Scribd Logo
Carica

Benvenuto in Scribd!

  • Dumitru Staniloae Ascetica Si Mistica

    Caricato da

    Cristian Ovidiu Groza
    368 visualizzazioni317 pagine
    Curs de Spiritualitate

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Formati disponibili

    PDF o leggi online da Scribd

    Hai trovato utile questo documento?

    Questo contenuto è inappropriato?

    Segnala questo documento
    Curs de Spiritualitate

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato PDF o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    368 visualizzazioni317 pagine

    Dumitru Staniloae Ascetica Si Mistica

    Caricato da

    Cristian Ovidiu Groza
    Curs de Spiritualitate

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato PDF o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    di 317
    Preot Profesor Dr, DUMITRU STANILOAE SPIRITUALITATEA ORTODOXA ASCETICA SI MISTICA TIPARITA CU BINECUVINTAREA PREA FERICITULUL PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICH ORTODOXE ROMANE ® EDITURA INSTITUTULUL BIBLIC $I DE MISIUNE ‘AL BISERICI ORTODOXE ROMANE BUCURESTI ~ 1992, INTRODUCERE Dacd Morala crestind, generala si speciala, expune condifiile viefii morale crestine (legea morala, constiinfa si libertatea), cum $i doctrina, in forma analiticé, despre pacate si virtuti, privite ca niste stari de sine nelegate intre ele, Spiritualitatea ortodoxd prezint& procesul. tna- int&rii crestinului pe drumul destvirsirii in Hristos, prin curatirea de patimi si prin dobindirea virtujilor, proces care se sdvirgeste Intr-o anumité ordine. Cu elte cuvinte, ea descrie modul in care crestinul poate Inainta de la o curatire de o patima, la curatirea de alta si, deodati cu aceasta, la dobindirea diferitelor virtuti, acestea inscriin- du-se pe o anumitd scard de desavtrsire si culminind in iubire, starea care reprezinta curafirea de toate patimile i dobindirea tuturor vir- tufilor. Inaintind spre aceasta culme, omul inainteaza totodaté in unirea cu Hristos si, odaté cu aceasta, in cunoasterea Lui prin experienfa, care e totodata si indumnezeirea sa, In lumina spiritualitatii ortodoxe, morala crestina nu mai apare ca simpla implinire a unor datorii impuse de poruncile Iui Dumnezeu, datorii ware in viafa aceasta nu-] duc nictieri, ci if asiguré doar min- tuirea ca rasplata exterioara in viajal viitoare. Crestinul creste tn Dum- nezeu inca in cursul viefii acesteia, caci implinirea acestor porunci efectueaza o transformare treptat& fn fiinta lui, sau o umplere a lui tot mai mult de prezenta lucrétoare a lui Dumnezeu. 1. JINTA SPIRITUALITATI ORTODOXE $1 DRUMUL SPRE EA Spiritualitatea ortodoxt urmareste desavirsirea credinciosului in Hristos. $i cum desavirgirea nu se poate dobindi in Hristos, dectt prin participarea la vieja Lui divino-umana, se poate spune ci finta spiri- tualitajii ortodoxe este desavirsirea emului credincios prin unirea lui cu Hristos si intiparirea lui tot mai deplin& de chipul umanitatii Ini Hristos, pling de Dumnezen. Se poate spune deci c& finta spiritualitétii crestine ortodoxe este unirea omului credincios cu Dumnezeu, in Hristos, Dar cum Dumnezeu 6 SPIRITUALITATEA ORTODOXA este nesfirsit, {inta unirli cu El, sau a desavirsirii noastre, nu cores- punde niciodaté unui capat, de la care si nu se mai poata