Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
FACULTATEA DE ECONOMIE
O PERFORMANTA A MODELULUI
UNIUNEA ECONOMICA SI
MONETARA
UEM
REALIZAT DE:
MIRCICA COSMINA
STANCIU ALEXANDRU
STRILCIUC ELENA
GRUPA 1431
BUCURESTI
2011
Uniunea Economica si Monetara
2
Uniunea Economica si Monetara
CUPRINS
3
Uniunea Economica si Monetara
4
Uniunea Economica si Monetara
U.E.M.
Polemici în jurul EURO au apărut nu numai în Europa ci şi în S.U.A. și alte state ale
lumii. În prezent, când EURO reprezintă o certitudine, polemicile de dincolo de Atlantic au atins
un nou stadiu. În timp ce unii analişti văd în EURO gemenele războiului, alţii zăresc, în aceeaşi
direcţie posibilitatea unei păci universale.
Un prim punct de vedere susţine că EURO, va conduce la exacerbarea opoziţiilor,
conflictelor în interiorul Europei, şi apoi între Europa şi restul lumii. Un al doilea punct de
vedere, opus celui amintit, consideră că EURO va fi un factor de stabilitate monetară şi politică.
Între aceste extreme întâlnim numeroase alte puncte de vedere care accentuează mai mult
sau mai puţin o latură sau alta a consecinţelor realizării Uniunii Monetare; Astfel, Martin
Feldstein subliniază că „în loc să crească armonia şi pacea între ţările europene, U.E.M. şi
integrarea politică aşteptată vor conduce cu siguranţă la apariţia de conflicte atât în sânul
Europei cât şi cu S.U.A.”
O poziţie total diferită întâlnim la Robert Mundell, creatorul teoriei "zonelor monetare
optime", care susţinea că EURO va fi un factor de înţelegere, prosperitate şi pace. El vede în
EURO un eveniment mare: „O uniune monetară bine coordonată va aduce beneficii
considerabile popoarelor Europei dar şi restului lumii, în special Americii”. Se apreciază că
europenii vor dispune de o monedă care va fi la fel de puternică ca şi dolarul, ceea ce le va
permite să împartă dominaţia internaţională a dolarului.
Dezbaterile privind EURO nu au rămas cantonate în plan european, ele opunându-i atât pe
experţii europeni între ei, cât şi pe economiştii americani. Cert este faptul că în pofida acestor
avertismente ale scepticilor, care se găsesc chiar şi în interiorul U.E., trenul comunitar s-a aşezat
hotărât pe şine, iar Europa va fi unificată prin monedă.
Teoria zonelor monetare optime urmărește să identifice mai exact raportul între
beneficii și costuri și momentul oportun de intrare într-o uniune monetară. Pionierul acestei
teorii este Robert Mundell (1961): ”The Theory of Optimum Currency Areas”, American
Economic Review 51 (September 1961), pp. 717 – 725, o lucrare clasică. Ceea ce părea o
utopie în 1961 a devenit realitate în 1999.
Optimalitatea unei zone monetare este definită în termenii anumitor proprietăți
(criterii), printre care integrarea economică a țărilor membre, mobilitatea factorilor de
producție, similaritatea structurii producției. Conform unei alte definiții, este optim pentru o
țară să adopte moneda uniunii monetare dacă beneficiile asociate acestei decizii depășesc
costurile.1
În această zonă monetară optimă, cursurile de schimb sunt fixate de participanți,
respectiv se introduce o monedă unică, în timp ce pentru relațiile cu exteriorul se mențin
cursurile de schimb flexibile.
”Alternativa monedă unică - monedă comună sau paralelă a suscitat controverse,
dezbateri, proiecte și contraproiecte. Fundamentul teoretic al acestora îl constituie zonele
monetare optime. Zonele monetare optime definite, în primul rând, prin criteriile pe bază
1
GHERENDI, Luminita, Teza de doctorat Zonele monetare. Diversitatea abordarii teoretice si practice,
Conducator stiintific, Prof. univ. dr. ALEXANDRU TASNADI, ASE, Economie, Bucuresti 2009.
