Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Facultatea Economie
CONSECINTELE
PRIVATIZARII
CU CAPITAL STRAIN
A SISTEMULUI BANCAR DIN
ROMANIA
REALIZAT DE:
COMAN ANCA
STRILCIUC ELENA
SERIA C, GR.1421
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Bucuresti
2010
CUPRINS
CUPRINS....................................................................................................................................2
INTRODUCERE........................................................................................................................3
1. Principalele etape ale sistemului bancar.................................................................................4
1.1. Istoria sistemului bancar pana in 1989.............................................................................4
1.2. Sistemul de reforme.........................................................................................................5
1.2.1. Principalele etape ale reformei bancare in Romania.................................................5
1.2.2. Momentele înfiintării celor mai importante bănci comerciale din cadrul sistemului
.............................................................................................................................................7
1.3 Dinamica reformei –slabiciuni si provocari......................................................................8
1.3.1. Caracteristicile principale ale reformei sistemului bancar........................................8
1.3.2. Slăbiciuni ale reformei sistemului bancar.................................................................9
1.3.2.1 Privatizare târzie.................................................................................................9
1.3.2.2 Restructurare bancară nearticulată......................................................................9
1.3.2.3 Absenţa unui cadru macroeconomic favorabil..................................................10
2. PROCESUL DE PRIVATIZARE.........................................................................................11
2.1. Obiectivele privatizării si scurtă prezentare a cadrului general de................................11
2.2. Privatizarea în domeniul bancar.....................................................................................11
2.2.1. Etapele procesului de privatizare si obiectivele privatizarii...................................11
2.2.2. Impactul privatizării băncilor de stat......................................................................12
2.3. Cauze care au accelerat privatizarea bancară în România.............................................13
2.4. Privatizarea băncilor - factor de susţinere a tranziţiei la economia de piaţă..................13
2.5. Marile privatizari............................................................................................................15
2.5.1. Privatizarea BRD....................................................................................................15
2.5.1.1. BRD - modernitate si siguranţă într-un nou centru de afaceri.........................18
2.5.2. Privatizarea Banc Post............................................................................................19
2.5.3. Privatizarea Băncii Agricole...................................................................................21
2.5.4. Privatizarea BCR.....................................................................................................24
2.6. Concluzii........................................................................................................................26
3. EVOLUTIA ECONOMIEI CA URMARE A PRIVATIZARII CU CAPITAL STRAIN A
SISTEMULUI BANCAR ROMANESC..................................................................................26
3.1 Topul celor mai mari banci din Romania in 2009..........................................................26
3.2. Componenta sistemului bancar-indicatori de analiza....................................................28
3.3 Calitatea activelor...........................................................................................................32
3.4. Evaluarea riscurilor din activitatea bancară...................................................................33
3.5 Gradul de concentrare.....................................................................................................35
3.6 Intermedierea financiara.................................................................................................36
3.7 Pozitia bancilor in active, credite non-guvernamentale si depozite ale clientilor non-
bancari, dupa natura capitalului............................................................................................38
3.8 Indicatorul de solvabilitate..............................................................................................39
3.9. Profitabilitatea................................................................................................................40
3.10. Impactul ISD asupra economiei...................................................................................41
3.11. Situatia actuala a sistemul bancar romanesc................................................................43
3.12. Concluzii......................................................................................................................45
2
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
4. bibliografie............................................................................................................................46
5. ANEXE.................................................................................................................................48
INTRODUCERE
In prima faza, am facut o trecere in revista a principalelor etape ale sistemului bancar
romanesc, analizand perioada de dinainte de 1989, axandu-ne pe intregul sistem de reforme
aplicat pe Romania si trecand prin fiecare etapa in ideea de a sublinia aspectele importante si
relevante. Am continuat cu momentele înfiintării celor mai importante bănci comerciale din
cadrul sistemului bancar românesc, unde ne-am axat pe scurt pe referiri la fiecare dintre
bancile sistemului. Am considerat totodata importanta analiza slabiciunilor si provocarilor din
dinamica reformelor aplicate pe tara noastra, subliniind faptul ca procesul de privatizare s-a
produs relativ tarziu si in absenta unui cadru macroeconomic stabil.
In cea de-a doua etapa a studiului nostru ne-am axat pe analiza propriu zisa a
privatizarii, prezentand cadrul general al acesteia, obiectivele care se doreau a fi urmarite
precum si cauzele care au accelerat privatizarea. Totodata am prezentat marile privatizari din
sistemul bancar romanesc si importanta acestora in evolutia unei economii caracterizate de
pietele emergente si in continua schimbare.
Pentru a putea reprezenta cat mai bine situatia Romaniei in cadrul unui sistem bancar
european, ne-am folosit in ultima faza, de date statistice, analize si rapoarte ale Bancii
Nationale a Romaniei, Consiliului European, Institutul National de Statistica si multe altele.
Am incercat o analiza a indicatorilor cei mai reprezentativi pentru evolutia sistemului bancar
romanesc, pentru a putea concluziona consecintele privatizarii cu capital strain asupra
intregului sistem bancar.
Speram ca aceasta lucrare sa fie o buna lectura pentru orice cititor dornic sa afle cat
mai multe despre economia in tranzitie a Romaniei, privatizarea cu capital strain a bancilor de
stat si impactul avut asupra evolutiei sistemului bancar romanesc.
3
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe teritoriul României au fost
descoperite între anii 1786-1855, reprezentând 55 de plăci de piatră, găsite într-o zonă de
mine aurifere. Aceste plăci datau din perioada Daciei Traiane şi conţineau detalii referitoare la
contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. Clauzele principale se refereau la faptul
că băncile acordau împrumut în numerar şi percepeau dobânzi.
În sensul modern al termenului, începuturile activitătii cu caracter bancar au fost
precedate de prezenta zarafilor, care aveau ca si ocupatie principală cumpărarea si vânzarea
de monede în scopul obtinerii unor câstiguri, activitate foarte asemănătoare cu operatiunile de
schimb valutar în numerar din prezent.
Ulterior, ca urmare a dezvoltării relatiilor de tip capitalist care au presupus dezvoltarea
unei noi forme de finantare de tipul creditului, zarafii au devenit cămătari, realizând pe lângă
operatiunile de speculatii monetare si operatiuni de creditare. Însă acestia practicau dobânzi
foarte ridicate pentru creditele acordate, cu valori situate între 12-24% (în ciuda plafoanelor
împuse de autoritătile publice de 10%), contribuind la cresterea discrepantelor dintre clasele
sociale si conducând astfel pe de o parte la aparitia unor tensiuni sociale, iar pe de altă parte la
concentrarea capitalurilor si cresterea investitiilor în activităti comerciale si industriale, ceea
ce implica necesitatea de resurse financiare semnificative. În concluzie, era imperativ
necesară aparitia si dezvoltarea unui sistem financiar bancar care să reprezinte interesele
populatiei si să solutioneze dificultătile finaciare existente.
Prima bancă înfiintată în Principatele Române a fost Banca Natională a Moldovei
(1857), cu sediul la Iasi, care însă, datorită unei politici gresite în ceea ce priveste
plasamentele, a dat faliment în mai putin de un an. Ulterior în 1864, se înfiintează la Bucuresti
Casa de Depuneri si Consemnatiuni, în 1871, institutul de Credit si Economie Albina în
Transilvania, iar în 1873, Creditul Funciar Rural tot la Bucuresti. Cu toate acestea era totusi
nevoie de o bancă de tip nou, „de scont si circulatiune”.
În urma unor repetate încercări si proiecte, prin Legea din 17 aprilie 1880 se stabilesc
normele de organizare a Băncii Nationale a României, care urma să-si înceapă activitatea la 1
iulie 1880. Prin înfiintarea sa si prin măsurile si reglementăriele adoptate ulterior, Banca
Natională a României a contribuit la depăsirea cu succes a perioadelor de criză cu care s-a
confruntat economia tării în perioada respectivă. Până în 1947, anul în care România a trecut
la economia planificată centralizată, sistemul bancar românesc a cunoscut o perioadă de
dezvoltare importantă, băncile functionând conform uzantelor si standardelor internationale în
materie si beneficiind de un personal cu o înaltă calificare profesională. După 1947,
activitatea bancară a cunoscut un puternic recul, băncile oferind un număr limitat de servicii si
produse financiare, iar sistemul bancar fiind organizat după modelului sovietic de monobancă.
În centrul sistemului elaborat de statul român pentru a implementa planul central şi a controla
administrativ fluxurile de fonduri în economie s-a aflat Banca Naţională a României (BNR),
care exercita atât funcţii de bancă de emisiune, cât şi unele funcţii de bancă comercială.
Alături de BNR, sistemul cuprindea şi patru bănci specializate în finanţarea unui sector
specific de activitate economică. Astfel, Banca Română de Comerţ Exterior (redenumită
Bancorex) era specializată în finanţarea întreprinderilor de comerţ exterior şi deţinea cea mai
mare parte a rezervelor valutare ale ţării. Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară (în
4
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
După anul 1989, România a fost martoră a mai multor schimbări structurale, iar
trecerea la economia de piaţă a determinat şi modificarea radicală a organizării şi funcţionării
sistemului bancar care a evoluat o dată cu dezvoltarea si diversificarea activitătilor
economice.