inainta. Toti parinfii r&séiriteni spun, de aceea, c& desivirsirea nu are hotar. Astfel, desavirsirea sau unirea noastra cu Dumnezeu este nu numai © fint&, ci si un progres nesfirsit. Totusi, pot fi distinse pe acest drum doua mari etape: una, a inaintarii spre destivirsire, prin eforturi de purificare de patimi si de dobindire a virtufilor; si o alta, de viaf&é mereu mai fnaintaté in unirea cu Dumnezeu, in care lucrarea omului este tnlocuitd cu lucrarea lui Dumnezeu, omul dind din partea sa mai mult receptivitatea, sau deschiderea pentru umplerea dui de tot mai multé viafaé dumnezeiasca, Din cele spuse se pot desprinde urmatoarele tr&sitturi ale spiritua- lit&fit cregtine ortodoxe : 1, Starea culminanta a viefii spirituale este o unire a sufletului cu Dumnezeu, trait sau experimentata. 2. Aceasla unire se realizeaz& prin Jucrarea Duhului Sfint, dar pind la obfinerea ei omul este dator cu un indelungat efort de purificare. 3. Aceasta unire se infaptuieste atunci cind omul a ajuns la «ase- ménarea cu Dumnezeu» si ea este totodala cunoastere si iubire. 4, Efectul acestei uniri consté, intre altele, intr-o considerabila intensificare a energiilor spirituale din om, insofitd de multe felurl de harisme. In Ras&rit se mai foloseste, pentru caracterizarea acestel uniri, si termenul indraznet de indumnezeire sau de participare la dumne- zeire, Tinta spiritualititii crestine ortodoxe ar fi, asadar, trairea st&rii de indumnezeire sau de participare la viata dumnezeiasc’. Experienta, exprimata pregnant ca stare de indumnezeire, cuprinde mai inti doud inv<uri generale : 1, Ea reprezintd ultima treaptd a desdvirsirii omului, fapt pentru care faza aceasta supremé din viaja pdminteascd a omului credincios sau finta Intregil lui viefi se mai numeste $i desdvirsire. 2, Aceasid tndumnezeire se realizeazd prin participarea omului cre- dinctos iq puterile dumnezeiesti, prin revarsarea in el a nemédrginirii divine. Intrucit aceast&é experien{a reprezint& treapta celei mai inalte de- s&virsiri pe p&mint, ea inseamnd o normalizare si o actualizare su- prem& a puterilor omenesti; iar intructt ea este o stare de indumne- zeire — de cunoastere, de iubire, de fort spiritualé — experimentata de credicios, aceasta stare se aflé mai presus de limita puterilor noas- tre, alimentindu-se din puterea dumnezeiascé, INTRODUCERE 7 Starea culminanté a vielii duhovnicesti este starea omului cre- dincios ridicat mai presus de nivelul puterilor sale, nu prin sine, ci prin Jucrarea Duhului Sfint, «Mintea noastra iese afari din sine $1 asa se uneste cu Dumnezeu, devenité mai presus de minte», spune sfintul Grigorie Palama ‘, Caci ea n-ar putea vedea ceea ce vede «numai prin faptul ci are simful mintal, asa precum nici ochiul omului n-ar putea vedea fart o lumina sensibild exterioara ei si deosebité de ea», In vremea acestei vederi a lui Dumnezeu, mintea se depaseste pe sine Insasi si toate lucrarile ei mintale primesc o lucrare a lui Dumnezeu*. Daca finta spiritualitafii ‘crestine este via} tainica, de unire cu Dumnezeu, calea spre ea cuprinde urcusul care duce spre acest pisc. Ca atare, calea aceasta, pe de o parte se deosebeste de acel pisc, pe de alfa parte, sté cu el intr-o leg&tura organic’, asa cum st& urcusul muntelui, cu piscul su, La starea de desivirsire 51 de unire tainica cu