5
Uniunea Economica si Monetara
cărora spațiile monetare naționale sunt interesate să se integreze, presupun existența unei
monede unice sau a unei structuri de parități fixe, irevocabile între monede. La criteriile
clasice, respectiv:
• Mobilitatea factorilor (R.Mundell - 1961) si
• Gradul de deschidere a economiilor în cauză (R.Mc.Kinnon - 1963),
• Se adaugă în prezent criteriul performanțelor economice omogene, transpus în practică
prin convergenta macroeconomică a economiilor țărilor implicate.”2
6
Uniunea Economica si Monetara
potentialilor parteneri. Se stie ca o tara are mai multe avantaje din aderarea la o zona
monetara, daca economia e bien integrata cu celelalte economii ale tarilor membre. 3
Problema principala in cazul uniunior monetare este legata de costurile acestui proces.
Cele mai importante costuri sunt la nivel macroeconomic si apar datorita pierderii unor
importante instrumente de politica monetara, precum manevrarea ratei dobanzii si a ratei de
schimb. Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor politicii monetare depinde
de diferentele dintre tari (in ceea ce priveste structura economica sau cadrul legal si
institutional).
Prin urmare, economiile in cauza trebuie sa detina alternative la instrumentele
monetare, pentru reglarea socurilor. Devine astfel important de aflat care ar putea fi
probabilitatea aparitiei socurilor asimetrice si ce instrumente alternative ar putea fi folosite in
lipsa ratei de schimb sau a ratei dobanzii.
Altfel spus, costurile cresc atunci cand se manifesta socuri ale cererii sau ale ofertei
care afecteaza diferit economiile participante la uniunea monetara (socurile asimetrice), atunci
cand exista preferinte diferite pentru somaj si inflatie, diferente legislative, diferente intre
ratele de crestere sau cand mecanismele de ajustare nu functioneaza (nu exista sisteme de
ajustare a socurilor, institutiile pietei muncii functioneaza diferit, sau se mentin diferente intre
sistemele fiscale).
Sa luam in considerare exista unei uniuni monetare intre doua tari X si Y. Din diverse
motive (preferinta consuamtorilor pentru bunuri din import), cererea agregata (CA) din tara X
evolueaza diferit fata de cea din tara Y. Un soc pe latura cererii determina astfel o reducere a
CA in X si o crestere a acesteia in Y, ca in Figura 1.
3
Gradul de integrare economica se poate evalua daca se ia in calcul integrarea pietelor bunurilor- adica
amploarea schimburilor si integrarea pietelor factorilor- adica facilitatea cu care se deplaseaza forta de munca si
capitalul.
7
Uniunea Economica si Monetara
Tara X Tara Y
Px Py
CA2
CA1 CA1
OA
OA
CA2
P2
P1
P1
P2
8
Uniunea Economica si Monetara
9
Uniunea Economica si Monetara
UE
AUE
CUE
qUE
e
AR
CR
qR
Figura 2. Costuri determinate de preferinte diferite ale tarilor fata de inflatie si somaj
Conform teoriei economice, pe termen lung curba Phillips este verticala, iar intersectia
curbei Phillips pe termen lung cu axa OX, reprezinta rata naturala a somajului. Pe termen lund
deci, somajul este determinat de rata naturala a somajului si este independent de inflatie, iar
autoritatile nu mai pot alege intre inflatie si somaj. Asadar, pe termen lung, in cazul unei
uniuni monetare, R si UE isi pot egaliza ratele inflatiei, stabilind un curs de schimb fix intre
leu si euro, fara niciun cost in termeni de somaj. Totusi, incat pe termen scurt exista problema
inflatie-somaj, tarile care au rate ridicate ale inflatiei si vor sa adere la o uniune monetara,
trebuie sa se astepte la un nivel ridicat al somajului.
