai multe variabile . . . . . . . . . . . 129
6.8.1 Extreme libere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
6.8.2 Extreme cu legături (condiţionate) . . . . . . . . . . . 137
CUPRINS 5
7 Extinderi ale integralei Reimann 143

7.1 Integrala Riemann - Stieltjes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
7.2 Integrale improprii (generalizate) . . . . . . . . . . . . . . . . 146
7.2.1 Criterii de convergenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
7.3 Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
7.3.1 Definiţii şi exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
7.3.2 Proprietăţi ale integralelor cu parametru . . . . . . . . 158
7.3.3 Integrale improprii cu parametru . . . . . . . . . . . . 163
7.4 Integrala Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
8 Calculul integralelor multiple 171

8.1 Calculul integralelor duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
8.2 Calculul integralelor triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
8.3 Schimbări de variabile ı̂n integrale multiple . . . . . . . . . . . 180
9 Teste de autoevaluare şi evaluare 183

9.1 Test de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
9.2 Test de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
6 CUPRINS
Prefaţă
Abordarea ştiinţifică actuală a fenomenelor tehnice, economice şi ştiiţifice

tot mai complexe, impune o pregătire matematică superioară şi riguroasă, a
celor chemaţi să se ocupe de analiza acestor fenomene.
Prezentul curs, Lecţii de Analiză Matematică se adresează studenţilor
din primul an de la facultăţile cu profil tehnic, economic şi o pot utiliza cu fo-
los şi studenţii facultăţilor de matematică. Cuprinde conţinutul matematic,
de bază conform cu programa analitică actuală.
În general noţiunile prezentate sunt ı̂nsoţite de exerciţii complet rezolvate.
Se prezintă de asemenea un test de autoevaluare, constând din exerciţii com-
plet rezolvate şi un test de evaluare, care cuprinde exerciţii nerezolvate ce se
pot rezolva uşor de cel care a parcurs ı̂ntreaga lucrare.
Autorul mulţumeşte, ı̂n mod deosebit, celor care şi-au adus contribuţia
lor cu gândul, cu vorba sau cu fapta, la apariţia acestei lucrări.
Mulţumim de asemenea, celor care vin cu sugestii pentru ı̂nbunătăţirea
acestei lucrări.
Autorul
Piteşti octombrie 2006
7
8 CUPRINS
Capitolul 1
Noţiuni preliminare
1.1 Elemente de logică

1.1 Definiţie. Un enunţ despre care se cunoaşte că este adevărat sau fals,
ı̂nsă nu şi una şi alta simultan, se numeşte propoziţie.
Vom nota propoziţiile cu p, q, r, ... şi mulţimea propoziţiilor cu P.
Pe mulţimea P definim aplicaţia v : P → {0, 1},
{
1, dacă p este adevărată;
v(p) = ,
0, dacă p este falsă.
numită funcţia valoare de adevăr. Tot pe mulţimea propoziţiilor se de-

finesc unele funcţii speciale numite operatori logici. Astfel avem operatorii:
a)negaţie: k : P → P, ∀p ∈ P, kp (se citeşte non p sau negaţia lui p)
este o propoziţie adevărată când p este falsă şi falsă când p este adevărată.
b) disjuncţie: ∨ : P × P → P (∨ se citeşte 00 sau00 )
c) conjuncţie: ∧ : P × P → P (∧ se citeşte 00 şi00 )
d) implicaţie: →: P × P → P (→ se citeşte 00 implică00 )
e) echivalenţă: ↔: P × P → P (↔ se citeşte 00 echivalent00 ).
Cu ajutorul acestor operatori logici, din propoziţii simple p, q, ... se pot
forma propoziţii compuse. De exemplu, dacă p, q, ∈ P, formăm propoziţia
kp (non p), p ∨ q (p sau q), p ∧ q (p şi q), p → q (p implică q), p ↔ q (p
echivalent cu q. Valorile de adevăr ale acestor propoziţii sunt date ı̂n tabelul
următor:
def
p q kp p ∨ q p ∧ q p → q p ↔ q p → q ≡ kp ∨ q
1 1 0 1 1 1 1 1
1 0 0 1 0 0 0 0
0 1 1 1 0 1 0 1
0 0 1 0 0 1 1 1
9
10 Capitolul 1. Noţiuni preliminare
Propoziţia p → q se mai citeşte 00 dacă p atunci q 00 , iar propoziţia p ↔ q

se mai citeşte 00 p dacă şi numai dacă q 00 .
Dacă propoziţia p → q este adevărată, vom scrie p ⇒ q şi vom spune că
p este o condiţie suficientă pentru q sau că q este condiţie necesară
pentru p. Altfel spus propoziţia care implică se numeşte condiţie suficientă
pentru propoziţia implicată, iar propoziţia implicată se numeşte condiţie
necesară. pentru propoziţia care implică.
Dacă propoziţia p ↔ q este adevărată, vom scrie p ⇔ q şi vom citi că p
este condiţie necesară şi suficientă pentru q şi invers.
O propoziţie compusă , care este adevărată oricare ar fi valoarile de adevăr
ale propoziţiilor componente, se numeşte tautologie.
1.2 Propoziţie: Fie p, q ∈ P. Atunci avem tautologiile:
a) p ↔ p (legea reflexivităţii);
b) p ∨ p; p ∧ p ↔ p (legea idempotenţei) - comutativitate;
c) p ∨ (kp) (principiul terţiului exclus) - asociativitate;
d) kkp ↔ p (principiul dublei negaţii) - distributivitate;
}
k(p ∨ q) ↔ (kp) ∧ (kq)
e) (principiul dualităţii) - Legile lui De Mor-
k(p ∧ q) ↔ (kp) ∨ (kq)
gan;
f) (p → q) ↔ (kp → kq) (legea contrapoziţiei,) de această lege depind
demonstraţiile prin reducere la absurd (reductio ad absurdum).
1.3 Definiţie. O propoziţie care depinde de una sau mai multe variabile
se numeşte predicat (funcţia propoziţională). El se notează p(x) (predicate
unare), p(x, y) (predicate binare), p(x, y, z) (ternare),...
Pe lângă operatori logici menţionaţi ı̂n matematică mai intervin alţi oper-
atori dintre care cei mai importanţi sunt cuantificatorul univeral (notat
cu ∀ şi se citeşte 00 oarecare sau oricare00 ) şi cuantificatorul existenţial (no-
tat ∃ şi se citeşte 00 există00 ). Cu ajutorul acestor doi cuantificatori, dintr-un
predicat unar p(x), putem forma propoziţii noi. De exemplu
(∀x) p(x), ( se citeşte ,,oricare ar fi x, p(x)”);

(∃x) p(x), ( se citeşte ,,există x, a.ı̂. p(x)”);
şi tautologiile, care sunt tot propoziţii
(∀x)p(x) ⇒ ∃x)p(x);
k(∀x, p(x)) ⇒ (∃x), kp(x);
k(∃x, p(x)) ⇒ (∀x), kp(x).
1.2. Mulţimi şi funcţii 11
Din predicate binare p(x, y) putem forma propoziţii, cum ar fi:
(∀x)(∀y), p(x, y) ⇒ (∀y)(∀x), p(x, y);

(∃x)(∃y), p(x, y) ⇒ (∃y)(∃x), p(x, y);
k(∀x, ∃y, p(x, y)) ⇒ (∃x)(∀y), k(p(x, y));
De aici deducem următoarea regulă practică: ,,prin negare cuantifica-

torul universal (∀) se transformă ı̂n cuantificator existenţial (∃) şi invers,
iar propoziţia p ı̂n propoziţia kp”.
Fiind date propoziţiile p(x1 , x2 , . . . , xn ), q(x1 , x2 , . . . , xn ), din teorema
p(x1 , x2 , . . . , xn ) ⇒ q(x1 , x2 , . . . , xn )
putem forma următoarele teoreme
q(x1 , x2 , . . . , xn ) ⇒ p(x1 , x2 , . . . , xn ), (teoema reciprocă);

kp(x1 , x2 , . . . , xn ) ⇒ kq(x1 , x2 , . . . , xn ), (teoema contrară);
kq(x1 , x2 , . . . , xn ) ⇒ kp(x1 , x2 , . . . , xn , (reciproca contrarei).
Datorită tautologiei (p −→ q) ←→ (kq −→ kp), teorema directă
p(x1 , x2 , . . . , xn ) ⇒ q(x1 , x2 , . . . , xn )
este echivalentă cu teorema
kq(x1 , x2 , . . . , xn ) ⇒ kp(x1 , x2 , . . . , xn ),
i.e. cu contrara reciprocei sale. Pe această echivalenţă se bazează metoda

demonmstraţiei prin reducere la absurd. Această metodă este foarte utilă
ı̂n matematică, deoarece demonstraţia teoremei directe este ı̂nlocuită cu
demonstraţia contrarei reciprocei sale.
1.2 Mulţimi şi funcţii
a) Mulţimi: Noţiunea de mulţime este una dintre noţiunile fundamentale

şi cele mai des folosite ı̂n matematica modernă. După Georg Coutor (1845-
1918), creatorul teoriei mulţimilor, se numeşte mulţime 00 o colecţie de obiecte
bine determinate şi distincte ale intuiţiei sau gândirii noastre, considerate ca
un tot00 . Obiectele considerate se numesc elementele mulţimii.
De regulă mulţimile se notează cu literele mari ale alfabetului latin (A, B,

C, ...), iar elementele lor cu litere mici ale alfabetului latin (a, b, c, ...). Dacă
A este o mulţime şi x un element al său, vom scrie x ∈ A şi vom citi 00 x
aparţine lui A00 . Dacă x nu se găseşte ı̂n A, atunci vom scrie x 6∈ A şi vom
citi 00 x nu aparţine lui A00 .
O mulţime poate fi dată:
i)sintetic - numind individual elementele sale, adică A = {a, b, c, ...};
ii) analitic - specificând o proprietate pe care o au doar elementele sale,
adică A = {x|P (x)}.
Ţinând seama de cum se poate defini o mulţime putem scrie: φ = {}, φ =
{x|x 6= 0}.
O mulţime cu un număr finit de elemente se numeşte mulţime finită.
În caz contrar se numeşte mulţime infinită. Pentru câteva mulţimi care
vor fi des utilizate se folosesc notaţii speciale:
i) N (sau N) - mulţimea numerelor naturale; N = {0, 1, 2, ..., n, ...}, N∗ -
mulţimea numerelor naturale nenule; N∗ = {0, 1, 2, ..., n, ...},
ii) Z - mulţimea numerelor ı̂ntregi; Z = {...−n,
{ m..., −2, −1, 0, 1, 2,
} ..., n, ...}
iii) Q - mulţimea numerelor raţionale Q = m, n ∈ Z, n 6= 0
n
iv) R - mulţimea numerelor reale;
v) C - mulţimea numerelor complexe;
00 00
= - Două mulţimi A şi B sunt egale (coincid) (şi vom scrie A = B)
dacă şi numai dacă sunt formate din aceleaşi elemente. Dacă A şi B nu sunt
egale, şi vom scrie A 6= B şi vom citi 00 A diferit B 00 .
00
⊂00 şi 00 ⊆00 - Dacă A şi B sunt două mulţimi, spunem că A este
submulţime a lui B, ( A este inclusă ı̂n B şi vom scrie A ⊂ B, respectiv
A ⊆ B sau B include A şi vom scrie B ⊇ A) dacă orice element al mulţimii
A este şi element al mulţimii B. Mulţimea vidă este submulţime a oricărei
mulţimi.
1.3 Mulţimi indexate şi şiruri
Fie I o mulţime nevidă, pe care o numim mulţime de indici. Fie de

asemenea o mulţime arbitrară X 6= φ şi f : I → X o funcţie definită prin
f (i) = xi , ∀i ∈ I. Mulţimea {xi |i ∈ I}, chiar dacă are şi elemente egale,
constituie imaginea lui I prin f şi se numeşte mulţime indexată (după
i ∈ I). Deşi mulţimea indexată {xi |i ∈ I} este considerată, ca o submulţime
a lui X, având elemente ce pot coincide, ea trebuie identificată cu funcţia
f : I → X.
1.3. Mulţimi indexate şi şiruri 13
Fie acum m ∈ N, fixat şi mulţimea Nm = {n ∈ N|n ≥ m}. Dacă I = Nm ,

atunci mulţimea indexată {xn |n ∈ I} se numeşte şir infinit (pe scurt şir)
de elemente din X, notat ı̂n mod uzual {xn }n≥m sau (xn )n≥m . Elementul
xn ∈ {xn |n ∈ I} se va numi termenul de rang n al şirului {xn }n≥m . Prin
urmare şirul {xn }n≥m poate fi considerat ca fiind funcţia f : Nm → X definită
prin f (n) = xn (funcţia f se poate numi funcţia generatoare a şirului) sau
mulţimea indexată {xn |n ≥ m}, mulţime care poate avea şi elemente egale.
Cel mai adesea m ∈ {0, 1}.
Orice submulţime infinită, a mulţimii indexate {xn |n ≥ m}, notată in
general prin {xnk |k ∈ N}, se numeşte subşir al şirului {xn }n≥m şi care se
mai notează de regulă {xnk }k≥0 sau (xnk )k≥0 . Mulţimea {xnk |k ∈ N}, poate
şi ea să aibă elemente egale. Mai mult, mulţimea {xn |n ≥ m} şi implicit
{xnk |k ≥ 0} pot avea chiar toate elementele egale. În acest caz şirul {xn }n≥m
se numeşte şir constant.
Dacă elementele mulţimii X sunt mulţimi sau submulţimi ale unei mulţimi
T 6= φ, atunci mulţimea indexată {Ai |i ∈ I} cu I mulţime de indici, se
numeşte familie de mulţimi respectiv familie de submulţimi ale lui T şi se
notează uzual (Ai )i∈I .
a) Fie (Ai )i∈I o familie de mulţimi. Mulţimile
∪ ∩
Ai := {x|(∃)i ∈ I, x ∈ Ai }, Ai := {x|(∀)i ∈ I, x ∈ Ai },
i∈I i∈I
se numesc reuniunea, respectiv intersecţia familiei (Ai )i∈I .

b) Se numeşte partiţie a unei mulţimi M 6= φ o familie de mulţimi (Ai )i∈I
cu:
1) Ai ∈ P(M ), Ai 6= φ, (∀)i ∈ I,
2) Ai ∩ Aj = φ, (∀)i, j ∈ I cu I 6= j,
∪
astfel ı̂ncât Ai = M.
i∈I
c) Se numeşte acoperire a mulţimii M 6= φ, o familie
∪ (Bk )k∈K astfel ı̂ncât
(∀)x ∈ M, (∃)k ∈ K astfel ı̂ncât x ∈ BK , deci M ⊆ BK .
k∈K
Dacă (Ai )i∈I este o familie de mulţimi, atunci mulţimea
{ ¯ } ( )
∏ ∪ ¯
Ai := f : I → Ai ¯¯f (i) ∈ Ai , (∀)i ∈ I = X Ai
i∈I
i∈I i∈I
se numeşte produs cartezian

∏ sau produs direct al familiei (Ai )i∈I .
Pentru fiecare f ∈ Ai şi i ∈ I, imaginea xi = f (i), a lui i prin f, se
i∈I
numeşte coordonată de ordin i a lui f. Astfel putem scrie:
∏
Ai = {(ai )i∈I |ai ∈ Ai , (∀)i ∈ I}
i∈I
∏
Dacă Ai = A, (∀)i ∈ I, atunci produsul cartezian Ai = AI . În partic-
i∈I
ular, dacă I = {1, 2, ..., n}, atunci notăm
∏
Ai = A1 × A2 × ... × An = {(x1 , x2 , ..., xn )|xi ∈ Ai , (∀)i ∈ I}.
i∈I
Dacă I = N, ı̂n loc de AI se va scrie A∞ . Pentru A = R vom scrie

Rn := {(x1 , x2 , ..., xn )|xi ∈ R,
∏ (∀)i ≥ 1}.
Fie i0 ∈ I. Funcţia pi0 : Ai → Ai0 . Funcţia pi0 se numeşte i0 - proiecţia
i∈I ∏
canonică a produsului cartezian Ai pe mulţimea Ai0 . Formulele lui de
i∈I
Morgan rămân valabile şi pentru familiile de mulţimi.
În teoria mulţimilor se admite următoarea axiomă. ∏
00
Dacă (Ai )i∈I este o familie nevidă de mulţimi nevide, atunci Ai 6= Φ
i∈I
00
numită axioma alegerii. Altfel formulată: 00 Pentru orice familie (Ai )i∈I
de mulţimi nevide există o mulţime B astfel ca B ∩ Ai să fie mulţime cu un
singur element pentru orice i ∈ I.00
1.4 Relaţii binare. Mulţimi ordonate
1.4 Definiţie. Fie A şi B două mulţimi nevide. O submulţime ρ ⊂ A×B

se numeşte relaţie binară ı̂ntre A şi B.
Dacă elementul (a, b) ∈ ρ, unde a ∈ A şi b ∈ B spunem că 00 a este ı̂n
relaţia ρ cu b00 şi notăm aρb. Când B = A o relaţie binară ρ ı̂ntre A şi A
se numeşte simplu relaţie binară pe mulţimea A.
1.5 Exemple: 1. Fie A 6= φ, o mulţime oarecare. Mulţimea ∆ =
{(a, a)|a ∈ A} (diagonala mulţimii A) este o relaţie binară pe A.
2. Relaţia de simetrie faţă de un punct O ı̂n mulţimea p unctelor din
plan. P 0 este simetricul lui P faţă de O, dacă O este mijlocul segmentului
(P P 0 ).
3. Relaţia de paralelism ı̂n mulţimea dreptelor din plan. Dreptele a şi b
sunt paralele dacă a ∩ b = φ sau a = b.
4. Relaţia de incluziune ı̂n mulţimea P(M ) a părţilor unei mulţimi M.
5. Relaţia de implicaţie logică ı̂ntre propoziţii ı̂ntr-o teorie matematică.
Propoziţia p implică propoziţia q(p → q) dacă din faptul că p este adevărată
rezultă că q este adevărată.
6. Fie A = {1, 2, 3, 4} şi ρ o relaţie binară pe A definită astfel:
ρ = {(m, n) ∈ A × A|m < n}.

1.4. Relaţii binare. Mulţimi ordonate 15
1.6 Definiţii: O relaţie ρ pe o mulţime M 6= φ se numeşte:

a) reflexivă, dacă xρx, (∀)x ∈ M (vezi ex. 1,3,4,5);
b) ireflexivă, dacă xρx ⇒ x 6= y (xρx, (∀)x ∈ M );
c) simetrică, dacă xρy ⇒ yρx, (∀)x, y ∈ M (ex. 2,3);
d) antisimetrică, dacă xρy şi yρx ⇒ x = y, (∀)x, y ∈ M (ex. 4,6);
e) tranzitivă, dacă xρy şi yρx ⇒ xρz, (∀)x, y, z ∈ M (ex. 1,3,4,5);
f) de ordine, dacă este reflexivă, antisimetrică şi tranzitivă;
g) de ordine strictă, dacă este ireflexivă şi tranzitivă;
h) de ordine totală, dacă xρx sau yρx, (∀)x, y ∈ M ;
i) de ordine parţială, dacă nu este totală;
e0 ) de echivalenţă, dacă este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.
1.7 Definiţie. Submulţimea: ρa = {x ∈ M |zρa} se numeşte clasă de
echivalenţă a elemntului a ∈ M, faţă de relaţia de echivalenţă ρ din M,
sau clasa de echivalenţă elementului a modulo ρ.
1.8 Teoremă. Fie ρ o relaţie de echivalenţă pe M 6= φ. Atunci:
ρx = ρy ⇔ xρy.
00
Demonstraţie: ⇒00 evident.
00
}
⇐00 fie a ∈ ρx ⇒ aρx
⇒ a ∈ ρy ⇒ ρx ⊂ ρy .
dar xρy
Analog se găseşte ρy ⊂ ρx . Şi apoi este clar că ρx = ρy .

1.9 Definiţie. Fie M 6= φ şi ρ o relaţie de echivalenţă pe M faţă de ρ se
numeşte mulţimea factor (mulţimea cât) a mulţimii M faţă de relaţia ρ şi se
notează M/ρ.
1.10 Teoremă. Fie M 6= φ şi ρ o relaţie de echivalenţă pe M. Atunci
avem:
1) M/ρ ⊂ P(M )
∪
2) M/ρ este o partiţie pentru M (M = ρa , unde Sρ face parte dintr-o
a∈Sρ
singură clasă de echivalenţă).
Demonstraţie. 1) evident
∪
2) ρa ∩ ρb = φ (∀)a, b ∈ M cu a 6= b (exerciţiu). M = ρa (evident).
a∈Sρ
1.11 Definiţie. O mulţime A 6= φ, pe care s-a definit o relaţie de ordine
notată de regulă 00 ≤00 se numeşte mulţime ordonată sau lanţ şi se notează
(A, ≤). Dacă relaţia este de ordine totală (parţială) atunci mulţimea A este
total (parţial) ordonată. Orice submulţime A0 ⊆ A, A mulţime ordonată,
atunci A0 u relaţia indusă de 00 ≤00 este o mulţime ordonată.
1.12 Exemple: 1) Fie T 6= φ. (P(T ), ⊆) este o mulţime ordonată. Dacă

T are cel puţin două elemente, atunci (P(T ), ⊂) nu este mulţime total ordo-
nată;
2) (N, ≤) este total ordonată (n
( ≤ m :⇔ (∃)p ∈ N cu ) n + p = m);
m p
3) (Q, ≤) este total ordonată ≤ :⇔ mq ≤ np
n q
1.13 Definiţie. Fie M 6= φ, (M, ≤) - mulţime ordonată şi X ⊂ M.
1) Un element a ∈ M este un minorant al mulţimii X dacă a ≤
x, (∀)x ∈ X.
Un element b ∈ M este un majorant al mulţimii X dacă a ≤
b, (∀)x ∈ X.
2) O mulţime care posedă majoranţi şi minoranţi se numeşte mărgi-
nită.
3) Un minorant (respectiv majorant) al mulţimii X care aparţine lui X
se numeşte prim element, cel mai mic element sau minim (respectiv
ultim element, cel mai mare element sau maxim) al lui X şi se notează
cu min A (respectiv max A).
4) Cel mai mic majorant (respectiv cel mai mare minorant) al mulţimii X
se numeşte margine superioară (respectiv margine inferioară a mulţimii
X şi se notează sup X şi respectiv inf X.
1.14 Definiţie. O mulţime ordonată (M, ≤) se numeşte latice, dacă
pentru orice două elemente a, b ∈ X există max{a, b} şi min{a, b}. O latice
se numeşte completă dacă orice submulţime nevidă a sa are superior şi inferior
ı̂n X. O mulţime ordonată (A, ≤) se zice inductivă dacă orice submulţime a
sa total ordonată are un majorant.
1.5 Monotonia funcţiilor şi a şirurilor
1.15 Definiţie. Fie (A, ≤), (B, ≤) două mulţimi ordonate. O aplicaţie
f : A −→ B se zice crescătoare dacă (∀) x, y ∈ A cu x ≤ y ⇒ f (x) ≤
f (y); f se zice strict crescătoare (izotonă) dacă (∀) x, y ∈ A cu x < y ⇒
f (x) < f (y); f se zice descrescătoare dacă (∀) x, y ∈ A cu x < y ⇒ f (y) ≤
f (x); f se zice strict descrescătoare dacă (∀) x, y ∈ A cu x < y ⇒ f (y) <
f (x);
Aşadar, f este strict crescătoare (respectiv strict descrescătoare) dacă şi
numai dacă este crescătoare (respectiv descrescătoare) şi injectivă.
1.16 Definiţie. Fie (A, ≤) o ordonată şi un şir {xn }n≥0 de elemente din
A.
1.6. Mulţimea numerelor reale 17
Şirul {xn }n≥0 se numeşte crescător (respectiv descrescător) dacă şi nu-
mai dacă funcţia sa generatoare este crescătoare (respectiv descrescătoare).
Astfel spus avem:
Şirul {xn }n≥0 este crescător ⇔ xn ≤ xn+1 , (∀)n ≥ 0.
Şirul {xn }n≥0 este descrescător ⇔ xn+1 ≤ xn , (∀)n ≥ 0.
Şirul {xn }n≥0 se numeşte strict crescător (respectiv strict descrescător)
dacă şi numai dacă funcţia asociată este strict crescătoare (respectiv strict
descrescătoare). Astfel spus avem:
Şirul {xn }n≥0 este strict crescător ⇔ xn < xn+1 , (∀)n ≥ 0.
Şirul {xn }n≥0 este strict descrescător ⇔ xn+1 < xn , (∀)n ≥ 0.
1.17 Remarcă. În loc de f crescătoare (respectiv descrescătoare) se
mai utilizează şi f monoton crescătoare (respectiv monoton descrescătoare).
Funcţia f este monotonă, dacă f este monoton crescătoare sau monoton
descrescătoare. Funcţia f este strict monotonă dacă f este strict crescătoare
sau f este strict descrescătoare. Aceleaşi observaţii sunt şi pentru şiruri.
1.6 Mulţimea numerelor reale
Mulţimea numerelor reale este mulţimea de bază ı̂n ı̂ntreaga analiză mate-
matică. Conceptul de număr real este cunoscut ı̂ncă din antichitate. Definiţia
riguroasă a numerelor reale a fost dată abia ı̂n a doua jumătate a secolului
al XIX-lea de către Weiostrass, Dedekind, Cantor, Meray, etc.
Există mai multe moduri de a defini mulţimea Ranumerelorreale. Se
poate defini mulţimea N a numerelor naturale (cu axiomele lui Peano). Cu
ajutorul lui N se defineşte, prin extensiune, mulţimea Z a numerelor ı̂ntregi,
care se extinde apoi la mulţimea Q, a numerelor raţionale. Aşadar N ⊆ Z ⊆
Q. Mulţimea Q, deşi este corp ordonat, este destul de săracă ı̂n proprietăţi.
De exemplu, ecuaţia x2 − 2 = 0 nu are soluţii ı̂n Q. Apare deci nevoia de
a extinde, ı̂n continuare şi mulţimea Q. Acest lucru poate fi realizat ı̂n mai
multe moduri:
- cu ajutorul şirurilor Cauchy de numere raţionale (construcţia lui Cantor)∗
- cu ajutorul tăieturilor (construcţia lui Dedekind)∗∗
- cu ajutorul fracţiilor zecimale etc ...∗∗∗
De fiecare dată se obţine un corp complet ordonat K, K ⊇ Q. Cel mai
mic dintre aceste corpuri este corpul numerelor reale notat R. Aceasta este
calea naturală de a defini mulţimea R.
Există, ı̂nsă, un procedeu de definire a mulţimii R, mai puţin natural,
dar mai economic şi mai uşor de reţinut. Se va defini ı̂ncă de la ı̂nceput
mulţimea R a numerelor reale ca fiind un corp complet ordonat K, deci o
mulţime abstractă ı̂nzestrată cu anumite proprietăţi (axiome), după care vom

defini pe N, Z şi Q ca fiind submulţimi particulare ale lui R.
Prin urmare primul procedeu are la bază afirmaţia: 00 Există o mulţime de
numere naturale (definită cu axiomele lui Peano)00 , iar al doilea procedeu are
la bază afirmaţia: 00 Există un corp complet ordonat00 . Din punct de vedere
matematic cele două afirmaţii sunt echivalente.
1.18 Definiţie. O mulţime nevidă K pe care s-au definit două legi de
compoziţie ,,+” şi ,,·”, şi relaţia binară ≤, având proprietăţile:
a) (K, +, ·) corp comutativ;
b) (K, ≤) este mulţime¿total ordonată;
x + z ≤ y + z, (∀)z ∈ K;
c) x, y ∈ K şi x ≤ y ⇒ (această
xz ≤ yz, (∀)z ∈ K cu z ≥ OK .
condiţie arată compatibilitatea ı̂ntre structura algebrică a lui K şi relaţia de
ordine pe K), se numeşte corp ordonat şi se notează (K, +, ·, ≤).
1.19 Definiţie. Un corp ordonat (K, +, ·, ≤) ı̂n care (∀) submulţime6= φ,
majorată a sa posedă margine superioară (i. e. (∀)φ 6= A ⊆ K, A majorată
⇒ (∃ sup A)) se numeşte corp complet ordonat.
Într-un corp complet ordonat K, 00 Orice submulţime minorată a lui K
are margine inferioară.00
1.20 Definiţie. Un corp complet ordonat se numeşte sistem (corp) de
numere reale şi se notează cu R; un element x ∈ R se numeşte număr
real.
1.21 Definiţie. Mulţimea numerelor naturale este cea mai mică
submulţime N ⊆ R cu: 0 ∈ N; (∀)x ∈ N ⇒ 1 + x ∈ N. Mulţimea Z :=
N
{m ∪ (−N∗ ) se numeşte } mulţimea numerelor ı̂ntregi, iar mulţimea Q =
; m, n ∈ Z, n 6= 0 se numeşte mulţimea numerelor raţionale. R \ Q
n
se numeşte mulţimea numerelor iraţionale.
x
Reguli de calcul pe R. x − y := x + (−y); := x · y −1 , y 6= 0.
y
Notaţii
R+ := {x ∈ R|x ≥ 0} mulţimea numerelor reale nenegative;
R− := {x ∈ R|x ≤ 0} mulţimea numerelor reale nepozitive;
R∗ := {x ∈ R|x 6= 0}; mulţimea numerelor reale negative.
Intervale
[a, b] := {x ∈ R|a ≤ x ≤ b} interval ı̂nchis cu extremităţile a şi b.
(a, b) := {x ∈ R|a < x < b} interval deschis cu extremităţile a şi b.
[a, b) := {x ∈ R|a ≤ x < b} intervale semideschise.
(a, b] := {x ∈ R|a < x ≤ b} intervale semideschise.
[a, −∞) := {x ∈ R|x ≥ a}.
(a, −∞) := {x ∈ R|x ≥ a}.
(−∞, a] := {x ∈ R|x ≤ 0}.
(−∞, a) := {x ∈ R|x ≤ 0}.

P + r > 0, I(x, r) = (x − r, x + 2) se numeşte interval centrat ı̂n x.
1.22 Definiţie. Pentru orice interval I cu originea ı̂n a şi extremitatea
b, numărul b − a numeşte lungimea intervalului I şi se notează `(I), adică
`(I) = b − a.
 Definiţie. Funcţia | · | : R −→ R+ , |x| := max{x, −x}
1.23
 −x, x < 0;
|x| = 0, x = 0; se numeşte funcţia modul (normă).

x, x>0
Proprietăţi:
|x| ≥ 0, (∀) x ∈ R.
m1
|x| = 0 ⇔ x = 0.
m2 |x + y| ≤ |x| + |y|, (∀)x, y ∈ R.
m3 |xy| ≤ |x| · |y|, (∀)x, y ∈ R ¯n¯
¯∑¯ ∑ n
Prin inducţie se poate verifica uşor că ¯¯ ¯¯ ≤ |xi |
i=1 i=1
1.24 Definiţie. Funcţia d : R × R → R+ , d(x, y) = |x − y|, (∀)(x, y) ∈
R × R se numeşte funcţia distantă (distanţa euclidiană).
Se verifică imediat că au loc proprietăţile:
d(x, y) ≥ 0, (∀) x, y ∈ R.
D1
d(x, y) = 0 ⇔ x = y.
D2 d(x, y) = d(y, x), (∀)x, y ∈ R.
D3 d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z), (∀)x, y, z ∈ R
1.25 Observaţie. |x| = d(x, 0).
1.26 Propoziţie. Orice submulţime B ⊂ R, minorată, are margine
inferioară (adică există inf B).
Demonstraţie. Mulţimea −B := {−x|x ∈ B} = {x|x ∈ B} va fi ma-
jorată deci există sup(−B) (adică are margine superioară) şi cum inf B =
− sup(−B) (se verifică uşor) avem că există inf B.
1.27 Observaţie. Fie A ⊂ R şi m = inf A, M = sup A. Pentru m avem
proprietăţile:
1) m ≤ x, (∀)x ∈ A (adică m este minorant pe A);
2) (∀)ε > 0, (∃)y ∈ A astfel ı̂ncât m ≤ y < m + ε. (m este cel mai mare
minorant).
Pentru M, avem proprietăţile:
1) M ≥ x, (∀)x ∈ A (adică M este majorant pentru A);
2) (∀)ε > 0, (∃)y ∈ A astfel ı̂ncât M − ε < y ≤ M (M este cel mai mic
majorant).
1.28 Teoremă. (∀)x, y ∈ R, x > 0, (∃)n ∈ N∗ , nx ≥ y.
Demonstraţie. Presupunem prin reducere la absurd că (∀), n ∈ N∗ ,
nx < y. Atunci submulţimea A = {0, x, 2x, 3x, ...} al lui R ar fi majorată de
y şi fiindcă R este un corp complet ordonat ∃ ξ = sup A. Din proprietatea

lui 00 sup00 menţionată mai sus avem că pentru ε = x există puncte din A ı̂n
intervalul (ξ − x, ξ]. Deci (∃) p ≥ 1 a. ı̂. ξ − x < px ≤ ξ ⇒ ξ < (p + 1)x.
Această inegalitate este falsă, căci ξ = sup A şi (p + 1)x ∈ A. Prin urmare
presupunerea făcută este falsă. Deci teorema este demonstrată.
Teorema se numeşte proprietatea lui Arhimede. O altă formă a pri-
prietăţii lui Arhimede este dată de Corolar 1.
1.29 Corolar 1. Pentru ∀y ∈ R, ∃n0 ∈ Z a. ı̂. n0 ¿ y < n0 + 1 (Altfel:
Orice număr real este cuprins ı̂ntre două numere ı̂ntregi consecutive)
Demonstraţie. Fie y ∈ R. Cazul 1. Conform cu proprietatea lui Arhimede
pentru x = 1 şi y, (∃)n ∈ N şi r · 1 ≥ y. Fie p cel mai mic n cu această pro-
prietate (∃?) da pentru că n este dat, proprietatea lui Arhimede este falsă.
Dacă y ∈ N, n0 = y. Dacă y 6∈ N, n0 = p − 1 şi ⇒ c.c.t.d.
Cazul 2. y < 0 ⇒ −y > 0 şi conform cu cazul 1 ∃ q ∈ N a. ı̂.
q ≤ −y < q + 1 ⇒ −q − 1 < y ≤ −q.
1.30 Corolar 2. Fie a ∈ R, a ≥ 0 fixat. Dacă pentru (∀) ε > 0, raţional
avem a < ε, atunci, ı̂n mod necesar, a = 0.
Demonstraţie. Dacă a > 0, se aplică teorema de mai sus, pentru x = a >
0 şi y = 1. deci (∃) n ∈ N∗ a. ı̂. na ≥ 1. Conform ipotezei corolarului avem
1 1 1
pentru ε = ,a< ⇒ na < . Deci a > 0 nu se poate. Prin urmare
2n 2n 2
a = 0.
(a<b)
1.31 Corolar 3. (Lema de densitate a lui Q ı̂n R) (∀) a, b ∈ R =⇒
(∃) c ∈ Q a. ı̂. a < c < b (adică ∃ c ∈ Q ∩ (a, b)) (ı̂ntre orice două numere
reale există cel puţin un număr raţional.)
Demonstraţie. Sit. 1. a, b ∈ R \ Q.
Pentru x = b − a şi y = 1, conform cu proprietatea lui Arhimede, ∃ n ∈ N
1
a. ı̂. n(b − a) ≥ 1 ⇒ a ≤ b − (1).
n
Pentru nb ∈ R, conform Corolar 1, ∃ k0 ∈ Z a.ı̂. k0 ≤ nb < k0 + 1 ⇔
k0 k0 + 1
≤b< (2)
n n
Din (1) şi (2) avem:
1 k0 k0 k0
a≤b− < ≤b⇔a< ≤b⇒c= ∈ Q.
n n n n
a+b
Sit. 2. a, b ∈ Q ⇒ c = ∈ Q.
2
Sit. 3. a, b ∈ R \ Q şi b ∈ Q.
1
Din (1) avem a ≤ b − < b.
n
}
x = b − a,
Sit. 4. a ∈ Q şi b ∈ R \ Q. ⇒ ∃ n ∈ N a.ı̂. n(b − a) ≥
y = 1,
1
1 ⇒ a < b − < b.
n
1.32 Teoremă. (lema intervalelor incluse). Fie I0 ⊃ I1 ⊃ I2 ⊃ ... ⊃
In ⊃ ... un şir descrescător de intervale
∩ ı̂nchise şi mărginite ı̂n R, In =
[an , bn ], n ≥ 0. Atunci intersecţia In 6= φ.
n≥0
Demonstraţie. Aşadar, au loc inegalităţile.
A = {a0 , a1 , a2 , ..., ap , ...} şi B = {b0 , b1 , b2 , ..., bp , ...}.
Cum b0 este majorant pentru A şi a0 minorant pentru B, există ξ = sup A

şi η = inf B. Deoarece ap ≤ bq (∀) p, q ≥ 0 ⇒ ξ ≤ bq (∀) q ≥ 0 ⇒ ξ ≤ η.
∩
Vom dovedi că In are cel puţin un element. Fie t ∈ [ξ, η]. ∩ Atunci
an ≤ ξ ≤ η ≤ bn , (∀) n ≥ 0, deci t ∈ In , (∀) n ≥ 0 ⇒ t ∈ In . deci In 6= φ.
n≥0
1.33 Observaţie.
( ] 1) Este esenţială condiţia ca In să fie ı̂nchis (∀) n ≥ 0.
1 ∩
Dacă In = 0, avem In ⊃ In+1 (∀) n ≥ 1 şi totuşi In 6= φ.
n n≥0
2) În teorema de mai sus, cum `(In ) ≥ 0 (∀) n ≥ 0, avem (∃) ∩ inf `(In ).
Dacă introducem ipoteza suplimentară că inf `(In ) = 0, atunci In are un
n≥0
∩
singur element. Într-adevăr dacă ar fi c şi c0 ∈ In , atunci am avea că
n≥0
|c − c0 | ≤ `(In ) oricare n ≥ 0. În conformitate cu ultimul corolar |c − c0 | =
0 ⇒ c = c0 .
Dreapta reală, bijecţia lui Descartes: Fiind dată o dreaptă d pe care
s-a ales o origine O, un sens de parcurgere pozitiv şi o unitate de lungime, se
stabileşte o concordanţă µ : G −→ R (G - mulţimea punctelor de pe dreaptă)
bijectivă (numită bijecţia lui Descartés) prin care oricărui punct P ∈ G i se
asociază un număr real x, numit abscisa lui P. Deci µ(P ) = x. Convenind
să spunem că sensul pozitiv pe d este de la stânga la dreapta, pe G se poate
stabili o relaţie de ordine astfel: P < Q :⇔ P la stânga lui Q. Bijecţia
µ păstrează ordinea adică P < Q ⇔ µ(P ) < µ(Q). Dacă P şi Q sunt două
puncte de abscise, respectiv x şi y, d(P, Q) = d(x, y) = |x−y|; d(P, O) = |X|.
Punctele aflate la stânga originii au abscise negative. Prin această bijecţie,
de o importanţă unicială pentru analiză şi geometrie, punctele se identifică
prin numere şi invers.
Dreapta reală ı̂ncheiată: Unul dintre conceptele cu care operează anal-
iza matematică este acela de infinit. Vom adăuga mulţimii numerelor reale
dacă noi elemente care vor juca rolul 00 elementelor de la infinit00 .
1.34 Definiţie. Mulţimea R = R ∪ {−∞} ∪ {+∞} se numeşte dreapta

reală ı̂ncheiată dacă elementele −∞ şi +∞ nu aparţin lui R şi sunt satisfăcute
următoarele condiţii:
1.35 Terminologie: (∀) x ∈ R se numeşte număr real finit.
Elementul (−∞) ∈ R se numeşte minus infinit.
Elementul (+∞) ∈ R se numeşte plus infinit.
1) −∞ < a < +∞ (∀) a ∈ R;
2) a + ∞ = +∞ + a = +∞, (∀) a ∈ R;
3) a + (−∞) { = (−∞) + a = −∞, (∀) a ∈ R;
+∞, dacă a > 0 ı̂n R
4) +∞ · a = (= a · (+∞));
−∞, dacă a < 0 ı̂n R
{
+∞, dacă a < 0 ı̂n R
5) (−∞) · a = (= a · (−∞));
−∞, dacă a > 0 ı̂n R
∞
Nu se pot defini +∞ + (−∞); 0 · ∞; 0 · (−∞); , etc.
∞
1.36 Observaţie. 1) În mulţimea R se definesc intervalele ca ı̂n mulţimea
R. Să remarcăm egalităţile: R = (−∞, +∞); R = [−∞, +∞];
2) Păstrând ordinea de pe R, mulţimea R fără ca operaţiile algebrice să
fie peste tot definite.
1.7 Mulţimea numerelor complexe
Considerăm produsul cartezian R×R pe care definim operaţiile de adunare

şi ı̂nmulţire astfel:
(x1 , y1 ) + (x2 , y2 ) := (x1 + x2 , y1 + y2 )
(x1 , y1 ) · (x2 , y2 ) := (x1 · x2 − y1 · y2 , x1 · y2 + x2 · y1 )
În raport cu aceste operaţii R × R este corp comutativ numit corpul

numerelor complexe, notat prin C. Orice element al lui C se numeşte număr
complex.
deoarece corpul (R, +, ·) este izomorf cu subcorpul (R × {0}, +, ·) al cor-
pului numerelor complexe (se va defini f : R −→ R × {0}, f (x) = (x, 0)).
Prin urmare numărul real x se poate identifica cu numărul complex (x, 0)
şi invers. Aşadar se poate scrie (x, 0) = x. Notând i = (0, 1), orice număr
complex z = (x, y) se poate scrie z = (x, 0)+(y, 0) = x+iy. Deci orice număr
complex z admite reprezentarea z = x + iy; x se numeşte partea reală a lui
z şi se notează Rez şi se citeşte 00 real de z 00 ; iy se numeşte parte imaginară
a la z, iar y se numeşte coeficientul părţii imaginare şi se notează Imz care
se citeşte 00 imaginar de z 00 . Două numere complexe z şi z 0 sunt egale dacă şi
1.7. Mulţimea numerelor complexe 23
numai dacă Rez = Rez 0 şi Imz = Imz 0 . Prin calcul se găseşte că i2 = −1 sau
√ √ not
i = −1 (uneori pentru evitarea unor confuzii −1 = j). Dacă z = x + iy,
numărul complex z = x − iy se numeşte conjugatul complex al lui z. Se
verifică uşor că:
( )
1
1. z = z 4.
z
1
2. z1 + z2 = z 1 + z 2 5. x = Rez = (z + z)
2
1
3. z1 · z2 = z 1 · z 2 6. y = Imz = (z − z).
2i
Numerele reale fiind reprezentate geometric pe o axă, numerele complexe
se reprezintă ı̂n plan folosind un sistem de axe rectangulare.
Punctul P (x, y) se numeşte imaginea geometrică a numărului complex
z = z + iy, iar numărul complex z = z + iy se numeşte afixal punctul P (x, y).
Între mulţimea numerelor complexe C şi punctele din plan există o bijecţie şi
de aceea punctele din plan se vor identifica numerele complexe. Deci ı̂n loc să
zicem punctul P (x, y), spunem punctul z = (x, y). Unghiul ϕ pe care ı̂l face
semiaxa pozitivă Ox cu semidreapta care uneşte punctul (0,0) cu punctul
(x, y) 6= (0, 0) se numeşte√argumentul numărului complex z = (x, y), iar
numărul real pozitiv |z| = x2 + y 2 se numeşte modulul numărului complex
z. Cum x = |z| cos ϕ∗ şi y = |z| sin ϕ∗ avem că z = |z|(cos ϕ∗ + i sin ϕ∗ ) ceea
ce constituie forma trigonometrică a numărului complex z, unde ϕ∗ = argz ∈
y
[0, 2π) numit argumentul redus al numărului complex. ϕ∗ = arctan + kπ
x
unde 
 0, dacă P ∈ Cadranului I;
k= 1, dacă P ∈ Cadranului II sau Cadranului III;

2, dacă P ∈ Cadranului IV,
sau 

 0, dacă P ∈ Ox+ ;

 π
 , dacă P ∈ Oy+ ;
∗
ϕ = 2

 π, dacă P ∈ Ox− ;

 3π
 , dacă P ∈ Oy− ,
2
ϕ∗ se mai numeşte şi valoare principală a lui Arg z.
Numărul arg z este unic determinat.
Numărul Arg z = arg z + 2kπ|k∈Z nu ¯este ¯ unic determinat.
¯ z1 ¯ |z1 |
Proprietăţi: 1) |z1 · z2 | = |z1 | · |z2 | şi ¯¯ ¯¯ = , z2 6= 0;
z2 |z2 |
2) x = Rez ≤ |z|, y = Imz ≤ |z|, |z| ≤ |x| + |y| = |Rez| + |Imz|;
3) |z1 + z2 | = |z1 | + |z2 |; ||z1 | − |z2 || = |z1 | − |z2 | (∀) z1 , z2 ∈ C.
1.8 Numere cardinale. Mulţimi numărabile
1.37 Definiţie. Fie T clasa tuturor mulţimilor. Mulţimile A, B ∈ T

se zic cardinal echivalente (echipotente sau că au aceeaşi putere) şi se scrie
A ∼ B dacă există o bijecţie f : A −→ B (din A ∼ B ⇔ (∃) f : A −→ B).
1.38 Teoremă. Relaţia de echipotenţă este o relaţie de echivalenţă pe T.
Demonstraţie. 1) 00 ∼00 este reflexivă: A ∼ A, (∀)A ∈ T 1A : A →
A, (1A (x) = x)
2) 00 ∼00 este simetrică: A ∼ B → B ∼ A. Dacă A ∼ B :⇔ (∃)f : A →
B fiind bijecţie, ⇒ (∃)f −1 : B → A este bijecţie, ⇒ B ∼ A.
3) exerciţiu.
1.39 Definiţie. Orice element al mulţimii T / ∼ se numeşte număr car-
dinal.
Cardinalul mulţimii A se notează cardA sau |A|. În conformitate cu ce
s-a spus la clasele de echivalenţă avem că:
a) cardA =cardB ⇔ A ∼ B;
b) cardA ≤cardB ⇔ (∃) B1 ⊆ B astfel ı̂ncât A ∼ B1 .
Dacă A este finită (infinită) atunci cardA este finit (transfinit). Pentru o
mulţime finită A1 , cardA = numărul de elemente ale mulţimii A.
1.40 Definiţie. O mulţime A se zice:
(i) numărabilă (notăm card A = χ0 ) dacă ea este cardinal echivalentă
cu N; deci χ0 =cardN (χ0 se citeşte alef zero) se mai numeşte şi cardinalul
numărabilului. Spunem că A este de puterea numărabilului.
(ii) cel mult numărabilă (notăm cardA ≤ χc sau cardA) dacă ea este
finită sau numărabilă.
(iii) de puterea continuului (notăm cardA = χc sau cardA) dacă ea este
echipotentă cu mulţimea numerelor reale.
Dacă A este infinită, atunci χ0 ≤cardA, adică χ0 este primul număr
cardinal transfinit.
1.41 Lema 1. a) Elementele oricărei mulţimi numărabile sunt termenii
unui şir, b) Mulţime atermenilor unui şir este cel mult numărabilă.
Demonstraţie. a) Fie A numărabilă ⇒ (∃)f : N → Abij . Dar f : N → A
f bij
generează mulţimea indexată {xn |n ∈ N} = A ⇔ {xn }n∈N = A.
b) Fie şirul {xn }n≥0 . Mulţimea termenilor şirului poate fi finită, infinită.
Dacă este infinită, avem {x0 , x1 , x2 , ...} ∼ N ⇒ {x0 , x1 , ..., xn , ...} numărabilă.
1.42 Lema 2. Orice submulţime A a lui N este cel mult numărabilă.
Demonstraţie. Ideea demonstraţiei este:
1) A finită ⇒ A cel mult numărabilă.
1.8. Numere cardinale. Mulţimi numărabile 25


 a1 ∈ A


 2 ∈ A \ {a1 }
a
2) A infinită ⇒ (∃) − − − − − − − − − − − − − − − − − − − (s-a



 an ∈ A \ {a1 , a2 , ..., an , ...}

−−−−−−−−−−−−−−−−−−−
folosit axioma lui Zermelo - axiomă a alegerii).
Astfel se obţine D = {a1 , a2 , ..., an , ...} numărabilă.
Deci D ⊆ A ⊂ N şi cum N, D numărabile ⇒ A numărabilă.
1.43 Lema 3. Fie A 6= φ şi B o mulţime cel mult numărabilă. Preimag-
inile printr-o funcţie f : A → B surj, a elementelor lui B constituie o
propoziţie pentru mulţimea A (obs. ı̂n loc de 00 surj, a elementelor lui B 00 ) se
poate lua:00 a elementelor lui f (A)00 .
def
Demonstraţie. (exerciţiu) (direct sau folosind relaţia: x ∼ y ⇔ (∃) t ∈ B
a.ı̂. x, y ∈ f (t).)
1.44 Observaţie. Preimaginile oricărei două elemente din B, prin f
sunt disjuncte.
1.45 Lema 4. a) Dacă f : A −→ N este injectivă, atunci A este cel mult
numărabilă;
b) Dacă f : N −→ B este surjectivă, atunci B este cel mult numărabilă.
Demonstraţie.
a) Funcţia f : A −→ f (A), f1 (x) = f (x), (∀) x ∈ A este bijecţie. Deci
A şi f (A) au aceeaşi putere, şi cum f (A) ⊂ N, este cel mult numărabilă
(conform cu Lema 2) avem că A este cel mult numărabilă.
b) Considerăm mulţimea C = {ξy |ξy = min f (y), (∀)y ∈ B}. În confor-
mitate cu observaţia de mai sus, avem că C are elementele diferite două câte
două. Funcţia f2 : C −→ B, prin f2 (ξy1 = y) este bijecţie (rezultă din felul
cum s-a definit mulţimea C şi funcţia f2 .) Deci C şi B sunt echipotente. Dar
C ⊂ N ⇒ C cel mult numărabilă. Deci B este cel mult numărabilă.
1.46 Lema 5. Fie f : A −→ B.
a) Dacă f injectivă şi B numărabilă, atunci A cel mult numărabilă;
b) Dacă f surjectivă şi A numărabilă, atunci B cel mult numărabilă.
Demonstraţie. a) B numărabilă ⇒ (∃) g : B −→ N bijecţie. Cum
Lema 4a)
f inj⇒ g ◦ f : A −→ Ninj =⇒ A cel mult numărabilă.
b) A numărabilă ⇒ (∃) h : N −→ A bijectivă. Cum f surjectivă ⇒
Lema 1.45b)
f ◦ h : N −→ Bsurj =⇒ B cel mult numărabilă.
1.47 Lema 6. Produsul cartezian N × N este mulţime numărabilă.
(a + b)(a + b + 1)
Demonstraţie. Fie f : N × N −→ N, f (a, b) = a + . Se
2
arată că f este injectivă şi conform cu Lema 4/a), avem N2 × N numărabilă.
1.48 Lema 7. Dacă A şi B sunt mulţimi numărabile, atunci A × B

numărabilă.
Demonstraţie. Dacă A numărabilă (∃) f : A −→ N, bijectivă. Dacă B
numărabilă (∃) g : B −→ N bijectivă. definim F : A×B −→ N×N, f (a, b) =
(f (a), g(b)). Se arată că f este bijecţie (exerciţiu). Deci A × B echipotentă
cu N × N. Şi conform cu Lema 1.47 avem că A × B este numărabilă. A × B
1.49 Teoremă. Reuniunea unei familii numărabile de mulţimi numărabile
este numărabilă.
Demonstraţie. Fie {Ai }i∈I familia numărabilă de mulţimi numărabile.
∪
Deci (∀) i ∈ I, (∃) ϕi : N −→ Ai bijecţie. Definim ψ : N × N −→ Ai , prin
∪ i∈I
ψ(m, n) = ϕi (m). Arătăm că ψ este surjecţie fie y = Ai ⇒ (∃) i0 ∈ I a.ı̂
i∈I
y ∈ Ai0 şi cum ϕi0 : N −→ Ai0 bij⇒
∪ pentru y ∈ Ai0 (∃) p ∈ N a.ı̂. ϕi0 (p) = y,
dar ϕi0 (p) = ψ(p, i0 ) ⇒ (∀) y ∈ Ai , (∃) (p, i0 ) ∈ N × N a.ı̂ ϕi0 (p) = y ⇒ ψ
i∈I
surjecţie ⇒ . Funcţia f se poate defini şi astfel: f (a, b) = 2a · 3b .
Lema1.46b) ∪
=⇒ Ai
i∈I
1.50 Corolar. a) Reuniune finită de mulţime numărabilă este mulţimea
numărabilă.
b) Reuniune numărabilă de mulţimi finite este cel mult numărabilă.
1.51 Teoremă. Mulţimile Z şi Q sunt numărabile.
Demonstraţie. Fie A = {n|n ∈ N∗ } şi B = N. Se observă că Z = A ∪ B.
Cum A şi B sunt numărabile, conform corolarului demai sus, avem că Z =
n
 , n par;
A∪B este numărabilă (Definim: ϕ : N −→ Z, ϕ(n) = 2
 − n + 1 , n impar.
{ 2
2z, z ≥ 0;
sau ψ : Z −→ N, ψ(z) = )
−2z − 1, z < 0.
Se arată că ϕ sau ψ este bijecţie şi rezultă că Z este numărabilă.
m
Definim acum f : Z × N∗ −→ Q, f (m, n) = . Se arată uşor că f este
n
surjecţie. Conform cu Lema 1.48 Z × N∗ este numărabilă şi conform cu Lema
2.46 , Q este numărabilă.
1.52 Teoremă. Mulţimea numerelor reale nu este numărabilă.
Demonstraţie. Presupunem că este numărabilă. Deci
R = {x1 , x2 , x3 , ..., xn , ...}.
Şi cum orice număr real z admite o scriere zecimală z = z0 , z1 z2 z3 ...zi ∈

1.8. Numere cardinale. Mulţimi numărabile 27
{0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9}(∀) i ≥ 1, avem că:
x1 = a1 , b11 b12 b13 ...

x2 = a2 , b21 b22 b23 ...
.
x3 = a3 , b31 b32 b33 ...
..........................
Considerăm numărul real y = 0, y1 y2 y3 ... cu yi 6= bii , (∀)i ≥ 1. Cum y

este număr real ⇒ y ∈ {x1 , x2 , x3 , ...} ⇒ (∃) p ≥ 1 şi y = xp . Dacă y = xp ,
va trebui ca zecimalele de pe locul p să fie egale, adică yp = bbb , contradicţie
cu .... lui y. Dacă există un număr real y 6∈ {x1 , x2 , x3 , ...}. Prin urmare R
nu este numărabilă.
1.53 Corolar. a) Orice interval (α, β), α < β, nu este mulţime numărabilă;
b) R \ Q nu este mulţime numărabilă.
1 1
Demonstraţie. a) f : (α, β) −→ R, f (x) = + este bijecţie;
x−α x−β
b) R = Q ∪ (R \ Q).
Dacă R \ Q numărabilă ⇒ Q ∪ (R \ Q) numărabilă ⇒ R numărabilă,
contradicţie. Deci R \ Q nu este numărabilă.
1.54 Observaţie. Q numărabilă şi R\Q nenumărabilă ⇒cardQ <card(R\
Q), există 00 mai puţine00 numere raţionale decât numere iraţionale.
Capitolul 2
Structuri fundamentale ale

analizei matematice
Vom prezenta ı̂n acest paragraf câteva noţiuni de bază privind spaţiile
topologice, spaţiile metrice şi vom defini spaţii Banach.
2.1 Spaţii topologice
Spaţiul topologic este unul din cele mai simple spaţii ı̂n care se pot defini
noţiunile de convergenţă a unui şir, de limită şi de continuitate a unei funcţii.
2.1.1 Definiţii. Exemple
2.1 Definiţie. Fie X 6= φ. Spunem că τ ⊆ P(X),este o topologie pe X

dacă:
(t1 ) φ, X ∈ τ,
∪
(t2 ) (Dα )α∈Λ ⊂ τ ⇒ Dα ∈ τ , unde Λ este o familie oarecare de indici
α∈Λ
(i.e. Λ este o mulţime cel mult numărabilă sau nenumarabilă),
(t3 ) D1 , D2 ∈ τ ⇒ D1 ∩ D2 ∈ τ.
Perechea (X, τ ) se numeşte spaţiu topologic, iar elementele lui τ se
numesc mulţimi deschise ale lui X ı̂n raport cu topologia τ.
Axiomele (t2 ) şi (t3 ) arată că τ este ı̂nchisă la reuniune oarecare, respectiv
ı̂nchisă la intersecţie finită.
Topologia τ ı̂nzestrează pe X cu structură topologică.
29
30 Capitolul 2. Structuri fundamentale ale analizei matematice
2.2 Definiţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. O mulţime F ⊂ X se

numeşte ı̂nchisă dacă C F este deschisă. O mulţime V ⊂ X se numeşte
vecinătate a lui a ∈ X dacă există D ∈ τ astfel ı̂ncât a ∈ D ⊂ V.
Evident că, ı̂ntr-un spaţiu topologic X, vecinătatea unui punct poate fi
mulţime deschisă sau mulţime ı̂nchisă şi că o mulţime D ⊂ X este deschisă
(i.e D ∈ τ ) dacă şi numai dacă este vecinătate pentru oricare dintre punctele
sale.
În cele ce urmează vom nota V(a) mulţimea vecinătăţilor lui a şi V̇
mulţimea V \ {a}, dacă V ∈ V(a). V̇ se numeşte vecinătate punctată
a lui a.
2.3 Exemple. 1◦ . X = R este spaţiu topologic ı̂n raport cu o topologie
notată τR şi numită topologia uzuală a lui R. Definim mai ı̂ntâi elementele
lui τR (i.e. mulţimile deschise ale lui R) şi apoi arătăm că τR este o topologie
pe R.
2.4 Definiţie. O mulţime D ⊂ R este deschisă (şi notăm D ∈ DesR)
dacă:
∀x ∈ D, ∃)r > 0a. ı̂.(x − r, x + r) ⊂ D.
Vom nota I(x, r) = (x − r, x + r) şi citim interval deschis de centru x şi
rază r > 0 sau interval centrat ı̂n x de rază r. Aici noţiunea de rază este
improprie, dar se păstrează denumirea specifică spaţiului metric.
2.5 Lemă. (R, τR ) este spaţiu topologic, unde τR = {D ⊂ R|D ∈
desR} ∪ ∅.
Demonstraţie (exerciţiu).
2◦ . X = R este spaţiu topologic ı̂n raport cu topologia uzuală τR care se va
defini ca o extindere a lui τR . Considerăm mai ı̂ntâi V(−∞) = {[−∞, x)|x ∈
R}, V(+∞) = {(y, +∞]|y ∈ R}, mulţimea vecinătăţilor lui −∞ şi respectiv
+∞ şi apoi se procedează ca ı̂n exemplul 1.3, după cum urmează.
2.6 Definiţie. O mulţime D ⊂ R este deschisă dacă are forma D = A∪B
unde A ∈ τR şi B ∈ {φ, [−∞, x), (y, +∞]|x, y ∈ R}. { }
2.7 Lemă. (R, τR ) este spaţiu topologic unde τR = A ⊂ R|A ∈ DesR .
3◦ .X = C
2.8 Propoziţie. Dacă (X, τ ) spaţiu topologic şi b ∈ X, avem:
(1) U, V ∈ V(b) şi V ∩ U ∈ V(b);
(2) U ∈ V(b) şi V ⊃ U ⇒ V ∈ V(b).
Demonstraţie: (1) U ∈ V(b) ⇒ ∃D1 ∈ τ cu b ∈ D1 ⊂ U şi la fel
V ∈ V(b) ⇒ ∃D2 ∈ τ cu b ∈ D2 ⊂ V. De aici rezultă că D1 ∩ D2 ∈ τ şi
b ∈ D1 ∩ D2 ⊂ U ∩ V. Deci U ∩ V ∈ V(b).
(2) U ∈ V(b) ⇒ ∃D ∈ τ cu b ∈ D ⊂ U. Şi cum U ⊂ V, rezultă că ∃D ∈ τ
cu b ∈ D ⊂ V. Deci V ∈ V(b).
2.1. Spaţii topologice 31
2.9 Definiţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se numeşte spaţiu separat