Reforma sistemului bancar în România a început, de fapt, în decembrie 1990 când
autoritătile publice de la putere au propus elaborarea unei noi legislatii bancare care sa
favorizeze dezvoltarea unui sistem bancar modern de tip occidental. Astfel, sistemul
monobancar specific economiei cu planificare centralizată a fost înlocuit cu un sistem
organizat pe două niveluri: Banca Naţională a României şi băncile comerciale1. În noile
conditii, Banca Naţională a României a fost reorganizată, asumându-si responsabilitatea de a
conduce politica monetară şi de a exercita funcţiile specifice unei bănci centrale. Activităţile
sale comerciale au fost transferate unei bănci nou înfiinţate: Banca Comercială Română
(BCR), care la data înfiinţării îşi începea activitatea cu o parte din personalul transferat de la
B.N.R., iar pe baza protocolului încheiat, prelua un activ şi un pasiv în valoare de 273 de
miliarde de lei. De asemenea, în cadrul acestui proces de transformare a sistemului bancar
românesc, băncile specializate au fost convertite în bănci comerciale universale si totodată au
fost înfiintate bănci cu capital privat autohton si străin, precum si sucursale ale unor bănci
străine.
Astfel, în perioada 1991-1996 s-a înfăptuit prima etapă a reformei bancare
concretizate prin: aprobarea Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară şi a Legii nr.
34/1991 privind Statutul Băncii Naţionale a României, care a asigurat structurarea sistemului
bancar pe două trepte, având la nivelul superior Banca Centrală, fără functii comerciale, care
avea funcţiile de: emisiune monetară, administrarea rezervelor valutare ale tării, asigurarea
stabilitătii monetare, urmărirea executării balantei de plăti externe, supravegherea activitătilor
bancare şi pe următorul nivel băncile comerciale, constituite în societăţi pe acţiuni în baza
legislaţiei societăţilor comerciale, cu respectarea prevederilor şi rigorilor specificităţii
activităţii bancare.
Aceste legi au stat la baza creării unui nou sistem bancar orientat spre
piaţă,corespunzător standardelor internationale, care a contribuit la dezvoltarea durabilă a
economiei românesti. Noul cadru juridic a încurajat dezvoltarea băncilor cu capital privat şi a
permis intrarea liberă pe piaţa bancară autohtonă a instituţiilor financiare străine, ceea ce a
condus pe de o parte la acoperirea într-o proportie mai mare a nevoilor de capital, iar pe de
altă parte la cresterea concurentei cu efecte benefice pentru clienti, si pentru economie în
ansamblu. Băncile au fost autorizate să opereze în calitate de bănci comerciale de tip
universal, putând efectua o gama largă de operaţiuni bancare pe întreg teritoriul ţării în
condiţiile respectării normelor prudenţiale emise de banca centrală, în calitatea sa de autoritate
de supraveghere bancară. Astfel, comparativ cu vechiul sistem bancar, noul sistem era capabil
1
Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară., Monitorul Oficial a României nr. 70-04, 1991
5
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
sa ofere o gamă vastă de produse si servicii bancare, de un nivel calitativ superior, care să
reusească să satisfacă exigentele mereu crescânde ale clientilor.
Între anii 1997-2000 s-a derulat cea de-a doua etapă a reformei bancare care a
constat în:
• îmbunătăţirea şi completarea cadrului legislativ bancar prin aprobarea unor noi legi:
Legea privatizării băncilor (Legea nr. 83/1997); Legea bancară (Legea nr. 58/1998);
Legea falimentului bancar (Legea nr. 83/1998); Legea privind Statutul BNR (Legea
nr. 101/1998);
• crearea noului cadru legislativ al funcţionării cooperativelor de credit - OUG nr.
97/2000, modificată prin OUG nr. 272/2000, modificată şi aprobată prin Legea nr.
200/2002;
• obiectivul fundamental al BNR devine stabilitatea monedei naţionale în vederea
asigurării stabilităţii preţurilor;
• instrumentarele de intervenţie au fost modernizate prin eliminarea vechilor linii de
credit direcţionat şi introducerea operaţiunilor de piaţă deschisă2.
În general, în această perioadă, cadrul legislativ care reglementează activitatea bancară a
fost substantial modernizat si perfecţionat, prin emiterea de legi si ordonanţe de
urgenţă,pentru obţinerea unui grad cât mai ridicat de compatibilitate cu reglementările
similare europene şi cu cele mai bune practici internaţionale.
În perioada 2001-2004 a avut loc a treia etapă a reformei bancare, în care s-a finalizat
alinierea cadrului legislativ în domeniul instituţiilor de credit la prevederile directivelor UE şi
la principiile de bază ale Comitetului de la Basel privind o supraveghere bancară eficientă. În
cadrul acestei perioade s-au rezolvat aspecte referitoare la forma finală a Legii bancare (prin
aprobarea Legea nr.485/2003 pentru modificarea şi completarea Legii bancare nr.58/1998) şi
Legii privind Statutul Băncii Nationale (prin aprobarea Legii nr. 312 din 28 iunie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.582 din 30 iunie 2004) conform
angajamentelor asumate în cadrul capitolelor de negociere cu UE (Cap. 3 şi Cap. 11), privind
procesului de transpunere în legislaţia bancară internă a prevederilor comunitare.
Din anul 2005 si până în prezent se desfăsoară cea de-a patra etapă a reformei bancare,
continuând consolidarea sistemului bancar românesc si realizându-se progrese importante
privind alinierea legislatiei bancare românesti la cerintele legislatiei europene. De
asemenea,tot în acest interval au fost elaborate reglementările referitoare la emiterea şi
utilizarea instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu
aceste instrumente (Regulamentul nr.6/2006, publicat în Monitorul Oficial al României,Partea
I, nr.927 din 15.11.2006), limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor
fizice(Regulamentul nr.11/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.617
din 22 august 2008), reglementarea institutiilor de credit (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr.99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată,
completată şi modificată prin Legea nr.227 din 4 iulie 2007, publicate Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.1027 din 27 decembrie 2006 şi respectiv nr.480 din 18 iulie 2007). Se
constată că, în ultimul timp, sistemul bancar din tara nostră a înregistrat o dinamică si o
diversificare fără precedent, generată de evolutia societătii si de mediul economic adaptat la
cerintele Uniunii Europene.
Astfel, în România există în prezent un sistem bancar modern si competitiv, care asigură
circulatia valorilor în economie si furnizează pe piata internă produse si servicii bancare în
conformitate cu tendințele înregistrate în sectorul bancar european.
2
Sistemul bancar românesc, prezent şi viitor, Banca Naţională a României, 2003, pag. 6.
6
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
1.2.2. Momentele înfiintării celor mai importante bănci comerciale din cadrul sistemului
bancar românesc
7
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
8
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Privatizarea rapidă şi completă, cu investitori strategici, este soluţia cea mai potrivită
pentru asigurarea unui sistem bancar sănătos şi competitiv, apt să sprijine creşterea economică
pe termen lung. Aceasta este una din lecţiile cele mai importante ale tranziţiei în Europa.
România a declanşat acest proces mai târziu decât cele mai multe ţări din Europa Centrală şi
de Est. Progresul relativ lent al privatizării ample a sistemului bancar românesc trebuie privit
însă şi în legătură strânsă cu dinamica, de asemenea lentă, a restructurării întreprinderilor,
explicată nu numai prin rigidităţile structurale mai accentuate în economia românească, ci şi
prin opţiunea politică prevalentă, care a pus costurile sociale pe termen scurt în centrul
politicii de restructurare economică.
Modelul care s-a impus în reforma sistemului bancar (exemplu Ungaria) se bazează pe
o intervenţie a statului în două faze succesive: recapitalizare (prin preluarea la stat a creditelor
neperformante) şi, apoi, privatizare, cu aplicarea de constrângeri bugetare la nivelul
întreprinderilor de stat. Este preferabil ca băncile insolvabile mici (care nu prezintă risc
sistemic) să fie scoase din sistem prin vânzare, fuziune sau lichidare, cu o intervenţie
financiară minimă din partea statului. Intervenţia oficială în rezolvarea crizelor bancare
prezintă mai multe avantaje, care precumpănesc în raport cu costurile financiare şi economice:
menţinerea integrităţii mecanismului de credit şi a sistemului de plăţi, conservarea stabilităţii
financiare şi economice şi întărirea sistemului bancar (Frydal and Quintyn (2000)).
In România, intervenţia statului în tratarea problemelor din sistemul bancar a suferit
prin lipsa de coordonare cu măsuri care să elimine sau să reducă substanţial cauzele
dificultăţilor băncilor. În primii ani de tranziţie (în 1992 şi 1994), guvernul a preluat la datoria
statului credite neperformante moştenite din perioada anterioară anului 1990 (contra
obligaţiuni), însumând circa 4 la sută din PIB. De asemenea, în 1992 trei bănci cu capital de
stat au primit o injecţie directă de capital. Toate aceste iniţiative de recapitalizare au avut
deficiente serioase, cea mai importantă fiind aceea că recapitalizarea nu a fost însoţită de o
restructurare operaţională a băncilor în cauză şi nici de un progres în restructurarea
întreprinderilor, ceea ce a menţinut slaba guvernanţă a băncilor şi, de asemenea, sursa
creditelor neperformante. O strategie de consolidare bancară în România s-a conturat în 1997,
în contextul agravării situaţiei financiare a unor bănci mari (Bancorex şi Banca Agricolă).
Prin comparaţie, consolidarea bancară în Ungaria a debutat la finele anului 1992 şi s-a
încheiat practic în 1994. Strategia autorităţilor române din 1997 a inclus:
• eliminarea din sistem a băncilor insolvabile;
• restructurarea Bancorex şi Băncii Agricole;
• măsuri pentru privatizarea a două bănci: Banca Română pentru Dezvoltare şi Banc
Post.
În cadrul acestei strategii, BNR, ca autoritate de supraveghere, şi-a propus în particular,
îmbunătăţirea supravegherii şi a funcţionării fondului de garantare a depozitelor bancare.