Revenind la Figura 2, se poate realiza un alt posibil cost al introducerii unei monede
unice, si anume costul diferentelor de productivitate in tarile din uniunea monetara. Din figura
reiese ca rata productivitatii (q) este mai mare in cazul UE decat in cazul R. Pornind de la
ideea ca R si UE formeaza o uniune monetara( e=0), ajungem conform relatiei (4) la
egalitatea dintre cele doua rate ale inflatiei corespunzatoare lui R si UE. Atunci :
(5) riUE = riR
Dar, folosinf relatiile (2) si (3) de unde scoatem cele doua rate ale inflatiei in fucntie
de rata productivitatii muncii si rata salariilor, ajungem la:
10
Uniunea Economica si Monetara
Daca ratele productivitatii sunt diferite in cele doua zone (mai mica in R decat in UE)
si decid sa formeze o uniune monetara, atunci cresterile salariilor nominale in R trebuie sa fie
mai mici decat cele din UE. Daca din diverse motive nu se intampla astfel, apar costuri. 6
Tarile care au institutii diferite ale pietei muncii si care se afla intr-o uniune monetara,
suporta costuri mari ale aderarii, deoarece un soc al ofertei determina asupra preturilor si
somajului efecte diferite (in functie de gradul de centralizare sindicala). Prin urmare, ajustarea
efectelor va fi dificila in lipsa unui instrument de curs de schimb. 7
Pe de alta parte, tarile care au un nivel al cresterii economice mai ridicat decat aliatii
lor monetari, vor avea de pierdut, deci costuri mai ridicate; prin urmare nu este recomandata
integrarea monetara a acestora, ci pastrarea monedei proprii. Tarile cu ritmuri mai mari de
crestere economica(tarile in curs de dezvoltare) inregistreaza si ritmuri mai mari de crestere a
importurilor. Astfel, pentru a-si mari rata de crestere a exporturilor vor trebui sa-si deprecieze
moneda nationala pentru a crea cresteri in productivitate; dar in cazul unei uniuni monetare
acest lucru nu mai este posibil. In esenta, tarile in curs de dezvoltare care prezinta ritmuri mari
de crestere economica sunt dezavantajate de o integrare intr-o uniune monetara.
6
SOCOL, Aura-Gabriela, Economia Romaniei si Uniunea Europeana, VOL.V, Costuri si beneficii ale integrarii
intr-o uniune monetara, ED.ASE, Bucuresti, 2007, p.189.
7
Idem, p.190.
8
Vezi Michael Burda, Charles Wyplosz, Macroeconomie. Perspectiva europeana, ED. All Beck, 1997 si Paul de
Grauve, Economics of Monetary Union, 5th Edition, Oxford 2003.
11
Uniunea Economica si Monetara
aceste surseș in stituatia in care costul marginal al cresterii veniturilor prin marirea fiscalitatii
depaseste costul marginal al cresterii veniturilor prin inflatie (Senioraj), un guvern alege cea
de-a doua varianta. Astfel, in general tarile care au un sistem fiscal ineficient, aleg sa-si
mareasca veniturile prin inflatie (senioraj), intrucat au costuri mai mici la solutia cresterii
veniturilor prin inflatie decat au la solutia privind fiscalitatea.
In concluzie, tarile in curs de dezvoltare care doresc integrarea intr-o uniune
economica si monetara alaturi de tari dezvoltate, vor trebui sa mareasca fiscalitatea pentru a-
sia coperi deficitul. Insa cresterea fiscalitatii va conduce la pierderea bunastarii populatiei.
Prin urmare, aderarea la o astfel de uniune nu este de dorit atat timp cat costurile ei sunt mai
mari decat beneficiile, iar diferentele intre tari sunt mari, ingreunand sarcina minimizarii
costurilor (Paul de Crauve, 2003).
In general, oamenii vor sa fie siguri in privinta evolutiei veniturilor lor. O evolutie
imprevizibila a cursului de schimb creeaza o stare de nesiguranta care va conduce la pierderea
bunastarii. Astfel, eliminarea riscului valutar poate conduce la o crestere a acesteia din urma.
9
SOCOL, Aura-Gabriela, Economia Romaniei si Uniunea Europeana, VOL.V, Costuri si beneficii ale integrarii
intr-o uniune monetara, ED.ASE, Bucuresti, 2007, p.192-193
12
Uniunea Economica si Monetara
3. Convergența ciclurilor
Frenkel and Rose (1998) au stabilit latura endogena a doua criterii majore ale zonei
monetare optime: gradul de integrare comercială si convergența ciclurilor de afaceri.Potrivit
acestora , țările care adera la zona euro își intensifică schimburile comerciale, ceea ce duce la
influența pozitivă a corelației dintre evoluțiile macroeconomice ale țărilor membre.
