Sei sulla pagina 1di 12
MODUL ECONOMIC DE GÂNDIRE
MODUL ECONOMIC DE GÂNDIRE

Fiecare ştiinţă are un limbaj propriu şi un mod de gândire propriu. Economia nu face excepţie de la această realitate. De exemplu, economiştii utilizează concepte proprii: ofertă şi cerere, elasticitate, avantaj comparativ, surplus al consumatorului, pierdere socială.

2.1 ECONOMIA CA ŞTIINŢĂ

Economiştii încearcă să abordeze analizele lor cu obiectivitatea specifică ştiinţei: formulează o teorie, culeg date şi apoi analizează datele pentru a verifica dacă teoria formulată se susţine sau este respinsă.

Esenţa ştiinţei este metoda ştiinţifică – dezvoltarea neutră a unor teorii care explică modul în care funcţionează lumea şi testarea acestor teorii.

Metoda ştiinţifică: observare, formularea teoriei şi reluarea observării

Exemplul 1:

Un economist dintr-o anumită ţară observă că preţurile cresc rapid. Plecând de la această observare, el încearcă să elaboreze o teorie a inflaţiei.

Teoria ar putea presupune că inflaţia apare atunci când autorităţile măresc prea rapid cantitatea de bani din economie. (Acesta este şi unul dintre cele 10 principii ale economiei).

Pentru a testa această teorie, economistul poate culege şi analiza date cu privire la preţuri şi la cantitatea de bani din mai multe ţări. În cazul în care nu ar exista nici o legătură între ritmul de creştere al preţurilor şi creşterea cantităţii de bani, economistul ar începe să aibă îndoieli cu privire la validitatea teoriei sale. Dacă, însă, creşterea preţurilor şi creşterea cantităţii de bani sunt semnificativ corelate – aşa cum în realitate este cazul – economistul ar deveni mult mai încrezător în validitatea teoriei lui.

Modul economic de gândire

Spre deosebire de alte ştiinţe, în Economie experimentele sunt foarte greu de realizat. De exemplu, un economist care studiază inflaţia nu are posibilitatea să manipuleze politica monetară a unei ţări doar pentru a genera date utile studiului său.

În mod obişnuit, economiştii trebuie să foloseasă datele care sunt disponibile. Pentru economişti, evoluţiile întâlnite de-a lungul timpului – şi care sunt surprinse de istorie – sunt cel mai bun înlocuitor al experimentelor.

Rolul ipotezelor

Ipotezele uşurează înţelegerea realităţii.

Exemplul 2:

Pentru studierea efectelor comerţului internaţional să considerăm că în lume există doar două ţări şi două produse.

Desigur, lumea reală este mult mai complexă. Dar, odată înţelese efectele comerţului internaţional pentru doar două ţări şi două produse – într-o lume imaginară – aceste efecte pot fi mult mai uşor înţelese în contextul unei lumi mult mai complexe.

Arta gândirii ştiinţifice constă în selectarea ipotezelor utilizate pentru a explica un fenomen. Întotdeauna utilizarea unor ipoteze diferite conduce la concluzii diferite în studierea aceleiaşi probleme.

Exemplul 3:

Ce se întâmplă în economie atunci când autorităţile alterează cantitatea de bani din economie? (care este răspunsul preţurilor?)

Plecând de la faptul că multe preţuri din economie se modifică în mod

aleator, pentru studierea efectelor pe termen scurt ale unei asemenea politici,

se pot formula două ipoteze:

Prima ipoteză: mişcarea preţurilor nu este semnificativă.

A doua ipoteză: preţurile sunt rigide.

Pentru studierea efectelor pe termen lung ale acestei politici, se poate formula o altă ipoteză: preţurile sunt flexibile.

Microeconomie

Modele economice

În mod frecvent, modelele economice constau în grafice şi ecuaţii; ele omit, în mod deliberat, multe detalii pentru a permite concentrarea atenţiei asupra aspectelor considerate importante.

O reprezentare simplificată a modului în care se desfăşoară anumite fapte economice.

Previziune condiţională O predicţie asupra viitorului evenimentelor economice, formulată adesea astfel: „Dacă A, atunci B, celelalte condiţii rămânând neschimbate”.

Modelul fluxului circular

Fluxul circular

Model

Un model simplificat al economiei care arată fluxurile monetare şi de bunuri dintre gospodării şi firme.