Dumnezeu ‘nu se poate ajunge decit prin indelungatele eforturi sau nevointe, iar efor- turile care nu tind spre incoronarea cu acel moment final al nevoinje- lor, sau spre unirea tainici;cu Dumnezeu, apart ca un lucru fara scap. Dar legitura intre nevointe si unirea tainicd cu Dumnezeu este si mai strins’ decit cea dintre drum si finta, intrucit, desi trairea acelei uniri se infaptuiegte ia \capatul final al tuturor striduintelor ascetice, aurora ei in suflet Incepe de mai fnainte, in cursul acelor nevointe, Deci, perfectiunea crestiné cere. un sir intreg de siraduinje ping la dobindirea ei. Apostolul Pavel compara aceste straduinte cu exercitiile trupesti la care se supuneau atletii pentru a deveni biruitori in Jupte. Fara a folosi termenul, sfintul Pavel a folosit icoana vechilor exercitii trupesti pent a caracteriza nevoinjele crestinului fn vederea dobindirii desivirsirii, Clement Alexandrinul* si Origen ® introduc @poi si termenii de ascez& gi ascet, Treptat termenii acestia capataé in Résarit un colorit monahal. Mindstirile se numesc doxntipia, Jocuri de exercitiu, iar «ascetul» este Monahul, care se striduieste s& obfin& desivirsirea prin observarea ¢uturor regulilor de infrinare si de curatire de patimi. Origen di numele de ascefi crestinilor rivnitori, 1, Sf, Grigorée Palama, la Pr, D, Sténiloae, Viaja si invafitura Sfintului Grigorle Palama, Sibiu, 1938, p, Lill; ed, Hristou 1, p. 458, cap, 47, 2. Ibid. 3. Sf, Grigorio Palama, Al treilea tratat din cele postorioare, despre ‘lumina _siinia, cod. Colsl. 100, f. 185.1; ed. P, Hristou, Fpryoxlos 105 Makapa ti cvyredupaca, Salonic, 1962, p, 581 ; Flioc. rom. VIL, p. 325, cap. 48. 4. Pedagogul, 1, 1, cap.'8. 5. P.G, VIII, 318, unde numeste pe Iacoy, dup lupla eu ingerul, ascet, a SPIRITUALITATEA ORTODOXA care se exercitau in mortificarea patimilor si in alte deprinderi in ve- derea desavirsirii ® © comparetie amanuntité, a ascetului duhovnicese cu Iuptatorul din arena ne ofera sfintul Nil Ascetul in Cuvintul ascetic’, Ascetica este deci acea parte a spiritualitafii care se ocupa cu regulile si cu eforturile ce duc pe om de la prima ‘treapti a urcusului spre desi- virgire, pind la contemplatie si unirea cu Dumnezeu, Ascetica indicd partea activ’ a viefii spirituale, partea de cooperare pe care Dum- nezeu ne-o cere noué, silinjele ce se cer din partea noastra; far uni- rea tainic& cu Dumnezeu, dimpotriva, indica aspectul suportarii pasive a lucrérii harului in noi, inifiativele lui Dumnezeu, pe care noi tre- buie numai si le urmam si care nu-I apartin decit Lui, Desigur c& aceasta nu inseamna c& eforturile ascetice nu sint aju- tate de har, nici c& pasivitatea din faza unirii este inerfie; ci numai c& experienja spirituala culminanta nu-si are izvorul in puterile spi- rituale umane, ci exclusiv in Dumnezen, pe cind eforturile ascetice se datoreazé si unei contributii active a puterilor sufletesti ale omul J. Hausherr, vorbind despre activitate si pasivitate in leg&tura cu puri- ficarea activa si pasiva, zice: «Activ si pasiv sint alte dou idei ne- clare sau false. In contabilitate 51 poate in mecanicd ele comporti o intrebuinfare sigura, pentru c& datoria se distinge net de avutie, socul primit, de socul dat, Dar in psihologie ? Omul care nu reactioneazé in nici un fel este un mort, sia reactiona