9
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Strategiile de rezolvare a crizei de solvabilitate a două dintre cele mai mari bănci din
sistem din 1997 (Bancorex şi Banca Agricolă, cu circa 34 la sută din totalul activelor), deşi
mai articulate (îndeosebi pentru că randamentul la titlurile de stat emise în schimbul creditelor
neperformante a fost legat de condiţiile pieţei), au încorporat slăbiciuni importante. În primul
rând, acţionarii (FPS şi SIF) nu au fost implicaţi în acoperirea deprecierii activelor (costul
total rămânând în sarcina bugetului de stat). În al doilea rând, creditele neperformante au
rămas în portofoliul băncilor (în afara bilanţului), cu şanse minime de a putea fi valorificate;
alternativa, cu rezultate mult mai bune în alte ţări, ar fi fost transferul activelor neperformante
către o societate creată ad hoc de administrare a acestor active. În fine, strategiile iniţiale nu
prevedeau nici un plan de restructurare operaţionala a celor două bănci. În aceste condiţii,
situaţia celor doua bănci a continuat să se deterioreze. În privinţa Bancorex, în 1999 s-a luat
decizia de lichidare, cu transferul activelor neperformante la o agenţie de administrare a
activelor bancare. În final, costul financiar al lichidării băncii s-a ridicat la circa 4,5 la sută din
PIB. În cazul Băncii Agricole, programul de restructurare din 1997 a condus la o reducere a
personalului şi reţelei teritoriale, fără însă a se reface solvabilitatea; în plus, cultura
managerială a rămas necorespunzătoare. Insuccesul restructurării şi spectrul încetării plăţilor
au condus la aplicarea unui nou program de restructurare în 1998, care a cuprins: transferul
activelor neperformante la agenţia de administrare a activelor bancare; numirea unui nou
consiliu de administraţie; stabilirea unui calendar strict de măsuri, inclusiv termenul limită de
privatizare (nereuşita ar fi fost urmată de lichidare). Costul restructurării acestei bănci
echivalează cu circa 1,5 la sută din PIB, la care se adaugă participarea BNR cu asigurarea de
lichiditate şi alte mecanisme de sprijin. Termenul limită pentru privatizare a fost reeşalonat de
câteva ori; în cele din urmă, în toamna anului 2001 capitalul majoritar a fost achiziţionat de un
investitor strategic. O a doua componentă a strategiei de consolidare bancară (prima fiind
restructurarea Bancorex şi a Băncii Agricole) a fost eliminarea din sistem a băncilor
insolvabile (mai mici). Paşi decisivi au fost făcuţi în 1999 şi 2000 când BNR a luat măsuri de
gestionare a situaţiei mai multor bănci private mici, inclusiv introducerea de cereri de
declarare a falimentului.
10
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
2. PROCESUL DE PRIVATIZARE
Obiectivele privatizării6:
11
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Cerinţe:
1. Proceduri pregătitoare:
- actualizarea capitalului social;
- expertizarea financiar-contabilă şi întocmirea raportului de evaluare.
2. Procedee de privatizare;
- majorarea capitalului social prin aport de capital privat în numerar;
- vânzarea de acţiuni gestionate de Fondul Proprietăţii de Stat, contra numerar,pentru
persoane fizice şi juridice cu capital privat.
12
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Băncile au înregistrat o evoluţie tipică în primii ani ai tranziţiei. Intre anii 1990-1994 a
existat in România un evident boom al consumului. O practică extrem de periculoasă pentru
economie se manifesta în largul ei: pe fondul unei extraordinar de mari aşteptări din partea
populaţiei, consumul a fost alimentat continuu. Aşa s-a ajuns la un disponibil pentru economie
şi la un rulaj monetar, îndeosebi in sfera comerţului, fără precedent. Fluxurile monetare înspre
bănci aveau să fie la un moment dat sufocante.
Din păcate administrarea acestei oportunităţi s-a făcut defectuos. Au lipsit experienţa
şi rigoarea în lansarea unei politici de creditare sau de plasamente solide ale surselor.
Totodată, în faţa unor profituri exorbitante, tentaţia unor capitalizări în bunuri imobiliare şi de
lux a crescut exponenţial. La toate acestea s-a adăugat şi practica extrem de păgubitoare a
statului, care era proprietarul acestor bănci, de a atrage prin mijloace specifice băncile prin
susţinerea, cu orice preţ, din considerente politice, a unor programe de facilităţi pentru
agricultură, energie electrică, petrol, gaze naturale sau chiar programe salariale. Când s-a
constatat că fluxurile monetare au un singur sens major, acela dinspre bancă spre marii clienţi
şi că creditele se returnează din ce în ce mai anevoios (1996-1997) a fost deja prea târziu.
Practic, privatizarea în domeniul bancar a demarat o dată cu apariţia Legii nr. 83/1997 privind
privatizarea societăţilor comerciale bancare cu capital majoritar de stat. Potrivit prevederilor
acestei legi, privatizarea băncilor de stat urmează să se efectueze prin Hotărâre de Guvern.
Hotărârea Guvernului va stabili modul în care se va efectua fiecare privatizare în parte.
Potrivit legii, în fiecare caz se va forma o comisie de privatizare care va fi însărcinată cu
supravegherea procedurilor de privatizare, conform Hotărârii de Guvern. Această privatizare
se realizează prin folosirea unuia dintre următoarele procedee:
- majorarea capitalului social prin aport de capital privat, în numerar, în baza unei
oferte publice sau a unui plasament privat, efectuate potrivit prevederilor legale în vigoare;
- vânzarea de acţiuni gestionate de Fondul Proprietăţii de Stat, numai contra numerar,
cu plata integrală, către persoane fizice şi juridice române cu capital social majoritar privat,
inclusiv către societatile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor
Proprietăţii Private, precum şi către persoane fizice şi juridice străine cu capital majoritar
privat;
- combinarea procedeelor prevăzute la literele a) şi b) (excepţie de la prevederile alin.
(1) referitoare la persoanele juridice străine o constituie instituţiile financiare internaţionale).
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 83/1997 au un vădit caracter tehnic
Doua aspecte apar semnificative din punctul de vedere al relaţiei societăţii bancare cu clienţii
săi (atât persoane fizice cât şi juridice). Astfel, procedura de privatizare prevede o expunere
extrem de detaliată a tuturor „problemelor” băncii în cauză. Ele vor fi cunoscute atât de
evaluator cât şi de potenţialii investitori. Dintre aceştia, unii vor achiziţiona acţiuni, alţii nu,
însă cu toţii vor cunoaşte intimitaţile societăţii bancare în cauză.
7
Nicolae Danila, „Privatizarea băncilor”, Ed. Economica, Bucureşti, 2000, pag.286;
13
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Mobilizarea resurselor se poate realiza fie prin sectorul bancar, fie prin piaţa de capital.
Totuşi, în ciuda posibilităţilor şi valenţelor deosebite ale pieţei de capital, deocamdată rolul
acestora este oarecum marginal în fostele ţări socialiste din Europa.
In România, sectorul bancar a fost şi reprezintă unul dintre sectoarele cele mai
dinamice şi mai active din economie, înregistrând creşteri importante de la an la an, atât in
ceea ce priveşte capitalul, numărul de angajaţi, investiţiile, cât şi nivelul de creditare a
activităţii economice. Cu toate aceste realizări, au existat şi unele deficienţe concretizate în
aspectele de slăbiciune ale managementului bancar, credite neperformante, pierderi
importante sau chiar corupţie.
Sistemul bancar trebuie să reflecte fidel nivelul de dezvoltare şi descentralizare din
economie, reprezentând nu numai un rezultat al procesului de reformă, restructurare şi
privatizare, dar şi un factor foarte activ şi mobilizator al acestui proces.Pentru o etapa a
tranziţiei la economia de piaţă din România, caracterizată prin opţiunea politica a unei
reforme accelerate perceputa uneori ca o terapie de şoc privatizarea băncilor cu capital de stat
va reprezenta una dintre coordonate.
Procesul de privatizare a băncilor de stat are ca obiective principale:
• creşterea calităţii şi nivelului serviciilor bancare cu efect de antrenare şi de dezvoltare
în întreaga economie;
• asigurarea unei concurenţe benefice pe piaţa financiar-bancară;
• perfecţionarea şi creşterea eficienţei managementului în domeniul financiar-
bancar.
Pentru a răspunde acestor obiective, restructurarea şi privatizarea din sectorul bancar
trebuie efectuate cu hotărâre, dar şi cu o analiză atentă a premiselor, alternativelor şi a
implicaţiilor pe termen lung, pentru identificarea şi implementarea obiectivelor cu adevărat
prioritare atât pentru bănci, cât şi pentru economie. Temeiul acestui proces de reală
complexitate îl reprezintă Legea privatizării societăţilor bancare adoptată de Parlament în luna
aprilie 1997.
In ceea ce priveşte crearea de noi bănci private, aceasta este în principiu un fenomen
salutar deoarece se presupune că va contribui la creşterea concurenţei şi implicit la
îmbunătăţirea serviciilor din sectorul bancar. Totuşi, după cum s-a putut observa şi în ţara
noastră, aceste bănci au trecut şi trec de multe ori prin situaţii dificile, fie datorita faptului că
au fost înfiinţate pentru a uşura colectarea de fonduri necesare finanţării firmelor proprii, fie
că dispun de capital propriu insuficient.
Credibilitatea sectorului bancar privat este în pericolul de a fi erodată. Pe de o parte, e
necesar să se înceapă să se finalizeze procedurile de lichidare şi faliment, pe de altă parte
există riscul ca populaţia, inclusiv potenţialii clienţi ai viitoarelor bănci privatizate să îşi
piardă definitiv încrederea în sectorul privat bancar.
