Informare privind poluarea solului

Solul poate fi poluat :

-direct prin deversari de deşeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau
din îngrăşăminte şi pesticide aruncate pe terenurile agricole ;
-indirect, prin depunerea agenţilor poluanti ejectaţi iniţial în
atmosferă, apa ploilor contaminate cu agenti poluanţi "spălaţi" din
atmosfera contaminată, transportul agenţilor poluanţi de către vânt de pe
un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.
În ceea ce priveşte poluarea prin intermediul agenţilor poluanţi din
atmosferă, se observă anumite particularităţi. Spre exemplu, ca regulă
generală, solurile cele mai contaminate se vor afla in preajma surselor de
poluare. Pe măsură, însă, ce înălţimea coşurilor de evacuare a gazelor
contaminate creşte, contaminarea terenului din imediata apropiere a
sursei de poluare va scădea ca nivel de contaminare dar regiunea
contaminata se va extinde în suprafaţă.
Nivelul contaminării solului depinde şi de regimul ploilor.Acestea
spală în general atmosfera de agenţii poluanţi şi îi depun pe sol, dar în
acelaşi timp spală şi solul, ajutând la vehicularea agenţilor poluanţi spre
emisari. Trebuie totuşi amintit că ploile favorizează şi contaminarea în
adâncime a solului.

1
Într-o oarecare măsură poluarea solului depinde şi de vegetaţia care îl
acoperă, precum şi de natura însaşi a solului. Lucrul acesta este foarte
important pentru urmărirea persistenţei pesticidelor şi îngrăşămintelor
artificiale pe terenurile agricole. Interesul econamic şi de protejare a
mediului cere ca atât ingrăşămintele cât şi pesticidele să rămână cât mai
bine fixate în sol. În realitate, o parte din ele este luată de vânt, alta este
spălată de ploi, iar restul se descompune în timp, datorită oxidării în aer
sau acţiunii enzimelor secretate de bacteriile din sol. În tabelul următor
sunt prezentate unele date în legătură cu persistenţa în sol a unor
insecticide comune.

2
 Depoluarea solurilor contaminate folosind flotaţia
ca metodă de extracţie

Consacrată în special concentrării substanţelor minerale utile,

flotaţia a dobândit, în ultimii ani, noi valenţe aplicative în protecţia
mediului ambiant.
Ca procedeu de depoluare, flotaţia este utilizată pentru tratarea
solurilor şi apelor contaminate, locul de aplicare putând fi pe sit sau în
afara sitului. Gama poluanţilor extractibili prin flotaţie este foarte extinsă
şi cuprinde în particular hidrocarburile, compuşii organocloruraţi,
compuşii cianhidrici şi metalele grele. Extracţia prin flotaţie a poluanţilor
din solurile contaminate se bazează pe diferenţa dintre proprietăţile
superficiale ale mineralelor din sol, pe de o parte şi ale substanţelor
poluante, pe de altă parte.

Principiul de funcţionare al unităţilor de flotaţie:

Procesul de flotaţie se realizează în maşini de flotaţie, care, în

pofida unei palete constructive diversificate, asigură următoarele funcţii
principale: aerarea cât mai completă a tulburelii, în care se găseşte solul
poluat, dispersia omogenă o solului în tulbureală,

3
 alimentarea continuă şi uniformă, evacuarea în condiţii bune a
produselor obţinute ( spuma şi produsul de cameră) şi asigurarea unei
zone liniştite în partea superioară a incintei de flotaţie.
Aceste maşini se compun din mai multe celule identice, fiecare fiind
prevăzută cu un ax rotativ pe care se află fixat un agitator mecanic

Celulă de flotaţie este compusa din:

1 - rotor; 2 - inel de cauciuc cu ajutaje; 3 - stabilizator; 4 - spaţiu inelar; 5
- conductă de aer.
Celulele sunt aşezate le acelaşi nivel şi comunică între ele, astfel
încât tulbureala poate trece din una în alta pe principiul vaselor
comunicante.
Există mai multe tipuri constructive de maşini cu agitare mecanica,
dar în principiu ele pot fi cu rotor - stator şi cu tub de aspiraţie ( turbină)
sau cu rotor în formă de colivie.
Rotorul, înconjurat de stator, este astfel constituit încât aspiră
tulbureala ăi aerul, refulându-se printre barele statorului şi provocând
astfel o puternică agitare şi aerare a tulburelii.
Spuma în care se concentrează poluanţii, este evacuată continuu cu
o paletă rotativă, iar solul depoluat este colectat separat printr-un
buzunar lateral practicat în peretele ultimei celule de flotaţie.