ı̂n sens Hausdorf) dacă ∀x, y ∈ X cu x 6= y, ∃U ∈ V(x) şi V ∈ V(y) a.ı̂.
U ∩ V = φ.
2.1.2 Analiza topologică a unei mulţimi
În această secţiune vom prezenta principalele puncte şi mulţimi de puncte
importante ı̂ntr-un spaţiu topologic X.
Fie (X, τ ) spaţiu topologic şi A ⊂ X.
2.10 Definiţie. Spunem că b ∈ A este punct interior al lui A dacă
A ∈ V(b) (i.e. b este punct interior al lui A dacă există D ∈ τ a.ı̂. b ∈ D ⊂ A).
◦
Mulţimea A = {x ∈ X|x punct interior lui A} (notată uneori şi cu Int A) se
numeşte mulţimea punctelor interioare lui A.
◦ ◦
Dacă A = (2, 5] atunci A = (2, 5), iar dacă A = {1, 2, 3, . . .} ⇒ A = φ.
2.11 Definiţie. Spunem că b ∈ X este punct exterior al lui A dacă
◦
_
b ∈ CA. Mulţimea, ExtA = {t ∈ X|t este exterior mulţimii A}, se numeşte
mulţimea punctelor exterioare mulţimii A sau exteriorul mulţimii
A.
Pentru A = (−∞, 3) ∪ [5, 7) ⊂ R, ExtA = (3, 5) ∪ (7, +∞),, iar pentru
A = {1, 3}, ExtA = (−∞, 1) ∪ (1, 3) ∪ (3, +∞).
2.12 Definiţie. Spunem că b ∈ X este punct frontieră al lui A dacă
◦
b ∈
/ A ∪ ExtA (i.e. punctul frontieră nu este nici interior, nici exterior).
Mulţimea, ∂A = {t ∈ X|t punct frontieră a lui A} (notată uneori şi cu Fr A
se numeşte frontiera mulţimii A.
Pentru A = (−∞, 1) ∪ (1, 3) ∪ (5, 7) ⊂ R ⇒ ∂A = {1, 3, 5, 7}, iar dacă
A ⊂ R, atunci ∂A = {−∞, 1, 3, 5, 7}. Pentru A = {1, 3} ⇒ ∂A = A.
2.13 Definiţie. Spunem că b ∈ X este punct de acumulare (sau
punct limită) al mulţimii A dacă A ∩ V̇ 6= φ, ∀V ∈ V(b). Mulţimea A0 =
{t ∈ X|t punct de acumulare al lui A} se numeşte mulţimea punctelor
de acumulare ale lui A.
2.14 Definiţie. Spunem că b ∈ X este punct izolat al lui A dacă
∃V ∈ V(b) a.ı̂. V̇ ∩ = φ. Mulţimea izol A = {t ∈ X|t punct izolat al lui A}
se numeşte mulţimea punctelor izolate ale lui A.
Se observă că izol A ⊂ A.
2.15 Definiţie. Spunem că b ∈ X este punct aderent al mulţimii A
dacă A∩V 6= φ, ∀V ∈ V(b). Mulţimea Ā = {x ∈ X|x punct aderent al lui A}
se numeşte mulţimea punctelor aderente ale mulţimii A.
2.16 Observaţie. ∂A = Ā ∩ CA. ¯ Această relaţie foloseşte uneori ca

definiţie a frontierei lui A.
Dacă A = {1, 2, 3} ∪ [4, 7) ⊂ R, atunci Ā = {1, 2, 3} ∪ [4, 7], A0 = [4, 7] şi
izol A = {1, 2, 3}.
Din acest exemplu se observă că: A ⊆ Ā, A 6⊂ A0 şi A0 ⊆ Ā.
2.17 Definiţie. Fie (X, τ ) spaţiu topologic. Mulţimea G ⊂ X se numeşte
compactă dacă ı̂n orice acoperire cu deschişi
∪ a lui G (o familie (Ai )i∈I ⊂
P(X) este acoperire a lui G, dacă G ⊂ Ai ), există o subacoperire finită
i∈I
a sa.
Vom nota K(X) = {G ⊂ X|G compactă}. De exmplu, ı̂n spţiu topologic
(R, τR ), elementele lui K(R) sunt intervale ı̂nchise sau reuniuni de intervale
ı̂nchise.
2.1.3 Convergenţă şi continuitate ı̂n spaţii topologice
2.18 Definiţie. Fie X 6= φ. O funcţie f : Nk → X unde Nk = {n ∈

N|n ≥ k}, k fiind un număr natural fixat (ı̂n mod uzual k ∈ {0, 1}), se
numeşte şir cu elemente din X şi se notează (an )n≥k . Pentru că an ∈ X,
∀n ≥ k vom scrie (an )n≥k ⊂ X. Când k este subı̂nţeles se scrie simplu (an )n
şi respectiv (an )n ⊂ X.
Pentru un şir (an )n≥1 , an se numeşte termenul general al şirului ,
iar A = {a1 , . . . , an , . . .} mulţimea termenilor săi, care este diferită de
mulţimea valorilor termenilor săi.
Dacă n0 < n1 < . . . < nk < . . . , atunci şirul (ank )k≥0 se numeşte subşir
al şirului (an )n .
Dacă nk = k, ∀k ∈ N, atunci subşirul (ank )k coincide cu şirul (an )n .
2.19 Definiţie. Fie (X, τ ) spaţiu topologic. Şirul (xn )n ⊂ X este con-
vergent ı̂n X (sau ı̂n raport cu topologia τ ) dacă ∃a ∈ X cu proprietatea:
∀V ∈ V(a), ∃nV ∈ N a. ı̂. xn ∈ V, ∀n ≥ nV . (2.1)
Relaţia (2.1) este echivalentă cu: şirul (xn )n este convergent către a şi
scriem xn → a sau că are limita a (şi scriem a = lim xn ).
n→∞
Numărul a se numeşte limita şirului (xn )n iar numărul natural nV
reprezintă pragul de la care ı̂ncolo toţi termenii şirului se găsesc ı̂n vecinătatea
V. Vom nota, de asemenea, CX mulţimea şirurilor convergente ı̂n X.
Un şir care nu este convergent ı̂n X se numeşte şir divergent. Deci,
şirul (xn )n este divergent ı̂n X dacă nici un element al lui X nu este limita
sa.
2.1. Spaţii topologice 33
2.20 Propoziţie. În orice spaţiu topologic separat limita unui şir, dacă
există, este unică.
Demonstraţie. Presupunem că ∃(xn )n ⊂ X care are două limite. Deci
∃a, b ∈ X cu a 6= b a.ı̂. xn → a şi xn → b. Pentru că a 6= b, rezultă că
∃U ∈ V(a) şi V ∈ V(b) a.ı̂. U ∩ V = φ. Din convergenţa şirului (xn )n către
a şi b rezultă că există na şi nb ∈ N a.ı̂. xn ∈ U ∀n ≥ na şi xn ∈ V, ∀n ≥ nb .
Deci xn ∈ U ∩ V, ∀n ≥ max(na , nb ). Contradicţie cu U ∩ V = φ.
2.21 Definiţie. Fie (X, τ ) şi (Y, ρ) spaţii topologice şi f : A ⊂ X → Y.
(1) Spunem că f are limita λ ∈ Y ı̂n punctul x0 ∈ A0 şi scriem
λ = lim f (x) dacă ∀V ∈ V (λ), ∃U ∈ V (x0 ) a.ı̂. f (x) ∈ V, ∀x ∈ U̇ ∩ A. Cele
x→x0
spuse aici se pot schiţa astfel:
Dacă spaţiu metric (Y, ρ) este separat, atunci limita funcţiei f ı̂n x0 este
unică (exerciţiu).
(2) Spunem că f este continuă ı̂n x0 ∈ A dacă ∀V ∈ V(f (x0 )), ∃U ∈
V(x0 ) a.ı̂. f (U ) ⊂ V.
Precizaţi deosebirea şi asemănarea dintre punctele (1) şi (2) ale Definiţiei
2.21.
Se observă că f este continuă ı̂n x0 ∈ A dacă x0 ∈ izolA şi dacă lim f (x) =
x→x0
f (x0 ) când x0 ∈ A0 ∩ A. Dacă f nu este continuă ı̂n x0 ∈ A, spunem că f
este discontiuă ı̂n x0 .
(3) Spunem că f este continuă pe A dacă f este continuă ı̂n ∀ x0 ∈ A.
Prezentăm fără demonstraţie următoarea teoremă de caracterizare a funcţiilor
continue.
2.22 Teoremă. Fie (X, τ ), (Y, ρ) spaţii topologice şi funţia f : X → Y.
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(1) f continuă pe X;
(2) ∀ D ∈ des(Y ) ⇒ f −1 (D) ∈ des(X) (i. e. imaginea reciprocă a
oricărui deschis din Y este un deschis din X);
(3) ∀F ρ - ı̂nchis ⇒ f −1 (F ) τ - ı̂nchis (i. e. imaginea reciprocă a oricărui
ı̂nchis din Y este un ı̂nschis din X).
2.2 Spaţii metrice
2.2.1 Definiţii. Exemple
2.23 Definiţie. Fie X o mulţime nevidă. Orice aplicaţie
d : X × X → R+
cu proprietăţile următoare:
(m1 )d(x, y) = 0 ⇔ x = y
(m2 )d(x, y) = d(y, x), ∀x, y ∈ X;
(m3 )d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z), ∀x, y, z ∈ X; se numeşte distanţă sau
metrică ı̂n X.
Perechea (X, d) se numeşte spaţiu metric.
2.24 Exemple: 1◦ X = R şi d(x, y) = |x − y|. Este uşor de verificat că
d este o metrică (se aplică √ proprietăţile modulului).
2◦ X = Rn şi d(x, y) = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 + ... + (xn − yn )2 ∀ x =
(x1 , . . . , xn ) şi y = (y1 , . . . , yn ) ∈ Rn .
Arătăm că d este o metrică pe Rn . Condiţiile (m1 ) şi (m2 ) sunt evidente.
În ceea ce priveşte axioma (m3 ) (numită şi inegalitatea triunghiului), vom
folosi inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski-Schwarz
( n )2
∑ ∑
n ∑
n
ai b i ≤ 2
ai b2i . (2.2)
i=1 i=1 i=1
Vom lua ı̂n (2)

xi − yi = ai şi yi − zi = bi
de unde
xi − zi = ai + bi i = 1, n.
Cu aceste precizări, avem:
∑n ∑n ∑n ∑n ∑n
d2 (x, z) = (xi − zi )2 = (ai + bi )2 = a2i + 2 ai bi + b2i ≤
i=1 (√
√n i=1
√ n )2
i=1 i=1 i=1
∑
n ∑ 2∑ n ∑n ∑
n ∑ 2
≤ 2
ai + 2 ai 2
bi + 2
bi = 2
ai + bi = (d(x, y) + d(y, z))2 .
i=1 i=1 i=1 i=1 i=1 i=1
De aici rezultă:
d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z).
3◦ . Fie (X, || ||) un spaţiu normat. Atunci aplicaţia d : X × X →
R+ , d(x, y) = ||x − y|| este o metrică ı̂n X.
2.2. Spaţii metrice 35
Din axiomele normei (n1 ), (n2 ) şi (n3 ) ([5], 2.106) rezultă că d este o
metrică ı̂n X.
De aici rezultă că orice spaţiu normat este un spaţiu metric.
2.2.2 Mulţimi specifice spaţiilor metrice
Fie (X, d) un spaţiu metric şi a ∈ X şi r ∈ R∗+ .

2.25 Definiţie. Mulţimea: B(a, r) = {x ∈ X|d(a, x) < r} se numeşte
bila deschisă de centru a şi rază r ; mulţimea S(a, r) = {x ∈ X|d(a, x) =
r} se numeşte sfera de centru a şi rază r ; mulţimea B̄(a, r) = {x ∈
X|d(a, x) ≤ r} se numeşte bila ı̂nchisă de centru a şi rază r . Deci
B̄(a, r) = B(a, r) ∪ S(a, r).
2.26 Definiţie. Mulţimea D ⊂ X este mărginită dacă ∃x ∈ X şi r > 0
a.ı̂. D ⊂ B(x, r).
2.27 Definiţie. O mulţime D ⊂ X este deschisă dacă pentru ∀x ∈
D, ∃r > 0 a.ı̂. B(x, r) ⊂ D.
2.28 Propoziţie. Dacă (X, d) este un spaţiu metric atunci ∃τd ⊂ P (X)
a.ı̂. (X, τd ) este spaţiu topologic.
Demonstraţie. Considerăm τd = {D ⊂ X | D deschis ı̂n X} şi arătăm
acum că τd este o topologie pe X; conform, cu definiţia 1.1.
(t1 ) este evident verificată.
∪ (t2 ) Fie (Di )i∈I o familie
∪ oarecare de elemente din τd şi vrem să aratăm că
Di ∈ τd . Dacă x ∈ Di , atunci ∃ i0 ∈ I a.ı̂. x ∈ Dio . Dio fiind deschisă
i∈I i∈I ∪ ∪
∃ r > 0 a.ı̂. B(x, r) ⊂ Dio . Cum Dio ⊂ Di rezultă că B(x, r) ⊂ Di .
∪ i∈I i∈I
Deci Di ∈ τd .
i∈I
(t3 ) Fie D1 , D2 ∈ τd şi arătăm că D1 ∩ D2 ∈ τd . Fie a ∈ D1 ∩ D2 .
Atunci a ∈ Di ∈ τd ⇒ ∃ri > 0 a.ı̂. x ∈ B(a, ri ) ⊂ D, i = 1, 2. Rezultă
x ∈ B(a, r) ⊂ D1 ∩ D2 , r = min{r1 , r2 }. Deci D1 ∩ D2 ∈ τd .
Din 1.28 se observă că orice spaţiu metric poate fi ı̂nzestrat cu o structură
topologică. Deci (Rn , de ), care este un spaţiu metric unde de este cu distanţa
euclidiană, este şi spaţiu topologic.
2.29 Remarcă. În spaţiul metric (Rn , de ), mulţimea G ⊂ X este com-
pactă dacă şi numai dacă G este ı̂nchisă şi mărginită.
2.2.3 Convergenţă şi continuitate ı̂n spaţii metrice

Vom prezenta ı̂n această secţiune definiţiile convergenţei şirurilor, limitei şi
continuităţii funcţiilor ı̂n spaţii matrice (X, d).
2.30 Definiţie. Fie (X, d) spaţiu metric. Spunem că şirul (an )n ⊂ X
este convergent ı̂n X dacă ∃x0 ∈ X cu proprietatea:
∀ε > 0, ∃nε ∈ N a. ı̂. d(an , x0 ) < ε, ∀n ≥ nε ,
şi vom scrie x0 = lim an .

n→∞
În orice spaţiu metric, limita unui şir este unică.
2.31 Teoremă (de caracterizare a limitei unei funcţii).
Fie (X, d), (Y, ρ) spaţii metrice, A ⊂ X, f : A → Y, b ∈ A0 şi ` ∈ Y.
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(a) ` = lim f (x) (ı̂n sensul Definiţiei 2.21, (1));
x→b
(b) ∀ε > 0, ∃δ = δ(ε, a) > 0 a.ı̂. ∀x ∈ A\{b} cu d(x, a) < δ ⇒
ρ(f (x), `) < ε (definiţia cu 00 ε şi δ 00 );
(c) ∀(xn )n ⊂ A\{b} cu xn → b ⇒ f (xn ) → ` (definiţia cu şiruri).
2.32 Teoremă (de caracterizare a continuităţii ı̂ntr-un punct).
Fie f : A ⊂ (X, d) → (Y, ρ), b ∈ A un punct fixat. Atunci sunt echivalente
următoarele afirmaţii:
(a) f continuă ı̂n b (ı̂n sensul Definiţiei 2.21, (2));
(b) ∀ε > 0, ∃δ = δ(ε, b) > 0 a.ı̂. ∀x ∈ A cu d(x, a) < δ ⇒ d(f (x), f (b)) <
ε (definiţia continuităţii cu 00 ε − δ 00 );
(c) ∀(xn )n≥0 ⊂ X, xn → a ⇒ f (xn ) → f (a) (definiţia continuităţii cu
şiruri).
2.33 Definiţie. Funcţia f : (X, d) → (Y, ρ) este continuă pe A ⊂ X
dacă f este continuă ı̂n ∀x ∈ A.
2.34 Definiţie. Fie (X, d) şi (Y, ρ) spaţii metrice şi f : A ⊂ X → Y.
(a) Funcţia f se numeşte uniform continuă pe A dacă ∀ε > 0, ∃δ =
δ(ε) > 0 a.ı̂. ∀x0 , x00 ∈ A cu d(x0 , x00 ) < δ ⇒ ρ(f (x0 ), f (x00 )) < ε.
În 2.31 (b) şi 2.32 (b), δ depinde şi de ε şi de a, pe când ı̂n 2.34, δ depinde
doar de ε.
Prezentăm ı̂n teorema ce urmează, fără demonstraţie, proprietăţile de
bază ale funcţiilor uniform continue.
2.35 Teoremă. (1) O funcţie continuă pe o mulţime compactă este
mărginită şi ı̂şi atinge marginile pe acea mulţime.
(2) O funcţie continuă pe o mulţime compactă este uniform continuă pe
acea mulţime.
(3) O funcţie continuă transformă o mulţime compactă tot ı̂ntr-o mulţime
compactă.
2.2. Spaţii metrice 37
Aceste proprietăţi sunt adevărate ı̂n orice spaţiu metric, deci şi pe R.
Demonstraţiile prezentate pe R se menţin şi ı̂n spaţiu metric ı̂nlocuind mod-
ulul cu distanţa.
2.36 Definiţie. Fie (X, d) un spaţiu metric şi (an )n ⊂ X. Spunem că
şirul (an )n este şir fundamental sau şir Cauchy dacă:
∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. d(an , am ) < ε, ∀n, m ≥ nε (2.3)
sau
∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. d(an+p , an ) < ε, ∀n ≥ nε şi p ≥ 1 (2.4)
Această definiţie a fost dată de Cauchy. Pe baza ei, el a precizat o condiţie
de convergenţă pentru şiruri, care foloseşte doar termenii şirului.
În Secţiunea 2.3.4 sunt prezentate unele proprietăţi de bază pentru şirurile
Cauchy de numere reale.
2.37 Definiţie. Un spaţiu metric(X, d) se numeşte spaţiu metric com-
plet, dacă orice şir Cauchy cu elemente din X este un şir convergent ı̂n X.
Deoarece orice spaţiu normat este un spaţiu metric se poate vorbi de
spaţii normate complete.
2.38 Definiţie. Un spaţiu normat şi complet ca spaţiu metric (cu
distanţa dată de normă) se numeşte spaţiu Banach.
2.39 Remarcă. Dacă notăm ST - mulţimea spaţiilor topologice, SM -
mulţimea spaţiilor metrice (care sunt şi spaţii topologice), SN - mulţimea
spaţiilor normate (care sunt şi spaţii vectoriale şi spaţii metrice) şi SB -
mulţimea spaţiilor Banach (care sunt şi spaţii normate), atunci avem ST ⊃
SM ⊃ SN ⊃ SB. În această lucrare noi am considerat doar aceste spaţii
fundamentale, pe care le-am considerat ı̂n mod deosebit necesare pentru
prezentarea lucrării.
2.2.4 Principiul contracţiei

2.40 Definiţie. O funcţie T : (X, d) −→ (Y, ρ) se numeşte contracţie dacă
∃c ∈ (0, 1) a. ı̂.
ρ(T (x1 ), T (x2 )) ≤ cd(x1 , x2 ), ∀x1 , x2 ∈ X. (2.5)

0
Constanta c menţionată ı̂n Definiţia (2.5) ca şi ∀c ∈ [c, 1) (căci verifică
relaţia (2.5)), poate fi considerată o constantă a contracţiei ϕ.
2.41 Lema (contracţiei). Fie ϕ : (X, d) −→ (X, d) o contracţiei şi
x0 ∈ X fixat. Atunci ∃c ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât pentru şirul (xn = ϕ(xn−1 ))n≥1
avem că:
1◦ .d(xn , xn+1 ) ≤ rcn , ∀n ≥ 0;
r
2◦ .d(xn , xn+p ) < · cn , ∀p, n ∈ N;
1−c
3◦ . este şir Cauchy,
unde r = d(x0 , x1 ).
Demonstraţie. Deoarece ϕ este contracţie, atunci ∃c ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
d(ϕ(a)ϕ(b)) ≤ cd(a, b)∀a, b ∈ X.
1◦ . p(n) : d(xn , xn+1 ) ≤ rcn , ∀n ≥ 0 şi prin inducţie rezultă c.c.t.d.
◦
2◦ . d(xn , xn+p ) ≤ d(xn , xn+1 ) + d(xn+1 , xn+1 ) + ... + d(xn+p−1 , xn+p )1 ≤
≤ rcn + rcn+1 + ... + rcn+p−1 = rcn (1 + c + ... + cp−1 ) =
1 − cp r
= rcn · < · cn
1−c 1−c
3◦ . Trebuie arătat că: ∀ε > 0, ∃nε ∈ N a. ı̂. d(xn , xn+p ) < ε, ∀ p ≥ 1.
r n
Fie ε > 0. Pe nε ı̂l determinăm din condiţia c ≤ ε, (căci apoi
1−c
folosind 2◦ va rezultă că d(xn , xn+p ) < ε)
r ε(1 − c) lg ε(1−c)
r 6= 0. ⇔ c ≤ n
⇒ n lg c ≤ lg ≥ r
şi luând
[ ε(1−c) ] 1 − c r lg c
lg r r n
nε = + 1 avem c ≤ ε(∀) n ≥ nε şi cum d(xn , xn+p ) <
lg c 1−c
r n
c (∀)n ≥ 0 şi p ≥ 1 ⇒ d(xn , xn+p ) < ε (∀) n ≥ nε şi (∀)p ≥ 1.
1−c
Deci (∀)ε > 0, (∃)nε ∈ N a.ı̂. d(xn , xn+p ) < ε, (∀)n ≥ nε şi p ≥ 0, adică
{xn } este un şir Cauchy.
2.42 Teorema lui Bonach de punct fix (principiul contracţiei). Orice
contracţie a unui spaţiu metric complet are un punct fix unic.
Demonstraţie. Demonstrşm mai ı̂ntâi existenţa punctului fix. Fie (X, d)
spaţiu metric complet şi T : X → X o contracţie a sa. Considerăm şirul
{xn = T (xn−1 )}n≥1 , x0 ∈ X, fixat. Conform cu 3◦ din lema anterioară
{xn }n≥0 este şir Cauchy şi (X, d) fiind spaţiu metric complet rezultă că {xn }
este convergent. Deci (∃)ξ ∈ X a. ı̂. xn −→ ξ ⇔ (∀)ε > 0, (∃)nε ∈ N
a. ı̂. d(xn , ξ) < ε, (∀)n ≥ nε , dar d(T (xn ) → T (ξ)) ≤ cd(xn , ξ) ⇒ (∀)ε >
0, (∃) nε ∈ N a. ı̂. d(T (xn ) → T (ξ)) ≤ cε < ε, (∀)n ≥ nε ⇒ T (xn ) →
T (ξ), xn+1 → ξ.
Deci şirul xn are două limite T (ξ) şi ξ. Cum limita şirului este unică,
rezultă că T (ξ) = ξ.
Pentru unicitate considerăm ξ şi η a. ı̂. T (ξ) = ξ şi T (η) = η. Atunci
d(ξ, η) = d(T (ξ), T (η)) ≤ cd(ξ, η) ⇒ (1 − c)d(ξ, η) ≤ 0 ⇒ d(ξ, η) ≤ 0 şi
d(ξ, η) ≥ 0 ⇒ d(ξ, η) = 0 ⇒ ξ = η. c.c.t.d.
cn cp
Observaţie la 2◦ . d(xn , xn+p ) ≤ r − rcn facem pe p −→ ∞ ⇒
1 − nc 1−c
c
lim xn+p = ξ şi se obţine: d(xn , ξ) ≤ r ⇒ xn aproximează pe ξ (punctul
p→∞ 1−c
2.3. Spaţii cu măsură 39
cn
fix) al aplicaţiei, o eroare mai mică decât r < ε, ı̂ncepând de la ηε =
[ ] 1−c
1 ε(1 − c)
· lg + 1. Deci şirul {xn } aproximează pe ξ. De aceea se mai
lg c r
numeşte şirul aproximaţiilor succesive.
Aplicaţii. Să se rezolve ecuaţia 1 + arctan x = 2x.
2.3 Spaţii cu măsură

2.3.1 Definiţii şi exemple
2.43 Definiţie. a) Fie φ 6= Ω şi A ⊂ P(Ω). A se numeşte σ - algebră

(sau corp borelian) pe Ω dacă:
1) A ∈ A ⇒ CA ∈ A;
∪
∞
2) ∀ {An }n∈N ⊂ A ⇒ An ∈ A.
n=1
b) Dacă A este o σ - algebră pe Ω, atunci perechea (Ω, A) sau pe scurt
Ω, se numeşte spaţiu măsurabil şi elementele lui A se numesc mulţimi
măsurabileı̂n Ω (sau A -măsurabile).
2.44 Definiţie. Fie (Ω, A) un spaţiu măsurabil şi (T, τ ) un spaţiu topo-
logic. O funcţie f ∈ F(Ω, T) se numeşte funcţie măsurabilă dacă pentru
∀B ∈ τ, f −1 (B) ∈ A.
Pentru funcţiile măsurabile se pot demonstra proprietăţile:
1) f, g : Ω −→ K, K ∈ R, C măsurabile, rezultă f + g, f g măsurabile;
2) A ⊂ Ω măsurabilă dacă şi numai dacă χA măsurabilă, (unde χA ∈
F(Ω, R) (sau χA ∈ F(Ω, {0, 1}), {0, 1} fiind spaţiu topologic cu topologia
discretă))
3) Dacă lim fn = f (limita punctuală) şi {fn }n≥0 ⊂ F(Ω, T) este un şir
n→∞
de funcţii măsurabile, atunci f este măsurabilă.
2.45 Definiţie. Fie (Ω, A) un spaţiu măsurabil. O aplicaţie µ : A −→
[0, +∞] se numeşte măsură pe Ω dacă
1) µ(∅) = 0, µ(E) ≥ 0, ∀E ∈ A,
∑
∞
2) ∀{En } ⊂ A astfel ı̂ncât Ei ∩ Ej = ∅ ∀i 6= j, seria numerică µ(En )
n=1
∪
∞ ∑
∞
este convergentă ı̂n R şi µ( En ) = µ(En ).
n=1 n=1
Proprietatea 2) a definiţiei de mai sus, se numeşte numărabil aditivi-
tate.
2.46 Definiţie. Dacă (Ω, A) este un spaţiu măsurabil şi µ o măsură pe
Ω, atunci tripletul (Ω, A, µ) se numeşte spaţiu cu măsură. Un spaţiu cu
măsură (Ω, K, µ), cu µ(Ω) = 1 se numeşte câmp de probabilitate şi ı̂n

acest caz măsura se numeşte probabilitate.
cardA
Dacă Ω este finită, nevidă şi A = P(Ω), definim µ(A) = , iar
cardΩ
(Ω, P, µ) se numeşte spaţiu Laplace. Se verifică imediat că µ este o măsură
şi µ(Ω) = 1. Acest exemplu constituie modelul 00 clasic00 al teoriei proba-
bilităţilor discrete.
Până aici au fost prezentate câteva noţiuni abstracte legate de măsură şi
spaţiu cu măsură. În continuare vom defini un exemplu de spaţiu cu măsură.
2.3.2 Măsura Lebesque ı̂n Rn
2.47 Definiţie. Fie ai , bi ∈ R, ai < bi , ∀i = 1, n. Spunem că mulţimea:

1) P = (a1 , b1 )×(a2 , b2 )×. . .×(an , bn ) se numeşte paralelipiped deschis
de dimensiune n;
2) P = [a1 , b1 ] × [a2 , b2 ] × . . . × [an , bn ] se numeşte paralelipiped ı̂nchis
de dimensiune n.
Mulţimea vidă este un paralelipiped. Pentru cazurile n ∈ {1, 2} denu-
mirea de paralelipiped pare forţată, dar se urmăreşte o terminologie unitară.
2.48 Definiţie. Dacă P este un paralelipiped (ı̂nchis sau deschis) ı̂n Rn ,
atunci numărul
∏ n
µ(P) := (bi − ai )
i=1
se numeşte măsura lui P.
2.49 Definiţie. O mulţime A ⊂ Rn care se scrie ca reuniunea unui
număr finit de paralelipipede disjuncte două câte două, se numeşte mulţime
elementară.
Vom nota cu E clasa mulţimilor elementare ı̂n Rn . Deci A ∈ E, dacă
A = P1 ∪ P2 ∪ . . . ∪ Pr , cu Pi paralelipipede a. ı̂. i 6= j ⇒ Pi ∩ Pj = ∅.
Pentru ∀A ∈ E, definim măsura ei ca fiind
∑
r
µ(A) = µ(Pi ),
i=1
unde A = P1 ∪ . . . ∪ Pr . Definiţia măsurii mulţimilor elementare este corectă.

Într-adevăr dacă P1 ∪ . . . ∪ Pr şi P01 ∪ . . . ∪ P0s sunt două descompuneri ı̂n
paralelipipede disjuncte două câte două, ale lui A (i.e. A = P1 ∪ . . . ∪ Pr =
P01 ∪ . . . ∪ P0s ), atunci
∑
r ∑
s
µ(A) = µ(Pi ) = µ(Pj0 ).
i=1 j=1
Dacă n = 1, 2, 3, . . . , µ reprezintă lungimea, aria sau volumul mulţimii A.

2.50 Observaţii. 1) Orice paralelipiped este o mulţime elementară şi
măsura sa ca paralelipiped, coincide cu măsura sa ca mulţime elementară.
2)Dacă A, B ∈ E atunci A ∪ B, A − B, A ∩ B ∈ E.
3) ∀A ∈ E şi ∀ε > 0, ∃F, G ∈ E, F ı̂nchisă şi G deschisă astfel ı̂ncât:
F ⊂ A ⊂ G şi µ(G) − ε ≤ µ(A) ≤ µ(F ) + ε.
Această ultimă proprietate poartă numele de regularitate a măsurii

µ,.
4) măsura µ : E −→ [0, +∞) ( na mulţimilor
) elementare are proprietatea
∪ ∑n
de finit aditivitate (adică: µ Ai = µ(Ai ), unde Ai ∈ E, i = 1, n
i=1 i=1 (n )
∪
sunt disjuncte două câte două) şi finit subaditivitate (adică µ Bj ≤
i=1
∑
m
µ(Bj ).)
i=1
2.51 Definiţie. Pentru ∀D ∈ P(Rp ) considerăm
{ }
∪
A0c (D) = (An )n |(An )n ⊂ E ∩ desRp , D ⊂ An
n
mulţimea acoperirilor lui D cu mulţimi deschise şi elementele din Rp .

Aplicaţia µ∗ : P(Rp ) −→ [0, +∞] definită prin
{ }
∑
µ∗ (D) = inf µ(An )|(An )n ⊂ A0c (D) , ∀D ∈ P(Rp )
n
∑
(i. e. marginea inferioară a tuturor sumelor µ(An ) după toate acoperirile
n
(An )n ale lui D cu mulţimi deschise şi elementare din Rp ) se numeşte măsura
exterioară a mulţimii D.
2.52 Teoremă. Măsura µ∗ , definită ı̂n Definiţia 2.48, are proprietăţile:
1) ∀E ⊂ Rp , µ∗ (E) ≥ 0;
2) ∀E1 , E2 ⊂ Rp cu E1 ⊂ E2 ⇒ µ∗ (E1 ) ≤ µ∗ (E2 ).
3) ∀A ∈ E ⇒ µ∗ (A) = µ(A);
∪
∞ ∑∞
4) µ∗ ( En ) ≤ µ∗ (En ).
1 1
Demonstraţie. 3) Fie A ∈ E şi ε > 0. Măsura µ fiind regulată ∃F şi
G ∈ E cu F ı̂nchisă şi G deschisă a.ı̂ F ⊂ A ⊂ G, µ(G) − ε ≤ µ(A) (1)
şi µ(A) ≤ µ(F ) + ε (2). Din (1) rezultă că (1) ⇒ µ(G) ≤ µ(A) + ε. Cum
A ⊂ G, G deschisă şi elementară, rezultă că µ∗ (A) ≤ µ(A). (3)
Mulţimea F ⊂ A fiind ı̂nchisă rezultă că este compactă. Fie acum

∪
m
(An )n ⊂ A0c (A). Atunci ∃(Ank )k=1,m a.ı̂. F ⊂ Ank şi apoi avem succe-
(m ) k=1
∪ ∑
m ∑
∞ ∑
∞
siv µ(F ) ≤ µ Ank = µ(Ank ) ≤ µ(An ) ≤ inf µ(An ) + ε =
k=1 k=1 n=1 n=1
µ∗ (A) + ε. Din µ(F ) ≤ µ∗ (A) + ε şi din (2) găsim µ(A) ≤ µ∗ (A) + 2ε. Cum
ε este arbitrar, rezultă că µ(A) ≤ µ∗ (A) (4)
Din (3) şi (4) rezultă că µ∗ (A) = µ(A). Deci µ∗ |E = µ.
∪
∞ ∑
∞
4) Fie E = En . Dacă ∃n cu µ∗ (En ) = +∞, atunci µ∗ (E) ≤ µ∗ (En )(=
n=1 n=1
∞).
Deci presupunem că µ∗ (En ) < ∞, ∀n. Fie ε > 0. Pentru fiecare En există
un şir
∑
∞
{Ank ⊂ A0c (A)} . a.ı̂. şi (µ(Ank )) ≤ µ∗ (En ) + 2εn (din proprietatea
k=1
marginii inferioare). ∪
Din cele de mai sus rezultă că E ⊂ n,p Anp ({Anp}np este o familie de
mulţimi elementare deschise) şi avem:
∑∑ ∑
∞
∗
µ (E) ≤ µ(Anp ) ≤ µ∗ (En + ε).
n p n=1
Cum ε > 0 este arbitrar, deducem:

∑
∞
∗
µ (E) ≤ µ∗ (En )
n=1
adică proprietatea de subadivitate este probată.

În continuare vom pune ı̂n evidenţă o σ - algebră 00 cât mai mare00 pe care
∗
µ să fie o măsură (deci numărabil aditivă).
2.53 Definiţie. Spunem că şirul de mulţimi (An )n ⊂ Rp converge către
A ⊂ Rp (şi notăm An −→ A) dacă
lim µ∗ (An ∆A) = 0.

n−→∞
Notăm B = {A ∈ Rp |∃(An )n ⊂ E ∩ Dn R cu An −→ A} .
2.54 Definiţie. O submulţime E ∪ ⊂ Rp este măsurabilă Lebesque
dacă ∃(Ai )i∈I ⊂ B, I c. m. n, a. ı̂ E = Ai .
i∈I
Notăm L = {E ∈ P(Rp )|E măsurabilă Lebesgue } .
2.55 Definiţie. Aplicaţia µ : L −→ [0, +∞] definită prin µ(E) =
µ (E), ∀E ∈ L (i. e. µ = µ∗ |L) se numeşte măsură Lebesque.
∗
in urmare arătat că tripletul (Rn , A(µ), µ) este un spaţiu cu măsură,

măsura numindu-se măsura Lebesque.
Printre proprietăţile măsurii Lebesgue menţionăm:
1) Orice mulţime A ⊂ Rp , deschisă (sau ı̂nchisă) este măsurabilă Lebesgue
(∈ L);
2) Orice mulţime compactă K ⊂ Rn , este măsurabilă Lebesgue şi mai
mult µ(K) < ∞;
3) Dacă A ∈ L, atunci ∀ε > 0. ∃ (F ı̂nchisă şi G deschisă) cu F ⊂ A ⊂ G
astfel ı̂ncât µ(G − A) < ε şi µ(A − F ) < ε (regularitate).
4) Pentru ∀A ∈ A(µ) avem:
µ(A) = inf {µ(G)|G ⊃ A, G deschisă } ,

G
µ(A) = sup {µ(K)|G ⊃ A, K mulţime compactă } .

G
Capitolul 3
Şiruri de numere reale
3.1 Şiruri de numere reale; exemple
În 2.18 este dată definiţia şirului cu elemente ı̂ntr-o mulţime oarecare
X. Dacă se ia X =R se obţine definiţia şirului de numere reale. În cele ce
urmează pentru şirul de numere reale vom spune doar şir.
3.1 Exemple de şiruri:
n
1◦ . (an )n≥0 , an = ;
n+1
1
2◦ . (bn )n≥1 , bn = (−1)n n ;
2
3◦ . (an )n≥1 , an = n;
4◦ . (an )n≥0 , an = 2n + n2 ;
5◦ . (an )n≥0 , an = 7, ∀n ≥ 0;
6◦ . 1, 2, 1, 2, . . .
3.2 Exemple de subşiruri: Şirurile:
1◦ . 2, 4, 6, . . . , 2n, . . . ;
2◦ . 3, 5, 7, . . . , 2n + 1, . . . ;
3◦ . 12 , 22 , 32 , . . . , n2 , . . . ;
4◦ . 21 , 22 , 23 , . . . , 2n , . . . ;
5◦ . 101 , 102 , . . . , 10n , . . . ;
sunt toate subşiruri ale şirului 1, 2, 3, . . . , n, . . . .
3.2 Moduri de prezentare a unui şir
Deoarece şirul este un caz particular de funcţie, modurile de definire ale

unei funcţii se aplică şi pentru definirea unui şir.
45
46 Capitolul 3. Şiruri de numere reale
(a) Şiruri definite descriptiv. De exemplu, şirul (xn )n≥1 definit prin x1 =
1, x2 = 2, x3 = 22 , . . . , xn = 2n−1 , . . . .
(b) Şiruri definite analitic (i.e. cu ajutorul unei formule). Acest mod
permite să se găsească orice termen din şir. Fie de exemplu, şirul (xn )n≥0 ,
1
unde xn este dat prin formula xn = (−1)n+1 + n , ∀n ∈ N. Astfel se pot
3
4 8 1
calcula, de pildă, x0 = 0, x1 = , x2 = − , . . . , x7 = 1 + 7 , şi aşa mai
3 9 3
departe.
(c) Şiruri definite recurent. O relaţie care exprimă orice termen xn al
şirului (xn )n≥0 , de la un rang oarecare n0 ı̂ncolo, prin k(1 ≤ k ≤ n0 − 1)
dintre termenii precedenţi (i.e. pentru n ≥ n0 , xn se exprimă prin termenii
xn−k , . . . , xn−1 , k ≥ 1) se numeşte formula de recurenţă a şirului .
Să considerăm şirul (xn )n≥1 , x1 = 1, x2 = 2, xn = xn−2 + xn−1 , ∀n ≥ 3.
De aici se poate calcula iterativ orice termen al şirului. De exemplu x3 =
x1 + x2 = 1 + 2 = 3, x4 = x2 + x3 = 2 + 3 = 5, şi aşa mai departe.
3.3 Clase de şiruri

3.3.1 Şiruri monotone
3.3 Definiţie. Un şir (an )n≥0 este:

(a) crescător, dacă a0 ≤ a1 ≤ . . . ≤ an ≤ . . . (sau an ≤ an+1 , ∀n ≥ 0).
(b) descrescător dacă a0 ≥ a1 ≥ . . . ≥ an ≥ . . . (sau an ≥ an+1 , ∀n ≥ 0).
(c) strict crescător, dacă a0 < a1 < . . . < an < . . . (sau an < an+1 , ∀n ≥
0)
(d) strict descrescător, dacă a0 > a1 > . . . > an > . . . (sau an >
an+1 , ∀n ≥ 0)
3.4 Exemple:
1◦ . 3, 3, 4, 4, 5, . . . şir crescător;
2◦ . 1, 2, 4, 4, 5, 6, 7, . . . şir crescător;
3◦ . 0, 0, −1, −3, −3, −7, . . . şir descrescător;
4◦ . 1, 2, . . . , n, . . . şir strict crescător;
1 1
5◦ . −1, − , . . . , − , . . . şir strict crescător;
2 n
6◦ . −1, −2, . . . , −n, . . . şir strict descrescător;
1 1
7◦ . 1, , . . . , , . . . şir strict descrescător.
2 n
Atât şirurile crescătoare cât şi cele descrescătoare se numesc şiruri mono-
tone, iar cele strict crescătoare şi strict descrescătoare se numesc strict
monotone. Orice şir strict monoton este şi monoton.
3.3. Clase de şiruri 47
Exemple de şiruri care nu sunt monotone:

1◦ . 1, −2, −3, −4, 5, 2, . . .
2◦ . 1, 0, 1, 0, 1, 0, . . .
În general pentru a studia monotonia unui şir (an )n≥0 se compară diferenţa
a doi termeni consecutivi (de regulă când an este o sumă de termeni) cu 0
sau raportul (de regulă când an este un produs de factori) cu 1. În acest
ultim caz trebuie să se aibă ı̂n vedere semnul lui an . Sunt cazuri când se pot
aplica ambele procedee. Atunci se alege unul din ele.
3.5 Exemple. Să se studieze monotonia şirurilor: 1◦ . (an )n≥0 , an =
n
, ∀n ≥ 0;
n+1
2◦ . (an )n≥1 , an = n(n + 1), ∀n ≥ 1.
Rezolvare: 1◦ . În acest caz se pot folosi ambele procedee. Vom calcula
diferenţa:
n+1 n (n + 1)2 − n(n + 2) 1

an+1 − an = − = = >0
n+2 n+1 (n + 1) (n + 2) (n + 1) (n + 2)
Deoarece an+1 − an > (i.e. an+1 > an ), ∀n ≥ 0, rezultă că şirul (an )n≥0
este strict crescător. În acest caz, pentru cercetarea monotoniei, se poate
compara şi raportul a doi termeni consecutivi cu 1.
2◦ . Aici se preferă ı̂n primul rând raportul a doi termeni cosecutivi. Deci,
an+1 (n + 1)(n + 2) n+2 2

= = = 1 + > 1.
an n(n + 1) n n
Deoarece an+1
an
> 1, ∀n ≥ 1 şi termenii şirului sunt pozitivi rezultă an+1 >
an , ∀n ≥ 1. Deci şirul (an ) este strict crescător.
3.3.2 Şiruri mărginite
Fie (an )n un şir de numere reale şi A = {a1 , a2 , . . . } mulţimea termenilor

săi.
Definiţia 2.26 se aplică şi mulţimii A, a termenilor şirului (an )n . Şi se
poate spune că şirul (an )n este mărginit dacă mulţimea termenilor săi este
mărginită. Adaptând pe 2.26 la R avem:
3.6 Definiţie. Orice număr m ∈ R (respectiv µ ∈ R) cu m ≤ an
(an ≤ µ), ∀n, se numeşte minorant (respectiv majorant) al şirului (an ).
Din definiţia de mai sus rezultă că un şir (an ) este mărginit dacă şi numai
dacă există µ > 0 astfel ı̂ncât să avem |an | < µ, ∀n ∈ N.
Cel mai mare minorant al lui A (i.e. inf A) este cel mai mare minorant al
şirului (an )n (notat inf an ). Cel mai mic majorant al lui A (i.e. sup A) este
cel mai mic majorant al şirului (an )n (notat sup an ).
Spunem că şirul (an )n este mărginit: dacă mulţimea A este mărginită, sau
dacă are cel puţin un minorant şi un majorant, sau dacă ∃m, µ ∈ R a.ı̂. m ≤
an ≤ µ, ∀n ∈ N. Numerele inf A şi sup A se numesc marginea inferioară
a şirului (an )n (şi se va nota inf an ), respectiv marginea superioară a
şirului (an )n (şi se va nota supan ).
Un şir care nu este mărginit se numeşte şir nemărginit (i.e. şirul
(a)n este nemărginit dacă şi numai dacă ∀µ ≥ 0, ∃p ∈ N a.ı̂. |ap | > µ).
Nemărginirea poate fi inferioară dacă inf an = −∞ (şi ı̂n acest caz spunem că
şirul (an )n este nemărginit inferior ) sau superioară dacă sup (an ) = +∞
(şi ı̂n acest caz spunem că şirul (an ) este nemărginit superior ). Dacă inf
an = −∞ şi supan = +∞ şirul (an ) este nemărginit inferior şi superior, pe
scurt nemărginit.
Pentru orice şir (an )n există x0 = inf an şi y0 = supan , cu x0 , y0 ∈ R̄. Din
definiţia lui inf an şi, respectiv sup an , rezultă că:
(a) numărul x0 are proprietăţile:
1◦ . x0 ≤ an , ∀n ≥ 0 (i.e. x0 este minorant al şirului (an )n );
2◦ . ∀ε > 0, ∃p ∈ N a.ı̂. ap < x0 + ε (i.e. x0 este cel mai mare
minorant).
(b) numărul y0 are proprietăţile:
1◦ . an ≤ y0 , ∀n ≥ 0, (i.e. y0 este majorant al şirului (an )n );
2◦ . ∀δ > 0, ∃q ∈ N a.ı̂. y0 −δ < aq (i.e. y0 este cel mai mic majorant).
Dacă notăm m = {(an )n ⊂ R|(an )n mărginit}, atunci se poate verifica
fără dificultate că (m, +, ·) este spaţiu vectorial peste R (00 +00 - adunarea
şirurilor şi 00 ·00 - ı̂nmulţirea cu scalari a şirurilor). În plus ∀(an )n şi (bn )n ∈ m
atunci (an bn )n ∈ m.
3.7 Exemple. 1◦ . Orice şir constant 2, 2, 2, . . . . . . este mărginit (an =
2, ∀n ≥ 0 şi se ia m = 2 = µ şi rezultă m ≤ an ≤ µ∀n ≥ 0).
( )
◦ n
2 . Şirul 0, 2 , 3 , .... este mărginit 0 ≤ an =
1 2
≤ 1 . În acest caz inf
n+1
an = 0 şi sup an = 1.
3◦ . Şirul (an )n , an = n, ∀n ≥ 0 este mărginit inferior (inf an = 0) şi
nemărginit superior (sup an = +∞).
4◦ . Şirul (an )n : −1, −2, . . . , −n, . . . este nemărginit deoarece inf an =
−∞. Şirul dat este majorat sup an = −1 dar nu este minorat (inf an = −∞).
5◦ . Şirul (an )n : 0, 1, 0, 2, 0, 3, . . . , 0, n, . . . nu este mărginit deoarece nu
este majorat (i.e. sup an = +∞).
3.3.3 Şiruri convergente

3.3.3.1. Definiţii şi exemple
Dacă se face ı̂n 2.19 respectiv 2.30, X = R se obţine definiţia topo-
logică şi respectiv definiţia metrică pentru convergenţa unui şir de nu-
mere reale. Spre deosebire de definiţia topologică 2.19, care rămâne nemod-
ificată, definiţia mertrică 2.30 devine:
3.8 Definiţie. Spunem că şirul (an )n ⊂ R este convergent dacă există
x0 ∈ R cu proprietatea: ∀ε > 0, ∃nε ∈ N, a.ı̂. |an − x0 | < ε, ∀n ≥ nε .
3.9 Definiţie. Spunem că şirul (an )n ⊂ R are limita +∞ dacă ∀ε >
0, ∃nε ∈ N a.ı̂. an > ε, ∀n ≥ nε .
Pentru şirul de umere reale (an )n , faptul că an → x0 , când n → ∞ (i.e.
lim an = x0 ) se poate schiţa uneori astfel:
n→∞
n
3.10 Exemplu: Să se verifice că şirul cu termenul general an = ,
2n + 1
1
are limita şi să se determine rangul ı̂ncepând cu care termenii şirului diferă
2
1 1
de cu mai puţin de .
2 100
Rezolvare.
¯ Fie¯ ε > 0. Pentru a găsi pe nε din definiţia 2.8 se rezolvă
¯ 1¯
inecuaţia ¯¯an − ¯¯ < ε. Astfel obţinem:
2
¯ ¯
¯ n 1 ¯¯ 1 1 1 − 2ε
¯
¯ 2n + 1 − 2 ¯ < ε ⇔ 4n + 2 < ε ⇔ 4n + 2 > ε ⇔ n > 4ε .
[ ]
1 − 2ε
Se alege nε = + 1 (aici [a] reprezintă partea ı̂ntreagă a lui a); de
4ε ¯ ¯
¯ 1 ¯
regula nε se ia ca fiind cel mai mic număr natural care verifică: ¯¯an − ¯¯ < ε.
  2
1 [ ] [ ]
1−2·
1  100  49 49
Dacă ε = , atunci nε =  +1 = · 25 + 1 = +
100 1 50 2
4·
100
1 = 25.
1 1
Deci şirul diferă de cu mai puţin de , ı̂ncepând de la termenul a25 .
2 ( )
100
1 1 1
Altfel spus ı̂n afara vecinătăţii − ε, + ε , ε = , se găsesc 24 termeni
2 2 100
ai şirului considerat.
Un şir care nu este convergent se numeşte şir divergent. Deci şirul
(an )n este divergent dacă nici un număr real nu este limita sa. Prin negarea
Definiţiei 2.19 obţinem următorul rezultat: Şirul (an )n este divergent dacă
şi nu mai dacă, oricare x0 ∈ R, există V ∈ V(x0 ) ı̂n afara căreia se află o
infinitate de termeni ai şirului.
3.11 Exemplu: 1◦ . Şirul 1, 2, 3, . . . , n, . . . are limita x0 = ∞ ∈ / R. Deci
este divergent ı̂n R.
2n + 3
2◦ . (an )n , an = (−1)n + nu are limită, deci este divergent.
n+1
Şirul din exemplul 1◦ . este convergent ı̂n R, τR ) pentru că x0 = ∞ ∈ R.
Deci un şir poate fi convergent ı̂n raport cu o topologie şi divergent ı̂n raport
cu o altă topologie. Altfel spus convergenţa este raportată la o topologie.
Dacă notăm CR = {(an )n ⊂ R|(an )n convergent ı̂n R}, atunci (CR , +·)
este un R spaţiu vectorial (00 +00 şi 00 ·00 au aceeaşi semnificaţie ca ı̂n secţiunea
2.3.2.). Mulţimea CR este ı̂nchisă şi faţă de ı̂nmulţirea şirurilor.
3.3.3.2. Limite de şiruri

Puncte limită ale unui şir. Spunem că x0 ∈ R este punct limită al
şirului (an )n dacă ı̂n orice vecinătate a lui x0 se găsesc o infinitate de termeni
ai şirului.
Un punct limită nu este ı̂ntotdeauna limita şirului.
Pe mulţimea Sub (an ), a subşirurilor şirului (an )n , convergente ı̂n R, con-
siderăm relaţia , , ∼00
(xnk )k ∼ (yn0k )k0 ⇔ lim xnk = lim

0
yn0k . (3.1)
k→∞ k →∞
Deoarece , , ∼00 este o relaţie de echivalenţă, rezultă că mulţimea Sub (an )/ ∼
constitue o partiţie (desfacere) pentru şirul (an )n . Fiecare clasă de echivalenţă
corespunde unui punct limită al şirului dat. Deci pentru găsirea punctelor
limită a unui şir, punem mai ı̂ntâi ı̂n evidenţă partiţia corespuzătoare şirului.
n+1 1
3.12 Exemple: 1◦ . Pentru şirul (an )n , an = , n ≥ 0, x0 = , este
2n + 3 2
punct limită al şirului. ( π)
2◦ . Mulţimea punctelor limită ale şirului (an )n , an = (−1)n 18 +sin n ,n ≥
{ } 2
9 1 7
0 este − , , .
8 8 8
Orice punct limită al şirului (an )n este limita a unui subşir al său. Astfel
9 1
avem că: − este limita subşirului (a4n+3 )n ; este limita subşirurilor (a4n )n
8 8
7
şi (a4n+2 )n ; este limita subşirului (a4n+1 )n .
8
3◦ . Fie (rn )n şirul numerelor raţionale Q. Se cunoaşte că pentru ∀x ∈
R ∃(rnk )k ⊂ Q a.ı̂. rnk → x când k → ∞. Deci pentru şirul (rn )n există o
infinitate nenumărabilă de puncte limită.
Pentru un şir (an )n notăm:
(1) L(an ) = {x0 ∈ R|x0 este punct limită al şirului (an )n };
(2) lim an , şi o numim limita superioară a şirului (an )n ;
(3) lim an , şi o numim limita inferioară a şirului (an )n .
Numerele lim an şi lim an ∈ R se mai numesc şi limite extreme ale
şirului.
1 7
În 2.12, 1◦ . lim an = = lim an , iar ı̂n 2.12, 2◦ . lim an = şi lim an =
2 8
9
− .
8
Din definiţiile pentru lim şi lim rezultă următoarele proprietăţi imediate:
(1)card(Sub (an )/ ∼) = card(L(an ))
(2) lim an , lim an ∈ L(an );
(3) sup L(an ) = lim sup an şi inf L(an ) = lim inf an ;
n→∞ n→∞
(4) dacă (an )n ∈
/ CR inf an ≤ lim an < lim an ≤ sup an ;
(5) dacă (an )n ∈ CR , atunci lim an = lim an ;
(6) dacă (an )n ⊂ R este nemărginit superior, atunci lim an = +∞;
(7) dacă (an )n ⊂ R este nemărginit inferior, atunci lim an = −∞.
Dacă un şir are un singur punct limită, atunci el este limita sa, aşa cum
este ı̂n exemplul 3.12, 1◦ . În acest caz, şirul este convergent şi de aceea are
limită unică (vezi 1.20).
Operaţii cu limite de şiruri. Fie (an )n , (bn )n ∈ CR cux = lim an şi
n→∞
y = lim bn . Dacă x∗ y are sens şi an∗ bn are sens ∀n ∈ N, atunci lim (an∗ bn ) =
n→∞ n→∞
00 00
( lim an )∗ ( lim bn ) unde ∗ ∈ {+, −, ·, :, ↑ (ridicare la putere)}. În gen-
n→∞ n→∞
eral, dacă există lim an şi lim bn , şi ( lim an )∗ ( lim bn ) are sens, atunci
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
lim (an∗ bn ) = ( lim an ) ∗ ( lim bn ) când an ∗ bn are sens ∀n ≥ 0.
n→∞ n→∞ n→∞
În mulţimea R apar operaţii cu ±∞. De aceea, prin convenţie se pune:
±∞±∞ = ±∞; a±∞ = ±∞+a = ±∞, ∀a ∈ R; a·∞ = ∞·a = +∞ dacă
a > 0 şi a · ∞ = ∞ · a = −∞ dacă a < 0; ∞ · ∞ = ∞; (−∞) · (−∞) = +∞;
∞ ∞ −∞
∞(−∞) = (−∞) · ∞ ( = −∞;
)∞ ∞ = ∞ şi a = ∞ dacă a > 1; ∞ = 0 şi
1
a−∞ = 0 dacă a > 1; = 0 dacă a > 1; 0∞ = 0, ∞α = ∞ şi ∞−α = 0
a
dacă α > 0. Ca urmare a operaţiilor cu limite de şiruri din CR , apar scrieri

±∞ ±∞
de forma: ∞ − ∞; 0 · (±∞); ; 1 , ∞0 , 00 . Aceste operaţii se mai
±∞
numesc operaţii fără sens (sau nedeterminări).
Trecerea la limită ı̂n inegalităţi. Fie (an )n ∈ CR şi β ∈ R.
3.13 Propoziţia 1. Dacă ∃ n0 ∈ N a.ı̂. an ≤ β, ∀n ≥ n0 atunci
lim an ≤ β.
n→∞
Demonstraţie. Notăm x = lim an şi arătăm că x ≤ β. Presupunem
n→∞
x > β. Din x = lim an avem că ∀ ε >, ∃nε ∈ Nε a.ı̂. |an − x| < ε, ∀n ≥ nε .
n→∞
Deci ∀ ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂.
x − ε < an , ∀n ≥ nε (3.2)
Cum x > β rezultă că ∃r > 0 a.ı̂. β = x − r. Luând ı̂n (3.2) ε = r

obţinem β = x − r < an , ∀n ≥ nr . Această ultimă relaţie şi ipoteza arată
că avem simultan β < an şi an ≤ β ∀n ≥ n1 = max(nr , n0 ) ceea ce este o
contradicţie. Rezultă că lim an ≤ β.
n→∞
Analog se arată că 00 Dacă ∃n0 ∈ N a.ı̂. α ≤ an , ∀n ≥ n0 , atunci α ≤
lim a00n .
3.14 Observaţie: Dacă an < β, ∀n ≥ 0, nu rezultă că lim an < β ci
n→∞
lim an ≤ β.
n→∞
3.15 Propoziţia 2. Fie (an )n şi (bn )n ∈ CR .. Dacă ∃n0 ∈ N a.ı̂.
an ≤ bn ∀n ≥ n0 , atunci lim an ≤ lim bn .
n→∞ n→∞
Demonstraţie: Notăm x = lim an . şi y = lim bn . Presupunem prin
n→∞ n→∞
x+y
absurd că x > y. Atunci există t ∈ R a.ı̂. x > t > y (de exemplu, t = ).
2
Aşa ca mai sus, din t < lim an ⇒ ∃n0 ∈ N a.ı̂. t < an ∀n ≥ n0 şi din t >
n→∞
lim an ⇒ ∃n00 ∈ N a.ı̂. bn < t∀n ≥ n00 . Deci bn < an ∀n ≥ n1 = max(n0 , n00 )
n→∞
Rezultă contradicţie cu ipoteza. Prin urmare x ≤ y.
3.3.3.3. Criterii de convergenţă

Criteriul cu subşiruri. Fie (an )n ⊂ R şi A = {a0 , a1 , . . .} mulţimea
termenilor şirului.
3.16 Propoziţie. Şirul (an )n este convergent dacă şi numai dacă lim
an = liman .
Demonstraţie: Dacă şirul este convergent atunci card A0 = 1, i.e. liman =
liman . Dacă liman = liman , atunci card A0 = 1 şi deci (an )n convergent.
Folosind subşirurile, criteriul de convergenţă de mai sus se poate enunţa
astfel:
Şirul (an )n este convergent dacă există o desfacere a sa ı̂n subşiruri care
au acelaşi punct limită.
Altfel spus, şirul (an )n este divergent dacă are cel puţin două subşiruri cu
limite diferite.
1 1
3.18 Exemple: 1◦ . Fie (an )n , an = (−1)n + . Se observă că subşirurile
n 2
s1 = (a2n )n şi s2 = (a2n+1 )n constituie o desfacere a lui (an )n . Atât s1 cât şi
1
s2 au ca punct limită pe . Deci şirul (an ) este convergent.
2
2◦ . Dacă există două subşiruri ale şirului (an )n cu puncte limită diferite
atunci şirul (an )n este divergent. Fie, spre exemplu, şirul (an )n , an =
1 2n + 1
(−1)n + . Subşirurile (a2n )n şi (a2n+1 )n au puncte limită diferite
2 3n + 7
7 1
(primul şi al doilea ). Prin urmare şirul (an )n este divergent.
6 6
Criteriul bazat pe existenţa limitei. Fie (an )n ⊂ R. Uneori este mai simplu
să se calculeze x0 = lim an decât să dovedim convergenţa conform definiţiei
n→∞
cu ”ε”. De aceea, pentru a dovedi convergenţa putem folosi următoarea
3.19 Propoziţie: Şirul (an )n ⊂ R este convergent dacă şi numai dacă
există x0 = lim an , şi x0 ∈ R.
n→∞
Demonstraţie: (an )n convergent ı̂n R ⇔ ∃x0 ∈ R cu proprietatea ∀ε >
0, ∃nε ∈ N, a.ı̂. |an − x0 | < ε, ∀n ≥ nε ⇔ ∃x0 ∈ R a.ı̂. x0 = lim an .
n→∞
Criterii de comparaţie. Fie (an )n ⊂ R.
3.20 Propoziţie: 1◦ . Dacă există x0 ∈ R şi (bn )n ⊂ R+ cu bn → 0
a.ı̂. |an − x0 | ≤ bn , ∀n ≥ n0 (n ∈ N, fixat), atunci (an )n este convergent şi
lim an = x0 .
n→∞
2◦ . Dacă există (un )n un şir cu lim un = ∞ a.ı̂. an ≥ un , ∀n ≥ n0 (n0 ∈
n→∞
N, fixat), atunci lim an = ∞.
n→∞
3◦ . Dacă există (vn )n un şir cu lim vn = −∞ a.ı̂. an ≤ vn ∀n ≥ n0 (n0 ∈
n→∞
N, fixat), atunci lim an = −∞.
n→∞
Demonstraţie. 1◦ . Fie ε > 0 arbitrat fixat. Deoarece bn → 0, există
n0ε ∈ N a.ı̂. bn < ε, ∀n ≥ n0ε . Prin urmare, ∀ε > 0, ∃nε = max(n0 , n0ε ) ∈ N
a.ı̂. |an − x0 | < ε, ∀n ≥ nε .
2◦ . Conform cu 2.9, deoarece un → ∞, ∀ε > 0, ∃n0ε ∈ N a.ı̂. un >
ε, ∀n ≥ n0ε . Deci ∀ε > 0, ∃nε = max(n0 , n0ε ) ∈ N a.ı̂. an > ε, ∀n ≥ nε .
Rezultă ı̂n baza lui 2.9 că an → ∞.
3◦ . Se procedează analog punctului 2◦ ..
1
3.21 Observaţii: 1◦ . Uneori este bine să se ia ı̂n 2.20, 1◦ . bn = , ∀n ≥ 1.
n
1
Deci se urmăreşte să se ajungă la |an − x0 | < , ∀n ≥ 1.
n
2◦ . Dacă |an | ≤ bn , ∀n ≥ n0 (n0 ∈ N, fixat) şi dacă lim bn = 0, atunci

n→∞
lim an = 0.
n→∞
1 1
3.22 Exemple. (a) Fie (an )n , an = + 2 ∀n ≥ 0, (b) (an )n , an =
√ 2 n +1
(n2 + n) · cos (2n)
, n ≥ 1.
n4 + 2
1
Să se arate că lim an = , ı̂n cazul (a) şi lim an = 0, ı̂n cazul (b).
¯n→∞ ¯ 2 n→∞
¯ 1 ¯ 1 1
Rezolvare: (a) ¯¯an − ¯¯ = 2 < , conform 3.20, 1◦ , rezultă lim an =
√ 2 n + 1 n√ n→∞
2 2
1 n + n n + n
; (b) |an | = 4 |cos (2n)| ≤ 4 → 0 ⇒ an → 0.
2 n + 2n n + 2n
Criteriul lui Weierstrass. Acest criteriu se referă la convergenţa şirurilor
monotone.
3.23 Teoremă. Fie (an )n ⊂ R.
1) Dacă şirul (an )n este crescător şi majorat, atunci el este convergent
(către marginea sa superioară, i.e. lim an = sup an ).
2) Dacă şirul (bn )n este descrescător şi minorat, atunci el este convergent
(către marginea sa inferioară i.e. lim bn = inf bn ).
n→∞
Demonstraţie. 1) Dacă şirul (an )n este majorat, mulţimea A = {a0 , a1 , . . .}
este majorată. Rezultă că există x0 = sup A. Atunci, din definiţie, pen-
tru ∀ε > 0 ∃n0 ∈ N a.ı̂. an0 > x0 − ε. Cum şirul (an )n este crescător,
rezultă că an ≥ an0 ∀n ≥ n0 , i. e. an > x0 − ε, ∀n ≥ n0 . Şi cum
an ≤ x0 = sup A, ∀n ∈ N, rezultă că |an − x0 | < ε, ∀n ≥ n0 . Prin ur-
mare ∀ε > 0, ∃nε = n0 ∈ N a.ı̂. |an − x0 | < ε, ∀n ≥ nε . Deci şirul (an )n
converge către x0 = sup A.
2) Se procedează analog.
3.24 Exemplu. Să se studieze, folosind 2.23, convergenţa şirurilor: 1◦ .
3 3
(an )n , an = 2 − ∀n ≥ 0 şi 2◦ . (bn )n , bn = 2 + ∀n ≥ 0.
n+1 n+1
3
Rezolvare. 1◦ . Evident că (an )n este crescător şi an = 2 − < 2 ∀n ≥
n+1
0. Avem sup an = 2 şi deci lim an = ( 2. )
◦ 3 3
2 . Şirul (bn )n este descrescător bn+1 − bn = − < 0, ∀n ≥ 0
n+2 n+1
3
şi mărginit inferior de 2, i.e. bn = 2 + > 2 ∀n ≥ 0. Avem inf bn = 2 şi
n+1
deci lim bn = 2.
n→∞
3.25 Observaţii: 1◦ . Orice şir monoton este convergent ı̂n R, dar este
posibil să nu fie convergent ı̂n R (convergenţa ı̂n raport cu topologia uzuală).
2◦ . Un şir monoton este convergent ı̂n R dacă şi numai dacă este mărginit.
•Alte rezultate privind convergenţa şirurilor

3.26 Lemă. Fie A ⊂ R, nevidă şi y0 = sup A. Atunci există (bn )n ⊆ A
a.ı̂. lim bn = y0 . În plus , dacă A este majorată, atunci (bn ) ∈ CR .
n→∞
Demonstraţie.
( Dacă] A este majorată, y0 ∈ R. Atunci pentru ∀n ∈
1 1
N∗ , ∃bn ∈ y0 − , y0 ∩ A. Deci |bn − y0 | < ∀n ∈ N∗ . În acest caz
n n
(bn ) ∈ CR şi lim bn = y0 . Dacă A nemajorată, atunci pentru ∀n ∈ N∗ , ∀r >
n→∞
0, ∃bn ∈ (r, +∞] ∩ A. Deci bn > r, ∀n ∈ N∗ , ∀r > 0, lim bn = +∞ şi
(bn ) ∈
/ CR .
3.27 Lemă. Fie A ⊂ R, nevidă şi x0 = inf A. Atunci există (an )n ⊆ A
a.ı̂. lim an = x0 . În plus, dacă A este minorată, atunci (an ) ∈ CR .
n→∞
Demonstraţie. Se procedează ca ı̂n 2.26.
3.28 Lemă. (Lema lui Cesaro). Orice şir mărginit de numere reale
conţine cel puţin un subşir convergent.
Demonstraţie. Fie şirul (an )n ⊂ R mărginit. Atunci mulţimea A =
{a0 , a1 , a2 , . . .} este mărginită.
Metoda 1. Folosind direct 2.26 sau 2.27 rezultă ceea ce trebuia demon-
strat.
Metoda 2. Cum A este mărginită, ∃m şi µ ∈ R a.ı̂. I = [m, µ] ⊃ A.
De asemenea, există şirul y0 = inf A, y1 = inf(A\{a0 }), . . . . . . . . . , yk =
inf(A\{a0 , . . . , ak−1 }), . . . Şirul (yn )n este mărginit ((yn )n ⊂ I)) şi crescător
(pentru că E ⊂ F ⇒ inf F ≤ inf E) şi conform 2.23, rezultă că este conver-
gent. Dacă (yn )n ⊂ A, atunci acesta este subşirul căutat. Dacă (yn )n 6⊂ A,
atunci ∃yp ∈ A. Cum yp = inf(A\{a0 , . . . , ap−1 }) rezultă, conform cu 2.27,
că ∃(zk )k ⊂ A\{a0 , . . . , ap−1 } a.ı̂. lim zk = yp , i.e. (zk )k este un subşir cov-
k→∞
ergent al şirului (an )n Şi astfel lema este demonstrată.
3.3.3.4. Calcularea limitelor de şiruri

Şiruri tip. (a) Şiruri de forma (an )n , an = q n , ∀n ∈ N, q număr real fixat.


 nu există, dacă q ≤ −1,

0 dacă − 1 < q < −1,
Se poate uşor arăta că: limn→∞ an =

 1 dacă q = 1,


∞ dacă q > 1.
Deci (an = q )n este convergent dacă şi numai dacă −1 < q ≤ 1.
n
( )n
◦ 1 1
3.29 Exemple: 1 . Fie (an )n , an = . Pentru că, ∈ (−1, 1) atunci
( )n 7 7
( )n
◦ 3 3 ◦ −3
lim an = 0. 2 . → ∞ pentru că > 1; 3 . lim nu există
n→∞ 2 2 n→∞ 2
−3
pentru că ≤ −1.
2
(b) Şiruri de forma (P (n))n , unde P este funcţia polinominală reală
P (x) = a0 xk + a1 xk−1 + . . . + ak−1 x + ak , cu a0 6= 0. Şirul (P (n))n are
termenul general
P (n) = a0 nk + a1 nk−1 + . . . + ak−1 n + ak , n ≥ 0.
Evident că pentru n ≥ 1 avem:

( a1 ak )
P (n) = nk a0 + + ... + k .
n n
aj
Se observă că şirul j → 0 ∀j = 1, k.
n
Deci:
{
+∞, a0 > 0
lim P (n) = a0 lim n = a0 · ∞ =
k
n→∞ n→∞ −∞, a0 < 0
Deci, limita unui polinom este egală cu limita termenului de grad maxim.
Dacă gradP = 0 (i.e. P = c), atunci lim P (n) = c.
n→∞
3.30 Exemple: 1◦ . Se dă şirul (an )n , an = n3 − 76n. Să se calculeze
lim an .
n→∞
( )
76n
lim an = lim (n − 76n) = lim n
3 3
1− 3 = ∞.
n→∞ n→∞ n→∞ n
2◦ . Să se calculeze lim (3n − 12n4 + 5n2 ).

n→∞
( )
3 5
lim (3n − 12n + 5n ) = lim n
4 2 4
3
− 12 + 2 = −12 · ∞ = −∞.
n→∞ n→∞ n n
( )
P (n)
(c) Şiruri de forma , unde P şi Q funcţii reale polinominale.
Q(n)
n
Dacă,
P (x) = a0 xk + a1 xk−1 + . . . + ak şi
Q(x) = b0 xj + b1 xj−1 + . . . + bj
cu a0 6= 0 6= b0 , atunci:
 ( )


a0
· ∞, gr. P > gr. Q
 sg. n
P (n)  b0
lim = 0, gr. P < gr. Q
n→∞ Q(n) 



a0
, gr. P = gr. Q
b0
◦2n2 − 7 2 ◦ 3n2 − 2n
3.31 Exemple: 1 . lim = ; 2 . lim = 0;
n→∞ 3n2 − 5n + 2 3 n→∞ 5n − 7n3 + 2
(n + 2) + (n − 2)
3 3
5n − 2n + 7n − 1
2 3
3◦ . lim = −∞; 4◦ . lim = ∞.
n→∞ −5n ( √ √ )
n→∞ 3n + 5n2 − 2
(d) Şiruri de forma an = n + 1 − n n .
√ ) (√ (√
√ )
(√ √ )
n+1− n n+1+ n
lim , an = lim √
n + 1 − n = lim √ =
n→∞ n→∞ n→∞ n+1+ n
1 1
= lim √ √ = lim (√ ) = 0.
n→∞ n + 1 + n n→∞ √ 1
n 1+ +1
n
( (
)un )
1
(e) Şiruri de forma an = 1 + cu un → ∞; lim an = e.
un n≥0
n→∞
Teoreme (criterii) pentru calcularea limitelor de şiruri.

