Biblioteca de art[ Victor leronim StoichiEi

ucenicia
trui duecio
di buoninsegna

-a' .l1:B

*' .: p+,i
9rd - ji6

-rii#
Lei 12,5e
Editura Miridiane
 Victor leronim Stoichigb

ucenlcra
lui duccio
di buoninsegna
STUDII DESPRE
tur-runn rtcuRRrtvA
A SECOLULUI AL XIII-LEA

CoPerl,a I
---
]]UCCIO DI BUONINSEGN:\
icte trei luarii la mormlnt
(detaliu)
Siena
OPera clel Duomo'

Toate drePturile EDITURA MERIDIANE

f,suorl prezenlei edi{il
in linrbr romirrS' Bucuregti, 1976
""""''rini reTr'r \
Mcriiiiane
ttc Eoilurii
 Stwliwl ltti Yictar leronim Stoiehipit' asupr&
Questo studio tli
Victor Staichita sulla forma- fonnd.rii lui Duccio ;i
cleci, inevitabil, aswpr& unei
zione di Duccio, e quincli, sul yteriodo cosi Lr(w&- 'pet
iooLlc atit de clisculate de ciitre critica d,e artd' cum
gliato criticam,ente che rigtza,rtla Lu r{cutazione della 'es[c
cea care priveqte decorarea bisericii superioare
Chiesa sLlperiore d,i Assisi, girtnge al rnomento gitr.sto l,( La, Assisi,- apare la momentwl potrivit pentrn
per riunire la filu di wtt tLiscorso, in cui, ler se- tr, clu.r:ii,rt, o problenzii in cctre se ivise - urmdrind'
guire le nuove piste di X[emnto tli ]tilippuccio o di rt.rtilt: i.ltolr:zr:'a/e pa,rticipcirii unui Me1nm9 di Filip--
M anfredino da Pistoia si fini.sce spessa per obliterare t r t,' i, i,r, r u t.l : t r.ri, r r. i, Xll rnt'fr c,J i no iLa P t stoia
r i's cul
lni-
t
l,'rrtr,r:i, t.

la qwalitit altissima di Duccia e le d,ate insoprimi- a

bili in cui i. giri n'La.estro.
Da.ll'attente e sensibilissima ricerca dello Stoi-
cltita questa printa navigazione d,u,ccesca, dai rudi-
nzenti senesi cli Gwidn ai priru,i sentori gotici, dalla
funzosita pal.eolaghe etl solenne n'tetro di Cimabue,
si soolge con chiru'o e preciso disegno. Il punto cul-
minante della Mculonna ilei Francescs.ni segna anche
un modello di esegesi iconografica e ilLurnina sica-
ramente swlla cultwru di Duccio e sulla indipen-
denza sul combinare gli schemi.
Tranrluillamerzte si pud quindi affernzare che qnes-
to studio, pzrta,to apanti coru tanto anwe sw basi
storiche sicure con la pii a,vanzata teoria critica,
fa onore alla m,aderna fil.ologia,
tliltrirri, tt. itt,tillr:i, t'ttliltiti opet'ei Dttccio
si. tr. t:rtt,'t'it'ilrtr 1tt' t'rtt'r: rr.tl,u' sa I'e adu,sese deja.
irr. trlr:ttlrt. ,ti .st:rr,,si.bil,tr, (:crce!.Qte a lu'i:l Victor Iero-
tr.ittr ,\'!rtit'lril,ri tr,t:r:tr,sIti prititti desprindere a lwi Duc'
r'i,,t tl.i tr, t'ltl,i,rrtttttlal,e sieneze ale lu,i Guidn ;i pt'nid'
l,rt, 1tt itn,ttLe irt,fil.Lra!,ii gotice, din cll,r absculwL arti;ti,'
ltr bi,za,nlini' di'n' cpoca Paleologilt ;i pt'nri la
ritnLica solen'uzti a lii Cit:t(Ibtre, se desfd;oard dupd
o structurd.cLardqi precisii. Unu,I clintre momentele
culm,in{nt'Le s'le criatiei Lui Du'ccio - Madona
Franciscani ior beruificitt;tl cle un nrcdel de eregezd,
icotzograficd.tn
-
care se adnce o lutnind sigurii asupra
cuttu;ii'Lui Duccio;i i,n acelaqi ti'mp aswpra inde'
sale tn cotnbinat'ea schentclor.
'ttanrlentei
.9e
'poate
dcci afirnza cii acest studiu,,. tntreprins
cu, attta clragoste pe baze istorice sigwr-e si cu, instru-
tttentele teoieticeVele mai i,naintate ale uiticii, face
ono&re cercetdrilor fitotogi'ce mod"erne i,n dom'eniwl
i.slrtriei artelor.
Cesare Brantli
 PARTEA INTII

UCE N ICIA
LUI
DUCCTO

fin sd mulyu,mesc 1te a,ceu,slti ca,le profesorului

Cesare Brandi perLtru spriji,nu.l, sdrr, nei,rutrerupt ;i
plin d,e bundvoinlti, tn, rce.lizare& a,ccstci, ltrcrtiri. De
asenxenea mul,;um,esc tul.u,tor o,celrtro, t:u,rc mi,-o,u l,n-
lesnit munca d,e cercctare ;i d,c cluhora,rc: dr. Mu,ria
Andaloro, dr. Livia CarLoni,, d,r. ItiLippo Trertisani,
prof. Fritz Vol,bach, precutn;i cond,ucerii Bibliotecii
Hertziuna d,in Roma, a BibLiotecii Institutului Na-
lional de arheologie Ei Istoria artei d,in Roma, a
Bibliotecii de la Kunsthistorisches Institut din Flo-
renla, e Centrului Na{ionaL de Restaard,ri d,in Ro-
mal a Supreintenden{ei G(rleriilor din Siena, a Aca-
d,emiei romdne d,in Roma.
V.I.S
INTRODUCER.E
Faginile care urmeaz5 mt au pi'etenl;!,1 de a.gdzdui
un],portret al artistului in tinere!,e".'lerLtai'ia. unui
mari
,,Biidottgttoman" tledicab rinuia clirll,re ctli lnai
artigti din zorile picturii europcll0 ar fi lost foarte
mare; dar o asemenca Lenlativti nc-ar fi aruncat
cu siguranlii in plin.l ficliune. Ne lipsesc mr mrmai
m[rburiile iribriial;iilor intimc aie artistului ci inse,si
datele fundamentale ale vielii ;i activitrilii lui de
pictor. Cit privcgl,e tinercllea, adic5 perinacia de
ucenicie a lui Duccio di Buoninsegna, aceasta elsbe
poate mai negurcastl dccit iutr''aga sa via![' Toc-
mai de aceea ne proprinem a o clarifioa - in iiuii-
Lele posibilitn!,iloi de carc dispuricm - sprc o mai
tttnto inlal.gere a ccea ce a fost ntr nunai creqterea
qi dezvoitarea unui talcnb nalir'. dar 9i er''cllimentul
istoric al smulger:ii artci clin sinul civiliza!i"ci irie-
dieyale in nlrnele unei innoiri pe |alla c:ii'i-'itr sc
vor clirdi cele mai rnari rcaliziri ale Renaqberii eu-
ropene.
Contemporan e u Giotto' clcqi cu cel pulin cinci-
sprezece ani mai in virstii decit marele fiorcntin,
duccio di Br,roninsegna a fost consideral ca prirnul
artist cu o struoturS, spirituald tle tip modern'1
Datele desprc via{,a sa sint, infimc' }iu gtim precis
cind se naqtc (1260?), nici cind inoare (i318?)'
Documenteie ni-l infeli;eazi ca pe un fel de boem
lrirr{uit in permanenlir de datorii gi ca pe un r[z-
vlr"rtit al orilinii burgheze cc incepuse abunci a se
irrst,aura in Comuna Sienezir. Dicd arn dispune
rlc rnai multe documente aceastd masc5 montpar_
rrrssiand ar primi poate neapteptate corccturi. bar
irr lipsa lor existenla iui Duccio ni se infdligeazi
crr irnpdrtiti intre pr.odigioasa sa activitate de
lricl,or ,si nevoile celor opl copii ddrui!,i de solia
sit, clonna Taviana.
Se naqtc prohabil intre 1250 $i 1260 la Siena.
r\rrrrl 1278 ne-a pdsN.rat dovada urajoratului
;i a
1,r'irnci sale operc remunerate: cloudsprezece coper,ti
rlc cir:fi lucrate Ia comanda Comunet Sieneze.
irr 1280 prima tiintr-un lung qir cle amenzi (o
-
srrl,ii dc iire) aplicatri din cine stie ce motive de
Irrrrr,[,ionarii Cornunei (nr:respecbare dc contract ?).
l)irr ircccasi pcrioac'l5" ne-a parveltit si prima operd
l'r'nos(rq[,ir a iri,t,ist,ll1i, Madona de la Crepole
(lrl'. l lrli). Nrrrrriri rlrrlri cilii,a ani faima sa trebuie
r;rr li lr.j rrrrs rlr',jrr Ioirr,l{r rnilro tlo vreme ce este
i lrr,rrrrl, irr ,r'ru;rrl livlrl ;r,irr lr,arlilic
- Florenf,a -
;r.rrllrr ;r ;rrr l;r rnrr.{'ir icriirniL ll (_lrinpaniei Laude_
r;rl,r' rlirr lrisr li, :r Srrrr{,u fihria Nove]ia: celebra
illrtrl,ttrtt. lirtt'r'lltt,i, (lig. 57). Iivolulia pictorului de
lrr rrrr rrrorltsl, ilrrst,r,irtor de clrli la fairna na.tionai5
r, irr rrnre pirrl,c irici neexplicab[. Vorn incerca sd
rrtlrr(,(rlu o oarocare iurnind asupra acestei perioade
irr prigiltiie 0e lror itrtna.
irr1295 apar noi clalorii, iar in t2gg ne este
r;, rrrnalatir oaltI amcncli a Comunei ca pedeaps[
;rtnl,rrr lefur,rrl pictoruiui de a se supune poruncilor
,,(iipitanului Poporului". lntre timp lucreaz[ pro-
lr;,biI ia ultint:ie opere ale pcrioariei dc tinere,te:
illtrrlona Franciscanilor (fig. tt3) ;i mica Maestd
,i,' la Berna (fig. 92). Dificultii!,ile bdnegti ajung
I;r ripogeu in 1302: cinci amenzi aplicate pentru
rlil'rrite da[orii nep]5tii,e, iar la sfirgitul anului o
ir sirsca aplicati pentru practici vrdjitoregti / I ?).
 Un an mai bun se arat5. a fi 1308. I se iticre-
clinleazi acum o mare comandd: o pictur[ pe lemn
tle mari dimensiuni care brabuia s[ decoleze alta-
rul principal al Domului din Siena. Duccio jurd
pe Sfinta Scripturfl s5. nu se angajeze la o albd
opere pind a mr o fi terminat pe aceastra 1i mai
ni.r *[ o picteze in intregime cu mina sa (,,suis
manibus"). in anul 1309 arlistul tocmepte doi uce-
nici care pentru suma de doi florini 9i jum[bate
trebuiau sd lucreze sub indrumarea sa la citeva
dintre scenele de pe reversul matli Maesfd. Se
pare c[ jurlmintul c[lcat nu i-a atras furia
divin[ ;i nici pe cea terestrd de vreme ce in t3tt
il g[sim in culmea succesu]ui. Icoana dedicat[
glorificdrii Sfinbei Fecioare gi decorat[ pe \rerso
cu mai rnult de cincizeci de scene cu patimile 9i
miracolele lui Hristos, (fig.62, 55' 59, 74, 76, 81,
83, 85, 87, 90, 97, 100, 101, 102, to5, 108, 167)
cel mai mare ciclu neo-t,estamentar al Prerenaptcrii
italiene dup.{ cel al lui Giotto cle la Padova,
marea Maestd, este purtatd in ziua de 9 iiinie in
alai tritrmfal de la atelieml pictorului pinl la alta-
rul cel rnare al Domului. O cronic[ a vremii men-
lioneaz5. astfel eveninrentul: ,,in ziua in care f'u
rLusii spre Dont, (icoana) se tnchiserci ta,rabele icLr
Episcoput porunci alcirtutrea ttnui rncirel ;i prea-
credincios al,ai cu preo{i ;i cdlugdri, ctt' o proce-
siune solemn(r, inso{itri de cei noud Signori (ai'Co-
m.unei Sieneze ) ;i de toyi locrtitorii ;i cei mai i'nsenr
na{i dintre ei tLrntir lct urtttir ctilcau, t,n spu.lcle sus'
numitei icoan,e cu lumtntiri ttprinse tn, mt,ini; iar
tlu.pd ei. erau, femeile ;i copiii ctt, tttttltd cc'lavie:
gi i,nso{ird stts-numitu icoand pinti la Dom, din'd
ocol pi,e{ii del, Cantpo, du,pri cum se obi;nuie;le, in
prerLe ce toute ilopotele btiteau i,rirtr' cinstileu' ei,
tntru prectmdrires unei astfel de nobile icoane cunt
este aceaste,".
Preluirea publici nu i-a aclus pictorului ;i sigrr-
ranla materiaki. Peste doi ani, in {313, alte dato- 1d
11
lii il asalteazd. UrmeazS. o tdcere de ci,tiva ani
rlupi carc,pe neagteptate , in 1318-1319, un docu-
rrLcnt pomene;te in treac5.t despre ,rDonna, Taviana,
vtidur.a lui Duccio, pictor".
(lind nc afl5m in lata unei opere de m{rimea celei
lijsate de Duccio ne intrebdrn in modul cel mai
Iilcsc cit de utild poate fi o tentativd de a pdtrunde
sccretele formirii unei viziuni gi ale unui limbaj
lrt,isl,ic. Explicd oare referirile la pictura bizantind
sirrr la outare sau cutare ipotetic maestru ln,tele-
11r'r'r'l esenliaiei noutdti pe care o aduce opera
irccsLui iniliator al Prerenaqterii picturale euro-
pcrrc i' trlste oare tributar Duccio culturii care l-a
lrrcccclab ? Si mai ruslL: tnuald, oare un mare ar-
l,isl, cc inseamnS. pictura ?
lrrl,cnl,ia noastr[ cste departe de cea care vede
irr isl,olitr arbelor in primul rind o ,,istorie a influen-
lll.r'", o irhsl,r,acLir invcsbigaLic a paralclismelor
r,'i rlllivrrliilor, I'r,r.rrrrrlc. (irr trebuie si
LorLt;c ac€sLea
r'('rruroir.ilr,rrr tii olir,it, rlc hoLiriLoare ar
cotiLura fi
rrrlrr'lrlirlrrr rlc rrrr (iioLt,o ori Duccio, dincolo de
irllriuilrrrl rlr lir (hlrola degli Scrovegni sau de pur-
lrrn'rr ir,oirrrli sicrrczc se cibegte stadiul anterior al
lrirl,rrrii ()urol)orr0: Bizarrtul gi Occidentul gotic
irrl,r-o rrirniLoare iupbd compensatorie.
lluccio se nagte la Siena la mijlocul secolului
rrl Xl lI-lea. Determinarea spalio-temporal6 a crea-
l,olrrlui riu li stHvilegbe insd drumul spre universa-
lilrLLe. Viziunea sa arListic[ nu se poate defini
Lol,a[ cloar prin referirea la pictura bizantini(de
lrr care purccdc) sau la cea a Renagterii (pe care
o lrrcl'esteqte).
.Acl,ul creator implici constituirea unui raport
inl lc artist, si cultura artisticd in general (sau lntre
rrll,is[, si ,,art5." in general) ; acest raport se in-
r,lrcirgl in insd,si activitatea pldsmuitoare prin care
 coordonatelor artei lui Duccio. Este ca qi cum am
creatorul se integreazd timittndu'-se i'n' annmite clate
TJnl'' concentra toatd atenlia noastrS" asupra unuia din-
u.tltwrale d,ar tn ved,erea rlepayirii lor istorice'
t,re termenii esen.tiali ai oricS.rei definilii ,,genul
versalitatea este constituitd, dintr-o anumitd per-
spectiv5, de acest raport cll ,,arta", r'aport care proxim" liisind doar sd se ghiceasci. ,,diferen,ta
nn amrleilzri inclividrralit'alea ci, dintp'otrivJ'r o fun- specific5", singura care poate si-l plascze pe ar-
t ist la adevtiratul s[u loc in istoria art'ei clrropene.
dament,eazii.
Mirelia picturii lui Duccio di Buoninsegna
are la baz5. un nou fel de a privi lumea' Nemai-
intilnitele modulalii ale penelului sint consecintla
reinnoitei priviri asupra realit[lii qi nu-qi gdsesc
decib asbfel explica!ia' Istoricitatea individuali-
td{,ii umane atrage dup6 sine, inevitabil, istorici-
latea lormei artistice. Duccio mt putea picla -
Ral'ael, penlru c[ triieqt'e ]a' Sicna
siL spunem
- ca
in secolul al XIII-lea ;i mr Ia Ilorrra irL secoltrl
al XVT-lea. IJat se poalel desprinde tltr lecliir ico-
narilor bizant,ini aga lurn llafucl se tlesprinde dc
lec!,ia Quatl,rocento-rrlrri italian in varianta sa peru-
ginescii.
Complexital,ea crtlluralii a forniei artisLice nr-l
clelimiteazii nici ltu n.l,icitatea
t'e nici sincelitabera
expri mtirii artist,rr lui' Posi l-ril i t e1.ea al e gcrii dint'r-rr n

patrirnoniu art,ist'ic al tlat,elor necesare nu implicS'

pastiga, inautenticnl, ci tocmai invers. Iar Dltctritr
alege. ipi alege propria cale cle exprimare qi-qi
i alege qi elementele de cultur[ formal[ ce-l pot
I sprijini ln drumul s[u de creator.
I
Vom incerca si circumscriem in lucrarea de
fa{,[ tocmai aceste e]emente pe care se va sprijini
artistul in procesul de formulare al imaginilor salc'
Cit este de indaborat Duccio di Buoninsegna falir
de pictura hizantinS, miniatura goticd satr'pictura
de panou toscan[, se va vedea din cele ce urmeazl'
Dar trebuie s[ recunoa;tem c5 aceastS. opera!'ie nu
ne ofer[ tlecit rtn punct, ile plecare in r-lefinirea
r. NouA coN$TilNTA ARTISTICA
iN TRECENTO
Dupi rnoartea lui Frcderio al il-lea - irnpr-lrat
qi lcgiuil,or, antiuist ln ochii papalitilii, mcccna
in cei ai neo-trubadurilor de la curtea Siciliei gi
strigoi inspilimint[tor pentru irriaginalia ndlic[ a
poporului
- Italia parc un trup sectiLuit de vlagri.
Conrunele din Nordul qi centrul peninsulci se v[d
incol!,ite de presiuniie Franlrei. :\lpii devin o gra-
ni!,6 lragiid lntre libertate gi despotism; angevinii
intri in poscsia sudului frederician, iar Curia papali
igi ccre tot mai insisl,ent drcpturile p[minl.ene,
pini mai icri refuzate cle cltre terikriiul irnplrat.
Cu toate aoestea !,ara renaqte. Si renagbe ince-
plnd cu t,cmeiiile: cu oraqul. A doua jumirtate a
secolului pecetluiegte triuriful,,poporului", trium-
ful burghezici niercantile a oraqelor medievaie.
Apare noul tip de Comunir in care ,,Cipiieinui
Poporului" ia looul vechiuiui Padestd. In Toscana
dccada L250-1,260, va fi avanplctuiera infloririi
puterii gi cLrll,urii fiorentinc. ln urnbra Florenlei
germineazS" celelaibe oraqe boscitne: Lttcca, I'isa,
Sit'na, frr'r'zza, Fistoja.
Dar secoiul al XiII-lca rS.mine o epocd de
proiurrdd criz5. politici, social5., economici qi spi-
rituali. Lupta dintre celest, qi terestru (papalitate
;i imperiu, guclli gi ghibelini) domini tirirpul. Afia
spre 1300 o prosperitatc pre-burghez5 incepe si
iradieze dinspre principalele orape ale Toscanei.
Criza comunclor italiene din secolul al XIII-lea,
crizl de creqtere fird indoiald, ipi gbsegte cores-
pondenla perfectd pe planul gindirii. Lupta, cind
surdd, cind violentd, dintre biseric5 gi imperiul
pirrnlntesc in care sint angrenate popoarele toscane
inibracd aceleaqi vegminte de cameleon gi in cul-
lura epocii. Paralelismul, de ascunsl afinibate, nu
constd in politizarea ori laicizarea directd a crea-
tiei artistice. Aga cum adesea distinc.tia intre papal
rii anti-papal, intre pro-imperial gi anti-imperial
cste deosebit de dificild, aga cum guelfii iau une-
ori armele ghibelinilor qi ghibelinii pe cele ale
grrelfilor, cultura italiand a vremii se inal![ pe
baza unei contradiclii profunde intre profan qi sacrtt,
'int,re laic gi religios. Pe haza acestei dispute, ascun-
sc qi subterane? se va cl[di noua civilizaltie a lormei
irrtislice carc va cla in literaturi pe Dante, Boccac-
cio si Pel,rarca, iar in picturS. pe Giolto, Duccio
;i Cavallini. Aga cuur mobonr-l renagterii politice
rr I t,aliei se g[segte mascaI dc lupta religioas[,
Iol apa cel al renaqterii artislice pare cuprins la
lrlirrra vetlere de o mai largi problematicd t,eolo-
gilii. Din rnarele sextet al Umanismului italian
lrorrt,e doar Boccaccio este posesorul unui spirit
lrlol'an. La ceilal,ti problema se pune in termeni
rrrrrlt niai subtili. Reinnoirea lor incontestabild se
lrolrece in laboralorul secret al crealiei, care cu-
lrlinde acurn toate datele istorice ale unei socie-
lirli desprinse de tradilia dogmaticd a Evului NIe-
rlirr, dar nu gi programatic opusd ei.
Noutatea urnanigtilor, iiterati ori pictori, con-
stI in mare parte in nt-ma sensibilitate fa![ de rea-
litate, fapt care implicS. desprinderea de t,eolo-
gismul evului de rnijloc.
Pentru a p[tmnde in secretele noii congtiinf,e
rrrtislice ce apare in Ibalia otlatd cu Giotto (la
lrlorenla), Duccio (la Siena) gi Cavallini (la Roma)
rrn ajutor pre{,ios ne vine din partea isloriei lite-
li,rre. Istoria formei plastice pi a celei poetice i;i
girsesc in aceastti perioadd coordonate conlune de
rlc{inire. Baza qubredd pe care se ridicd ,,dulcele
slil nou" ;i germenii noii poetici a artelor plastice
lrrezint,[ in general aceleaqi caracteristici.
l,iteratura italiand se nagte in secolul al
XIII-]ea la curtea lui Frederic al ll-lea. Latina

medievald e inlocuit[ cu ,,vulgara", fapt care nu
presupune insd gi existenj,a umri limbaj artistic
nou. Poezia sicilian[ pleia codul, rcperboriul con-
ceptual qi sentinental, consacrat de lirica medie-
vald a trubadurilor. Se obserr'5. -- cuvintele sint
ale lui De Sanctis - ,,toate defectele unei gcoli
poetice care s-a niscut ;i s-a format in a{ara lta-
liei qi a devenit mecanicS. gi artificial[".2 Corespon-
dentul sicilienilor in arbele plastice nu sint repre-
zentan!,ii anonimi ai,,clasicismului frederician"
(fenomen izoiat gi care prezintd prea puline so-
lu.tii de continuit,ate) ci Beriighi':li, Enrico di Te-
dice, Guido da Siena ... *
Dac5. literatura lgi ia repertoriul de artificii
din lirica mcdieval5 care izvora diiitr-un compli-
cat ceremonial al amorului gi ai manierelor curtene,
pictura, prinl,r-un procedeu similar, va pleca de
la schemele hizanti*e. Dincolo tlc cleosebirca zo-
nelor culturale gdsim in pictura hizantin[ qi in
lirica occidcnLals caracterist'icile comune ale spi-
ritului medieval, simbolic ;i alegoric: acelagi spa-
liu artistic comprimat de prescripl,ii dogrnatice,
aceeagi obsesivS. incadrare in codul elaborat de
mentalil,atea vremii.** Literatura 5i pictura Pre'
renu;terii itcr,li,er'"e eor a.ee& la bazd. a operalie ,de
sus i,tz jos", adicd, trapaliwl clc pre ktare gi de pre'
Ittcrare al uruor forme artistice e'nterio{ire. A}:ia dupd
aceastS. epccl de h.rcm iz interior,.t,l culburii me-
dievale vom asista la deschiderea spre orizontul
cosmic qi isboric din care se va naqte Commedia
dantesci, epopeea franciscand a iui Giotto, ,,isto-
ria Omului" ciin marea Maestir, a iui Duccio, lirica
erotic[ a ]ui Petraroa...
Aqa cum observa De San,:l,is, arba secolului
al XIII-lea este generati de enrdilie qi qtiinld 3.
Ca in toate epocile de criz5. act'ui creator incepe
prin inlerpretarea exernplelor anterioare. Aridi-
* Vezi capitolul al Il-iea.
** Pentni a evita neln[elegerile trebuie si amintim
aici c5. aceasth observa{ie Si altele asemdnS.toare ce vor
urma nu au ca scop si' excludS. ori sI limiteze valoarea
,,in sine" a operei rie arbd medievali. Sint consideratiuni
istorice qi nimic mai muit.
tat,ea inaginativi a artigtilor din Duecenbo nu
cxclude insfl o oarccare prospef,ime in redarea
scntimeut,ului in ftt,t,a naburii, obscrvabild nu numai
in panteismui lui Francisc din Assisi - in mod
t,radilional considerat ca ,,redescoperitor" al natu-
rii in Frcrenagterea italiand - ci gi in pictura
Nfacstrului de ]a San i\{artino, apropiab[ prin ten-
t;a ei idiiicd de poezia ,,minorilot" toscani, ca de
nildd dc accste vcrsuri ale lui Bondie Dietaiuti:
' ,,QuantLo l'aria rischiaro' e rin'.sercna,
IL monclo tcrn'a in grande d'ilettanza ,
E l'acqua surge chiara dalla vena,
E I'crba vien fiorita, per sentbiatzza,
II gli awgellatti ri'prendon lor lena,
tl lunni' dolci persi in loro us&nz$^" '1'
Itolzia dc dragosbe reiti r"l ea uncori codul
rnrrricrclor cavalere,sti, dar in numeie unui pre-
ccdent ceiebru: caden!,clc pdgine din Cintarca
Cinblrilor.
'fcnciin!,a generald rXrnine astlel cea ilrterpre-
lrrl,ivii. poetut Guido Guinicclii pe oare Dante il
lir considera printre pdrinlii s[i spiril,uaii era -
lirpt, semnilica:biv
- piofcsor de litcraLur[ la Uni-
vrisitatea din Bologna. Brunetto Lal.ini, qi el
ruaestru at iui Dante, este poate iigura cea rnai
r,rnblematicd a epocii. l\'faterialul poetic al lui Bru-
rrclto este gtiin!,a. IJI impinge pini Ja limitd -ope-
ratia in car-e acbul estetiC se confundS. cu erudi!,ia.
ln acest context aparil,ia ,,dulcelui stil nou" arc
lnl5ligarea unui aclevrirat miracol. In apa-ren,Li
insi, pentru cd poezia lui Guido Cavalcanti 9i a
tindrului Dante dernonstreazS. cu prisosin![ cri
cloar o noud deschidere in fa-ta Lumii poate atrage
dupd sine un nou sentiment al formei. Miracolul
nrr consti deci in conseculia isborici a liricii codi-
ficate gi a poeziei dantegti, ci ln exceplionalitatea
tle principiu a existen!,ei arl,ei in genere. Acelaqi
lrrcru este valabil qi peniru pictur[. Brunetto Latini
* Cind aerul se limpezeqte gi se-nscnineazl,/ Lumea-gi
rt'g5.seqte marea-i clesf[lare,/ Apa curge- c1ar5. din izvoru]
,'i,j trar'blr-si inflorosle chiftul / PIsHI'p-lsln-si rcincop cin-
larea / $i dulcele lor viers, irrec'rm li-e obiceiul'' (iraducere
17 neliter:arI de Nina Fagon)

qi Guido Guinicelli au fost maegtrii lui Dante,
aga cum Cimabue, marele revoltat al culturii bi-
zantine, a fost cel al lui Giotto, sau Maestrul
Sfintului Peiru cel al lui Duccio, fapte care nu
impiedicd apari.tia unei noi conqtiin,te a actului
creator abia in ultimii ani din Duecento gi in
primii din Trecento.
Ceea ce pentru Danle gi Petrarca a fost poezia
Evului Mediu a fost pentru Giotto gi Duccio ,,ma-
niera greca", inlelegind prin aceasta nu doar pic-
tura bizantind ci ;i cea de r[ddcind bizantind prac-
ticatd de maeptrii secolului al XIII-lea. Iatti cum
caracteriza, cu ajutorul conceptelor stilisbice din
secolul al XVII-lea, FilJippo Baldinucci ,,maniera
greca": FigttriLe erau frird. propor{ie, frird colorit,
frirri umbre, fdrd &titudine, fd,rii racursiu, fiird. va-
rietate Ei fiirii fantezie (invenzione) san cornpozilie,
imprejnzuite de un contur negru) cu ochi mari ;i'
f"nspd.imi,ntd.tori, picioare lepene gi m,i,ini ascu,lite,
cn o duritate mai mare deci,t a pietrei..." a O jude-
cati asprd, desigur, dar care ne infdliqeazd destul
de plastic starea picturii in Italia din Duecento.
Vedem astfel cd nici Giotto qi nici Duccio nu au
avut o cdlduz[ in tainele istoriei Lumii precum
a avut Dante in \rergiliu.
Drumul spre echilibrul clasic al formei pare
mult mai spinos decit cel al poe{,ilor. Nu avem nici
dovezi ale unui interes ,,arheologic" al pictorilor
Prerenascentigti, dupd cum nu le avem nici in
ceea ce privepie raportul cu natura. Ar fi prea
comocl sd acceptdm teza tradilional-anecdoticd du-
pd care zorile picturii europene se datoreazd fap-
tului cd Giotto a avut intr-o zi ideea sd deseneze
o oaie al natwrale. Noua atitudine in fata realului
(istorie ori naturd,) nu implied insd gi o prro"r,pur"
direcbd de cercetare. Bste mai mult vorba de o
deschidere existenlial-afectivd, cleclt tlc una prac-
ticd.
Imaginile lui Giotto qi ale lui Duccio se con-
struiesc pe aceeagi scheldrie medievald, aqa cum
edificiul doctrinal al Divinei Comedii pleac[ de la
poemele lilosofice ale secolului at XIl-lea, fdrd
ca acest lucru sd-i restringd originalitatea.
Pentru ceea ce ne int-ereseaTd pe noi pro-
blema formdrii lui Duccio - pe
- s.,-ara paraleld
care am.schilat-o intre dezvoltarea picturii gi c-ea
a poeziei in secolul al XIII-lea ni s-e pare d"or"-
bit, de semnificativd. Duccio nu-li gdseste un co-
respondent in rindul litcra{i1or precum
dilie Giotto in l)ante,.Simbne Martini - dupi
in
tra-
pe-
trarca- gi Cimabue in Iacopone. pozitia sa este
inLr-un fel singulard. El incepe o operalie revolu-
{ionard cu ciliva ani inaint,e de Giotto, inlr-un
orag ce cregtea in umbra lrlorcnlei, dar este o
operatie care nu va avea urmliri atit de r[sund-
l,oare pe plan na!,ional ca picl,ura marelui floren-
t,in. Ca atitudine'artisticd insii, cea a lui Duccio
cste la fel de senrnificativd cu cea a lui Giotto,
chiar dacd rnarele succes va apar,[ine acestuia din
rrrm[ prin deschiderea unei directii c]are in isto-
ria artei italiene pe care se vor iriscrie ca puncte
rle maxiur[ intensi[al,e Masaccio pi Mic]relingelo.
lsl,oria nrr l-a nedrept5,tit insd pe Duccio, jalea
rleschisd
.1.. .1, prea pu!,in confbrmd cu spiritul
llenaqterii^italiene_,_ va ajunge prin urma;ii lui
rlirec{,i Simone Martini in-primul rind
coio de-Alpi, dind astfel lonul unei intregi- epoci
din-
rlo culturS. figurativ[ in Eur.crpa nord-apuseand.r'
Apari,tia noii conltiinle artistice este^mai ugor
de urmdrit in cazul lui'Giotto, prin abundei!,a
referirilor literare ale epocii. Dar. f-aptul cd in ceie
ce urmeazd. ne vom opri asupra lor nu face decit
si clarifice tendinla generald in care arta lui
Duccio are locul
Un motiv constant"i tril"oinstabilit.6
literatura inceputului
Renagterii este cel al ,,doctrinei,, artistului. po-
rnene;te despre ea Ghiberti, vorbind despre Duccio,
;i apare rnai intotdeauna cind vre,,ri literat se
ocupd tle Giotto sau Dante.
Imporlan{a,,doctrinei", adic{ a t,ontinutului
lcligios, poaLe fi oare un moLiv de a atatjura dcs-
tinul artigtilor Prerena;terii artei codificate a seco-
lului al XIII-lea? Sau este oare ,,doctrina,,o re-
rniniscenld culturald a trecutului in contextul unei
viziuni ,,moderne" ? Credern c{ nici una nrcl cea-
lalt5. ,,Doctrina" inseamn5, in cazul picburii, res- crici unevoie sint;i grele-n sine.
pectarea regulilor iconografice, foarbe sbrict[ ]a Dar dacci i,nti,nzplarea-n cole-li scoate
Giotto ca gi la Duccio. Termenul are o semnifi- tloar unii iLin (;ceia clespre caie
catie qi pe plan formal,T dar care ne indepS.rteazS. i,!i va pdrea cti nu-nleleg prea bine,
d,e' to p'o s lur1ie b iz antine ( culo area sirnb olic [, mimica [i-a; cere atunci un gi,ncl sd. te aline,
rituali etc.). Esbe vorba despre aspectui nou al spurti,nd,w-le, tu, noud si aleasd,
,,gtiin!,ei" artistului medieval, care clep[qeqte prin Ci luayi anzinte cf,t stnt de frumoasd!" *
ainploarea sa dimensiunea interpretativ[ a ter- Aceasta este pozi!,ia de principiu a artei la
mcnului, caracteristicl pentm Duecento' Toma irrceputurile Prerenagterii, fapt care nu exclude
din Aquino ne ofer[ confirrnarea fiiosoficti a noii rlifcren.tele de individualitate dintre artigti. in ca-
mentalit5li est,ctice. Pentru Toma ,,adevdrata ;i. rlrul picturii Giotto va fi initiatorui unei arte ce
cea mai conzpletd. delectare esteticd se Qa' eQea utwnci sondcazir aclincimile spatiului'$i alc temporalitiitii
ctnd se vor-f,n{elege motipele armaniei plastice saw jstorice. Duccio in schimb Cesprinde din tro.iu
col,oristice, mo'dwr:ile i,n care a fost ea re&Iizatd".8 cxperienld a rsalului imagiilca tr.ansparentl a fiin-
Ceea ce gindirea filosofului
- anticipatoare a lelor ;i obiecLelor, paracligma cromaticl a arrno-
sensibilit[lii umaniste - inlclegea pnin ,,viziune niilor cosrnice gi invdluirea iiricl a trocci'ii iirarna-
estetic5." );e e0, na;te ca o dizolvare ;i conzpletare a Lice a omului'priri Lume.
cunoaEterii Etiin{ifice". Iatd deci ci ,,doctrina"
ne poart,{ acurn spre planul cxpresici formale. Nu
intimplStor in Sunzrna Th.eologica (Quaestio I, arL.I
pi II) g5sim cchivalcn!a intre ,,perspectiv5"" 9i
muzicS. (consiclerat5. ca qtiin![ in Evul l\{ediu) ca
dom.enii cu o sursl comuni: rnabernatica.
Cunoaql,erea arl,ei treculuiui ctrar qi conqtiinla
implinitd a vatrorii construcIici formaie, iatd deci
cele douil acceplii ale termenuiui mult discutat.
,,Perspectiva" (in sens medie-,,ai) deschicle forma
arlisticfl spre o noui raportare ]a iumea vizibil[.
Ne dim astfei seama cd in priirii ani din Tre-
cento, epcca de rtraturiLate a lui Duccio gi Giotto,
se ajunge la o noui etap[ in conceperea experien!,ei
artistice, care dep5geqte condi!,ia erudi!,iei medie-
vale in numeie unei autonomii estetice care -- qi
aici se g.lseqte legitura intirn[ cu ciasicismul -
reinnoadi firul cu statul,ul artei antice. Noua poe-
tic[ apare ilustrat,S in mult citatele versuri ale lui
Dante in care ar {i de ajuns sd generalizdm tcr-
rrenul de poezie (canzone) pentru a aYca ccu ntai * Convivo, II , Canlona tntiia: ,,Canzone, io credo che
clarI defi.nire a noii concep[,ii estcLice valtbilii in riirililno radi / Color che tua ragion intendan bene,/ Tan_
toate artele: lri.lor. parli
,faticosa e forLe: / O;de, se per ventuia egli
;rrldviene / Che lu dinanzi di personc rladi,i Che non"ti
,,Ccm{ond, cred cd, rari
por fi cei ccrre
tpi vor pricepe ttlcurile toate ;,rriun d'essa Lene accorle;/ Alloi ti prieqo cho li riconfor.to-
Iti,'nnulo lor, diletta mia novella: / l p"onote mente almeri
lorrr'io son ltella" (traducere Oana Busuioceanu).
II. CRIZA PICTURII TOSCANE
iN SECOLUL AL XIII.LEA.
Faptul c[ sbudiul nostru asupra rldiicinilor cultu-
rale ale artei lui Dnccio se opreqbe rnai intii asupra
'I'oscanei se datoregle rnai rntrlL urtor cttnsitleralii
de ordin strict geografic deci1, unor ra[,irtni isto-
rirre ori estetice. Piclura italianri tlin I)ttecento Iur
este decit un aspecl,, tlintre niull,e altele, al picturii
bizant,ine contemporane. Nu este o artd complet
noud cea care va preg[ti marele avinL ai picturii
de la sfirgitul secolului, ci mai degrabd o art5.
care-gi prelungea agonia in ciuda crizei profunde
ce o domina de mult timp.
Pe toat[ durata Evului Nlediu, Toscana a fost
aproape complet lipsitI de orice activitate picturald.
Mareea de bizantinism care ii atinge!,iirmtirile la in-
ceputul secolului al XIiI-lea nu a avut rolul unui
impuls care sd reanirne o pictur[ de rnarcd. locald,
adic[ ,,r'omanic5." r-i a conlribuit doar la propa-
garea unei culturi figurative care rdminea gi pe
t,eritoriilc recent cucerite esenlial aceeaqi: cultur5.
bizantin5.10 Din aceast[ cauzl ar fi zadarnicd ten-
taliva de a slabili o linie de evolulie care s{ duc5.
de la Beriinghiero la Nlasaccio sau, in general, de
la ,,primitivii" din Duecenbo la pictura Renagterii.
Criza artisticd a secolului al XIII-lea nu e aitceva
decit consecin!,a fireasc[ a crizei generale a picturii
bizantine. Ea va fi depdqitn de-abia cu ultimii
trei mari dueccntigti - Ciurabue, Cavallini, Duccio
cu Giotto.
- siFeluritele gcoli qi rliverqii artigti din ultimele
decenii ale secolului al XIl-lea 9i de la inceputul
secolului al XIII-lea se intcgreazi in problematica
artisl,ici gencruli, carc ar putca fi numil,"l ,,rltcba-
lingvislic5.", nfisouii,5. din vc;nica rcferire ]a aco-
leali modclc, sau 1a eceleagi tipuri de rnodcle. ;\cest
Iapi deterrninh, in;Linte de toate, o codi{icare foartct
riguroasl a sbileniclor. Iau nagtere aslfel acele ]ocuri
comune in folrriularea iniaginii (ochii in forn[ de
{i
rl patrulater cu un ghiurile atemrate, ombiiicul- sp iraLi,
dl bectoralii-ochean elc.) pe care le irrtilnim in pli-
melc opcre aie ;colii cliir Lucca. Iar dac[ proble-
matica formali devine mai vie gi mai pui,in rne-
I
l1
canicS. in arta tui l3erlinghicro, una dintre primcle
personalit5!i cunoscute din picLura itaiiani, mo-
tivrii va {i lot autoi:itat,etr pc care o are modelui
asupra pictoruiui - o operd de arl,ii aplicat[ in
I
carul attistului clin Lucca - m.,iclel care il infiu-
en!,eaz[ in adoptarca unrli nou raporl, intrc ]inie
qi culoaro, l,ipic pent.ru cloisannd. AceasL[ morhi]are
$t de orfevru, cu un accent eviderit pus pe iinie, va
i l,rece qi in piclura h;i Bonavenbura, fiul lui l]er-
linglriero.11
La Pisa, care 1515. indoiairi a losb ora;ui cel
mai deschis c5.tre l3izan!, din intreaga Toscan[,
gdsim, inainte de apari,Lia lui Giunta lrisano, cele
mai servile pi'elulri de idei qi de solu[,ii figuralive
orientale : in Crucif irwl din San l"rediano, in Crw'
cifixul din, Poossart'o qi rntri aies in Cr*cifinul. de
la Galelia Acacletriei diri Floren{.a, aproape. isia-
mizant in ceea ce priveqie modului lacial. In se-
coiul al XItrI-Iea dependen!,a bizantini a Pisei
cievine gi mai evidentd, mai aies in cele dou5.
Crucifine picbate (nr. 15 ;i nr. 20) din ft'{uzaul
San iMatteo. hfaestrul necunoscub care a pictat
Crucif irut n. 20 (Iig. 1", 2, 3) este. desigur un rival
clemn'de Giunta. El ne ofcrd aici o paraleli rafi-
natii a curentrliui ce domina Pisa in acea r'reme'
Solu!.ia fondului de aur, sensibilitabea cu cale
sint t.lecupate ligurile au indreptlliN apropierea de
coiajele rriatissiene. 12
Dar, f[ri doar gi poate, figura cea rnai impgr-
LanLi din prima jumhtate a sccolului al XIIi-lea
csi,e Giunta Pisano (GiunLa Capitini) (fig.4,5,6).
22 LJ Jll este acela care pen'Lru anumite aspecte con-'
tinud varianta dialectald a artei bizantine pe
care ne-o oferiserS. membrii familiei Berlinghiero,
iar Crucifixele pictate de el (gi mai ales j.t ain
1236 care s-a pierdut) vor cunoaqte o vog[ nemai-
intiinitd atit la Pisa cit, ;i in Umbria ori in Emilia.
$i nu e de mirare: Giunta Pisano este autorul
celor mai subtile nuanldri cromatice inainte de
Duccio.13
Aldturi de arta lui Giunta pi
-lade curentul ciruia
ii dd naptere _supravietuiegte Pisa o picturd de
facturd.,po^p.,lqrq, aqa-nuinita,,manierd. impre-
sionistd" (fig. tB) fai,d de care se va ardta sensibil
florentinul Coppo di Marcovaldo.
1n acest moment apare personalitabea deosebit
de puternicS. a anonimului ,,Maestru de la San
Martino". Sub acest nume de circumstanLd au
fost reunibe marea icoand a Fecioarei cu piuncul
(fig. 8) (inilial in biserica San Martino din pisa)
Si icoana Sfintei Ana cu Fecioara-copiL, (tig. 26)',
ambele, astdzi, in posesia muzeului- San li{atteo
din Pisa.la
Autorul Fecioarei dela San Martino e un pictor
eclectic, d-ar erlectismul sau depdgeqte simpla
,,manie- culturald". El se gdsegte la-incruciqaiea
diverselor direc[ii din ar.ta fimpului, pe care
intr-un sens le insurneaz[ in aqa lel incif devine
unul dintre punctele de referin,td cele mai impor-
tante pentru pictura toscanl ulterioard.
intre_
-timp -
si aici sta explicalia ,,eclec-
ticismului" Maestrului de la San Martino se
intimplase ceva in atmosfera culturald a pisei. - pe oare le in{ilnim in Crucifirul nr. 20
Pictura contemporand a Maestrului nu mai era
picturd.bizantind. Avusese loc o ramificalie sau
cel.pu,t_in o b_ifurcare inbre tradi,tia figuraiivd qi
o Ars Nopa. Un_p_ictor cu dorinla ,,mddernitd!,ii',,
avea acum posibilitatea op.tiunii.
Aceastd pozilie-cheie a Maestrului de la San
Martino a fost motivul intregilor avatarii atri-
bulionistice cdrora el le-a devJnit erou.
Specialiqtii au v5.zut, rind pe rincl. in el un
qTma_$ al lqi Coppo di Marcovaldo, maestrul lui
Cimabue, elevul direct al lui Cirnabue si in fine
rnaestrul lui Duccio gi tatdl intregii picturi sieneze
pind la fra,Lii Lorenzetti gi Sa"ssetta.tt
La o analizd atent{ el ne apare mult mai
,rle .t.l{itjl. tiguraLivd a primei ir^aitli
lcgat,
Ir seculrrlui al XlIl-lea deciL s-a crezuI pina acum.
"Ji-,
Ar.casti
^oAserva.[io
r ""irfira';;i pentrrr
rcoana Sfintei Ana .(Iig. unde adoptarea
?6),ru
'ca
acelorapi procedee picturale in Siena preduc-
cescd e evidentd. Afinitd,tile nu se opres. tu d.ta-
Iii iconografice comune, cum ar ti ae plae motivul
vilului alb caracteristic pentru cercul lui Guido
da Siena,l? dar se relevh_-in- insdgi poza figurii
cenbrale (o _traducere a
sau in amplasarea spaliald _llodighiti,iei bizanf,ine)
a tronului _ extrem
de apropiatd de cea- din Attarut Sfi.ntului, petru
din Pinacoteca sienezi (fig. 52)
vegmintului cu iradieri aurii,re -,iu in tratarea
picburd sienezd. ' ca in aceea$i
'
f)esigur, toate aceslea sint elemente care cel
rnrrlt, ar putea scoate in eviilen!{ conlacbele care
cxistarr, la nivel artistic, intre pisa
;i Siena, fdr[
ir Jrutea dovedi insii dependen{a rrnrria dintre centre
rlr: cel[lalt. Acelapi lucrrr e va]ahil pentm afini-
l,iitile stilistice existente iutre ,\finti,4na gi aqa
rrrrrnita Madonnu tl,ei Munteltiiti (fig. 2b) ,1i;
llist'r'icr del Carrnine, de la Sjena.'"
. Conrponenta pisanJ a accsbrri prim mornent
rlirr acLivilal ea MaesLrulrri are rrn puncb de refe_
rintd sigur in liprrl facial care .ornbine modehrl
lrri Girrnta Capitini (fig. 12,13) cu elemente fizio_
1,,9mi99
(lig. 2).
.lffryya Ana nu este deci o operd de o asemenea
originalitate lncit sd o putem considera ca cel
rnai .imp_ortant exemplu pentru formarea lui
l)uccio. _Vegmintul personajului central consti_
Irrre nucleul compoziliei dar-nu este de fapt decit
rrn profil inform, o'masd ce se afld in'stadiul
lrlasmar, redusd la rdspindirea pe suprafald.
(lrrlba concavd, pe care o delimiteizd vegmintul
lrr stinga, se propag[ prin ritmul vag gi relativ
irrrrrrzicnl al pliurilor aurii, pinri 1a exirimitatea
dreaptd unde reapare ca o dilatare abia re,tinutir
de fermitatea conturului.
Saltul calitativ s5virpit de cdtre artist de la
Icoana Sfintei Ana la cea a Fecioarei de la San
Martino este atit de vertiginos incit ar indreptdli
chiar punerea sub semnul incertului a identitd,tii
de autor. Distan.ta intre cele dou5. opere este atit
de mare incit nu poate fi explicatd declt prin
presupunerea existen,tei unui contact care a avut
iolul de catalizator al unor procese formative
abia inmugurite in lcoanu Sfintei Ana. Pdrerea
noastrd este cd singura operd care, la acea vreme,
putea arrea o astfel de hotS.ritoare influen![ asu-
pra anonimului Maestru este Mad'ona Rucellai
a lui Duccio (fig. 7).rs Sftnta Fecioard, de la San
Martino reprezint5. o reinterpretare a activitd,tii
timpurii a lui
Duccio de cdtre un artist care
are ca matrice o structur[ forma]d de tip tradi-
!,ional. Anumite elemente caracteristice ale Mado'
nei Rucellal sint absorbite intr-o viziune globald
proprie mediului pisan. Putem vedea aici, intr-un
anumit sens, o mare insupire a artistului: consec-
ven,t,a sa esenlial5 chiar in condiliile unor influen,te de
mare importan!5 gi chiar dacd aceasti consecven!,5.
poartd, in cele din urm[, numele de tradilionalism'
Preluarea soluliilor din Madona Rucellai este mult
mai superficiald insd decit similara opera,tie pe
care o intilnim la Florenla, imediat dupd 1285,
in Madonna Gualino (lig. 160) gi in Mad'ona din
Mosciano (fig. t6t).
In icoana de la San Martino (fig. 12) figura
centralS. rS.mine in stadiul de patd amorfd, dar
se intrezdrepte destul de puternici intenlia de a
realiza intr-o versiune mai rafinatd conturul
mantiei dupd modelul Madonei Rucellai. Dar
ceea ce la Duccio era rezultatul unei nout5li de
constituire a obiectului in imagine, este aici inter-
pretat ca o simpld particularitate a formuldrii
imaginii. Ace astd recuperare operatd de c5.tre
maestrul pisan, acest iter figurativ dinspre exterior
spre form[ demonstreazd cu claritate neinlele-
gerea in termeni de structurd profundd a artei
fui Duccio. Maestml sienez este supus aceluiapi
etalon cu care Maestrul de la San Martino isi
insuqea lec,tia picturii ,,impresioniste" pisane, a
picturii lui Guido da Siena ;i a qcolii sale, sau
mogtenirea lui Giunta Pisano. 'I'ravaliul formal
al Maestrului de la San Martino, cu tot rafina-
mentul dovedit de cea de a doua oper5. cunoscut[
qi rnai ales de scenele laterale ale acestei icoane,
nu implicil o nou[ aLitudine in fa,ta rea]ului si
o originald sintezi imagisticd. Personalitatea sa
pare mai degrab[ caracterizatd prinLr-o ncspusS.
atentie in fala soluliikil picturale ale zilei. Este
mai degrabi vorba, deci, de dorinla de ,,a fi la
nrod d" dr:cit despre o crcaLie personal.i a unei
rioi modalitir!i de expresic art,isticS.
I)ilaLarea spaliului irr junrl f igurii, cir e'i.,ident,a
l endin{.,{ tlc derprigire a linrit,elor,, caractcristict-i
perrt,rrr ll[adonu Rucellai a ]rri lluccio, nu-qi gi"r-
segt,e ei:ou in artisl,rrl pisan. Sf'tn.tu. l:teciourri de
la Sttn. X'{artino c in inttegirne constrtritd pe ver-
licalti, rlat' contrahalansatd tle strcccsiunea or'izon-
Lalelor care insurncaz[ o dubld sernrrificalic: ele
sint in acelagi timp indicatii ale planului cle soi
in scerrele latelaleqi arcuri butante cu rolul cle
srrstinere a figurii cenLrale in cadrul echilibrului
grnr:ral al imaginii. Pe aceastd tram[ pictorul
lcrrsr sLc sI cncereasci o monunentalitate hazatl
pc contlaste cantitative, der.enind, prin aceasta
nn punct cle plecare pentm arta lui Cimabue.
Iileeanfa mantiei dtn Matlons, Rucelltti e tra-
drtsft in termenii traclijir.i f igurative locale, ;i
annm{:} in acest rraz })e rnodulat.iile tie colaj ale
Crucifirtrltti nr. 20, lucrt t.r-jtlent rrrai ales in
rallortul crornatic al roqului ;i negrulrri pe fontlul
rle aur. N{ani,ia, sub steaua aceleiagi rnogteniri,
e ledusii la pura vnloare de profil I[r[ ca Maestml
si se jase aLras tie subtilLrl joc al direcrliilor dc
t,xpansinne care, in Lladona Iluc:ellui, erarr rezul-
tatul dispoziliei spontane a tivului brodat,. Nrr
mai llmine rrirnic din desfigurarea lent,[ a planu-
rilor din Madona Rucellni,' poate doar contrastul
rosu-negru? care, cLr toat,e ci ne triniiLe cu gindul
la l)rrccio, retine ;i srrgestiile existente in Icoann
Sf'intei Arut. ll,irret'arul de la stinga spre dreapta

al firului de aur care in opera lui Duccio era
investit cu inoontestabild semnificalie, spaliald,
gra,tie intilnirii intre mina copilului qi aceastd
direclie fundamentalS. a compozi!,iei, este preluat
de cdtre Maestrul de la San Martino in grab5.,
ca simplu stilem si nu ca inevitabilS consecinld
a construc!,iei formei. Poate doar in cimabuesca
MaestiL de la Luvru (fig. tl) mobivul va aYea
o reinterpretare original[, sub semnul unei decla-
rate intenlii plasticizante.
Tot de la Duccio este preluatd qi tentativa
de a implanta spa!,ialitabea tronului intr-o manierS.
noud, cu focarul optic in dreapta, dar in ultim[
insLan,t,[ Lronu] se pierde aici in jocul unei supra-
fele aurite. Tentativa de a sugera rotunjimea
genunchiului se opreqte la nivelul de indica!,ie
tradi!,ional codificatd.
Maestrul de la San Martino ldmine in schimb
in lntregimc pisan in tratarea fizionomiei, care
poate doar prin cromatism aminteg|e de Madona
Rucellai. Pisan rdmine gi punctul de piecare al
scenelor iaterale, unde e evidentd o puternicS.
reminiscen!ir a,,rnarrierei impresioniste", rein-
terpretaLd insl in cheie aulic[ (fig. tB, 19, 20).
Urmele de deformitas rornanicd, prezente incd
la Enrico di 'lcdice, reprezentant al ,,manierei",
sint complet uitate. Acest ton aulic este fdr[
indoiali lructul unui contact direct cu pictura bi-
zantind de felul lrescelor de la Metropolis din Mistra
({ig. 15, L6, L7). Nu e deci nevoie s5. cdutS.rn
izvoarele acestor scene la Anagni 20 gi cu atit mai
pu,tin la Castelseprio 21, &$& cum inclin5. unii spe-
cialipti. Scenele narative sint rezultatul transplan-
t5rii'operate pe trunchiul pisan a cromatisniului
sielnez,zz aqa cum apare el deja constituit in Alta-
rul Sfi,ntului Petru qi in primele opere ale lui
Duccio. Se adaugd insd incipientul elemcnt de
clarobscur, fruct ipotetic al unui contact cu pic-
tura contemporand. bizantind a Paleologilor.23
Maestrul de la San Martino, in alarii tlo mdr-
L
turia succesului operelor de tinere!,e ale lui Duccio,
ne mai oferd gi siguran!,a unui punct do plccare
in reconstituirea culturii figurative a lui Cimabue.
Cdile celor doi mari pictori toscani de la siirgitul
secolului al XIII-lca se intilnesc la Pisa,2a dar
rS.mine mai mult decit o sirnpld ipotez[ faptul
cd Maestrul de la San h{artino a trebuit sd ciild-
toreascd pe drunurile Florenlei penl,ru a vedea
Madona Rucellai. Rodul acestci cdldtorii cstc
Icoana Sfintei Fecioare de la N{uzeul San Nfatteo.
Succesul icoanei a fosl, neagteptat. Gdsim
sugestii ale maestrului pisan atit in cimabuesca
Maestd de la Luvru (ini.tial in biserica San Fran-
cesco de la Pisa) cit gi in capodopera lui Cimabue
La Maestit ili Santa Trinitd (fig. 9). Este foarte
greu s5. stabilim dacd a existat vreo oper[ de
Cimabue la Florenta inainte de 1285,2i, dar cu
toat[ probabilitatea Madona Rucellai, pictatd in
acest an de c5.tre Duccio pentru cilugirii de la
Santa Maria Novella din Florenta, se afirm[ ca
adevdratul punct de plecare al operei lui Cimabue.
Si asta fie direct, fie prin intermcdiul icoanei
Maestrului de la San Martino, atit de fidel pre-
hratd de Sftnta Fecioard de la Luvru, fdri doar
gi poate o oper{ reinterpretativ[ a arl,ei Maestrului.
In
Sfi,nta Ft'cioarii de la Santa Trinitit, de
asemeneaT in afarJ. de contacLul direct cu opera
lrri Duccio, anunrile elcn-icnbe ne Lrimit spre opcra
Macsl,rrrlui tlin Pisa: decora!,ia tronului, modul
in care Lunica depigeqte maforionul, pozi,tia niii-
nii drepte etc. Dar faptul care prin iniportanfa
sa dep[gegte aceastd preluare de amilnunte ico-
nografice este tendin.t,a clarobscurald, continul,d
in nuce in scenele laterale ale icoanei de la San
Martino qi care in opera lui Cimabue va deverri
expresie a structurii imaginii.
S-a remarcat deja descendenta figurilor de
Profe.ti din Sftnta Fecioard. de la Santa Trinitit
din scenele laterale ale icoanei de la San N{arbino 26.
Axa paradigmatici a acestor figuri iqi g5seqte
ins5. termenul de plecare in busturile din meda-
lioanele de pe corni;a Madonei Rucellai (fig. 29-
3L).
Astfel indubitabilul raport dintre Cimabue gi
anonimul Maestru se leag[, inc[ o dati, de perioada
activitdlii de tinerete a lui Duccio. Legdtura
dinlre X'Iaestml de la San I'lartino ,si Duccro nu
poate fi analizab.{ lructuos tlecit in acest sens:
plecind adicd de la consiclerarea modului in care
au fost absorbite intr-o sl,ructurd de tip tradi-
lrional 27 cuceririle primului moment al Prerena;-
terii sieneze.
Tol, din seria tle opet'e r'[tnasc din rrllima pe-
rioadil a secolrrlui al XIII-lca pisan lace parte
qi niarea icoanii cu llo,iegittia, ast;izi la l'luzeul
ilirr Nloscova (iig. 22). lnt:d rlin nrornentrrl publi-
t,:irii ei ii-a observrr.t, puto'nica atlprent'ti J.rizan-
linir a operei, atit, cle er,identi incit nu-5i gdse,lle
o paralelii r-rot'espttnzi loirre clet ib int,r'-o inclepdt'-
tali regiune ;r ILaliei, qi rrr;ri prec.is irr srtperhele
AlatloLe "siciliene, ast;lzi in {ialelia l{al iolalii rlc
la W.rshingtorr (l'ig. 21, 28)."r8
Cele dorri icoatre sitrilietit: ittt sttpot'titL in rrlti-
niii r,irrcizeci tie ani ccle trtai I'eltrlit,c irtber'llr'cl,tiri.
Atr Iosl lintl pe rintl t,onsirlelttLe crt opole t'oncl,atl-
Linopolit,ane din secolul a[ ,\lI-lea,2e, ca frttot al
act,ivitrilii in Spania a untri arList l-rizalf in (celc
rlouii Madc-rne au fost, inlr-atlev[r gflsibe in biserica
din Calahorra din Arag6n),|0 ca opere veneliene,3l
oa icoane de qcoali tomanl 32 (sau mai precis
ca opere alc lui Cavallini 33) si nu lipsesc nici alu-
ziile la posibila apart,enen!d ltr ,scoala 'l'oscanir
din Duecento.sa
Credem insii cti ader.iirala origine a celc-rr douii
icoane se all5 in mediul sicilian de tirzie tradilie
bizantin[, reprezenlal de mozaicurile cle la San
firegorio din N{essina (fig. 27).35
N{area piclurir sicilian[ (de lapl bizantind)
clin secolul al XII-loa igi continud modurile for-
male qi in Duecenbo cu o sensibilti accentuare a
contribu!iilor locale, oare apilrli$erir deja irt
rnozaicrrrile de la I'lorueale. Icoaneic rl in Wa-
shington relrlezinlii insrj o tlezvoll,ale at,if de srrr'-
prinzitoarc a arlci rttessiniene int,il[', inlt'-tttt
anunrit fel, indrepLirlesc ttial,5. corrrplioala lor
aventurl atributyionisticri. Ader'[rata lor integrare
istoric[ ar prtl,ea oferi insti unLrl dintre punctele
cJreie ale problemei picturii ibaliene din Duecento.
Con"qtruile pe baza mal,ricei tradilionale sici-
liene, icoanele v5.desc, in mod incontestabil, un
contacb cu ambian[,a toscan5, pi mai ales cu
I)uccio, contacb care se sS.virqegte, credem, prin
intermediul Pisei qi al deschiderii sale la mare.
Cele dou5. operc) gi mai ales Madona er-Kuhn
(fig. 21), constituie in acesb fel o paraleld a icoa-
nelor Maesbrului de ia San Martino. Ele sint
reflectarea activitS.!ii de tinerete a lui Duccio
intr-o ambian,td de strictd st[pinire bizantin5,
aqa ourn Fecioartr, ctt Prttncnl a I'Iaestrului de la
San Nlartino e mrirburia nnei prine interpretdri
toscane a IIu,donei Rucellci.
Piclorul sir:ilian are deci la. aclir.ul siu o cil5-
torie in 'Ioscana, iar punctul sdu de debarcare
a fost probabil Pisa. Itela{iile intre l?isa qi Sicilia
sint cunosr.rr-rtc docurueritar lnci tlin secolul al
XII-lea (ajunge sd nc gindim Ja poarta de bronz
a lui l3onanno L'istrno de la N{onreale), iar in secolul
al XIV-lea devin lrecvente. Acum lasi opere
insernnal,c pe insrrlii pisanu-l Giovanni di Nicola,
persibilul Giovanni di Pielrci, Gera qi Antonio
\Icneziano in morrienbul siirt pisan (1388). Nu lip-
sesc nii,ri opcrcle Loscanc din Duecento aflitoare
in Sicilia: mult cliscuLal;,ul Crucifir d.e la Mu-
zr:rrl Nalional din Palernto gi Eleousa din acelaqi
tnlrzell. i:6
Faima Madonei tlttcelkti era imens{ Ia acca
r-.pocX, qi probabil era aproapc o obliga!,ie penl,ru
un cdidtor strlin, qi artist, pe deasupra, r'izita
la 1,'loren.t,a. Transparenfa cu carc e redat obrazul
Mathnei en-I{ahn, poarti desigur amprenta amin-
tirii icoanei ducceqti de la Santa Maria Novella,
gi poat,e chiar a Madonei de la Crevole. (fig. 35, 36,
37). Dar pictorul sicilian a fost atras qi dc parti-
cularibdlile iconografice pe oare Duccio le intro-
rhrscse in oatlr'rrI reprezenttirii tle tip I{odegitria:
reia cu fidclit,al,e aniiinLirlnl ilrfirnisI al rniinii
rlre1-rtc sprijinit,e pe gerurur'lhitil cropilului,:r7 elernent
care Nlaesbrului de la San Martino i-a pirut pro-
babil prea indrdzne!, dar pe care il reintilnim in
30 3'l I'{atlona cimabuesc[ de ]a Luvru.
 Adoptd gi binecuviutarea de tip occidental,ss
Iucru greu de intilnit intr-o altd picturd de ambian-
!d bizantind. Dar semnificativ rdmine faptul cd
artistul preia de la Duccio in primul rind modul
de redare a obrazului qi a miinilor, fapt compa-
rabil cu un alt aspect al acelei ,,critici aplicate" care
a dus cam in aceeagi epocd la repictarea capetelor
Madonelor lui Coppo di Marcovaldo pi Guido da
Siena in spirit duccesc, adic5. ,,modern". Acest
fapt se poate observa gi in figurile de ingeri din
medalioane, extrem de apropiali de aspectul
,,neo-elenistic" al figurilor in tondo ale Mad,onei
Rucellai, gi de cel al ingerilor din Madona de la
Crevole (fig. 38-43). Acest mod de a sugera
trecerile de umbrd gi lumind este cu totul strdin
cerinlelor impuse de tehnica mozaicului (evi-
dente inc[ in anumite pdr,ti ale celor doud pic-
turi), dar cu totul conform modului de elaborare
a formei introdus de cdtre Duccio. Nu e departe
d.e Mudona Rucellai nici reprezentarea tronului
v5.zut din dreapta cu toate c5. se remarcd imediat
o intenlie volumetricS. cu totul strdind lui Duccio
qi destul de singulard la un pictor bizantinizant
ca autorul Icoanei er-I{ahn. Investirea plasticd
a imaginii e deja evidentd in realizarea maforio-
nului cu pliuri adinci qi cu exaltarea proeminen-
,telor genunchilor. Este incontestabil cd la acea
ord singurul artist toscan care putea oferi o astfel
de sugestie era Cimabue. Nu se poate deci exclude
cd, in afard de evidentul contact cu arta lui Duccio,
artistul a beneficiat qi de cunoaqterea operelor
lui Cimabue, de la Floren,ta gi Pisa. Acest fapt
devine pi mai clar dacd se ia in considera.tie implan-
tarea spalial5. a tronul:ui Mad,onei er-Kahn, de
o coerenld tipic cimabuescd. Viziunea oblicd
extremS. cu care sint reprezentate axele verticale
ale tronului au insd un precedent in modul de
redare al arhitecturilor in mozaicurile de la Mon-
reale (fig. 23). Dar cu o singurd dar importantd
diferenld: viziunea oblic[ care se intilnegte in
mozaicurile siciliene nu ne ofer[ niciodatd o solulie
a punctului de contact dintre arhitecturd gi sol
(acelagi lucru se intimpld gi in pictura pe lemn
33
toscani). Problema e intotdeauna rezolvatd prin-
tr-un expedient care urmS.reqte ascunderea
acestui punct critic pentru orice tentativd de
tridimensionalism. Acelaqi lucru se lntilnegte gi
in pictura proto-paleolog[ sirbeascd gi chiar gi
in mozaicurile de la inceputul secolului al XIVlea
de la Kariye Gamii din Constantinopol.
Pentru figurativitatea mozaicului bizantin,
desigur, nu era necesard o solu.tie spalial[ mai
evoluatd. Arhitecturile reprezentate in mozaicuri
au o semnificalie ritmicd fdrd sd aibd qi una
plastic5. Amintirea acestei baze culturale se simte
incd in modul de reprezentare a tronului din
Madona er-Kahn.:e Pe trama acestei amintiri
se les elementele proto-perspectivice ale lui Cima-
bue, lucru evident la o comparatie cu Madona
de la Luvru sau cu cea de la biserica dei Servi
din Bologna. Un asemenea procedeu pare a fi
o cucerire tirzie a florentinului. El nu apare in
fresca cu Maestd, din biserica inferioard a Basi-
licii Sfintului Francisc din Assisi, (fig. 123), unde
tronul e v5.zut frontal.ao
Experien,tele spa!,iale ale lui Cimabue sint
interpretate de cdtre pictorul sicilian prin inter-
mediul opticii sale bizantinizante. El se indepdr-
teazd de pura semnificalie ritmic[ pe care o are
arhitectura pictatd in mozaicuri, da_r nu adopt[
pe deplin noutd.tile lui Cimabue. Inclinat mai
mult spre interpretare decit spre imitalie ne apare
artistul pi la o analizS. a raportului cu Duccio.
Ajunge, de exemplu, sI notdm curba maforio-
nului Madonei er-Kuhn care combind sinuozi-
tatea tivului aurit sugerat de Madona Rucellai
cu ritmul calm al pliurilor maforionului Mad,onei
de la Creaole, generind Lrn traseu eliptic care
absoarbe bustul fecioarei gi pe cel al copilului
intr-o curbd deschis5, dispusd unor ideale prelun-
giri.
1n cdldtoria sa in Toscana pictorul sicilian
a ldsat insd' gi o importantd moptenire. Lucrul
ne apare ca incontestabil cind analizdm icoana
cu Sftnta Fecioard si Pruncul de la muzeul din
Moscova (fig. 22). Aceastd operd se afld intr-o
pozilie intermediar5 fa,td de Maestrul de la San
Mu"iitro qi artistul sicilian.al Dependenla icoanei
de la Moscova de cele de la Washington este
atit de sbrinsd incit ar putea face plauzibilS'
ipoteza unui al doilea maestru sicilian emigrat
la Pisa. Totuqi autorul Hodegitriei moscovite
se aratd mai legat de ambian.ta pisand decit de cea
siciliand. Leg[iura sa cea mai clard este Maestru]
de la San Martino in momentul cind acesta este
atras in sfera gravitalionali a lui Duccio.
Fecioara e aqezatd pe un tron cu spdtar-liri,
ca in mozaicurile de la Monreale,Az dar repetd in
Eeneral noza Sfintei Ana din Muzeul din Pisa.
influen,ti Maestrului de la San Martino e evident[
mai ales in realizarea obrazului. Drapajul cu ira-
clieri aurii c ins[ de puri sorginte sicilian5, destul
de departe de pliurile ,,scrobite" ale rnadonelor
lui Coppo di Marcovaldo sau de pata ,,informald"
a Sfintei Ana. Un punct comun cu icoanele
siciliene (in speld cu Madona en'Dwveen') il con-
stituie gi Copilul - Pantocrator care aici, ca qi
in tabloul din Washington binecuvinteaz{ dupd
maniera occidentald.
- In rezumat se poate deci spune c[ pozilia
Maestrului de la San Martino fald de Duccio se
leagd de problema autorului Icoanelor siciiiene.
Amindoi sint rndrturie a importan!,ei pe care o
capdtd Madona Rucellai in cadrul culturii_figura-
tive de la sfirgitul secolului at XIII-lea. Fecioara
cu Pruncul de la San Martino trebuie s[ fie cu
putin posterioar5. lui t2B5; anterioarS. ins5, dar
n,r'.r-, mult, este icoana cu Sfinta Ana. Madonele
siciliene dateazd de la sfirqitul secolultri' 1a fel
ca icoana de la Moscova.
ln acest caz considerarea NlaesLrului de la
San Martino ca virtual maeslru al lui Duccio ar
fi tot atit de grepitd ca gi integrarea icoanelor
siciliene intre operele
-Acegticare deschid calea marelui
pictor sienez.a3 maeqtri preiau -notrtd,tile
iui Duccio ca noutd,ti de cod, structurabile dupi
vechile matrice. Cu toate cd, din punct de vedere
cronologic, opera lor se plaseaz5. dupd debutul
lui Duccio, ea ne dovedeqte cit de puternicS. mai
era incd in anii de sfirqit ai Duecento-ului o cul-
tur[ figurativd tradilionald, depdgitd deja de
cdtre marile personalitd.ti: Duccio, Cavallini, Cima-
bue. Maestrul de la San Martino gi cel al icoanelor
siciliene aparlin artei tradi,tionale, cu toate cd
nu sint indiferenli in fala noilor cuceriri ale spi-
ritului imagistic al Prerenagterii toscane.
Aceasta este deci situa,tia picturii la Pisa, unde
in afar5. de colorismul subtil al lui Giunta Capitini,
nu putem gdsi altceva demn de a sta la baza cul-
turii lui Duccio.
La Florenla aproape pe toatd durata secolului
al XIIIlea qi in mare parte din Trecento, avem
o surs5. activi de bizantinism: atelierul mozaica-
rilor de la Baptisteriul San Giovanni. Nu este
ins5. o sorginte purd ci doar solu!,ia locald datd
mozaicului bizantin de cdtre maeqtrii de la San
Marco din Venelia. In scarsela de la ,,il Bel San
Giovanni" lucreazd, int^r-adev[r, incd din 1225
venelianul Fr.a Jacopo. In decursul secolului pro-
blematica picturii florentine va deveni tot mai
complexd dar legdtura cu Bizan.tul va fi qi acum
puternicd, addugindu-se filonului venelian bizan-
iinismul qcolilof din Lucca gi Pisa. ln a doua
jumdtate a secolului gdsim deja conturat curentul
care va deveni apoi fundamental pentru toat5.
pictura florentind, si anume cel bazat pe poten-
lierea plasticd a liniei. Din acest curent face parte
ca personalitate marcantd Coppo di Marcovaldo
(fig. 44, 45), in care mulfi specialigti au indicat
pe posibilul maestru al lui Cimabue. Impulsurile
pe care Coppo le primeqte de la Guido da Siena
sint transfigurate tocmai in numele definirii volu-
metrice a formei, in nuce incd din perioada Fecioa-
rei cu Pruncul de la Biserica dei Servi din Siena,aa
qi intenlionat subliniat in icoana din Orvieto. Ar
ajunge sd observim in aceastd ultimd oper[ scd-
rita tronului vdzutd in raccourci, de negindit in
pictura unui Guido da Siena, pentru a vedea direc-
lia in care evolueazS. arta lui Coppo di Marco-
valdo, sau sd remarcdm spa,tiul invdluitor creat
3s de traseul serpentinat al vdlului fecioarei. Toate
acestea slnt elemente care prevestesc deja pe Ci-
mabue, dar nu pe Duccio.as Ultima oper5. cunoscutd
a lui Coppo, Crucifiral pictab in colaborare cu
I'iLrl siu Salerno di Coppo in Doniul din Pistoia
(fig. {{;, 47),a6 dovedegte insii un regres sensibil
rirai a.les in aplatizaretr I'igurilor, r'od a[ urrci con-
ccplii daci nu anli- in orice caz a-plastioe. Nu va
Ii desigur aceasta opera pe care o va hra Cirnabue
ca model in perioada sa de formare. Dealtfel,
lapb asupra ciruia vom mai rerreni, nici restul de
opere riimase de la Coppo nu rezolvS. in rnod satis-
fic[tor problema uceniciei rnare]ui pictor florentin.
Originalitatea lui Coppo di Nlarcovaldo ln ca-
drui piclurii florentine, ca qi cea a Nlaestrului de
la San Nlartino in cadrill celei pisane, se datoreazi
in buni parte adopt[rii recenbelor deiicoperiri ale
pictoriiol bizantini leprezentanti ai,,Renagberii
Paleologilor"'. L)in aceastir carrzS. Iorrnirrea lui Cop-
po intr-o ambian!,[ de actrentual bizantinisrn (zona
Lucca-Pisa) ar li loart,e probabili-i. T)rrr nouLat,etr,
care in opera Nlaestnilui de la San N,Iall,ino se
oprea la nivelul ororlatio) se duvedegte in pict,ura
Irri Coppo di N{arcovaldo i,ir cleschizdtcare a cdii
plasticizante de redale a f<inlei, st,abilind un ter-
tnen ab quo ttl plasticisniului cimabncsc bazat pe
reelaborarea inl,erioar5 a clarobscumlui.
Astfel, inc[ din a cloua jrrrrtit,ale a 1)uer;ento-
ului direc!,ia qcolii florenl,ine e net, tliferitti rle cea
a qcolii sieneze. 'fendinla de a l'ace din Coppo
inteneietorul picturii sieneze, ca gi cea de a-l
ridica pe Guido da Siena. la rangul de p{rintc al
picturii florentine,a? este, dupii pirerea noastr[,
o netd exagerare.
Pozilia lui Guido nu e cea de continuator al unor
tendin,te ,,romanice" Iocale tendin'!5 exisbenlS.
-
la Siena, dup[ cum ne-o demonstreaz[ Crucifirele
pictate sau pictura ,,dimezzo taglio"
zate la apari{,ia maeslmlui. Cultura lrii - deja epui-
Guido da
Siena
- deja evidenLi, in Xlaestir din l22L (fig. 48)
- e fundamental pisano-luccanS,a8 rlar cu o im-
portantd componentd la,Liald.as Accsl bizantinisn
,,din a doua min[" domind pictrrra siorurzri pclllru
mai mult de o jumiLate cle secol, gi va sta
senmificativ
- fapt
ia baza cuiturii lui Duccio,50 cu toa-
te c5" nu e singura - componentS. a procesului de
lorrnare a macstrului. Amintirea operei dirt 4"22L
a lui Guiclo nu se ya Ii stins nici in perioada depli-
nei rnaturit[J,i, dupd cum l]e-o tloveclegl,e lteciou.ru
ar, PrunatL de Ia Perugia (fig. 1r9) 51.
Problema forrnalS. a hii Guiclo e destul cle apro-
piatd de cea a conbemporanilor s[i de la Lucca.
Ceca ce dd particularibatea imaginii guideqti esbe
acelagi raport intre linie
ligurii - pi culoare - ca zon5. - ca schelct extcrn al
de pregnan,tS. ct-rrpo-
ral[ de]imitat[ dc contur. Raportul linie - cu]oare
iqi pierde in cele din urm[ r'a]oarea in imposibi-
liLat,ca dc a anima crornatismul devenit, arnorf sarr
de a investi cu o semnifica!,ie mai conplex[ linia.
Acerst crirent al picturii sieneze
- curentrrl guidesc
apare fosilizat spre jumrilabca sccolului, dar
-
conlinuti sb subzist,e pinl sple sfir';it,ul I)uec,en-
to-rr1ui, cirtd Duccio picl,ase rlcja prirncle salrr r.rpere.
Accst lapl, ne este rlol'ediL cle prinra opelit
rrrLrrrr$crrt,ii a lrri l)uccio, ,Xladonu de Ltt (,'rev,ole,
(l'ig. 1l-r(i), calc irral,ili irr rrrorl viidit cunoa$terca
profiindii a irrt,ci l )rierrrenLrr-r.rirri sienez liri si fie
t,o1,tr;i lcgi-rt,ii tlc cir. Irictura tle tip grridesc ia rolul
cltt l'ilt,rrr lolrrral, tlar senrnifica!ia liniei ca sche-
rrralic corrl ul' e anu [at,r"r de t,tavaliu] inLeriur ul
arlisLului ast,fcI inoit imaginca, otlatJr forrrrulat[,
nll se mai opre;Le la sirnplil delinire pe plan - -
ca in picLum lui Guido -- ci sugereazl insigi ,,for-
rnarea formci" prirrt,r-o dilat,are spalialti fdr'[ pre-
cedent. Linia, din sLiiem e-xlerior, devine cmanatie
a unui spaliu in cxpansiune cu care face corp
comun 52. Sintern deja in clipa desprinderii dc
vechile moduri ar'listicc ale tradiliei duecentegti.
IJin aceastS. cauz[ trebuie s5. se ana]izeze cu
ncspusi grijI toaLe acele exemple de picturi din
qcoala lui Guido care, dupti cum se poate presu-
Jlirne, alr losl, cunoscul,e de cdtre tiniinll Duccio
(lig. 50, 5t), uneori ca insemnal, puncl, de plecare
(ca de pildd Paliotto n. I din pinacoteca sienez[.
Dipticul n. 1din aceeaqi pinacotecti r'ir san Judecata
36 )t de upoi tlin catedrala clin Grosseto). Aceast,i obser-
va!,ie e valabild mai ales pen-tru .Paliotto nr. 15
deia Siena (fig. 52), care iese din qirul operelor de
scoalS. Euidescl pentru ca]itatea sa deosebitd, do-
vedindrl-se unul dintre pu,tinele exemple sigure care
au stat la baza formdrii lui Duccio 54.
Figura centrald. a tabloului e inc5. delimitatd;
in spiiitul tradiliei, de strinsoarea liniei de contur.
Ea ie inscrie pe acelagi plan cu tronul, plan care
se confundS. cu suprafa!,alimitd a imaginii. Sce-
nele laterale vddesc ins5" o sensibilitate cromaticd'
exceplionald, fdrd precedent in pictura toscand
sau iri miniatura bizantind din care probabil c5.
se inspird. Cultura bizantind a Maestrului Sfin-
tului Petru, apare clar mdrturisitd ln majoritatea
scenelor laterale, dar in unele dintre ele desprin-
derea de orbita oriental[ apare evidentd. Feno-
menul se remarcS. in primul rind in ceea ce priveqte
iconografia, care, datoritd faptului cd Sfintul Pe-
tru eJte un sfint prin excelen!5. occidental, nu-pi
gdsegte modele bizantine pentru .toate scenele.
Astt6l mirabila secven.t[ a Eliberdrii Sftntului d'in
tnchisoare (fig. 53) nu are decit pu,tine antecedente
in Italia (unul din Monreale, altul in altarul din
Panzano), dar qi aici cu o schemS. iconograficd
diferitd. In Orient g[sim un singur exemplu ante-
rior, in por!,ile de bronz de la Novgorod, datorate
ins[, dupd cum se gtie, unor maeptri occidenta]i.
Aceaite scend, inventatS. ori nu in ceea ce pri-
vegte iconografia de cdtre Maestrul Sfintului Pe-
tru, vddepte lnsd o personalitate aplecatS' asupra
unor cercetdri de ordin formal unice la acea epoc5.
Pind la aparilia lui Duccio o asemenea inventivi-
tate a formut[rii imaginii e greu de intilnit in
alte opere. In scena Inchisorii artistul instaureazS'
un raport intre ,,figur5." gi ,,fond" complet. dife-
rit de cele mai semnificative solulii anterioare:
,,Colajul" pisan gi reduclia linearS. de tip guidesc.
Ne aflem 1n fa,ti unei noi maniere de a formttla
imaginea care, degi intrd in generala conceplie
bidimensionald a spa.tiului pictural, exploateazd
posibilit[lile unei stratificdri in proTunzime fdrd
inten,tia credrii unui spa.tiu mdsurabil. Misteriosul
'negru,
fond spa!,iu infinit in potentia, nu are o
profunzime proprie, ci determind, prin opozilie,
haloul figurii care se desprinde din tenebre cdtre
exterior, unde e imediat oprit[ qi aproape res-
pinsd inspre spa,tiul de genezS. prin rezistenla gri-
lei din prim plan. Raportul care se instaureazd
intre aceste elemente (fond-figurd-griid) departe
de a sugera tridimensionalitatea, dd naqtere unei
stratificdri ideale pure. Figura personajului nu e
sufocatd intre o presiune cdtre exterior (fond) qi
una cdtre interior (grild) ci igi gdsegte propriul ei
spaliu figurativ, care nu este incd un spa!,iu de
tip perspectivic dar nici simplul plan-suprafald
din pictura anterioari. RiLmul pe vert'ical[ al fe-
restrei de inchisoare se propagd, sau mai bine-zis
se integreazS. in ritmica genera.l.l a imaginii
la realizarea c5reia contribuie atit arhitecturile cit
gi figurile. Este un ritm elementar de scandare pe
a cdrui schemd se impletesc modulaliiie flucl,uante
aJe draperiilor.
Aceeagi problematic5. formal[, rezolvat,ir ins5.
in primul rind cromatic, o intilnim in scena IVa;terii
(fig. 57) unde fecioara; apare invdluit[ de umbra
g";'t"i amintind de solulia fondului din scena fn-
chisorii. Accentele coloristice de o mare intensi-
tate (vezi ,,moaqa" in rogu) vor fi preluate gi de
c5.tre Duccio (fig. 59). Ar ajunge cii confrrintS.m
aceastS. scend cu cea similar[ ca tematicd aflatl
in colectia Strolin din Paris (fig. 58), pentru a.
vedea cum, abstraclie l'[cind de trama iconogra-
fic5. comund, saltul cle la naniera guiclesc[ prtr
arta lui Duccio este mijlociL de pictura anonimultri
X{aestru al Sfintulrri Petru. Aceeaqi confrunt,are
fdcutd irrtre scena lluneilestiri din altarui din
Siena gi Bunaeestire de la Plinceton, aparlinirld
unui artist din cercttl lui Guitlo, arat[ rolul deo-
sebit pe care il joac[ NlaesLrul in mutarea direcliei
picturii sieneze inspre o formulare a irnaginii ba-
zat[, in primul rind, pe sensibilizarea dal,e]or cro-
matice.
Uneori ne afldm atlt de aproape de Duccio incit
ipoteza unei legdturidirecte de maest'm-elev lntre
r'ei doi artiqti apare nu lipsitd de temei. Comparalia

