Tema “Igiena. Obiectul de studiu. Scopul.

Obiectivele”

Igiena studiaza influenta factorilor mediului ambiant asupra sanatatii omului si elaboreaza masuri de
asanare, normative si legi sanitare menite sa fundamenteze un mediu igienic optim de viata si de
munca. Igiena este stiinta medicala care are ca obiect de studiu sanatatea si factorii ce o conditioneaza.
Scopul final al igienei este pastrarea si promovarea sanatatii.
Masurile de asanare, normativele, legile sanitare elaborate in domeniul igienei au ca scop:
1) prevenirea imbolnavirilor si depistarea lor in stadii incipiente, reducerea morbiditatii,
mortalitatii, marirea longevitatii si a duratei vietii biologic active
2) mentinerea si fortificarea sanatatii
3) sporirea capacitatii de munca si aportului social in colective

In plan teoretic igiena studiaza:

1. sursele de poluare a mediului
2. influenta diverisilor factori cu caracter natural si social asupra circultiei substantelor nocive in
biosfera
3. studierea efectelor acestei influente
4. studiaza legitatile tranzitiei substantelor toxice dintr-un lant al biosferei in altul
5. legitatile generale ale actiunii nocive a diversilor factori asupra organismului

Aceste aspecte teoretice determina sarcinile igienei:

 elaborarea bazelor stiintifice ale legislatiei sanitare
 elaborarea normativelor sanitare penru factorii de mediu ce au o influenta asupra organismului
uman
 elaborarea bazelor pentru inspectia sanitara preventiva si curenta

Sarcinile concrete sunt:

 supravegherea respectarii normelor de igiena si antiepidemice privind conditiile de trai, de
munca, de aprovizionare cu apa potabila, de alimentatie si altor factori de mediu care
influenteaza sanatatea populatiei si recomandarea masurilor necesare
 aplicarea masurilor antiepidemice cu caracter preventiv privind asanarea factorilor de mediu
 aplicarea masurilor de combatere in focarele de boli infectioase
 desfasurarea activitatii medicale preventive in timpul si la locul de munca in intreprinderile
industriale si institutiile de invatamint, precum si in unitatile care asigura cazarea si alimentatia
pentru aceste colectivitati
 urmarirea adaptarii elevilor si studentilor la procesul de invatamint si a muncitorilor in procesul
de munca
 desfasurarea activitatii de educatie sanitara si de protectie a muncii, antrenarea activului sanitar
obstesc si a intregii populatii la realizarea masurilor profilactice

Igiena este strins legata cu notiunile:

 Sanitaria (sanitatia) – activitatea practica in care se supravegheaza respectarea normativelor,
regulilor si realizarea masurilor de igiena; igiena in practica.

 Sanatatea – este o stare de complet bine fizic, mintal si social si nu numai lipsa bolii
Particularitatile sanatatii populatiei:
 cele mai raspindite erau bolile infectioase, epidemiile erau distrugatoare afectind populatia
multor tari si chiar a continentelor, pricinuind pagube enorme societatii
 pe parcursul secolelor, in special a ultimelor, stiinta medicala a descoperit cauzele
 procesului infectios
 dezvoltarea stiintelor, inclusiv medicina, a creat premize pentru a tine sub control procesul
epidemic
 a inceput elaborarea de masuri de combatere, iar ulterior si de prevenire a celor mai
periculoase maladii infectioase
cota deceselor cauzate de bolile infectioase in structura morbiditatii si mortalitatii s-a redus
esential.
Succese in acest domeniu au obtinut multe tari, plus a noastra. In RM numai 1,6-1,8% revin
bolilor contagioase. Astfel pe primul loc in structura mortalitatii s-au plasat alte stari
morbide, necontagioase. Criza economica din URSS a afectat si sanatatea populatiei, ca
urmare in toate republicile unionale indicii mortalitatii din cauza bolilor infectioase au
sporit. In RM este 11-12 decese la 1000 locuitori. E caracteristic ca majoritatea deceselor
sunt cauzate de starile morbide prevenibile. Mortalitatea e semnificativ mai sporita in
mediul rural decit in cel urban. Diferentierea teritoriala a indicilor mortalitatii cu indici mai
superiori in nordul tarii. Mortalitatea sporita la virsta apta de munca. Prevalarea mortalitatii
la virsta apta de munca la barbati, de 2,7-2,8 mai mari decit la femei.
Prevaleaza:
 bolile cardiovasculare
 tumorile
 bolile aparatului digestiv
 traumele, otravirile
Mortalitatea infantila a manifestat in ultimii ani o tendinta de reducere (18-14/1000 in
ultimii ani)
Factorii de mediu:
1. externi – factorii ce actioneaza asupra organismului din exterior
a) fizici
b) chimici – elemente si substante chimice naturale sau sintetizate de om
c) biologici – bacteriile, virusii
d) sociali – rezultatul actiunii omului asupra mediului sau al interrealatiilor dintre oameni
2. interni – factorii genetici, consitutionali care determina afectiunile genetice. Indiferent de
originea si felul lor se impart in:
a) sanogeni – acei care au actiune benefica asupra organismului, contribuind la mentinerea si
fortificarea sanatatii. Cunoasterea lor are o importanta deosebita in mentinerea si
ameliorarea sanatatii.
b) patogeni – acei care au actiune nefavorabila asupra organismului si duc la alterarea starii
sanatatii. Cunoasterea lor ofera posibilitatea de a-i inlatura si a limita actiunea lor asupra
organismului. Profesorul roman Manescu considera f. patogeni f. de risc sau capabili de a
produce imbolnavirea.