este a actiona. Deci nu exista pasivitate pura. Cu atit mai mult in moral& si in spiritualitate, actul uman singur este moral sau imoral, meritoriu sau nu. Acfiunea divina nu sfinteste fara acceptarea umana ; si a accepla nu este numai a suporta, ci sia face un act de primire, Nu existé deci pentru adult sfintire pur pasiva, nici purificare pur pasivé. Dar nici purificare pur activa! Creatura nu are inifialiva absoluta, chiar in ordinea naturii. In ordinea grajiei, trebuie repetat cu sfintul Irineu: «facere est pro- prium benignitatis Dei, fieri autem proprium est hominis» ®. Acolo unde psihologia nu observa dectt actiunea si starea, melafizica gi teo- logia stiu c& este mai inti’ patimirea si primirea ® Asceza este womorfrea morfii» din noi, ca si se elibereze firea de sub robia ei, cum spune sfintul Maxim Marturisitorul ", Caci sint dou’ morli: cea dintit esle produsd de plicat si este moartea firli, cea de 6. Homi, In ferom, 10, 7 P.G: XII, 518. 7. Cap. 66, Filoc. rom. I, Sibiu, 1946, p. 212; Cuvint ascetic, P.G. 73, 719—B10, 8, Adv. hacreses, 1V, 64. 8, Les Orientaux connaissent-ils Jes «nuits» de Saint Jean cto a Croix # In «Ori- Christiana», vol. 12, nr, 1—2, 1946, p, 9—10. 40. Quaest, ad Thatas, q. 81 P.G. 90, 613-636. INTRODUCERE 9 a doua este moartea dupa aseménarea Iui Hristos, care este moartea p&catului si a mortii produse de el. Dar precum moartea firii, ca descom- punere produs’ de p&cat, nu vine numai in momentul final, ci roade ca un vierme vreme indelungata, aga si moartea mor|ii, sau a pacatului, nv este numai ceva de moment, ci ceva ce trebuie pregatit vreme multé prin mortificare ascetici. Asceza deci este o eliminare treptata a otri- vii care duce firea la descompunere, la coruptie. Este, cu alte cuvinte, © eliminare a bolii ce duce firea spre moarte si deci fortifidarea firli. Asceza este mortificare de-viafé-facdtoare (hwonatos véxpwats), cum fi zice sfintul Simion Nou! Teolog. Ea este omorirea trepteta a pticatulul si a luturor tendintelor spre el. In opinia curent& cuvintul ascezi este asocial cu un sens negativ. Asceza ar fi pe toaté linia refinore, infrinare, strudanie negativa. Aceasta pirere se explic& prin faptul c& tendinjele pacdtoase ale firii, obignuin- tele care duc spre moartea ei, au ajuns sa fie considerate ca latura pozi- tivé a viefii. In fond stradania in ascez4, in aparenta negativa, infrunta elementul negativ din firea noastra, urmarind, prin opozitia permanenté ce i-o face, eliminarea Ini. In realitate, asceza are un scop pozitiv. Ba urmaresle fortificarea firli gi eliberarea ei de viermele pacatului care o roade, care promoveaza stricarea ei, Asceza sadeste in locul patimilor virtutile, care presupun © fire cu adevarat int&rité. Este adevarat cA ultima fintd a ascezei este si elibereze firea nu numai de miscarea poftelor picitoase, ci si de ideile lucrurilor care se ivesc in minte dupa curafirea de patimi, Dar aceas- ta, numai pentru a-si clstiga o independent& fata de lucrurile create, care au robit prin patimi firea, si pentru a-L dori gi mai mult pe Dumnezeu, Este adevarat ci asceza trebule s& pregdteascé lu! Dumnezeu, pe ullima treapta a eforturilor ei, si 0 minte golita de toate ntiparirile lucrurilor create, de toate preocuparile pdmintesti, o minte pura. Dar acest «goly nu este nici el