Sei sulla pagina 1di 22

DE ANI DUP A SHISMA LA 0 SUTA

. a Bisericilor.

I 0 initiativa papaW de u~llfe Ahridanu1 $i raspunsu1

. .. ian IV catre Vasl e -

II Epistola lUl Adr . (1155)

. acestUla .'

TEODOR M. POPESCU de Prof.

e intre

. . 't de numeroas

~'1 de umre. ala ~4 1159)

I In istoria ineerean or ~ Adrian IV (1 b -

. ~ t~ de papa ,

.. "'4' 1453 cea faeu a . ~., in car'e sa

ann 10J si t . bit prin impre]urarLe . -

~ . t res deose 1 _. .'

prezinta un In e . . rin semnifieatla e1. ~ are

dus prin mohve1e si p it tea biserieeasea, eli c

pro, d. se ref ace uru a .' M· uel I

Propunerea e a ,~ atului blzantm an

. trian IV se adresa Ia 115~ l:npar i de Tesalonie Vasile

~:~nen (1143-1181) 7i arhl~l:~::ui~cru neobi$Duit. U~itarAhridanu1, nu era desl~u.dr, IC 1 tuturor tratativelor duse mtre

f t scop I' ea a , v u fost prQ-

tea Bisericii a . os a shisma. Acestea Ins a a

Constantinopol si ROlna dup .

. 1 isvoare $1

. - acest artico -

, 'lor studlate rn ~ tele noastre.

1) Bibliografia Chetst!Umn~lt mai bogata deca~ a~ratal n~arile folosite,

T re - es e ~ . - a IndIca UC

luCIari aUXl;a ~ sibila toata, ne marglllun . ortantul studiu al

Nefiindu-ne insa acce.t. t Ne-a lipsit intre altele I~P Manuels Strass-

d'n CI a e. rt'k KaIser '

sau cunoscute I D' abendlandische Po lIt face din refe-

K p-Herr ie 1 t~ se poa e

lui H. von a isH\, ;ibliografica relativ .c~mp e: De adaugat la acestea:

burg 1881. 0 1 . mari citate de nOI In not. du sacerdoce et de rintele lucrarilor m~l lfes et Gibelins. I: La lutte 11 5 $i Paris 1922, p. Dom Ch. poule!, ue in coil. Lovanium, V, Br~~e : d'Adrien IV. Heinl'empire l1152-:-:2~0),. es du conflit sous Ie po~tlflC~ iedrichs 1 mit Papst 25-48: Les prel1mmal~ en zu dem Streite Ka.lser r G dachlnisses des rich Schrors, Unte:~~5:;gin Programm =. Feler dI;~ B:nn 1915. SilviO Hadrian IV lll~7 'Ct 'Konig Friedrich WIlhelms .' 1938".P. 488-510.

Stifters der UnlVersl a P . del Medioevo, Tonno

. P . II' I apt

Solero, Storia del apt, ._

46

La 0 suta de ani dupa shisma

puse de regula de catre Grecisi motivate de nevoi si interese politice liar atunci cand s'au facut unirile cerute de irnparati, ele au intampinat in cler si in popor 0 opozitie care le-a zadarnicit.

Din partea papilor nu se incerca direct si formalunirea Bisericilor, desi ei 0 doreau in realitate mai mult decat ortodocsii, si anume pentru motive mai ales religioase, voind adeca sa obtina prin unire suprematia si jurisdictia bisericeasca universala. Pentru aceasta tnSa papii asteptau sa vina Grecii la Roma, iar cand veneau le cereau nu sinoade si discutii. cum propuneau Grecii, ci supunere si ascultare.

Imprejurarilc au facut ca in cele patru seeole de shisma, del a jumatatea secolului XI pana Ia caderea ConstantinopoIului sub Turci, Grecii sa aiba in adevar de multe ori nevoe de ajutor din Apus, si au cautat sa-l obtina prin papi, oferind in schimb unirea Bisericilor, singurul mi iloc prin care puteau sa castige pe sefii crestinitatii occidentale si prin ei sprijinul dorit i), Tratativele de unire poarta toate semnul aces tor interese politice. Imparatii bizantini le deschid de obicei de nevoe, iar papii cauta sa profite pentru a sili pe Greci sa recunoasca primatul lor si doctrina latina,

Cand papii s'au adresat uneori, si anume nu patriarhilor, ci imparatilor bizantini, au faeut-o in alt seop decat eel imediat al unirii, neputand sa impuna Grecilor pretul ei decat atunci cand 0 cereau acestia siliti de imprejurari, sau doer Iasandu-i sa inteleaga ca ar fi bucurosi de unire A9a s'au adresat ocazional Victor III (1086-1087) catre Ana Dalassena, imparateasa mama 2). Urban II (1088-1099) catre Alexios I

1) A se vedea pentru istoria incercarilor de unire in deosebi cartea plina de texte, de fapte si de aprecieri a lui Walter Norden, Das Papsttum und. Byzanz. Die Trennung .. der heiden Machte und das Problem ihrer Wiedervereinigung bis -, zum Untergange des byzantinischen Reichs (1453), Berlin 1903.

2) Bernard Leib, Rome, Kiev et Byzance a la fin du XI-e steele.

Rapports religieux des Latins et des Greco-Russes sous Ie pontific at d'Urbain II (1088-1099), Paris 1924, p. 20, 87-88. (Scrisoarea papii la Mabillon, Acta sanctorum ordinis sancti Benedicti, t. V, Venetia 1738, 612, si la Migne P. L., 149, 961, cf. B. Leib, op. cit., p. 87, nr. 3 ..

47

Teo d 0 r M. 1'1 0 pes c u

. 2) Eugeniu III

1) . ditre marele pnnt rus, .

Comnen (1081-1118 si 3) . chi at Inocentm IV

~ M el I Comnen l'?1

(1145-1153) catre :UU ~ ro te de loan III Ducas Va-

(1243-1254), care a cautat sa se ap P

tatzes (1222-1254 4). '.' 'ndit si Urban II 5) si mai

Este adevarat ca la ~m~e s a gal. cruciadei a doua, cand

III esta In mteresu .

ales Eugeniu ,ac . d Olmiitz ca sa trateze cu

. copul Henne e d

a 'insarcinat pe epis . ele Germaniei Conra

, d' est sens l'?l pe reg ~ .

Grecii, rugan mac. lui Henrie la cruciada opn

III (1123-1152) i dar neparticlparea f fost prima propunere

. . lui Eugeniu III, care ar 1 ~

totul, si [deia ui ..' «s'a nascut moarta» 6).

papala pentru unire~ Bl:enC{!:~nt III (1080-1110), profitand

Numai un antIpapa, C 'IV 1 Germaniei (1056-

~ . . U b II cu Hennc a .

de greutatIle lui ran. . tre aceste si imparatul AlexlOS

1106) si de bunele raportun dl_n hi ortodocl'?i ca loan II al

, d sat unor ierar 1 ' ~ ~

I Comnen, s a a re . . 8 diutand sa pregateasca

Kievului 7) si Vasile al Ca:abnel ), sta recunoal'?terea lui' de . . 'lor <::1 eu aeea

prin ei unirea Blsencl ,y

h I don Les Comnene.

. -21 Ferdinand C a an, .

1) B. Le. ib, op. cit., ~. 20 X'I et XII-e steeles. T. I: Essal sur le

. b tin aux -e

Etudes sur l'Empue .yzan _ 8) PaTis 1900, p. 129-130.. .

regne d'Alexis Comnene (10~1 111 A P' hler Geschichte der klfChhchen

2) Dupa Cronica lui Nicon, Ia . l~ ~ von den ersten Anfangen

. dem Orient und Occlden

Trennung zWlschen 1 II Miinchen 1865, p. 15.

• 00 t Gegenwart vo., .. bbe de Clairvaux,

bis zur jungs en 'd V' de Saint Bernard a e

3) L'abbe E. Vacandar, ie

II sixieme· mille, Paris, 1920, p'. 311. Bu\crarilor' v. A. pichler, op.

v. , . • aratulUl asupra ,,' H Le

4) Dupa victona imp . Ch J Heiele - Dom . -

334 Pentru tratatlve, v. .' t VI I

dt., vol. I (1864), p. '. d'a re.s les documents originaux,. "

I Hl'stoire des conclles P

c etcq,

Paris 1914, p. 154-155, not~.. rem ire byzantin. Traduit du russ~

5) A A. Vasiliev, HlstoHe de . p. 1932 P 129. v. articolul lui

. . II Pans " ,

P Brodin et A. BourgUlna, v. , .. . chen Alexios 1. und Papst

~r H~ltzmann, Die Unionsverhandlu~g~n h:W~eitSc~riit, t. XXVIII (1928),

. . J hre 1089 in Byzantmlsc

Urban II. 1m a ' . . n 1 .

40 dtat de Vasiliev, lbldem, : . 1 II 311. A. pichler, op. cit.,

p. , d d op cit vo. ,p. foo

6) L'abbe E. Vacan ata, .', III'· Realencyklopadie UT

v .. II, p. 289-290. Carl Mirbt, ~rt. Eug:n 3 ~. l~, Leipzig 1898, p. 584,

. Th logie und Kuche, e. ,

protestanhsche eo . . 82-83 (!?i n. 1),

r 31-33. WaIter Norden, op. cit., p, 32--41' A. Pichler, op. cit., v. II

. 7) B. Leib, op. cit., p. 22-25, 27, '

pag. 1~) B. Leib, op. cit., p. 24, 37, 41 n. 2.

48

La 0 suta de ani dupa shisma

catre ortodocsi. Interesant e ca prin mijlocirea lui Vasile al Calabriei - probabil - Clement III se adresa si patriarhului de Constantinopol Nicolae III Grammaticos (1084-1111),spre care-I indrumase si mitropolitul grec de Kiev loan II.

Exceptand actiunea antipapii Clement III, care. urmarea in fond scopul de a-si consolida situatia personals. ca si incercarea de apropiere de imparatul loan II Comnen (1118- 1143) a papilor Calixt II (1119-1124) si Honorius II (1124- 1130 1), a carer actiune unionista ne este insa prea putin cunoscuta, precum si invitatiile adresate mai tarziu de catre papa Grigore X (1271-1276) patriarhului de Constantinopol Iosif I (1267-1275; 1282-1283) si Tmparatu'ui Mihail VIII Paleologul (1261-1282). pentru a se duce la sinodul dela Lyon (1274 2), si de catre Eugeniu IV (1431-1447) patriarhului Iosif II (1416-1439) de a merge la eel del a Ferrara-Plorenta, invitatii care erau urmarea unor tratative duse pana atunci, 0 initiative papala formala pentru unirea Bisericilor se pare ca a luat numai Adrian IV. Interesanta si prin mot,ivele care Indemnau pe papa sa" se adreseze el Grecilor si prin forma in care face aceasta, ca siprin raspunsul dat papii de arhiepiscopul de Tesalonic Vasile Ahridanul, incercarea lui .Adrian IV merita sa fie cunoscuta mai de aproape, iar pentru a fi inteleasa trebue interpretata Ia lumina situatiei in care se produeea.

Pentruca Adrian IV nu urmarea unirea numai din interesul pur bisericesc si ideal al restabilirii unitatii crestine. nici numai din eel al impunerii primatului papal ortodocsilor. Papii au fost de regula pre a autoritari si chiar prea mandri fata de «shismatici», pentru a le solicita unirea in spiritul si prin mijloacele evangheliei si ale traditiei crestine vechi. Ei vorbeau ea sefi, nu ca frati, si de aceea nu intelegeau nici sa intinda e!i ortodocsilor mana pentru impacare, nici sa· prirneasca pe a lor decat in forma si scop de obedienta, Trata-

1) Ferdinand Cliolatuion, Les Cornriene. Etudes sur l'empire byzantin au XI-e et au XII-e siecles. T. II: Jean II Comnene (1118-1143) et Manuel I Cornnene (1143-1180). Paris 1912, p. 162, 163.

2) en. 1. Heiele-Dam H. Leclercq, op. cit., VI, I, p. 161.

