România – Ungaria

Azi e ziua cea mare. Plecăm în călătoria pe care o aşteptăm cu

nerăbdare de ceva timp. Bagajele sunt gata. Fiecare şi-a luat pe lângă
bagajul mare şi câte un bagaj de mână, indispensabil. Eu mi-am luat
dicţionarele, Bebe calculatorul şi mapa în care va strânge toate
chitanţele şi bonurile, Livia aparatul foto şi jurnalul care aşteaptă să
strângă toate impresiile noastre de pe parcursul călătoriei, Diana lupa
şi carţile sale despre botanică, Ionuţ trusa de scule, iar Andra a luat
cartea de bucate şi volanul maşinii în mană, deci călătoria a început.
Ungaria, păzea că veniiiim!

Iată-ne ajunşi într-un final la prima noastră destinaţie, Ungaria. După

11 ore de condus, poposim fericiţi în Budapesta.

Ne cazăm la Hotel Carat, la 3 stele şi asteptăm nerăbdători să pornim

în explorare. Înainte de asta, ne-am propus să luăm masa şi să ne
odihnim pentru ziua ce urmează. În călătoria noastră ne-am propus să
gustăm în fiecare ţară prin
care trecem măcar câte un
preparat specific acesteia.
După o scurtă discuţie cu
expertul nostru culinar,
Andra, hotărâm ca în
Ungaria să servim gulaş
unguresc la ceaun şi ca
desert, un tort de mac.

După masa copioasă,

urmează o noapte de somn
binemeritată. Noapte bună! Hotel Carat – Budapesta
Bună dimineaţa!

După un somn bun, plecăm în explorarea frumoasei Ungaria. Vizităm

Citadela, despre care
aflăm că a fost construită
de habsburgi în anul 1848
cu scopul de a aminti
rebelilor ungari cine
conduce cu adevărat ţara.

Aflaţi pe Dealul Gellert, nu

ratăm ocazia de a vizita
măreaţa roca de 140 de
metrii, ce se înalţă
deasupra Dunării şi despre
care se spune că era des
vizitată în trecut de
vrăjitoare.

Dealul Gellert - Ungaria

Spre final trecem pe la punctul de informare turistică şi mai colectăm

câteva informaţii pentru jurnalul nostru de călătorie:

- Cea mai recentă investiţie a Ungariei este cea facută în uzina

Mercedes Benz, generează un număr important de locuri de
muncă pentru locuitori.

- Aflăm şi grupurile de minorităţi de pe teritoriul ţării. Deşi marea

masă a populaţie este reprezentată de maghiari, Ungaria
adăposteşte şi numeroase minorităţi: rromi, germani, slovaci,
croaţi, sârbi, ucrainieni, dar şi români.

Avem nevoie de odihnă pentru următoarea zi, aşa ca ne îndreptăm

spre hotel.
 Fuior Ioan - Ovidiu

Austria

O nouă zi, o nouă destinaţie. După doar 3 ore – aproximativ – de

condus, am ajuns în Viena. Căutăm repede un hotel avantajos ca
preţ dar totuşi ce pferă condiţii decente, pentru a ne caza.

Ne oprim la Hotel Bajazzo, lăsăm bagajele şi mergem la masă.

Drumul a fost scurt, deci nici
unul dintre noi nu simte
nevoia somnului. După ce
mâncăm fiecare câte ceva,
gustăm la desert din
preparatul specific austriac,
Linzer Torte, o prajitură foarte
bună din aluat fraged,
scorţisoară, lămâie, zmeură şi
dulceaţă. Ne desfătăm cu
această specialitate culinară
recomandată de bucătarul
nostru, Andra şi mergem să
vizităm împrejurările. Hotel Bajazzo – Austria
 Ne urcăm în maşina şi mergem să vizităm Casa de Oase sau
Beinhaus, unde notăm mica poveste prezentată de ghid:

„Datorită spaţiului limitat din cimitir, odată la 10 - 15 ani, mormintele

sunt descoperite, iar oasele sunt adunate şi lăsate să se albească la
soare. Apoi sunt duse la Beinhaus. Nu este chiar aşa de sinistru
precum sună; craniile sunt adesea decorate cu flori pictate şi cu
numele de familie. Aceste practici au fost oprite în anii 70 prin
aprobarea incinerării, de către Biserica Catolică. Veţi putea observa că
mormintele rămase au date recente de înmormântare.”

Casa de Oase – Austria

Trecem şi pe la punctul de informare turistică şi aflăm că Viena are

aproximativ 1,7 milioane de locuitori şi că este gazdă a numeroase
importante organizaţii internaţionale precum ONU şi OPEC.