intre Chetnarea lui Petru din altarui sienez gi aceeaqi
scen[ din Xlaestd a ]ui Duccio ne introduce in
miezul problemei gi ne demonslreazd cum, aparent,
mica distan!5 inlre cci doi artigti este in realitate
o totald schimbare de directie, fdri ca aceasta s5.
insemne c5" Maestrul Sfintului Petru nu rimine
unul dintre cei mai importanti predecesori ai lui
Duccio.
Chemareu Sfi,ntului Petru., aga cum apare in
altarul nr. t5 (fig. 56), demonstreaz5. gustul auto-
rului pentru tonurile subtile si pentru drapajul
aerian. Apele rir[rii sint redate cu un evident pro-
gres fa!,.{ de probabilele modele bizantine. Trans-
paren,t,a urmiritii de artist reuqegbe pe deplin:
intre valurile mdrii se intrezdregbe corpul bircii.
Succesiunea de planuri cste aici sugeratS. printr-o
rafinati gradare colorisLicd. Nu putem insd si nu
observ5.m diversitatoa soluliei dat[ de Duccio
(Iig. 55), in ciuda incontcstabilei dependenle ico-
nografice. EI renunt5" la consbruc!,ia pe vertical[.
RaporLul dintre silueia lui Hristos qi stinci, intre
concavitatea blrcii gi nir.od (capabil acum de a
invilui bancul dc pcgti), dcmonsbreaz[ cd cleose-
birea nu se daloreazi unei mai mari fidelit5li a
imaginii fa!5 de datul natural, ci unei pozilii di-
ferit,e a arListuiui in fa.ta realului. Nu sernantizarea
formei estc cea care caracterizeaz{, opera lui Duccio
ci reelaborarea tuturor mijloilcelor figurative in
vederea realizdrii sintc^zei percepIiilor in unitatea
exemplarS. a imaginii. In scena Cheniirii lui Petru
pare c[ timpul s-a oprit in clipa irepetabild a ges"
tului simbolic.
Legdtura dintre Duccio qi alt Maestru anonim
din Siena secoiului al XIII-lea este qi mai semni-
ficativ[. MaesLrul Sfintu]ui Ic'an - numit astfel
dupd titiul principalei saie opcre este o figura
de inaltd tinutd artisLicii in cadrul-celei dc-a doua
jumdtdli din Duecento (fig. C0-62). Inrportant
este faptul ci cl nu se aliniazd in cadrui curen-
tului ce pleacd de la Guido da Siena. Pentru
anumite aspecte {izionomia sa este rnai apropiati
de cea a Maestrului de la San N{artino din Pisa.
Aceast[ apropiere nu se referS. insii la comunitatea
unui limbaj formal, ci la importanla care derivd
din aceeapi exbrem de complexd culturS. imagisticd,
din acelagi electism. Dar cu o diferen![ fundamen-
tald. Artistul pisan, chiar dacd de iure constituie
un punct de culme al picturii traditionale, apar-
line de facto culLurii post,-ducceqLi. Maestrul Sfin-
tului Ioan este ins5. din toate puncteJe de vedere
un adevdrat precursor al lui Duccio. El are o im-
portan.td cruciaiS. pentru pictura din Duecento pi
Trecento gra{,ie extraordinarei sale deschideri cul-
turale. Toate componentele stilistice pe care Ie rtom
gdsi retopite i,n opera lui Duccio se aflii depozitate
in imaginile Maestrulul. Acest lucru ni se pare
deosebib de semnificaliv. Maestml Sfintului Ioan
nu are in nici un caz caracternl de ,,dublu" fa!6
de Duccio. $i aceasLa penl,ru c[ la nive]ul cel mai
profund al strucLurii imaginii, Nlaestrul se doye-
deqte un exponent
- e drept,
nivel al culturii figuralive
de cel mai inalt
traditionale. Cultura,
pentru- Maestrul Sfintului Ioan, nu inseamnd un
sprijin in vederca unei autodepdqiri, ci il domin[
cu tentalia integrdrii. Rerrolulia imaginii pictu-
rale ii va apar,tine doar lui Duccio.
Faptul cd la Siena, al[turi de cercul lui Guido,
exista gi un curent dc mai purX sorginte bizantin{
este azi dovedit. Ilustreazii acest curenb frcsca
reprczentind Trddarea lui Iudu, dcscoperitS. nu
de mulL sub Domul din Siena 55 si babloul repre-
zentind lTdstignirea (nr. 321) de la Pinacoteca din
Siena.56 Din acelasi curent face parte si Maeslnrl
Sfintului Ioan, care cste aulor al icoanei de altar
cu Sfi,ntul loan Botezritorul Ei scene din viala sa
(Pinacoteca din Siena) qi a celei ct Sfi.ntul Fran-
cisc;i scene din via{a sa (Domul din Orte)(fig . 641 tz .
Opera cea mai important[ r[mine ins5. altarul
Sfintului Ioan.
Pozi!,ia singulard a artistului se contureazS.
chiar de la analiza iconografioi. Un ciclu figurativ
care trateazd via!a Sfintului Ioan BoLezdtorul, de
o asemenea amplitudinc este un lucru cu totul
neobiqnuit pentru pictura pe panou. Subiectul era
41 de obicei ales pentru decora.rea bapbisteriilor. lJl
40

inLre Chemarea lui Petru din altarul sienez qi aceeagi
scen5. din Muestd. a lui Duccio ne introduce in
miezul problemei gi ne demonstreazS. cum, aparent,
mica distan!,i intre cei doi artigti este in realitate
o totald schimbare de direclie, fdrd ca aceasta sd
insemne cd Maestrul Sfintului Petru nu r5mine
unul dintre cei mai importan,ti predecesori ai lui
Duccio.
Chemarea Sfi,ntwlui Petrtr,, aga cum apare in
altarul nr. 15 (fig. 56), demonstreazd gustul auto-
rului pentru tonurile subtile gi pentru drapajul
aerian. Apele mdrii sint redate cu un evident pro-
gres fald de probabilele modele bizantine. Trans-
parenla urmdritd de artist reuqeqte pe deplin:
intre valurile mdrii se intrezdrepte corpul bdrcii.
Succesiunea de planuri este aici sugeratd printr-o
rafinatd gradare coloristicd. Nu putem insd s5. nu
observdm diversitatea solu!,iei datd de Duccio
(fig. 55), in ciuda incontestabilei dependen,te ico-
nografice. El renun![ la construclia pe verticald.
Raportul dintre silueta lui Hristos qi stincd, intre
concavitatea bdrcii gi ndvod (capabil acum de a
invdlui bancul de pegti), demonstreazS. cd deose-
birea nu se datoreazd unei mai mari fidelitd,ti a
imaginii fald de datul natural, ci unei pozi.tii di-
ferite a artistului in fala realului. Nu semantizarea
forrnei este cea care caracterizeazd, opera lui Duccio
ci reelaborarea tuturor mijloacelor figurative in
vederea realizdrii sintezei percep!,iilor in unitatea
exemplari a imaginii. In scena Chemdrii lui Petru
pare cd timpul s-a oprit in clipa irepetabild a ges-
tului simbolic.
Leg[tura dintre Duccio qi alt Maestru anonim
din Siena secolului al XIII-lea este qi mai semni-
ficativd. Maestrul Sfintului Ioan - numit astfel
dupd titlul principalei sale opere - este o figurd
de inaltd ,tinutd artisticd in cadrul celei de-a doua
jumdt[!,i din Duecento (fig. 60-62). Important
este faptul c5. eI nu se aliniazS. in cadrui curen-
tului ce pleacd de la Guido da Siena. Pentru
anumite aspecte fizionomia sa este mai apropiatl
de cea a Maestrului de la San Martino din Pisa.
AceastS. apropiere nu se referS. insd la comunitatea
unui limhaj formal, ci la importan!,a care deriv[
din aceeapi extrem de complexd culturd imagisticd,
din acelagi electism. Dar cu o diferen,td fundamen-
tal5. Artistul pisan, chiar dacd de iure constituie
un punct de culme al picturii tradilionale, apar-
line d,e facto culLurii post-duccepti. Maestrul Sfin-
tului Ioan este insd din toate punctele de vedere
un adevdrat precursor al lui Duccio. El are o im-
portan,td crucial5 pentru pictura din Duecento gi
Trecento gra,tie extraordinarei sale deschideri cul-
turale. Toate componentele stilistice pe care le ttom
gd,si retopite tn opera lui Duccio se afld. depozitate
tn imaginile Maestrulul. Acest lucru ni se pare
deosebit de semnificativ. Maestrul Sfintului Ioan
nu are in nici un caz caracterul de ,,dublu" fa!5.
de Duccio. $i aceasta pentru cd la nivelul cel mai
profund al structurii imaginii, Maestrul se dove-
deqte un exponenN
nivel - e drept, de cel mai inalt
al culturii figurative tradi,tionale. Cultura,
pentru- Maestrul Sfintului loan, nu inseamnS. un
sprijin in vederea unei autodepdqiri, ci il domind
cu tenta,tia integrdrii. Revolu!,ia imaginii pictu-
rale ii va apar,tine doar lui Duccio.
Faptul cd la Siena, alituri de cercul lui Guido,
exista qi un curent de mai pur5. sorginte bizantind
este azi dovedit. Ilustreazd. acest curent fresca
reprezentinrJ Trddarea lui lud,a, descoperitd nu
de mult sub Domul din Siena 55 si tabloul repre-
zentind Rdstignirea (nr. 321) de la Pinacoteca din
Siena.56 Din aceiaqi curent face parte pi Maestrul
Sfintului Ioan, care este autor al icoanei de altar
at Sfi,ntul Ioan Botezdtorul ;i scene din oiala sa
(Pinacoteca din Siena) qi a celei cu Sfi,ntul Fran-
cisc Si scene din viala sa (Domul din Orte)(fig .64) ".
Opera cea mai importantd rdmine insd altarul
Sfintuhri Ioan.
Pozilia singulard a artistului se contureazS.
chiar de la analiza iconografic5. Un ciciu figurativ
care trateazd viala Sfintului Ioan Botezdtorul, de
o asemenea amplitudine este un lucru cu totul
neobignuit pentru pictura pe panou. Subiectul era
de obicei ales pentru decorarea baptisteriilor. El
apare intr-ader'5.r in mozaicurile din ,,il bel San
Giovanni" la Floren!,a qi in frescele Baptisteriului
din Parma. Cu acestea din urm5. maestrul sienez
are in comun gi anumite elemente stilistice 58. Al
doilea fapt care trebuie luat in considera,tie este
accla cd. toate scenele reprezentate, fie ele de in-
spira'lie oriental5, fie ele de inspira{ie occidental5
(Cobortrea i,n infern., Inti,lnirea dintre Isus ;i loan
copii ) nu au ca punct de inspira,tie Evangheliile
ci scrierile apocrife: Proboevanghelia lui Iacob qi
Evanghelia lui Nicodim.5e Pentru figurile centrale
au'fosN ins[ semnalate modele balcanico (fig. 63)
(sfintul binecuvinteazd dupI maniera orientald) 60
care f[ceau din Sfiniu] Ioan un fel de lar bulgar
transplanta.t in Itaiia 61. F5.rd a pulea exclude refe-
rirea la tipuri iconografice orienlale, figura cen-
trald a altarului ni se pare mai strins legatd de
reprezent5rlle de ller tipic carolingiene (vezi mai
ales coroana care srrbstil,uie tradi,t,ionala aureold).
Dar referin!,a nu e extrern de precisd, clat fiind
faptul cd atit regii carolingieni cit gi l{ristos tro-
nind (vezi de exemplu reprezentarea din soenele
laterale ale altarului), atit Solornon qi David cit
;i regii englezi qi !,arii bulgari au, in linii generale,
aceeagi tipologie, atit de rdspinditd in evul mediu
incit o intilnim pind gi in miniatura islamic5..62
Totugi exemplul cel mai apropiat de reprezentarea
Sfintului Ioan il intilnim tot in Occident intr-un
desen de Villard de Honnecourt (fig. 66).
Pozi,tia de mijloc intre Orient qi Occident, deja
evidenti din aceast{ sumard analizd iconograficd,
apare pi mai caracterisLici in ccea ce privepte
aspectele stilistice.
Necunoscutul maestru sienez este intr-ade-
v5.r primul toscan care deschide calea cdtre pic-
tura zonelor de la Nord de Alpi qi in acelagi timp
unul dinlre cei dintii art,iqti sensibiliza!,i de ino-
valiile Rena;berii bizantine a Paleologilor. Duccio
va avea la baza culturii sale acclea;i mari zorre
artistice. Nu e exclus ca Maestrul Sfintului Iocrn
sd fi avub rolul de intermediar in acest proces de
insugire a celor rnai recente inova,tii de ordin for-
mal.
Aspectul miniaturisbic al operelor Maestrului
a fost deseori subliniat. Miniaturile bizantine qi
cele gotice ajungeau in acea perioadd relativ ugor
pind la Siena, gi lor le datordm probabil cunoapterea
spiritului unor arii de culturd atit de diverse la
acea epoc5. cum era Bizan!,ul pi Centrul Europei.
Afinitdlile cele mai evidente le gdsim intre
Maestrul Sfintului Ioan gi o serie de miniaturi
bizanfine (Ms. gr. 74) de la Biblioteca Na!,ionall
din Parjs 6;r. Figurile sint ugor alungil,e, iar rnodul
lor de grupare amintegte inredial ile altarul sie-
nez. Dar qi mai emblernaticd, mai ales pentnr
cunoaqt'erea fornidrii lui Duccio, este preluarea.
sugestiilor din miniatura nordic[. Aceastd influen-
!d este deja evidentd in arhitecl,onica altamlui,
irnpdr{it de colonete fragile dupii rnodelul minia-
turilor paliziene. l'Iotlula!,iile gotir;e se {ac si rnai
pregnante in redarea siluetelor feminine curn at' fi
aceea a Salomeci sau cele ale moagelor din scena
Na;terii Sfintulu,i Ioan (Iig. 69-73;.oa
Figura Salomeei in special urmeazd tipul oc-
cidental, deja in vogd in epoca romanicl" - un
palid reflex se rnai poate observa in mozaicurile
de la San Marco din Venetia
- in care principesa
iudee era asimilatd lipului^de saulterclle din tea-
trul ambulant al epocii. In pictura Maestrului
Sfintului Ioan tipul e redus la ,,reprezentarea de
caracter", ca in miniatura franco-englezd contem-
porand. Gdsim astfel un uimitor exemplu in
pictura goticfl. Este vorba despre o paginS. din-
tr-un codice britanic in care e reprezentat[ solia
lui Putifar (lasciva Putipharis unor)65. Asemina-
rea este atit de mare lncit nu putem sd nu presu-
punem contactul Maestrului cu miniatura gotici de
acest gen, contact care nu se opregte la preluarea
unui rnotiv iconografic ci dI artistu]ui prilejul
[o]osirii inflexiunilor lineare in spiritul lluidit5[ii
gotice.66 $i toate aceslea in ciuda iapbului cri asis-
t,[rn ]a o clarfl absorblie a ,,figurii" gotice 6T in-
Lr-un spa!,iu de tip bizantin.
Pictura goticd se inchega tocmai in acea peri-
oad5. dezvoltind o spalialitate .care,. aparent, . nu
42 43 mal are nriluc oorrrun cu cea bizantino-romanic[.
Planul de fundal tratat uniform, care domina mi-
niatura din secolul al XII-lea, e abolit. In minia-
tura romanicd se folosea o stratificare intre fundal
(reziduu al fondului indefinit bizantin, circum-
scris pi solidificat lntr-un dreptunghi colorat), fi-
gurd gi suprafa.ta imaginii. Pictura din secolul
al XIIIlea descoper[ ins[ consubstan!,ialitatea pla-
nului de fundal pi a suprafelei-limit[. Pattern-al
romanic schematic-tridimensional e reelaborat in
spiritul unui raport primar figurS.-fundal. Fondul
gi planul-limiti se confundS.68. Acest nou mod de
a formula spa!,iul figurativ nu e ins5. decit rodul
unei lente transformS.ri petrecute in sinul picturii
de sorginte bizantind. E probabil ca in acest pro-
ces rolul de catalizator s5.-l fi jucat arhitectura,
prima dintre arte care a descoperit o nou5. cale
diferit5 de cea a epocii romanice.
Arhitectura goticd dezvoltd ca tem[ specificd
exteriorul, gi conform spa,tialitdlii sale absoarbe
in aceastS. direc,tie qi decora.tia sculpturalS.6e. Aceas-
ta nu poate fi consideratS. decit in strinsd legd-
turd cu structura arhitectural5 care o exploateazd
chiar gi in interior, in vederea formuldrii interio-
rului insuqi ca exterior.To Probabil miniatura ur-
meazd spiritul figurativ al sculpturii prin inter-
mediul ivoriilor. Acestea reiau condilia sculpturii
monumentale Ia o scar5.l redusi. in miniaturi spa-
liul figurativ se deschide dincolo de o cornigd
fals-arhitectonicd care nu determin5. cea de a
treia dimensiune, ci inainteazS. spre spectator de-
terminind amplasarea figurilor in spatele ei, dar
nu gi in profunzime. Figurile se opresc la nivelul
suprafelei qi arhitectura pictatd nu sugereazd un
spaliu scenografic ci mai degrabd un proskenion
cu toate cd, strict fenomenic, acesta ocupi acelaqi
plan cu figura.
Relntorcindu-ne la confruntarea dintre mini-
atura englezd qi scena Dansului Salomeei din alta-
rul sienez, primul fapt care trebuie observat este
solulia diferiti pe care o primegte motivul miinii
stingi ridicate. Este un amdnunt deosebit de sem-
nificativ care dovede;te extrem de elocvent di-
versitatea de pozi,tii dintre cei doi maegtri. ln
Psaltirea de la Cambridge mina se gdsegte Ia incru-
ciqarea cu colonetele unei loggia, sugerind astfel
agezarea figurii d,upd, arcatur5. Arcatura ne apare
ca o reduc,tie picturald a tabernacolului ca spa.tiu
ambiental al statuii in cadrul edificiului arliitec-
tonic. $i in altarul Sfintului Ioan gdsim colonetele-
cu rol de cornipd. Ne afldm in fala unei indiscu-
tabile infiltrdri'gotice. lnsd spa.tialitatea imafinii
se structureazd pe o cu totul altd matrice. Spaliul
imaginii se dezvS.luie Ia o lecturd. de tip bizantin,
de la stinga spre dreapta, urmS.rind ritmul modu-
lat care se propagd prin ,,figura serpentinatd" a
Salomeei spre extremitatea dreaptd a imaginii.
Mina stingd a personajului nu numai c5. nu are
nevoie sd fie definitd spalial de arhitecturd, dar
se integreazd intre doi pilaqtri indicind o distan,t[
ideald.
. Comparind figurile cele mai go.ticizante din
rcoana sienezd cu unele dintre figurile din marea
Maestd. a lui Duccio exemplu cu ,,ancilla"
din scena Lepdddrii lui - de
Petru (fig. t0B) putern
pe bun ternei presupune o filialie directd. - Dar ne
afldm acum pe un plan diferit: nici figura nu mai
e goticd qi nici spaliul nu mai e bizantin. Rdmine
ins5. ca un fapt indubitabii cI atit pentru leclia
linearismului gotic cit qi pentru ,,neo-elenismul"
care transpare in anumite episoade din icoana
Sfintului loan, anonimul Maestru este unul dintre
inaintagii cei mai importanli ai lui Duccio.
Trebuie insd remarcat cd toate aceste stileme
igi fac loc in pictura lui Duccio intr-o a doua
perioadd a activitdlii sale, dupd elaborarea pri-
melor opere, dar inainte de Maestd: in perioada
Madonei Franciscanilor pi a micii Maestd de la
Berna.?l In acest moment deschiderea culturald
a lui Duccio se accentueazS. aqa incit putem pre-
supune un contaot mai complex cu arta bizantind
gi cu cea goticd, ;i nu doar unul sdvirqit prin inter.
mediul Maestrului Sfintului loan.
Interesul pentru miniatura nordicd nu reuqegte
sd-l despartd pe Maestrul Sfintului Ioan de am-
bianla bizantinizantS. contemporanS, pi aceasta
deoarece, inainte de toate, soiuliile miniaturii go-
tice nu erau de o asemenea noutate lncit sd reani-
me prin propria lor putere o conceplie anacro-
nicd a imaginii. Miniatura goticd este ea insdpi
unul dintre aspectele picturii Evului Mediu, iar
sinuozitatea liniei nu e decit un stilem, rezultat
al rafindrii unei culturi de nuan![ popularS. sau
monastic-populard cum a fost cea ,,romanic5.", in
numele unei m[rturisite tendinle aulice, fdrd a se
ajunge prin aceasta la reelaborarea intern5. a spa-
lialitllii imaginii. AsisNdm la o operalie asupra
spaliului figurativ tradi'lional care confund[ in
cils ,lin urire planul-limitfl cu cel de fundal. ln
numele acestei abstractiz[ri spa,tiale zona Europei
Apusene gi Centrale ya arrea in vitraliu una dintre
efpresiile picturale cele nai semnificative. Linia
gotic[ primerste pe planul-limit[ - devenit spa-
!,irr al imaginii - semnifica!,ia de d'ecorum. $i aceas-
i[ semnifica,tie e inleleasl gi dc N{aestrul Sfintului
Ioan, in preluflrile pe care le face din nriniatula
nordicd, cu toate c5. figura goticfl e instriinatil de
spalitil ei congenital qi integrat,l intr-unul de con-
sistenld bizantin5. Este o preluare care nu dd
nagtere la tensiuni interne in cadrul irnaginii qi
nici la tendin!,e de ,,expulzare". Linia goticS. nu e
un corp strdin grefat pe un organisur bizantin' ci
o adoptare posibil[ pentru coerenla iigurativd a
operei graJ,ie faptului cX atit in arta bizantin[ cit
si in cea goticd concepjia inaginii e in linii ntari
aceeaqi. Diferenlele sint numai de forrnnlare.*
Aslfei, Maeslnrl Sfintului loan rS.mine cxpo-
nenbul, e adevirat de exceplie, al vechii cult,uri
ligurat,ive. El are aceeaqi irnportanld funclamen-
tal5. penl,ru lorniarea lui Duccio pe care o tire fr"lac's-
trui de la San N{artino pentru evolulia formald a
lui Cirnabue. Ei sint cei mai de scam5. r'eprezen-
l,an!i ai unei cr-rlttrri ce-gi incheiase ciclul, gi fac
simlit in modul cel mai pregnant impasul din care
nu se mai putea iegi prin preludri de stileme sau
,,modemizdri" iluzorii, ci doar cu url act de lor![
care s5. pund cap[t civiliza'liei bizantine a irlaginii,
* Yezi capitolele II qi III din prezenta lucrare.
printr-o
- Intrareanoud atitudine in fa,ta lumii obiectelor.
lui Duccio in arta europeand are loc
tocmai in acest moment pi importan,ta sa nu con-
std intr-o mai micd sau mai mare culturd imagis-
ticd, ci in felul in care a gtiut sd o foloseascS..
Poate nu existd nimic mai emblematic ca faptul
cd toate stilemele, sau aproape toate, care vor
apare mai tirziu in pictura lui Duccio se gS.sesc
in operele celor doi maegtri sienezi, fdrd ca ei sd
se confunde in vreun fel cu marele prerenascen-
tist. Elementele de cod sint pentru el la indemin5.,
iar originalitatea sa nu rra consta in inven,tia un-ui
nou stilem. Chiar dac5. aceasta se va intimpla,
faptul va fi o consecin!5. a unei cerinle imperioase
la nivelul structurii formei.
Icoana Sfintuiui Petru gi cea a Sfintului Ioan
nu sint pentru Duccio nici modele de urmat, nici
exemple de refuzat in mod programatic. Din aceas-
td cauzd arta sa nu va fi nici o continuare a crizei
bizantine qi nici o polemicd anti-bizantind. Criza
culturii figurative medievale va sta Ia baza for-
mdrii sale, iar cele dou5. opere sieneze sint puncte
de referinld de cea mai mare importanld pentru
analiza originilor sale culturale. Constituie, in pri-
mul rind, un repertoriu extrem de prelios de ele-
mente de cod, pe care Duccio le foloseqte insd ln
vederea formuldrii imaginii pe baza unei preala-
bile constituiri interioare, act individual gi de o
absolutI originalitate. Cu aceasta criza vechii
picturi rS.mine de domeniul trecutului.

ilI.
DUCCTO St PTCTURA
BIZANTINA.
,,Fu in Siena ancora Dtr,ccio, eL rluale fu nobilissimo,
tenne La rnaniera greca: i d,i slt& m&no la tauola
ma,ggiore deL Duomo cli Siena : i nella parte dinanzi
l,a incoronuzione d,in l{oslra Donna e netta purte di
dietro el testamtnto rluaeo. Questa tavoLa :fr,t I'attu,
moLto encell.enlent.ente et doctanlente., i m.agni.ii.t:Lt, cosu,
e fu nobilissim.o piclttre" 'k.7':
Astfel scrie la inceprit,ul sr:colului al XV-lea
Lot'elz<l Ghibert,i, oferinr.lu-ne prin acc.st,e cuvint,e
cea mai r,'eclre jutlecatir criticd asupra op,erei lui
IJrrccio. Crerlern, int,r-adeviir, ci acei tenne lu. ntu-
y,iera grecu poat,e fi tronsidera[, in prinrul r,incl o
judecal.ii dc valolre( cu un vag
,si porrderat sens
pejorativ), ;i ahia apoi o int_,eriaie ile arnhientare
istoric[.
Criferiilc criticului au evoluat cu mulL de aLunci,
iar m S.rturia lui Ghiberti i;i pdstreazii insemni.-
tatea doar in ceea ce privegte partea istoricd.
Nimeni nu poate nega cd-Duciio avea la indemind
toate nodurile picturii bizantine care de mai mulL
de un secol domnea in Toscana. Din aceasbd cauz5
nu ni se pare necesar sd urm[rim ipoteza formdrii
* relaLiva rigiditate il pre scrip!,iilor iconografice e
, ., ,lsg giisca la Siena qi Duccio, care, preanoltil a fost
lsr) srr folosoa de maniera greceascl. Miiele tablou din
Domul din Siena cu incoronar"ea l.ecioarei in pirtea tlin fat[
gi.cu_ tr..stamentul cel nou in partea t.tinafi"i ;;i; i"pi;
tniinilor sale. Tabloul acesta a fbst fiicut cri rnult,i mlies_
t,rir-. si cu muliir doclrini ;i fost-a (Duccioy pr.canoHif
sale la
Constantinopol ?3 pentru a putea explica
rleseletrirniteri la url,a tlin rlel,rt'pr.rl5 pe care le
gisirn in operele sale. Nici chiar sbricta rcspec-
tare a regulilor iconogralice 7a nu ne indrepbd!,egte
a-l considera pe Duccio un bizantin. Chiar diur-
potrivir: poate e tocmai aici locul unde poal,c Ii
clarilicata pozil,ia sa istorici care e aceea de a
deschide si rtu de a inchide o epoc5. de culburS.
f igurativd.
Iconografia nu e doar un aspecb marginal al
r:oncep!,iei alegorice gcnerale, caracterist,icri pent,rrr
i,lvul Niediu, est,e dirnpotrivir expresia ei (i{,it }rrai
ctrrblernalic.l, elcmerit,ul cartl consl,iLuie int,ol,tLra-
llra ocazia gi fundarncnLarca irriaginii ;i {iiu'rl
reugc,sl,c s[ devina partc din structura proll-rncli a
oricdrei opere. Imaginea bizantinl tinde aga
cum s-a observab *- slrre imaginca-semn.?5 -
Problema semanticit[lii picturii bizanline sc
prrne intr-rrn rriocl ctrract,erisl,ic inci tle la incc-
prrlurilc ei. \,'asile cei Mare gi Circgorie ccl A"larir
sirrb coi carc cxprinui lientm prirtra oarir concept,itr
rlcspre o ar't,[ care Lri:buic cillfti, tlesprc liiolurii cu
ri ,,Jt)varrghciie in irnagini".
Insl,nrtnent,alit,aterr irnaginii, caralt,cririLioa de
bazit a arlei bizant,ino, va liirnirre un puncl, fi-r
irr t,ottt,ii gindirca rncdicvalii lic ea. orient,alir ori
occiclerrrtalii: aslleI in alr]rinrrl,a carolingianti asis-
t,tirrr la sublinicrelr tlihoturnir,i inlre tlecorabir.isln
;i scnranLiciLaLe (utl nnrnoriurn ret'uut geslarunz ctl
venustatent parietum),76 l'apt, observabil qi in con-
cept,ia tlespre arLil a secoluhri ai XIII-lca (pentrrr
lJorravenLrrra opelele rle arl,[ possunt consitleruri
tr,t res veL ut signtr., pot, fi considerate ol'i obiecti',
ori semne).??
Nleriti sii insisl[rn aici ceva rnai rnulb asupra
problenrei iconografiei deoarece o analizI at,cntri
poale aduce o insemnatl c]arificare a adevXratului
raport cxisl,enl, lntre lJuccio ;i l3izan!. Dati fiincl
de rnirare c5. picLura bizanlinii nu s-a dizolvab in
cele din rrrrnd intr-o serie dc lalsuri sau cle cdpii
deschisi la inlinit. Apc'rLul individual al arLi;tilor
pi-a spus aici bineirrIeles cuvin[,rrl. Inovat,ia tiparc
pi",t"r;,
in primul rind ln modalitatea de formulare a rma-
ginii. I,Ioclelul e preluat de cittre artiqtii ]rizanLini
in oeea ce prive;te srrhelralisurul icotogralic gi nu
penlru calil,S!,ile sale formale. Dar inova!,ia maeg-
trilor medievali, oricib de indr5.znea![ ar Ii ea, se
lovepte intotdeauna de o piedicd inevitabili. Pie-
dica consta nu atit in aul,oribatea modelelor pre-
cedente cit in atitudinea mentald care nu putea
trece peste un anumit mod de a vedea qi de a
sim,Li realitatea, peste un anumit mod de a con-
cepe forma. Artistui bizantin, oricit de indrriz-
nej, ar fi (ne gindim la personalitnl;i marcante ca
Mihail Astrapas gi discipolul sdu Eutihie, la ar-
tiqtii de la Karive Gamii, la Teofan Grecul), vede
lntotdeauna in opera de artd epifania repetatir a
,,Marelui ProLotip", a divinului.Ts Seria imaginilor
bizantine este deschisd pobenlial spre infinit in
toate sensurile: cfltre o repetabilitate perpetu[, dar
;i citre punctul de plecare ideal al tuturor imagi-
nilor: figura divin[, singura care nlr mai e - pen-
tru artistul vremii imagine a ceva, ci supremd
realitate.
- l'igurir-spatiu inconjulirt,or, iar redirnensir,rrrarca
Terestrul ;i umanul sint emanalii ale diviniti-
!ii, imaginea artisticd e concepuLd ca spaliul in care
Logosul pogoard intru manilestarea in forma des-
carnalizat5. Forma artisticd nu inchide, intr-un
mod specific, palpitalia Universului, ci are doar
rolul de ,,trimitere" a privitorului c5"tre supra-
sensibil.
lnsdqi spalialitatea imaginii bizantine s-a re-
simlit de pe urma acestei conceplii. Andr6 Grabar,
sl,udiind problema ?,perspectiyei inverse" a bizan-
tinilor, lanseaz[ ipoteza unei concordan!,e intre
experien!,a artisticd bizantind gi gindirea lui Plo-
tin. Treptele transcenderii realului (de la sensibil
la Logos qi de la Logos la ,,Unic") ilustrate de
Plotin gi apoi de Dionis pseudo-Areopagitul se pot
intr-adevdr urmdri si in reducerea direc,tiilor spa-
liale ale imaginii la niqte indica{,ii nu atit de pro-
funzime cit ale drumului ce trebuie parcurs de
ciit,re privitor, de la imagine la el;ernul rriodel.
Poate nu exist[ nimic mai semnificativ declt
concluzia tras[ de specialigti din studiu] aspectelor
iconografice ale artei lui Giol,to si Duccici. Duccit_r,
considerat de tradilie cei mai ,,bizantin" dintre
rnarii Prerenascentigbi, se dovedegte mulb rnai putin
legat do scl-remele iconogral'ice consacrate de tsizan!,
decit Giotto. Giotto e cie o fidelitate aproape fdrl
fisurd in urm[rirea iconograiiei bizantine. Acest
fapt dovedeqte pe deplin c5. marea rdsburnarc
pe care o cunoagte ltalia secoluiui al XIV-lea pe
plan arlisLic se clatoreqte nu abandon5r.ii ilustra-
t,ivismului in uz ci unei noi pozi,tii in la[,a reali-
tiilii. l-eiul in care oonLrep Giol,bo qi I)uccio
forrna artisticii nu rnai poatc fi cornpar.at r:u cerl
al bizantinilc'r. Omr-rl descoper[ realitatea sub urr
dubiu aspecl: ca spaliu natural gi ca tcmporali-
tate istoricd. liealitatea naturii cluce in operele
primilor deschiz[tori clo drumuri ai arbei euro-
pene la noi rnoduri dc sugerare a raporbului
l,emporaiitil,tii drroe in ceie din urinir la dernibi-
zarea,,N{arelui lrroLot,ip" al bizanlinilor. Istoria
er.'angheiic[ mr rnai e privitd ca singr-rra realitabe,
sau ca realitabe supremd, ci ca simbol al trecerii
ornului prin ist,orie. Reaiil,abea pentru Gic-'tto gi
penLru Duccio e gi ,,naturi" si ,,istorie" in aceiagi
timp. Irorma artistici sinl,etizeazS. un nou mod de
inl,repitLrundere a spaliuiui gi a timpuiui, ernarr[ un
rrou ritm, se rnirtul'ise;Le ta o noui modalitabe
de privire asupra Luruii. ln imaginile artisbilor
italieni din 'l'receuto persistS. eierr entelu icono-
graliei bizantine, dar devenite dinl,r-o datii rnar-
gina.le, neesen!,iale.
In Bizan! va trebui s5. aqtepl,S.rn prima jurn[-
LaLe a secolului al XV-lea, secolul slirgitului cul-
turii bizanl,ine, dup5. cum bine se gbie, perrtnr a
pubea asista la o rnigcare arlisl,ici ce tatona posi-
bilitXlile reinnoirii statuLuiui arl,ei. Stau rndrLurie
celebrcle ,,Ekphraseis" ale lui Marcu qi Ioan Euge-
nikos, eforturi tardive de a reintoarce atenlia pic-
torilor spre importanla unei noi conceperi aformei.
Pictura bizanbinl a scdpat de pericolul stereo-
tipiei (qi tradilionalele acuza!,ii de acest fel sinb
desigur superficiale), a cvitat qi pericolul copjgi
qi al falsului, dar n-a reupit s[ evite implacabila
iecdtuire a unui lip de figurativitale care ddduse
deja cele mai pre,tioase roade in secolul al Vl-lea.
Epoca umanismului italian se dovedeqte neincS.-
- DupSpentru
petoare alegorismul hizantin.
aceste succinte observalii se poate lesne
lnleleg-e c[ rolu] lui Duccio nu Ya fi acela de a
aducel in limitele posibilului, anumite varialiuni
schemei iconografice (fig. Bt-Bg). Aceasta e
investit{ cu func,tia conforma,tiei obiectului ce se
constituie in imagine.8o Schema iconograficS" nu
mai e o imagine-tip care se repet[ pi pe care
artisLul nu face decii sd o formuleze cu mijloacele
care ii sint proprii, ca la bizantini; din imagine-
tip ea devine bbiect de turnat in imagine, iar
imaginea este fructul elabordrii interioare a artis-
tului. Opera lui Duccio nu se va deosebi de una
cu subiect analog din pictura bizantinfl prin
adoptarea rrnor noi elemente sl,ilistice, nn elemen-
tele de formd. ci forma tnsii,;i constituie murea
noutate a artistului.
Schema iconografici nu apare esen,tial modi-
ficatd in arta lui Duccio tocmai pentru c[ joac[
rrilul de conformalie a obiecLului. In conqtiinla
artistic[ imaginea nu se formeaz[ ,,deforrnind"
-modificdri
sau aducind obiectului ci ridiclndu-l
la rangul de simbol interior: astfel schema bizan-
tin[ drept conforma,tie a obiecttrlui -
-lonsideratd
nu va trebui sd fie ,,deformat[" pentru a da
naqbere unei noi imagini. Dacl in operele lui Duccio
vom putea observa o imbogd,tire semanticS. a
irnaginii, acesb lucru va fi bocrnai consecinla pro-
cesului de animare a unui tip iconografic. Diferen,ta
se va datora imbogX,tirii subs[anlei cognoscitive,
qi nu a conlinutului dogmatic. Se intimpld cu alte
cuvinte exact contrariul a ceea ce se petrecea in
picbura bizantinS., privatS. de substan.ta ei cognos-
citive gi incredin,tatd inteligen,tei publicului gralie
valorii semanbice a sintagmei iconografice.
Duccio se folose;te inc[ de programul doc[rinal
impus de condi!,iile timpului (din aceastd cauz5.
considera Ghiberti marea Ma,estd, a lui Duccio
ca fdurild nn numai encellenternente ci gi clocta-
rnente), gi chiar dacd s-ar descoperi intr-o bund
zi cd artistul a fost semnatarul nnei ,,profesiuni
de credin!,d" de felul celei rd.mase de la pictorii
din a doua jumdtate a secolului al XIV-lea,81
acest fapt nll ar ajunge pentru a lace din el un
simplu ilustrator.
Astfel iconografia din Maestd nu poabe fi nici
pe departe considerat[ ca un e]emenl redundanb
al imaginii deoarece nu se mai afldintr-o simbiozd
cu forma, de felul celei pe care o intilnim in Bizan.t.
Noutatea lui Duccio e in primul rind noutate
in felul de a concepe forma. Dar qi aici, in domeniul
relaliilor strict formale, raportul cu arta bizantind
se pune intr-un mod specific. Cele doud aspectc
iconografic gi stilistic
- nu se pot despdr,t,i -in
intregime deoarece ambele igi afundd rdddcinilc
in aceeagi pozi!,ie, cu totul noud, pe care o are
artistul in fala realitdlii, atitudine care l-a dus
la eliberarea picturii de criza intelectualisticd
care domina cultura bizantind.
Apare insd pericolul de a explica explozia
artei lui Duccio ;i fizionomia ei aparte in cadrul
picturii din Duecento prin apelul la pictura aga-
zis ,,neo-elenistic5." a cdrei inflorire are Ioc ince-
pind cu jumdtatea secolului al XIIl-lea. Origi-
nalitatea artistului sienez ar consta astfel in fap-
tul cd igi cautd sursele de inspira,tie in pictura
proto-paleologS, spre deosebire de predecesorii
s5.i care plecau de Ia experien!,a pictorilor com-
neni.82
Fdr[ a nega diversitatea izvoarelor, ce se
poate observa in pictura de la inceputul secolului
al XIII-lea fa,t[ de cea de la sfirpitul secolului,
pozilia de exceptie pe care o ocupi Duccio in
peisajul arbei din Duecento nu se poaLe explica
doar prin aceasb[ reimprospdtare a surselor de
inspiralie formali.
Unii specialigti au lncercat si demonstreze
existenla unei Renasberi ante litteram in epoca
de domnie a impdralilor bizantini rlin dinast,ia
Paleologilor. Considerind doar aspectul etirno-
53 logic al cuvintului ,,renastere", incercarea e justi-
ficatl: existti fdri indoiali o leorudescen{'ii a rnodu-
rilor elenisticc ln picl,ura din secolul al XIII-lea qi al
XIV-lea.83 Nu trebuieins[uii,at faptul cd un fi]on
ciasic a exist,ab dintotrleauna in cadrul pictrtrii
bizantine, incepind cu epoca lui JusLinian ,si pin5
in secoluI al VIII-lea, ca lln curent indepcndent.
Apoi, tlup[ criza iconoclast[ pi pin[ in epoca
inlpdralilor oomneni, acelaqi filon persistS., e
adevdrat, mai mult ca un curent strbtcran care
atinge djn cind in cind rnanifest,area plasticd
(de pildri in expresiile aulice aie pict,urii nracedo-
nene). Ilst,e poate semtrificativ laptrrl cii in seco-
Iul ai IX-lca, cleci imecliat dupri criza iconoclas-
tri, asisblrn ia dispari{,ia elenisrnuJui ca lilon
de sine sL{t5.tor, proces care se leag[ de cr.rdilicarea
j conografiei.8a
in perioatla Colrrnenilor piclttra bizanl'in[ ni
sc infti{i;eaz5. ca secdt'rritir de, propria-i expresi-
vitate. Incepe acum criza inteiectualisticd a artei
bizantine care o r.a domina pinir ia sfirqibul ci.
Este rnornenlril isLoric in oare Ilaiia se deschide
c5.tre Bizan!, cu o rcinnoit[ capacitate de asimi-
l are.8 5 cerea la canoane clasioe nu pot reanima arta
Spre iurndtaLea secolului incepe insl ,,rcnag-
terea" Iraleologilor, lenomen atit de discutat in
istoriografia de art5. Dar nespus de imporbant
esl,e IapLul cii stilrrl paleolog nu se dernonstreazd
ca perfcct inchegat deciL in ultimele decenii ale
secolului al XIII-lea, la Constantinopol, pentru
a da maximele sale roade in secolul al XIV-lea
qi al XV-lea.
Specialigtii nu s-au hot,lrib inc[ dacii centru]
rlc iradiere al noului stil {,rebuie ciutat la Consl,an-
linopol, la Niceea sau la Salonic.s6 Totusi, cele
mai multe elemente ne indicd geneza picturii
paieologe in capitald, chiar dac[ primele exemple
de picturd monumental[ paleologd nu se intil-
nesc decit in provincie, incepind cu a doua jumir-
tate a secolului al XIIl-lea. Descoperiri relativ
recente ne demonsLreazi faptul ci incd din primele
clecenii ale sccolului al XIIl-lea inllorise ia Cqn-
slantinopol o gcoalii de niiniaturigti r-.are sernneazir
preludiul picturii n-")onumentile.
Considerind ca depdgilii polernica l)yzunce ou
ILalie care a dominat dezbaterile criticii de la
inceputul secolului nostruT r[mine cle stabi]it
adevS.ratul raport dintre,,Renagterea Paleolo-
gilor" ;i inflorirea artei italiene spre slirpitul
Duecento-ului. E vorba, in esent[, de a stabili dacd
pictura italian[ din aceastd perioad[ nu e decit
un reflex al celei bizantine contemporane, aga
cum pictura toscand de la inceputul secolului al
XIIl-lea nu era decit o variantS. Jocald a picturii
cornnene. Sarcina noasbrti este aceea tle a circurn-
scrie conponcnLa paleologri a picturii lui Duccio
;i de a stal:ili dac[ aceasLa este de aselnenea
natulir incit si-l poatd integla pe all,istul siencz
in problematica,,rena,sLerii" bizantine.
DrrpI curn arn nrai arninLil,, incepintl ou epooa
irripira[,i]or C)omneni, arta bizanliriir. e cuprinsii
de o adinc[ crizii. Cu aparilia stilului paleolog
criza nu numai c5. nu se alenueazS. dar, dimpo-
Lrivii, se dovede;te a {i irenrediabil[. Artjficii
cum ar li ciarobscrirul ,,fumutiu", sau reintoar-
bizanlinii. Elenismul inceteaz[ de a fi un filon
periferic actualizal, de clLre artiqti. 1n aceasLd
perjoadd asislS.m la o rcinnodare islt-rristd cu firul
lradi{iei clasice, asistdm de faJlt Ia germilarea
unui {el de ,,neo-elenism".
Primul exemplu ai noului stil ne este cunoscub
astdzi prin frescetele din biserica Sfinta Treime
din Sopocdni (spre L265). Aici apar evidente
deja limitele,,renaqLerii" Paleologilor. Folosirea
clarobscurului 87 se insereazS. pe imaginea deja
constituitd. Sugerarea lineari a volumelor rd-
mine lundamental5. pentru lormularea imaginii,
iar contrastul dintre lumind qi umbrd urmeazd
liniile de contur. Clarobscurul se dovedepte astfel
inutil qi artificios, nereugind sd reactiveze in sens
volumetric un spaliu figuratir. concepuli in niod
fundamental ca bidimensional. Acelaqi lucru va
persist,a pin[ in secolul al XV-lea cintl, in pictu-
r.ile ciin NIistrA, clarci'bscnrtti se tlizolvi int,r-r:r
55 masA cromatica picloasi. Persisti. deci act'astd
 coll[,radi(1ti0 inLeriolr'ti g irrragirrii Jrizanlirrc ne-
decisii intre o forrnular.c volumetricti ,si una planir.
fot ln pictura secolului al XIIi-lea inCep s[
aparil tob mai {recvcnl reprezerrL[ri de edificii
arhil,ecturale,,, rr o biv" pic {,r r ra1 dc predilec {,ie p cntru
art,igtii preocrrpati de redarea celeidc a l,reia dimcn-
siuni. Slucljile alent,e care s-au llcut in iegdturii
cu semnilicalia spa!,ial5. a reprczent5rilor arhitec-
turale 88 au tlernonsbrab ins[ pe deplin ci nici
aici nu se rezolvt"r anibi,tia arLi;lilor-,,renasterii,,
paleologe dc a srrgcra proftrnzimea. Reprcienta-
rea ptliiit'iilor. ca si irrl.roclrrr.o,ca,.lar,,lbscurulrri
are loc rln procesui fomrullrii i"rugi"il. Nu cstc
consecin{,a unci noi constil,uiri a imaginii in{,erioare
(ca la GioLl,o ori Duccio) ci rczullatul benlal,ivei
tle a gdsi noi nroclaiilirIi dc redare a irnaginii,
plecinrl dc la formalisnie cilre forrnd.
Este foarte probabil ca Ducoio si fi fos[ Ja
culent. cu . inova!,iile picturii paleologe. .,\,sa
cum. bindrul Giotto se tloveclegte a fi inforrnit
{e gla!,ialisrnul paleolog al pittoriior A{ihail qi
Eutihie care lucrau in-I'Iacedonia,se Duccio ne
apare ca un perfecL cunoscdLor al noului stil,
admirat probabil prin intermeciiul miniaturilor sari
al ic_oanelor ce pdtmndeau in Italia. (fig. g0-95;.so
Trebuie ins[ sd subliniem faptul c[ penel,ra-
!,iile paleologe in ll'oscana se veiific[ incd^inainte
cle inceputul actir.it[t,ii ]ui Duccio in arta lui
9oppo di Nlarcovaldo la ForenIa, a nlaeslrului
Sfinl,ului Ioan (la Siena) qi va primi cea mai
rntere,santd reint,erpret,are in pictura lui Cimabue.
Nici Cavallini si nici Giotto nu vor ignora pictura
,,renagterii" bizantine. Dar Coppo, M'aestrul Siin-
Lului loan sau Maestrul de la San Martino rdmin
erponenIi ai vecliii arte in ciucla faptului ci atloptl
inova{iile paleol,rgt'. Nu ajunge rieci cunoapbeiea
pentru ca un arlisl, sii producii o compleL[ risl,ur-
nare in sinul arl,ei din lirnpul slu. Si aceast[
observal ie r a ti si rnai somn'i l.icativj iacd se vu
Iua in consjdera{ie faptr_rl ci in prirnele sale opere
pygcio ignora cu siguranlri fi.tur"- pateologr:.
AJ-iia in. per.ir.iatla liudanei Fru,rtri:;ttr,riilirr si a
rrticii ,rl-Iaesfui 11e Ia Berna aceasti iniluentir se
Iace simlitl. Dar Duccio ne apare la acea ord
ca un artist deja lorrtrat pe baza rnostenirii arLci
hri Guido in lonnula ci cca mai irrall5: piclura
N'laestrului Sfintului Petru.
Cunoagterea stilemelor bizani,ine sc sivirgegle
probabil irr cazul lui Duccio lie prin intermediul
Nlaestrului Sfintuhii Ioan, fie clircct mullumit[
conl,aclului cu miniatura bizantind. Duccio con-
templase probabil acele ilustralii care reflectau
problemele noului stil, ca de pildd Codicele nr. 5
dc la Iviron sau ltrvangheiia nr. 5/+ de la Biblioteca
Na[,ional[ din Paris.el Acesb hrcru nu-l aduc ins5.
in situalia pictorilor bizantini rtit,[ci!,i pe cirile
plasticisrnului, dar clomina!,i de o viziune stnrc-
t,urat5.pe rnodulS.ri bicliniensionale.
Cit de acul, a sim!,it Duccio problemele legaLe
de pictnra bizanbin[ conternporanii ne est,e dernon-
slrat tle mita Maestd cle la Berna, fruct,, rlesigur,
al rinui nlolnerlt de incert,iLudine in ftr!a rioilor'
st,ilcme.s2 Dubiile sinl ins5. dcpdqite cleja ct 1l4u-
rlona Iirnnciscanil,ot' unde clarobscurul e recreat
in tntregirre nu 0a niijloc de a sugera volurnul
ci ca o consecin![ a spalialil,dtii irnaginii. incI
din accaslii opel[ clarobscunrl cluccescr iriceteazi
tlc a [i o contra(-l iclie; el ne apare ca o necesitaLe
co decurge dirL ins[;i viziunea artistr.rlui. Duccio
absoarbe descr,rperirea palcologilor privind-o dc
semnifica!,ia ci originari: l,ranslormii contrastrLl
rle umbrl gi luniin[ clin rnijloc de sublinicre a
corporalitdlii intr-unul care o inviluie ;i, in cele
rlin urnr5, o anihileazti.e3 f)in artificiupleonastic,
crlm era in picl,Lrra bizantini, clarobscurul devine
clernent al sh'ucturii imaginii, inseparabil cle ea.
In reprezcntarea perspect,ivelor arhiLeclurale el
lluccio e dcparbe de arnbiguit,ul,ca bizant,inI
Acest lucru se petrece nu prinLr-o inl,egrarc a
invesl,ig{rilor cclci dc-a trcia rlimensjrLrri intr-o
cxperien![ de tip renascentist. l]erspccbivir) asrr
cllrn o va descoperi Brunellcschi gi o va t,eoret,iza
AIberti, r'eprezinlii o spectaculoasS. r:ucerire a
celei de-a treia dimensiuni astfel incit, in cele
riin urm[, orizontrrl naturai este adus in centrul
56 irnaginii. f)rrccio qi, in acoeiisi perioarlri, [iiolt,o