49

4

Teo cl.or M,. Pop esc u

, olitice sau de planuri irnpe-

., dictate de nevOl p e

tivele de umre, " m am spus, priJ.ejuri de a se cer

rialiste, erau de Oblcel, cu , Prin ele se a!?tepta dela

v ~ in fata Romel. ,.' ,

Greeilor sa se p ece . , d predare tara cond1tlUm,

, I d . esemnare!?l e .,

ortodoqa '5estu ... e r. v atinga autontatea ro-

" , , 'me care sa nu t

sau cu COLldltlUm mmi .' ' , trebuia neaparat salva

mana suprema, marele pnnClplU care

si impus totdeaun~, , tnsusi initiativa unirii, ca Adrian IV,

Cand un papa ia e1, d Iasi: aducerea Grecilor

vera in fon ace " , v

scoput ce 5e urmarea tive speciale trebmau sa

, unere' - dar mo 1t

«Ia staub> pnn sup 'v 1 G 'lor un apel mai mu ' sau

,v v sa faca e ,recl ,

constranga pe papa ca , ' 1 anul Romei in numele

, v' t . chemandu-l a s

mat putm pann esc, ,'t'f'cale A.semenea mo-

, , t 'tath Iui pon 1 1 ' -

unitatil cre!?tme !?1 al a~ on, t d osebit de interesante pen-

tive au existat in adevar si s~n d~ secolul XII si mai ales

" v 'lor de umre m , .,

'tru istona Incercan ,,' 1 I Comnen, el tnsusi

, , 1 dommel lui Manue ,,' I

a celor din timpu , , It" . arati bizantini, fund si ce

doritor de unire, ca putml a 1 Imp

mai latinofil dintre toti 1). Englez pe scaunul episcopal al Adrian IV 2) singurul

t decadence. (Bibliotheque de 1) Charles Diehl, Byzance. Gran~eur e . 1920 p. 56: acela~i, Fi-

. . "f' e rnfll e, Pans, '11

Philo sophie scienhhque), hUl iem . 1924 P 181 191: Auguste Bal y,

s byzantines, n-e serie, ed. 7, p~ns p',' 19~9 p. 342: F. Chalan-

gure . d h'stonques), arts .:>, ~,

Byzance (Les grandes etu es 1 0d d Jordan Histoire du lVloyeil

. ')06 226-227; E, ouar ' t XIII-e

don op. cit., II, P: -, . 'H a ne et l'Italie aux XII-e e

'T e IV premiere partle: LA em g , ti de Gustave Glotz),

Age. om , , 0 bl' ' sous la direc ion

siecles. (Histoire generale pu lee ..: 102~103, 104, 105 (note), Con-

7 'vV' Norden op. cit., p. ,. 0 'Xat

Paris 1939, p. 9:· : 0' {) "E-&vouC; aTrO TWV Cl.p -

siantin Paparrigopulos, 'IC)ToPW TOU ,EAArlKO IOU TOO A', ed. 5 (de P.

aTWV XPOVWV f.!E.XPl Tl'lC: ~CI.<J1AEl<XC; EWfl'f

OT ., IV Atena 1925, p. 134. . s his tori-

KarolIdls), v. .., Chevalier, Repertoue des source .

2) Bibliograhe la Ulysse . He edition, v. I, Pans 1905,

du moyen age. Bio-bibliographle, nouve cit t V II (1913),

ques . D H Leclercq, op. .," ..

1 56-57' Ch. J. Heie1e - om· I Loffler Papstgeschlchte

co .' S ell und K emens, A

868 n 869· Franz Xaver ept: .. h '1933 P 162-164; .

p. .,' G wart Munc en "

von den Anfangen bis zur , e~en . ' d'Histoire et de Geographie e~-

d . IV in DlchonnalTe , IV in DIe

Noyon, art. A Hen .,. ') . Baethgen, art. Hadnan , .

clesiastiques, t. I, PaIlS 1912, col. 6_7;t ed. 2, v. II, Tubingen 1~2~, c~~. Religion in Geschichte und GegenwHa d'· IV in Realencyklopadle fur

.. C 1 Mirbt art. a nan, . 99 308-

1561; R. Zopffel- ar.- " 3 v . VII, Leipzlg 18 ,p.

t. he Theolog1e und Kirche. ed. , protestan lSC

50

La 0 suta de ani dupa shisma

Romei, mostenea dela papii precedenti 0 situatie grea, proprie de altfel intreg secolului al XII-lea, secol de shisme papale-si de antipapi. Celor unsprezece papi legitimi, dela Pascal II pan a la Alexandru III (1099-1181), se opun un numar egal de antipapi, del a Teodoric pana Ia Inocentiu III (1100-1180). Un sir de greutati iesite din cearta pentru mvestitura si din rivalitatile dela Roma, din ideile secolului in general, ca si din evolutia situatiei politice din Germania si din statuI normand; adusese conflicte si ciocniri, care periclitau scaunul pontifical, Ridicat prin actiunea reformatoare a lui Grigore VII (1073-1085) si prin concordatul dela Worms '(1122),' dar amenintat in acelasi timp de curente ostile puterii lui progresive ~i arbitrare, scaunul roman i~i vedea pe de 0 parte autoritatea si influenta crescand in afara, pe de alta sdruncinate la centru de veleitatile opuse a doua familii romane, Frangipani si Pierleoni 1), de opozrtia Romei intregi, intretinuta de periculosul Arnold de Brescia 2), iar in cele din urma de a imparatului german insusi, Frideric I Barbarossa (1152-1190), Roma avea friguri revolutionare si papii nu-si gaseau locul

309. Deasemenea in alte enciclopedii, la articolul respectiv. Viata lui Adrian IV (Vita Hadriani IV) scrisa de cardinalul Boson, inserata in Libet censuum ~i reprodusa in Le Liber Pontiticalis. Texte, introduction et commentaire, par l'abbe L. Duchesne, t. II, Paris 1892, p. 388-397; J. M. Watterich, Pontificum Romanorurn vitae, t. II, Leipzig 1862, p. 323 sq. Epistolele si bulele lui Adrian IV in Migne P. L" 188, Isvoare isi bibliografie si la Herqenroethet, Histoire de I'Eglise. Traduite par l'abbe P. Belet, v. III, nouvelle edition, Paris 1903, p. 621-631 .

1) v. Joseph Langen, Geschichte der romischen Kirche von Gregor VII. bis Innocenz III v. IV, Bonn 1893, p. 305-369; L'obbe E. Vacandard, op. cit., I, p. 283, 340---'341: II, p. 23: Edouatd Jordan, op. cit., p. 13:

Joseph Bernhart, Le Vatican trone .du monde. (Bibliothe que histori que]. Edition Irancaise par Eugene Bestaux, Paris 1930, p. 169.

2) L'obbe E. Vacandard, op. cit., p. 243-267, 483-484: Ferdinand Gregorovius, Geschichte der Stadt Rom irn Mittelalter, v. I, Dresden 1926, p. 1128 sq., 1161-1163: Joseph Langen, op. cit., p. 378; Wilhelm Wattenbach, Geschichte des romischen Papstthums. Vortrage, Berlin 1876, p. 163-166; S. M. Deutsch, art. Arnold von Brescia, in Realencyklopadie fur protestantische Theologie und Kirche, ed. 3, v. II, Leipzig 1897, p. 120~121; Julius Koch, Weltgeschichte. Zweiter Teil ; Vom Ausgang der Antikebis zur Entdeckung vder Neuen 'Welt; Berlin 1930, p. 228-229.

51

Teo d 0 r M. Pop esc u

si lini:;;tea, unii neputand sa rezideze in cetatea de scaun si, trebuind sa caute aiurea azil si sprijin.

Daca Celestin II, opus rui rlonorius III (1124-1130), a

cedat usor. opozitia dintre Anaclet II (1130-1138) si Inocentiu 11 (1130-1143) era mult mai grea si mai daunatoare l?entru

interesele papalitatii. Sustinut de Romani si de Normandul Roger II, caruia ii acorda in schimb titlul de rege printr'o hotarire de mare insemnatate istorica 1), la 27 Septembrie 1130, Anaclet facea imposibila :;;ederea la re:;;edinta lui mocenttu II, caruia nici prestigiul lui Bernard de Clairvaux, ce-i ca:;;tigase recunoa:;;terea ca papa legitim si adeziunea celor mai multi, nici chiar sprijinullui Lothar II (III) al Germaniei (1125- 1137) nu-i puteau reda si asigura totu:;;i Roma. Cu mult inaintede captivitatea dela Avignon, papii i:;;i vedeau astfel interzisa re:;;edinta romana, pe care erau stapani cand antipapii, cand Romanii in:;;i:;;i, ridicati ei cei dintai impotriva puteriL

lumeeti a pontifilor lor.

Dupa terminarea shismei lui Anadet II si Victor IV

(1138), papii au in adevar de luptat cu Roma, dornica in acel timp de libertate politica si de conducere proprie. Dela Nordul Italiei sufla atunci spre centru vant republican. Aparut in Lombardia 2), unde fusese intarit de mi:;;carea eretica a pa.~ tariei, curentul democrat al independentei comunale ajunse in adevar Ia Roma si ameninta serios un timp puterea papala.

1) v. Ed. Jordan, op. cit., p. 18; J. Langen, op. cit., p. 328.

2) Asupra caracterului s! importantei mi:;;dirii comunale din !talia de Nord in sec. XII, a se vedea Mignel, la Ch.-J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 864 n. 4-866; Luigi Sturzo, L'Eglise et l'Etat. Traduit de l'italien inedit par Juliette Bertrand, Paris 1937, p. 88, 92-93, 103; Karl Hampe, in cap. Blute und Verfall des Mittelalters (p. 336-436), in Knaurs Weltgeschichte. Von der Urzeit bis zur Gegenwart, hrsg. von K. A. von Milller und P. R. Rohden, Berlin 1935, p. 361-362; S. Hellmann, Das Mittelalter bis zum Ausgange der Kreuzzuge (Weltgeschichtein gemeinverstandlicher Darstellung, IV. Band). Gotha 1920, p. 245; Herman Schi11er, Weltgeschichte, t. II: Geschicnte des Mittelalters, Berlin und Stuttgart 1900, p. 267; Augustin F liche, La chretiente mMievale (395- 1254). (Histoire du monde, t. VII, 2), Paris 1929, p. 328; Karl Ml1ller, Kirchengeschichte. (Grundriss der Theologischen Wissenschaften,IV. Teil) , v. I, Tubingen 1921, p. 453-454, 466-468. Unele consideratiuni imp or-

tante la F. Gregorovius, op. cit., p. 1186, 1188, 1189.

--------

52

La 0 suta de ani dupa shisma

Aducandu-si aminte di sunt ~.. .

sese capitala celui cetatenii orasului etem f

mai glorios im eriu . ' care u-

nii nesocotesc auto it t ~ P :;;1 capul lumii, Rorna-

~ n a ea papala se 1 ~

bera, condusa de senat . d ' proc ama republica li-

..:J :;;1 e un patricius A 1

dependent de papa (1143) f 1 ,m ocul prefectului

S p , 0 osesc vechea e bl v

'. . Q. R. si-si dau chi _ v m ema romana

iar 0 era noua 1) M'

caracter, imperialist 2) idem . A' v .l$carea avea indoit

_ $ ocratic, mtant considerabil dela

. 1) Ed. Jordan, op. cit 35

III, p. 613-614, 619' L'obb ," /. -37; Hergenroether-P. BejeL op. cit

261 481 ,e . Vacandard op '. I .,

, , 484 n. 3; Johannes Hall V ' . CIt., ,p. 341; II, p. 254

Die d t h er, on den Karol' '

. .eu c e Kaiserzeit (900-1250) (S " mgern zu den Staufern.

1.~lpZIg 1934, p. 86, 91; H. Schi1le~ 0 am~lun~ Goschen, 1065), Berlin und WIrth, Deutsche Geschichte. Von ~erP. CIt., 1': 267, 270; Richard Suchetigenwart, Leipzig 1934 (editi . gvermamschen Vorzeit bis zur Ge-

{)P it e mal noua 1939) 1

. CI., p. 162, 164-165. Joh A ,p. 66; W. Watienbach

h ' ann dam M"h1 r

irsg. von Pius Bonit. "Gums, v II . 0 et, Kirchengeschichte,

p. 395; Ch.-J. Hetele-Dom H L' 1 (Das Mittel alter}, Regensburg 1867

t) A . ec ercq op it V r

netj , ug. Fliche, op. cit., p. 329. F 'G . Cl". ,II, p. 865 nota (Mig-

Hampe, op. cit., p. 362. S M D 't h' teqorov ius, op. cit., p. 1151· K

22 ' . . eu sc art it ' ..