În drum spre hotel, obosiţi şi aproape adormiţi, admirăm

stilurile arhitecturale ale clădirilor, care îmbina clasicul cu modernul
într-un mod excepţional. Ajunşi la hotel, fiecare ne retragem în
camere, de unde se aud simfoniile sforăiturilor noastre.
 Fuior
Ioan –
Ovidiu

Japonia

“Când
mergi,
mergi,
când stai, stai, dar niciodată nu ezita!”
În sfârşit am ajuns în Japonia, în Tokyo.Ţara unde răsare soarele m-a
fascinat înca de mică aşa că în acest moment cred că eu sunt cea mai
fericită, pot spune că o dorinţă s-a împlinit. Abia aştept să mă plimb pe
străzile Japoniei, să inspir aerul respirat de creeatorii anime-urilor şi
revistelor manga, să văd sakura infloriţi şi să mănânc sushi preparat la
el acasă, după reţeta originală. Japonia mă fascinează şi probabil se
simte în ceea ce scriu. Am hotărât să ne cazăm la hotelul Akasaka
Excel, hotel de 4 stele, unde ne-am simţit minunat. Hotelul se află la
50 de minute de Disney Resort din Tokyo.

Obosiţi de pe drum am stat puţin de vorbă şi după am mers la culcare,

nu înainte însă de a servi o cină specific japoneză.

Bucătăria japoneză este renumită pentru modul de prezentare a

preparatelor. Deşi există bucătării mai complexe, niciuna nu poate
egala simţul estetic al artei culinare nipone. Toate ingredientele sunt
tăiate şi aranjate în mod artistic, nu doar pentru a fi plăcute, dar şi
pentru a se conforma simbolismului cultural japonez

Luarea mesei este o parte importantă a culturii japoneze. Modul în care

ingredientele sunt preparate, gătite şi consumate este o formă de artă
în care tradiţiile, religia şi istoria joaca un rol poate mai important
 decât mâncarea ânsăşi.
Fiecare ingredient îşi are locul bine stabilit pe masă, iar în loc de
furculiţe se folosesc beţigaşele. La sfârşitul mesei, fiecare invitat
primeşte un bol de apă caldă, parfumată cu o felie de lămâie, pentru a
se spală pe mâini.
Toate farfuriile sunt puse pe masă, astfel încat invitaţii să se poată
servi, creând combinaţiile dorite. Băuturile tradiţionale sunt sake, ceai
verde, supă, care se serveşte la sfârşitul mesei pentru a facilita
digestia.

Este important de adăugat că masa japoneză nu conţine dulciuri, decât

în rare ocazii. În general, la sfârşit se consumă un fruct de sezon, de
exemplu para japoneză. Nici noi nu am fost lipsiţi de aceasta tradiţie
specific niponă, iar mie mi-a plăcut la nebunie să simt pe propria-mi
piele acest tratament specific culturii japoneze.

Dimineaţă cum ne-am trezit am luat micul dejun, la fel în spiritul

culturii nipone, şi după am mers să vizităm Centrul de cultură
fotografică. Centrul de artă fotografică impresionează nu doar prin
expoziţia sa de fotografii ci şi prin moderna clădire cu un impresionant
design în care este adăpostit. În galeria de artă fotografică, Gallery M.

Salon se expun periodic piese ce aparţin

artiştilor niponi dar şi străini iar în galeria
„Stage” se organizează mereu expoziţii de
fotografii realizate de tineri artişti japonezi.

După părăsirea Centrului de arta

forografică ne-am mai plimbat un pic pe
strazile din Tokyo, un adevărat festin
pentru ochii mei,ma simt magnific
înconjurată de aglomeraţia radiantă din
Tokyo, iar priveliştea ma fascineaza aşa că
am decis sa va preyint cîteva imagini în
continuare.
Centrul de cultură fotografică
 D
u p
ă

această plimbare am plecat spre următoarea destinaţie,

Australia!

Movilă Beatrice Alexandra

Australia

“Părăşeste satul tău, dar nu te lăsa părăsit de sat.”

Australia, mereu am asociat Australia cu cangurii, nu ştiu de ce. Am
ajuns în Sydney la ora 12:15.

Sydney este situat pe malul unuia dintre cele mai frumoase golfuri din
lume, cu un port natural minunat, pe care navigatorul britanic James
Cook l-a botezat, în 1770, Port Jackson.

Sydney deţine recordul superlativelor în Australia: este cel mai mare

oraş, cel mai mare centru industrial, cultural şi financiar, cel mai mare
port, cel mai mare nod de comunicaţie... În centrul oraşului se află şi
cea mai mare aglomeraţie de zgârie-nori, de magazine, de galerii, de
baruri şi de restaurante.
Am decis că nu vom sta mult în Australia, doar câteva ore deoarece
eram deja în întârziere, aşa că ne-am hotărât să vizităm doar Marea
Barieră de corali. Am rămas total impresionaţi, apa Mării Coralilor era
de un albastru ce-ţi fura ochii, in nenumarate nuanţe datorită
adâncimii. Pot spune că aşa ceva nu am mai văzut nici măcar în cele
mai pastelate tablouri, un joc de culori ce-ţi fură răsuflarea, un tablou
viu ce nu ar putea fi egalat nici de cel mai iscusit pictor, o adevărată
operă a naturii, merită orice în lume aceste privelişti. Cuvintele nu-şi
au rostul aşa că vă voi lăsa pe voi să vă delectaţi privirile cu aceste
minunaţii ale naturii.

