Sei sulla pagina 1di 5

Tipuri de intelligence

Curiozitatea reprezintă forţa motrice a dezvoltării omenirii. Dorinţa


de a şti mai mult a călăuzit toate marile personalităţi ale omenirii, iar dorinţa
de a cunoaşte ceea ce ceilalţi ar dori să rămână necunoscut a reprezentat una
din cela mai mari tentaţii omeneşti. De aceea nu este de mirare ca astfel de
activităţi sunt la fel de bătrâne ca şi omenirea.
Scopul governmental intelligence este de a aduna, evalua şi analiza
informaţii obţinute clandestin sau în mod deschis de la o organizaţie sau de
la un guvern pentru a le transmite şi valorifica într-un joc de control asupra
unor sfere de influenţă ori resurse strategice. Acest tip de intelligence este
structurat pe mai multe componente.
Political intelligence este orientat spre obţinerea unor informaţii
despre activitatea politică care influenţează mediul decizional al unui stat,
atât în interior, cât şi în realţiile acestuia cu alte state.
Military intelligence are ca scop să intre în posesia informaţiilor
privind forţele armate şi potenţialul militar al unei ţări aliate sau duşmane. În
acest domeniu cea mai importantă direcţie este reprezentată de strategic
intelligence. În acestă sferă se culeg informaţii secrete cu scop clar în
determinarea orientărilor strategice ale unei ţări. Această activitate specifică
de intelligence este organizată de cele mai înalte instanţe de comandă
militară şi sunt culese în permanenţă, pentru a permite observarea
efectivelor, stării şi desfăşurării forţelor armate ale adversarului pe diferite
teatre de operaţiuni, pentru a realiza care sunt caracterul şi metodele de
ducere a războiului, potenţialul său economic de război, starea şi
perspectivele armamentului şi tehnicii militare, mai cu seamă cele ale
mijloacelor de distrugere în masă, măsurile pentru pregătirea de război,
pregătirea teatrului de operaţiuni etc. Principalele eforturi sunt concentrate în
direcţia descoperirii la timp a acumulărilor de arme strategice ale
adversarului şi identificarea gradului său de pregătire pentru executarea unor
lovituri, precum şi a începerii pregătirilor pentru un atac nuclear.1
Economic intelligence caută, ca prin mijloace specifice acestor
activităţi, să obţină informaţii menite să aducă câştig în plan economic
statului (palier de activităţi ce nu trebuie confundate cu business intelligence
sau competitive intelligence ce se focusează pe competiţiile comerciale
dintre firmele particulare). Informaţiile economice sunt comandate în
vederea studierii capacităţilor economice ale unei ţări.
Pot avea un caracter macro sau micro :
• primele reprezintă un element al informaţiilor strategice secrete şi, în
general, ţine de competenţa inteligence-ului guvernamental;
• în al doilea caz, acestea sunt solicitate de firme particulare, spionajul
economic fiind practicat de către structurile de intelligence particulare
(competitive intelligence), în profitul anumitor beneficiari direct
interesaţi.2
În acest context, obţinerea acestui tip de informaţii are ca scop
stabilirea configuraţiei unei pieţe comerciale, identificarea corectă a
concurenţei şi anticiparea deciziilor acesteia pe plan comercial sau
industrial. În acestă direcţie sunt solicitate informaţii, care trecute prin filtrul