Convergența ciclurilor de
afaceri
Țările formeză o
zonă monetră optimă
Țările își
păstrează
independența
monetară
Linia ZMO
In figura de mai sus (3.1.) linia ZMO reprezintă ansamblul combinațiilor dintre gradul
de integrare comercială si convergența ciclurilor pentru care costurile si beneficiile aderarii la
zona euro sunt egale. In lipsa posibilităților de ajustare pe termen scurt a economiei prin
intermediul cursului de schimb, o majorare a divergenței crește costurile unei uniuni
monetare. Costurile la nivel macroeconomic ale unei convergențe mai reduse pot fi
compensate de beneficiile la nivel microeconomic ale intensificării integrării economice. La
stanga drepotei ZMO țările ar trebui să-și păstreze independența monetară , deoarece o
crestere a gradului de integrare comerciala este insotita de o convergenta mai redusa , iar
costurile depasesc beneficiile pierderii independentei monetare. La dreapta liniei ZMO
beneficiile pierderii independentei monetare depasesc costurile , ceea ce inseamna ca tarile ar
trebui sa fie parte a unei zone monetare optime.
In 1993 Krugman afirma o alta ipoteza si anume ca o crestere a gradului de deschidere
va duce la o corelatie mai redusa a ciclurilor de afaceri. Sporirea gradului de integrare
economica va duce la specializarea fiecarei tarii in producerea acelor bunuri si servicii pentru
care detine un avantaj comparativ.Prin urmare membrii zonei monetare vor avea, o structura
economica foarte putin diversificata.
13
Uniunea Economica si Monetara
UEM
Linia ZMO
Studiile arata ca realitatea europeana este una intermediara in raport cu cele doua
viziuni. Alti doi factori care influenteaza decizia de adoptare a monedei unice sunt : natura
socurilor care afecteaza o economie precum si capacitatea acesteia de ajustare a efectelor
acestor socuri. Astfel, intr-o tara care are structura economica mai diferita , avem si
potentialul de manifestare a unor socuri mai ridicat , iar pentru neutralizarea efectelor ,politica
monetara comuna este ineficienta. In astfel de tari vom avea nevoie de flexibilitate ridicata a
economiei nationale.
Relatia dintre divergenta ciclurilor de afaceri si flexibiliatea este influentata de gradul
de integrare comerciala a unei economii ,majorarea acesteia duce la micsorarea flexibilitatii in
ajustarea economiei si cresterea beneficiilor aderarii la ZMO.
Astfel decizia de renuntare la propia moneda este influentata de corelatia dintre integrarea
comerciala-convergenta ciclurilor –flexibilitate.
Uniunea Europeana , zona unde functioneaza moneda unica euro , este ea insusi o zona
monetara optima?
Convergenta ciclurilor de afaceri = f(+ICB; +GIE; - ISC ; -IDS)
In relatia de mai sus sunt specificate influentele unor variabile asupra convergentei ciclurilor (
Bower,Guillemineau,2006) , asa cum decurg din analizele empirice :
• ICB (indicele comertului bilateral) se calculeaza ca medie a ponderilor relatiilor
comerciale bilaterale dintre tarile I si j in relatiile comerciale totale
• GIE (gradul de integrare economica) se determina ca medie a ponderii exporturilor si
importurilor unei tari i in PIB
• ISC ( indicele specializarii comerciale ) masoara suma diferentelor dintre ponderile
unui sector de activitate in exporturile totale a doua economii
• IDS (indicele divergentei structurale) definit ca suma a diferentelor dintre ponderile la
PIB ale diferitelor sectoare de activitate economica
14
Uniunea Economica si Monetara
In 2006 Bower si Guillemineau au calculat acesti indici in tarile din zona euro si au obtinut
urmatoarele concluzii:
ICB a inregistrat cele mai ridicate valori in cazul tarilor pereche ( Germania-Franta,
Belgia – Olanda)
In perioada 1989-1996 indicele comertului bilaterat a crescut fata de perioada 1980-1988 ,
ceea ce inseamna ca s-a intensificat comertul bilateral dintre traile din zona euro ,pe de o parte
, si reducerea ponderii in PIB a comertului cu economiile din afara zonei euro , pe de alta
parte.
GIE in perioada pregatirii intrarii in UEM si aderarea propriu-zisa a crescut .
Aderarea la UEM a generat comercializarea mai multor bunuri , insa intr-o proportie mai
mare cu tarile din afara acesteia.
ISC a scazut in perioada 1997-2004 (52%) fata de 1980-1988 (59,5%) ceea ce ne
arata ca aderarea la UEM a sporit gradul de integrare economica , in timp ce
ponderea comertului interindustrial s-a redus.