fac primii pagi in luarea ln posesie a spaliului
inconjuritor. Spa!,ialitatea imaginii . la -Duccio
nu vrzeaza insa suprapunerea cu spa{,iul (beoretic
euclidian) al naturii; ea se dovedegte ca rezultab
al unei viziuni care urrn[re$be nii abit redaren
profunzimii cit sugerarea ei 'printr-o strabificare
cromaticd- qi clarobscurald. Coerenla reprezen-
tdrilor arhiiecburale din pictura lui'Duccio e o
consecin!5. a imbogd,tirii semantice a imaginii.
Spatialismul lui Duccio se inclepdrteazri istrfei
rrrulb de rnistir.a plotiniani a ipa!,iuhri, lipic
lrizantinri, dar in ar,elaqi |irnp riinlinc to ,j in,iir-
crrtahilir rlist,anlii de r:onccplie lalri rle rrr,bt [iorru;=
t,erii.
Paralela l)c care o propune sclectia rroasl,rr'l tk:
irnagini poate clarifica intr,o buni mdsrrrii cele
expuse mai sus. Ea ne demonstreazd cib de diferil[
esbe viziunea lui I)r.rccio de cea a unuiadinttrr
prevestitorii,,renasberii" Paleologilor : arlistrrl cari:
a decorat biserica Sfintei Treirni tlin Sopocirri.
(tig. 75-80).ei Cerinlele de reaiizare a imasinii
sint asemrinitoare: integrarea unui grup de per-
sonaje intr-un spatiu determinab de arhitecturri.
Artistul J-rizantjn urmiregl,e valent,ele corrbra-
punctuhri ritmic intre implel,irea curbilinearl a
traseelor din primul plan pe trama de scandarc
verticali a arhitecturii. Clarobscurul se conden-
seaz5. pe marginea cutelor vesrninl,elor fdra a
viza moduliri plastice. Legltura dinl,re personaje
qi spaliul arhibectural nu se slvirqeqte printr-o
intrepItrundere reciproc[. StrucLura imaginii rir-
rnine conceput[ pe baza monumentalismului bidi-
rnensional caracteristic pentru pictura bizantin[.
Duccio isi realizeazS. scena separind net grupul
de personaje de loggia clin fundal. Prin aceasbi
operatie se accenl,ueazti in mod intenbionat o
stratilicare de planuri care rra stabili adincirnea
irnaginii. Corcspondenta dintre cele dorrti planuri
este ins{ sugerab[ printr-un procedeu de o mare
subtilitate: naqtcrea bol,tilor corespuncle puncte-
lor de maxim5 tensiune din scena de prim plan.
hfodula{iilr: clarobscrrrale cuprind intreaga stnrc-
turd a imaginii, contribuincl la riLmica ei generalfl
bazati pe stlabificru'e yi pe o l,r,atale anliplasticii
u vulu nrclor'.
Jrirele care il leagi pe Dnccio de cultura bizan-
l,inii au fost, indeajuns dc analizate de ist.oricii de
art,[ atib in aspecl,ul lor iconografic cif qi in cel
sl,ilistic. Ceea ce am urm5.rit in paginile anterioare
a fost in primul rind clarificarea unei distinc,tii
Leoretice intre viziunea duccescS. gi cea bizantind.
'I'otuqi, in afarir de exemplele cibate de obicei ca
l'iicincl parte clin cultura bizant,ind a lui Duccio,
ni se pare cd ar mai Lrebni luat irr consideratie
gi stilul ,,neo-clasic" al artiqtilor din epoca imp[-
ratilor macedoneni. Ne gindim mai ales la nrinia-
trrrile rle felul celor cuprinse in Menologiul Lui
VasiLe aI II-lea de la Biblioteca Valicanului,eo de
a clror cunoa;tere nu era strdin nici Maestnrl
Sfintului Petru. Elernenl,cle cle peisaj, rnodul cle
a dispune cutele ve;mintelor, canonul clasic Il
anurnite liguri din opcra lui Duccio iqi pot, gtisi in
miniaturile macedoneerie posibile antecedente. I)ar
in linii mari se poate spune cir atitudirrea lui Duccio
fa!,[ de pictura aulicS. bizanl,in[ este aceeali orr
cea ck"ivediti lald de picbura toscanri carc l-a pre-
ccdal,. Itra joacd in primul rind rolul de repertorirr
de elerneni,e de cod iigrrral,iv. Dacd complexiLabetr
culturii nu-1 determinir pe Duccio s5. continuie criztr
metalingvisLic[ ce doninase pictura anterioari lui,
laptul e posibil deoarece operele toscane gi bizan-
tine, pe care probabil le cunoaqte, nu-i mai ser'-
vcsc drept rnotive de inLerpretat sau pe marginea
cirora s-ar pubea lese o iluzorie variant[ de autor:
repertoriul culturii sale imagistice are importan![
in conceperea operei doar in m[sura in care ele-
mentele sbilistice pe care le putea gisi in moqbe-
nirea culturaki a scciilelor anlerioare puteau fi
irrtegrate in noua structurd. a imaginii.
Distanla lrri Duccio Ia![ de cultura figural,ivri a
Rizanlului iqi are originile inl,r-o noui dinrensiune
istorjcd a actului creator. Dacd Gregorie clin Nyssa
indemna, printr-o fmmoas[ rnetafori, la contc'rn-
e7, otlrlti"t
lrlarea Lrrruii ,,llrin ochii porurnbeltrltti"
cu aparif,ia ILri Duccio in arti-r ibalian[ a sfirgilului
r1e ]lueoenl,o, .,4 t erlua. (ra. 1lI ltict,ttt'" rcdqr irL,, rru
pt'ivrlegirr Llrran. Spir'ilualisnrrrl bizarrlirr, aLirrs 11t:
riscuI rul,inei, esLe inlocuib in arl,a 'I'recenti6tilor
ibalieni printr-o noul pozi,Lie falI de rea]ilat,e. in
IaLa realului poat,e aspira la pitrunderea poebicir
a celor mai ascunse legi nu doar prir.irea abstract[
a spirituiui simbolic, ci omul.
Clasicisrnul despre care s-a vorbit in legdburti
cu arba lui Duccio nu apare aslfel ca un clasicism
tle rellex, dedus, cu albe cuvinte, din rnotleleltr
lrizarrt,ine ale picturii bizarrbine ci ca o ctrttetirrr
rrrrrll, rnai prolrrntl[. Ca ;i la Giol,Lo, clasicisrrrr.rl
Irri l)uccio consLS. inlr-o reinnoitX aLil,rrdine in fa!a
Luniii, care clel,ermirr[ pierderea caracterulrri in-
sbrumenl,al al arLei gi recuperarea adev5.ral,ulrri ei
Ioc in con;tiint,a rrrrranii.
Iis." (I lLttl'r', l)ivin,t (:t,ttttItP'lid, itt It;r'lttr'''t" 111111;i11r';rstli
r,1 rl,, lll:r li,r,'l'irl, litr,'rttlsli, llll;''.)
tv. Ducclo
$r ARTA GOTleA.
Duccio gi-a inceput, activil.atea c0. decorator tlt:
c[rti. Ceie mai vechi documente care ne aminbesc
numele pictorului ne-au pS.shat mtirl,uria unor
opere? azi pierdute, in carc indeminarea tle rnini-
aiurist, erf I'[rir irtdoialit absolul, necesarii. lls1,o
vorlla tle crttptrltile ctilt'ilr,r rtc 1-rtriti ale. (lontrrrtci
sicnczc la .arle lucr.cazir pictlrlI in t27Fi.ur (lornpo-
nent,a rnitriat,urislittir a arbei lui IJuccio va I'i pre-
zenll apoi irr rnai loal,c operele, ca tt-atninL'irc a
rrroclestelor inrrcptr[,trri. 'l'orlmai in cont.l itria acesbtli
rr'[,e,,trtiturr',," irebtli0 c[ut,at,ii probabil .legirl'urir
lrri l-)irccio ctr picl,trra Lr:atrsalpini--t. Crir!'i le tlectl-
rate tle arligti fiarrcezi, gerrrratri 1i eLrglez.i ciroularr
crr tlesbult-t riqrrrin![ la epo,'l respe.bivS. In acela,si
lirnp arl,isbui a puiLrb ctLnoapl,e probabil 9i exemple
tle iculpturl portalivit in litde!, ajunse in Ittrlir'
Cintl l)uccio lace aparilia in isl,oril arl'ei it'a-
i;i
liene, periinsrrla era deja irrvadati cle vahrl golitl
c" tt ptopuga din nord. Faptul csbc evitienb in
primul' riria'1n sci-ilpLtirl 9i in ariritecturti,.dar qi
oi"t,rt" incetre si se dortedeascti inlcirrnal,:-i de arLa
,,chc allnninir si rhiaam in Parisi 'F" : sbau
mlrl'urie
iiriniaturite gcotii clin 13ologna. in c,e1 rie-a doua
jrrrnlt,al,e a 'sccolttlui, sosesc la Assisi rtre;Leri in
* ,,... prcamindra rrl,i /nrrnliti ,,inlrrnrinrrr;i" la Pa-
frescl qi vitraliu din Anglia pi Germania.ge Inter-
ferenl,ele^sint irrsd reciproere: in cadnil gcolii de
rniniaburigl,i car,e infloregte il l,inrpul dorirniei lui
Henric al Ill-lea la Westminster lircreazi, aldturi
rle artiqbi englezi gi lrancezi, decoral,ori sositi tlin
I i,alia.loo
Dintre toate oraqele Italiei centrale, Siena era
fdrd indoiald cel mai deschis cdlre lunea tr,ansal-
pind. in tot cursul secolului al XIII-lea bancherii
sicnezi cutreierri Europa ca trirnjsi papali. Nici
chiar rlupii marea biL[lie tle ]a i\,{onbaperl,i,
r-lind intreaga populalie a Sienei a fost atinii tle
excomunicarea papali, Curia nu s-a putut dispen-
sa de serviciile banchcrilor sienezi. Ciiitoriil-e ln
Franla, Germania qi Angiia coritinul ldr{ intre-
rupere.1o1 Aceasta este probabil premisa de ordin
practic a int,erferentelor la nivel arl,istic inl_re
Italia gi r,olclalte lari rlirL apusul Jiuropci. Lr
Siena, inu; {lin prinrele decenii ale celei de-a dorra
jrrrntil5li a secolului al XIII-lea? apar er.identc
infiltralrii gotice in miniaturS, fapt dovedit tle
paginile Psaltirilor din aceasid perioadri (de cxenr-
plu CoraLe 25 de la muzeul Domr_riui din Siena)
san tle scenele lalerale ale icoarrei de alt;rr a Sfin-
Lrrhri l oan.
Problerrra contactului lui Dr-rccio cu arta go-
l,icii este una clint,re problemele cele rnai importante
atit pentru a p[tmnde anii de ucenicic ai maes-
trului cit qi pentru a cilcumscrie rolul pe care cu1-
lura imagisticd ii poate avea in cazul unei mari
personalibiti cnnr a losb cea a maestrului sienez.
ComponenLa gotic5 a picturii sale a fosb cintl
complet negald cle c[tre specialigti, cind exal-
tabii ftirl ]imite.102 b-apbul cd Duccio a studiat
cu atenlie miniaturile salr ivoriile care pltrundeau
in Italia din nordul Europei nu diminueazd qi
nici nu mdregte valoarea artei sale. Inteligenla
artislicl a ]ui Duccio era astlel strucl,uratri incil,
fdcea posibild preluarea oricirui stilem sub semnul
totalitdlii imaginii. Dac[ in aceeafi oper[ vom
intilni elemente bizantine, carolingiene gi gotice
aceste clernente vor fi intotdeauna rodul unei
arralize I'iictrt.c rlin crterrior" rle ciit,re cel ce priveq-
!,e; ele fac parte din istoria figurativd a acelei
imagini gi nu din esen,ta ei, sint elenente ale
struclurii operei, analizabild qi disecabild cu toate
r_iscurile pe- _care le implicd o atare operatie.
Irrivind ast,[el ]ucrur,ile ne ddm seama cya"elenzen-
tuL gotic aL .artei lui Duccio tnceteazti de a fi cu
adevdrat gotic. Dvccio nu a fost un exponent al cul-
turiigotice aqa cum nu a fost un exponent al celei
bizantine. Analizele cc le propunem in paginile
ce. rrrmeazir pleaci ile la aceasti constat,are tle
prlnorplu ; au ca scop, in primul rind, clarili-
t:area isl,oriei irnaginilor rlrrcccst,i rlin clrrc clr_,rrrcn-
lrrl norrlic frcc lrart,e int,cgrarrt,ii.
Judecata lili \,rasari l0:r conform cir.cirr f)uccio
pracl,ica ntaniera, greca assai nrescolala con lu
tttoderna * (adicir goLic5), judecatl ce a lost
ltreluatri ;i de criLica modernS,tnn ne aparc cit
ftrndamenl,al lornralistir gi deci superl'icial[.
Nrr pnt,em accept,a piirerea dupi care I)uccirr
ar fi -f-rist, ,,stlval," tle la o rcpebiir,e sl,ereol,ipli a
nrodelelor bizanLinc mrrlt.rrmil,i infhrent,ci grilict,.
Si aceasla in prirnul rinil tlcoarece pictura euro-
pean[) Iie ea italianl, francezri, gerrnani ori
cnglezd mr e di[cribfl in rnud sLruciural de cea
liizanl,ini ;.pictrrra gol,icri posed[, e cL:epb, solutii
lormale noi care vor l5sa urme qi in arta lui Duccio,
dar nu ca mijloacc ilc reaniriare a unei imagini
schernatizate, ci ca clernente cerut,e impeiios
la nivelul stnrcturii.
Nici chiar crei niai zeloqi suslin[tori ai ipo-
tczci unui Duccio gotic nu au reu;it s[ aclticri
exemple irnporbante in sprijinul ipol,ezei lor, ;i
aceasta tocnai in virtutea fapttrlui ci orice ten-
tal,ivh de a circurnscrie componenta goticii a artei
lrri Ducr.io so lovrstn rle picdiri foarlc serioasc.
Vom rer.eni asLrpra acestei problemc, analizind
crr ajutorul unrri sl,udiLr cornparativ artrbiguit,a-
l,ea elemenl,nlui gotic rlin Muestt)t Pinir atunci
trebuic [,ol,ugi sir notdrn cI erlernrtnLul nordic se
62 * ,,...maniela greoeascir, amcstecatii in mare parte cu
(,f cea ntodern[t'
 face sim{,ib in opera lui Duccio incd de la inceputul
activitd{,ii sale, va deveni mai puternic ln perioada
Madonei tr'ranciscaniLor ;i a rnicii Maestd din
Berna, deci in acelapi momenb in care asist[m
gi la deschiderea spre Bizan_tul Paleologilor.
O cunoagtere aprofundatd a culturii caro-
lingiene qi romanice se poate observa incd din
modulaliile lineare ale Madonei Rucellai.ro5 Dar
dacd in miniatura carolingiand (a se vedea de
exemplu pagina cu Evanghelistul Matei din Book
of Kells ) motivul tivului serpentinat este tratat
strict decorativ, ln opera lui Duccio acela;i motiv
va fi reinterpretat in virtutea migcdrii spiralate
care clomini intreaga imagine. Acelagi lucru se
poate spune qi despre reinterpretarea motivului
iconogralic al Fecioarei intre sfinbi, folosit ln mod
freovent de artigtii gotici atit in ivorii cit ;i in
vitralii (de piidd la Chartres in la Belle V erriire ).loc
Duccio, ln aceastd perioadS., nu cunoa;t,e
inc[ art,a vitralierilor gotici. Faptul apare ctl
evidenl;d in proiectul siu pentru rnarele vitraliu
al Domulrri din Siena (fig. L77-4.81;.toz E simp-
tomatic faptul cd artistul, cu toate c5. lucreazl
la o oper[ abit de caracterisbic[ pentru ambianla
goticd, ii ignor[ adev[ratele rnoduri sbilistice.
Este poate dernonstratia cea mai clar[ c5. Ia acea
or5. Duccio era prea pulin iniormat de arta de
dincolo de Alpi. Elementul nordic se limibeaz5.
la preluarea unor tipuri iconoErafice cum ar Ii
cel al Sfintului Cavaler (vezi -mai ales figurile
slinlilor Bart,olomeu ;i Crcscenzio) sau cel al sclieniei
Incoron J rii Fecitiar,r'i, 108 inspi ratd probabil dintr-u n
ivoriu francez.
0 apropiere mai atenl,[ cle miniatura got,icl se
poate observa in operele din ull,imii ani ai seco-
lului al XIII-lea: mica Maestr) din Berna qi Ma-
rlona Franciscanilor, opere care pi prin dinrensiu-
rrile lor recluse demonsl,reazd- exisl,enta rrnrri
contact cu arba decordrii manuscriselor. Dar,
fapL semnificativ, este acelaqi moment in care
incepe sd se facd sirn,tit[ lec,t,ia Maestrului Sfin-
lului Ioan, cel mai cult dintre predecesorii sienezi
ai lrri Duccio. In acelaqi l,imp'se manifest,,{ insri
65
$i. arnbiguilatea _ funtlamenl,ald a picturii gol,ice
din acea- perioadi, ambiguitate care igi ar."e ori_
grnea in l'apLul ci nu ea.r'eprezinta, in c-eea ee pri_
vegte strucbura profundd, decib o variantd occi-
denball a artei bizantine. Astfel, un stilem atit
de important cum este conturul nen os al tivului
gotic in- aparenld, se poaLe cle fapb
l,lllt,. tipic.
intilni incd cu mult inainie, jn -r,i.t,,r" bizan-
tind.ros Predilec.tia lui Ducciu se opregte asupra
unor motive decorative, cum ar ti ae pltia modelul
stofci clin fundahrl Madoruei Franciicanilor, Lipic
opus angl,icanuwj cunoscut cle rnae$trii italibni
inc[ din decenii]e anLerioare, de exemplu tle Maes-
trul Sfintrrlui Ioan care folosegte acelagi mol,iv
in icoana Sf i,ntului Francisc 'd,in Doinul din
OrLe, sau de minialurigtii sienezi clin aceea$i
perioadd.
In marea Maestd, apropierea cle anumite as-
pecte stilistice ale artei nordice ne aDare si rnai
puternicd, pdstrind insd ambiguitatea .i .s.i-,1ide.
Partea anterioard. a operei ]are conceputd pe
schema ritmicd a unei-mari catedrale gotice iro
sau pornind de la sugestiile miniaturisti'ior caro-
lingieni .(fig._,60, 62). Figurile sfin,tilor Ansano,
Crescenzio, Vittore sint -inspirate probabil din
sculptura portativd francezd, inspiratie ce se
poate observa si in scenele de pe partLa posterioar5
a marii icoane (vezi de pildd- scena lnchindrii
m.agilor ). Nu trebuie insd uitat faptul cd incd
din opera Maestrului Sfintului loan se puteau
observa. penetra.tiile gotice la nivelul tipologiei
personajelor gi a detaliilor vestimentare (amin[im
doar scena Banchetul lui Iroil unde monarhul
oriental apare. inveqmintat ca un principe francez,
cu coroand. qi gq]er de hlamidd). Arloptarea pe
care o opereazd Duccio dupd exemplelc transal-
pine se opregte_, Iucru deosebit de'semnificativ,
la acelaqi tip de detalii. Se preiau deciconotatiile
marginale_ale imaginii rIr gi nrr solut ii de expresie
lormald. Foar{e caractcrislicd, in cazul lui Dirr.r"io,
este preluarea unor mr-it,ive arhit,ecturale t,ipic
$o.li.q,.p" care in arhitect,ula Siernei nu le puiea
intilni Ia acea ori (fig. gg, gg, 100). Tob mirria-
lura joacd probabil rolul de int,errnediar, 9i in
acest caz, inlre arta gotic[ gi cea italian[. Une]e
amdnunte ca, de pi1d.{, clecoralia cu sculpturi
rrronocrome 112ce apare in scena lsas discuti'nd
par inspilate direct din desene]e lui
cu, tn{elep[ii
Villard de Ilonnecourt (fig. tOt).
Exist[ insd in Maestd. o scenii care a fost
consideratS. drept cea rnai gobicizanLd din inLreaga
operl a lui Duccio.ll3 Este r.orba despre Nunta
clin Caana (fig. 105). Ne vom opri ceva mai muit
asllpra ei deoarece ni se pare cti o analiz[ mai
al,entd ar putea oferi rezolvarea dileuei (falsir
rlrrpti pirerea noastrd) Dttccio bizantin sau' gotic?
Iu axa paratl igmaticri a figurilor din prim plan
(cele consideraLe indeobqte drept,,gotice") se
insereaz[ fdrir indoial5 rin ivoriu sarr o nriniaLuri
francez[. Am gdsit afinitdli grlitoare cu minia-
Lurile Psa,Ltirei Sfi,ntului Ludouic, operd parizianii
din a doua jumdtate a secolului al XIII-lea (fig.
103, 104): 11a acelagi canon alungit al figurilor,
aceleagi capete mici, acelea.qi migcdri gratioase.115
Dar qi aici se relev[ ader.S.rata ambiguitaLe a
culturii figurative gotice in aceast,5. perioad[,
aceleaqi caracteristici le intilnim qi in mozaicuriie
de Ia Kariye Gamii din Constantinopol,l16 aproape
ultima manifestare importantd a picturii bizan-
tine din metropol5. (fig. {06). Aici, alungirea tipu-
lui de figurd uman5. e consecinla unui proces
care incepuse incd de la inceputul perioadei Paleo-
logilor.
Ne afldm astfel ln fa!,a unei duble posibilitdli:
personajele lui Duccio au ca punct de plecare
fie un model francez de felul miniaturilor din
Psaltirea Sftntu.lui Ludovic, fie un model consban-
tinopolitan care a servit drept sursd de inspira,tie
qi maeqtrilor de la Kariye Gamii. Ceea ce poate
p5"rea un eclectism cultural la Duccio nu este de
fiapt decit rodul unei solide baze cuiturale: pictura
secolului al XIIl-lea care-pi extinsese ramiiica.tii
al,lt in Orient cit gi in Occident.
Acest fenomen ni se infiligeazd si in alte scene
din XIaestir" Leprielarea lui Petru. (fig. 108) ne
ofer5. amdnnntele cele mai interesante. Am amin-
tit deja faptul cf, figura ,,arrcillei" i9i gSsegle urt
punct de plecare in tipurile feminine din icoana
Sltntutui ioan (f.ig. 1"1'0). Rdddcinile gobice a1e
tipului leminin pbt ti ciutate insl rnult mai
tleparte (fig. {12). Nu vom inqira aici toat'e. posi-
bil-ele exemple gotice, ele sint nenumdrate gi ceea
ce import[, in analiza noastr[, este tipologia
comurrd qi nu indicarea hazardat[ a unui mode]
precis. C-eea ce dorim ins[ s[ puncn] in lumini
este din nou apropierea unci figuri ,.gotice" din
opera lui Duccio de arta bizariLinS. a inceputului
d'c secol al XIV-lea. 'fot lii l(ariye Gamii intil-
rrim, in episodul [Jciderea pruncilor (fig. 109) un
mod de Concepere al figurii feminine extlern tle
apropiat de cel al lui Duccio: mipcarea scrpenli-
nat5, vederea clin spate, ;i mai aics profiJul abia
sugerat, toate acestea sinl, clemente oare ap.ropie
opera lui Duccio de cea bizanl,ind. Explicalia nu
pbate fi decit una singurd: atit Duccio cib qi artis-
tul de la Kariye Ganii au o surs5. oomund. I\u
cunoagtern aceastd surs5., dar putem presupune
c[ ea'se integreazd. intr-o lungd serie de modele
care incepuse inc5. din antichitate din perioada
Irescelor pornpeiene. Celebra Flora de la Stabiae
(iig. 111) esbe poate unul dintre oele mai indepdr-
tal,e modeli: posibiie. Maniera foarte caracteris-
tici de a sugera profilul personajelor? pe care o
intilnim in opera lui Duccio, e destul de frecvenfS.
la Kariye Gamii, fapt ce ne demonstreazd c5. nu
ne alldm ln fala unei inovalii ducce;ti ci in fala
unui motiv cu o lungi tradi.tie culturalS.. Aceastd
observa.tie nu dirninueazS. insd. cu nimic meritul
artistului. Dimpotrivd, ne demonstrcazS. cd Duccio
a putut Ii ajutat de temeinica sa cunoa;tere a
artei ce l-a precedat in realizarea uneia dinire
cele mai fascinante scene din intreaga sa operd.
Inten!,ia artistului e de a surprinde o clipd de
maximd tensiune inl,re personaje. Profilul inv[-
lrrit de clarobscur al ,,ancillei" nu e ste decit unul
dintre amdnuntele care conLribuie la oblinerea
cferLuhrj general.
Pentm a stabili teorelic raportnl specific
67 dintre arta lui Duccio si cultura medievalI dilcren-
!ierea rnodelelor r-rrientale cle cele oceidenLale
este o operalie inutild qi de cele mai multe ori
imposibild. Important este in primul rind felul
in care integreazS" artistul cunoasterea artei bizan-
tine ori goii"" in propria sa viziune. ln ceea ce
priveqte exemplele analizate mai sus ar mai fi
totu,si de precizat citeva lucruri. f)in punct de
vedere cronologic arrem de-a face cu o clar5.
succesiune in timp a operelor. Psaltirea Sfintului
Ludovic dateaz[ din anii I252-L270, marea
Maestit a lui Duccio a fost pictatd intre t30B-
t3tt, iar mozaicurile de Ja Karye Gamii sint datate
de obicei 1315-1320. Cu toabe acestea ar fi pripit
sd tragem concluzia c,l rnegberul bizantin a fost
influen,tat de miniaturistul parizian sau de sienezul
Duccio. Credem mai degrabd cd adevdrata expli-
calie a coincidentei de motive qi solu,tii std in
faptul c5. Duccio cunoptea atit exemple de felul
rniniaturilor Psaltirei Sftntului Ludovic, cit, gi
exemple bizantine care au stat pi la baza formdrii
maestrului de la Kariye Gamii. intre cele dou[
arii culturale - cea bizantind si cea vest euro-
exist[ o divergen,t5 fundamentald.llT
peand
- nuoccident,alS.,
Miniatura incepind cu cea carolin-
giand ;i ottonianS. gi sfirgind cu qcoala franco-
englezi (Channel School) gi cu ramificaliile ei,
are la bazd viziunea formalS. a Bizantului.ll8
Putem conchide cd arta goticd in acea perioadi
nu se remarca printr-o fizionomie atit de aparte
incit sd poatd ,,reanima" bizantinismul funda-
mental al lui Duccio, aqa cum de multe ori s-a
sugerat.110 O asbfel de explica!,ie mecanicS. nu
poate in nici un fel s[ rezolve specificul artei lui
Duccio, ca dealtfel al oricirui mare artist. Faptul
cd miniatura gi ivoriile occidentale au fost cunos-
cute de cdtre Duccio e aproape sigur, dar ca qi
in cazul raportului ce-l leag[ de pictura bizantinE,
Duccio se foloseqte de acesbe modele ca de un
repertoriu de elemente sbilisbice posibil de absorbit
intr-un nou fel de a concepe imaginea. Aqa cum
de pildri clarohscnml din epoca Paleologilor e
anihilat in ceea ce ar.e erl specific oriental (conLlen-
sarea in zona d.e contur) tot aga stilemul tipic
occidental, linia, igi pierde caracterul de decorum,
pe care-l pS.sLrcazd intot,tleauna in arLa goticI
pentru a li integral intr-o nou[ concep,Lie a rit-
mului imaginii.
Reducerea la suplafa,t[ operatd de pictura
goticd iqi g[segte punctul de plecare in conceperea
bidimensionald a imaginii bizantine. Nu este
vorba ins[ despre o depdgire a indetermindrii
spaliale caracteristicd pentru Evul Mediu occiden-
tal ci deun expedient formal: artigtii gotici folo-
sesc gi exacerbeaz[ flexuozitatea lineari in veclerea
investirii planului de suprafa![ cu func!,ie de
locus ideal, de spaliu al imaginii. Puterea de su-
gestie figurativ[ a ]iniei devine astfel garan!,ia
consacrdrii suprafe!ei bidimensionale ca spa!'iu
specific pictural. O atare concepere a suprafe!,ei
era conlinutlL in potentia in arta bizantin[ gi
devine lege pentru pictura occidentald inc[ din
epoca ,,renagterii carolingiene". Chiar dacd in
secolul al XIII-lea se ajunge la solulia suprafelei
ca spaliu figurativ (dup[ o conbaminare a
spalialitdlii picturii cu cerin,tele lormale care
porncsc de la elaborarea unui nou tip de spa!,iu
arhitectural), aceast[ solulie nu rra fi, in ceea ce
prive qte pictura, fundamental diferit[ de cea
oferit[ de c[tre artigtii bizantini. Datoribd acesl,ui
fapt linearitatea gotic[ riscd s[ decad[ in deco-
rativism. Ea incerca demonstra!'ia retoricd. a unui
fapt evident: posibilitatea conceperii suprafe,tei
ca spa!,iu figurativ; linia, din acesLe motive,
r[mine pentru mult timp un exerci[iu de virtrto-
zil,aLe, un accesoriu decorativ al imaginii.
Adevdrata picturd goticd va fi reprezentatl
cle vitraliu unde asistdm cu adevdrat la elaborarea
unei noi conceplii figurative. Puncbul de plecare
rdmlne problematica arhitecturalS" dar specificul
vitraliului pune in termeni cu totul noi problerna
raportului dintre form5., culoare gi lumind.
Nlerit[ s[ zdbovim ceva mai mult asupra
problemei vitraliului deoarece in perioada de
maturibate a lui Duccio se poate obsert'a o scnsi-

bil6 apropiere de modurile coloristice ale vitra-
Jiuhri gotic.tzo
Catcdrala golicl era concel'rubi1 ca rln specul,um
mundi ca o irnensi metafori a armoniei univer-
sale. in acest conl,ext cosmologic vitraliul are lrn
loc bine determinat. Incri din primele incercdri
de realizare a unui spaliu arhiteclural deschis,
in care zidul nu mai apare ca o iimit[ rigidd intre
inLerior gi exleriur r.i cu o srrbtila,liaft.agm;i
simbolicl intre prolan si sacru (relacerea corirlui
rrtrtedralci Saint,-f)cnis, L[4()) picl,ura pe slicl:i,
v-ilraliul, prirueqt,c rolu l de fil bru transparerit
int,re uralerial gi irnat,erial. Sr_rger, iluminat,ul
abat,e de la Saint-Denis, bun cuiroscitor al gin-
rlirii lui Dionis Pser-rclo-Areopagitul, considcrir
vitraliul ca aplicare a unni anagogicus nr0s7 .\
unui ,,drum spre initl[,imi".t21 Irc; din laza ei
incipienti pictura golicir e privib[ ca rnijloc al trans-
cencterii,,lurnii ini'erioare" spre,,lumca srrpelioari".
In rnent,alil,atea tirnpului at'est proces sc sivirsesbe
plin raporbul speciiic ce c,xisti inlre formi, lumin[
gi culoare.
Roberb Grossetest,c subsu meazli 1n scricrile
sale loatc speculaliile medievale aslrprrl argu-
rnenbului qi elaboreazS" o estetici a lurnii coniu-
gal,[ cu o esbetic[ a num.{rului ; aceasta devine
cea mai reprezerit,alivI teorie pentm sensihilitalea
goLicI. PenLnr el lurnina esle ,)prirra lorni corpo-
ral6" (Lun est ergo prim.u, forma corporaLis).12r
T)ar aceastX forrnti care in obiectclc materiale
ia inf5liqarea d"e lumind se relcvd la scarl univer-
salir (in Lurnea S uperioarri ) ca insilqi dit inibn-
tea.123
Vitraliul devine astfel o treaptti intermediarl
intre cin-r qi divinitate. Irnaqinea picturalI cari:
Iolosegt,e lu rnina colorat,S. (culr-rarea esle rnod
specific de rnanifesLare a lnrninii in lurnea rnat,c-
riald), lu,r incorporuta th4tit e'xpresia lui Grosse-
l,este, se int,egreazir gi ea inbr-o serie deschisl
spre infinit. Pictura gotici ne oferi si din acest
punct de veclere o alt[ solu,t,ie a aceleiagi probleme
care st,iitea si in faia artistilor hizantini. Nrr se
urrn5repte fixarea unei imagini dcspre realitate,
t'i trimiterea plivitorului clin .treaptir irr treapt,5,
orilre suplasensibil: tle lu ouloar,c ca rrranilestale
a luminii, la lurnini ca ,,plima form5." qi, in fine,
la divinitate ca form[ absolut5.
Noua pozi,tie a arLigtilor ibalieni din Trecento
in fa,ta realiti,tii il indepdrteaz[ pe Duccio gi de
spiritul gotic. aga cum il detasase gi de spiritul
-cromatismul
bizantin.l2a In Maestii, insd, lasi
s5. se intrevadd cunoasterea arbei vitraliului. Acesl,
lapt se petrece aici la nivelul formul5rii imaginii.
lncd din primele opere Duccio se ar[tase inclinab
cdtre o redare bazatd pe o stratilicare flr[ pro-
funzime. Sugestiile picturii transparente gotice
vin sd inbdreasc[ o concep{,ie spa-tiald care yedea
in culoare spa{,iul natural al obiect,elor. Pentnr
Duccio nu existd spaliu deci| i,n culoare. Ileatis-
rnul imaginii pleac[ de ]a aceastS. constatare.
Pentru exprimarea viziunii sale artistul nu are
nevoie nici de o experien!fl de tip perspectivic
nici de una meta{izic5. Vizibililatea lumii reale
se concentreazd in culoare. Aceasba este de la
sine gi spaliu al obiecteior. Compozitia poal,e
face abstrac!,ie de orice ciiutare a celei de a treitr
tlimensiuni deoarece prin cromatism realiLal,ea
spa!iald a obiecbelor e pe deplin realizat[.
Duccio nu a fost nici bizantin, nici gotic. Din
aceastS. cauzd credem c5. adevlratul raporl, dinLre
arta sa gi pictura goticfl ar trebui studiat inversind
termenii. Cu toate infiltratiile transalpine Duccio
nu poate fi considerat gotic prin ascendenl,6.
El poate fi integrat in cadrul picturii gotice doar
prin clescenden!,d. Arta sa va ayea urmasi ime-
dia!,i in Fran,ta, incepind cu miniaturistul Jean
Pucelle, iar apoi, prin intermediul lui Simone
Martini gi al lui Matteo Giovanetti, va deveni
unul dintre principalele punct,e de plecare penlru
intreagapicturieuropeanii din secolul al XlV-lea.
qi al XV-lea. 125
F[rd a fi gotic Duccio este nna dintre figurile-
cheie ale cultrrrii figurative din lluropa apuseani
ryi nordicri.
EXCURSUS.
ICONOG RAFIA MADON EI FR.ANCISCAN ILOR.
ln ultimii ani din Duecento gi in primii ani din
Trecento se poate nota in cadrul evolu!,iei stilis-
tice a lui Duccio un moment de o special[ impor-
tanld. Cele dou[ opere, dababile in aceasti perioada
Maestd din Berna ;i Mad,ona Francisca-
- mica
nilor din Pinacoteca sienezd - reflect[ o subiti
l5rgire a orizontului cultural al pictorului: o direc-
!,ie ne poartI spre arta Paleologilor, cealalt[ spre
miniatura nortlic5. Aceastir dcschidere crrlLuralii
nu atinge doar aspectele stilistice ci lasii unue
foarte irnportanl,e si in concepJia iconografic[ a
operelor sale.
Aspectele cele mai emblematice din acest
punct de vedere ni le ofer[ schema iconograficS.
a Madonei Franciscanilor. (Iig. tt3) Ea se inspird
probabil in primul rintl^dintr-un exemplar bizan-
l,in orr reprezentarea InclLindrii Magilor. Felul
in care sint dispuqi cei trei cilugdri igi g[septe
originea inlr-o rniniaturl bizantinl rle tipul
Inchinarii din Pretlica Nuqterii a Lui loan din
Damasc (fig. tt5), rnanusris din secohrl al Xl-lea.
Apar insi interrlii spalirrle cu totul noi: figurile
sint aproape suprapuse in miniatura bizantinii,
dar stratificat,e in profrrnzime la Duccio. N-ar
li exclus ca un alt eiemphr - lnrhinarea MagiLor
din ilIenologinl lui Yasil,e al II-)ea (fig. tt4)
constituie una dintre componentele importante - s:l
ale axei paradigmatice a operei lui Duccio. De data
sint qi mai puternice in ceea
aceasta afinit6.tile
ce privegte dispozilia celor brei adoratori, iar
o posibilfl legdtur[ ne este indicatd gi de motivul
miinii drepbe a Fecioarei, sprijinit[ pe genunchi.
Acest din urm5. motiv il intilnim gi in arta italiand
mai aproape de timpurile lui Duccio, si anume
in mozaicul cu Sfinta Fecioari realizat de Fra
Jacopo in L225 pentru scarsela Baptisteriului
Florentin.126
Scena Inchin[rii Nfagilor cu toate cd e pulin
dezvoltat[ de Evanghelii (o aminteqte doar Nlatei,
2, I-L2, dar in schirnb o preiau Apocrif.^le:
Pr,oloeuanghcli_u lrti Iacob-cap. XXI, Euanghelia
lui Pseudo- Il[ttltti-r.a1't. \\ I 1i Eian2hclitL
"trrubd
a.Copildrieicap. Vll) rz?c ilrarbc pJpular[ incd
din epoca paleo-crestind.
Prima reprezentare cunoscutd dat,eazI din
secolul al ll-lea pi se afl[ in Capella Graeca r]in
Catacomb ele Pri scillei. Miniatura J-q *""-i.rtite ai.,
Menologiul lui Vasile al Il-lea pare h fi una dintre
primele opere in care cei trei magi ne sint infdtisati
sub aspectul de regi ce adtLc-ornagio c,opilrrl,ii
Isns investib crr atributele de Ren re[unt. ln soc.r-
lul al XIII-iea in arnvoanelc sculptite tle Nicoln
,si Giovanni Pisano la Siena pi Pistoia e introdrrsi
irnaginea celui mai bdtrin diritre rnagi care s[ruLii
piciorul copilului. Aceasbd inova-tie e adoptatl
de Giotto in decoralia Capelei ,iegli Scroi,eg"i
la Padova, de Duccio insugi in sceia Inchinirii
<lin Ma,estd;i de acum inainie va fi folosibd. secole
intregi de-a rindul alit in Occident,r_rl transalpin
cil, gi pe teritoriul ll,aliei. tn scena din Maistti
lg prefer'i insir onragiulrri rle tip proskune.sis
bizantin, rncil,ivrrl regehri ingenuncheat in' ctrip
rle vasal.
Iraptul care meritl insl nrai multri aLenl,it:
cste cd, din punct de vedere iconografic, Mactoha
Irranciscanilor pornegte de la scliema bizantin[
a Inchindrii Magilor, dar introducind un element
cu totul nou: omagiul adoratorilor nu se mai
adreseaz[ copilului Isus ci Fecioarei Maria:unul
dintre cdlug[ri sdrutl .piciorul Fecioarei in timp
ce in toate e_xem_plele bizantine anterioare omagiul
se adresa hri Isus.128 Asistdm astfel la s5irir-
qirea unui salb in ceea ce priveste continuLul
doctrinal al imaginii: de la cei trei regi magi ce
omagiazd pe Flristos la cei trei cdlugdri-ce o oma-
giaz5 pe Fecioard. Cfllugdrii sint iedati intr-un
raport de propor!,ie hieraticI fa!,a de Irecioard,
lucru ce nu-l intilnim in reprezent[rile cu inchi-
narea Magilor. ln afard de aceasta ei sint asemi-
ndtori atil, ca virstd cit gi ca imbr[cdminte gi ca
t,r[s[turi fizionomice. Anaiizind sursele gi moti-
vele acestei schimhiri vom vedea cir in aceastd
operi pe vechiul schematism bizantin ,se les
uiotive-iconografice pi teologice occitlentale'
Cultul Irecioarei Maria se propagd de la SfintrLl
Bernartl in toati gindirea religioasl a Occidentului.
Faptul se rcflect6. incti cle la inceputul l)uecento-
ului in muta,tiile iconografice ce se verificd in
arta francezd. Astfel, la Chartres, Fecioara ia
locul ce prin tradi!,ie era ocupat de Isus (portalul
catedralei), alteori o inl,ilnim ca floare de virl
in Arborele ltri Ieseu (tot in locul lui tlristos) 9i
adesea, ca o indrflznealii ce atinge ereziil, ca su
al{bur5. ca o a pirtra ligur[ la Slinta 'lrcime.
In Anglia, Fecioara apale acum adesea impodo-
bitd cu tiara, prin tradi!,ie atributul lui Durnne-
zou-'IatIl.r2e Chiar gi lrecvenla icoanelor cu repre-
zentarea Fecioarei qi a Pruncului in pictura
Duecento-ului italian are la origine mariolatria
ce clornnea in intreg Occidentul. Scenelc mai
complexe apar qi ele structurate cloctrinal in jurul
figuiii Sfintei NIaria. Asl,fel piitrLrnde in Italia
tipul de Pietd, h care accenlul e ptrs pe clurerea
I.'ecioarei. Canalul de propagare al acestui motit'
tipic transalpin este probabil lot Siena, cea mai
tleschis[ cetate italianS. c5.tre lumea nordicd 9i
in acelagi timp oraq cu o pozilie aparte: direct
protejat -. conform credin{,ei timpuhri - de Fe-
cioara Nfaria.l:o
a iui
In Madona Franciscanilor Duccio aYem
prima mlrturie toscanS. a reprezentdrii credin-
ciosului inLr-un tablou cu tern5. religioas6. Proster-
narea in fala Fecioarei este un motiv tipic occi-
dental qi reprezenl,area credinciosului
- foarte
des intilnitl in miniatura francez[ qi englezi -
se va rlspincli in '-foscana abia in Trecento.131
Opera lui Duccio reprezinti primul document
crinoscub al acesbei influenle pi va r[mine pentru
clecenii intrcgi un exempltr'izdlat,. ln restul-Euro-
pei occidentale motivul credinciosului prosternat
supravieluiegte de-a lungul secolelor ( a se vedea
rle exemplu Polipticul Sfinl,ului Vincenliu de la
Lisahonr al flnmanriizant'rrlrri Nufio Gonqalves).
La Constantinopol qi in Sicilia se intilnesc de
asemenea reprezent[ri de comanditari, dar de
obicei se subliniazii inchinarea direcl, in lala lui
Isus. in Santa Maria dell' Ammiraglio de ta Pa-
lermo gdsim insi un exemplu de proslrynesis in
l'a!a Fecioarci. Nrt esbe ins[ vorba de un simplu
credincios curn, se intimpJd in miniatura francezS.
pi englezd ci de^insuqi comanditarul operei, George
din Antiohia. In afari de aceasta, Fecioara are
aici rolul de ,,mijlocitoare" intre ruga credincio-
srrlui gi Hristos. Din acesbe considerente credem
ci snrsele iconografice ale icoanei sieneze trebuie
cirrtatc in Occiclent.
In ceea ce priverybe avatariile mobivului it"t
Europa r[siriteani ne limil,5m. prin I semnala
aici un singul exemplu, deoseliit de interesant,
care ar pubea sd se inscrie intr-o serie ce pleacii
de la modelele bizantine ce l-au inspirat pe Duccio.
Este vorba despre icoana cu Fecioaro, Xlaria
Bogoliu,bskaia (Iubitoarea de Dumnezeu,) ;i scene
rlin viatra Sfin{iLor Zosima;i Savatie din rninirstirea
Solove,t, azi la Muzeul Kremiinului din N{oscova
(lig. tt9). Zece cllugdri de data aceasta (fa,t[ de
trei ci!,i apar in opera lui Duccio), se inchin[ Fe-
cioarei inbr-o succesiune spa!,ialI qi de rni;care
care nu poate si nu ducd cu gindul la Duccio.
Datd fiind marea clistanli in spaliu gi ln timp
rlinLre cele c1ou5. opere (Duccio picteazi XIarlona
Itranciscanilor in jurul lui 1300, iar icoana rus:i
e din 1545), ne mullumim prin a sublinia afini-
t.l.tile existenbc flr[ a pretinde existenla, greu
de verificat, a conbinuitilii firului iconografic.l32
Ne ini,oarcem astfel la analizarea posibilelor
surse occidenbale ale operei lui Duccio. Un exernplu
deosebit de imporl,anb ne este oferib de o minia-
tur[ englez[ de Matthew Paris, anterioar[
anului 1259 ;i fdcind parte din Historia Anglo-
rum (fig. tt7). Clluglml prosternat la picioarele Fe-
cioarei ar fi dup[ pirerea lui Millar insugi Matthern'
Paris, cdlugdr-pictor.l:sReprezentarea precede in
mod sigur mobivul celor trei franciscani din icoana
75 lui Iluccio. Detlicalia e vltlit, adresatii Feciorlei:

,,O felicia oscula lactantia labris impressa cum
inter crebra indicia reptantia infu,ncia utpote eerlls
f'iLius magistri aLluderet cum eerlr,s efr patre deu.s
dei genitus imperaret."
MiniaLura lui l{attherv Paris cuprinde insl
reprezentarea unui singur cilugdr in timp ce
opera lui Duccio cuprinde trei. Intrd probabil
aici in joc modelul bizantin al inchindiii celor
trei magi. Dar magii se inchind Copilului gi nu
Fecioarei. Ilolul de catalizator in procesul de
transrnulare a semnificaliei inchindrii celor trei
nagi in lnclrinarea celor trei credinciopi trebuie
s:i-i- ti jucat o n-iiniaturS. englezd de acest tip.
Toale consideratiile fdc,ute pin5. acum gi mai
ales cele ce \ror urma trebuie luate in consideralie
cu multi pruden!5, datorild in primul rind phr-
rivalen!ei simbolisticii medievale. Astfel n-ar
fi exclus ca o miniatur5. ce aparline unei cdr{,i de
r:ugdciuni ie site din atelicrele de la Salisbury
(mijlocut secolului al XIIl-lea) sI ne ofere cheia
originii sinrbolice a icoanei lui Duccio (fig. tt6).
In-aceasta miniaturd este reprezentati Iiecioara
cu Pruncul, agezatd pe tron, care prin anumite
detalii (vezi arcul trilobat din partea de sus a
paginii) ne amintegLe de Mad,ona Franciscanilor.
La picioarele tronului apare figura unui cleric
(probabil [Ienry ol Chicheste. r:a) ce tine o inscrip.
liq dedicator.ie adresatS. Pruncului: ,fili dei
nise (re )re mei" . ln partea opusd, in aceeaqi
dispozilie in care se afld cei trei cilugdri francis-
cani in opera lui Duccio, aici se gXsesc trei lei.
Specialiqtii au notat raritaLea temei celor trei lei
gi au ajuns Ia concluzia c[ aceasta s-ar putea
tlatora unei confuzii. Artistul ar fi inlocuit leul
cu clragonui, iar la origine la picioareler tr'ecioarei
ar fi trehuit sI se gdseascS. un leu qi un dragon
(ca in ft'{s. 6 de la Souls Coliege) drepb ilustra!,ie
a psalmului 90 (91), L3: ,,Et conculcabis leonem
et draconeftLt'.185 ffy putem fi insfl mul.tumi,ti de
aceastS. explicalie. Fecioara nu calc5. in picioare
cei trei lei aga cum ar cere ilustratia psalmului,
gi chiar dacl arn accepta ipoteza confirziei intre
lerr si dt'aurrll IIu JI0 ltutetti t'rplica apali!ia cclui
'- treitEa
cle-ai leu in miniatura de la Salisbury'
S. stie insd leul, in afari de simbol al
c5.
EvanEhLtistului Marcu, mai acoperS' in Evul
nt.Ai.i si semnificalia de credincios cottvins'
ii-niA*iiiA, din s"colol al XII-lea se putea cit'i:
,... L, juste, qw'a renonce d tuwte chose) ne redowte
iAi,n ti r, *intlt, car clesl de lui qn'il a iti icrit:
ti iustie sera fennc el sans crainlc comme ur' liotr""ti6
ii16il""L leuiui prirncgle r-r anrpld interprciarc ;i
in-Bestiariile tneclievale unde cle cele mai multc ori
apare ca sirnboi al credinlei 9i aJ vigilenlei' Ifapt'ul
ci puii de leu se nasc ,,inoi'gi" (Ad.ic.i cu ochii
inchir.i; gi cloar dupi trei zile-',reinvie",.dornind
,le acum ina.int,e ,,rirererl cu ochii deschigi", a clus
fie la investirea figurii leului cu sirnbolistica
invierii lui I'Iristos (gi intr-adcv5.r inbr-unul din
r.itraliile catedralei din Lyon cci trei lei au aceasld
funclie alegoricir (iig. ttB),r? Jic la. c.onsiderarca
sa du simiol al' dredinciosului vigilent ctriar
qi atunci cincl cloarme. Din acest din urmi mot'iv
ieul a fosb ales ca sus,tindtor al baldachinelor de
la intrirrea in catedrale (est lco custos, oculis rluia
tlormit apertis tenzplorum idcirco ltosittts ante'
1o,'r, ) 7zB ii tot ,litt iauza investirii cn semnifica!'ia
de pEst.Sior gi aplrdtor al creclin!,ei a-fost lolosib
ca suslindtot ai amvoanelor (vezi de-. exe.urplu
arnvonul lui t{icola Pisano din Domul din Siena)'
Cel mai popular Fisiologus din Evul l\{cdiu
era \.ersiuneal*ihe a unei scrieri greco-alexandrine
din antichitatea tirzie, tradusd in secolul ai Xl-lea
de c[bre Teobaldus Senensis' abate de Montecas-
sino (1022-1035).
tl'eobaldus
Din acesb Fisiologws al siene-
zului exista gi o versiune liberi engiezi
inc5. din secolul al XIIl-lea.13e Posibilitdlile unor
surse comune italo-engleze a motivelor iconogra'
fice devine deci pe deplin posibild. Mai trebuie
amintitd leg[tura-dintre Anglia ;i Italia in cadrul
politicii fraiciscane : cel de-al treilea general al
ordinului franciscan, Aimon of Faversham) eta
englez.
-semnificalia celor trei lei ilin niniatura en-
glezd incepe acum sd ne aparii mai clari. Clericril
 isi indreapLi l{r,ir inrloialri rugiciLrrrea crilre lisus.
Nu e exclus ca leii deci si sidbolizeze clevobiunea
la!,d de Fecioard. Nu ar-eitr documente suficienle
pentru a demonstra aceasb[ ipotezd, dar putem
-din
aminti o altd rniniabur[ englezi aceeaqi perioa_
dri (Londra, B.M. Cod. Aad. Ms. 2g6g1) i,, ca..
!-euioara iqi sprijind picioarele pe spinarea leilor
sus{in[tori ai crcdintei, sau r.eriurite lui Guiraut
de Calauson,_ undc apare in mod clar sernnificalia
leului ca adorator al Fecioarei: ,,precum leul
doarrne cu ochii deschiqi (holks ubertz) aga
rninbea rnea l,r'cazi vegheazd, I,'ccioar5,'chiir
;i
i,, ,Orrr,1rr. t40
;i
IJazindu-ne pe
_acesLe._ elernenLc pr.rLeur Lragc
coircluzia cir Ma.lorut l|rancisca,nilir prezini,i
tlovada cont,anrindrii dipului iconogralic irizanl,in
al .i nc hintir ii lll agil,or i.t,nogruf ii norutio[ un de
asisldrn la introducerea "r.i in imagine a cretlincio-
sului ce se inchind Fccioarei. ]Irecioara ou cei
Lrei lei" poale sir cuirstituie gi ea uu Drecerlent,
iconografic al MarJowi Franriscurtil,,r, ,iaL[ liintj
inve stirea simbolici a lcului clr semnifioa!ia
credinciosului. Se poaLe ast,fel explica saliut
docLrinal s5r,ir$ib de la reprezenbarea celor cei
trei regi. rnagi cc se inchiri[ I]runcului la reprezen-
Larca celor t,rei cirhrgdri cc se inchinii l,'ecioarei.
Opera lui L)uccio prczinlir insd qi all,e elernenlo
dernne de a fi Iuat,e in consideia],ie, iar: clintre
acesLea poa{,c probJ0tna cea mai imporLanl,{ este
pusd tle motivul mantiei carc inr.d.iuie pe odlrr-
girii ingenunchea{,i. Ne afldm la prirna veclere
in fala unui incunaLrul al tipului atii de rlspindiL
in Renagt,erea it,alianit al Madonei tncluriirii.
Nlotivul mant,iei protectoare este foart,e
\.echi,141dar dup.i cit se pare aplicarea lui la
raportul dinLre !'ecioar5. gi credinciogi i;i are
originea iu secolul al XIII-lea in mediul ois[,er-
oian. Cesar de Heisl,erbach povesteqbe in al slrr
f)ialogus m,iracul,orum ceie intimplate itnui cllrr-
gdr din Citeaux r:iiruiir i sc infitige.lzir Fecioanr
,,apriens ptLliiurn sulttri) quud tninre rat latituiLinis,
79
innumerabilent ntuLtitudinenz rtronuclnrurn eI con-
ver sorum, illi Nlsnilil.ce Mz
Cu toatc ci mare parte de specialigti se aratd
govditori in a circumscrie precii originile lIIado-
nei i,nd,urd.rii 143 se poate spune c5 acest tip ico-
nografic, aga cum incepe s[ se rdspindeasci in
Trecento, igi gdsegt,e un precedent literar sigur
in acest text. Nu se cunoaste nici un exemplar
figurativ anterior descrierii lui Cesar de I'Ieister-
bach. Ceva mai birziu dominicanii reclami pri-
r.ilegiul Fecioarei-prolectoare, invocind o viziirne
a Sfintului Dorninic care, conform traditiei, ar
li clatat djn 1218.144 l,Iotivul se va rdspindi apoi
irr. arnbian,La tuLrrror orclinclor gi in intregul Oc-
cident.
Ne lipsesc docurnenbele adoptdrii dc ciLrc
Iranciscani a aceslei teme, dar se cere anrint,ib
aici faptul c[ ,,fralii minori" sint singurii care
recunosc in aceastd epocd dogma Imaculalei
Concep!,ii, negatri d-e insuqi Slintul Bernard ;i de
cdtre doniinicani. Tn 1"270 Sfintul llonavenl,ura
londeazd conlreria ,,dei Racomandati Virgini" pe
care Lippo l\lfemrni o va reprezenta in tablrul
ce se gdsegbe in Domul din Orr.ieto ca apdrat[
de mantia protectoare a Fecioarei.
Nu putern preciza dac5. opera lui Duccio se
relerl la aceeagi confrerie sau IrLr. Nu cunoa$Lern
nici data precisd nici nurnele comanclitarilor ci.
Nc vine insd aici in ajutor o alt[ oper[ pe care
un artist din qcoala lui l)uccio ne-a ldsat-o clin
irceeaqi perioadd: TabernacoluL dela Christ Church
Library tiin Oxford.
Acest triptic a lost studiaL de cdtre Garri-
son 145 care a scosin er.ident,ri originea nordic{
a tipului de tablou dcvolional. Ceea ce trebuie
subliniat este faptul cir ne afldm foarte aproape
de problematica iconograficd a Madonei Francis-
canilor. Este vorba tot despre o operd portativd
cle tipul Andachtsbild. $i aici ne alldm in atmosferl
franciscand 1aG si, la fel ca in opera lui Duccio,
asist[m la pdtrunderea credinciosu]ui in imagine.
Garrison noteazI l,oate aceste asemdndri intre
TabernacalLtl de la Oxford ,si Xladona Fruncis-
r:artiLor (pe care o consitler'[ fi'agrnenl dintr-rttr
triptic) fird si elucideze insi problemeie icono- cioFj- Aici, ln schimb, Fecioara e agezats, iar
gralicc specifice a)e operei lui Duccio. credincioqii sint cloar trei (poate ca' simbol al
In concluzie putem spune cI reprezentarea intreguiui ordin), iar toli sint la fel iuveqmintati
conform prirnelor dou[ cerinte ale J'ranciscanis-
credinciosului
- Iaic sau religios - in picturS. este
de origine bizantin5, dar c[ se generalizeaz[ numai rrultri: Umilittts ;i Egalitas.
in zona Europei nord-occidentale. De aici se va Opera lui Duccio urmeazfl deci un filon mixt
rEspindi in ltalia, via Siena, qi va deveni famili- bizantin pi nordic care nn va arrea urmdri directe
ari pictorilor din Trecento. Madona Francisca- in Trecento gi in Renagtere, cind se va elabora
nilor ;i tripticul de Ia Oxford sint dupd cite gi risoindi, pornind de la alte surse iconografice,
gtim asi[zi - primele documente -atre acestei tipril Medonei t,niluririi.
infiltra!,ii nord,ioe. In afard de aceast5, componentS.
occidentatrri si in afar[ de cea strict bizantinS.
(lnchinarea'h'{agilor), Xfadnna Franciscartil.or se
tlovedeqte infinenlatii gi de glndirea franciscan[.
Sfintril Francisc f[cuse clin FecioarS. ,,avocata"
ordinuiui, iar Tommaso tla Celano scrie aceast[
piastic[ rugiciune care pare a fi servit ]ui f)uccio
ca directd sursd de inspira!,ie in conceperea operci
sale : llf atr cm .I esw inrlicibiLi canzplect eb at ur e,tnor e l
eo quod, Dominum maiestatis fratrem effecerit.
Peculiaris illi persobebat laudes, fundebat preces
offerebat affectws, quot et qu,aliter hu,mana promere
lirugua non possct. SerI quaiL laetificat plurimunz,
ordinis adpocatant ipsarn constituit, suisque alis
tluos rclicturus erat filios u.sque in finem iovendos
et protcgend,os submisit. Eia, p&upcrwm aduocata,
inzple in nobis twtricis officiunz wsqne ad, praefi-
rtituru tempLLS a patre.
Exis{,enta unor sr:rprinzdtoare elemente de
afinitate cu rugdciunea sus-cibat5, (cilug[rii sc
inchind Fecioarei si ii cer proteguirea; Fecioara
Ie-o concede a.coperindu-i cu mantia gi transmitc
rugS.ciunea Fiului care ii binecuvinteazS. pe cdlrr-
gdri) fac plauzibild ipoteza unor comanditari apar-
.linind ordinulu i francjscan.
Dar poate faptul cel mai important pe care
trebuie s5-l mai amintim in incheiere este acela
ci acest tablou reprezintS. un unicum, iconografic
in istoria arLei. Madona ind,u,rd.ril se rdspinde;be
doar in Trecento, rrrmind tipul Fecioarei in pi-
cioare cu cele dou5. laturi ale mantiei desfdcute
astfel incit s[ poat[ acoperi o rnul!,ime de credin-
PARTEA A DOUA

DUCCTO
$r crMABUE
I. CIMABUE.
IJn tragic destin pare a ameninla operele lui
Cimabue: acela al tolalei distrugeri qi deci a dispa-
ri!,iei artistului din istoria artei ca personalitate
de sine stdt[toare. Un destin tragic, intr-adevdr,
care nu-qi gdsegLe asemlnare decit, dou[ sul,e de
ani rnai tirziu, ln avatariile operelor lui Ler-rnardo
da \rinci. Prilirea progresiv[ ;i inevitabil[ a fres-
celor de la Assisi, recenta pierdere a Crucif'iruLtti
de lu Santa Croce (aproape de nerecuperat dupit
inuncla,Liile din 1966), fac ca l'izionomia artistic[
a lui Cimabue sii tlevin[ qi rnai enigmatic[ decit
pin[ acum.
Inc[ de la sfirgitul seco]ului trecut Cimabue
a riscat catalogarea definitivit in rindurile ,,artiq-
tilor legendari",rez iar acum, dup[ atitea pierderi
qi din cauza unui zel atribuJ,ionistic de care nu
sint strdine motivele comerciale, catalogul operei
sale tinde sd devind un fel de depozit al tuturor
producliilor anonime iepite din atelierele florentine
spre sfirgitul secolului al XIIl-lea.
Cu toate acestea itinerarul s5u figurativ
- de
la elev al ,,maegtrilor greci" la aducdtor al ,,noilon
lumini((148 , recuperabil astdzi cu ajutorul operelor
sigure, nu se propune ca o avenLur5. exemplar[
a unui artist la rdscrucea a doud mari epoci de
culturi pictural[.
Inceputurile artistului sint tradi.tionale, dar
legate de cea mai rafinat[ tradilie toscand. In
prima operE unde se lace sim!,ib[ personalitatea
hri Cimabue - Crucifirul tlin Arezzo (f.ig.1201t+0
- punctul de plecare e clar mS.rturisit: Giunta
Pisano. $i trebuie spus imediat cd noutatea aces-
tei oper"e nu e absolut5, cu Loate cd -annmil,e
motive anticipatoare ies din cind in cind la supra-
fald, prevestind marile opere de mai tirzirr.
Artistul pleac5 de la schema Crucifirului d'in
Bologna al lui Giunta, accentuind -exasperat
curha trupului lui Iisus pi insl,aurind astlel, Ppntrq
prima oairi - cu toate bent,ativele Limide ale lui
hoppo di Marcovalrlo --, un raport intre. figurd
;i arborele crucii in cal'e se sugereazl soliditatea
volumelor fdr[ ins[ ca accasta s5. avanseze c5-tro
privibor; volumele sint concepute ca . restrinse
asupra lor insele, intr-o autodefinire spaliald. Ten-
siunea irnaginii nu e oblintrt5. doar prin curbarea
t,rupului, ca la Giunta. ArtisLrrl pisan explo-ata
la maximum un tlat schematic -- crucea pictatd -
reugind, e drept,, s5. ofere in cele din trrmri o nortti
solulie unei scheme der:Sztrte 9i stereol,ipe. Cima-
bue,'in Cru,cif'innL de la Arezzo, depigeqt-e aceastri
solutie, reelahorind cinrpul tensional pe baza rtnor
noi elemcnte. Iese aici in eviden![ conLrastul inLre
curbI gi vertica]ibatea arborelui crucii, la care
contribtrie toate elementele imaginii: firiqoarele
rle singe carc pornesc de la miinile gi picioarele
rHstigiitrrJrii qi mai ales perizo.mrz tratatd 9i ea
verlical, ca una dintre direc[,iile fundamentale
ale imaginii. tnbre o curb5. in expansiute- qi."9
verticali rigid[ se desfdgoarS. ritmica inegalahilti
a operei u*Etirr. care iqi'gdsep.te punctul de pro-
pagare in nodul perizonLel, epiceitru al levita!'iei
lmaglnu,
$i figurile laterale au prototipuri in. op-era lui
"Pisano (vezi ma1 ales Crucifinul d'e la
Giuhta
Scrnta Maria d,egli Angeli, la Assisi fig'. {23)'
Cimabue reugegti s5. reiupereze aici sensul unui
clasicism lateni. Bustul Slintului Ioan se infS'-
tiseaz[ inc[ cle pe acum ca una dintre culmile
cele rnai inalte atinse de arta lui Cimabue' Se evi-
clentiaz[ prin monumentalitatea sa interioarS', ctr
85 nimic intfuen{atI de raport,urile proporlionale'
 Crucifixul din Arezzo e nrlrl,uria r.rnni Ciinab:re
irLlr'-o l.rz,r ar.hait.,i rlai, las.L r; i sa iirllezdrc.rscii
dezr,ol[arca uii,erioarii a ar'lei sale. Cullura pisanf
e evidenti lncd dc pe acum. $i nu e de mirare:
ctitre Pisa privistrl qi preclecesorii srii llorentini,
incltsiv Coppo di Nfarcovaldo, considerat dupa
bradilie maestrul lui Cimabue. Raportul dintle
Cimabue gi Coppo ar trebui poate mai atenL
studiab. Ar iegi astfel in eviden!,li cit de ipoteLicl
este tradilionala acl,ivilatc de tineret,d a lrri
Ciinabrrc in aLelicrtrl lui Cr'fpo. l)ai pent,rrL
nnumjle^ aspccbe, curn ar li pttrirJicismrrl ini..ipicrrt,
al lui .Coppo di Marcovaltto, posibilitatea'nrici
Icgtituri nir se poate nega complct.
O mai mare apropiere ,lc r-izirrnca plasticI a Floren-
lei sc poal,e observa in nlaestti din biserica inl'ericiarii
a Basilicii San lrlancesco clin Assisi (lig. {23;.tto
l)ar inl,r'e tirnp, lucru cc nu t,roltuie uitatl'Cliniabutr
ilcuse o tleosebit, de inrportanti cilirtorie lir llorrrir
(12721.t 'r
Din cdl[loria ia Rorna st parc cI nu ne-atr
1|ma1 roade prea irnporLante: nici o operl siguni
llsatii cle artisb iq cetal,ca papiior, si nicio inf iulrr!,ir
in_rporLantir a gcolii romane is,rpri viziunii sn1^. is::
Maestit tlin. Assisi, cu toate cii azi ne apare ctcs-
centrabi prin pierdclea ligur.ii din slinga c-e corrLla-
balansa silucba Sfintrrhri-Francisc, gi*cu l,oal,e cd
a fost supusl unor brul,aic restaurriri in secolul
trecuL, este fir5. incloial[ una dinLre cele rrrai
imporLanle opere de picl,urii din Duecento. l{ici
un arbist, nu leuqise pind. atunci o asemenea arn-
plasare a volumelor in spatiu. Planul tle fundal
e rnult impins in spate, iai blocul solid al tronulni
se integ_reazr"r coerent, in spa!,iul imaginii, cleplgind
gu mult toate cxpcrientele anLeiioarlo aie'lui
Ooppo di Marcor-aldo sau ale albor arLisbi.
. Nu dupii rnult timp il gtisim pe Cirnabue prins
dc cel.rnai importanti ope.d a vielii sale: freiceie
clin Biserica Superioar[ a ]lasilicii din Assisi,
astirzi, din p[cate, reduse la stadirrl cle ruind
(Iig. L24, 126). Aici st-. dezvriluic in toat,ir cornple-
xital,ea sl locrrl lrri Cirnalir.re in isLor"ia arf;ei i[a_
86
liene. Felul in care Cimabue privegte cultura
medievali e cu totul diferit de felul in care o pri-
vea Duccio care in aceeagi pelioadd lucra la
primele sale opere la Siena gi la Floren!,a. Cimabue
adopt5, aga clrm s-a demonstrat recent, o icono-
grafie nordicl cu un srtbstrat eretic.rs3 Dar mr
este acesta motivul pentru care el se indep[rteaza
de pictura bizantind. in acelaqi timp pulem
spune c[ motivul nu se poate afla nici intr-o noui
manierS. de a sim.ti realitatea qi de a-i concepe
imaginea. Asistdm la un Lravaliu care, pe schema
vechilor imagini bizantine, muL[ qi rirstoarni
raporLul de volume in mrmelc unei lorrnultiri
,)expresioniste(c a imaginii. Irnaginea hizanl,inri
iese din aceastii operalie aproape distmsii, dar
distrus{ printr-o operalie de revolt[ qi nu prin-
[r-o completi reinnoire a interioritdlii actului
creator. Frescele de la Assisi sint mdrturia comple-
tei pulveriz[ri a manierei bizantine pe teritoriul
Toscanei. Secvenlele din Cdduea Babilonului
poart[ in ele simbolul c[delii inexorabile a intregii
culturi bizantine, care nai agonizeazti in aceste
fresce intr-o ultimd qi tragicd expresie.lr'4
Dupd Assisi continui exasperarea expresi-
vit[!,ii cimabue;ti, dar operele succesirre demon-
streazS. c[ artistu] a inlcles la timp pericolul ce
ap[ruse in marele s[u cic]u ntural: pericolul
autodistrugerii ca rod ai for![rii imaginii in sens
,,expresionist". Tensiunea figurativl era rezul-
tatul revoltei impotriva unei culturi lormale
care, la rlrma urmei, era inc5. propria lui culturil.
Mornentul activit[lii ]ui Cirnabue a c5.rui
ilrrstrare este Crucifinul de la Santa Croce
1r'5 (despre care ar trebui poate mai degrabii
(fig. {25)
s5.r'orbim la trecut) nu esle abit miirburia unei
relntoarceri la maniera de Lincrele, cit, dovada
reculegerii artistulrri pi a medil.aliei sale asupril
experien!,ei assisiate. Aceastti oper[ ne apare
ln cert progres formal fa[[ de cele de tinerete,
dar in acelaqi timp, cu bun[ gtiintir, arhaizant[
fa![ de cichrl Apocalipsului.ls6
Crucifirul, de la Sa,n Dom,enico din ,\rezzo
87 incerca si aducI" o r.arialitt a schertrei decizttte

a crucifioirrii, exploatind conbrasbul dintre curbir
si verticalti. In -cazul Crucifirului de lu, Santa
Croce sintem departe dc Lrn atarc expedient.
Art,istul pare a fi uitat in acelaqi timp qi elernentelc
tle schematizare bizantinii a anatorniei, existente
in opera arelind. Plasticismul lui Cirnabue se
indreapLd spre o cornplet[ unil,ate a imaginii in
ca-re clarobscurul de sorginle paieologl e reabsor-
bit ;i desdvirqit intr-un mod inci ncveri{icr,rt de
art,istii bizantini"
I i,7
Corpul lui llristos descrie de daLa accasl,a o
atlev[ralir ,,culb:i huni"r", penl,ru a lolosi un Ler-
rrien ('onsacrat, de psihologia gestult-istit. Pare a
sc.roLi asupr& iui insugi impinglnd calrna levita!,ie
a irnaginii r-lincolo de .linitele cornigei gi dincolo
de prolrriilc ei limite. ln ccle din urml iisri form:r
so lcstringe asullra ei gi se autoconlinc.
Gigarrtismrll figurilor de la Assisi era r.odul
setrLirricntului t,cribii al decadenl,ci si slirsitrihri
inevitabil al cult,urii tracli!,ionaie.' In'fala bruci-
f'iruLui florenlin sau in [at,a l;'ccioarei tl,e La Sanla
'l'rinitd ({ig. 9) 158 ne d[rn seama cri salvarea
in ertren'iis de la complcta distrugere nu are loc
grt'r{,ie evidcntelor contaminriri a e-xpresiei cu arta
lui Duccio sau a Nlaestluiui clc la San NfarLino,
ci printr-o plofuri.dir medilalie asupra propriului
siu destin cle artisb.
Cu pulini arli inainl,e, Dr-rccio l[sase la F'iorenla
celebrf sa Xladonri RuceLLai. Cimabr-re o vS.zuse
fiird indoial[, dar, in mod paradoxal, la prima
vedere el se arabl rnai sensibii falii ele brathicerea
pisarr[ a operci ducce;ti: tl]acsti rle lr San Nlarfina.
l)-xplical,ia lenonrcnului cstc insl clarii: l)uccio gi
Ciilabue crrru pr-rsonalitlti nrult prei,L diferit,e
pentlu a putea intra inLr-o clilecbil ccliziune.
,,\rlist,trl liorentin lir.eleri itsbfcI si urrnirrcascii
noutlLjle aduse cle },Iaesbrul de la San Nlarlinu,
rnulb mai familiar IiLi prin specifica lor riid[cinir
pisani. Ilsl,e vorba intr-adevlr dcspre o reintoar-
cere la or'igini, clar operat,ia se siivirgegbe in rmmele
clutdrii a noi moclalit[[i de expresie.
Cirnahue preia de la NIae strul de la San
N[art,ino, in plirnul lintl, sugeslii pen|nr pLrneriiiL
in pagjnii. lct-rarra pisan5. cs[,e ltri Lrtr-rl cx+-'ttipltt
italian cunoscnt care expr,oateazl spa{iul din partea
dc jos a tronului pentru asezarea figurii. Cimahrie
rcrrsrgte insd sintcza tobaii intrc monunrentalismtrl
l'rirsi,urilor din parLea de jos a tromrlui ;i rcprezen-
tarea t-.cntralir a },'ecioarei cu Pruncul . Niqcle rsi
[,r'omrl au cucerit, dejq o lirolunzirtrc itl,'ulri a
c;irei sennificalie ritnricd e dc pe acunr inluilit
de ciitrc arlist. Prin dispozil,ia tronului qi a ingc-
lilor e frinaLii expansiunea corpului cenlral.
Ljniile ccn[,ripebe alc drapajuiui contribuie qi erle
la conderrsarca nucleului plast,io al imaginii.
Itecioura, ut PrwtcuL de la Ltrvt'tr (tig. 1t; t'o
,,*i IIa,d,ana din, biseri,ca clei, Sersi rlin 13oiogna
(Iig. 159) 160 sin| mtirLulitr tnortrcntului ccl urai
rlucccsc al aolivit[{,ii iui Cimajrue. Atnintirca
icoanei cle Ja San h'Iariino ;i a propriei str.lc acl,i-
vitirli de tinerele tlc la Assisi sc grefeaz5. pe via
imprcsie pc care o litsase in minlea arl,isLrrlui
LIatlona Ru.ceLl,ai. Cu inainl,arca irt viriit,it iniliala
.,terribiliti" a lui Cimabue se calmcazii. Il[rninc
insi vic pasiunea pentru rnr-rnrtmentaijsrn care se
aliazir in" :nocl fericit forrnuldrii plast,ice a irnaglnii.
lJJ l,irna cperir pc care nc-a iLsat-o Cimabue,
uiozaioul cu figura SfinttiLui Ioan }lr.anghelistul
din absida Dorlului clin Fjsa 161, ii irirpurie artis-
Lului o tehnici tradilional5 ;i, inevibabii, o rein-
l,oarccre la elcmenLele figuratir''c ale bizantinilor.
Cimabuc incearc[ sri nu ,t,ini seama <le acesl,e
ohliga{ii de ordin tehnic ;i rumdreqtc aceeagi
viziunc picLural{ bazat:j pe un accentnat plasti-
cisrl. Umbre adinci apar la cutele ve$mintului,
iar contrastul volumelor e de o noutate imposibii
de g[sit in pictura bizantin[. Din aceste cauze
figLrra Sfintulrri loan nu se inlegleazir in a.nsanlblul
decoraLiv al absidci ci se inal[,5 ca simbol al unui
sflrqit dc acl,iviLatc art,ist,icii, ca o operii cmble-
mat,ir:ii a unni pictor care ceclage deja ini,iietat,ea --
il gritlit, crlni spunea I)irntc altor art.i$ti"16:r
B8
89
-
 il. DUCCTO $l CIMABUE.
Giorgio Vasali igi incepe binecunosr:uLele sale /jcf j
ale principalilor arLigti ibalieni cu cea a lui Cima-
bue, care, dupd p[rerea lui, a fost pionierul pic-
Lurii moderne, aducdtor.ul ,,primelor lumini,,- in
arta ifaliand. Plecind de la aceastd premisd, el
evtic,5. decaden'la l,otal.{ de care era
cuprinsi pictura
nedieva16 in clipa apariliei rnarelui artist-floren-
tin.163 Nu e slrdin{ de aceastl evocare rnentali-
Latea lipic cinquecentescl a lui Vasari care vedea
in pictura bizantin{ si in cea gotic[ reflexul unei
epoci de ,,barbarie" gi care considera istoria artei
ibaliene intre Duecento pi Cinquecenbo ca o traiec-
t,orie ascensionald carc va culmina cu divinuL
illichelangelo.
Concep{,ia cril,ic[ a ]ui Vasari a fosb niult dis-
cutatd in ulLimul timp. Nu se poate nega insd ct_i
in geeg ce privegte inceputurile picturii*na!,ionale
in Italia, teza sa, cu toate cd esle evident extre-
rnistd, contine un simbure de realitate. Poate unul
dintre cele mai mari merite ale sale consbd bocmai
in faptul cil a incercat sd trateze problema ,,primei
renasteri" in termeni culturali. Pentru Vasari
Cimabue a fosL prim,ul care a regdsit calea modernd
a picLurii (,,rid,urre ul mod,erio" /, Duccio a fost
primul care ar fi descoperit tehnica intarsiei in
clarohscLrr etc.164
Oi:servaliile lui Vasari surprind astfetl unul
dintre cele mai interesante aspecte ale ,,Proto-re-
naqterii": marii arLipli Cirnabue, Duccio, Giotto
sint importanli in -primul rind pentru modul
-diferit in care privesc culbura anteiioard, gi abia
dupd aceea, intr-un al doilea momenl, se rror
putea circumscrie diferenlele de viziune ale fie-
cdrui artist, in parte.
Duccio pleac[ de la stadiu] nu loarte inainLat al
picturii sieneze din Duecento. iqi formeazd ochiul
;i rnina urmind exempiele cele mai inalte pe care
le ldsaserd pictorii sienezi: Icoana de altar a Stin-
Lului Petru 7 cea a Sfintului Ioan Bol,ez[borul ;
devine apoi recepbiv fa!5 de minial,ura macedo-
neand qi paleologti, falii de miniatura pi ir.oriile
gotice. Aceste antececlente expliod in mocl suli-
cienb problema r[dicini]or cull,urule ale operei lui
qii problema nceniciei arbistului. Explici,"cu alt,e
cuvinte, ceea ce se poabe explica dinl,r-un feno-
rnen_ce scapd determinlrii gtiinlifice, cum esLe
ccl al apari!,iei unei noi viziuni ariisLice.
Duccio nu incearcS. sI se rer.olte impoh,iva
culLurii arlisLjce ce l-a precedat, gi aceasba cleoarece
pictura bizanLinf, si cea transalpin[ cleveniserir
pentru arbisb, incd de la inceputul activiLd{,ii sale,
urlti a t,recutului. Ca atare ea nlr cere nici conl,i-
nuirlec. rla.r nir.i prograrnalica negarc a principiilur
lradrtronalc. 1n cazrrl lrrj Duc,.io dcpd;iroa culturii
figurabive tradi!,ionale nu se desiivirseste ln mod
[,replat, ci dintr-o datd; ca gi ia Giotio. Acepti doi
ar:LiqLi o exploateaz[ atunci cind au rlevoie d"
ajubcirul ei, dar f[rd a se contrazice vreodatd. in
ceea ce priveqbe. ,,maniera modernd,,; ei sint deja
dincolo de barierd, in sinul unei noi epoci cai,e
rlcselride t.alea cdlre RenaqLere.
Cu totul diferiti ni se infdligeazd pozi,Lia iui
Cimabue fald de arta trecutului. Rapoitul artis-
Luhri floreltin cu pictura bizantind ne apare mult
nrai semnificativ decit cel al lui Duccio. Cimabue
e un revoltat, qi in aceastb. revolti impoLriva a
c,eea ce el sim!,ea ca deplqil, e angrenat, fdrd a-qi
da seama, in. problematica picturii trartilionale.
IJrama lui Cimabue e in piirlul rinrl o riram;i
90 91 culturalS..
 Itlctdcirile eullurii sale nu at fost, indeajuns
clarificate pinX in momenlul de fa.td. Distrugerea
progresivl a frescelor cle la Assisi inLuncc[ in mare
irur[. prima lazd a arbistului. Dup[ tradilie,
Cimabue ar fi fost elevul iui Coppo cli X{arco-
valdo. O atare ucenicie nu cxpfic5. clesigur pe
deplin acl,ivitatea de tinere!,e a arbistului. Itr plau-
zibil[, dar nu gi satisfdcitoare.
Florenla, pe tot cuprinsul secohtr,ui ril XIII-ica,
e, in ceea ce prir.egte pictura, rrn satt'lil al oraqelo.r
-au
t,oscane cate vizui pontru prirna oarii gerrncirii
rrnei rcinnoiri a pict,urii: Lucca qi Pisa. Duar spre
sfir,sil,ul secolului se formeazS. la l-ioreufa o aile-
vririrl[ tradi,[ic locall, clar nici aceasla nu aj_unge
la o viziunc omogenii, cllllr sc intirnpid la Siena
in aceeaqi perioad[ cu ,scoala lui Guitlo da Siena'
insuqi Coppo di N{arcovaldo ipi trage seva din
pictura pisand sau lrtccanl ia care se arlaugd itr-
ir-un al doilea mornent influen,ta sienez5.. Ciniabue,
la rinclul iui, sc arat5. inc5. clin prima cper5. cunos-
cutd atras in orbita gcolii din Pisa, e drept in
varianta ei cea nrai rafinab[: picLura ]ui Giunta
Pisano. CdldLoreqtc apoi la Ronia unde intrd. pro-
babil in contact cu marea tradilie picturald. a
capitalei. Componenta romanS. a culturii sale e
greu de circumscris, dar se poate presup.une -c[
artistul nu a rdmas insensibil la cele mai inaltc
exemple ale picturii medievale din Roma, cllm ar
fi, dt pildi, mozaicurilc din Capela San Zenone
din Santa Prassede, frescele de la Santa Maria
Antiqua, sau icoana ca Maclonna della Clemenza.
Importanl, e fapbul c[ dupd un debut mai
rnult sau mai pu!,in tradi[,ional asisbdm ]a acea
cotiturd in sensul unui ,,expre sionism" de Ev Mediu
tirziu, prin care p[trundem in miezu] problemei
capitale a lui Cirnabue. El incearcS. s[ distrugS.
principiile picburii tradilionale opunindu-i un nou
iip deTormulare a imaginii, care pleac5 ins[ - chiar
tlaci in sens nsgativ - de la vechea cull,urii.
Iqi dI ins5. seama cti procedind in ac-est fel se
autodistruge, deoarece cultura trecutuhri c prin
['cr!,a imprejuririlor cullura sa. O r:lepirqire totahi
ar fi fos't, posibiln doar printr-o nouir constituire
a obiectului in imagine. La Assisi Cimabue inchide
intr-adevdr o pcrioa.di a istorici artelor, iar ,,noi!c
iuniini" de care vorlrea Vasari pot apdrea odatd
cu Cimabue doar in sensul in care intotcleauna
,,inceputul" ;i ,,sfirpitrri" se aflih inir-o legirturi
cliaiccLicS.
Intoarcerea artistului pe urmele propriilor sdi
pagi ii garanteazii o salvare in ertrimii. Ajunge
s[ confrnntdm CrucifiruL de ls Santa Croce (fig. L25)
cu nrarea lldstignirc de la Assisi (tig. 126) pentnr
n ne da scslna cd opera florcntinir nu e atit rodrrl
rrnui rlomenl, arhaicizant din acl,ivitaLca arlistului
cit, rlti-"'ada lcculeqerii qi medita!,iei asupra pro-
priilor sale limite. Uitirncle opere confirrnri ;i erlc
acesl, ]ucnl.
Lec'gia datir dc pictorii noii sr:ncralii
- N'Iaes-
tnrl de la San h'lartiuo sarr f)nccio -- gise;l,c in
el un teren fertil. Cimabue prcrfit[ de ea cu pro-
bit,atea unui marc ai'List: firr;i sri-gi piriiseascl
propriile rrodrrri tlc expriinare (l'oirrinetrja solid;i
si clanrbscrrrtrl inl,cgral, ei) carc iac din el trnicul
all,ist, calc a gt,iul, sti rezolve clin inLer,ior pleontrs-
rnelc pict,urii bizant,ine tirzii.
Calca lui Duccjo si cea a lui Cirnabue se afli, in
ciuda luturor interferentelor, la o irecuperabili
disl,an,t,[ istoric5.165 Pictura sienezd isi conturase
lrropria fizionomie, diferiti de cea a picturii flo-
rrrntine, incii de la inceputul secolului al XiII-iea.
l)ar disban!,a dintre cei doi artiqti se datoreazl in
lrriinul rind inconciliabilitd'!ii poziliilor lor ist,o-
tlcc.
Cr.r toate acestea cronologia incertii a operelor
lrri Cirriabue qi eiementele marginirle carc ii apro-
pic pe cei doi ariigti au plilejuit, tlese q,i glevt:
c, orrf uzii.
Dintre acestea cea mai celeJrr[ ;i cea niai sern-
ni ficativd este disputa (nu arareori bazatl pt-.
arnbi,tii campanilistice) in jurul Mudonei Rucelkti
(fig. 7), astdzi complet rezolvatd 166: opera a [,rc-
cut pentru tobdeauna in catalogul lui Duccio. In
g) acea perioadd
- sintem in 1285 - Cimabue pic-
l,asc o singrrr{ operi care ar fi putrrt deveni prrnct
de plecare pentru Duccio: Maestd din biserica
inferioar[ de ]a Assisi (fig. 123). N-ar fi exclus
ca o oper5. similar[ sd se fi gdsit ;i la Florenla
in anii cind Duccio lucra la icoana ce va fi agezatS.
lingi capela lamiliei Rucellai dinbiserica Santa
Maria Novella. Dar e greu sd g[sim in Madona
RucelLai elemente florentine, verificabile in opera
anterioard anului 1285 a lui Cimabue. Duccio se
va ardta sensibil la cuceririle lui Cimabue abia spre
1300, in mica Maestri de la Berna (fig. 92), in mod
semnificativ, unicul moment de crizd din aclivi-
l,aLea maesLrului sienez. Este singura operd in care
se poate dor.edi cu siguran!,fl o oarecare influen![
a lui Cimabue asupra lui Duccio. Toate afinit5{,ite
pe oare le gdsim in anii urmitori intre operele
celor doi maegtri se daboreazi operaliei de reincdr-
care a substantei figurative pe care o -slvirgegl,e
Cimabue dupd experienla de la Assisi. In aceast,5"
opera.tie Duccio are rolul siu bine stabilit. Marele
pericol a fost dintotdeauna acela de a confunda
elementele preluate de la Duccio de c5.lre Cimabue
cu elemenl,e care \l premerg pe artistul sienez.
Cronologia justd a operelor lui Cimabue demon-
streaz[ ins5. cu eviden![ imposibilitatea formdrii
lui Duccio in atelierul lui Cimabue. Cu atit mai
mult cu cit s-a presupus c{ aceasl,S ipotetic[ uce-
nicie ar li avut loc in perioada lucrdrilor de Ia
Assisi, adicl in perioada ln care Cimabue se afki
la cea mai mare disban,t,[ fa![ de problematica
formald a lui Duccio.16?
Accepbarea ipot,ezei uceniciei lui Duccio la
Assisi mr numai ci nu explic5, dar duce gi la o
falsificare a intregii lizionomii a picburii italiene
de la inceputurile Prerenaqterii. Din presupusa
colaborare a lui Duccio la frescele de la Assisi ar
rezulla, in alar[ de ucenicia pe lingii Cimahue,
si lucrul cot la cot cu exponenl,ii cei mai de seam.i
ai qcolii romane din Duecento. l'ormarea lui Duccio
ar fi deci aceeagi cu cea a lui Giotto. Dar dacd
pentru cuitura lui Giotto componenta roman5. qi
cea cimabuescS. sint f[r5 doar gi poate de o mar,e
importantfl, in ce ea ce privegbe viziunea lui I)uccio,
acestea nrr sint decit supozilii gratuile.
Afinit[{,ile dintre op-erele tirzii ale lui Cimabue
Lltl operalui Duccio llu se poate explica nici printr-o
uoenicie a lui Ciinabue in atelierr"rl luiDuccio.168
O atare ipotezi ar fi tot atit de for,t,at[ ca $i cea
precedenl, expusi. Aparilia unui mare artist de
taiia lui Cimabue nu trebuie s5. ne apard expli-
cabild doar prin presllpunerea uceniciei sale in
atelierul unui alt mare artist. Apropierea de Duccio
se produce in a doua perioad[ a activit[lii sale,
in momentul reintoarcerii in Toscana dupd lucr[-
rile de la Assisi.l6e E foarbe semnificativ faptul
cI artisLul nu a fcst impresionat in primul rind
de arta lui Duccio, prea indep[rbaL de propria
sa conceplie artisticS., ci de picbura Maestrului
de la San Martino. Cimabue, care dlduse deja
cea mai importantS. oper[ a vielii sale, se intoarce
astfel la origini, redevenind atenb fa,t[ de cultura
pisand in sinul cdreia se formase. Maestrul de la
San Martino absorbise de curind atit leclia lui
Duccio cit qi cea a picborilor bizantini din epoca
Paleologilor. Nu se poat,e exciude laptul cd, in
afar5 tlc icoana maestrului pisan, Cimabue ar fi
crrnoscut gi direcl, opera lui Duccio : Madona lln-
celLai sa.n alte opere de tinere,te.
Dup[ acest contacl, Cimabue renunli in bun[
rndsuri. la acea teruibilitd care la Assisi rupea volu-
mele gi r5.sturna propor!,iiie dintre figura umanii
gi cadrul arhitectural. Acum Cimabue condenseazI
poten,tialul expresiv concentrind figurile asupra
lor insele. Dilatdrilor spaliului in jurul figurilor
caracterisbici pentru Mad,ona Rucellai - artistul
-
florentin le opune restringerea spaliului asupra
figurilor; monumentalitd'lii primitive clin Maestd.
de la San Martino, bazatd pe purele contraste
cantitative, ii opune o monllmentalitate integralti
datorat[ unei energii poten!,iale a figurativit5{,ii
personajelor.
ln MarJona de la Santa Trinitd (fig. 9) ;i in
Maestd de la Luvru (fig. {t) se resimte o nou5.
aplopiere fa!,i de Duccio, clar Cimabue gtie gi acum
sii-qi urmeze calea sa de ncconfiinclat, care face
94
in rga fcl ca pinri gi icoitna rle la Lrrvnr sir-;i
pdslreze propria ei originalil,ate in ciuda profundei
inflrrenle a arlei Iui Duccio.
ln tirzia Maestit din biserica dei Servi din
Bologna (fig. 159), amintirea operei Maestrului de
la San Martino se mai poate observa cloar in figu-
rile ingerilor din colturi. Ia amploare insi croma-
tismul de sorginte duccescd.l?0 Structural, opera
rimine construitd pe baza opoziliilor de volume.
Coerenla spa.tial[ exemplari apare cu evidenld
mai ales in modul de punere in pagind a tronului,
prolia rle foc a tLri,ur,or,,pitt,orilor rle rnaclone" rlin
secolul al XIII-lea.
INlemenl,ek: care, incepind cu o anunritir tlai,i,
gdselo al,il, in opera lui
Cimabue cit gi in cea a
lui Duccio nu ne auborizeaz[ sd-] considerdrn pe
picborul sienez ,,o creatie" a celui florentin qi nici
pe Cimabue un fiu spiril,nal rlirer.t al lui Duccio.
Afinitdlile se datoreazri ln primul rlnd unei revi-
zuiri a mijloacelor de expresie tlin parbea lui Ci-
rnabrre, dupd un momenL ile prof undd crizd. Opera
lui Duccio nu devine penbru
Cimabue un tnbdel
obligaloriu de urrnab -ci un eremplu care prin
modernitalea sa prilejuia meditalia asupra expe-
nen{er prcturale. Cimabue rdrnine rrn artist la
marginea tulbure dintre dond epoci, reprezentan-
l,ul unei culturi figuratjve de care incearc[ s[ sel
indep[rteze firri a putea trece insii bariera noului
secol.
III. GIOTTO, CIMABUE, DUCCIO
ft cRoNoLOGIA FRESCELOR
DrN;B|SERICA SUPERIOARA
A BASILICII SAN FRANCESCO DIN ASSISI.
se
Lucr[rile de ridicare ale basilicii San Fran-
cesco din Assisi incep la f7 iutie 1228, la abia
doi ani dupd moartea Sfintului Francisc. Se incepe
cu ceea ce astS.zi ne apare drept ,,biserica infe_
rioard.". In 1230 sint mutate aici resturile pdmin-
lcgti ale sfintului, gdzduite pind atunci in biserica
Srrn Giorgio. Nu s-e qtie cu-precizie data la care
arr lnccprrL lucrlrile ,,bisericii superioare,,, dar se
poalo presupune c5. ele erau deja in curs'in anul
1236, anul inscris- pe Crucifiual pdrintelui Elia,1?1
socotrb de cdtre unii qi arhitect al edifi_
p.cr_so.nal
r,irrhri. Biserica superioard e sfintiti la tt iulie
1253 in prezen!a papei Inocenliu al IV-lea. Aceas_
lri datd e in general consideraid termen post quetn
al decora,tiei in frescd.l?z
.lui. ?!rrto. (Il Libro) lui Antonio Billi 1?3 Si VieliLe
Vasari sint primele documente ce pomenesc
despre contribu,tia lui Cimabue la decorirea bise-
ricii.174 Dar in aceste documente artistul florentin
e numit fdrd discerndmint afit autor al frescelor
din biserica inferioarS. cit qi a celor din cea supe_
rioar5. Circumscrierea precisb. a operelor lui Cinia_
bue gi a gcolii sale este o operalie pe care o dato-
rdm specialigtilor de la sfirpitul secolului trecut
$i de la inceputul sscolului nostru: Cavalcaselle,l?s
Thode,1z0 Strzygowsky,l?? Aubert 1?B (care propune
gi o dat[ pentru picturile corului: perioada ponti-
ficatului lui Niccold III Orsini: 1.277 -LZBl),
A. Venturi.lTe secolului al XIIIlea (subscriu la aceastd" pdrere
Problemele datdrii ins5. sint departe de a fi Van Marle 180gi Mather 181), Kleinschmidt rdz pro-
elucidate. La inceputul secolului apare un nou pune o dati gi mai recentd: 1300.
element: inscrip,tia cu data 1296 din tribuna absi- Se petrece un fenomen rar intilnit in istorio-
dei. Urmind aceastd indicalie frescele din tran- grafia de art[. Un ansamblu complex gi de o in-
sept primesc o nou5. datare: ultimul deceniu al portan,td cruciald cum este cel al frescelor de la
Assisi nu se lasd datat decli cu o aproximalie de
ASSISI, BISERICA SUPERIOAR,4, A NASTITCII SAN Schema d,ecoraliei nactei.
FRANCESCO.
A. Registrul superior, dreapta. (Scene din Vechiul
TRANSFPT
/\ Testament)
r I
tr.
i,"
l-a t.t
iO m
A t. Geneza
2. Crearea lui Adam
6. Scenldis[rusd (Pedeap-
sa muncn)
3. Crearea Evei 7. Scend dislrusd (sami-
/r. Picatul originar ficiul lui Cain gi Abel)
5. Izgonirea din Rai B. Cain il ucide ire Abel.