1
Vezi pe larg Stan Petrescu, Informaţiile a patra armă, Bucureşti,
1999.
2
Deosebirile dintre informaţiile macro şi cele micro în ceea ce priveşte
răspunderile este greu de făcut şi depinde, în mare măsură, de politica
ţării avute în vedere, de mărimea şi de rolul firmelor sau a pieţelor
aflate în joc, de domeniul economic avut în vedere şi de rolul lobby-
urilor industriale. În numeroase ţări se află încă în curs de dezbaterea
un proiect ce vizează controlul serviciilor oficiale de informaţii privind
implicarea acestora în spionajul economic.Vezi pe larg Nigel West,
Games of Intelligence, London, 1989.
intelligence, să concure la achiziţionarea unor capacităţi tehnologice mai
dezvoltate decât nivelul competitorului.
Intelligence-ul guvernamental serveşte securităţii şi intereselor
strategice ale unui stat, în timp ce inteligenţa economică priveşte în mod
esenţial întreprinderile care trebuie să fie mereu mai competitive. Aceste
două tipuri de intelligence se confundă oarecum astăzi, pentru că tehnicile
uneia interesează pe cealaltă şi pentru că, mai ales în contextul geopolitic
actual, interesele statului sunt acum cu deosebire de ordin strategic dar mai
ales economic.
Lupta economică este nemiloasă. Fiecare întreprindere vrea să se
impună şi să prospere, iar pentru îndeplinirea acestui deziderat trebuie să
domine pieţele şi să cucerească altele, protejându-se în acelaşi timp de
concurenţă. Că vrea sau nu, o întreprindere nu poate să se sustragă în nici un
fel de la asigurarea informaţiei. Toate marile companii vor fi la un moment
dat implicate într-o operaţiune de intelligence.
În mod tradiţional, direcţia vizând informaţiile în şi din domeniul
economic era tratată de către serviciile de informaţii oficiale sub un unghi
strategic. Respectiv, era vorba ca o ţară să facă o apreciere a capacităţilor
sale militaro-strategice şi a impactului economic asupra evoluţiei sale
politice. În schimb, într-un context de război economic, noua formulă –
informaţii economice secrete, vizează mai ales microeconomicul şi conferă
acestor activităţi un plus de ofensivitate. Obiectivul este clar: cercetarea şi
cucerirea pieţelor, din punct de vedere al produselor sau în termeni
geografici, raspunzând astfel mizelor strategice din perioada post-Război
Rece.
Apărut la sfârşitul anilor ‘80 în SUA, acest concept exprimă mai
multe fenomene :
a. alunecarea mizelor politico-militare către cele economico-

industriale;
b. participarea agenţiilor de informaţii la culegerea de informaţii

secrete din domeniul industrial;


c. apariţia pe piaţa informaţiilor secrete a firmelor particulare.3

Această activitate nu este nouă în sine, dar acum s-a conceptualizat.


În Europa, această evoluţie a fost legată de necesitatea urmăririi, prin
activităţile de intelligence, a noilor ţinte definite după încheierea Războiului
Rece şi a globalizării pieţelor care implică existenţa absolut necesară a unor
structuri de informaţii speciale pentru industriaşi.
În această sferă, deseori intelligence-ul este confundat cu activitatea
de spionaj, contraspionaj, de investigaţii, cu operaţiunile clandestine sau cu
procesele complicate de analiza şi procesare a informaţiilor. În fond,
activitatea de intelligence subsumeaza toate aceste categorii, atâta timp cât
va păstra şi un cadrul legal.
Culegerea de informaţii nu reprezintă singura activitate în cadrul
sferei activităţilor intelligence-ului. Importante sunt şi modalităţile de
obţinere a informaţiei, de prelucrare a acesteia, de evaluare şi coroborare cu
alte informaţii, produsul final constituindu-l o analiză care stă la baza unei
decizii, fie ea militară, politică, economică sau socială. Acesta este în fond şi
ultima etapă parcursă de informaţie în procesul de intelligence: repartizare
către cei care au comandat-o. De multe ori intelligence-ul este afectat de

3
În SUA, de la începutul anilor ‘70, servicile de informaţii private s-au
înmulţit, ele ajungând la circa 5-600, dintre cele mai cunoscute sunt:
Society of Competitive Intelligence Profesionals (SCIP), Washington
Researchers, Fuld and Compay Inc., American Institute for Bussines
Researh etc. Aceste organizaţii folosesc în mare parte ca bază de
informaţii, sursele deschise, respectiv mass media şi băncile de date
informatice internaţionale. Vezi pe larg şi la Vasile Păun,
Competitivitate prin informaţir, Ed. Paideia, Bucureşti, 2006.
feed-back-ul produs, care desigur se poate materaliza într-un succes sau un
eşec.
Dacă activitatea de prelucrare şi de difuzare nu are nimic spectaculos
şi diferă de alte activităţi doar prin gradul lor de secretizare, în schimb
culegerea informaţiilor este o activitate cu totul aparte care de fapt a
influenţat opinia publică şi a făcut-o să confunde adesea intelligence-ul doar
cu activităţile strict legate de spionaj.
O structură de intelligence nu se va bizui însă niciodată numai pe
rapoartele agenţilor săi, ci le va completa cu informaţii rezultate din lectura
atentă a presei, din urmărirea emisiunilor de radio şi tv, cu rapoartele
diplomaţilor, cu studiul istoriei zonei sau ţării respective şi al psihologiei
locuitorilor acesteia. După o analiză competentă vom avea o imagine cât de
cât clară a unui aspect ce interesează din arealul respectiv. Tot acest întreg
proces este de fapt intelligence.