Până data viitoare te las cu bine, dragă jurnalule!

Movilă Beatrice Alexandra

Canada
După o lungă si obositoare
călătorie, iată-ne ajunşi în
Canada.
Dăm o raită prin Ontario, ne hotărâm să ne cazăm la Auberge Aux
deux Lions, un hotel foarte frumos, cu aspect tradiţional. Ne
pregătim de somn, deoarece de dimineaţă dorim să fim odihniţi.
Vom parcurge 300 de km pentru a merge în Ontario, să vedem
Cascada Niagara, cea mai important atracţie a Canadei. Noapte
bună!

Bună dimineaţa!

Am avut parte de un somn bun. Am luat masa la restaurant, fiecare

mâncând ce a dorit, dar toţi gustând din ouăle umplute, specific
canadiene, Deviled Eggs. Au fost delicioase. Am închiriat o maşină
şi am plecat către cascadă.

Amorţiţi, dar încă plini de energie,

am ajuns la Cascada Niagara.
Priveliştea este superbă.
Aflăm aici că cascada s-a format
în urmă cu 12000 de ani,
când gheţarii s-au retras
spre nord, lăsând apa să
curgă peste povârnişul
Niagara. Înceâand de atunci,
eroziunea a împins cascada
aproximativ 11 km în
amonte, formând defileul
Niagara.

Am rămas plăcut impresionat de peisaj, dar nu am uitat sa fac

câteva poze şi pentru jurnal.
Dacă tot ne aflăm în Ontario,
vizităm şi parcul oraşului, unde
facem o scurtă plimbare cu barca, pentru relaxare.

Trecem pe la punctul de informare turistică şi notăm câteva informaţii

suplimentare.

Toronto este cel mai important oraş din Canada din punct de vedere
economic şi finanaciar, găzduind un numar foarte mare de corporaţii.

Montreal, al doilea oraş ca mărime din Canada,îmbină farmecul

districtelor istorice, cu clădirile zgârie-nori şi viaţa dinamică de noapte
a oraşului.

Vancouver, reprezintă poarta Canadei spre Pacific, oferind un peisaj

mirific. Oraşul e înconjurat de munţi si de ocean, iar pe intreaga
suprafaţă a acestuia se întind spaţii verzi.

Una peste alta, vizita în Canada a fost una frumoasă, pe care nu o vom
uita curând.

Fuior Ioan – Ovidiu

Argentina
Hola, Argentina!

Tocmai am aterizat și ne aflăm în aeroportul din Buenos Aires. După

un drum destul de lung și obositor, vom merge să ne cazăm la hotelul
Cristoforo Colombo , de 4 stele din centrul orașului și ne vom retrage în
camere pentru restul zilei, urmând ca a doua zi să vizităm orașul.

Buenos dias, Buenos Aires!

Se pare că avem noroc și astăzi

vremea este frumoasă, o vreme
numai bună pentru plimbări și
distracţie. Cu bateriile incărcate după
un somn copios, coborâm la micul
dejun, apoi, fiecare iși ia accesoriile
și plecăm în vizită.

Și, pentru că Buenos Aires este cunoscut ca fiind orașul tangoului, am

decis să incepem ziua cu o plimbare pe Vuelta Rocha, o straduţă plină
de farmec, din cartierul La Boca, fiind
locul care a dat naștere tangoului. Aici
vin milioane de turiști dornici să trăiască
experienţa tangoului stradal și să
incerce ei inșiși caţiva pași. Am luat și
noi parte la o asemenea reprezentaţie și
am simţit cu adevărat pulsul acestui oraș
exotic.

După câţiva pași de dans ne indreptăm spre Plaza de Mayo. Această

piaţă reprezintă centrul istoric al orașului .
 Aici se află numeroase magazine,
parcuri, statui, fântâni arteziene și
câteva dintre atracţiile turistice majore
ale metropolei ( Catedrala
Metropolitană, Piramida May, Cabildo –
fost sediu al guvernului, Casa Rosada).
Tot aici am luat și prânzul, intr-unul din
minunatele restaurante și am servit
parrillada, mâncare specifică
Argentinei, un grătar mixt care cuprinde diferite feluri de carne și
cârnaţi puţin picanţi și câte o porţie de puchero, o altă mâncare
specifică Argentinei, fiind de fapt o tocăniţă de legume.