IDS s-a mojarat de la aproximativ 21% (1980-1988) la 25% (1997-2004)
15
Uniunea Economica si Monetara
10
Marinas M(2008) , Convergenta economica ,Editura Economica, Bucuresti , pag 173
11
Sporirea gradului de integrare va genera divergenta economica.
12
Intensificarea schimburilor comerciale influenteaza pozitiv corelatia dintre evolutiile macroeconomice ale
trailor membre.
16
Uniunea Economica si Monetara
» Migratia anuala intre statele member nu reprezinta decat 0,75% din populatia
rezidenta si 0,4% din populatia UE; circulatia fortei de munca are in vedere mai ales
forta de munca calificata , ceea ce duce la accentuarea disparitatilor de dezvoltare intre
tari
» Nucleul UE inregistreaza ponderi de 75% in comertul intraindustrial si au un grad de
diversificare a productiei 13
» Activitatile industriale au tendinta de concentrare in tarile periferice , iar serviciile in
nucleul zonei euro
13
Vor fi afectate mai putin de socurile asimetrice
14
Introducerea bancomatelor poate fi un soc asupra cererii deoarece faciliteaza accesul la bani si reduce cererea
de bani. Astfel banii se rotesc mai repede , iar daca oferta ramne constanta cheltuielile nominale se maresc iar
curba cererii se deplaseaza spre dreapta.
15
Un exemplu :o noua lege contra poluarii mareste costurile de productie ale firmelor, deci ele vor fixa preturi
mai mari, pentru a transfera costurile suplimentare pe umerii consumatorilor
16
O pondere mai mare a comertului intraindustrial si a produsctiei industriale
17
Uniunea Economica si Monetara
4. Extinderea UEM
Aderarea la zona euro nu se face decat dupa respectarea criteriilor de convergenta nominala
stabilite la Maastricht(1993):
• rata inflatiei de cel mult 1,5 pct procentuale peste media primelor trei state membre cu
cea mai scazuta rata a inflatie
• rata dobanzii nominale sa nu depaseasca . pe teremen lung, 2% fata de media ratei
dobanzii in primele trei state membre cu cele mai bune performante in domeniul
stabilitatii preturilor
• deficitul bugetar san u depaseasca 3 % din PIB
• datoria publica in PIB san u depaseasca 60%
• marjele de fluctuatie in limita a ±15% in ultimii doi ani premergatorii examinarii
Tratatul de la Maastricht nu face referire la criterii de convergenta reala, care sa asigure
un grad inalt de coeziune structurilor economiilor tarilor candidate. Aceasta omisiune se
datoreaza probabil faptului ca , pana la inceputul anilor '90 , Uniunea Europeana a fost un
17
Irlanda, Suedia si Finlanda au inregistrat evolutii macroeconomice superioare tarilor din nucleul zonei euro, in
conditiile manifestarii unei divergente ciclice cu acestea
18
Uniunea Economica si Monetara
club al tarilor bogate( exceptie :Spania ,Portugalia) iar structurile economice ale acestora erau
asemanatoare. Comisia Europeana si BCE au avertizat asupra riscurilor unei adoptari
precipitate a euro de catre o tara care nu respecta criteriile de convergenta reala. In lipsa unor
criterii clar enumerate in tratate , putem considera ca importante cele care privesc:
• gradul de deschidere a economiei ( ponderea exporturilor si importurilor in PIB)
• ponderea comertului bilateral cu tarile membre ale UE in total comert exterior
• structura economiei (ponderea marilor sectoare in crearea PIB-ului)
• nivel PIB/locuitor
Pentru a demonstra cum se produce acest efect , in anul 2003 de Grauwe si Schnabl
realizeaza un model in care iau in calcul doua economii deschise , in ambele economii
producandu-se atat bunuri comercializabile (BC) ,cat si necomercializabile (BNC) .
Pornind de la ipotezele :
* concurenta perfecta intre pietele BC din cele doua tari
* Perfecta mobilitate in piata nationala a fortei de munca ,
dar nu si intre cele doua tari
* Inexistenta unei concurente directe intre sectoarele BNC
* Inexistenta unei competitii intre sectoarele BC si BNC in
interiorul fiecarei tari
Productia de BC si BNC este reprezentata cu ajutorul a doua functii de productie de tip Cobb-
Douglas
18
Masurata prin IPC.
19
Uniunea Economica si Monetara
Salariile nominale in sectoarele BC si BNC sunt presupuse a fie gale ca urmare a asumarii
ipotezei de perfecta mobilitatea a fortei de munca intre cele doua sectoare.