Figura 2.1 Modelul fluxului circular

Venituri PIEŢELE BUNURILOR ŞI SERVICIILOR Firmele vând Gospodăriile cumpără Cheltuieli Bunuri Bunuri şi
Venituri
PIEŢELE BUNURILOR
ŞI SERVICIILOR
Firmele vând
Gospodăriile cumpără
Cheltuieli
Bunuri
Bunuri
şi servicii
şi servicii
vândute
cumpărate
FIRMELE
Produc şi vând bunuri
şi servicii
Angajează şi utilizează
factori de producţie
GOSPODĂRIILE
Cumpără şi consumă bunuri
şi servicii
Deţin şi vând factori
de producţie
Inputuri
Muncă,
pentru
pământ
producţie
Salarii,
PIEŢELE FACTORILOR
DE PRODUCŢIE
Gospodăriile vând
Firmele cumpără
şi capital
Venit
rentă

şi profit

Modul economic de gândire

Această diagramă este o reprezentare simplificată a modului de organizare a economiei. Milioane de gospodării şi firme decid individual. Gospodăriile şi firmele interacţionează pe pieţele bunurilor şi serviciilor – unde firmele vând şi gospodăriile cumpără şi pe pieţe factorilor – unde gospodăriile sunt vânzători şi firmele sunt cumpărători. Săgeţile dinspre exterior reprezintă fluxul de lei, iar săgeţile dinspre interior reprezintă fluxul de bunuri şi servicii.

Frontiera posibilităţilor de producţie

Figura 2.2 Frontiera posibilităţilor de producţie

B C D E Costul de oportunitate este înclinaţia frontierei A Pantofi (miloane perechi/an)
B
C
D
E
Costul de oportunitate este
înclinaţia frontierei
A
Pantofi (miloane
perechi/an)

Frontiera posibilităţilor de producţie

Compact discuri (milioane/an)

Un grafic care arată combinaţiile posibile de bunuri care pot fi produse într-o economie în condiţii date de înzestrare cu factori de producţie şi tehnologie.

Microeconomie

Figura 2.3 Expansiunea frontierei posibilităţilor de producţie

FPP 3 FPP 2 FPP 1 Pantofi (milioane perechi/an)
FPP 3
FPP 2
FPP 1
Pantofi (milioane perechi/an)

Compact discuri (milioane/an)

Microeconomie şi macroeconomie

Domeniul de cercetare al Economiei este divizat în două sub-domenii:

Microeconomie şi Macroeconomie.

Microeconomie

Studiul alegerilor şi acţiunilor agenţilor economici (gospodării, firme, guvern etc.).

De exemplu, un microeconomist ar putea studia efectele controlului chiriilor asupra pieţei imobiliare din Bucureşti, impactul concurenţei firmelor străine asupra industriei alimentare din România, sau efectele învăţământului obligatoriu asupra veniturilor lucrătorilor.

Macroeconomie

Studiul fenomenelor economice generale, incluzând inflaţia, şomajul şi creşterea economică.

Modul economic de gândire

De exemplu, un macroeconomist ar putea studia efectele împrumuturilor contractate de guvern asupra ratelor dobânzii, modificarea ratei şomajului sau diferite politici de creştere a standardului de viaţă.

2.2 ECONOMISTUL ŞI DECIZIA DE POLITICĂ ECONOMICĂ

Economie pozitivă şi economie normativă

Economie pozitivă

O abordare a ştiinţei economice care operează cu afirmaţii despre faptele economice şi despre legăturile dintre ele.

Exemplu: „Legislaţia salariului minim generează şomaj.”

Economie normativă O abordare a ştiinţei economice concentrată pe elaborarea de judecăţi de valoare în legătură cu politici economice sau în legătură cu condiţiile economice (ce condiţii economice sunt bune sau rele).

Exemplu: „Guvernul ar trebui să mărească bursele studenţilor.”

2.3 DE CE EXISTĂ DIVERGENŢE ÎNTRE ECONOMIŞTI

Economiştii pot să nu fie de acord în legătură cu validitatea teoriilor pozitive alternative care explică diverse fenomene.

Economiştii pot avea credinţe în valori diferite şi, prin urmare, diferite concepţii normative asupra obiectivelor de politică economică.

2.4 MODELUL AVANTAJULUI COMPARATIV

Avantaj comparativ Abilitatea de a produce un bun sau un serviciu cu un cost de oportunitate mai mic decât alt individ sau decât o altă ţară.

Microeconomie

Principiul avantajului comparativ (exemplu)

SUA

România

1 tractor = 100 ore de muncă

1 tractor = 500 ore de muncă

1 pereche pantofi = 2 ore de muncă

1 pereche pantofi = 5 ore de muncă

SUA: deplasarea unui lucrător din producţia de pantofi în cea de tractoare pentru a produce cu un tractor mai mult înseamnă renunţarea la producerea a 50 perechi de pantofi.