3.32 Propoziţie (criteriul cleştelui). Fie şirul (an )n ⊂ R. Dacă există
(xn )n , (yn )n ∈ CR cu lim xn = lim yn = λ şi xn ≤ an ≤ yn , oricare ar fi
n→∞ n→∞
n ≥ n0 (n0 ∈ N, fixat), atunci lim an = λ.
n→∞
Demonstraţie. Cazul λ ∈ R. Din ipoteză 0 ≤ an −xn ≤ yn −xn ∀n ≥ n0 şi
yn −xn → 0. Conform 2.21, 2◦ rezultă an −xn → 0, i.e. lim an = lim xn = λ.
n→∞ n→∞
Cazul λ = +∞. Pentru că xn → ∞, rezultă an → ∞.
Cazul λ = −∞. Pentru că yn → −∞, rezultă că an → −∞.
3.33 Exemplu. Să se determine lim an dacă:
1 1 1
an = √ +√ + ... + √ , n ≥ 1.
n2 +1 n2 +2 n2+n
n n n
Se observă că: √ ≤ an ≤ √ şi pentru că lim √ =
n2 + n n2 + 1 n→∞ n2 + n
n
lim √ = 1.
n→∞ 2
n +1
Din criteriul cleştelui rezultă lim an = 1.
n→∞
3.34 Propoziţie (criteriul raportului). Fie şirul (an )n , an > 0 ∀n ≥ 0
an+1
a.ı̂. există lim = r. Dacă (1) r < 1, atunci lim an = 0, iar dacă (2)
n→∞ an n→∞
r > 1, atunci lim an = ∞.
n→∞
Demonstraţie. (1) Dacă r < 1, rezultă că ∃q a.ı̂. r < q < 1. Pentru
an+1 an+1
că lim < q rezultă că ∃n0 ∈ N, a.ı̂. < q ∀n ≥ n0 sau an+1 <
n→∞ an an
k→∞
q · an ∀n ≥ n0 , sau ı̂ncă an0 +k < q k · an0 ∀k. Cum q k · an0 → 0, rezultă
lim an = 0.
n→∞
(2) Se demonstrează analog.

3.35 Exemple: Să se calculeze lim an dacă:
n→∞
◦ n ◦ 2n ◦
1 an = n ; 2 an = ; 2 an = nq n (q ∈ (−1, 1)).
2 n!
În fiecare din cazurile 1◦ , 2◦ şi 3◦ se aplică criteriul raportului şi se găseşte
că lim an = 0.
n→∞
3.36 Propoziţie (Lema lui Stolz-Cesaro). Fie (xn )n şi (yn )n ⊂ R a.ı̂.:
(a) 0 < y0 < y1 < . . . < yn < . . . şi yn → ∞,
xn+1 − xn xn
(b) dacă există λ = lim ∈ R, atunci există lim şi este egală
yn+1 − yn n→∞ yn
cu `.
Demonstraţie: Cazul ` ∈ R. Atunci din condiţia (b) obţinem
¯ ¯
¯ xn+1 − xn ¯
∀ε > 0, ∃nε ∈ N a. ı̂. ¯¯ − λ¯¯ < ε, ∀n ≥ nε .
yn+1 − yn
De aici rezultă:
(λ − ε)(yn+1 − yn ) < xn+1 − xn < (λ + ε)(yn+1 − yn ), ∀ n ≥ nε .
Scriem aceste inegalităţi pentru nε , nε + 1, . . . , k şi adunându-le obţinem:
(` − ε)(yk − ynε ) < xk − xnε < (` + ε)(yk − ynε ), ∀k > nε .
În această ultimă relaţie se ı̂mparte cu yk şi rezultă:

( ) ( )
ynε xk xnε ynε
(λ − ε) 1 − < − < (` + ε) 1 − .
yk yk yk yk
Pentru k → ∞ obţinem:
xk
(λ − ε) ≤ lim ≤λ+ε
k→∞ yk
xk
şi cum ε > 0 este oarecare, rezultă lim = λ.
yk k→∞
Cazul λ = +∞. Din ipoteza (b) rezultă:
xn+1 − xn
∀ε > 0, ∃nε ∈ N, > ε, ∀n ≥ nε .
yn+1 − yn
De aici rezultă xn+1 − xn > ε(yn+1 − yn ), ∀n ≥ nε şi apoi ca mai sus se
xk xn ε · ynε
găseşte xk+1 − xnε > ε(yk+1 − ynε ), ∀k ≥ nε , de unde > ε+ ε − .
yk yk yk
xk xn
Deci lim ≥ ε, ∀ε > 0, i.e. lim = ∞.
k→∞ yk n→∞ yn
Cazul λ = −∞ se tratează analog.

3.37 Observaţie. Condiţia (a) se poate scrie mai general sub forma:
yn 6= 0, ∀n ≥ 0, yn )n strict monoton şi nemărginit.
(√ ) an+1
3.38 Corolar. Fie n an n cu an > 0 ∀n ≥ 0. Dacă există lim ∈R
n→∞ an
√ √ an+1
atunci există lim n an ∈ R şi lim n an = lim .
n→∞ n→∞ n→∞ an
3.39 Aplicaţii: Utilizând lema lui Stolz-Cesaro să se arate că:
1∑
n
n
(a) lim ln k = +∞ (f) lim √ n
=e
n→∞ n n→∞ n!
k=1
1 ∑n
1 ln n
(b) lim =0 (g) lim =0
n→∞ n ln k n→∞ n
k=1
1∑1 1 ∑√
n n
2
(c) lim ln k = 0 (h) lim √ k=
n→∞ n k n→∞ n n 3
k=1 k=1
1∑1 1 ∑
n n
1
(d) lim =0 (i) lim kp = , p∈N
n→∞ n
k=1
k np+1 k=1
n→∞ p+1
( p )
1 ∑ 1
n
1 + 2p + ... + np 1
(e) lim √ √ = 2 (k) lim n − =
n→∞ n k=1 k n→∞ np+1 p+1
1
p∈N
2
Rezolvări:
∑
n
∑
n ln k
1 k=1 ∑
n
(a) lim ln k = lim = (se aplică 2.36 pentru xn =
ln k şi
n→∞ n n n→∞ 1
k=1
ln 1 + ... + ln n + ln(n + 1) − ln 1 − ln 2 − ... − ln n ln (n + 1)
yn = n) = lim = lim =
n→∞ n+1−n n→∞ 1
∞.
1 1 1 1 1
∑n + ... + + − − ... −
1 1 ln 2 ln n ln(n + 1) ln 2 ln n
(b) lim = lim =
n→∞ n
2
ln k n→∞ n + 1 − n
0.
∑n 1 1 ∑n
1
ln k + ln(n + 1) − ln k
1∑1
n
1 k n+1 1
k
(c) lim ln k = lim = 0.
n→∞ n
1
k n→∞ n + 1 − n
1 1 1 1 1
1∑1
n + ... + + − − ... −
(d) lim = lim 1 n n+1 1 n = 0.
n→∞ n
k=1
k n→∞ n + 1 − n
1 1 1 1 1
∑n √ + ... + √ + √ − √ − ... − √
1 1 n n+1 n
(e) lim √ √ = lim 1 √ √
1
=
n→∞ n 1 k n→∞ n+1− n
√ √
1 1 n+1+ n
lim √ ·√ √ = lim √ = ... = 2.
n→∞ n+1 n + 1 − n n→∞ n+1
∑
n
n ln n − ln k
n
(f) Notăm an = √ n
şi avem ln an = 1
.
n! n
∑ n
n ln n − ln k
1
Acum calculăm: lim ln an = lim =
n→∞ n→∞ n
(n + 1) ln(n + 1) − ln(n + 1) − n ln n n [ln (n + 1) − ln n]
= lim = lim =
(
n→∞ )n n+1−n n→∞ 1
1
lim ln 1 + = ln e = 1. Deci lim an = e.
n→∞ n n→∞
( )
ln n ln (n + 1) − ln n 1
(g) lim = lim = lim ln 1 + = 0.
n→∞ n n→∞ n+1−n n→∞ n
√ √ √ √ √
1 ∑√
n
1 + ... + n + n + 1 − 1 − ... − n
(h) lim √ k = lim √ √ =
n→∞ n n n→∞ (n + 1) n+1−n n
1 √
n+1
= lim (√ √ ) (√ √ √ )=
n→∞
n+1− n (n + 1)2 + n(n + 1) + n2
√
n + 1 + n(n + 1) 2
= lim √ = .
n→∞ 2n + 1 + n(n + 1) 3
1 ∑ p
n
1p + 2p + ... + np + (n + 1)p − 1p − 2p − ... − np
(i) lim p+1 k = lim =
n→∞ n
1
n→∞ (n + 1)p+1 − np+1
np + Cp1 np−1 + ... 1 1
lim 1 p 2 p−1
= 1 = .
n→∞ Cp+1 n + Cp+1 n + ... Cp+1 p+1
( p )
1 + 2p + ... + np 1 (p + 1) (1p + ... + np ) − np+1
(k) lim n − = lim =
n→∞ np+1 p+1 n→∞ np (p + 1)
1 (p + 1) (1p + ... + np ) − np+1
lim = (∗) .
p + 1 n→∞ np
Punem xn = (p + 1)(1p + . . . + np ) − np+1 şi y = np → ∞.
Atunci xn+1 − xn = (p + 1)[1p + . . . + np + (n + 1)p ] − (n + 1)p+1 −
p + 1)(1p + . . . + np ) + np+1 = (p + 1)(n + 1)p − (n + 1)p+1 + np+1 = p +
1)np + (p + 1)Cp1 np−1 + (p + 1)Cp2 np−2 + . . . − np+1 − Cp+1 1
np − Cp+12
np−1 −
[ ]
(p + 1)p p−1 1
3
Cp+1 np−2 −. . .+np+1 = p(p + 1) − n +... = p(p+1)np−1 +... şi
2 2
yn+1 −yn = (n+1) −n = n +Cp n +. . .−n = Cp n +. . . = pnp−1 +. . . .
p p p 1 p−1 p 1 p−1
1
xn+1 − xn p(p + 1)np−1 + ... 1
Acum calculăm: lim = lim 2 = (p + 1)
n→∞ yn+1 − yn n→∞ p, np−1 + ... 2
1 1 1
(∗) = · (p + 1) = .
p+1 2 2
Întotdeauna când se aplică lema lui Stolz-Cesaro trebuie să se pună ı̂n
evidenţă şirurile (xn )n şi (yn )n . Apoi se urmăresc condiţiile (a) şi (b). Deci,
xn+1 − xn xn
trebuie să se calculeze lim şi, dacă este cazul, se găseşte lim .
n→∞ yn+1 − yn n→∞ yn
3.3.4 Şiruri fundamentale (Cauchy) de numere reale
3.40 Definiţie: Un şir (an )n ⊂ R se numeşte şir fundamental sau

şir Cauchy dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. |an − am | < ε, ∀n, m ≥ nε (3.3)
sau:
∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. |an+p − an | < ε, ∀n ≥ nε şi p ≥ 1. (3.4)
Se observă că Definiţia 3.40 se obţine din Definiţia 1.36 ı̂nlocuindu-se
distanţa dintr-un spaţiu metric oarecare cu modulul (care este distanţa ı̂n
spaţiul metric R).
3.41 Propoziţie. (1) Orice şir fundamental este mărginit;
(2) Dacă un şir fundamental de numere reale are un punct limită, atunci
el este convergent;
(3) Un şir de numere reale este convergent dacă şi numai dacă este şir
fundamental (criteriul lui Cauchy de convergenţă).
Demonstraţie: (1) Fie (an )n un şir fundamental. Luăm, ı̂n (1), ε = 1.
Atunci găsim numărul natural n1 = n(ε). Tot ı̂n (1) luăm m = n1 şi obţinem:
|an − an1 | < 1, ∀n ≥ n1
sau
an1 − 1 < an < an1 + 1, ∀n ≥ n1 .
Dacă luăm
m = min{a1 , a2 , . . . , an1 −1 , an1 − 1}
µ = max{a1 , a2 , . . . , an1 −1 , an1 + 1}
Atunci m ≤ an leµ, ∀n ∈ N. Deci şirul (an )n este mărginit.
(2) Fie (an )n un şir fundamental şi (ank )k un subşir al său convergent.
Fie ε > 0. Deoarece (an )n este şir fundamental atunci ∃nε ∈ N a.ı̂.:
|an − am | < ε/2, ∀n, m ≥ nε .
Deoarece (ank )k este convergent, ∃x0 ∈ R cu proprietatea că pentru ε dat

mai sus ∃kε0 ∈ N a.ı̂. |ank − x0 | < ε/2, ∀k ≥ kε0 .
Fie kε00 ∈ N cel mai mic k, a.ı̂. nk ≥ nε , şi kε = max(kε0 , kε00 ). Deci
nk ≥ nε ∀k ≥ kε .
Din
|an − x0 | ≤ |an − ank | + |ank − x0 |, ∀k ∈ N
şi din
¯
¯ k ≥ kε0 ⇒ |an − x0 | < ε/2
k ≥ kε ⇒ ¯¯ k
k ≥ kε0 ⇒ nk ≥ nε , şi cumn ≥ nε ⇒ |an − ank | < ε/2
rezultă |an − x0 | < ε∀n ≥ nε .

(3) Fie (an )n şir convergent. Atunci există x0 ∈ R a.ı̂.:
∀ε > 0, ∀nε ∈ N cu |an − x0 | < ε/2, ∀n ≥ nε . (3.5)
Pentru n, m ≥ nε avem:
|an − am | ≤ |an − x0 | + |x0 − am | < ε/2 + ε/2 = ε. (3.6)
Şi de aici rezultă că şirul este fundamental.

Reciproc, şirul fiind fundamental, conform cu (1), este mărginit. Apoi
conform cu lema lui Cesaro, şirul conţine un subşir convergent. Şi de aici, pe
baza lui (2), rezultă că şirul considerat este convergent.
Deci pentru studiul convergenţei se pot folosi doar termenii şirului.
3.42 Remarcă. Propoziţia 3.41 deşi a fost prezentată pentru şiruri de
numere reale, afirmaţiile (1) şi (2) sunt adevărate ı̂n orice spaţiu metric, iar
afirmaţia (3) este adevărată ı̂n orice spaţiu metric complet.
Capitolul 4
Serii numerice
4.1 Noţiuni generale despre serii
4.1 Definiţie. Fie şirul (an )n ⊂ R şi şirul (An )n cu
An = a0 + a1 + . . . + an , ∀n ∈ N. (4.1)
Perechea A : ((an )n , (An )n ) formată cu şirurile (an )n şi (An )n se numeşte

seria asociată şirului (an )n sau serie numerică cu termenul general
∑ ∑∞ ∑
an , pe scurt serie, şi se notează prin an , an sau an unde simbolul
∑ n≥0 n=0
nu are ı̂ntotdeauna
∑ semnificaţia cunoscută (i.e. aceea de ı̂nsumare), deşi
uneori seria A : an se citeşte: seria ,,sumă“ de an . Şirul (an )n se numeşte
şirul termenilor seriei A şi an se numeşte termenul de rang n al
seriei , iar şirul (An )n se numeşte şirul sumelor parţiale ale seriei . Ter-
menul de rang n al şirului (An )n i.e. An , se numeşte suma parţială de
rang n. ∑
4.2. Remarcă. Peste tot ı̂n acest paragraf pentru seria an vom
ı̂nţelege că are
∑ numele A şi şirul sumelor parţiale (A )
n n .
Seria A : an se mai poate da şi prin expresia
a0 + a1 + . . . + an + . . .
fără ca semnul 00 +00 să aibă

∑neapărat sensul de adunare.
∑ 4.3. Definiţie. Seria an se numeşte convergentă (şi vom nota uneori
an (C)) dacă şirul sumelor parţiale (An∑ )n este convergent (i.e. (An )n ∈
CR ). În caz contrar∑ (i.e. (An )n ∈
/ CR ) seria an se numeşte divergentă (şi
vom nota uneori an (D)).
63
64 Capitolul 4. Serii numerice
Deci putem scrie S = Sc ∪ Sd unde S este mulţimea seriilor, Sc şi Sd

mulţimea seriilor convergente respectiv divergente. ∑
Numărul S = lim An ∈ R, dacă există, se numeşte suma seriei an .
n
Pentru serii convergente suma S ∈ R, iar pentru
∑ serii divergente suma S =
±∞ sau nu există. Dacă S nu există, seria an se numeşte oscilantă.
Prin natura unei serii se ı̂nţelege felul ei de a fi din punct de vedere
al convergenţei. Deci, a determina natura unei serii ı̂nseamnă a stabili dacă
seria este convergentă sau divergentă.
4.4. Observaţie. Pentru ∀A, B ∈ S definim relaţia 00 ∼00 astfel:
A ∼ B :⇔ A şi B au aceeaşi natură. Evident că 00 ∼00 este o relaţie de
echivalenţă pe S. Atunci S/ ∼= {Sc , Sd }.
∑∞
4.5. Serii importante: 1.Să se studieze natura seriei G : ρn , ρ ∈ R,
n=0
numită serie geometrică.
Rezolvare: Natura seriei este natura şirului sumelor parţiale. Astfel cal-
culăm: 
 1 − ρn+1
, ρ 6= 1
Gn = ρ 0 + ρ 1 + . . . + ρ n = 1−ρ

n + 1, ρ=1
Deci avem:
 1
 

1 − ρ, dacă |ρ| < 1  1 , dacă |ρ| < 1
lim Gn = ∞,
 dacă ρ ≥ 1 şi S =  1 − ρ
n

 ∞, dacă ρ ≥ 1.
nu există, dacă ρ ≤ −1
unde S este suma seriei.
∑ n
Prin urmare seria ρ este convergentă dacă |ρ| < 1 şi divergentă ı̂n
n
rest.
2.Seria armonică (generalizată)
∑
∞
Hα : ρn , ρ ∈ R, α ∈ R
n=0
. Pentru α = 1 se obţine seria armonică.

4.6. Exerciţii. Folosind 3.3. să se precizeze
( )natura seriilor:
( )
∑ 1 ∑ 1 ∑ 1
n
∑ 2 n
1) ; 2) ; 3) − ; 4) ;
n≥1 4n − 1
2 2
n≥1 n + n 2 3
(
n≥1
)
n≥1
∑ 2 ∑ 2n + 3n ∑ 1 1 ∑ 2n + 1
5) n+2
; 6) n
; 7) √ −√ 8) ;
n≥0 7 6 n!
3
3
n n + 1
∑ √ ( √
n≥0
) n≥1 n≥0
9) 3
n + 1 − 3 n şi unde este cazul să se precizeze suma seriei.
n≥0
4.2. Operaţii cu serii 65
∑
∞
4.7. Propoziţie. Fie seria A : an şi p un număr dat. Atunci seriile
n=0
∑
∞ ∑
∞
A, A0 : an şi A00 : an − p au aceeaşi natură .
n=p+1 n=p
Demonstraţie. Dacă (An )n şi (A0n = ap+1 + . . . + ap+n )n sunt respectiv
şirurile sumelor parţiale ale seriilor A şi A0 , atunci avem relaţia: An+p =
Ap + A0n , ∀n ≥ 0. Din această relaţie rezultă că şirurile (An ) şi (A’n ) au
aceeaşi natură şi deci A ∼ A0 . Notăm m = n − p şi se găseşte că A00 ∼ A. Şi
astfel propoziţia este demonstrată.
4.8. Observaţie. Natura unei serii nu se modifică prin adăugarea (sau
eliminarea) unui număr finit de termeni la (respectiv din) termenii săi. În
Propoziţia 4.7, seria A00 este de fapt, seria A scrisă sub o altă formă.
∑∞
4.9. Definiţie. Suma seriei A0 : an , atunci când există, se numeşte
n=p+1
∑
∞
restul de ordinul p al seriei A : an şi se notează cu Rp . Deci:
n=0
( )
∑
∞
Rp = ap+1 + ap+2 + . . . = an . (4.2)
n=p+1
∑
4.10.Teoremă. Şirul resturilor (Rn )n , al unei serii convergente an
este convergent către zero.
Demonstraţie. Seria fiind convergentă are o sumă S ∈ R şi avem S =
An + Rn . De aici Rn = S − An . Trecând la limită cu n → ∞ se obţine
lim Rn = 0.
n ∑ ∑
4.11. Definiţie.
∑ Seria a n este absolut convergentă (şi notăm an
(AC)) dacă seria |an | (i.e. seria
∑ modulelor) este convergentă.
4.12. Definiţie. O serie an ı̂n care produsul a oricăror doi termeni
n≥0
consecutivi este negativ (i.e. an · an+1 < 0 ∀n ≥ 0) se numeşte serie alter-
nantă. ∑
O serie alternantă are forma (−1)n xn .
n
4.2 Operaţii cu serii

∑ ∑
Fie seriile A : yn ∈ Sc
xn şi B :
n ∑ n ∑
4.13. Definiţie. Seriile A + B : xn + yn , AB : tn , tn = x0 yn + ... +
n n
xn y0 , se numesc
∑ suma şi respectiv produsul (Cauchy al) seriilor A şi B, iar
seria λA : λxn , λ ∈ R este produsul dintre seria A şi numărul real λ.
n
4.13. Propoziţie. Dacă seriile A, B ∈ Sc au sumele σ A , respectiv σ B ,

atunci seriile A + B, λA ∈ Sc şi au sumele σ A+B = σ A + σ B şi σ λA = λσ A .
Demonstraţie. Dacă notăm (σnS )n şirul sumelor parţiale ale seriei S ∈
{A, B, A + B, λA} avem că σnA → σ A şi σnB → σ B . Atunci
σnA+B = σnA + σnB → σ A + σ B = σ A+B , σnλA = λσnA → λσ A = σ λA .

∑
4.14. Consecinţă. Seria (an − bn ) ∈ Sc şi are suma A − B.
Demonstraţie. În 3.13, punctul (2) se face λ = −1 şi apoi se aplică punctul
(1). ∑
∑ 4.15. Observaţie. Din faptul că∑seria ∑(xn + yn ) (respectiv seria
(xn − yn )) ∈ Sc , nu rezultă că seriile xn şi yn ∈ Sc .
∑
∞ ∑∞ ∑∞ ∑∞
Într-adevăr, pentru seriile xn = (−1)n şi yn = (−1)n+1 care
∑ n=0 ∑
n=0 n=0 n=0
sunt divergente, rezultă (xn + yn ) = 0 = 0 convergentă. ∑ ∑
Rezultatul 4.13 cât şi 4.14 rămân adevărate şi când seriile xn şi yn
sunt divergente cu sumele A,∑ B ∈ R, dacă∑A ± B şi λA au sens.
Aplicaţie: Fie seriile A : xn şi B : yn ∈ Sc cu
n n
{ {
1, ( ) n=0 1,
( 3 )n n=0
xn = 3 n y = −n+1
− 2 , n≥1 n 2
n
(2 + 2 ), n ≥ 1
Se cere:
a). să se determine natura seriilor A, B;
b). să se calculeze produsul A . . . B;
c). să se precizeze dacă produsul a două serii divergente poate fi o serie
convergentă.
4.16. Consecinţă. Sc ı̂mpreună cu operaţiile definite mai sus este un R
spaţiu vectorial.
4.3 Criterii de convergenţă pentru serii
Pentru a cerceta natura unei serii nu se poate folosi ı̂ntotdeauna definiţia

convergenţei (i.e. 3.3). De aceea, se folosesc condiţii echivalente cu Definiţia
4.3 sau condiţii suficiente de convergenţă, numite criterii de convergenţă.
4.3. Criterii de convergenţă pentru serii 67
4.3.1 Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni

oarecare
4.17. Teoremă (Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy).

∑
Fie seria A : an . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(a) Seria A este convergentă;
(b) ∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. |an+1 + an+2 + . . . + an+p | < ε, ∀n ≥ nε şi p ≥ 1;
(c) ∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. |an+1 + an+2 + . . . + am | < ε, ∀m > n ≥ nε .
Demonstraţie. (a) ⇔ (An )n convergent ⇔ (An )n şir Cauchy.
Pe de o parte (An )n şir Cauchy ⇔ ∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. |An+p − An | <
ε, ∀n ≥ nε şi p ≥ 1. Deci (a) ⇔ (b).
Pe de altă parte (An )n şir Cauchy ⇔ ∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. |Am − An | <
ε, ∀m > n ≥ nε . Deci (a) ⇔ (c)
4.18. Observaţie. 1◦ . Pentru p = 1, din (b), se obţine an → 0. Deci,
00
dacă seria este convergentă, atunci lim an = 000 , ceea ce este echivalent
∑n
cu 00 dacă lim an 6= 0, atunci seria an este divergentă00 . Această ultimă
n
afirmaţie constituie criteriul necesar de convergenţă. Altfel spus, o
serie al cărui termen general nu tinde la zero este divergentă. Reciproca nu
este adevărată. Adică nu orice serie al cărei termen general tinde la zero,
este convergentă. Prin urmare, criteriul necesar de convergenţă nu este şi
suficient pentru convergenţă.
2◦ . Practic, criteriu general de convergenţă, se aplică mai greu dar are
o importanţă fundamentală, căci din el se deduc toate celelalte criterii de
convergenţă.
4.19. Teoremă. Orice serie absolut convergentă este convergentă.
∑ ∑
Demonstraţie. Fie seria an (AC). Atunci |an | (C). Conform 3.17
n n
avem: ∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. ||an+1 | + |an+2 | + . . . + |an+p || < ε, ∀n ≥ nε şi
p ≥ 1. Deci |An+p − An | ≤ |an+1 | + . . . + |an+p | < ε, ∀n ≥ nε şi p ≥ 1.
Rezultă
∑ (An )n şir Cauchy. Prin urmare, (An )n este şir convergent, de
unde an (C).
n
4.20. Definiţie. O serie convergentă, care nu este absolut convergentă,
se numeşte serie semiconvergentă.
Din cele de mai sus rezultă următoarea diagramă:
∑
4.21. Teoremă. (Criteriul lui Abel - Dirichlet) Fie seria an . Dacă
există şirurile (xn )n şi (bn )n ⊂ R a.ı̂. an = xn · bn , ∀n ≥ 0, atunci seria dată
este convergentă( dacă nse verifică
) una din următoarele afirmaţii:
∑
(a) Şirul Bn = bk este mărginit şi şirul (xn )n este monoton şi
k=1 n
convergent la zero.
∑
(b) Seria bn este convergentă şi şirul (xn )n este monoton şi mărginit.
n≥0
Demonstraţie. Fără a micşora generalitatea considerăm şirul (xn )n de-
screscător cu xn ≥ 0 ∀n ≥ 0.
(1) Vom folosi criteriul general de convergenţă şi faptul că (bj = Bj −
Bj−1 , j = n + 1, m). Pentru m, n ∈ N cu m > n avem: |an+1 + . . . + am | =
|bn+1 xn+1 + . . . + bm xm | = |(Bn+1 − Bn )xn+1 + (Bn+2 − Bn+1 )xn+2 + . . . +
(Bm − Bm−1 )xm | = | − Bn xn+1 + Bn+1 (xn+1 − xn+2 ) + . . . + Bm−1 (xm−1 −
xm ) + Bm xm | ≤ |Bn | · xn+1 | + |Bn+1 | · |xn+1 − xn+2 | + . . . + |Bm−1 | · |xm−1 −
xm | + |Bm | · |xm |
Cum (Bn )n este mărginit ⇒ ∃M > 0 a.ı̂. |Bn | ≤ M ∀n ≥ 0. Apoi pentru
că (xn )n este descrescător, avem |xi − xi+1 | = xi − xi+1 , i = n + 1, m − 1.
Astfel rezultă: |an+1 + . . . + am | ≤ xn+1 M + M (xn+1 − xn+2 ) + M (xn+2 −
xn+3 ) + . . . + M (xm−1 − xm ) + M xm = 2M xn+1 .
Deoarece xn → 0, avem că
∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. |xn | < ε/(2M ) ∀n ≥ nε .
Deci, ∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. |an+1 + . . . + am | < ε, ∀m > n ≥ nε .

∑
Rezultă că seria an este convergentă.
(2) Din ipoteză şirul (xn )n≥0 este convergent. Deci, ∃y ∈ R, a.ı̂. xn − y →
0. Conform punctului (a) seria Σ(xn − y)bn este convergentă. Atunci, ı̂n baza
propoziţiei 3.13, seria Σ(xn − y)bn + Σybn (= Σan ) este convergent.
∑
4.22. Corolar (criteriul lui Leibniz ). Seria alternantă (−1)n tn este
convergentă dacă şirul (tn )n≥0 este descrescător şi convergent la zero.
Demonstraţie. Se aplică 3.21 punctul (1) pentru bn = (−1)n şi xn =
tn ∀n ≥ 0.
∑ 1
4.23. Exemplu. Să se studieze natura seriei (−1)n+1 . Se aplică
n≥1 n
1
criteriul lui Leibniz pentru tn = . Şirul (tn )n este descrescător şi convergent
n
la zero. Deci seria dată este convergentă.
4.3.2 Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni

pozitivi
∑
4.24. Definiţie. O serie an , cu an ≥ 0, ∀n ≥ 0 se numeşte serie cu
n≥0
termeni pozitivi .
Vom nota S + (S +∗ ) mulţimea seriilor de numere reale cu termeni pozitivi
(strict pozitivi).
Criteriul mărginirii. ∑
4.25. Teoremă. Fie seria A : an ∈ S + . Atunci seria A este conver-
n≥0
gentă dacă şi numai dacă (An )n este mărginit.
Demonstraţie. Fie seria A convergentă. Atunci şirul (An )n este conver-
gent şi, de aici, rezultă că (An )n este mărginit.
Fie acum (An )n mărginit şi pentru că (An )n este şi crescător (A ∈ S + ),
rezultă (An )n este convergent. Deci A este serie convergentă.
O serie divergentă cu termenii pozitivi
∑ are suma +∞. ∑
4.26. Definiţie. Fie seria A : an ∈ S + . O serie B : bn ∈ S + cu
proprietatea că ∃c > 0, şi ∃n0 ∈ N a.ı̂. an ≤ cbn , ∀n ≥ n0 s.n. serie majorantă
a seriei A. Analog se defineşte şi o minorantă pentru seria A.
Criterii de comparaţie.
4.27. Teoremă
∑ (Primul criteriu al comparaţiei).
Fie A : an ∈ S +∑.
a) Dacă exită B : bn ∈ S + , o majorantă a seriei A, atunci
Bconv. ⇒ Aconv.; ∑
a) Dacă exită C : bn ∈ S + , o minorantă a seriei A, atunci
Cdiv. ⇒ Adiv.
Demonstraţie. (a) Seria B convergentă ⇒ şirul (Bn )n convergent ⇒ şirul
(Bn )n mărginit ⇒ şirul (An )n mărginit ⇒ seria A convergentă.
(b) Deoarece p → q ⇔eq →ep, avem că punctul (b) este echivalent cu
(a).
Din teorema de mai sus rezultă: maj.conv. ⇒ min.conv. şi min.div. ⇒
maj.div
Acest criteriu de comparaţie are şi o altă formulare dată de
4.28. Corolar (Al doilea criteriu al comparaţiei).
∑ ∑
Fie A : an ∈ S + . Dacă exită B : bn ∈ S + , o majorantă a seriei A,
an
a.ı̂.∃` = lim ∈ R atunci :
n bn
(a) pentru ` ∈ R∗ ⇒ A ∼ B;
(b) pentru ` = 0, avem:B convergentă ⇒ A convergentă,
(c) pentru ` = ∞, avem:B divergentă ⇒ A divergentă.
Demonstraţie. (a) Din ipoteză rezultă că ` > 0 şi că:
an
∀ε > 0, ∃n0 = n ε ∈ N a. ı̂. ` − ε < < ` + ε, ∀n ≥ n0 . (∗)
bn
`
Luând acum ε = obţinem:
2
` 3`
bn < an < bn , ∀n ≥ n0 .
2 2
Din această ultimă relaţie şi din 4.27 rezultă 4.28 punctul (a).
(b) Avem λ = 0. Luăm ı̂n (∗), ε = 1 şi obţinem an < bn , ∀n ≥ n0 .
Conform cu 4.27 punctul (a) rezultă (b1 ) şi din 4.27 punctul (b) rezultă (b2 ).
bn
(c) Din λ = ∞, rezultă → 0 şi conform (b) rezultă (c1 ) şi (c2 ).
an
Acest criteriu se mai numeşte şi criteriul de comparaţie cu limită.
4.29. Corolar (Al treilea criteriu al comparaţiei).
∑ ∑ an+1 bn+1
Fie A : an şi B : an ∈ S + . Dacă ∃ n0 ∈ N a.ı̂. ≤ , ∀n ≥
an bn
n0 , atunci:
seria B convergentă ⇒ seria A convergentă;
seria A divergentă ⇒ seria B divergentă.
Demonstraţie. Din inegalitatea ipotezei obţinem
bn bn+1
≤ pentru ∀n ≥ n0 ,
an an+1
adică,
bn0 bn +1 bn
≤ 0 ≤ ... ≤ ≤ ....n ≥ n0 .
an0 an0 +1 an
an0
Notând c = > 0, deducem an ≤ cbn , ∀n ≥ n0 .
bn0
Se aplică acum primul criteriu al comparaţiei şi rezultă ceea ce trebuia
demonstrat.
4.30. Observaţie. Criteriile de mai sus ne dau posibilitatea de a stabili
natura unei serii comparând-o cu o altă serie a cărei natură o cunoaştem. De
obicei, pentru comparare se folosesc seria geometrică (prezentată la 3.5) şi
seria armonică generalizată (vezi 4.33).
Criteriul condensării. ∑ ∑ 0
4.31. Teoremă. Fie A : an ∈ S + şi A0 : an o serie obţinută
din seria A printr-o grupare oarecare a termenilor săi (cu păstrarea ordinii).
Atunci seriile A şi A0 au aceeaşi natură.
Demonstraţie. Se observă că (A0n )n este un subşir al şirului (An )n .
Dacă seria A este convergentă, atunci (An )n este convergent. Rezultă că
(An )n este convergent. Deci seria A0 este convergentă.
0
Dacă seria A0 este convergentă, atunci (A0n )n este şir convergent şi este
subşir al şirului crescător (An )n .
Pentru că şirul (An )n este crescător şi are subşirul convergent (A0n )n ,
rezultă că şirul (An )n este convergent. Deci, seria A ∑ este convergentă.
4.32. Teoremă (Criteriul condensării).∑ Fie A : an ∈ S + ı̂n care şirul
(an )n este descrescător.
∑ n Atunci seria an∑este convergentă,
∑ n dacă şi numai
dacă seria 2 a2n este convergentă
∑ (i.e. a n ⊇ 2 a 2n ).
∑ 0 Demonstraţie.
∑ 00 Din seria an obţinem prin grupări de termeni, seriile
an şi seria an astfel:
∑
a0n = a1 + (a2 + a3 ) + (a4 + . . . + a7 ) + . . . + (a2n−1 + . . . + a2n −1 ) + . . .
|{z} | {z } | {z } | {z }
a01 a02 a03 a0n
∑
a00n = (a1 + a2 )+(a3 + a4 )+(a5 + . . . + a8 )+. . .+(a2n−1 +1 + . . . + a2n )+. . .
| {z } | {z } | {z } | {z }
a00
1 a00
2 a00
3
a00
n
00
∑
Se observă că 2n−1 a2n ≤ a∑n , ∀n ≥ 1. Dacă seria an este convergentă,
00
atunci (conform 4.31) şi seria an este convergentă. De aici, pe baza primu-
∑ n−1
lui criteriu al comparaţiei (4.27) rezultă că seria 2 a2n este ∑ convergentă.
Acum se observă că a0n ≤ 2n−1 a2n−1 , ∀n ≥ 1. Dacă seria 2n a2n este
convergentă,
∑ 0 conform primului criteriu al comparaţiei(4.27),
∑ avem că seria
an este convergentă. Şi conform 4.31, seria an este convergentă.
4.33. Aplicaţie. Folosind criteriul condensării să se studieze natura
∑
∞ 1
seriei H(α) : α
cu α ∈ R (seria armonică generalizată sau seria
1 n
lui Riemann).
1
Rezolvare. Pentru α < 0 termenul general al seriei, α nu tinde la zero,
n
iar pentru α = 0, termenul general al şirului sumelor parţiale fiind egal cu n
nu tinde la zero. Deci seria H(α < 0) ∈ Sd . Considerăm, acum α > 0. Din
∑∞ 1
criteriul condensării (4.32) avem că seria α
are aceeaşi natură cu seria
1 n
( ) ∑∞ ( )n
∑∞ 1 ∑
∞ 1 1
2 · nα ≡
n
(α−1)n
≡ α−1
. Dar aceasta (din urmă) este
1 2 1 2 1
2
∑ 1
seria geometrică ρn cu ρ = > 0. Deci:
2α−1
pentru ρ ∈ (0, 1), i.e. pentru α − 1 > 0, seria este convergentă;
pentru ρ ∈ [1, +∞), i.e. pentru α − 1 ≤ 0, seria este divergentă.
Prin urmare, seria H(α ≤ 1) este divergentă, iar seria H(α > 1) este
convergentă.
∑
∞ 1
4.34. Remarcă. Pentru α = 1 avem seria numită seria armonică
1 n
∑
∞ 1
care evident este divergentă. În schimb, seria (−)n este convergentă, dar
1 n
∑∞ 1
nu este absolut convergentă. Deci, seria (−)n este un exemplu de la serie
1 n
semiconvergentă.
4.35. Exerciţiu. Să se studieze natura seriilor:
∑ 1 ∑ n ∑ 1 (√ √ )
(a) 2
, (b) 2
, (c) n + 1 − n − 1 , (d)
n≥0 n + 1 n≥1 n + n + 1 n≥1 n
∑ 1
.
n≥2 n ln n
1 1 ∑ 1
Rezolvare. (a) Petru că 2 < 2 şi pentru că ∈ Sc rezultă,
n +1 n n2
∑ 1
conform 4.27, că 2
∈ Sc ;
n≥0 n + 1
1 n ∑1 ∑ 1
(b) Din < 2 şi din ∼ , ca la (a), rezultă că
2n n +n+1 n 2n
∑ n
2
∈ Sd .
n≥1 n + n + 1
1 (√ √ ) 2 1
(c) Observăm că n + 1 − n − 1 = (√ √ )< √ =
n n n+1+ n−1 n n
1 ∑ 1 ∑ 1 (√ √ )
. Din ∈ Sc ⇒ n + 1 − n − 1 ∈ Sc .
n3/2 n3/2 n≥1 n
∑ 1 ∑ n 1 1 ∑1
(d) Conform cu 4.32, ∼ 2 n ≡ · ∈ Sd . Deci
n≥2 n ln n n≥2 2 ln 2n ln 2 n≥2 n
∑ 1
∈ Sd .
n≥2 n ln n
Criteriul rădăcinii (sau criteriul radical ) al lui Cauchy.
∑
4.36. Teoremă. Fie A : an ∈ S + .
√
Dacă ∃n0 ∈ N şi λ ∈ (0, 1) a.ı̂. n an ≤ λ, ∀n ≥ n0 , atunci A este
convergentă;
√
Dacă n an ≥ 1 pentru o infinitate de termeni, atunci seria A este diver-
gentă.
√
Demonstraţie. (a) Din n an ≤ λ, ∀n ≥ n0 , rezultă an ≤ λn . Cum seria
∑
∞
λn este convergentă, pe baza primului criteriu de comparaţie, deducem că
1
∑
∞
an este convergentă.
1 √
(b) Dacă Dacă n an ≥ 1 pentru o infinitate de termeni, atunci an ≥ 1
pentru o infinitate de termeni. Deci, şirul (an )n nu este convergent către 0.
Rezultă, pe baza criteriului necesar de convergenţă (4.18), că seria A este
divergentă.
Acest criteriu se poate enunţa
∑ şi cu ajutorul limitelor.
√
4.37. Corolar. Fie A : an ∈ S + a.ı̂. lim n an = λ. Atunci:
n
(a) dacă λ < 1, seria A este convergentă;
(b) dacă λ > 1, seria A este divergentă;
(c) dacă λ = 1, criteriul nu se aplică.
√
Demonstraţie: (a) lim n an = λ rezultă că
n
√
∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.ı̂. | n an − λ| < ε, ∀n ≥ nε . (4.3)
1−λ √
Pentru ε < , deducem n an < λ + ε, (λ + ε < 1), ∀n ≥ nε ceea
2 ∑
ce conduce, pe baza lui 3.27 şi 3.5, la concluzia că seria A : an este
convergentă.
λ−1 √
(b) Din (3), pentru ε < , găsim 1 < λ − ε < n an , ∀n ≥ nε . De aici,
2 ∑
tot ı̂n baza lui 4.27. şi 3.5, deducem că seria A : an este divergentă.
∑ ∑ 1
(c) λ = 1 se găseşte atât pentru serii an ∈ Sc (e.g. 2
) cât şi
n≥1 n
∑ ∑ 1
pentru serii an ∈ Sd (e.g. ). De aceea, spunem că ı̂n acest caz este
n≥1 n
incertitudine (i.e. pentru λ = 1, nu putem trage nici o concluzie asupra
seriei).
√ √
4.38. Remarcă. Dacă lim n an nu există atunci se ia λ = lim n an ı̂n
n n
3.37.
Acest criteriu se mai numeşte şi criteriul rădăcinii cu limită.
Criteriul cu limită (ı̂n general cel din 3.37) se foloseşte de regulă când an
are forma (. . .)n .
( )n2
◦
∑∞ en n
4.39. Aplicaţii: 1 Să se precizeze natura seriei n
.
1 3 n+2
Rezolvare. Deoarece termenul general al seriei se poate scrie sub forma
√
(. .(. )n , se)recomandă folosirea criteriului rădăcinii. Astfel avem: n an =
n
e n e 1 e 1 √ 1
= ·( )n → · 2 ,deci: lim n an = < 1.
3 n+2 3 2 3 e n 3e
1+
n
Rezultă că seria este convergentă. ( )n

∑
∞ 1
2◦ Cercetaţi convergenţa seriei √ .
1 n(n + 1) − n
Rezolvare. Forma termenului general impune folosirea, ı̂n primul rând, a
criteriului rădăcinii. Astfel calculăm:
√ √ √
√ 1 n + 1 + n 1
n
an = √ (√ √ )= √ = 1 + + 1.
n n+1− n n n
√
Deci, lim n an = 2 > 1. Rezultă că seria este divergentă.
n ( 2 )n
◦
∑∞ 3n − 5n + 7 1
3 Precizaţi dacă se poate stabili natura seriei ·
1 2n + n2 − 1 3n
prin criteriul rădăcinii.
√ 1 3n2 − 5n + 7
Rezolvare. Calculăm mai ı̂ntâi n an = · .
3 2n + n2 − 1
√ 1
De aici, lim n an = · 3 = 1.
n √ 3
Pentru că lim n an = 1 nu se poate preciza natura seriei folosind criteriul
n
rădăcinii.
4.40. Teoremă
∑ (Criteriul raportului-al lui D’ Alambert).
Fie A : an ∈ S +∗ . Atunci:
an+1
(a) dacă ∃ n0 ∈ N şi λ ∈ (0, 1) a.ı̂. ≤ λ, ∀n ≥ n0 , atunci seria
an
A ∈ Sc .
an+1
(b) dacă ∃ n0 ∈ N a.ı̂. ≥ 1, ∀n ≥ n0 , atunci seria A ∈ Sd .
an
an+1
Demonstraţie. (a) Din ≤ λ, ∀n ≥ n0 deducem:
an
an0 +1 ≤ λ, an0
an0 +2 ≤ λ, an0 +1
..................
an0 +p ≤ λ, an0 +p−1
..................
∑
∞
de unde an0 +p ≤ λp , an0 , ∀p ≥ 1. Şi cum seria λp an0 este convergentă (fiind
p1
∑
∞ ∑
∞
seria geometrică) rezultă că seria an este convergentă. Deci seria an
n=n0 +1 n=1
este convergentă.
(b) Din ipoteză rezultă 0 < an ≤ an+1 , ∀n ≥ n0 .
Deci, şirul (an )n este crescător şi toţi termenii strict pozitivi. Rezultă că
lim an 6= 0. Prin urmare, seria A este divergentă.
n→∞
Acest criteriu se enunţă şi cu ajutorul limitelor extreme ale raportului

an+1
.
an ∑
4.41 Corolar (Criteriul raportului cu limită). Fie A : an ∈ S +∗ .
Atunci:
an+1
(a) dacă lim < 1, seria este convergentă,
n an
an+1
(b) dacă limn > 1, seria este divergentă.
an
an+1 an+1
Demonstraţie. Fie µ = lim şi λ = limn .
n an an
(a) Pentru că µ < 1, ∃(α, β) ∈ V(µ) cu β (< 1, ı̂n) afara căreia se găsesc
an+1
cel mult un număr finit de termeni ai şirului . Deci, ∃n0 ∈ N a.ı̂.
an n
an+1
∀n ≥ n0 , ≤ β < 1. Conform criteriului raportului (4.40) rezultă că
an
seria A este convergentă.
(b) Deoarece λ > 1, ∃(u, ( v) ∈ ) V(λ)cu1 < u, ı̂n care se află un număr
an+1 an+1
infinit de termeni ai şirului . Deci ∃n0 ∈ N a.ı̂. 1 < u ≤ , ∀n ≥
an n an
n0 . De aici, pe baza criteriului raportului (3.40), deducem că seria A este
divergentă. ( )
an+1
Dacă şirul este convergent atunci 4.41 este echivalent cu
an n
∑ an+1
4.42. Corolar. Fie seria A : an ∈ S +∗ şi λ = lim .
n an
(a) Dacă λ < 1, atunci seria A este convergentă.
(b) Dacă λ > 1, atunci seria A este divergentă;
(c) Dacă λ = 1, criteriul nu se aplică.
Demonstraţie. Refacem demonstraţia din 3.41 pentru λ = µ şi obţinem
(a) şi (b)
an+1
(c). Dacă lim = 1, acest criteriu nu se poate folosi pentru a sta-
n an
∑ ∑1
bili natura seriei an . De exemplu, aplicând 3.42 seriei (care este
n
∑ 1
divergentă) şi seriei (care este convergentă) se găseşte că λ = 1.
n2
4.43. Observaţie. Criteriul raportului nu poate fi folosit pentru a
demonstra că seria geometrică cu ρ < 1 este convergentă, deoarece ı̂n demon-
strarea criteriului s-a folosit seria geometrică.
4.44. Aplicaţie. Folosind criteriul raportului să se cerceteze natura
seriilor:
∑ 1 ◦ ∑ 2 · 7 · 12 · ... · (5n − 3) ◦ ∑ 2n + 3
1◦ . ,2. ,3. .
n≥0 n! n≥1 5 · 9 · 13 · ... · (4n + 1) n≥0 n + 7
an+1 1 ∑ 1
Rezolvare. 1◦ . lim = lim = 0 < 1. Deci, seria ∈ Sc .
n an n n+1 n!
an+1 5n + 2 5 ∑ 2 · 7 · 12 · ... · (5n − 3)
2◦ . lim = lim = > 1. Deci, seria ∈
n an n 4n + 5 4 n≥1 5 · 9 · 13 · ... · (4n + 1)
Sd .
an+1 (2n + 5) (n + 7)
3◦ . lim = lim = 1. Pe baza acestui criteriu nu putem
n an n (n + 8) (2n + 3)
∑ 2n + 3
preciza natura seriei . De fapt, ı̂n primul rând, trebuia să observăm
n≥0 n + 7
2n + 3
că → 2 6= 0 şi apoi ı̂n baza criteriului necesar de convergenţă găseam
n+7
că seria de la 3◦ este divergentă. ∑
4.45. Teoremă (Criteriul lui Raabe-Duhamel
( ) ). Fie A : an ∈ S +∗ .
an
(a) Dacă ∃n0 ∈ N şi λ > 1 a.ı̂. n − 1 ≥ λ, ∀n ≥ n0 atunci seria
an+1
A ∈ Sc . ( )
an
(b) Dacă ∃n0 ∈ N a.ı̂. n − 1 ≤ 1, ∀n ≥ n0 atunci seria A ∈ Sd .
an+1
Demonstraţie. În baza lui 3.8, putem presupune că n0 = 1.
(a) Din ipoteză deducem λan+1 ≤ nan − nan+1 ∀n ≥ 1(= n0 ).
De aici
λa1 ≤ λa1
λa2 ≤ a1 − a2
λa3 ≤ 2a2 − 2a3
λa4 ≤ 3a3 − 3a4
..................
..................
λan ≤ (n − 1)an−1 − (n − 1)an
Prin adunarea acestor relaţii obţinem: λAn ≤ λa1 + a1 + a2 + . . . + an−1 −
(n − 1)an , de unde
(λ − 1)An ≤ λa1 − nan ≤ λa1
λ
Rezultă An ≤ a1 .
λ−1
Pe baza criteriului mărginirii, deducem că seria A este convergentă.
(b) Din ipoteză rezultă nan − nan+1 ≤ an+1 , ∀n ≥ 1.
1
an+1 n
De aici, ≥ = n + 1 , ∀n ≥ 1.
an n+1 1
n
∑1
Conform criteriului trei de comparaţie, avem A ∼ . Deci seria A ∈ Sd .
n
4.46. Corolar (Criteriul ( lui Raabe-Duhamel

) cu limită). Fie seria A :
∑ an
an ∈ S +∗ a.ı̂. ∃λ = lim n −1 .
n an+1
(a) Dacă λ > 1, atunci seria A este convergentă;
(b) Dacă λ < 1, atunci seria A este divergentă;
(c) Dacă λ = 1, atunci nu se poate preciza natura seriei A.
Demonstraţie. Fie (α, β) ∈ V(λ) cu 1 ∈ / (α, β) şi α 6= 1. În această
vecinătate,
[ ( ı̂ncepând
)] de la un rang ı̂ncolo, se găsesc toţi termenii şirului
an
n −1 . Deci
an+1 n
( )
an
(a) pentru λ > 1, rezultă n − 1 ≥ α > 1, ∀n ≥ n0 (n0 ∈ N,
an+1
fixat);
( )
an
(b) pentru λ < 1, rezultă n − 1 ≤ β ≤ 1;
an+1
(În cazul (a), vecinătatea (α, β) s-a luat a.ı̂. α > 1 iar ı̂n cazul (b),
vecinătatea (α, β) s-a luat a.ı̂. β ≤ 1).
Deoarece ı̂n fiecare din cazurile ((a) sau (b)) sunt ı̂ndeplinite condiţiile
din 3.45, rezultă ceea ce trebuia demonstrat la punctele (a) şi (b).
(c) pentru λ = 1, criteriul nu se aplică.
4.47. Remarcă. În practică, ı̂n general, criteriului(lui Raabe)- Duhamel
an
se aplică ı̂n forma 3.46. Dacă, ı̂nsă, nu există lim n − 1 atunci se
n an+1
poate utiliza forma dată ı̂n
( )
∑ an
4.48. Corolar.Fie A : an ∈ S , λ = limn
+∗
− 1 şi µ =
( ) an+1
an
limn −1 .
n an+1
(a) Dacă λ > 1, seria A este convergentă;
(b) Dacă µ < 1, seria A este divergentă;
(c) Dacă λ ≤ 1 sau µ ≥ 1 natura seriei nu poate fi precizată.
4.49. Aplicaţie. Folosind criteriului lui Raabe-Duhamel să se cerceteze
natura seriilor
∑ 2 · 7 · 12 · ... · (5n − 3) ◦ ∑ 2
1◦ . ,2. .
n≥1 5 · 9 · 13 · ... · (4n + 1) n≥0 n (n + 1)
( ) ( )
◦ an 4n + 5 −n + 3
Rezolvare. 1 . lim n − 1 = lim n − 1 = lim n =
n an+1 n 5n + 2 n 5n + 2
−∞ < 1. Deci seria dată la 1◦ . este divergentă.
 