1). 8-229; J. Langen, op. cit. IV ~65' CI., p. 120; J. Koch, op. cit.,

93; K. Milller, op. cit., p. 46~-4'6:: J 'B 379; L. Sturzo, op. cit., p. 92- 179-180. ' . emhart, op. cit., p. 175-176,

. 2) Romanii se socoteau T

.oco eau indreptatiti '

regelui german, si au oferit-o in ad v I I . sa .ofere ei coroana Imperiale

~p. cit., p. 40; ~. Langen, op- cit., I~a~9~1. Iui CO,nrad III (:v. Ed. Jordan,

11. Kraus, Histone de l'E u .' J. Haller, op. CIt. p 86· F

C V . g ise. Neuvreme ed f . ,., r.-

. erschailel, v. II. Paris 1904 . rancaise par P. Godet et

397; Doni Ch. Poul~t, op.' cit. '/'p24~; J'2 A. Mohler, op. cit., II, p. 396- 167; W. Wattenbach op cit ' . ~ - 8: R. Suchenwirth, op. cit. p (F G ' . . P 1b5) . 1 . . . . . ~egorovius, op. cit., p. 115~-~ 158). C~ ui Frideric I Barbarossa.

op. CIt., V, II, p. 875-876' G D' t"l .-J. Hefele-Dom H. Leclercq

Z it ' . res e G hi r

. wei er Band: Von den K .. .' esc ichte des Mittelalt

L' . . reuzzugen bis zum Z' I ers.

el~z:g, p. 64; Auguste Neander . . eita ter der Renaissance,

Religion und Kirche, ed. 4 v \;I:l~e~elDe. Geschichte der christlichen op. cit., p. 53; W. Watten~acll oP' .~ ia 1865, p. 206-207; Ed. Jordan T, p.28-29, 32--,33. Romanii : CI., p. 165. Dam en. Poulet op c't'

I I I se gandeau hi ..' .' .

.a • or (~. ~. Wattenbach, op. cit., p. 165-16/ iar la alegerea unuiumparat avand ideia ca imperiul le apar ine I ' Aug: N~and.er, op. cit., p. 206), V. Hergenraether--P. Be1 .... t 0 ~ or (constitutta din Noembrie 1152

soare • d v ., p. cit., III p 61P) A '

a m rasneata $i cunoasa ad ~... c • se vedea pentru scri-

rossa cu privire la dreptul R ~lesata de Wetzel lui Frideric I Barba

p 408 omam or la imneri .,. . n.2-409 (unde sunt indicate . . mpenu, J. Langen, op cit., IV

p, 51: L'obbe E. Vacandard, op.vcit. ri isvoarele) $1 Ed. Jordan. op., cit.:

op. CIt., I, p. 28--29. t ,. 40a .. n 2.".,..409); .. Dam. Ch. Poulei,

Teo d 0 r M. Pop esc u

_--

". . relui tribun popular Arnold de Bres·

venirea In fruntea ei a ma ~ L' II (1144-1145) a mu-

) D ~ intim ca papa ucius

cia (1147. aca am ~ tra imite in lupte de strada

. 1 tturi de pIa ra pn

rit in urma unel OVI " . . III a Iost ne-

". 1 +i a urmasul lui, Eugenm ,

cu Romanll revo ta~l, c . ' tif t lui in afara de

. ~. ~. tot tlmpul pon 1 ica u

VOlt sa-!;;! petreaca mal . B d de C1airvaux,

.. ' 1 moral ce-i aducea ernar

Roma, cu tot spnJmu v ~ .~ definitiv Rome. «capita1a

d papii sa paraseasca

care recoman a . 1)' ~ marele presti-

hi b" do cu umversul ,:;;1 ca

Haldeilor», sc im an - '1 f sese greu lovit de nereu-

giu al ac.estu.i protector alv P~~~i~~ J; insusi a trebuit sa arun-

Ita cruCladel a doua, - ca .

~~ asupra Romei interdictul, fapt intam~~at atunci p~nt~u trsl~ ti 1155) pentru a sili pe Romam sa

ma d~t~ ~ (Mar ie e Ar~old de Brescia 2), ca greutatile ponti ~

supuna :;;1 sa alunge p u tntele amare: «Mal

d A tare sa spuna CUVI .

ficatului l-au a us ill S '. '2 3)

d. " lume un om atat de nenorocit. cum e papa)~. ,

este un eva m . .' ., d t t 4) se va mte-

. ~ . t . deia despartirii BlsenCll e sa,

:;;1 ca se agl ~ 1. . u caunul roman Ia jumatatea se-

lege in ce situatie se gasea s

colului al XII-lea.. . Ad . IV l-ar fi ajutat poate

Energia si expenenta lui nan ~ ._

~. di artea Romanilor, daca un alt 1mpe-

sa invinga greuta.t11e ill p . ~ . t~tor

. . decat 1 lor nu ar fi aparut, amenmta

rialism mal penculos eca a ~ cu suire a pe tronul geT-

. tei:;;i mai ales pentru papa, . .

:;;1 pen ru - . (li52-1190). Cu ide'ile lIe-

man a lui Fridenc I Barbarossa . . ~ cei doi sefi

conciliabile ce avea fiecare des.pre. ~l)sluneav~;~ monarh ab-

nu se puteau tntelege usor. Fndenc se

V . epistola 237, la L'abbe E.

1) De consideratione, cartea II, cap. i?l.

Vacandard, op. cit., II, p. 485. d. Vt Romani a cardinalului Guido,

2) In urma ranirH. de mo;r.te . eI~a;~ Liber PontiiicaJis, ed. L. Du-

v, Cardinalul Boson, VIta Ha nam .' IV 417' S M. Deutsch, art.

h t II P 389· J. Langen, op. cit., ,p. "

c e-sne, . I' r

cit., p. 121. . . p. 1170-11 n; J. Langen, op. cit., IV,

3) F. Gregorovius, op. CIt.,

p. 424. . 1 di tai care a avut aceasta idee

4) D Vt e Arnold de BresCla, ce in . II

e ca r v Iiti v (L'abbe E. Vacandard, op. cit., ,

si a facut· din ea 0 dogma po 1 rca

p. 487). .' . arat medieval tip a se vedea Alirecl

5) Despre Fnde:lc ~ ~a l:;fttelalterS und Kaiser Friedrich 1. (Leip-

Kiihne, Das Herrschendea . es G hi hte V 2\ "Leipzig 1898.

ziger Studien aus dem Geblet der esc IC , , "

La 0 suta de ani dupe shisma

solut, stapan efectiv si atotputernic peste un imperiu mare, universal, care sa cuprinda si It ali a cu Roma, deci si statul papal 1), pontiful tindea dimpotriva la teocratia papala a Romei, asa cum 0 voise Grigore VII 2) si cum a realizat-o dupa 0 jumatate de secol Inocentlu III (1198-1216). Desi aveau nevoe unul de altul, regele german pentru a obtine coroana imperiala si a avea liniste in imperiu 3), iar papa pentru a supune pe Romani si pe Normanzi cu ajutorul lui, si desi isi aratau reciproc cele mai bune intentii, ideia de autoritate imperiala si cea de autoritate papala, asa cum Ie concep Frideric I si Adrian IV, aveau sa f'aca din ei doi adversari, dat fiind di imperialismul absolut al lui Frideric ameninta teocratia romana 4) si ca insasi alegerea lui cu unanimitate, cum nu S8 mai intamplase de 0 jumatate de secol, ave a sensul unui act de aparare fata de suprematia bisericeasca 5), ce se afi.rmase sub pred~cesorii lui in paguba autoritatii imperiale.

1) J. Haller, op. cit., p. 98; Louis Halphen, L'essor de J'Europe (XI-e XIII-e siecles). (Peuples et civilisations, VI). Paris 1932, p. 135-136; ell. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 856, 858-859; Bernard Jungmann, Dissertationes selectae in historiam ecclesiasticam, t. V, Ratisbonae, Neo-Eboraci, Cincinatti, 1885, p. 101, 2; Janssen, la J. A. Mohler, op. cit., II, p. 413 n. 2; Aug. Neander, op cit., VII, p. 209, n. 1; H. Schiller, op. cit., p. 273; L. Sturzo,op cit., p. 116; R. Suchenwirth, op. cit., p. 173; Ed. Jordan, op. cit., p. 47; J. Bernhart, op. cit., p. 181-182.

2) F. Gregorovius, op, cit., p. 1170. Adrian IV seicompara cu soarele (A. Pichler, op. cit., I, p. 291 n. 4). Despreimperialismul teocratic al papilor medievali, a se vedea $1 Hans von Schubert, Roms Kampf urn die Weltherrschaft. Eine kirchengeschichtliche Studie. (Schriften des Vereins fur Reformationsgeschichte, Nr. 23). Halle 1888, p.' 7-16; L. Sturzo, op. cit., p. 73-137; Gustav Kriiger, Das Papsttum. Seine Idee und ihre Trager. (Religionsgeschichtliche Volksbiicher, IV. Reihe, 3. 4. Heft), Ttibingen 1901, p. 57-69 (ed. 2, 1932).

3) Stirea data de loan de Salisbury, dupa care Friderich .I Barbarossa ar fi trimis papii yorba ca ar supune Romei intreaga lume, daca papa ar excomunica pe toti adversarii lui (la J. Langen, op. cit., IV, p. 408) Prutz 0 crede, Langen nu (v. loco cit.).

4) Aug. FJiche, op. cit., p. 330-332; J. A. Mohler, op. cit., II, p. 407; H. Scliillet, op. cit., p. 278-279; R. Suchenwirth, op. cit., p 172; Wilhelm von Giesebtechi, Geschichte der deutschen Kaiserzeit, v. IV, zweite Bearbeitung, Leipzig 1877,. p. 376.

5) S. Hellmann, op. cit., p. 243.

Teo d 0 r M. Pop esC u

---_ .. _----------_.::------------

Pentru aceasta n'a trebuit sa treaca mult timp. La venirea lui Frideric I Barbarossa in Italia (1154-1155), spre a

fi incoronat de papa - regele plecase inainte de alegerea

lui Adrian _ acesta, nesigur la Roma, banuitot fata de intentiile lui 1) ~i pentru a fi mai sigur pe miscarile sale, 11 mtampin,a langa sutri. Acichiar, dela prima intalnire, se vadesc conceptiile lor deosebite despre raportul dintre cele doua puteri. Refuzul lui Frideric de a indepUni «officium stratoris et mars.calci», tinand adeca Iraul calului papii si scara dela sea, ca sa descalece Adrian IV, aduse panica intre cardinali 2) si grea mahnire si grija papii, care refuza pentru aceasta lui Frideric sarutarea pacii (Nepi, 9 Iunie 1155). Desi incidentul s'a inchis cu supunerea regelui german, in urma unei discutii cu papa si dupa sfatul alar sai 3) (11 Iunie 1155), primindapoi la Roma coroana imperiala (18 Iunie 1155), Adrian IV avea motive sa se indoiasca si de planurile lui, care erau in adevar cele ale unui cezar roman, cum s'a vazut in urma, si de ajutorul imparatului impotriva adversarilor papii - Romanii si Normanzii, _ pe care Frideric n'a putut sa-l dea, avand trupe putine 4) si preferind dupa incoronare si dupe 0 ciocnire sange- roasa, provocata de Romanii nemultumiti de incoronarea lui de catre papa, sa plece spre tara sa, mai ales dOi. unii dintre ai sai erau impotriva unei expeditii in Sudul Italiei 5). Pentru Adrian IV, aceasta plecare fu 0 deziluzie 6). Desi el scapase in adevar de Arnold de Brescia, care rusese prins, predat im-

1) B. Jungmann, op. cit.. p. 104; J. Langen, op. cit., IV, p. 418; J. A. Mohler, op, cit., II, p, 408; Ed. Jordan, op. cit., p. 52.