WC=WNC=W (3)
Impartind ecuatia (1) la (2) , tinand cont de relatia (3) si inmultind cu (-1) obtinem:
20
Uniunea Economica si Monetara
21
Uniunea Economica si Monetara
5.
22
Uniunea Economica si Monetara
Tratatul a stabilit obiectivul de menţinere a stabilităţii preţurilor din mai multe motive.
În luna mai 2003, Consiliul guvernatorilor a confirmat această definiţie, în urma unei
evaluări complete a strategiei de politică monetară a BCE. Cu acest prilej, Consiliul
guvernatorilor a precizat că, prin această definiţie, intenţionează să menţină ratele inflaţiei la
un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu.
Menţionarea expresiei „IAPC pentru zona euro” indică faptul că obiectivul de politică
monetară a BCE este menţinerea stabilităţii preţurilor în întreaga zonă euro şi că acesta
urmăreşte să asigure protecţie deplină şi eficientă împotriva pierderilor la nivelul puterii de
cumpărare a banilor. IAPC este indicele care evaluează cel mai bine variaţiile în timp ale
preţului unui coş reprezentativ de bunuri şi servicii de consum, achiziţionate de populaţia
zonei euro.
23
Uniunea Economica si Monetara
Expresia „inferior nivelului de 2%” stabileşte o limită superioară clară pentru rata
inflaţiei măsurată pe baza IAPC, care este în concordanţă cu stabilitatea preţurilor pe termen
mediu. În acelaşi timp, ţintirea unor rate inferioare ale inflaţiei „apropiate de nivelul de 2%”
oferă „o marjă adecvată în vederea evitării riscurilor de deflaţie”. De asemenea, definiţia
cantitativă a BCE privind stabilitatea preţurilor ţine seama de eventualele influenţe în
măsurarea IAPC şi de implicaţiile diferenţialelor de inflaţie cu caracter structural în cadrul
zonei euro.
Formularea „pe termen mediu” semnalează faptul că politica monetară nu poate efectua
reglaje fine la nivelul evoluţiilor preţurilor sau inflaţiei pe termen scurt, în decurs de câteva
luni. Modificările de politică monetară se răsfrâng întotdeauna asupra preţurilor cu un decalaj
de timp semnificativ, iar amploarea unui posibil impact este incertă. Aşadar, politica monetară
nu poate absorbi toate şocurile neanticipate cu efect asupra nivelului preţurilor pe termen
scurt. Prin urmare, este inevitabilă existenţa unui anumit grad de volatilitate a inflaţiei pe
termen scurt.
24
Uniunea Economica si Monetara
cu deţinerea activelor nominale pe termen lung. Prin reducerea primelor de risc conţinute în
ratele reale ale dobânzii, politica monetară poate contribui la o alocare eficientă a resurselor
pe piaţa de capital şi astfel poate spori stimulentele necesare investiţiilor, ceea ce susţine
prosperitatea economică.
• De asemenea, dacă menţinerea stabilităţii preţurilor este plauzibilă, există şanse
minime ca persoanele fizice şi firmele să devieze resursele din sfera productivă pentru a se
asigura împotriva inflaţiei. De exemplu, în contextul unei inflaţii ridicate, agenţii economici
sunt stimulaţi să facă rezerve de bunuri reale, ţinând cont de faptul că, în astfel de
circumstanţe, acestea din urmă constituie o mai bună rezervă de valoare decât numerarul sau
anumite active financiare. Totuşi, tezaurizarea bunurilor nu reprezintă o decizie investiţională
eficientă şi prin urmare, împiedică creşterea economică.
• Fiscalitatea şi sistemele de protecţie socială pot crea stimulente greşite care
distorsionează comportamentul economic. În majoritatea cazurilor, aceste distorsionări sunt
accentuate de fenomenul inflaţiei sau al deflaţiei. Stabilitatea preţurilor elimină costurile
economice reale generate în momentul în care inflaţia amplifică efectele distorsionate
exercitate de sistemele fiscale şi de protecţie socială.