Unele concluzii se impun deja, pentru evitarea eventualelor impacte nefavorabile ale
privatizării băncilor. Viitorii acţionari şi proprietari ai băncilor trebuie să prezinte garanţiile
materiale, tehnice şi morale pentru ca banca să câştige prestigiu şi o poziţie solidă pe piaţă. De
asemenea, decizia de privatizare trebuie fundamentată pe baza unei analize riguroase a
adevăratei influente a băncii în întreaga economie, prin portofoliul de credite şi acţiuni. Multe
aspecte ale managementului bancar pot fi perfecţionate prin transfer de know-how, chiar în
absenţa privatizării.Pentru creşterea eficienţei sistemului bancar din România privatizarea
unor bănci poate reprezenta un instrument important. Totuşi, ar fi lipsit de realism sa credem
că acest proces va reprezenta o soluţie rapidă şi lipsită de riscuri pentru toate societăţile
bancare cu capital de stat.
14
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Privatizarea in domeniul bancar a început o data cu apariţia Legii nr. 83/1997 privind
privatizarea societăţilor bancare cu capital majoritar de stat. Hotărârea Guvernului trebuia să
precizeze modul în care se va efectua fiecare privatizare în parte. Potrivit legii, în fiecare caz
se va forma o comisie de privatizare care va fi însărcinată cu supravegherea procedurilor de
privatizare.
Pentru început decizia de privatizare a fost luată pentru trei societăţi cu capital
majoritar de stat: Banca Română de Dezvoltare, Banc Post şi Banca Agricolă.In cazul Băncii
Agricole decizia de privatizare a fost prematură. Banca necesita un proces amplu de
restructurare. înainte de a fi inclusă in procesul de privatizare.
Comisiile de privatizare au organizat un audit internaţional pentru băncile care urmau
să fie privatizate şi au lansat o ofertă publică pentru licitaţie. Pentru a se evita orice incident s-
a stabilit ca licitaţia să aibă loc în două etape; în prima etapă să fie stabiliţi mai mulţi
câştigători, urmând ca în a doua etapă, dintre aceştia să fie aleşi câştigătorul final. După
aceasta a urmat o procedura suplimentară prin care banca centrală a ţării de origine a societăţii
financiar-bancare câştigătoare, în colaborare cu BNR vor cerceta ca provenienţa banilor să fie
licită.
In ambele situaţii - BRD şi Banc Post8 - privatizarea a avut în vedere două etape:
achiziţionarea unui pachet semnificativ din capitalul social al băncii şi un aport suplimentar de
capital, proceduri care nu au fost îndeplinite până la sfârşitul anului 1998 aşa cum a fost
prevăzut.
Potrivit legii privatizării nr. 58/1991, Fondurile Proprietăţii Private au primit o cotă de
30 % din capitalul social al băncilor de stat, egal împărţite la fiecare dintre bănci. Pentru
acestea avea să fie stabilită procedura privatizării exclusiv contra numerar şi numai către
investitori privaţi şi prin aport de capital privat.
Marile privatizari
15
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Prin acordul stand-by pentru perioada 1994-1995, autorităţile române se angajau faţă
de Fondul Monetar Internaţional să privatizeze două societăţi bancare cu capital majoritar de
stat în termen de un an. In ianuarie 1995, Guvernul a hotărât ca prima instituţie bancară ce va
fi privatizata sa fie Banca Română pentru Dezvoltare9.
Termenul de privatizare recomandat de către FMI nu s-a respectat, astfel încât în 1997
banca tot nu era privatizată.
La sfârşitul anului 1997, BRD era a patra bancă din punct de vedere al activelor -
8.014.315 milioane lei (894 milioane USD) şi a treia după mărimea capitalului - 1.043.563
milioane lei (130 milioane USD). Din punct de vedere al reţelei teritoriale cu 55 de sucursale
şi 109 agenţii banca se afla pe locul patru în ţară.
In opinia preşedintelui Comisiei de Privatizare a BRD, domnul Dan Nicolae Predoiu,
au fost două probleme care trebuie rezolvate înainte de a demara procesul de privatizare,
neputându-se vorbi de întârzierea acestuia. Exista deja un contract finanţat de PHARE pentru
privatizarea BRD, acesta fiind elaborai conform vechiului proiect de lege al privatizării.
Termenii de contrast nu erau conform cu noua lege a privatizării aşa că a trebuit să se aştepte
expirarea acelui contract. In al doilea rând auditarea BRD se putea face doar după ce
rezultatele financiare din anul anterior erau definitivate şi raportate, ca urmare, acestea au fost
disponibile spre sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai, 1999. De asemenea, considera că
BRD avea cel mai ridicat rating bancar dintre băncile româneşti, similar cu cel al BCR şi
deţinea circa 8% din piaţa serviciilor bancare.
• Intr-o prima etapa a privatizării urma să aibă loc o vânzare prin negociere către un
investitor strategic, ce presupunea o majorare de capital şi preluarea unei părţi din acţiunile
statului gestionate de FPS. De asemenea o parte din acţiunile statului urmau să fie vândute
salariaţilor şi pensionarilor băncii, iar dacă doresc, daca negociază un preţ corect BERD şi
IFC (Corporaţia Financiară Internaţională) pot cumpăra din acţiunile statului la BRD
gestionate de FPS.
• In a doua etapă va avea loc oferta publică din acţiunile care au mai rămas după
desfăşurarea primei etape şi are ca obiectiv transformarea băncii într-o societate deschisă,
întărirea pieţei româneşti de capital şi accesibilitatea băncii pe piaţa de capital internaţional.
In legătură cu privatizarea, domnul Predoiu subliniază existenţa unui interes explicit şi
semnificativ din partea unor bănci reputate pe plan internaţional: „BRD este o afacere foarte
profitabilă. Pe lângă investitori am fost contactaţi de firme de intermediere renumite, care au
menţionat in particular acest interes deosebit de mare”.
Preşedintele Comisiei de Privatizare a BRD a sesizat existenţa unui comentariu apărut
in „Financial Times" privind privatizarea celor două bănci româneşti (BRD şi Banc Post) pe
care l-a luat drept o încercare disperată de a diminua apetitul investitorilor serioşi pentru
această ocazie şi, bineînţeles, de a genera o reducere a preţului tranzacţiei. Prin acel articol s-a
încercat formarea unei imagini deformate în opinia publicului.
Nu se pune problema „curăţirii" portofoliului de credite al băncii pentru a obţine un
preţ mai bun în urma privatizării din cauza politicii precedente de creditare a băncii. Aceasta
explică ponderea redusă a creditelor neperformante în total, credite ale BRD faţă de alte bănci
de stat sau privatizate Există în bancă o direcţie specializată care are ca obiectiv nimic altceva
decât executarea datornicilor şi găsirea unor măsuri de reactivare a unor credite de recuperat.
S-a aprobat în Guvern, ca la privatizare, să se urmărească atragerea unui investitor
strategic, care să preia până la 51% din pachetul de acţiuni al băncii şi pe de altă parte, să se
solicite acestui investitor să participe la o majorare de capital într-o cotă ce urmează a se
stabili de comun acord. Majorarea nu este o condiţie obligatorie.
9
Carolina Oancea Hedesiu, „Privatizarea BRD o afacere de succes”, Piaţa financiara nr.1/1999, pag.9;
16
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
17
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Valoarea totală a tranzacţiei - a precizat Radu Sârbu, preşedinte FPS - însumează 200
milioane $ SUA. Din această sumă, 135 milioane $ vor fi plătite FPS, pentru 41% din
capitalul actual al BRD. iar restul de 65 milioane $ va fi investit de Societe Generale, sub
formă de subscriere a unui pachet de acţiuni noi, reprezentând o majorare a capitalului BRD
cu 20%.
Următorul pas - cel decisiv - al procesului de privatizare a BRD va fi vânzarea către
BERD a maximum 5% şi către angajaţii băncii a 10% din capitalul social majorat al BRD.
O noutate apărută în contract în ultima parte a negocierilor o constituie prevederea
că operaţiunile existente ale sucursalei GSG11 din România să fie vândute BRD-ului, (deci
cumpărate de BRD şi nu preluate), această chestiune urmând a fi rezolvată de SGF şi BRD
conform practicilor internaţionale consacrate acestui gen de operaţiuni.
Modificările la Statutul Băncii au vizat:
- structura capitalului social: GSG - 51 %
• FPS - 14.86%
• Salariaţi şi angajaţi - 8,33%
• SIF Oltenia - 5.55%
• SIF Muntenia - 5,26%
• SIF Banat - Crişana - 5%
• SIF Transilvania - 5%
• SIF Moldova - 5%
- descentralizarea actului de decizie în ţinerea responsabilităţii astfel;
Comitetul de Administraţie (11 membri);
Comitetul de Direcţie (administraţie centrală şi a reţelei de sucursale, responsabilităţii
legate de resursele şi mijloacele Băncii);
Comitetul de Audit (misiunea de a analiza pertinenţa metodelor contabile a
procedurilor interne de colectare a informaţiilor şi controlul de a evalua activitatea
anului încheiat şi de a propune eventualele masuri corectoare);
Preşedintele (are misiunea generală de dezvoltare a Băncii, întreţine legătura cu
autorităţile economice şi politice din România, se ocupă de aspectele de comunicare şi
promovare a Băncii şi a imaginii sale).