Dupa gradul de influenta asupra organismului f. de risc au fost clasificati in:

1) modul de viata nesanatos – supraalimentatia, fumatul, folosirea drogurilor, alcoolizarea,
abuzul de medicamente, modul de viata sedentar
2) f. biologici – ereditari si predispunerea personala
3) mediul ambiant nefavorabil, conditiile climaterice nefavorabile, poluarea intensa a aerului,
schimbari ale conditiilor climaterice, expunerea excesiva la razele solare etc.
4) f. de risc legati de asistenta medicala – incompetenta profesionala, asistenta medicala tirzie

 Profilaxia – in intelesul deplin al cuvintelor este ansamblul masurilor orientate spre

promovarea sanatatii, ocrotirea sanatatii, prevenirea bolilor, reducerea consecintelor in caz de
 boala si evitarea deceselor premature. Etapele profilaxiei:
 preventia primara – include prevenirea aparitiei bolilor prin cresterea rezistentei specifice si
nespecifice a organismului, prin combaterea f. de risc. Ea corespunde medicinii preventive
si fiind promovata de serviciul sanitaro-epidemiologic, dar realizata de toata societatea.
 p. secundara – este prezentata de masurile ce se iau in momentul declansarii starii morbide,
la aparitia starilor prepatologice sau dupa aparitia bolii.
 p. tertiara – reprezinta masurile de recuperare, de reabilitare biologica, sociala si
profesionala a bolnavului. Corespunde in plan aplicativ medicinii de recuperare.

Metodele de cercetare folosite in igiena

Unii autori, sistematizind metodele de cercetare, le impart in 2 grupuri:
 a factorilor de mediu – a fost inceputa cu observatia sanitara (descrierea, avertizarea sanitara). O
descriere a obiectului de fata. Dupa aceasta au inceput sa se foloseasca metodele organoleptice,
ce depind de acuitatea organelor de simt a cercetatorilor, care ne dau precis date despre starea
obiectelor, dar nu si cantitatea. Au urmat metodele de laborator, incepind cu metodele fizice, ca
determinarea temperaturii, umeditatii etc. Au urmat metodele chimice, pentru determinarea
componentei chimice a substantelor. Apoi metodele biologice – cercetarile microbiologice,
parazitologice etc.
 a reactiei organismului la actiunea acestor factori:
 m. fiziologice, care se folosesc la manifestarile functionale ca raspuns la modificarile
mediului
 m. clinice si de laborator pentru aprecierea dereglarilor ce se produc in organism sub
actiunea factorilor nocivi
 m. epidemiologice la cercetarea fenomenelor morbide care au un caracter de masa cu scopul
de a indica mijloacele de combatere si profilaxie
 m. statistice – se folosesc la studierea structurii si stadii dinamice a sanatatii
 m. experimentale – pentru stabilirea normelor sanitare si mai ales a concentratiilor maximal
admisibile a substantelor

Normarea igienica trebuie sa asigure un nivel al factorilor nocivi in limitele inofensive pentru
organism. Dupa Gabovici normativul igienic prevede limitele strict determinate ale factorului mediului
care actioneaza in mod optim sau este cel putin inofensiv pentru activitatea si sanatatea persoanei sau a
populatiei. Teoria normarii igienice este bazata pe principiile:
 p. de garantie al sanatatii
 p. de diferentiere a concentratiilor maximal admisibile
 p. complex

Concentratia maximal admisibila de poluanti reprezinta acea concentratie determinata prin metode
moderne si care nu exercita efecte directe sau indirecte asupra sanatatii, nu produce senzatii subiective
si nu afecteaza capacitatea de munca a omului. Aceste concentratii maximal admisibile se stabilesc
dupa criterii fiziologice. Pot fi:
 concentratia maxima momentana, care este cea mai mare conc. permisa in interval scurt, 30 min
 conc. medie zilnica – valoarea medie a poluantului timp de 24 ore. 12 probe minimum
 conc. medie anuala
 conc. de avertizare (alarma) – atrag atentia populatiei in conditii de poluari excesive.
Cel mai des se stabilesc concentratii admisibile pentru doi sau mai multi factori.