România: deplasarea unui lucrător din producţia de pantofi în cea de tractoare pentru a produce cu un tractor mai mult (500 ore) înseamnă renunţarea la producerea a 100 perechi de pantofi.

Aşadar, România are un avantaj comparativ în producţia de pantofi.

Presupunem că fiecare ţară produce iniţial 1 milion de tractoare pe an şi 100 milioane perechi de pantofi pe an. Apoi, fiecare ţară îşi modifică producţia în direcţia în care are un avantaj comparativ.

SUA produc în plus 100.000 tractoare pe an, modificând astfel producţia de pantofi cu 10 milioane ore de muncă; producţia de pantofi scade cu 5 milioane perechi;

România îşi măreşte producţia de pantofi cu 7 milioane perechi pe an, modificând astfel cu 35 milioane ore de muncă producţia de tractoare; producţia de tractoare scade cu 70.000 tractoare.

În urma acestor modificări, producţia anuală din ambele bunuri a crescut:

În SUA, producţia de tractoare a crescut cu 100.000 bucăţi. În România producţia de tractoare a scăzut cu 70.000 de bucăţi. ştigul total net este de 30.000 tractoare;

În România, producţia de pantofi a crescut cu 7 milioane perechi. În SUA producţia de pantofi a scăzut cu 5 milioane perechi. Câştigul total net este de 2 milioane perechi de pantofi.

Modul economic de gândire

ştiguri din comerţ (exemplu)

 

SUA

 

România

A.

Înainte de schimb

   

Tractoare produse consumate

1.000.000

Tractoare produse

1.000.000

1.000.000

 

consumate

1.000.000

Pantofi

(perechi)

Pantofi

(perechi)

produse consumate

100.000.000

produse

100.000.000

100.000.000

consumate

100.000.000

B.

După schimb

 

Tractoare produse exportate consumate

1.100.000

Tractoare produse exportate consumate

930.000

Pantofi

(perechi)

Pantofi

(perechi)

produse

95.000.000

produse

107.000.000

exportate

exportate

consumate

consumate

Stabiliţi o cale de negociere între cele două ţări pe marginea repartizării surplusului total de producţie (tractoare şi pantofi).

2.5 INTERDEPENDENŢĂ ŞI CÂŞTIGURI DIN SCHIMB

Emil şi Mihai lucrează fiecare 40 de ore pe săptămână. Ei îşi pot aloca timpul pentru a cultiva cartofi, pentru a creşte animale sau, în diferite proporţii, pentru ambele activităţi. Emil şi Mihai au condiţii diferite şi, firesc, nu au aceeaşi pricepere şi îndemânare (vezi tabelul de mai jos).

Oportunităţile de producţie pentru Emil şi Mihai

 

Ore necesare producerii unui kilogram de:

Cantitate produsă în 40 de ore:

 

Cartofi

Carne

Cartofi

Carne

Emil

10 ore/kg

20 ore/kg

4 kg

2 kg

Mihai

8 ore/kg

1 oră/kg

5 kg

40 kg

Microeconomie

Figura 2.4 Frontierele posibilităţilor de producţie pentru Emil şi Mihai

Emil Mihai Carne (kg) Carne (kg) 40 B 2 20 A 1 0 2 4
Emil
Mihai
Carne (kg)
Carne (kg)
40
B
2
20
A
1
0
2
4
0 2,5
5
Cartofi (kg)
Cartofi (kg)

Frontierele posibilităţilor de producţie arată combinaţiile de carne şi cartofi pe care le pot produce Emil şi Mihai.

Dacă Emil alocă toate cele 40 de ore pentru cultivarea cartofilor, obţine (săptămânal) 4 kg de cartofi şi zero kg de carne. Dacă alocă tot timpul pentru creşterea animalelor, obţine 2 kg de carne şi zero kg de cartofi. Dacă Emil îşi împarte timpul în mod egal între cele două activităţi (20 de ore pentru fiecare), obţine 2 kg de cartofi şi 1 kg de carne (punctul A pe frontiera posibilităţilor de producţie).

Dacă Mihai alocă toate cele 40 de ore pentru cultivarea cartofilor, obţine (săptămânal) 5 kg de cartofi şi zero kg de carne. Dacă alocă tot timpul pentru creşterea animalelor, obţine 40 kg de carne şi zero kg de cartofi. Dacă Mihai îşi împarte timpul în mod egal între cele două activităţi (20 de ore pentru fiecare), obţine 20 kg de carne şi 2,5 kg de cartofi (punctul B pe frontiera posibilităţilor de producţie).