Privatizarea BRD a sporit atât capacitatea BRD - Groupe Societe Generale de a veni în
întâmpinarea solicitărilor clienţilor, cât şi încrederea acestora în produsele şi serviciile
bancare tot mai moderne puse la dispoziţia lor de acest partener renumit prin seriozitate şi
forţă de finanţare a proiectelor fezabile.
Respectul pentru client se accentuează la BRD ca un principiu fundamental al
activităţii. Intre dovezile concrete ale acestuia se situează şi sediile noi sau modernizate,
capabile să ofere o ambianţă propice afacerilor. Pe lângă facilităţile şi dotările noi asigurate se
oferă pentru desfăşurarea unor servicii cu caracter „unicat": transportul pneumatic al
documentelor pe orizontală şi verticală, recepţie gestionată de calculator (singura de acest gen
din România, sistem intern propriu de radio-difuziune, sală de conferinţe, sistem de TV cu
circuit închis, sistem electronic de control-acces prin cartele, condiţii asigurate pentru
trezoreria de noapte, etc).
Banca de referinţa a societăţilor comerciale :
BRD - Groupe Societe Generale este banca de referinţa pentru întreprinderile private
din România, având peste 65% din plasamente in credite acordate sectorului privat;
11
Ionela Nuta, „Privatizarea ultimilor 10% din BRD-SG”, Ziarul financiar 6 martie 2000,pag.10;
18
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Cu peste 11.000 facilităţi de credit acordate, BRD - Groupe Societe Generale este
prezentă în toate ramurile economiei,
BRD - Groupe Societe Generale joacă un rol important faţă de companiile multinaţionale,
franceze sau internaţionale, clienţi pe care grupul Societe Generale îi urmează peste tot în
lume.
SC. Banc Post a fost înfiinţată în anul 1991, prin hotărârea de Guvern, ca o societate
comercială pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, prin preluarea unei părţi din activele
companiei publice ROMPOSTTELECOM şi a fost autorizată de Banca Naţională a Romanţei
(BNR) să funcţioneze ca o bancă de tip universal. Activitatea băncii se axează pe acceptarea
de depozite de la persoane fizice sau juridice române sau străine, acordarea de credite,
operaţiuni de factoring, forfetare, emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi credit, plăţi
şi decontări, etc..Privatizarea băncii s-a derulat prin aplicarea strategiei aprobată de către
Guvern. în trei etape12.
In primă fază, s-a vândut un pachet de 35% din capitalul social al băncii către
General Electric Corporation din SUA şi un alt pachet de 10% către Banco Portugues de
Investimento din Portugalia în cea de-a doua etapa, s-a vândut un pachet de 8% din capitalul
social al băncii către membrii consiliului de administraţie , cadre de conducere, salariaţi şi
pensionari în ultimă etapa. General Electric Capital Corporation a cesionat un pachet de
26,25% din capitalul social al băncii către: EFG Euroban Ergasias din Grecia (19,25%) şi
Banco Portugues de Investimento (7%).
In conformitate cu Mandatul acordat Comisiei de privatizare şi APAPS, General
Electric Capital Corporation avea un drept de prim refuz asupra tuturor acţiunilor nevândute.
Acest drept a fost cesionat, odată cu pachetul de acţiuni de 19.25% către EFG Eurobank
Ergasias. Opţiunea trebuia exercitată în conformitate cu prevederile contractuale, pană la data
de 15 martie 2002. In data de 26 februarie 2002, EFG Eurobank Ergasias a transmis APAPS
"Notificarea privind exercitarea Opţiunii şi Proiectul de Act Adiţional", îndeplinind, din punct
de vedere procedural, prevederea contractuală.
Chiar dacă banca elenă şi-a manifestat oficial intenţia de a cumpăra pachetul de 17%,
deţinut de stat la Banc Post încă din primele luni ale anului 2002, negocierile nu s-au încheiat
peste noapte, ci au vizat eliminarea tuturor confuziilor ce s-ar fi putut naşte pe marginea
acestei privatizări.
Un aspect important la masa negocierilor a gravitat în jurul preţului de vânzare a
pachetului de acţiuni de 17%. Dacă iniţial Comisia de Privatizare estimase preţul pachetului
de acţiuni de 15 milioane de dolari, ulterior firma de consultanţă KPMG a întocmit un raport
de audit din care a reieşit că cele 17 procente din capitalul social al Banc Post valorează cu
cinci milioane de dolari mai mult. Preţul a fost calculat ca raport între activul net al băncii şi
numărul de acţiuni deţinute de APAPS la Banc Post la sfârşitul anului 2001, la care s-a
adăugat un coeficient de încredere. Pentru mai multă siguranţă, KPMG a întocmit un raport
suplimentar, fapt ce a condus la o întârziere a finalităţii procesului de privatizare din iunie.
Aşa cum era şi firesc, această amânare a finalizării procesului de privatizare nu a fost privită
cu ochi buni de conducerea băncii. De altfel, opiniile exprimate, în mod public, pe marginea
procesului de privatizare au degenerat. până la urmă, într-un scandal de proporţii între
reprezentanţii APAPS şi conducerea Banc Post.
"Raţiunile" ce ţineau de preţul acţiunilor, invocate de şeful APAPS, au fost interpretate
într-o maniera cu totul diferită de către preşedintele Banc Post, Elena Petculescu. "Exista un
mare semn de întrebare şi chiar o supărare. Pentru că nu s-a finalizat tranzacţia conform
12
Cristian Bichi, „Poate fi privatizarea societatea bancara Banc-Post SA”, Piaţa financiara nr.4/1997, pag.14;
19
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
contractului, reprezentanţii băncii EFG Eurobank Ergasias, care deţin 19.25% din pachetul de
acţiuni, au scris că sunt dispuşi să meargă la arbitrajul internaţional”, a declarat preşedintele
Banc Post, Elena Petculescu13."După declaraţiile ministrului privatizării Ovidiu Muşetescu,
din 18 iunie, de la Atena, privatizarea urma să fie terminată in maximum două săptămâni de la
acea dată". Preşedintele Banc Post a mai precizat că prin contractul încheiat cu partenerul
grec, care şi-a exprimat intenţia de a cumpăra pachetul de 17% al APAPS. Incă de la finele
lunii februarie 2002, s-a convenit că finalizarea tranzacţiei se poate face la oricare dată la care
există aprobările legale. „Asta nu înseamnă, insă, că APAPS să se ducă la Guvern cu o notă
abia pe 18 septembrie şi cu care a dezinformat Guvernul cu privire la preţ. Aceste aprobări se
refereau de fapt la BNR şi la Consiliul Concurenţei"14, ambele instituţii dându-le şi OK-ul, a
explicat la acea vreme Elena Petculescu. Declaraţiile acesteia au survenit la scurt timp după ce
ministrul Ovidiu Muşetescu a afirmat că "privatizarea Banc Post este una peticită" şi că
întârzierile sunt cauzate de unele nelămuriri cu privire la preţul la care urmează să fie vândute
acţiunile. Firesc, preşedintele Banc Post a ripostat şi a infirmat declaraţiile ministrului,
precizând că „privatizarea Banc Post nu este peticita, ci o privatizare căreia, în ultimele luni
ale anului 2002, s-au încrâncenat prea mulţi oameni, să-i spună NU după ce s-a semnat un
contract”. Elena Petculescu a mai adăugat că acest contract „despre care nu sunt in măsură să
fac aprecieri dacă e bun, rău sau mediocru, a adus nişte investitori şi trebuie respectat". In
plus, oficialul bancar a explicat că APAPS ar fi vrut să participe la majorarea capitalului
social, dar nu prin aport cash, ci prin încorporarea rezervelor băncii obţinute din reevaluarea
activelor, deja existente în activele bilanţiere ale băncii, în prezentul tranzacţiei. Cu alte
cuvinte, potrivit spuselor preşedintelui Banc Post, APAPS ar fi urmărit ca, prin emiterea de
noi acţiuni, să-şi "umfle" cota de participare şi prin această modalitate să urce preţul
acţiunilor. Mai mult decât atât, preşedintele Banc Post a atras atenţia că tergiversarea
privatizării a întors din drum două instituţii financiare importante, respectiv International
Finance Corporation şi Banca Europeană pentru Dezvoltare, care intenţionau să participe la
acţionariatul băncii. Acestea s-au arătat dispuse să convertească în acţiuni sumele pe care
banca trebuia să le restituie în contul datoriei pe care o avea la cele două instituţii, respectiv
câte zece milioane de dolari datorate fiecărei instituţii internaţionale în parte.
Războiul declaraţiilor publice a mers mai departe, până într-acolo încât, vădit enervat
de comentariile oficialului bancar, ministrul Ovidiu Musetescu a afirmat că "ar putea solicita
înlocuirea din funcţie a preşedintelui Elena Musetescu amintindu-i acesteia că ar putea să fie
reţinută în aprecieri pe marginea privatizării Banc Post şi că nu are nici o atribuţie în această
direcţie".
"Dacă este deranjată de modul în care Comisia de Privatizare a Banc Post se
străduieşte să aducă mai mulţi bani bugetului de stat, probabil că în prima AGA ne vom
strădui să-i retragem funcţia de preşedinte, ea fiind administrator din partea noastră", a
declarat, recent, ministrul Musetescu într-o conferinţă de presă.
In replică, Elena Petculescu şi-a justificat temerile prin grija pe care o poartă
acţionarilor, clienţilor băncii şi prin faptul că investitorul ar urma să acţioneze în judecată
statul român pentru tergiversarea privatizării , care ar fi trebuit să-i ia locul încă din luna
iunie, odată cu finalizarea raportului de audit al KPMG şi pe baza aprobării obţinute de la
BNR şi Consiliul Concurenţei.