A. Registrul median, dreapta.

9. Construirea Arcei 13. Isaac si lacob.
10. Arca lui Noe. 14. Isaac $i Esau.
11. SacrificiulluiAbraham 15. Fuga lui Iacob in Me-
12. Abraham gi cei [rei sopotamia
rngerr 16. Iacob qi fralii sdi.
B, Registrulsuperior, stinga. Scene din Noul Testament
1. Bunavestire. 5. Prezentarea Ia templu
2.. Scend distrusd (Vizita- 6. Fuga in Egipt.
!iup,ea) 7. Isui tn teripiu.
-Hristos.
3. Nativitatea 8. Botezul lui
4. Adoralia magilor.
B. Registrul median, stlnga.
9. l{unta din Caana 14. Ristignirea
10. Invierea lui Lazdr {5. Plingerea
11. Trddarea lui Iuda 16. Invierea qi sfintele fe-
12. Flagelatiunea (?) mei la mormint,
13. Purtarea Crucii

C. Lunetele peretelui de intrare. (Scene din Noul

l_..-J+ Testament)
BD lo 17. Ridicarea la cer. 18. Rusaliile
D. Registrul inferior, dreapta si stinga si peretele de
intrare (Scene din viala Sfintuiui Franciic). '
]c
- F. Christos, Fecioara Maria, Sfintul Ioan Botezitorul
qi Sflntul Francisc
F. Doctorii Bisericii
o jum[tate de secol, aproximalie foarte mare pen-
tru epoca in care ne aflim.
Iald insi c[ in fundamentala sa monografie
dedicatd lui Cimabue, Nicholson 183 propune o
noud datd pentru ciclul Apocalipsului piciat de
Cimabue pi-elevii sdi, qi anume pontificatul lui
Niccolo IV (1288-1292), primul papIfranciscan.
Stema familiei Orsini de pe pinza de bolt[ cu
reprezentarea Italiei (Ytalia), care dupd pdrerea
lui Aubert era o aluzie la papa Niccold III Orsini,
se poate referi
- spunea Nicholson
pe scaunul pontifical - la Orsini
lui Napoleone
ridicarea
in
lZgg. In afar[ de aceasta datarea sub domnia
unui pap[ franciscan ar expiica mult mai bine
grija pentru infrumuse!,area basilicii Sfintului Fran-
cisc. Propunerea lui Nicholson pare a fi acceptai5
de cdtre Garrison,lsa in 1949, care elaboreazS. cu
acest prilej qi o riguroas[ cronologie a operelor
lui Cimabue.
Astfel sbind lucrurile, propunerea lui Roberto
Longhi rss privitoare la o posibil[ ucenicie a lui
Duccio pe ting[ Cimabue, ia Assisi, se lovepte de
grave inconveniente de datare. Pictorul sienez care
ne este amintit de documenLe in L27B la Siena,
gi ca pictor vestit in t2B5 la Floren,tl. (Madona
Rucellai) nu putea fi discipolul lui Cimabue la
Assisi intre t2B8 qi 1292. Pentru Longhi, ln spi-
ritul ipotezei sale, propunerea lui Nicholson nll
putea fi decit nefundamentat5. Balanla pare insd
si se incline mult spre o datare tirzie a frescelor
de Ia Assisi, in l95l cind Cesare Brandi 186 oferd
o noud analizd a pinzei de boltd cu reprezentarea
evanghelistului Marcu ;i a Italiei (fig. L2a) -
singurul fragment din intreaga decora!,ie care olerl
intr-adevdr elemente demne de luat in conside-
ra.tie in vederea datdrii.
Primul care a studiat aceastd frescS" a fost
Strzygowsky,lsT care vedea aici dovada contactelor
lui Cimabue cu atmosfera cultural[ a Romei. Isto-
ricul vienez a recunoscut cu justele in reprezen-
tarea cu ,,Ytalia" o vedere simbolicd a Romei, dar
fdrd s[ reugeascd a identifica in mod convingdtor
toate edificiile reprezentate. Clddirea din stinga-sus
pe care se afld inscriplia S.P.e.R. gi blazoanele
Orsinilor 188 a fost luata drept biserica Aracoeli.
Pe baza acestui amdnunt Aubert 18e propusese
intregului ciclu pontificaiul'papei
$l..pt-.al!l ^u
Niccold III Orsini
-L280).-Pentru multiimp
(L277
dupd lucrarea lui Aubert, aceastd. datd a fost con'-
siderat[ ca va]abil5, gi anume pind la apari,tia
monografiei Nichoison. ln 1b07, data' cdi,tii
lui Aubert, _lui
Vitzhum 1e0 identificd. acelasi edificiu
cu palatul Lateranului. Acest fapt nu srhitobe ..t
nimic termenii problemei, ci dimpotrivi, aduce
t1n grggpent in plus in favoarea datdrii sub papa
Orsini (Lateranul era palatul papilor). Brandi in
lucrarea sa subliniazd faptul Cd,- pe zidurile cli-
dirii care acum se ptia cd reprezintd un palat
qi nu- o bisericd aldturi de cele trei
Orsini,-, se g5.sesc,
scuturi cu inscrip,tia
!l1zo^a1e .patru
S.P.Q.R., inscriplie care se referd fdri doar'pi
poatela oragul Roma, gi nu la papd. Edificiul nu este
deci un palat papal ci una dintre clddirile-simbol
ale. oragului Roma. Brandi o identificd cu Capi-
l,oliul. in consecin!,d, stemele Orsinilor nu se referd
la un papd ci la un senator din aceastd familie.
In concluzie, momentul ln care se picta aceastd.
bolti nu putea coincide cu pontificatul tui Niccold
al III-lea, ci trebuie cS"utat sub pontificatul lui
Niccolo al IV-lea (L288-L292), cind functionau
ca senatori Matteo Orsini qi Bartolo Orsini (t2BB)
sau Matteo di Rinaldo Orsini (1,292).
Brandi atrage apoi aten!,ia asupra bulelor papa-
le, documente deosebit de prelioase in vederea
determindrii datei decoraliei de la Assisi. Aceastd
decoralie se sdvirpeqte cu ajutorul fondurilor pri-
mite ca poman[ de c5.tre membrii ordinului fran-
ciscan. Pentru a putea investi ace;ti bani in lucrd-
rile de decoralie era nevoie de ingdduinla expresd
a papei. Faptul cel mai semnificativ este urmd-
torul: bulele papale, destul de frecyente in general,
lipsesc cu desdvir;ire incepind cu L266 gi pin[ la
suirea pe tronul papilor a lui Niccold al lV-lea.
Prin ultima buld - cea din 1266 - papa Cle-
ment al lV-lea prelungea cu trei ani permisiunea
de a folosi banii ob!,inu,ti din pomeni pentru lucr5-
rile de la Assisi. Deci, se poate presupune cd din
1269 qi pinfl in 1288 lucrdrile pe qantierul de la
Assisi cunosc o stagnare. Odatd ales papd Niccold
al IVlea (22 Martie 1288) dispune cu prompti-
tudine (prin bula de la {5 mai t2BB) rel continuarea
activitdlii la basilica Sfintului Francisc (papa era
el insugi franciscan). Acest moment coincide cu
alegerea in funclia de senator a doi membri ai
familiei Orsini. Se explici astfel qi prezenla ste-
melor pe zidurile Capiboliului (lucru dovedit ca
real gi de recente descoperiri arheologice).
Data propusi de cStre Nicholson devine din
nou plauzibild. Ader[ la demonstra!,ia lui Brandi:
Oertel,rez Salmi 1e3 qi al!,i istorici de art5.
Ucenicia lui Duccio pe lingd Cimabue apare
din nou ca imposibild. Dar, impotriva acestui
lapt, ln 1954, Volpe.lea atac5. din nou. proble-ma pre-
supusei ucenicii assisiate a lui Duccio pi subliniazd
pe drept cuvint cd problema datdrii frescelor de
la Assisi este de maximd importan.td, cuprinzind gi
disputa in jurul debutului lui Giotto. Cu toate
aceste observalii Volpe considerd c6 ambiguitd.tile
cronologice pdlesc in fa!a eviden!elor stilistice.
$i iat[ cd Duccio devine din nou elevul ]ui Cimabue.
Chiar mai mult, se deschide acum o serie de false
atribulii care incearcd si grupeze un gir lntreg de
opere mediocre sub numele lui Duccio in perioada sa
,,cimabuescd". Iese in eviden,t6 printre acestea
Madona de la San Remigio, oper5 de calitatea
cea mai discutabil5, desigur ieqitd din miinile
unui meseriag submediocru. Volpe sus,tine ins5
cd noile atribulii demonstreazS. decdderea ,,formei"
lui Cimabue in ,,formula" duccesc5..1e5
Nu dupd mult timp problema e redeschis[ de
cdtre White,teo dar de data aceasta cu argumente
mult mai serioase. El observd c5. au existat sena-
tori din Familia Orsini qi in L277, 1.280, t286,
1.289, 1293, 1300 gi nu doar in 1288 gi in 1292
cum suslinea Brandi. Uit[ insfl cd Brandi 1e7 sub-
liniase faptul, de o mare singularitate, al cele-
br[rii unor senatori Orsini in timpul domniei unui
papI din aceeagi familie, cum era Niccold al III-]ea.
Brandi reaminteqte aceastd observalie ci.tiva ani
mai tirziu, ca argument impotriYa datelor aduse
de c5.tre White.1e8
Datoritd faptului c5 disputa in jurul datei
frescelor de la Assisi privegte nu doar cronologia
cimabuesc[ pi problemele formdrii lui Duccio, dar
qi spinoasa problem[ a debutului lui Giotto, incep
s[ se ocupe de celebra pinzd de boltd cu reprezen-
Larea Italiei gi cercetdtorii care-l studiazd pe Giot-
to. Astfel Cesare Gnudi, in marea sa nionografie
inchinatd pictorului florentin,1e0 inclin[ cdtre o
datare a inceputului lucrdrilor de decora!,ie a bise-
ricii superioare de la Assisi sub pontificatul lui
Niccold al Ill-lea. Acest fapt ii permite sd circum-
scrie debutul lui Giotto ia scenele din navd care
ilustreaz[ Vechiul Testetment, lucru de mult pus
sub semnul intrebdrii de istoricii de artd.200 Gnudi
obsorvS. prezent,a in decora!,ia absidei a stemelcr
lrulrilor Gregorie al IXlea qi Inocenliu al lV-lea qi
1n acelaqftimp
- absen,tablazonului lui Niccold
al I lI-lea. Acest-lucru inseamn[, dupd pdrerea lui
(inudi, cd frescele au fost incepute cind Niccold al
Itl-leamai trdia, qi cind prin urmare era fireascl
celebrarea papilor decedali si nu a comanditarului
in via![. Asiezi cunoagtem in schimb raliunea absen-
lei blazonului papei Niccolo al III-lea. Dar pentru a
rru anticipa, ne intoarcem la observaliile lui Gnudi,
nu lipsite de contradictii. lntr-o lucrare comandat[
de Curie, susline cercetS.torul, aqa cum erau fres-
cele de la Assisi, ar fi destul de ciudatd o referin{,d
ia nigte senatori Orsini qi nu la un pap[ Orsini.
Se trage concluzia c5" stemele de pe Capitoliu se
pnteau referi gi (sau inainte de toate) la Niccolo
at ItI-lea Orsini. Contrazicerea este evidentd. Gnu-
di inctin[ cdtre atribuirea blazoanelor sus-amintite
papei Orsini, dar pune ln lumind gi motivele unei
eventuale tdceri asupra numelui papei. Aceasta
vrea doar sd. demonstreze gubrezenia oricS.rei ten-
tative de datare bazatd pe argumente deduse din
fresca de pe bolta cu ,,Ytalia". Din aceastS. cauzfl
103 cercetd.torul se ocupd de problema bulelor papale
 ce privesc lucrdrile de la Assisi. Bulele emise de
papa Inocentiu al lV-lea gi Clement al lV_lea se
referd
- conform acutei
lucrdri
analize f[cute de c[tre
care puteau dura doar
Qngdi ,J1.nry!e
pind in l2.Bl. _Vegtile gi docurnentele papale pri_
vind gantierul de Ia Assisi merg deci be'ta tlsg
]a 1281 gi doar intre t2B1 qi t2"BS se poate vorbi
despre o td.cere absolutd. Cercetdtorul'nu exclude
insd fapt_ul cd ar fi putut exista un document,
-sd.
neaju.ns la noi, con,tind o prelungire a
-care
permisiunii de folosire a pomenilor qi dup["t288.
Dar cum.cu pu(in inainte averLizase cd 'buta pa_
pald a lui Inocenliu al IV-lea din t0 iulie 1253
nu se referea atit la fresce cit Ia decorarea cu
altare.,-ciboril etc.,_ contrazicerea apare din nou
ca evidentd. Trebuie. sd precizdm cd acest fapt se
datorepte unei lecturi tendenlioase a pasajulu'i din
pulg.nanci- Inocen{iu.,4ici G poate'citi "cd papa
ingdduie folosirea auruhri oblinut dinpomeni
i,cim
nondumsit d,ecenti, prout co'nvenit, operi consunl_
mat.a: nos cupientes ... nobili compleri structwra, et
insigni_ praeminentia operis 6rtor'or1".zor O"pe
f,e-
rerea lui Gnudi Insignis operis este o eipresie
foarte genericd_ ;i care par.e a se referi in primul
rind Ia mobilele ce trebuiau aqezate in lbcurite
c.ele, mai importante pentru cult (praeminentia)
lllnd demne d.e propria lor func{ie. Cerceta[orul
pare insd a uita cuvintul decorari care, desigur,
nu se referea la ceva ,,demn de propria sa func{ie,i
ci la fresce- gi vitralii. Acest fipi d.or.bii'J,
tmportant deoarece conform lecturii "lui Gnudi nrr
se gdsea in sus-citata buld nici o referinld Ia o
atare decoralie. Dupd cum gtim, Iucrdrile de deco-
rare a ferestrelor incep chiar din 1253. Cu toatd
probabilitatea bula lui Inocenliu al IV-lea se referd
la decoralia figurativi qi nu doar la cea liturgicd.
Se po-ate invoca aici gi interdiclia franciscand. fa!d.
de orice fel de decoralie, dar trebuie u*i"iii i-L-
diat cd este vorba doar despre o interdictie teore-
ticd, niciodatd luatd, pre.a'mult in corrriaeralie,
iar dovada cea mai plauzibild este aspecLul actuai
al interiorului Basilicii Slintului Francisc.202 Gnudi
exclude faptul cd decora{,ia cupolei evangheligtilor
(care fdrfl indoiali, din motive tehnice, trebuie
sd fi fost anterioari decora.tiei intregului transept)
gi celelalte fresce ale lui Cimabue ar fi executate
inLre L277 in timpul pontificatului lui Nic-
-1280,Orsini
cold al III-lea si in perioada in care era
general al ordinului Girolamo da Ascoli (L274-
L279), viitorul papd Niccold al lV-lea.
. Problema cronologiei de la Assisi trebuie ex-
tins[ gi la decora.tia navei, unde Roberto Longhi
atribuise unele scene tindrului Duccio. In geneial
se considerd cd lucrdrile de decorare a navei au
inceput dup[ terrninarea celor din transept. Pic-
turile se datoresc unor artiqti din qcoaia roman5.
care incep s[ lucreze al{turi de Cimabue, in tran-
sept,; apoi va sosi la Assisi tindrul Giotto care
va contin.ua lucrdrile de decorare a navei. ln
lcg[turfl cu acest fapt Brandi 203 nota c[ registrul
tle mijloc, con,tinind scene din Noul qi din Vechiul
'l'estament, urmase probabil in timp decoraliei
bolLilor, deoarece, odatd pictat acest registru, nu
s-irr rnai I'i putut sprijini de perete scheldria nece-
srrrii pentru decorarea bollilor. Decoratia registru-
Irri inferior cu scenele din viata Sfintului Fran-
cisc putea in schimb sd fie anterioar[ registrului
superior gi bollilor, datoriti iegiturilor zidului care
permiteau instalarea schel$riei.
Dupd m5rturia lui Vasari, 20a Giotto a fost
chemat la Assisi in timpul lui Giovanni di Muro
(L296-1,304). Brandi 205 acceptd aceastd ptire a
hri Vasari dup5. care Giotto lucreazS. aici incepind
din 1296 qi sfirqind probabil in 1300, cind artistul
e chemat la Roma pentru a picta in biserica
San Giovanni in Laterano fresca jubileului. Bolta
,,Doctorilor bisericii" din navd trebuie sd fi fost
decoratd in acelagi timp cu lucrdrile lui Giotto,
fiind in orice caz posterioar[ tui 1295, an in care
se fac primii pagi inspre instaurarea cultului Doc-
Lorilt-rr. Acest cult devine oficial de abia in /J.297,
an ce reprezintd probabil data post quern a bol,tii
do la Assisi.
Registrul meriian putea fi decorat abia dupd
l,erminarea bollii doctorilor, adicd cel devreme dupd
rc4 1295, dar mai prohabil dupd 1297.
105

Pictorul bollii putea eventual cunoagte doar
frescele pe care Giotto le executa probabil in ace-
lagi timp in partea inferioarS. a peretelui.
Gnudi 206 acceptd datarea propusd de cdtre
Brandi pentru bolta Doctorilor gi pentru epopeea
franciscan[, dar crede cd registrul dintre acestea,
adicd registrul con,tinlnd scenele evanghelice gi
cele din Vechiul Testament, puteau fi deja pic-
tate la acea datd. Dupd pdrerea lui Gnudi, se
puteau decora bollile navei fdr[ a pune in pericol
eventualele fresce de pe perete, prin fixarea sche-
lelor nu direct pe zid ci pe marile arcuri interme-
diare. Dar cercetdrile recente au arS.tat cd, suh
actualul strat de fresc5., se gdsesc urmele scurgerii
de culori de pe boltd, fapt care probeazd incontes-
tabil posterioritatea registrului median fald de
frescele bo1!,ilor.
Astfel data cea mai plauzibil5 a frescelor navei,
unde Longhi vdzuse debutul lui Duccio r[mine ln
orice caz posterioarS. lui 1295. Ne afldm cu cel
pu,tin zece ani dupd adevdratul debut al artistu-
lui, cunoscut nou5" prin Mad,ona d,e la Crevole qi
Madona RucelLai (1285).
In aceeaqi problem[ a cronologiei assisiate intrd
pi discutarea contribuliei pictorilor gcolii din Roma
la decorarea navei. Brandi sugerase c[ Iacopo
Torriti ar fi lumat la Assisi dupd 129t, adicd dupd
ce realizase mozaicul de la Santa Maria Maggiore
din Roma.207 Gnudi vede insd mina pictorului gi
oea a altor artigti romani incd inainte de 1285,
cind lucrS.rile ar fi fost intrerupte pind in t2BB.
$i, intr-adevdr, o intrerupere apare evidentd in
cea de-a doua travee la dreapta ;i in cea de-a
treia travee la stinga. Dupd acest moment de stag-
nare intr5. in scend, dup[ pdrerea lui Gnudi, Maes-
trul lui Isaac, alias Giotto.
Cu toate acestea, ipoteza lui Gnudi exclude
formarea lui Duccio la Assisi. Ne-am afla, dup[
pdrerea cercetS.torului, dupd 1285. Din aceastS.
cauz5. Gnudi e de pdrere c5., scena Rdstignirii din
cea de-a doua travee, registrul median, scend atri-
buitd de Longhi lui Duccio gi care prezintd in-
tr-adevdr puternice caractere sieneze, ar apar,tine
artistului dar nu intr-o perioad5 de ucenicie ci
intr-o epocd posterioar{ Mad,onei Rucellai, adic6.
anilor 1"285-1288. Reflexele unei experien!,e assi-
siate ar fi evidente, dupd pdrerea lui Gnudi, gi
in vitraliul Domului din Siena (L287 -L2BB).
Scena Rdstignirii pune fdld indoiald probleme
de atribu,tie foarte serioase. Incd. din t9&t Luigi
Coletti 208 atribuise aceastS. scend unui artist ano-
nim sienez, dar nu lui Duccio. Dupd ipoteza uce-
niciei assisiate a lui Duccio lansatd de Roberto
Longhi, Coletti se arat5. sceptic in ceea ce privepte
plauzibilitatea ei,20e dar lasd sd se inleleagd c5,
de mult timp, in coresponden,ta sa particulard cu
llnzo Carli qi intr-un curs linut la Universitatea
din Triest in L9&7 ar fi fdcut aluzie la o posibild
contribulie a lui Duccio Ia decorarea basilicii San
l-rancesco, dup5. 1,285, qi prin urmare excluzind
ucenicia pe ling5. Cimabue.
Disculia asupra problemei decora,tiei de la Assi-
si e reluatd. ci!,iva ani mai tirziu de cdtre Ferdi-
nando Bologna 210 gxls admite c[ o datare a
l'rcscclor de la Assisi sub pontificatul lui Niccold
ul lV-lea ar compromite definitiv ipoteza lui Lon-
ghi. AcceptS. datarea propusl de Gnudi pentru
Ircscole din transept dar o respinge pe cea propus[
rltr irr:clarsi cercetd.tor pentru frescele din navi.
AccsL lucru, se inlelege, pentru a nu periclita
ipolcza contribu,tiei tindrului Duccio la realizarea
sccnelor din Vechiul qi din Noul Testament atri-
buite de Longhi. In- ceea ce privegte decora,tia
Lranseptului Bologna aduce in disculie noi ele-
mente: atrage atenlia asupra a trei artigti care
au ca plecare momentul assisiat al lui Cimabue.
Acegtia sint: Vigoroso da Siena, Manfredino da
Pistoia gi Corso di Buono. Dar atragerea in dis-
cu,tie a acestor trei nume nu clarificd cu nimic pro-
blema. Vigoroso da Siena, din operele pe care le
ounoagtem, are pu,tine elemente assisiato-cima-
bue;ti. El pleaci de la pictura lui Coppo di Marco-
valdo sau, in cel mai bun caz, de la pictura lui Ci-
107 mabne in perioada sa de tinere)e (Cracifiral din
106
 Arezzo). Acest fapt e recunoscut gi de Longhi.21l
Mai mult: data polipticului lui Vigoroso de Ia
Perugia _nu e prea sigurd. Opera nu e datatd
,,p|!in dup[ 1280") cum spune Bologna, ci are
o datare foarte discutatd car-e variazd. iitre 1269-
I28_3.2r2 Polipticul lui Vigoroso putea astfel fi
realizat inaintea frescelor lui Cimbbue, qi deci e
superflud luarea in considera,tie a acu.t.i opere,
rncertd ca datare, in speran,ta-ilumindrii uneialte
probleme cronologice, gi mai complicate.
ln ceea ce privegte frescele lui Manfredino da
Pistoia ce se ast{zi la Accademia ligustica
din Genova ele-gd.sesc
sint datate /L2g2.zt} Aceast'd dati
e ln concordan,td cu posibilitatea execut[rii fres-
celor de la Assisi ln timpul pontificatului lui Nic_
cold al .tY-l"q $2BB-1292) qi deci nu sprijind
ipoteza lui Bologna conform c{reia lucr[rile" lui
Cimabue s-ar fi desf5gurat in deceniul al optulea
(1277
-1.280).
. . Pjqt. singurul element care sprijind ipoteza
Bologna e constituit de ciclui picturiior lui
\ri
Corso di Buono de
la Nlontelupo, cire asemenea
frescelor lui Manfredino da Pistoia reflecti stilul
lui Cimabue din perioada assisiatd. Acest ciclu
este datat L2\t'.zt+ Trebuie s[ notdm cI aceastd.
dat{ este in concordan!,d cu stadiul actual al
cercetdrilor asupra cronologiei operei lui Cimabue
gi nu implicd., apa cum sus,Line Bologna, inceperea
lucrdrilor din transeptul de la Assisi in LZ"t7 ci
doar faptul c[, spre L283-L2B!!, lucr[riie erau
atit de lnaintate inclt puteau constitui o sursd.
de inspiralie pentru Corso di Buono. Dar nu
putem sd lu atragem aten,tia asupra perico-
lului de a aldl,ura destinele acestor epieoni ai lui
Cimabue cu cel al lui Duccio, qiel cdnformpe-
rerii lui - in aceeagi
ucenic al lui Cimabue
-Bologna
perioadS. - l)aolo fuori le mura, qi urmind deci clasificdrile
Dupd ce incearcS. s[ fixeze in acest fel limitele
cronologice ale decoraliei transeptului, Bologna igi
fixeazd aten,Lia asupra lucrdrilor din nava bisericii
superioare a basilicii San Francesco din Assisi.
Observd cd datarea lui Gnudi ar rezolva mare iog
parte din problemele cronologice ale navei dal
pune in acelagi timp in lumind c5. o atare datare
(1285-1288) ar implica doud cdl5torii ale lur
I)uccio la Assisi: prima inainte de 1280, pentru
decorarea transeptului, iar a doua
- dupd
rea la Floren,ta in timpul cdreia picteazS.
pede-
Mad,ona
a participa la decorarea navei
Rucellai
dupd 1285.- pentru
Bologna se vede deci constrins sd
resping[ ipoteza ]ui Gnudi. In sprijinul unei noi
datdri el se adreseazd participdrii membrilor gcolii
romane la decora.tia assisiatd. Personalitatea- care
- dupd pdrerea lui Bologna gi-ar fi adus cea
mai substanliall contribu!,ie -la decorarea navei
nrL este Torriti, ci Rusuti, pomenit qi de Caval-
caselle in legdturd cu aceastd problemd.2lb Bologna
ii abribuie lui Rusuti primele trei scene ale GeneZei,
rlatindu-le inainte de t2BB
in mozaicul de la Santa Maria - an Maggiore
ce apare inscris
al lui
lhrsuti gi, care dupd pdrerea lui Bologna, pare
inl'lucnlat nu de arta lui Jacopo Torritl care lu-
clrrrrzir la Roma in 1291 gi 1295, aga cum s-a sus-
(,irrrrl,, ci de ambianta assisiatd.
' Iri rcalitate
Rusuii este un torritian convins
ryi rrurzaicul de la Santa Maria Maggiore demon-
slrcaz,d cunoagterea obligatorie a operelor romane
alo lui Torriti. Din aceast[ cauzd mbzaicul trebuie
rlaLab inspre 1300, sau in orice caz dup[ 1295.210
llologna sus,bine cd, in momentul activitelii de la
Assisi Rusuti se gdsegte intr-o perioadd de tinerele
nefiind inc[ influenlat de arta lui Pietro Cavallini.
Nu se in,telege insd din ce motive toate aceste
cl,ichetdri. (,,torritian",,,netorritian",,,cavallinian,,,
,,necavallinian") ar trebui sd ne convingd asupra
rrnei dat[ri anterioare lui 1285 a frescelor din nava
bisericii superioare a Basilicii din Assisi. Cavallini
pictase deja intre L270 qi 1.279 frescele din San
lrri Bologna, Rusuti ar fi putut fi deja ,,cavalli-
nian".in jurul lui 1280. E deci evident cd, aseme-
rrca distinc!,ii nu pot veni in ajutorul datdrii fres-
rrrrlur de la Assisi.
Bologna continu[ analiza sa cu observalia c[
zona atribuit[ in mod obignuit lui Torriti la Assisi
 (bolta X{intuitorului) n3 e cimabuescd, in timp ce
in operele ldsate Ia Roma influenla pictorului
florentin asupra lui Torriti e mult mai'evidentd
,,in ciuda tdcerii aproape desdvirqite a criticilor,,.
Trqg_e de aici conciuzia cd, operele din Roma sint
rodul unei meditalii a lui Torriti
-d""ir.
asupra propriei
sale experienle de'la Assisi: d..i de abia
acum. ,,cimabuesc" in timp ce la Assisi, cind avea
tot timpul in fala ochilor frescele lui Cimabue.
nici nu le lua in consideralie. E aproape inutii
sd mai atragem. aten,tia asupra fragiiitalii unor
astfel de reconstituiri. Dar, iiupd pdre"rea lui Bolo-
gna? ne-am gdsi aici in fala unui element favorabil
noii ipoteze: lucrdrile navei incep probabil inaintea
celor din transept, sau in cel mii rdu caz putin
{upd- acestea continuind paralel cu lucrdrile iui
Cimabue qi ale.gcolii sale. Bblogna cheamd in aju-
tor o observalie similard a lui A. Venturi.zrz lisr
in realitate observalia lui Venturi in loc sd sprijine
ipoteza lui
Qologna b infirm5. Vu"turie"a ae peie""
cd lucrdrile lui Torriti din nava bisericii superioare
ar fi fost legatd de bula lui Niccold al IV-iea de Ia
f 5 ryai 1288, gi nu anticipeazi deci cu nimic teza
lui Bologna.
.. Apare insd.in acest punct o intrebare: accep-
tind ipoteza lui Bologna, Duccio
a pornit toatl
(din cauza c[reia
aceastS. incurcat[ disput{ crono-
iogicdl. Duccio mai poate fi considera:b ,,o crealie
a lu.i Cimabue".(aga-cum se exprimd Longhi) siu
devine ,,o crealie"-a lui Rusuti, Torriti qi"a gcolii
romane in general ?
B-ologna pare ci ar dori sd rdspund{ la aceastd
intrebare care pune in dubiu insi$i teza ce trebuia
sp.rijinitd: ucenicia lui Duccio pe lingi Cimabue.
Ni se propune urmdtoarea recoirstitui"re isLoricd a
faptelor de la Assisi: decora[,ia incepe din navd;
la un momel! d"-t, frescele qcolii romane incep sd
apar[ .invechite fa,t5 de cele pe care le picta in
aceeagr perroadd, in transept, Cimabue. ,,Se ceru
atunci cu insisten!5.,- scrie Bologna
- ca opera
ladicfl decora,tia nai,ei, ".".) u{lin p?;ilatf de cdtre
Cimabue insugi, qi continud astfei sub directia sa
cind de abia se trecuse de la prima .p.u ..u du n
doua l,ravee, atlb pe perebele cu Vechiul Testament
cit gi pe cel cu Noul Testament,,. Astfel Duccio,
tlin transept ajunge s5. Iucreze tot aldturi de Cil
rriabue, in cealaltd extremitate a bisericii. unde
pi ct.eazd R ds.tig nir e a.care, dup d. p drerea^lui Bolo gna,
ront_ineo ,,intonatie pre-giottescd,,. In mod lne-
vrtabrl se at_rage in discu.tie un fapt paradoxal:
componenta cluccescd, a culturii lui Giottb tn, i,nsdsi
perioada d,e formare a marelui artist.zl}
.Rczumind, se poate spune cd, ipotezele crono-
.logice ale lui Bologna se bazeazd in ceea ce
priveqte transeptul pe datarea -discutabild a
Jrri Gnudi, iar in ceea-ce privegte narra pe supozilii
oe nu au la bazd nici cel mai umil document
ist,oric. Dealbfel, pentru a rd.mine credincios
rucestrei cronologii, Bologna va recurge mai tirziu
la alte expediente, cum ar fi de pild! o cdl[torie
fulger a lui Cimabue la Florenla pentru a
-picLa
Mad,ona cJe la Santa Trinitd'9i 'imediata
sa lntoarcere la Assisi. Toate acestea deoarece
'- susline Bologna odat[ intors in Toscana
-
Duccio trebuia s[ gS.seasc[ aici opera lui Cimabue
lrentru a se ilspira din ea in Mad,ona Rucellai,
In 1962 Bologna 21e reia studiul problemei
rrssisiate si se indreapt[ din nou cdtre ambianta
roman[, cu speranla de a gdsi elemente utiie
rrnei datdri mai sigure. Vorbind despre Rusuti
observfl de data aceasta c[ ]a Assisi artistul nu
cra inc5. influen.tat de ,,Cavallini matur,, ca la
Iloma, la Santa Maria Nlaggiore. Observalia nu
lczolvS. insl nimic, deoarece
- dacdsa,prin
virllini matur" se intelege activitatea
,,Ca-
la Sinta
(lccilia gi la Santa Muia i" Trastevere'- Rusuti
put;ea lucra la Assisi qi in 1292 fdrd a avea nici
r,ca mai micd idee despre decoralia Sfintei Cecilia
,rrrc, la acea dat5., nu incepuse inc5, qi chiar dacd
'irr rnozaicul roman Rusuti e,,cavallinian", faptul
nir irpare ca foarte firesc: ne afldm dupd 1300.
llologna identificd un moment arhaic al lui
'l'orribi in bolta celei de a doua travee, lucru
r,l-l lace s5. presupunS" prezenla artistuiui la Assisi
Irririrrt,e de opera sa din Roma din 1,291. Dar
nici acest fapt nu confirmS. data sprijinit[ de
Bologna: Torribi putea fi arhaizant ;i in 1290
qi nu in mod obligatoriu spre 1280.
Acestea sint elementele pe care se sprijind
Bologna in vederea unei datdri greqite care sd-
permitd asezarea cronologici a debutului lui
Duccio la Assisi.
Mai trebuie notatS. ambiguitatea atribu.tiilor
de fresce assisiate fdcute lui Rusuti, sau identi-
ficarea ,,momentului preroman" al activit[i,ii lui
Torriti, care, in realitate, se prezintS. 1a Assisi
ln clarl evolulie fa!6 de mozaicul de la Santa
Maria Maggiore. Cercet5torul re.tine cd ,,al ajunge
aceste observa,tii pentru a nu accepta f 5r[ o
revizie problema cronologicd". Iar in continuare
aducc aite ,,motivdri amdnunbiLe". Observd ci
rnedalioanele torritiene din nav[ se inspir[ din
atmosfera cimabuescS. a transeptului. Dar aurin-
tim cd in {960 Bologna observase exacb contra-
riul, adicd absoluta inexisteni,S a influenlei lui
Cimabue in primele travee ale navei, ceea ce ii
permiLea s[ presupuni c[, decoralia lor a fost
inceput[ inainte de sosirea lui Cima]rue la
Assisi. Doar cd de data aceasta el intrezdregt,e
in sus-citatele medalioane nu un cimabuism de
tip assisiat ci o referire a lui Torriti la momentul
activitdlii lui Cimabue, reprezentat de Madona
de la Luvru gi de Crucifirul d,e la Santa Croce
(1.27{r, dupd Bologna). Presupune din aceastS.
cauzd o importantd inriurire a lui Cimabue asu-
pra qcolii romane) cu ocazia c[i[toriei ]a Roma
in L272. Dar nici acum Bologna nu se intreabl
cum de influen!,a lui Cimabue e invizibil[ in ope-
rele de la sfirgit de Duecento la Roma, in tirnp
ce iese la suprafatd la Assisi
- din intimplare -
tocmai cind maestrul lucra sub acelaqi acoperig
cu membrii qcolii romane. Ipoteza unei ambian!,e
romane impregnatd de cimabuism nu poate fi
dovedit[ deoarece toate opereie din perioada
L272-1280 din Roma au dispdrut. R[mine un
singur exemplu: mozaicul cu Hristos binecupi,n-
ttnd, din Sancta Sanctorum, execubat sub Niccold
al III-lea (L277 mozaic considerat de cdtre
-1280),
Bol_ogna ca. un precedent important al activitdtii
de Ia Assrsi a lui Torribi qi Rusuti. Dar din nou
oercetdtorul dd drept sigurd o datd ce este in
realitate extrem de discutatd., gi care aimpotrive
pqre a exclude cu totul realizarea operei iniimput
lui Niccoid al III-lea.
Longhi 220 atribuia frescele din Sancta Sani_
lorum activitd,tii romane a lui Cimabue, fapt ce
rnr se poate dovedi, datd fiind repictarea cinque_
ccnl,escd a frescelor. Se gtie insi cd aceastd
-timpul
11p9ld a fost refdcutfl in lui Niccotd ai
I I l'lea de cdtre Cosmea di pietro Mellini,
dar
,'r.'ir rnai mare parte dintre istoricii de artd exclud
rlrrr irccasttl rclacerc zona presbiteriului cu bolta
irr rnozaic. Mozaicul c datat in secolul al IX_lea
rlc ciiLre Cavalcaselle,22l iar de alti cercet[tori
in l,inrpul lui llonorius al III-lea sau al lui Niccold
rrl lV-lea. Pietro Toesca povdie in a data mozaicul
srrb..papa_ I{onorius
!u; sub papa Niccold.z2z
'Bologna
lllrrrindu-gi girul obscrvaLiilor,
.Ilrrzir'r' con_
('r'ca ce afirmase abia' cu doi ani" inainte,
rrrlicii Jrroblema rneditaliei lui Torriti n*prd
.
r.,xlrrrr,icrr[,ei assisiate gi cimabuegti. Mozaicurile din
liorrra, care ii ofereau lui Boloina dovada influ_
rrrr[,ci lui Cimabue ]a Assisi alrp"a lui 'Iorriti,
rlcvin acum o oglindd a ,,formul6i plasbice a lui
( lirrrabue inainte
de Assisi.,,
. Ilologna reafirmd. in continuare teza sa pri_
vil,oare la inceperea decoraliei de la Assisi simul-
lrrn in transepb gi in nav[, sprijinindu-se pe o
piirc.re.similar[. (in_ realitate ineiistente), a lui
Vcnl,uri. Dar iqi schimb[ din nou opinia asupra
irrt,rr.ruperii lucrdrilor in zona celei de_a doua
Irrrvee. In articolul din 1960, pentru a se explica
sllLul lui Duccio din.transept in nav[, el piesu_
l)unoa cregterea prestigiului lui Cimabue fat d de
sl;rrliul arhaizant al picturii gcolii romane. Romanii
sirrl, expedia,ti la Roma, iar ajutoar:ele lui Cimabue
(rlc ce nu oare Cimabue insu$i?) sint chemate spre
ir lrrcra in navd. Printre aceiti colaboratori'ai
lrri Cimabue s-ar afla, dup[ pdrerea lui Bologna,
;i l)uccio ciruia ii datordm icenele Izeonirii"d,in
ltui (fig.138) pi a Rastignirll (fig. 145) din cea
de a treia travee. Atribuirea acestor fragmente
lui Duccio nu rezistd unui atent examen stilistic
si nu se pot incadra in opera maestrului declt
iortind datele cronologice de care dispunem in
moh sigur.
In L963, ajungem la o noud etap5-1 disputei in
Decio Gioseffi 223 in
iurul probiem"ei assisiate.
Lartea'sa dedicatd lti Giotto arhitect noteaz[ cd'
in t..u ce priveqte cronologia decoraliei bisericii
superioare ile la'Assisi, nici una dintre .ipotezele
acelor ce s-au ocupat de aceasti problemd nu pare
nerfect demonstribild. El aduce pentru prima
'o"ta i" discu.tie, dupd datele analizate de Brandi
un'eiement important, capabil de a
in 1,951,'disculia.
ilumina Gioseffi observS. c[ in L279
naoa Niccold al IIl-lea devine el insuqi senator,
i,,nctie ce o pdstreaza pini ia moart.e (22 august
1280), dar in'acelaqi timp se ;tie cd, noul senabor
Orsini a fost intotdeauna reprezentat ln senat
de c5.tre senatorii delega,ti Colonna gi Savelli'
Gioseffi trage concluzii c[, dupil toate probS-
bilitd,tile luririle lui Cimabue au inceput in
timpril ,,anotimpului bun" al anului L279, .\a
ordinul Iapei-senator Niccold al III-lea Orsini'
F[rd'incloial5., observaliile lui Gioseffi aduc
o nou[ contribu{,ie la datarea fresce]or transep-
tului. Se poate astfel explica prezen!'a.blazonului
familiei Orsini pe clddirea Capitoliului in sensul
referirii la un pap5.-senator' Rdmin insd obscure
alte fapte: de exemplu lipsa. stemelor papei-
comanditar in transept aldturi de cea a altor
orotectori ai ordinului franciscan (Inocen{'iu al
iV-t"u si Grigore al lX-lea), absenla completd
a bulelor pupite gi in consecin!fl a invoirii de a
decora nasltica din Assisi intre L2BI' 9i {2Bt}'
Se ridic[ din nou problema datirii frescelor din
navd. Din aceastS. cauzd uimepte afirmalia lui
.^iotiiqiu"-u
Gioseffi dup[ .""t'l]uru ]a 'Assisi
r......) dureazd pind in 1288". Conform pdrerii
iercetdtorului ar urma o pauzS' pin[ spre 1290
cind sosepte la Assisi Maestrul lui Isaac' Aceastd
ipotezd sL bazeazd pe precedenla frescelor atri-
buite lui Torriti asupra operelor din Roma:
rnozaicul din San Giovanni in Laterano ;i cel
din Santa Maria Maggiore, precedenld pe care
cercetdiorul nu incearc[ s[ o supunS. unei atente
lnalize stilistice. Faptul c6, dupI pdrerea lui
Gioseffi, lucrdrile se intrerup in 1288 pentru doi
ani, adicd exact in anul clnd - dupS- gapte ani
rle linigte
- avem o importantd bul[ papald care
permit-ea continuarea lircrdrilor la Assisi consti-
i,rrie din nou un punct foarte discutabil. Nu se
irrf,elege
- din demonstra-lia lui C]9t9iti - nici
rle, ce 6datd ales un pap[ franciscan (t2BB) Torriti
l,rcbuia sd se intoarci la Roma. Pentru a agtepta
patru ani lnainte de a lucra la San Giovanni in
Laterano ?
Gioseffi presupune in continuare cd, in 1290
soseqbe Maestrul lui Isaac
la Assisi pin[ in 1295: cinci - Giotto, care lucreazd
ani pentru doud
scene ( ? !). lncearc[ apoi s[ stabileascS. un ter-
men unte quetn al scenelor din viala Sfintului
Francisc de ia Assisi printr-o datarc neconvingi-
l,oare a frescelor lui Cavallini din Santa Maria
in Trastevere (1296). Presupune o alt[ cdldtorie
a lui Giotto la Roma, dup[ prima etap[ a lucr5-
rilor de la Assisi ,,astfel lncit sd-l poat5. influenla
pe Cavallini (...) qi destul de devreme ca apoi
s[ poat[ fi rechemat (la Assisi) in 1296 de c[tre
Giovanni di Muro".
Pentru a nu ne opri prea mult asupra uneia
dintre problemele cele mai discutate ale istoriei
artei italiene
- raportuls5..dintre Cavallini qi Giotto
ne rrom mul!,umi eviden{,iem faptul c[,
-
trcceptind teza lui Gioseffi, Giotto ar fi trebuit
s5. lucreze pentru prima oar5. la Assisi ia scenele
atribuite de unii cercetdtori Maestrului lui Isaac
la virsta de l"& ani. Dar Gioselfi respinge astfel
singurele date cunoscute gi accepbabile cu privire
la nagterea lui Giotto (L276, dupd .Il Libro a\
lui Antonio Billi) qi sosirea la Assisi (1296, dupi
Viepi.le lui Vasari) 22a.
Urmindu-gi firul demonstraliilor Gioseffi
aLac5. toate concluziile la care se ajunsese inaintea
115 s&, analizind pasajele din Constitutiones fran-
ciscanes, Ferdinando Bologna, gi dupd care lucr5-
rile se intrerup in L279 (deci tocmai in anul cind,
dupii Gioseffi, abia incep). Scenele vietii lui Isaac
primesc astfel o datare anterioard tui 1"285.225
Rezumind, se poate spune cd, singurul ele-
ment pe care putem sd-l ludm ln considera,tie
din cbservatiile lui Gioseffi esbe posibilitatea
datdrii,,bol'!ii Evangheli;tilor" sub pontificatul
lui Niccold al IIl-lea, dup[ luna septembrie a
anrrlui 1278, gi mai probabil chiar dup5. iarna
1278-L279. Datarea lucrdrilor din navd bazatd
pe false conjuncturi trebuie respins5.
Disputa cronologici poate fi consideratd in parte
inchis{ in 1966 cind Augusta Monferini, studiind
iconografia Apocalipsulal lui Cimabue, ajunge la
cea mai convingdtcare datare a intregului ciclu
din transept, datare ce poate fi consideratd ca
definitivd. 226 Cercetdrile indicI drept termen
post quem al decoraliei bol!,ilor transeptului misiu-
nea franciscanS. in orient din anul 1279. Cum in
aceste bol.ti sint reprezentate simbolic Asia,
Palestina qi ,,Ahaia" se poate presupune cd repre-
zentS"rile sint in concordanld cu data sus-citatelor
misiuni. Se adaugd apoi un element gi mai impor-
tant in vederea unei juste datdri dupd pontifi-
catul lui Niccold Orsini. Stema Orsini de pe cld-
direa Capitoliului nu se refer[ ]a un papd, qi
nici mdcar ia papa senator Niccold al III-lea
Orsini, deoarece intreg ciclul picbat de cdtre
Cimabue ln transeptul bisericii superioare a Basi-
licii San Francesco din Assisi trebuie citit in
cheie ereticd antipapald.22? Scena Cd.derii Babi-
lonului conline, observd cercet[toarea, qi repre-
zentarea a doi sau trei urgi care fac aluzie la familia
Orsini (Orso : Urs) qi implicit la papa Niccold
al IIl-lea, yestit ca simoniac gi ca frecvent prac-
ticant al nepotismului. Chiar qi Dante il va arunca
in torturile infernului printre ereticii simoniaci
pi-i va atribui cuvintele:
jje eeramente fui figliuol dell'orsa
cupido si per crernzar li orsatti
che su l'aeere, e qai me misi in borsa" *
(La Divina Commed,ia, Inferno, XIX, 70-72)
Analizind in continuare iconografia ciclului assi-
siat Augusta Monferini face legitura cu gindirea
lui Pietro Olivi, cdpetenia fracliunii ,,spirituali-
lor" gi conclude cd scena Cdtlerii BabiLonului repre-
zintd simbolic c[derea bisericii vei]aie, adici a
liisericii in fruntea c[reia se afla i'{iccold al IIl-lea
Orsini"
Un atare atac direct la adrcsa papei nu putea
I'i inireprins decil, dupl moartea sa (august t2B0).
Acum familia Annibaldi ajung sI preia puterea
suslinui,d pind atunci de citre lamilia Orsini (iati
rlt:ci motivul reprezentiirii l,urnului Annibaizilor
pc celebra veld ou ,,Ytalia"), iar seriaLoi'ii in {unclie
sinb inlocuiti cu mernbrii familiei Annibaldi qi cu
(icntile Orsini, aliatul lor. Noul palr:i -- Nlarlirr
rrl lV-lea - r[mine pentrlr ciliva ani ia reqedinla
rlo ia Viterbo. Probabil iu acost intcr.ial, in care
lrapa lipsea din Roma qi domina tendin!,a anti-Or-
sinianll a Annibalziior, iar la Assisi se g[sea c[pe-
l,crria fracliunii,,spiriLualiste" a fraliciscanilor,
l)ietro ci'Oviie, a inceput executarea frcscelor tran-
scptuiui. Aceasta inseamnS.: august t2B0-1283.
Sc poaLe spune chiar mai mult: graba cu care
rru fost executate fresceie incepute a fresco qi ter-
rninate in tempera se datoreazd probabil faptului
cii, ekr au fost sdvirgit,e inbre data morf,ii hri Niccold
al III-lca qi alegerea lui Martin al lV-lea (deci
inlre 22 august t2B0 qi 22 februarie t28t), adicd
oxact ln perioada de ascensiune a puterii Annibal-
zilor, a biamdrii Orsinilor gi timpul celebrului con-
clav de la Viterbo.228
la astfel sfirgit polemica in jurul datdrii frescelor
lrri Ciniabue de la Assisi qi se ajunge la o nou5.
rlat[, sigurl de ast5.clab[ in nebuloasa cronologie
ir operei lui Cimabue.
* ,, ... si qtii c-am fost, striine,
/ cindva alesul mantiei
papale,/ din neam de urs qi-ursaciiatit de bine / qtiui
iri-i rostuiesc, incit in pungd,/ sus bani am strins
qi-aici m{ string pe mine"
(trad. Eta Boeriu)

In ceea ce privepte subiectul ocrcetS.rii noastre
trebuie aici subliniat faptul c5, frescele lui Cima-
bue qi aie elevilor sdi nu au fost pictate in ,,perioada
obscur[" a lui Duccio (L277-1280), ,ro ci inpri-
mii ani ai celui de al noudiea deceniu, in perioada
cind artistul picta Madona de la Crepole prin care
i;i ciqtiga deosebita faim[ care f:icea intr-aga fel
incit'sn-fie chemat ia Floren!,a in vederea'unei
insemnate comenzi: Madona Rucellai.
Data propus[ de Augusta Monferini pentru
ciclul de fresce din transept,ul bisericii superioare
a Basilicii San Francesco din Assisi e imediat
acceptatS. de Eugenio Bal,tisiti in editia american[
a monografiei sale despre Cimabue.23l Nu toatl
critica pare ins[ a !,ine conl, de importan!a icono-
gralicd gi isl,oricir a demonstratiei cercetS.toarei.
Astfel C.L. Ragghianti 232 mai vorbeqte incd, in-
tr-o lucrare recent[, de o dat{ mult anterioarS.
qi fdr5 nici o baz5" documentari: L273-L277 .
Carlo Volpe 2i]3 in schimb ia ln consideralie
teza Augustei Monferini scriincl cd motivele inrio-
cate in arLicolul mai sus rezumat ,,...p&r a aduce
o serioasd loviturd schel[riei de reconstruclii cri-
tice (...) prin care se retinea c[ activitatea lui
Cimabue in transept se putea referi la anii ponti-
ficatului lui Niccold al Ill-lea" ;i urmeazd: ,,8
clar faptul cd, dacd Cimabut' intervine pentru
prima oar5. in {281 ritmul se accelereazS. in ase-
menea fel incit devine cxtrem de dificill expii-
carea anumitor consecinte cum ar fi mai ales
problema prezentei lui Duccio la Assisi gi a for-
m5rii sale, dacd in 1285, anul Mad,onei Ru,cellai,
acest artist e de acum mult prea departe de acel
raporb mental cu Cimabue) care se pune ln ambian-
!,a transeptului". Pentru a rezolva aceasbS. contra-
diclie Carlo Volpe se vede constrins s[ respingd
teza Augustei Monferini cu rnotivarea c5., Cerc-e-
tS.toarea nu se opregte indeajuns asupra aspectelor
s tilistice.
Asupra acestui punct ne simlim datori cu nigte
observatii. Intr-un studiu iconologic cum este arti-
colul Augustei Monferini orice zdbovire asupra
aspectelor stilistice transcende interesul cerce-
tririi. ln al doilea rind irebriie specificat cYai,n cazul
sltttcittl alfrcsceLor Lranseptalui de la Assisi nunzai
,i rtnali:d,'iconograficd. siau icc,ttologicd. ar fi putut
elemente noi in ceea ce prive;te datarea. SLa-
,r.t!,ttce
rlirrl de semi-ruini face impr-rsibilI orice analiz[
st,ilisLicd serioas[, qi ne place s5. credem c5., numai
rrrrrast[ stare precarS. a fresce]or a putut duce la
lorrl'uzii grave ;i incxplicabile cum este aceea a
lrlczentei-lui Duccio la Assisi. In al treilea rind:
i,lriirr atunci cind sirnilitudinile stilistice sinb mai
rrrrrlL decit evidente dar lipsepte o bazi cronologic[
solirLi, aceste similitudini trebuie puse sub semnul
irrtrcbS.rii. Dar nu este cazul nostru? cdci fragmen-
lrrlrr propuse spre a prirni ipotetica paternitate a
lrri l)rrcCio sinb mai niult deciL ambigue, disparate
1i (lucru deosebib de important) aparlin activi-
I rr (,ii rrnor artigl,i diferili.
'(liLrlu Volpe'corrtinu.l insii in tentativa sa tle a
lr,rlirt,a ciciui- assisiat conform cu intenliile sale.
I'r'olrrrrrc in accsL sens urm[toarele: ciclul apoca-
lilrl,ic l,r'cbrrio tlitt,it(, afa cum a demonstrat_Augu-sta
Ni,,rrlrrlirri, rlrrlrii tlrotrll,ca lui Niccold al III-lea,
i;rr vr,lr,lc tlrrlri rrrisiurtoa I'ranciscand in Asia. Lu-
,'r';rrrlc irrlcp irtsit, dupI ptircrea lui Volpe, cu muit
irrrr in l,c lrliri rle corarea pere[,ilor: iau astlel na,.t919
,1,,,,,r'rrl,iit loggiilor qi scena Rd'stignirii (fig. 116)
,'irr'(,,,,, s,, iritegreazir in tematica antipapal[.
\',,11rr, lrirt'rr insi a nu fi citib cu atenlie arbicolul
\,r11rrst,r,i N'lonlet'ini unde se demonstra fdrl drept
,1,, ;i;r,,1 ci Loatd, decoralia lui Cimabue corespunde
,,,','1,i,'t,;i deziclerate iconografice qi ideologice. qi
,,;i, singularitatea molivului,dg!19i. crucjficiri" e
lcgut,ri ie gindirea lui Pietro Olivi'234 Trebuie sub-
liirial, incio datd c[ intreaga decoralie a transep-
l,rrlrri e unitarl din punct de vedere iconografic qi
sc inl,egreazX in specula+;iile apocaiiptice gi anti-
"care lrdmintau la acea epoc5. ambianla
lirlrale
..suirituald" a lranciscanilor de ia Assisi' Singura
,i,r.t,l a.c.ptabili din aceste motive poate fi una
l,osl,erioari lui 1280, anul morlii papei Niccold
al
i t t-t.". Consecinla acestui fapt este cd' toate atribu-
liile propuse tle c[treCarlo Volpe pentru perioada
ilc tiner4e alui Drrccio slnbtotal nefundarnentale'
 235reafirm5. cola-
$i Ferdinando Bologna in {969
borarea lui Duccio la frescele de la Assisi, incerclnd
s[-pi sprijine vechea tez{ a datdrii in jurul lui
L27B a inceputului lucrdrilor atit in navd cit pi
in transept.'Lucr[rile de decorare a transeptului
ar iucepe astfel in primivara lfi L278, inscriplia 1. Maestru anonim din
S.P.Q.R. se referS" la papa Niccold al IIIlea etc. Pisa,Crucifir cu reprc-
zentarea Patimilor, cd-
Urmeazd., in acest context, analizele stilistice care tre 1230-7240
nu lin ln nici un fel seama de observaliile Augustei
Monferini, ignorindu-le aproape cu desdvirqire. De
data aceasta Bologna afirmd cu sigurantS.: ,,apa-
rilia lui Giotto in anii tinerelii la nivelul scenelor
din viala lui Isaac pi a Plingerii lui Crist, trebuie
sd se fi s[virqit inainte deL282". AceastainseamnS.
c5., acceptind data de naptere a lui Giotto susfi-
nut[ de Bologna (gi care nu este aceea transmis[
de ,,Cartea" lui Antonio Billi), artistul, in clipa
cind picta frescele de la Assisi ar fi avut t6 ani
(pentru cei ce acceptd data oferitd de Billi, 6 ani),
desigur o virstd. mult prea fragedd pentru o astfel
de oper5..2:6
Ferdinando Bologna igi rezervd analiza am5.-
nunlitd pi combaterea tezei Augustei Monferini
intr-o viitoare monografie inchinatd lui Cimabue
(neapdrut{ plni la aceastS. ord), dar face o singurd
remarc5, bazindu-se pe o observa,tie a lui Eugenio
Battisti: fracliunea ,,spiritualilor" ar fi fost-ani-
matd de tendinle iconoclaste gi deci patronajul
acestei fracliuni Ia decorarea transeptului ar tre-
bui privitd foarte sceptic. Amintegte de asemenea
c5., scrierile lui Olivi au fosl condamnate in t2B3
gi se indoiegte c5. inainte de aceastd. datd ar fi
putut fi folosite ca program doctrinal al decoraliei.
In ceea ce privegte mult discutatele blazoane ale
familiei Orsini, Ferdinando Bologna acluce o noui
ipotez[: ele ar fi fost adiiugabe dup[ terminarea
lucrlrilor de decora.iie. Acest fapt implic[ ins[
ridicarea unei noi scheldrii, lucru exLrem de com-
plicat qi deci pu!,in probabil. trn ceea ce priveqte
tendinlele iconoclastice ale,,spiritualilor,, trebuie
din nou amintit aniconismul general al gindirii ' N{aesLru anonim din Pisa, Cr ucifi x cu rep rezentarea Patin ilor,
12g ,l, l ;r li u, Femei plingind,
:l trlrrcslru anonim din Pisa, rucifi n cu rep
C reze ntarea Patimilor,
,lclirliu, Cele trei Marii la mornxtnt
 5. Giunta Pisano, Crucifir, ci,Ie 7240

4. Giunta Pisano, Crucifix, ciitre 1230

ti' Giunta Pisano,

Orucifir, cdtre 4250
 ffi%#
%u WC
tffi. -,!
ffi'ki",
M"ry ,;:l %
;t
[- - :fdlr,]
;f. w
*/S
J*-
"#*rys

ffi:
ffi
ffi
#;l
ffi
W $. ,d ME
1M ffil
ffis
ffi r:,
{4. ,.ffi
,":si
*,i
w", Wf w, .,'
ffi
ffi \lrLcsIr'Lrl dc la Sarr trIlrr'l.irtri, f,Iq,cstr), cat,rc rt2g0
'@*t

ffi
ffi
K
9. Cirnabue,
Madona de la Santa
Trinita, cltre 1295

. n:tg E

I 0. Mi n ial,Ltt'rsL :rtto-
rritn, Fecioara cu.
P rtr,nt: uI httre sl irL{i,
paginl dtn llibli.a
ht,i, WiLLium of De'
oilre 11250
'on,
12. I'Iacs[nrl de Ia San X{artino, Macstit, delaliu
13. Giunta Pisarro, CrLtcifiruL tl,c la Srutt.u, IIari.a tlegli
detaliu
.Eh
,J€

ref"

\lrrrstrrr anouitn, XInrtiriu'I Sfin.tului Dintitric, I297-1292

\lrr|slrLrl riL' la Sarr 1'[al'lirlri, )!ut'sli., rlctaliu, Iottt]tittt itto'e

ttt i.

ll+. llirtralruc, Llr.rr-

t:ifi.t:rr.l tle lu.,lanta
Cror:e, tirlt'c I 285-
1290. drtlliLr
 17. l\faestru] de la San Martino, nlaestd, del_aliu, Intoarccrea lui
Ioachim

I r \l;ri'sl ltrl tlt la

.,rr \lrrll itttt, I/rrr:s-
tt rlllrtliu, lttt.il-
t tt,,r tlittlt'c,:lntL gi

o. \lrrostrul rlc l:L San nrlar'tino (?), Erultct rt.r. 15,

l,,l,rlirr, ciitre {290

18. n'{acsl,r'u ul on i lr
tlin Irisa, Icoatto
,lfittr.ci Ecaterinu
din Aleta.ndria., ,;w@
ciitre I 250. dr: Lali rr {#
.f n.rnortninta.r'ea ,S
Ii.n.- .l,f
i Ecatcrin t
le o.
',
1,,'
,\]
,11

T
 L l\'l:ros[.ru anonim
ilirrrr, Fecioara
'.r,
.lt l'rrt,ncul, intre
rIrl, .1300 (odini-
,,,rr'li tn colcclia
lr lr:rrrl

ffi
:d',n
;3,

: "sd
ll
 ':1. Ilaestnr anonint, llri,-*tos 1i tlisci.polii la Entaus,
i t30-{194

:1
.,3

', l\lrrosh'u ano-

, r, ir. [,q, Mat]onna
IIuntellini,infi'c
:t 1240
,.,{",:i.t

20. i\'Iaestrul rlc la

San -\[ar[ino, .ff lzla
An.n cu Jieciottru
copil, r:itlrr 1280

27. Mlrsirtr aniilint

sioil ilrir, .l,' cr: i.ou.r'rr. t r r.

J)rr.t.tt.crt.l,, ciLlrc ] 260

,;
t':,&'ila1;'

u.:

t1
1
x

28. Maestru anonim

sicilian, Fecioara
cu Pruncul., lntre
1295-1300 (odi-
nioari in coleclia
Duveen)
 [{aesfru de la San n'Iar[ino, X'Iuestd, dctaliu, .[ortchirn izgonit
!irt tem.pIu.