ceva cu totul negativ. Cuici oricit se vorbeste de pasivitatea factorului uman sub lucrarea slavei dumnezeiesti, nicaieri nu se spune ca aceasta pasivitate ar echivala cu o inerfie, cu un minus lotal. «Goluly minjii, oferit lui Dumnezeu, reprezinti pozitiv o sete ex- clusiv de El‘, dupi ce o indelungaté experienfa l-a. convins despre striciciunea tuturor preocuparilor patimase si despre relativitatea tutu- tor preocuparilor intelectuale orientate spre lucrurile create, pe care, sgoluly acela nu ¢ 0 disparitie a oricdrui clement creatutal din spirit i a oricarul senti- ment de creatural, pentru a fl numai Dumnezeu, cum afitmé Eckert, consecvent cu mis- ica sa panteisté, 10 SPIRITUALITATEA ORTODOXA ca urmere, le-a lepadat de la sine pentru a primi in locul lor pe Dumnezeu '?, Slibiciunea firli se aratii, dupa sfinjii parinji, in lipsa ei de fermi- late, In nestatornicia ei, lar aceasta nestatomicie este vaditéi de usu- rinfa cu care este atrasa de placere si este Impinsa de durere. Ea nu are fora si stea dreapt in fata acestora, ci ajunge de o vibratilitate foarte pujin b&rbateasc’, ca o trestie batut’ de vint. Voinja gi judecala ei dreapti, doua din elementele esenfiale ale firti, igi pierd orice putere. Firea ajunge ca o minge in mina patimilor, purtata incoace si incolo de toate imprejuririle, de toate impresiile. Ea nu mai sta tare in liberta- tea ei, a ajuns de o slabiciune spiritual care poarta toate semnele stri- caciunii; ea nu trédeazi nicidecum o incoruptibilitate care si-i asigure elernitatea, Dar omorirea acestei slabiciuni de moarte strecurala in fire, forti- ficarea firii prin ascezi, a devenit posibild prin morlificarea si moartea de-viaja-fiicditoare a lui lisus Hristos. Puterea dumnezeirii I-a ajutat Lui sa biruie iubirea de plicere si frica de moarte a firii Lui, s4 0 facd, aga- dar, ferma. lar legiitura tainica, in care se afla potential firea din orice ipostas omenesc cu firea omeneasca din ipostasul Lui divino-omenesc, devenind printr-o credinfa vie si lucrétoare o legatura tot mai efec- liva, face ca forfa redobindita de firea Lui omeneasca sd se comunice si firii celorlalfi oameni ce cred in El. Eforturile ascetice sint mijloacele prin care firea omeneasca, pe care o purttim fiecare, participa tot mai mult la forfa firii Lui omenesti ; C&ci In eforturile noastre este prezenta si forta din firea omeneascd a lui Hristos. Legatura potentialé cu Hristos ni se face efectiva prin cre- dinfa in El, si forja Lui devine forta noastra. De accea, asceza noastré este o moarte treptata cu Hristos, ca desfasurare de putere, 0 moarte a omului vechi, o prelungire prin vointé a botezului, Nu este numai o imitare a lui Hristos, ca in Apus, ci o mortificare eroicd cu Hristos si in Hristos, Noi sintem unifi cu Hristos inci inainte de starea culminanta @ unirii tainice cu El, inca in actul prelungit al mortificarii noastre. Nu numai ca inviem cu Hristos, ci si murim cu El; sau, mu fnviem cu Hristos dacti nu si murim cu El, mai intfi, 12. Trecorea minjii prin rafiunile lucrurilor create nu i- fost zadarnicd, pontra c&, chiar dacd Ieap&d& acum amintirea lor actualé, a ramas de pe urma lor cu o inte- lepeiune, cu o infelegere sporitd, asa cum virtujile au fortificat-o In asa fel inctt acum poate fi mediu prin care se efectueaz4 lucrares Duhului, Sfintul Maxim Marturisitorul spune: *Precum soayele, résirind si Tuminind lumea, se wratt 91 pe sine gl aralad 91 Incrurile luminate de ol, tot aya gi Scarele droptalii, rastirind in mintea cusati, So anata si pe Sine, dar arata si ratiunile tuturor celor ce au fost Rieute sau vor fi ficute de El», Cap. de Charit. 