O altă nelămurire a ministrului Musetescu în cazul Banc Post15 a fost legată de dorinţa
exprimată de acţionarii semnificativi ai băncii în luna mai 2002 de a face o majorare de
capital, intenţie care au făcut-o cunoscută şi BNR. Ministrului Musetescu i s-a părut bizară
această cerere având în vedere că. în luna septembrie 2002, aceiaşi acţionari nu au mai votat
13
Oana Gaman, „Noi acţionari la Banc Post”, Piaţa financiara nr.10/2000, pag.14;
14
Oana Gaman, „Noi acţionari la Banc Post”, Piaţa financiara nr.10/2000;pag.15;
15
Carmen Rudnitchi, „Banc Post a ajuns la mana statului”, Capital nr.30/2000, pag.19;
20
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
majorarea de capital social şi chiar dacă ar fi votat majorarea, acest lucru nu ar fi fost posibil
întrucât exista un capitol de restricţii inclus în contractul de privatizare care interzicea această
operaţie.
Cert este ca parafarea contractului de privatizare a Banc Post pune capăt acestor
dispute APAPS îndreptându-şi acum atenţia către BCR ultima bancă cu capital de stat din
România, aflată în plin proces de privatizare, respective în faţa depunerii ofertelor.
Cât priveşte viitorul Banc Post, odată cu semnarea contractului de cumpărare a
pachetului rezidual de 17%, reprezentaţi EFG Eurobank Ergasias au ţinut să afirme „Am
cumpărat acest pachet suplimentar de 17%, din acţiunile Banc Post. De şapte ani suntem
acţionari şi lucrăm cu Banc Post şi prin acest pachet de acţiuni vom fi capabili să mergem mai
departe cu planul nostru de investiţii şi cu ceea ce noi considerăm a fi un plan de afaceri al
unei bănci care este foarte bine poziţionată în România".
La rândul său, ministrul privatizării, Ovidiu Muşetescu a adăugat: "Marcăm finalizarea
privatizării Banc Post. Consfinţim o mai mare putere şi claritate a acţionariatutui băncii care
se va repercuta pozitiv asupra activităţii băncii. Acţionarul EFG Eurobank Ergasias este o
bancă renumită în Grecia care şi-a dovedit abilitatea în modul în care a ştiut să conducă
afacerile.
Procedura propriu-zisă a fost mai îndelungată decât am estimat iniţial. Cred că a avut
efecte benefice, având în vedere că sa semnat un document care este satisfăcător şi acoperitor
pentru ambele părţi”.
16
Teodor Ion, „Guvernul administrează o noua gura de oxigen Băncii Agricole”, Adevărul Economic
nr.43/2000; pag.8;
21
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
22
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Consorţiul amintit - singurul interesat de Banca Agricola18 – nu era dispus să ofere mai mult
de 30 milioane de dolari pentru pachetul de acţiuni (circa 90%). In timp ce autorităţile sperau
că vor reuşi să obţină mai mult.
Schimbarea Guvernului (2000 - Adrian Năstase) nu părea să schimbe fundamental
datele problemei, deşi costul salvării Băncii Agricole este de un miliard de dolari. Aceasta
este suma netă trecută pe datoria publică pentru recapitalizarea şi salvarea băncii.
Totuşi. în aceste circumstanţe, nici nu se punea problema lichidării, nu doar pentru că ar fi
costat dublu, ci şi pentru că s-a luat în calcul factorul psihologic. După şirul de falimente
bancare din anii precedenţi,încă un faliment, de data aceasta cel puţin de anvergura Bancorex-
ului, ar fi zdruncinat serios şi pe termen lung încrederea românilor in băncile româneşti.
După atâţia ani singura ofertă de cumpărare este aceea a prestigioasei bănci austriece
"Raiffeisen Bank"19, împreună cu Fondul de Investiţii Româno-American ( într-o cotă mică).
Inainte de finalizarea contractului de privatizare este nevoie de o recapitalizare. Inainte
de mărirea de capital, statul deţine 62%, SIF-urile deţin 20% şi restul aparţine persoanelor
fizice sau unor întreprinderi mai mici, care au participat prin anii 1994-1995, când banca a
fost deschisă şi s-au făcut emisiuni de acţiuni.
Norocul pe care l-a avut Banca Agricolă a fost că ramura de investiţii a băncii
Raiffeisen a fost între consultanţii băncii române pentru privatizare şi a cunoscut într-o
manieră foarte profesională ce se întâmplă în bancă din interior, ce şanse de relansare are
banca. In timp, discuţiile au evoluat de la preluarea a 5% din capital, la 10% până când, după
analize foarte serioase făcute de specialiştii băncii austriece,s-a ajuns la concluzia că riscul
este mai mic decât câştigul potenţial şi s-au decis să facă oferta.
Raiffeisen este recunoscută ca o bancă ce oferă siguranţă şi servicii de calitate. Este o
instituţie privată, organizată legal ca şi cooperativă şi care funcţionează ca şi bănci generale
de retail.
Banca Agricolă a fost privatizată. Aceasta a fost cea mai importantă decizie pe care
Guvernul Năstase a luat-o, in procesul de reformă, de la instalarea sa. A fost semnat
contractul de privatizare a Băncii Agricole. Semnătura pe contract a fost pusă de ministrul
autorităţii pentru privatizare, iar apoi contractul a fost parafat la Palatul Victoria in prezenţa
primului-ministru Adrian Nastase.
Cumpărătorii Băncii Agricole sunt "Fondul de Investiţii Româno-American" şi
investitorul strategic ”Raiffeisen Zentralbank” din Austria - o autoritate concurenţiala
incontestabilă in ţara de origine (24% din piaţa bancară austriacă), dar şi într-un şir de ţari din
Europa Centrală şi de Est.
Din suma totală, investiţia cumpărătorului - FRAI şi Raiffeisen - va însuma 37
milioane $, alte 11 milioane $ urmând să fie aduse de către investitor pentru recapitalizarea
băncii. Cumpărătorul şi-a asumat şi o pierdere de până la 20 milioane $, dat fiind faptul că
Banca Agricolă continua să înregistreze pierderi şi în acele zile. In total este vorba de 52
milioane $ angajaţi de Raiffeisen Bank pentru cumpărarea acţiunilor şi pentru investiţii la
Banca Agricolă.
Negocierile s-au derulat întotdeauna sub presiunea FMI, care a solicitat lichidarea
băncii, în condiţiile în care aceasta a acumulat în permanentă pierderi.
Imediat după privatizare, noii stăpâni ai băncii romane au trecut serios la treabă. S-a
clarificat aproape în totalitate situaţia patrimonială;trezoreria Băncii Agricole a fost organizată
operativ după sistemul„Raiffeisen"; s-a desfăşurat un amplu proces de evaluare profesională a
personalului.
Totuşi a existat o problemă:Fondurile de Investiţii au contestat majorarea capitalului
social al Băncii Agricole înainte de privatizare, măsură prin care ponderea SIF-urilor în
18
Alina Iacob, „Privatizarea Băncii Agricole costa 3.944 miliarde lei”, Piaţa financiara nr.2/2001, pag.11;
19
Eugen Andreescu, „Banca Agricola se logodeşte cu Raiffeisen Bank”, Adevărul Economic nr.11/2001, pag.6;
23
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
structura acţionariatului Băncii Agricole a scăzut considerabil, fiind la acea dată sub un
procent.Pretenţiile SIF-urilor au ajuns pe rol în iunie 2001, deşi această problemă trebuia
rezolvată de Autoritatea de privatizare înainte de semnarea contractului de privatizare cu
Raiffeisen Bank. Important a fost că Guvernul a intervenit şi a oprit demersul juridic şi
periculos al SIF-urilor.
Indiferenţa Guvernului putea compromite acţiunea de privatizare a Băncii Agricole
care ar fi stârnit un ecou internaţional catastrofal, având în vedere că banca austriaca urmărea
dezvoltarea unei afaceri serioase (avea o filială proprie în România activă de peste un an la
acea dată ) şi in plus contractul fusese semnat şi banii alocaţi de către cumpărătorul austriac.
La sfârşitul lunii iulie 2001 s-au rezolvat detaliile patrimoniale, comerciale,financiare,
juridice, astfel încât transferul efectiv de proprietate dinspre Banca Agricolă către „Raiffeisen
Zentral-bank” s-a realizat cu succes. Emblema sub care va candida banca este
'Raiffeisen".Astfel mediul bancar se îmbunătăţeşte, dar cea mai mare necunoscută, de
rezolvarea căreia depindea inevitabil în viitor potenţialul sistemului bancar românesc, rămâne
BCR, ultima mare bancă de stat din Europa Centrală şi de Est ce urma a fi privatizată.
24
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
21
Sergiu Cone, „Strategia de privatizare a BCR- mulţi cunosc, putini inteleg”, Piata financiara nr.9/2000,
pag.15;
25
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
2.6. Concluzii
22
Ionel Cetateanul, „Mari provocări care au consolidat BCR”, Adevărul Economic nr.2/2001; pag.11.
26
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Banca de stat CEC a urcat spectaculos pana pe locul cinci, mai ales pe seama finantarii
guvernului, dar si a cresterii creditului privat cu 13%. Anul de criza 2009 a lasat urme
spectaculoase in clasamentul primelor 10 banci romanesti: cota de piata a BCR, cel mai mare
creditor local, a alunecat sub pragul de 20%, competitorii sai austrieci de la Raiffeisen au
cazut pe locul 7, in timp ce Banca Transilvania, unul dintre sprinterii anilor 2007-2008, a
ajuns pe 8.