29. IJuccio di I:iuo-

ninsegna, Jlodona
Rucellui., detaliu

ilt). Duccio di l:iuo- \

rr irr,st-'grl, L[ a.d0nn \
I I rr.cr:l.l.tLi, dr, I a]irr I
j

33,34. Cirnabrrc,,\la-
dona de la tlz.nta
31. Lluccio di Buo- Trinita, deLalii
ninscgna, l:[adona
Rucellai, del.aliu
 35. Duccio di IJrro-
l i nscg l a, XI a.do tLa
llucello i, dclaliu

ti;. Duccio rli 1)rroninscgrttt. lllndono rlc lrt Crer:ola, cirl.ro 12B0,
,lll;rlitt
I

3Cr. Mi.restru alcirrittr

sicilian , Fecioara
cu. Pru.rt.cul, dclalirr
 38. llaestru ano-
nirn, Un nrltanglt,el,
cdtre mijlocul seco-
lului al XII-lea

4l , {,2. l\:Iacs I ru an o
rrirn sicilian, /" et:iou.nt
ctt It rtmcu.I, deL'.rlii

39,40iDuccio di Buo-
rr inscgna, Mad,on.a,
Rucellai, dctaliu

43. Duccio di Buo-

ninseg'rril, Maionu
de lu, Crac'olc, dt+
l.aliu
 tr(t. Salerno di
{loppo qi Coppo di
l\l rrrcovaldo, Cracl-
I r.t: cu reprezentarea
I'rr t.irttilor, dctaliu,
t 'r,ltorirea de pe cruce

44. Coppo di l{arco-

valdo, Crucifix cu 47. Macsl.ru auorrirn
reprezentclred Pati- grcc, Coborirea dc
milor, ci[rc 1260 pe cruce, a doua
jumila{e a scco-
Iului al XIIi-lea

45. Salcrno di Coppo .si

Coppo di Marcovaldo,
Crucifin cu reprezen'
tarea Patimilor,7274
 43. fiuiclo cia Sielra,
lI a.estii.. 'l227

f
#r'
W 5t). X:[aestrrr aI]onirn
t&
,lin scoala lui (]rrido
rlrr Siena, Jud,ecut.a
,lc a.poi, citrc 42)-0,
r l o Laliu

49. Duccio di lltto-

ninsegna, Feci.oa.ra
cu Pru.nctLl, citt'e
t 300

., l- \{ar--sl,nr anonitn
lui Guido
rlirr ;coala
,l;r Siena, Tripti-
8, citre 12i0,
t trl. rLr.
rlclaliu, Intrarca in
I lt'u.salim
 _r-: -i
.r \ i\^
-^: q r-

, ='l
i{
.r
--i
i.- |
9 o:N
(oi!\-
z.*: .,
' ,^ -ir 4

iffi

53. l,Iacsbrul Sfint,u]rri PcLrt, Alttrrtr'L Sfitttu'hli I'eLru, d't:lttliu,

Slintul Petru eliberat, rJin inclLisortre
 54. Miniaturist bizantin anorrim, Miracolul A rhanghelului M ihail
Ia Chonae, pagini din Xlenologul lu.i lTasile aI II-Iea., cdtre 985

s7. Nlaesti-J Sfin-

I rrlrri Petru, AlLurttl
,lfintultti Petru., de-
Itlin, i\tagterea hti

Ji

di Buo-
55. Duccio
ninsegna, Maestd.
1308-1311, detaliu,
Chentareu ltti Petru .58. I{acsllu:rnonirn
din qcoala lui Grrir.lo
da Siena, No;tercu
Iui Hristos, ci Lt'c
1210

56. Nlacstrul Sfin-

tului Petnr, Altctrul
Sfi,ntului Petru, de-
talilu, Chernarea lui
Petru
,il. Duccio di Buo-
rrirrsegna, Maestd
rloLaliu, Nasterea lui
I I ristos
60. Mirrirrlrrrist arroriur, Juiccu.trL lu.i, Solornon,, liagilii
l)ibLir.r. dc Iu ,Sun 1'ao[o f'uori Ia tnuru, intre 869 Si0

:ffi
*ffi#: "
r.i-.

r.:"t,w

62. Duccio di Buoninscgna, X:Iaestd, partca anterioari

 tl,. \Iacsl,ruL SIin-
l,rrlrri Ioan, Alttu'ul
,\'f itttu!tt.i Ioan, tk:-
l:rlirr

63 . Artis t, an onim, PorlreLul sebaslocratortth.r.i I( oloian , 1251

rlt;.\iillald tlc Iiort-

l,'tnut't, Liorc tle
64. l\{acstrui Sfin- l' r t t !,re il ur a, quater t r o
tului Ioan, fcoana / l', cirlr'o 1235, ric
Sfintulu,i Francisc, l;rliu
citre 1.215-'1280,
detaliu
 :at, ;,':a

,',. i\Iaeslrul Slinl,ului Ioan, ALLarul Sfi.rLtului Ioa.rt, clelaltu,

lj,t.ttsul Salonteei

ti7. X{:iest,rul Sfin-

trrlui Ioan, Jcoa-
n.a Sfinlr.Llu.i, Ioan,
delaliu

1 0. lIi n il1 rrr.is I

artonirn, losif ,s/
tt.causl.a. Iui Pu t.ifo,r,
pagirrI dlt J)saltirea
de la '1'riniLy CoI
lege din Canrbridge,
in [,re 1220 124i.
dolalirr

68. X{acstrul Sfin-

tului Ioan, Icoana
Sfintului ?rancisc,
dctali u SSWfwd{{ *#
 73. Maestru] SIin-
Lnlrri Ioan, Altarul
Sfint.ului IotLn, dt:
1 alirr
i4. Duccio di Iiuo-
ninsogna, XIuestit.,
del,aliu ctin Fu.gtt
in Egipt

71. ['Iinial,urist, ano-

nit'ln, Dunsu,l Sn.Lo-
nt.eei, pagini dirl-
tr-un tnanrtscris cle
la Bihlioleca de
Sl.at din Nliinclrerr,
secolul Xl

15. nlrrcslrul Slirr-

lrrlrri Ioan, .l r:oa.nrr.
,\ I i tt l.tilr.r i I oa.n, dr:.
I lltu, S Iint ul Ioctrt 1i
I ttqr:rul

2'
I
,,
72. \'-illald de IIorr- ?
lrecourl,, Lipre de !;
PorLreiture, qua- T
brno f I, cirtre tt235 t
studiu pentru ..Ia-
decatu. lu.i,lolortton
76. Duccio di Buoninscgna, XIaestit, detaliu, $ :i;
TlrLzarea, lui Iuda

*
g;
&
w
&
s

,13. llacstlrr irn.r-

ilirn, tltlorrrt.irea
11a,i.r,ii I)onutu.Lrri,
de[alirr, cirhc i205

::' l. i,::;

77. I)rrccio di lJrro-

ttirtscgtra, Jlrr.esti,
r-tetnlirr dtt l' irt:rr
ren. l.rti lrrdrr.

,s ,i

,A!
I'll
..rs.4d:

. i.:
uP*\
1i#_\
'r K
':vj
f' 79,|i0,\Iatrsl lrr rtno
j'o
s'n
niu1, ,4dorttLirtr.t
l{u.it:ii f)otttLtultr.i,
\*-. I
dt: l,al ii
S: ii

v$
Ljr, i
.::

t$i
{li:
.

x r.\
$!
 33. Drccio di lluonilscgn a, nIuestd., dcl.alirr, Jnpicrea lui Lazdr

Brtoninsegna, .lllaestd, detaliu, Isus pe ilIwttele

;d
$
ii6
:g
r l;li.:f ."*.ilffi-$S
;i
.j -ies : 'tr

ffi
}E
lirr*
Hs:"ll'i.SF.K
jr4f.rEr..
# i$
*TYlr. S .rrr:3

:!l*-*ldu}j
ir',i

82. Minialurisb alonim, Cei gupte tirteri tlin E/es, pagini din r i$]}i 1,
i' r.S;

ffi
t)E
Xlen.ologul lui llusilc al II lca, citrc 985 '.s
deffi
s fli
Ef
t$s $t$
::$
d. ffi4 .,,+

f,'
IW
ffi$ l:l

ffiW
.rli
84. Artist anonim.
FI
lnc,ierealui Lazdr',
fildes, secolul al
X-1ea
85. Duccio ili Ruorrirseglra, )lIaestd., delalirr, SptiLarea picioarelor

ti6. Art,isI ilttr,rttittt,,\ ltti.Lureu ltit:iourclor, c;illc ] ii00

h:3
 rrl. I)uccio di Buoninsegna, JIaestij,, tletaliu, (Jcirlerca pruncilor

. "tS*
.s.i: \
*-..
, -,P *;
-*"s

\\
\
k
.&
s
t'
, Sil.,\lirr irrt rrlisl lrro-
rr iur, ()ra..gtr!, i i
J
,w
l)iilliili (iiri llotu,luL
[]t,r. {,)io,,-rra, lrr.irrrir
:t'.?
,lrilillillrli, il sitc()ll1-
liri ll -\-lr':r

1) l. trlirrilLtrlrisI ano-
nint, ,\'f i.tt!ul .lIo.rcrt
l,'r',ur !:/tt l ist ul, tlr-
girr;r,lintr'-o 74,,ir-
gltclic d,c ia slir.si-
I rrl sccolrrlui al
XIll-lca

.31). AltisL anolinr"

CcIc trei l.Ia.rii lu I

nIornLitt.t, in tre 4 230 l

--1231'
 94. Ar[ist anonirn, Hristos
P un.tocrcLtor, sfir;itul sccolul ui
al XllI-lea

95. IJrrccio di 13uoninsegrra,

,,rrrica r'llaeslr)", dc I a]i rr

1l'-1. I) Lrcciri t[i Br.ro-

rririsr-,gnl,,,l1licil
,l l u.t: s t ri", ciL Llc 1 ii0 (l

93. Artist anonirrr,

Sfinta Ana cu Fe-
cioara copil, icoan:a
in mozaic, sfirgi[ul
secolului al XIIIlea
96. Artisl, aronittt,
Cohorirea, d.e f)c
crrt'e, inucprrtrrl se
colrrlui al Xl[[ lca

98. \rillard de Hon-

rtecorrrt, Cttpelii din
coru.l Catedrulei din
./?ei;'irs, oxIcrior, pa-
ginii din Albttnt.,
cii trc 12 3 5

99.\riilard de IIon-
nccourt, Capeld din
cnrul Catctlralei din
,lleznzs, interior, pa-
girtir din Album,
97. Duccio tli 13uoninscgrva, XIacsti, dcl,aiirt, Coborirt:u, de pe turc citrc 1235

lo0. Duccio di Duo-

rrirrscgnA, Macstd,
r Il I alirr , 'I'entalirrn.ea
,lirr 'f cntpltt
101. Duccio di Buoninsegna, IIaestd,, de [aliu, Ilristos tntre
ln9d1a1i
-Fw:ff'Js# Y
$"-
f9*
'fl.,5t..ff: gffi _eE-_g!r -ry ".f:?'

&3
" fl;.i ;
fll
*lii
*.,r'

lri:i. l\lirri;rlru.ist,
a
;rrrrri)iul, (ltri.tt.,si
llttl , plrginii dirr

ffi
l'srtlti.rarr.,\'Iitt.tu,,
,"ffi ,,;r Irri Lrulot'i.t:, iul,r.o
r'r5l -1270

lli. l\litrilrlrrr.isl,
,rroltinl,,.lltrrtltrrnr
itl2. Dtrccio di l'iuo- r lit,ltttt'u, lilgirl'r
nirrsr:gnit, JIu r:stir., 'l rt Itsul.t.itt:u,\'l itt.-
t trl tt i Lutlot'ir,, ittlt't.
tlr:talirr din I rt trtr.-
rtrt irt lcrtts,rlirtt r.rit l2i()
 108. Drrccio tli llrro-
rrirrsegna, nla.estri,
105. Duccio di Buoninseg:na, XIaestd, detaliu, Nuntudin Caarta del aliu clin Lepd
d.o.reu. l.tti PetrtL

w,,ai,ii.
pciX

'4
'd,tl

I0!). All.isI arrottittt,

I It itlcrt:u, 1trr.r.rtrilor,
tlclalirr, itr tnr
1itj5 tit2()

Lrr rt n. I r tlir:, r''clic f tlc

106. Artist anonirn,

I)espd.rliret. din.tre
Sfintul I os if ,sl
Irecile.ra XI aria., de-
taliu, 1315-1320
 112. Artisl anonim,
Sinagoga, Catedra-
la din Strasbourg,
1225-12:t0

I I jl. Drrccio tlirt l'|rrorrirrscgn'r, I'Io.tlotLa.

lt t rt tt.r' i sca,n i l,ot', 12 95--1 :i0l)

1,l0. 11[acsIr'rrl Sfirr-

lultti loan, ,.Iltrtt rt.l
firLtul rri. I ot tt llott:-
,\'
zdlortrl., rlcltrlirr rlin
]ra.sterctt,5' !'irt t,tr.lu.i
Ioau.

II i. .\r't,ist arrorrirn,
a, lt'csrit rli n S ta-
l,' ktr
bial. s;ccolul I c.tr.

{:
\
 ,

i
"114. nrliliatrrrist arrorrim,. .incltitmraa Jltgilor, pagilii din
nlcn.ologul Lui tria,silc a.l
Il-bo,,
cirl.rc 9g5

Ilti. l{i'i.{.rrr,isl, a'orrirn, ftccionra. crr, Itnrnttt.l, trtlorrti. rlt r,r.

r:ilu.gitr, lragir.li rlirr (lrrrtcrr, rlc rrtgtir:irttti. a Ltti IItrtrv ttI
(.tlti.clu:st.er, rni.jlricul stcolrrltri lrl,\l I I-L,a.

l
I l;'. \'Iinialrrlisl, lrrru.irrr, Ilecirurrt, t:rt, pru.rt.t:u,1. rtd.orrrl.ri. dt: ttrt
ttil u gd r, paglrra din l J i st oria. l n gloru ttt.tr l u i l\lul,l,hcrv l,lr r,is,
inairrl,c tlr: 1259
I18. ,\ r'l is L arr o rr irn,
ViIra]irrl Iloltulrri
din Lvon, de[:,rlirr,
Lel( ica si trei pui
dc L:i, rrri,jlocrrl sr:-
colrrlrri rrl Xi Il -ica
t15. llirrilhrlisl,
ltuorirrr, i nr:hinareu
Mugilor, pasinir
tlitt Pral.it:a. .!Yas-
x:rii ltr,i lonn tJirt
L)umasc, sr,'coltrl al
Il-loa
 120. (lirn al-ruc, L'r'z-
ri.f i.:ru L din tlrc:zo
cir l,ro 12 7 0

%jY&@.4& 44*,'. -4-k'. *t&

ww
:.

122. (lirrrabLrc, (,'rn

ciliru.l di.n. Arezzo,
tletalirr, S/int.u.l
IoatL Ilw.nghelistuL
121. Cimaltuc, Cra.- Its
'as*$@4- :f a: )+ , .. ' -- -
r:if i,.ru.L din t7re:zc', o, . ::!E
':1 .'.,"; ," -'s;@: ':1.

119. Arlist anonim, Ir:oana Fecioarei Xlaria iubitoqre de Dum- dcl,rilirr, ^\' Ii
ttt.u
nezeu gi seene dirr oiulo SIin!il"r Zositna gi Savatti, r545,
l[ a.r ia
dctaliu partea centralai
 12il. Cirnalrrro,
.IIaestit, ctilro i 275
Assisi
-1280

'l 25. (lirrralirrc () rrt -

rili,:r, cirllc I 285
- 1290

12'r. (iirrrlrlrrrr', lrirr

zrtilc lrol I ii c'u lit'ir rt.-
yihtlisl.rt! ,illttn rr. si
)'kt.li0, 1280 i 282

#.

t\a
126. Cinrabuc, ,,tnn-
r'orl Crucifit:ttre",
12f10 1282, Assisi
,aaG. e
b. :-/.: E
r^ Ki
i6a"::w
sMW

,ry zt:: a: a t .*r*

 :1i i

'l Giotto,
27. Vizi-
unea. carultti dcfoc,
tlotaliu, {297 1300

1 28. (,l iol.l:o, Ir utt.ern -

Li r.k: ,lf int.ul.rril,'rrnt.
r'isr, rlclalirr, c;iit'c
1:)li
1 3{1. (jirtrtlrtrc. L'rrr.-
tilit rrl, tlitt '1t'r'::,t,
rlclrrlirr llrislos bi
ttt't;ttt'ittI itttl,

i29. Llrv al lrri

(jio o, I rtti e,rert
l, I ,
dotaliu. i29;- l:i00

IiiL (lirrrlbrrc si
,'lr,vii slii, lnger,
r 280-t 2 82

4(

'l li2. Cinrrbrrc,

I n gar, 1 280 1282
 llit. Artist roman, Nasterea Eoei, dupra l2gl

133. Miniaturist umbro-roman, Cenezo,,

la Punteon, sccolul al XII-lea

lllii. Allisl, r'orr)ilt),

.l)rir;alrLl origi.tt.o.r,
dcl.aliu, tlupir 1291

t :r;. .'\r.{.ist r.oman,

t t t'uree. ht.i ltla.m,
,lrrJii1291

,:-\

g;i:t::# s
&th,*i #
S
- ':;"
#ffiff{
:&,"B""ffi

137. n'lrrnrno tli F ilipprrccio,
140. n'!:rnnli rli
lfiliplrrrLrcio, tllitr-
rtrl. tlin. Orista.no. tla-
lal:ln,,l Ii.rt.t.a. lJlttra
( // , cii lre 1 ll0{)
1217

l ii:r.\l'l|ilt{r rli I ilip-

I' t,'i,t, tllttrrrrl. ditt.
t tt t..ttut0, tlcialirr
', r ttt rr! Iort.rr. lltri.rt-
I
.,t, l r:t rrl. ciLtt'c 1ij00

i 38.\ ernrrro di liilip-

lilrccio, Izg, rtirea,
tl,in. Ru.i, citrc 1?97

i '' l. \l('nuno di lfilipl.rrrccio, Izgottirea tlin Roi, dotaliu

 t.l
3:
"n, B. r .)

. ';t
1 'tl,
ta,.: ,& ,

'l ./r2. l\'Tacslr'rr roman

gi nlcnrmo rli lrilip-
J)llL'cio, Ptt.rlurea
r:rut:ii, i 29r--11i00

I il. l\Icrrrrno rli Iriliflrrrct io, Put l(.i.rcu .rrr.ru, d0l.alill

1 113.\lcrrrrno di I.ilip-
pttccio, J)urtilt.cn
t:rrt.tii., i)cLalitr
 I ii. \Ionlnro rli I,'ilip
l)u{iclo, O rn.a.rtird.,
rirllc 1297-1it00

1.4"5. GioLto, Pre-

dica tn [u!o pa,pci
Ilonorius aI III-leu,
detaliu, inl,re 1297 iI8. lL:utrno di
-1300 l'i lipprrrtr: iri,,1 Lta.r uL
tle lu Ot ir'lruto, rlt-,li\-
lfu, () sfitttit.

lj

1.46. X{t-:rnmo di
Fili1r1ruccio, Altarnl
de Lu, Oristuno, dela-
lit Sf'intul Fruncisc
 :: {.'i1
?jia #
' .*x. i{$

ffi,.;6T+n
{',.. 1 'i

r,6
a '!'l;,,i,;r'*;,
F.&i74e

i 5l . Ilrrnrrrto rli
I"iliplirrccio. l" et ioa-
r'il. (u. Itrt.t,ttt'ttl,
rl upir i il0{)

149 Memmo di Filippuccia, Ristignirea, inlre 1297--1300

 n\
w
{t

152. l crntro di Filiplrucri o, Ilti.stigrt.irca, detaliu

w"-
.w
'ffi

l5li. l\'li'rrrrrro rli Ifi-

lililrrrcirirt,'llltr.r'ul
tlt Iu ()ristn.rtrt, t|:ltt-
lin S Iittt.u,L)ot'ttk:t:u,
(?)

{5,/r. N,lctttrtto tli lfi-

lililrrrctirr, Il irt tt.rLi.lc
,llin.ttr.l.rri. i\: irol,ue,
rlclrrlirr lli()5

155. X{emrno di lri-

i p lruct:io,,9 cr: nli ero'
I

ticr7, detaliu, dupi

13()0
I 56. Duccio di Buoninsegna, Madona cle Ia Crecole, citrc t2B0

l,S$
.W..

I i, , . Nlags l1t a1o-

rrirn, llr:r:ioura. (tt,
I' r t r rt r:ul, irrtlo 12t]0
D1r0

158. \Iacsl,ru ilno-

rtittt, Fecioa.ra, crr
I' r tut.cul, in l,r'c 1 280
-1290
159. Citttabtrc,
XIu,estit, cirtro 1290
i 295, l'iolog^na 161. I{aos[r,u ailo-
n irn, lt'e cir;e,ra cu
..t Pru.nctil, ciil,r,e 12 9 5
ti
..t: :

?i::;,,,:
'i .&
".s:H
a{t#
r #-I!

.% fl%
,.'ts

1 6 i1. llacs l.rn d in

al eliclul i{acs li,rrlui
t\lag-rlllcnoi, ne-
t'ioo.ra, cu, l't'ttltcu,l,
t'il lc j 2li, flag-
lncn l,

160. llaesl.t'u ano-

rr irn, FcciotLra, cu,
J) rutLc ul, ciLttrl I ?90
162. X'hcs{r'u ano-
li
nirn, lretioura, (tt
Prurtr:rtl, cl"rlrc I 205
i
164. Maestru anonim,
Biciuirecr lui IIristos, cf,Lre 1290

.13

t!
$'
g

E
.*ffi I
,=-:s.
ffi
$K*W
iR
sdw
N,M

Wc,:
"WXI .
. .:.:t
:r E: ::
s
rf
ii
:
r'
{

Itiil. l\'Irrosllrr rrrorittt dirt tlrrrlilil, (:rrr.cili.t (It. rcyeT'(11.Iored

b i t i u,i.r' i,i I u i I I r is kt:;, cir l,nl I 2 0-1 l|0{)
l.l

I ti7. l)trcr:io 11i llLrortirtscgrttr, lllut:st.i (dollrlirr) llici.rr.irctt lu.i llristos

165. 1{acsl.l'u siortcz

rLrrorrirn, lliciuireo
Itti IIristos, a tltirta
jrLrnirt.ale a scco-
ItLlui al XIII-lcra
ilffi ,l,t
i,,
, ir$

tt',,ti
t*:

'':*,w)
 174. Duccio di Buoninsegna, Maestd, detaliu din Rdstignirea

17?. l"Iacslru ltrortinr, CrrliIi r 4 290.-1 :100

173. X{acs{r'u arto-

rrinr, Clrurr/7r:, tril Lro
r 29t)
 Duccio di Cu tetlrulc i
4 287-l 2BB

'l 7i. nlacstlu rrouint din Ecoala lrri Grrido da Siena.

I ) i p i c ul ],t n' fe r i i u]u i C ul! r a t i, clerI al iu
t r r r.' t e r

l7ti. \lli'sllrr anrirritn tlin si'oala Irri Gtiitlo rla Sicrra, Ilistigtirea

ffi

lilr, Drrccio di Buorrittscgrta, l'' itrriliul Crllt'dralei tlirt Sicna,,

dctaliu Lrtcoronarea l"er:ioa.rr:i
 ":..j:,s&;ql 480. Duccio di Ruo-
' i ..": ninscgrra, Vitra-
liul Catedralei din.
^t,,ena, dctaliu

' :;""1:
I '-'-tlj{.rtr*
' i v'*l

iffi t
'. ,s
-4 ,"W
:|+

179. Drrccio tli IJrrorinscqnt, IIarlonu. RuceLla.i, tlctaliLr

i81. l)Lrccio di Lluo-

rrinsegrra, Titrn,
liul Catedrri.lei din
^9iena, dc[,aliu
 WZ
!'; t s
l. .{ .,,. lt1

*:.il{s Yrit
,#:i;
).:17
'

{.
1:

E:;&
7.2"1
i ain.,::,
!.aE,it;

183" l{acslrul de la Badia ad Isola, Fecioara cu Pruncul, ince-

putul secolului al XT\r-lca

182. Duccio di Buoninscgna (?), Maestd' (?), dcl,aliu, Un tnger

 184. n{at,'strul dc la
Tlaclia ad Isola,
IIaestd, inccputrrl
sccolulrri al Xl\r-loa

ilt
IW
$$
si$
6{
f{
$i
t$iR
$$

FJ
$3
[i
9\
i!'.{ ,
;ffi

185. n'faestrul dc
la Bariia :rcl Isola,
Fecioara cu. l)rutt.-
crzl, incepulrrl scco-
lului al I l\''-h:a

rd@-
*5ry
qd ".
" "HS" "

{86. l\faest,r'rr] dc Ia Radia ad Isol.a, XIuestd, irrccpul,ul secolului

al XiV-lea
 iranciscane, aniconism insil - aga cum s-a detnon-
":l'l:;;a ,
*2411/i:.: strat - pur teoretic.23?

Dupd ultimele cercetdri, pubem deci spuLe cl

transepl,ul bisericii superioare a Rasilicii San Fran-
cesco din Assisi a lost decorat de Cimabue qi de
gcoala sa dup[ moarbea lui Niccold al III-lea,
intr-un arc de timp care merge din 1280 pinl in
1283. Ar trebui acum stabilitS. cu aceeagi precizie
data lucrdriior de decorare ale navei.
ln 1288 avern dot'ada continu[rii decor[rii
transeptului: vitraliul unde Kleinschmidt a gdsit
inscris numele lui Niccold (al lV-lea).238 Nu vedem
nici un impediment in acceptarea p[rerii consa-
crate care vedea consecu.tia lucrS.rilor de la Assisi
inplogresiaobilnuit[ : de la LransepL spre inLrare.2se
In-nava prevaleazd in mod cert mepterii din Roma,
parte din care incepuserS. s5. lucreze la Assisi incl
din transept sub conducerea lui Cimabue.zao Cind
incepe cu-precizie decorarea navei? Credem c[,
data cea mai plauzibild este posterioarS. lui 1291.
Bula lui Niccold al IV-lea din 1288, care ingdduia
folosirea pomenilor pentru decora,tie, . nu fusese
desigur emisd f[rd motiv. Pentru a emite o astfel
de buld inseamnS. cd noi lucr[ri de decoralie se
prevedeau pentru urmS.torii ani, 9i c[ fondurile
necesare lipseau. Trei ani ni se pare un tim-p- p.o-
trivit pentru aputea stringe banii necesari'241 In
al rloiiea rind-;tim c[, in t29t Iacopo Torriti
lucra la Santa Maria Maggiore, iar in 1295 la San
Giovanni in Laterano. Dupd cllm s-a observat, din
187. Maeslrul de la Badia ad Isola, tr'ecioara cu Pruncul n,r. 583, punct de vedere stilistic, bolta primei travee a
lncepu[ul sccolu]ui al XIV-lea navei din Assisi e posteriuara primului mozaic
roman.242 Probabil cd, Torriti 9i elevii sii care
lucreazd. aici r[min la Assisi intre 1292 ;i 1295'
cind rnaestrul a fosl rechenlat la Roma pentru
decorarea basilicii lateranense. Marea decoralie a
navei intr[ astfel in cadrr-ri prograrnului cultural
a prirnului papd franciscan - Niccold al lV-lea'
Esie vorba dtipt. o decoralie fdptuitd friri indo-
iald sub obldiluirea pi sub ochiul alenl al Curiei,
complet cleosebitd tle spiriLtl tret.it' al decora!'iei
121 lui Cimabue, din transepl' Irictorii care lucreazd'
la navii sint, cu tolii replezentan.ti ai infloririi
picturii romalle din l)uecenlo. Sccnele dirr Vechiul
gi din Noul 'Iestament resiutt in priniul rind sche-
mele iconografice ale metropolei care pleacd de
la Bibliile Atlantice (i'ig'. 133) pentru a se ajunge la
Ciclurile dirr San Giovanni in Porta Latina, Ireren-
tillo gi Subiaco. Assisi este in aceastS perioad[
ader.irrat receptacul al celor mai inaintate ten-
din[e clin pictura romanir.
Lucririle au inceput probabil drip5. curn c fi-
resc, de la bolta primei travee. Ilata acestor frcsce
e deci posterioarl ]ui 1291 gi anterioard lui 1295.
Un alt elernent pe care ii putem considera clrept
sigur in lumina documeuteior este sosirea Lln[-
mtui Giotto in 1296.243 in acea epoci, maestrul
avea abia douiizeci de ani. LucreazS. la Assisi
pind (cei tirziu) in 1300 cind e chemat la lloma
pentru a picta in San Giovanni in Laterano fresca
J ubileului.
In a treia travee la stinga gi in cea de a doua
la dreapta se observd o brusc6. intrerupere a lucrit-
rilor. Credem c5., ea se datoreazS. chemirii iui
Torriti la Roma in 1295. In i-296 sosegbe Giotto care
putea incepe lucrul ia registrul inferior cu nararea
vie,tii Sfintului lrrancisc, chiar dac5 registrul me-
dian nu ela incd decorat. Acesta prttea fi loc'.rl
unor picturi posterioare fdr5. a priraejdui pe cele
aflate cledesubt. Astfel ,,Boita Docl,orilor" ciin ul-
tima travee poate fi posLerioarS. inceputului acti-
vitd!,ii la Assisi a lui Giotto, dar e, prin forla
imprejurlriior tehnice, obligaboriu anterioard fri-
zei mediane. $tirn c5, ,,Boli,a Doctorilor" e pictatd
dup[ 1297, data cind devine oficial cultul ,,Docto-
rilor bisericii". Se deduce de aici cd qi friza rne-
diand e posterioard. acestei date. Aici lucririle
puteau s[ se desfdqoare qi dupi plecarea lui Giobto
(circa L300) pentru cea de a treia qi cea rle a patra
travee.2aa
Putcm deci presupunc cii atib frescele cu Noul
pi cu Vechiul Testament cit gi cele cu Viala Siin-
tuiui Francisc se integreazS. perfect in expansiunea
culburald a Romei pi sint complet opuse ca direc,tie
ideologicl frescelor din transept. Duccio nu putea
lucra in anii tinerelii sale nici in transept qi cu
atit mai pu!,in ln nav5 unde se face simlitfl pre-
zen.ta unui maestru sienez atent la arta lui Duccio
din anii maturitdlii (sintern in jurul lui 1300).
Pentru a reconstitui consecu!,ia in timp a lucrd-
rilor de decorare ale navei trebuie sd notdm com-
pozi,tia peretelui primei travee. Atit iconografia
cit pi stilut ne duc imediat cu gindul spre marile
cicluri vetero qi neo-testamentaie romane. In cea
de-a doua ttavee, acoperiti de bolta torritian5,
megterii care lucreazd reflectd dezvoltarea acele-
iagi tradilii metropolitane, reprezentat[ de fres-
cele din Santa Maria in Vescovio: 245 scena cu
Abraham ;i tngerii reflecti arta lui Torriti intr-un
moment al sdu deosebit de fericit; in cea de a treia
travee artiptii romani picteazS. scenele Vechiului
Testament. Intervine apoi intreruperea din 1295.
$i intr-adevdr: peretele sting incepe intr-un mod
foarte tradilionalist cu Nunta din Caana. Cali-
tatea cregte in cea de a doua travee, unde lucr5.-
rile se opresc. E greu de precizat dacd 9i in cea
de a treia travee 1a stinga artiptii din cercul lui
Torriti au avut timp s[ picteze scena Fugii t'n
Egipt Si a Prezentd.rii tn Tent'pla, dat fiind faptul
c[ azi ele sint complet distruse. Rdmine ca cert
faptul c5., fie la stinga fie la dreapta, in cea de a
treia travee intervin noi personalit[,ti. Sintem dup5.
1295. Pe peretele din dreapta - cea de a treia
travee
- putem spune cu mai mare precizie cd'
ne afl5m dupd 1297, iar in ultima travee sintem
la fel, tot dup[ L297.2+6 Cu un an inainte Giotto
incepuse probabil s[ picteze friza inferioar5, fapt
ce se reflect[ qi in frescele in cauz[ reprezentind
scene din viala lui Iacob. Aceast[ datare e va]a-
bild qi pentru peretele din stinga al ultimei travee.
ln cee-a ce priveqte cea de a treia travee, pereiele
din stinga, lucrurile sint pulin mai complicate.
Se poate nota desigur o reminiscen.tS. romand ln
scena rRrisllgnirii (|ig.149) (dedusd din scena simi-
lard de la Santa Maria in Vescovio) 9i prezenla
I
unui maestru sienez in scena Calparului (fig. {42)
122
I
Ne afl6m probabil dup[ 1297, ca in fresce]e de
123
 fa![ gi chiar mai mult, putem spune
pe perctele din
cd ne apropiem cu aceastd frescS. de 1300, dat
fiind faptul cd influent,a lui Giotto se face viu
sim!,itd.
Acestea sint dcaitfel frescele la lucreazi
carre
un artist siencz care asimilase deja iec-tia lui Duccio
din anii maburitiifii.2a7 Sintem lnciina.ti si vedem
in acest marslru pe hlemmo di Fiiippuccio, tat"ll
lui Lippo Memrai gi socml lui Sirnone N{artini,
o personalil,ate a c.l.rei activit,aie a f ost recenl
reevaluatd zae plin rneritul lui llnzo Carli gi a-i li.ii
Giovanni Prcvitali.
Memmo esbe amintil, de clccumenl,ele arliivei
sieneze in t"294, ca activ la Siena ;i in 1303 ca
acl,iv Ia San Gimignano. Irri,rc acestc tlouii dai,ir
sc inscric fiiri indoiald perioada activitii!ii sale
)a Assisl, care se poate circurrscrie gi mai fireciri
inLre L297-1300. Ei ltleacri dtr la rnoincntlrl tiric-
cesc reprezentat de Mailona Frunciscttni,lor, srti.L
poate rnai hine de la ccl cunoscrit noul aai prin
polipticul n. 28 din Siena qi de la potirul pe carc
Guccio da Mannaia il exL:crrt[ pe baz:a unui dcsen
cle Duccio. Odatd ajuns la Assisi, pe aoeasti baz[
culLuralS. se lese infiuen{a iui Giotto, care de acum
inainte va f-i er.,'ident5. ln toate cperele de la Sarr
Gimigna.no. Motivul, creclera, pentru care parle
dintre operele lui Meurrno di Fitippuccio de la
Assisi au fost, pe rind atribiiit,e fie lui Duccio fie
lui Giatto consl,a tocmai in aceaslS biyaien,tii a
cul trrrii mdrstrului sicnez.
Prirnul isboric clc art,iL care presupune prezen!,a
la Assisi a lui I'Iemmi;, in rolul de colaborator
al lui Giotto Ia picLarea srenclor din viala Sfin-
tuiui Irrancisc, a fost l{obert,o Longlii.zae ;\poi,
Previtatri zso ii x11lfouie? pe clrept cuvint, figura
unci sfinte iir sub-arcul ugii cle intrare qi {igura
Sfinbutrui Anton, din aceea;i zona. Cercet[torul
deline qte cultura iui Memrlo cu o expresie exbrern
de arnbigud:,,protoduccism assisiat". Vorbind
insd dcspre icoana de altar de ia Oristano pe care
o atribuie in rnod just lui Mernmo di Filippuccio
spune: ,,... sint deja duccegti busturile de ingeri
care arnintesc de Rristignirea clin biserica supe-
124
rioard; cromatisnml cu care e redat ciripul s!in-
telor pare derivaL din acela aI lzgortirii tlin Rq'i
(fig. t3B, {41) ; traseul ,,haroc" al draperiilor care
fl cad pe bralul sfint al Sfintuitri Iciin (..') deriv[
riin draperiiie fluiile ;i oridula.te ale personajelor
i] din Rdstignirea de la Assisi. Sr poaLe piesupu-ne
xl c5. N{cmmo di Filippuccio a fost, ajutorul pe care
dl I)uccio l-a luat cu sine de la Siena gi care a trecut
apoi in cercul lui Gioi,to, dupd ins[rcinarca aces-
tuia cu realizarea sceneior din Vin!a Siintului
Francisc."
Previtali ni se pare a fi aici la un pas de aderr'[r.
Dacf, ar fi luat in consider:atie cu mulli alen!,ie
aspeclele cronoiogice atre prcblermei ar Ii desco-
perit desigur ci Memilo n1l ,,s-a cxrrl's&t" p0 sNcna
-Rdsiigruirii
({ig. 1'49, t5'0) ci ei pici,at'-o cl.insuqi.
Acceptind cronologia uzal,d cle cdtre Previtali ne
afl[rn in fa[,a unei cbntradiclii dc netrecub: Duccio,
tin[r in virsta de aproximativ qaptesprozece ani,
-la Assisi inspre
trebuie s[ fi sosit 1277 insottit'
dc un elev, probabil cu muJt, rnai tln:i.r: in virst,ii
de vreo gapte ani.251 ( ! ?) In al Coiiea riird, ipo-
Leza lui Prlvitali contrazicc, fdri ca auborul sl
realizeze acest lucru, propunerea lui Longhi care
ii serveqbe drept puncb c1e plecare, adic[ teza
formirrii'lui Duccio la Assisi' E nrai mulL ilecit
filesc sI ne intreb5.m: cutll putea tiniirtrl de gap-
t,espr:ezece ani, care era pe vrernea aceca Duocio,
atii de tinir incit nici nu se calilicase incii drept
pictor (apteptind dup5. exprcsia lui Longhi - sir
iie ,,creai" de cdtre Cimabue) sii adtrcti cn el ia
Assisi un ajutor, adicd. un discipol
1'
Rlspunsul nu poate Ii decit nutti singur:
N e:mmo a sosit Ia Assisi dupii 1297 pi a ritmas
in qanl,ierul bisericii superioare pind spre 1300,
datd probabild a icoanei de aitar de ia Oristano,
unde
-experienla
de la Assisi e deja r-izibild.z5z
Operele atiiiruite pirrir acum lui lllerrmo la
Assisi sint in parte acccptabile pi in parte de
reverificat. Previtali se ocup5. din nou de perso-
nalitatea pictorului din San Gimignano in cartea
sa dcsprc- Giotto,253 atribuindu-i qi alt,c irnagini
125 din Basilica de la Assisi: Sfinba Agircse, o sfintfl
cu frunzi de palnrier (11g. 1,L7) 254 gi Sfinta Eca-
terina din Alexandria. Rod al unei colabordri
directe cu Giotto ar fi, dupd pdrerea cercetdto-
rului, Sfintul Francisc gi Sfinta Clara. Mai pu,tin
convingdtoare sint insd atribu!,iile unor pdrli din
,,Bolta Doctorilor" sau a altor sfin,ti de pe arcul
ugii de intrare, a scenei Fra{ilor tn fala lui losif,
a pdrlii drepte a Punerii i,n mormtnt gi a scenei
Rasaliilor de pe peretele intrdrii. Aceste atri-
bulii ii permit insd lui Previtali sd concludd cd
,,in acest caz el (Memmo di Filippuccio) ar deveni
fSrd nici o indoial5 colaboratorul principal al celei
mai vechi faze a lucrlrilor lui Giotto de la Assisi".
Departe insd de a fi ,,colaboratorul principal
al lui Giotto", Memmo di Filippuccio este doar
un observator atent al artei marelui maestru.
Scenele citate de c5tre Previtali se demonstreaz[
la o lecturd. atentd a fi nu realizate de mina lui
ci elemente ale culturii sale imagistice din momen-
tul activit[lii de ]a Assisi. Ne putem da seama
de acest fapt analizind cu aten,tie operele lui
Memmo posterioare activit[.tii de ]a Assisi. In
aceste opere rezonan-t,ele giotteqti se atenueazd
in lipsa modelului viu din fa.ta ochilor, persistind
insd sub o formfl mai pul;in pastigizantd. Operele pe
care le atribuim acum lui Nlemmo di Filippuccio
qi anume lzgonirea din rai (fig. t3B, L4L), Rd.s-
tignirea (fig. 149 1.50, !.52) 9i o parte din Purtarea
Crucii (fig. 143, 144) se integreazd perfect atit
in cronologia generald a lucrdrilor de la Assisi
cit gi in firul cronologic qi al evolu,tiei stilistice
a maestrului. Aceste opere au o pozi,tie interme-
diard intre duccismul primei sale perioade qi
giottismul celei de a doua.
Reconstituirea activitd!ii pre-assisiate a lui
Memmo este o opera,tie extrem de dificil[. ln
aceastS. perioadd artistul lucreazd la frescele
peretelui din fund al sdlii Consiliului din Palazzo
del Popolo de la San Gimignano (fig. 137).zsr
Memmo este un artist de o labilitate surprinzS.-
toare. El reupeqte s5.-l readuci pe Duccio intr-o
atmosfer5. culturald de iz popular de felul celei
ce domina decoralia ,,cdrlilor de pld!i". Figurile l2c
,,nobililor vintdtori" dovedesc cu claritate descen-
den,ta din arta maturd a lui Duccio, reprezentatd
aga cum am mai spus ln primul rind de Madona
Franciscanilor (fig. 113). Comparlnd aceste figuri
cu cele rdmase din mutilata scend a Rdstignirii
(fig. 150) de la Assisi ne ddm imediat seama cd
stadiul duccesc-popularizant e depdpit gra.t,ie
contactului cu o ambianli elevat[ cum era cea
assisiat[.
Nu credem cd alte opere, cu exceptiaminia-
turilor studiabe de cd.tre Previtali "6, &r putea
fi atribuite activitilii pre-assisiate a lui Memmo.
Din aceastd cauz[ atributia frescelor de la Assisi
trebuie sd se bazeze ln primul rlnd pe compara!,ia
cu operele posterioare.
Frescele din Collegiata din San Gimignano
dateazS. din 1305 (fig. 154).'?5? Se pdstreaz[ aici
ecouri importante ale contactelor arbistice de la
Assisi. Dintre acestea dovada poate cea mai
grditoare ne este datd de indiscutabila filialie
dintre figura centralS a Riistignirii (fig. 150)
de la Assisi ;i ,,figurile dormind" reprezentate
la San Gimignano. Scenele ,,erotice" care deco-
reaz5. peretii silii turnului din Palazzo del Popolo
(fig. 155) (tot la San Gimignano) sint gi ele pictate
de aceeaqi mind cu fragmentele sus-amintite de
la Assisi, iar figurile altarului de la Oristano (fig.
L39, t40, 1.48, L53) se leagii in mod evident de
figurile din Rdstignlrea assisiatd qi din Purtarea
Crucii (fig. 143, 144). Personajul cel mai bine
pdsbrat din aceast[ din urmd frescS. de la Assisi
este poate una dintre culmile la care a ajuns
arta lui Memmo di Filippuccio prin imbinarea
unor elemente de exprcsie de evidentd descen-
den!{ giottescd pe matricea iniliald duccescS.
Dup[ reintoarcerea in Toscana lec,tia lui Giotto
se va limpezi in datele ei imediate. Memmo va
reveni la o formulare a imaginii intr-un spirit
sienez mai ortodox, dar modelele marelui floren-
tin nu vor fi niciodatd date uitdrii.
Prin identificarea peririadei assisiate a lui
| ).t Memme di Filippuccio se explicr{ in fine qi una
dinire enigrnele artei toscane: iconografia romanl
a fresceloi clr scene din Noul T'eslament din IV. CATALOGUL CRITIC
Collegiata de la San Gimignano. Filia,tia-ne apare AL OPERELOR ATRIBUITE
acum-pe depiin justificatd: este vorba despre un LUI DUCCIO
rezultat direct al contacLelor dintre ora,sul toscan
si mediul roman, contacte al c5-ror pionier a fosb iN PER.IOADA SA DE UCENICIE.
Menrmo di Fi li,upL',"r"io, la Assisi.
Cu acestea py!g* considera.discu!,iile .in jurul
nresuDusel ucertrL,u a ir-ri Duccio in atelierul lui
bittrubur drept deiinitiv incheiate. Duccio mr numai
cd nu a inviilat ,rnegl,equgul picturii la Assisi pe
ling[ maestrui f]oreniin dar 11 .a p^articipat nicio-
daia ta decorarea marii Basilici. Singurele fresce
sienezizante nu sint opera lui Duccio ci a unui
elev de al sdu: Memmb.2o8 Formarea iui Duccio
ne apare pc
-
deptin explicat[
-
pri! perioada sa de Sint analizate in cele ce urrneazS. operele atribuite
probibile ucenicie in preaj rna Mae_struiui Sf in- lui Duccio in urma ipotezei formirii sale la Assisi
iului Petru gi a Maesirului Sfintului Ioan,. iar al5turi de Cimabue. Din aceasti cauzi incepem
complexitatea culturii sale imagistice se extinde trecerea in revistii a bibliografiei din momentul
de La arta orientului bizantin ;i pin5 la cea a in care literatura dc specialitate a f[cut pentru
norclului francez pi englez. Din aceast[ vastl prima oard apei la nurnele hli Duccic. I\e vom
culturd Cimabue este a.proape exclus. Giotto va releri la bibliografia mai veche doar in cazul in
fi cel care \ra prelua ptafeta b[trinului maestru care o atare referin![ este absolut necesard, dar
*p". o t"innoite totald'a artelor in Italia Prere- vom indica .,.echile lige bibliografice, atunci cind
napterii. ele existd. In cazul firscelor do la Assisi nu am
indicat dimensiuniie opereior, fiind vorha de
fragmente disparate.

1.. Bust de iszger (fig. 131) Assisi, Basilica San

Francesco, biserica superioard, transept, subarcul
ferestrei din stlnga, 1.280-L284.
Fragrnentul a fost atribuit lui Duccio de citre
Proberto Longhi (1948, p. 37) fdrd a bene{icia
de o atentS. anaiizd stilisticd. Propunerea lui
Longhi este imediat respinsd" de c5.tre Luigi
Coletti (1.949, p. 103) qi de cdtre Cesare Brandi
(1951, p. 1,25) care noteaz[ gi calitatea inferioar[
a frescei in compara!,ie cu frescele lui Cimabue
din transept. Atribu.tia lui Longhi esl,e relansat5"
de citre Carlo Volpe (L954, p. 7). Ferdinando
tsologna (1960), p. t0 qi 1962, p. 128) aprofun-
179 deazd studiul fragmentului ;i lntreziregLe afini-

tdti cu Madoncr, Gu'ulino (r,'. liqa nr. 9) reJ,inuti
citire autor (in rnoC eronat) ca autografS..
t-se nu poate fi desprins de orbita
Bustul de inger
luiCimabue gi datbreaz[ probabil penelului
unui ucenic florentin al maestrului.
Pentru bihliografie mai veche a se vedea
Zacca, 1-936, p. 105.
2. Judecata de apoi. Assisi, Basilica San Francesco,
biserioa superioar5, transept' 4'280-1"284,'
Atribuiiea lui Duccio ii aparline tot iui Roberto
Longhi (1948, p. 37), dar in studiiie urm[toare
tr.r .L fi'acceptati de nici un cercetdtor, nici chiar
clc cei ce uimeazS. ipoteza longhianS. Demon-
streazS. pe drept cuvint imposibilitatea paterni-
t[!ii lui Duccio :Co]etti (1949, p. t-03), care se
aralii inclinat s5. recunoascS. mai degrab[ mina
lui Cimabue insu;i, Bologna (L962, p. t28) Eugenio
IlalListi ({963, p. 42 qi p. 102), care analizeazd
Juilecata'd,e apoi ca operd a lui Cimabue, notind
identitatea sc,hernei i-onografice cu cea folositd
de Cavallini la Santa Cecilia.
Nu g[sim nici un motiv pentru a nu ldsa aceastS'
oper[ Catalogului ]ui Cimabue.
- Pentru
bibliografie mai veche' a se vedea
Zocca, 1936, p. 1-05.
3. Geneza (fig. 135). Assisi, Basilica San Fran-
cesco, biserica superioarS., prima trav.e^e- a nan-ei,
pcrebele drept, registrul din mijloc' t'29I-L295.
Longhi idcntifiiS. (1948, p. 37) mina lui Duccio
mai ales in realizarea figurii lui Adam, fapt res-
pins cu promptil,udine de cdtre Coletti (L9!9,
i,. tOSl pi apoi de c5.tre Brandi, (1951, p. 125),
'Bologna'$t;62, p. 120) care- _atribuie fresca lui
FiJipf,o Rusuti gi de citre Matthiae (1966, II,
p. 259).
' Irragmentul este f[r[ indoial[ rodul activi-
tritii sc6lii romane la Assisi apa cum au subliniat
toii cercetdtorii, inclusiv asertorii tezei uceniciei
rrssisiate a lui Duccio.
Pentru bibliografia anterioard, a se
p. I'1"6-1"L7 -
Z,.tcca, 1936,
&. Izgonirea d,in ITai (fig. 138, 141), Assisi, Basi-
de
lica San Francesco, biserica superioarl, a treia
travee.a ilavei, peretele drepb, registrul superior,
ctupH 1297.
Pentr-tr Roberto Longtri (L948, p. 37) aceast5.
frescI cste una dintre contributiile lui Duccio
la clecorarea Basilicii diir Assisi.' Pentru Coletti
in scliinb (1.949, p. 103) autorui nu este Duccio
chiar dacl se poate inbrez[ri in aceasbS. oper5. ,,un
generic aer sienez". tsrandi (1951, p. I25) ampla-
sea"'zi fresca in ambian!a torritiaqS. Bologna
(1960, p. 20) reproprlne numele lui Duccio, noiind
insd gi modulatiilc pregiottegti ale operei pe care
o dateazd inainic de 1285. Mai tirziu acelasi
cercetdtor (!.962, p. 129) propune o clatd pi mai
precis[: 1282. Iiespinge atribuirea Matthiae (1966,
Ii, p.259) clar o reia Volpe (1969, p. 40) care no-
teaz5. c[ (ipoteticul) Duccio se gds,:gte aici intr-un
rnoment rnai arhaic decii cel reprezentat de fres-
ca Rdstignirii (v. fiqa n. 6).
Ni sc pare a clisbirrge aici, in figurile lui Aclam
Fi a Evei prima contribu,tie a lui n4emmo di Filip-
puccio la Assisi in rnomentul cind mai conlucia
inci cu rrreun maestm roman. In consecintS.
datim opera dup[ L297.
Pentru bibiiografia anterioari, a se vedea
Zotca, 1936, p. 1-16 -1,L7.
5. Purtarea Crucii (fig. 1.42, Ltt3, 144). Assisi,
Basilica San Francesco, biserica superioar[, a
treia travee a navei, peretele sting, registrui din
mijioc, 1297
-1"300.'
Carlo Volpe (1969, p. 28-44,) ii atribuie lui
I)uccio realizaiea capului lui Hristos qi a celui
al Fecioarei. Gnudi (1958, p. 40) v[zuse in silueta
ienreii din dreapta prima operl a hLi Giol,to la
Assisi. PaLernitatea giottescii a fost contesLatS.
de c:itre Bologna (1960, p. 20 gi p. 3i) care atri-
buie fresca unui anonim ,,hdaestru al trlddrii iui
Iuda "(XIaestro d,ella Cattura) artist fiorentin
vedea
(pentru Bologna), rival a-l lui Duccio' la Assisi.
13',|
 f{e afi6m de l'apt in lala unei importante
contribulii a lui h{emmo di Filippuccio,- pictor
de sorginte duccescd dar deja influenlat de arta
lui Gi6tto. Datarea este cuprinsS. intre t'297 qi
1300.
Pentru bibliografia anterioard a se vedea
Zot:ca, 1936, p. t"L6-tL7.
6. Rdstignirea (lig. t'49. L50, 152). Assisi, Basl-
lica San Francesco, biserica superioarS., a treia
travee a navei, peretele sting, regist'rul din mijloc,
1297
-1.300.
Fresca constituie unul dintre punctele cele
niai importante ale ipotezei lui Longhi (1948, _p.
18 qi p. 37) cu priviie la r.rcenicia assisiatd a lui
Duicio, fiind vbrba despre opera cu cele mai
pronunlate accente toscane din intreg.ciclul evan-
i;nctic. Luigi Coletti, adversar al tezei iui Longhi
ionsiderd Rdstignirea {tgBt op911 t99.c.an5. sau,
qi mai preois, sienezd (I9&9, p. 103-104). Cerce-
idtorul-identificd aici afinit5li cu Maestrul Sfin-
tului Petru. Se indoieqbe cd ar fi vorba de insuqi
Duccio gi Cesare Brandi (1951, p. 125) care cir-
cumscrie opera in ambian.ta f lorentind ,,la un punct
de rdscruCe, intre Maestro della Maddalena si
Jacopo del Casentino", fdr[ a exclude ins[ un
posibil ecou sienez post-duccesc. Paternitatea lui
Duccio esbe din nou suslinut[ de cdtre Carlo
Volpe (1.95&, p. 7 qi 1960, p. tt3). CercetS.torul,
urmind teza lui Longhi, inclind ln a vedea aici
contribulia lui Duccio in anii sdi de formare.
Gnudi (1958, p. 238) e in schimb de pdrerea cd
autorul, cu toate c[ este Duccio, se gdsegte lntr-un
moment de deplin[ maturitate, adici dupi reali-
zarea lVlad,onei Rucellai. Sus.tine din nou paterni-
batea lui Duccio in anii de ucenicie Ferdinando
Bologna (1960 9i L962, p. 126 9i urrn.)
Credem c5. fresca cste contribulia cea mai
importantd a iui Memrno di Filippuccio la decorarea
gaiilicii de la Assisi gi reprezintd un stadiu mai
evoluat al artei maestrului decib fresca Izgonirii
sau cea a Purtdrii uwcii. Tonalitatea pregiottes-
c5. intrev[zutd de Ferdinando Bologna este in
realitate o clar[ inf]uenli a lui Giotto. Acest
stadiu al artei lui Memmo se va reflecta cu
eviden,t[ in operele sale posterioare.
Daia cea mai plauzibild este cea cuprinsS. in
ultimii ani inainte de 1300.
7. Biciwirea lwi Hristos (fig. L64), tempera pe lemn,
2&, 7 x 20 cm, New York, Frick Collection, in
jurul lui 1290.
Opera a fost atribuit[ lui Duccio de c5.tre
Meiss (1951). Propunerea sa a fost imediat res-
pins[ de cdtre Longhi (1951)) care trece opera
in catalogul lui Cimabue cu datarea aproximativS.
1,27 0
- 1 280. Paternitatea duccesc 5. este reaf irmatd
de cdtre Meiss (1952). Cercetdtorul vede in ,,Biciui-
rea Frick" mina lui Duccio intr-un momenL
imediat posterior Mad,onei Rucellai. Atribulia lui
Longhi se baza pe aspectul picturii inainte de
operalia de restaurare, iar cea a lui Meiss pe aspec-
tul actual al operei, semidistrus[ - dup[ p[rerea
lui Longhi - de restaurator. Refuzd atribuirea
lui Duccio gi Cesare Brandi (1951, p. 156) cu toate
c[ admite familiaritatea in ambian,La sienezS' a
motivului iconografic al lui Hristos ce imbrSli-
geazd stilpul. Se reintoarce la numele lui Duccio
Enzo Carli (1952 qi 1"959, p. 5). Sandberg-Vavald
(1953) situeazd. in mod just opera ln orbita gra-
vita,tionald a lui Cimabue gi in cele din urm[
pinf ;i Nleiss (1955 qi 1956-1957) admite clara
amprentd cimabuesc[ a operei. Ajunge in schimb
la un fel de compromis atribuind desenul lui
Cimabue gi realizarea finald lui Duccio, fapt pu,tin
probabil gi greu de accepbat. Lucrarea este stu-
diatd cu mare aten!,ie de Mayer Schapiro (1956)
care ajunge la concluzia c5. este vorba despre un
-florentin
artist influenlab de Duccio. Bologna
(1960, p. 3), urmind pS.rerea lui Longhi, vorbepte
din nou de Flagelarea Frick ca despre o operd
sigurd a lui Cimabue. Edi Baccheschi (1972, p. 98)
trece opera in rindul celor atribuite lui Drtccio
dar las5. s[ se inleleagd c[ ne afldm de fapt intr-o
133 ambian!5 de strictl educa,tie cimabuescS-
 Credem in consecinf,d ci aportul lui Duccio
trebuie cu totul exclus de ia'realizarea acestei
Iucrdri care prezintd o clard facburi cimabuescd,
ldrd ca prin aceasta sf o pufem trece definibiv
in cat,alogui rrracstrului florJntin.
B. Js[acl,onq de la San Remigio (fig. 162), tempera
p_e lcrnn, L42 x 7G cm., Flo.enJa, bijerica 'San
lir.rrrigiu, r..r I r,, 121j0.
Llicr&rc& a lost atribuitri lui Duccio cle citre
-r\r fisub
Oar'lo \r-olpe (t951*, p. g). vulba ,l"sp"" o
o_peri exccutatI inspre L27b inf]uen1i tui
Coppo di Marcovalcio-gi a lui Cimabue. Dar tiebuie
si arnintim cii incd cu mulli ani inainte Soulier
(1929, p. 42) aidturase aceasti rna(lon6 celei cle
la Cr.er-,.rle, prima operd cunoscut[ a lui Duccio,
dar frira sa o consider:e plin accasla o uilr ri autt-rl
grafd. Pentru Fietro Toesca (tgst, p. bt2l, tlailona
tle la San Reinigio apar,tinc N{aestrului'Madonei
Rucellai. Vigni (1959-, col. t*Jg1 rehizff. atribuirea
lui Duccio. Ferdinando Bologna rcfuzd. gi el pro-
punerea lui Volpe si restituie lucrarea ambia.ntei
florentine a Maestrului Nlagdalc;-lei. Esle .,,o.b,.
despre o operd florentin:i si purbru Carli (tg6t,
p. 6) qi pentru Edi Bacclicschi ca.ne notcaz:i si
compleLa ildlpendcni,ir a art,ist,r-rlui fa],il dc Duocio
(1.972, p. U0).
Aceastii operl dcprisegt,e cu gre.,r nii,elul arti-
zanal gi este dupii cum s-a observat, pl.olund
legati de atelierul Maestrului hdagclalerici. F-en-
tru anumibe rr-specle sc insuiie in aceea$i suii,- ci_i
Mad,onele GuaLino qi de la hlosciano, cu toate ci
prin calitatea infcrioarl rrirnine undeva pe la
coada serici. DtLtat.ea cca rnai plarizii:ijI esLe cea
in iurul lui 1290.
Penl,ru bibliografia anl,erioari a se vedea
Sinibaldi-Brun*tti, 1.943, p. 2g7.
9. Xladona Gu&lino (fig. 160), tcnrpera pe lemn,
t57x86 cm. Torino, Galleria Satrrauda, coleclia
Grralino, cdtre 1290.
135
Primul cercetdtor care a pronun!'at clar numele
Iui Duccio in legiitur[ cu aceast'd oper[ a fost
Carlo Volpe (1.954, p. t2 qi urm), dar inc[ cu
mult inainte lucrarea era plasatd de cdtre criticd
intr-o ambian!5 intermediar[ ]ui Duccio qi Cima-
bue, in legdtur[ cu Mad,ona Rucellai. Carli (1946,
p. &3-4t+) a pronunlat gi el cu timiditate numele
lui Duccio in perioada lui de tinerele iar Longhi
(1948, p. tB-48) o considera oper[ de atelier
cimabuesc, dar fdrd sd excludd interventia directd
a lui Duccio. Lionello Venturi (1928, p. 5) trece
opera in catalogul fix al lui Cimabue (amintim
aici c5. Venturi considera qi Madona Rucellai
drept operd a lui Cimabue). Soulier (1,929, p. 34-
35) o atribuie unui artist sienez sau lui Duccio
insugi intr-nn moment,,guidesc pre-cimabuesc".
Pentru Weigelt (1930, p. 1{9) este vorba insd
despre un florentin influen,tat de pictura sienezS.
qi autor Si al Madonei din biserica dei Servi din
Bologna. Alinitd,ti cu lucrarea de la Bologna
gdsepte gi Toesca (1951, p.512) care pare dispus
sd o accepte prinbre operele Maestrulu; madonei
Rucellai. Neagd contribulia lui Duccio la reali-
zarea lucrdrii Brandi (1951, p. BQ gi Carli
(1961, p.6). Pentru Vigni este vorba despre o
oper5. care se gS.seqte la jumdtatea drumului dintre
Duccio qi Cimabue, al5turi de Maestit din Bologna
qi de Madona d,e la Crepole. Pentru Bologna
(1960, p. L7) Madorua Gualino este o oper5. de
Duccio care imitd lucrarea din biserica dei Servi
din Bologna. Ferdinando Bologna vorbeqte din
nou despre Duccio (1962) ca autor a\ Mad,onei
Gualino, intr-un ,,moment, assisiat". Edi Bac-
ceschi (L972, p.99) trece opera in rindul celor
atribuite lui Duccio, punind in lumind clara
amprentS. florentin[ a lucrdrii gi influen,tele ma-
estrului sienez.
Credem c[ este vorba intr-adevdr despre o
oper5. florentinS., care pleaci de la Madona Rn-
cellai Lraducind-o intr-un limbaj tradilional din
care nu lipsesc elementele stilistice proprii ate-
lierului Maestrului Magdalenei.
 Fentru bibliografia anterioa-rd a se vedea Sini-
baldi-BruneLti, 1.943, p. 289.
L0. Mailona clin Castetfiorentitzo (iig. 157), tem-
p.era pe lemn, 68 x47 wn., Castelfioientino, bise_
lica Sa,nti Lorenzo e lppolito, I2S0-I290.
Roberto Longhi vedea in acea-sLi. operd ,,dovada
unei strinse colabor{ri a lui Duccio in itelierul
]"i Cimabire" (1948, p. 3E). Garrison atribuie
lucrarea unui florentin-inilientat de picturasie-
nc^z-a.11949. n. 632). Este tlr, act,t,agi pirire Brandi
(i9?1, p. 135) care plrne in lumiiui gi clirecta cleri_
va!,ie duccescd a operei care traduc e Mat\ona
de lct Crerole in spirit cirnabuesc. Este vorba cle
Cirnabue insuqi pcntnr Carlo \rolpe (Ig5L,p.L2- lb
;i..1960, p. 107) care sLibliniazl gi tapiirt cti ne
allirn intr-un rnoment in care Cimabir: era sub
influen!,a lui Duct'io. Pe,ntm vigni (lg5g, col.
1+39) atrtorul nu este nici Ducciol'
rricl Cimabue
ci un artist alitural ca tendinte h4aestmlLri de la
IJadia atl Isoia (v. arlclenda 1). Se iriLoarce la
allibu[ia. lrri. Lcnghi, lieldinando I_tulogna (1960,
1,. t7 li 1962, p. 129) carc vcdc ait,j o Jpori non_
ceput_[ de c{tre Ciinabue qi e-xecututd cle cdtrre
I)nccio intr-o perioadI antcrioar[ Xf ad,onei
la Iluonconueruto ;i a celei de la Crevole. Zericl,e
(1963, p.2a\ p*.r u inclina c,ltre Cimabue insusi.
La fel Carli (1959, p.5) care cc-v-a rnai tirziu'o
va atribui unui florenbin cimabuesc infiuentat
de.Du.ceio (1965). Pentru paoio Venturoli (196d,
p.. 146) aut.orul csle Duccio intr-rin moment
cimabuesc. IIdi Baccheschi (1972, p. ?0) restibuie
upora ambian{ei hri
Cirrrab.rc.
Lucrarea dovedtgte rdspindirea renumeiui lui
Duccio dupd realizarea fuIaclonei de la Crepole in
toati Toscana, Floren_ta inclusiv. Opera se poate
agadar data in deceniul al noualea ai secolului.
^, !en!ru bibliografia antcrioard a se vedc:r
Sinibalrli-Drunntti, 1943, 1;. 2tL.
Ll. Madoncr de la Buuncanventu (fig. t5g), teinpera
pe lemn, 67 x47,5 or-i., Buoncr,rri-.rto.'pieve di
San Pictr.o, {2E0- 1?90.
Bologna (1960, p. 17 gi 26) a r.izut in aceasbd
ol,reri consecinta uceniciei lui Duccio in atejieml
hii Cirnabue d,r la Assisi. Iqi realirmd atributia
in 1962 (p. 429). Ferdinando Rologna stabite$te
qi. o dali
.antc quctn a hrcr,irii irr Psliplicul iui
v.rgorosu da Srlria tlr Ja perrrgia (j 280). CarJi
(1961,_ ir. 6) refu;ril i,trihulia lui-Bologna notind
ln acelagi tinip calitatea modest:i. a op"erei. Acest
lucm este reitiarcat ryi de c5tre paolo' Venturoli,
dupd piircrea c5ruier- (1969, p. Lee Maclonq cle
la lluonconuenlo csle ujlirna- opcr{ ce treJruic
luat{ in consiclcratie dintre toale cele }io care
critica. rnodcrnrL le-a alribuit lui Duccio. Acelasi
scepticism se intrezdreqte qi clin fipa catalogului
lrri Edi Bar.r.lrtschi (i972, p.gb). '
Opera trebuie considerald, aga clrnt a ficut
deja. Garrison_ (1959, n. JB7 a), ca aparlinind
u.nui urilag al lui Cimabuc sensihii la pictura
sienez[. Din aceeaqi serie care pleac[ c]eta Mactona
de l& Crevole a lui l)uccio mai fac parte Madona
\in Castelfiorentino, cea clescoperiti recent la
Lastra a Signa si cea din minisiirea Capucinelor
din Siena. Data aproximaiivd este t2gb_f2g0.
L2. Xlaestd de Ia biserica dei Servi d,in Bologna
(fig. 159), te.mpera pe lemn, 2LBxLlg ilo-
logna, biserica dei Scrvi, l2g0-95. ".o.,
. Irerdinando Bologna (1960, p.L7 ;1g62, p. ttO
$j 1965) vedea in aceastd oper[ un irnportant
documcnt, privit,or la colaboiarea dircctd intre
Cimabue ;i Duccir,r. Dupd pdrelea sa opera ar fi
fost ,,concepuld" de r,[lrc Cirnahue ci _coloral[,,
de cdtre Duccio. Soulicr (1,929, p. &i-42y lilcea
apropierea intre ,,fuIaestii clei Servi, si ll[ad,anu
Gualino, subliniir:C dirccba influenl,i- a lui Duccio
asupra_autorului. $i pentru Weigel't (1g30, p. t{g)
autorul icoanei din Bologna ar fi lost aceiagi cu
cel al Madonei Gualino. Pentru D 'Ancona (tggs,
p..14?) lucrarea este foarte apropiatd de maniera
lui Cimabue dar n-are nimic -in "cornun ou cea a
lui Duccio. Colgtti (L\!LL, p.23-24) ampiaseaz5
lucrarea in cadrui grupuiui duccesco-cimabuesc
137 legat de produclia atelierului Nlaestrului Magda-
lenei. Garrison (1.9119, n. 179) o atribure unur
,,Maestru cimabuesc din Bologna" si o dateazS.
in jurul lui 1295-1305. Battisti (1963, p.66)
o restituie lui Cimabue, datind-o inainte de
L287. Este urmat de Venturoli (1969, p. 146)
care vede aici, in mod just, un moment posterior
lucrdrilor de la Assisi. O dateazd dupd 1290 accep-
tind jnfluenla hri Duccio, dar subliniind qi exis-
ten{,a celei a lui Giotto.
Credem ci opera aparline lui Cimabue intr-o
perioadd de acutd influen!,d duccescd; o datfl
posterioarS. lui 1290 ni se pare cea mai potrivitd.
Pentru bibliografia anterioar5, a se vedea
SinibaldiBrunetti, 1.943, p. 73-75.
13. Crucifirul d.in biserica d,el Carrnine (fig. 169
170), tempera pe lemn, 130x1.32 cm., Floren,ta,
Galleria dell'Accademia, [290-1300.
Atribuirea acestei lucrdri lui Duccio aparl;ine
Luisei Marcucci (1956, p.1,4,-1,5 qi 1958, p. 70),
care sublinia qi derivali a din C r ucifinulltiCimabue
d.e 7a Arezzo, datind in consecinld opera in jurul
lui 1280, ca fruct al uceniciei lui Duccio la Assisi.
Trebuie insd amintit c[ incd de la inceputul seco-
lului nostru (V. Suida, 1905) opera a fost pusd in
legdtur[ cu ipoteticu] Maestlu al Madonei Ra-
cellai. Sandberg-Vavald (1929, p. 783-85) res-
pinge insd aceasti ipotezd punind in lumind legd-
turile ce-l unesc pe autorul Crucifirulwl de la
Carmine cu cel al Crucifinului de Ia Paterno.
Pentru Sinibaldi qi Brunetti (1943, p. 283) auto-
rul este un florentin. Roberto Longhi noteazd
afinit{lile existente cu Crucifirul din Palazzo
Vecchio (1948) gi Brandi (1951) elementele care
au lost luate din Mad,ona Rucellai. Dupd ipoteza
Luisei Marcucci, Vigni (1958, col. 439) exclude
contribu,tia lui Duccio la realizarea operei, urmat
indeaproape de Carli (1.965, p. 95) care noteazS.
pi descendenla din Crucifirul lui Cimabue de Ia
Santa Croce. Previtali (4,967 , p. 26 ;i p. 133 n. 43)
repropune paternitatea lui Duccio.
Dup5. pS.rerea noastrS. aceastd oper5. face
parte din grupul eare ipi gdsegte amplasarea undeya
la mijlocul drumului dintre Siena gi F'lorenla.
Se pot observa aici gi amS.nunte specifice Umbriei
(figura Magdalenei, modulul picioarelor, etc.).
Lucrarea prezintd ins5. o clar5. derivalie cima-
buescd, cu influente ale lui Duccio din perioada
sa florentind (1285). Datdm in consecin!,5. lucrarea
inspre 1290-1300.
Pentru bibliografia anterioarH, a se vedea
Sinibaldi-Brunetti, 1943, p. 283.
L4. Crucifinul de la Bracciano (fig. 173), tempera
pe lemn, L76x1,35 cffi., Bracciano, Castello
Orsini, 1290-1300.
Crucifinul a fost atribuit lui Duccio de c5tre
Volpe ({956, p. t6) care vedea afinitd{,i elocvente
cu Madona Rucellai. Sandberg-VavalA (1929,
p. 637-38) amplasa opera intr-o ambian!,5.,,sie-
nezo-bizautinizantd preduccescd". Pentru Longhi
(1948, p. 18), care judeca opera drept ,,sublim["
autorul era insuqi Cimabue. Garrison (L949,
n. 550) o atribuie unui maestru sienez.
Dup[ propunerea lui Volpe, Giorgio Vigni
(1958, col. 439) refuzS. atribulia duccescS., reafir-
mati din nou de Volpe (1960, p. t{3). Pentru
Bologna (1960, p. 4) autorul nu este Duccio, ci
un maestru florentin.
Credem cd apartenen.ta Crucifirului de Ia
Bracciano la opera unui insemnat maestru flo-
rentin ar fi cea mai bun5. solulie a problemei,
idrd a exclude insd influenta lui Duccio din
perioada Ma.d,onei Rucellai. Cir toat[ iconografia
invechitd a lrrri Chrisl,us Triwmphans, opera tte-
buie datatd in ultimul deceniu din Duecento.
Crucifiral Loeser (tig. L72), tempera pe lemn,
1.5.
130x132 cm., Florenla, Palazzo Vecchio, Colle-
zione Loeser, 1.290-L295.
Opera a fost atribuitd lui Duccio in perioada
rle tinere,te de cStre Volpe (L95&, p.t3). Dupd
pdrerea cercetS.torului lucrarea reflectd ambian,ta
assisiatd in care s-a format artistul. Pentru Sirdn
(L922) Crucifixul era opera lui Cimabue. Sand-
rre berg-VavalA (L929, p. 809-81{) amplaseazd lu-
crarea in ambian!a sicnezo-guidescS. Longhi care vede in Crucifiawl de la Grosseto mina lui
(1948, p. tB) noteazd afinitd!,i7e cu Crucifirul d,e
D.lccio.in'rr-o perioad{ de tinerete, inaintea lucrd-
la Carm,ine iar Garrison (1949, n. 561 ;i 1951, rilor lui Cimalrue de la Assisi.
p. 208) ii atribuie maestrului sienez al .Crucifi- Aceasti oper5. pune poate cele mai multe
nului rJ,in Cortona. Re sping atribuirea lui Duccio
propus[ de c5.tre Volpe, Giorgio Vigni ({958, ;rroblenre dintre toate ceie atribuite recent lui
Duccio. Este cea carc refiecti in modul cei mai
col. 439) qi Bolcigna (1960, p. 5). Se arat5. sceptic puternic arta maestrului. Cu toate acestea nu
asupra paternit[lii duccegbi qi Edi Baccheschi credern c5. este vorba despre o operd autografd
(1972, p. 97).
de tinerele deoare ce ea combin[ in afartj de sti'ieme
lmpotriva clarelor reminiscenle bizantine cr:e- cimai:ueqti-qi guideqti motivc iconos;ra.Iice urnbre,
dem cd autorul este un artist ce se gdseqbe la c:iemcnte clin stilul de tinerct,e ai ini Duccio si
riscrucea dintre Siena gi Fiorenla, legat de arba llin cel cle maturitate. N{oiiciuri€a cu care o t.datt
lui Duccio din perioada Madonei Rucellai. DaLa lrerizoma ne duce cu ginilul spre pcrioad a fr,f aclonei
aproximativd este 1290-95. rl,c la .Crepal_, gl n Mationei Ra,celloi, modelajLil
c'rriialici refiecti moinenl,ui riprezentat de Ma-
L6. Crucifirul de Iu Grosseto (fig. 168, t7'1), tern- tlo;n de la Perugia ;i arl,a A{aestn.rlui cle ia lJadia
pera pe lemn, 286xt12 cm. Grosseto, biserica irri nsiritr. Ci.edem in consocinti cir ader-l"rr.ata tlal,[
San Francesco, 1300-1305. 'a Crucifinului tte Ia Grosseto e,si,e crrpr.irrsa in prirrii
Crucifirul de la Grosselo a fost atribuit lui ani din 'frecento.
Duccio dc cd.tre Carli (1964, p. 5-6) care r.edca
aici dovada in{iuenlei incontestabile a lui Cimabue
asupra iui Duocio gi data opera in jurul lui 1285.
'Iot Carli (1965, p. 95 qi 1969, col. B8B) confirmir
atrihu{ia, bazintlu-se de astd dat[ pe rezultatele
re slauritrii la care a fost supusd intre timp opera.
NoteazS. clemcntele derivaie de la Cimabue, ln
spccial motivul ,,perizomei fluturinde", care apa.rc
qi in Clrucificarea pictat5. in transeptul de la Assisi.
Dateazd in consecin,ti opera dupd 1280.
Tot la un artist sienez se gindea cu mul.ti ani
inairrte gi Sandberg-Vavald, atunci cind anaiizn
Iucrarea de la Grosseto (1929, p. Etb). NoLa abi-rnci
afinitd!,ile (dar in aceiagi timp calitabea mai
inalti a Crucifinului de la Grosseto) ct Crucifi:ruL
care se afla in biserica San Niccold, la Siena.
Pentru Toesca (L927, p.1.042 n.49) ar fi vorba
despre o operi cimabuescd iar pentru Garrison
(1949 n. 564) autorul este un ,,sienez cimabuesc"
care lucreazd in jurul lui 1280-1290. $i Carlo
\rolpe vede aici mina unui maesbru sienez, dar nu
ajunge sd atribuie lucrarea lui Duccio. $ingurul
care pln5. in mornentul dc fa![ a acceptat atribulia
lui Carli a fost Paolo Venturoli ({969, p. !,&7)
 i.rcenicia artistului la Assisi, aga cunr s-a suslimit266
ADDENDA I
,si nici colaborarea sa in anii maturitd{ii la deco-
rarea Basilicii Sfintului Francisc.267 Vitraliul Do-
rrrului din Siena ne inf[liqeazd itinerarui arl,istic
VITRALIUL DOMULUI DIN SIENA itl rnaesirului dupI contactrr] cu FJorcntra din anii
(FlG. 177-181) [[ atlonei Rucellai.