• Menţinerea stabilităţii şi coeziunii sociale: stabilitatea preţurilor previne redistribuirea
arbitrară şi semnificativă a veniturilor şi a prosperităţii, fenomen întâlnit atât în mediul
inflaţionist, cât şi în cel cu trăsături deflaţioniste. Prin urmare, un mediu economic caracterizat
prin preţuri stabile contribuie la menţinerea stabilităţii şi coeziunii sociale. Diverse episoade
din secolul XX au demonstrat că ratele ridicate ale inflaţiei sau deflaţiei pot crea instabilitate
politică şi socială.
25
Uniunea Economica si Monetara
• analiza economică şi
• analiza monetară.
Abordarea bazată pe doi piloni a fost concepută pentru a se asigura faptul că nu se omite
nicio informaţie relevantă în evaluarea riscurilor la adresa stabilităţii preţurilor şi că se acordă
o atenţie adecvată diferitelor perspective şi coroborării informaţiilor în vederea formulării
unei concluzii generale referitoare la aceste riscuri. Această abordare face cunoscut publicului
principiul analizei diversificate şi asigură existenţa unui proces decizional solid, întemeiat pe
diferite perspective analitice.
26
Uniunea Economica si Monetara
acestor experţi, contribuie la structurarea şi sintetizarea unui număr mare de date economice şi
asigură consecvenţa între diferite surse de date economice. În acest sens, proiecţiile reprezintă
un element esenţial în definitivarea evaluării perspectivelor economice şi a fluctuaţiilor pe
termen scurt şi mediu ale inflaţiei într-un ritm apropiat trendului său.
5.6.
Analiza monetară
Pentru a comunica angajamentul său privind analiza monetară şi pentru a oferi un punct
de reper cu privire la evaluarea evoluţiilor monetare, BCE a anunţat o valoare de referinţă
pentru agregatul monetar în sens larg, M3. Această valoare de referinţă se referă la ritmul de
creştere a M3 care este considerat compatibil cu stabilitatea preţurilor pe termen mediu. Prin
urmare, valoarea de referinţă reprezintă un reper „natural” pentru analiza informaţiilor privind
evoluţiile monetare din zona euro.
Analiza monetară a BCE evaluează periodic dinamica agregatului monetar în sens larg,
M3, precum şi numeroase alte variabile monetare şi financiare. De exemplu, evoluţiile
componentelor M3 (precum numerarul în circulaţie, depozitele la termen) sunt studiate
datorită indiciilor pe care îi oferă cu privire la variaţiile globale ale M3. În acest sens,
agregatele monetare în sens restrâns, precum M1, conţin anumite informaţii privind activitatea
reală. În mod similar, modificările la nivelul creditelor acordate sectorului privat pot oferi
informaţii privind situaţia financiară şi, cu ajutorul bilanţului instituţiilor financiare monetare,
se pot extrage informaţii suplimentare privind moneda.
În cele din urmă, analiza masei monetare şi a creditului poate indica, în anumite
circumstanţe, informaţii preliminare cu privire la evoluţia instabilităţii financiare. Asemenea
informaţii prezintă relevanţă pentru politica monetară, deoarece apariţia dezechilibrelor
financiare sau a „bulei” preţurilor la active ar putea exercita un efect destabilizator asupra
activităţii economice şi, în ultimă instanţă, asupra preţurilor pe termen mediu.
27
Uniunea Economica si Monetara
Agregatul monetar M1 a fost definit ca fiind numerarul aflat în circulaţie plus depozitele
cu scadenţa la o zi (overnight). Agregatul monetar M2 include agregatul M1, plus depozitele
cu scadenţă de până la doi ani inclusiv şi depozitele rambursabile cu preaviz de până la trei
luni inclusiv.
28
Uniunea Economica si Monetara
Regula Taylor defineşte politica de dobânzi printr-o funcţie lineară de deviaţia inflaţiei
de la ţintă şi de deviaţia PIB de la nivelul compatibil cu ocuparea deplină
Aceasta leagă nivelul ratei pe termen foarte scurt a dobânzii de rata inflației și de
abaterea dintre PIB efectiv și PIB potențial.
În același timp, regula lui Taylor( 1993) afirmă că o normă activă de polică monetară
leagă mecanic nivelul ratei dobânzii pe termen foarte scurt, controlat de banca centralâ,
de rata inflatiei.
unde:
d’ – rata nominală a dobânzii de referință
d’* – rata reală a dobânzii de echilibru pe termen lung (rata dobânzii reale neutre)
ri – rata efectivă a inflației
ri* - rata inflației țintă anticipată de BCE
y – rata efectivă de creștere a producției
yp* - rata potențială de creștere a producției
α, β – doi parametri pozitivi care măsoaă viteza de reacție a politicii monetare la
ecarturile inflație și producție
dacă ri > ri* , atunci d’ trebuie să se majoreze, politică monetară devine restrictivă
dacă y > yp*, atunci d’ trebuie să se majoreze
Rata optimă a lui Taylor astfel calculată este comparată cu rata dobînzii existentă în
scopul de a aprecia concordanța politicii monetare în funcție de datele economice
fundamentale.