2
( ) ( )
an  n(n + 1)  n+2
◦
2 . lim n 
− 1 = lim n   −1 =
n an+1 n 2  = lim
n
n
n
−1
(n + 1)(n + 2)
2n
lim = 2 > 1. Deci seria de la 2◦ . este convergentă.
n n
Pentru serii cu termeni pozitivi mai există şi alte criterii care depăşesc
scopul acestei lucrări.
4.50. Remarcă. Criteriile de convergenţă pentru serii cu termeni pozi-
tivi constituie drept criterii de convergenţă absolută pentru serii cu termeni
oarecare.
Capitolul 5
Şiruri şi serii de funcţii
5.1 Şiruri de funcţii

5.1.1 Şir de funcţii; mulţime de convergenţă
5.1. Definiţie: Fie A ⊂ R. O funcţie f : N → F(A, R) se numeşte şir

de funcţii şi se notează (fn )n≥0 (sau (fn )n sau ı̂ncă (fn )).
Se observă că fn : A → R, ∀n ∈ N.
5.2. Definiţie. Punctul a ∈ A se numeşte punct de convergenţă
pentru şirul de funcţii (fn )n definit pe A dacă şirul numeric (fn (a))n este
convergent.
Mulţimea Ac = {a ∈ A| |a punct de convergenţă pentru şirul (fn )n≥0 } se
numeşte mulţime de convergenţă a şirului (fn )n .
5.3. Observaţie. ∀a ∈ Ac ⇒ ∃λa ∈ R a.ı̂. fn (a) → λa . Deci se poate
defini o funcţie
( )
f : Ac → R, f (a) = λa = lim fn (a) (5.1)
n→∞
5.1.2 Convergenţa simplă; convergenţa uniformă

rezultă că pentru ∀a ∈ Ac avem: ∀ε > 0, ∃n0 ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ n0 ⇒ |fn (a) −
f (a)| < ε. la schimbarea lui a?
Răspuns: Pentru unele şiruri de funcţii n0 = n(ε) (i.e. n0 nu depinde de
punctul a), pe când pentru altele, n0 = n(ε, a) (i.e. n0 depinde de punctul
a).
5.4. Definiţie. Dacă n0 = n(ε, a), f se numeşte limita punctuală
(sau simplă) a şirului (fn ). În acest caz se spune că şirul (fn )n≥0 converge
c.p.
punctual (sau simplu) pe Ac către f şi se notează astfel: fn −→ f (sau
79
80 Capitolul 5. Şiruri şi serii de funcţii
c.s.
fn −→ f ). În loc de c.p. (sau c.s.) se scrie uneori 00 p00 (sau 00 s00 ). Aceasta
este convergenţa simplă.
Dacă n0 = n(ε), f se numeşte limita uniformă a şirului (fn )n .
În acest caz spunem că şirul (fn )n converge uniform pe Ac către f ,
c.u. n
notat fn −→ f (sau fn −→ f ). Aceasta este convergenţa uniformă.
Notăm Ap submulţimea punctelor lui A, ı̂n care şirul (fn )n este conver-
gent punctual şi cu Au submulţimea punctelor lui A, pe care şirul (fn )n este
uniform convergent. Evident că Ap = Ac şi Au ⊆ Ac .
5.5. Observaţii. (a) Din cele de mai sus desprindem că:
s
(i) f este limita simplă a şirului (fn )n pe Ap (notat fn −→ f ) :⇔ ∀a ∈
Ap , ∀ε > 0, ∃n0 = n(ε, a) ∈ N a.ı̂. pentru ∀n ≥ n0 |fn (a) − f (a)| < ε;
u
(ii) f este limita uniformă a şirului (fn ) pe Au (notat fn −→ f ) :⇔
∀ε > 0, ∃n0 = n(ε) ∈ N a.ı̂. pentru ∀n ≥ n0 |fn (a) − f (a)| < ε, ∀a ∈ Au .
sau:
s
(i0 ) fn −→ f pe Ap :⇔ ∀a ∈ Ap , fn (a) → f (a);
u
(ii0 ) fn −→ f pe Au :⇔ fn (a) → f (a), ∀a ∈ Au .
sau ı̂ncă:
p
(i00 ) fn −→ f pe o mulţime M ⊂ R :⇔ ∀a ∈ M, fn (a) → f (a)
u
(ii00 ) fn −→ f pe o mulţime M ⊂ R :⇔ fn (a) → f (a), ∀a ∈ M.
(b) Pentru aceste definiţii se pot considera următoarele schiţe:
1◦ . În fig. 1, Ap = {a} şi segmentul AB = {a} × [f (a) − ε, f (a) + ε].

Graficele funcţiilor fn , cu n ≥ n0 = n(ε, a) intersectează segmentul AB, iar
celelalte (i.e. graficele funcţiilor fn cu n < n0 ) nu se intersectează cu AB.
2◦ . În fig. 2, Ap = {a, b}; AB = {a} × [f (a) − ε, f (a) + ε] şi CD =
{b} × [f (b) − ε, f (b) + ε]. Deoarece segmentele AB şi CD diferă ca poziţie
şi eventual ca mărime, rezultă că n00 = n(ε, a) 6= n000 = n(ε, b).
3◦ . În fig. 3, Ap = [a, b][α, β]. Pentru fiecare punct din [a, b], n0 se poate
modifica chiar dacă ε rămâne fixat .
5.1. Şiruri de funcţii 81
4◦ . În fig. 4, Ap = Au = [α, β]. Pentru ε fixat toate segmentele AB, au

aceeaşi lungime, i.e. pentru ε fixat, n0 este acelaşi pentru orice punct din
[a, b].
Se observă că Ap poate fi o mulţime discretă (e.g. 1◦ şi 2◦ , un interval
(e.g. 3◦ şi 4◦ ) sau poate fi reuniunea unei mulţimi discrete cu unul sau mai
multe intervale .
Convergenţa punctuală se referă la un punct, indiferent că Ap este interval
sau mulţime discretă. Aceasta este o proprietate punctuală.
Convergenţa uniformă se referă la o mulţime (discretă,continuă sau re-
uniuni de astfel de mulţimi) . Aceasta este o proprietate globală.
(c) Cele două feluri de convergenţă sunt diferite. În definiţia convergenţei
punctuale numărul n0 (= n(ε, a)) depinde de 00 ε00 şi de punctul 00 a00 , pe când ı̂n
definiţia convergenţei uniforme n0 (= n(ε)) depinde doar de ε. Convergenţa
punctuală se referă pe rând la punctele lui Ac , pe când convergenţa uni-
formă se referă deodată la toată mulţimea (de convergenţă) Au , lucru pus ı̂n
evidenţă prin poziţia lui n0 faţă de afirmaţia ∀a ∈ Au (la convergenţa punc-
tuală n0 apare după ∀a ∈ A, pe când la convergenţa uniformă este invers).
În convergenţa uniformă şirurile (fn (a))n≥0 , ∀a ∈ A sunt 00 egal convergente00
sau 00 la fel de repede convergente00 (n0 depinzând doar de ε), pe când la
convergenţa simplă 00 nu sunt egal convergente00 sau 00 nu sunt la fel de repede
convergente00 (n0 depinzând de ε şi de punctul a).
5.6. Propoziţie: Convergenţa uniformă implică convergenţa punctuală.
Demonstraţie. (Evident).
5.7. Exemple: (a) Se consideră şirul de funcţii (fn )n≥1 , fn = xn , x ∈
[0, 1]. Se cere:
1◦ .funcţia limită şi mulţimea de convergenţă;
2◦ . să se studieze convergenţa uniformă a şirului dat pe mulţimea de
convergenţă şi să se menţioneze Ap şi Au .
Rezolvare: 1◦ . Fie x ∈ [0, 1], atunci
{
n 0, x ∈ [0, 1) ;
lim fn (x) = lim x =
n→∞ n→∞ 1, x = 1.
Deci Ac = [0, 1] şi funcţia limită (punctuală) este

{
0, x ∈ [0, 1) ;
f : Ac → R, f (x) =
1, x = 1.
2◦ . Se studiază uniform convergenţa pe Ac . Pentru aceasta cercetăm dacă

este ı̂ndeplinită definiţia uniform convergenţei:
∀ε > 0, ∃n0 = n(ε) ∈ N a.ı̂. pentru n ≥ n0 ⇒ |fn (x) − f (x)| < ε, ∀x ∈ Ac .

Fie ε > 0 şi pentru determinarea lui n0 rezolvăm inecuaţia |fn (x)−f (x)| <
ε.
{ {
|xn − 0| , x ∈ [0, 1) xn , x ∈ (0, 1)
|fn (x) − f (x)| = = .
|1 − 1| , x = 1 0, x ∈ {0, 1}
Pentru x ∈ (0, 1) ⇒ |fn (x) − f (x)| < ε ⇔ |xn | < ε ⇔ n ln x < ln ε ⇒ n >
ln ε
> 0 (se ia ε < 1)
ln x 
 x ∈ {0, 1} ⇒ n0 = [1 ]
Rezultă că pentru ln ε , depinde şi de ε şi de
 x ∈ (0, 1) ⇒ n0 = +1
ln x
x.
Mulţimea Ap = [0, 1], iar Au = [0, a], ∀a ∈ [0, 1) (dacă a ∈ [0, 1) ⇒
|fn (a) − f (a)| = an → 0).
5.1.3 Criterii de convergenţă
Deoarece convergenţa simplă a şirului de funcţii (fn )n≥0 către funcţia f

revine, pentru fiecare x ∈ A, la convergenţa şirului de numere (fn (x)) către
numărul f (x), criteriile de convergenţă de la şirurile de numere se aplică şi
ı̂n acest caz.
5.8. Definiţie: Şirul de funcţii (fn )n se numeşte şir uniform Cauchy
dacă (fn (x))n este şir Cauchy ∀x ∈ A.
Pentru convergenţa uniformă prezentăm următoarele criterii:
5.9. Criteriul I (Cauchy). Fie şirul (fn ) ⊂ F(A, R). Şirul (fn ) este
uniform convergent pe A ⇔ (fn ) este şir uniform Cauchy pe A.
Demonstraţie: 00 ⇒00 (fn ) uniform convergent pe A ⇒ ∃f ∈ F(A, R) a.ı̂.
u ε
fp −→ f ⇒ ∀ε > 0, ∃n0 ∈ N a.ı̂. |fp (x) − f (x)| < ∀p ≥ n0 . Atunci pentru
A 2
m, n ≥ n0 şi x ∈ A, avem:
ε ε
|fn (x) − fm (x)| ≤ |fn (x) − f (x)| + |f (x) − fm (x)| < + = ε.
2 2
Deci şirul (fn (x)) şir Cauchy ∀x ∈ A.
00
⇐00 (fn (x)) şir Cauchy ∀x ∈ A ⇒
∀ ε > 0, ∃n0 ∈ N a.ı̂. |fn (x) − fm (x)| < ε, ∀n, m ≥ n0 . ∀x ∈ A (5.2)
Pentru x ∈ A arbitrar fixat, (fn (x)) este un şir de numere reale convergent
(fiind şir Cauchy). Deci pentru ∀x ∈ A, ∃ un număr f (x) a.ı̂. fn (x) → f (x)
s
i.e. fn −→ f. Trecând la limită ı̂n (5.2), (n arbitrat fixat) cu m → ∞,
obţinem:
∀ ε > 0, ∃n0 = n(ε) ∈ N a.ı̂. |fn (x) − f (x)| < ε, ∀n ≥ n0 şi ∀x ∈ A.

u
Deci, fn −→ f.
A
5.10. Criteriul II. Fie şirul (fn )n ⊂ F(A, R). şi f ∈ F(A, R+ ) funcţia
limită sa. Dacă ∃ (ϕn ) ⊂ F(A, R+ ) astfel ı̂ncât:
u
(a) ϕn −→ 0 şi (b) |fn (x) − f (x)| ≤ ϕn (x), ∀n ≥ 1 şi ∀x ∈ A, atunci
u
fn −→ f.
5.11. Caz particular: Fie şirul (fn )n ⊂ F(A, R) şi f ∈ F(A, R).
funcţia limită sa. Dacă ∃(an ) ⊂ R+ a.ı̂.:
u
(a) |fn (x) − f (x)| ≤ an ∀n ∈ N, ∀x ∈ A; (b) an → 0 atunci fn −→ f.
Rezultă luı̂nd ı̂n 5.10, ϕn (x) = an .
sin nx
5.12. Aplicaţie: A = [0, 2π]; fn (x) = ; f (x) = 0.
n
5.13. Criteriul III. Fie (A ⊂ R, f ∈ m) A şi (fn ) ⊂ mA . Atunci
u
fn −→ f ⇔ lim ||fn − f || = 0 ||f || = sup |f (x)| .
n→∞ x∈A
u
Demonstraţie: fn −→ f :⇔ ∀ε > 0, ∃n0 = n(ε) ∈ N a.ı̂. |fn (x)−f (x)| <
ε, ∀n ≥ n0 , ∀x ∈ A.
Dar |fn (x)−f (x)| < ε, ∀x ∈ A ⇔ sup |fn (x)−f (x)| < ε ⇔ ||fn −f || < ε;
x∈A
⇔ ∀ε > 0, ∃n0 ∈ N a.ı̂. ||fn − f || < ε ∀n ≥ n0 ⇔ lim ||fn − f || = 0.
n→∞
5.14. Algoritm. Studiul convergenţei punctuale şi convergenţei uni-
forme pentru un şir (fn )n ⊂ F(A, R) se poate realiza după următoarea
schemă:
Etapa I. Se calculează f (x) = lim fn (x) şi se determină mulţimea Ac (i.e.
n→∞
mulţimea elementelor x ∈ A pentru care această limită există şi este finită).
s
Etapa II. Rezultă fn −→ f pe Ac . Se calculează εn = ||fn − f || =
sup |fn (x)−f (x)| folosind eventual tabloul de variaţie al funcţiei fn (x)−f (x)
x∈Ac
pe mulţimea Ac .
u
Etapa III. Dacă εn → 0 atunci fn −→ f pe Ac . Dacă εn 9 0 convergenţa
nu este uniformă.
4.15. Observaţie. Dacă A = [a, b], aşa cum am văzut mai sus, pentru
u
fn −→ f se poate da o interpretare geometrică sugestivă: ∀ε > 0, ı̂n 00 tubul00
delimitat de graficele funcţiilor f − ε, f + ε, ı̂ncepând de la un anumit rang,
sunt situate toate graficele funcţiilor fn (vezi figura 4 din 5.1.2.).
5.16. Exemple: 1◦ . Fie A ={[0, 1] şi fn (x) = xn , n ≥ 1.
0, x ∈ [0, 1)
Etapa I: f (x) = lim fn (x) = . Deci Ac = A.
n→∞ 1, x = 1
s
Etapa II: fn −→ 0; εn = ||fn − 0|| = sup |xn − 0| = 1 9 0.
x∈Ac
u u
Etapa III: εn 9 0 ⇒ fn 9 f. Dar fn −→ f pe [0, r], ∀r ∈ [0, 1), deoarece
εn = rn → 0.
x+n
2◦ . A = [−2, 2], fn (x) = .
n+1
Etapa I: f (x) = lim fn (x) = 1, ∀x ∈ A; Ac = A.
n→∞ ¯ ¯ ¯ ¯
¯x + n ¯ ¯x − 1¯
Etapa II: εn = ||fn − f || = sup ¯ ¯ ¯ ¯
− 1¯ = sup ¯ ¯= 3 .
x∈Ac n + 1 x∈Ac n + 1
¯ n+1
u
Etapa III: εn → 0 ⇒ fn (x)f (x) ∀x ∈ A şi f (x) = 1, ∀x ∈ A.
5.1.4 Transferul de mărginire, continuitate, derivabi-

litate şi integrabilitate de la un şir de funcţii la
limita sa
5.17. Teoremă (transferul de mărginire, continuitate şi integrabilitate).

u
Fie A ⊂ R, fn , f ∈ F(A, R) ∀n ≥1. Dacă fn −→ f pe A, atunci avem:
(a) (fn )n ⊂ mA ⇒ f ∈ mA ;
(b) (fn )n ⊂ C 0 (A) ⇒ f ∈ C 0 (A);
(c)
{ bfn integrabilă
} pe A = [a, b], ∀n ≥ 1 ⇒ (c1 )f integrabilă
( peb [a, b] şi)
∫ ∫b ∫b ∫
(c2 ) fn (x) convergent şi lim fn (x)dx = lim fn (x)dx = f (x)dx .
a n←∞ a a n→∞ a
n
Demonstraţie. (a) Dacă (fn )n ⊂ mA , atunci
∃M > 0 a.ı̂. |fn (x)| ≤ M ∀n ≥ 1 ∀x ∈ A (5.3)

u
fn −→ f pe A ⇔
ε
{∀ε > 0, ∃n0 = n(ε) ∈ N a. ı̂. n ≥ n0 ⇒ |fn (x)−f (x)| < , ∀x ∈ A} (5.4)
3
Pentru ε = 1,
1
∃n1 = n(1) ∈ N a.ı̂. n ≥ n1 ⇒ |fn (x) − f (x)| < , ∀x ∈ A. (4.40 )
3
Din (6.3) şi (5.40 ), pentru n ≥ n1 obţinem:
1
|f (x)| ≤ |f (x) − fn (x)| + |fn (x)| < + M ∀x ∈ A, deci f ∈ mA .
3
b) Fie a ∈A şi (xk ) ⊂ A cu xk → a. Cum fn0 este continuă ı̂n a, pentru
ε > 0 din relaţia (5.4) avem:
ε
∃k(ε) ∈ N a. ı̂. |fn0 (xk ) − fn0 (a)| < ∀k ≥ k(ε) (5.5)
3
Folosind (5.4) ı̂n care se ia n = n0 şi apoi pe rând x = xk şi x = a, şi (5.5)
rezultă: |f (xk )−f (a)| ≤ |f (xk )−fn0 (xk )|+|fn0 (xk )−fn0 (a)|+|fn0 (a)−f (a)| <
ε ε ε
+ + = ε.
3 3 3
Deci ∀ε > 0, ∃k(ε) ∈ N a. ı̂ |f (xk ) − f (a)| < ε ∀k ≥ k(ε), i.e. f (xk ) →
f (a) ⇔ f continuă ı̂n a. Prin urmare f ∈ C 0 (A).
(c) (c1 ) Vom folosi criteriul lui Lebesgue de integrabilitate. Reimann (i.e.
f : [a, b] → R este integrabilă pe [a, b] ⇔ f mărginită pe [a, b] şi mulţimea
punctelor de discontinuitate a lui f este de măsură Lebesgue zero e.g. o
mulţime cel mult numărabilă este de măsură Lebesgue zero i.e. neglijabilă).
Pentru ∀n ≥ 1, fn este integrabilă pe [a, b]. Rezultă fn ∈ m[a,b] şi Bn = {x ∈
[a, b]|fn discontinuă ı̂n x} este cel mult numărabilă.
∪ Conform (a) ⇒ f ∈ mA .
Şi cum B = {x ∈ [a, b]|f discontinuă ı̂n x} ⊂ Bn , rezultă B este cel mult
n≥1
numărabilă. Deci f este integrabilă pe [a, b].
u ε
(c2 )fn −→ f ⇔ ∀ε > 0, ∃n0 = n(ε) ∈ N a.ı̂. |fn (x)−f (x)| < ∀n ≥
b−a
n0 şi ∀x ∈ A. De aici rezultă:
¯∫ b ∫ b ¯ ∫ b
¯ ¯
¯ f (x)dx − f (x)dx¯≤ |fn (x) − f (x)| dx < ε ∀n ≥ n0 .
¯ n ¯
a a a
¯∫ ∫b ¯
¯ b ¯
Deci ∀ε > 0, ∃n0 = n(ε) ∈ N a.ı̂. ¯ a fn (x)dx − a f (x)dx¯ < ε, ∀n ≥ n0 .
∫b ∫b
Prin urmare: lim a fn (x)dx = a f dx şi cum f (x) = lim fn (x) ⇒ (c2 ).
n→∞ n→∞
5.18. Corolar. Spaţiile mA , C 0 ([a, b]) şi L([a, b], R) (spaţiul funcţiilor
integrabile) sunt spaţii Banach relativ la norma ||fn ||u = sup |f (x)|, A ∈
x∈A
K(R2 ).
5.19. Teoremă (transferul de derivabilitate)
s
Fie (fn )n ⊂ C 1 ([a, b]) şi fn −→ f. Atunci avem:
(a)f ∈ C 1 ([a, b])
( )0
0 0 0
(b)fn → f (i.e. lim fn (x)) = lim fn (x) .
n→∞ n→∞
Demonstraţie. Conform cu Leibniz-Newton, rezultă:
∫ x
fn0 (t)dt = fn (x) − fn (a), ∀n ≥ 0 şi ∀x ∈ [a, b].
a
s ∫x
Pentru n → ∞ (şi din fn −→ f ) ⇒ lim a fn0 (t)dt = f (x) − f (a).
u ∫x n→∞
∫x ∫x
Dar fn0 −→ g ⇒ lim a fn0 (t)dt = a lim fn0 (t)dt = a g(t)dt ⇒
∫x n→∞ n→∞
a
g(t)dt = f (x) − f (a) ∀x ∈ [a, b].
u ∫x
Cum fn0 ∈ C 0 ([a,
{ b]) şi fn
0
−→ g ⇒ g ∈ C 0
([a, b]) ⇒ a
g(t)dt = f (x)−f (a)
f derivabilă pe [a, b]
este derivabilă ⇒
g = f 0 pe [a, b]
Prezentăm fără demonstraţie următorul rezultat.
4.20. Teorema 3 (de aproximare). Fie f ∈ C 0 ([a, b]). Atunci
u
(1) ∃(Pn )n un şir de funcţii poligonale a.ı̂. Pn −→ f ;
u
(2) ∃(Rn )n un şir de funcţii polimoniale a.ı̂. Rn −→ f ;
u
(3) ∃(Sn )n un şir de funcţii ı̂n scară a.ı̂. Sn −→ f.
5.2 Serii de funcţii

5.2.1 Definiţii
1◦ . Fie şirul de funcţii (fn )n ∈ mA şi A un interval din R. Perechea

F : {(fn ), (Fn )} unde Fn (x) = f1 (x) + . . . + fn∑
(x), ∀x ∈ A şi ∀n ≥ 0
se numeşte serie de funcţii şi se notează cu fn (x) şi citim seria cu
n≥0
termenul general fn (x). Termenul de rang n al şirului (Fn (x))n se numeşte
suma parţială de rang n a seriei F .
2◦ . Mulţimea de convergenţă a şirului (Fn )n se numeşte mulţimea de
convergenţă a seriei F .
3◦ . Seria F este punctual (uniform) convergentă pe A dacă şirul
de funcţii (Fn ) este punctual (respectiv uniform) convergent pe A.
F (x) = lim Fn (x), dacă există, se numeşte suma seriei de funcţii F .
n→∞
5.21. Observaţie. Orice serie de funcţii uniform convergentă pe A este
punctual convergentă
∑ n+1 pen A. Reciproca nu este adevărată (de exemplu:pe
[0, 1], seria (x − x ) este punctual convergentă dar nu este uniform
n≥1
convergentă ).
5.2.2 Criterii de convergenţă uniformă pentru serii
∑
5.22.Teoremă (Weierstrass).Fie A ∈ K(R), seria F : fn , fn ∈
n≥0
mA ∀n ≥ 1.
∑
Dacă există o serie an ∈ S + , convergentă a.ı̂. |fn (x)| ≤ an ∀n ≥
n≥0
n0 (n0 ∈ N, fixat) şi ∀x ∈ A atunci seria F este uniform convergentă pe A.
5.2. Serii de funcţii 87
Demonstraţie: |fn (x)| ≤ an ∀x ∈ A, n ≥ n0 ⇒ ||fn ||u = sup |f (x)| ≤

∑ x∈A
an ∀n ≥ n0 . Cum seria numerică an este convergentă rezultă(vezi 4.27)
∑ n≥0 ∑
că seria numerică ||fn || este convergentă. Deci seria fn este absolut
n≥0 n≥0
convergentă ı̂n spaţiul Banach (mA , || · ||u ). Deoarece, ı̂ntr-un spaţiu
∑ Ba-
nach, absolut convergenţa implică convergenţa, rezultă că seria fn este
n≥0
convergentă ı̂n mA ; ı̂nsă convergenţa ∑
ı̂n mA implică convergenţa uniformă pe
u
A(||fn − f || → 0 ⇒ fn −→ f ). Deci fn este uniform convergentă pe A.
n≥0
∑ sin nx 2
5.23. Exemplu. Fie seria fn (x), fn : R → R, fn (x) = ∀n ≥
n≥0 n
1. Să se arate că seria dată este uniform convergentă pe R.
1
Indicaţie: Se aplică 5.22 pentru an = 2 . Se pot aplica şi criteriile de
n
convergenţă uniformă de la şiruri.
5.2.3 Transferul de continuitate, derivabilitate şi inte-

grabilitate pentru serii
5.24. Teoremă (transferul∑ de continuitate şi integrabilitate). Fie (fn )n ⊂

C ([a, b]). Dacă seria F :
0
fn este uniform convergentă, atunci
∑ n≥0
(1) F (x) = fn (x) ∈ C 0 ([a, b]);
n≥0
∫b ∑ ∑ ∫b ∫
(2) fn (x)dx = fn (x)dx ( comută cu Σ).
a n≥0 n≥0 a
{ Demonstraţie. }(1) Seria F fiind uniform convergentă rezultă că şirul

∑
n
Fn (x) = fn (x) este uniform convergent. Deci, ∃ F (x) = lim Fn (x),
k=0 n→∞
n
u
(Fn → F ). Conform cu 4.17, F ∈ C ([a, b]) ⇒ (1). Tot0
{ b din 4.17 }rezultă
∫b ∫b ∫b ∫
lim Fn (x)dx = lim Fn (x)dx = F (x)dx ⇒ şirul Fn (x)dx este
n→∞ a a n→∞ a a n
∫b ∫b ∑
n n ∫b
∑
convergent şi cum Fn (x)dx = fk (x)dx = fk (x)dx. Rezultă că
{ n b }
a a k=1 k=1 a
∑∫ ∑n ∫b ∫b
şirul fk (x)dx este convergent şi ı̂n plus lim fk (x)dx = f (x)dx
k=1 a n→∞ k=1 a a
n
i.e. (2).
5.25. Observaţie. Punctul (2) arată că orice serie uniform convergentă
de funcţii continue pe [a, b], poate fi 00 integrată termen cu termen00 pe acel
interval.
∑
5.26. Teoremă (transferul de derivabilitate) Fie seria F : fn cu
n≥0
(fn )n ⊂ C 1 ([a, b]). Atunci:
(1) Suma punctuală a seriei F este de clasă C 1 ([a, b]);
( )0
∑ ∑ 0
(2) Seria poate fi derivată termen cu termen (i.e. fn = fn ).
∑ n≥0 n≥0
Demonstraţie: Vom folosi 5.19. Seria fn este punctual convergentă ⇔
p ∑ 0
(Fn )n punctal convergent ⇒ ∃ F : [a, b] → R a.ı̂. Fn −→ F. Seria fn
0
este uniform convergentă ⇔ (F )n uniform convergent ⇒ ∃ G : [a, b] → R
p
a.ı̂. Fn0 −→ G. Conform cu 5.19 rezultă că F ∈ C 1 ([a, b]) şi G = F 0 ceea ce
demonstrează teorema.
5.2.4 Cazuri particulare de serii de funcţii
4.2.4.1. Serii de puteri
O clasă importantă de serii de funcţii o constituie seriile de puteri.

∑
5.27. Definiţie. Fie (an )n ⊂ R. O serie de funcţii fn (x), unde
n≥0
fn : R → R, fn (x) = an xn , ∀x ∈ R şi ∀n ≥ 0 se numeşte serie de puteri
(sau serie ı̂ntreagă) centrată ı̂n x = 0, pe scurt serie de puteri , iar
termenii şirului (an )n se numesc coeficienţii seriei de puteri date.
5.28. Observaţie: 1◦ . O serie de puteri este unic determinată de şirul
(an )n≥0 al coeficienţilor săi;
∑
2◦ . Se pot considera serii de puteri de formă generală an (x − x0 )n cu
n≥0
x0 ∈ R, numite serii de puteri centrate ı̂n x0 . Făcând abstracţie de
notaţia variabilei, cele două forme sunt echivalente:
∑ −→ ∑
x=t−x0
a n xn t=x+x0 an (t − x0 )n
←−
De aceea, ı̂n cele ce urmează, vom urmări ı̂n principal seriile de puteri
centrate ı̂n x0 = 0.
3◦ Seriile de puteri constituie o generalizare a funcţiilor polinomiale şi o
particularizare a seriilor de funcţii. Astfel, alături de proprietăţile generale
pe care le au seriile funcţii, au şi unele proprietăţi speciale, care le apropie
mult de funcţiile polinomiale (de exemplu: suma unei serii de puteri este
funcţie indefinit derivabilă).
( )n
∑ ∑ xn ∑ n n ∑
n 1−x
5.29. Exemple: x ; ; n x ; n sunt serii de
∑ n≥0 n! 3+x
puteri, dar (n · 2x + 1)n nu este o serie de puteri.
5.30. Propoziţie. Mulţimea de convergenţă a unei serii de puteri este
nevidă. ∑
Demonstraţie. x0 = 0 este punct de convergenţă al seriei an xn deoarece
n≥0
şirul sumelor parţiale este (Xn = a0 )n , care este convergent. ∑
5.31. Teorema lui Abel.Pentru orice serie de puteri an xn ∃R ∈
n≥0
[0, +∞] astfel ı̂ncât:
(a) seria este absolut convergentă pentru orice x cu |x| < R;
(b) seria este divergentă pentru orice x cu |x| > R;
(c) ∀ r ∈ (0, R), seria este uniform convergentă pentru orice x cu |x| ≤
r (chiar mai mult, seria este uniform convergentă pe orice compact din
(−R, R)). ∑
Demonstraţie. Notăm Ac = {x0 ∈ R| an xn0 ∈ Sc }.
Dacă seria este convergentă doar ı̂n x = 0, se ia R = 0 şi teorema este
demonstrată.
Presupunem că seria de puteri∑ are cel puţin un punct de convergenţă
x0 6= 0. Deci, seria numerică an xn0 este convergentă. Rezultă că termenul
general al seriei an xn0 tinde către zero. Deci, ∃M > 0 a.ı̂. |an xn0 | < M, ∀n ≥
0. Fie x ∈ (−|x0 |, |x0 |). Atunci avem:
¯ ¯ ( )n
¯ x n¯
|x|n
|x|
|an x | = ¯¯an x0 · n ¯¯ = |an x0 | ·
n n n
<M· .
x0 |x0 |n |x0 |
( )n
∑ |x| |x|
Dar seria M este seria geometrică cu raţia < 1.
|x0 | ∑ |x0 |n
Conform criteriului de comparaţie rezultă∑ că seria |an x | este conver-
gentă pentru x∈ (−|x0 |, |x0 |) şi deci an xn este absolut convergentă pe
(−|x0 |, |x0 |).
Deoarece ∀ x0 ∈ Ac , avem (−|x0 |, |x0 |) ⊂ Ac . Afirmăm că R = supAc
verifică punctele (a), (b) şi (c). Într-adevăr:
(a) Fie x ∈ (−R, R) fixat arbitrar. Deci, |x| < R. Atunci ∃ x0 ∈ Ac
a.ı̂. |x| < x0 < R. Prin urmare seria dată este absolut convergentă ı̂n x (din
x0 ∈ Ac şi din |x| < x0 , rezultă că seria Σ|an x∑ n
| este convergentă). Pentru că
x a fost arbitrar ı̂n (-R, R), rezultă că seria an x este absolut convergentă
n
pe (−R, R).
(b) Dacă R = +∞, atunci seria nu are puncte de divergenţă, fiind, con-
form cu (a), absolut convergentă pe (−∞, +∞). În acest caz condiţia de la
(b) este de prisos.
Dacă R < +∞, fie x a.ı̂. |x| > R, arbitrar fixat. Dacă x ∈ Ac , atunci
∀ y, |x| > |y| ar fi punct de convergenţă ceea ce este ı̂n contradicţie cu definiţia
lui R. Aşadar pentru ∀ x cu |x| > R, seria dată este divergentă.
(c) Fie r ∈ (0, R). Evident
∑ căn r este∑punct nde convergenţă absolută i.e.
seria de numere pozitive |an r | = |an | r este convergentă. Şi cum
n n
pentru ∀∑ x ∈ [−r, r] avem |an xn | = |an ||xn | ≤ |an |rn , rezultă, conform 5.22,
că seria an xn este uniform convergentă pe [−r, r]. Şi astfel teorema este
n
demonstrată. ∑
5.32. Observaţie. 1◦ . Dacă seria an xn este convergentă ı̂n x0 ,
n
atunci ea este absolut convergentă pe (−|x0 |, |x0 |). Dacă seria este diver-
gentă ı̂n x1 atunci ea este divergentă pe R\[−|x0 |, |x0 |]. Prima afirmaţie
este demonstrată ı̂n 4.31. Pentru afirmaţia ∑ a doua presupunem că ar exista
x2 ∈ R\[−|x0 |, |x0 |] a.ı̂. seria numerică an xn2 este convergentă. Conform
n ∑
cu prima afirmaţie urmează că seria numerică an xn este absolut conver-
n
gentă pe (−|x2 |, |x2 |) şi pentru că x1 ∈ (−|x2 |, |x2 |) rezultă că x1 este punct
de convergenţă pentru seria dată. Contradicţie, şi astfel rezultă că afirmaţia
a doua este adevărată. Aceste două afirmaţii pot ı̂nlocui afirmaţiile (a) şi (b)
din 5.31.
2◦ . Cele spuse ı̂n teorema lui Abel se pot schiţa astfel:
3◦ . Dacă R ∈ (0, ∞), teorema lui Abel nu precizează natura seriei de

puteri ı̂n punctele x ∈ {−R, R}. În cele două puncte natura seriei este fie
aceeaşi, fie diferită. Dacă seria este absolut convergentă ı̂n (±R), atunci este
absolut convergentă şi ı̂n (∓R). Deci este posibil ca −R şi R ∈ Ac . Rezultă
că Ac ∈ {(−R, R), (R, R], [−R, R), [−R, R]}.
5.33. Definiţie. Numărul R din teorema lui Abel se numeşte raza
de convergenţă a seriei de puteri , iar intervalul (−R, R) se numeşte
intervalul de convergenţă al seriei de puteri .
Determinarea razei de convergenţă pentru o ∑ serie de puteri
5.34. Teoremă (Cauchy-Hadamard ). Fie an xn o serie de puteri cu
√n≥0
raza de convergenţă R. Dacă există ρ = lim n |an |, atunci
n→∞

 0, dacăρ = +∞
R= 1/ρ, dacăρ ∈ (0, +∞)

+∞, dacăρ = 0
∑
Demonstraţie. Pentru x0 ∈ R arbitrar fixat, se aplică seriei |an xn0 |
√ √ n
criteriul rădăcinii. Dacă există ρ = lim n |an |, atunci lim n |an xn0 | = ρ |x0 | .
n n
Conform criteriului rădăcinii avem (pentru ρ ∈ (0, +∞)):
• dacă ρ|x0 | < 1 (i.e. x0 ∈ (−1/ρ, 1/ρ)), atunci seria este absolut conver-
gentă ı̂n x0 ;
• dacă ρ|x0 | > 1 (i.e. |x0 | > 1/ρ), atunci seria este divergentă ı̂n x0 .
5.35.¯ Observaţie.
¯ Uneori pentru calculul lui ρ se foloseşte formula
¯ an+1 ¯
ρ = lim ¯¯ ¯ (regula lui d’Alambert). Raza e convergenţă se calculează
n an ¯ ¯ ¯
¯ an ¯
conform 4.34. Se poate folosi şi relaţia R = lim ¯¯ ¯.
n→∞ an+1 ¯
5.36. Aplicaţii. Să se calculeze intervalele de convergenţă pentru seriile:
∑ 1 n ◦ ∑ ∑ 2n ∑ (−2)n − 3n n
1◦ . x ,2. n!xn , 3◦ . 3 x n
, 4◦
. x
n n! n n (n + 1) n
1
¯ ¯
1 ¯ an+1 ¯¯ (n + 1)!
Rezolvare. 1◦ . an = , ρ = lim ¯¯ ¯ = lim = 0 ⇒ R = +∞
n! n→∞ an n→∞ 1
n!
şi intervalul de convergenţă este (−∞, +∞).
¯ ¯
¯ a ¯
2◦ . an = n!; ρ = lim ¯¯ ¯ = +∞ ⇒ R = 0; intervalul de convergenţă
n+1
n→∞ an ¯
este redus la un punct. ¯ ¯
2n ¯ an+1 ¯
◦
3 . an = lim ¯¯ ¯ = 2 ⇒ R = 1 şi intervalul de
3 ; ρ = n→∞
(n +( 1) ) an ¯ 2
1 1
convergenţă este − , .
2 2
¯ ( )n+1 ¯
¯ 2 ¯
¯ − − ¯
n
− n ¯ 1 ¯
◦ (−2 ) 3 n ¯ 3 ¯ 1
4 . an = , ρ = 3 lim ¯ ( )n ¯ = 3 ⇒ R = şi
n n→∞ n + 1 ¯ 2 ¯ 3
¯ − − 1 ¯¯
¯ 3
( )
1 1
itervalul de convergenţă este − , .
3 3
Pentru seriile de la 3◦ şi 4◦ să se cerceteze convergenţa şi ı̂n punctele −R
şi R (exerciţiu).
5.2.4.2. Serii Taylor
5.37. Definiţie: Fie f : I = [a, b] → R(a < b), o funcţie de clasa C ∞ şi
x0 ∈ (a, b) un punct fixat. Seria de puteri centrată ı̂n x0

∑
Tf (x0 ) : an (x − x0 )n , (5.6)
n≥0
f (n) (x0 )
ı̂n care an = se numeşte seria Taylor ataşată funcţiei f ı̂n
n!
punctul x 0 .
Dacă x0 = 0, seria (5.6), (i.e. Tf (0),) se numeşte seria Mac Laurin
ataşată funcţiei f şi se scrie:
∑ f(0)
(n)
xn , (5.7)
n≥0
n!
5.38. Observaţie: Aceste serii, fiind serii de puteri, convergenţa lor se

studiază cu teoremele specifice seriilor de puteri.
5.39. Definiţie: Suma parţială a seriei Taylor ataşată funcţiei f ı̂n
punctul x0
(n)
f 0 (x0 ) f(x )
Tn (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + ... + 0 (x − x0 )n (5.8)
1! n!
se numeşte polinom Taylor de ordin n ataşat funcţiei f ı̂n punctul
x0 iar
Rn (x) = f (x) − Tn (x) ∀x ∈ I (5.9)
se numeşte rest Taylor de ordin n.
5.40. Observaţie: 1◦.
f (x) = Tn (x) + Rn (x) ∀x ∈ I (5.10)
2◦. Se ştie că Ac nu coincide ı̂n mod necesar cu I. Se pune ı̂ntrebarea: În ce
condiţii seria Taylor coincide cu funcţia f şi pe ce mulţime?
3◦. Din formula (5.10) rezultă că polinomul Tn (x) aproximează valoarea
funcţiei f ı̂n x, restul Rn (x) este eroarea făcută prin această aproximare. De
aceea este necesară o reprezentare cât mai convenabilă a restului formulei lui
Taylor. Dăm fără demonstraţie următoarea:
5.41. Teoremă (teorema restului). Fie f : I → R, α, x ∈ I, α 6= x
arbitrar fixate. Dacă f este de n + 1 derivabilă pe I, atunci pentru orice
p ∈ N, ∃ξ ı̂ntre x şi α a.ı̂.
(x − α)p (x − ξ)n−p+1 (n+1)

Rn (x) = · f(ξ) (restul lui Schlömlich-Roche) (5.11)
n!p
Pentru p = 1 se obţine:
(x − α)p (x − ξ)n (n+1)

Rn (x) = · f(ξ) (restul Cauchy), (5.12)
n!p
iar pentru p = n + 1 se obţine:
(x − α)n+1 (n+1)
Rn (x) = · f(ξ) (restul lui Lagrange). (5.13)
(n + 1)!
5.42. Observaţie: Punctul intermediar ξ depinde atât de α şi x cât şi

de n şi p. Aşadar, ı̂n formula lui Cauchy, punctul ξ este diferit de cel din
formula lui Lagrange.
5.43. Teoremă (de reprezentare a funcţiilor de clasă C ∞ ,prin serii Tay-
lor ).
Fie f ∈ C ∞ (I, R) şi x0 ∈ (a, b) fixat. Dacă ∃ M > 0 cu |f (k) (x)| ≤
M ∀k ∈ N şi ∀ x ∈ V ∈ V(§0 ), atunci seria Taylor asociată funcţiei f ı̂n
jurul lui x0 este uniform convergentă pe I şi suma sa este f (x) i.e.
∑ f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n , ∀x ∈ I (5.14)
n≥0
n!
Demonstraţie. Fie x ∈ I arbitrar fixat. Conform 4.41, ∃ ξ ı̂ntre x0 şi x

(x − x0 )n+1 (n+1)
a.ı̂. Rn (x) = f (ξ) .
(n + 1)!
¯ De aici şin+1
din (5.9) rezultă:
¯ |f (x) − Tn (x)| = |Rn (x)| =
¯ (x − x0 ) ¯ |x − x0 |n+1 (b − a)n+1
= ¯¯ f (n+1) (ξ)¯¯ = · |f n+1 (ξ)| ≤ · M ∀ x ∈ I.
(n + 1)! (n + 1)! (n + 1)!
∑ (b − a)n+1
Cum seria numerică M este convergentă (se aplică, de exemplu,
n≥0 (n + 1)!
(b − a)n+1
criteriul raportului), rezultă M → 0. Atunci f (x) = lim Tn (x)
(n + 1)! n→∞
∑ (x − x0 ) (k)
k
(limită uniformă, căci ||f − Tn || → 0) i.e. f (x) = f (x0 ) ∀ x ∈
k≥0 k!
I. Această formulă reprezintă dezvoltarea ı̂n serie Taylor, ı̂n jurul lui x0 , a
funcţiei f (x).
5.44. Observaţie. Dacă, ı̂n 5.43, se ia x0 = 0 se obţine dezvoltarea ı̂n
serie Mac Laurin a funcţiei f (x), i.e.
∑ f(0)
(n)
f (x) = xn (5.15)
n≥0
n!
5.45. Aplicaţii. 1◦ . Fie funcţia f : R → R, f (x) = ex . Se cere:

(a) Să se dezvolte funcţia dată, ı̂n serie Mac Laurin şi să se stabilească
mulţimea de convergenţă.
1
(b) Să se calculeze √ cu trei zecimale exacte.
e
Rezolvare. (a) Funcţia f este indefinit derivabilă. Astfel avem f (n) (x) =
e ∀n ≥ 0 şi apoi f (n) (0) = 1. Înlocuind ı̂n (5.10) se obţine
x
x xn
ex = 1 + + ... + + Rn (x), ∀ x ∈ R
1! n!
xn+1 ξ
unde Rn (x) = e este restul sub forma lui Lagrange, iar ξ este
(n + 1)!
|xn+1 | ξ |x|n+1 |ξ|
un punct ı̂ntre 0 şi x. Pentru că |Rn (x)| = e ≤ e ≤
(n + 1)! (n + 1)!
|x|n+1 |x| |x|n+1 |x|
e , rezultă lim Rn (x) = lim e = 0. Deci,
(n + 1)! n→∞ n→∞ (n + 1)!
( )
x x n ∑ 1 n
ex = 1 + + ... + + ... = x , ∀ x ∈ R. (5.16)
1! n! n≥0
n!
Mulţimea de convergenţă este (−∞, +∞).

1 1
1 − −
(b) Deoarece √ = e 2 , se impune calcularea lui e 2 din expresia lui
e
x
lim e sub formă de serie. Se vor folosi primii n termeni ai seriei (6.16), unde
n se determină din condiţia ca eroarea Rn (−1/2) să fie mai mică decât 0,001.
Deci, avem:
¯ ¯
¯ ¯ ¯ 1 n+1 ¯
¯ ¯ ¯ (− ) ¯
¯Rn (− 1 )¯ < 0, 001 ⇔ ¯¯ 2 ¯ ξ
¯e <
1 1
, ξ ∈ (− , 0) ⇔ 2n+1 (n + 1)! >
¯ 2 ¯ ¯ (n + 1)! ¯ 1000 2
¯ ¯
> 1000(eξ < 1). ¯ ¯

¯ 1 ¯¯
¯
De aici se găseşte că n = 4 este cel mai mic n pentru care ¯Rn (− )¯ <
2
0, 001. Deci
1
− 1 1 1 1 1 1 1 1 1
e 2 ∼
= T4 (− ) = 1 + (− ) + (− )2 + (− )3 + (− )2 = 0, 606
2 2 1! 2 2! 2 3! 4 4!
este verificat.
2◦ . Să se dezvolte ı̂n serie Mac Laurin funcţia f : R → R, f (x) = cosx

Rezolvare: Deoarece funcţia f (x) este indefinit derivabilă ( i seπ )
poate cal-
(n)
cula derivata de orice ordin . Astfel avem f (x) = cos x + n ∀n ≥ 0
( π ) 2
(s-a folosit formula sin α = − cos α + . Rezultă
2
( π) {
(−1)k , n = 2k
(n)
f (0) = cos n , ∀n ≥ 0, i.e. f (0) =
(n)
2 0, n = 2k + 1
Deci
x2 x 4 x2n
cos x = 1 − + − ... + (−1)n + ... (5.17)
2! 4! (2n)!
Seria este convergentă pentru ∀x ∈ R (are raza de convergenţă R = +∞).
Analog se obţine
x x3 x5 x2n+1
sin x = − + − ... + (−1)n + ... (5.18)
1! 3! 5! (2n + 1)!
Seria este convergentă pentru ∀ x ∈ R (are raza de convergenţă R = +∞).

3◦ . Să se dezvolte serie Taylor funcţia f : (−1, +∞) → R, f (x) =
ln(1 + x) ı̂n jurul punctului a ∈ (−1, +∞) :
Rezolvare. Funcţia este indefinit derivabilă pe (−1, +∞). Se obţine suc-
1 −1
cesiv f (a) = ln (1 + a) , f 0 (a) = , f ”(a) = , . . . , f (n) (a) =
1+a (1 + a)2
(n − 1)!
(−1)(n−1) , ...
(1 + a)n
Seria asociată funcţiei f (x) = ln(1 + x) ı̂n jurul lui a este
∑ 1
ln(1 + a) + (−1)n−1 n
t(x − a)n
n≥1
n(1 + a)
Notând t = x − a, se obţine raza de convergenţă

¯ ¯
¯ n−1 ¯
¯ ¯ ¯ (−1) ¯
¯ an ¯ ¯ n ¯
¯ ¯ ¯ n (1 + a) ¯ n+1
R = lim ¯ ¯ = lim ¯ ¯ = (1 + a) lim =1+a
n→∞ ¯ ¯
n
n→∞ an+1 (−1) n→∞ n
¯ ¯
¯ (n + 1) (1 + a)n+1 ¯
Deci,
x−a (x − a)2 n−1 (x − a)

n
ln (1 + x) = ln (1 + a) + − + . . . + (−1) + ...
1 + a 2 (1 + a)2 n (1 + a)n
pentru ∀ x ∈ (−1, 1 + 2a).

4◦ . Să se dezvolte ı̂n serie Mac Laurin funcţia
f : (−1, +∞) → R, f (x) = (1 + x)a , a ∈ R\N
Rezolvare. Funcţia este indefinit derivabilă şi avem
f (n) (x) = a(a − 1) . . . (a − n + 1)(1 + x)a−n , ∀ n ∈ N.
Seria asociată funcţiei dată este

a a(a − 1) 2 a(a − 1) − (a − n + 1) n
1+ x+ x + ... + x + ...
1! 2! n!
şi se numeşte seria binominală (pentru a ∈ N se obţine dezvoltarea binomului
lui Newton).
Se găseşte uşor rază de convergenţă este R = 1 şi intervalul de convergenţă
(- 1,1) pe care avem
a a(a − 1) 2 a(a − 1) . . . (a − n + 1) n
(1 + x)a = 1 + x+ x + ... + x + ...
1! 2! n!
5◦ . În Analiza complexă se demonstrează că

1 1 1
ez = 1 + z + z 2 + . . . + z n + . . . ∀ z ∈ C.
1! 2! n!
Dacă luăm aici z = ix şi z = −ix obţinem
( ) ( )
ix i2 x2 in xn x2 x4 x x2
ix
e = 1+ + +. . . +. . . = 1 − + − . . . +i − + ...
1! 2! n! 2! 4! 1! 3!
( ) ( )
−ix x2 x4 x x2
e = 1− + − ... − i − + ... .
2! 4! 1! 3!
Ţinând seama de exemplul (5.17) şi (5.18) avem:
eix = cos x + i sin x

e−ix = cos x − i sin x
De aici rezultă formulele

eix − e−ix eix + e−ix
sin x = , cos x =
2i 2
Aceste formule se numesc formulele lui Euler pentru funcţiile sin şi cos.
Capitolul 6
Funcţii de mai multe variabile

reale
6.1 Definiţii şi exemple
6.1 Definiţie. O funcţie f : A ⊂ Rn → R,

A 3 (x1 , x2 , . . . , xn ) −→ f (x1 , . . . , xn ) ∈ R (6.1)
se numeşte funcţie reală de n variabile reale. Uneori ı̂n loc de f (x1 , . . . ,
xn ) se scrie f (x), unde x = (x1 , . . . , xn ) ∈ A.
Funcţia f definită mai sus este o funcţie scalară deoarece valorile sale
sunt numere reale. Pe lı̂ngă funcţiile scalare, se ı̂ntâlnesc şi funcţii ale căror
valori sunt vectori (i.e. elemente din Rp , p ≥ 2). Mai precis sunt funcţii
f : A ⊂ Rn → Rp prin care elementului
A 3 (x1 , x2 , . . . , xn ) −→ (f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , fp (x1 , . . . , xn )) ∈ Rp (6.2)
O astfel de funcţie se numeşte funcţie vectorială de variabilă vecto-
rială. Funcţiile fi : A ⊂ Rn → R, i = 1, p sunt funcţii scalare definite ı̂n
(6.1) şi se numesc componentele reale ale funcţiei vectoriale f .
În cele ce urmează vom considera, ı̂n general, funcţii f : A ⊂ R2 → R.
6.2 Limita şi continuitatea funcţiilor de mai

multe variabile
În această secţiune vom particulariza la R2 cele prezentate ı̂n secţiunile

1.1.3 şi 1.2.3 cu privire la limita şi continuitatea funcţiilor.
97
98 Capitolul 6. Funcţii de mai multe variabile reale
6.2.1 Convergenţa şirurilor ı̂n Rn
Se cunoaşte că Rp are o structură de spaţiu metric ı̂n raport (de exemplu)
cu metrica euclidiană de .
Dacă (xn )n este un şir din Rp , atunci termenul general al şirului are forma
xn = (x1n , x2n , ..., xpn ), unde (xin )n , i = 1, p sunt şiruri de numere reale şi se
numesc componentele şirului (xn )n . Un astfel de şir se va mai nota şi sub
forma {(x1n , x2n , ..., xpn )}n , iar un şir din R2 ı̂l vom scrie {(xn , yn )}n .
6.2 Propoziţie (de caracterizare a şirurilor din Rp ). Fie (xn )n , xn =
(x1n , . . . , xpn ) ∀ n ≥ 0, un şir din Rp . Atunci avem:
(a) Şirul (xn )n este mărginit ı̂n Rp dacă şi numai dacă şirul (xin )n este
mărginit ı̂n R, ∀ i = 1, p.
(b) Şirul (xn )n este şir Cauchy ı̂n Rp dacă şi numai dacă, ∀ i = 1, p, şirul
(xin )n este şir Cauchy ı̂n R.
(c) Şirul (xn )n ∈ CRp dacă şi numai dacă, ∀ i = 1, p, (xin )n ∈ CR , şi ı̂n
plus
lim xn = (lim x1n , ..., lim xpn ) (6.3)
n n n
00 00
Demonstraţie: (a) ⇒ , Dacă şirul (xn )n este mărginit ı̂n Rp , atunci
∃ r > 0 a.ı̂. (xn )n ⊂ B(0, r). Deci, d(0, xn ) < r ∀ n ≥ 0. Folosind definiţia
∑p
distanţei euclidiene avem (xin −0)2 < r2 , ∀ n ≥ 0, de unde |xin | < r ∀ n ≥ 0.
i=1
i.e. (xin )n mărginit ∀ i = 1, p.
00
⇐00 . Şirul (xin )n este mărginit ∀ i = 1, p. Atunci ∀ i = 1, p ∃ Mi > 0 a.ı̂.
|xn | ≤ Mi ∀ n ≥ 0. De aici avem:
i
[ p ] 12 ( p ) 12
∑ ∑ =
d(0, xn ) = (xin )2 ≤ Mi2 notM ∀ n ≥ 0.
i=1 i=1
Deci şirul (xn )n este mărginit.

(b) 00 ⇒00 . Deoarece (xn )n este şir Cauchy avem ∀ε > 0, ∃ nε ∈ N a.ı̂.
d(xm , xn ) < ε, ∀ m, n ≥ nε . Apoi ∀ i = 1, p rezultă.
( p ) 12
∑
d(xim , xin ) = |xim − xin | ≤ (xjm − xjn )2 = d(xm , xn ).
j=1
Rezultă că pentru ∀ i = 1, p d(xim , xin ) < ε, ∀ m, n ≥ nε . Deci, pentru

∀ i = 1, p şirul (xin )n este şir Cauchy.
00
⇐00 . Din ipoteză, conform definiţiei, pentru ∀ i = 1, p avem:
ε
∀ ε > 0, ∃ niε ∈ N a.ı̂. d(xim , xin ) < √ ∀ m, n ≥ niε .
p
6.2. Limita şi continuitatea funcţiilor de mai multe variabile 99
[ 1
[ ]1 ( )2 ]
∑
p
2 2
∑
p ε 2
De aici rezultă: d(xm , xn ) = (xim − xin ) < √ = ε.
i=1 i=1 p
Luând nε = max (niε ), rezultă (xn )n este şir Cauchy.
i=1,p
(c) 00 ⇒00 . Pentru că (xn )n ∈ CRp ∃ a = (a1 , . . . , ap ) ∈ Rp cu proprietatea:
∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N a.ı̂. d(a, xn ) < ε, ∀ n ≥ nε .
Deoarece pentru ∀ i = 1, p, |xin − ai | ≤ d(a, xn ) < ε, ∀ n ≥ nε .

Rezultă că şirul (xin )n este convergent, ∀ i = 1, p.
00
⇐00 . Dacă ∀ i = 1, p (xin )n ∈ CR , ∃ ai ∈ R cu proprietatea:
ε
∀ ε > 0, ∃ niε ∈ N a.ı̂. |xin − ai | < , ∀ n ≥ nε
p
Notăm a = (a1 , a2 , . . . , ap ) şi , nε = max{niε , i = 1, p}. Avem
∑
p
∑
p
ε
d(a, xn ) ≤ |a −
i
xin | < = ε, ∀ ≥ nε = max(niε ).
i=1 i=1
p i
Deci, ∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N a.ı̂.d(a, xn ) < ε, ∀ n ≥ nε , i.e. şirul (xn )n CR .

Pentru că a = lim xn şi ai = lim xin , i = 1, p, din a = (a1 , a2 , . . . , ap )
n n
obţinem relaţia (6.3) )n ) ( (
n −n
√
6.3 Exemplu: Considerăm şirul (xn )n ⊂ R , xn = n, ,3 3
. n
n+1
Pentru
( ) toate componentele lui (xn )n sunt şiruri convergente avem xn →
că
1
1, , 0 .
e
6.2.2 Limita funcţiilor de mai multe variabile
Fie A ⊂ R2 şi f : A → R.
6.4 Definiţia(cu ε şi δ). Spunem că funcţia f are limită ı̂n punctul
(a, b) ∈ A0 dacă există λ ∈ R cu proprietatea:
∀ ε > 0, ∃δ0 = δ(ε) > 0 a.ı̂. (x, y) ∈ A

(6.4)
cu |x − a| < δ0 şi |y − b| < δ0 ⇒ |f (x, y) − λ| < ε.
lim f (x, y) sau λ =

În locul relaţiilor (6.4) se mai scrie λ = x→a lim f (x, y).
(x,y)→(a,b)
y→b
Această limită se numeşte limita (globală a) funcţiei f (x, y) ı̂n punctul
(a, b).
6.5 Aplicaţie. Folosind definiţia, să se arate că: lim (2x+3y) = 7.

(x,y)→(−1,3)
Rezolvare. Fie ε > 0 şi urmează să găsim pe δ0 = δ(ε), conform Definiţiei
6.4, vom folosi ultima inegalitate din (6.4, i.e.
|f (x, y) − λ| < ε. (6.5)
Astfel avem succesiv

|f (x, y) − λ| = |2x + 3y − 7| = |2(x + 1) + 3(y − 3)| ≤
≤ 2|x − (−1)| + 3|y − 3| < 2δ0 + 3δ0 = 5δ0 .
Pentru a avea inegalitatea (6.5) se impune condiţia 5δ0 ≤ ε. Deci se poate

ε
lua (de exemplu) δ0 = . Rezultă, ı̂n baza Definiţiei 6.4, care este verificată,
5
că lim (2x + 3y) = 7.
(x,y)→(−1,3)
6.6 Definiţie. (definiţia limitei cu şiruri ). Spunem că f are limita λ ∈ R
ı̂n punctul (a, b) ∈ A0 dacă
∀ {(xn , yn )}n ⊂ A\{(a, b)}, cu, (xn , yn ) → (a, b) ⇒ f (xn , yn ) → λ. (6.6)
i.e. λ = lim f (xn , yn ).

n
x3 + y 3
6.7 Aplicaţie. Folosind Definiţia 5.6, să se calculeze lim
.
(x,y)→(0,0) x2 + y 2
Rezolvare. Fie {(xn , yn )} ∈ R\{(0, 0)} cu (xn , yn ) → (0, 0).
¯ 3 ¯ ¯ ¯
¯ xn + yn3 ¯ ¯ 2 2 ¯
¯ ¯ = ¯ xn x n + y n y n ¯ ≤
¯ x2 + y 2 ¯ ¯ x 2 + y 2 xn + y n ¯
2 2
n n n n
2 2
x y
≤ |xn | 2 n 2 + |yn | 2 n 2 ≤ |xn | + |yn | → 0
xn + y n xn + yn
x3 + y 3
şi de aici rezultă că lim = 0.
(x,y)→(0,0) x2 + y 2
6.8 Observaţie: În baza Definiţiei 5.6, putem spune că: funcţia f nu
are limită ı̂n punctul (a, b) ∈ A0 dacă ∃, λ1 6= λ2 ∈ R, cu proprietatea că
∃ {(x0n , yn0 )}n şi {(x00n , yn00 )}n ⊂ A0 \{(a, b)} cu (x0n , yn0 ) → (a, b) şi (x00n , yn00 ) →
(a, b) a.ı̂. f (x0n , yn0 ) → λ1 şi f (x00n , yn00 ) → λ2 .
6.9 Aplicaţie. Să se arate că funcţia

 2x + y
, x + 2y 6= 0
f (x, y) = x + 2y
 0, x + 2y = 0
( ∈ R .)
2
nu are limită ı̂n punctul (0, 0) ( )
1 1 1 1
Rezolvare: Fie şirurile , şi , . Evident ambele
n 2n n≥1 2n n n≥1
şiruri au limita (0, 0). În continuare, avem:
( ) 1 1 1 ( )
1 1 2· + (4 + 1) 5 1 1 5
f , = n 2n → 2 = ⇒f , → = λ1
n 2n 1 1 2 4 n 2n 4
+
n n
( ) 1 1 ( )
1 1 + 2 4 1 1 4
f = , n n
→ = ⇒f , → = λ2
2n n1 1 5 5 2n n 5
+2·
2n n 2
5 4
Cum `1 = 6= = `2 rezultă că funcţia f nu are limită ı̂n punctul (0, 0).
4 5
Remarcă. Definiţiile 5.4 şi 5.6 sunt echivalente (vezi 1.31).
6.10 Definiţie. Fie f : A ⊂ R → R2 şi (a, b) ∈ A0 . Numerele λ12 , λ21 ∈
R definite prin
λ12 = lim lim f (x, y) şi λ21 = lim lim f (x, y) (6.7)
x→a y→b y→b x→a
se numesc limitele iterate (sau limitele repetate) ale funcţiei f ı̂n punctul
(a, b) .
6.11 Propoziţie. Dacă există limita globală şi una din limitele iterate,
atunci aceste limite sunt egale.
6.12 Consecinţe:(a) Dacă există toate cele trei limite, atunci acestea
sunt egale ı̂ntre ele.
(b) Dacă limitele iterate sunt diferite, atunci limita globală nu există.
(c) Dacă există doar una din limitele λ, λ12 , λ21 , nu rezultă că există şi
celelalte două.
x+y
6.13 Aplicaţii. 1◦ . Fie f : A → R, f (x, y) = unde A =
3x + 2y
{(x, y) ∈ R2 |x + 2y 6= 0}. Să se calculeze limitele iterate ale funcţiei f ı̂n
origine şi să se cerceteze existenţa limitei globale
( ı̂n punctul
) (0, 0).
x+y x 1
Rezolvare: λ12 = lim lim f (x, y) = lim lim = lim = ,
x→0 y→0 x→0 y→0 3x + 2y x→0 3x 3
( )
3x + y y 1
λ21 = lim lim f (x, y) = lim lim = lim =
y→0 x→0 y→0 x→0 x + 2y y→0 2x 2
Deci limitele iterate ale funcţiei f (x, y) ı̂n punctul (a, b) = (0, 0) există
dar sunt diferite (i.e. λ12 6= λ21 ). Din această cauză, limita globală nu există.
{(Pentru )}partea{( a doua )}a exerciţiului folosim 5.9. Fie, de aceea, şirurile
1 1 2 1
, şi , care tind către punctul (0, 0). De aici, rezultă
n n n n
( n≥1 ) (
n≥1 )
1 1 2 2 1 1
că lim f , = şi lim f , = . Deci, limita globală nu există.
n→∞ n n 5 n→∞ n n 4
2◦ . Să se arate că funcţia
{ xy
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x + y2
2
0, (x, y) = (0, 0)
are ı̂n punctul (0, 0) limitele iterate egale, dar limita globală nu există.
Rezolvare: lim lim f (x, y) = lim f (x, 0) = lim 0 = 0. Analog se găseşte
x→0 y→0 x→0 a→0
că lim lim f (x, y) = 0. Deci, limitele iterate sunt egale.
y→0 x→0
Fie şirul {(xn , yn = mxn )}n , m ∈ R şi xn → 0. Deci, (xn , yn ) → (0, 0).
m m
Se găseşte că f (xn , yn ) = ... = 2
, ţi rezultã cã lim f (xn , yn ) =
1+m n→∞ 1 + m2
depinde de dreapta y = mx pe care şirul {(xn , yn )} tinde către (0, 0). Prin
urmare lim f (x, y) nu există.
(x,y)→(0,0)
2◦ . Să se calculeze, dacă există, limita globală şi limitele iterate pentru
funcţia f : R2 → R unde
{
0, x·y =0
f (x, y) = π π
(x + y) sin cos , x · y 6= 0
x y
Rezolvare: Fie a, b ∈ R2 cu a · b = 0. Pentru a = 0 şi b 6= 0 se gãseţte cã
( )
π π π π
lim lim f (x, y) = lim lim(x + y) sin cos = b · cos lim sin
x→0 y→b x→0 y→b x y b x→0 x
Deoarece lim sin πx nu există, rezultă că lim lim f (x, y) nu există.
x→0 x→0 y→0
Analog se dovedeşte că lim lim f (x, y) nu există.
¯ π ¯ ¯¯ π ¯¯
y→0 x→0
¯ ¯
Deoarece |f (x, y)| = |x + y| ¯sin ¯ ¯¯sin ¯¯ ≤ |x + y| rezultă că
x y
lim |f (x, y)| ≤ lim |x + y| = 0. Deci lim |f (x, y)| = 0.
(x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0)
6.14. Observaţii.(a) Limitele iterate pot exista sau nu independent una
de alta. Atunci când există, nu sunt ı̂ntotdeauna egale (vezi aplicaţia 1◦ din
5.13).
(b) Se poate ı̂ntâmpla ca limitele iterate să fie egale, fără ca limita globală
să existe (vezi aplicaţia 2◦ din 5.13) .
(c) Sunt situaţii când există limita globală fără ca limitele iterate să existe
(vezi aplicaţia 3◦ din 5.13).
6.2.3 Continuitatea funcţiilor de mai multe variabile
Fie A ⊂ R2 , f : A → R şi (a, b) ∈ A.