2) Cum autem rex de more officium stratoris eidem pape non ex-

hiberet, cardinales qui cum eo venerant, turbati et valde'pertettiti, abierunt retrorsum et in predicta Civitate Castellana se receperunt, relicto pontifice ad tentorium regiS. (Cardinalul Boson, Vita Hadriani IV,

In Liber pontificalis, ed. 1. Duchesne, t. II, p. 391).

3) Ibidem p. 391-392.

4) 1800 de caHireti, R. Suchenwirth, p. cit., p. 170.

5) F. Chalandon, op. cit., II, p. 351. G. F. Hertzberg, Geschichte

der Byzantiner und des Osmanischen Reiches bis gegen Ende des sechs-

zehnten Jahrhunderts, Berlin 1883, p. 300.

6) F. GregoroviUs, op. cit., p. 1165, 1166.

----------

56

La 0 suta de ani dupa shisma

paratului si ucis Roma .. '" .

· ' Il l l ramaneau perle 1 .

putermci siamenintat .,. u 0:;:1, Normanzii erau

~ . on, lar imparatul pl d

pare a nici rna car preocupat .. eca eparte si nu

intarire din contra sta ",' ser~os de situatia papii, a carui

si ea, mal mult in ~ d •

perialista a Romarrilorv T t . . ca ecat ambitia im-

id ' nnpo nva idealului 1 .

CI entul dela Nepi da d tri ~ ui cezarian. In-

B eopo nva de gand't . 1 .

arbarossasi lui Adrian IV . ~l .51 ui Frideric I

faraa fi dat papii ajutorul ' ent plecarea grablta a imparatului pen I u care pro . '

pe pontif intr'o situatis rna' deca rmise coroana, punea

Al grea ecat pan ~ t .

mcororiarea lui Frideric i a ~ut a a unci, pentruca parat intaratau pe adve 5 . J o~ul ce astepta papa dela imslab, ne mai avand ad r:ar~ mal mult si-l aratau pe el mai

eca siguranta . .. ..

La greutatil if .. sprijinului Imperial.

. 1 e situatiei se adauo

rat intre papa Eugeniu III . F . . ",a cea a tratatului inche-

t. si ndenc I Barb

a (Martie 1153) care stabil arossa la Constan-

t v ,lea unele obligati .

.re papa si irnparat d . rum reciproce in-

d . 0 ,ce eveneau acum ~

nan: Papa avea sa dea 1 . Frideri 0 povara pentru A-

t . - - Ul n enc coroa . - .

nva dusmanilor lui. imparat 1 na l?1 ajutor rmpo-

, ,ara u avea SV .

noasterea autoritatii politi di . . a aSlgure papii recu-

• . Ice III partea Ro '1 .

re impotrlva Normanzilor 1) A b v. mam or 51 sa-l ape-

mWi Grecilor a ocupa te itc .. n: ele parti se legau sa nu per-

b . n 01'11 m Italia . a ~ v

uia sa inchee pace sep t~ , 1 r imparatul nu tre-

reciproca pentru papa ara a cu adversarii papii. 0 obligatie

. a nu era t bilita .

privinta 2). Ea se pt t t .. sal. 1 a pnn tratat in aceasta

Iv 1 ea otusi subinte'en

ra a, altfel msemnand di . ~ ",e, ca 0 datorie mo-

> t A III partea lui nelealit t f v

ra. sa a si inteles Frideric IB b . a e ata de imp a-

tului, acordul papii N a.~ ~rossa, ca 0 calcare a trata-

. cu _ ormanzll In anu1 ~

simtimantul imparatului . urmator, fara con-

v . ,cum yom vedea m " A

se gasea decioricum leg t d l' ai JOs. drian IV

· v' ,a e e , In conditiu . ~.

greu 51 sa .le respecte si sa Ie 1 ~ ~ ni pe care 11 era

deric 1. . caice, dupa mcoronarea lui Fri-

Imparatul, este drept v

grab ita dele Roma favra~ fi nu calcase tratatul. Plecarea lui

, a 1 supus ..

manzi, nu era un refuz formal d pa~l.~ pe Romani si pe Nore sprijm, dar nu erapregatit

1) De" . .

· vazut conditiunile tratatuluil .'

2). B. Jungmann, op. cit., p. 107. E~ a J. Langen,. op. cit., p. 411.

, . Jordan, op. CIt., p. 51.

57

Teo d 0 r M. Pop, esc u

sa-l dea atunci. II interesase mai mult coroana decat razboiul,

.pe care de altfel nu-l putea face fara concur sul printilor germani, iar ace~tia, cum am spus, nu erau toti bucurol;>i sa-si intrebuinteze oamenii in lupte pentru papa si cu adversari de temut ca Normanzii, departe de Germania si pe timp de vara italiana, grea pentru ei. Atacul prin surprindere, suierit din parte a Romanilor in insal;>i ziua incoronarii lui Frideric, le daduse fara indoiala emotii- Cu armata mica nu se putea 1ntreprinde 0 campanie impotriva unor razboinici ca Normanzii.

Si totusi, Adrian IV avea atunci nevoe de ajutor impotriva lor. Dadi neirrterventia lui Frideric in favoarea lui nu era Inca 0 d.lcare de tratat, ea nu era de fapt niei implinirea obligatiunilor lui din partea imparatului. Acesta primise coroana, dar papa nu primia ajutor. Stramtorat de Romani si provocat de Normanzi, cari la sHh';;itul lui Mai1155, cu putin deci inainte de incoronarea lui Frideric I Barbarossa, incalcasera ter~toriul papal, din cauza refuzului papii de a recunoal;>te rege pe Wilhelm I al Siciliei (1154-11661), ce putea sa faca Adrian IV, decat sa caute ajutor in alta parte, fie si cu nesocotirea din parte-I a spiritului tratatului dela Constanta, desi il reinoise la intalnirea eu Frideric Barbarossa? 2) tntre un tratat care nu-si facea efectul la timp si intre pericolul iminent roman si norman:d, Adrian IV cauta iel;>ire din situatia-i grea, incercand sa ceara ajutor din alta parte sau primindu-l pe cel oferit lui,~i anume dela Greci, singurii cari puteau sa-l ajute impotriva Normanzilor, ei avand mai mult inca decat papa interesul de a-i infrange, daca nu chiar de a-I cuceri.

Legatura nu era greu de facut. Situatia din Italia da Grecilor speranta di vor putea interveni cu succes pentru restabilirea suveranitatii lor peste teritoriul ocupat acum de Normanzi. Atitudinea acestora, totdeauna dUl;>manoasa fata de ,Bizant si mai ales in timpul cruciadei a doua, cand atacasera

imperiul (1141), a carui atentie era indreptata spre cruciatii

1) Ch. J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit. V, II, p. 881, A. Noyon, art. Adrien IV, in op. cit., col. 625, H. Schiller, op. cit.ip: 273

2) W. v. Giesebrecht, op. cit., v, V, erste Abteilu,ng, Leipzig 1880.

p. 56, 57.

La 0 sutil. de

ani dupa shisma

in trecere prin B' .

, Izant, interesele militare si .

presus de toate ambiti lui re si comerciale si mai

• A v. • 1 la Ul Manuel I C '

91 mtan imperiul sau in d bi omnen de a intinde

eose 1 spre Apu 1)

reze 0 apropiere si 0 ali tV' s ,aveau sa usu-

. . 'I lan a intre imperatul .

potnva Normanzilor dusmani grec si papa im,

, usmam comuni,

• De altfel, exilati sau refu ia . . ., .

m cautare de sprijin co t g t.l politici din Sudul Italiei

1166), se indreptau ei inn .r~ ~eg:1Ul. Siciliei Wilhelm I (1154~ tre Frideric I Ba b r;;l~~ upa ajutor fie catre papa, fie ca-

O. . ' r arossa, fie chiar cat M

revolutie isbucnr In 'A li , re jv anuel I Comnen 2)

, ,pu la :;>1 '1 . .

bizantine, cu care se li v' ~a In esm succese trupelor

a iaza atunci si Ad' IV

campanie in Septembrie l15e 1 ' ~lan ,intrand in

. I J,a trei luni d v,

l?l p ecarea Imparatului ' upa mcoronarea

v' german dela ROlla 3) 0

Nu vorn urman nici aman nt I ' '

zantine, atat cat se ' . u e. e tratativelor papalo-bi-

, cunosc, mCl peripetiil v ,

impotriva Normanzil 4) 'A " 11 e rasbomlui comun

• 'v or . mintim aci n 'v,

imprejurari s'a adresat Ad ' , umai ca In aceste

V 'I ' nan IV lui Manuel I C

asi e Ahridanul la 1155 ornnen si lui

I' Cli propunerea de' ,

or, cerand desigur irnparat 1 'b' , umre a Biserici-

tri , N u ui izantin sp ,.. f

nva ormanzilor _ 'v ,n]m e ectiv impo ..

91 ca totusi politica si strategia nor-

1) Despre irnperialisrnul lui Ma 1 ~,

Kap-Herr, Die abendlandische P ITk n~e.' de vazut mtre alii! H. von

F. Chalandon, op. cit. II P 2080 121 aiser Manuels, Strassburg 1881·

t ' ,. - 09· CharI D' '

e decadence, p. 135, 203-204. '.. es iehl, Byzance. Grandeur

P 174' J ' acelasi. FIgures b ti

, ,. Hergenroether Ph ti . yzan mes, II-e serie

Leb ' 0 IUS, Patriarch v C '

en, seine Schnften und d ., on onstantinopel. Sein

1869 8 as gnechlsche Scbis

,p. 09, G. F. Hertzberg op it rna, v. III, Regensburg

p, 56, 63, 74-75 130-132 ~ . CI., p. 303, A. A. Vasiliev, op cit II

, li ' ,uguste Bailly op it 335 ..,'

pena ismul bizantin al e .. d ~ , . CI., -336. Despre irn-

1 K' POC]] e vazut rnai I .

oan mnamos,' Ertrrour 0 a es istoricul contimporan

,uq TWV KaTop{}wl-\(lTWV 0 ,

rro~cpupoTEvv~nv Kupil.fJ 'Iwavv!] nD K 0 Tly, fl~K~PtTlJ ~acrlA.El Kat X{}EVTWV TW u'ibiflW UIW a' .: 0' oflVIlVl.fJ Kat acp11TIl(Jlt; TWV npo-

M '\ '0 "UTOU TW ~aO'l}'E'i Ka'

p ~VOUIl/\ Tl.fJ KOflVIlVtj) (Historiarum libri se t 1) rroptpuporevvirnp KUPtV

.. 133, 569-581 (notele sunt ale lu: D cP ern, cartea IV, 17, in Migne 2) F Ch 1 I u ange)

3 . a atuion, op. cit., II, p. 352. '

) W. v. Giesebrechi, op. cit V

II, p. 65; G, F, Hertzberg op it 0, ,p, 66, 73; A. A. Vasiliev, op it

IV P 128 t -' CI ., p. 300· Const P' .CI .

" -132, en. J, Hefele-D H' ,aparngopulos, op. cit.

4) A om . Leclercq op it V I

se vedea pentru aceasta F Ch 1 ' . CI., , I, p. 881.

• ,a andon, op. cit., II, p. 358-361.