Dacă Emil şi Mihai rămân izolaţi unul faţă de celălalt, fiecare va consuma exact ceea ce produce. Bunăstarea lor poate să crească dacă fiecare se specializează într-o anume activitate şi intră în relaţii de schimb.

Modul economic de gândire

După ţiva ani, în care cei doi consumă combinaţiile din punctele A şi B, Mihai face o propunere:

M ihai:

E

mil:

M

ihai:

Emil, îţi propun o afacrere! Tu ar trebui să nu mai creşti animale şi să îţi aloci tot timpul cultivării cartofilor. În acest fel, dacă aloci 40 de ore pe săptămână cultivării cartofilor vei produce (săptămâ- nal) 4 kg de cartofi. Dacă îmi dai mie un kilogram de cartofi îţi dau în schimb 3 kg de carne. Astfel, vei putea consuma săptămânal 3 kg de cartofi şi 3 kg de carne, mai bine decât situaţia de acum, când consumi 2 kg de cartofi şi 1 kg de carne.

are o afacere bună pentru mine. Dar, nu înţeleg de ce îmi propui

aşa ceva. Dacă afacerea este atât de bună pentru mine nu poate fi bună şi pentru tine…

P

ste o afacere bună şi pentru mine! Dacă aloc 24 de ore pe

săptămână pentru creşterea animalelor şi 16 ore pentru cultivarea cartofilor, obţin (săptămânal) 24 kg de carne şi 2 kg de cartofi. După ce îţi dau ţie 3 kg de carne în schimbul 1 kg de cartofi voi avea 21 kg of carne şi 3 kg de cartofi. În acest fel, voi avea cantităţi de carne şi cartofi mai mari decât am acum.

E

F igura 2.5 Creşterea oportunităţilor de consum datorită schimbului

Emil Mihai Carne (kg) Consumul Carne (kg) după schimb 40 C 3 Consumul d upă
Emil
Mihai
Carne (kg)
Consumul
Carne (kg)
după schimb
40
C
3
Consumul
d upă schimb
D
Consumul în
21
2
20
condiţii de
B Consumul în
izolare
condiţii de
1 A
izolare
0
2
3
4
0 2,5
3
5
C
artofi
(kg
)
Car ofi
t
(kg)

Microeconomie

Schimbul propus oferă ambilor posibilitatea de a dispune de cantităţi mai m ari din ambele bunuri. Acest lucru nu ar fi fost posibil în condiţii de izolare. După schimb, Emil poate să consume combinaţia din punctul C, în loc de cea din punctul A, iar Mihai poate dispune de combinaţia din punctul D, în loc de cea din punctul B.

Costul unei activităţi poate f i privit şi dintr-o altă perspectivă: în loc să se c ompare inputurile necesare unei activităţi, se pot compara costurile de oportunitate.

Costul de opor tunitate al cultivării cartofilor pentru Mihai:

Pentru a produce 1 kg de cartofi, Mihai are nevoie de 8

A locând 8 ore de muncă producerii unui kg de cartofi, Mihai alocă 8 ore mai puţin creşterii animalelor. Deoarece Mihai are nevoie de numai 1 oră pentru a produce 1 kg de carne, 8 ore de muncă generează 8 kg de carne. Prin urmare, costul de oportunitate al producerii 1 kg de cartofi pentru Mihai este 8 kg de carne.

ore de muncă.

Costul de oportunitate al cu ltivării cartofilor pentru Emil:

Pentru a produce 1 kg de cartofi, Emil are nevoie de 1 0 ore de muncă. A locând 10 ore de muncă producerii unui kg de cartofi, Emil alocă 10 ore mai puţin creşterii animalelor. Deoarece Emil are nevoie de 20 ore pentru a produce 1 kg de carne, 10 ore de muncă generează 0,5 kg de carne. Prin urmare, costul de oportunitate al producerii 1 kg de cartofi pentru Emil este 0,5 kg de carne.

Costurile de oportunitate ale producerii de cartofi şi carne

 

Costul de oportunitate al producerii de:

Cartofi

Carne

Emil

0.5 kg carne

2 kg cartofi

Mihai

8 kg carne

1/8 kg cartofi

Modul economic de gândire

În acest exemplu, Emil are un cost de oportunitat

cartofilor decât Mihai (0,5 kg de carne faţă de 8 kg de carn e). Mihai are un

cost de oportunitate mai mic decât Emil în producerea de carne (1/8 kg de cartofi, faţă de 2 kg de cartofi). Aşadar, Emil are un avantaj comparativ în producerea cartofilor şi Mihai are un avantaj comparativ în producerea cărnii. Ar fi imposibil ca o persoană să aibă un avantaj comparativ în producerea ambelor bunuri!

e mai mic în p roducerea