29
Uniunea Economica si Monetara
Svensson: Regulile de tip Taylor sunt adesea greşit înţelese şi li se acordă o importanţă
exagerată Nicio bancă centrală nu şi-a asumat în mod explicit urmărirea unei astfel de reguli
Băncile centrale răspund la un set mult mai complex de informaţii decât cel avut în
vedere de regula Taylor din estimările econometrice ale regulilor de tip Taylor, cel puţin o
treime din modificările ratei dobânzii sunt explicate de alţi factori decât cei avuţi în vedere în
această specificaţie.
Tobin:„În fapt, dacă Fed ar fi implementat Regula lui Taylor în perioada 1993-1997,
economia ar fi înregistrat un nivel excesiv de înalt al şomajului şi ar fi pierdut aproape două
puncte procentuale din PIB pe an. Motivul a fost că […] NAIRU corespunzător PIB potenţial
a fost de cel puţin 6 procente, pe când el s-a dovedit a fi cel mult 5 procente şi probabil mai
scăzut.
Greenspan a fost îndreptăţit să promoveze o politică discreţionară în condiţiile în care
informaţiile disponibile arătau că mai mult output putea fi produs fără pericol inflaţionist”.
Politica monetară nu poate să reducă pe termen scurt şomajul fără a genera inflaţie.
Când piaţa muncii este tensionată şi creează presiuni inflaţioniste, banca centrală poate
răspunde prin controlul π-π* (primul termen din funcţia de pierdere).
Există şi un element cultural în preferinţa majorităţii ţărilor pentru ţintirea inflaţiei şi nu
a unui nivel al ocupării sau al PIBŢările care au avut hiperinflaţie preferăca stabilitatea
preţurilor să fie obiectivul primordial al politicii monetare (Germania)
30
Uniunea Economica si Monetara
Chiar dacă există argumente pentru a ţine cont şi de ocupare (sau nivelul producţiei), în
general este mai benefic să arăţi clar pieţei care este principalul obiectiv
Se poate ca urmărirea exclusivă a obiectivului stabilităţii preţurilor să compenseze o
volatilitate mai ridicată pe termen scurt a activităţii economice prin predictibilitatea sporită
asiguratăinflaţiei
BCE: „menţinerea stabilităţii preţurilor”, dar şi „fără a prejudicia obiectivul stabilităţii
preţurilor, […] creştere economică neinflaţionistă şi durabilă respectând mediul, […] nivel
ridicat de ocupareşi protecţie socială”(Tratatul de la Maastricht)
FED: „ocupare deplină, stabilitatea preţurilor şi rate moderate ale dobânzilor pe termen
lung”(Federal Reserve Act)În fapt, în perioada 1979-1982 –reducerea inflaţiei
După 1982 –un relativ echilibru între inflaţie şi ocuparea forţei de muncă
0
CONCLUZII
31
Uniunea Economica si Monetara
BIBLIOGRAFIE
19
Frankel si Rose au sustinut caracterul endogen al criteriilor ZMO, plecand de la ideea ca tarile cu cele mai
restranse relatii economice tind sa aiba o mare concordanta a ciclurilor de afaceri si au afirmat ca accentuarea
integrarii datorita unificarii monetare, va duce la sincronizarea mai buna a ciclurilor economice si la apropierea
de statulul de zona monetara optima. Aceasta abordare reprezinta una din paradigmele teoriei zonelor monetar
optime si are implicatii covarsitoare. Pentru ca abordarea endogena arata ca o uniune monetara se poate realiza
chiar daca nu sunt indeplinite toate conditiile prezente in teoria zonelor monetare optime a lui Mundell, aratand
ca unele dintre acestea pot fi atinse si dupa unificare. Cei doi vorbesc despre beneficiile uniunii monetare atat din
perspectiva ex ante, cat si din cea ex post integrarii.
32
Uniunea Economica si Monetara
33