4
Fluxul tehnologic al extracţiei poluanţilor:

Înainte de a fi supus flotaţiei solul poluat este pregătit

corespunzător prin operaţiile de mărunţire, dezaglomerare, deşlamare
etc. Tulbureala destinată flotaţiei, caracterizată printr-un raport lichid /
solid cuprins între 2/l şi 5/l este mai întâi condiţionată cu reactivi de
flotaţie, în nişte vase agitare.
Prin adăugarea reactivilor numiţi spumanţi se asigură persistenţa
bulelor de aer create de maşină, iar prin adăugarea reactivilor numiţi
colectori se creează artificial sau se intensifică hidrofobia poluanţilor şi a
mineralelor purtătoare de poluanţi. Reactivii numiţi modificatori
influenţează flotabilitatea substanţelor poluante, asigurând condiţiile
procesului de flotaţie selectivă.
Procesul fizic ce se desfăşoară în unitatea de flotaţie este relatat în
continuare: în suspensia formată din particule de sol poluat, apa şi
reactivi, se introduce o cantitate mare de aer sub formă de bule mici,
dispersate cât mai omogen. Deplasându-se ascendent în suspensie, bulele
de aer întâlnesc inerent granulele de sol şi substanţe poluante cu care se
ciocnesc în mod repetat. Dacă suprafeţele acestor granule şi substanţele
sunt hidrofobe, ele aderă la bulele cu care se întâlnesc, formând agregate
bule - granule sau agregate bule - substanţe poluante.

5
Prezenţa fazei gazoase în agregate conferă acestora o densitate mult mai
mică decât a lichidului, propulsându-le la suprafaţa, unde formează o
spumă încărcată şi consistentă, ce se evacuează in mod continuu. Situaţia
descrisă corespunde ,în general , granulelor poluate şi poluanţilor . Daca
bulele întâlnesc granule hidrofobe , situaţie specifică granulelor de sol
nepoluat, adeziunea bula-granulă nu se mai produce , urmând ca aceste
granule să fie evacuate lateral din maşina de flotaţie sub forma unei
pulpe de sol nepoluant.

După cum reiese din această succintă explicaţie, capacitatea unei

substanţe de a flota este dependentă exclusiv de udabilitatea acestuia. În
limbajul curent de specialitate, capacitatea unei substanţe de a flota se
numeşte flotabilitate . Se pretează, aşadar la depoluarea prin flotaţie ,
solurile contaminate cu substanţe hidrofobe sau cu substanţe capabile să
devină hidrofobe printr-o tratare adecvată cu reactivi de flotaţie.

In concluzie utilizarea flotaţiei ca procedeu de depoluare a dat

rezultate bune la separarea substanţelor grase emulsionate, a materialelor
fibroase şi a metalelor grele. De asemenea, se cunosc exemple de
depoluare prin flotaţie a apelor uzate menajere in condiţiile asigurării
unei coagulări adecvate.
Faptul ca flotaţia este bine cunoscută şi stăpânită în domeniul preparării
substanţelor minerale utile,

6
reprezintă un avantaj evident al acestui procedeu de decontaminare. În
plus , flotaţia înregistrează o aplicabilitate extinsă pentru o gama mare de
poluanţi, din care unii sunt dificil de extras din sol prin alte metode ( de
ex. metalele grele). Pe de altă parte, costurile depoluării prin acest
procedeu sunt destul de ridicate, fiind necesară evacuarea solului si
pregătirea lui riguroasă pentru procesul propriu – zis de flotaţie.

7
 Utilizarea sorbentilor naturali pentru depoluarea solurilor
contaminate

În prezent, şi în România, gospodărirea şi asigurarea unor condiţii de

calitate bune a solurilor, a devenit o problemă majoră în contextul
alinierii tării noastre la standardele şi cerinţele impuse pe plan mondial în
ceea ce priveşte protecţia mediului şi a resurselor naturale.

De asemenea, poluarea solului cu produse petroliere, face parte dintre

cele mai evidente probleme de mediu cu care se confruntă România în
ultimii ani, având în vedere ritmul tot mai accelerat şi intensiv de folosire
a acestor substanţe (specific ţărilor în curs de dezvoltare) pentru
satisfacerea nevoilor de echitate şi de energie. Se observă că atât în
România cât şi în lume în fiecare an se raportează o multitudine de
deversări accidentale sau deliberate de produse petroliere pe sol sau în
ape, ceea ce cauzează probleme economice, sociale şi de
mediu.Asigurarea protecţiei calităţii solurilor, ca mijloc de creştere a
resurselor de sol, cât şi pentru protecţia mediului înconjurător, prevede
printre altele utilizarea unor procedee şi tehnologii de depoluare menite
să neutralizeze sau să blocheze fluxul de poluanţi şi care să asigure
eficienţa dorită şi aplicarea legislaţiei privind protecţia calităţii solului.