6.15 Definiţie. Spunem că funcţia f (x, y) este continuă ı̂n punctul (a, b)
dacă
lim f (x, y) = f (a, b). (6.8)
(x,y)→(a,b)
Prin analogie cu Definiţiile 6.4 şi 6.6, avem:

6.16 Definiţie. Funcţia f (x, y) este continuă ı̂n punctul (a, b) dacă este
verificată una din condiţiile (vezi 1.32):
• Dacă (a, b) ∈ A ∩ A0 {
|x − a| < δ0 ,
(1) ∀ε > 0, ∃δ0 = δε (a, b) > 0 a.ı̂. ∀ (x, y) ∈ A cu ⇒
|y − b| < δ0 ,
|f (x, y) − f (a, b)| < ε;
(2) ∀{(xn , yn )}n ⊂ A\{(a, b)} cu (xn , yn ) → (a, b) ⇒ f (xn , yn ) → f (a, b).
• Dacă (a, b) ∈ A\A0 atunci f este continuă ı̂n (a, b).
6.17 Exerciţiu. Fie funcţia

 x2 y
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x4 + y 2

0, (x, y) = (0, 0)
Se cere să se arate că f (x, y) este continuă pe R2 \{(0, 0)}.

Rezolvare: Fie (α, β) ∈ R2 \{(0, 0)} şi {(xn , yn )}n a.ı̂. (xn , yn ) → (α, β).
Deoarece (α, β) 6= (0, 0) se poate presupune că ∃ no ∈ N a.ı̂. (xn , yn ) 6=
(0, 0), ∀ n ≥ n0 .
x 2 yn α2 · β
Astfel avem: f (xn , yn ) = 4 n 2 → 4 = f (αβ).
xn + y α + β2
Deci, funcţia f (x, y) este continuă ı̂n orice punct (α, β) ∈ R2 \{(0, 0)}.
6.18 Definiţie. Fie f : A ⊂ R2 → R şi (a, b) ∈ A un punct fixat.
Dacă funcţia
h1 : pr1 A → R, h1 (x) = f (x, b) (6.9)
este continuă ı̂n punctul a, atunci spunem că funcţia f (x, y) este continuă
parţial ı̂n raport cu variabila x Analog se defineşte continuitatea
parţială a lui f(x,y) ı̂n raport cu variabila y . Dacă funcţia f (x, y)
este continuă ı̂n punctul (a, b) spunem uneori, că este continuă ı̂n raport cu
ansamblul variabilelor sale sau că este continuă total .
Continuitatea totală a funcţie f (x, y), implică continuitatea parţială. Re-
ciproca nu este adevărată, i.e. continuitatea parţială ı̂n raport cu fiecare
variabilă, nu implică continuitatea totală. Exerciţiul ce urmează exemplifică
acest lucru.
6.19 Exerciţiu. Fie funcţia

{ xy
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2
0, (x, y) = (0, 0)
Să se arate că funcţia f (x, y) este continuă parţial ı̂n punctul (0, 0), dar
nu este continuă total.
Rezolvare: Deoarece f (x, 0) = 0 şi f (0, y) = 0 avem:
lim f (x, 0) = f (0, 0) = lim f (0, y).
x→0 y→0
Deci, funcţia f (x, y) este continuă parţial ı̂n raport cu fiecare variabilă.
Fie familia de şiruri {(xn , λxn )}n , λ ∈ R∗ unde xn → 0. Atunci: f (xn ,
λ λ
λxn ) = ... = 2
. Deci, lim f (xn , λxn ) = . Pentru că această limită
1+λ n 1 + λ2
depinde de parametru λ, rezultă că lim f (x, y) nu există. Prin urmare
(x,y)→(0,0)
f (x, y) nu este continuă ı̂n (0, 0).
Definiţia uniform continuităţii prezentată ı̂n 1.34, aici are forma:
6.20 Definiţie. Spunem că funcţia f (x, y) este uniform continuă pe
mulţimea A dacă ∀ε > 0, ∃δ0 = δ(ε) > 0 a.ı̂. ∀ (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) ∈ A cu
|x1 − y1 | < δ0 şi |x2 − y2 | < δ0 ⇒ |f (x2 , y2 ) − f (x1 , y1 )| < ε.
Dacă f este uniform continuă ı̂n raport cu fiecare variabilă, nu rezultă că
ea este uniform continuă. Exemplul ce urmează arată acest lucru.
6.21 Aplicaţie. Să se arate că funcţia f ∈ A → R, A = [−1, 1] × [−2, 3]
{ xy
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2
0, (x, y) = (0, 0)
este uniform continuă ı̂n raport cu fiecare variabilă dar nu este uniform con-
tinuă.
Rezolvare: Petru ∀ y0 ∈ [−2, 3] arbitrar fixat, funcţia x → f1 (x, y0 ),
definită pe compactul [−1, 1] este continuă, deci uniform continuă (vezi 1.35).
De asemenea, pentru ∀ x0 ∈ [−1, 1] arbitrar fixat, funcţia parţială y →
f2 (x0 , y), definită pe compactul [−2, 3] este continuă, deci uniform continuă.
Dar funcţia f nu este continuă ı̂n origine, şi deci nu este uniform continuă.
6.22 Remarcă. Proprietăţile funcţiilor continue prezentate ı̂n 1.35, se
păstrează şi pentru funcţii vectoriale.
6.3 Derivate parţiale.

6.3. Derivate parţiale. 105
Fie f : A ⊂ R2 → R şi (a, b) ∈ Å.

6.23 Definiţie. Spunem că funcţia f este derivabilă parţial ı̂n raport
f (x, b) − f (a, b)
cu x, ı̂n punctul (a,b), dacă lim există şi este finită. Vom
x→a x−a
∂f
nota această limită, cu fx0 (a, b) sau (a, b) şi o vom numi derivata parţială
∂x
de ordinul ı̂ntâi a funcţiei f ı̂n raport cu x, ı̂n punctul (a,b).
Deci,
∂f f (x, b) − f (a, b)
(a, b) = lim (6.10)
∂x x→a x−a
Spunem că funcţia f este derivabilă parţial ı̂n raport cu y ı̂n punctul
f (a, y) − f (a, b)
(a, b) dacă lim există şi este finită. Vom nota această limită,
y→b y−b
∂f
cu fy0 (a, b) sau (a, b) şi o vom numi derivata parţială de ordinul ı̂ntâi
∂y
a funcţiei f n raport cu y, ı̂n punctul (a,b).
Deci,
∂f f (a, y) − f (a, b)
(a, b) = lim (6.11)
∂y y→b y−b
Dacă funcţia f este derivabilă parţial ı̂n raport cu x (respectiv cu y)
ı̂n fiecare punct al lui A, spunem că este derivabilă parţial ı̂n raport cu x
(respectiv cu y), pe A.
6.24 Observaţie. Derivata parţială a funcţiei f , ı̂n raport cu x este
identică cu derivata funcţiei reale de o variabilă reală h1 definită de (5.9).
Analog se poate spune despre derivata parţială a funcţiei f , ı̂n raport cu y.
În general, avem
6.25 Definiţie. Funcţia f : A ⊂ Rn → R este derivabilă parţial ı̂n
raport cu xi ı̂n punctul z0 = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ Å dacă
f (a1 , ..., ai−1 , xi , ai+1 , ..., an ) − f (a1 , ..., ai−1 , ai , ai+1 , ..., an )
lim
xi →ai xi − ai
există şi este finită. Această limită se notează:
∂f
fx0 i (a1 , ..., an ) sau (a1 , ...an ).
∂xi
∂f
Deci, (a1 , ...an ) =
∂xi
f (a1 , ..., ai−1 , xi , ai+1 , ..., an ) − f (a1 , ..., ai−1 , ai , ai+1 , ..., an )
= lim . (6.12)
xi →ai xi − ai
Dacă f admite derivate parţiale ı̂n (raport cu fiecare dintre ) variabilele

∂f ∂f
sale ı̂n z0 , vectorul derivatelor parţiale (z0 ) , ..., (z0 ) se numeşte
∂x1 ∂xn
gradientul funcţiei f ı̂n punctul z0 şi se notează ∇f (z0 ) sau gradzo f şi se
citeşte nabla de f ı̂n z0 sau gradient lui f ı̂n z0 . Deci
( )
∂f ∂f
∇f (z0 ) = (z0 ) , ..., (z0 ) (6.13)
∂x1 ∂xn
Funcţia vectorială f : Rn → Rp , f (x) = (f1 (x), . . . , fp (x)), x = (x1 , . . . xp )

este derivabilă ı̂n raport cu xi , i = 1, n dacă fj (x) este derivabilă parţial ı̂n
raport cu xi , ∀( j = )1, p. Pentru funcţia vectorială f, se defineşte matricea
∂fi
Jacobi Jf = , şi dacă n = p se defineşte iacobianul lui
∂xj i = 1, n
j = 1, p
D (f1 ...fn )
f, notat |Jf | sau , ca fiind determinantul matricei Jf . Deci
D (x1 ...xn )
D (f1 ...fn )
det(Jf ) = . (6.14)
D (x1 ...xn )
6.26 Observaţie: 1◦ . Din definiţie rezultă că atunci când calculăm
derivata parţială ı̂n raport cu x (respectiv cu y), variabila y(respectiv x)
este considerată constantă; i.e. derivăm ca şi cum am avea o singură vari-
abilă. Observaţia rămâne valabilă şi pentru funcţii reale cu mai mult de două
variabile.
2◦ . Regulile de derivare parţială sunt aceleaşi ca pentru derivarea funcţiilor
de o variabilă reală.
3◦ . Gradientul lui f se mai numeşte şi derivata (globală) a funcţiei f şi
se poate scrie ( )
0 ∂f ∂f
f (x) = (x) , ..., (x) , (6.15)
∂x1 ∂xn
p
iar jacobiana funcţii vectoriale f : Rn→R , reprezintă derivata (globală) a sa.
Deci
f 0 (x) = Jf (x) (6.16)
6.27 Aplicaţie. Să se calculeze derivatele parţiale, aplicând definiţia,
pentru următoarele funcţii, ı̂n punctul indicat. (
◦ π )
1 . f : R → R, f (x, y) = sin(xy), (a, b) =
2
,1 ;
√ 2
◦
2 . f : A → R, f (x, y) = xy, A = {(x, y) ∈ R2 |xy > 0}, (a, b) = (1, 2);
3◦ . f : R2 \{(0, y)|y ∈ R} → R, y/x
√ f (x, y) = e , (a, b) = (−1, 2);
4◦ . f : R → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 , (a, b, c) = (−1, 0, 3).
3
(π )
∂f ( π ) f (x, 1) − f
2
,1
Rezolvare: 1◦ . Calculăm , 1 = lim π =
∂x 2 π x −
x→
2 2
π π
π x− x+
sin x − sin 2 sin 2 · cos 2
= lim 2 = lim 2 2 =0
π π π π
x→ x − x→ x −
2 2 2 2
(π ) (π ) π π
∂f π( ) f , y −f ,1 sin y − sin
, 1 = lim 2 2 = lim 2 2 =
∂y 2 y→1 y−1 y→1 y−1
π π
2 sin (y − 1) · cos (y + 1)
= lim 4 4 = 0.
y→1 y−1
√ √ √ √
◦ ∂f f (x, 2) − f (1, 2) 2x − 2 2 2
2. (1, 2) = lim = lim = lim √ =
∂x x→1 x−1 x→1 x−1 x→1 x+1 2
√ √ √
∂f f (1, y) − f (1, 2) y− 2 1 2
(1, 2) = lim = lim = lim √ √ = .
∂y y→2 y−2 y→2 y−2 y→2 y+ 2 4
∂f f (x, 2) − f (−1, 2) e2/x − e−2

3◦ . (−1, 2) = lim = lim =
∂x x→−1
( x+1 ) x→−1 x+1
e2t − e−2 e2(t+1) − 1 −2
= lim = lim t · e−2 = 2
t→−1 1/t + 1 t→−1 t+1 e
∂f f (−1, y) − f (−1, 2) e−y − e−2
(−1, 2) = lim = lim =
∂y( y→2
) y−2 y→2 y−2
ey−2 − 1 1
= lim −e−y = 2.
y→2 y−2 e √ √
◦ ∂f f (x, 0, 3) − f (−1, 0, 3) x2 + 9 − 10
4. (−1, 0, 3) = lim = lim =
∂x x→−1 x + 1√ x→−1 x+1
x2 − 1 − 10
= lim (√ √ )=
x→−1 (x + 1) 2
x + 9 + 10 10
√ √
∂f f (−1, y, 3) − (−1, 0, 3) y 2 + 10 − 10
(−1, 0, 3) = lim = lim =0
∂y y→0 y−0 y→0 y
√ √
∂f f (−1, 0, z) − f (−1, 0, 3) z 2 + 1 − 10
(−1, 0, 3) = lim = lim =
∂z z→3 z −√3 z→3 z−3
z2 − 9 3 10
= lim (√ √ )= .
z→3 (z − 3) 2
z + 1 + 10 10
6.28. Definiţie: Fie f : A ⊂ R2 → R derivabilă parţial ı̂n raport cu

x, respectiv cu y, pe A. Dacă derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi, fx0 (x, y) şi
fy0 (x, y) definite pe A, sunt la rı̂ndul lor derivabile parţial ı̂n raport cu x şi
y, derivatele lor parţiale se numesc derivate parţiale de ordinul doi ale
lui f, şi se notează:
( ) ( )
∂ 2f ∂ ∂f 00 ∂ 2f ∂ ∂f ( 00
)
:= (= fx 2 (x, y)) ; := = f yx
∂x2 ∂x (∂x ) ∂y∂x ∂y( ∂x )
2
∂ f ∂ ∂f ( 00
) 2
∂ f ∂ ∂f ( 00
)
:= = fxy ; := = fy 2
∂x∂y ∂x ∂y ∂y 2 ∂y ∂y
6.29. Aplicaţii. 1. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi
doi pentru funcţia f : R2 → R, f (x, y) = ln(1 + x2 + y 2 ).
∂
∂f (1 + x2 + y 2 ) 2x
Rezolvare: (x, y) = ∂x = ;
∂x 1+x +y 2 2 1 + x2 + y 2
∂
(1 + x2 + y 2 )
∂f ∂y 2y
(x, y) = 2 2
= .
∂y 1+x +y 1 + x2 + y 2
( ) ( )
∂ 2f ∂ ∂f ∂ 2x
(x, y) = (x, y) = =
∂x2 ∂x ∂x ∂x 1 + x2 + y 2
∂ ∂
(2x) · (1 + x2 + y 2 ) − 2x · (1 + x2 + y 2 )
= ∂x ∂x =
(1 + x2 + y 2 )2
2(1 + x2 + y 2 ) − 2x · 2x 2 − 2x2 + 2y 2 2(1 − x2 + y 2 )
= = = .
(1 + x2 + y 2 )2 (1 + x2 + y 2 )2 (1 + x2 + y 2 )2
( ) ( )
∂ 2f ∂ ∂f ∂ 2y
(x, y) = (x, y) = =
∂y 2 ∂y ∂y ∂y 1 + x2 + y 2
2(1 + x2 + y 2 ) − 2y · 2y 2(1 + x2 − y 2 )
= = .
(1 + x2 + y 2 )2 (1 + x2 + y 2 )2
( ) ( )
∂2f ∂ ∂f ∂ 2y
(x, y) = (x, y) = 2 2
=
∂x∂y ∂x ∂y ∂x 1 + x + y 
( ) ∂ 2 2
(1 + x + y )
∂ 1  ∂x  4xy
= 2y · 2 2
= 2y ·  − 2 2 2 =− .
∂x 1 + x + y (1 + x + y ) (1 + x2 + y 2 )2
∂ 2f ∂ 2f
Derivatele şi se numesc derivate parţiale mixte de or-
∂x∂y ∂y∂x
dinul doi ale funcţiei f .
Dacă derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei admit mai departe
derivate parţiale ı̂n raport cu x şi y se pot defini derivate parţiale de
ordin trei :
( ) ( )
∂ 3f ∂ ∂ 2f ∂ 3f ∂ ∂ 2f
3
= ; =
∂x ∂x ∂x2 ∂y 3 ∂y ∂y 2
şi derivatele mixte de ordin trei:

( 2 ) ( )
∂3f ∂ ∂ f ∂3f ∂ ∂ 2f
2
= ; 2
=
∂x ∂y ∂x ∂x∂y ∂x∂y ∂x ∂y 2
şi analog celelalte.

2. Pentru funcţia f : R2 → R, f (x, y) = x3 y − x2 y 2 , să se calculeze:
2
∂ f ∂ 2f ∂ 3f ∂ 3f
; ; ; .
∂x∂y ∂y∂x ∂x3 ∂x∂y 2
∂f ∂f
Rezolvare: (x, y) = 3x2 y − 2xy 2 ; = x3 − 2x2 y
∂x ∂y
( )
∂ 2f ∂ ∂f ∂ 3
(x, y) = (x, y) = (x − 2x2 y) = 3x2 − 4xy
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
( )
∂ 2f ∂ ∂f ∂
(x, y) = (x, y) = (3x2 y − 2xy 2 ) = 3x2 − 4xy
∂y∂x ∂y ∂x ∂y
( )
∂ 2f ∂ ∂f ∂
2
(x, y) = (x, y) = (3x2 y − 2xy 2 ) = 6xy − 2y 2
∂x ∂x ∂x ∂x
( )
∂ 3f ∂ ∂ 2f ∂
3
(x, y) = 2
(x, y) = (6xy − 2y 2 ) = 6y
∂x ∂x ∂x ∂x
( )
∂ 2f ∂ ∂f ∂ 3
2
(x, y) = (x, y) = (x − 2x2 y) = −2x2
∂y ∂y ∂y ∂y
( )
∂ 3f ∂ ∂ 2f ∂
(x, y) = (x, y) = (−2x2 ) = −4x
∂x∂y 2 ∂x ∂y 2 ∂x
3. Calculaţi iacobiana funcţiei f : R2 → R3 , f (x, y) = (2x3 +y+2z, −1+
3z − 2yz + z 2 , 3x2 y − 5y 2 z + 2xz 2 ).
6.30 Definiţie: Funcţia f se zice de clasa C r pe A ⊂ R2 (şi notăm
f ∈ C r (A)) dacă, pe A, funcţia f este continuă şi derivatele sale parţiale de
ordin 0 ≤ k ≤ r există şi sunt continue.
Dacă f ∈ C 0 (A), funcţia f este continuă pe A.
Dacă f ∈ C ∞ (A) spunem că funcţia f este indefinit derivabilă.
∂ 2f ∂ 2f
În aceste exemple se observă = . Aceste derivate parţiale
∂x∂y ∂y∂x
mixte de ordinul al doilea nu sunt egale ı̂ntotdeauna.
6.31. Criteriul lui Schwarz. Fie (a, b) ∈ A, AdesR2 . Dacă f ∈

C 2 (V ), V ∈ V(a, b), atunci
∂ 2f ∂ 2f
(z0 ) = (z0 ), ∀z0 ∈ V. (6.17)
∂x∂y ∂y∂x
Arătaţi că funcţia


 xy(x2 − y 2 )
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2

0, (x, y) = (0, 0)
nu verifică criteriul lui Schwarz.
6.4 Diferenţiabilitatea funcţiilor de mai multe

variabile
Fie A ∈ desRn , z = (z1 , z2 , . . . , zn ) ∈ A şi z0 = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ A.

Notăm:
Ez0 (A) = {ϕ : Ȧ → R| lim ϕ(z) = 0}, Ȧ = A\{z0 } (6.18)
z→z0
6.32. Definiţie. Spunem că funcţia f : A → R este diferenţiabilă ı̂n

punctul z0 dacă ∃Tz0 ∈ L(Rn , R), a.ı̂.
f (z) − f (z0 ) − Tz0 (z − z0 )

lim = 0, (6.19)
z→z0 ||z − z0 ||
unde || · || este norma euclidiană din Rn . Expresia Tz0 (z − z0 ) se numeşte

diferenţiala (tare sau Frechet) a funcţiei f ı̂n punctul z0 , iar aplicaţia
liniară Tz0 se numeşte derivata (tare sau Frechet) a funcţiei f ı̂n punctul
z0 şi se notează, ı̂n general, prin dfz0 sau df (z)(z0 ; z − z0 ).
6.33 Lemă. Funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul z0 dacă şi numai
dacă ∃Tz0 ∈ L(Rn , R), şi ∃ϕ ∈ Ez0 (A) a.ı̂. pentru ∀ z = (z1 , z2 , . . . , zn ) ∈ Ȧ
avem
f (z) = f (z0 ) + Tz0 (z − z0 ) + ||z − z0 || · ϕ(z) (6.20)
Demonstraţie:(exerciţiu)
Funcţia f este diferenţiabilă pe mulţimea A dacă este diferenţiabilă ı̂n
oricare z ∈ A. Dacă f ∈ C 1 (A), se mai spune că funcţia f este continuu
diferenţiabilă pe A.
6.4. Diferenţiabilitatea funcţiilor de mai multe variabile 111
6.34 Lemă. Cu notaţiile de mai sus avem că, dacă funcţia f este
diferenţiabilă ı̂n punctul z0 atunci aplicaţia R liniară Tz0 este unic deter-
minată prin relaţia (6.20).
Demonstraţie:(exerciţiu)
6.35 Lemă. 1)∀ T ∈ L(Rn , R), ∃λi ∈ R a.ı̂
∑
n
T (z) = λ i zi (6.21)
i=1
2) Orice aplicaţie liniară T este diferenţiabilă şi ı̂n plus avem

d T (z)(z0 ; z − z0 ) = T (z − z0 ) (6.22)
Demonstraţie: 1) În spaţiul vectorial Rn /R) considerăm baza B = {e1 , e2 ,
∑
n
. . . , en }. Atunci pentru că ∀x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn se scrie x = xi ei ,
i=1
notăm λi = T (ei ) şi rezultă relaţia (6.21).
2)Rezultă din faptul că orice aplicaţie liniară T verifică relaţia
T (z) = T (z0 ) + T (z − z0 ) (6.23)
De aici rezultă că diferenţiala unei aplicaţii liniare nu depinde de punctul
ı̂n care se calculează.
Folosim relaţia (6.21) ı̂n relaţia (6.20) şi avem
6.36 Cosecinţă.Funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul z0 dacă şi numai
dacă ∃λi ∈ R, ∃ϕ ∈ Ez0 (A) a.ı̂. pentru ∀ z = (z1 , z2 , . . . , zn ) ∈ Ȧ avem
∑
n
f (z) = f (z0 ) + λi (zi − ai ) + ||z − z0 || · ϕ(z) (6.24)
i=1
6.37 Propoziţie. Dacă funcţia f : A → R este diferenţiabilă ı̂n z0 ,

atunci ea este continuă ı̂n z0 .
Demonstraţie: Funcţia f fiind diferenţiabilă ı̂n z0 , avem relaţia (6.18).
Trecând la limită cu z → z0 ı̂n această relaţie, se obţine lim f (z) = f (z0 )
z→z0
ceea ce ı̂nseamnă că funcţia f este continuă ı̂n z0 .
6.38 Propoziţie. Funcţia f : A → R este diferenţiabilă ı̂n z0 dacă şi
numai dacă este derivabilă parţial ı̂n raport cu fiecare variabilă.
Demonstraţie: Pentru i arbitrar fixat, luăm ı̂n relaţia (6.24) z = (a1 , . . .
. . . , ai−1 , zi , ai+1 , . . . an ) şi obţinem:
f (a1 , ..., ai−1 , zi , ai+1 , ..., an ) − f (a1 , ..., ai−1 , ai , ai+1 , ..., an )
=
zi − a i
|zi − ai |
= λi + ϕ(a1 , ..., ai−1 , zi , ai+1 , ..., an )
zi − ai
şi pentru că

lim ϕ(a1 , ..., ai−1 , zi , ai+1 , ..., an ) = 0
zi →ai
rezultă:
f (a1 , ..., ai−1 , zi , ai+1 , ..., an ) − f (a1 , ..., ai−1 , ai , ai+1 , ..., an )
lim = λi
zi →ai zi − a i
Deoarece λi ∈ R, i = 1, n rezultă că f este derivabilă parţial ı̂n raport cu
fiecare variabilă.
Presupunem acum, că
6.39 Observaţie. 1). Din Propoziţia 6.38 rezultă că, pentru coeficienţii
λi , i = 1, n ai relaţiei (6.24) avem
∂f
λi = (z0 ). (6.25)
∂zi
Astfel relaţia (6.24) devine
∑n
∂f
f (z) = f (z0 ) + (z0 )(zi − ai ) + ||z − z0 || · ϕ(z) (6.26)
i=1
∂zi
şi avem pentru diferenţiala funcţiei f relaţia

∑n
∂f
df (z)(z0 ; z − z0 ) = (z0 )(zi − ai ) (6.27)
i=1
∂z i
2). Dacă acceptăm prin definiţie că ,,funcţia f (x1 , x2 , . . . , xn ), f : A ∈

desRn → R, este derivabilă (global) dacă este derivabilă parţial ı̂n raport cu
fiecare variabilă”, atunci Propoziţia 6.38 se poate enunţa şi astfel: ,,Funcţia
f este diferenţiabilă dacă şi numai dacă este derivabilă (global)”.
6.40 Lemă. Cu notaţiile de mai sus avem
dzi (z0 ; z − z0 ) = zi − ai , i = 1, n (6.28)
Demonstraţie: Deoarece ∀i = 1, n, zi = pri (z) şi din faptul că pri este
aplicaţie liniară, avem dzi (z0 ; z − z0 ) = dpri (z)(z0 ; z − z0 ) = pri (z − z0 ) =
zi − ai .
6.41 Observaţii.1) Relaţia (6.28) se poate scrie şi sub forma
dzi (z − z0 ) = zi − ai , i = 1, n.
Cu alte cuvinte avem că dzi : Rn → R, dzi = pri , i = 1, n. Argumentul

acestei funcţii este numit creştere a variabilei z de la z0 .
2) Componenta zi a lui z = (z1 , z2 , . . . , zn ) nu este constantă. Ea este la

fel de variabilă ca şi z.
3) Dacă z = (x, y) şi z0 = (a, b), atunci
dx((x, y) − (a, b)) = x − a dy((x, y) − (a, b)) = y − b (6.29)
4) Folosind relaţia (6.28) ı̂n formula (6.27) obţinem

∑n
∂f
df (z)(z0 ; z − z0 ) = (z0 ) · dzi (z0 ; z − z0 ), ∀ z ∈ Rn . (6.30)
i=1
∂zi
Deoarece z este arbitrar avem:

∑n
∂f
df (z)(z0 ; ∗) = (z0 ) · dzi (z0 ; ∗), ∀ z ∈ Rn . (6.31)
i=1
∂z i
Cum z0 a fost arbitrar fixat, formula de mai sus devine

∑n
∂f
df (z) = (z) · dzi (6.32)
i=1
∂z i
şi ea este diferenţiala funcţiei f care depinde de z.

Dacă notăm dz =t (dz1 , dz2 , . . . , dzn ) şi ţinem seama de relaţia (6.15),
găsim că (6.32) se mai scrie sub forma
df (z) = f 0 (z)dz (6.33)
Diferenţiala df (z) a funcţiei f este un vector ı̂n R− spaţiu vectorial

L(Rn , R), ı̂n care B = {dzi (= pri ) | i = 1, n} este o bază. Relaţia (6.32),
arată că ı̂n această bază, expresia vectorială a diferenţialei este
( )
∂f ∂f
df (z) = (z) , ..., (z) dz(= f 0 (z)dz). (6.34)
∂z1 ∂zn
unde dz = (dz1 , ..., dzn ). Relaţia (6.34) motivează, ı̂ntr-un fel, denumirea de
derivată (globală) pentru diferenţiala unei funcţii. Este bine să se observe că
relaţiile (6.33) şi (6.34) nu sunt ı̂n contradicţie.
Pentru n = 1, formula (6.32) se scrie
df (x) = f 0 (x)dx (6.35)
6.42 Aplicaţie. Fie f (x) = lnx, f : (0, ∞) → R. Să se calculeze df (x)

ı̂n punctul x0 = 3, de 4. Folosim relaţia (6.33), şi avem
df (x)(3; 4) = f 0 (3)dx(3; 4) = 31 .4 = 34 .
6.43 Observaţii. 1). Pentru că ϕ ∈ Ez0 (A) putem scrie:

∑n
∂f
f (z) − f (z0 ) ≈ (z0 ) · (zi − ai ) (6.36)
i=1
∂zi
Diferenţa zi − ai se numeşte creşterea variabilei i, iar diferenţa f (z) −

f (z0 ) se numeşte creşterea funcţiei f corespunzătoare creşterilor zi −
ai , i = 1, n. Creşterea funcţiei f ı̂n raport cu creşterile zi − ai , i = 1, n), con-
form cu (6.36), poate fi aproximată prin diferenţiala funcţiei f , ı̂n punctul z0 .
Deci diferenţiala funcţiei f , ı̂n punctul z0 , reprezintă partea liniară a creşterii
funcţiei f corespunzătoare punctului z0 . Cu alte cuvinte, diferenţiala df (z0 ),
a funcţiei f ı̂n z0 , este o funcţie liniară de modificările zi − ai . Relaţia (6.36)
se poate scrie şi sub forma f (z) − f (z0 ) ≈ df (z)(z0 ; z − z0 ).
2). Este bine să se facă deosebire ı̂ntre df (z)−difenţiala funcţiei f (z este
argumentul lui f ), df (z) : A → L(Rn , R)
A 3 z0 → df (z)(z0 ; ∗) ∈ L(Rn , R)
definită prin relaţia (6.32) şi aplicaţia df (z)(z0 ; ∗) : Rn → R,
Rn 3 h → df (z)(z0 ; h) ∈ R),
definită prin relaţia (6.31) şi care este diferenţiala (de ordinul ı̂ntâi a )
funcţiei f, ı̂n punctul z0 .
Expresia df (z)(z0 ; h), z0 ∈ A, h ∈ Rn ), se citeşte ,, diferenţiala lui f ı̂n
punctul z0 , de h”. Argumentul h al aplicaţiei liniare df (z)(z0 ; ∗), reprezintă
creşterea arbitrară z − z0 , a lui z0 (h = z − z0 ), iar hi reprezintă creşterea
zi − ai , corespunzătoare lui ai (i.e. hi = zi − ai ).
Dacă interpretăm ı̂n mod formal) pe ∂f ca un produs simbolic ı̂ntre ∂ şi
f, ı̂n membrul drept al relaţiei (6.32) se poate da factor comun f (tot formal),
ı̂n membrul drept, şi obţinem
( n )
∑ ∂
df (z) = dzi f (z) (6.37)
i=1
∂zi
Relaţia (6.37) permite să punem ı̂n evidenţă operatorul

d : Dif er(A, R) → F(A, L(Rn , R)),
∑n
∂∗
d∗ = dzi (6.38)
i=1
∂zi
numit operator diferenţială, unde Dif er(A, R) = {f : A → R | f diferen-

ţiabilă peA}. Acest operator permite calcularea diferenţialelor de ordin su-
perior.
6.44 Definiţie. Fie k ≥ 2, k ∈ N. Spunem că funcţia f : A → R, A ∈

desRn , este diferenţiabilă de k ori ı̂n punctul z0 ∈ A, dacă toate
derivatele parţiale de ordin k − 1 ale lui f există pe V unde, V ∈ V(z0 ) şi
sunt diferenţiabile ı̂n z0 .
Funcţia f este diferenţiabilă de k ori pe A dacă este diferenţiabilă de k
ori ı̂n ∀ z ∈ A.
Dacă f este diferenţiabilă de k ori ı̂n z0 , atunci toate derivatele parţiale de
ordin k există ı̂n z0 , iar ordinea de derivare ı̂n z0 , până la ordinul k inclusiv,
nu contează.
Diferenţiala de ordinul k se defineşte recurent prin relaţia:
dk f (z) = d(dk−1 f (z)). (6.39)
Din această ultimă relaţie şi (6.37) avem că :

(a) diferenţiala de ordinul k, a funcţiei f , ı̂ntr-un punct arbitrar este
( n )(k)
∑ ∂
dk f (z) = dzi f (z); (6.40)
i=1
∂zi
(b) diferenţiala de ordinul k, a funcţiei f, ı̂n punctul z0 este

( n )(k)
∑ ∂∗
dk f (z)(z0 ; ∗) = dzi · f (z0 ); (6.41)
i=1
∂zi
(c) valoarea diferenţialei de ordinul k, a funcţiei f, ı̂n z0 , pentru o creştere

arbitrară este
( n )(k)
∑ ∂∗
dk f (z)(z0 ; z − z0 ) = · (zi − ai ) f (z0 ). (6.42)
i=1
∂z i
În cele de mai sus, exponentul (k) arată că se dezvoltă suma din paranteză,
ı̂n mod formal după regula binomului lui Newton şi apoi se ı̂nmulţeşte
tot formal cu f, folosind convenţia
( )(j)
∂ ∂j ∂ ∂ ∂2
= j şi · = , i, j = 1, n (6.43)
∂zi ∂zi ∂zi ∂zj ∂zi ∂zj
Pentru k = 2 ı̂n (6.41), se obţine diferenţiala de ordinul doi a unei funcţii

f : A ∈ desRn → R de clasă C 2 pe A, ı̂n z0 ∈ A,
∑ n
∂ 2f
2
d f (z) = (z)dzi dzj . (6.44)
i,j=1
∂zi ∂zj
Aceasta este o funcţională pătratică, a cărei matrice

( 2 )
∂ f (z)
H(z) = (6.45)
∂zi ∂zj i,j=1,n
se numeşte matricea hessiană a funcţiei f. 

∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
 ∂z 2 (z) ∂z1∂ z2
(z) (z) 
 1 ∂z1 ∂z3 
 ∂ 2f ∂ 2
f ∂ 2
f 
Petru n = 3, H(z) =   ∂z ∂z (z) (z) (z) ,

 2 1 ∂z22 ∂z2 ∂z3 
 ∂ 2f 2
∂ f 2
∂ f 
(z) (z) (z)
∂z3 ∂z1 ∂z3 ∂z2 ∂z32
unde z = (z1 , z2 , z3 ) ∈ A şi derivatele mixte sunt egale.
6.45 Aplicaţie. Să se calculeze hessiana pentru funcţia f : R3 →
R, f (x, y, z) = x3 yz 2 − 3xyz + 2yz − x − 6y − 7z.
Rezolvare. Se observă că prima linie a hesianei se obţine prin derivarea
gradientului lui f ı̂n raport cu x. Analog pentru linia a doua se derivează ı̂n
raport cu y şi pentru linia a treia ( se derivează ı̂n raport cu z )
0 ∂f ∂f ∂f
Astfel găsim mai ı̂ntâi f (z) = (x, y, z) , (x, y, z) , (x, y, z) =
∂x ∂y ∂z
(3x2 yz 2 − 3yz − 1, x3 z 2 − 3xz − 6, 2x3 yz − 3xy − 7) şi apoi
 
6xyz 2 3x2 z 2 − 3z 6x2 yz − 3y
Hf (x, y, z) =  3x2 z 2 − 3z 0 2x3 z − 3x  .
6x2 yz − 3y 2x3 z − 3x 2x3 y
6.46 Observaţii: 1◦ . În cele ce urmează, considerăm că nu mai este

necesar să menţionăm ı̂n notaţia diferenţialei şi argumentul funcţiei. Deci ı̂n
loc df (z)(z0 ; z − z0 ) vom utiliza notaţia df (z0 )(z − z0 ), notaţie justificată de
Observaţia 6.43 2). Am preferat acele notaţii deoarece le-am considerat mai
sugestive.
2◦ . Adesea, conform tradiţiei, ı̂n loc de df (z0 )(z − z0 ) se scrie df (z0 )
(şi uneori df (z0 )(z)). De exemplu, pentru z0 = (a, b) şi z = (x, y), ı̂n loc
de df (a, b)((x, y) − (a, b))(= df (a, b)(x − a, y − b)), se scrie df (a, b). Astfel
notaţia df (a, b) apare ı̂n două ipostaze. Pe de o parte df (a, b) este funcţia ce
reprezintă diferenţiala funcţiei f, ı̂n punctul (a, b) şi ı̂n acest caz, ı̂n expresia
lui df (a, b) se găseşte dx şi dy, adică avem formula
∂f ∂f
df (a, b) = (a, b) dx + (a, b)dy (6.46)
∂x ∂y
Pe de altă parte df (a, b) este valoarea diferenţialei funcţiei f, ı̂n (a, b), aplicată
creşterii arbitrare (u, v) = (x, y) − (a, b). În acest caz ı̂n expresia lui df (a, b),
ı̂n locul lui dx şi dy, apare u = x − a şi respectiv v = y − b, adică

∂f ∂f
df (a, b)(u, v) = (a, b)(dx)(u, v) + (a, b)dy(u, v) =
∂x ∂y
∂f ∂f
= (a, b)u + (a, b)v, (6.47)
∂x ∂y
sau
∂f ∂f
df (a, b)((x, y) − (a, b)) = (a, b)(x − a) + (a, b)(y − b). (6.48)
∂x ∂y
Prin urmare, deosebirea este evidentă, căci ı̂n primul caz df (a, b) este o funţiei
a cărei expresie este o combinaţie liniară de funcţiile dx şi dy, iar ı̂n al doilea
caz df (a, b) este valoarea funcţiei-numită diferenţiala lui f, ı̂n (a, b) - calculată
ı̂n punctul (x, y) − (a, b), care va fi o combinaţie liniară de x − a şi y − b(vezi
Observaţia 6.43,2)).
3◦ . Funcţia f : I ∈ desR → R este diferenţiabilă ı̂n a ∈ I dacă şi numai
dacă există ϕ ∈ Ea (I) a.ı̂.:
f (x) = f (a) + f 0 (a)(x − a) + (x − a)ϕ(x), ∀ x ∈ I.

˙ (6.49)
Această formulă, reprezintă formula lui Taylor de ordinul ı̂ntâi.

3◦ . Noţiunile de derivabilitate şi diferenţiabilitate sunt echivalente.
4◦ . Regulile de derivare se păstrează şi pentru diferenţiale:
d(u + v) = du + dv
d(αu) = αdu
d(uv) = vdu + udv (6.50)
u vdu − udv
d =
v v2
unde u şi v sunt funcţii derivabile.
Pentru calculul diferenţialei unei funcţii diferenţiabile se poate folosi for-
mula (6.35) sau regulile (6.50) urmate de formula (6.35).
x+1
Aplicaţie. Fie f : (−∞, 1) ∪ (1, +∞) → R, f (x) = .
x−1
Din formula (6.35) avem:
( )0
x+1 x+1 −2
df (x) = d = dx = ... = dx.
x−1 x−1 (x − 1)2
Urmând regulile de diferenţiere (6.50) avem:
x+1 (x − 1) · d(x + 1) − (x + 1) · d(x − 1) −2
df (x) = d = = dx.
x−1 (x − 1) 2 (x − 1)2
5◦ . Deoarece diferenţiala funcţiei f : I → R este o aplicaţie liniară, grafi-

cul său este o dreaptă ce trece prin originea sistemului hOz, z = df (a)(h).
Ecuaţia dreptei fiind z = f 0 (a) · h, ea are coeficientul unghiular egal cu
f 0 (a), deci paralelă cu tangenta la graficul funcţiei y = f (x) (ı̂n punctul
M0 (a, f (a))) din figura de mai jos.
Relaţia de aproximaţie (6.36), aici are forma:

f (a + h) − f (a) ≈ dfa (h), a + h ∈ I
Această egalitate aproximativă, exprimă faptul că segmentele PN şi MN
sunt aproximativ egale.
6.47 Exemplu. Pentru funcţia f : R2 → R, f (x, y) = x2 −y 2 −3xy(x+y)
să se calculeze diferenţiala de ordinul ı̂ntâi şi doi, ı̂n punctul (1,2) cât şi
valorile lor pentru creşteri arbitrare.
Rezolvare . Mai ı̂ntâi calculăm:
∂f ∂f
(x, y) = 2x − 6xy − 3y 2 ; (x, y) = −2y − 3x2 − 6xy
∂x ( ) ∂y
∂ 2f ∂ ∂f ∂ ( )
(x, y) = (x, y) = 2x − 6xy − 3y 2
= 2 − 6y
∂x2 ∂x ( ∂x ) ∂x
∂ 2f ∂ ∂f ∂ ( )
(x, y) = (x, y) = −2y − 3x2 − 6xy = −6x − 6y
∂x∂y ∂x( ∂y ) ∂x
2
∂ f ∂ ∂f ∂ ( )
(x, y) = (x, y) = −2y − 3x 2
− 6xy = −2 − 6x
∂y 2 ∂y ∂y ∂y
• Diferenţiala de ordinul ı̂ntâi ı̂n punctul curent este :
( )
∂f (x, y) ∂f (x, y) ∂f ∂f
df (x, y) = dx + dy sau, df = dx + dy
∂x ∂y ∂x ∂y
i.e. df (x, y) = (2x − 6xy −¯3y 2 )dx + (−2y − 3x2 − 6xy)dy,
¯ iar ı̂n punctul (1,2)
¯ ¯
df (1, 2) = (2x − 6xy − 3y 2 ¯¯x=1 dx + (−2y − 3x2 − 6xy ¯¯x=1 dy = −22dx − 19dy
y=2 y=2
• Diferenţiala de ordinul ı̂ntâi ı̂n punctul (1,2), de (x, y) − (1, 2) este
df (1, 2)((x, y) − (1, 2)) = −22(dx)((x, y) − (1, 2)) − 19(dy)((x, y) − (1, 2)) =
−22(x − 1) − 19(y − 2)
6.5. Interpretare economică a derivatelor parţiale 119
• Diferenţiala de ordinul doi, ı̂n punctul curent:

( )(2) [( ) ( )2 ]
2
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
d2 f = dx + dy ·f = dx2 + 2 · dx dy + dy 2 ·f.
∂x ∂y ∂x ∂x ∂y ∂y
( )2
∂ ∂2 ∂ ∂ ∂2
Convenţional avem: = şi · = . Deci:
∂x ∂x2 ∂x ∂y ∂x∂y
( )
∂2 2 ∂2 ∂2 2 ∂ 2f 2 ∂2f ∂2f 2
2
df= dx + 2 dx dy + dy ·f = dx +2 dx dy+ dy
∂x2 ∂x∂y ∂y 2 ∂x2 ∂x∂y ∂y 2
• Diferenţiala de ordinul doi, ı̂n punctul (1, 2) este:
∂ 2f ∂2f ∂ 2f
d2 f (1, 2) = (1, 2) · dx 2
+ 2 (1, 2) · dx · dy + (1, 2)dy 2 =
¯ ∂x 2 ∂x∂y¯ ∂y 2
¯
¯ ¯ ¯
= (2 − 6y) ¯x=1 dx + 2(−6x − 6y) ¯x=1 dxdy + (−2 − 6x) ¯¯x=1 dy 2 =
¯ 2 ¯
y=2 y=2 y=2
= −10dx2 − 36dxdy − 14dy 2 ,
iar valoarea diferenţialei de ordinul doi ı̂n (1,2) pentru o creştere arbitrară
este
d2 f (1, 2)(x, y) = −10 · ((dx) ((x, y) − (1, 2)))2 − 36 · dx)((x, y) − (1, 2))·
·(dy)((x, y) − (1, 2)) − 14 · ((dy) ((x, y) − (1, 2)))2 = −10(x − 1)2 −
−36(x − 1)(y − 2) − 14(y − 2)2
6.5 Interpretare economică

a derivatelor parţiale
Fie A ∈ desR şi f : A → R o funcţie care admite derivate parţiale de

∂f
ordin ı̂ntâi , i = 1, n.
∂xi
∂f
Derivata parţială arată variaţia funcţiei f la o creştere foarte mică
∂xj
∆xj a variabilei xi , când toate celelalte variabile rămân constante. Această
derivată parţială se numeşte valoare marginală sau viteza de variaţie
a lui f ı̂n raport cu variabila xi .
6.48 Exemplu. Fie (Xi )i=1,n n mărfuri ce se vând la preţurile (pi )i=1,n ,
pe o piaţă externă unde consumatorii au gusturi şi venituri date. În această
situaţie, cantitatea Yi din marfa Xi cerută pe piaţă, este funcţie de preţurile

tuturor mărfurilor considerate mai sus, i.e.
Yi = fi (p1 , p2 , . . . , pn ), i = 1, n
Presupunem că această funcţie este derivabilă parţial ı̂n raport cu toate
variabilele sale.
∂fi
Derivata parţială arată viteza cu care scade cererea (se consideră
∂pi
∂fi
cazul cererii normale) pentru marfa Xi , când preţul creşte (ı̂n acest caz <
∂pi
0).
∂fj
Derivata parţială reprezintă viteza de variaţie a cererii pentru marfa
∂pk
Xj când preţul pk (al mărfii Xk ) creşte. Analog se interpretează derivata
∂fk ∂fj ∂fk
parţială . Dacă > 0 şi > 0, cererea pentru una dintre mărfurile
∂pj ∂pk ∂pj
Xj şi Xk creşte odată cu preţul celeilalte mărfi. În acest caz se spune că
∂fj ∂fk
mărfurile Xj şi Xk sunt concurente. Dacă < 0 şi < 0, cererea pentru
∂pk ∂pj
una din mărfuri şi preţul celeilalte mărfi au direcţii de variaţie inverse. În
acest caz, se spune că mărfurile sunt complementare.
Dacă funcţia f este o funcţie de producţie, iar variabilele x1 , . . . , xn sunt
∂f
factorii utilizaţi, atunci derivata parţială măsoară eficienţa utilizării
∂xi
unei unităţi suplimentare din factorul xi , când toţi ceilalţi factori rămân
∂f
neschimbaţi. În acest caz se numeşte randamentul marginal core-
∂xi
spunzător factorului xi .
6.6 Derivatele şi diferenţialele funcţiilor com-

puse
Fie A ∈ desR şi B ∈ desR2 . Considerăm funcţiile u : A → B1 ⊆ R,

v : A → B2 ⊂ R a.ı̂. B1 × B2 ⊆ B şi ϕ : B → R.
6.6. Derivatele şi diferenţialele funcţiilor compuse 121
6.49 Teoremă. Dacă u, v ∈ C 1 (A) şi ϕ ∈ C 1 (B, R) atunci funcţia F (x) =

ϕ(u(x), v(x)) ∈ C 1 (A, R) şi
∂ϕ 0 ∂ϕ 0
F 0 (x) = u (x) + v (x). (6.51)
∂u ∂v
Demonstraţie. Fie x0 ∈ A arbitrar fixat şi notăm u(x0 ) = a şi v(x0 ) = b.
Deoarece ϕ ∈ C 1 (B, R), rezultă că ϕ este diferenţiabilă pe B şi deci şi ı̂n
(a, b) ∈ B. Deci, ∃ω ∈ ε(a,b) (B) a.ı̂.
∂ϕ ∂ϕ
ϕ(u, v) − ϕ(a, b) = (a, b)(u − a) + (a, b)(v − b) − ||(u, v) − (a, b)|| ·
∂u ∂v
ω(u, v) ∀(u, v) ∈ Ḃ
Prin urmare:
F (x) − F (x0 ) ϕ(u(x), v(x)) − ϕ(a, b) ∂ϕ u(x) − u(x0 )
= = (a, b) · +
x − x0 x − x0 ∂u x − x0
∂ϕ v(x) − v(x0 ) ||(u, v) − (a, b)||
+ (a, b) · + · ω(u, v).
∂v x − x0 x − x0
Trecând la limită când x → x0 (şi deci u → a şi v → b) avem:
F (x) − F (x0 ) ∂ϕ ∂φ
lim = (a, b) · u0 (x0 ) + (a, b) · v 0 (x0 )+
x→x√0 x − x 0 ∂u ∂v
+ u0 (x0 ) + v 0 (x0 ) · lim ω(u(x), v(x))
x→x0
de unde obţinem:
∂ϕ ∂ϕ
F 0 (x0 ) = (u(x0 ), v(x0 )) · u0 (x0 ) + (u(x0 ), v(x0 )) · v 0 (x0 )
∂u ∂v
şi pentru că x0 a fost arbitrar fixat avem că:
∂ϕ ∂ϕ
F 0 (x) = (u(x), v(x))u0 (x) + (u(x), v(x))v 0 (x), ∀) x ∈ A.
∂u ∂v
6.50 Observaţie: 1◦ . Într-o altă formulare Teorema 6.49 se enunţă astfel:

Dacă funcţiile u(x) şi v(x) sunt diferenţiabile pe A, iar funcţia ϕ(u, v) este
diferenţiabilă pe B, atunci funcţia F (x) = ϕ(u(x), v(x)) este diferenţiabilă
pe A şi avem relaţia:
( )
∂ϕ 0 ∂ϕ 0
df = (u(x), v(x))u (x) + (u(x), v(x))v (x) dx. (6.510 )
∂u ∂v
Această relaţie rezultă din (6.51), ţinând seama de faptul că dF (x) =
0
F (x) · dx
2◦ . Formula (??) se mai scrie:
∂ϕ du ∂ϕ dv
F 0 (x) = (u, v) · + (u, v) · (6.5100 )
∂u dx ∂v dx
Deoarece funcţia F 0 se obţine prin operaţii elementare cu funcţii continue
(u, v, ϕ ∈ C 1 ), rezultă că funcţia F 0 ∈ C 0 şi deci F ∈ C 1 .
Pentru că dF (x) = F 0 (x)dx, rezultă că
( )
∂ϕ 0 ∂ϕ 0
dF (x) = (u, v)u (x) + (u, v)v (x) dx. (6.51000 )
∂u ∂v
6.51 Exemplu. Să se calculeze diferenţiala funcţiei:
F : R → R, F (x) = ϕ(1 + x2 , sinx)
Rezolvare. Notăm u(x) = 1 + x2 şi v(x) = sinx. Înlocuind ı̂n formula
(6.510 ) obţinem:
( )
∂ϕ ∂ϕ
dF (x) = 2x · (u, v) + (cos x) (u, v) dx.
∂u ∂v
Fie acum A, B ∈ DesR2 . Considerăm funcţiile u : A → B1 ⊂ R şi
v : A → B2 ⊂ R a.ı̂. B1 × B2 ⊆ B şi funcţia ϕ : B → R.
6.52 Teoremă. Dacă u, v ∈ C 1 (A) şi ϕ ∈ C 1 (B) atunci funcţia F (x, y) =

ϕ(u(x, y), v(x, y)) ∈ C 1 (A, R) şi
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v
= · + ·
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x
(6.52)
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v
= · + ·
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
∂F
Demonstraţie. Deoarece pentru calcularea lui (= Fx0 ) variabila y este
∂x
considerată constantă, funcţiile u(x, y), v(x, y) şi F (x, y) au ca variabilă doar
pe x. Conform Teoremei 6.49, avem:
∂ϕ 0 ∂ϕ 0
Fx0 = · ux + ·v
∂u ∂v x
Analog
∂ϕ 0 ∂ϕ 0
Fy0 =
· uy + ·v .
∂u ∂v y
De aici rezultă formulele (??) şi că Fx0 şi Fy0 există şi sunt continue, i.e.
F ∈ C 1.
6.53 Observaţie. Teorema 6.52 se poate enunţa şi astfel:
Dacă funcţiile u(x, y) şi v(x, y) sunt diferenţiabile pe A iar funcţia ϕ(u, v)
este diferenţiabilă pe B, atunci funcţia compusă F (x, y) = ϕ(u(x, y), v(x, y))
este diferenţiabilă pe B şi ı̂n plus avem:
( ) ( )
∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v
dF = · + · dx + · + · dy.
∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂y ∂v ∂y
6.54 Exemplu. Să se calculeze diferenţiala funcţiei F : R2 → R, F (x, y) =

ϕ(3x2 + 2y 2 , 2x − y).
Rezolvare: Diferenţiala funcţiei F (x, y) este
∂F ∂F
dF (x, y) = (x, y) · dx + (x, y) · dy.
∂x ∂y
Dacă notăm u(x, y) = 3x2 + 2y 2 şi v(x, y) = 2x − y obţinem:
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ϕ ∂ϕ
= · + · = · 6x · 2., şi
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂v
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ϕ ∂ϕ
= · + · = · 4y + · (−1).
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v
Deci,
( ) ( )
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
dF (x, y) = 6x (x, y) + 2 (x, y) dx + 4y (x, y) − (x, y) dy.
∂u ∂v ∂u ∂v
6.55 Observaţie. Deoarece funcţia F depinde de x prin intermediul

variabilelor u şi v ale funcţiei ϕ, pentru a reţine formula (6.51) este utilă
schema:
Analog pentru formula (6.52), folosim schema (aici F depinde de x şi y):
6.56 Aplicaţii. 1◦ . Să se scrie derivatele parţiale ale funcţiilor

(a) F (x, y, z) = ϕ(u(x, y, z), v(x, y, z));
(b) F (x, y) = ϕ(u(x, y), v(x, y), w(x, y)). (F şi ϕ sunt definite astfel ı̂ncât
să se poată face compunerea şi să admită derivate parţiale), indicând de
fiecare dată câte o schemă ajutătoare (aşa ca mai sus).
Rezolvare:
(a)
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v
= · + ·
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v
= · + ·
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v
= · + ·
∂z ∂u ∂z ∂v ∂z
(b)
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ϕ ∂w
= · + · + ·
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂w ∂x
∂F ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ϕ ∂w
= · + · + ·
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂w ∂y
2◦ . Fie A ⊂ Rn , un con (i.e. ∀ t ∈ R∗ şi ∀ x ∈ A, tx∈ A).