59

Teo d 0 r M. Pop esc u

dv au l' esit in cele din urma invingatoare din acest peri-

n1an a 't v . 1 B'

. I lta din Apulia fiind tnnabusite. Grecii batutla nn-

co , revo- . v'

d. . (Mai 1156) iar papa asediat la Benevent si nevott sa in-

lSI - , . ,

chee cu Wilhelm I 0 pace de compromis, chiar in zma III care

, plinea un an dela incoronarea lui Frideric I Barbarossa se 1m 1 , . ,.' te (18 Iunie 1156 1). Daca papa 1:;;1 crease in par~e smgur aces i-

greutati, prin atitudinea sa provocvat~are fata de regele S _ ciliei caruia nu voia sa-i recunoasca titlul - acordat .de Ana clet ~I lui Roger II la 1130, - ba chiar il si ~xco~unicase, 2): complicatiile luptei cu Normanzit aratau cu.atat n:-~l mult cata nevoe de ajutor impotriva lor avea pontIful: .s11:t la Bene-

t sa v cada la invoiala in chip mai mult um1htor cu un veven o • di .

cin nesigur si totdeauna amenintator, care ruina la Bn~ 1~~

si visul bizantin asupra Haliei de Sud 3), dupa ce m~i mtal victoriile Grecilor tacusera mare impresie in Germama 4). Interesul de a colabora impotriva Normanzilor il avea ~ se mtelege _ deopotriva imparatul grec 5), ca. ~i pap~,. pn~u~ urmarind cuceriri, al doilea suprematie pohhCo-f~,fn:1tuala :;;1 Iiniste dela Sud. Supunand pe Normanzi, pa?a .slabla pe Romani, sprijiniti de regele Siciliei direct sau indirect Papa nu

1) W. v. Giesebrecht, op. cit., V, p. 87-89;. F. Chalandon, .oP' Ci~, II, p. 354, 373 (369-370); G. F. Hertzberg, op. CIt., p. 300-:-301, Ch. . Hefele _ Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 881-885 [si note:~); J.

I en op cit IV P 425-427· B. Jungmann, op. cit., p. 106; PhIlIpp US .ang . . ., , .' . d post Iaiie, Regesta Pontificum Romanorum ab condita Ecclesla a annum

. t MCXCVIII ed 2 (G Wattenbach) curaverunt S. Loe-

Chnstum na urn ,.'. ( 10193)

wenfeld, F. Kaltenbrunner, P. Ewald, t. II, Lipsiae 1888, p. 120 nr. . ,

pentru tratatul incheiat.

2) Ch.-J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II: ~. ~81; Dom Remy

Ceillier, Histoire generale des auteurs sacres et eccleslashques, t. XXIII,

Paris 1763, p. 349; B. Jungmann, op. cit., p. 106. .

3) Compo Aug. BaillY, op. cit., p. 336; F. Chalandon, op. cit., II.

p. 370; A. A. Vasiliev, op. cit., II,. p. 66

4) F. Chalandon, op. cit .• p. 371; W. V. Giesebrecht, op. cit., V,

p. 89; S. Hellmann, op. cit., p. 247. . . .

5) Se pare chiar ca Manuel I Comnen a. dat p~pii i~ela al:antel

impotriva Normanzilor, prin oamenii sai din Ital~a, can au mtrat l~~e~ g1Huri cu Adrian IV, comp. F. Chalandon, op. cit., II, p. 358-360 ( P Vita Hadriani, IV, in Liber pontificalis, ed .. L. Duchesne, II, p. 394).

60

La I) suta de ani dupa shisma

putea sa aiba siguranta si pace la Roma, atat timp cat Normanzii aveau sa ajute :;;i sa lntarate pe Romani. Iar Frideric I Barbarossa plecase, cum am spus, Iasand pe Adrian IV in aceasta grea situatie, in care pontiful a cautat sa se ajute - impotriva tratatului del a Constanta - cu alianta bizantina, fapt ce actualiza dela sine chestiunea unirii Bisericilor, pe care papa 0 propune arhiepiscopului de Tesalonic si desigur «intre altele» 1) si .imparatului de Constantinopol. Trebue spus aci ca :;;i Frideric I Barbarossa, desi la Inceput ostil, tratase intelegere politica cu Bizantul 3) si ca insisi Normanzii, prevazand pericolul, cautasera sa-l evite prin tratative 3). Aceasta arata ca nici imparatul german nu respecta intru totul spiritul tratatului dela Constanta, desi el, in adevar, nu admitea concurenta bizantina in Italia 4). Pe cand ceilalti insa tratau pe teren politic, papa pune si chestiunea bisericeasca a unirii, socotind probabil ca va intari si asigura astfel colaborarea cu Grecii, desi de fapt propunerea de unire nu era 0 oferta, ci 0 cerere, care mai de graba putea sa ingreueze tratativele cu ortodocsii decat sa le usureze.

Voia. Adrian IV cu aceasta propunere, prin care cerea adeca supunerea Grecilor jurisdictiei si autorltatii sale supreme, sa previna sau sa contrabalanseze imperialismul cu mari vise occidentale ale lui Manuel I Comnen? Voia sa castige el pe imparatul bizantin, care inainte de a trata cu papa tratase cu Frideric I Barbarossa si a continuat sa trateze cu el si dupa aceea, spre nemultumirea papii, care imputa aceasta trimisului german, Wibald de Stablo? 5). Sau voia

1) "Inter alia", V. Caesaris Baronii, Od. Raynaldi et Jac. Ladetctii, Annales ecclesiastici, ed. Aug. Theiner, t. XIX (1147-1198), Bar-le-Duc 1869, p. 91-92 (ad ann. 1155).

2) J. Langen op. cit., IV, p. 424-425; W. v. Giesebreclit, op.· cit., V, p. 37; F. Chalandon, op. cit., II, p. 346-349, 350-352; G. Diesiel, op. cit., p. 65; Ch.-J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 866-867 (nota); Aug. Bailly, op. cit., p. 53-54.

3) F. Chalandon, op. cit., II, p. 348.

4) Ibidem, p. 347.

5) Ibidem, 373; B. Jungmann, op. cit., p. 107; vezi Ph. Jaffe, op. ed. cit., p. 123, nr. 10.246, epistola din 19 Ianuarie 1157 catre Wi-

01

Teo d 0 r M, Pop esc u

doar sa tacadovada de bune sentimente fata de GiTeci, pentru a-i avea apoi mai nsor-ai mai sigur de parte a sa, intr'o lupta care atunci se ducea cu Normanzii $i cu Romanii, dar pe care avea unele banueli ca dupa aceea ar putea s'o duca in adevar chiar cu imparatul german, mdignat si de politica bizantinonormanda a lui Adrian IV, pe care 0 socotea ca 0 calcare a tratatului dela Constanta si cao tradare? 1).

Evident, impotriva lui Frideric I Barbarossa papa nu avusese inca motive sa se planga, decat talmacindu-i atitudinea dela Nepi, unde regele german refuzase sa 3e umileasce a face servicii de strator - se hoc facere non deb ere 2 - si desigur unele iritentii de absolutism imperial, cunoscute chiar dela inceputul domniei lui Frideric. 0 marturie a lui loan Sarisberiensis (de Salisbury), episcop de Chartres rt 1180), este in aceasta privinta edificatoare. Ea arata ca grandiosul plan de imperialism roman si universal al lui Frideric I Barbarossa nu era un secret ~), Normanzii erau ins a pentru planul german imperialist un obstacol tot atat de mare cat si pentru eel p.apal si bizantin, De aceea Frideric insusi avea interesul sa-i bata si sa-i supuna. Neputand ins a s'o faca. doar cu putinele trupe ce adusese la Roma cu prilejul incoronerii sale, si neputand chiar dupa aceea s'o taca user din cauza drumului lung in Italia si a greutatilor ce se puteau ivi in Iipsa lui in Germania, pana unde politica norrnanda isi intindea cu iscusinta

bald: "licet plurimi astruere moliantur, quod multa in Graecia, praeter opinionem contra nos et Romanam ecdesiam fueris machinatus, nos tamen huic assertioni fidem nolumus adhibere".

1) Aug. Bailly, op. cit., p. 55.

2) Cardinalul Boson, Vita Hadriani IV, in Liber pontificalis, ed. L.

Duchesne, t. II, p. 391.

3) Epistola 59: Scio, quid Teutonicus moliatur. Eram enim Romae

praesidente beato Eugenio, quando, prima legatIone missa in regni sui initio, tanti ausi impudentiam, tumor intolerabilis, lingua incauta detexit. Promittebat enim se totius orbis reformaturum imperium, Urbi subjiciendum Orbern, eventuque facili omnia subacturum, si ei ad hoc solius Romani Pontificis favor adesset. Id enim agebat, ut in querncumque, denunttatis inimicitiis, materialem gladium Imperator, in eumdem Romanus Pontifex spiritual em gladium exerceret (in Mgne P.L. 199, col. 39 B-C; si la B. Jungmann, op. cit., p. 104 n .. 2-105).

62

La 0 ·suta de ani dupa shisma

intrigile, Frideric I Barbarossa a fa cut ceea ce Iacea papa insusi: Trata - cum am spus -- aliante cu Grecii, interesati la ingenucherea Normanzilor mai mult inca decat Germanii.

Convins, dupa ezitarile dela inceputuldomniei, ca trebue sa revina la politica de intelegere cu Bizantul "), inaugurate si recomandata de predecesorul sau, Conrad III, aliat cuManuel I Comnen, si socotind desigur ca sprijinul grec i-ar putea fi de mare folos in Italia de Sud, Frideric I duce tratative cu Manuel chiar dela 1153, anul tratatului dela Constanta 2). Este adevarat ca tratativele erau deschise de Manuel, caruia alianta cu Germanii ii Iusese de mare folos la 1150, cand, dupa cruciada a doua, Francezii, Normanzii si papa Eugeniu III pregateau 0 mare expeditie impotriva Bizantului si cand numai refuzul lui Conrad III de a se alatura coalitiei occidentale scapase imperiul bizantin de un razboi ce-i putea fi fatal; ---'dar ajutorul ce putea sa dea Manuel impotriva Normanzilor nu era de dispretuit, mai ales ca Germanii nu aveau flota. De aceea Frideric I Barbarossa accepts sa trateze cu Bizantul, primind si trimitand el insusi ambasadori in acest scop (1153/54, 1155/56, 1158 3). 0 intalnire cu trimisii greci a avut chiar la intoarcerea sa dela Roma, dupa incoronare. la Ancona (August 1155 4).

1) In urma starumtelor cancelarului sjiu, abatele Wibald de Stablo (v. Ferdinand Chalandon, Histoire de la domination normande en Italie et en Sicile, v. II, Paris 1907, p. 154-157, la Ch.,J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 866 n. 1-867.

2) J. Langen, op. cit., IV, p. 424-425; Ch.-J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 863 (nota 1 dela p. 862); F. Chalandon, op. cit., H, p.344-348.

3) F. Ctuilandon, op. cit., II, p. 346-352, 371-373, 375; W. v. Giesebreclit, op. cit., V, P. 89; J. Langen, op. cit., IV, p. 424 n. 3-425; Josef Schmidt, Des Basil ius aus Achrida, Erzbischofs von Thessalonich, bisher vnedierte Dialoge. Ein Beitrag zur Geschichte des griechischen .Schismas. (Veriiffentlichungen aus dem kirchenhistorischen Seminar Munchen, Nr. 7), Mimchen 1901, p. 12, 14, 28, 32; G. Diesiel, op. cit., p. 65; D. S. Bfalanos], art. "AV(jE~q..lOC; "A~E~~TtEP"[K ETtl(jKOTtOC; in ME"[a\11 'EA~llV1Kl1 'E"fKUK~Orrmoeic, V. VI, Atena, 1928, p. 818. Ch.-J.Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 867-- 868 (si n. 1).

4) G. F. Hertzberg, op. cit., p. 300; G. Diesiel, op. cit., p. 65; Ch.-J.

Heiele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 879-880 (nota dela p. 879).

63

Teo d 0 r M. Pop esc u

Nu intram nici in fazele aces tor tratative continui, obscure si far a spor, in care cei doi imparati aratau a avea si nevoe 7i teama unul de altul, Iiecare cautand sa castige mai mult si asteptand sa se multumeasca celalt cu mai putin, Fiecare dorea Sudul Italiei pentru imperiul sau, socotind pe eelalt platit destul cu distrugerea regatului normand. Retinem numai numele unuia din trimisii lui Frideric I Barbarossa la Bizant, episcopul Anselm de Havelberg, care ne intereseaza in Iegirtura cu incercarea de unire a lui Adrian IV. Anselm Iusese trimis intr'o prima misiune diplomatica la Constantinopol de catre Lothar II (III) la 1135/36, pentru a trata cu loan I Comnen tot 0 alianta impotriva Normanzilor 1). Distinsul ierarh german avusese atunci cu arhiepiscopul Nichita al Nicomidiei si discutii teologice, pe care le cunoastem din cartea CE:' a scris mai tarziu, la cererea papii Eugeniu III 2). La 1154/55, cand il gasim iarasi la Ccnstantinopol, pentru a trata din partea lui Frideric I Barbarossa 3) cu Manuel I Comnen, impreuna cu contele Alexandru de Gravina 4) , deposedat de bunurile sale de catre regele normand, Anselm are din nou discutiuni

1) F. Chalandon, op. cit., II, p. 168; S. M. Deutsch, art. Anselm, Bischof von Havelberg, spater Erzbischof von Ravenna f 1158, in Realencyklopadie Itir protestantische Theologie und Kirche, ed. 3, v. I, Leipzig 1896, p. 570-571; Joh. Diiisecke, la J. Schmidt, op. cit., p. 14, n. 1.