Ipoteza formdrii lui Duccio la Assisi lqi gdseqte

un punct nodal in clarificarea problemei ,marelui
ochi" al catedralei sieneze. Pin[ la inceputul seco-
lului nostru vitraliul era considerat opera lui
Jacopo di Castetlo gi era datat 1369.25e De Nicola
a fost primul cercetitor care a amplasat in mod
just lu-crarea in ambian,taduccesce.260 De Nicola
ie glndea la un elev al lui Duccio, deoarece., dup[
curi se gtie, nu considera Mad,ona Rncellai_drept
operd a- lui Duccio. Lusini repropune o datare
spre mijlocul secolului aI XIV-lea _(dupd- 1.360)
si atribuie lucrarea lui Andrea di Mino.201 Enzo
barli face prima analizd atentd a vitraliului 262
gi, bazindu-se pe documentele publicate intre
iiinp ae Bacci 2t3, pronunli num-ele .lui Duccio.
Aceastd ,,fenestra rotund'a et magna" - cum se
spune in documente - ar fi fost comandatfl de
iomuna sienezd ln septembrie L2B7' Carliobservd
apoi elementele cima6uegti 9i reminiscenlele gui-
d-eqti, trdgind concluzia c5. ne afldm in fala unui
moment din activitatea lui Duccio cu pulin pos-
terior Madonei Rucellai. Atribulia lui Carli a
fost acceptatS, de aproape toab[ critica poste-
rioar5.264 cu toate c[ a primit ce]e mai variate
interpretdri. Nu accept[ paternitatea lui Duccio
doar White 265 care atribuie vitraiiul lui Cimabue.
Contribu,tia lui Duccio la realizarea desenelor
marelui vitraliu nu presupune in mod obligatoriu
 -* autorul ipotezei I'faestrui de la Badia acl
ADDENDA II
Isola : Duccio
- pentru
pare foarbe arhaicl
Matlonu n. 583 ni se
gi in neconcordanld cu ele-
mentelc sbilistice ale operei. Nu este vorba de
MAESTRUL DE LA BADIA AD ISOLA Ilirccio tnsprc anii 1290--95, ci de irn r:rccp[,ional
clev carc lucreazd in primii ani din 'l'recenbo,
conibinind elernenlc alc arl,ei cluccegticlin perioada
de tinerete cu eienrenle de maturibate din arba
rnaestrului, adicd din operele care precccl nll cu
mnlt rnarca II aestit 273.

Grupul de opere adunate sub numele Maestrului

de ia Badia-ad Isola a fost pus in legdturd cu
activitatea de tinerele a lui Duccio, adesea din
dorinta de a lesifera ipotcza uceniciei sale assi-
siate.'Maeslrul i fost ad"s.u confundat eu ipo-
teticul ,,Maestru al Mad'onei Rucellai" 268 iar nu
de mult, s-a pronunlat chiar numele lui Duccio26e.
De fapt Maestrul de la Badia ad Isola este
unul dinire primii urmagi ai lui Duccio 270. El
oorneste de la perioada de maturitate a maestru-
iur (i[adona rlin Perugia) ct toaLe c5. se aral6
incd'sensibil la lec!,ia Mad,onei Rncellai' Operele
sale demonstreazS. w iter evolutiv care porneqie
d,e la Maesli de la Badia ad Isola (fig. 184) spre
Madona de la Utrechl (fig. tB5), Maestir. er-Argen'
tieri (fig.186) qi, infine, Mad,onan. 583 (fig. tB7)
din Pinacoteca Sienez[. Prima sa operd rdmine
totuqi Madona n. 593 (fig. 183) din aceeaqi Pina-
coteca. "r^.
ln ultima oper5. cunoscutd a Maestrului de la
Badia ad Isola - Madona n. 583 de la Siena
(fig. {S7)
- unii acercetdtori
niciei assisiate
au v5.zut dovada uce-
lui Duccio. Motivul cel mai
des invocat este caracterul giottesc al figurii
copilului 2?2.
Nu reugim sd intrezdrim nimic asemfln5.tor in
arta rafinatului Maestru, unul dintre cei mai
dotali elevi ai lui Duccio. Data propusi de Volpe
NOTE
1 V. Edgell. 1932, p. 23. Irctrtrtr toate tlocumcnteler
privi[oarc la"via(it qi act,ir itatca ltri Driccio vcz.i \lilalresi.
t85a, vol I qi Bacci, 1944. l:-lS
2 Fr. De Sanctis, 1965, p. 43.
3 Fr'. De Sanctis, 1965, P. 67.
a l,'. Baldinucci, 1861, p. 13.
5 Cf. V.I. Stoichild., 1974, 1t. l'l-Lg
0 Pentru aceastd probleml vezi Il. Battisl.i, 1960 9i
1\f. Bonicatti, 1969.
? E. Battisti, 1960, circurnscrie importan\a doctrinei
doar la acest aspect.
8 U. Dco. 1970, p. 152-153.
o U. IJco, 1970, p. 240.
r0 V.R. Longhi, 1948 ;i C. Brandi, 1951, p. 7-12.
11 \r. C. IJrandi, 1936, p. 7?, iar pentru partea doctt-
rncntara Carrison, 1951.
12 in veclrea'istoriogralie de arti Cru'cifinul nr. 20
a fost lntotdeauna pus in legltur'i cu opera lui Giunta,
fie ca ant,ecedent direct fie Ca reflex al arl,ei maestrului
{vezi de exemplu Cavalcaselle-Crorve, 1886, p. 252, pentru
eare ,,tn aceastS. lucrare se intilnesc toate defectele operei
lui Ciunta"). Santlbcrg-Vavala, 1929, p. 674-0Bl ptrne
in evitlenfS indcpendenla Crtrcifi"rului fald de arla lui
Giunta. Vl fi urrnatd apoi de cea mai'mare parte a criticii:
l,azarev, 1936, p. 67-68 (care noteazd legdturile cu minia-
tura comneni) Carti, 1958, p. 31, Campini, 1966, p. 193.
13 V. C, Brandi, 1936, iar pentru cultura bizantini
a lui Giunta :Lazarev, 1936, p.68 9i 1967, p.324-325'
la Ni se pare plauzibilS. atribuirea aceluiaqi Nlaestru
a miniaturilor-din Eru.Itet III (tig.20) (nr. 15), din muzeul
din Pisa, pentru care vezi I. Toesca, I9S!,p' 22, F.Bolog-na,
1955, Carli, 1958, p. 58 qi din nou Bologna, 1962, p. III.
Identificarea Maestrului de la San l\fartino cu Ranieri
di Ugolino propusd de Offi'rer ln cursurile sale univevsitare
a fost acceptaiii de Garrison, {949, p. 26 qi dc Cttppini,
tlIZ,-p. 1.0-11.Iloberl,o Longhi, t9{t8, p. 34 nu exclude
nici el. complet idcntitateil cclor, cloi artiqli.
Alte opcrc adunatc in jurul Maes[rului tle la San
Martino sint . Fecioaru cu Pruncul de la Sau l3iagio ttin
Cis-anello {Cuppini, _{952, p. 7 9i urm. dateazl opera spre
1270 cind ,,autonrl mai cra inci legat cle miniera'lui
Coppo"), ltn Cap de. Fecioarti (Cuppini, 1952, p. 11 si urm.,
care se afla pc pialti in momentril-in care Gat.rison, Ig4g,
n. 636 o atribuia lui llanieri di Ugolino, Mddona Acton
(Longhi,
-{948, p. 15 qi tsologna, 1962, p. t1 qi urm.),
Ilristos bineatcintinr), fragment dintr-un Cmcifix din
Muzeul din Pisa (T,onghi, 1948, p. 3S), Madona nr. 35 din
l\[rrzeul din Pisa (Coletti, t943, p.52, n.45) si. binein!eles,
resturile Crucifiiutui lui Ranimi .ti Ugoiiid, senrnh[ ;i
d.alat 1,.277 (Garrison, 1949, p. 26 qi Cuppini,I9b2, p. I'0
gi urm.)
Cea mai mare parte dintre aceste lucriri trebuie
luali in consideralie cn mull;r procarrlie dal fiinrl slrdirrl
lor precar de conservare (Madina ie'la (iisunello, Cruci-
fixul hti Ranieri) sau prin laptul ci nn sint aicesibile
cercetdtorului decit in-fotografii (cea dil catalogul lLri
_(iarrison, .n- 636). Trebuie iusu excluse dintre operele
Niaestruh-ri tle la San Nlartino: Xladona Acton si 00le'dou:i
Jtun.orlri din Coleclia Johnson din Philatlelphia (atribui[c tlt:
l,onghi, 1948, p. 35), ca si I/rislos binerur,'itttirui, oljora care
gr,aviteazii in orltita lui (lirnabuc. I)c asemenea excludem
Xlatlona n. 21 rlc la l)isa operir a rrrrrri ,,nradonrrer,,, venef ian
(rl;tltrrrrl dugri par.nrca lrri Crrppirri, l9.r:.l, tr. l2).
Ni sc lrare irr schinrlr foa|ft- iipp't^,'ti, d.e Xladona cle
ln Cisan.ello o all,it Madrtnii;i ilnnnie cca ilitr Mr;rzeul Na[io-
rnrl dirr ['a]r'r.nto l]o cal.c Galrison o atribrrie lrri ,.Ss. Cosha
l l)anrian Nlrrsllr."
1(larr.ison, l1)i9, n. 10{,)
15 Ilste cousiilerat, ca
lrusibil ntaosIt'n sau ca precerlent
irnediat, lientlu arta lni Cinraliuc de ciitre: Sirdn, 1922,
p. '172r dattazi llaestd. spre {260-1275), Longhi,
(care
1?r:9, p 'l4 t_5 (spre 126u), Brantli, 1951, p. lJ3 qi Carli,
!958, p. 63. X{aestrul de1ri11fl,' insi de Llimabue fentru:
Toesca, 1927, p.1022, Garrison, 1949, p. 26 qi Bologna,
'1962, p. {12, dupi pir.erca cinria,,figrrra acestui ait,ist
rrrr csle numai aceea de lt'ntas-e /1'pp[, I'oarlo precoce
al lui Cinrabue;i a marri,,rli salc modcrne. IJI este mai -
degrabii o altcrnativi a sa, dacii nu chiar o atrtitezl con-
5lientl de sine."
rc Aceasta este de obicei consideratl drept prima dintre
culc doui opere sigure alc }laestrului. Conslderd totuqi
itoana .!flnrai Ana-ca posterioard: l,onghi, 1g48, p. 15,
Clarrison, 1949, nr. 169, pentru care Maestd, ar dafa din
jrrrul iui 1290, qi Bologna, 1962, p. 113, care dateazd aceeaqi
tl'Ia.estd spre 1270.
r7 Chiar daci nu putcm elimina ipotcza preceden{ei
I'isci asupra Sienei in adoptarea acestui motiv orienial
(r-. Brandi, 1951, p. 115) faptul ce trebuie subliniat este
lir vdlul alb il gisim inci din operele lui Guido (Maestd.
l4t rlirr 1221) qi in rnai toate cele din ambianta guidescd.
Ilotivul apare gi in operele qe ?u o^ legS.tu-r.d-direct[ ori
indirectd 6u Siena: it cele ale lui Coppo di Marcovaldo
sau ale lui Meliore. il adoptd qi Vigoroso da Siena sau ano-
nimul autor al Madonei :dei llentellini", acest din urmi
cxemplu fiind in acelaqi tinrp qi cel mai apropiat d'e Sfinta
Ana.
18 Acesta este un procedcu specific bizantin care pal'e
a-si avea origirrca in secolrrl at X-lca (v. l'lagghianti' 1969'
-"" 955-961
col. -i,,.a )
ln de la rcstabilirea persona)itilii llaestrulrri,
el a fosl consideraL (v. \-enluri,-1907, p. 55-62) ca u,1a
clintrc cele mai impoitante
-de figuri din a doua jumilaf e clttt
Duccio- qi de Cimabue - Primii care
I)uecento,'inaliituri
io uco. eviden!5 afinitd{ile dintre fuIaestd tle la
32"-tttirriio qi l+lo,io"o Rtrceliui au fostVitzhum li YoJ-
i-'ach. 9:1, p.'228 fAri a preciza insa setrsrr'l in care trebuic
f
.iiiild a"ntr'e'rfinitnIi. Ii. Jaqucs, I937. p. :i7-38,-sLudiintl
iconoerafia Fecioaici in pictura italianI diu Duecento
c[ tipul de Hodegitria a Iost inlrodus direct din
"onri8.t"
gizant de cirtr'e }faestrul de la San Martino, iar apoi pre-
lo*t a. Duccio. Garrison, 1949, nr. 392, consider[ insii
ii"ttta d,e la San Martino posterioali, si deci in-dependen!{
i"ie ae Mad.ona Rucellaiii lludona di Santa Trinita al,fi
'c;il";;;.
dealtfel si fala de madonele lui Copptr.
-' "b;;i;aA referire
ti podilila cull uri pisanr a lui Duccio
o face'Mura[off, 1928, p. tSt. nlai c]ar sc pronun{h insi
Coletl,i, L94I, p.27, pentru care lllaestd J'e la So'n Martino
.-ne intlocluce direct in clasicismul lui Duccio". Este urmat
tie citre Cuppirii, 1952, p. t0 9i Carli, 1958, p. 63. In-fine,
Boloena e d,5 pdrere c[- Duccio a preluat, printrc altele,
de la 1\Iaestrul pisan ,.seriozitatea modulelor neo-elenistice"
(1962.
' n. 129-30)
Peiiru alti ceicetitori Nlaestrul este legat de ambianla
lrLi Coono di Malcovaldo: Garrison, 1949, p. 26, Cuppini,
1952.'rr. 13, Carli, 1958, p. 60, Bologna, 1962, p.'172-
Oiice dependenli de Cimahue este negatl de Lazarev,
1927, care il vede mLi degrabi legat de cerctrl mozaicarilor
tte la Baplis{elirrl florenlln, 9i -- ltrtr-rrrr -an,trnriI fnl - d"
scoala icbnarilor novgot'odeni (1967, p.324)
' lzolaLd, dar n u fiid serrtnilicaIie cste idcn I ificr-roa n.r'o-
n usd de WeiEelt. I 911, p. 65 in I re Il aes I rul dc la San NlarI irro
li' Vinoroso da Siena, nesaLd apoi de aulor (\Veigell, l92B).
S;nihatdi-Bruneiti,19a3,-p. 83 neaga orice lcgi"rLur'i
cu arnbian{a lui Giunta, considerind legitura exclusivir
cu maes[ruI Crucifirului nr.20.
20 Astfel Longhi, 1948, p. 14 qi p. 34.
2r Astfel Cuppini, 1952, p. 10, care ne. t'rimite meta-
foric la aceastd sui's[ pentru ca apoi sii ne indice originiie
cele mai plauzibile ale artei 1\{acstrului:-pictura tradilio-
nald pisani aga cum apare ea din opert'le lui Tedice.
Sologna, t9OZ, p. irr, dupi ce subliniazd cd Maestrul
,,dovedeqie un prodes de fotimare deosebit de greu de
ieconstituit" ne irimite la o eruditd lnqiruire de izvoare
formale greu de acceptaL in tntregine: cultura 1aliali,
rnelidionald, provcnsalii, clasicismul capuan gi miniatura
gotici, incap cu grcu, toaie, in matricea stilistici a 1\[aes-
trului de la San Martino.
Ne mullumim in a ar5.ta ci elementul gol,ic apare
aici doar Ia nivel iconografic (fig. r0) qi de-abia la un al
doilea nivelil intilnim ca infiltralie stilistici oia Duccio.
Afinitdlile de uomatism intre Maestrul de Ia San
'?2
Martir.ro qi autorul altaruluin. 15 din Siena au fost deja
notate de cdtre Coletti, 1941, p.27, dar in sens invers
decil cel consideraI de noi.
23 V. Brandi, 1951, p. 133 qi Lazarev,1967, p. 325.
2a Prezenla Ia Pisa ne este transmis{ documentar
6i
in cazul lui Cimabue (aici gti.sim singura sa oper{ datatd) qi
ir.r cel al lui Duccio (v. Vasari, p. 251 qi 653)
25 Despre apal'tenenta Madonei de la Luvru la cat,a-
logul lui Cimabue ca gi despre incurcata cronologie a
operei 1\[aestrului, vezi partea a doua a lucrdrii.
26 V. Carli, 1958, p. 63.
27 Un al doilea momenb de infilira{ie duccesc[ la Pisa
se verific[ ln opereie aqa-numitului Maestru cle la San
Torpd, pe care Vigni, 1950, p. 17 tl considerd responsabil
de toate operele atribuil,e de ciitre \rasari lui Duccio la
Ir isa.
28 l,azarev, {936, p. 61-62, dateazl icoana de la
Iloscova intre {270-1280 qi-l consider{ pe autor cel mai
bizantinizant artist din Duecento allturi depictorulicoa-
nelor siciliene. Din cite cunoaqtem aceastl apropiere a hri
I:&z&tev (extrem de vagii, dupti cum se poate vedea)
este singula aluzie din toati istoriografia de art[ asupra
afinitdlilor dintre cele tlei icoane. nladona de la Moscopa
este integrati de Lazarev in ambianla pisand, fapt accep-
tat apoi de toat5. critica. llager, 1962, p. 34 noteazi cores-
pondenlrc cu pictura florentinir, dar cu toaie acestea lasit
icoana in ambianla pisanir.
2$ -r\stfcl Berenson, 1921, care a publicat pentru prirna
oarir icoana ce pc atunci sc afla in colectia Duveen. O
atribuie aceluia5i maestru care a licut qi ntradona din colec-
lia Kahn, publiiatd in prececlen{:ir de Sirdn, 1918. in isto-
riografia ulterioarS. nu sc lacc cle objcei aluzie la identitatea
de autor, faptul fiind mai intoLde*una subinteles. Ipoteza
irizantinS. este reiuati de Demus, 1958 (I) ;i 1958 (Il)
p. 16-f 8 9i p. 54-55 qi 1970, p. 216-218 dar cu o datare
spre mijlocul secolulni ai XIII-lea. $i Sl.ubblebine, 1966
accepti ipoteza lui Berenson, datiild insii icoanele spre
sfirqitul secolului. Dupd pdrerea 1ui lleckrvith, 1970, p. 140
ar fi vorba de un artist bizarrtin care lrrcreazl in Italia
inspre 1290-'1300.
$o SchrveinfLut, 19i)0, p.37{r.
3r Gatrison, 1949, nr.23,si nr, {2.
32 Van Nfarle, 1921,p.2i7 qi 1937, p. 502-505 ;i
Irelicetti-Liebenfels, 1956, p. 6t.
33 Sirdn,1918, p.45,
3r Yan Marle, 1921, p.228 cu toille ci atribuie icoarra
149 rrnui artist din Rorna intrez[reqte afinithti cu pictura sie-
 13 9i p. 62-63 gi p,476, n. 2 atribuie
nezil Mather, 1923, p.
itmbclc opel'e aml)ialr{.ei lui Coppo di Marcovaldo $i poate
rhiar lui-Coppo insugi. llettini, 1954, p. 32 aniplaseazl
gi el icoaneleln cercul lui Coppo. Recent,. Stubblebine, 1966
irrbliniazi elementele occidentale, afinitilile cu Madona
Rucellai (in special tipul de aureoli) dar e de_pirerc. cil
art,istul ar fi-de origihe constantinopolitani. D.T. Rice,
1968, p. 55-56 noteazi elemente italierrc (modulul ochi-
lor) qi instaureazii o paralclii ctt icoanele bizantino-occiden-
talc din Xlinjis{,iroa S1inl,ei llcaterina de pe muntolc Sinai
3) Cum a demonstrat l.,azarev, 1.933 qi 1.960, p. 12,
care inclinl cirtle nn autor lcgat dc ,,macqtri greci" sl,a-
biliti'36in Sicilia.
in afard de aceste doui opere a mai fosI descoperit{
in Siciiia o Madonf, toscani din Dueccntojntr-o-colectie
(pisanl dup{
pdrerea lni Garrison, 1949, nr.89), astdzi
farticularii din Iloma. Eleousu dir rnuzcul din Palermo
iace parte din arnbianla }faesl,rului de Ia San Martino
(vezi'qi nol.a 14). Cuppini, {952, .p. 7, consiclerS. aceastti
inclarc ca f6cind parte dil aceeaqi serie cu Madnna de la
Cisanello, Madona nr. 20 de la Siena qi ct Madona dei
Mantellini. Pentru alte amdnunte privind rclatiile artis-
tice dintrc 'Ioscana qi Sicilia in Duecenl,o vezi Vigni,
1962.
3? V. Sandberg-Vavali, 1934, p' 42 ;i Slubhtebine,
1966, p. 381.
-Aeest
38 fapL estu not'aL 5i dc SIubb]ebile, 196{i,
p.381.
- se 'J'ronul cu spit.arc do iettttt, asa oltnl apare in icoa-
nelc siciliene este ir t'arital'e irr ll,alia. llxistir insi rttrrne-
roasc Dt't,cetlt,nl,' itt tnittialut'lt Lrizarrlirri (v. l,azarcv.
1933, 1i. 347, n. 177 5i Stutrblebiile,1966, p. 380). I'rintrc
pulineie cxcmplc de rcprezenlSri de tronuri de lernn in
iriritula iLalianir farr lrat'te celc dil icoanclc }{aestrului do
ia Sari Mar'tirro. lrL itoatta cu SfirLtu An'ct nt se poal,c
c,xolrrde uu rnodel circulat', asr:nctti cclrri intilnit in icoana
cx-l) uvecu, atrr,rfial ilsi de o opera!ie de reduccrc 1a
plart.
ao V. Whito, 19il, p. 16 21.
a1 (.icle douri icoanc att ajtttts
probabil din Sicilia ditecf,
in $parria (Sicilia ot';t lrosesiutic at'agottezi din 1282) . qi
ticci ie poaic presupune c;i elc au.fos-t piclato dupl c[i:i-
toria ir Toscana a maestrului. In Slrania icoanele vor
genera imediat imita[ii, ca d0 exempltt' Madona din cate-
drala din l'alencia publicatir de Berenson, 1921, p.293.
Alte elemente cbmune Toscanei qi Siciliei sint: rnoti-
vul iconografic al Pruncului cu talpa intoarsS. (motiv
pe care il intitnim insi nu foarte rar: dttla n:Iaica Dott'trt'tt'
iui din Vladimir qi pind in pictura gotici germani) qi mai
ales busturile de ingeri in medalioane care apar atit in
Icoanele de la Washington cit 9i in Maestd a lui Guido
da Siena din 1262. NLr-se poate tleci cxclrtdo nn contact,
mai vechi inlre celc douf regiuni, adici anterior celui
crinoscut prin cele doui icoane siciliene.
a2 Lazarev, 1936, p. 61, n.4 si 1967, p. 349, n. 198
ne dii o lisl.ir a tuturor posibilclor ant,ecedente bizantine
aic lronu]ui-lirir, l]irl a numi lnsi rnozaicr.rrile de la Mon-
realo, dab fiirrd fapl,rrl cii el considcni icoarra rle Ia Mos-
cova (,a strict pisani. Tronul-iird apare insri qi la Coppo
di X{arcovaldo cu opera c[rnia Ma.dona de la Mosiipcr,
are in comun qi tipul de aureold gi de draperie. Chiar
daci nu se poate lncerca o apropiere st,ilistici intre Coppo
si icoanele siciliele sau cele pisano-siciliene, folosirea aCe-
lorasi molive iconogr,afice aral,i cii intre Sicilia qi Toscana
cristau dese contacte artisl,ice pe tot crrprinsul secolului
al XIII-lea.
a3 Ceea ce a fosl deja incerca[ de cilre Berenson,
I92], ,5t.304, dar intr'-o manierf, foarte generald, mai
mult ca o judecat{ de valoare dccit ca o adevdrati ipo-
l,ezi- istoricii (Bcrenson vede aici ,si posibile precedeirt,e
alc lui Cavallini, Cirnabuc, Giotto).
Mai decis pare irrsi Coletti, 79L6, p. 12, care sit,ucaz[
cole doui madone ca pulcte sigui.e ale culturii lui Duccio.
La fel Demus, 1970, p.218.
aa Nu gisirn c5. ar fi aici locul reludrii mult dezbiitutei
probleme a precedenlei ori nu a marii Maestd a lui Guido
asupra lVlad,onei din 1261 a lui Coppo di Marcovaldo.
Autenticitatea datci {22{ inscrisi pe opera lui Guido
da Siena rru mai poal,c fi pusi sub sernnul-intreb{rii dup{
ope_ralia de restaurare din {950 (v" Brandi-Carli, {95i).
O datii atil. de plelocg pare irrsi a fi inci gleu de accep-
Lat de toli specialigtii (v. de cxornpln Offner, 195b,
passim.) Penlnr istoricul di.;putei tfimitern la 13randi,
1951, p.96 gi lLr Stubblebine, 1964, p.300.
a5 'Ioesca, 1927, p.1112 vedea irl Madonnu
d,ei Serpi
rL; la Orvioto o posibilti prirnii fazi a Maestr.ului Madonei
Rrtcellai. r'are ponlru ol nu ora ac.la;i crr |trrccio. Longhi,
1948, p.42, reia ipotcza lui T'ocsca dar dc data accasta
cu er prccisii rclcrirc la Duccio. Nc olerl insi_r si solutia
rrnui rnoclol or,icn{,al ,;orrrurr Iie penl,ru Coppo, fie pentrrr
L)ucc.io, fie lreritnr \/igurrrso tl;i Siena.'lrrebrric exclrrs,i
,si teut lni Ganisotr, 1949, p. {7 dupii care Ma.donu. tle l.u,
(.irecole, prinra operl cunoscul,i a lui liuccio ar li o rcflcc-
tare a ultimei fazo clin arta lr.ri Coppo di Nlalcovaldo.
Confuzia arc insir o explicalie: conirrlih mal,rice guidesori
(dardilerit utilizal,d) atit a lui Coppo cil si a accst'ei operc
tlc linelelc a iui lJuct:io.
tu
, Nri ni se pare necesar sd explicdm pozilia izolat[
a Crucifirului ile la Pistoia in opeia lui Coppo printr-o
influen!i a artei lui Cimabue. intre toate operele lui
Coppo cea de la Pisloia e cea mai departe dc plasticismul
cimabuesc (v. Brandi, 1951, p. 133). Suslin insd teze
contrare Sandbcrg-Vavala, .1929, p.7L7-54, Longhi,
{948, p. 42-43 qi Bologna, 1962, p. 100. Longhi incearcd
astfel si stabileasci din anrrl 1274 o clat,it ante quem a
Crucifirelor lui Cimabue. Ne pare insi evident c[ in
151 Crucifitul d,e la ,9anta Croce esLe Cimabue ccl care se lasi
inspirat de pictura lui Coppo di Marcovaldo, qi anume
de Crucifirul ace$[uia de la San Gimignano.
a? Lucru incercat dc Wickhoff, 1893, passim.
a8 V. l3randi, 1951, pr. 95
Ei Stubblebine, 7964,
p. 4-5.
ae Cornponen[a laliali a culttu'ii lui Guido a fost
dtia relevail dc Coietti, 1941, p.28-29, care aldturd
formarea sa celei a Maestruh.ri Sfintului Francisc, gi
vede in amindoi una dintre reflectirile picturii romane.
\rezi gi Brandi, 1951, p. 95, n. 6 9i 1\farcucci, 1958.
p.
' 61-62.
Dependenla lui Guido de qcoala florentini trebuie
exclusi. Aceasta nu era inc5. formatd in clipa debutului
maestrului. Coppo a avut desigur ca model al Mad'onei
-Siena
rlei Serpi de la (1261) marea Maestd. a lui Guido
din 1221. Arta lui Coppo se va dezvolta tnsd intr-o direclie
opusi celei lui Guido de care remine insi legat gi prin
comuna culturd luccanii.
Cu qi rnai nrulti hotdrire tlebuie exclusii ipoteza
del,renden{ei lui Gr.rido de Cimabue (tez5. a monografiei
lui Stubblebine din 1964), bazatd pe o falsd uonologie.
Cartea lui Stubblebine trebuie consideratd cu multd
atenlie nu numai pentru greqelile de cronologje -ci gi -pcn-
tru atribuliile prea pulin pertinente qi judecdlile de valoare
exagerate care inceatc[ si facd din Guido un mare cap
de qcoali, Duccio, Simone Martini qi Sasseta fiind cu tolii
,,mogtenitori spirituali" ai acestui modest maestru.
50 Acest fapt este acceptat de cea mai mare parte
din uiticl. V. mai ales Weigelt, 1911, p.69, Van 1\[ar1e,
1920 (b), p.269 qi 1934, p. t-2 qi Brandi, 195r, p. 13
qi p. 124. 1'oesca, L927, p. {038-39, nr.44, vedea anu-
mife simptome ale trecelii de la maniera lui Guido ]a cea
a lui Driccio intr-un grup dc opere format d.e Madonna
dei. Mantellini, Rdstigniiea din muzeul din Lucignano,
mica X[adonna del Cannine de ]a Siena gi icoana nr. 23
de la Dresda.
51 V.Brandi, p.124 qi L954, p.LL.
52 V. Rrandi, 1951, p. lil qi urm.
53 l3randi, 1933 (I), p. ffZ qi p.114 dateaz[ ambole
opele de la Siena spre 1250 Ei rroteazir elementcle care il
pievestesc pe Duccio. Stubblebine, 1964, p, 23 considerd
dipticul rrr. 4 prima openi a lui Guiclo qi o dateazd 1255,
iai alt.arul nr. tt, corisidclat tot ca autograf esle datat
spre
- 5a7270.
Importan[a pc care a avttt-o aceastir oper5. pellhu
forrnarea liri Ducbio'este luatd in consideraliune de aproape
toal,l critica. A se r.edea mai a]es Weigelt, 191L, p.33
qi p.266, Van Marle, 1923, I, p.382, Toesca, 19-27, p-.509
Brhndi, 1933, p. 110, Coletti, 1946, p.7-8, -Sandberg-
Vavald, 1953, p.58-59, Ragghianti, 1969, col. 972.
AIiaruI nr.- 15, consideral, in general opcri de gcoalS.
guidesci, a lost atribuit insi de unii autori lui Guido
lnsuqi: Berenson, 1932, p.269 qi cu multa.precallie de
trdg6ll, 7932, p.34, Brairdi, 1933, p. 110 9i Carli, 196\,
p.3-4. Pcntru bibliografia conipletd pin& in 1943, vezi
Sinibaldi-Brunetti, 1943, p. 95.
Noteazi influen$e de purd sorginte bizantini in
aceastd. operd: Muratoff, 1928, p.144, Van Marle, 1932,
I, p.396 9i mai ales Lazarev, 1931, p.166 gi 1967, p. 325
care face legitura cu miniatura contemporand constanti-
nopolitan{. Maestrul ni sc pare u fi insi sensibil qi -la
miniatura secolelor anterioare ca de pildl ilIenologul lrri
Vasile al Il-lea de la Biblioteca Vaticanului.
Amintegte posibilele influen!e gotice
- r'izibile
in-
deosebi ln reprezentirile arhitecturale D'Ancona, 1935,
p. -
- 89.
Trebuie respinsd. ipoteza lui Stubblebine, I96L,
p. 80-95, dupi care Altarul nr. 15 ar fi o oper5. post-
duccescd. Stubblebine propune qi o noud grupare a ope-
relor din qcoala lui Guido ln jurul altaruld: Dipticul
preafericitului Gallerani, Madona, Montaione, Judecata de
apoi de la Grosseto, iar in imediata apropiere a acestui
giup aqeazS. Madona Galli-Dunn. in leglturi cu aceste
ipoteze
- Fdr5.vezi justele obieclii fdcute de Carli, 1964, P.3 -1.
o adevirat:i bazd ni se pcre ;i teza lui Longhi,
19218, p.36, aprobat[ de Carli, 1955, p. 30 qi de Stubb]e-
bine, 1t964, p. 98-99, dup[ care lVlaestrul Sfintului Petru
ar fi suferit influenlele lui Cimabue.
55 Anunlarea descoperirii ei a {osl, ficuii cle Brandi,
1951, p. 2'J care pune in evidenld 9i afinitilile cu pic-
tura blzantind contemporani cunoscutH qi de Maestrul
Sfintului Ioan. Aceste fresce nu au fost publicate pin5. in
prezent qi nu am putut obline de ia Supraintendenla Gale-
iiilor din Siena permisiunoa roprodttcerii l,rr.
56 Vezi Brandi, 1933, p.2B4.
5? Aceastd atribu{ie a fost' fdcuti de ciitre tsrandi,
'1961, qi rdmine singura operi demni de a sl:a alituri de
Altarul Sfinrului loan.
58 Notate deja de c5ire Venturi, I9t)7, p.87. \rezi
gi Longhi, 1948, p.9 precum qi Brandi, 1961, p. 61. Alte
ifinitdli cu pictura italiand au fost relevate de Toesca,
1927 , p. 995, Sandberg-Vavalir, 1'929, p. 809 qi 13randi,
1961, p. 351.
Rdmine izolatd pozilia lui Longhi, 1948,'p. 37 care
punea aceast[ operd in rindul celor legate cle arta lui
Coppo di Marcovaldo gi considerind ci apartenenla ei la
qcoala sienezd de picturd este greu de acceptat.
Pentru MarcuCci, 1958, p. 14 opera resimte influeula
h.i Coppo qi a lui Guido da Siena, iar dupd pirerea lui
Offner,-7927, p. t3 ne-atn afla in ambianta Maestrului
Magdalenei.
5e V. Masselon, 1'957, p.36-37 9i p.69. Pentru ico-
nografia Sfintului Ioan a se vedea ,si Mrile, 1951, .Rdau,
1956, II, I, p. a31 9i urm. qi I(aftal, 1952, p.549 urm.
60 Observalia est,e a lui Brandi, 1933, p. 283' 'si
61 Compara.tia a fost ficuti de Carli, {947 qi reluatd
1 153 de citre Longhi, 1948, P. 10.
 62
Dc cxempln rniniat:ura din sccolul al XIV-lea din
manuscrisul lui Ra;id ad-Din de Ia Bilrliot,eca din Edin-
burgh.
63 V. I3randi, 195I, p. 27-28. influenlc;le
au fost deja indicate de cil,re Lazalev, 1931, p. 1ti6 qi
1959, p. 157 care vedea afinitdfi cu miniatura de la sfir-
;itul secolului al XII-lea, iar Ilrandi, 1956, p. 361, face
cornpara{ia intre pictura Macslnrlui gi rniniatur,a din secolul
al Xl-lea, lotind in acelaqi tirnp si influcnte islamice irr
duclusul liniei qi in reprezentarea arhiLecturilor. Credern
cd la toate acestea se poate adiuga ipoteza unui contact
cu miniatura armeneascl vizibil atit in subtilitlliie cro-
matice cit qi in arhitecturile reprezentate pe Altarul Sfin-
tului loan.
6a Acest lapt a fost deja notat de cdtre Lazarev,
1931, p. 166 9i de citre Brandi, 1933, p. 282-83.
6i'Tipologia comunii a Nevestei lui Putiiar si a Salo-
meei, ln afari de aceea;i sursi caracteriologicd a ,,p."ro-
najului negativ" din reprezentdrile teatrale igi poate gisi
explicalia gi in paralelismul instaurat de tradifie lrrtre Ioan
Botezd.torul, Iosil Evreul qi Llristos. Miniatura pe care o
aducem aici in vederea comparaliei face parte din M.B.lI,
tiin Psaltirea cle la Trinity College din Cambridge.
66 Despre contactul cu miniatura goticf aminteqte
qi Toesca, 1951, p. 509; iar. I\{eiss, 1937, passirn, ne oferl
comparafia cu I'saltilea Sfinl,rrlui I.,udovic. Nu se poate
trece cu'vcdelea lrici in acesl exernplu (,,intilrrilea-intre
I efte qi fiica sa" ) cornlrna riid ic irr ir tea lr,al ri a scenelor ( l.iniira
fati cinLii la tarnburind) sirrr rlin rrou ltaralelisrnul cr.isto-
logic existcnt;i in'cazul lLri k:{te (v. lldau, 195ti, 11, I,
p. 234) Pentnr intreaga plohleml a raporturilortlintr,e
reprezentarea t,eatlalir irr INvul IIediu si iconogr.afia arlolor
plastice trimitem la car'tr.a elasici lr lui NIilp, 1f,22
ri?
Pentlu irnportanfa 1-'rincipiului gotic de,,]"igtira",
care persistii in !)uropir occideriiali pinl in .,rt'nagterea"
flarnandl, a se vt:rlea t'hiiippot, 1970, p. 1/r si unn.
08 Cf. Bunirrr, 1970, p. 105*-113::l.
6e Aceste observatii se bazeazii pe teot'ia fenome-
nologic[ a al'hitectilrii elaborati de C. Rrandi, 1956, p. 190.
?0 Yezi qi observafiile lui Panofsky, !9,1lt, p.81 si urm.
qi p. 155 qi urm. unde se preia trataleri ,,principiului a,xia-
litdlii" deja forrnulat dc autor in 1924, p.12 9i urlr.
7r Acest fapt este notat de citre Lazarev, 193{,
p. {66 qi Brandi, 1951, p. 27 qi 137, n.7.
Au vlzut in Maestrul Sfint,ului Ioan un precedent
important al lui Duccio aproape toli cercetitorii. Astfel
Weigelt, 1"91.1, p. 33-34 observ[ noul ,,gust al culorii"
care pdtrnnde la Siena prin Altarele nr. 14 qi 15. In mod
just el subliniazd ci in Marlona Ruccllai artistul cste rnai
aproape de Altarul Sfintulu,i Petru,, iar leclia Maestrului
Sfintului Ioan se verificii al-ria lntr-o a doua lazi a creatiei
lui Duccio (ln epoca susline Weigelt clnd creeizl
- care considerl Altarul
Alli cercetitori
fuIaestir.) - Sfintului
loan ca un telmenimportant al culturii lui Duccio sini:
Van llarle,1923, I, p.3s2 qi i932, p.396, Toesca, l92;',
p. 955, Coletti, 1941, p. 2i Ei 46, n. 62, Garlison, 1949,
p.17, Carli, 1,947,p.13, n.6,1959, p. ? qi 1958 (II) p.15,
bizantirre Sandberg-Vavalir, 1953, p. 16 qi p. 53-56, Dc Wald, 1961,
p.82.
Rhmine izolali poz.il.ia lrri l,or,gl'i, 11t48, p. 31. carc
rreage orice posibilitate a ncenicici lrri Duccio pe lingri
Nlaestrul SfinLului Ioan.
?2 V. Von Schlosser, 1972, p. t1l'.
73 Teza formdrii lui Iluccio in Bizan{ iqi giseqte cea
mai
autorizatdsuslinerein Berenson, 1936, p. 126. AUi sustind-
tori ai ipotezeisint: D. 1'. Rice , 1968, p. 101 9i White, 1966,
p.152.
za Trimitem la analiza iconografic:i a lui Van fularlc,
1920 care are drept concluzie strinsa ohservare a r,egulilor
iconografice din par'tea lui I)nccio" ,,cu toat,r: c[ arl,istu]
ni se lnfdligeazl rnai indclrendent decit (liottrt in rrrrnlrirca
lor". In Maestd,, couform analizei lui Van ftIarle existi
o singuri sceni c€rre nu are modele t.lirecle in picl.rrra din
Ittiia: Ptmerea tn ntonni.rtt. Se mai pot consulta cu folos:
Weigelt, 1911 p. 230-2rt9 qi llillet, 196(), s-r'. DUCCIO.
?5 V. C. Brandi, 1960, p. 63-73
?6 V. Schlosser-lVlagnino, {967, p. 77, De Bruyne,
1958, I, p. 177-386 qi mai ales Assunto, 1961, p. 6l-70.
?7 V. De Bruyne,195B, II, p.313 gi p.358.
78 V. Evdokimov, 1970, p. 169.
7e Grabar, 1945, passim.
80 Brandi, 1951, p. 53
,si urm.
81 Care se considerau.
,,Monifestatori agli u,orttirti
grossi che rlon sar.no lectera, delle cose opcrale in pirlil, e
per c,irtil d.elle sancta fede" (Y.I,Iilanesi, 1854, p. I gi urrn.)
82
_ Lazarev (1931.qi 1.967, p. 318). a.notat.tn rnod just
ce cea mai mare parte din operele italiene din Duecento
iqi trag seva din pictura bizantin5. a secolului al XII-lea
qi cd abia cu aparilia lui f)uccio lncepe sd se facfi simlit
valul de culturi paleologi care petrunde in Toscana.
Trebuie insi luat[ cu loarte rnare precautie afirmalia sa
conform cdreia ,,atu.nci cind se pune problerna fornzdrii
lui Duccio rdspunsul poate fi unul singur : pictura proto-
paleologd.. Se erplicd astfel i.n mare mdsurd. caracterul spe-
cific aI operei lui l)uccio. Punctul de la care pornegte evolilia
sd artisticd nu mai este tradi'lia conseraatoare a arlei contnene,
care d,omnise in aproape intreg secolul al XIIl-lea, ci noua
artd, paleologd, d,in secolul alXII.I-lea". (1967, p.
326)
83
Muratoff, 1928, p. tl32 qi urm. a lost primul care a
folosit termenul de ,,neo-elenism". El vedea primele ele-
mente ale ,,re_na$terii" bizantirre in secolul al XIl-iea
Si anu-
me in timpul domniei lui Manuil I Comnenul (1148-{180),
dovadd fiind frescele de la Nerezi. Pentru imposibilitatei
unei adevdrate continuitdti stilistice intre peiioada com-
nene $i cea a Paleologilor a se vedea insl observatiile lui
Lazar6v, 7967, p. 275-76.
. 84 V. Brandi, 1960, p. 67 qi l,azarev, {967, p. 126
155 qi urm.
 85 Cele mai importanLe date pentru dezvoltarea reia-
tiilor artistice intre Italia ,si Bizant sint: anul 1081, cind
imperiul renunlir Ia monopolurile bornerciale in favoarea
Venefiei qi a Pisei, qi anul 1204, cind Constantinopolul cade
sub iruciada latind (v. Ostrogorsky, 1968, p. 335 qi p.
388 si urm). Weilzmann, 196ti, p. 75 presultuue cd valul
de bizantirrisrn care piitrrttrde irr Italia sprc sfirgilul seco-
lului al XIII-lea se datore${,e reirttoarcorii rnaeqtrilor
occidentali care lucrascrl in Orienlul la[in, autori ai ,,icoa-
nelor de stil mixt" care se gisesc astdzi in Ministirea
Sfinta Ecaterina de pe Muntele Sinai.
86 Pentru dezbaterea diferiteior ipoteze privind geneza
stilului paleolog, trimitem Ia relaliunea lui Demus, 1958.
A se vedea gi Lazarev, 1967, p. 213-352 qi D. T. Rice,
1968. Bizantinigtii de la inceputul sccolului vedeau lnce-
puturiL: noii o,r'ientlri stilistice in Italia, tez5. cur'e' mai
gaseqte gi astdzi sus[inirtori : Bet[ini, 1954, p. 25, i]1 qi
rJ? sustine cle pildir (fapt cxpus deja ln 4938, p.41) cri ori-
ginile arl.ei paleologilor trcbuie ciutate la Verte{ia. $i rnai
singulard este poziIia lui Ragghiatiti, conforrn cfu'eia
,,renaqterea" bizantirrri ilr a\rea ca punct de plecare noua
orientare artistici ce se poate observa 1n frescele din
l-'iserica superioari a Basilicii San Flancesco din Assisi
(1969, col. 930). Dar vezi justele obiecliuni ale lui Lazarev,
1960 9i 1967, p. 283.
Dupd 1208 centrul cultural al Bizanlului se muti
din Constantinopolul devastat de crucialilaNiceea. Dupl
Radojdii gi Lazarev, 1967, p. 274-278, originea renaqterii
bizantine are o strinsi legllur[ cu atmosfera neo-elenis-
t.ici din jurul lui 'Ieodor qi Ioan Lascaris. Alli cercet:i-
tori, (Dermrrs, {958, Weitzmann, 1944) stnt in favoarea
unei origini pur constantinopolitane a noii dircclii arl,is-
tice. lfemus considerl pictura paleologi drept o conti-
nuare a picturii clasicizante din secolul al X-lea (1958,
II, p. 90-91). Dupi plrerea lui Weitzmann primul
simptom al apariliei noii picturi se poate observa la Constan-
tinopol in piimele decenii ale secolului al XIII-lea. Mode-
lele schilelor de la Wolfenbuttcl (datate 1230-40) ar fi
astfcl anterioarc oliciirui exemplu de pictttr[ Inonumel-
tald paleologd, demonstrind lrr acest fel existcnla unei
qcoli deja formate ln spiriLul propriu artei paleologe, incd
inainte de 1230.
in {ine, ultima ipotezi importanti cu privire la ori-
ginea noii oricntdri este aceea care o vede ca nlscuti la
Salonic. A se vedea in lcgritrrri ctt aceasta Xingopulos,
19 55.
8?ln legdturi cu contradicliile ce iau nagtere in sinul
picturii bizCntine odatii cu introducerea clarobscurului,
vezi Brandi, 1951, p. 71-12 9i Gioseffi, 1963, p. 17-18.
88 Trimitem la tratarea analitice a reprezentdrilor
arhitecturale in pictura paleolog5 ficuti de Velmarrs,
'1964. CercetltoarGa ajnnge la concluzia ci arhitecturile
pictate qi noile experien{e spaliale clr care debut'eazi
pcrioada ,,proto-paleologii" uu aduc o mai nare det,erminare
a profunzirnii. La aceleaqi concluzii ajunge qi A. Stojan-
liovit,, 1967, p. 175-76.
8sPentru cultura bizanlinii a ]ui Giott,o, v. Brandi,
{956, p.84-85 gi Frey, 1952.
gtt
l)up& pdrerea lrri Weigeli, 191'I, p. 21 nrrrndrul
icoanelor hizan[,irre care ar li put,rrl, sii-i scrvcascit drept
rnoclel lrri Duccio era neinsemnat. Lazal'ev in schinrlt
(1931) dcmonstreazii cii arlistul cunogtea pictura ,,gre-
ceascd" care se gisea din abunden![ in Toscana, notind
in acelagi timp aparilia acestor influen[e direct-bizantine
abia in a doua perioadi a tinere{ii artistului. Lazarev
proplrne cu acest prilej o serie intreagi cle icoane bizantine
carc ar putea sewi drept sursi de inspiralie artistului,
rlintre care unele sint azi contestate ca aparJinind secoltt-
lui al XIII-]ea.
Stnbblebine,4966 (1), p. 98-{01, facea o tentalivir
dr: a apropia primelr: opore ale lui Drrccio tle arta icona-
rilor,,bizantino-occideltali".
st Dup[ cum a observat Lazarev, 1931, p. {59 qi
1967 , p. il26. \rezi de aseurcnea St,rrbblebinc, t 961,
p.98-99.
e2 V. Brandi, 1951, p. 28 tsi urm.
e3 Dupd cum subliniazS. Brandi, 1951, p. 32.
sa Despre ,,experimentele perspectivice" la Duccio,
vezi Weigelt, 19L1, p.48 .si urm. Tot Weigelt, in 1930 I
p. t0-1i incearcS. 45. face din Duccio un ,,teoretician al
perspectivei" qi noteazd in acelaqi timp ,,o vag'e amin-
lire a dispozilivelor scenografice din Misterele rnedievale".
Flste urrnat, in aceast[ ipol,ezir de Bulim, 1970,
p. 136 care vorbeqte ;i ea despre un ,,spa!iu scotiic"iti
pictura lui Duccio. Panofsky, 1966, p. 56 qi urm. qi 1953,
p. 18 9i 1971, p.158 qi p. 161-63 li considerd pe Duccio
qi pe Giotto ch interpreli intr-o noud viziune a spa{iului
figuraliv greco-roman. Amintim cJ deja Griinesein, 1912.
1'I40 vedea in Duccio un practicarrt al ,,perspectivei egip-
teano-elenis l,ice".
Semnificative pen[ru consocinf,elece decurg din
considerarealui Duccio plin prisma culturii renascentiste
sint observaliile lui White, 1970, p. 93 gi urm.
e5 Aceastd apropiere nu implicd o cunoaqtere directd
a frescelor bizantine-din partea lui Duccio, ci doar a unor
exemple comune ca spirit.
sa Dupai cum au observat deja lVorringer, 1928,,p. 87
qi Toesca, fOSf, p. 502. Nu glsim cI ar- fi uecesar sI pre-
supunem'un contact direc[ al artistului cu arta,pa.le.o-
crcsLind. cu oicl ura romatth (Cavaltini) sau cu ,,clasicis-
mui" sculpLui'ii lui Giovanni Pisano (vezi Colctti, 19{7,
n. 12 siCecchi. 1928). Clasicismul miniaturilor macedo-
hene dxplicd in suficientl mlsurd. existenla elemenLelor
de echilibru antic in opera lui Duccio.
Trebuie s[ mai amintim aici si ipoteza unor contacte
157 ale artistului cu pictura exf'rem-or'iental;i, pu!,in perti-
nenti dupi pererea noastrd. Teza este insd suslinutd de
Soulier 1924, p. 351 qi Pouzyna, 1935, p. 95 care scrie
printre altele:-,,Cu toate cd Duccio are leglturi foarte
strinse cu arta Chinei, el est,e un imitator mai rezervat
decit Giotto" {sic !).
e7 V. Evdokimov, 1970, p. 13.
e8 Cel mai vechi document care De vorbc$te dcspre
f)uccio conline actul de plati a patruzeci de,,soldi" pentru
lucrarea a douesprezece coperli de registre pentru Comuna
sienezi (1278). intre 1285 9i 1295 Duccio este numit de
-sase ori in actele oficiale ale Comunei pentru servicii simi-
Iare (registrele ficute pentru Biccherna qi Gabella). Dintre
aceste coper{i, una (azi la Muzeul din Budapesta) a fost
atribuitd in trecut rnaestrului (Lusini, 1901, I, p, 9) dar
apoi a trecut ln catalogul lui lliotisalvi di Spemc.
ss V. Brandi, 1951, p. 131, White, 1966, p. 119-20,
Volpe, 1969, p, 23-24, Hueck, 1969-70, p. 12il-125.
Pentru vitraliile de la Assisi, vezi l\{archioni, 1969.
100 V. Carli-Souchal-Guidol, p. 41.
101 V. Langton, Douglas, 1926, p.62
;ip. l3I-I32.
r02 Astfel Wulff, 1904, p. {00 il considera pe Duccio
,,un spirit erudit, un cornpilator al marilor tendinle pic-
turale anterioare, din care, precum o albind igi trage
sucul tuturor operelor sale". Wulff lncearcd si demon-
streze cd Duccio ar fi fundamental bizantin in iconografie
pi gotic in stil, aducind ca dovadi a acestei din urmd
aserliuni tipul nordic al veqmintelor pi al lncill5mintei
unor personaje din scenele narative din IlIaestd. (v. p.
101-103). Estepedrept, cuvint ironizat de citreWeigelt,
191,1, p.71-77 care se indoiegte de faptul ci Duccio ar
fi vdzut vreodati miniaturi bizantine ori gotice originale.
Elementul gotic in arta lui Duccio este, clup5. pirerea lui
Weigelt ,,doar un accident exterior" (p. 150-i60). in ge-
neral elementul gotic al artei lui Duccio a fost subliniat
9q prec5dere de critica germand: Haendocke, 1925, p. 29,
Worringer, 7924, p.36-37 qi 1928, p. S4-88 (Duccio ar
fi pentru Worringer un unificator al ,,aticismului gotic"
cu,,neo-clasicismul bizantin din vremea Macedonenilor",
un,conciliator intre,,efebitatea praxitelianS." qi,,liris-
mul gi efeminarelr goticd"). A se vedea in legdturi cu ace-
eaqi p-roblemd: D'Ancona, 1928, p. Ttrl-49, Van Marle,
1934, II, p. 64-65, Coletti, L947,p.6 qi Salmi, 1954, p. 6.
in genere se poate insi spune ci elementul gotic nu
^
a fost niciodatd circumscris cu precizie in ope=rele lui
Duccio,. qi aproape niciodatd nu s-au adus exemple con-
crete din pictura nordici spre confruntare stilistici cu
pictura lui Duccio.
ro3 V. Vasari, I. p. 655.
fi] pe ta cum
Worringer, 1924, I92g la Longhi, 1948.
,de Coletti,
^tlt Prpd observd Brandi, 1951, p. "20, urmat
1946, p. 7 care presupune un cohtact'cu arta
francezi prin intermediul - regaiului angevinilor de la
Neapole.
159 cst.e dovediti insir de Lazarev, 1967, p. ii58.
toa lfc Waldr 196{, care a fiir:ut ccl dinLii paralela
din[ra l,Iad,ona, Ru.celldi nqi La ]lelle Verridre plc.qupunea
ci Duccio ar fi cunoscut'clesenele acestui vitraliu idcute
dc ,,prietcriril slu" Giovanni Pisano in Franla. Longhi,
1948, p. t8 qi Bologna, 1962, p. 130 lac qi ei aluzie la carac-
teristicile gotice ale acestei opere.
107 Vitraliul Domirlui din Siena, rlata[ 1287-1 288,
a fost pul-rlicat de ciitre (larli in 19116, care observa cu acosl,
prilej slaba cunoastere a canoanelor gotice din partea lui
Duccio. A se vedea qi ADDENDA I, a acestei lucriri.
103 Iconografia Incoroniiril se formeazii intr-adeviir
in Franla secolului al XIl-lea (v. Mdle, 1,922, p.184-85).
Spre sfirgitul secolului al XIIl-lea pdtrunde in Italia (vezi
frescele lui Cimabue de la Assisi sau mozaicul lui Toriti
de la Roma).
10e Folosirea acestui stilem atit din partea artiqtilor
gotici cit qi din partea bizantiniior a fost deja notatd de
cdtre Weigelt, 1930, p. 9. Precedenla bizantini asupra
motivului este ijustrati de Lazarer', 1967, p. 350, n. 303.
r1o V. Brandi, 1951, p. 50
lir lJuccio ulmeazri $i tipui de Rlsl,ignilc cu trei
cuic, fa{d cle cel [ipic bizantin cu painr, element iconogra-
f ic nordic introdus probabil in ltalia de Nicola lrisano.
r12 Pentl,lr nro{ ivul idolilor monocromi in pictura
italiani ditr 'I'recerto vcz.i l'anofsky, 197'1, p. 179-182.
Panolskv vedea aici simptomul unei llecoce r,enaqteri
a clasicisrnului. Nrr amirrtesf c insii motivril r;aro apale in
rrpeta lui l)uccirt, qi care ni s{l llare niai degrabF o dovedir
a infiltraliilor, got.icc.
113 V. Weigell,, {917, p. 47.
1r'r Psaltir'ea Sfint,ului L,udovic a fost, incepntri drrpi
{25i1 9i terrninati inainIo rle. 1270.
tt5 Ceilalti servitori (iare allar lirprezenla!i in Nunta
dirt {iuona tlescind probabil tlil repr'ezeltirile ,,calenda-
rului" de pe catedralele romanice si gotice. (fig. 10i).
Pentru importanla iundarnentali a,,teorieipropor{iilor"
in uz i:r bizantini gi in tot occidentul, vezi Panofshl',
tl962, p. 7B gi urm.
trG Flesccle gi rnozaicur'ile vechii rninistiri a Nlintui-
lorului clin Chora (I(ariyc Gamii) au fost, dupir cite se
1rare, terminate spre {315-1320 (v. Unden'vood, I, p. t4
dar incepute cu mult inainte. Originea stilului lor
-16),
cste foarte discutati (v. Lazarev, 1967, p.360 qi Lrnder-
lr'ood, I, passim) dar cu toatX probabilitatea se inspiri
dintr-o mare diversitate de modele care merg de Ia minia-
tura antichit5{ii tirzii la cca macedoneani (Rotulul lui
.Ioshua) qi la frima fazi a picturii paleotogel in vcchea
istoriografie se insista de obicei asupra influenlei artei
italiene din Duecento asupra maegtrilor de la Kariye (iamii,
tezi sustinutd inci de Grabar ({957). Inacceptabilitatea
1,ezei ,,europene" a originii picburilor de la l(ariye Gamii
 Sineurul cct'celSlot'. tlupS cite Stirrt, carc facc o gctte-
ricd parileli inlre pictura iui Du,'iio 9i cea de la Chola
este Kitzinger, 1966, p. 41.
rrz p.fr1"11 impoitanla artei bizantine in cultura
figurativd europeand a serlolului al XIIl-lea vezi Demus,
t570, p. 163-i41 qi Lazarev, 1967, p.316 qi urm. Teza
artei'bizantine ca un feI d.ekoind europeani in tot cursul
XIIl-tea este suslinut[ de c5.tre Longhi, 1948
secolului al
gi Brandi, 1951 , p. 78
118 V. Rickert, 1959, p. 23 qi Ntandel, 1964,. p. 19.
lls Dupd pdreiea lui Longhi, p' 12,.prin baza
1948,
sa cultural5 bizantind Duccio ar fi riscat sd ajungd la o
,,superbd formuld academistd" dacd nu i-ar fi sdrit in
ajuior,,via flexuozitate goticd".
120 Argan, 1968, I, p. 361.
121Panofsky, 1962, p. 128,
122Assunto, 1960, p. 169.
r23 Assunto, 1960, p. 170
r2a Pentru revenirea lui Simone Martirti Ia anumite
concepte ale esteticii goticului vezi Stoichili, 1975, p. I
qi p. 19-20.
L2:t O tratare completd a locului ce i se cuvine lui
Duccio in cadrul picturii gotice europene din secolele
XIV-XV lipseqte incd. Vezi lnsi sumarele, dar semnifi-
cativele obseiva{ii ale lui l{Ale, 1922, p. 6 9i urm., Meiss,
1941 $i Panofsky, 7971, p. 183 qi urm. Pentru importanla
revolutiei ducceqti in contextul italian vezi Brandi, 1951
;i Stoichili, 1'975, p. 5 ;i urm.
126 \'. Brandi, 1951, p. 116-l 17 .
12? V. Rdau, II, II, p. 237,
128 Conform textului biblic (Matei, 2, 11) ,,$i intrind
in casd au vdzut pe prunc cu Maria muma lui gi cdzind
la plmlnt s-au inchinat lui, qi deschizincl visteriile lor
i-au adus lui daruri: aur, tdmiie qi smirnd" (trad. Gala
Galaction qi Vasile Radu)
12e V. Mele, 1919, p. 256, n. 35.
r30 V. Panofsky, 1.927 qi Antal, 1960, p. 210.
131 V. Antal, 1960, p. 213.
r32 V, N. Mayasova, 1969, p. 3-4. Alte doud icoane
aduse la Kremlin de la ministirea Solovie!, vin s5. comple-
teze aceastd serie dedicatd vie{ii sfinlilor Zosima gi Savatie.
r33 Millar, 1926, p. 67.
1s4 V. Rickert, II, p. 13 qi Millar, 1926, p. 110.
rss Millar, op. cit. loc. cit.
136 Apud Mdle, 1919, p. 51.-52.
13? V. Mele, 1919, p. 51-52,
138 Rdau, 1955, I. p, 94.
13e V. Evans, 1969, p. 62.
140 Apud Evans, 1969, p. 93-94.
la1 V. R6au, II, II, p. 113.
142 Apud R6au, II, II, p. 113.
1a3 P6nlru toate disculiile in leg[ttrrd cu aceastl
temd trirnitem la Rdan, op. cit. p. 112.
tra V. R6au, op. cit. p. 114 qi Antal, 1960, p.227,
n.43.
r+s Garrison, 1943-45 qi 1946.
146 V. Garrison, 1943-45. Pcntru raportul dintre
gindirea franciscanh ,si cultul Fecioarei, vezi Kleinsch-
midt, 1926 iar pentru legitura dintre Siena qi ordinul
franciscan, vezi Misciatelii-Lusini, 1928.
1a? Pentru destinul istoric al lui Cimabue de la Vasari
qi pini ln secolul al XVIIl-lea vezi Previtali, 1964, passim.
Di,sculia in iurul nebuloasei personalitdli a artistului a
fost uha dintre cele mai preferate teme ale istoriografiei
de la sfirqitul secolului al XIX-lea gi inceputul celui
de al XX-lea. Vezi tn legiturd cu aceasta Thode, 1890.
ra8 Vasari, I, p, 247 gi urm.
140 Chiar daci nu este tn intregime rodul miinilor sale
aceasta este prima operi unde apare contribu!,ia incon-
testabild a maestrului. Vechea istoriografie trecea acest
Crucifix tn rindul operelor lui Coppo di Marcovaldo. Pentru
Venturi, 1907, p. 27, lucrarea 1l anunld pe Cimabue. Cel
care a atribuit pentru intiia oard lucrarea lui Cimabue
a fost Toesca,1921, p. 4011, cu o datare foarte tirzie qi
anume posterioari frescelor de la Assisi. Critica de mai
ttrziu a datat apoi opera mai lntotdeauna in perioada de
tinerele a artistului, inainte de cdldtoria la Roma din
1272 (vezi analiza bibliografiei in Sinibaldi-Brunetti, 1943,
p. 253-257).
150 Fresca precede probabil cu pulin lucrdrile din
biserica superioar5, cu toate cd nu toatd critica acceptd
acest fapt. Bologna de pildi (1960, p. 17 qi 1965) vede aici
influenla lui Duccio gi dateaz5. opera dupi 1285.
151 Documentul care atestd prezen\a lui Cim.abue
pintor de Florencia in acest an la Roma a fost descoperit
de cdtre Strzygowsky in t8BB, care a studiat pentru
intiia oard legdturile intre opera lui Cimabue qi cetatea
papali.
rsz Longhi, 1948, p. t2 pe urrnele lui Busuioceanu,
1925, p. 267 il considerd maestru al lui Cavallini.
153 A. l\{onfcrini, 1966.
15a Ne aliem aici pozi[iei lui G. I]azin, 1973, p.728-
129 cale demonstreazd cum ci opera lui Cimabue ,,e un
i-rrrnct final qi nu un punct de plecare".
ti5 Atribuiti lui Cimabue incd din secolul al XVI-lea
aceastd operl e consideratd qi astdzi de cca mai mare parte
din criticd drept autografi.
Crucifixul cle la Santu. Croce a fost pictat cu pulin
inainte de 1288, deci imediab dupi frescele cle la Assisi.
in acest an il gdsim deja copiat de citre Dcodato Orlandi
in Crucifixul d,e la Villa Guinigi din Lucca. Unii autori
au incercat insi s5. dateze aceastd lucrare inainte d,e 1274,
anul in care Coppo di l\{arcovaldo gi fiul sdu Salerno
pictcazd Crucifitul de la Pistoia.
Pentru stadiul actual al operei, semidis[rusi de
inunda.tiile dirr 1966, r'ezi Battisti, 1967 (I).
161 ii6 V. Battisti, 1963, p. 62
 i57 pg1[11 so]uiia cirnabucscii a clarobscurului vezi
llrandi, 1951, p. 1.5-1J.
158 Considerati drepl opr:ri a lui CirnaLrr.ro incii de
pe vremea lui llilli Mr.ttlana de Ia Santa ll-rinitu a tosL
negat[ artishrlui doar dc critica germani carc vccloa in
Cimabue un ,)Irersonaj de legerrdi". Datarea ei, ca a tutu-
ror operelor iui Cimabuc, csle foartc discutati rnergind
de la {250 (Wichhoff, 1889, p.273) pinl ditp{ {:}01 (Ny-
holm, 1969). Opcta cs1,e datal,ri in mod just (dup[ ciclrrl
dc la Assisi) de cf,[re Soulier, 1929, p. 29-31, Sinibaidi-
Brrrnetti, 1943, p. 259-265, Garrison, {949, p. 15 si
rr. 182, Brarrdi,195l, p. 1124, Salr,ini, {958, c:ol, 4i2,Ilattisti,
1963, p. 62 qi \rcnturoli, {969, p. 1.47.
rse AceastA opcrii prezinti largi intervenlii a1e uce-
nicilor lui CimabrLc, fapt, penlrn care a fost, mai intotdea-
una consideratii drepl o operii tlc atelier. Longhi, 1948,
p. 15, tsologna, 11960, 1t.22-23,si 1965, Irrecum si Vent,u-
roli, 1969, p. '147, o considerl autografir.
Soulier, 1929, p. 29-31 vedca aici mina 1ni Duccio
iar Meiss, 1956-57 qi 1955 vorbeqte qi el despre o directi
colaborale intro Duccio gi Ciinabue. Unii cercetllori au
incercat sti rezolve problema eiementeior ducceqti ale ico:r-
nei de la lruvrLr printr-o dalal'e forlati a accsteia, inainte
<le Murlon,{l, l}ttcr:lloi (r'. Longiri, loc. cit. \rolpe, 1960,
p. 107-111, I3o1ogla, luc. cit gi VelLuroli, oyr. cit.). O al,are
datare ca 6i pletinsa- pi'eceden!;i a operci cirnabtteqLi asu-
pt'a Xf utlonei jlu.cello,i a fcsb pc drept cuvinl, r:ornbdtrrti
de r,itrr: llattisti, 19ti3, p. 108, irr ulf,irna rnonografio dccli-
cal,:i maes{.r'uirri flr.rronliir. El aret,d cir icoana de la- Luvru
,,rlcrivir crr a{.'ila liclolitate din JvIadonu, Rucelltr,i iuciL ar
prrtoa fi colsidcratri aproape o copie a ci".
\60 hf adon,o, de Lu l:'erv,i dirr liologna a fost, cortsidr:ratir
rie rririi cmcel.iitori olrel'ir tt lrri Durcio in perioacla sa dc
tinere!0. \rezi lurrrarea dc faliL capitolul IV, n. 1?.
Ittr X,Iozaicrrl dc lr I'isa este singLlra oper'5 a lLri Cinre-
buer datal;i (i301). IIste itt gotrcral considerat ca ttltirnit
operl curioscul,ii, dar nu Ei rrltinra operii efeotir.ii. I'erttrrr
clocunrelte|; legate de rttrrzilic, a se vedea Battisti, 19611,
p. 9il qi urrn.
Ponlru colelal[e opere atri]..ruite in acelaqi Lirnp lr.ri
1G2
lluccio qi iui Cimabue tlirnitem ia fiqele capitolului al
IV-lea (n. 7 qi 9) Nu gisim acceptabil5 nici o altti atribulie
f[cuti in ultimii ani iui Cirnabue: Mad,ona de ia Careggi,
Crucifiru,l de la San Jacopo la Ripoli, frescele ditt Capela
Veluti din biserica Santa Croce din Florenla, mozaicurile
din Baptisteriul fiorentin, Madona Kress, fcoana cu
.9ftntul Fra,ncisc din Assisi din biserica Santa Maria
degli Angeli de lingi Assisi (chiar daci este opela cca
mai cimabuescir din tot acest grup de atribulii), cele patru
icoane Longlri-Kress, Mad,ona Contini-Buonacossi, harta
Romei alribuitii de cdtro Strzygor.vsky in 1888, fragmen-
tul de frescS. descopcrit la Tivoli (Salerno, 1954), fres-
cele din Sancla Sanctorum din floma, tripticul IIamilLon,
Madona, erPaolctti qi Madonu' de lu. ,9ervi din Orvietr-r
(Toesca, 1927, p. L012), Ildsti'gnirea .dintr-o colec.tie_parti-
cularl r'omani (Volpe, 1965, p. 5-7) qi descnelc publicate
de A. Golfetto, 1959.
163 Vasari, I, p. 2L1 .
rer \tr. \,rnsn1i, I, p. 65a Marile personalilii(i ale acestei
epoci sint intol,deauna ,,incentori d_'alcuna cosa notahilc"
fipt care face inir-asa fcl incit si oh[inir ,,narea preluirc
a color cc seriu islor'ia".
1G5 Frrndament,ala dileren{i,i intre alta Iui Duccio qi
cea a lui Cimabue a fost pusi in luminA de mai multe ori.
Vezi mai ales Soulier, 1929, p.26, Brandi' 1951, p. Is-Li
si Grridoni. 1970. n.261-;0.
' r|raditiolala'atribuire a icoanci Laudesilor lui
166
Cirnabuo se in[ilneqte incii din izvoarele pre-vasariette.
Este clin aceasLd cauzl consideratii ca operii sigurd, a
lui Cimabue de toat[ critica veche' Spre sfirqitul secolulrri
al XVIl-lea a fost publicat documentul (v. Milanesi, I,
p. 153-60) care vorbeqte desT)re o icoanir crr Sfinta Fc-
cioard comandali lui ,,Duraio quondum Boninregnae pitlori
d.e Senis" in 1285. De atunci multi celcetHl'ori au incercal,
si srrslinh atribulia XIarlonci RuriIIui lui Drrccio. f'erkins,
'a lansat
1902 iioteza ttnui rnaostru anonitn, den,umit
arroi in 1'9nvertl o,, ,; .,\rlucslrrrl l\ladotrei Rtt' ell:ri".
iii 'no4
gris"sl,','otrsimlirlpa u,'qsl,ri ipolez,' itr Srtirlrr, 190;,
p. 28, Ri:renson, 191|6, P. 285, l)e Nicula, 1111 , p' 43-1.'
'loesca, 1927, p. {011 qi 10tf ;i 1951, 1'.512, Cectrhi,
1928, p. 41 $i 1931, p.22.
Fioblenia poate-fi insl consideral,l pe dcplin. roz,ol-
vat,[ in 1930 cind Weigelt (1930, p. 3 qi 58) a 1,rts irt luminit
'Rtriallni
l'antul ci pc curnisa 'IIodonei so ufli pillal;i
fifura Sfiritului Petlu-rnartirul, fondatonrl Companiei
T,irrdesilor care comandase in 1285 o marc icoanl lui
l)r-rccio. Aceaslti icoanti ttu poa[o fi all,a deoil MutJona
llu.celkt,i, rnrrnit[ astfe] deoaiece se allX iiqezal,r-t in bise-
rica Sarita Maria Novell intre Capela Companici Laude-
rilolro?Ei Capcla larniliei Prucollai.
,11.fb1111sx anurnitc,rr frcsce dirt Lisclica sul-rerioari
t'le la Assisi lui Duccio isi are originea inl,r-o gre.sit,I cottsi-
dclare a raportului exisient intre cei doi maeqtri qi intr-cr
cronologie eronati care tinde si lnghesuie aproape.toate
operele"cunoscute ale lui Cimabue ina.inte de {285, llsind
absolut descoperiti perioada L2B5--1.301 din crg.a,ti.a
maestrului. Cei care a vizut pentru plima oari posibili-
latea dehutului lui Duccio iri biserica superioarl de la
p. 37. fluccio devenea
Assisi a fost Roberto Longlli, 1948, 'Itl
astfel ,,o crealiea lui Cimabue". atribuie artistului
anumite fragmentc greu lizibile din l,ranscpt qi din navd.
Propunerca'-lui Loighi a fost acceptatir de elevii sii:
\rolire, 1954, 1956, p.48-49. 1960, p. I'Al-ltJ, {96-9,
llolbgna, 7960, 7962,-p,30? {965, 1969, p.87 gi Prcvitali,
1962, p. 89, 1964, p. 9, care m[r'esc numinrl 1rescclor
cuplinse in presupusul catalog assisiat al lui Duccio.
Ipoleza lui Longhi mai csle acieplati si do alti eer{.etl-
tori:. Marcucci: 1958r p. 70 gi 1956 passim., Doriati, 1967,
passim., Bucci, 1968, p. 7-11, Parronchi, 1971, passim.,
Boskovitz, 1911, p.38-39 (cu rezerve), Toscano, f OZl j
p.14.
Ucenicia cimabuescl a lui Duccio a fost insii
pinsd imediat dupi publicarea ipotezei lui Longhi de citre
Coletti,.t9.zr9, p. 103 care pune-in lumini mar:e parl,e din
contradicliile ce se gisesc ln propunerea lui Long'hi. Res-
ping ipoteza qi al{i cercetiitor.i: Salvini, 1950, p. 64, Meiss,
1.9{1,_p. 99 qi 1956. passim., Brandi, t951, p.'127 9i urm.
qi 1954, p.!a, De Wald, 1961, p. 107, Oertel, i966,-p. 126,
L&Z&rov, 4,967, p.350, n.20 (,,Doar simpla luare in-consi-
dcralie a acestei probleme indreapid cerce[dtoru] pe un
drum greq.it"). Pa1 a fi insi nehotdrili in a accepta'sau a
respinge ipoteza lui Longhi: Toesca, 1951, p.509-51 1,
D'Ancona, 1956, p.7, Vigni, 1958, co1. 489 SiCarti, 1959,
p. 5, 1961, p.78, 1965, p.65 (care noteazi totuqi ,,cliscre-
pan-ta stilistici intre fragmentele assisiate gi opeicle sigur.c
all lui Ducci.o,, care dupd cit sc qtie, nu a practicat irici-
odatd fresca"),
O pozi[ie ap_arle in cadrul acestci complicate dispute
ii revine lui Paolo Venturoli, 1969, p. 46-47 per"rtru tarc
Iluccio nu s-a format la Assisi, ci (tot pe ling'i Cimabue)
la Florenta, inainte de 12'18.
Citim in fine cu titlul de curiozilate ipoleza lui Bo-
logna, 1962, p. 130 conform cf,reia marea ,7l1aestd a lui
Duccio nu ar fi altccva decit copia unei opere pierdute
a lui Cimabue (!?).
168 Cum a inccrcat si Ilichter,
elcrnorrst,r.eze
p.26.
10e Recunoaqte ilflucnfa lui Ducciri asrlpra lui
bue qi Bologna, 1965, dar, fapt sernnificativ, tocmai iu
opera carc probabil constituie un precedent sigur pentru
Duccio: Maestd de la Assisi.
1?0 Fapt acceptat qi de Bologna, 1965.
t?1 \r. Coletti, 1949, p. B. Penl,ru toate documentele
Datarea pe care o propline Cavalcaselle este foarte gene'
ric5: inalnte de 1300 (P.321).
1?6 Thode, 1885, lirgeqte conlribulia lui Cimabue Ia
intreg transepiul, cu toate cd se arate de acord cu Caval-
casell"e tn a jirdeca partea de sud de o calitate mai inaltd.
177 Peniru Strzygowsky, 1B88, p. B0 qi urm. ar apar-
tirre lui Cimabue: borul, transeptul de nord gi Rdstig'
res- hirea din partea de sud.
1?s Aubert, 1907, p. 94-95, bazindu-se pe prezenla
stemelor familiei Orsini pe bolta evanghelistului Marcu,
nrot'lrne dalarea inlregului ciclu sub pontificatul lui
\iccolo al llI-lca Orsini (I2JJ-80).
rro 4. \,rsnturi, L907, p. 195 9i urm. (vol. V) acceptd
aceastS. ipotezd de datare care va deveni de acum lnainte
cea mai rirmatd de istoriografi: vezi Sirdn, 1922, p. ts10-24
si 355, Supino, 1924, P. tG qi urm. Soulier, 1929, p' 10.
r8u Van Marle, I, p. 461.
131 Mather, 1923, p. 15.
1s2 Kleinschmidt, 1926 passim.
183 Nicholson, L932, p. 4-5.
18{ Garrison, 7949, p.1.5.
185 Longhi, 1948, p. 18 qi 37-38.
r8o Brandi, 1951, p. r27 qi urm.
Strzygowsky, 1888, P. 84-98.
187
ras g112yg'6qrsky,
op. cit., loc. cit., vedea aici stemele
{amiliei Savelli, dar este pe bund dreptate corectat de
cdtre Wickhoff, 1889, p. 282 care identifici stcmele fami-
tiei Orsini.
iso dsfglf, 1907, p. 94-95.
leo Vitzhum, 1907, p.383-385.
1e1 Mather, 1932, p. 11.-L4 considera cii lucririle de
1898, decorare ar fi putut incepe abia dupi scurgert'a a cinci
ani de la crniterea bulei papale.
Oima- 1e2 Oertel, 1966, p.54.
1e3 Salmi, 1959, p. 65, vorbeqte la modul general de
cel de al nouf,lea cleceniu al secolLrlui al XIll-lea, respin-
;1ind in acest rnocl datarea sub pontificatul lui Niccold al
lll-lea. Accepti aceasLii datare qi Salvini, 1958, col.
/r71, Irorrnaggio, 1958, p. 12. I(itzinger, 1966, p. 1r4

c[. op. cit. p. 73 gi urm. rea Volpe, 1954, p.21.