Plimbarea noastră este pe sfârșite așa că ne vom întoarce la hotel. La

întoarcere am decis să mergem prin Cartierul San Telmo. Şi cum toţi
turiștii sunt atrași de magazinele micuţe , de anticariate și de artiștii
care iși vând marfa aici, mergem și noi să ne uităm și să ne
cumpaăram câte un suvenir.

A fost o zi interesantă și, deși nu am vrea să mai plecăm de aici, ne

pregătim bagajele pentru ca în următoarea zi vom porni spre o altă
destinaţie: Brazilia.

Ursachi Livia Maria

India
Tocmai am călcat pe pământul unei
frumoase ţări, India.

Deși am debarcat în portul Kolkata ,

din apropierea orașului Calcutta, oraș
situat în estul Indiei, destinaţia noastră
turistică este Mumbai, care este situat
în coasta de vest a acesteia. Și, pentru că trebuie să traversăm India
de la est către vest,ne-am hotărât ca prima noapte să o petrecem aici,
iar a doua zi de dimineaţă vom inchiria o
mașină și vom porni la drum.

Planul fiind făcut și harta fiind stabilită, ne-

am cazat, pentru o noapte, la hotelul
Mangalam, de trei stele. Lăsându-ne
cuprinși de oboseală am sărit peste cină și
ne-am retras în camerele noastre.

A doua zi de dimineată, după un mic dejun

delicios, am pornit la drum.

În drum spre Mumbai ne-am oprit o noapte

în Nagpur,pentru ca șoferul nostru, Andra,
să se odihnească.

Când am ajuns în Mumbai, am intrat într-o lume total diferită de tot

ceea ce văzusem până atunci și chiar de ceea ce ne imaginasem. Ne
aflăm în cel de-al doilea oraș din topul celor mai aglomerate locuri de
pe Terra, unde abia aveai loc să pui un ac. Ca și cum aglomeraţia,
căldura sau oboseala nu erau suficiente, toată lumea întoarce capul
după noi.

Abia apoi ne-am dat seama că reprezentăm o curiozitate, pentru că

suntem printre puţinii europeni care inoată intr-o mare de indieni. Pe
langă aglomeraţie, te șochează contrastele (mult mai pregnante decât
în alte locuri vestite pentru așa ceva). Spre exemplu, în Mumbai pe
lângă cele mai luxoase hoteluri, vezi vaci umblând libere (vaca este
considerată animal sacru de către indieni) .

Cel mai bine este insă, să treci cu eleganţă peste aspectele de acest
gen și să încerci să pătrunzi cât mai mult in spiritul locului.

Așa am făcut și noi și ne-am lăsat măguliti de frumuseţile orașului, dar

nu înainte de a ne cumpăra un ghid turistic.

Emblema orașului este Poarta Indiei, locul în care încep itinerariile

celor mai mulţi turiști. Acest arc de 26 m inălţime, amplasat pe ţărm, a
fost construit, din bazalt, la începutul secolului trecut, pentru a
comemora vizita Regelui George V și a Reginei Maria.

Foarte aproape de Poarta Indiei este ancorat primul portavion al flotei

naţionale, transformat în Muzeul plutitor INS Vikrant. Ambarcaţiunea
poartă moto-ul: „Îi distrug complet pe cei care intrăznesc să se lupte
cu mine” și a fost mândria localnicilor in Razboiul indo-pakistanez din
1971. Există și un magazin care vinde suveniruri cu imaginea navei, de
unde bineînteles ne-am cumpărat și noi câte ceva.

Mumbai-ul adăpostește
si Bollywood-ul, locul în care se
fac, în fiecare an, în jur de 1.000
de filme, chiar mai multe decat la
Hollywood, „cetatea filmului”
american.

Seara ne-am plimbat de-a lungul

plajei, această promenadă fiind
numită “colierul reginei” (Marin
drive), datorită suitei de
lampadare care iluminează seara și dau locului un aer festiv si
romantic, în același timp. Spre partea de nord a promenadei, pot fi
văzute frumoasele construcţii în stil colonial, astăzi abandonate.
Liniștea locului, briza mării, micii comercianţi de nucă de cocos
inetrvenind discret în reveria celor fascinaţi de apusul soarelui, Poarta
Indiei și Hotelul Taj fac din Marin Drive unul din locurile care imprimă în
sufletul și mintea noastră impresii delicate, dar persistente.

Dupa această promenadă am mers în clubul “Blue Frog”, unde am luat

cina. Am servit și aici un preparat specific acestei ţări, mai exact,
deliciosul biryani (carne de miel sau de pui în orez cu aromă de
portocale stropit cu zahăr). După cină am rămas să ne distrăm puţin,
fiind ultima zi petrecută în frumoasa Indie.

Ursachi Livia Maria