2) Dialogi (Dialogorum adversus Graecos libri tres), In Migne P. L. 188, 1139-1248.

3) Nu stiu pe ce se bazeaza afirmatia lui R. Janin, dupa care "en 1154 ou 1155, Anselme d'Havelberg, Iegat du pape Hadrien IV, lui remit dela part de ce dernier une lettre personnelle pour I'inviter it travailler it la reunion des Eglises" (cu trimitere la Migne P. L. 188, col. 1580) unde se gase~te epistola papii catre Vasile Ahridanul, din care insti uu rezulta ceea ce afirma 1 anin) , in art. Basile d' Achrida, in Dictionnaire d'histoire et de geographie ecclesiastlques, fasc. XXXIII-XXXIV, Paris 1932, col. 1160. Nu avem nicio marturie din care sa. rezulte ca Anselm a fost trimis de papa la Constantinopol, si pentru motive care se vor vedea mai jos, Adrian IV nu-l putea trimite in anul 1154. Scrisoarea papii arata precis ca a fast trirnisa prin Balduinus ~i Baldrtzioninus, deci nu prin Anselm de Havelberg, care se dusese la Constantinopol si Tesalonic mai inainte, trimis de suveranul sau la Manuel I Comnen.

4) F, Ciuiltuulcn, op. cit., II, p, 226-227.

64

La 0 suta de ani dupa shisma

teologice, de asta data si cu Vasile Ahridanul, in zilele de 9 si 10 Aprilie 1155 1) Ia Tesalonic, pe unde trecea in drum de mtoarcere, avand a se intalni in Italia cu Frideric I Barbarossa, care se ducea acolo pentru incoronare. Intalnindu-se in adevar, regele german l-a trimis la Adrian IV, pentru a trata cu el cele privitoare la incoronare 2).

Pe langa interesul ce prezinta pentru cunoasterea .. chestiunilor puse in aceasta controversa intre doi reprezentanti de seama ai celor doua Biserici, discutia lor este insemnata prin aceea ca face cunoscut episcopului german un distins ierarh grec, despre care el va da papii Adrian IV buna marturie. Aceasta imprejurare indeamna pe papa, nevoit dupa putin timp sa caute sau sa acepte sprijinul imparatului grec si gandlnd desigur ca ar gasi in unirea Bisericilor 0 marrcrestere de putere si de ajutor in luptele sale din Apus, sa se adreseze si arhiepiscopului de Tesalonic, cerandu-i sa lucreze intre ai sai pentru unirea Grecilor cu Roma, Aceasta se vede din raspunsul lui Vasile Ahridanul, care din modestie socoteste ca papa si-a facut pre a buna idee despre el, datorita dragostei «unora» 3), cari l-ar fi laudat adeca papii. Este desigur yorba de Anselm de Havelberg, si nu de alt ierarh latin, Henrie de Benevent 4), care a avut si el discutii cu Vasile

1) J. Schmidt, op. cit., p. 14, 32-33; Anton Michel, Humbert und Kerullarios. Quellen und Studien zum Schisma des XI. lahrhunderts. Zweiter Teil. (Quellen und Forschungen aus dem Gebiete der Geschichte), Paderborn 1930, p. 86; Ch.-J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 880 n.

2) Cardinalul Boson, Vita Hadriani IV, in Liber pontificalis, ed. 1.

Duchesne, t. II, p. 390.

3) ... El Ked ~ 0'11 a"f1oTll<;; flE"flO'T<X rive rreoi ~flulv UITEVOllO'EV, EK Tfj<;; TlVWV a'[<XrrllC; nuv EVTctU{}g, E1TlOE<:)l1flllKOTWV Kat 11fl1V Ofl1All)<6TWV, rrrivruic; ITapaITElO'D-EIO'a, zice in raspunsul sau catre Adrian IV (Migne P. G., 119, 933 A.; v. si 1. Schmidt, op. cit., p. 14).

4) Confuzia 0 face 1. A. Fabricius, Bibliotheca graeca sive notitia scriptorum veterum Graecorum, editio nova (Harles), v. XI, Hamburg, Lipsiae 1808, p. 587. Despre trimiterea lui Henrie de Benevent Ia Manuel de catre Adrian IV vorbesc si D. S. B[alanos], care deosebeste ins a discutla lui Vasile Ahridanul cu Anselm de Havelberg de cea cu Henrie de Benevent (art. BaO'lAEloc; 'AXP101VO<;;, ill MqUA11 'EAAllVIK~ 'ETKUKAO-

65

5

Teo d 0 r M. Pope s c u

Ahridanul, dar mai tarztu, la1166, cand nu mai era papa Adrian IV, ci .urmasul lui, Alexandru III (1159-1181).

Vasile Ahtidanul r; era inudevar vrednicde cinstea ce i se face a, hind unul din cei mai de seama si mai influenti

TImOEla, v. VI, Atena 1928, p. 770 b); Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur von Justinian bis zum Ende des ostromischen Reiches (527-1453). ed. 2 (in colaborare cu A. Ehrhard ~'i H. Gelzer), Miinchen 1897, p. 88; Philipp Meyer, art. Basilius von Achrida, in Realencyklopadie fiir protestantische Theologie und Kirche, ed. 3, v. II, Leipzig 1897, p. 435. Mentiune de dialogul cu Henrie de Benevent, iii la Casimir Oudin, Commentarius de scriptoribus Ecclesiae antiquis, t. II, Leipzig 1722, p. 1384; J. Hergenroether, op. cit., III, p. 807-808 (si n. 134). Deosebire clara intre cele doua dialoguri - cu Anselm si cu Henrie - fac E. Kiuriz], in Byz antinische Zeitschrift, t. IV (1895). p. 174 (recensie asupra studiului lui V. Vasilievski din Vizantiiskii Vremennik I (1894) p. 55-132, privitor la o cuvantare inedita a .lui Vasile Ahridanul, tinuta la moartea primei sotii a lui Manuel I Comnen, Irina) si J. Schmidt, op. cit., p. 14-15, 28, 29, 30. - Despre discutia lui Vasile Ahridanul cu Anselmn de Havelberg, vezi inca: J. Schmidt, op. cit., p. 14, 28, 29, 30, 31, 32; E. Kurtz, loc. cit.; K. Krumbacher, op. cit., p. 88; Martin Jugie, Theologia dogmatica christianorum orientalium ab Ecclesia catholica dissidentium, t. I: Theologiae dogmaticae Graeco-Russorum origo, historia, fontes, Paris 1926, p. 403.

1) A se vedea despre el: D. S., Balanos, art. Ba(JiAElO~' AXP10lVOC; in op. cit., V. VI, p. 770 b: Andronikos K. Dimitrakopulos, 'Op{}oooEoC; <EAA<X~ ~TOI TIEPl TWV < EAAf]VWV TWV "fpa\jlaVTwV KaTu Aurlvuiv Kat TIEP! TUJV (JU'f"fpal1l1aTWV aliTWV, Leipzig 1872, p. 22-23; Ph. Meyer, art. Basilius von Achrida, in op. cit., II, p. 435; Casimir Oudin, care I-a pus eel dintai intre scriitorii bisericesti, in op. cit.,p. 1383;J. A. Fabricius, op. cit., XI (1808), p. 586-587; IX (1804), p. 11; Karl Krumbacher, op. cit., p. 466; E. Kurtz, in revista citata, p. 174; A. Michel, in op. cit., II, p. 86-88 (122, 162, 185); Peters, art. Basilius von Achrida, in Wetzer und Welte's Kirchenlexikon, ed. 2, V. II, Freiburg im Breisgau 1883, col. 29; K. Volker, art. Basilius von Achrida, in Die Religion in Geschichte und Gegenwart, ed. 2, V. I, Tiibingen 1927, col. 791-'192. Cele mai bune biografii ale lui Vasile Ahridan~l sunt cea facuta de V. Vasilievski, Vassilia Ochridaskago arhiepiscopa (mitropolita) Solounskago, nei niezdannoie nadgrobnoie slovo, in revista rusa citata, p. 55-76 si Joseph Schmidt, op. cit., unde se dau si importante referinte bibliografice (p. 1-3). Mentiuni si la Guilielmus Cave, Scriptorum ecclesiasticorum historia literaria, Genevae 1694, p. 470; A. Pichler, op. cit., I, p. 290-291; N: lorga, Histoire· de la vie byzantine. Empire et civilisation. T. III:. L'empire de penetration latine (1081-1453), Bucuresti 1930, p. 38, 40-41 si la Ch. Diehl, Figures byzantines, II-e serie, ed. 7, Paris 1924, p. 183, 188, 189 (despre Vasile

65

La (J sutei de ani dupa shisma

ierarhi greci din timpul lui Manuel I Comnen 1). Originar din Ahrida si desigur Grec, el era un om cult si apreciat la Bizant, unde e cunoscut intai ca -protonotar 2) al patriarhiei 3).Ca ar.hiepiscop de Tesalonic 4) a. mers de mai multe ori la Constantinopol si a luat parte la sinoade: 1149, 1156,11575),11596).

Discutiile lui Vasile Ahridanul cu Anselm de Havelberg '17i cu Henrie de Benevent il arata, ca si raspunsul lui catre Adrian IV, pe cat de moderat in atitudinea sa contesionala, pe at at de hotarit a exprima punctul de vedere ortodox, fara a exagera lucruri mici si fara a nesocoti pe cele rnai mari. Impresia pe care a Iacut-o asupra lui Anselm a fost desigur buna si episcopul german nu se insela cand il recomanda papii Adrian IV ca pe un om cu care se putea vorbi despre unirea ,Bisericilor. Peate ca Anselm de Havelberg cunostea chiar dela Constantinopol si insemnatatea arhiepiscopului de . Tesalonic si largimea vederilor lui. Daca la 1135{36, cand Anselm se gase~te in prima misiune la Bizant, sub loan II Com-

Ahridanul ca orator funebru); G. A. Rallis si M. Poilis, LUVTU"fl1a TWV {}EIWV Kal lEPWV KaVOVWY, V. V, Atena 855, p. 389, n. 1, -- precum st .l a cei cari vor mai fi citatl mai jos, vorbind des pre scrisoarea lui Vasile .Ahridanul catre papa Adrian IV. R. Jiuiin, art. Basile d'Achrida, in Dietionnaire d'histoire et de geographie ecclesiastiques, fasc. XXXIII-XXXIV, Paris 1932, col. 1160-1161.

1) J. Schmidt, op. cit., p. 1, 9, 10.

2) IT PWToVOTaplOC; sau apX1Tpal-ll1aTEUC; era prima treapta din u doua clasa de demnitari bisericesti la Bizant (erau sase clase, prima .avand sase demnitati, celelalte cate cinci); protonotarul era al sapteleu <din cei treizeci si unu (vezi Tu T~C; ME'faAll~ 'EKKAll(Jia~ O<P<PIKta {Officia Majoris Ecclesiae), Johannis Leunclavii Amelburni, Juris Graeco'Romani tam canonici quam civilis (tomi duo) t. I, Francofurti 1596, p. 304-305, si in Migne P. G., .119, 924-925. A. Michel, op. cit., II, p. 185, 11 numeste Chartophylax; 6 W~"fa~ xa.pTo<puAaE (magnus chartularius) €ra a patra treapta din prima clasa.

3) J. Schmidt, op. cit., p. 3-4.

4) De pe la 1145/46 pana Ia 1169, cand a murit, v. J. Schmidt, op, -cit., p. 6, 15; D. S. Bolanos, art. Ba(J1AEloc; , AXP10lV6~, in op. cit., VI, p. 770 b , E. Kurtz, loco cit., K. Krumbacher, op. cit., p. 466; R. Janin, art. Basile d'Achrida, in op. cit., p. 1160: 1145':_1168.