Spunem că funcţia f : A → R este omegenă de grad r r ∈ R, dacă
f (tx1 , tx2 , . . . , txn ) = tr f (x1 , x2 , . . . , xn ) ∀ t ∈ R∗ şi ∀ x = (x1 , . . . , xn ) ∈ A.
Să se arate că dacă A ⊂ Rn este un con deschis (A ∈ DesRn ) şi f : A → R
este diferenţiabilă şi omogenă de grad r, atunci avem relaţia:
∂f ∂f ∂f
x1 (x1 , ..., xn ) + x2 (x1 , ..., xn ) + ... + xn (x1 , ..., xn ) = rf (x1 , . . . , xn )
∂x1 ∂x2 ∂xn
(6.53)
(numită formula lui Euler pentru funcţii omogene).
Rezolvare. Pentru funcţia g(t, x1 , . . . , xn ) = f (u1 (t, x1 , . . . , xn ), . . . ,
un (t, x1 , . . . , xn )) unde ui : R∗ × A → A, ui (t, x1 , . . . , xn ) = txi , i = 1, n
∂g ∂f ∂u1 ∂f ∂un ∂f
şi g : R∗ × A → R avem = · + .. + · = x1 +
∂t ∂u1 ∂t ∂un ∂t ∂u1
∂f
... + xn . Derivând ı̂n raport cu t relaţia ce defineşte funcţia omogenă, se
∂un
∂f ∂f
găseşte x1 + ... + xn = rtr−1 f (x1 , . . . , xn ) ∀ t ∈ R∗ şi ∀ (x1 , . . . , xn ) ∈
∂u1 ∂un
A. Pentru t = 1 se găseşte relaţia (6.53).
6.57 Remarcă. Diferenţiabilitatea se conservă la compunerea funcţiilor.
Existenţa derivatelor parţiale poate să nu fie conservată prin compunerea
funcţiilor. De exemplu, funcţiile { u, v : R2 → R+ , u(x, y) = v(x, y) = x2 + y 2
0, (x, y) = (0, 0)
şi ϕ : R2 → R+ , ϕ(x, y) = xy
, (x, y) 6= (0, 0) au derivate parţiale,
2
x +y 2
dar funcţia f : R2 → R, f (x, y) = ϕ(u(x, y), { v(x, y)) nu are derivate parţiale
0, (x, y) = (0, 0)
ı̂n (0, 0). Într-adevăr se găseşte f (x, y) = 1 . Pentru că
, (x, y) 6= (0, 0)
2
1
f (x, 0) − f (0, 0) −0 1
raportul = 2 = nu are limită când x → 0, rezultă
x−0 x−0 2x
că fx0 nu există. Analog se găseşte că fy0 nu există.
Dacă funcţia ϕ(x, y) ar fi diferenţiabilă ı̂n (0, 0), atunci f (x, y) (care este
compunerea lui ϕ cu funcţia diferenţiabilă g(x, y) = (u(x, y), v(x, y))) ar fi
diferenţiabilă şi deci ar avea derivate parţiale. Deci ı̂n lipsa diferenţiabilităţii,
nu este asigurată conservarea derivatelor parţiale, prin compunere.
6.7 Formula lui Taylor pentru funcţii de mai

multe variabile
Fie (a, b) ∈ A ∈ desR2 şi f ∈ C n (A). Pentru ∀ (x, y) ∈ A considerăm

polinomul de două variabile de gradul n
df (a, b) d2 f (a, b) dn f (a, b)

Tn (x, y) = f (a, b) + + + ... + (6.54)
1! 2! n!
unde dk f (a, b)((x, y)−(a, b))((x, y)−(a, b))...((x, y)−(a, b)) = dk f (a, b)((x, y)−
(a, b))k , am notat-o simplificat prin dk f (a, b).
6.58 Definiţie. Polinomul Tn (x, y) definit pe A se numeşte polinomul
Taylor de gradul n ataşat funcţiei f (x, y) ı̂n punctul (a, b).
Dacă, pentru ∀ (x, y) ∈ A, notăm
Rn (x, y) = f (x, y) − Tn (x, y)
atunci
f (x, y) = Tn (x, y) + Rn (x, y) (6.55)
i.e.
df (a, b) dn f (a, b)
f (x, y) = f (a, b)+ +...+ +Rn (x, y), (∀)(x, y) ∈ A (6.550 )
1! n!
Egalitatea (6.55’) se numeşte formula lui Taylor de ordinul n, core-
spunzătoare funcţiei f (x, y) ı̂n punctul (a, b).
Funcţia Rn (x, y) definită pe A se numeşte restul de ordinul n al for-
mulei lui Taylor .
Polinomul Taylor Tn (x, y) aproximează funcţia f (x, y) cu eroarea Rn (x, y).
În legătură cu restul Rn (x, y) prezentăm fără demonstraţie rezultatul:
6.59 Teoremă. Dacă f (x, y) este de n + 1 ori diferenţiabilă pe V ∈
V(a, b), atunci pentru ∀ (x, y) ∈ V, ∃(ξ, η) ∈ V, aflat pe segmentul care
uneşte punctele (a, b) şi (x, y) a.ı̂. avem:
1
Rn (x, y) = dn+1 f (ξ, η) (6.56)
(n + 1)! ∗
Cu aceasta, formula lui Taylor de ordinul n corespunzătoare lui f (x, y) ı̂n

punctul (a, b), se va scrie
df (a, b) dn f (a, b) dn+1 f (ξ, η)

f (x, y) = f (a, b) + + ... + + (6.57)
1! n! (n + 1)!
6.7. Formula lui Taylor pentru funcţii de mai multe variabile 127
6.60 Observaţii. 1◦ . Pentru n = 0 ı̂n formula (6.56), obţinem formula

lui Lagrange (sau formula creşterilor finite) i.e.
∂f ∂f
f (x, y) − f (a, b) = (x − a) (ξ, η) + (y − b) (ξ, η) (6.58)
∂x ∂y
2◦ . Se poate arăta că ∃ϕ ∈ E(a,b) (A), astfel ı̂ncât
ρn (x, y)
Rn (x, y) = ϕ(x, y) (6.59)
n!
unde √
ρ(x, y) = ||(x, y) − (a, b) k = (x − a)2 + (y − b)2
6.61 Aplicaţii. 1◦ . Să se scrie formula lui Taylor de ordinul trei ataşată
funcţiei f : R × (−1, +∞) → R, f (x, y) = e2x ln(1 + y) ı̂n punctul (0,0).
Rezolvare. Funcţia f (x, y) este de trei ori diferenţiabilă ı̂n punctul (0,0).
Deci se poate calcula df(0, 0); d2 f (0,0) şi d3 f (0, 0).
∂f ∂f
df (0, 0) = (0, 0) (x − 0) + (0, 0)(y − 0)
∂x ∂y
¯
∂f ¯
(0, 0) = 2e ln(1 + y) ¯¯x=0 = 2 ln 1 = 0
2x
∂x y=0
¯
∂f 1 ¯¯ 1
(0, 0) = e2x = e 0
· =1
1 + y ¯y=0
x=0
∂y 1+0
Deci, df (0, 0) = 0 · x + 1 · y = y.
∂ 2f ∂ 2f ∂2f
d2 f (0, 0) = (0, 0)(x − 0)2
+ 2 (0, 0)(x − 0)(y − 0) + (0, 0)(y − 0)2
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
( )¯ ¯
∂2f ∂ ∂f ¯ ¯
(0, 0) = (x, y) ¯ = 4e2x
ln(1 + y) ¯x=0 = 0
∂x2 ∂x ∂x ¯y=0
x=0 ¯y=0
( ) ¯ ( ) ¯ ¯
∂ 2f ∂ ∂f ¯ ∂ 1 ¯ 1 ¯
(0, 0) = (x, y) ¯¯x=0 = e2x · ¯x=0 = 2e2x ¯x=0 = 2
∂x∂y ∂x ∂y y=0 ∂x 1 + y ¯y=0 1 + y ¯y=0
( )¯ ( )¯ ¯
∂ 2f ∂ ∂f ¯ ∂ 1 ¯ e 2x ¯
(0, 0) = (x, y) ¯x=0 = e 2x
· ¯x=0 = − ¯x=0 = −1
∂y 2 ∂y ∂y ¯y=0 ∂y 1 + y ¯y=0 (1 + y)2 ¯y=0
Deci d2 f (0, 0) = 4xy − y 2
∂ 3f ∂ 3f
d3 f (0, 0) = 3
(0, 0)(x − 0)3
+ 3 2
(0, 0)(x − 0)2 (y − 0)+
∂x ∂x ∂y
∂ 3f ∂3f
+3 2
(0, 0)(x − 0)(y − 0)2
+ 3
(0, 0)(y − 0)3
∂x∂y ∂y
( )¯ ¯ ¯
∂ 3f ∂ ∂ 2f ¯ ∂ ( 2x )¯ ¯
(0, 0) = (x, y) ¯x=0 = 4e ln(1 + y) ¯x=0 = 8e ln(1+y) ¯x=0 = 0
2x
∂x 3 ∂x ∂x2 ¯y=0 ∂x ¯y=0 ¯y=0
( ) ¯ ( ) ¯ ¯
∂ 3f ∂ ∂ 2f ¯ ¯ ¯
(0, 0) = (x, y) ¯x=0 = ∂ 2e2x 1 ¯x=0 = 4`2x 1 ¯x=0 = 4
∂x2 ∂y ∂x ∂x∂y ¯ y=0 ∂x 1 + y y=0 ¯ 1 + y ¯y=0
( )¯ ( )¯ ¯
∂ 3f ∂ ∂ 2f ¯ ∂ e2x ¯ 2e2x ¯¯
(0, 0) = ¯
(x, y) ¯x=0 = − ¯x=0 = − x=0 = −2
∂x∂y 2 ∂x ∂y 2 y=0 ∂x (1 + y)2 ¯y=0 (1 + y)2 ¯y=0
( )¯ ( )¯ ¯
∂ 3f ∂ ∂ 2f ¯ ∂ e2x ¯ 2e2x ¯¯
(0, 0) = ¯
(x, y) ¯x=0 = − ¯ x=0 = x=0 = 2
∂y 3 ∂y ∂y 2 y=0 ∂y (1 + y)2 ¯y=0 (1 + y)3 ¯y=0
Deci, d3 f (0, 0) = 3 · 4 · x2 y + 3(−2)xy 2 + 2y 3 = 12x2 y − 6xy 2 + 2y 3 .
Prin urmare,
df (0, 0) d2 f (0, 0) d3 f (0, 0)
f (x, y) = f (0, 0) + + + + R3 (x, y) =
1! 2! 3!
1 1 1
= 0 + y + (4xy − y 2 ) + (12x2 y − 6xy 2 + 2y 3 ) + R3 (x, y) =
1! 2! 3!
1 1 3
= y + (4xy − y ) + (y − 3xy 2 + 6x2 y) + R3 (x, y).
2
2 3
2◦ . Să se deducă o valoare aproximativă pentru 1, 11,2 folosind polinomul
lui Taylor de gardul trei ataşat funcţiei f : (0, ∞) × R → R, f (x, y) = xy ı̂n
punctul (1,1).
Rezolvare.
df (1, 1) d2 f (1, 1) d3 f (1, 1)
T3 (x, y) = f (1, 1) + + +
1! 2! 3!
¯
∂f ¯
f (1, 1) = 1; (1, 1) = yxy−1 ¯¯x=1 = 1;
∂x y=1
¯
∂f ¯ ∂2f ∂ 3f
(1, 1) = xy ln x ¯¯x=1 = 0; (1, 1) = 1; (1, 1) = 1
∂y y=1 ∂x∂y ∂x2 ∂y
Celelalte derivate sunt nule ı̂n punctul (1,1). De aici avem
df (1, 1) = 1 · (x − 1) + 0 · (y − 1) = (x − 1)
d2 f (1, 1) = 0 · (x − 1)2 + 2 · 1 · (x − 1)(y − 1) + 0 · (y − 1)2 = 2(x − 1)(y − 1)
d3 f (1, 1) = 0·(x−1)3 +3·1·(x−1)2 (y−1)+3·0·(x−1)(y−1)2 +0·(y−1)3 =
3(x − 1)2 (y − 1)
Deci,
(x − 1) 2(x − 1)(y − 1) 3(x − 1)2 (y − 1)
T3 (x, y) = 1 + + + =
1! 2! 3!
1
= 1 + x − 1 + (x − 1) · (y − 1) + (x − 1)2 · (y − 1) =
2
1
= x + (x − 1) · (y − 1) + (x − 1)2 · (y − 1)
2
6.8. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 129
Prin urmare,
1
1, 11,2 ≈ T3 (1, 1; 1, 2) = 1, 1 + (1, 1 − 1)(1, 2 − 1) + (1, 1 − 1)2 (1, 2 − 1) =
2
1 1 1 2
= 1, 1 + 0, 1 · 0, 2 + (o, 1) (0, 2) = 1, 1 + 0, 02 + ·
2
· =
2 2 100 10
112 1 1121
= + = = 1, 121.
100 1000 1000
3◦ . Pentru funcţia F (x, y, z) = f (u(x, y, z), v(x, y, z)) cu f (u, v) = u2 −
3uv, u(x, y, z) = 2x2 − xy + z 2 şi v(x, y, z) = −x2 + 3y 2 + 2z 2 , să se calculeze
derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi şi doi.
6.8 Extremele funcţiilor de mai multe vari-

abile
6.8.1 Extreme libere
Fie f : A ⊂ R2 → R
6.62 Definiţie. Un punct (a, b) ∈ A se numeşte punct de maxim local
(respectiv minim local ) al funcţiei f (x, y), dacă există V ∈ V(a, b) astfel
ı̂ncât f (x, y) ≤ f (a, b) (respectiv f (x, y) ≥ f (a, b)), oricare (x, y) ∈ V ∩ A,
iar numărul f (a, b) se numeşte maximul local (respectiv minimul local )
al funcţiei f.
Dacă, ı̂n definiţia de mai sus, inegalităţile menţionate sunt adevărate
pentru orice (x, y) ∈ A, atunci cuvântul local se ı̂nlocuieşte prin cuvântul
global.
Punctele de maxim (local sau global) şi de minim (local sau global) se
numesc puncte de extrem ale funcţiei f, iar maximele şi minimele (locale
sau globale) se numesc extremele (locale sau globale) ale funcţiei f.
6.63 Definiţie. Fie funcţia f diferenţiabilă pe A ∈ DesR2 . Orice soluţie
(a,b) ∈ A a sistemului

 ∂f
 (x, y) = 0,
∂x (6.60)
 ∂f
 (x, y) = 0,
∂y
se numeşte punct staţionar sau punct critic al funcţiei f , iar numărul
f (a, b) se numeşte valoarea critică a lui f .
6.64 Propoziţie. Dacă funcţia f este diferenţiabilă pe A ∈ desR2 ,
atunci orice punct de extrem (a, b) ∈ A, al lui f, este punct critic al lui f .
Demonstraţie. Fie A1 = {x ∈ R|(x, b) ∈ A} şi funcţia ϕ : A1 →

R, ϕ(x) = f (x, b) ∀ x ∈ A1 .
Deoarece (a,b) este punct de extrem al funcţiei f (x, y), rezultă că x = a
este punct de extrem pentru funcţia ϕ(x). Deci
φ(x) − φ(a) f (x, b) − f (a, b) ∂f
0 = φ0 (a) = lim = lim = (a, b)
x→a x−a x→a x−a ∂x
∂f
Analog se arată că (a, b) = 0 (i.e. se consideră A2 = {y ∈ R|(a, y) ∈
∂y
A} şi ψ(y) = f (a, y), ∀ y ∈ A2 ş.a.m.d.)
Conform definiţiei 5.61, punctul (a,b) este punct critic (staţionar) pentru
funcţia f.
6.65 Observaţii: 1◦ . Punctul (a, b) ∈ A este punct de extrem local
pentru f (x, y) dacă şi numai dacă ∃V ∈ V(a, b) astfel ı̂ncât diferenţa f (x, y)−
f (a, b) păstrează semn constant pe V.
2◦ . Nu orice punct critic al unei funcţii diferenţiabile este şi punct de
extrem.
Într-adevăr, fie f : R2 → R, f (x, y) = x3 y 3 . Evident că punctul (0,0) este
punct critic pentru funcţia f, dar nu este punct de extrem deoarece nu putem
avea f (0, 0) ≤ f (x, y) (pentru minim) sau f (0, 0) ≥ f (x, y) (pentru maxim)
pe nici una din vecinătăţile lui (0,0). Altfel spus, diferenţa f (x, y) − f (0, 0)
nu păstrează semn constant ı̂n vecinătatea originii.
3◦ . Propoziţia 6.64 este o extindere a teoremei lui Fermat la funcţiile de
două variabile.
Punctele staţionare (critice) ale funcţiei f (x, y) care nu sunt puncte de
extrem, se numesc puncte şa ale lui f (x, y).
Într-un sistem de axe Oxyz, M (a, b, c) este punct de minim (fig. 1), de
maxim (fig. 2) şi punct şa (fig. 3):
4◦ . Dacă f ∈ C 0 (A), A un compact din R2 , atunci f ı̂şi atinge marginile

ı̂n puncte din A. Dacă aceste puncte aparţin lui IntA şi f ∈ C 1 (A), atunci
ı̂n mod necesar ele sunt puncte critice. Dacă ele nu aparţin lui IntA, atunci
aparţin mulţimii ∂A şi acestea nu mai sunt, cu necesitate, printre punctele
critice.
Pentru a preciza care dintre punctele staţionare ale unei funcţii sunt
puncte de extrem, precum şi pentru a stabili natura acestora (maxim sau
minim) avem
6.66 Teoremă(de caracterizare a punctelor de extrem local ): Fie A ∈
desRn , f ∈ C 2 (A), z0 = (a1 , . . . , an ) un punct staţionar al lui f şi funcţionala
pătratică
∑
n
∂2f
q(h) = (z0 )hi hj , h = (h1 , . . . , hn ) ∈ R2 (6.61)
i,j=1
∂x i ∂x j
(1) Dacă funcţionala pătratică q este negativ (respectiv pozitiv) definită,

atunci z0 este punct de maxim (respectiv minim) local ;
(2) Dacă funcţionala pătratică q este nedefinită, atunci z0 nu este punct
de extrem al funcţiei f .
Demonstraţie. Pentru ambele părţi ale teoremei utilizăm formula lui Tay-
lor de ordinul doi aplicată lui f ı̂n punctul z0 .
1
f (x) = f (z0 ) + df (z0 ) + d2 f (z0 ) + R2 (x), ∀ x ∈ A
2
Ţinând seama de formula (6.61) şi de faptul că a este punct staţionar
avem:
1 ∑ ∂2f
n
1
f (x) − f (z0 ) = (z0 )(xi − ai )(xj − aj ) + φ(x)ρ2 (x)
2 i,j=1 ∂xi ∂j 2
unde ϕ ∈ Ez0 (A).

xi − ai
Notăm acum σi = , i = 1, n şi obţinem
ρ
[ n ]
1 ∑ ∂ 2f
f (x) − f (z0 ) = (z0 )σi σj + φ(x) ρ2 (x)
2 i,j=1 ∂xi ∂xj
Rezultă
1
f (x) − f (z0 ) =
[q(σ) + φ(x)] ρ2 (x) (6.62)
2
{ }
∑
n ∑
n
Se observă că σi = 1 şi notăm B = t = (t1 , ..., tn ) ∈ R | ti = 1 .
2 n 2
i=1 i=1
Funcţionala q fiind continuă ı̂şi atinge marginile pe mulţimea compactă
B. Fie λ = inf q şi µ = sup q.
B B
(1) Din ipoteză şi din continuitatea lui q avem, λ 6= 0 6= µ. Deci
λ + ϕ(x) ≤ q(σ) + ϕ(x) ≤ µ + ϕ(x), ∀σ ∈ B şi ∀ x ∈ A (6.63)

Dacă funcţionala pătratică q este negativ definită, atunci µ < 0 şi pentru
că lim φ(x) = 0, rezultă că există V ∈ V(z0 ) a.ı̂. µ + ϕ(x) ≤ 0 ∀ x ∈ V.
x→a
De aici, şi din (6.62) şi (6.63) avem că există V ∈ V(z0 ) a.ı̂. f (x) − f (a) ≤
0, ∀ x ∈ V, adică z0 este punct de maxim local.
Dacă funcţionala pătratică q este pozitiv definită, atunci λ > 0 şi pentru
că lim φ(x) = 0, rezultă că există U ∈ V(a) a.ı̂. f (x) − f (z0 ) ≥ 0, ∀ x ∈ U,
x→a
adică z0 este punct de minim local.
(2). Dacă funcţionala pătratică q este nedefinită, atunci ∃)σ 0 , σ 00 ∈ B a.ı̂.
q(σ 0 ) > 0 şi q(σ 00 ) < 0. Astfel diferenţa f (x) − f (z0 ), care are acelaşi semn
cu q ı̂n orice vecinătate a lui z0 ia atât valori ¿ 0 cât şi valori ¡ 0. Rezultă că
a nu este punct de extrem, i.e. este un punct şa.
6.67 Observaţii. 1◦ . Dacă funcţionala pătratică q este semidefinită (i.e.
∆k ≥ 0, ∀ k = 1, n) funcţia f poate avea extrem sau nu. Pentru a putea
decide asupra naturii punctelor staţionare ı̂n acest caz se studiază semnul
diferenţei f (x) − f (z0 ) folosind o dezvoltare Taylor de ordin superior, ı̂n
jurul lui a (dacă funcţia permite acest lucru), ordinul fiind cel mai mic k
pentru care dk f 6= 0.
2◦ . Fie ∆k , k = 1, n( minorii principali
) ai matricei asociate lui q (i.e. ai
∂f
hisianei lui f ) H(x) = (x) şi ∆∗k = (−1)k ∆k . Ţinând seama
∂xi ∂xj i,j=1,n
de Teorema 6.66 şi de Criteriul lui Sylvester avem următoarea
Consecinţă.1). Dacă ∆k > 0, ∀ k = 1, n, atunci (a, b) este punct de
minim local pentru funcţia f ;
2). Dacă ∆∗k > 0, ∀ k = 1, n, atunci (a, b) este punct de maxim local
pentru funcţia f .
Din cele de mai sus rezultă următorul procedeu de determinare a punctelor
de extrem:
∂f
Pasul 1. Se calculează derivatele parţiale (x), i = 1, n ale funcţie f.
∂xi
Pasul 2. Se determină punctele critice ale funcţiei f rezolvând sistemul
∂f
(x) = 0, i = 1, n.
∂xi ( 2 )
∂ f
Pasul 3. Se calculează hesiana H(x) = (x) .
∂xi ∂xj i,j=1,n
Pasul 4. Pentru fiecare punct critic a, se calculează H(a) şi conform cu
5.65. 2◦ , se stabileşte natura lui a.
În cazul n = 2, pasul[ 4 se 2prezintă etapizat astfel: ]
∂ f ∂ 2f ∂2f
• Dacă ∆2 > 0 ∆2 = (a, b) · 2 (a, b) − (a, b) atunci (a,b)
∂x2 ∂y ∂x∂y
este punctul de extrem local al funcţiei f (x, y), şi anume:
∂2f
- punct de minim dacă ∆1 > 0 (∆1 = (a, b));
∂x2
- punct maxim dacă ∆1 < 0.
• Dacă ∆2 < 0, atunci (a,b) nu este punct extrem local, şi este punct şa.
• Dacă ∆2 = 0, (este nevoie de investigaţii suplimentare) ţinându-se
seama de Observaţia 6.67, 1◦ .
6.68 Exemple. 1◦ . Să se găsească extremele locale ale funcţiei
f : R2 → R, f (x, y) = x3 + 3xy 2 − 15x + 12y.
∂f ∂f
Rezolvare: Pasul 1. (x, y) = 3x2 + 3y 2 − 15 şi (x, y) = 6xy + 12
 ∂x ∂y
 ∂f { 2 { 2
 (x, y) = 0,
∂x 3x + 3y 2 = 15, x + y 2 = 5,
Pasul 2. ⇔ ⇔


∂f
(x, y) = 0, 6xy = −12, xy = −2,
∂y
⇒ (x, y) ∈ {(−2, 1), (2, −1), (−1, 2), (1, −2)} (= mulţimea punctelor critice).
Pasul 3. Ţinând seama de pasul 1 avem:
 2 
∂ f ∂ 2f
 ∂x2 (x, y) (x, y)  ( ) ( )
 ∂x∂y  6x 6y x y
H(x, y) =  2  = 6y 6x = 6 y x
∂ f ∂ 2f
(x, y) (x, y)
∂x∂y ∂y 2
Pasul 4. Situaţia 1. (a, b) = (−2, 1)
( ) ¯ ¯
−2 1 ¯ −2 1 ¯
H(−2, 1) = 6 ; ∆1 = | − 2| = −2; ∆2 = ¯¯ ¯=3
¯
1 −2 1 −2
Deoarece ∆2 > 0 şi ∆1 < 0, avem ∆∗1 = (−1)1 ∆1 = (−1)(−2) = 2; ∆∗2 =
(−1)2 ∆2 = 1 · 3 = 3. Rezultă că punctul critic (-2,1) este punct de maxim
local
fmax = f (−2, 1) = (−2)3 +3(−2)·12 −15((−2)+12·1 = −8−6+30+12 = 28
Situaţia 2. (a, b) = (2, −1)
( ) ¯ ¯
2 −1 ¯ 2 −1 ¯
H(2, −1) = 6 ; ∆1 = |2| = 2, ∆2 = ¯¯ ¯=3
−1 2 −1 2 ¯
Deoarece ∆2 > 0 şi ∆1 > 0, rezultă că (2, −1) este punct de minim local
şi
fmin = f (2, −1) = 23 + 3 · 2 · (−1)2 − 15 · 2 + 12(−1) = 8 + 6 − 30 − 12 = −28.
Situaţia 3. (a, b) = (−1, 2)
( ) ¯ ¯
−1 2 ¯ −1 2 ¯
H(−1, 2) = 6 ; ∆1 = | − 1| = −1, ∆2 = ¯¯ ¯ = −3
¯
2 −1 2 −1
Deoarece ∆2 < 0, (−1, 2) este punct şa.

Situaţia 4. (a, b) = (1, −2)
( ) ¯ ¯
1 −2 ¯ 1 −2 ¯¯
H(1, −2) = 6 ¯
; ∆1 = |1| = 1, ∆2 = ¯ = −3
−2 1 −2 1 ¯
Deoarece ∆2 < 0, (1, −2) este punct şa. Funcţia nu are puncte de extrem
global.
2◦ . Să se determine extremele funcţiei f : R3 → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 +
z 2 − xy + x − 2z.
Rezolvare.
∂f ∂f ∂f
Pasul 1. (x, y, z) = 2x−y+1, (x, y, z) = 2y−x, (x, y, z) = 2z−2.
∂x ∂y ∂z
 
 ∂f

 (x, y, z) = 0  
 2

 ∂f
∂x  2x − y + 1 = 0  x = −3

Pasul 2. (x, y, z) = 0 ⇔ 2y − x = 0 ⇒ y=−
1

 ∂y  


 2z − 2 = 0 
 z=1 3
 ∂f (x, y, z) = 0
( ∂z )
2 1
Deci a = − , − , 1 este punctul staţionar al funcţiei f.
3 3
Pasul 3. Se calculează derivatele parţiale de ordinul doi ı̂n a :
∂ 2f ∂2f ∂2f ∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
= 2; = −1; = 0; = 2; = 0; = 2.
∂x2 ∂x∂y ∂x∂z ∂y 2 ∂y∂z ∂z 2
 
∂2f ∂ 2f ∂ 2f
 (x, y, z) (x, y, z) (x, y, z) 
 ∂x2 ∂x∂y ∂x∂z 
 ∂2f ∂ 2f ∂ 2f 
De unde: H(x, y, z) = 
 (x, y, z) (x, y, z) (x, y, z) =

 ∂y∂x ∂y 2 ∂y∂z 
 ∂ 2f ∂ 2f ∂2f 
(x, y, z) (x, y, z) (x, y, z)
  ∂z∂x ∂z∂y ∂z 2
2 −1 0
=  −1 2 0 
0 0 2
( )
2 1
Pasul 4. Hesiana ı̂n punctul critic a = − , − , 1 .
3 3
 
( ) 2 −1 0
2 1
H − , − , 1 =  −1 2 0 
3 3
0 0 2
¯ ¯
¯ 2 −1 ¯
şi de aici minorii principali: ∆1 = |2|; ∆2 ¯¯ ¯ = 3;
¯
¯ ¯ −1 2
¯ 2 −1 0 ¯ ¯
¯
¯
∆3 = ¯ −1 2 0 ¯¯ = 6.
¯ 0 0 2 ¯ ( )
2 1
Pentru că ∆i > 0, i = 1, 3 rezultă că a = − , − , 1 este punct
3 3
( ) ( )2 ( )2
2 1 2 1
de minim local şi fmin = f − , − , 1 = − + − + 12 −
( )( ) ( ) 3 3 3 3
2 1 2 4
− − + − −2·1=−
3 3 3 3
◦
2 . Un agent economic achiziţionează un produs al cărui preţ (ı̂n mii lei)
este descris de funcţia
200
f (x, y) = 5x + 2y + xy + , x > 0, y > o.
xy
Există un preţ minim (maxim) al produsului? În caz că da, să se deter-
mine beneficiul agentului comercial din distribuirea a 100 produse, ştiind că
beneficiul pe produs este 25% din preţul de vânzare.
Rezolvare: Etapa 1˚. Se rezolvă sistemul:
 
 ∂f  200 {
 (x, y) = 0,  5 + y − 2 = 0,
∂x x y 5x = 2y,
⇒ ⇒


∂f
(x, y) = 0, 
 2+x−
200
= 0, 2x2 y + x2 y 2 − 200 = 0,
∂y { xy{2
5x4 + 2x3 − 32 = 0, (x − 2) (x3 + 4x2 + 8x + 16) = 0,
⇒ 5 ⇒ 5
y = x, y = x,
2{ { 3 2 2
x − 2 = 0, x + 4x + 8x + 16 = 0,
⇒ 5 sau 5
y = x, y = x,
2 2
Primul sistem are soluţia x=2 şi y=5 iar cel de al doilea nu are soluţii poz-
itive. Deci, a=(2,5) este sigurul punct staţionar al funcţiei f (x,y) (conform
contextului).
Etapa 2◦ . Se calculează hesiana lui f (x, y) şi rezultă
 
400 200
1 +
 3 2 2 
H(x, y) =  x y 200 400 x y 
1+ 2 2
x y xy 3
Etapa 3˚. Se studiază(natura lui )
a = (2, 5) cu ajutorul hessianei. Înlocuind
10 3
se găseşte: H(2, 5) = şi apoi minorii principali ∆1 =10 şi
3 8/5
¯ ¯
¯ 10 3 ¯
∆2 = ¯¯ ¯ = 7. Pentru că ∆i > 0, i = 1, 2 rezultă că a = (2, 5)
3 8/5 ¯
este punct de minim local. Corespunzător se găseşte fmin = f (2, 5) = 50 mii
lei.
Cum funcţia f (x, y) are doar un punct de extrem (şi acela este punct de
minim local), rezultă că funcţia f (x, y) nu are maxim.
6.8.2 Extreme cu legături (condiţionate)

Fie A ⊂ Rn , f, gi : A → R, i = 1, k şi M = {x ∈ A | gi (x) = 0, i = 1, k}
6.69 Definiţie. Spunem că funcţia f (x) are ı̂ntr-un punct a ∈ M ⊂ A
un extrem relativ la mulţimea M (sau extrem condiţionat), dacă
restricţia funcţiei f (x) la mulţimea M are ı̂n punctul a un extrem local
(obişnuit).
De regulă mulţimea M estre definită ca mulţime de soluţii a unui sistem
de ecuaţii de forma : 

 g1 (x1 , , ..., xn ) = 0,

g2 (x1 , , ..., xn ) = 0,
(6.64)

 ............................,

gk (x1 , , ..., xn ) = 0,
unde gi : A → R, i = 1, k şi k < n sunt independente pe A.

Deci M = {x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn |gi (x1 , . . . , xn ) = 0, i = 1, k}. În acest
caz extremele funcţiei f (x) relative la mulţimea M se mai numesc extremele
condiţionate de sistemul (??). Relaţiile (??) leagă ı̂ntre ele variabilele
x1 , . . . , xn . De aceea extremele condiţionate ale funcţiei f (x) se mai numesc
şi extreme cu legături .
Punctele staţionare ale funcţiei f (x), când (x1 , . . . , xn ) ∈ M se numesc
puncte staţionare legate sau puncte staţionare condiţionate ale
funcţiei f.
Pentru determinarea extremelor funcţiei f (x) condiţionate de sistemul
(??), folosim metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Această metodă
constă din următoarele etape:
Pasul 1. Se consideră funcţia ajutătoare Φ : A × Rk → R,
Φ(x1 , . . . , xn ; λ1 , . . . , λk ) = f (x1 , . . . , xn ) + λ1 g1 (x1 , . . . , xn ) + . . .
. . . + λk gk (x1 , . . . , xn ), unde λ1 , . . . , λk sunt parametrii reali şi se numesc
multiplicatorii lui Lagrange.
Pasul 2. Se determină punctele staţionare pentru funcţia Φ(x; λ) re-
zolvând sistemul de ecuaţii:
   
 ∂Φ
 (x, λ) = 0, i = 1, n  ∂Φ
∂xi ⇔ (x, λ) = 0, i = 1, n 
∂xi (6.65)


∂Φ
(x, λ) = 0, i = 1, k  g (x , ..., x ) = 0, i = 1, k
i 1 n
∂λi
Pasul 3. Dacă (a1 , a2 , . . . , an ; θ1 , θ2 , . . . , θk ) este punct staţionar pentru

funcţia Φ(x; λ) atunci punctul (a1 , a2 , . . . , an ) este punct staţionar condiţionat
pentru funcţia f (x). Punctele de extrem condiţionat ale lui f (x) se găsesc
printre punctele staţionare condiţionate.
Dacă notăm Φ(x1 , ..., xn ) = Φ(x1 , ..., xn ; θ1 , ..., θk ), avem:
f (x) − f (a) = Φ(x) − Φ(a), ∀x ∈ M.
Deci studiul semnului diferenţei f (x) − f (a), pentru x ∈ M se reduce

la studiul semnului diferenţei Φ(x) − Φ(a), tot pentru x ∈ M. (i.e. natura
punctului critic a este aceeaşi, pentru funcţia f şi pentru funcţia Φ). Deoarece
∂Φ
punctul critic a verifică sistemul = 0, i = 1, n (i.e. a este punct staţionar
∂xi
obişnuit pentru funcţia Φ), dΦ(a) = 0. Pe de altă parte Φ ∈ C ( V ∈ V(a)),
putem scrie formula lui Taylor de ordinul doi
1 1
Φ(x) − Φ(a) = d2 Φ(a) + φ(x)ρ2 (x)
2 2
( 2 )
∂ Φ
Se calculează hesiana funcţiei Φ(x), H(x) = .
∂xi ∂xj i,j=1,n
Pasul 4. Dacă nu se poate aplica criteriul lui Sylvester (i.e. dacă nu
sunt ı̂ndeplinite condiţiile ∆k > 0, ∀k = 1, n sau ∆∗k = (−n)k ∆k > 0 ∀ k =
1, n, ∆0k , k = 1, n fiind minorii principali ai hesianei lui Φ) funcţionalei
pătratice d2 Φ(a), se consideră sistemul ce are ca ecuaţii, diferenţialele condiţii-
lor (6.64) i.e.




∂g1 ∂g1

 (a)dx 1 + ... + (a)dxn = 0,

 ∂x1 ∂xn

 ∂g2 ∂g2
(a)dx1 + ... + (a)dxn = 0,
∂x1 ∂xn (6.640 )



 .....................................................,

 ∂gk ∂gk

 (a)dx1 + ... + (a)dxn = 0,
∂x1 ∂xn
Necunoscutele sistemului sunt dx1 , dx2 , . . . , dxn .
Deoarece funcţiile sistemului (6.640 ) sunt independente (ı̂n a (i.e. ) oricare
∂gi
dintre ele nu depinde de celelalte pe ∀ V ∈ V(a)) matricea
∂xj i = 1, k
j = 1, n
are rangul k. Deci, k dintre diferenţialele dx1 , . . . , dxn se pot exprima funcţie
de celelalte n − k. Introducem 2
∑ aceste k diferenţiale ı̂n expresia lui d Φ(a) şi
aceasta va avea forma q1 = Aij dxi dxj . După cum funcţionala pătratrică
i,j
q1 este definită sau nedefinită, diferenţa Φ(x) − Φ(a) păstrează sau nu, ı̂ntr-o
vecinătate a lui a acelaşi semn, i.e. punctul a este sau nu punct de extrem
condiţionat. Dacă funcţionala pătratică q1 este pozitiv (negativ) definită,

funcţia f (x) are minim (maxim) condiţionat.
6.70 Exemple. 1◦ . Să se găsească extremele funcţiei f (x, y, z) = x2 +
y 2 + z 2 , cu condiţia (legătura) x + y + z = 3.
Rezolvare. Pasul 1. Considerăm funcţia ajutătoare
Φ(x, y, z; λ) = x2 + y 2 + z 2 + λ(x + y + z − 3)
Pasul 2. Se determină punctele staţionare ale funcţiei Φ(x, y, z; λ), i.e.

rezolvăm sistemul:



∂Φ

 (x, y, z; λ) = 2x + λ = 0,

 ∂x

 ∂Φ
 (x, y, z; λ) = 2y + λ = 0,
∂y

 ∂Φ

 (x, y, z; λ) = 2z + λ = 0,

 ∂z


 ∂Φ (x, y, z; λ) = x + y + z − 3 =,
∂λ
Se exprimă, din primele trei ecuaţii, x, y şi z ı̂n funcţie de λ şi se ı̂nlocuieşte
−λ
ı̂n ecuaţia a patra. Astfel avem: x = = y = z şi λ = −2, i.e. (1, 1, 1, −2)
2
este punct staţionar al funcţiei Φ(x, y, z; λ). Înlocuind ı̂n Φ(x, y, z; λ) pe
λ = −2, obţinem funcţia Φ(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − 2x − 2y − 2z + 6 cu
punctul staţionar (1, 1, 1). De aici avem hesiana lui Φ(x, y, z)
 
2 0 0
H(x, y, z) =  0 2 0 
0 0 2
Pasul 4. Deoarece minorii principali ai hesianei ∆1 = 2, ∆2 = 4, ∆3 = 8

sunt ¿ 0, rezultă că punctul critic (1, 1, 1), al funcţiei Φ(x), este punct de
minim pentru această funcţie.
Pasul 5. Punctul de minim (1, 1, 1) al funcţiei Φ(x, y, z) este punct de
minim condiţionat de legătura x + y + z = 3 pentru funcţia f (x, y, z). Deci
fmin = f (1, 1, 1) = 12 + 12 + 12 = 3.
2◦ . Un agent comercial are pe piaţă două mărfuri ı̂n cantităţile x şi y al
căror preţ unitar este p şi respectiv q. Ştiind că mărfurile au fost procurate
la costul C(x, y) = 10 + 4x + 2y şi că p + x2 = 16 şi q + 2y = 10 să se
determine cantităţile şi preţurile unitare respective, astfel ı̂ncât beneficiul
total al agentului să fie maxim.
Rezolvare. Deoarece beneficiul este: B(x, y, p, q) = px + qy − C(x, y), i.e.
B(x, y, p, q) = px+qy −4x−2y −10, problema revine la a determina maximul
funcţiei B(x, y; p, q) (variabilele lui B4 sunt x, y, p şi q) ı̂n condiţiile:

{
p + x2 = 16,
q + 2y = 10,
Folosim metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
• Funcţia ajutătoare este
Φ(x, y, p, q; λ1 , λ2 ) = px+qy −4x−2y −10+λ1 (p+x2 −16)+λ2 (q +2y −10)
• Se găsesc punctele staţionare ale lui Φ rezolvând sistemul:




∂Φ

 = 0,

 ∂x

 ∂Φ 

 = 0,

 ∂y 
 p − 4 + 2λ1 x = 0,

 


 ∂Φ 
 q − 2 + 2λ2 = 0,
 = 0, 
∂p x + λ1 = 0,
∂Φ ⇒

 
 y + λ2 = 0,

 = 0, 


 ∂q 
 p + x2 = 16,

 ∂Φ 

 = 0, q + 2y = 10,




∂λ 1

 ∂Φ
 =0
∂λ2
Astfel se obţine soluţia x = y = 2, p = 12, q = 6 şi λ1 = λ2 = −2. Deci
(2, 2, 12, 6, −2, −2) este punct critic al funcţie Φ.
• Se consideră funcţia Φ(x, y, p, q) = px+qy−2x2 −4x−6y−2p−2q+42 (=
Φ(x, y, p, q; −2, −2)) pentru care (2, 2, 12, 6) este punct critic.
• Hesiana lui Φ(x, y, p, q), este:
 2 
∂ Φ ∂ 2Φ ∂ 2Φ ∂ 2Φ
 ∂x2 ∂x∂y ∂x∂p ∂x∂q 
 2   
 ∂ Φ ∂ 2Φ ∂ 2Φ ∂ 2Φ  −4 0 1 0
 
 ∂y∂x ∂y 2 ∂y∂p ∂y∂q   0 0 0 1 
H(x, y, p, q) =  ∂ 2Φ
= 
 ∂ 2Φ ∂ 2Φ ∂ 2Φ 
 1 0 0 0 
 ∂p∂x ∂p∂y ∂p2 ∂p∂q  0 1 0 0
 
 ∂ 2Φ 2
∂ Φ 2
∂ Φ 2
∂ Φ 
∂q∂x ∂q∂y ∂q∂p ∂q 2
Deoarece nu se poate aplica Consecinţa din Observaţia 6.67, (hesiana
H(2, 2, 12, 6) are şi minori principali nuli) diferenţiem legăturile şi obţinem
sistemul: {
dp + 2x dx = 0,
dq + 2dy = 0,
care ı̂n punctul (2, 2, 12, 6) devine:

{
dp + 4 dx = 0,
dq + 2dy = 0,
de unde dp = −4dx şi dq = −2dy.

Înlocuind aceste diferenţiale ı̂n
d2 Φ(2, 2, 12, 6) = −4dx2 + 2dxdp + dydq
rezultă
d2 Φ(2, 2, 12, 6) = −4(3dx2 + dy 2 ) < 0.
Deci, d2 Φ(2, 2, 12, 6) este o funcţională pătratică negativ definită. Rezultă
că (2, 2, 12, 6) este punct de maxim pentru Φ(x, y, p, q) şi prin urmare este
punct de maxim condiţionat pentru funcţia beneficiu B(x, y, p, q).
Astfel beneficiul maxim al agentului comercial este:
Bmax = B(2, 2, 12, 6) = 12 · 2 + 6 · 2 − 4 · 2 − 2 · 2 − 10 = 14.
6.71.Observaţie. Fie f : A ∈ DesRn → R, f ∈ C 2 (A) şi K ⊂ A o

mulţime compactă (ı̂nchisă şi mărginită) a cărei frontieră poate fi definită
prin ecuaţii carteziene(i.e. ecuaţii de tipul celor care definesc mulţimea M ).
Funcţia f fiind continuă pe compactul K, este mărginită şi ı̂şi atinge marginile
(i.e. extremele globale) pe K. Deci, ∃ u, v ∈ K a.ı̂. f (u) = inf f şi f (v) =
K
sup f. Dacă a este un extrem global al lui f şi a ∈ IntK, atunci ı̂n mod
K
necesar a este punct staţionar pentru f şi se poate determina din algoritmul
pentru extreme libere. Dacă a ∈ / IntK (i.e. a ∈ ∂K), atunci a va fi punct de
extrem pentru f cu legăturile date de ecuaţiile carteziene ale frontierei.
Prin urmare, dacă se cer marginile unei funcţii pe un compact K (a
cărui frontieră poate fi definită prin ecuaţii carteziene) situate ı̂n IntK, se
determină folosind algoritmul pentru extreme libere, iar cele situate pe ∂K
se determină folosind algoritmul pentru extreme legate (condiţionate).
Capitolul 7
Extinderi ale integralei

Reimann
7.1 Integrala Riemann - Stieltjes
Această integrală reprezintă o extindere a integralei lui Reimann. A fost

considerată pentru prima dată de Stieltjes, la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Fie [a, b] ⊂ R. Notăm D[a,b] = {∆ = (x0 , x1 , . . . , xn )|a = x0 < x1 < . . . <
xn = b} - mulţimea diviziunilor intervalului [a,b]. Numărul ν(∆) = max(xi −
i=1,n
xi−1 ) se numeşte norma diviziunii ∆ (i.e. norma este cea mai mare din-
tre lungimile intervalelor [xi−1 , xi ], i = 1, n). Pentru ∀∆ ∈ D[a,b] , ∆ =
(x0 , . . . , xn ) notăm ξ∆ = {ξ = (ξ1 , . . . , ξn )|xi−1 ≤ ξi ≤ xi , i = 1, n}−
mulţimea sistemelor de puncte intermediare asociate diviziunii ∆.
7.1 Definiţie. Fie f, g : [a, b] → R, ∆ = (x0 , x1 , . . . , xn ) ∈ D[a,b] şi
ξ = (ξ1 , . . . , ξn ) ∈ ξ∆ . Suma
∑
n
σ∆ (f, g, ξ) = f (ξi ) [g(xi ) − g(xi−1 )] (7.1)
i=1
se numeşte suma Riemann-Stieltjes asociată funcţiilor f şi g, diviziunii

∆ şi sistemului de puncte intermediare ξ.
Dacă pe [a, b], funcţia f este mărginită şi funcţia g crescătoare, atunci se
definesc sumele
∑ n
s∆ = s∆ (f, g) = mi [g(xi ) − g(xi−1 )]
i=1
∑
n
S∆ = S∆ (f, g) = Mi [g(xi ) − g(xi−1 )] (7.2)
i=1
143
144 Capitolul 7. Extinderi ale integralei Reimann
se numesc sumele Darboux-Stieltjes, unde mi = inf {f (x) | x ∈ [xi , xi+1 ]}

şi Mi = sup{f (x) | x ∈ [xi , xi+1 ]}. Între suma Riemann-Stieltjes şi sumele
Darboux-Stieltjes avem
m(g(b) − g(a)) ≤ s∆ (f, g) ≤ σ∆ (f, g, ξ) ≤ S∆ (f, g) ≤ M (g(b) − g(a)) (7.3)
7.2 Observaţie. Dacă g(x) = x, suma Riemann – Stieltjes (7.1) devine

suma Riemann
∑
n
σ∆ (f, ξ) = f (ξ)(xi − xi−1 ) (7.10 )
i=1
cu ajutorul căreia s-a definit integrala Riemann. Deci, suma Riemann este
un caz particular al sumei Riemann-Stieltjes.
7.3 Definiţie. Fie f, g : [a, b] → R. Funcţia f este integrabilă Riemann-
Stieltjes ı̂n raport cu g pe [a, b] dacă există I(f, g) ∈ R cu proprietatea
∀ε > 0, ∃δ0 = δε > 0 a.ı̂. |σ∆ (f, g, ξ) − I(f, g)| < ε ∀∆ ∈ D[a,b] cu ν(∆) < δ0
şi ∀ξ ∈ ξ∆ .
not ∫ b
Numărul I(f, g) = a f (x)dg(x) se numeşte integrala Riemann -
Stieltjes a lui f ı̂n raport cu g pe [a, b].
7.4 Observaţii. 1◦ . Dacă g(x) = x, atunci se obţine integrala Riemann.
2◦ . Expresia dg(x) nu reprezintă ı̂ntotdeauna diferenţiala funcţiei g(x).
Deci funcţia f poate să fie integrabilă Riemann - Stieltjes ı̂n raport cu g pe
[a, b], fără ca g să fie diferenţiabilă.
3◦ . Pentru a deosebi cele două integrale, uneori se notează pentru integrala
∫b ∫b
Riemann - Stieltjes (S) şi pentru integrala Riemann (R) .
a a
Datorită asemănării de structură a acestor integrale, problematica şi
metodele ı̂ntâlnite la integrala Riemann apar şi la integrala Riemann - Stielt-
jes. Astfel avem de exemplu, următorul criteriu de integrabilitate:
• Fie f, g : [a, b] → R. Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(1) funcţia f este integrabilă Riemann-Stieltjes ı̂n raport cu g pe [a, b] :
(2) ∃ I(f, g) ∈ R cu proprietatea
n→∞
∀ (∆n )n ⊂ D[a,b] cuν(∆n ) −→ 0, ∀ξn ∈ S∆n , σ∆n (f, g, ξn ) → I(f, g). (7.4)
Altfel spus funcţia f este integrabilă Riemann-Stieltjes ı̂n raport cu g

pe [a, b], dacă şi numai dacă ∀ (∆n ) ⊂ D[a,b] cu ν(∆n ) → 0, şi ∀ξn ∈
S∆ , σ∆ (f, g, ξn ) ∈ CR
Calculul integralei Riemann-Stieltjes. De cele mai multe ori in-
tegrala Riemann-Stieltjes, nu se poate calcula folosind definiţia. Calculul
unei integrale Riemann-Stieltjes se reduce la calculul unei integrale Riemann
7.1. Integrala Riemann - Stieltjes 145
pentru care se cunosc metode perfecţionate de calcul. În acest sens avem
următoarea
7.5 Teoremă. Dacă f ∈ C 0 ([a, b]) şi g ∈ C 1 ([a, b]) atunci
∫ b ∫ b
(S) f (x)dg(x) = (R) f (x)g 0 (x)dx (7.5)
a a
Demonstraţie. Acceptăm, fără demonstraţie, că din ipoteză rezultă existeţa

integralei din membrul stâng. Pentru că f şi g 0 sunt continue pe [a, b], rezultă
că f · g 0 este continuă, deci integrabilă Riemann. Prin urmare există şi inte-
grala din membrul drept.
Fie ∆ = (x0 , x1 , . . . , xn ) ∈ D[a,b] . Aplicând teorema creşterilor finite
funcţiei g pe intervalul [xi−1 , xi ], ∃ξi ∈ [xi−1 , xi ] a.ı̂. g(xi ) − g(xi−1 ) =
g 0 (ξi )(xi − xi−1 ), i = 1, n.
Pentru funcţiile f şi g, diviziunea ∆ şi sistemul de puncte ξ = (ξ1 , ξ2 , . . . , ξn ),
avem:
∑
n ∑
n
σ∆ (f, g, ξ) = f (ξi ) [g(xi ) − g(xi−1 )] = f (ξi )g 0 (ξi )(xi −xi−1 ) = σ∆ (f g 0 , ξ)
i=1 i=1
Deci, σ∆ (f, g, ξ) = σ∆ (f, g 0 , ξ), ∀∆ ∈ D[a,b] .

Rezultă
σ∆ (f, g, ξn ) = σ∆n (f.g 0 , ξn )∀(∆n )n ⊂ D[a,b] cu ν(∆n ) → 0.
Trecând la limită ı̂n această relaţie după n → ∞ rezultă, ı̂n baza criteri-
ului de integrabilitate precizat mai sus, relaţia (7.5).
∫ 3 x2
7.6 Aplicaţie. Să se calculeze I = 1 d ln x.
1 + x2
Rezolvare. Evident, integrala este bine definită (i.e. Teorema 7.5 este
satisfăcută). Condiţiile teoremei de mai sus fiind ı̂ndeplinite avem:
∫ 3 ∫ 3
∫ 3 x2 0 x2 1 x 1 ¯
2 ¯3
I= 1 (ln x) dx = · dx = dx = ln(1 + x ) 1
=
1 + x2 1 1+x
2 x
1 1+x
2 2
1 1
= (ln 10 − ln 2) = ln 5.
2 2
Prezentăm ı̂n continuare fără demonstraţie
7.7 Teoremă.(de reversibilitate sau formula de integrare prin părţi).
Dacă f este integrabilă Riemann - Stieltjes ı̂n raport cu g pe [a, b], atunci
g este integrabilă ı̂n raport cu f pe [a, b] şi avem relaţia
∫ ∫ b
¯b
f (x)dg(x) = f (x)g(x)¯a − g(x)df (x) (7.6)
ab a
∫5
7.8 Aplicaţie. Să se calculeze I = 2 ln xdx3 .
Rezolvare.
Condiţiile teoremei 6.7 fiind ı̂ndeplinite, avem conform cu relaţia (??),
¯5 ∫ 5 ∫5
I = x3 ln x¯2 − 2 x3 d ln x = 53 ln 5 − 23 ln 2 − 2 x3 (ln x)0 dx =
1 ¯5 5125 1
= 125 ln 5 − 8 ln 2 − x3 ¯2 = ln 8 − · 117.
3 2 3
Relaţia (7.6) se foloseşte fie când relaţia (7.5) nu se poate aplica, fie atunci
când integrala din dreapta relaţiei (7.6) este mai uşor de rezolvat decât cea
din membrul stâng, aşa ca ı̂n aplicaţia de mai sus.
7.2 Integrale improprii (generalizate)
Integrala Riemann a fost definită pentru funcţii mărginite, definite pe

intervale de lungime finită.
În practică apar atât integrale din funcţii care au intervalul de integrare de
lungime infinită, cât şi integrale din funcţii nemărginite. Astfel de integrale
se numesc integrale improprii sau generalizate.
7.9 Definiţie. Fie A ⊆ R un interval. O funcţie f : A → R este local
integrabilă pe A dacă este integrabilă Riemann pe orice interval compact
[a, b] ⊂ A.
7.10 Definiţie. Fie f : [a, +∞) → R. Dacă funcţia f este local integra-
bilă pe [a, +∞), atunci expresia
∫ +∞ ∫ r
f (x)dx := lim f (x)dx (7.7)
a r→∞ a
se numeşte integrala improprie (sau generalizată) a funcţiei f pe
intervalul [a, +∞).
7.11 Observaţie. Când limita din membrul drept ∫ +∞ al relaţiei (7.7) nu
există, egalitatea trebuie ı̂nţeleasă ı̂n sensul că nici a f (x)dx nu există.
Această observaţie se menţine şi la alte relaţii care definesc integrale im-
proprii.
Analog avem:
∫ b ∫ b
def
f (x)dx = lim f (x)dx (7.70 )
−∞ a→−∞ a
∫c ∫ +∞
Dacă există integralele improprii −∞ f (x)dx şi c f (x)dx definite de
(7.7) şi (7.70 ), atunci
∫ +∞ ∫ c ∫ +∞
def
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx.
−∞ −∞ c
7.2. Integrale improprii (generalizate) 147
Această ultimă relaţie se mai scrie:

∫ +∞ ∫ c ∫ +∞
f (x)dx = lim f (x)dx+ lim f (x)dx (7.700 )
−∞ r→−∞ r s→+∞ c
sau condensat
∫ +∞ ∫ s
f (x)dx = lim f (x)dx (7.7000 )
−∞ r→−∞ ,r
s→+∞
Integralele de forma celor definite prin formulele (??), (7.70 ), (7.700 ) şi
(7.7000 ) se numesc integrale improprii de speţa ı̂ntâi . Acest tip de in-
tegrale se caracterizează prin aceea că intervalul de integrare are lungime
infinită dar funcţia f este mărginită
∫b pe acest interval.
Se cunoaşte că numărul a f (x)dx, dacă f (x) ≥ 0 este integrabilă (R),
reprezintă aria regiunii mărginite de graficul y = f (x), de axa Ox şi dreptele
x = a şi x = b (fig.1)
∫ +∞
Asemănător numărul a f (x)dx, atunci când există, exprimă aria regiu-
nii nemărginite situată ı̂ntre graficul y = f (x), dreapta x = 0 şi axa Ox
(fig.2).
7.12 Exemplu. Să se calculeze, ı̂n caz că există, integralele:
∫ ∞ e−x ∫1 ∫ +∞ 1
(a) 0 −x
dx; (b) −∞ e2x dx; (c) −∞ 2 dx.
5+e x +4
e−x
Rezolvare. (a) Pentru că funcţia f : [0, +∞] → R, f (x) =
5 + e−x
este ∫integrală (R) pe orice compact [0, r], ∀r > 0 cercetăm dacă există
r
lim 0 f (x)dex.
r→∞
∫ r
e−x [ ( )] ¯r [ ( ) ]
lim dx = lim − ln 5 + e−x ¯ = − lim ln 5 + e−r − ln 6 = ln 6
r→∞ 0 5 + e−x r→∞ 0 r→∞ 5
∫r e−x
Deoarece lim dx există şi este finită, rezultă că:
r→∞ 0 5 + e−x
∫ ∞
e−x 6
lim dx = ln .
r→∞ 0 5 + e−x 5
(b) Funcţia f (x) = e2x este

∫ 1 integrabilă (R) pe ∀ interval compact [a, 1].
2x
Cercetăm dacă există lim a e dx.
a→−∞
Avem:
∫ ¯1
1
1 2x ¯¯ 1 ( ) 1
lim 2x
e dx = lim e ¯ 1 = lim e2 − e2a = e2 .
a→−∞ a a→−∞ 2 2 a→−∞ 2
a
∫1
Rezultă că −∞ e2x dx = 21 e2 .
(c) Condiţia de local integrabilitate este satisfăcută. Cercetăm acum dacă
∫r 1
există lim s 2 dx. Astfel avem:
s→−∞
r→+∞
x + 4
∫ r ¯r
1 1 x ¯¯ 1 π
lim 2
dx = lim arctg ¯ = [arctg∞ − arctg(−∞)] =
s→−∞ s x + 4 s→−∞ 2 2 s 2 2
r→+∞ r→+∞
∫ +∞1 π
Deci, −∞
dx = .
+4 x2 2
7.13 Definiţie. Fie f : [a, b) → R nemărginită pe [a, b]. Dacă funcţia
∫b
f este local integrabilă pe [a, b), atunci expresia a f (x)dx se numeşte inte-
grala improprie a funcţiei f pe intervalul [a, b) şi este definită prin:
∫ b ∫ b−ε
f (x), dx = lim f (x), dx (7.8)
a ε→0 a
ε>0
În mod analog avem:

- pentru f : (a, b] → R, nemărginită pe (a, b] :
∫ b ∫ b
def
f (x)dx = lim f (x)dx, ε > 0 (7.80 )
a ε→0 a+ε
- pentru f : (a, b) → R, nemărginită pe (a, b) :

∫ b ∫ b−η
def
f (x)dx = lim f (x)dx, ε, η > 0 (7.800 )
a ε→0 a+ε
η→0
- pentru f : [a, b]\{c} → R, nemărginită pe [a, b]\{c} :

∫ b ∫ c−ε ∫ b
def
f (x)dx = lim f (x)dx + lim f (x)dx (7.8000 )
a ε→0 a η→0 c+η
ε>0 η>0
Dacă pe segmentul [a, b] f are discontinuităţile c1 , . . . , cn , atunci

∫ b ∫ c1 −ε1 ∫ c2 −ε2 ∫ b
f (x)dx = lim f (x)dx+ lim f (x)dx+...+ lim f (x)dx
a ε1 →0 a
0 ε1 →0 c1 +ε01
0 εn →0 cn +ε0n
ε2 →0
Deci, integrala nu se poate calcula ignorând discontinuităţile.

Integralele de forma celor definite prin formulele (7.8), (7.80 ), (7.800 ) şi
(7.8000 ) se numesc integrale improprii de speţa a doua. Aceste integrale
se caracterizează prin aceea că intervalul de integrare I, are lungime finită,
iar funcţia f nu este mărginită pe I. ∫b
7.14 Exemplu. Să se calculeze, ı̂n caz că există, integrala a f (x)dx
dacă:
1
(a) f : [1, 3) → R, f (x) = √ ;
(x + 1) 3 − x
1
(b) f : (2, 8] → R, f (x) = 2 ;
x −4
1
(c) f : (−1, 1) → R, f (x) = 2 ;
x −1
1
(d) f : [1, 3)\{2} → R, f (x) = √ .
|x − 2|
∫3 1
Rezolvare. (a) 1 √ dx =?
(x + 1) 3 − x
1
Deoarece f (x) = √ este local integrabilă pe intervalul [1, 3),
(x + 1) 3 − x
şi lim f (x) = +∞, calculăm:
x→3
x<3
¯ √ ¯
¯ 3 − x = t ⇒ t2 = 3 − x ⇒ dx = −2tdt ¯
∫ 3−ε 1 ¯ √ ¯
lim 1 √ dx = ¯¯ x = 1 ⇒ t = 2 ¯=
¯
ε→0
ε>0
(x + 1) 3 − x ¯ x = 3 − ε ⇒ t = √ε ¯
¯ ¯ ¯ √2
∫ √ε −2tdt ∫ √2 2 1 ¯¯ t − 2 ¯¯ ¯¯
= lim √2 = lim √ε 2 dt = lim ln ¯ =
ε→0 (4 − t2) · t ε→0 t −4 ε→0 2 t + 2 ¯ ¯ √ε
ε>0 ( √ ε>0
√ ) ε>0
1 2+ 2 2+ ε (√ )
= lim ln √ − ln √ = ln 2+1
2 ε→0
ε>0
2− 2 2− ε
Rezultă: ∫ 3 (√ )
1
√ dx = ln 2+1 .
1 (x + 1) 3 − x
1
(b) Funcţia f (x) = 2 este continuă pe domeniul de definiţie, deci
x −4
este local integrabilă. Calculăm :
∫ 8 ∫ 8 ¯8 ( )
1 1 x − 2 ¯¯ 1 3 ε ε→0
f (x)dx = dx = ln ¯ = ln − ln −→ +∞.
2+ε x − 4
2 4 x + 2 2+ε 4 5 4+ε
2+ε
∫8 ∫8 1
Pentru că lim f (x)dx = −∞, rezultă că dx = −∞ nu există
ε→0 2+ε 2
x2 −4
ı̂n R.
1 1
(c) Funcţia f (x) = este local integrabilă pe (−1, 1) şi lim 2 =
x2 −1 x→−1 x − 1
x>−1
1
−∞ = lim (i.e. f este nemărginită pe (−1, 1)). Suntem ı̂n contextul
x→1 x2 − 1
x<1
Definiţiei 7.13 şi aplicăm formula (7.800 ).
Calculăm:
¯ ¯ ¯1−η ( ¯ ¯ ¯ ¯)
∫ 1−η 1 1 ¯¯ x − 1 ¯¯ ¯¯ 1 ¯ η ¯ ¯ −2 + ε ¯
dx = ln ¯ = ln ¯¯ ¯ − ln ¯
¯ ε ¯ =
¯
−1+ε 2
x¯ − 1 2 ¯ x + 1 ¯ ¯−1+ε 2 2 − η¯
1 ¯ εη ¯ ε→0
= ln ¯¯ ¯ −→ − ∞.
2 (2 − ε)(2 − η) ¯ η→0
∫1
Deci f (x)dx = −∞; integrala dată nu există ı̂n R.
−1
1
(d) Funcţia f (x) = √ este local integrabilă pe [1, 2) ∪ (2, 3] şi
( |x − 2| )
nemărginită pe [1, 3] lim f (x) = ∞ = lim f (x) . Deci se poate aplica Definiţia
x→2 x→2
x<2 x>2
7.13.
Folosim formula (7.8000 ) şi calculăm integrala
∫ ∫ ¯2−ε
2−ε
1 2−ε
1 √ ¯ (√ )
√ dx = √ dx = −2 2 − x¯¯ = −2 ε − 1 ,
1 |x − 2| 1 2−x 1
şi integrala
∫ ∫ ¯3
3
1 3
1 √ ¯ √
√ dx = √ dx = 2 x − 2¯¯ = 2 (1 − η) .
2+η |x − 2| 2+η x−2 2+η
Cercetăm acum dacă există

∫ 2−ε ∫ 3
1 1 (√ ) √
lim √ dx+lim √ dx = lim −2 ε − 1 +lim 2 (1 − η) = 4.
ε→0 1
ε>0
|x − 2| η→0 2+η
η>0
|x − 2| ε→0
ε>0
η→0
η>0
∫3
1
Deci, √ dx = 4.
|x − 2|
1
Pe lângă cele două tipuri de integrale improprii (i.e. de primul tip şi al
doilea tip) care s-au definit mai sus, sunt şi integrale de al treilea tip (sau
de speţa a treia). Acestea se caracterizează prin aceea că atât intervalul
de integrare este de lungime infinită cât şi funcţia f este nemărginită ı̂n
intervalul de integrare.
Integralele improprii de speţa a treia se pot studia cu ajutorul unor inte-

grale improprii de prima şi a doua speţă. De exemplu, integrala improprie
∫ +∞
de speţa a treia a f (x)dx unde funcţia f este continuă pe [a, +∞)\{c} se
va scrie
∫ +∞ ∫ b ∫ +∞
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx, cu c < b < +∞.
a a b
( ∫b )
Astfel se obţin două integrale improprii. Prima integrală i.e. a f (x) dx
( ∫ +∞ )
este de speţa a doua, iar a doua integrală i.e. b f (x)dx este de prima
speţă. Deci studiul integralei improprii de speţa a treia, se reduce la studiul
unei integrale improprii de speţa ı̂ntâi şi alta de speţa a două. Acest studiu,
evident nu depinde de alegerea lui b ∈ (c, +∞).
7.15 Definiţie. Dacă limita care defineşte o integrală improprie există şi
este finită, atunci spunem că integrala este convergentă (şi notăm (C)) şi
că funcţia f este integrabilă impropriu. În caz contrar, (i.e. atunci când
limita nu există sau când este infinită) spunem că integrala este divergentă
şi că funcţia f nu este integrabilă impropriu.
În Exemplul 7.12 toate integralele, şi Exemplul 7.14, cele de la (a) şi (d)
sunt convergente, iar cele din Exemplul 7.14 de la (b) şi (c) sunt divergente.
7.16 Exemple 1◦ . Discutaţi ı̂n funcţie de α ∈ R natura integralei
∫ +∞ 1
1
dx.
xα
Rezolvare. Este o integrală improprie de {speţa ı̂ntâi. Condiţiile din
∫b 1 1
(b1−α − 1), α 6= 1
definiţie sunt ı̂ndeplinite. Deoarece 1 α dx = 1−α ,
x ln b, α=1
avem:
∫ +∞ 1 1 ( 1−α ) 1
(a) dacă α > 1, 1 dx = lim b −1 = , deci, inte-
x α b→∞ 1 − α α−1
grala este convergentă;
∫∞ 1 1 ( 1−α )
(b) dacă α < 1, 1 α dx = lim b − 1 = ∞, deci, integrala
x b→∞ 1 − α
este divergentă;
∫∞ 1
(c) dacă α = 1, 1 dx = lim ln b = ∞, deci, integrala este divergentă.
x{ b→∞
∫ +∞ 1 (C), α > 1
Deci 1 dx este
xα (D), α < 1.
∫b 1
2◦ . Arătaţi că dacă x ∈ (a, b] a, b ∈ R, integrala a dx este con-
(x − a)λ
vergentă pentru λ < 1 şi divergentă pentru λ ≥ 1.
Rezolvare. Deoarece
∫ b { 1
1 [ 1
1−λ (b−a)λ−1
− ελ−1
1
], λ 6= 1
dx =
a+ε (x − a)
λ b−a
ln ε , λ = 1,
avem  1
∫ b  1−λ (b − a)1−λ , λ < 1
1
dx = +∞, λ>1
a (x − a)
λ 
−∞, λ = 1.
{
∫b 1 (C), λ < 1
Deci a dx este
(x − a) λ (D), λ ≥ 1. {
◦
∫b 1 (C), β < 1
3 . Fie a, b ∈ R. Să se arate că a dx este
(b − x)β (D), β ≥ 1.
7.2.1 Criterii de convergenţă
Fie f : [a, b) → R local integrabilă şi a < c < b.