1, 95; Filoc, rom. II ; P.G, 90, 981 €. INTRODUCERE iW Invierea cu Hrislos urmeazé ca o continuare a mortificarli, sau a morfii, nu ca o schimbare de directie. Este adevarat ca, in unirea cu Hristos in moarte, prezenfa Lui nu ne este alit de vizibilé; dar aceasta fine de faptul cd in vreme ce noi murim treplat dupa omul cel vechi, moare si*Hristos cu noi; dar moartea Lui este si o smerire, 0 ascundere a slavei. Hristos nu se vede in etapa morlificairii, dar este prezent si se stie cai este, lar intemeierea siguranjei noastre despre prezenja Lui in noi, pe credinfaé si nu pe vedere, videste din nou caracterul eroic al fazei ascetice. Prezenja aceasta a lui Hristos, ca forfa nevazutd, o indica sfintii parinti Marcu Ascetul si Maxim Marturisitorul, cind spun ca Hristos este fiinja virtufilor. Daca virtutea inseamna barbitie, trie, iar fiinja acestei térii este Hristos, evident ca in asceza noastré lucreazé forfa lui Hristos. Faptul c prin ascezé nu se urmareste numai curdfirea de patimi, ci, in acelasi timp, dobindirea virtutilor, araté din nou cé asceza nu este ceva negativ, ci o fortificare a firii, In cursul ascezei se suprima, prin st&ruin{& indelungata, deprinderile vicioase si se sédesc in fire deprin- deri virtuoase. $i trebuie mulla tenacitate pentru a {mpiedica vechile obisnuinfe sé rasaré din nou si pentru a consolida noile deprin- deri bune ', In aceasta caracterizare generala a ascezei se cuvine sé remarcém si unul din aspectele formale ale ei, Ea urmeazii un drum determinat, © ordine gi o insiruire de etape ce nu poate fi nesocotita, o disciplina precisii care fine seama de legile dezvollarii normale a viefii sufletesti, pe de o parte, si de principiile credintei, pe de alta parte. Aceasts Iupté dupa lege inseamna ca drumul ei este stabilit in conformitate cu o raliune bine intemeiata. Faptul acesta arunc’ o lumina si asupra fazei finale a viefii spirituale. Unirea tainicd cu Dummezen, spre care duce asceza, nu st& la bu- nul plac al oricui in orice clipi. Ha este cu totul aliceva decit stirile de confuza afectivitate, in care se poate transpune cineva cind ii place, saul care pot veni peste cineva intimplator “4, Dupa parcurgerea drumu- 13. Leonel de Grandmaison, S. 1, La religion personnelie, Paris, Gabaléa, 1927, cap. Letfort ascétique, p. 90-131 14, Unirea tainict cu Dumnezeu © dincolo de wfectivitates psihologicd curent’. J. Hausherr zice: «De fapt, misticul sftrgoste prin a treco dincolo de suferinja $i de bucuria umant, dincolo de ceea ce se cheam& vulgar mingliere si dezolare spiritual’, Intr-o regiune ‘unde cuvintele omenesti pierd din ce in ce mai mult semnificafia lor originaré, pentru a nu mai pastra decit o valoare de analogie, Nu exista numai un apofatism pentra cunoagierca Intelectual’, ci exist yi unul pentru psihologia mistic&, cind, pentru a vorbi ca Diadoh, unitatoa simfirit duhovnicosti a fost rastabilitis, Les Orientaux connaissent-ils les snuilss de Saint Jean de la Croix?

    Potrebbero piacerti anche