5) J. Schmidt, op. cit., p. 6-7; G. A. Rallis si M. Potlis, loco cit.

6) R. Janin, art. Basile d'Achrida, in op. cit., p. 1160 (comp. Migne P.G., 140, 180-200).

67

TeodorM. Popescu

nen, Vasile Ahridanul era acolo - ceea ce este posibil - el a cunoscut chiar de atunci pe viitorul arhiepiscop de Tesalonic. In tot cazul, se poate aclrnite ca Manuel I Comnen a dat lui Anselm, .care avea sa treaca spre Italia prin Tesalonic, IHma idee despre Vasile Ahridanul, daca nu chiar ideia de a diseuta si eu el. Ceea ce se stie precis, e ca· arhiepiscopul de Tesalonic se bucura de mare trecere la imparat 1).

Desigur ca si pentru aeeasta, sau poate mai ales pentru aceasta, Hicea papa apel la serviciile arhiepiscopului de TesaIonic. Scrisoarea ce-i trimite nu vorbeste despre ele, cum nu vorbeste nici de informatiile ce avea papa despre Vasile Ahridanul dela Anselm de Havelberg. Curierii pap ali trebue sa fi avut insa si instructiuni orale de transmis, si uneori acestea erau mai importante inca decat scrisorile trimise. Necunoscand cuprinsul epistolei adresate prin ei imparatului, nu stim care va fi fost sensul celor adaugate verbal de trimisii papii la scrisoarea ce duceau arhiepiscopului de Tesalonic.

Putem deduce totusi ca papa poate sa fi avut in aceasta privinta unele sugestii dela comandantii trupelor bizantine din Apulia, Mihail Paleologul 2) si loan Dukas, cu cari a intrat in legaturi si a luat intelegere inainte de a trimite serisori la Tesalonic si Constantinopol. De fapt se pare ea mai ales tratativele lui Adrian IV cu cei doi comandanti I-au hotarit sa se adreseze lui Manuel I Comnen si lui Vasile Ahridanul 3). Dela ei trebue sa fi luat Adrian IV inforrnatiuni in vederea tratativelor si indemnul de .a se adresa imparatului de Bizant, care trata eu Frideric I Barbarossa si ale carui trupe se si gaseal1 in Italia, la Ancona si la Bari 4). Fapt e ea papa a intrat in tratative, adresandu-se intai prin trimisi lui Mihail Paleologul, apoi imparatului bizantin la Constantinopol, cu care prilej scrie si lui Vasile Ahridanul, avand informatii despre el dela Anselm de Havelberg.

1) J. Schmidt, op. cit., p. 11.

2) Numit Pilialogus si principe, in Libel pontiiicalis, ed. L. Duchesne, II, p. 394.

3) Vezi despre aceste tratative F. Chaiandon, op. cit., II, p. 349- 350, 358-361, 557-558 (unde sunt indicate si isvoarele).

4) Ibidem, p. 359.

68

La 0 suta de ani dupa shisma

Cu aceasta revenim la situatia grea a papii, atlat intre Normanzii amenintatori, Romanii nesupusislFridertc I Barbarossa, care nu-i putea da atunci ajutor, desi era el insusi preocupat de problema romana si normanda, nu atat ', ,1 adevar pentru a servi pe papa, cat pentru a-si mari el imperiul si puterea. Faptul di si imparatul german trata cu Grecii - :;;1 Adrian IV avea desigur cunostinta despre aceasta din insasi misiunea lui Anselm.de Havelberg la Constantinopol, iar dupa aceea putea sa aiba si dela Mihail Paleologul, - explica de ce papa nu putea sa faca altfel, decat sa astepte ajutor dela Bizant, fie si cu riscul supararii lui Friderie I Barbarossa.

Am spus mai sus ca de Iapt nici tratativele acestuia cu Manuel I Comnen nu erau intru totul de acord cu spiritul tratatului dela Constanta. Intre intelegerea lui Frideric I si cea a papii cu imparatul bizantin era totusi 0 deosebire: Pe cand papa n'ar fi putut, in eele din urrna, sa evite stabilirea Grecilor in Italia, daca ei n'ar fi fost invinsi de Normanzi, irnparatul german nu admitea nici de cum ca Grecii sa puna piciorul ca stapanitori peste Marea Adriatica, unde se eredea numai pe sine chemat sa imparateasca, Cu un simt politic mai desvoltat si mai sigur decat al papii, Frideric I Barbarossa nu vrea sa imparts nimic eu Grecii, dandu-si searna ca in It ali a EU pot sa incapa doi imparati $1 ca si asa este un suveran mai mult, papa. Imparatul gerI)J.an aprecia desigur ajutorul bizantin, dar nu-l voia cu orice pret. S'a aratat dispus pana la un timp sa trateze casatoria sa cu 0 principesa bizantine. dar n'a admis nictodata sa imparta It ali a cu Manuel I, socotind desigur destul daca 0 victorie comuna asupraNormanzilor scapa pe Greci de grija acestor vecini periculosi, - si Grecii trebue sa fi gandit la fel pentru Frideric 1.

Se vede din acestea ca motivul aliantelor tratate de papa si de imparatul german cu Manuel I Comnen era infrangerea Norrnanzilor. Interesele celor trei se intalneau in acest punct dureros eomun, care era regatul din Sicilia si din Sudul Italiei si acarui existenta era amenintatoare pentru imperiul bizantin, periculoasa pentm statui papal, sfidatoare pentru marele imperiu italo-german, pe care-I visa Frideric I Barbarossa, Des-

69

Teo d 0 r' M: P o p e sc u

fiintandii-se regatul riormand, Bizantul ar Ii avut eel putin lini; ste del a Apus, papa dela Sud, tar Frideric I ceva rnai mult:

Si-ar fi intins de Iapt suveranitatea asupra unui teritoriu, pe care in principiu il socotea necesar 1) si cuvenindu-i-se de drept, si ar fi inchis Roma si statul papal intr'un cleste, care 'n' ar mai fi permis papilor nici 0 miscare politica, Incercuindu-i del a Nord si del a Sud, imparatul german reducea pe papi la ceea ce socotea el ca trebue sa fie: episcopi ai Romei 2), si. nimic mai mult, vazendu-se pe sine chiar suzeran asupra teritoriului papal, peste care credea ca autoritatea politica se cuvine monarhului si nu pontifului 3).

Desigur ca papa nu era nici el bucuros de stabilirea Grecilor in Sudul Italiei, pe care Bizantul il socotea, casi Cermanii, ca i se cuvine- ca 0' parte din - imperiu 4), si se pare ca n' a admis sa ocupe Grecii trei porturi italiene, daca se puteau multumi in adevar cu atat, ceeace nu pare probabil 5). Dar odata ce Adrian IV trata cu Grecii si avea trebuinta de ajutorul lor, .mai usor ar fiadmis poate - de mare. nevoe - sa puna Grecii piciorul in Italia de Sud,statul papal ramanand in afara de eel bizantin, decat sa se vada inchis de toate partile de stapanlrea germana si anexat pur si simplu imperiului Staufilor, pentru a se multumi numai cu demnitatea sa bisericeasca, redusa la episcopia Romei.

Desfasurarea-ulterioara a evenimentelor a aratat dar ce cugeta Frideric I Barbarossa despre drepturile sale teritoriale sl suverane -in Italia intreaga, proclamandu-se la Roncaglia (Noembrie 1158), pe teritoriul italian si cu avizul juristilor ita-

1) v. W. v. Giesebrectit, op. cit., V, p. 418; L. Sturzo, op. cit., p. Ilfi;

Fr. X. Kraus, op. cit., II, p. 245.

2) J. Haller, op. cit., p. 98.

3) v. Heinrich Schrors, op. cit., p. 63.

4) Ch.-J. HeJele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 885 n. 3 (dupa Knopfler],

5) F. Chalandon, op. cit., II, p. 360; J. Langen, op. cit., IV, p. 424; Ed. Jordan, op. cit., p. 54. (v. Libet pontiJicalis, ed. L. Duchesne, 'II, p. 394, si C. Baionius, op. cit., XIX, p. 89, despre propunerea lui Manuel I Comnen in aceasta prlvinte).

70

La 0 su ta de ani dupa shisma

lieni imparat roman in adevaratul inteles al cuvantului 1), reIuzand sa recunoasca independenta toritoriala a papii 2), a carui putere lumeasca 0 contest au chiar Romanii, si castigand .pentru imperiu teritoriul normand prin casatoria fiului sau Henrie VI cu Constanta 3), fiica lui Roger II si rnostenitoarea

statului dupa moartea nepotului ei, minorul Wilhelm II rt No~ embrie 1189). Chiar daca Frideric I Barbarossa nu se va Ii gandit serios la instituirea unei papalitdtt nationale germane Ia Trier 4), in locul celei italiene dela Roma, este stint ca si-a arogat dreptul de a convoca sinoade 5) si de a canoniza pe Carol eel Mare 6), ca a numit episcopi, impotriva concordatului dela Worms 7), ca socotea statul papal ca. 0 don ati e f'acuta de imparati 8) si ca in general a tinut si a luptat sa fie el stapan in Italia si intai la Roma. Daca raporturile lui ~u Adrian IV n'au luat decat forma unor tari schimburi de sen-

1) v. W. v. Giesebrecht, op. cit., V, p. 173-216; F. Grego:ovius, op. cit., p. 1167; J. Haller, op. cit., p. 96-97; K. Hampe, in op. CIt., p. 367; Ch.-J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 901-902 (n.); B. Jungmann, op. cit., p. 114; J. Koch, op. cit., p. 231; J. A. Mohler, op'. cit., II, p. 412-413, 415 n. 1; H. Schiller, op. cit" p. 276-277; R. Suchenwlrth, ~p. cit., p.173; Ed. Jordan, op. cit., p. 61-69; Fernand Mourret, Hl~to ire generate de l'Eglise, t. IV: La Chretiente, nouvelle edition, Pans 1923, p. 399-400; Ch.-J. HeJele-Dom H. Leclercq, op. cit., v. V, II, p. 901-903; Dom Ch. Poulei, op. cit., p. 38-48.

2) J. Haller, op. cit., p. 98; R. Suchenwirth, op. cit., p. 172, 173; K.

MilIler, op. cit., I, p. 525-526.

, 3) R. Suchenwirth, op. cit., 181 (ein diplomatisches Meisterstiick).

Casatorla lor s'a facut la Milan (27 Ianuarie 1186 (ibidem); Ed. Jordan, op. cit., p. 144-145; Dom Ch. Poulet, op. cit., p. 103, 109-110 ..

4) Reuter, la 1. A. Mohler, op. cit., II, p. 415, n. 1; G. Diestel, ~p. cit., p. 67; F.-X. Kraus, op. cit., II, p. 249-250; W. Wattenbach, op. CIt., p. 172; Karl Bihlmeyer, Kirchengeschichte auf Grund des Lesebuches von F. X. von Funk. Zweiter Teil: Das Mittelalter, ed. 8, Paderborn 1930 (ed. 9: 1932)' p. 111-120.

5) Ch.-J. Hefele--Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 934.

6) Albert Hauck, Kirchengeschichte Deutschlands, ed. 3-4, t. IV, Leipzig 1913, p. 282-283.

7) Ed. Jordan, op. cit., p. 49; Cll.-J. HeJele-Do1ll H. Leclercq, op.

cit., V, II, P .860; B. Jung.mann, op. cit., p. 114 __ 115.

8) J. Langen, op. cit., IV, p. 436; J. A. Mohler, op. cit., II, P 416; B. Jungmann, op. cit., p. 116.