1e5 Volpe, op. cit., p. 7.
1?2 in dispula asupra oonologiei decoraliei de la Assisi
nu lipseqte nici o datare foarte precoce: Wickhoff, 1889,
1s6 White, 1956.
toz Brandi, 1951, p. {30.
p.282 suslinea cd decoralia transeptului bisericii supe- ros
rioare ar fi fost deja terminatd ln momentul tirnosirii, Brandi, 1,956, p.74.
excluzind astfel participarea lui Cimabue (ndscut inspre
rss Gnudi, 1959, p.235 qi urm.
1240-50) la piclarea frescelor.
soo l]randi, 1951, p. 132-133 .si 1956, p.72 qi urm.,
us Vezi II Libro al lui Antonio Billi, p. 22. irrsisti asupra faptului cd debutul lui Giotto, din motive
1?a Vasati, I, p. 355 qi urrn. cronologice qi stilistice, nu poate avea loc declt in scenele
din viala Sfintului Francisc, qi nu ln cele ce se inspird. din
r?5 Cavalcaselle-Crowc, 1864, p.318-3i3 au fost Ovangheiii.
prirnii care au lntreprins o analizS. atentd a frescelor de Ia 201 V. Sbaraglia, 1769, I, p. 666 qi Marchiori, 1969,
Assisi.Ei vid mina lui Cimabue in partea de sud a tran-
septului dar atribuie R&stignirea. lui Giuntit Pisano, autor 1t.213.
202 V. Rosario Assnnto, 1960, p.222 qi urm.
dupi plrerea lor gi a decoraliei transeptului de nord. Ir,'r zor Brandi, 1951, p. 131 qi l97l passim.
- -
 20{ Vasali, I, 3'17. considerente credem cI data de nastere transmisi de
205. Brandi, 1956, gi qr!1.
p.. 74 in lurninii faptul izvoarc lrebuio acceptatb. iar dala sosirii Iui Gioilo ia
ci_ mult discutata ascrliunc a.lui-Ghiberti
-prirle
(I, p.Bb-37) :\ssisi-poatn fi_cel dovrcrnc anul i296. Ilirnine aici pini
,,Dipinse nella Chiesa di Ascesi nell'ordine de' frati m,inor'i spre .1300 cind este chemat la Iloma pentru decoraliile
rluasi tutta la parte di sotto", nu se poate referi ta biserica prilejuite de Jubileu.
220
irrfer'ioari .rr 1c- rogislrul infprior il hisericii utperioore, A. Morrferini, 1966, mai ales p. BB si urrn.
adicri ln. cichtl fra.ncisca,n. 227 Pentru toate amlnuntele leiturii iconologice ale
2oo Gnudi, 1959, p.287 si rrrm. ciclului lui Cimabue trimitem la articolul mai sui citat,
20? Brandi, 1951, p.IB2. mai ales p. 25-38.
zo8 228 Monferini, p.41.
Coletti, 1941, p. 4,1.
zo.q Coletti, 1949, p. tt03. V.^P, Ventlroli, 1g69, p. t44 carc consideri pe
. l* cnvint
2r0 Bologna, 1960, mai ales p. t4 gi urm. drept cd data propusi de Monferini este o dati
ztt Longhi, 1948, p.4i. lot atit de siguri in cronologia lui Cimabue precum anrrl
A_sevedea_figala zi_in Santi, 1969,p. 41. Longhi, 4272-(^cdllloria.la Roma) $i
-{g0t-02 (mozaicul din pisa).
194_S
p 47, urmind ipoteza lui D'Ancona, 1985, p.89 il"in- 230 In realitale nici_vechea ipol.ez5 a datbrii sub pori-
dic[ pe Vigoroso da Siena ca pe unul dintre cei'rirai insem- tificatul lui Niccold al III-lea nu permitea afirmatiilb cu
n1!i predecesori ai lui Duccio. Contrazicerea lui Bologna, privire la ucenicia assisiatl a lui Duccio. Artistirl este
1960 p. 212 (care urmcazd observaliilc lui Longhi) "oste amintit la Siena in 1.27 8, 127I , 1,280 9i era in acea perioadh
insa evidenla aLunci cind noleazir incidonlaI inflirenta deja un pictor afirmat chiar dacd foarte tindr.
lui Duccio asupra lui Vigoroso. z3r Battisti, 1967, p.102 noteazi lnsd ci
,,spiritualii,,
2r3 Pentru Manfrerlino da Pistoia care dupi pdrerea Augustei Monferini au fosf ideatorii
a se vedea Nfarce-
rano,1937. decoraliei de la Assisi, erau in principiu adversari ai ima-
214 Castelfranco, 1935. ginilor gi ai luxului ln bisericd.
' 215 Cavalcaselle-Crorve, 4886, I, p.323, B6l. 232 Ragghianti, 1969, col. 101.
216 Ma[thiae, 1966, II, p.229, 233 Volpe, 1969, p.29-32, n. 6.
eviden!,iazl taptul ci
aceastl operii trebuie sir fic lcgatr-t rlt,-,irrbileil din 234 Monferini, 1966, p. 38.
1300 cu toa[e ci a fost tormirratii drrpii rnarea fcsl,ivit,af.e, 235 Bologna, {969, p. 86 gi urm.
ilspre. 1308 cirrd, confor.rn pdrer,ii liri \-usali, I, p. I]45
236 Pentru disculiile in jurul datei de naqlere a lui
Rusuti carc plecase in ]trairta es{r' inlocuit'tie'Gacldo Giotto gi consecinlele pe care aceasta le impiic[ trimitem
j;qU.{i. MattLiae,.neagI gi atiibu!iile fdcute cle Bologna la observaliile lui Brandi, 1956, Nlurray, 1971 qi Paeseler,
Irri Rusuti la Assisi. 1971.
217 A. \ienluli, {907,
V, p. t?8. 237 Alte obieclii la demonstralia Augustei Monferini
2ld Br,,lugna, l9Ci. sint, ridicatc de citre I:Iueck, {969, p.:t30 qi urm. Par-
?re 13ologna, 1f,,62, p. 120 qi urrn. lonchi, 1971 vorbeqte qi el despre prezenla lui Duccio
220 Longhi, { 948,1r. 46. la Assisi IIrd a specifica pe ce se bazeazd aceastd asertriune.
:21 Cavalcaselle-[]roive,I, p. g6. 238 I(leinschmidt, 1926, p. 192.
Toesca, 1U27, p.1036, n.40. 23e Amintim cd teza simultaneitdlii a fost suslinutd
^-222 \ran Marle, 1921,
p.221 e lraltizanul rrnei clatiri sub Niccold al III-lea. cle cdtre Bologna ln mai multe rinduri. Toati critica ante-
Credem deci ci acest mozrqic, chiar daci face parte din rioari gi cea posterioard ipotezelor lui Bologna vede
cultura de inragine a lui Torriti, nu poate fi considerat insii modul de desfigur'are erl lucrdrilor intr-o conseculie
ca openi.arrlografii a lui (linraLue, nici ia l,recedent impor- temporald care merge de la transept spre navd. A se
fant pentru Rusul,i. Recent Gardncr', 197i, p. ?98, inclind vedea mai ales Cavalcaselle-Cror.ve, I, p. 18-68, Aubert,
qi elspre o datare stb pontificatul iui Niccbld al'IIl-lea. p. 39-78, Schmarso'rv, 19t9, p. 5, Supino, 1.924,p.1.08-1{6.
-p.
i, 19dJ, 108 9i urm.
ze3 Giosel'f 240 Nu gdsim oportun aici a ne opri asupra tuturor
2e4 l, p.ili gi urm.
\'asari, fi'escelor din biserica superioarS. pentru a stabili autorul
225 Nollm ci dacd accepllm tlala de naslerc a lui qi dal.a precis{. Ne vom opri doar asupra acelor scene
Giollo Ir'ansmisi dc Billi-Vasari 1tZlOl Scenelc ,Jin Vtuln (jare ne pot oferi elemente import,ante in datarea intre-
Iui Isaac de la Assisi ar fi irebuit si fie pictate cind artis- gului ciclu (de exemplu scenele atribuite Maestrului lui
tul avea,mai.pulin de noue_ani. Bolognh ia ins.i probabil Isaac) gi, bineinleles, asupra fragmentelor atribuite lui
in consideratie ipoteza modern5 a nisterii lui Giotto in llu ccio.
tl266. Lucrurlle se schimbd astfel partiai, dar trebuie totusi ?{1 V. Mather, 1932, p.9 gi urrn. care consideri cd
notat faptul cil un tindr de-optiprtizece ani ar fi primit
iju greu o ascmenea comandti, iar aciivitatea anterioar{ lrcrioada necesarir strtngerii de fondriri ar fi de aproxi-
a artistului devine;i ea astfcl ptea pu{in clarf,. Din acestc 167 rnatiy cinci ani.

2{2 V. Ilrandi, 1951, p. 132 $i }Iuruay, 19i1.
2ai V. Vasari, I, p.377. Pasajul din Riccobaldo Fer-
I'alcsc calc ii arnintegte pe Giott,o la Assisi in 1312 nu se
refer[ in mod cert ]a iucr{rile din biserica superioari.
244 V. Brandi, {956, p. 17-18. Argument,ele pe care
le adrrco Prcvil,ali, '196'J, p.38 in leglturri cu posibilil,at,ea
executi-rrii acestor fresce inainl,e tle 1295 lrebuir: excluse.
Abia in 1295 incepe si apari ideea cultului Doctorilor bisc-
ricii,^care va deveni oficial abia in 1297.
In ceea cc privegte precedenta registrului inferior
asupla acelui median ar ajunge si confruntdm figurile
qezinde din Scena Int,terii (fig. 129) qi respectiv riin Viziu-
n^ert carttlui de foc (fig. 127). Ne pare clar faptul ci scena
lnvicrii sc inspird in acest amenunt din cea a Tiziunii.
245 Irrescele din Santa Maria in Vescovio fac parte
din aceea;i familie iconograficl cu cele de la Assisi. Repre-
zintl dezvo]tarea ciclului ]riblic care pleaci de la Bibliile
uriaqe (,,1e Bibbic giganti") pentru a ajunge la ilecoraliile
pariet,ale de la lrcrr.ntillo, San Giovanni in Porta Latila,
Anagni, Assisi. Datarea frescelor dr: la Sanl,a Maria in
Vescovio este lfoarle discutatii qi din aceast[ cauzd trebuie
corrsideratd cu multri precaulie orice apropiere de ciclul
de la Assisi.
246 Ne afldm deci dup5. medalioanele de la Santa
Maria Maggiore de la Roma care probabil apar{in ace-
luiaqi maestru. Cf. Toesca, 1.951, p.681 qi Brandi, 1951,
p.132.
24? Dupe cum bine observa Coletti, 1949, p.103-1.04.
248Despre Memmo di Filippuccio vezi: Graham,
1909, Van Marle, {920 qi 193rr, p.320, Rajna, 1920, Pre-
viiali, 1962, 1964,si 1967, p. /r0 si urm., Carli, {963,
p. 73-80 pi 1e63 (2).
2ae Longhi, {948, p.50.
250 Previlali, 1962, p.4 gi urm.
261 In 1294 Memmo este amintit ca decorator de
cirli penLru Biccherna pi deci putem presupunc cf, avca
aproximativ douizcci de ani. Era deci niscut cu pufin
dupd 1270.
Altarul de la Oristano a lost, atribuit lui Mernmo
252
de cltre Previtali 1962, p. 5 gi urm., care tl dateazS. inainte
rle 1300, presupuntnd c5. a fost transportat ln Sardinia
de citre Scolaro degli Ardinghelli care a murit in 1300
la Alborea. In 1961 Bologna (p.24) ocupindu-se dc
accasti operl nota existenla nnor ,,intenlii de definire
plasticii a volumclor care nu pot fi definite decit ca giotteqti
in sens assisiat" ,i ,,o consecinlir a celei mai vechi maniere
a lrri Duccio".
253 Previtali, 1967, p. 40 gi urm.
254 Si lui Toesca, 1948, p. 14, aceastir figur{ ii amintea
,,sienezii dacd nu chiar Duccio".
255 Aceste fresce i-au fost atribuite de citre Previ-
tali, 1962, p.5 care vedea aici o lazd arhaicd a lui Memmo.
El dateaz[ fresce]e in jurul lui 1292, dati ce se poate
descifla in partea inferioari a perctelui. Carli, 1963, p.28,
tlateazil opera inainte de 1292 Fi pune suh semnul irrtre-
bdrii paternitatea Iui Memmo, arittindu-se inclinat in a o
atribui unui anumit Azzo, amintit de documente la San
Gimignano in acea perioadi. (vezi gi ltajna, 1920, p. 1-20).
Uimeqte insi lectura in cheie assisiati pe care o propune
Previtali, cart: vede aici amintiri din l\faestrul ]ui Isaac,
contrazicind astfel propria sa datare (I9{:7, p.41'): fres-
ccle de la San Girnignano sint din 1292 iar Memnrlr ar. fi
colaborat la decorarea bisoricii super'ioare rIe la ;lssisi
(dupir Previtali) intrc 1294-13A0. I)aci aqa stau lucru-
rile intr-adevdr, Memmo nu ar fi putut in nici un caz sti
se arate influcnlat de ambianla assisiati in 7292.
256 Previtali, 1.964.
. 2s7 Carli, 1963 (2), p.30 ;i Carli-Cecchini, 1963, p.7li
9r urm.
258 RImine gratuitd supozitia iui Prervitali, 1964,
p. 9 dupi care Memmo al avea un rol deosebit de impor-
tant in modcrnizarea in,,sens gotic-padan" si in,,sens
giottesc" a ntanierei lui I)uccio, rlty.tii.Lladon* Rucellai
(vezi gi Longhi, 1948, p, 37, Donati, 1967 Ei Parronchi,
ts7t, p.312).
Dupf, intoalcerta de la Assisi elementul giottesc al
artei lui Mcmmo se face tot mai firav cu toate cd rdminc
intotdeauna prezent. O influenld a lui Giotto asupra lui
Duccio via Memmo trebuie exclusi. Amintim in acest
context cd trebuie priviti cu scepticism qi teza inversii
(Vezi Gnudi), adic5. pe cea a unei inriuriri a lui l)uccio
asupra lui V. Giolto.
25s Cf. Lusini, 1911, p. 205.
260 l)e Nicola, 191.I, 1t. 36-38.
s61 l,usini 1912, p.89-98.
262 Carli, 1946.
263 Bacci, tg4r*, p. 21-22.
264 De la Brandi, {951, p. 24-26 qi 136-137
;i pind
la Edi Baccheschi,, 1972, p. 86.
265 White, 1966, p. 726-737.
266 Incearcd sii glseascd un sprijin in problema vil.r.a-
liului de la Siena in vcderea suslinerii tezei uceliciei
assisiate a lui Duccio: Coletii, 1949, p. 103, Carli, 1961,
p. 78 9i 1965, p. 95, Bologna, 1962, p. 126.
26? Cum suslin Coleti,i, 4949, p. 103 qi Gnudi, 1958,
p. 235 gi urm.
268 Astfel Toesca, 195{, p. 5{2 (pentru Maestd, de la
Badia ad Isola) qi l3erenson, {952, p. 439.
26e O prirnd gi timidi rcferire la acest fapt se aflir in
Carli, 1946, p. tt3-44. Acelaqi cercetdtor se oprestc din
nou asupra problernei in 1959 (p. 3-5) de dala acoasta
cu o mai rnare hol,drire. Ils[e urmat de Volpe, 1954, p.
1,9-20. Bologna vede ln schimb aici mina unui clev al
lui Duccio (1960, p. 4-5 qi" 25-26lr urmind o indicagie
a ltri Longhi, 1948, p. 38. In ceea ce priveqte Madona
nr. 593, Bologna nu exclude inLervenlia directi a lui
t69 l)uccio in realizarea obrazului-
 ilo Aceasia este opinia lui Brandi, 1951, p. 42-L3
qi 142-43. BIBLIOGRAFIE
271 Pentru aceasld cronologie vezi Brandi, 1951,
p.
- 142-43.
2?2 V. Volpr:, 1954, p. 20. Acestei uli:inie opere i se alI-
tttrl, Madona de la Groto, descoperiti actrm ciliva ani.
e?3 Penl,m bibliografir completri a se vedea Van Os,
1969, n.24.

F. ANTAL, Florenline painting a,ncl its social backgrou.nd,

Londra, 19rr8, trad. it. de G. Ronci ;i L. Larnberti,
La pittura f iorentina e il stto ambiente socialc nel 1'rc-
cento e nel primo Qualtrorcnto, Torino, 1960.
It.. ARB, A rettppra.isal of the Boston. Museurn Duccio's
in ,,The ar,t bullctin", Xl,I, 1959, p. t91- -1v8.
{,1. C. AttGAN, J'loria dell' arte. italiana, vt,l. I, Florenta,
4 968.
ll. ASSIJNl'O, Ltt r:ritit'rt il,'arle ttel pensiero ntedioec,ale,
,!lilano, 196I,
A. AUBIIR?, I)ie nnleristlte Deliora.tion rler ,S'un Itrarr
cesco Ki.rche in Assisi. llin Beitrag nu Litsltng der
Lt inabue Frage, L,r:ipz,iti, 19r)7.

j'). IIACCIIESQIII, 1,'opera tom.pletu de Giatto, prcserrta-

ziortc di Giarrcarlo Vigorelli, apparati critici r: filologici
di Ii. B. ,Milano, 1967.
IJ. IlAtlCHIiSClll, L'opera cortltleta di Du.tcio, llreson-
tazione di Cliulio Cattanro apparati clitici e filokrgici
di Il. B. hlilano, 1967.
ll. BACCHIISCHI, L'opera tttrnpletct tli Cirnabue, \Ii-
1ano,1975.
P, IIACCI, Documenti per la, storia dell'arte, Florenla,
{910 qi 1912.
Ir. BACCI, llonti e commenti per Iu storia dell' arte senese.
Dipinti e sculture in Siena, nel suo cotl,Iad,o ed altoc,e,
Siena, 1944.
Il. IIATTISTl, Rinascimcnto c llaroct:o, l'olino, 19i;0.
Il. BATTISTI, Cimabue, Milano-Dresda, 1963.
11. BATTISTI, Cimabue, Nerv Yorl<, 1967.
ll. BATTISTI, Il uocifisso di Cinta.bue in ,lanla Crorc,
NIilano, 190? (1).
(). BAZIN, Ilistoi'e de l' uc,ant-garde en peinttLra, Paris,
1969, trad, rom. de A. Ciiinescu, Istoria alangardei
tn piclttd dirL secolul al XIII-lea ptnd in secoltLl al
X X-lea, Rucur"e5ti, I 97Ij.
J. BECI(WITH, Early Christiart antl Byzantine Art,
Londra,1970.
E. BENKARD, Dos literarische Portrat des Giooanni Cinm-
l,ue, Miinchun, 1117.
B. BEAENSON, ,4r, in America, New York, 1920'
B. RERENSON, Drre dipinti del decimosecondo seaolo
penuti da Constantinopoll, in ,,Dedalo*, L921, p. 285-
B.
304.
BERENSON, Studtes in Llediertal Pairtting, Nerv
I-Iaven-Londra-Oxford, 1 930.
B. B!'IRENSON, I pittori italiani del Rinascimento, trad.
it. de E. Cecchi, Milano, 1936.
S. BETTINI , La pittura bizantina, Florenla, 1938.
S. BETTINI , I mZsaici dell' atrio d'i San Marco e il loro
sesuito, in ,,Arte Veneta", 1954, VIII, p. 32 qi urm.
P. BEYE,' Cirnabue unil d'ie Dugentomalerei, Inau'gural
Dissertation, Freiburg, 1957.
A. BILLI, Il Libro di A-ntonio Billi e Ie sue copie,.nella
bibtioteca nazionale di Firenze, a cura di Cornelio
Fabriczy, Floren!a, 1891.
F. BOLOGNA, Opere'd"arte nel Salernitano, Napoli, 1955.
F. BOLOGNA, C"id che resta d'i u'ncapolaooro giooanile di
Duccio, in ,,Paragone", nr. 125, 1960, p. 3-31.
F. BOLOGNA, Di alcuni rapporti ta l'Italia-.e f.pogn.a
nel Trecr:n.io c ,,Antonius Magister", in 'Strrdi di stori'a
tlell' arle. Rat:coltu di suggi tledicati a Roberlo Longhi
in occasirtne clel suo siitartlesinto complen'nno, F7o-
rerrta.1961.
F. ITOLbGNL, Ln pitnra italiana delle origini, Rona,
1962.
F. BOLOGNA, Cimabue, Milano, 1965.
rr. ROLOGNA, I pittori angioini alla t'orte di ^Napol.i
1266-1414 e un riesatne- dell' arte delL' etd, friederi'
ciann, Roma, 1969.
M. BONICATTI ,'Stu.di sull' IJmanesineo, Florenla,
D. BOSKOVICH, Orient-Byzanre'Mace.donie-'9erbie'
in ,,Archaeologia iogoslavica", 19L6' p'
Occitlent,
r45-159.
M. BOSKO\rITZ, Nuoci studi stt Giotto oil Assisi, in
,,Paragone", n. 267, t97'1', P. l+-56.
C. RRAN5 I, A' proposito di uit felice recostruzione della
celebre Matlorni di Guido da S'iena, in ,,Bolletino
senese di Storia Patria" L931, p. 77-80.
C. SRANnt, La Regia Pinacoteca di Siena, Roma, 1933(I)'
C. nn,q.Nnf , (Jna fuad,onna del 1262 ed ancora il pro^blema
d.i Guid,6 d,a Siena, in ,,L' Arte", I, 1933 (II), p' 3--1a'
C. BRANDI, II Crocifisso d'i Giunta Pisano in Sa'n Dome'
nico a Eologtta, iir ,,L' Arte", {936, p' 7!-91'
c. nnANot, iiotto, li' ,,Le Arti,,, 1938, I, p 5-22 qi
{938-39, II, P. 116-133.
C. BRANDI, It' ,ittouro ilella XlarJonna di Coppo ..di
ilIu,rcopald.o nella chiesa dei ,\ex;i di Siena, in "Bolle-
tino d' Arte", 1950, XXXV, IV, p. 160-170.
C. BRANDI, Duccio, Fiorenla, 1951.
C. BRANDI qi E. Carli, RelaziorLe sul restauro ttella Ma-
ilonnu d,i Guido d,a S'iena del 1221, in ',Bolletino d'arte',
r951.
C. Brandi, Duccio d.i lluoninsegnu. La. Maestci, [,,,oma
1954.
C. IIRANDI, Giotto recu,perato d. San Giovanni in Late-
rano, in Scritti di Storia dell'Arte in onore d,i Mario
.q Solnti, \-ol. j, Roma, 1961 , p. 95 I-96t.
SBANpI, Segno e Inrmagine,' n{ilano, 1960.
C. BRAI{DI, Il Muesrro dil Paliotio d,i San Giooanrti
Battist(L cr, Siena, in ,5'criltl di Storio d,ell'A.rte in
onore di Lionello Ventu,ri, vol. I, Roma, 1956, p.
55-85.
C. BRANDI, Sulla uonologia degli affreschi della chiesa
superiore di Assisi, in Giotto e il-suo tempo. Atti del
congresso internaziona,le per la celebruzione del VII
centenario della, nascitu d,i Giotto. 24 Senem.bre- I
de _,O_1t9.\-e. a4s s is i - P a d ctpa- Ir' irenze, Ilorna, 1.9i !, p. 68-67 .
J,. BR EH lEli, La nttovoLion artistique sou.s lcs Paleologues
et les moursernenls des idies, in M,:langes Charles Diehl,
lI, Paris, 1930, p. t-l0.
P. tsRIEGER, Engtish art. 1216-1302. Oxford, 1957.
M. tsUCCI, Giotto, The life and, worlt of the artist illu,stra-
ted, with 80 colours plates, Londra, 1968.
M. BUNIM-^ICHILD, in
nredieoal painting and.
Space
II, hlew York, fOlO
the forerunners of Perspectile, ed.
AL. BUSUIOCEANU, Pieiro CalaLlini e la pi.ttura toman.d,
del Duecento e rJeL Trecento, in ,,Epliemeris dacoro-
rnana((, III, 1925, p. 59-406.
XI. CAI,IER-GEORGE, Dic Rahnung tler toskanisclrcn
Altarbilder im Trecento, Strasbourg, 1966.
A. CAMPINI , Giunta Pisano Capitini i le uoci dipinte
romaniehc, l\4ilano, 1 90ti.
1969.
R. CAltlTA, Gli affresrlti d,eila basilica superiore di Assisi,
in ,,Ii Veltro", IV, 1960, V p. 15-23.
IJ. CARLI, Vetrata ducr:esca, Floien{a, 1946.
It. CARLI, .[ capolatori. dell'arte scncse, ]Iilan o, 1947
.
!1. CARI,I, Di.pinti senesi del contaclo e rlella Mcrrernma,
Milano, 1955.
E. CARLI, Guid,d. a,Llo" Piil.u,coter:(r di Sie na, llilano, 1958 (l).
Ir. CARLI, Pittura medioepale pisancr, ilIilano, 1958 (II).
E. CARLI, Duccio, Milano, 1959.
E. CARLI, Duccio, Milano, 1961.
E. CARLI qi G. Cecchini, San Gintignano, 1\'Iilano, '1963.
E. CARLI, Ancora dei Llemrni a San Gimignano, in ,,Para-
gone", 74, 7963, I59, p.27-44.
It. CARLI, Arte
senese nella Maremma grossetunu, Cata-
logo a cura di 8.C., Grosseto, 1964.
It. CARLI, Recuperi e restattri senesi, I. Nella cerclria,, tli
Duccio, in ,,Bolletino d'arte", L, 1965, p. 94-99.
I!. CARLI, Duccio di Buoninsegna, in L'Arte in ltalia,
t7 l t'ol. III. DaI secolo XII al secolo XIII. Roma, 1969.
 -. DEtrlUS,
O. - The tribune Xlosaic of the flor.entine-.B-aptis-
Ilesta'uri e scoperte di affreschi' in',,Actes du VI Congrds international d'Etudes
irlt,
-' CASTOLfItANCO,
G.
Bvzantines", 11, 495'l, P' l0l-110'
-
il pittort Corso, in ,,Bolletino d'arte", L935, p' 322 * I I. DEI\,{US, Zpei Iionstaniin'opler nloricnikonen des l'l'
cl."' nlLarr,q"lcASEi,LE ;i J. A. cR')\'vlt,, '\'roria della' JahrlnLnderts, ln ,,JOBG", 7, 1958 (I), p' 87-104'
'pii,r,l'i O. DEX{US, Di'e Enistehung des , Paliiologenstils in d'er
irolianadol soaolo Il ol sc"olo XVl, r'ol' I ^Tll'
;d. ll, Florenla, 1886. Malerei, in ,,Berichte zum XI Internationalen Byzan'
l inischen Kongress", ,\liinc)ren, 1958- (Il).
ca.falcASELLE qi J. A. cRowE, Historv of
c.' n.'piirtirs
O. DEMUS, Studiin zur byzantinischen Buchmalerei d'es
in Itola, tol. l, T'ondrc' lc23' 13 Jahrhunderts, ln ,,JOBG", 9, 1960, p.77 $i urm.
n. CilCCHl; 'l're.entisti scr,esi. Ilortta, 1928'
,ti,. Criini'ttlLl,I, ArLe del flinasr:interilo, Rorna, 1925' O. DEMUS, Die Rolle der bymntinischen l{unst in Europa,
B. COi,E, A X'Iadonna Panel fr,otrt the cilcle of the earlE
-' in ,,JOBG", 14, 1965, P. 139 qi-u-rm. -
-
iii';",- tn ,,Allen rnemorial arL tnuseum bulletin", 0. DFIMUS. Buzantine ort' in the l/cst, Londra, 1970'
G. bE N tCbt ,t , rtl ,,Duerio" di C. U---lVeigelt'
Recensione
XXV, 1968, P. LI5-122. ir.r ,,Bulletino senese di Storia Patria,'' XVIII, 1911'
"f,. COlOffi, d'el\a scuola senese sulla fioren-.
-iii", in P'reieilenzatl'arLe scnese", I, 1905, p' 95 qi p.431-439.
,,Rassegna
urm. C. nO SANCTIS, Storla della letteralura italiana, *trad'
f,. COLU'fff , Notu sugli esorrli di GioLto, in ,,T'a crilica .o*. a. N. Fagon, Istoria literaturii italiene, Rtc;.t-
d'artc", I, 1939, P.I24-L30' reqti,1965.
r,. C<iliidr,-'I Priinitipi, rsol' I, dall'arte benedittino a E. T. DE WALD, Itolian Painting, 1200-1600, Nerv
Glolto, Novara, L94t' York,1961.
L. c6r,i;iriri i'iriiritiri, r'ol' II, i senesi e i giottesr:hi A. Dtr WillT, .[ ntosaici. d'el Battistero d'i k'iren':e, I-lY'
Novara,1946. Floren[a, 1951-1957.
It. DUNCAN, 'fhe Assisi Problem and tlte art of G-iotto:
L. COLETTI , Cti affreschi delta basilica di Assisi, Ret- the Legenct uf 'St' Francis,--in the ,!lpPt'
A stucl'y of'Surt
gamo,1949 Chttrch"of Ftairesco, ,4sszsr, in. *'the Burlington
COOIr-ACIIENIIACH, A t''isual basis for.the d'ocutnents
"' -i"li;"g to Coppo di f,Iarcooaklo
G. IIaEazinn", nlarelr, 1973, p. 183-184'
and' his son Salerno' It. DUPiID 'I'IIIiSEIDER , Ronia, dal Comune del popolo
irr ,,TIi! arl hu-lletirr" t94tl, p. 233-247' aIIa Signoria pontificiu, 1252-1337, -Bologna, ^1952'
" COOR.
G. -ii .f Cuppo cli llarcovakl'o his a'rt in relation to the
-lr,is'tim", l'. P. DONiTl, l,o lltiesti di l)rrccio. FIoren{a, 'l 96i-'.
il ,,l{arsyas", V, 1947-19(9, p' t L. DOUGLAS, Storia politica e soctale della repubblica
;i urhr. di ,Sieno,''si Sir'na, 1926.
A recon'strtt'cliott of ,Duccio-'s -Maestit' in .l . DUPONT C. GNUff I, Lo lteinture Cothiqtte, Geneva,
Ir. A. COOPEIl,
,,The art bulletin", X[,VII, 1965, p' 755-1'11' 19 58.
lf. Il\iORAIi, I) yzantini,sches Einfluss aul' die italienisclte
L. C{JPPINI, Ranieri tl'i tJgotino,ln ,,Commentart"', L952, X'Iiiioturnalirei des 'I'recenro, in ,,n'Iitt' des Inst' ftir
I, p.7 li|. oesterr. Gesr:h'." \rI, j 901, p' 792 qi urm'
M. DVORAK , Itlealism atuJ N:aturalism irt Sotltic art'
P. IJAL POGGTTI'O , Latalogo della ruo-stru: Arte in N6tre Dame-Indiatrrt, t9ti7.
io.il,l"tro dal sccolo XII;I secolo XVIII, Certaldo,
{ 963. J. EBERSOLT, .La ntintaLure by:rtntine' Paris, \927'. -.
P. II'ANCONA, Les primitifs italiens du XI au XIII ii.UCO, z'f stitica nted'iepa1c, iri tllonetL.ti e probletni di
slicle, Paris,1935' storia de!l'esteticn, vol. l, '[iilan". l {ti1t'
Il problenta di Totttrnttso tl'Aqu'ino,IIilano,
It. DAVIDSHON, Geschichte rton Florenz, trad' it, Storia' U. ECO, esteticct
0.
di Firenze, vol. I-III, Florenla, 1956' C. H.
4"97
bnCpf,I', A historg of ,\'icncstt larriting, Ncirv
l,{. DdVIES, Duccio, an acquisition, in .The Burlingt'on York,1932.
Magazirie", CXI, 790, 1969, P. 4-7' at. H. itDtiELL, A crucifi.r b11 Itut' i') tritlt - t'ings. b11
--,5;iroit
E. DIt
"' BIiUYNE, Etud,es d'esthitique mddiewle' B-ruggg,
"igao, Xl[ctrtirti, in liurlirrglon l{agazine",
Ettn,Iios d'e estcticct medieoal, vol' I-I1I,
i*il.'sp'. \X\ TIl, 1916, 1r. 10,- ll2'
.NIadrid, 1958.
",Thc -itt et'clesiastical arclr'i-
fl. p. bVANS, Anintil sytnbolisttt
DE GRUNEISEN, TraLlizione orientale-bizantintt, tecntt'e. Lonrlra, 4890' ed. a II-it, Dttroit' 1969'
"
\\r. -iinuist lucali ed inspirazione individuole !cl ciclo
p. nVniliitnlO\r, I'-lrt tle l'irdnc. T'ltertlogie de Ia beautd,
detlo ntoistd' di Duccio, in,'Tlasscgt'r 17s Descl6e de Brorrlver, {970.
"lr'irtologiro
r1'arte ienese", VIII, 1912, p. 15-51'
C. FAA, Descriziortc tuziouata della 'lagrtsctrttrt' I'atriorcal
Ilasilica e Co.ppellu prtpule di S.Itruncesco di Assisi
e tlelle pitture- e sculitri di ctti pa rtrnalo il tnetlesintrt
temnio. lloma, 1820.
G. IrllljililCI-VESCOVI\l, .t/rr./i sttllu ltruspcttir',t
dicteoale, Torino, 4.965.
W. FELICETTI-LIIIBIINFELS, Geschichte der byzanti'
nische .[ konmalerei, I'atsartne, 1956.
R.l'I. FISCHIIR, ,4ssisi, Padu.a a.ncl the bogl in tlv tree,
in ,.Tlie alt brrllctin" 1956, 38, I, p.47-52.
D. I,'OIII'IAGGIO, .Basiliche di Assisi, Novara, 1958.
P. FII;\NCAS'lDI', Peinntre et societd. Naissa,nce et de-
strrr,'lion r!'utt rspore plostiqut. l)c lo Renuisso,Ire uu
trad. lom.-de Y. !'lorea, Piclurd. .1i socie'
Cubisnze.
tate. gi distru.gerea unui spaliu plastic. De kt
A-as.terea
RenttStere !a Ctibisttt, BurrrreSli, 1970.
D. l'RftY; GioLLo und die ,ltzaniera greca",.in ,,Wallhraf-
Richardl,z Jahlbucli", 74, 7952' p. 73 Fi urm.
J. lrltO'lIIlr\CiIIANI, .[Juzurttirtc trrtists itt' ItttlTl {ronz
sirtlt xo thc fi;fteen'th- t'?tttury, itt ,.-A.tn':titrn Journal
of At'chaeologic", tB9(, P.32-52'
J. Gr\IlDNElt, llattisLi's Cinru'bue, in ,,Thc l3ullingt'on
Nlagazirie", 112. 1970, P.52.
J. GAII"DNUIl , Nicholus III's orcr,ktry of tlrc 'Sttttr:to 6'anc-
Lorutn a,ntJ its det:orat.ittn, iu ,,The Burlingtoli i\Iaga-
zinr"'. ,
l1l7;1, p. 28:l -29i.
trlrr;
E. Il. GAitlltS(iN, .lr:.,'.7 rtc,v derotiunol vnrtel t11pe in
Fourteenth,-Certtury I trt.Ly, 1)n,,Marsyas", III, t9'r3-45,
llf,.16). r). l5-7{).
li. ll t i,f ilniSt)N, J r., A Durriesrlue tu.bernacle ut Otfon],
irr,,The 13urlirrgton Nlagazine", 194ti' p.214-22:1.
lt. ll. GAIIRISON, Jr., Ita'Iiun llomanesque palel paint'
ins. At, illrtslrl,tted Indn"', l'loron{r. l9a9 (l).
E. iJ. GARnIDON. 'l r', ,\irtrurte ond Xlu''hilu11c '\polc'
renses, ift ,,Gazel,tc dr:s Bcartx Alts", XXXV, 1949
(lr), p.53-5u.
Ir. IJ. GAIIIfISON, Jr., 'I'os'artl cr tt.ew historll ttf yrl11
Ittr:clrcsc irr ,,The Arl, Builotin", XX'\III,
painti.ng,
1951 (l), I, 1t. 11-31.
1I. B. CARRiSfjN, .l r., Athlertdu a,l Ittdicetrt l--1.[, itt
,,llolletirro d'Altt,", 1'J5l (Il), p.20U .si urm. $i 293
si urm.
It. B: OARIIISOt\, Jr. Stu.tlies in Mcdievrtl Ituliun PaitLt-
iing, I-lV, 1953-1961.
ll. B. GARIIISOT\, Jr., Addenda ud Indicern III, in
,,Bolletino d'Arte", 1956, p' 301-311.
D. GIOSEFFI, Giotto urchitetto, Milatio, 1963.
C. GNUDI, Giotto, Xfilarto, 1958.
A. GOLI'ETTO, Italiertische Zeitlmttttgen aus dern' 13
Jahrhunilert, in ,,ttaggi", 8, 1959' p. 15-20.
A. GRABAR, Plotin et les origines de I'Esthetir1ue rytidli;
vale, in,,Cahiers archeologiques", I, 1945, p' 15-36.
A. GRI\B:\R, La peirLlure bgzurt,tine. Eru.de historique et
critigue par A.C., Geneva, 1953.
A. GRABAR, Lu dicorcrtion des cou,poles d Iiurgc Gamii
et les..peintures italiennes du Dugento, in ,,Jahrbuch
rt,e-
del Osterr. byz. Gesell.", VII, 1957, p.11*125.
A. GITAR:\R, Les sou.rces des peintres byzantin.es des XIII
et XIV siicles, in ,,Cahiers archdologiques", 1958,
p. 104-123.
J. C. GRAHAM, Una scuola d'arte a Sangim.ignano nel
Trecento, in,,Prassegna d'ar[e senese", V, I-II,
1909, p. 39-42.
E. GUIDONI, Arte e urbanistica in Toscana 1000-1315,
Roma, 1970.
B. HAENDOCKE, Der
fr67n21;sisch-deutsch-n.iederlttn-
dische Einfluss auf die italienische Kunst aon etea
1200 bis etwa 1.650, Strassburg, tt925.
FI. FIAGtrR, Die Auftinge des italienisches Altarbildes.
Untersuchungen zLLr Enlsteltungsgeschichte des toska-
nischen hoch Altaruetables, Miinchen, 196rr.
A.HASELHOFF, Eine Tburingische-Sachstsche trIaler'
sclrule des 13. Jahrhunderls Strassburg, 1817.
Fl. HESTLEIN, Die llasilik San Francesco in Assisi.
Gestalt. Redeutung. l{erkLtnst, Fiorcnta, 1964.
L IIUECK, Das ?rogrutn dcr Kuppeltno:;t.iketL in Floren-
tiner .lloptisterurunz, X'Iiinchert, { 9ti2.
l. iIUECK, Ein. Xludunnenbild in l)orn lott Pa.du.a, \n
,,Mitteillrrngen des lirtnsthislorisrrlros Insiitut in
Irlorcnz", X I\r, 1969, l. 715-144.
L IltltrCIi, Der Xla.l,er dcr ltpo-etcszenen in Atriunt von
alt-,t't. Peter, in,,X{itleillungcn dcs Krrnsl,historisches
Institrrt in Florcnz", 19ti9-l 970, p. 115-1rt4.
lt. JAQUIIS, Die Ikonographie du Xludonna in Trono
in der XIalerei des I)ugenro, in ,,NIitteillr-rngen des
Iiunstiristorisches Insl,itut in Florenz", 1937.
E. JACOBSEN, ,Slenesiscle Xleiaster des Trecento in cler
Ganttildgalerie zu Siena, Strassburg, 1907.
tl. I(AFTAL, Ikonography of ,laints in Tuscan Painting,
Floren!,a, 195:1.
t.f. KEI{],]R, Die heiligen I(dni,gtt in I'iteratur und Kttnst,
I-II, Leipzig, 1908.
E. KITZINGEP", The byza.ntine conlribuliott' to lltestern
cLrt of lhe tu'elfth and thirteenLh centuries, in ,.Dumbar-
ton Oaks Papers", 20, '1966, P.27-48.
und Franziscus
P. B. I(LEINSCFINIIDT, X'Iaria ron
,4ssrsl, Dtisseldorf, 1926.
I'. B. I{LEINSCH}IIDT, Die Basilika S. Francesco itL
,4ssisi, Berlin, 1926 (I).
I-III,
R. NI. KOECHLIN, Zes it,oires gothigucs franguis,
Paris, 1924.
\V. KOEFiLItP', Byzontine ttrt in lVest, in,,Dumbarton
I'he
1t7 Oaks Papers", l, 1941, P.6{ 5i urm'
 fJ. fiALE, ie Lype d.e Sairtt Jean-Bapriste tlans fart ei
C. KRESTEV, Sur Ia Renaissance balkanique aut XIII
-'--ti ses die'ers aspects, in ,,Revue des deux rnondes",
XtV s'iicles, in Actes du XII-ime Congris Inter' 1951.
,i"io"ot d'EtuAes Bgzanlines, Ochride, 1961, Belgrad, G. NIANDEL, La miniatura rornanica e golica, Florenla-
1964, vol. III, P. 205-271- Amsterdam, 196/r.
C. MARCIIRANO, Ma,nfred,ino d'Alberto, in ,,L'Ari.e",
newlg discopered picLures .of the Luccn 7937, p.4t0-133.
--siiiot, ii Tno
'' LAZAREV,
V.
,,The B"urlington llagazine", LXVIII, G. I,IARCHINI, Le oetrate della Basilica di San Fran-
1927, p.56-66. cesco, \n Giono e i giottcsch,i in Assi,si, R,oma, 1969,
V.LAZAhtV, Duccio and Thirteenth-gentury greek icons, p.271, 299.
in ,,The 13urlington 1\{agazine",. LIX,.1931' p' {54-168 L. I'IARCUCCI, Un crocifisso senese del Duecenlo, irt
V. I,AZAREV, E aiiy I tal o lB a zan tin e, p-a i n t i n g in S ic ily-' ^in ,,Paragone", 77, 1956, p. 1I-24.
,The BurlinElori MaEazine", LXtII, 1933, p.279-281 ' L. IIARCUCCI, Gallerie nazionali di Firenze. .I dipinti
V. lAZenlV,'Burlinfton
New lighlon the problettt of the.p-isan school' toscani del 13 secolo.,9cttole bizantine e russe tlal
tn ,,The }Iagazine", LXVIIi' 1936' sccolo 12 al secolo 18, Roma, 1958.
n.61-73. V. I,[ARIANI, Giotto, Napoli, 1966.
\-. LhZAREV, Studies in the iconographll of the Virgin, H. MARTIN qi P. LAUER,, Les princip,tur manusrits
in ,,The Art Bulletin" 1t938, IV, p. 26-65' ri peinttr.res de la. Ilibliothiqu.e Natiorutle de l'Arslnale,
V.' LiZAREV, Nooti prarniatnik konstantinopol'slrci nzi' l'aris, 1 929.
iioturt 'XIII q.i in ,,Vizantinsky vremenik", \'r, A.MASSERON, ,Sain, Jean-llaptist.e da.ns l'art, Paris,
1952, P. 178-190. t957.
\r. LAZAilhV, fln nuorto capolaooro della_p_itturq -fiory-n-' F. MATFIER, Jr. A history of ltaliatz Painting, London,
tina ln ,,Rivista d'Arte", XXX, V, 1955,
d,uece:nrcsca' 1 923.
n.3-63. G. MATHEW, Byzantine aesthetics, Londra, {963.
\". Lh.ZARE\', Proiskojdenie ital'ianskoto oo:rojdeniia, G. MATTHIAE, GIi affreschi di Santa Maria in l/escooio,
I, Isstkusioo Protorenessansc, Moscova, 1956' in ,,Bolletino d'arte" XXVII, 1934, p. B6 gi urm.
V. LAZAREV, Isstkustvo Trecento, Moscova, 1959' G. MATTHIAE, La pittttra rontdna del Medioec,o, I-lI,
V. IAZAROV, Constantinopoli e le scuole nazionali alla Roma, 1966.
luce d,i nuoee scoperle,- in ,,Arte veneta"' MCMLIX, G. NIATTHIAE, I Mosaici delle chiese medioepali di
1960, P.7-24. J?orna, Roma, 196i.
V.LAZAhhV, Storia della pittura bizantitta rielaborata N. I'IAYASOYA, Pamiatnik s Solovelltilz ostopor,. IAona
e ampliota daII'autore,'forino, 1967' ,,Bogomater'Bogolittbskaiu" c cjtiianzi Zosimi i Sae,-
V. LAZAI1EV, ,Slarie ital'ianskie mastera' Iloscova, 19i2. ccttii 1545 g. Leningrad, 1969.
If . LAVAGNINO, Ple,ro Caoallini, Roma, 1953. LI. MtrISS, A Dugento altnrpiece at Antrverlt, in ,,The
A. ltsfNt, Notiiie d'i Dttccio piltore e,d,elkt' sua celebre Burlington Magazine", LXX, 1937, p.14-25.
orroro, itt ,,Btrlletino SenVse di Storiu Patia, \r, M. MIIISS, Italian style in Catalonia ancl u lau,rteenth-
1898, p. 20-51. Cenrttry workshop, ln ,,The Journal of the Walters
A, LISINI,' Le tapolette iLipinte di Biccherna e di Gubella Art Gallery", IV, 1941, p.45 qi urm.
d,et R.Archip c,io di Stato, Siena, 19'11, i\{. I\IEISS,A new early Duccio, in ,,The Art Bulletin",
R. LONGHI, Giud'izio sul Dtteaento, in ,'Plo1-rot'zioni", XXXIII, p. 94-103.
195{,
I l, I 948, p. 5-5A. M. MEISS, Nuoci dipinti e pecchi problemi. Ancora u,n,a
R. LONGHI,' Prima Cimabue e poi Dttccio, in ,,Para- colta Duccio e Cimabue, in ,,Rivista d'at'l,c", XXX,
sonc". 23. I I. 1959. p. 8-13. V, 1955, p. 107-145.
f'. ilUSlNt, iL bro*o tti Siena, vol, t-ll, Siena lgll lI. 1\{EISS, Tlrc case of th.e Friclt lrlagellation, ln ,,The
si 1939. Journal ol Wall,ers art gallcry", XIX-X,K, 1956-
V. LtJSINI, Di Duccio di Buoninsegna, note -bibliogla- 1957, p.43-63.
fiche, in,,Rassegna d'arle Senese", VIII, 1912, M. MEISS, Refleuions of Assisi. A taberrLacle and the
p. 60-98. Cesi Master, in Scritti d,i storia clell'arte in onore d,i
lVlario Saltni, II, Roma, 1962, p. 15-111.
E. MALE, L'Art religieut du XIII-iinze siicle e'n France' G. C. MFILLINI, Pittura (italiana del'200), in L'Arte in
Etudi sur l'iconographie d'u Moyen-Age et sur ses Italia, vol. III, {969, col. 837-926.
sources d' i nspiration, Paris,'t919. P. A. MICHELIS, Neo-platonic philosophy and byzantine
D. MALE, L'Ari retigieu-,: de la fin du Mogen-Age .en art, in ,,Journal of Aesthetics and Art Criticism, XI
Irance. Etude iur l'iconographie du -LIoyen-Age 179 I, 1952.
el sur ses sources cl'inspiratrion, ed. II, Paris, 1922.
1'. A. MICHELIS, Esthdtirlue de I'art bqznrttitt, Paris, 1959'
R. OIrFNFlll, Guido rta' Siena and, A.D. 1221, in ,,Gazette
l[IGNE, Patrologia des Fcartx Alls", I150, f . 6l *90'
Lotinn'
Graeca'
' OIILANDI
S. , La Iladottnrr
-;'i-;";-iutto di l')ur''io dt .auontnscgn-a
MIGNU, Putrologia
-Documenti it llaria Nooella, in ,'Nlemolicr
Santa
G. MILANESI, per Ia storia dell'arle sencse, t956, XT I. p. 205 -21'l '
Siena, 1854-1856. lJomenicane'', .

E. MILLAR, La miniaturc anglaise du 'Y att XIII siitle, G. oSiRoG-oRSi(Y, itorio dili'Irtpero Ilizantino, To-
Paris-Bruxelles, 1926. lino,1968.
sur l'Elangtle 1,. Oiidf
"' l',- Li p p o II emnt i collaboratore del- p adre M etnmo
-i-ii-sikoii
G. I\{ILLET, Recherches I'iconographie
-de Marti,'i, in ,,Rassegna d'arte antica e
aux XIV, XV et XVI sii:cLes d'apris les rrLonutnenls modcrna', \ lll, 1921, 1r. ll7-l2l'
d,e Xlistrd', rl,e la lllacidonie et du Xlont-Athos, Paris, Simcne e Ma-
{9I4, ed. II, Paris, 1960. L. OZZOL|:an ,rorilitto rotianico Iirmnto dct

G. MILLiIT, L'art des Balknns et l'Italie u'u XIl-iinc

i'ittot, ti,,Bollctino tl'arte", 1925-1926, p' 320-32r+'
siicle, iA Ani del Y Congresso Inlernazionale di 'Str'r'rli
Bizaitini, Roma, 1936,- in ,,Strrdi biz.arrlirri o rrnt'- W. PAESELER, Caoatlini e Gi.otto: aspetti,crono,Iogici, in
ellenici", vol. 6, 1940, P. 272-291 Ciotto e il suo tempo, lloma, 1971, p' 35-t4'
LUSINI, San
.

e Siettu' " PANOFSK\,

E. - Die' Entwicltlung der -Ptoportionslehre
-iUUAa 'tler
P. MISCIATELLI qi A. Irrctncesco
Stiletttwickhtn[, in ,,Xionaishefte fiir
Siena, 1927. it
CH.IIITCI{ELL, The Inzagerg of the upper Clntch at iiunit oittt"tchaf 1", XIV, 1921, p' 1BB-219' tlad'
Assisi, in Giotto c il suo tetnpo, Roma,'l'9i1, p. 113-- it-. in fZ stgnificttto nelle arti c'rsile, Torino' t965,
r.6l-106.
134.
fr. plXOnSxi, nt tleutsch,e Plastilt des elften bis tlrei'
A. MONFERINI, L'Apocalisse di Cinabue in ,,Conrnert-
tari", 1966, p.25-56. zehnlen Jaltrhundrrts, l\liirrchen, I 92i'
B e itrag zu t' B egr i ffgs gc schichte der
G. IIULER, Docimenti su,lle reluziotti delle cittd tosc{ute - pANOF
n. - S t<\, I tlea' E i n
iitrrrn Kunsttheorie, Leipzig-Berlin, 1924, tracl' rom'
con I'Oiiente cristiano e coi Turchi fino alL'anrLo 7531'
Florenla,1879. Il. Die Perspektie'e als ,symbolische Form",
A. MUNOZ, L'Art bu;antin d l'enposition de Crotaferrata, - PANOFSKY,
-
i; ,,,Vo"t"og" der Bibliothek lVorburg.", L924-1925,
Roma, 1906.
A. IVIUNOZ, Le pitture tlel portico .della oecchia basilica netiin, tgz-l , lrad. it. it;r ,,1'a Prospe[t-ioa come ,,form-tt
iiiiotit"" e aln'i scritti, n{ilano, 1966, zur p' 35-t'14'
paticana e li loro dataiione. (Due framntenti della
scena d,el Sogno di Constantino), in ,,Nuovo Bulle- -iir,'jri"lrte Imago Pietatis. Ein Beitrag
" -PANOFSKY,
E. TEpen-
tino di Arc[eologia Cristiana", t9lt3, *p. 175-180. ,ltt .,"Sthmtrzcnsmons" und der ,,Maria
"iiiiiitrit', in trlestschrift fto' xlax tr'riedlander, L'eiyt'
'auLes cLrtiies byzantins dans
11. MUNTZ, l.'Europe .Iatirte
XV siicle, in ,,Revue de I'art chr6tieri", ziE. 1,921 . n. 16 l
rlu V n" p-lfrOFSi<i, n*-198. erste lllatt rtus dem ,'Libro" Giorgio
1893. p. 181-l 90' iitoris..., in ,,Stiidel Jahrbuch", VI, 1930, P-' 2.5-
P. MURATOFF, La pittura bizantina, Roma, 1928.
P. MURRAY, An inl'er of attribations made in Tuscan
lz, trid. it. ii'tt Significato nelle arti oisioe,'lorino,
1965, P. I7L-224.
Sources before l'asari, FlorenIa, .1.95.9.^
P. IIURRAY,'On the date of Giottb's birth, itt Giotto e il n. f',{X<lf'TfY, Early net,lterland'ish painting' Its origins
and, charactelr, Cambridge-Mass., 1953'
suo tenzpo, Roma, 1971, P. 25-34. n. pAWOFSXY,'Renaissanie Renuscllset :n Western
-' ,"i. Stoct<hoim, 1960, lrad. and rom. de S. X'IIRCULESCU'
A. NICHOLSON, Tlre rontan sclnol at Assisi' in ,,The
197 4, Re nagtere i r enagter i tn arta cc id entald'
n rf o
Art Bulletin", XII,
1930, p. 270-300. "..*i, 9

A. NICI{OLSON,' Cimabue. A uitical slrtdy, Princcton, Il. l-\PI. La Moestd. di Duccio,'Maestro Siena' 1940'
.r
939.
;i: l'ARnoNcHr, Auioitd d.el di santa cecilia,
H. NOLTHENIUS, Daecento, lrches Llittelalter in ltalien, in,,Rivisla d'Artc" 1939, p. 193-282.
-d'uccesca,
Wiirtzburg, 1957. .\. PARiidNEAl, Srg""taziori in ,,Antichith
E. NYIILOM, La Xladonna di Santa Trinita di Cirnaltue, viva", 5, 1966, 2, P. 3-6.
in ,,Annaiecta romana istituLi danici", 1969, p. 41-i5' A. PARRbNCiI,'uii oocefissione duecesca, tn Giotto
e il suo tenzpo, Roma, lgil,' p' 311-31-8'
R. OIIRTEL, Die Irriihzeit der italienischen Malerei, f.. ff . ppf f<OilC,'t " peinrure sbrbe atl, Moyen-Age,
Stuttgart-Berlin-Koln-Maittz, 1966. l-II, Belgrad, 1934.
f'. pHf itppOf, Piit","fiamminga e Rinascimento italiano,
R. OFFNER, Italian Printitioes at Yale Urzli'erslty, Nerv tB'l Torino,1970.
Ilaven,1927.

A
1,. PONTICELLT, I restauri dd .fJanisrcro di FirenzC,
in
,.Conrrnentali", 1950, p. t2l-130, 187-189, M. ROTILI, Origini della pittura italiana, Bergamo,
247-250. 1 963.
J. I'ORCHEIi, Bibliolhtque Nationale. Les nrunusuits d E. ROWL.\ND, Jr., A sienese pttinting of tlrc Dugento,
peinture en. Fru.nce dr,t XII au, Xl/I silcla, I,aris, 1955. in ,,Art in America", 1934, XXIII, P.47-57.-
J. PORCIIEft, L'enluttLinure fra,nqui.se, Paris, 1959. S. RUNCIhIAN, I'he last Btlzantine Renaissattce, (lam-
I. \r. ['Ol-jZYNA, Za Chi,ne, l']talie et les dilntts tlc la. britlge, 1 9 70.
(XIII-XIV siitcles), I'ar.is, {935.
.Renaissulr:e
Ci. Plt0\rlTAL'I , II possibile Xlernmo rli tr'ilipptu:cio, 0. It. SAUNDERS, Zngllsche Buchmalelel, I-II, Miin-
in ,,Paragone", 1it5, 1962, p. 3-I1. chen, 7927.
G. PRE\IITAI,I, La Fortuna d.ei prinzitic'i. Dal l/asnri G. G. SBARAGLIA, Bullariurn Franciscunttrn, I-II,
ai neoclassici, Torino, 1964(I). Roma, 1779.
Ci. PnDVITAI,I , Xliniature di Xlemnzo di Filippuc:cio, G. B. SALhRNO, Cimabue a Tipolil, in ,,Atti e memorie,
in ,,Paragone", 169, 1964(II), p. :]-11. dclla societl Tiburtina di storia c d'arte", XXVII
tl. PIiEVITAI'I, Giotta e la sua bottega, Nlilano, 1967. p.159-163.
G. PIIIIVITAI,I, Giotto. Gli affreschi tli Assisi,, ilIilano- II. Sj\LMI, I mosaici d,el ,,Bel San Giopanni" e la pittura
[ienr:vu, 1969. XIII a Firenze, in ,,Dedalo", {931, p.5r'3-
del secolo
A. PItOC()PIOIJ, 'l'he Muaedoniun ques!ion in Bqzan- 510.
tine Paitt.ing, Atena,'l9ti2. M. SALIII, Per il completamento di un polittico cima-
). x x , Ilsauli.er illustri (XIlI siicle), Palis,'1906. buesco, in ,,Rivista d'Arte", 1935, p. lI3--120.
x x x, Psuutier ile Saint Zouis, Paris, f.d. XI. SALMI, Cimabue c lacopone, Todi, 1959.
It. SALVINI, Cimabue, Roma, 1946.
S. P"ADOJdIa, Les mai,tres rle l'anctenne peinture serbe, R. SALVINI, .Recensione a : Roberto I'onghi-Giudizio sul
BclgraQ, 1955. Du,ecettto,'in,,Comrnentari",'1950, p. 63--65.
S. RAD O JCI C, D ie ische I ltonma.lerei oom L 2 J ahrhun-
S erb R. S'\LVINI, Postilla a Cimabue, in ,,Rivista d'Arte",
Cert bis zLLm Jahre 1459, in
,,Jahrbuch Oster.r. d. XXVI, 1950, P. 43-60.
Gesell.*. _\-, {956. p. 6l
gi ur'm. R. SALVINI, Tutia la pitturrt tli GiotLo, Nlilano, 196?.
S. RADO,ICtC La
pitLura in
Serbia dell'inizio del S. SAMEK-LUDOVICI, Cirnabue, l\filatto, 1956.
XII fino olla metd del secolo XV, in Corsi
secolo E. SANDBtrRG-VAVALA, La croce dipinta italittna e
rli
cultu.ro sull'arLe rdeen)rule e biza.rttina, Raventra, I'iconografia d'cIIa pa'ssione, Verrlta, 1929.
1963, 1r-..293-325. Il. SANDB-ERG-\IAV'\LA, I" IL'anografir della XIa'donna
S. RADUJCIC, Sopocani et I'art europden du XIII-iinte col Bantbino nella pitturu italiana tIeI Dugento, Siena,
siicle, in I)Art BAzantin d,u XIII sidcle. Sgntposiunt 1934.
tle Sopoctini, 1965, Belgrad, 1967. ll. SAi\DBERG-\TAVALA, Uffizi slutlies. The dece'
C. 1,. RAGGHIAN'I'I, Pittura del Du,gento a Firenze, Iopmcnt of the florcntine school of painting, Irlorcnta,
in L'ArLe in ItaLiu, vol. I II, Ilonra, 1969([), col. 930-- 194 8.
978. ll. S.\NDIIERG-\rA\rALA, Sienese ,Studies. 'l'hc deoe'
C. L. ITAGGHIANTI, Ciotb e il prinro giottismo, in lopntetfi of the school of painting of Siena, Florenla,
L'Artc in ltalia, vo|. III, {969(II), cot. t00t-1086. l e 5:1.
C. L. RAGGIIIANTI, Percorso di Gicttto, in ,,La critica F. SANTI, Gn.ller.iu rtct:iLtnnl.e tlell'Unfirirt. Dipinti, scttl-
d'arte", 701-102, 1969, p. 2 9i urm. e oggetti rJ'u'te di cLi rontonica e Eolic(t, Roma,
ture
P. IiAJNA, Pittura e pittori u. Sa.n Gimignano intorno 4 969.
rt.ll'anno I 300, ln,,n{isc. Stor. della \raldelsa", XXVlll, II. SCFIAPIR(), On Italian painting of the Flagellatio.tt
1920, p. 1-13. of Clrrist in the Fritk collection, in . S.critti di Storia
L. RIIAU, Icon,ogra.phie d,e I'art chrrltien, I-I\r, Puis, tl,ell'arte in ortore tli Lionello Venturi, I, llorna, 1956,
r 955-1958. p. 29 56.
D. T. RICE, Italia,n and Buzantirte Painting in the 13 -\. SCHIIAfiSO\Y, I(ompositiongeselze der Franzlegen'de in
Centurg, in .,Apollo'-, 19i0. p. 80
- 9ti. der Oberltirthe zu Assisi, Leipzig, {918.
D.1'. RICE, Byznnrinc Art, 1,951. l. SCHN{IDT, La Renaissance di la peinture byzanline att
D. T. RICE, Byattttine painting. Tlrc last phase, Londrit, XIV-idmi sidcle, irt ,,Revuc arch6ologique", 791'2, II,
I 968. p.127-142.
X[. BICHTER, Lectures oIthe NationalCa.Ilery, Lonclra, 1898. \\-. SCONE, Sttrdien ,t,' 11bs7li'irchc con Assisi, in Fest'
ll-. RICI(EIIT, Za niniatura inglese, T-l I, I'Iilano, schift i(Lrrt Bauclt, l\'Iiinchcn, 1957, p. 50 ;i urm. .
1959-{ 961 . 182 l'. SCFI\ri,'EINIrUlt'|, Ccsclir:ltte cler rtrssisc:hett fuIalerei im
11)l XIittelalter, IIaga, { 9i:}t}.
 J.IL STUBBLItBINIi, 'l'he ilngel,s pinrLucles of Ducci,t' s
P. SCI{WEINFUR'I', illuriera g,recn und itulobyzanti- XIuesLd, in ,,Thc Art Quarterly",J2, 1969, 2, p. t:tl- -
n,ische 'Sohule. Abgreu.zung un.tl lVertu.ng dicser Stil- 152.
begriffe, in Atti del V congr, int. cli stud,i bizantini, W. SUIDA, Ei.nigc florcntinische fululer u.u.s rlcr Zei.t cles
in ,,Studi bizantini e neoellenici", VI, 1940, p.287 [jrbegungs pom. ])u,cccrtto im '1'rer:ento, irr ,,Jahrbrrclr
$i urm. d. I{on. Preuss. I(unstarnntl.", 1905, p. 28 ;i'Assisiurrn.
P. SCFIWITINFURT, Die Bgzantinische Form. Ihr ll/es- E. SUITINO, La Bu.silica d,i San lrranceico in
sen uncl ihre Ilirlung, Berlin, 1940. 13ologna,1924.
,

K. M. SETTON, The byzantine backgrountl to the ltalian

Renaissance, in ,,Proceed,ings of the American .Philo- I{. TIIODE, Itranz ron Assisi totd die Anftinge der Re.nais
sophical society",'1,956. sance in Ital.ien., Ilerlin, 1tlB5.
D. SEVERI, Pittura duecentesca in Umbria, in ,,La cri- II. THODll, Studien zur Geschichte der italienischen liurtst
tica d' arte", IX, 1962, 51, p. 49-55. int. XIII Jalrlur.n,clert.Guid,o pott.'Si.enct un.d die toskani-
Ill. SINDONA, Pieno Cacallini, l\{ilano, 1958. sche Malerei des XII I Jahrhundei't, in ,,Iler fiir
G. SINIBALDI qi G. BRUNETTI, Piutoa italiana del Kunslu'isscnsr'lraIt", ISC0 (11, p. I-'2\.'ertorium
Duecento e Trecento Catalogo d,ella mosta giottesta H. THODE, ,Sin.cl uns Werken port. Cimabue erhulk:n?
di Firenze del 1937. Florenla,1943. Ein Nachtro.g z.um voraugehend,en AufsaLz, in ,,I:i.cp.
O. SIRDN, A picture by Pi,etro Cavallini, in ,,The Burling- frir'. Kunstwiss". 1890 (II), p. 25-38.
lon- Magazine" 1918, p. 45. P. iIODS(lA, Storia dell' arte itulianu. IL if edioero,
O. SIREN, Toskanische Malerei des 13 Jahrhundert,Berlin, Torino,1927.
1922. P. TOESCA, Pittu.ro. _ fiorentinu del 7'rer:ert,to, Irlolcrrl,a-
A. SMART, T'he tlssisi problem an.tl t-e art of Giotto, Miinchen, 1929 (I).
Oxford,:t971. P. TOllSCA, Miniature rontane dei secoli XI-XII.
A. SMART, The Com,plete paintings of Giotto, in ,,The
Burlinglorr maglazint-.", 1975, CXVl I, 869, p. 553. !iltbie minia,te,in,,11.I.A.S.A.", I, r929 (If ), p. 69-96.
P. TOESCA, Cli affrest'hi del Vetrhi e rlcl Nuoco Testa-
G. qi ,\{. SOTIITIO{J, [cines du, lf otiL Sinai,l--lI, Atena, mento trclLa chiesu d,cl ,5'a.ntu.1ri,o di Assisi, I,'lorent,a,
1956,-t 958. I 948.
t1. SOULllrlI\, Les influertces orii:ntales r/ans ht ?eintLtre P. TOESCA, ,ltoria dell' a,rte Ituliunu, II, Il 'f recutto,
loscane, Paris, I921r. Torino,1951.
G. SOULIEII, (lne Madonne d,e Du.cci,o tmn Of'ficcs, in P. TOES(lA, .ll Buttistero rli Pa,nno, I,:rr'nra, 1960.
,,Gazette des Beaux Arts", 6, \r, 73, 19:J1, p. 225-230. I. TOITS{IA, Xliniatures ut l>ulazzo Vene:in, in ,,The
G. SOULIIIR, Cim.abue, l)u.rcio et les itretniires dcoles llurlinglon Magazinc", 1954, p. 23-2L.
ilc ll'osr,u.ne d prcpos de I.o X[udonna (]u.alino, Paris, I. 'I'OESCA, IJna croce dipi.nta rontane., in ,,13ollctino
r 929. d' arte", 1966, p. 27 qi urrn.
1,r. I. STOICIiIJ',{, e X,Iartini, Bucuregti, t[975.
.glrizon Il. 1'OSCANO, Il maestro delle palazze, in ,,I)aragole',,
A. STOJANKO\/IU, Za cortception. de I' espace ddfini par 1974, nr. 291, p. 3-23.
I'a.rchitecture peinte dans la peirttne serbe da XIlI-e
siicle, in L' Art byzantin du XIII silcle, Belgrad, G. UltllAN I, Ilcstorution of frest:oes in Rontrl a.ttd Assisi,
1967, p. 169 118. in ,.The Conrroisseur.", 1955, p. 155--J 60.
J. STRZYCIOIVSKY, Cim&bue untl Rotn, \'iena, 1888. P. UNDER,WOOD, The l{uriye Djunt,i, I-lII, Now
J. II. STUBRLITBIND, 'I'he dee'elopmenl of the th.rone itt
York, 1966.
Dttgento Tuscan paintin.g, in ,,Marsyas", {957, VII, W. It. VA_LEN,I'INlItlt, A'utes ott f)ucciri s space corr:ep-
p. 25 -39. tiort, in ,,Tlre arI quarterly "XXI,, 195S, i]. g5B-BBl.
J. H. STUBBLEBINtr, Guido da ^Slena, Nerv Jersey, It. VAN UARLE, Recherches sur l' iconograptrie de Giono
1 964. e d.e Duccio, Strasbourg, 1920 (I).
J. II. STUBBLEBINE, Byzantine influence in thirteenth- It. VAN MARLP, Lr-r pitturcr senese prirna di Duccict, in
centllrA ltd.lian .panel paintine, in ,,Durnbarton Oaks .Sassegna-d' arte antica e moclerrra", 1920 (il),
Papers",1966 (I). VII, p. 265-273.
J.I{. STUBBLEBINtr, Two Byzcrntine madonnas {ront n. \'AN MARLE, Memmo _di lrilippuccio, in ,,Rassegna
Calahona, Spain, in ,,The Art Bulletin", 1966 (II), tl' arte senese", 1920 (III)
p. 379-381. n. \'-AN -MAIl,Lll, Lct, peinture rotnu.ine a,u X,Ioyen.-Age,
son dic'eloppenrcnt dtt I-I jusqu,' d h fin clu Xiit
J. H. STUBBLEBINE, Cimabue' s frescoes of the Virgin 185 siirle, Slrashourg, .l 91 l .
ut Assisi, in ,,il'he :\rt Bulletin", 1.961 , p. 330-333.
R. VAN IIARLE , Gti, a'ffreschi d'et' 200 di '\an'ta Ila'rirt
-,,notietino J. \rON SCH[,OSSIriIt-MAGNINO, Dte ..K.unstliteratu'r'
'
;;' v;;;;;;;,1h d' arte"' \'-I I, 1 e 2 7- 1 e2 8' arlist-icrr' Montnle
\tiena, 1924, tlad. it, I'u letterattgu
o. 3 si ttrm. 7-l[' aiiti So"ti cl'eila storia tlcLl'crrtc modentn,
Floren!a, 1967'
R. i,.iN Mirii'd , Le scuole rlellu pitntrct ixtlianrt'
LI32 -?,1'
-liiiRilh,-ii"
I laqa-NIilano, C. TI. WI'IG]JL'I, I)ur:cio rJi, Rt.toninsegna,. Studien zig' zur
R. +A d'cvelopment of the Italian schools CesclLichLe dcr I r ii.lt s i n s i s he n 7' af-cl ma cr e i, I't:ip
e e c L

of nnintins. T -ll, IIaga, lC23' 1911.