∫b ∑
∞
Între integralele improprii a f (x)dx şi seriile numerice zn există o
1
analogie după cum urmează.
Dacă se ı̂nlocuieşte procesul de ı̂nsumare după n, cu procesul de integrare
ı̂n raport cu x, vom avea următoarea dualitate de limbaj :
(1) termenul general al seriei: zn (1’) funcţia de sub integrală: f (x)
∑
N ∫c
(2) suma parţială a seriei: zn (2’) integrala proprie: a f (x)dx
1
∑
∞ ∫b
(3) suma seriei zn ca limită a sumei (3’) integrala improprie a f (x)dx ca
1
parţiale când N → ∞ limită a integralei când c → b
∑
∞ ∫b
(4) restul seriei zn integrala c f (x)dx
N +1
∫b
O integrală improprie a f (x)dx se poate reduce la o serie infinită şi cele
două au aceeaşi natură.
Fie P o partiţie oarecare (cu un număr infinit de puncte) a intervalului
[a, b), având punctele de diviziune {t0 , t1 , . . . , tn , . . .} cu t0 = a şi tn → b.
∫b
Atunci integrala improprie a f (x)dx este convergentă dacă şi numai dacă
∑
∞ ∫ tn
seria zn , zn = tn−1 f (x)dx este convergentă oricare ar fi partiţia P definită
1
ca mai sus. Şi chiar mai mult ı̂n caz de convergenţă avem:
∫ b ∑
∞
f (x)dx = zn
a 1
Analogia de mai sus, ı̂ntre serii şi integralele improprii se menţine şi ı̂n
ceea ce priveşte criteriile de convergenţă.
7.17 Criteriul integral. Fie f : [1, +∞) → R pozitivă şi monoton
descrescătoare. Atunci următoarele
∫∞ afirmaţii sunt echivalente:
(a) integrala improprie ∑ 1 f (x)dx este convergentă;
(b) seria numerică f (n) este convergentă.
n≥1
7.18 Criteriul general de convergenţă. Fie f : [a, b) → R local
integrabilă.
∫ b Atunci afirmaţiile următoare:
(a) a f (x)dx este convergentă; ¯∫ y ¯
(b) ∀ε > 0, ∃δε ∈ [a, b) a.ı̂. ¯ x f (x)dt¯ < ε ∀ x, y ∈ δε , b) sunt echiva-
lente.
7.19 Definiţie. Dacă f : [a, b) → R este local integrabilă spunem că
∫b ∫b
a
f (x)dx este absolut convergentă (şi notăm (AC)) dacă a |f (x)| dx
este convergentă. ∫b ∫b
7.190 . Observaţie. Dacă a f (x)dx(AC), atunci a f (x)dx(C). Într-adevăr,
∫b
fie
¯∫ yε > 0. Din
¯ ipoteză a
|f (x)| dx(C). Atunci conform
¯∫ 7.18,¯ ∃δε∫ ∈ [a, b) a.ı̂.
¯ f (x)dx¯ < ε ∀ x, y ∈ δε , b). Ţinând seama că ¯ y f (x)dx¯ ≤ y |f (x)| dx,
x ∫b x x
rezultă că a f (x)dx(C).
Deci, absolut convergenţa este o condiţie mai tare decât convergenţa.
7.20 Lemă. Fie f : [a, b) → R local integrabilă. Atunci următoarele
afirmaţii
∫b
(a) f (x)dx este convergentă;
a
∫b
(b) ∃ c ∈ [a, b) a.ı̂ f (x)dx este convergentă,
c
sunt echivalente.
∫r ∫c ∫r
Demonstraţie. Pentru că a f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx rezultă că
a c
∫r ∫r
lim f (x)dx şi lim f (x)dx există şi sunt finite simultan.
r→b a r→b c
7.21 Criteriul de comparaţie. Fie f, g : [a, b) → R local integrabile.
Dacă:
∫b ∫b
(1) |f | ≤ g, atunci a g(x)dx (C) ⇒ f (x)dx(AC);
a
∫b ∫b
(2) f ≥ g ≥ 0, atuncig(x)dx (D) ⇒ f (x)dx(D).
a
∫b a
Demonstraţie. (a) Pentru că a g(x)dx este convergentă, conform cu 7.18
avem: ∫ y
∀ε > 0, ∃δε ∈ [a, b) a.ı̂. g(t)dt < ε, ∀ x, y ∈ δε , b).
x
∫y ∫y
Din |f | ≤ g, rezultă |f (t)|dt ≤ g(t)dt, ∀ x, y ∈ [a, b).
x x
∫y
Deci, ∀ε > 0, ∃δε ∈ [a, b) a.ı̂. |f (t)|dt < ε, ∀ x, y ∈ (δε , b)
∫b x
i.e. a f (x)dx este absolut convergentă, conform cu 7.18.
∫b
(b) Dacă f (x)dx este convergentă, atunci conform cu (a) rezultă că
a
∫b
g(x)dx este convergentă. Contradicţie.
a
7.210 . Observaţie. Folosind 7.20, 7.21 se poate enunţa şi astfel:
Fie f, g : [a, b) → R local integrabile. Dacă:
∫b ∫b
(a) ∃δ > 0 a.ı̂. |f | ≤ g pe (δ, b), atunci g(x)dx (C) ⇒ f (x)dx(AC);
a a
∫b ∫b
(b) ∃δ > 0 a.ı̂. f ≥ g ≥ 0 pe (δ, b), atunci g(x)dx (D) ⇒ f (x)dx(D).
a a
∫∞
e−t dt.
2
6.22. Aplicaţie. Să se cerceteze convergenţa integralei
0
Rezolvare. Se observă că e−t ≤ e−t , ∀ t ≥ 1. Atunci
2
∫∞ ∫∞ ∫r ( ¯r )
−t2 −t −t
¯
−t ¯ 1 1
e dt ≤ e dt = lim e dt = lim −e ¯ = −0 + = .
r→∞ r→∞
1 e e
1 1 1
∫
+∞
Limita care defineşte integrala improprie e−t dt există şi este finită.
1
∫∞ ∫∞
e−t dt este convergentă. Conform cu 6.21, rezultă că e−t dt este
2
Deci
1 1
∫∞ −t2
convergentă. În baza lui 7.20, integrala improprie e dt este convergentă.
0
1
Într-o altă rezolvare, pentru că e−t ≤ , ∀t ≥ 0 integrala dată ı̂n
2
1 + t2
∫∞ 1
7.22, se poate compara cu integrala 2
dt.
0 1+t
7.23 Criteriul de convergenţă cu limită. Fie f : [a, b) → R, a ∈
R, b ∈ R̄ local integrabilă. Dacă ∃ g : [a, b) → R local integrabilă cu g > 0 şi
f (x)
` = lim ∈ R, atunci
x→b g(x)
∫b ∫b
(a) g(x)dx (C) ⇒ f (x)dx(AC);
a a
∫b ∫b
(b) λ 6= 0 şi g(x)dx (D) ⇒ f (x)dx(D).
a a
|f (x)|
Demonstraţie. (a) Din ipoteză avem că lim = |`|.
¯ ¯ x→b g(x)
¯ |f (x)| ¯
Deci, ∀ε > 0, ∃δε > 0 a.ı̂. ¯¯ − |`|¯¯ < ε, ∀ x > δε .
¯ g(x) ¯
¯ |f (x)| ¯
Pentru ε = 1, ∃δ1 > 0 a.ı̂. ¯ ¯ − |`|¯¯ < 1, ∀ x > δ1 .
g(x)
De aici |f (x)| < (|λ| + 1)g(x), ∀ x > δ1 .
∫b ∫b
Dacă g(x)dx convergentă, conform 7.21, rezultă că integrala f (x)dx
a a
este absolut convergentă.
(b) Dacă λ 6= 0, avem λ > 0 sau λ < 0. Presupunem λ > 0. Atunci
∃δ > 0 a.ı̂. f /g > r > 0 pe [δ, b). Din f > rg pe (δ, b) şi 7.210 , rezultă că
∫b ∫b
g(x)dx (D) ⇒ f (x)dx(D).
a a
7.24 Observaţii. 1◦ . La punctul (a) din cauza convergenţei integralei
∫b ∫b
g(x)dx, rezultă convergenţa integralei f (x)dx. Din acest motiv şi ţinând
a a
∫b ∫b
seama de punctul (b) avem că dacă λ 6= 0 atunci g(x)dx şi f (x)dx au
a a
aceeaşi natură.
2◦ . Un caz particular (foarte folosit) al criteriului de convergenţă cu limită
1
(i.e. 7.23), se obţine pentru g(x) = α , α ∈ R şi b = ∞ (vezi 6.16). Şi
x
anume:
7.230 . Fie a > 0, f : [a, ∞) → R local integrabilă pe [a, ∞) şi ` =
∫∞
lim xα f (x). Atunci integrala f (x)dx este :
x→∞ a
(a) absolut convergentă dacă ∃α > 1 a.ı̂. ` ∈ R;
(b) divergentă dacă ∃α ≤ 1 a.ı̂. ` ∈ R∗ .
7.25 Aplicaţii. Să se studieze convergenţa integralelor:
∫∞ 1 ∫∞ x3/2
(1) √ dx, (2) 2
dx.
3 x x2 + 1 0 1+x
1 xα−2
Rezolvare.(1) lim xα f (x) = lim xα √ = lim √ = ` ∈
x→∞ x→∞ x x2 + 1 x→∞ 1
1+ 2
x
∗
R ⇒ 1 < α ≤ 2 (pentru α > 2, ` = ∞ ∈ / R, iar pentru α ≤ 1, ` = 0 ∈
/ R).
Deci, conform 7.230 (a), rezultă că integrala (1) este absolut convergentă
deoarece α > 1.
x3/2 xα+3/2 1
(2) lim xα f (x) = lim xα 2
= lim 2
= ` ∈ R∗ ⇒ α = < 1.
x→∞ x→∞ 1+x x→∞ 1 + x 2
Din 7.230 (b), rezultă că integrala (2) este divergentă.

7.26 Observaţie. Dacă ı̂n criteriul de convergenţă 7.23, ı̂n loc de [a, b)
se ia (a, b] cu a, b ∈ R, se obţine un rezultat similar, şi ı̂n particular se ia
1
g(x) = , λ ∈ R se obţine următorul criteriu practic de convergenţă
(x − a)λ
pentru integrale (vezi 7.16).
7.23” Teoremă. Fie a, b ∈ R, f : (a, b] → R local integrabilă şi ` =
∫b
lim (x − a)λ f (x). Atunci integrala f (x)dx este :
x→a a
(a) absolut convergentă dacă ∃λ ≥ 1 a.ı̂. ` ∈ R;
(b) divergentă dacă ∃λ ≤ 1 a.ı̂. ` ∈ R∗ .
7.23”’ Teoremă. Fie a, b ∈ R, f : [a, b) → R local integrabilă şi
∫b
` = lim (b − x)µ f (x). Atunci integrala f (x)dx este :
x→b− a
(a) absolut convergentă dacă ∃µ ≥ 1 a.ı̂. ` ∈ R;
(b) divergentă dacă ∃µ ≤ 1 a.ı̂. ` ∈ R∗ .
7.27. Exemplu. Să se cerceteze natura integralei:
∫1
I= xp−1 e−x dx, p ∈ R.
0
Rezolvare. Pentru că p−1 poate fi şi negativ, rezultă x 6= 0. Deci x ∈ (0, 1.]
Funcţia f : (0, 1] → R, f (x) = xp−1 e−x este local integrabilă pe (0, 1]. Se
aplică 7.23”. Pentru aceasta calculăm:

( )  0, λ+p−1>0
` = lim (x − 0)λ · f (x) = lim xλ+p−1 e−x = +∞, λ + p − 1 < 0
x→0 x→0 
1, λ = 1 − p.
Pentru ` = 1, condiţia λ < 1 este echivalentă cu p < 0. Conform cu 7.23”,

∫1
f (x)dx este (AC), dacă p < 0. Analog din condiţia λ ≥ 1 se găseşte că
0
∫1
f (x)dx este (D), dacă p ≥ 0.
0
7.3 Integrale cu parametru

7.3.1 Definiţii şi exemple
Fie A ⊂ R, a, b ∈ R cu a < b şi funcţia f (x, t), f : [a, b] × A → R.

7.3. Integrale cu parametru 157
7.28. Definiţie. Dacă pentru ∀ t ∈ A, funcţia f (x, t) este (R)− inte-

grabilă ı̂n raport cu variabila x, pe [a, b], atunci integralele de forma:
∫b
f (x, t)dx (7.9)
a
sau
∫v(t)
f (x, t)dx, u, v : A → R (7.10)
u(t)
se numesc integrale cu parametru. Cu ajutorul acestor integrale se de-

finesc unele funcţii F : A → R
∫b
f (t) = f (x, t)dx (7.90 )
a
sau
∫v(t)
f (t) = f (x, t)dx, u, v : A → R (7.100 )
u(t)
Dacă A ⊂ Rk , k ≥ 2, atunci integrala

∫b
f (x; t1 , ..., tk )dx (7.11)
a
este o integrală cu k parametrii şi defineşte funcţia

∫b
f (t1 , t2 , ..., tk ) = f (x; t1 , ..., tk )dx (7.110 )
a
7.29. Exemple. Integralele

∫1 1 ∫∞ ∫x
(1) √ dx (2) xp−1 e−x dx; (3) xp−1 (1 − x)q−1 dx
0 1 − t2 x2 0 0
definesc funcţiile:
∫1 1
(a) f (t) = √ dx
0 1 − t2 x2
∫7
(b) Γ(p) = xp−1 e−x dx, Γ : (0, +∞) → R;
1
aici f : [1, 7] × (0, ∞) → R, f (x; p) = xp−1 e−x ;
∫ p−1
1/2
(c) B(p, q) = x (1 − x)q−1 dx, B : (0, ∞) × (0, ∞) → R;
1/4
aici f : [1/4, 1/2] × [(0, ∞) × (0, ∞)] → R, f (x; p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 .
7.3.2 Proprietăţi ale integralelor cu parametru
În continuare, vom urmării cum se transferă anumite proprietăţi ale

funcţiei f (x, t), funcţiei F (t).
7.30. Definiţie. Fie α ∈ A0 . Spunem că funcţia f tinde uniform
u
pe [a,b], când t tinde către α şi scriem f −→, dacă ∃ϕ : [a, b] → R, cu
t→α
proprietatea
∀ε > 0, ∃δε > 0 a.ı̂. ∀ t ∈ A cu |t − α| < δε ⇒

(7.12)
⇒ |f (x, t) − ϕ(x)| < ε, ∀x ∈ [a, b]
u
(şi scriem f −→ φ)
t→α
7.31. Observaţii. 1◦ . Dacă A = N (ı̂n acest caz α = +∞), definiţia
de mai sus este chiar definiţia convergenţei uniforme, a şirului de funcţii
(fn (x) = f (x, n))n .
u u
2◦ . f −→ ϕ, α ∈ A0 ⇔ {∀(tn )n ⊂ A, tn → α ⇒ f (x, t)n →ϕ(x)}.
t→α
u
3 . Dacă f −→ ϕ, α ∈ A0 şi f este (R)− integrabilă pe [a, b], atunci ϕ
◦
t→α
este (R)− integrabilă pe [a, b].
Notaţiile de mai sus se păstrează peste tot ı̂n acest paragraf.
7.32. Teoremă. (limita comută cu integrala). Dacă f este (R)− inte-
u
grabilă ı̂n raport cu prima variabilă pe [a, b] şi dacă f −→ pe [a, b], atunci
t→α
∫b ∫b
lim f (x, t)dx = lim f (x, t)dx (7.13)
t→α t→α
a a
u
Demonstraţie. Din ipoteză rezultă că ∃ϕ : [a, b] → R, a.ı̂. f −→ ϕ. Deci
t→α
avem: ∀ε ≥ 0, ∃δε > 0 a.ı̂. ∀ t ∈ A cu |t − α| < δε ⇒ |f (x, t) − ϕ(x)| <
ε
, ∀x ∈ [a, b].
b−a
De aici rezultă:
∫b ∫b ∫b ∫b
|f (t) − φ(x)dx| ≤ | f (x, t)dx − φ(x)dx| ≤ |f (x, t) − φ(x)|dx < ε
a a a a
şi apoi se găseşte că

∫b ∫b
lim F (t) = ϕ(x)dx = lim f (x, t)dt.
t→α t→α
a a
Şi de aici reyultă relaţia (7.13).

7.33. Teoremă(continuitatea integralei cu parametru)
∫b
Fie A ∈ K(R) şi funcţia F : A → R, F (t) = f (x, t)dx. este continuă.
a
Dacă funcţia f este continuă, atunci funcţia F este continuă.
Demonstraţie. Fie t0 ∈ A arbitrar fixat. Avem
∫b
|F (t) − F (t0 )| ≤ |f (x, t) − f (x, t0 )|dx (7.14)
a
Din continuitatea lui f pe compactul [a, b] × A ([a, b] şi A fiind compacte)

rezultă că f este uniform continuă pe [a, b]×A. De aici, pentru ∀ε > 0, ∃)δε >
0 a.ı̂. (x0 , t0 ), (x00 , t00 ) ∈ [a, b] × A cu |x0 − x00 | < δε şi |t0 − t00 | < δε ⇒
ε
|f (x0 , t0 ) − f (x00 , t00 )| < .
b−a
Dacă luăm x0 = x00 = x, t0 = t şi tt00 = 0, rezultă că ∀ε > 0, ∃δε > 0 a.ı̂.
ε
∀ x ∈ [a, b] şi ∀ t ∈ A cu |t − t0 | < δε ⇒ | f (x, t) − f (x, t0 )| < şi ţinând
b−a
seama de (7.14) avem:
∀ε > 0, ∃δε > 0 a.ı̂. t ∈ A cu |t − t0 | < δε ⇒ |F (t) − F (t0 )| < ε.
Deci F continuă ı̂n t0 . Şi cum t0 a fost arbitrar fixat ı̂n A, rezultă că F
este continuă pe A.
7.34. Teorema 3 (derivabilitatea integralei cu parametru). Fie A ∈
∫b
K(R), f : [a, b] × A → R continuă şi F : A → R, F (t) = f (x, t)dx. Dacă
a
∂f
există şi este continuă ı̂n [a, b] × A, atunci F ∈ C 1 (A) şi
∂t
∫b
0 ∂f
F (t) = (x, t)dx (7.15)
∂t
a
Demonstraţie. Fie t0 ∈ Å arbitrar fixat. Avem

∫b
f (t) − f (t0 ) f (x, t) − f (x, t0 )
= dx.
t − t0 t − t0
a
Considerăm funcţia ϕ : [a, b] × A → R, definită prin


 f (x, t) − f (x, t0 )
 , t 6= t0 ; ;
φ(x, t) = t − t0

 ∂f (x, t0 ), t = t0
∂t
∂f
Din continuitatea funcţiei f şi a funcţieipe [a, b] × A rezultă că ϕ este
∂t
continuă pe [a, b] × A. În baza lui 7.33, avem că funcţia G : A → R
∫b
g(t) = φ(x, t)dx
a
este continuă pe A. Atunci pe de o parte

∫b ∫b
∂f
lim g(t) = g(t0 ) = φ(x, t0 )dx = (x, t0 )dx,
t→t0 ∂t
a a
iar pe de altă parte t 6= t0

f (t) − f (t0 )
lim g(t) = lim .
t→t0 t→t0 t − t0
Deci,
∫b
f (t) − f (t0 ) ∂f
lim = (x, t0 )dx.
t→t0 t − t0 ∂t
a
Rezultă
∫b
0 ∂f
F (t0 ) = (x, t0 )dx,
∂t
a
şi pentru că t0 a fost arbitrar, rezultă că

∫b
0 ∂f
F (t) = (x, t)dx
∂t
a
∂f
Acum se observă că din continuitatea funcţiei pe [a, b] × A, rezultă
∂t
F 0 (t) este continuă pe A.
Formula (7.15) este numită şi regula de derivare sub integrală. Prezentăm,
fără demonstraşie, o regulă generală de derivare sub integrală.
7.35. Teoremă. Fie I = [a, b], A = [c, d] şi funcţiile:
∂f
1◦ . f : I × A → R continuă a.ı̂. , există şi este continuă;
◦
∂t
2 . u, v : A → I derivabile pe A;
∫
v(t)
3◦ . F : A → R, F (t) = f (x, t)dx.
u(t)
Atunci funcţia F (t) este derivabilă pe A şi avem formula
∫v(t)
∂f
F 0 (t) = (x, t)dx + v 0 (t)f (v(t), t) − u0 (t)f (u(t), t) (7.16)
∂t
u(t)
pentru ∀ t ∈ A.
7.36 Teoremă (integrarea integralelor cu parametru).
Fie f : [a, b] × [c, d] → R. Dacă f este continuă pe [a, b] × [c, d], atunci
   
∫b ∫d ∫d ∫b
 f (x, t)dt dx =  f (x, t)dx dt (7.17)
a c c a
Demonstraţie. Considerăm funcţiile F, G : [a, b] → R

   
∫r ∫d ∫d ∫r
f (r) =  f (x, t)dt dx şi g(r) =  f (x, t)dx dt.
a c c a
Folosind formula (7.16) se obţine pentru funcţiile derivabile F şi G, că:

∫d
F 0 (t) = f (x, t)dx = G0 (t).
c
Dar F (a) = G(a) = 0. Deci F (x) = G(x) pentru ∀ x ∈ [a, b].

Formula (7.17) se mai numeşte şi regula de schimbare a ordinii de
integrare.
7.37 Aplicaţii. 1◦ .. Să se calculeze (dacă există,) derivata funcţiei
∫
3t−1
F (t) = (3x2 − 2xet + 5e−2t+1 )dt.

t+1
2◦ . Fie A ∈ K(R) şi ϕ ∈ C 0 ([a, b]). Să se calculeze derivata funcţiei

F : A → R,
∫t
1
f (t) = φ(t) sin k(t − x)dx
k
a
Rezolvare. Funcţia f : [a, b] × A → R, f (x, t) = ϕ(t) sin k(t − x), este

∂f
continuă pe [a, b] × A. Derivata parţială (x, t) = kϕ(x) cos k(t − x) este
∂t
continuă pe [a, b] × A. Funcţiile u(t) = a, v(t) = t sunt derivabile pe A.
Conform cu Teorema 7.35 avem:
∫t
1 ∂
F 0 (t) = [φ(t) sin k(t − x)] dx + t0 · ϕ(x) sin k(t − x)|x=t −
k ∂t
a
∫t
−a0 · ϕ(x) sin k(t − x)|x=a = φ(x) cos k(t − x)dx.
a
3◦ . . Fie 0 < a < b şi funcţia f : [0, 1] × [a, b] → R, f (x, t) = xt . Să se

∫1 xb − xa
arate că funcţia f (x, t) verifică formula (7.17) şi să se calculeze dx.
0 ln x
Rezolvare. Evident funcţia f este continuă pe [0, 1] × [a, b] şi avem relaţia
 1   
∫b ∫ ∫1 ∫b
 xt dxdt =  xt dtdx.
a 0 0 a
Pe de o parte:
 
∫b ∫1 ∫b t+1 ¯1 ∫b
x ¯ 1 ¯b b+1
 x dx dt =
t ¯ dt = dt = ln(t + 1)¯a = ln
t+1 0¯ t+1 a+1
a 0 a a
Pe de altă parte:
 
∫1 ∫b ∫1 t ¯b ∫1 b
x ¯ x − xa
 xt dt dx = ¯ dx = dx.
ln x ¯a ln x
0 a 0 0
Deci,
∫1
xb − xa b+1
dx = ln .
ln x a+1
0
4◦ . Pentru funcţia f : [1, 2] × [0, 3] → R, f (x, t) = x2 − 2tex − 4t3 , arătaţi

ı̂n două moduri că se verifică relaţia (7.17).
Rezolvare. Funcţia f fiind continuă, conform cu Teorema 7.37, relaţia
(7.17) este verificată.
Un alt procedeu de rezolvare constă ı̂n a verifica direct că
   
∫2 ∫3 ∫3 ∫2
 (x2 − 2tex − 4t3 )dt dx =  (x2 − 2tex − 4t3 )dx dt.
1 0 0 1
Calculăm
( ) ¯3
∫2 ∫3 2 ∫2 2 ¯
4 ¯
∫2
(x − 2te − 4t )dt dx = (x t − t e − t )¯ = (3x2 − 9ex − 81)dx =
x 3 2 x
1 0 ¯2 1 0 1
¯
= (x3 − 9ex − 81x)¯¯ = 8 − 9e2 − 162 − 1 + 9e + 81 = 9e − 9e2 − 74
1
şi ( ) ( )¯2
∫3 ∫2 x3 ∫3 ¯
(x − 2te − 4t )dx dt =
2 x 3
− 2te − 4t x ¯¯ ddt =
x 3
3
0 (1 ) (
0 ) ¯13
7 7 4 ¯
¯
= − 2(e − e)t − 4t dt =
2 3
t − (e − e)t − t ¯ =
2 2
3 3 0
= 7 − 9(e2 − e) − 81 = 9e − 9e2 − 74.
Deci, şi prin calcul direct s-a obţinut egalitatea.
7.3.3 Integrale improprii cu parametru
Fie A ⊂ R şi a < b cu a∈ R şi b ∈ R.

7.39. Definiţie. Dacă funcţia f : [a, b) × A → R este local integrabilă
pe [a, b) şi nemărginită pe [a, b), atunci integrala
∫b ∫r
f (x, t)dx := lim f (x, t)dx, ∀ t ∈ A (7.18)
r→b
a a
se numeşte integrală improprie cu parametru.

Dacă integrala (7.18) este convergentă pentru ∀ t ∈ A se poate defini
funcţia F : A → R prin
∫b
F (t) = f (x, t)dx.
a
Ca exemple de funcţii definite cu ajutorul integralelor improprii, menţionăm

funcţiile lui Euler.
7.40. Definiţie. Funcţia B : (0, +∞) × (0, +∞) → R (citim beta)
definită prin
∫1
B(p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 dx (7.19)
0
se numeşte funcţia beta şi este funcţia lui Euler (sau funcţia eule-
riană) de prima speţă.
Funcţia Γ : (0, +∞) → R (citim gama) definită prin
∫∞
Γ(p) = xp−1 e−x dx (7.20)
0
se numeşte funcţia gama şi este funcţia lui Euler (sau funcţia eule-
riană) de speţa a doua.
7.41. Propoziţie. Integralele ce definesc funcţiile lui Euler sunt conver-
gente.
Demonstraţie. Arătăm mai ı̂ntâi că integrala ce defineşte pe B(p, q)
∫1 p−1
(i.e. x (1 − x)q−1 dx) este convergentă. Pentru aceasta, studiem sep-
0
arat convergenţa integralelor.
∫ε ∫1
I1 = x p−1
(1 − x)
q−1
dx şi I2 = xp−1 (1 − x)q−1 dx.
0 ε
Pentru I1 , integrantul este definit pe (0, ε] şi de aceea o comparăm (con-

∫ε 1 k
form 7.2300 ) cu integrala dx. Din condiţia ` = lim xk ·xp−1 (1−x)q−1 ∈ R∗
0 x x→0
∫ε 1
rezultă ca ı̂n 7.27, k + p − 1 = 0, i.e. k = 1 − p. Şi cum k
dx este conver-
0 x
gentă pentru k < 1, avem 1 − p < 1. Prin urmare, I1 este convergentă pentru
p > 0. Pentru I2 , integrantul este definit pe [ε, 1). De aceea, se compară
∫1 1
(conform 7.230 ) cu integrala improprie dx şi se obţine analog că I2
ε (1 − x)
k
este convergentă pentru q > 0. Atunci şi I1 + I2 (= B(p, q)) este convergentă.
∫∞
Pentru convergenţa integralei ce defineşte pe Γ(p) (i.e. xp−1 e−x dx), se
0
studiază separat convergenţa integralelor:

∫1 ∫+∞
I1 = xp−1 e−x dx şi I2 = xp−1 e−x dx.
0 1
Deoarece integrantul lui I1 este definit pe (0, 1], se compară (conform

∫1 1
7.2300 ) I1 cu k
dx. Astfel se găseşte că I1 este convergentă pentru p > 0.
0 x
Integrantul lui I2 este definit pe [1, +∞). I2 se compară (conform 7.20) cu
∫∞ 1 p−1 −x −2
∫ 1
+∞
2
dx. Deoarece x e < x (i.e. x 1+p
< ex
) ∀ x ∈ [1, +∞) şi 2
dx
1 x ( ∞ 1 x )
∫ p−1 −x
este convergentă, rezultă I2 convergentă. Prin urmare I1 +I2 = x e dx
0
este convergentă.
7.42. Remarcă. 1◦ Deoarece integralele ce definesc funcţiile lui Euler
sunt convergente, rezultă că aceste funcţii sunt bine definite.
2◦ Pentru funcţia Γ(p) se poate arăta că este: continuă pe (0, +∞); in-
definit derivabilă pe (0, +∞) şi dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n ∀ p0 ∈ (0, +∞).
3◦ Funcţia B(p, q) este continuă pe domeniul de definiţie.
7.43.Lemă. Pentru funcţiile B(p, q) şi Γ(p) sunt adevărate relaţiile pe
domeniile lor de definiţie:
1◦ . B(p, q) = B(q, p);
pq
2◦ . B(p + 1, q + 1) = B(p, q);
(p + q + 1)(p + q)
3◦ . Γ(1) = 1;
4◦ . Γ(p + 1) = pΓ(p); Γ(n + 1) = n!
Γ(p) · Γ(q)
5◦ . B(p, q) = ;
Γ(p + q)
π
6◦ . Dacă p + q = 1, B(p, q) = . şi ı̂n plus avem
( ) sin(pπ)
◦ 1 1
7.B , = π;
( 2)2
1 √
8◦ . Γ = π.
2
∫1
Demonstraţie. 1◦ . B(p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 dx = (se face schimbarea,
0
x = 1 − t; dx = −dt; x = 0 ⇒ t = 1 şi x = 1 ⇒ t = 0)
∫0 ∫1
= (1 − t) p−1 q−1
t (−dt) = (1 − t)p−1 tq−1 dt = B(q, p).
1 0
∫1
2◦ . B(p + 1, q + 1) = xp (1 − x)q dx = (se integrează prin părţi, u =
0
1
(1 − x)q ⇒ u0 = −q(1 − x)q−1 ; v 0 = xp ⇒ v = xq+1 )
p+1
¯1 ∫1
1 ¯ q
= xp+1 (1 − x)q ¯¯ + xp+1 (1 − x)q−1 dx =
p+1 0 p + 1
0
∫1
q
= xp [1 − (1 − x)](1 − x)q−1 dx =
p+1
0
∫1 ∫1
q q
= xp (1 − x)q−1 dx − xp (1 − x)q dx.
p+1 p+1
0 0
q q
Rezultă B(p + 1, q + 1) = B (p + 1, q) − B (p + 1, q + 1).
p+1 p+1
Deci
q
B(p + 1, q + 1) = B (p + 1, q) , (7.21)
p+q+1
p
dar B(p + 1, q) = B (q, p + 1) = B (q, p) . Înlocuind ı̂n (7.21) se obţine
p+q
relaţia menţionată la 2◦ . ¯r
◦
∫∞ −x ∫r −x ¯
−x ¯
3 . Γ(1) = e dx = lim e dx = lim (−e )¯ = 1 − 0 = 1.
0 r→∞ 0 r→∞
0
◦
∫∞
4 . Γ(p + 1) = x e dx = (se integrează prin părţi: u = xp ⇒ u0 =
p −x
0 ¯∞
¯
p −x ¯
∫∞
pxp−1 , v 0 = e−x −x
⇒ v = −e ) = −x e ¯ + p xp−1 e−x dx = 0 + pΓ(p) =
0 0
pΓ(p).
◦ ◦
Relaţiile
( 5 .)şi 6 . le acceptăm fără demonstraţie.
1 1 π π
7◦ . B , = π = = π.
2 2 sin 1
2
Se poate arăta şi prin calcul direct, i.e.
( ) ∫1 ∫1
1 1 −1 −1 1
B , = x 2 (1 − x) 2 dx = √ √ dx =
2 2 x 1−x
0 0
(
se face schimbarea: x = sin2 t ⇒ dx = 2 sin t cos tdt; x = 0 ⇒ t = 0; x =
) ¯π
¯2
π
π ∫2 1 π
1t= = · 2 sin t cos tdt = 2t¯¯ = 2 = π.
2 0 sin t cos t 0 2
7.4. Integrala Lebesgue 167
( ) ( ) [ ( )]2
1 1 1
( ) Γ Γ Γ ( )
1 1 5◦ 2 2 2 1 √
◦
8.B , = ( ) = ⇒Γ = π.
2 2 1 1 Γ(1) 2
Γ +
2 2
7.44.Notă. Pentru calculul integralelor folosim formulele:
∫∞ ∫1
m −x
x e dx = Γ(m + 1), xm (1 − x)n dx = B(m + 1, n + 1). (7.22)
0 0
7.4 Integrala Lebesgue
Integrala Lebesgue are ı̂n vedere o clasă mai generală de mulţimi Ei ,

aşa numitele mulţimi măsurabile, iar clasa funcţiilor f este clasa funcţiilor
măsurabile.
∑n
S-a văzut că integrala Riemann este limita sumelor de forma: f (ti )`(Ei ),
i=1
f : [a, b] −→ R, mărginită unde punctele ti , i = 1, n constituie o diviziune a
lui [a, b], iar Ei = [ti−1 , ti ].
7.45 Definiţie. O funcţie Ω : X −→ [0, +∞) se numeşte simplă dacă
s(Ω) este o mulţime finită, adică s are doar un număr finit de valori, pozitive.
7.46 Observaţie. Dacă s este o funcţie simplă şi s(Ω) = {α1 , . . . , αn }
∑n
atunci s = αi χAi unde
i=1
Ai = {x ∈ Ω|s(x) = αi } , χAi fiind funcţia caracteristică a mulţimii Ai .
Funcţia simplă s : Ω −→ [0, +∞) este măsurabilă ⇔ Ai , i = 1, n sunt
măsurabile.
7.47 Teoremă. Fie f : Ω −→ [0, +∞) este o funcţie măsurabilă. Ex-
istă un şir crescător {sn }n de funcţii simple măsurabile a. ı̂. lim sn = f
n−→∞
(punctual).
Demonstraţie (pag. 176 M. Craiu)
Fie un spaţiu cu măsură (X, A, µ).
7.48 Definiţie. 1) Pentru orice funcţie simplă măsurabilă s : Ω −→
[0, +∞).
∑n
s= αi χAi , definim integrala lui s pe Ω,
i=1
∫ ∑
n
sdµ = αi µAi .
Ω i=1
2) Pentru orice funcţie măsurabilă f : Ω −→ [0, +∞) definim integrala

lui f pe Ω.
 
∫ ∫ 
f dµ = sup sdµ|s simplă măsurabilă, s ≤ f .
 
Ω Ω
3) Dacă f : Ω −→ [0, +∞) măsurabilă şi E ⊂ Ω, E µ măsurabilă, atunci

se defineşte integrala funcţiei f pe mulţimea E prin:
∫ ∫
f dµ = f0 χE dµ.
E Ω
Dacă măsura µ este măsura Lebesgue, atunci integrala definită mai sus
se numeşte integrala Lebesgue a lui f pe E ı̂n raport cu măsura µ.
7.49 Definiţie. Definim:
 
 ∫ 
L1Ω (µ) = f : Ω −→ R|f măsurabilă şi |f |dµ < +∞
 
Ω
şi numim spaţiul funcţiilor integrabile (ı̂n sensul lui Lebesgue) pe Ω.

7.50 Definiţie. O proprietate P despre punctele unui spaţiu cu măsură
(Ω, A, µ) are loc aproape peste tot (a. p. t) dacă există E ∈ A cu µ(E) = 0
şi P este adevărată pe Ω − A.
7.51 Proprietăţi ale integralei Lebesgue
Fie spaţiu cu măsură (Rn , A(µ), µ). L1Rn (µ) spaţiul funcţiilor integrabile
Lebesgue pe Rn şi E∫ ⊂ Rn , µ(E)∫ < +∞, f, g ∈ L1Rn (µ).
1) 0 ≤ f ≤ g ⇒ f dµ ≤ gdµ(monotonie);
∫ E ∫ E ∫
2) (λf + µg)dµ = λ f dµ + µ gdµ, ∀λ, µ ∈ R(liniaritate);
E ( E E )
∫ ∫
3) 1dµ = µ(E) ⇔ dx1 . . . dxn = µ(E) (expresia integrală a măsurii);
E¯ ¯ E
¯∫ ¯ ∫
4) ¯¯ f dµ¯¯ ≤ ||f ||dµ = ||f ||µ(E); (limitareamodululuiintegralei);
E E ∫
5) µ(E) = 0 ⇒ f dµ = 0 (integrala este zero pe mulţimi neglijabile);
E ∫ ∫
6) Dacă E = E1 ∪ E2 cu Ei măsurabile, i = 1, 2 ⇒ f dµ = f dµ +
∫ E1 ∪E2 E1
f dµ (aditivitatea integralei);
E2
= ∫ ∫
7) f aptg pe E ⇒ f dµ = gdµ;
E E
7.4. Integrala Lebesgue 169
8) {fn }n , şir crescător de funcţii măsurabile fn : Rn −→ [0, +∞).

Dacă f = lim fn (punctual), atunci
n−→∞
∫ ∫
lim fn dµ = f dµ
n−→∞
Rn Rn
(teorema lui Beppo Levi de convergenţă monotonă).

7.52 Observaţii: Pentru a vedea că integrala Lebesgue este efectiv mai
generală decât integrala Riemann să considerăm următorul exemplu:
Fie {
0 x iraţional,
f (x) =
1 x raţional.
f (x) = X[a,b]∩Q , [a, b]∩Q este numărabilă [a, b]∩Q măsurabilă (L) cu µ([a, b]∩
Q) = 0 ⇒ f ∈ L1[a,b] (µ),
∫ ∫ ∫ ∫
f (x)dµ = f (x)dµ+ f (x)dµ = µ[a, b]∩Q+ 0dµ = 0.
[a,b] [a,b]∩Q [a,b]\([a,b]∩Q) [a,b]\([a,b]∩Q)
Deci funcţia f este integrabilă Lebesgue şi se ştie că nu este integrabilă
Riemann.
Notă: În cele ce urmează ı̂n locul lui dµ vom scrie dx.
7.53 Teoremă. Dacă f este integrabilă Riemann pe [a, b] atunci f este
integrabilă Lebesgue pe [a, b] şi integrabilele coincid.
Demonstraţie. Observaţia de mai sus arată că reciproca acestei teoreme
nu este adevărată.
Notă: În cele ce urmează vom folosi rezultatele:
1) Orice mulţime compactă K ⊂ Rn este măsurabilă Lebesgue;
2) Orice funcţie continuă este măsurabilă. {
0 x ∈ [a, b] \ Q,
7.54 Exerciţiu. Fie f : [a, b] −→ R, f (x) =
1 x ∈ [a, b] ∩ Q.
Se cere:
a) Să se studieze continuitatea funcţiei f.
b) Să se studieze integrabilitatea Riemann a lui f.
c) Să se studieze integrabilitatea Lebesgue a lui f şi ı̂n caz afirmativ să
se calculeze integrala Lebesgue a lui f.
Rezolvare: a) f nu este continuă. b) f nu este integrală Riemann. c)
este integrabilă Lebesgue pentru că µ(Q) = 0 (criteriu de integrabilitate
Lebesgue).
∫ ∫ ∫
f (x)dµ = 0 · dx + 1 · dx = 0 + µ[a, b] ∩ Q = µ(Q) = 0.
[a,b] [a,b]\Q [a,b]∩Q
Capitolul 8
Calculul integralelor multiple
8.1 Definiţie. Fie (Rn , A(µ),

∫ µ), E ∈ A(µ) şi f : E → [0, +∞) o funcţie
măsurabilă. Integrala Lebesgue f dµ care se mai notează şi ca o succesiune
E
de integrale simple astfel:
∫ ∫∫ ∫
f dµ := ... f (x1 , x2 , ..., xn )dx1 , dx2 , ..., dxn (8.1)
E E
n ori
se numeşte integrala multiplă a funcţiei f pe mulţimea E.

În acest caz
dµ = dx1 dx2 ...dxn (8.2)
şi se numeşte elementul de volum. Uneori, dµ se notează prin dx̄. Deci
dx̄ = dx1 , dx2 , ..., dxn . ∫
Dacă n = 1, atunci f dµ, unde dµ = dx este o integrală simplă.
E
Dacă n = 2, atunci
∫ ∫∫
f dµ := f (x, y)dxdy (8.3)
E E
se numeşte integrala dublă a funcţiei f pe mulţimea E, iar dµ = dxdy

se numeşte elementul de arie.
Dacă n = 3, atunci
∫ ∫∫∫
f dµ := f (x, y, z)dxdydz (8.4)
E E
se numeşte integrala triplă a funcţiei f pe mulţimea E, iar dµ =

dxdydz se numeşte elementul de volum.
171
172 Capitolul 8. Calculul integralelor multiple
Punctul central ı̂n deducerea formulelor de calcul efectiv al integralelor

multiple ı̂l constituie:
8.2 Teoremă. Fie a)Ω ⊂ Rp × Rq o mulţime mărginită şi măsurabilă,
b) Ω1 = {x ∈ Rp | ∃ y ∈ Rq a.ı̂.(x, y) ∈ Ω} şi c) Ax = {y ∈ Rq | (x, y) ∈
Ω}, ∀x ∈ Ω1 . Atunci pentru ∀ f ∈ C 0 (Ω, R) avem
 
∫ ∫ ∫
f (x, y)dxdy =  f (x, y)dy  dx (8.5)
Ω Ω1 Ax
unde am notat dx = dx1 dx2 ...dxp , dy = dy1 dy2 ...dyq ,

Demonstraţie(fără)
Bazându-ne pe această teoremă vom găsi formule explicite de calcul al
integralelor duble şi triple.
8.1 Calculul integralelor duble

Fie λ < µ ∈ R şi g ≤ h ∈ C 0 ([λ, µ], R).
8.3 Definiţie. a) Mulţimea
MOx = {(x, y) ∈ R2 |λ ≤ x ≤ µ, g(x) ≤ y ≤ h(x)} (8.6)
se numeşte intergrafic proiectabil pe axa Ox (sau domeniu simplu ı̂n

raport cu axa Oy) şi vom nota M = MOx (f ig.8.1).
b) Mulţimea
MOy = {(x, y) ∈ R2 |λ ≤ y ≤ µ, g(y) ≤ y ≤ h(y)} (8.7)
se numeşte intergrafic proiectabil pe axa Oy (sau domeniu simplu ı̂n

raport cu axa Ox ) şi vom nota M = MOy (f ig.8.1).
8.4 Observaţii. 1) Din punct de vedere geometric, proprietatea dome-
niului M de a fi proiectabil pe axa Ox ı̂nseamnă de fapt, că orice paralelă la
axa Oy printr-un punct oarecare x ∈ (λ, µ), intersectează frontiera domeni-
ului M ı̂n cel mult două puncte. Analog se poate spune despre intergraficul
proiectabil pe axa Oy.
2) O mulţime M ⊂ R2 este MOx dacă şi numai dacă ∃λ < µ ∈ R şi
∃g ≤ h ∈ C 0 ([λ, µ], R), a.ı̂. M are forma (8.6).
3) Intergraficele, fiind mulţimi compacte(i.e. ı̂nchise şi mărginite), sunt
mulţimi măsurabile.
8.5 Teoremă. Fie funcţia f : M → R continuă pe M.
8.1. Calculul integralelor duble 173
a) Dacă M = MOx dat de (8.6) atunci

 
∫∫ ∫µ ∫h(x)
 
f (x, y)dx dy =  f (x, y)dy  dx. (8.8)
M λ g(x)
b) Dacă M = MOy dat de (8.7) atunci

 
∫∫ ∫µ ∫ h(x)
 
f (x, y)dx dy =  f (x, y)dx dy. (8.9)
M λ g(x)
Această teoremă (dată fără demonstraţie) reduce calculul integralei duble

la o succesiune de două integrale simple, numite şi integrale iterate.
8.6 Observaţii.1) Teorema 8.5 se obţine din Teorema 8.2, punctul a)
pentru Ω1 = [λ, µ] şi Ax = [g(x), h(x)], x ∈ Ω1 , şi analog punctul b).
2) Dacă g(x) = c şi h(x) = d, atunci (f ig.8.3)
M = {(x, y) ∈ R2 |a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d} (8.10)
şi se numeşte interval bidimensional sau dreptunghi. În acest caz formulele
(8.8) şi (8.9) devin:
 
∫∫ ∫b ∫d
f (x, y)dx dy =  f (x, y)dy dx (8.11)
M a c
şi respectiv  
∫∫ ∫d ∫b
f (x, y)dx dy =  f (x, y)dy dx. (8.12)
M c a
Din (8.11) şi (8.12) se obţine relaţia:

   
∫b ∫d ∫d ∫b
 f (x, y)dy  dx =  f (x, y)dx dy (8.13)
a c c a
care arată că ı̂n cazul domeniilor dreptunghiulare nu contează ordinea de

integrare pentru funcţii continue. Această proprietate a fost prezentată şi la
integrarea integralelor cu parametru ı̂n Teorema 7.37.
3) În general mulţimile pe care se calculează o integrală dublă sunt drep-
tunghiuri, intergrafice proiectabile pe axa Ox (pe axa Oy), reuniuni finite ale
acestora sau care se reduc la acestea.
∫∫ ∫b
4) Aria(M ) = µ(M ) = dxdy; ı̂n cazul teoremei 1, aria(M ) = (g2 (x)−
M a
g1 (x))dx, formulă cunoscută din clasa a XII-a.
8.7 Aplicaţii 1◦ . Să se calculeze integrala funcţiei f (x, y) = xy + x2 pe
dreptunghiul M0 = [1, 2] × [−1, 3] (= {(x, y) ∈ R2 |1 ≤ x ≤ 2, −1 ≤ y ≤ 3})
Rezolvare. Mai ı̂ntâi se reprezintă domeniul M Într-un sistem de axe
(f ig.8.4).
Acum se aplică formula (8.11) şi avem:
∫∫
(
∫2 ∫3
)
∫ 2( 2 ) ¯¯3
f (x, y)dx dy = (xy + x2 )dy dx = xy
2
+ x2 y ¯¯ dx =
−1
) ¯¯2
M 1 1 −1
∫2 ( x ) ( 3
· 9 + x2 · 3 − x2 (−1)2 − x2 (−1) dx = 4 x3 + x2 ¯¯ = 46
2
= 2 3
1 1
∫∫ dxdy
2◦ .Să se calculeze: J = 2
unde M = [0, 1] × [3, 5].
M (x + y + 1)
Rezolvare: Se trasează domeniul M (uneori este suficient chiar şi cu
aproximaţie) pe un sistem de axe (f ig.8.5) şi avem
 
∫5 ∫1 ∫5 ( )
∫∫ dxdy dx 1 1
J= 2
=   dy = − dy =
M (x + y + 1) (x + y + 1)2 y+1 y+2
¯ ¯¯ 3 0 3
¯ y + 1 ¯ ¯5 6 4 15
= ln ¯¯ ¯ ¯ = ln − ln = ln
y + 2 ¯ ¯3 7 5 14
∫∫
3◦ . Să se calculeze (x + y)dx dy, unde
M
a) M = {(x, y) ∈ R2 |0 ≤ x ≤ 2, x2 ≤ y ≤ 4},
b) M = {(x, y) ∈ R2 |0 ≤ x ≤ 2, 0 ≤ y ≤ x2 },
c) M este porţiunea din plan delimitată de parabola y = x2 şi dreapta
y = x,
d) M este porţiunea din plan delimitată de parabola y 2 = 2x, dreapta
x + y = 4 şi axa Ox.
Rezolvare. a) Domeniul M este dat ı̂n (f ig.8.6, a)). Funcţia f este con-
tinuă pe M şi sunt ı̂ndeplinite condiţiile Teoremei 8.5. Astfel se poate aplica
formula (8.8).
[ ]
∫∫ ∫∫ ∫2 ∫4
f (x, y)dx dy = (x + y)dx dy = (x + y)dy dx =
M M 0 x2
∫2 ( ) ¯¯4 ∫2 ( x4 )
= xy + 2 ¯¯ dx ==
y2
− 2 − x3 + 4x + 16 2
dx =
0 x2 0¯
( 5 ) ¯2
= − x10 − x4 + 2x2 + 8x ¯¯ = 83
4
5
.
0
8.1. Calculul integralelor duble 175
b). Se procedează ca la punctul a). Aici mulţimea M este porţiunea

delimitată de axa Ox şi parabola y = x2 , pentru x ∈ [0, 2], (f ig.8.6, b)).
{ { {
y = x2 x=0 x=1
c).Rezolvare:(fig.8.6 b)) ⇒ ∨
y=x y=0 y = 1.
Aici Ω1 = [0, 1] şi Ax = [x , x], deoarece g1 (x) = x şi g2 (x) = x, x ∈ [0, 1].
2 2
Avem din:
) ¯x (
∫∫ ∫1 ∫x y 2 ¯¯ ∫1
J = (x + y)dxdy = dx (x + y)dy = xy + dx =
2 ¯x2
(
M 0
) x 2
( 3 0
) ¯1
∫1 x2 x4 x x4 x5 ¯¯ 3
= 2
x + −x −
3
dx = − − ¯ =
0 2 2 2 4 10 0 20
d). Se observă (f ig.8.6, d)) că A(4, 0) (punctul A se găseşte la intersecţia

dintre dreapta x + y = 4 şi axa Ox) şi că B(2, 2) (punctul B se găseşte la
intersecţia dreptei x + y = 4 cu parabola y 2 = 2x). Domeniul haşurat se
y2
poate scrie, pe de o parte, MOy = {(x, y) ∈ R2 |0 ≤ y ≤ 2, ≤ x ≤ 4 − y}
2
0 00 0
şi pe de altă√ parte MOx = MOx ∪ MOx unde MOx = {(x, y) ∈ R2 |0 ≤ x ≤
00
2, 0 ≤ y ≤ 2x} şi MOx = {(x, y) ∈ R |2 ≤ x ≤ 4, 0 ≤ y ≤ 4 − x}.
2
Deci, domeniul M este proiectabil atât pe Ox ı̂n acest caz are forma MOx )
cât şi pe Oy ı̂n acest caz are forma MOy ). Astfel putem calcula integrala ı̂n
două moduri.
∫∫ ∫∫
1)M = MOy : (x + y)dx dy = (x + y)dx dy =
 M
 My
( ) ¯4−y
∫ ∫
2 4−y ∫2 x2 ¯
=  
(x + y)dx dy = = + xy ¯¯ dy =
0 y2 0 2 y2
( )
2
2
∫2 y 2
y 3
y 4
= 8− − − dy =
2 2 8
(
0
¯
) 2
y 3 y 4 y 5 ¯¯ 178
= 8y − − − ¯ = .
6 8 40 0 15
∫∫ ∫ ∫
2)M = MOx : (x + y)dx dy = (x + y)dx dy =
Mx0 ∪Mx00
M
[√ ]
∫∫ ∫∫ ∫2 ∫2x
= (x + y)dx dy + (x + y)dx dy = (x + y)dy dx+
Mx0 Mx00 0 0
[ ] ) ¯√2x ( ( ) ¯4−x
∫4 4−x
∫ y ¯¯ ∫2 ∫
4−x 2
y 2 ¯¯
+ (x + y)dy dx = xy + dx + xy + dx =
2 ¯0 2 ¯0
2 0 [ 0 ] 2
∫2 ( √ ) ∫4 (4 − x)2
= x 2x + x dx + x(4 − x) + dx =
0 2 2
( √ )¯ ( 3 ) ¯4
2 2 2√ 1 2 ¯¯ ¯
2
x 26 20 178
= · x x + x ¯ + − + 8x ¯¯ = + = .
5 2 6 5 3 15
∫∫ 0 2
4◦ Să se calculeze xy dx dy unde M este domeniul delimitat de semicer-
M
cul (x − 1)2 + y 2 = 1, y ≥ 0 şi dreptele y = x şi x = 2.
Rezolvare. Reprezentat ı̂ntr-un sistem de coordonate domeniul M este
porţiunea haşurată din f ig.8.7 şi este proiectabil pe axa Ox descompunându-
0 00
se ı̂n două subdomenii MOx şi MOx unde: √
0 00
MOx = {(x, y) ∈ R2 | unde √ 0 ≤ x ≤ 1, x ≤ y ≤ 2x − x2 } şi MOx =
0 00
{(x, y) ∈ R |1 ≤ x ≤ 2, 2x − x ≤ y ≤ x}. Deci MOx = MOx ∪ MOx şi
2 2
avem: ∫∫ ∫∫ ∫∫
xy dx dy = xy dx dy + xy dx dy =
MOx M0 MOx00
[√ ] Ox [ ] ¯√
∫1 2x−x ∫ 2 ∫2 ∫x ∫1 y 2 ¯ 2x−x
2
= xy dy dx + xy dy dx = x ¯ ¯ dx+
√ 2 x
0 x 1 0
¯ 2x−x2
∫2 y 2 ¯x ∫1 [ x ( ) x ] ∫2 [ x 2 x ( )]
+ x ¯¯√ = 2x − x2 − x2 dx + x − 2x − x2 dx =
2 2x−x2 0 2 2 2 2
1
( ) ¯ 1
( ) ¯2
∫1 2 ∫2 x 3
x 4 ¯1
x 4
x 3 ¯
(x − x3 ) dx + (x3 − x2 )dx = − ¯ + − ¯ =
3 4 ¯ 4 3 ¯
0 ( ) ( 1 ) 0 1
1 1 16 8 1 1 1 17 3
= − + − − + = + = .
3 4 4 3 4 3 12 12 2
Domeniul M nu este proiectabil pe axa Oy pentru că se pot duce paralele
la axa Oy care intersectează frontiera domeniului ı̂n mai mult de două puncte.
5◦ Să se calculeze
[ aria intergraficului M definit de g1 (x) = sin x, g2 (x) =
π]
sin x + cos x, x ∈ 0, .
2 ∫∫
Rezolvare. Conform Obsevaţiei 8.6,4), avem aria(M ) = dxdy =
M
π π π
∫2 g2∫(x) ∫2 ∫2
= dx dy = (sin x + cos x − sin x)dx = cos xdx = 1
0 g1 (x) 0 0
8.2 Calculul integralelor triple

Fie g1 ≤ g2 ∈ C 0 (D, R), unde D ⊂ R2 , este o mulţime mărginită şi
măsurabilă.
8.8 Definiţie. Mulţimea
Ω = {(x, y, z) ∈ R3 |(x, y) ∈ D, g1 (x, y) ≤ z ≤ g2 (x, y)} (8.14)
se numeşte intergrafic proiectabil pe planul xOy,(fig.8.8).

8.2. Calculul integralelor triple 177
Un intergrafic Ω, proiectabil pe planul xOy presupune existenţa mulţimii

mărginite şi măsurabile D = pr.xOy Ω şi a funcţiilor g1 ≤ g2 ∈ C 0 (D, R), a.ı̂.
este verificată relaţia (8.14). De aceea un astfel de intergrafic ı̂l vom nota
uneori, Ω = Ω(D; g1 , g2 ).
Analog se definesc intergraficele proiectabile pe planele xOz şi yOz.
Pentru calculul integralelor triple folosim teorema următoare.
8.9 Teoremă. Fie Ω = Ω(D; g1 , g2 ) ∈ pr.xOy. Atunci pentru ∀f ∈
C 0 (Ω, R) avem
∫∫∫ ∫∫ g2∫(x,y)
f (x, y, z)dxdydz = dxdy f (x, y, z)dz. (8.15)

Ω D g1 (x,y)
Demonstraţie. Alegem P × Q ca fiind un paralelipiped din R3 astfel ı̂ncât

D ⊂ P ⊂ R2 , P să fie un dreptunghi şi Q un interval din R.
∫∫∫ ∫ ∫∫ ∫∫ ∫
f (x, y, z)dxdydz = fM (x, y, z)dxdydz = dxdy fM (x, y, z)dz =
Ω P ×Q P Q
∫∫ g2 ∫
(x,y) ∫∫ g2 ∫
(x,y)
= dxdy fM (x, y, z)dz = dxdy f (x, y, z)dz.
P g1 (x,y) D g1 (x,y)
8.10 Observaţii.1). Teorema 8.9 se obţine din Teorema 8.2, pentru

Ω1 = D şi Ax,y = [g1 (x, y), g2 (x, y)], x ∈ Ω1 , Aceste două mulţimi, Ω1 şi Ax,y
sunt puse ı̂n evidenţă la calcularea oricărei integrale triple.
2). P este un dreptunghi ce conţine pe D = prxOy Ω, iar Q este un interval
care conţine intervalul [min g1 (x, y), max g2 (x, y)]
3). Dacă f (x, y, z) = 1, (∀)(x, y, z) ∈ Ω, atunci
∫∫∫ ∫∫
vol(Ω) = dxdydz = [g2 (x, y) − g1 (x, y)]dxdy
Ω D
4). Mulţimea Ω poate fi o reuniune de de intergrafice proiectabile pe

planul xOy.
5). Un caz particular de intergrafic ı̂l constituie paralelipipedele ı̂nchise,
cu muchii paralele cu axele de coordonate.
6). Domeniul Ω = Ω(D; g1 , g2 ) ∈ pr.xOy se caracterizează prin aceea
că suprafeţele Σi : z = gi (x, y), i = 1, 2 reprezintă frontierele inferioară şi
respectiv superioară a lui Ω, iar frontiera laterală este o suprafaţă riglată,
care (local) poate degenera ı̂ntr-o curbă(definită
∫∫∫ de interscţia lui Σ1 cu Σ2 ).
8.11 Aplicaţii: 1) Să se calculeze J = xyzdxdydz unde Ω = [0, 1] ×
Ω
[2, 4] × [5, 8].
Rezolvare. În acest caz avem, de exemplu, D = [0, 1] × [2, 4], (f ig.8.9) şi
deci
∫∫ ∫8 ∫∫ ¯8 ∫1 ∫4
xyz 2 ¯¯ 39
J= dxdy xyzdz = dxdy = dx xydy =
2 ¯5 2
D 5 D 0 2
∫1 ¯4
39 xy 2 ¯¯ 117
= ¯ dx =
2 2 2 2
0
∫∫∫
dxdydz
2). Să se calculeze J = 3
unde Ω este tetraedul
Ω (1 + x + y + z)
delimitat de planele x = 0, y = 0, z = 0 şi x + y + z = 1 (f ig.8.10a).
Rezolvare. Se vede imediat că g1 (x, y) = 0, g2 (x, y) = 1 − x − y, iar
D = {(x, y); 0 ≤ y ≤ 1 − x; 0 ≤ x ≤ 1} = prxOy (f ig.8.10b).
Dacă aplicăm formula (8.16), avem
∫∫ ∫
1−x−y
dz
I= dxdy =
(1 + x + y + z)3
D 0
Deoarece
 
∫
1−x−y ¯1−x−y
dz 1 ¯ 1 1 
=− ¯ =  ,
(1 + x + y + z)3 2
2(1 + x + y + z) 0¯ 2 1
0 (1 + x + y) −
2
4
rezultă   
∫∫ ∫1 ∫1−x
1  1  1  1 
I=  1  dxdy = dx  1
dy =
2 2
D (1 + x + y)2 − 0 0 (1 + x + y)2 −
4 4
∫1 ( ) ¯1−x ∫1 ( )
1 1 y ¯ 1 1 3 − x
= − − ¯ dx = − dx =
2 (1 + x + y) 4 ¯ 2 1+x 4
0
0 0
¯1
1 (3 − x)2 ¯¯ 1 5
= ln(1 + x) + ¯ = ln 2 −
2 16 0 2 16
3) Să se calculeze volumul V(Ω) al 00 corpului 00 Ω limitat de paraboloidul
z = x2 + y 2 şi de planul z = 1, (f ig.8.11)
8.2. Calculul integralelor triple 179
Rezolvare. Conform cu formula formula 8.15 avem

∫∫∫ ∫∫ ∫ 1
V(Ω) = dxdydz = dxdy
x2 +y 2
Ω D
unde D = prxOy Ω. Aşadar D este discul {x2 + y 2 ≤ 1} ı̂n planul xOy şi
Ax,y = [x2 + y 2 , 1]. Deci:
∫∫ ∫1 ∫ √
1−x2
π
V(Ω) = (1 − x − y )dxdy =
2 2
dx √
(1 − x2 − y 2 )dy = ,
D − 1−x2 2
−1
4.Să se calculeze integrala triplă

∫∫∫
I= xdxdydz
Ω
unde Ω = {(x, y, z)|x2 + y + z 2 ≤ 1, y ≥ 0} (f ig.8.12)

Rezolvare. În acest caz, Ω este intergrafic proiectabil pe planul xOz şi
avem mai ı̂ntâi D = (x, o, y) ∈ R3 | x2 + y 2 ≤ 1 şi Ax,z = [0, 1 − x2 − z 2 ].
Acum folosim Teorema 8.8 şi avem
∫∫ ∫ 1−x2 −z 2 ∫∫
I= xdxdz dy = x(1 − x2 − z 2 )dxdz.
0 D
D
Mulţimea D este un intergrafic proiectabil pe axa Ox cu Ω1 = [−1, 1] şi

∫ ∫ √
√ √ 1 1−x2
Ax = [− 1 − x2 , 1 − x2 ]. Deci I = xdx √
(1 − x2 − z 2 )dz =
−1 − 1−x2
∫ ( ) ¯z=√1−x2 ∫
1
z ¯¯
3
4 1 √
x z−x z−
2
dx = x(1 − x 2
) 1 − x2 dx, adică I = 0,
−1 3 ¯z=−√1−x2 3 −1
deoarece integratul este funcţie impară (se putea invoca această proprietate
chiar ı̂n antepenulultima integrală).
8.3 Schimbări de variabile ı̂n integrale multi-

ple
Fie U, V ⊂ Rp deschişi fixaţi, difeomorfismul G(t), G : U → V

U 3 t = (t1 , t2 , . . . , tp ) → G(t) = (x1 , x2 , . . . , xp ) ∈ V
unde xi = gi (t), i = 1, p, gi : U → R, cu jacobianul |JG | şi funcţia f : V → R.
Cele menţionate mai sus se pot schiţa astfel:
În aceste condiţii avem următoarea teoremă.