8
Metodele convenţionale de depoluare a solurilor contaminate cu produse
petroliere se aplică cu succes la scară internaţională, însă majoritatea
acestora prezintă următoarele inconveniente: generarea unor efluenţi
lichizi sau gazoşi ce necesită o tratare/depozitare suplimentară, perioade
mari de operare, dificultăţi de monitorizare şi control, costuri ridicate de
capital şi operare. Dezavantajele menţionate, corespunzătoare
tehnologiilor respective, conduc la limitarea sau chiar imposibilitatea
aplicării acestor tehnici de depoluare la nivel naţional, în condiţiile
economice actuale ale României. Pe plan mondial se observă tendinţa de
dezvoltare a unor metode simple, rapide, ieftine şi eficiente, care să
asigure prin aplicarea lor in-situ blocarea migrării poluanţilor din zona
deversării de produs petrolier în subteran sau alte zone învecinate,
distrugerea poluanţilor şi refacerea cadrului natural.

Cercetările realizate de Choi H. şi Cloud R.M. /1992/, Schatsberg P. /

1971/, subliniază faptul că metoda folosirii sorbenţilor în cazul unor
scurgeri de produse petroliere este foarte eficientă şi nu prezintă riscuri
pentru mediu. Materialele sorbente fiind folosite ca materiale de
prevenire a propogării şi dispersiei contaminanţilor.

9
Conform organizaţiei American Society for Testing and Materials
(ASTM), materialele sorbente existente pe piaţă se pot clasifica după mai
multe criterii: natura lor (natural organice, natural anorganice, sintetice),
aspectul fizic (tip I – absorbanţi sub formă de pernute, pături; tip II –
absorbanţii neţesuţi, particulaţi sau polidisperşi; tip III – bariere din
materiale sorbente învelite în diferite texturi; tip IV: teţele cu o
impedanţă scăzută a migrării fluidelor), modul de aplicare (L-W:
sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor de pe soluri şi apă, L:
sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor de pe soluri, W: sorbenţi
recomandaţi pentru sorbţia poluanţilor de pe apă, I-S: sorbenţi
recomandaţi pentru sorbţia lichidelor din zonele industriale – substanţe
chimice agresive), etc.Studiile făcute de Johnson R.F./1973/, Choi H. /
1992/ şi alţii, arată superioritatea sorbenţilor naturali organici faţă de cei
sintetici în aplicarea lor pentru depoluarea solurilor, având în vedere
capacitatea lor de biodegradare.Dr.Ali Ghalambor /1995/ University of
Southwestern Louisiana, arată că sorbenţii naturali dacă sunt folosiţi într-
un mod corespunzător, pot fi mult mai eficienţi decât sorbenţii sintetici.
De asemenea subliniază şi numeroasele avantaje ale sorbenţilor naturali
organici: biodegradabili, resurse regenerabile, cost scăzut, impact scăzut
asupra mediului, uşor de procurat şi manipulat.

10
În urma testelor efectuate pe o serie de sorbenţi naturali şi sintetici, Ali
Ghalambor /1998/ întăreşte ideea folosirii sorbenţilor naturali în cazul
unor deversări de produse petroliere, argumentând aceasta prin faptul că
sorbenţii uzaţi pot fi trataţi prin biodegradare în vrac (compostare), în
acest mod degradându-se atât sorbentul cât şi produsul
petrolier.Aplicarea la scară industrială a depoluării solurilor de
contaminanţi de tip hidrocarburi petroliere prin folosirea materialelor
sorbente, nu este întâlnită în practica curentă din România, atât din lipsă
de mijloace economice, cât şi din lipsa unei baze ştiinţifice solide care să
permită abordarea cu succes, într-un timp real, a depoluărilor discutate.
În străinătate există o serie de produse absorbante naturale pe bază de
turbă (PeatSorb, Spill Sorb, Oclansorb, etc) care sunt folosite cu succes,
atât pentru depoluarea apelor cât şi a solurilor.

Actualmente, unităţile economice din România a căror activitate este

corelată cu aplicarea soluţiilor tehnologice de depoluare a solurilor
contaminate cu produse petroliere se găsesc într-o fază incipientă
utilizând preponderent materiale de import.

La noi în ţară, unităţile de profil folosesc în mod empiric adsorbanţi

polimerici sau turbă importată din Canada, pentru depoluarea apelor. In
ceea ce priveşte depoluarea solurilor, se poate spune că practic acesta nu
se realizează, datorită lipsei unei baze ştiinţifice solide.

11
Bibliografie:
1. Ditoiu Valeria, Holban Nina (2005), Modificări antropice ale mediului

2. Marcu, V., Marinescu, M., (2008), Educţia omului de azi pentru lumea
de mâine, Editura Universităţii din Oradea

3. Gavrila, L., (2002), Genetică, evoluţionsm şi ecologie, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

4. Neag G., Depoluarea solurilor şi a apelor, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă,

Deva, 1997.

5. Stănescu R., Bobîrca L., Orbuleţ O., Remedierea solurilor

contaminate, Ed. AGIR, Bucureşti, 2006.

6. Dumitrescu I., Poluarea mediului, Ed. Universitas, Petroşani , 2005.

7. Internet : - http://www.ecomagazin.ro
- http://www.protectiasolului.org
- http://www.green-report.ro
- http://www.green-report.ro
- http://www.mdrl.ro

12