Pe o piata in care creditul privat a
inghetat, caderea unora a insemnat
ascensiunea altora: grecii de la Alpha Bank
au urcat pe pozitia a patra in pofida
speculatiilor privind posibile efecte negative
ale crizei din tara de origine a bancii-mama,
iar banca de stat CEC a ajuns pe locul 5, dupa
o crestere a cotei de piata cu doua puncte
procentuale, pana la 6,3%. Activele CEC s-au
majorat cu peste 50% pe seama achizitiei de
titluri de stat, dar si a cresterii soldului
creditelor, insa efortul de a credita s-a
reflectat in deteriorarea portofoliului, astfel ca
ponderea creditelor clasificate ca indoielnic si
pierdere a sarit de 20%.
Potrivit unor surse bancare, marea
majoritate a bancilor din top 10 au ramas pe
profit anul trecut. Exceptiile: Volksbank,
controlata de grupul austriac cu acelasi nume
si care are dificultati si acasa, si Bancpost,
detinuta de grecii de la EFG Eurobank, care a
avut unul dintre cei mai grei ani din istoria sa
de 19 ani.
Marea surpriza a clasamentului pe
2009 este caderea Raiffeisen pana pe locul
sapte, cu o cota de piata cu putin peste 6%.
Construita pe structura fostei Banci Agricole,
Raiffeisen a fost a treia banca locala pana in
2008, cand a fost detronata de compatriotii de
la Volksbank. In 2009, bilantul Raiffeisen s-a
comprimat, in timp ce Alpha Bank, CEC si
UniCredit au crescut substantial. Cu toate ca
si-a majorat usor cota de piata fata de 2008,
Banca Transilvania, cel mai mare creditor privat autohton, a alunecat pe locul 8, dupa ce in
2007 urcase pe 5.
Daca in 2006, cand a fost preluata de austriecii de la Erste, BCR detinea peste un sfert
din activele bancare, in 2009 cota de piata a bancii a ajuns la 19%. Pozitia sa de lider dupa
active nu este insa periclitata. BRD si-a conservat pozitia secunda, cu o cota de 14,1%,
ajustata cu 1,5 puncte procentuale fata de 2008. Filiala grupului francez a devansat insa BCR
la profitul net calculat dupa contabilitatea romaneasca, raportand un castig de 792 mil. lei, in
timp ce subsidiara austriecilor a obtinut, potrivit unor surse bancare, doar 181 mil. lei, in
scadere cu peste 80% fata de 2008.
27
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Numărul sucursalelor băncilor străine a rămas acelaşi la finele anului 2008 faţă de
2007 (respectiv 10 entităţi), în timp ce numărul băncilor autohtone a crescut cu o unitate, de la
32 la 33 entităţi23. In ceea ce priveşte repartizarea acestora pe forme de capital, situaţia la
sfârşitul anului 2008 era următoarea: 2 bănci cu capital integral sau majoritar de stat (CEC
Bank şi Eximbank), 3 cu capital majoritar privat autohton (Banca Transilvania, Banca
Comercială Carpatica şi Libra Bank), 27 cu capital majoritar străin şi 10 sucursale ale unor
bănci străine. De asemenea, în componenţa sistemului bancar se regăseşte o organizaţie
23
Inclusiv Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP
28
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
29
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
30
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
31
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Sursa-BNR
În ultimii ani, creditarea a reprezentat segmentul cel mai agresiv, în condiţiile în care
băncile au urmărit cu precădere majorarea cotei de piaţă prin expansiunea operaţiunilor şi prin
extinderea reţelelor teritoriale. În conjunctura noului mediu concurenţial, pe parcursul anului
2008 sistemul bancar românesc a trecut de la o extremă la alta, respectiv de la exces de
lichiditate la deficit, de la o activitate agresivă de creditare în primele 3 trimestre (+11,1 la
sută în trimestrul I, +8,2 la sută în trimestrul II, +9,0 la sută în trimestrul III, faţă de +2,0 la
sută în trimestrul IV 2008), la promoţii de atragere de depozite în ultimele trei luni ale anului.
32
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Mediul în schimbare în care opereaza bancile genereaza noi oportunitati de afaceri, dar
presupune totodata si riscuri mai complexe si mai diverse, care sunt o provocare pentru
abordarile traditionale ale managementului bancar, pe care banca trebuie sa le gestioneze cât
mai adecvat pentru a putea supravietui concurentei si pentru a sustine cresterea economica
indusa de sectorul privat.
Dintre riscurile cu care se confrunta bancile,cele cu impact cel mai mare asupra
activitatii lor,sunt: riscul de credit, riscul de rata a dobânzii, riscul de lichiditate si riscul de
capital. În ceea ce priveste riscul de credit, acesta trebuie evaluat prin comparatie cu
beneficiile pe care banca se asteapta sa le obtina din acordarea creditelor, cea mai importanta
functie a managementului bancar fiind cea de control si analiza a calitatii portofoliului de
24
Potrivit raportarilor FINREP
33
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
credite, întrucât slaba calitate a creditelor constituie una dintre principalele cauze ale
falimentului bancar. Gestiunea riscului de credit reflecta politicile menite sa limiteze sau sa
reduca riscul de credit, cum sunt politicile asupra concentrarii si expunerilor mari, politici
referitoare la clasificarea activelor, politici privind provizionarea pierderilor
Calitatea portofoliilor de credit ale bancilor românesti este mai buna decât
cea a bancilor din unele tari din Uniunea Europeana , situatie datorata si faptului
ca bancile românesti nu au detinut în portofoliu active toxice, iar efectele crizei
financiare internationale si ale recesiunii globale au fost resimtite începând cu
ultimul trimestru al anului 2008.
Pe un trend ascendent, activul agregat raportat la numarul de institutii
bancare se situeaza la un nivel superior celui înregistrat de tari vecine precum
Ungaria, Bulgaria, Polonia si chiar de unele tari dezvoltate.
Aflat pe un trend usor ascendent, gradul de acoperire cu provizioane a
creditelor neperformante25 existente în bilansurile institusiilor de credit din
România este superior celui raportat de alte state membre ale Uniunii Europene.
25
În cazul României s-a utilizat indicatorul Gradul de acoperire cu provizioane a expunerii ajustate (cu valoarea
colateralelor) aferente creditelor bancare si nebancare, plasamentelor interbancare si a dobânzilor
corespunzatoare acestora clasificate în categoriile „substandard”, „îndoielnic” si „pierdere”. Se impune a fi
mentionat faptul ca în situatia în care utilizam ca definitie pentru creditele neperformante: creditele si dobânzile
clasificate în categoria „pierdere” (incluzând si creditele restante mai vechi de 90 de zile), gradul de acoperire cu
provizioane este de 100 la suta, întrucât, în conformitate cu cerintele de prudenta bancara aplicabile în România,
bancile sunt obligate sa constituie provizioane de 100 la suta pentru aceasta categorie de active.
34
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
35
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Gradul de concentrare
In ciuda progresului facut in ultimii ani, piata bancara romaneasca este inca
considerata ca fiind nedezvoltata, atat in comparatie cu media UE cat si cu media tarilor
Central si Est europene. Implicarea in domeniul serviciilor bancare este inca scazuta: doar
40% din populatia in varsta de 15 ani sau mai in varsta are vreo anumita legatura sau
36
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
interactiune cu o banca, 28% au un cont in banca si 17% au un card bancar la sfarsitul anului
2004 (conform Raportului BA-CA din 2005, p.49).
Intermedierea financiara (totalul activelor din sectorul bancar ca pondere in PIB)
ramane scazuta, iar trendul descendent dintre anii 1996-2000 sta martor decalajului sectorului
bancar din spatele expansiunii macroeconomice globale. In ultimii ani, mai ales dupa 2000-
2001, sistemul bancar roman a experimentat o adevarata restructurare si revenire, faptele
indicand o crestere sistematica a gradului de intermediere financiara, la 50,5% in 2006.
37
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
100
90
80 Banci cu capital majoritar
70 strain
60
Banci cu capital privat intern
50
40
30 Banci cu capital de
20 stat(intern)
10
0
2004 apr.06 2004 apr.06 2004 apr.06
Sursa: bazata pe date din: Bozga M., The Romanian banking system catching up on Europe;
si Georgescu F., Evolutia sistemului bancar romanesc, iunie 2006, disponibile pe
www.bnro.ro
38
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Dupa 2003, cresterea puternica a salariului real si totodata cresterea consumului privat
a condus la niveluri tot mai mari ale imprumuturilor; totalul imprumuturilor catre gospodarii a
crescut de aproape trei ori fata de 2003, cu imprumuturi corporative urmand o crestere
impresionanta de 45%. Datorita acestui lucru, BNR a fost fortata sa aplice anumite restrictii si
conditii de acces la imprumuturi, ridicand in repetate randuri rata de politica monetara.
Incepand cu 2001, bancile straine au fost mai active decat celelalte banci la domeniul
imprumuturi, fapt dovedit de analiza garantarii imprumuturilor catre clientii mai multor banci
straine, comparativ cu media si cu cea mai amre banca din sistem, BCR(la vremea respectiva
apartinand statului).
Cresterea anuala
Banca 2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005
BRD-GSG 1,42 ori 1,63 ori 1,38 ori 1,49 ori
Raiffeisen 2,62 ori 1,63 ori 1,1 ori
HVB Bank 1,41 ori 2,41 ori 1,75 ori 1,44 ori
Alpha Bank 1,2 ori 1,73 ori 1,27 ori 1,36 ori
BCR 1,28 ori 1,42 ori 1,23 ori 1,51 ori
Indicatorul de solvabilitate
35
30
25
20
Indicatorul de solvabilitate
15
10
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
39
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Indicatorul principal de prudenta din sectorul bancar, spre exemplu rata (indicatorul)
de solvabilitate26, s-a imbunatatit notabil pe parcursul ultimilor ani, mai ales datorita
privatizarii bancilor de stat si nivelului cerut de rezerve minime.