8.12 Teoremă. Dacă M ⊂ V este o submulţime măsurabilă atunci
funcţia f integrabilă pe M dacă şi numai dacă (f oG) · |JG | integrabilă pe
G−1 (M ) şi avem relaţia
∫ ∫
f (x)dx = f oG(t) · |JG (t)| dt (8.16)
M G−1 (M )
Demonstraţia acestei teoreme este destul de laborioasă. Vom folosi frecvent

ı̂n aplicaţii doar enunţul.
Pentru schimbările de variabilă ı̂n integralele multiple, cel mai des sunt
folosite coordonatele polare in plan şi spaţiu, şi coordonate cilindrice.
a) Trecerea la coordonate polare ı̂n plan. Considerăm deschişi U = (0, +∞)×
(0, +2π) şi V = R2 − {(x, 0)|x ≥ 0} din R2 şi fie aplicaţia G : U → V,
U 3 t = (ρ, θ) → G(ρ, θ) = (x, y) ∈ V (8.17)
unde ρ şi θ sunt coordonatele polare ale punctului de coordonate carteziene
(x, y). Deci x = ρ cos θ şi y = ρ sin θ. În acest caz |JG (ρ, θ)| = ρ şi conform
Teoremei 8.10, pentru orice mulţime M ⊂ V
∫∫ ∫∫
f (x, y)dxdy = f (ρ cos θ, ρ sin θ)ρdρdθ. (8.18)
M
G−1 (M )
8.3. Schimbări de variabile ı̂n integrale multiple 181
Formula (8.18) reduce calcularea unei integrale duble dată ı̂ncoordonate

carteziene, la o integrală ı̂n coordonate polare. Această schimbare de coor-
donate se recomandă atunci când expresia x2 + y 2 este prezentă ı̂n expresia
funcţiei f (x, y) şi-ı̂n descrierea frontierei domeniului pe care se face inte-
grarea. ∫∫
Aplicaţie. Să se calculeze integrala J = (x + y + 1)dxdy, unde M =
M
{(x, y) ∈ R2 |x2 + y 2 ≤ r2 } şi apoi să se calculeze aria mulţimii M.
Rezolvare. Deoarece expresia x2 + y 2 este prezentă ı̂n descrierea frontierei
mulţimii M, facem schimbarea de variabilă x = ρ cos θ y = ρ sin θ, (ρ, θ) ∈
[0, r] × [0, 2π], i.e. se trece la coordonate polare. Acum aplicăm formula
(8.18) şi avem succesiv
∫∫ ∫ ∫
J = (x + y + 1)dxdy = (ρ cos θ + ρ sin θ + 1) · ρdρdθ =
M [0,r]×[0,2π]
( 2π )
∫r ∫2π ∫r ∫ ∫2π ∫2π
= ρdρ (ρ cos θ + ρ sin θ + 1)dθ = ρ ρ cos θdθ + ρ sin θdθ + dθ dρ =
0 (0 ¯2π ¯2π ¯2π )0 0 0 0
¯r
∫r ¯ ¯ ¯ ∫r 1 ¯
¯
= ρ ρ sin θ¯ − ρ cos θ¯ + θ¯¯ ¯ 2¯
dρ = ρ(0 − 0 + 2π)dρ = 2πρ ¯ = πr2 .
0 0 0 0 0 2 0
∫∫
Aria mulţimii M este dată de integrala dxdy.
M
b) Trecerea la coordonate sferice.
Când mulţimea Ω pe care se face integrarea, prezintă o simetrie ı̂n raport
cu un punct, pentru probleme cu simetrie centrală se recomandă trecerea la
coordonate sferice.
Aceasta se realizează folosind difeomorfismul G : U → V,
U 3 t = (ρ, θ, ϕ) → G(ρ, θ, ϕ) = (x, y, z) ∈ V (8.19)
unde x = ρ sin ϕ cos θ, y = ρ sin ϕ sin θ, z = ρ cos ϕ. Se găseşte că |JF | =

r2 sin ϕ.
Aplicaţie. Să se calculeze volumul sferei de rază R.
Rezolvare. Se consideră mulţimea
Ω = {(x, y, z) ∈ R3 |x2 + y 2 + y 2 ≤ R2 }
şi găsim G−1 (Ω) = [0, R] × [0, 2π] × [0, π], apoi avem
∫∫∫ ∫∫ ∫
vol(Ω) := dxdydz = r2 sin ϕdxdydz =
Ω G−1 (Ω)
∫2π ∫π ∫2π
∫2π ∫π ∫R 2 R3 2R3 4πR3
= dθ dϕ r sin ϕdr = dθ sin ϕdϕ = dθ = .
0 0 0 3 3 3
0 0 0
c) Trecerea la coordonate cilindrice. În probleme de simetrie axială (ı̂n

raport cu o dreaptă) se recomandă ı̂nlocuirea coordonatelor carteziene prin
coordonate cilindrice. Aceste coordonate sunt folosite şi la studiul propagării
undelor prin antene.
Considerăm U, V ∈ desR3 şi fie difeomorfismul G : U → V,
U 3 t = (ρ, θ, z) → G(ρ, θ, z) = (x = ρ cos θ, y = ρ sin θ, z) ∈ V (8.20)
Prin calcul se găseşte că:|JG | = ρ. În acest caz formula (8.16) devine
∫∫∫ ∫∫∫
f (x, y, z)dxdydz = f (ρ cos θ, ρ sin θ, z)ρdρdθdz. (8.21)
Ω
G−1 (Ω)
∫∫∫
Aplicaţie. Să se calculeze integrala triplă I = xydxdydz unde Ω =
Ω
{(x, y, z) ∈ R|x2 + y 2 ≤ 1 − z, z ≥ 0}.
Rezolvare. Se observă că Ω prezintă o simetrie faţă de axa Oz. Deci se
pot aplica coordonatele cilindrice. Facem schimbarea de variabilă (8.20) şi
găsim că x2 + y 2 = ρ2 , 0 ≤ z ≤ 1 − ρ2 şi G−1 (Ω) = [0, 1] × [0, 2π] × [0, 1].
Acum aplicăm formula (8.21) şi obţinem
∫∫∫ ∫∫ ∫
I = xydxdydz = ρ2 cos θ sin θ · ρdρdθdz =
Ω G−1 (Ω)
∫2π ∫1 ∫ 2
1−ρ ∫2π ∫1
= sin θ cos θdθ dρ ρ3 dz = sin θ cos θdθ (ρ3 − ρ5 )dρ = 0
0 0 0 0 0
Capitolul 9
Teste de autoevaluare şi

evaluare
9.1 Test de autoevaluare
1. Să se calculeze punctele limită, lim şi lim pentru şirul (xn )n≥1 unde
2n2 − 3n + 3
xn = (−1)n .
2n − 7n2 + 1
Rezolvare: Se cunoaşte că limita fiecărui subşir al şirului (xn )n≥1 este
punct limită al şirului. Se impune desfacerea şirului ı̂n două subşiruri:
(x2n )n≥1 şi (x2n+1 )n≥0 ;
8n2 − 6n + 3 2(2n + 1)2 − 3(2n + 1) + 3

x2n = şi x 2n+1 = − .
4n − 28n2 + 1 2(2n + 1) − 7(2n + 1)2 + 1
2
De aici lim x2n = − şi lim x2n+1 = 27. Rezultă :
n→∞{ } 7 n→∞ { }
2 2 2 2 2 2
lim xn = sup − , = şi lim xn = inf − , =− .
n→∞ 7 7 7 n→∞ 7 7 7
1 2 3 4
2. Să se calculeze lim xn , unde xn = (xn , xn , xn , xn ) cu
n→∞
1 1
√ 1 + √ + ... + √
√ 2 n
x1n = 3 n + 1 − 2n2/3 + n; x3n =
3
;
√ n
(n!)2 2n + 2 · 3n + 6n
x2n = n ; x 4
= .
(2n)!8n n
3n + 3 · 4n + 2 · 6n
(√ √ )
Rezolvare: (a) lim x1n = lim 3 n + 1 − 2n2/3 + n =
3
n→∞ n→∞
183
184 Capitolul 9. Teste de autoevaluare şi evaluare
n + 1 − 2n2/3 − n
= lim (√ )2 √ √ (√ )2 =
n→∞ 3 3 3
n + 1 + 3 n + 1 2n2/3 + 1 + 2n2/3 + 1
( )
n2/3 −2 + 1/n2/3 2
= lim [( ) ] =-
n→∞ √ 2 3
n2/3 3
1 + 1/n + ...
√ tn+1
(b) Pentru că x2n are forma x2n = n
tn calculăm lim .
n→∞ tn
tn+1 [(n + 1)!]2 (2n)!8n

lim = lim · =
n→∞ tn n→∞ (2n + 2)!8n+1 (n!)2
(n!)6 2 · (n + 1)6 2 · (2n)!8n 1

= lim =
n→∞ (6 2n)!(2n + 1) · 2(n + 1)8n · 8 · (n!)2 32
tn+1 √ tn+1 1
Deoarece lim există, rezultă lim n tn = lim =
n→∞ tn n→∞ n→∞ tn 32
1
Rezultă că lim x2n = .
n→∞ 32 √
zn
(c) Consdiderăm că x3n = . Deoarece yn = n → ∞şi (yn ) este
yn
crescător, calculăm:
1 1 1 1 1
1 + √ + ... + √ + √ − 1 − √ − ... − √
zn+1 − zn 2 n n+1 2 n
lim = lim √ √ =
n→∞ yn+1 − yn n→∞ n+1− n
√ √
1 n+1+ n
= lim √ (√ √ ) = lim √ =
n→∞ n+(√1 n + 1 − ) n n→∞ n + 1 (n + 1 − n)
√ 1
n 1+ +1
n
= lim √ = 2. Rezultă că lim x3n = 2.
n→∞ √ 1 n→∞
n 1+
n [( )n ( )n ]
n 2 3
6 +2 +1
2n + 2 · 3n + 6n 6 6
4
(d) lim xn = lim n = lim [( )n ( )n ]=
n→∞ n→∞ 3 + 3 · 4n + 2 · 6n n→∞ 3 4
6 n +3 +2
6 6
1
2
Deoarece şirurile (xn1 ), (x2n ), (x3n ), (x4n ) ∈ CR , avem
lim xn = ( lim x1n , lim x2n , lim x3n , lim x4n ) = (− 23 , 32

1
, 2, 21 )
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
9.1. Test de autoevaluare 185
3. Să se studieze convergenţa seriilor:

( ) 2 ( )n
∑ 1 ∑ 2n2 + n + 7 ∑ n+1 n 1
;(b) ; (c) · ;
n≥3 n − 4 n≥1 −n + 5n
2 2 n 5
∑ (2n)! ∑ nn ∑ 1
(d) ; (e) ; (f) (−1)n · .
n≥1 3 · n!
n 2 n
n≥0 4 (n!) n≥0 2n + 1
Rezolvare: (a) Considerăm ( şirul sumelor)parţiale (sn )n ,
∑n 1 ∑
n 1 1
sn = = 14 − =
k=3 k − 4 k−2 k+2
2
k=3
1 1 1 1 1 1 1
=1+ + + − + + +
2 3 4 n−1 n n+1 n+2
Pentru că lim sn = 1, adică sn este convergent, conform definiţiei conver-
n→∞
genţei unei serii (o serie este convergentă ⇔ şirul sumelor parţiale este con-
∑ 1
vergent), rezultă că seria este convergentă.
n2 − 4 ∑
(b) Criteriul necesar de convergenţă spune: Seria un este divergentă
∑
dacă un → 0 (altfel spus, dacă un nu tinde către zero, atunci seria un este
2n2 + n + 7
divergentă). Aici un = şi se obţine lim un =
( )−n + 5n2 n→∞
1 7
n2 2 + + 2
n n 2
= lim ( ) = 6= 0. Deci seria este divergentă.
n→∞ 1 5
n2 − + 5
n
Observaţie: Atunci când se cere studiul convergenţei unei serii este bine
ca ı̂n primul rând să se aplice acest criteriu şi după aceea, dacă este cazul şi
alte criterii.
Prin urmare, dacă un → 0, se trece la folosirea altor criterii.
Atenţie: dacă un → 0, nu ı̂nseamnă că seria este convergentă.
∑
(c) Dacă termenul general xn al unei serii xn are forma xn = (. . . )n ,
atunci se recomadă folosirea ı̂n primul rând, a criteriului radicalului. ) Deci
√ √
calculăm lim xn (dacă aceasta nu există se calculează lim xn . Astfel
n n
n→∞ n→∞
avem: √( )n2 ( )n ( )n
√ n+1 1 1 n+1
·
n
α = lim xn = lim
n = lim =
n→∞ n→∞ n 5 n→∞ 5 n
( )n
1 1 1
lim 1 + = e.
5 n→∞ n 5
1 ∑
Pentru că α = e < 1 rezultă că seria xn este convergentă (dacă s-ar
5
fi obţinut: α > 1 seria ar fi fost divergentă; α = 1 acest criteriu nu s-ar fi
aplicat urmând să se caute alt criteriu - de exemplu Raabe - Duhamel).
(d) Forma termenului general ne sugerează să aplicăm criteriul raportului
xn+1
(fiind sub formă de factori). Deci calculăm α = lim şi avem:
n→∞ xn
xn+1 (2n + 2)! 4n (n!)2 (2n + 1)2

α = lim = lim 2 · = lim =1
n→∞ xn n→∞ 4n+1 [(n + 1)!] (2n)! n→∞ 4(n + 1)
Pentru că α = 1 avem incertitudine (i.e. criteriul nu permite stabilirea

convergenţei). Vom aplica acum un alt criteriu, de ( exemplu)criteriul lui
xn
Raabe Duhamel. În acest sens calculăm: β = lim n −1 =
( ) n→∞ x n+1
2(n + 1) 2n + 2 − 2n − 1 n 1
lim n − 1 = lim n = lim = <1
n→∞ 2n + 1 n→∞ 2n + 1 n→∞ 2n + 1 2
∑ (2n)!
Deoarece β < 1 rezultă că seria n 2
este divergentă (dacă s-ar fi
n≥0 4 (n!)
găsit β > 1, seria ar fi fost convergentă, iar pentru β =1 ar fi fost incertitu-
dine).
(e) La fel ca la (d) se calculează:
( )n
xn+1 (n + 1)n+1 3n n! 1 n+1
= n+1 · =
xn 3 (n + 1)! nn 3 n
şi apoi: ( )n ( )n
xn+1 1 n+1 1 1 1
α = lim = lim = lim 1 + = e < 1 şi
n→∞ xn n→∞ 3 n 3 n→∞ n 3
∑ nn
rezultă că seria n
este convergentă.
n≥0 n!3
∑ 1
(f) Termenul general ı̂l are ca factor pe (-1)n . Deci seria (−1)n
∑
n≥0 2n + 1
n n
este o serie alternantă şi se aplică criteriul lui Leibniz: Seria (−1) y este
convergentă dacă (yn )n≥0 este descrescător şi yn → 0. În cazul de faţă,
1
yn = . şi calculăm:
2n + 1
1 1 2n + 1 − 2n − 3 −2
yn+1 −yn = − = = <
2(n + 1) + 1 2n + 1 (2n + 1)(2n + 3) (2n + 1)(2n + 3)
1
0 ⇒ şirul (yn ) este descrescător. Şi cum lim yn = lim =0, rezultă că
n→∞ n→∞ 2n + 1
sunt ı̂ndeplinite condiţiile din criteriul lui Leibniz.
∑ 1
Deci seria (−1)n este convergentă.
n≥0 2n + 1
4. Să se scrie primii trei termeni din dezvoltarea ı̂n serie Taylor a funcţiei
f : R∗+ → R, f (x) = 2x2 + ln x ı̂n jurul lui x0 = 2.
Rezolvare: Seria Taylor a lui f (x) ı̂n jurul lui x0 = 2 este:
x−2 0 (x − 2)2 00 (x − 2)n (n)
f (x) = f (2)+ f (2)+ f (2)+...+ f (2)+...f (2) = 8+ln2
1! 2! n!
1 1 17
f 0 (x) = 4x + ⇒ f 0 (2) = 8 + =
x 2 2
1 1 15
f 00 (x) = 4 − 2
⇒ f 00 (2) = 4 − =
x 4 4
x − 2 17 (x − 2)2 15
Inlocuind se obţine f (x) = (8 + ln 2) + · + · + ...
1! 2 2! 4
17 15
Decif(x) = 8 + ln 2 + (x − 2) + (x − 2)2 + ...
2 8
5. Să se cerceteze limitele iterate şi limita globală ı̂n origine pentru
x − y + x2 + y 2
funcţia: f (x, y) = , x + y 6= 0.
x+y
x − 0 + x2 + 0 x (1 + x)
Rezolvare: `12 = lim lim f(x, y) = lim = lim =1
x→0 y→0 x→0 x+0 x→0 x
0 − y + 0 + y2
`21 = lim lim f(x, y) = lim = −1
y→0 x→0 y→0 0+y
Pentru că λ12 6= λ21 ⇒
lim f (x, y) nu există.
x→0
y→0
Observaţie: Faptul că lim f (x, y)nu există se poate dovedi şi direct,
x→0
y→0
considerând că y → 0, de exemplu, pe direcţia y = mx. Deci:
x − mx + x2 + m2 x2 1 − m + x + m2 x 1−m
lim f (x, y) = lim = lim = .
x→0 x→0 x + mx x→0 1+m 1+m
y = mx
Deoarece lim f (x, y) depinde de panta m, rezultă că lim f (x, y)nu
x→0 x→0
y = mx y→0
există.
6. Să se studieze
 continuitatea funcţiilor f : R2 → R2 :
 x + y , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2
 0 , (x, y) = (0, 0)
{ √
1 − x2 − y 2 , x 2 + y 2 ≤ 1
f (x, y) =
0 , x2 + y 2 > 1
Rezolvare. (a) lim f (x, y) =?Considerăm că y → 0 (de exemplu) pe
(x,y)→(0,0)
drepte, adică y = mx. Atunci:
x + mx 1+m 1 1+m 1
lim f (x, mx) = lim = lim · = · lim .
x→0 x→0 x2 +m x2 2 x→0 1 + m 2 x 2
1 + m x→0 x
1
Deoarece lim nu există, rezultă că nu există nici lim f (x, y) şi
x→0 x
x→0
y = mx
nici lim f (x, y)nu există. Cum această ultimă limită nu există rezultă
(x,y)→(0,0)
că funcţia f nu este continuă ı̂n (0, 0).
În orice al punct diferit de (0,0) funcţia este continuă. Într-adevăr, fie (a,
n→∞
b) 6= (0, 0) şi {(xn , yn )}n≥0 ⊂R2 – {(0, 0)} cu (xn , yn ) −→ (a, b).
xn + y n xn + y n lim xn + lim yn
n→∞ n→∞
f (xn , yn ) = 2 2
⇒ lim f (x ,
n ny ) = lim 2 2
= =
xn + y n n→∞ n→∞ xn + y n 2
lim xn + lim yn2
n→∞ n→∞
a+b
= 2 = f (a, b) ⇒ f continuă ı̂n (a, b).
a + b2
(b) Notăm A = {(x, y) ∈ R2 |x2 +y 2 < 1}, B = {(x, y) ∈ R2 |x2 +y 2 >
1} şi C = {(x, y) ∈ R|x2 + y 2 = 1}.(= ∂A = ∂B).
Fie (α, β) ∈{R2√şi {(xn , yn )}n≥0 ⊂ R2 a.ı̂. (xn , yn ) → (α, β). Atunci,
1 − x2n − yn2 , (xn , yn ) ∈ A ∪ C
f (xn , yn ) =
0, (xn , yn ) ∈ B
Situaţia 1 : (α, β) ∈ A. În acest caz {(xn , yn )}n ⊂ A ∪ C (dacă {(xn ,
√n ⊂ B, atuncin→∞
yn )} (xn√ , yn ) → (α, β)). Rezultă f (xn , yn ) =
= 1 − xn − yn −→ 1 − α2 − β 2 = f (α, β). Deci f este continuă pe A.
2 2
Situaţia
√ 2 : (α, β) ∈ C. Dacă {(xn , yn )}n ⊂ A ∪ C, atunci f (xn ,
n→∞ √
yn ) = 1 − x2n − yn2 −→ 1 − α2 − β 2 = f (α,β). Deci f este continuă pe
C.
Situaţia 3 : (α, β) ∈ B.Pentru că (xn , yn ) → (α, β), rezultă că {(xn ,
yn )}⊂B (altfel(xn , yn ) → (α, β)). Deci f (xn , yn ) = 0 =f (α, β), i.e. f este
continuă pe B.
Prin urmare f este continuă pe R2 .
√ ∂f
7. Fie f : R2 → R2 , f (x, y)= x2 + y 2 să se calculeze (1, 1),
∂x
∂f ∂f
(1, 1), (1, 1), folosind definiţia şi direct (i.e. folosind regulile de
∂y ∂x ∂y
derivare parţială). √ √
∂f f (x, 1) − f (1, 1) x2 + 1 − 2
Rezolvare. (1, 1) = lim = lim =
∂x x→1 x−1 x→1 x−1
(se amplifică cu conjugata numărătorului)
x2 − 1 (x − 1)(x + 1) 2
=lim (√ √ ) = lim (√ √ ) = √ =
x→1 (x − 1) 2
x +1+ 2 x→1 (x − 1) x + 1 + 2
2 2 2
1
√ .
2
∂f f (1, y) − f (1, 1)) 1
Analog se găseşte că (1, 1) = lim = ... = √ şi că
∂y y→1 y−1 2
√ √
∂f f (x, y) − f (x, 1) x 2 + y 2 − x2 + 1
(x, 1) = lim = lim =
∂y y→1 y−1 y→1 y−1
y2 − 1 y+1
=lim (√ √ ) = lim √ √ =
y→1
(y − 1) x2 + y 2 + x 2 + 1 y→1 x2 + y 2 + x2 + 1
1
=√ .
x2 + 1
∂f ∂f
2
( ) (x, 1) − (1, 1)
∂ f ∂ ∂f ∂y ∂y
(1, 1) = (x, 1) = lim =
∂x∂y ∂x ∂y x→1 x−1
1 1 ( √ √ )
√ −√
+1 x2 2 −1 x2 + 1 − 2
= lim = lim √ √ · =
x→1 x−1 x→1 2 · x2 + 1 x−1
√ √
−1 x2 + 1 − 2 1 1 1
=lim √ √ lim =− ·√ =− √ .
x→1 2
2 x +1 x→1 x−1 2 2 2 2
∂ 2f 1
Deci (1, 1) = − √ .
∂x∂y 2 2
Acum să folosim pentru aceeaşi cerinţă regulile de derivare parţială:
∂(x2 + y 2 )
∂f (x, y) ((√ )0 u0x
)
(x, y) = ∂x
√ = u x= √
∂x 2 x2 + y 2 2 u
2x x ∂f y
= √ =√ ; Analog (x, y) = √ .
2 x2 + y 2 x2 + y 2 ∂y x2 + y 2
( ) ( )
∂2f ∂ ∂f ∂ y ∂ 1
(x, y) = (x, y) = √ =y √ =
∂x∂y ∂x ∂y ∂x x2 + y 2 ∂x x2 + y 2
−1 ∂ (√ 2 ) −y x −xy
=y (√ )2 · x + y 2 = · √ = .
2 2 ∂x x2 + y 2 x 2 + y2 (x2 + y 2 )3/2
x +y
Din cele de mai sus găsim:
¯ ¯
∂f x ¯ 1 ∂f y ¯
(1, 1) = √ ¯x=1 = √ ; (1, 1) = √ ¯x=1 = √1 ;
∂x 2 2
x + y y=1 ¯ 2 ∂y x + y ¯y=1
2 2 2
¯
−xy ¯
∂ 2f
(1, 1) = 2 ¯x=1 = −1 = −1
√ .
∂x∂y (x + y ) ¯y=1 23/2
2 3/2
2 2
8. Fie f : R3 → R, f (x, y, z) = x3 +3y2 z +z5 x3 y3 . Să se calculeze
∂5f
(2, 1, −1).
∂x3 ∂y 2
∂f ∂ 2 f ∂ 3f ∂ 4f ∂ 5f
Rezolvare. Calculăm pe rând: ; ; ; ; .
∂y ∂y 2 ∂x∂y 2 ∂x2 ∂y 2 ∂x3 ∂y 2
∂f
(x, y, z) = 6yz + 3x3 y 2 z 5 ;
∂y
( )
∂2f ∂ ∂f ∂ ( )
2
(x, y, z) = (x, y, z) = 6yz + 3x3 y 2 z 5 = 6z + 6x3 yz 5 ;
∂y ∂y ∂y ∂y
( )
∂ 3f ∂ ∂ 2f ∂ ( )
2
(x, y, z) = (x, y, z) = 6z + 6x3 yz 5 = 18x2 yz 5;
∂x∂y ∂x ∂y 2 ∂x
( )
∂ 4f ∂ ∂ 3f ∂ ( )
2 2
(x, y, z) = (x, y, z = 18x2 yz 5 = 36xyz 5 ;
∂x ∂y ∂x ∂x∂y 2 ∂x
( )
∂ 5f ∂ ∂4f ∂ ( 5
)
3 2
(x, y, z) = 2 2
(x, y, z) = 36xyz = 36yz 5 ;
∂x ∂y ∂x ∂x ∂y ∂x
¯
∂ 5f ¯
5¯
(2, 1, −1) = 36yz ¯x=2 = 36 · 1 · (−1)5 = −36.
∂x3 ∂y 2 ¯y=1
z=−1
9. Pentru funcţia f : R2 → R, f (x, y) = ex y , să se scrie formula lui

Taylor de ordin doi, ı̂n punctul (0,1). f (x, y) = ex y ı̂n punctul (0, 1).
Rezolvare. Formula lui Taylor de ordinul doi ı̂n punctul (a, b) este:
df (a, b) d2 f
f (x, y) = f (a, b) + + (a, b) + R2 .
1! 2!
unde:
∂f ∂f
df (a, b) = (a, b)(x − a) + (a, b)(y − b)
∂x ∂y
∂ 2f ∂2f ∂2f
d2 f (a, b) = 2 (a, b)(x − a)2 + 2 (a, b)(x − a)(y − b) + 2 (a, b)(y − b)2
∂x ∂x∂y ∂y
( )(2)
∂ ∂
2
(d f (a, b) = (x − a) + (y − b) · f (a, b), exponentul (2) spune
∂x ∂y
( )2
∂f ∂ 2 f ∂f ∂f
că se ridică la puterea 2 şi se ţine seama de faptul că : = 2; · :
∂x ∂x ∂x ∂y
∂ 2f
= .)
∂x∂y
∂f ∂f ∂ 2 f ∂ 2 f ∂ 2 f
Deci trebuie să calculăm , , , , .
∂x ∂y ∂x2 ∂y 2 ∂x∂y
∂f ∂ x ∂ex ∂y
(x, y) = (e y) = · y + ex · = ex y + ex · 0 = ex y.
∂x ∂x ∂x ∂x
∂f ∂ x ∂ex ∂y
(x, y) = (e y) = · y + ex · = 0 · y + ex · 1 = ex .
∂y ∂y ∂y ∂y
( )
∂ 2f ∂ ∂f ∂ x
2
(x, y) = (x, y) = (e y) = ex y
∂x ∂x ∂x ∂x
( )
∂ 2f ∂ ∂f ∂ x
2
(x, y) = (x, y) = (e ) = 0
∂y ∂y ∂y ∂y
( )
∂ 2f ∂ ∂f ∂ x
(x, y) = (x, y) = (e ) = ex .
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
df (0, 1) d2 f (0, 1)
Pentru (a,b)=(0,1) avem: f (x, y) = f (0, 1) + + + R2
1! 2!
∂f ∂f
şi cum f (0, 1) = e0 · 1 = 1, df (0,1) = (0, 1)(x − 0) + (0, 1)(y − 1) =
¯ ¯ ∂x ∂y
ex y ¯(0, 1) (x − 0) + ex ¯(0, 1) (y − 1) = x + y - 1.
∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
d2 f (0, 1) = 2 (0, 1)(x−1)2 +2 (0, 1)(x−0)(y −1)+ 2 (0, 1)(y −1)2 =
x ¯
¯ ∂x2 x¯
¯ ∂x∂y ¯ ∂y
¯
=e y (0, 1) x + 2 · e (0, 1) x(y − 1) + 0 (0, 1) (y − 1) = x2 + 2x(y − 1) ,
2
se obţine:
1
f (x, y) = 1 + x + y - 1 + · [x2 + 2x(y - 1)] + R2 ⇒ f (x, y) = x +
2
1 2
y+ x+
2
1
+ xy - x + R2 ⇒ f (x, y) = y + x2 + xy + R2 .
2
10. Să se găsească extremele locale ale funcţiei f : R2 → R,
2
f (x, y) = x3 + 2xy 2 − 10x + 8y.
3
∂f ∂f
Rezolvare. Etapa 1. Se calculează şi .
∂x ∂y
∂f ∂f
(x, y) = 2x2 + 2y 2 − 10 (x, y) = 4xy + 8
∂x ∂y

 ∂f
 (x, y) = 0
Etapa 2. Se rezolvă sistemul: ∂x .
 ∂f
 (x, y) = 0
∂y
(Soluţiile acestui sistem sunt punctele critice al funcţiei f (x, y)).
{ 2
Deci: { 2
2x + 2y 2 − 10 = 0 x + y2 = 5
⇔ (este un sistem omogen).
4xy + 8 = 0 xy = −2
Se face substituiţia y = tx şi se obţine:
{ 2
x + t2 x2 = 5
tx2 = −2
Împărţind cele două ecuaţii găsim:

√ {
1 + t2 5 −5 ± 9 t1 = −2
= − ⇔ 2t2 + 5t + 2 = 0 ⇒ t1,2 = ⇒ 1
t 2 4 t2 = −
2
Revenind la notaţie
{ avem: { {
y = t1 x y = −2x y = −2x
Situaţia 1: ⇔ ⇔
xy = −2 xy = −2 −2x2 = −2
{ { {
x = ±1 x = −1 x=1
⇔ ⇔ sau
y = −2x y=2 y = −2
{ { 1 { {
y = t2 x y=− x x=2 x = −2
Situaţia 2: ⇔ 2 ⇔ ... ⇔ y = −1 sau y = 1 .
xy = −2 xy = −2
Etapa 3. Se 2calculează hessiana lui f . 
2
∂ f ∂ f
 ∂x2 (x, y) (x, y) 
H(x, y) =  ∂ f 2
∂x∂y
2


∂ f
(x, y) 2
(x, y)
∂x∂y ( ∂y
)
2
∂ f ∂ ∂f ∂ ( 2 )
2
(x, y) = (x, y) (din etapa 1) = 2x + 2y 2 − 10 = 4x
∂x ∂x ∂x ∂x
( )
∂ 2f ∂ ∂f ∂
(x, y) = (x, y) = (4xy + 8) = 4y
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
( )
∂ 2f ∂ ∂f ∂
2
(x, y) = (x, y) = (4xy + 8) = 4x
∂y ∂y ∂y ∂y
( ) ( )
4x 4y x y
Deci: H(x, y) = =4
4y 4x y x
Etapa 4. Se studiază, cu hessiana, punctele critice ale funcţiei (vezi 5.65).
În acest exerciţiu hessiana H(x, y) este o matrice pătratică de ordinul doi.
Deci are doi minori principali ∆1 şi ∆2 .
Conform teoriei pentru H(a,b), unde (a, b) este un punct critic al lui f ,
avem:
(1) Dacă ∆1 > 0 şi ∆2 > 0, atunci punctul critic (a, b) este punct de
minim.
(2) ∆∗1 > 0, ∆∗2 > 0 (ı̂n general ∆∗i = (-1)i ∆i i = 1, 2) atunci punctul
critic (a, b) este punct de maxim.
(3) În cazul funcţiilor de două variabile avem:
dacă ∆2 < 0, atunci (a, b) este punct şa (deci nu va mai fi punct de extrem)
dacă ∆2 = 0, atunci nu se mai poate decide asupra punctului staţionar (a,
b) decât după investigaţii suplimentare (ı̂n care se poate folosi dezvoltarea
Taylor).
Situaţia 1:((a, b) = (-1,) 2) ¯ ¯
−4 8 ¯ −4 8 ¯
H(-1, 2) = ; ∆1 = −4; ∆2 = ¯ ¯ ¯ = −48
8 −4 8 −4 ¯
Pentru că ∆2 < 0 rezultă (-1, 2) este punct şa.
Situaţia 2:((a, b) = (1,) -2) ¯ ¯
4 −8 ¯ 4 −8 ¯¯
H(1, -2) = ; ∆1 = 4; ∆2 = ¯ ¯ = −48
−8 4 −8 4 ¯
Pentru că ∆2 < 0 rezultă că (1, -2) este punct ş.a.
Situaţia 3:( (a, b) = (-2,
) 1) ¯ ¯
−8 4 ¯ −8 4 ¯
H(-2,1) = ; ∆1 = −8; ∆2 = ¯ ¯ ¯ = 48
4 −8 4 −8 ¯
Rezultă ∆∗1 = − ∆1 = 8; ∆∗2 = ∆2 = 48.
Pentru că ∆∗1 > 0 şi ∆∗2 > 0, rezultă că punctul staţionar (-2, 1) este
punct de maxim. De aici
2
fmax = f (−2 ,1) = · (−2)3 + 2 · (−2) · 12 − 10 · (−2) + 8 · 1 =
3
16 56
=− − 4 + 20 + 8 =
3 3
Situaţia 4:( (a, b) = (2,
) -1) ¯ ¯
8 −4 ¯ 8 −4 ¯
H(2,-1) = ; ∆1 = 8; ∆2 = ¯¯ ¯ = 48 Pentru că ∆1 > 0
−4 8 −4 8 ¯
şi ∆2 > 0, rezultă că punctul staţionar (2, -1) este punct de minim al lui f .
56
Rezultă fmin = f (2, −1) = . . . =− .
3
11. Să se studieze natura integralelor
∫∞ 1 ∫3 1 ∫2 1
dx;(b) √ dx; (c) √ dx
0 1+x
2
0 9−x 2
0 x(2 − x)
folosind definiţia.
∫r 1
Rezolvare: (a) Calculăm lim dx şi obţinem:
r→∞ 0 1 + x2
∫r
1 π
lim dx = lim arctg x|r
0 = lim (arctg r − 0) =
r→∞ 1 + x2 r→∞ r→∞ 2
0
∫r 1 π
Pentru că lim 2
= (adică există şi este finită) rezultă că
r→∞ 0 1+x 2
∫∞ 1
dx este o integrală convergentă.
0 1 + x2
∫
+∞ 1
Observaţie. Dacă avem de studiat convergenţa integralei dx,
−∞ 1 + x2
fie calculăm
∫r
1
lim
r→∞ 2
dx= r→∞ lim (arctg r − arctg s) =
lim arctg x|rs = r→∞
s→−∞
1+x s→−∞ s→−∞
s
π ( π)
= − − = π,
2 2
fie considerăm
∫+∞ ∫0 ∫+∞
1 1 1
dx = dx + dx
1 + x2 1 + x2 1 + x2
−∞ −∞ 0
şi calculăm apoi

∫0 1 ∫r 1
lim dx şi lim dx şi aşa mai departe.S-ar putea utiliza,
s→−∞ s 1 + x2 r→∞ 0 1 + x2
1
de asemenea paritatea funcţiei .
1 + x2
1
(b) f (x) = √ , f : [0, 3) → R, este funcţia de integrat.
9 − x2
Deci pentru stabilirea naturii integralei calculăm :
∫r
1 x r π
lim √ dx = lim arcsin |r0 = lim arcsin = arcsin 1 =
r→3 9 − x2 r→3 3 r→3 3 2
0
1 ∫r π ∫r 1
Pentru că lim √
dx = (adică lim √ dxexistă şi este
r→3 0 9 − x2 2 r→3 0 9 − x2
∫3 1
finită) rezultă că √ dxeste convergentă.
0 9 − x2
1
(c) Aici f (x) = √ , f : (0, 2) → R este funcţie de integrat.
x(2 − x)
Considerăm c ∈ (0, 2) şi avem:
∫2 ∫c ∫2
1 1 1
√ dx = √ dx + √ dx
x (2 − x) x (2 − x) x (2 − x)
|0 {z } |0 {z } |c {z }
I I1 I2
Pentru I1 calculăm
∫c 1 ∫c 1
lim √ dx = lim √ dx = limarcsin(x - 1)|cs =
s→0 s
s>0
x(2 − x) s→0 s
s>0
1 − (x − 1)2 s→0
s>0
= lim[arcsin(c-1) - arcsin (s - 1)] = arcsin (c -1) - arcsin (0 - 1)=
s→0
s>0
π
= arcsin (c - 1) + .
2
∫r 1 π
Analog pentru I2 , avem lim √ dx = − arcsin (c − 1)
r→2 c
r<2
x(2 − x) 2
I1 şi I2 fiind convergente, rezultă I convergentă.
12. Să se calculeze, ı̂n caz de convergenţă:
∫
+∞ 1 ∫5 1
dx,(b) dx.
0 −x + 5x
2 3 2
−∞ 1 + x
∫r 1
Rezolvare: (a) Calculăm r→∞ lim 2
dx = r→∞lim arctg x|r−s =
s→∞ −s 1 + x s→∞
π π
lim (arctg r − arctg(−s)) = lim arctg r + lim arctg s = + = π.
= r→∞
r→∞ s→∞ 2 2
s→∞ ( )
∫
+∞ 1 ∫r 1
Rezultă că 2
dx = π = lim
r→∞ 2
dx .
−∞ 1 + x s→∞ −s 1 + x
(b) Calculăm:
∫β ∫β [ ]
1 1 1 1
lim dx = lim + − dx =
α→0+ −x + 5x2
3 α→0+ 5x2 25x 25(x − 5)
β→5− α β→5− α
[ ] ¯ ( )
−1 1 1 ¯β 1 1 −β + 5
= lim + ln x − ln |x − 5| ¯α = lim − − ln −
α→0+ 5x 25 25 ¯ β→5− 5β 25 β
β→5−
( )
1 1 −α + 5
− lim − − ln = +∞ − (−∞) = + ∞
α→0+ 5α 25 α
∫β 1 ∫5 1
Deci lim dx = +∞. Rezultă că dx este o inte-
α→0+ α −x3 + 5x2 0 −x + 5x
3 2
β→5−
grală divergentă şi are valoarea +∞ (am notat α → 0+ ı̂n loc de α → 0 şi
α > 0, cu β → 5− ı̂n loc de β → 5 şi β < 5).
Observaţie. Mai ı̂ntâi se calculează limita ataşată integralei şi dacă această
limită există ı̂n R, atunci valoarea integralei este limita găsită.
Divergenţa integralei de la (b) rezultă mult mai simplu folosind comparaţia
∫1 1
cu integrala I = α
dt.
0 t
13. Să se calculeze integralele:
∫∞ ∫∞ ∫∞
(a)I1 = x3/2 e−x dx; (b)I2 = x5 e−x dx; (c)I3 = x7 e−x dx;
2
0 0 0
∫∞ ∫2
(d)I4 = (1 − x)5 e1−x dx; (e)I5 = (2 − x)3 ex−2 dx.
1 −∞
∫∞
Rezolvare. Vom utiliza funcţia Gamma, Γ(p) = xp−1 e−x dx.
( ) 0
1 √
Se cunoaşte că: Γ = π; Γ(α + 1) = αΓ(α) (∀) α > 0 şi Γ(n + 1)
2
= n!. ( )
3
Se observă că I1 = Γ + 1 (prin identificare se găseşte p − 1 =
2 ( ) ( )
3 3 3 3 3 1 1 3√
⇒⇒ p = + 1). Deci I1 = Γ = · Γ = π.
2 2 2 2 2 2 2 4
La fel ca la (a) I2 = Γ(5 + 1) = 5! = 120
¯ ¯
∫∞ ¯ t = x2 ⇒ dt = 2xdx ¯ ∫∞
¯ ¯ 1
I3 = (x ) · xe dx = ¯¯
2 3 −x2
x=0⇒t=0 ¯= 3 −t
¯ 2 t e dt =
¯ x = +∞ ⇒ t = +∞ ¯
0 0
1
= Γ(3 + 1) = 3
2 ¯ ¯
¯ 1 − x = −t ⇒ dx = dt ¯ +∞
∫
+∞ ¯ ¯ ∫
(d) I4 = (1 − x)5 e1−x dx = ¯¯ x = 1 ⇒ t = 0 ¯=
¯ −t5 e−t dt =
1 ¯ x = +∞ ⇒ t = +∞ ¯ 0
= −Γ(5 + 1) = −5! = −120 ¯ ¯

¯ 2 − x = t ⇒ dx = −dt ¯
∫2 ¯ ¯
(e) I5 = (2 − x) e dx = ¯¯ x = 2 ⇒ t = 0
3 x−2 ¯=
¯
−∞ ¯ x = −∞ ⇒ t = ∞ ¯
∫0 ∫
+∞
=− t5 e−t dt = t5 e−t dt=6
+∞ 0
∫1
x− 3 (1 − x)− 3 dx;
2 1
14. Să se calculeze integralele: (a)I1 =
0
∫1 ∫3
dx
(b)I2 = x (1 − x ) dx; (c)I3 =
8 3 5
√
(3 − x)(x − 1)
0 1
,
folosind funcţia Beta a lui Euler.
∫1
Rezolvare. Vom folosi funcţia Beta, B(p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 dx, p > 0
0
2 1 ( ) ( )
−∫1 − 2 1 1 2
şi q > 0, (a) I1 = x 3 (1 − x) 3 dx = B − + 1, − + 1 = B , =
0 3 ¯ 3 3 3¯
¯ x3 = t ⇒ dt = 3x2 dx ¯
π 2π ∫1 3 2 ¯ ¯
= √ (b) I = (x ) · (1 − x 3 5
) · x 2
dx = ¯ x=0⇒t=0 ¯=
π 2 ¯ ¯
sin 3 0 ¯ x=1⇒t=1 ¯
3
∫1
1 1 1 2!5! 1
= t2 (1 − t)5 dt= = B(2 + 1,5 + 1) = · = .
3 3 3 (2 + 5 + 1)! 504
0
1 1
∫3 dx ∫3 −
(c) I3 = = (x − 1) 2 [2 − (x − 1)] 2 dx=
1
1 1 1
¯ (x − 1) [3 − x]
2 2
¯
¯  dx = 2dt ¯ 1 1
¯ ¯ ∫1 − −
= ¯¯x − 1 = 2t ⇒ x = 1 ⇒ t = 0 ¯¯ = (2t) 2 [2 − (2t)] 2 2 · dt=
¯ 
x=3⇒t=1 ¯ 0
1 1 ( ) ( )
∫1 − − 1 1 1 1 π
= t 2 (1 − t) 2 dt = B − + 1, − + 1 = B , = π = π.
0 2 2 2 2 sin
2
15. Să se calculeze:
∫2 ∫3 √ ∫1
(a) x3 d ln x; (b) x2 + 1 d arctg x; (c) 3x d |x|.
1 1 −1
∫2
∫2 ∫2 1 1 ¯ 1 7
Rezolvare: x3 d ln x = x3 dx = x2 dx = x3 ¯21 = (8 − 1) =
1 1 x 3 3 3
1
∫3 √ 1 ∫3 √ ∫3 1
x2 + 1 d arctg x = x2 + 1 · 2
dx = √ dx
√1 + x1
2
x +1
1 1 1
√ 3 + 10 ∫ ∫0 ∫1
= ln(x + 1 + x2 ) |31 = ln √ . 3x d |x| = − 3x d x + 3x dx =
1 + 2 −1 −1 0
∫0 ∫1
− 3x d x + 3x d x =
−1 0
x2 ¯¯0 3 2 ¯¯1 3 3 3 3
−3 −1 + x 0 = − (0 − 1) + (1 − 0) = + =3
2 2 2 2 2 2
. ∫∫
16. Să se calculeze f (x, y)dx dy, f : Ω → R ı̂n fiecare din următoarele
Ω
cazuri:(a) f (x, y) = 1 şi Ω = {(x, y) ∈ R2 |−1 ≤ x ≤ 2,4; 0 ≤ y ≤ 2,5}
y
(b) f (x, y) = x2 + şi Ω = {(x, y) ∈ R2 | 1 ≤ x ≤ 4; 0 ≤ y ≤ x - 1}
x
(c) f (x, y) = x2 + 2xy şi Ω = {(x, y) ∈ R2 | y ≥ (x - 1)2 ; y ≤ x + 5}
1
(d)f (x, y) = şi Ω = {(x, y) ∈ R2+ | y - x ≤ 1; x + y ≤ 3}.
x+y+1
Rezolvare:
(a) Domeniul Ω reprezentat ı̂n fig.1 este proiectabil pe fiecare din axele de
coordonate. Rezultă că integrala dublă se descompune ı̂n integrale simple şi
se calculează astfel:
] [ 2,5
∫∫ ∫
2,4 ∫ ( ¯2,5 )
2,4∫ ∫
2,4
dx dy = dy dx = y ¯0 dx = 2, 5 dx = 2, 5 · 3, 4 = 8, 5sau:
Ω
[−1 0 ] −1 −1
∫∫ ∫ 2,4
2,5 ∫ ∫ ( ¯2,4 )
2,5 ∫
2,5 ∫
2,5
dx dy = dx dy = x ¯−1 dy = (2, 4 + 1)dy =3, 4 dy = 3, 4 ·
Ω 0 −1 0 0 0
2, 5 = 8, 5
(b) Şi ı̂n acest caz, fig.2, Ω este proiectabil pe ambele axe. Îl considerăm
proiectabil pe axa Ox. Astfel x ∈ [1, 4] şi y∈ [0, x - 1] şi avem:
 
∫∫ ( ) ∫4 ∫x−1( ) ∫4 ( )
2 y  2 y  2 y 2 ¯¯x−1
x + dx dy = x + dy dx = x y+ dx =
x x 2x 0
Ω 1 0 1
[ ] ( )
∫4 (x − 1)2 ∫4 x 1
= x (x − 1) +
2
dx = x −x + −1+
3 2
dx =
(
1 2x ) 1 2 2x
x4 x3 x2 1 261
= − + − x + ln x |41 = + ln 2.
4 3 4 2 6
Dacă vom considera pe Ω proiectabil pe Oy avem y∈[0, 3], iar x∈[y + 1,
4). Rezultă:
 
∫∫ ( ∫3 ∫4 ( ∫3 ( )
y) y) x3 ¯
x + 2
dx dy =  2
x + dx dy = + y ln x ¯4y+1 dy =
x x 3
Ω 0 y+1 0
[ ]
∫3 64 (y + 1)3
= + y ln 4 − − y ln(y + 1) dy =
0 3 3
¯3 ¯3 ¯3 ∫3
64 ¯¯ y2 ¯ 1 1 ¯
= y¯ + ln 4¯¯ − · (y + 1)4 ¯¯ − y ln(y + 1)dy =
3 0 2 0 3 4 0
0
(ultima integrală se calculează prin părţi)

9 1 1 3 2 · 64 1 3 261
=64+ ·2 ln 2− ·64+ −8 ln 2+ = ln 2+ + + = +ln 2.
2 3 12 4 3 12 4 6
(c) Domeniul Ω, ı̂n acest caz, fig.3, este proiectabil pe axa Ox. Deci x∈[-
1,4] şi y∈[(x -1)2 , x + 5]. Prin urmare integrala dublă se descompune ı̂n două
integrale simple, astfel: [ ]
∫∫ 2 ∫4 x+5
∫ ∫4 ¯
¯
(x + 2xy)dx dy = (x2 + 2xy)dy dx = (x2 y + xy 2 ) ¯x+5 (x−1)2 dx =
Ω −1 (x−1)2 −1
∫4
[x2 (x + 5) + x(x + 5)2 − x2 (x − 1)2 − x(x − 1)4 ] dx =
=
−1
( 6 )¯4
∫4 x 3 5 1 4 ¯
2 ¯
= (−x + 3x − 2 x + 18x + 24x) dx = − + x − x + 6x + 12x ¯ =
5 4 3 2 3
−1 6 5 2 −1
( ) ( )
44 3 3 1 2 1 3 1
=4 − + · 4 − · 4 + 6 · 4 + 12 −(−1) − − − − 6 + 12 =375
2 2
6 5 2 6 5 2
(d) Domeniul prezentat ı̂n fig.4 este proiectabil pe ambele axe. Este mai
simplu să-l considerăm proiectabil pe axa Ox.
În descrierea domeniului Ω apar dreptele: d1 : y = x + 1, d2 : x + y =
3, d3 : x = 0 (adică axa Oy); d4 : y = 0 (adică axa Ox). Se observă că Ω
= interiorul patrulaterului OMAN unde {O} = Ox ∩ Oy, {M} = d1 ∩ Oy,
{A}=d1 ∩ d2 , {N} { = d2 ∩ Ox. Astfel se{găseşte: {
x=0 y =x+1 y=0
O(0,0); M(0,1): ; A(1,2): ; N(3,0):
y =x+1 x+y =3 x+y =3
Din forma patrulaterului OMAN rezultă că Ω se descompune ı̂n două sub-
domenii Ω1 , Ω2 ambele proiectabile ı̂n raport cu axa Ox (ele sunt proiectabile
şi ı̂n raport cu axa Oy, dar considerând astfel ar fi puţin mai mult de expli-
cat).
Se observă că pentru x ∈ [0, 1] ⇒ y ∈ [0, x + 1], iar pentru x ∈ [1, 3] ⇒
y∈ [0, 3- x]. Deci:
∫∫ ∫ ∫ ∫∫
1 1 1
dxdy = dxdy = dx dy+
x+y+1 x+y+1 x+y+1
Ω Ω1 ∪Ω2 Ω1
 x+1   
∫∫ ∫1 ∫ ∫3 ∫3−x
1  1 1
+ dxdy = dy  dx+  dy  dx =
x+y+1 x+y+1 x+y+1
Ω2 0 0 1 0
∫1 ∫1 ∫3
¯x+1 ¯3−x
= ln(x + y + 1) ¯0 dx+ [ln(x + y + 1)] ¯0 dx+ [ln 4 − ln(x + 1)] dx =
0 0 1
∫1 ∫3 ∫3
2(x + 1)
= ln dx + ln 4dx − ln(x + 1)dx =
x+1
|0 {z } |1 {z } |1 {z }
I1 I2 I3
∫1
¯
I1 = ln 2dx = (ln 2)x ¯10 = (ln 2)(1 − 0) = ln 2
0
¯
I2 = (ln 4)x ¯31 = (ln 4)(3 − 1) = 2 ln 4 = 2 ln 22 = 4 ln 2
∫3 ¯ 1 ¯¯
¯ 0
¯ u = ln(x + 1) ⇒ u = ¯
I3 = ln(x + 1)dx = ¯ x+1 ¯=
¯ v0 = 1 ⇒v=x ¯
1
9.2. Test de evaluare 201
∫3 ∫3 ∫3
¯ x 1
= x ln(x + 1) ¯31 − dx = 3 ln 4 − ln 2 − dx + dx =
x+1 x+1
1 1 1
¯3 ¯3
¯ ¯
= 6 ln 2 − ln 2 − x 1 + ln(x + 1) 1 = 5 ln 2 − (3 − 1) + ln(3 + 1) − ln 2 =
= 5 ln 2 − 2 + ln 4 − ln 2 = 6 ln 2 − 2
9.2 Test de evaluare
1. Să se calculeze lim şi lim pentru şirul (xn )n≥1 , unde:
5n − 3n2
xn = (−1)n + .
1 + 7n2 − 2n
2. Să se calculeze lim xn pentru:
n→∞ √
√ √ √ (2n)!
(a) xn = n + 2 − n + n; (c) xn = n
(n!)2
1 1 1
1 + √ + √ + ... + √ ( )n
2 3 n 3n + 2
(b) xn = (d) xn =
1 1 1 3n + 3
1+ √ 3
+√ 3
+ ... + √
2 3 3
n
3. Să se studieze
√ convergenţa seriilor:
∑ n − n2 − 1 ∑ 5n − 3n2
(a) √ ; (b) ;
n (n − 1) n≥0 1 + 7n − 2n
2
n≥2
( ) ( )n2
∑ 1 n 5n + 2 ∑ 1
(c) · ; (d) (−1)n ;
n≥0 3 5n + 3 n≥0 3n − 1
∑ 1 · 3 · 5 · ... · (2n − 1) ∑ nn · n!
(e) ; (f) .
n≥1 2 · 4 · 6 · ... · 2n n≥1 (2n − 1)!
4. Să se scrie primii 5 termeni din dezvoltarea ı̂n serie Taylor a funcţiei
f : (0, +∞) → R, f (x) = 3x2 − ln3x ı̂n jurul lui x0 = 3.
 5. Să se2
cerceteze limitele iterate şi limita globală pentru funcţia f (x, y) =
2
 √ x +y , (x, y) 6= (0, 0)
x 2 + y2 + 1 − 1 , ı̂n punctul (0, 0), şi pentru funcţia:

2 , (x, y) = (0, 0)
 y
 √ln(x + e )
, (x, y) 6= (0, 0)
g(x, y) = x2 + y 2 ,ı̂n punctele (0, 0) şi (1, 0) ∈ R2

0 , (x, y) = (0, 0)
6. Să se studieze continuitatea funcţiilor  f 2şi g de la exerciţiul 5, ı̂n

 xy
, (x, y) 6= (0, 0)
punctele precizate şi a funcţiei: h(x, y) = x4 + y 2 . Să

0 , (x, y) = (0, 0)
se găsească mulţimea pe care funcţia f (şi la fel g, h) este continuă.
7. (a) Fie funcţia f : R2 → R,f (x, y) = ex +y . Pornind de la definiţie
2 3
∂f ∂f
(şi direct), să se calculeze (1, 1) şi (1, 1).
∂x ∂y
∂ 2f ∂2f
(b) Să se calculeze ∆f = 2
+ 2
pentru funcţia f : R2 \ {(0, 0)} →
∂x ∂y
R, f (x,y) = ln (x2 + y2 ).
8. Pentru funcţia f : R2 → R, f (x,y) = x - y + x2 + 2xy + y2 − 3x2 y
∂ 4f ∂4f ∂ 4f
- y3 + + x4 − 4x2 y2 + y4 , să se calculeze: , , .
∂x4 ∂x3 ∂y ∂x2 ∂y 2
9. Să se scrie formula lui Taylor de ordin doi pentru funcţia f : A →
R, f (x,y) = ln (x2 + y) ı̂n jurul punctului (0, e), unde A = {(x,y) ∈ R2 |
x2 + y > 0}.
10. Să se găsească extremele locale ale funcţiei f : R2 → R, f (x,y) = =
2
2x2 y + y 3 + 8x − 10y.
3
1
∫
∞ x ∫3 1
11. Să se studieze natura integralelor: (a) dx, (b) √ dx,
0 1+x
4
0 1 − 9x2
∫3 1
(c) √ dx, şi ı̂n caz de convergenţă să se calculeze valoarea
1 (x − 1)(3 − x)
lor.
12. Să se calculeze, ı̂n caz de convergenţă:
∫
+∞ 1 ∫3 dx
(a) dx, (b) .
2 x − 3x + 2
2 2
−∞ 9 + 4x
5
∫∞
13. Să se calculeze integralele, folosind funcţia Gamma:(a) x 2 e−x dx;
2
∫∞ ∫∞ ∫∞
(b) x3 e−2x dx; (c) x5 e −x2
dx; (d) (2 − x)3 (e2−x )2 dx;
0 0 2
∫1
(e) (1 − x)5 ex−1 dx.
−∞
14. Folosind funcţia Beta a lui Euler, să se calculeze:
3 2
∫1 − − ∫1 ∫4 1
(a) x 5 (1 − x) 5 dx;(b) x15 (1 − x4 )3 dx; (c) √ dx.
0 0 2 (x − 2)(4 − x)
15. Să se calculeze:
9.2. Test de evaluare 203
√ ( )
∫4 5 ∫2 ∫7√ x
(a) (x + 2x )d ln x ;(b) |x − 1|d(x + 2x); (c)
2 5 2
x + 2d arctg √
2
2 0 1 2
16.∫∫Să se calculeze:
(a) (y 2 + 2xy)dxdy, Ω ={(x,y) ∈ R2 | y ≥ (x - 2)2 , y ≤ x + 4}
Ω
∫∫ 1
(b) 2
dxdy, Ω ={(x,y) ∈ R2 | 3 ≤ x≤ 4, 1 ≤ y ≤ 2}
Ω((x + y) )
∫∫ x
(c) y2 + dxdy, Ω ={(x,y) ∈ R2 | 0≤x ≤ y-1, 1 ≤ y ≤ 4}
Ω y
∫∫ 1
(d) dxdy, Ω ={(x,y) ∈ R2 | x - y ≥ 1, x + y ≤ 3, y ≥ 0}.
Ω x + y + 1
Bibliografie
[1] Boboc N. - Analiză matematică vol.1 şi 2 , E.U.B.1998,1999.
[2] Chiriţă S. - Probleme de matematici superioare Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1989.
[3] Demidovitch B. - Culegere de exerciţii şi probleme de analiză matem-

atică,
[4] Olariu V. - Analiză matematică,Editura Didactică şi Pedagogică, Bu-

cureşti, 1983.
[5] Nicolescu M. - Analiză matematică, Vol I, II, Ed. Didactică şi peda-
gogică, Bucureşti, 1979.
[6] Stănăşilă O.- Analiză liniară şi geometrie (matematică pentru anul I),
Editura ALL, vol.1,2000.
205

C Georgescu - Analiza Matematica

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

C Georgescu - Analiza Matematica

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Lecţii de Analiză Matematică

2 Structuri fundamentale ale analizei matematice 29

3 Şiruri de numere reale 45

3.3.2 Şiruri mărginite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

5 Şiruri şi serii de funcţii 79

6 Funcţii de mai multe variabile reale 97

7 Extinderi ale integralei Reimann 143

8 Calculul integralelor multiple 171

9 Teste de autoevaluare şi evaluare 183

Abordarea ştiinţiﬁcă actuală a fenomenelor tehnice, economice şi ştiiţiﬁce

1.1 Elemente de logică

numită funcţia valoare de adevăr. Tot pe mulţimea propoziţiilor se de-

Propoziţia p → q se mai citeşte 00 dacă p atunci q 00 , iar propoziţia p ↔ q

(∀x) p(x), ( se citeşte ,,oricare ar ﬁ x, p(x)”);

Din predicate binare p(x, y) putem forma propoziţii, cum ar ﬁ:

(∀x)(∀y), p(x, y) ⇒ (∀y)(∀x), p(x, y);

De aici deducem următoarea regulă practică: ,,prin negare cuantiﬁca-

putem forma următoarele teoreme

q(x1 , x2 , . . . , xn ) ⇒ p(x1 , x2 , . . . , xn ), (teoema reciprocă);

Datorită tautologiei (p −→ q) ←→ (kq −→ kp), teorema directă

este echivalentă cu teorema

i.e. cu contrara reciprocei sale. Pe această echivalenţă se bazează metoda

1.2 Mulţimi şi funcţii

a) Mulţimi: Noţiunea de mulţime este una dintre noţiunile fundamentale

De regulă mulţimile se notează cu literele mari ale alfabetului latin (A, B,

1.3 Mulţimi indexate şi şiruri

Fie I o mulţime nevidă, pe care o numim mulţime de indici. Fie de

Fie acum m ∈ N, ﬁxat şi mulţimea Nm = {n ∈ N|n ≥ m}. Dacă I = Nm ,

se numesc reuniunea, respectiv intersecţia familiei (Ai )i∈I .

se numeşte produs cartezian

Dacă I = N, ı̂n loc de AI se va scrie A∞ . Pentru A = R vom scrie

1.4 Relaţii binare. Mulţimi ordonate

1.4 Deﬁniţie. Fie A şi B două mulţimi nevide. O submulţime ρ ⊂ A×B

ρ = {(m, n) ∈ A × A|m < n}.

1.6 Deﬁniţii: O relaţie ρ pe o mulţime M 6= φ se numeşte:

Analog se găseşte ρy ⊂ ρx . Şi apoi este clar că ρx = ρy .

1.12 Exemple: 1) Fie T 6= φ. (P(T ), ⊆) este o mulţime ordonată. Dacă

1.5 Monotonia funcţiilor şi a şirurilor

1.6 Mulţimea numerelor reale

mulţime abstractă ı̂nzestrată cu anumite proprietăţi (axiome), după care vom

(−∞, a) := {x ∈ R|x ≤ 0}.

y şi ﬁindcă R este un corp complet ordonat ∃ ξ = sup A. Din proprietatea

A = {a0 , a1 , a2 , ..., ap , ...} şi B = {b0 , b1 , b2 , ..., bp , ...}.

Cum b0 este majorant pentru A şi a0 minorant pentru B, există ξ = sup A

1.34 Deﬁniţie. Mulţimea R = R ∪ {−∞} ∪ {+∞} se numeşte dreapta

1.7 Mulţimea numerelor complexe

Considerăm produsul cartezian R×R pe care deﬁnim operaţiile de adunare

În raport cu aceste operaţii R × R este corp comutativ numit corpul

1.8 Numere cardinale. Mulţimi numărabile

1.37 Deﬁniţie. Fie T clasa tuturor mulţimilor. Mulţimile A, B ∈ T

1.48 Lema 7. Dacă A şi B sunt mulţimi numărabile, atunci A × B

R = {x1 , x2 , x3 , ..., xn , ...}.

Şi cum orice număr real z admite o scriere zecimală z = z0 , z1 z2 z3 ...zi ∈

{0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9}(∀) i ≥ 1, avem că:

x1 = a1 , b11 b12 b13 ...

Considerăm numărul real y = 0, y1 y2 y3 ... cu yi 6= bii , (∀)i ≥ 1. Cum y

Structuri fundamentale ale

2.1 Spaţii topologice

2.1.1 Deﬁniţii. Exemple

2.1 Deﬁniţie. Fie X 6= φ. Spunem că τ ⊆ P(X),este o topologie pe X

2.2 Deﬁniţie. Fie (X, τ ) un spaţiu topologic. O mulţime F ⊂ X se

2.9 Deﬁniţie. Un spaţiu topologic (X, τ ) se numeşte spaţiu separat

2.1.2 Analiza topologică a unei mulţimi