II. vJl varV dS. .s,.,,.t" painring in IIoIIand, Gronrngo]r' C. II. WEIGEI,T. Lo. piltttra scnese del Trecento, Boiogna,
-ii'iit, d'e' piit
Utrechl,, 1969.
pittori' stttltori ed t,.r30 (I).
G. V"ASAR|, -eccelenti " -'tt.
t.. itniCUL'l', T ltr ptoblertt oI tl't Rttn.lloi lllndortn't'
architettori. scritte da C' V' pittore aretlno' con nuoae Si'rr;;;-A;acteristiis, in ,,-Ari iir Amet'ica'', 1930 (II)'
i,iiota'ziori e commenti di G' Milanesi' l' Florenla' p. 105 si ttrtr.
TB7B. C. WEIGELT, I'1,, Iladotttttt' Rttcclkti and the youttg
- II:'n""iti,
f" . ftn"l,liAn S, Le r6le d'u ddcor architectural-et Ia' reprrlser.t'
in ,,Ait in America", 493-9, X\riII, I,1' 3-25'
nriii*- ii Tl rr p o"t d'ans la p e inntr-e d'cs . P oli olo g-ues
t'i|t -" fV-fiNflnl',' nt
f;. aberkirche
ahcsten Forbettfeste itt-der.
:tahi-* q'if,aotogiquet"' X tt"' ].96 i '. p I 83 2l 6' ,ii Atiiti tmtJ' ilie cleutsche Classntnlerci d'cs XIII
'in .,SLoria d"ll' arlp"' 1-o' l$t-'9'
r. v'n\;iur"lo Ll-, C;otio, i"n iiiirrtu, in,,Walrat-li'ioharl's Jalrrhuch", XIV,
p. 142 si urm. 1952, P. 45 qi trrnr.
a." v'iirqTirAi
'T:irirto ,- LSio,ria. d,eII' ctrte italiana, Y ' -La pittura tl'el fi. iftili'2,lf A\N, ('nnslo ntit,olt'tliron Lnok illutninotion
i tu, origini' llilarro, 1901.'
in ilti ieriod uf thc Lutin (ottqu?st, in2]i'^
"Gnzel to des
A. VENTURI, (Jn" opera di p1127in dt Ruonrn:;eg'na
q
Bnarrx'Arls", XXV, 1944, p' l3:J
aonenhueen e l+na d'i Sintone Xlartini' u ltienna' irt f. f,ve;iZlle'Nu,' ra, Joshua rott AI 948' vorh of th'e Mace'
..ti ,'lrrii', xxl\, l9ll. P' 198 -199'
'('olle=ione
C'tt'lirro' 'l'nt ittu' donion Renaissonea, I'rirrceIon'
r, vbli't ltl i.'iii't"so delln -"' fliOIfZltANN,
X. ?hirtee nth centu r y, C,'-t!td|!l I cons ott'
L926. Miitt Sirzai, in,,The Art BulleLin", XLY,{and 966, p' 51-83'
"' VnNfUnI,
f,. 'R: Alntne opcre dell't collezione Cualino trcIl<t K. WitiTtM.tuN,'sr"a;"s in ClassicaL Byzantine
xlilalo-Rnrna'
b;;;;;ter:a r\i Torino, -t928' )lI anuscr ipt I Lluntin,atirtn' Pl'itrcc Ion, 1 9 0' 7

r,. \tiriiUi{1",""ijirr:ur" italian'e in America,.I' }Iilano'

193I ' at Assisi,
rf i Pisct' ' \\tiiiTli;
J. i:i"i','tt of the Legend of.'St' Irrancisc
"1;i-,,Tli.-Burlingtirn
C. fiANi-F'iltuia cl,'t i''e c Trecen(o ncl MtLseo p' itL4-351'
lla{azine;',. 1956-,
Palermo, 1950. f tff , f irc birtil' ancl rebirtlz of pictorial-.spoce,
Londla'
iu-'!crrtti tli "tlst,
".r. f,Vif
- ' \rldilii, i,ip'iiti totco,,ri in S'i'ilir'r', II' Iloma' '\torict
G. 1968' it;d. iL. Na.scita e llinaVcita dello spazio pitto-
r\eil'ar'te ii o,tore cli I'Iario Salrni' riro. n{ilano.1971.
tr. 6i -7:1.
'iuccio J. WlilTlf; Art' ancl Architecture in ltaly. 1250 to 1400'
cli l)uoninsegna, itt Encicloperlia L!tti-
- viC"fiI,
e.
,"iri,lr'rlell',4rre, vol. IV, \r-oiictia-Routa'
'195B' col' X[iddleser, 1966.
F. \viiir<Hotif , Lieber..der Zcit des Guido Qon Siena, irt
4Al-+L;|. ..1\lill. des Insl. f. Osl"r'r, Ccss, ,1889'
\\r. iVf-,rrnil GER, Jly:antinisinrrq trnd Llot il;, irr l:est-
f.Ciif:Aiil, 1)ysanz u.nLl s.rin L)inftuss
F. '
orrf 1')ctttschlutul
,-r-1 itoliin,':ir. Ilqzantitte art - rin '11'ttopcon art' srlrrilt P. CIcntcn, P' 329 si ut'm'
-\lerra, 1lf'6, n. l0R si rtttn' w. \toRRIil CER, i t', d, 4a"ge d'er T ofemalerei, Leiytzig,
(l r-.ip., ptJ;t"jria di Dttr:r'io, iu ,,Paragone"' \r' {95/r' L924.
O!)
Ut. WbffnfNGER, Griechentum und (lotik' l:'ortt J'VclL'
(l r'Or-pBlirrln tttostrQ tlei dipir'ti senesi drl .rontoco c reirh des Hellon isntus, Mtinchon, I 928'
'
iru""iliiii,),,r, in ,'Prlagone", I 956' V I I ' 73' p' O.' lliUif'F, Zur Stilbilduttg der T'recentotnalerei' I' Du,c'
<D
+ /-oo.
in 1l |ioina'aie Sienesen, ii ,,Repertorium ftir Kunstu'is-
C. YOLPE, Ca,ntierc d'i Assisi'^Lo-spazio ritroaato'
'Cii;tti' ,titt'"rte serlschaft", XXVII, 1904, 1t' 89-712'
a cura 7i g' 6aitelntrolo' Bologna
J
c

A. Xl'NGOPOULOS, et Ia peinture maci'

1060,P. 106-1i3' I 'I'hessa'Ionique
(:. \'OLI''E; La forntaziorte di CiotLo nella cul-ttt't'o' di 'lssisi' r)onienne, Atena, 1955'
'' 'iriC;r'*1-i'[iotLeschi in Assisi, Fionra, 1969' p' 15-5'tt' I A. XiNdoFouioS, Les lc6nes porta'tbes, in L't1rt
c177 str76p/en, Atcna, 1964'
il. \rOLPE, scltede. Pittura itolianrt tlel Du'ecento' irt Il byzantin
-
Vrtsilri", 1965, 1r. 5-7' F. ZtNRI, I'a XIosnt ,,Arte itt--Velclplsa'.'-a Certaldo, in
!
J. \rO \SdIILOSSiIR, l,,,retir a Ghib e rt i s D en li *' ii rd t gkei r t n
18{ .,llnlinlino rl'.\r'te"' 1963., I It, p. 2i5 9i urm'
( I Contmentari/' 13crlin. 1t)12 187 Il. ZOCCA, ,4sslsi, Roma, 1936.
I

i
I
I

LtsTA ltusTRATllLoR
Crtrcifit
t. l\{aestrrr anonim din Pisa, cLL reprezentarea
Patimilrtr, citre 1230-1240, Pisa, Nlrrzeul lr-alional
San Matteo, nr. 20.
2, Maestru anonirn din I'isa, Crucifix cLL reprezentarea
Patim.ilor, delaliu, Ilentei plingtn'd.
3. Nlaestlrr anonim din Pisa, Crucifit cu reprezentarea
Patirnilor, dclalirr' Cele trei X[urii la ncrmint.
4. Girrnta Pisano (Giunta Capitini), Crucifir, cittre 1230,
.\ssisi, Sarrla l\4aria rlngli Angeli.
5. Giunta Pisano, Crucifii, citre 1240, Pisa, Muzcul
National San Mattco.
6. Girinta Pisano, Cruci,fir, chtre 1250, Bologna, San
I)omenico.
Duccio di 13uoninseg na, Madonct Rucellai, 1285,
7.
I'loren{,a, Uffizi.
8. Maestrirl' dc la San Nllaltirro, XIoesLt\, citre ll290,
Pisa, 1\'Iuze rrl NaIiorral Sart Matt,eo.
9. Cimalrrre, Mudoni, rhe La 'Santa 7'rinitd, ciil'ro 1295,
Irlorent,a, lJffizi.
10. Miniafirist anonirn, FecioQra ca Pru'rr'cul' in'tre sfin!i,
naginl ditt Biblia lui Williant of Deoon, cittre 1251),
i,oia.a, Rritish }Iuseum, Ms. Royal, I' D. i., fol' 4 v'
11. Cimabuc qi etcvii stai, Xlttestd', cirtre 1300, Paris,
Luvm.
12. Maestrul de la San 1\'Iartino, Llaestd, detalitt'
13. Giunta Pisano, Crucifiur'l de Ia Sart'tct Xlaria deg'Ii
Angeli, detaliu.
!4. Cimabue, Crucifirul de la Santa Croce, citre 1285-
1290, del,aliu (inainl.e dc inundaliilc din 1966), Flo-
ren!a, Uffizi.
Martiriul Sftntuhti Dindn"ie, 129l--
15. I4aestrrr anonirn,
1292, Mistrir, Aghios Demetrios.
16. l\faes[rui tle Ia San n{at'lino, I'I ues td., de laliu, I oachirn
tntre pdstori.
17. l\Iaestml tle la $al X{artino, IIucstt\, detaliu, intc,ar'
I cerea ltti loachint'
I 18. Nlaestru anonim din Pisa, Icoana Sfinl'ei Ecaterina
tlin Alerantlria. detaliu, Inmorm"i'ntarea Sfintei Eca-
i tertna, cilre 1250, Pisa, Mrtzerrl Naliorral- San Matteo.
.: tg. Maestrul dc Ia San Martino, JIudsd, delaliu, /ntil-
nirea ilintre Anu gi loachim.
r 20. Maestru de la San Martino (?J, Etultet nr. 15, deta'
Iiu, cdtre 1290, Pisa, Muzeul .Nalional San Matl'eo'
it 21. X{aestrul anonim sicilian, tr'ecioara cu Pruncul (odi-
nioard ln coleclia Kahn), intre 1295-1300, Wash-
inElon National Galler.Y.
22. Mlestrrrl anonim pisanii-sicilian, Ferioara cu Prun-
cul, intre 1295-i300, Moscova, nhrzeul de arte
,1
ir frumoase.
I 23. Maestru anottirn, Hristos 9i discipolii sdi la Emaus,
ll
t mozaic din catedrala de la Monreale, intre 1180-1194.
24. lVliniat,urist anonim, Bunacestire, pagini dintr-o
1r
Evansltelie rttittiotd, stirgitul secolulrri al Xlll-loa,
Parisl .Biblioteca NaIional;-r'
Ir 25. Maestru anonim, La'Madunna dei Xlarttellini, intre
1230-72r+0, Siena, Pinacotcca.
lr 26. Maestml Ae ta Sari Martino, Sftntn tlna cu b-ecioara
cupil. c:atrc 1280, Pisa, X[uzeul Nalionat San Matt'eo'
27. ,\lht'sl lrr lttonitn'siciliurr, h'eciottnt t'tt Prrtttrttl (Cly-
koolilt-rrtssa). ciilrc 4 2fi0 (plovirrl tlc la l'is''t'ica Surr
Ir
r lrtgor'i,, tliir Nlessine), 1\l"ssirra, Nlttzrrtl Na(iorral'
ir
28. Maeitlu anonim sicilian, Feeiuara cu Prutrcul, irrlte
12C5-130u (odinioari ln colcclia Drrveen), Wash-
I
irrgton, Naliorral Gallorv'
I zg. licllri di Rnoninsegl.ai x/ ,,lou,t ]lucellai, detaliu'
I io. ilu..io tli lluoninse!rt, 1lIod,,,,o Rucellai, detaliu'
I l3rroninse[r,a, ]Iudona lluceilai, detaliu'
ii. tl,iccio di
32. Maestml de la San"IIartino, Xluesti, dctaliu, 1oa-
chitn i:grt,it din temPIu.
sg. Cimabu6, Ivladona tli la s'anta Triniti;, -detaliu'
ia. Cimabue, fuIadona de la Santa Trinitii, -detaliu'
ii. fr,tc"io di Buoninsegna, XIadon't llurellai, detaliu'
.iO. lI"o*t.u anonim siciliun, 7-e, iooru cu Prutrcril, detaliu'
il. tluccio di Buoninsegrra, Mudott,n l)omulur' la .Cretole,
c[trc 1280, detaliu, Siena, Muzettl -le
"- Iiaeit"o anonim,
ss. fln arhanghel, mozaic din-Capeia
i;i;i"i de la Palermo, cirire mijlocul secolului al
XII-lea.
:s. ilucci; Ai Buoninsegna, Madona Rucellai, detaliu'
4i. 6;;;i; di Buoninscilna', nfad'ona Rucellai, detalirt'
41. Macstru anonim sicilian, Fecioara cu Pruncul, d'e'
taiiu.
42. Maestru anonim sicilian, Fecioara cu Pruncul, detalitr'
-- Duccio di Buoninsegna, d,e la Cree'ole'
rr3. "Siena,Aladona' Domului'
,*it.. 12s0, detaliu, llrrzcttl
 b/. Maestrul Sfintului loan, detaliu din lcoana Sfinniui
44. Coppo di Marcovaldo, Crucifir cu reprezenta,rea Ioan.
Patimiktr, cltre 1260, San Gimignano, Muzeul 68. Maest,rul Sfintului Ioan, detaliu din Icoana Sftntu'hti
Civic. Ilrancisc.
45. Salerno di Coppo gi Coppo di X{arcovaldo, Crucifir 69. Maestrul Sfintului loan, Alta.rul Sfintului Ioan,
cu reprezenta.rea Patimilor, 1274, Pistoia, Dom. detalirr DansuLSalomeei.
46. Salerno di Coppo qi Coppo di Marcovaldo, Crucifit J0. Miniat,urist attonim, Iosif ;i neffistl Iui Putifur,
cu reprezentarea Patitnilor, detaliu, Cobort.rea de pe paginri din Psaltirea, de In T'rinity College din.Cam-
cruce. i;riage, Ms. Il., II, 4., intre L220-1245, detaliu.
47. Maestru anonim gtec, Coborirea de pe cruce, a tJoua 11. lliniaturist anonim, Dansul Salomeei, pagind dintr-un
jum5.tate a secoluiui al XIII-lea, Bntxelles, coleclia manuscris dc la Bihlioteca de stat din Mtinchen,
Stoclet. secolul XI.
48. Guido da Siena, Maestd, 1221,, Siena, Palazzo Pub- 72. Villard de llonnecourt, studiu pentru Judecata lui
blico, ,Solomon, Lic,re de portreiture, (uaternio II, cittre
49. Duccio di Buoninsegna, Fecioara ctt Pruncul, cdtte 1235.
1300, Perugia, Galeria Nationald.
iD Maestrnl flfintului Ioan, Altrtnil Sfi,ntulu.i Ioan,
50. Maestnrl ailonim din gcoaia lui Guido da Siena, detaliu.
Judecata. de apoi, cratre I270, detaliu, Grosseto, i +. Iluccio rli Buoninsegna., Moesti., cletaliu dirt Fugtt
Catedrala. trt Egipt.
5t. hlaestru anonim din gcoala lui Guido tla Siena, I'rlp- 15. .N{aesTrirl Sfiril,ului Ioan. It"onnn,Sfinrtrlrri Ioan,
ticu.l nr.8, detalirt, fnltarea in ferusalint., spre 1210, <1r,talirr, Sfirttul Ionn gi L,gerul.
Siena, Pinacoteca. 76. Duccio' cli' Buoninsegia, ilaestd, detaliu, I'inzarea
Maestrul Sfintului Petru, AItaruI sfintulu.i Petnr, lui luda.
intre 1270-L275, Siena, Pinacoteca. Duccio di Buoninsegna, Maestd, detaliu din Tinzarea
Maestrul Sfintului Petrtt, Altarul Sfintului Petru., lui lud,a.
detaliu, ,|ftntul Pen'u, eliberat tlin tnchisoare. 78. Maestru anonim, Ad,ormirea Maicii Domnului, dela-
54. liu. Sopodani. biserica Sfinta Treime, spre 1265.
lului Mihoil la Chonae, paginir ditt JVlenologul l.u.i 79. }laestrir anonim, Ad.ormirea Maicii Domnului, d'eIa-
Vasile al Il-lea, cd,lre 985, Roma lliblioteca \tali- liu.
cani. 80. Maestru anonim, Ad,ornzirea Xlaicii Domnului, de-
55. Duccio di Ruoninsegna, Llaestd. detaliu, Chenta.rea taliu,
lui Petru, 1308-7311, Siena, Muzeul I)otnului. 81. Duccio di Buoninsegna, X[aesti.t, del'aliu, Isus pe
56. Macslrul Slintutui Petrn, Altarul Muntele Mdslinilor.
'Sfintului Petru,,
detalirr, Chemqrea lui Pel.ru,, Siena, Pinacoteca. 82. Miniaturist anonim, Cei Fapte tineri din,Efes, p-agind
51 Maesl,rrrl Sfintului Pctrn, tlltarul Sfhtului Petru,
.
din Jllenologul lui ilasite' ai I I-Iro, c5tre 985, lloma,
detalirr, Natterca lui IIristos, Siena, Pinacoteca. Biblioteca Vaticani.
58. Maestm anonim din qcoala ltti [iuido da Siena, 83. b;;;i;-ai noonini.gno, xlaestd', detaliu, Inpierea
Na;terea lr,i ITristos, citre 1 2 70, Paris, tlolec [ia lui Lazd,r.
Strolin. 84. Artist anonim, Inoierea lui Lazitr, fildeq-b-izantin din
59. Duccio di Buoninsegna, XI.restd, detaiiu, Na;terea secolul al XJea, Berlin, Keiser Friedrich Museum'
lui Hristos. 85. Duccio. di Buoninsegna, Maestd', detaliu Spdlarea
60. Miniatnrist anonim, Judecata lui Solomon, Pagirril pe plcloare.
din Biblia de lo, San Paolo fuori le mura, intre 869- 86. Arfist anonim, Spdla,rea pe picioare, Mtnilsl'irea
870. Protaton, Athos, cltre tl]00.
61. Maestrnl Sfintului Ioan Botezdtonil, Altarul Sfin' d1 Duccio di Buoninsegna, Jllaestit, detaliu, Cele ftei
tului loan Botezdtorul, cdtre 1275, Siena, Pinacoteca. Marii la lllormi.nt,
62. Duccio di Duoninsegna, Xlaestd, partea anterioarii. 88. lVliniaturist anonim, Oraytl Ai, pagini din Rotulul
63. Artist anonim, Portretul sebasto(rotol'ului Kaloian, lui Giosua, prima jumitafe a secolului al X-lea, ltoma'
1259, tsoiana. Biblioteca Vaticand.
6rr. Maeslrul Sfintului Ior.tt, Icoana Sfinniui .Frantisc, 89. Artist anonim , Cele tei Marii la Mormi,nt, Biscrica
c5[re 1275-1280, detaliu, Orte, Catedrala. inilldrii, Mile3evo, intre 1230-1236.
65. Maestrul Sfintului Ioan, AlturuL SIbrtului Ioan,
detaliu. 90. Duccio di Buoninsegna, Jlfaestd, detaliu, (Jciderea
66. \rillard de Honnecourt, Livre de portreiture, quater- 191 Pruncilor.
nio IV, ciitre 1235. 190
91. N{iniaturist anonim, Sf intut Xlarcu Eranghelistu'I'
"'' ;;;;;- dTnlr-o Eoa'ngt'h;" de la s.firqilul secolului 11.3. Duccio di Buoninsegna, Madona Franciscan
hl
-XttI-t.", Paris, Bibliolcca Nauonala'. 1295-1300, Siena, Pinacoteca.
sz. il"..io-oiEuonins'egna, ,,mica Maestit"' c[tre 114. Miniaturist anonim, Inchinarea Magitor, pagini din
1300'
Berna. KunsLmuseum. lI.gryologul lui Vasile al ll-lea, citre 985f Roma,
e3.
""' ilii';'-;;;ffi]sii;;*ttolului
Ana cu Fggtqq'! copit' icoand'
al xIII-lea' Ministirea
Biblioteca Vaticand.
i;il;r;i;;'.Giiii
Athos.
115. Miniaturist anonim. lncJinarea Xla,gilor, paginl din
Pred,ica Naplerii lui Ioan din Darnasc, - secolul al
VatoPedi,
d#t;bni*, H.;"ro" Pantouo'.tor, sfirgilul secolului II i.u, Ierirsalim, Biblioteca pat"iiriiuir,i g."c.
'-
94.
116. Miniaturist anonirn, Fecioara cu Pruncul adoratd
alX ll l-lea, Leningrad, Ermita,i'
g S. il"ccio-al'Buoninse"gna,',,mi ca M ae st it","delaliu' dr- yry- cd.lugdr,- pggind din Cartea de rugii.ciuni
S6. A.ti.i;onim, Coio,ie'a d'e pe cruce, inceptrtul seco- a lui Herrr.y of Chichestcr, mijlocul secoluh_ri aI XItt-
lului al XIII-loa, Paris, Luvru lea, n4anchester, Johl Rylands Library, Ms. Lat.
SZ. D"c"io- di Brrot int.gna, Xlaestd, detaUu' Cobortrea 24, fol. 750.
d'e pe cruce. 117. Miniaturist anonim, Fec.ioara cu Pruncul adoratd, de
gs. i/'iifi..l'J. Ilottnecourl, Capellt' din corul .rnreJralei un cdlu.giir, pagin[ dit Historia, Anglorum a hi
""' ii"-p*iit, ."tt.iot, pagind- din Alburn, citre 1235' Mattlew Paris, ante_{259, Londra, British Museum,
;.'"3d';.;"F";it, niniioteia t'lalion-ali, Ms'. fr' teOe3' tl8.
Ms. Roval t4 C. VII, 6.
Artist dnonim, Leoaiid gi trei pui d,e leu, detaliu din
gS. Vitlara'de Honnccnurl, Capeid din corul,ca'tedralei
""' iii Ariis, inlerior' pa!4ina'ditt AJ!"ry, cdtre '1235' vitraliul domului din Lyon, rnijlocul secojului al
.., Filit, eibiiotei" Nalionald',Ms'Tr' 19093' XIII-1ea.
6rccio'hi nuonlnsegn a, Maesid', detaliu, Tentaliunea'
too. ".'"ai 119. Arlist anonirn, fcoana Fecioayei XIaria iubitoarea
din TemPIu.
' d,e Dum.nezeu si scene d,in oiaya Sfinlilor Zosim.u si
ror. buccio 6-i'' Buoninse gna, Maestd, detaliu' Hrist'os Saoatii, 1545, Moscova, Muzeul Kiemlinului.
120. Cimabue, Crucifitul clin Arezzo, cratre7270, Arezzo,
i.ntre inodla1i'
roz. ijuccio di''Bnoninsegna, Maestd', detaiiu din Inta' San Domenico.
121. Cimabue, Crucifir,u.l din Arez;o, detaliu, Sfinta Maria.
rea in lent'salitn
inoni*. Cain 9i '4Del, p-agind din Psal' {22. Cimabne, Crucifirul din Arezzo, detaliu, Sfintut
'""' ;i;;; "sf;ii"iii
roa. Uiniat""isC
t'"aoric, intre 1'252-1210, Paris' Ioan Ee,anghelistul.
Biblioteca Na!ionalh. 123. Cimabue, Maestd., cdfte 1,275-1280, Assisi, Basilica
lflnlat"riit adonim' Abraham ;i Rebecca,.pSgilqSt: San Ii'rancesco, Riserica inferioari.
- "'iroiiirro
ro+. 124. Cimabue, pinza de bolti cn ELonghelistul lIulcu
Sfintului Ludottic,' intre 1'252-12'10' qi ,,Ytalia", Assisi, Basilica San Frarrcesco, biserica
Paris, Biblibteca Nationald'
roS. buccio di Buoninsei'gia, Maestd, detaliu, Nunta din superioarti, t280-1282.
Caana. 125. Cirnabue, Crucifir, citle 1285-1290 (tnainte de
inundaliile din 1966), Fioren{a, Liselica Santa Croce
-""'
106. -'aorio,Despdrlirea d'inte Sfintul l9,sif
Artist anonim, .9i 126. Cimabue, J\[ctrea Crucificare, Assisi, Basilica Sarr
i;;;;;r;' aetatiu, Ccnstantiriopol, Karive
Gamii, t3L5-1320. Francesco, biserica superioari, transeptul sting,
1280-1282.
'""
107. Artist anonim, Luna iulie, relief de pe.portalul de
Notre Dame din Paris, intre 1210- 127. Giott,o, Viziunea carului de foc, detaliu, Basillca San
".tl"ir
1220. "uiea"ui"i Francesco din Assisi, biserica superioari, a treia
travee, registrul inferior, t 297-1300.
108. f)uccio di Buoninsegna, Maestit', detaliu di Lepd' 128. Gio[to, Funeraliile Sftntuhti F'rancisc, detalirr, Flo-
lui Petrtt.
d,area
renla, Santa Croce, Capele Bardi, cdtre l3l7.
1trurrcilor,. detal.iu, Kariye
-- -' Artist anonim, IJriderea intre
109.
Gamii, Constantinopol, 13 i5-1320' 129. Elev al lui Giotto, Inoierea, detaliu, Assisi, Basilica
San Francesco, biserica superioar5, a pat.ra trevee,
Maestrul Sfintului Ioan, Altantl $fbtt'ului loan'
--"'"niii"Eri"uz,
110. loan
peretele din stinga, registrul median, t2g7-IBA0.
Oetatiu din Nagterea Sfintului
Siena, PinacoLeca. 130. Cimabue, Crucifinul clin Arezzo, detaliu, Ilristos
111. Artist anonim, Flora, fuescra din Stabiae, sec' I e'n'' binecut,tnttnd.
Neapole Muzeul Nalional. 131. Cimabue qi elevii sdi, Inger, Assisi, I3asilica San
I'rancesco, biserica superioard, transept,,l"280-1282.
112. Arti;t anonim Sinagoga, Catedrala Strasbourg'
1225-1230. 132. Cimabue, ing"r, Assisi, Basilica San Francesco
biserica superioari, transept, 1280-1282.
 156. Duccio, lladona cle la Crepole, Siena, I[uzeul Do-
Geneza, gagind din Biblia
-"-- Miniaturist umbro-roman,
133. 'XII-lea, Rctma, Biblioteca
mului cdtre 1280.
dt ii Pontror, sec' al 157. Maestru anonim, Fecioara cu pruncul, Castelfio-
Vaticand. rentino, S. Ippolito e Lorenzo, intre i280-1290.
faa.,trtisf^roman, Nagterea Eoei, Assisi, B"asilica San
'"'' ilil;.t;, riiericd inferioari,.peretele din dreapta'
158. Maestrq anonim, Fecioara cu Pruncul, Buonconvento,
Pieve di San Pietro, intre 1280-1290.
do.t" travee, registrul superior,.dupd 1291' I59. Cimabue, Maestd., Bologna, Biserica dei Servi, iritre
rss.
^""' "
;.rtisiloman,'Crei'rea lui Adam, Assisi, B.asilica San 1290-1295.
ir;il;.;;o, rit.ti.a superioarh, p-eretele^ dil dreapta'
160. Maestru anonim, Fecioara cu Pruncul, Torino,Galeria
-Ficatul superiot', dupd 1291'
nrima travee. registrrrl Sabauda, coleeIia Cualirro, cdlre 1290.
-.--' "A;i;;; .".""ti,
{g6. oiigi"oi, detaliu, Assisi' la'
;ili;; San Francesco, biserita superioarS, peretele din l6l. Macstru anonim, Fecioara cu Pruncu.l, Mosciano,
A;;;;4". a doua travee, regislruI superior, dupa 1291' Pieve di Sant'Andr.ea. citre 1295.
s7. i,i;;";; a i- Fiiipprc.i o,'"v ot t i, t' i.i a rc r i, . Sa n Gimi-
I'"' i
162. Maeslru
^.anonim, . cu Pruncul, Florenla
Fecioara
biserica San Remigio, cltre 1295.
iiiriiiii,"ptlaizo' ilel Podestd, Salonrrl cie audienIe' 163. Maestru din atelierul Maestruh.ri Magdalenei, Fecioara
cltre 1291.-di cu Pruncu,I, fragment Poppi, biseiica San lredele,
nilippu."io, -I.zgonirea drn 'Raj' Assisi'
'""' ilemmo
rSs.
il;;iii;; san Friices"o,' bis6rica superioari'. peretele cdtre 1295.
aii'lit*pt", i treia travee, registml superior' cdtre 164. Maestru anonim, Biciuirea lui Hristos, New York,
1297. coleclia Frick, cdtre 1290 (dupI restaurare).
gg. M-emmo di l'ilippuccio, Altar-ul de l.a.Arislano-' deta'liu'
f'""'sft;;;;
165. Maestru sienez anonim, Biciuiria lui Hristos,.Berlin,
loiir "nro"gielistut, orist'ano, Episcopia' Keiser Friedrich Museum, a doua jumltate a seco-
lului al XIIl-lea.
c[tre 1300.
di'Fihppuccio , Altarul de la Oristano' detaliu' 166. Maestru anonim din Umbria, Crucifir cu reprezen-
""' ilemmo
rao.
ii"i"" 2i""" i! )' orislano, Episcopia, cdlre J300' tarea flageldrii lui Hristos, Perugia, Galeria -Na{io-
141. fri;;;; ai""'ri'tlppu"ci o, Izg'oniiea..din Rai, .detaiiu' nal5. intre 1290-1300.
i;i: '";;;ii. ro-un'$i
- --' lii;;;ft Mcmmoli Filippuccio, .Purtareu 167. Duccio, Maestd, detaliu, Biciuirea lui Hristos.
Assisi, Ba'ilica San Fratrcescu, hiserica supe-
-p;;;i;te 168. Maestrul anonim, Crucifir, Grosseto, biserica San
;l;;il, ain sringa, a treia travee' regisirul Francesco.
median, 1297-1300. 169. [Iaestru anonim, Crucifirul de la Carmine, FIo-
143. ivi;;;; di nilippuccio, Purt'area crucii' detaliu' renta, Galeria Academiei, spre 1290-1295.
i;;: iii;;;; oi nlippuc"io, Purtarea-crrrc.ii' detaiiu' 770 Crucifirul d,e Ia Grosselo, detaliu.
iil:c;tl;;!;:!'",i,r+yt;t,,'i#tffiHlif"*i'J,j#: 771. Crucifitul de la Carmine, detaliu.
cesco, biserica suPerioar[' 172. Maestru anonim, Crucifir, Florenla, Palazzo Vecchio,
t46. xi;;*; ai pitippti'..io, Altarul de Ia oristqno' eletaliu Coleclia Loeser, intre 1290-1300.
Sftntul Franeisc. 173. Maestru anonim, Crucifix, Bracciano, Castel Orsini
.-" i,i;;;;;
147. ai'Fiipp"ccio, o rnrt'rtirlt' Assisi' Basilica
'S;;-F;"n."t.o,'biserica spre 1290.
a patra travee'
superioarl, 174. Duccio, Rdstignirea, detaliu din Xlaestd,.
inlre {297-1300. 175. Maestru anonim din pcoala lui Guido da
ras. i,ie"tm; di Filippr,ccio, o sfintd, detaliu rlin Al'tarul Diptictrl Preafericitului Gallerani, detaliu,
Siena,
de Ia Oristano. Siena,
fAg. ffiemmo ,ii Filipprr."io, Ritstignirea, .-{'ssisi' Basilica Pinacoteca.
San !'rancesco, a [reia travee, peretele diri stinga' 176. Maestru anonim din qcoala lui Guido da Siena,
reeisl rul median, intre { 297-1300'
-Fltipi,tr""io' Rdstignirea, New Haven (Connecticut), colec{ia
{50. M;;;; ai Rastignirea, detali't' J. J. Jarves.
i;i:
--" i'i;;;; di nitilipucclo, Fect6ara cu Prttncut' san 177. Duccio di Buoninsegna, Vitraliul catedralei din
Cimiu;.no. ei.oiic" San lacopo, drrpd. 130n' Siena, 1287-1288.
152. Memfrro di Filippuecio, Rdstignireo.' delaltu' di
i;5: i\i;;;; a'i Fitli,i,.,ccio', Atrarit rte tu oristctno' detaliu' 178. Duccio Buoninsegna, Vitraliul cated,ralei d,in
Sfinta Doroteea (?\' Eieza, detali:u, .tncoronarea Fecioarei.
) I n 1t le ;S fi n uI tt i -\ icolue' 179. Duccio di Buoninsegna, Madona Rucellai, detaliu.
-- "' i{e-i'o.- Ji" Eiiipir,i."i o,
rsa. i tt i t

a;talil; San Gimignano, - Collegiata'- {3o5' 180. Duccio di Buoninsegna, Vitraliul Catedralei sieneze,
-""
155. il4;;; al' nir1pp.ic"io,'Scend Troticd, detaliu' San detaliu.
6ilL;;nq F"tii'o del Popolo, drrpb 1300'
181. Duccio di Buoninsegna, Vitraliul eo.tedralei din INIDICEI
Siena, detaliu.
182. Duccio di Buoninsegila, Un inger, detaliu din X[aestd
(?), odinioari lr Florenla, Colec!ia Locser.
183, Maestrul de la Badia ad Isola, Feciaara cu Pruncul
nr.593, Siena, Pinacoteca, inceputul secoiuiui
al XIV-lea.
184. Maestrul de ia Badia ad Isola, Maestd. Badia ad
Ilolq, biserica Parohiald, inceputul secolului
al XIV-lea.
185. Xfaestrul de la Badia ad lsola, Fecioara cu Pruncul,
Qtrec!!, Muzeul arhiepiscopal, inceputul secolului
al XIV-lea.
186. Maestrul de la Badia ad Isola, Maestd, odinioar[ in
qglgclia Argentieri, Spoleto, tnceputul secolului al
XIV-1ea.
187, Nlaestrul de la Badia ad Isola, Fecioara cu Pruncul
nr.583, Siena, Pinacoteca, lnceputul secolului al
XIV-lea. Aitnon of Fauershaut, 77 \ubert, A., 97, 98, 100,
ALBERTI, LEON BAT- 165
TISTA, 5' \zZo, 169
Anagni, Catedrala, fresce,
28, 168
.lnnibaldi, familia, 117 Baccheschi, Edi, 133, 134,
Argan, Giulio Carlo, 160 135, 136, r37, 140, 1.69
.\ssisi, Basilica San Fran- Bacci, P., 142, 146, 169
cesco, 97- 128 Bald.inucci, I;illiPqo, 18,
Biserica in{erioari, fresce, r46
97, 123 Battisti, Eugenio, ll8, 120,
Biserica superioarS, fres- 130, 138, 146, 16r, 162,
ce, 84, 86-87, 92, 167
94 -95, 97 - 128, 129 - Beckrvith, J., 149
133, l4{\, 156, t69, Berenson, Bernard, 149,
24, 26-1 29, 3t,
1 1 1 i50, 151, r52, 155, 163,
134-136, t38, l4l - 169
745, 147, 149, 150, 152 Bevnard di,n Clairuaux, 74,
vitralii, 121, 158 79
Biselica, Sanla flalia llerlin, Keiser Friedrich
degii Angeli, icoatta I useum, Iil<lcg cu ,, in-
Sfintului Francisc, 162 chinarea Magilor", 159
Assunto, I{osario, 155, 160, ]]ERLINGHERI, }IER-
165 LINGHERO, 16, 22, 23
ASTR.\PAS, ITIHAIL, 50 }IERLINGHERI, BONA.
.\thos, ministirea I'riron VENTURA, 16, 23
rniniaturi, 55 Ilettini, Sergio, 150, 156
min[stirea Protaton, Billi, Antonio,97, I15, l2O,
fresce, 86 162, 163, 166
mind,stirea VatoPedi, icoa- Boccaccio, Giouanni, 15
rri. cu Sfinta Ann si Boeriu, Eta, 61, ll7
Fecioara coPil, 93 Boiana, fresce, 6,3

197 Cilrele crrr-ive reprezintl ilustralid

Bologla, 5coali de nrilia- CAVALLI.\I, PIETRO, t49, t51, 152, 155, 157, 106, 109, 111, 118,
turigti, 6 1 fresce la San Paolo fuori 158, 163, 166 132, 135, 138, t4t,
B,,logna, Fcrdirrarrdo, [U7- le rnura, Roma, 109 Colottna, familia, 114 148, 154, 159, 163, 7,
1lt, 116, 120, t29, 130, fresce la Santa Cecilia, COPPO DI X{ARCOVAL- 29-37, 35, 39, 40
131, 132, 134, 135, 136, Roma, 111 DO, Cruci{ix pictat, San I{adona Franciscanilor,
137, 139, 140, 148, 159, mozaicuri la Salta Gimignano, 15I, 44 9_,45,
_56, 57, 64. 65,
161, 162, 164, 166 I{aria in Traslevere, Clucifix pictat, Pistoia, 72-8t, 124, 127, 773
Ronauentura, Sfintut, 49, Roma, 11 1, 115, 130 36, 151, t61, 45, 46 ,,i\{ica }IaestA." din Berr.ra,
79 Cecchi, Emilio, 157, 163 Maesti, Orvieto, biserica 9, 45, 56, 57, 64, 72,
Bondie Dietaiwti, l'l Cecchini, G., 150 dei Selvi..l2.34-35, 94, 95, 32
Bonicatli, Maurizio, 164 Cesav rle Heisterbach, 78, 48, 51 Maest), 10, 40, 52, 53,
I]ONNANNO PISANO, 79 Maesti, Siena, biserica 58, 63, 65, 66_58,
Portile de brolz cle la Channel School, 62 dei Serri,32,34,35, 1t, 73, 155, 158. 55,
Nlorrreale, 3 1 Chartres, catedrala, portal, 148, 151, 152 59,62,76,77,81,
Boskovitz, M., 163 sculpturi, 74 CORSO DI BUONO, fres- 83, 85, 87, 90, 97,
Braciano, Castello Orsini, vitralii, 64, 159 cele de la N{ontelupo, 700, 702, 705, 708,
crucilix pictat, 139, 173 CIMABUE (CENNI DI 107
- 108 767, 774
Br:rndi, Cesare, 99, 10 1, PEPPO, zis) 19, 22, 28, Costna di Pielro Mellini, Fecioara cu Pruncul, pe-
102, 1.03, 105, 114, 129, 32, 36, 46, 56, 84-89, 113 rugia, Galeria, 37, l4l,
130, 131, 132, 133, t35, 90-96, 107, 125, t33 Cuppini, L., 146, 147, 148 L44, 49
1:i6, 138, t46, 147, 149, Maesti de la Luvru, 28, Polipticul nr. 28, Siena,
151,152,153,154, r55, 29, 31, 33, 89, 95, 140, Pinacoteca, 124
156, 151, 158, 160, 162, 71 D'Ancona, Paolo, 137, 153, Vitraliile Domului din
163, 165, 166, 168 Maesld de la Santa Tri- 158, 163 64, 107, 142-
Sierra,
BRUNELESCHI, FII-I- rita, 29, 88, 95, 111, DA \TINCI, LEONARDO, t43, 159, 177, 178,
PPO, 57 t48, 162, 9, 33, 34 84 780-787
Bruxelles, col. Stoclet, icoa- Nlaesti de la biserica dei Dante Alighieri, 15, 1,7, 18,
ni cu ,,Coborirea ele pe Servi, Bologna, 33, 89, 19, 20, 61, 11,6
ctuce", 47 95, 135, 137, 159 De Bruyne, Edgar, 155 Eco, Umberto, 146
Bucci, \'Iario, 63 l\[aesti de la Assisi, hi- Demus, Otto, 149, 15 1, Edinburgh, biblioteca, ma-
llunim, I'I., 154, 157 serica inferioarS, 33, 156, 160 nuscrisul iui Rasid-ad-
Busuiocea,nu, Alexandru, 86, 93, 94-t21, 161, De Nicola, G., 142, 163 Din, 154
161 t64,123 DEODATO ORLANDI, Evanghelia arabd. a copi-
Bnsniocearm, Oana, 2l Crucifixul de la Santa Crucifixul de Villa Gu! ldriei, 73
Clroce, 84, 87, 93, 138, nigi, Lucca, 16 i Evanghelia ld Matei, 72,
151, 161, 14, 725 De ,Santis, Giuseppe, 16, 16C
Car.nblirlge,Trility Colle- Cruci{ixul de 1a Arezzo, 146 Evanghelia lui Nicodim, 42
ge, rliniaturi, 5.1, 0 1 7 85,87-88, 107, 138, Dionis Psewdo-Areopagitul, Evanghelia lui Pseudo-Ma-
Can'rpini, A., 146 . 161, 120-122 50, 70 tei,73
Careggi, biserica, icoanir, Flescele din biserica su- DIOTISALVI DI SPEME, Evans, E. P., 160
162 pelioali, de la Assisi, 158 Evdokimov, Paul, 155, 158
Carli, Errzo, I()7, l2J, I'J, 8-{, So, 87, 94. l0r) - Donati, P., 163, L69 ENRICO DI TEDICE, i6,
134,135, t3t,138,140, 1 13, 159, 124, 126, Dresda, Galeria, icoana nr. 28, 148
142, 146, 147, 148, 149, 731,732 23, 115 Eugeni,hds, Marcu si foan,
152, 1.r3, 155, 159, 163, X{ozaicul absidal din Do- DUCCIO DI BUONIN. 51
168, 169 mul din Pisa, 89, 162 SEGNA, decola!:ie de EUTIHIE, 50, .56
Castel{iorentirro, Muzeul Cisanello, biserica San tsia- c5.r{i de p1at5., 9, 61, 158
diocezei, Fecioala cu ggio, Fecioara cu Prun- Madona de la Crevole,
Pruncul,136,157 9, 31, 32, 33, 37, 106, !'aqon, Nina, 17
Castelseprio, Ser.nta \Iaria, cu], 147 1 18, 134, 136, 137, Felicetti-Liebenfels, W.,
{resce, 28 Cler.rzent al IV-lea, 102, 141, 37, 43, 756 149
Cavalcerselle, B. - fr6u's, 104 llIadonna Rncellai, 9, 25, Fra Elia, 97
J. 4., 97, 113, 146, 164, Coletti, higi, 107, 129, 27, 28, 29, 31, 32, 34, FRA JACOPO, 35, 72
88, 89, 93, 94, 95, 98, Francisc din Assisi,, 17, 97
166 130, 131; 132; 137, 148,
"? '|ee
Ferentiilo, fresce, 122, 168 Crucilixul de la San llo-
Florenfa, Beptisteriul San Inocenlitt al IY lea, 97, i\{AESTRO DELI.A 1\{A.
menico, Bologna, 85, 6 103, 104, 1 14 DDALENA, 132, 13,1,
Giovanni, rnozaicuri, 35, Crucilixul de la Pisa,
72, 1.48, 162
Istanbrrl, biserica mindsti- 135, 137- 138
Muzeul San lVlatteo, .5 rii Chora (Iiariye Ganrii), MAESTRU ANONIM CA_
Galeria Academiei, cru- ( ruciIixul pierdut dit
cifix pictat, 23
r-nozaicuri, flesce, 33, 50, ROLINGIAN, Booh of
1236, 24 66, 67, 68, r59,706,109, Ke1ls, r'niniaturi, 64
Carmine, crucifix pictat, George din Antiohia, 75 fresce, -50, 159 MAESTRI-I ANONIM FLO-
l.ts- t.i9, 769, 17 t GERA, 31 RENTIN, Flagelarea
Sarrta ('roce. Capela Vt'- Gnudi, Cesare, 103-
luti, fresce,
104, Frick, 133- 134, 764
162 100. 107, l.j t, tJ2, 165.
JACOPO I)El. CASEN- N,IAESTRU ANONIM FLO_
Sarr Remigio, Fecioara t66, 169 TINO, 132 RENTIN, Madona
cu pluncul, 134, l92 ex-
Golfeto, A., 16:l da Todi, 19 Paoletti, 134
('ol. Currrilri Brrorracossi, GONqTAL\rES NUNo, Po- Jacopone
Fecioara cu pruncul, 162 lipticul sfintului \''incen- Jaques, Rend, i48 NIAESTRT] ANONIM FLO_
Palazzo \ecclrio, ('rrrci- Justinian, iml>arattil, 54 RE\TI\, Madona clirr
!iu, Lisabona, 74 Mosciano,26, 1,34,761
fixul [.oeser', 1.18, 139- (irabar, Andrd, 1,55, 159
NIAESTRU ANONIX{ FLO-
t40,772 Graham, J C., 168 Iiaftal, G., "l-53 RENTIN, Tripticul Ha-
Formaggio, Dino, 165 Gregori,e cel Mare,49
F-red,erich al II-lea, 14, 15 I{ITZINGER, E., 160 miltorr, 162- 163
Gregori.e al IX-lea, 103, 111
MAESTRI.I ANONIXT FLO.
Iirev, l)agobeft, 1.57 Gregorle din Nyssa, 59 I(leinsmidt, P. B., 98, 121,
IiENTIN, fcoanele Lon-
Grossetto, Cateclrala, -|u- lsl, 165, t67
ghi-Iiress, 162- 163
clecata cle Apoi, 37, 153, MAESTRU ANONI},I FI,O.
GAD])O GADD], I68 50 RENTIN, Maclona c1e la
Galaction, Gala, 160 Sarr Frarrcesco, ('rrrci[ix Lati,n'i, Byntzetto, lf Buorrcovento, 136- 137
Garrison, Jr. E. B., 98, pictat, 140- 111, 768, Lastra a Signa,
136, 137, 138, 139, 140,
lriserica, MAESTRI] ANONIN{ PA.
770 Fecioara cu Pruncul, 137 RIZIAN, Psaltirea Sfin-
146, t47, 1{8, 149, 15:1, Griineisen, W., 157
155, 161, t62, t65 Guido Gwi.nicelli, 17, 18
Lazarev, Viktor, 146, 148, tului Ludovic, 66, 68,
GHIBEITTI, I-O}IENZO, GUIIX) ])A ST]:]NA, 16, 149, 1,50, 151, 153, 154, 154,159,703,704
19, 48, 52, i66 155, 1.t0, 1-17, 1.19, 160, N{A]'STITU ANONITT PI.
25, 27 , 32, 3.r, 36, ,{0, SANO-SlCILIAN, Ode-
Gioseffi, Decio, ll4- l16, 163
56, 92, 147 gitria, Moscova, 30, 33,
156, t66 Xlesth, lriserica clei Servi, Lenirrgrad, Ermitaj, icoanZl
GIOVANETTI, MATTEO, cu Christos Pantocrator, 34, 149, r5t, 22
Siena, 150
NIAESTRI] ANONII,I SI-
1l l\laesth, l,iserica rlei Sclvr, 94
Gioaanni di. Muro, 105, 115
ENEZ, Madona Monta-
Orvieto, 149 Londra, Rritish l\f useurn, ione, 1.53
GIOYANNI ])I PIETITO, Maesti, clirr 1221,36, Biblia lui \\rilliam oI I'TAESTITI] ANONIX,T SI,
il 147, 152, 4E Dxvort, '10
CILIAN, ICIOANA ex-
GIOTTO DI BONDONE Guidol, Josd, 158 miniaturi, Clocl. Add. IIs. Iiahn, 30, 31, 32, 33.
Assisi, biselica superioa- Guicloni, E., i63 28681,78 149- 150, 21, 34, 42
rir, {resce, 104-106, 115, Gtti,raut de Colauson, J8 Longiri, Roberto, 98, 105, Icoana ex-Duveen, 30,
120, t22- 127, 13 l, t06,107,108,110,124, 34, 149- i50, 28
r37, 145 125, 129, r30, 131, 132, M:\ESTRI,-L DE LA BA-
Rorna, San (iit'ranni irr Haendocke, D., 158 13:1, 135, 136, 138, 139, I)IA AD ISOLA, 1.J6,
Laterano, frescS, 105. Htnric nl lll-l,a al Attgli' i. 140, 146, 147, 15r, 1,53, 141, 144-145, 783-787
122
62 155, 158, 159, 160, 16i. MAESTRUI, LUI ISAAC"
Padova, Capela Scrove- 1(t2, 163, 165, 166, 169 106, 114, 115.
gni, {resce, 10, i1, 7-l Hcnry of Chichester, 76 169
al III-lea,
Honori,tr,s LORENZETTI, AN{BRO- I,IAE STRI]L SF iNTT]I,TII
GIUi\TA CAPITINI (GI- 113
FRANCISC,
{.rNTA PISANO), 23,25, Hueck, I., 158, 168 GIO;i PIETRO, 25 152
Lrrciglralro, Mrrzerr, ('rur i- }(AESTRUL SFiNTI-LL'I
t7, 35, 85, 92, 146, 148, IOAN, Altarul Sf irrr ului
t61 ficarea,152
Crucifixul de la Ierusalim, Ilibliotcca Ioan, 4l-47, 57, 62,
Santa Pa- Lrrsini, Y., 142, 158, 161 64, 65, 66, 91, 128, 15s,
Maria degli Angeli, 85, t riarltrrlrri qrer . rrtirriat rrri. Lvorr, caterlrala, vitralii, 61, 65, 67, 69, 73, 75,
4. 73 115 201 76, 718 110
 Icoana Sfintului Fran- {resce, Assisi, biserica su-
cisc, 41, 153, 64, 68 perioari, 124- 128, Oertel, R., 102, 163, 165 Iliniaturi, Exultet III,
[{AESTRULJ)ELA SFiN. rJl- I33, ti8, 141- Of{ner, R., 146, 151, 153 t46
T[L \4ARTl\ t7,24- 744, .747-149, 152
atiui, Pietvo, Il7, ll9 Xfadona nr. 21, 147

30, 31, 34, 40, 56, 58, Ovsini,, Gentile, ll7 Madona nr. 35, 147
Altarul de la Oristano, PISANO, GIOVANhfI,
93, 95, 146- 118 124, 125, 163, 139- Orsini, Matteo, 101 73,
Fecioara cu lrruncul, 24, 740,746 Orsini, Ri,naldo, 101 r57, 159
)D, 27. 29, 31. 34, 95, Miniaturi, 125, 726 Ostrogorsky, G., 156 PISANO NICOLA, 73, 77,
8, 12, 16. 32 Meiss, Xlillard, 133, L54,
Oxford, Christ Church Li- 159
Sfinta Ana cu Fecioara 162, 163 blary, Maestru anonim Pouzyna, I. V., 158
copil, 24, 25, 26, 27, Messina, San Gregorio, mo- din ;coaia lui Duccio, Previtali, Giovanni, 124,
34,147,148, t50,26 zatcuri, 30, 27 tabernacol, 79, 80 125, 138, 161, 163, 168
1\IAESTRUL SFiNTULUI Princeton, muzeul, llaestru
NIICHELANGELO BUO- din Fcoala lui Guido,
PETRU, Altarul S{in- NAROTTI, 19, 90
tului Petru, 1.8, 25, 28, Milanesi, G., 146, 155, 163 Paeseler, \\r, 167 Bunavestire, 39
38-40, 47, 56, 59, 9r, MileSevo, biserica indl fdrii, Palermo, Muzeu1 National, Protoevanghelia lui Jacob,
r28, 132, 149, 152-153, fresce, 89
Fecioara cu Pruncul, 147 42, 73
52,53,56,57 Millar, E.,75, 160 Crucifix, 31 PUCELLE, JEAN, 71
MAI]STRLIL DE LA SAN Miilet, Gabriel, 155 Fleousa, 3 1, 150
TORPE, 149 Misciatelli, P., 161 Santa Maria dell'Amira-
Enile, 153, 154, 159, glio, rnozaicuri, 75 Radojcic, S., 156
1\{A1e, Mistrd, Aghios Demetrios, Radu, Vasile,
160 fresce, 28, Panofsky, Erwin, 154, 159, 160
75
Manchester, John, Rynalds 160 Ragghianti, C. L., 118, 148,
Monferini, Augusta, 116- Panzano, biserica, altar t52. 157, 167
Library, miniaturi, 176 i 18, 120- 1,61, 1,67
pictat, Rajna, P., 168 169
Xfandel, G, 39
160 Monreale, Dom, mozaicuri, RANIERI DI UGOLINO,
},IANFRED]NO DA PI- Paris, Biblioteca Nafional5,,
33, 34, 38, t5l, 23 Ms. gr.74, 43 t46- 147
STOIA, Frescele de la poarta de bronz, 31
Evanghelia nr. 54, 57 Rdau, Louis, 153, 1.t4, 160
Academia Ligustica, Ge- Montecassino, 77
no-ra, 107, 108, 166 Moscova, Nluzeul I{remli- Luvru, fildeg cu ,,Cobo- Riccobald,o Fevvavese, 168
rirea de pe cruce", 96 Rice, D. T., 150, 155
I, Comnenul, 155
Mattztil, nului, Icoana cu Fecioa- Richter, M, 164
Marchini, G., i58, 165 ra l\laria Bogoliubskaia, $coala de miniaturi", Psal-
lVlarcucci, Luisa, 138, 152, tirea Sfintului f-uclo-zic, Rickert, M , 160
75, 179
66, 68, 103, 104 Itipoli, San Jacopo. ('r'uci-
153, 163 Miinchen, Biblioteca de
PARIS, MATTHEW, Hi- lix pictat, 162
Martin al IV-lea, 11.7 Stat, miniaturi, 71
storia AnglorutrL, 75, 76, Roma, Ribiioteca \ratica-
MASSACCIO, 19, 22 Muratoff, P., 148, 153, 155
nului, llibliile gigantice,
Mas.eron, A., Mai her, Jr. 717
Murray, P., 167, 168 122, 168, 733
F. J., 98, r50, 145, t67 Parma, Baptisteriu, frcsce,
42 Menologul lui Vasile al
Matthiae, G., 130, 131, 166
MELIORE, 147 Nerezi, fresce, 155 Perkins, A., 163 Il-lea,59,72,73,153,
X{E}II{I, LIPPO, Madonna Niceea, 54, 156 Petvarca, Francesco, 15, 16, 54, 114
18, 19 Rotulul lui Giosua, 159
della Misericordia, Orvie- Niccolb al III-lea Oysini, Philippot, Paul, 154 Roma, Catacombele Pris-
to, Dom, 79, 124 98, 101, 103, 113, 111, Pisa, Dom, mozaic absidal, cillei, picturi murale, 73
]\,IE],INIO DI FILIPPUC- tl6, 11.7, ll8, 120, I2I, 89, t62 Santa Maria in Traste-
clo, 124- t28, lJ I - 165
Sari Frediairo, crucifix, vere, Madonna della Cle-
13i, 168- 169 N'iccol6 al IV-lea (Giro- pictat,23 rr'enza, 92
fresce, Palazzo del Po- latno d'Ascolil, 98, 10 1, n{uzeul National San NIa- Santa Prassede, nloza-
rlesta, San Gimignano, 102, 105, tt3, t2t
127, 737
tteo, Cristos binecuvin- icuri, 92
Iresce, Palazzo - del Po-
Nicholson, R., 98, 10 1, 102, rind, 147 .. Spn Ciiovanni in tatera-
165 Crucifix pi.ctat nr.
:

15, / no, Sancta.Sancteruffr,

pr.rlo, San Gimignano, 23 mozatc, ll2-113, 163
126, t27, 755 Novgorod, porfile de bronz,
fresce, Collegiata, 39 Crucifix pictat rrr. 20, San Giovanni in Porta
San
Gimignano, 127, 128, ;coala de picturi, 148 23, 27, 146 Latina, fresce, 122, 162
lcoana Sfinlei Ecateri- San Paolo fuori le rnura,
154 Nyholm, E, 162
?03 na din Alexandria, Biblia cle la, 60
 Icoana S{intului Flar fresce, Assisi, biserica su-
cisc, 4 l, 153, 64, 68 perioard, 124- 128,
Oertel, R., 102, 163, 165 Miniaturi, Exultet III,
[{-{ESTRUL DE LA SFIN. lit-r3J, lis, 141- Offner, R., 146, 151, 153 146
TI L I \RTl\ t7. 24- 144, 147-149, 752
OIiai, Pietvo, lI7, l19 Iladona nr. 21, l4l
30, :i1, 34, 40, 56, 58, Altarul de la Oristano, Ovsini., Gentile, ll7 nfadorra nr. 35, 147
93, 95, 146*148 121, 125, t63, 739_ Ovsini, Matteo, 101 PISANO, GIO\TANNI, 7J,
Fecioara cu Pruncul, 24, 140, 146 Orsini, Rinaldo, 101 157, 159
26, 27, 29, 31,, 34,95, Miniaturi, 1,25, 126
Ostrogorsky, G., 156 PISANO NICOLA, 7:], 77,
8,12,76, i2 Meiss, I,{illard, 133, 1.5,1,
Ox{ord, Christ Church I.i- 159
Siinta Ala cu Fecioara t62, 1.63
brary, Maestru anonim Pouzyna, I V, 158
r:opll, 24, 25, 26, 27, Messina, San Gregorio, mo- din gcoala, 1ui Duccio, Previtali, Giovanni, 124,
34, t47, 148, 150, 26 zaictri, 30, 27 tabernacol, 79, 80 125, t38, 161, 163, 168
NIADSTIIUL SFiNTULUI ]\TTCHI'LANGELO BUO. Princeton, rnuzeul, Xrlaestru
PETRU, Altarut S{in- NAROTTI, 19, 90 din qcoala lui Guido,
tnlrri Petru, 18, 25, 28, llilanesi, G., 146, 155, 163 Paeseler, \\r, rc7 Bunavestire, 39
Palelmo, Muzeul Nalional, Protoevanghelia lui
38
-40, 47, 56, 59, 91,
128, 132, 149, 152-153,
Mile5e zo, l,iserica irrllfarii. Fecioara cu Pruncul, 147 42, 73
Jacob,
Iresce, 89
52,53,56,57 Millar, E.,75, 16() Cruci{ix, 31 PUCELLE, JEAN, 71
MAESTRUL DE LA SAN Mil1et; cabriel, 155 Fleousa, 3 1, 150
TORPE, 149 Misciatelli, P., 16 I Santa Maria dell'Aurira-
I\{6.1e, Emile, 153, 154, 159, Mistri, Aghios Demetrios, glio, rnozaicuri, 75 Radojcic, S., 156
160 fresce, 28, 75 Panofsky, Errvin, 154, 159, Radu, Vasile, 160
llfanchester, John, Rynalds Mon{erini, Augusta, 116- 160 Ragghianti, C. L., 118, 148,
Library, miniaturi, 776 IlE, 120-16t, 167
Panzano, biserica, altar 152, 157, t67
I\{andei, G., 160 Mortreale, Dom, mozaicuri,
'{
pictat, 39 Rajna, P., 168 169
MANFIT.EDINO DA PI. 33, 34, 38, 151, 23 Paris, Biblioteca Naf ionaiS, RANIERI DI UGOLINO,
STOIA, Frescele de la poarta de bronz, 31 Ms. gr.74, 43 146
- 147
Academia Ligustica, Ge- Montecassino, 77 Evanghelia nr. 54, 57 lldau, Louis, 153, 1.t4, 160
t)ola, 107, 108, 166 NIoscova, Muzeul I{remli- Luvru, fildeg cu ,,Cobo- Riccobaldo Feryayese, i68
Mantril I, Comncnwl, 155 nului, Icoana cu Fecioa- rirea de pe cruce", 96 Rice, D. T., 150, 155
Marchini, G., 158, 165 ra Maria Rogoliubshaia, $coala de miniatur.l, Psal- Richter, M., 164
lVlarcucci, Luisa, 138, i52, 75, 119
tirea Sfintului I.uclovic, Rickerf, M., 160
15i, 163 Miinchen, Biblioteca cie
66, 68, t03, 104 Itipoli, San Jacopo. Crrci-
Xl[artin al lV-lea, ll7 Stat, miniatuli, 71
PARIS, NTATTHEW, Hi. fix pictat, 162
MASSACCIO, 19, 22 Muratoff, P., 148, 153, 155
storia Anglonnt, 75, 76, Ror.na, Riblioteca \ra.tica-
A., Mather,
l\'Iasseron, ]\{urrav, P., 167, 168 717 nului, Biblijle gigantice,
Jr. Parma, Baptisteriu, {resce, 122, 168, 733
F. J., 98, 150, r15, t67
Matthiae, G., 130, 13 1, 166
42 Menologul lui Vasile al
MELIORE, 147 Nerezi, fresce, 155 Perkins, A., 163 IIlea, .)9, 72, 7 3, 153,
I{EII]II, LIPPO, Madonna Niceea, 54, 156 Petravca, Francesco, 15, 16, 54,1/4
della Misericordia, Orvie- Niccold al III-lea Oysini, 18, 19 Rotulul lui Giosua, 159
to, Dom, 79, 124 98, 101, 103, 113, 114, Philippot, Paul, 154 Roma, Catacombele Pris-
ME]IN{O DI FILIPPUC. tt6, t17, ll8,120,12r, Pisa, f)om, mozaic absidal, cillei, picturi murale, 73
ct0, 124-t28, l3l- i65 89, 162 Santa Maria in Traste-
133, 168- i69 Sari Frediano, crucifix, vere, Madonna clella C1e-
Ni,ccol6 al IVJea (Giro- picrat, 2J rnenza, 92
fresce, Palazzo del Po- lamo d'Ascoli ) , 98, 10I,
rlesta, San Gimignano, Muzeul Nalional San \Ia- Santa Prassede, ntoza-
102, 105, t13, t2l tteo, Cristos binecuvin- icuri, 92
121, 137
fresce, Palaz.zo del Po-
Nicholson, R., 98, 10 1, 102, t ind, 147 : . San Giovanli in tatera-
polo, San Gimigna,no, 165 Crucifix pictat nr. 15, ' no, Sancta Sanctgrum,
126, 127, 155 Novgorod, porfile de bronz, 23 lnc:zaic, 112-113, 163
{r'esce, Collegiata, San 39 Crucifix pictat nr. 20, San Giovanni in Porta
Gimignano, 127, 128, scoala de picturi, 14E 23, 27, t46 Latina, {resce, 122, 162
154 Nyholm, 8., 162 202 ! ?03
lcoana Sfintei Ecateri-
na clin Alexanclria,
San Paolo fuori le rnura,
Biblia de la, 60

,,
?
,i
 Roma, nozaic, 113, 115, Poiipticui de la Pcrugia,
Santa l{aria in Aracoeli, I)ipticuI,,Pr:ea{ericitului 121
137
100 Gallerani", 34, 153 Santa llaria Nlaggiore,
(lapitoliu, 101, 102, 103 l\ladonrra dei flarrlellini, Roma, mozaic, 106, \.ILL.A.RD DE HO\\E-
Rossano, Crucifix Pictat, 25, t4t, l5Z, 25 113, 115, 121, 159 couRT, 1). bb, 06 72.
23 Parliottonr. 8, 37 San Francesco, biselica oR oo
RUSUTI, FILIPPO, tno- Paliotto nr. 13, 37 superioari., Assisi, fres-
Sa:r Niccold, Crtrci[ix I'ic- Viterbo,117
zaic la Sattta Maria l\[a- ce,106,109-110, Il2,
ggiore, Roma, 109, lll, tat, 140 114, t2t, t23 Vitzhum, F., l0l, 148, 165
ttz, 166 SIX,IONtr I,{ARTINI, T9, Toscano, Bruno, 163 Volbach, F., 148
Iresce alribuile Ia .\ssisi, 71, r24, 152, 160
biserica superi oar'a, 109 Sinai, rnini,stirea SIirta \ron Schlosser-Magnino,
ttr, l12 Ecaterina, icoane, 150, Lrnderrvood, P., 159 Julius, 155
1.56 \rolpe, Carlo, 102, 1 18
- 120,
Sinibaldi-Ihunetti, 136, 138, i t29, l.\t, li2, 13.1, ti5,
Sailt l)enis, Catedrala, 70 139, 148, 153, 161, 162 \ralencia, Catedrala, IcoanS 136,139,140,144,158,
Salisbury, scoela de minia- Sirdn, O, 139, 147, t49, 1.65 { siciliand, 150 162, t6s, 165, 167, 169,
turi;ti, 76 Sopocani, S-finta ti-eime, { \ran n{arle, Raymond, 98,
fresce, 55, 58, 78-80 170
Salerno, G. B., 163 149, I5:,153,155,165,
SALERNO DI COPPO, Souchal, G., 158 $
168
Crucifix pictat, Pistoia, Soulier, G., 134, 135, 137, 1
i Van Os, H. W., 170
Dom, 36, l5l, 16I, 45, 158, 162, 165 Vasari, G'iorg'io, 63, 90, 97,
\\reigelt, C. H., 135, 132
46 Souls College, miniaturi, 66 105, 115, 149, t58, 163, t48, 152, 154, 155, 157,
Sahni, lfario, 102, 158, 165 StaLriae, lresce, 67, 71/ I 164, 166, t68 158, 159, 163
Salonic, 54 Stoichilir, V. I., 146, 160 fI Vasile ce|, LIare, 49
Sandberg-Vavall, E., 133, Stojalkovic, A, i57 Velmans, Tania, 156
\Veitzmann, Ii., 156
138, 139, 140, 146, 150, Strasbourg, I)om, Sina- I
Venelia, San Marco, mo- Wichkoff, P., 152, 1.62,
151, i55 goga, 112 1 zaicuri, 35, 43 164,165
San Gimignalro, Collegiata, Strzygon.sky, 1., 97, 99, i VENEZIANO, ANTONIO, White, John., 1,02, 103,
ftesce, 128, 154 161, 163, 165 3I
del Podestir, fres- Stubblebine, J. H.,
,

149, t42, 150, 155, 157, 158

Palaz-z.o t \renturi, Adolfo, 98, 110,
ce, 127, 737 1.50, 15 l, 152, r53, 157
t53,161,165 trVorringer, W, 157, 158
Palazzo del Popolo, fres- Snbiaco, fresce, 122 \renturi, Lionello, 135 Wul1f, O., 158
ce, 126, 127, 155 Suida, W., 138, 163
\renturoli, Paolo, 136 137,
S.\SSETTA (STEFANO 138, 140, 162, 163, 167
DI GIOVANNI), zi,s, 25, Vigni, Giorgio, 134, 136,
L52 Tauiana, tlonna, 9, 1l 138, 139, 140, t49, r50,
Xyngopoulos, -\., 156
Teobald.us Senensis, 76
Sauelli, farnilia, 114 163
Sbaraglia, P., 165 TEOFAN GIiECUI., 50 \TIGOROSO DA SIENA,
Schapiro, Mayer., 133 Thode, Henry, 97, 16l, 165 107-108, 137, 148, 151, ZERI, F., I36
Sclrweinfurt, P., 149 Toesca, Ilarie, 146
166 Zocca, E., i30, 13I, t32
Toesca, Pietro, 1 13, 134,
Siena, I)orn, Corale nr. 25, 135,147, t5t, t52, t54,
62 155, 161, 163, 168
.{rrrvortul lui Giorartni Toma din Aquino, 20
Pisano, 177 Totnntaso da Celano, 80
Tri,darea lui Iuda, fres- Tor dei Sabini, Santa Ma-
ce, 4l ria in Vescovio, {resce, 123,
\{inistirea Capucinelor, Fe- 168
cioara cu Pruncul, 137 Tolino, Galleria Sabauda,
Pictura ,di tnezzo taglio", Iladona Gualino, 26, 130,
36 134-136, 137, 160
Pinacoteca, Crucilicarea nr. TORRTTT, JACOBO, San
321,11 Giovanni in Laterano,
CUPRINS
rv. DUCCIO $I ARTA GOTICA 61
1. Fosibilele coltacte cu miniatura qi cu ivo-
riile golice 2. Despre linritele unei distinclii de
principiu intre conceperea irnaginii bizantine
;i a celei gotice. 3. Formi, culoare, luminl
in arta goticd gi la Duccio,
EXCURSUS. ICONOGRAFIA },TADONEI FRAN.
CISCANILOIi 72

Partea a daua:
DUCCIO $i CIT,IABUE.
I. CiIIABUE
1. Cimabue intre realitate 9i legendl. 2. Re-
Cuvint lnainte de Cesare Brandi volta inrpotriva crrlturii bizanline. 9. Opera
lui Cima6ue ca epilog a.l picturii medievale.
Parteaintti: rr. DUCCIO $I CIhIABUE. ...
UCEI\ICIA LUI DUCCIO - Fozitia'lui Duccio si cea a lui Cimabue fa[5
1.
A* blzantini. 2. Duccio elev al lui Cima-
"itiCima.bue elev allui Duccio
hue? ?
Introducere B
rrr. GIOTTO, CIl\tArlLE, DLCCIO $l-qllqNo-
r. NouA coNsrrrNTA ARTrsTrcA irq rRncpNro t4 I-OGIA FRESCELOR I]IN BISERICA
SUP!]RIOARA A BASILICII SAN FRAN-
1. Nagterea literaturii qi a artei italiene. 2. Due- C]ISCO DIN ASSISI
celto sau sfirgitul unei culturi. 3. ,,Forma" gi
,,doctrina" in arta Pre-renaqterii. 1. Uintt incepe decoralea bisericii slperioare?
2. $coala ronland ia Assjsi.-3. Bulele papaltr
II. CRIZA PICTURII TOSCANE il+ SpCOr,Ur- si tlecorarea navei. 4. Cind soseqte Giotto
AL XIII-]ea. ia \ssisi? 5. irrpusibiliialea c"ntrjbutioi
lui L)uccio Ia lucrdr'ile hisericii superioare.
1. Metalingvismul artistic al qcolilor nalionale. 6. O noui proplrnere: J{ernmo di Fiiippuc-
2. Ciunta Capitini si pictura pisand. 3. -\{aes-
-predecesor cio.
lrul de Ja San,\[arlino: ori IV. CATALOGL]t, CRITIC AI, OPERELORATRI-
succesor al lui Duccio? 4. Problema icoa- burrn LtiI DUCCIo ix PPRIoaDA sA DE
nelor siciliene gi propagarea faimei Madonei UCENICIE' r29
Ruccllai. 5. Coppo di Marcovaldo gi pictura
florentind. 6. $coala sienezd de picturd. Guido ADDE]\]],\ I. VITRALIUL DOMULUI DIN SIENA 142

da Siena. 7. Maestrul Sfintului Petru. ADDENDA II. ]{AESTRUL DE LA BADIA AD

ISOI,A r44
8. MaestrulSfintului Ioan qi deschiderea
cdtre Bizan!ul Paleologilor qi Occidentul Note 146
gotic
Bibiiografie 171
I II. DUCCIO SI PICTURA BIZANTINA. .... 48 {88
1. Iconografia ca parte a structurii imaginii Lista ilustra{iilor .

bizantine. 2. Duccio qi iconografia bizan-

Indice
tind. 3. ,,Neo-elenismul" bizantin in opera
lui Duccio.
 ( .^ 4 "
cv (-1_.

REDACToR: VIC'i'ORIA Jr eurDl

TEHNOREDACTOR: NIC. NICOLAEV
BUN DE TIP.^,R: 22.09,1976 .{PARUT 1976
COLI DE TIPAR: 8,67; pI_ANgE: 48
C.Z. PENTRU BIBI-IOTECILE ]II-{RI 7,75
C.Z. PENTRU RIBLIOTECILE IIICI: ?
TIRAjUL 9700+10+90 EX,
INTREPRTNDEREA PC)LIGRAFICA,,ls DECEI'TBRIE
1918,,
STR. GRIGORE ALEXANDRESCU NR. 8,-9J BLTCURESTI
R,EPUBLICA SOCIA]-ISTA ROMANIA