Rata de solvabilitate ridicata dovedeşte aversiunea faţă de risc a băncilor (la oferta de
credite), care au un efect de încetinire a creditarii sectorului privat şi efecte adverse asupra
eficienţei de intermediere financiară.
Raportul de solvabilitate calculat la nivel agregat pentru sistemul
bancar românesc se situa, în decembrie 2008, la un nivel comparabil cu
multe state membre UE (Grafic).
Evolutia comparativa a raportului de solvabilitate in tari din UE
3.9. Profitabilitatea
În contextul internaţional, un avantaj net l-a constituit politica prudentă din ultimii ani
a băncii centrale în domeniul reglementărilor, ceea ce a făcut ca sectorul bancar să fie mai
solid decât în alte ţări. Cu toate acestea, în perspectivă se conturează o performanţă mai
26
Indicatorul de solvabilitate arata fondurile proprii calculate ca pondere din totalul activelor supuse riscului şi
elemente din afara bilanţului, net de provizioane (cf. BNR, RAPORT asupra stabilitãþii Financiare, 2007, p. 21)
40
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
80
60
40
20
0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
-20
41
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Criza financiară mondială taie din investiţiile străine directe în România. Potrivit
estimărilor oficiale, acestea se vor înjumătăţi în anul 2009 şi vor ajunge la 4,7 miliarde de
euro, faţă de nouă miliarde de euro investite în 2008. Cu toate acestea, se prevede ca în 2010
investiţiile străine să ajungă la valoarea de 5,4 miliarde de euro.
În 2008, acestea au fost de 9,024 miliarde de euro, în creştere cu 25% faţă de 2007, iar
deficitul de cont curent a fost acoperit în proporţie de 53,5% de aceste intrări de capital.
„Finanţarea deficitul extern se va realiza într-o proporţie semnificativă, pe seama surselor
autonome negeneratoare de datorie externă, ajungând la finele anului 2011 la circa 65%”, se
arată în programul de convergenţă, care va fi trimis la Comisia Europeană. (A.G.)
42
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
Creditul neguvernamental
28februarie2010(mil.lei Feb.2010/ian2010 Feb.2010/feb.
Indicatori
) (%) 2009 (%)
Credit neguvernamental -3,7
199 167,1 -0,1
(total)
Credit neguvernamental în -5,1
79 505,7 -1,0
lei:
43
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
44
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
la sută, până la nivelul de 62 740,7 milioane lei (exprimate în euro, depozitele în valută au
scăzut cu 1,3 la sută, până la 15 275,4 milioane euro). Comparativ cu aceeaşi lună a anului
precedent, depozitele în valută ale rezidenţilor exprimate în lei au crescut cu 8,0 la sută
(exprimate în euro, depozitele în valută ale rezidenţilor au crescut cu 12,8 la sută); depozitele
în valută ale gospodăriilor populaţiei exprimate în lei au crescut cu 12,5 la sută (exprimate în
euro, depozitele în valută ale gospodăriilor populaţiei au crescut cu 17,5 la sută), iar
depozitele în valută ale persoanelor juridice (societăţi nefinanciare şi instituţii financiare
nemonetare) exprimate în lei s-au majorat cu 1,8 la sută (exprimate în euro, depozitele în
valută ale rezidenţilor persoane juridice au crescut cu 6,3 la sută).
3.12. Concluzii
45
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
4. BIBLIOGRAFIE
Carti:
1. Ion Niţu, „Managementul riscului bancar”, Ed.Expert, Bucureşti , 2000;
2. Nicolae Danila, „Privatizarea băncilor”, Ed. Economica, Bucureşti, 2000;
3. Nicolae Danila, „Management bancar-fundamente si orientări”, Ed. Economica,
Bucureşti, 2000;
4. Stephan Barisitz(2009), „Banking Transformation 1980-2006 in Central and
Eastern Europe-from communism to capitalism”, South-Eastern Europe Journal of
Economics 2, pag. 161-180;
Publicatii-articole-rapoarte:
1. Alina Iacob, „Privatizarea Băncii Agricole costa 3.944 miliarde lei”, Piaţa financiara
nr.2/2001;
2. BNR, Raport asupra stabilitatii financiare, 2009;
3. BNR, Rapoarte Anuale 1998-2008;
4. BNR, Statistica, Serii de date, ISD 2008;
5. BNR, Comunicate de presa, Indicatori monetari-decembrie 2009;
6. Cristian Bichi, „Poate fi privatizarea societatea bancara Banc-Post SA”, Piaţa
financiara nr.4/1997
7. Deutsche Bank Research(2008),„European Banks: The silent (r)evolution”,
Financial Market Special.
8. Eugen Andreescu, „Banca Agricola se logodeşte cu Raiffeisen Bank”, Adevărul
Economic nr.11/2001;
9. Ionel Cetateanul, „Mari provocări care au consolidat BCR”, Adevărul Economic
nr.2/2001;
10. Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară., Monitorul Oficial a României nr. 70-
04, 1991;
11. Sergiu Cone, „Strategia de privatizare a BCR- mulţi cunosc, putini inteleg”, Piata
financiara nr.9/2000;
12. Sistemul bancar românesc, prezent şi viitor, Banca Naţională a României, 2003, pag.
6;
13. Teodor Ion, „Guvernul administrează o noua gura de oxigen Băncii Agricole”,
Adevărul Economic nr.43/2000;
14. Teodor Ion, „Ultima şansa pentru privatizarea Băncii Agricole”, Adevărul economic
nr.7/2001;
15. Ziarul Săptămâna Financiară, Nr.53, Ediţia Luni 20 martie 2006;
Site-uri:
1. http://www.bnro.ro/apage.aspx?pid=404&actId=127
2. http://www.bnr.ro/Publicatii-periodice-204.aspx
3. http://www.cerope.ro/pub/study38ro.htm
4. http://www.afacereamea.ro/i-fin.php?P=art-view&code=i-FIN&artID=i-
FIN-OPRITI_PRIVATIZAREA_CECULUI
5. http://www.uvvg.ro/studia/economice/plugins/p2_news/printarticle.php?
p2_articleid=45
6. http://www.onuinfo.ro/adrese_utile/resurse/
46
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
7. http://www.insse.ro/cms/rw/pages/arhivabuletine2010.en.do
8. http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/7231/Privatizarea-BCR-si-
CEC-finalul-capitalului-romanesc-in-sistemul-bancar.html
47
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
5. ANEXE
ANEXA 1
Activitatea economica în principalele tari partenere ale României (Germania, Italia si Franta) este estimata sa se contracte cu
valori printre cele mai importante din spatiul euro (între -5,4 la suta si -3,0 la suta, CE, mai 2009). Încrederea consumatorilor
din aceste tari cunoaste scaderi accentuate, ceea ce afecteaza inclusiv cererea de bunuri externe.
48
Consecintele privatizarii cu capital strain a sistemului bancar din Romania
ANEXA 2
dec. mar. iunie sept. dec. mar. iunie sept. dec.
UM
2007 2008 2008 2008 2008 2009 2009 2009 2009**
1. Numărul instituţiilor de credit nr. 42 42 41 42 43 43 43 42 42
din care:
Sucursalele băncilor străine 10 10 9 9 10 11 11 10 10
Total active (inclusiv sucursalele băncilor 251.425 328.891, 322.468, 330.638,
2. mil. lei 264.448,3 279.812,8 297.200,4 314.441,5 332.342,3
8 6 9
străine) ,8
Activele bilanţiere ale instituţiilor de
credit cu capital privat sau majoritar
3. % 94,6 94,6 94,6 94,7 94,8 93,7 93,2 93,9 92,7
privat (inclusiv sucursalele băncilor
străine) / Total active
Activele bilanţiere ale instituţiilor de
credit cu capital străin sau majoritar străin
4. % 87,7 87,6 87,7 87,9 88,2 86,6 85,9 86,8 85,3
(inclusiv sucursalele băncilor străine) /
Total active
5. Indicatorul de solvabilitate* ( > 8% ) % 13,78 12,99 12,78 11,85 13,76 13,16 13,51 13,73 14,03
Efectul de pârghie* (Fonduri proprii de
6. % 7,32 7,20 7,30 7,10 8,13 6,81 6,92 7,04 7,11
nivel 1 / Total active la valoare medie)
Credite restante şi îndoielnice / Total
7. % 0,22 0,21 0,30 0,24 0,32 0,66 1,03 1,23 1,46
portofoliu de credite (valoare netă)
Creanţe restante şi îndoielnice / Total
8. % 0,17 0,19 0,25 0,22 0,29 0,52 0,75 0,92 1,01
active (valoare netă)
ROA (Profit net anualizat / Total active la
9. % … 1,51 1,44 1,77 1,56 -0,25 0,05 0,28 0,24
valoare medie)
1 ROE (Profit net anualizat / Capitaluri
% … 16,45 15,82 19,41 17,04 -2,90 0,64 3,22 2,73
0. proprii la valoare medie)
Rata rentabilităţii activităţii de bază
1
(Venituri operaţionale / Cheltuieli % … 176,38 164,64 182,04 179,56 175,01 148,75 152,97 156,35
1.
operaţionale)
1 Credite acordate clientelei (valoare brută)
% 108,72 116,10 119,64 124,71 122,03 124,69 119,23 117,55 112,80
2. / Depozite atrase de la clientelă
49