71

T eo d 0 r M. Pop esc u

sori si de cuvinte, in care Frideric I Barbarossa si-a permis chiar sa tutulasca pe papa l),pe care moartea I-a impiedecat sa excomunice pe imparat, cu urmasul lui, Alexandru III (1159- 1181),lupta a fost mai.mare si mai grea pentru ambele parti 2), ajungand in chip fatal la un compromis, pace a dela Venetia (1177), dupa ce Frideric I Barbarossa invatese dela coalitia Iombardo-papala si din infrangerea dela Legnano (1176) un lucru nou: trezirea sentimentului national italian 3), provocata si de visul lui imperialist nemasurat,

cat pentru Manuel I Comnen, el primea 0 lectie asemanatoare intai del a Normanzi, prin infrangerea dela Brindisi si in alte lupte, si apoi dela papa Alexandru III insusi, prin refuzul de a-i acorda coroana imperiului occidental, pentru care acum Manuel of ere a el unirea Bisericilor.

Ideia de a obtine coroana occidentala, luand-o prin papa

1) B. Jungmann, op. cit., p. 115; J. Langen, op. cit., IV, p. 433; J. A.

Mohler, op. cit., II, p. 416; Ch.-J. Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 904-905; Phllippus"JaiHi,op. si ed. cit., II, intre p. 126 sl 144 (nr. 10.304-10.575).

De vazut scrisorile schimbate intre papa, imp arat ~i episcopii germani dupa Octombrie 1157 (incidentul dela dieta din Besanc;:on) in /'vligne P. L., 188, 1525-1527 (ep. CXLIII), 1531-1532, (ep. CXLVIII), 1556-1557 (ep. CLXXXI), 1579-1580, (ep. CXCVII), J. D. Mansi, Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, t. XXI, col. 789-796. J. M. \lVatterich, op. cit., II, (indicatiile necesare in Migne, locurile citate, Ph. Jaffe, op. si ed. cit. la epistolele respective, Ch.-J. Heiele-Doni II. Leclercq. op. cit., V, Il, p. 891-894 (note). De vazut deasemenea B. Jungmann, op. cit., p. 108- 109, 111-112, 115-116; W. v. Giesebrecht, op. cit. V, p. 124-132; J. Langen, op. cit., p. 428-429, 432-436. De vazut si Heinrich Sctirors, op. cit., p. 53-72. Epistolel e lui Frideric I Barbarossa in Monumenta Gertiuuiiae hisiorica, Scriptores, t. XX.

2) II. Schiller, op. cit., p. 280.

3)W. v. Giesebreclit, op. cit., V, p. 216-862 (capitolele respective, in deosebi, p. 522-564: Friedrichs Angriff auf Papst Alexander); Dom Ch. Poulet, op. cit., p. 49-106; Ch.-J. Hefele-Dom II. Leclercq, op. cit., V, II, p. 916-1083 (passim); B. Junqmann, op. cit., p. 117-144; J. Langen, op, cit., IV, p. 439-556; J. A. Mohler, op. cit., II, p. 416-421; K. MillIer, op. cit., p. 525-526; R. Suchenwirth, op. cit., p. 174-178; F. Mourret, op. cit., IV, p. 401-410. Viata lui Alexandru III, in Liber pontificalis, ed. L. Duchesne, v. II, p. 397-446.

72

La 0 suta de ani dupa : shisma

del a imparatul german, si de a reface astfel unitatea imperiului roman, era mai veche la Bizant. 0 avusese Alexios I Comnen, care ceruse coroana occidentale pentru sine sau pentru fiul sau loan dela papa Pascal II, aflat la 1111 intr' 0 gre~ situatie fata de imparatul Henrie V. Situatia oarecum asemanato are a lui, Adrian IV amintea desigur lui Manuel gandul bunicului sau si-i da prilej sa-si intinda si el aspiratiile in Apus. In acest sens este desigur adevarat ca tratativele cu Adrian IV au dat lui Manuel I Comnen ideia restabilirii imperiului unic 1), Iacandu-i sa apara aceasta ca posibila, si ca ele au influentat mult politica lui occidentala, desi este poate putlrrexagerat a vorbi despre 0 "evolutie complete" a politicii bizantine din acest moment, cum scrie F. Chalandon 2). De ideia imperialista era condus Manuel pana la un punct si in tratativele sale cu Frideric I Barbarossa si in luptele cu Normanzii 3), a caror regalitate era socotita la Bizant tot asa de indrasneata si de putin legitime 4) ca si in Germania 5) si chiar la Roma pentru papa.

Ajutorul de care ave a nevoe Adrian IV si care nu-i venea del.a Frideric I Barbarossa facea desigur pe Manuel I sa creada ca, acordand papii, nemultumit de imparatul german, protectia si sprijinul sau, a venit momentul sa castige peste Marea Adriatica ceea ce Bizantul pierduse in secolul precedent, si poate chiar dreptul la coroana imperiala occidental a , de care Germanii .se aratau pentru el nevrednici. Putem deci admite ca tratativele dintre papa Adrian IV si

_ Manuel I Comnen aucontribuit, si poate mult, latrezirea ambitiilor imperialiste ale nepotului lui Alexios I Comnen, desi nu stim ca el sa fi facut lui Adrian IV 0 propunere formala in sensul celei adresate de Alexios I lui Pascal II, cum a facut el insusi ceva mai tarziu lui Alexandru III, care

1) F. Chalandon, op. cit., II, p. 381. Compo si Dam Ch. Poulei, op.

cit., p. 35-36.

2) Op. cit., II, p. 555.

3) Ibidem, p. 360.

4) Ibidem, p. 259; A. A. Vasiliev, op. cit., II, p. 52-53.

5) Compo L'obbe E. Vacandard, op. cit.,' II, p. 63 (nemultumirea lui Lothar II (III) impotrivalui Roger II al Siciliei).

73

Teo d 0 r M. Pop esc u

insaa respins-o 1). Necunoscand conditiunile tratativelor dela 1155, nu putem sa ne facem idee precise de vederile lui Manuel privitoarela unire in acest moment. Se stie insa ca el a lost unul din imparatii cari au dorit mai mult unirea 2), din scopuri politice,:;;i ca a oferit-o lui Alexandru IIIanume in schimbul coroanei lui Frideric Barbarossa 3).

Pana la atata nesocotinta inflacara pe marele monarh bizantin idealul imperiului crestin universal, care era si eel al lui Frideric I Barbarossa, iar sub forma teocratica si al papilor. Propunerea de unire a lui Adrian IV catre Vasile Ahridanul, probabil si catre Manuel I Comnen, tinde in fond' laacest lucru: La impunerea autoritatii si jurisdictiei papale, Ia 0 suprematie bisericeasca si asupra ortodocsilor, care sa-i intareasca situatia si sa-l despagubeasca eu prisosinta pentru tot ce vedea si simtea ca pierde in Iata Romanilor, Normanzilor si Germanilor, - politic, poate ehiar a Grecilor insisi, asezati victoriosi pentru un timp in Apulia.

Ineerearea lui Adrian de a atrage pe ortodocsi - fenomen paralel si asemanator in felul sau eu imperialismul bizantinc si eu eel german - na reusit, cum n'a reusit niei campania bizantina in Italia, niei Friderie I Barbarossa in cele din urma. Erau prea mari aeeste planuri, pentru a putea sa schimbe situatia at at de mult cat voia fieeare din Iauritorii lor. Rezultatul a fost ca, opunandu-se unul altuia, s'au hnpiedieat si s'au uzat reciproe. Cele trei imperialisme se infruntau si se anihilau, creandu-si greutati si platindu-se eu pretul unor mari pierderi de toate partile, mai ales din a eelor doi imparati. Papa, Romanii si Normanzii, a x.aror dusmanie

1) F. Clialcuuion, op. cit., II, p. 566, 568; Caesar Baronius, op. si ed: cit., XIX, p. 367 (nr. 54), W. v. Giesebreclit, op. cit., V, p. 641. W. Norden, op. cit., p. 93.

2) Compo 1. Herqetuoetiiet, Photius, Patriarch von Constantinopel, III, p809-817; F. Ctuiltuulon, op. cit., p. 564, 653.

3) C. Baronius, in op. si ed. cit. XIX, p .. 251 b., 367; Leon Allatius, De Ecclesiae Occidentalis atque Orientalis perpetua consensione, Coloniae Agrippinae, 1648, p. 657-658; Liber pontificalis, ed. 1. Duchesne, II, p. 415, 419-420; 1. Herqenroether, Photius, Patriarch von Constantinopel, III, 809. (n. 146); G. F. Heitzberq, op. cit., p. 304; 1. Langen, op. cit. IV, p.506-507.

1. a 0 suta de ani dupa shisma

stricase raporturile dintre Adrian IV si Friderie I Barbarossa, dintre aeesta si Manuel I Comnen, si trezise atat de mult ambitiile lor, in concurenta pentru suprematia imperlalista, ramaneau in cele din urma mai castigatt decat -cei doi eandidati la tronul unie al imperiului crestin universal, sf'arsind prin a se tolera si intelege, 0 invoiala, fie si stramba, cu vecinii sai imediati, era pentru Adrian IV mai indicate decat un sprijin si 0 protectie care l-ar fi eostat mai mult prestigiu, teritoriu si putere. A preferit deci sa se impace cu Normanzii 1) si sa aecepte situatia, Acestia la randul lor castigau Iiniste si siguranta intelegandu-se eu papa, mai ales ca papa ramanea invrajbit eu imparatul german. 0 alianta impotriva lor era periculo as a pentru Normanzi. Desi atat de putin dispusi sa se plece in fat a Greeilor, Normanzii Iusesera siliti de perspectiva unei coalitii impotriva lor sa ineerce a imbuna pe imparatul de Constantinopol prin tratative, cerand pace eu e1. Manuel n' a primit propunerile lor. Il imbata iluzia imperialista, ii dau poate nadejdi tratativele eu Frideric I Barbarossa, il magulea apoi apelul lui Adrian IV. N'a reusit sa se inteleaga definitiv nici eu acestia, Dar ineercarea papii de a-I castiga impreuna eu Biseriea lui si eu ajutorul ee putea sa dea, este inca 0 dovada de Iaima de mare imparat. de Care se bueura eel mai stralucit dintre Comneni si in afara de imperiul sau,

Din ineerearea lor de eolaborare n'au ramas decat cele doua-scrisori sehimbate intre Adrian IV si Vasile Ahridanu1. Ele sunt· semnul unor tratative nereusite, dar sunt eu atat mai importante cadoeumente istorice, cu cat oglindese 0 situatie, care, talmacita cu ajutorul evenimentelor timpului, eumamincerc-at satacem aei, amintesc marile idei eareagitau

pe vconducatorii Orientului si Oeeidentului crestin la jumatate a seeolului al XII-lea si exprimau, sub forma propunerii unirii Bisericilor despartite de un secol, intentii de marire, care impiedecau din nefericire realizarea eelor mai bune ganduri de apropiere.

1) B. lungmann, op. cit., p. 105-106; 1. Langen, op. cit., p. 425- 427; H. Schiller, op. cit., p. 293; A Noyon, art. Adrien IV, in op. cit., col. 625-626. Ph. laffe,op.~i ed. cit., p. 120 (nr. 10.{93).

75

Teo dor M. Pop e-s.c u

Un progres se faeuse totusi in raporturile dintre papalitate si imparatul deConstatinopol. Pe cand Inocentiu II (1130:-1143) nu voia sa stie de loan I Comnen si-l eonsidera cazut dela unitatea Bisericii si neascultator fat a de sf. Petru 1), si pe Manuel insusi, calugarul Odon de Deuil (Deogilo) nu vrea sa-l numeasca, zicand di numele lui nu este seris in cartea vietii 2), iar Eugeiliu III voia sa ridice impotriva lui Occidentul si-l eonsidera ea pe un dusman in tratatul dela Constanta (1153) incheiat eu Frideric I Barbarossa, Adrian IV i se adreseaza, solicitand unire si ajutor. Desi nu cunoastern rezultatul imediat si precis al acestei incercari, putem spune ea apropierea lui Adrian IV de imparatul bizantin a inlesnit lui Alexandru III legaturi-mai stranse cu Constantinopolul si chiar 0 schimbare a situatiei create prin tratatul dela Constanta. Pe cand acesta insemna, cum am vazut, 0 alianta papalo-germana impotriva imperatului grec, numit cu dispret "rege", - prin tratatul dela Venetia (1177) dintre Alexandru III si Frideric I Barbarossa i se asigura lui Mal nuel pace din partea Germanului si este numit "Constantinopolitanus imperator" 3).

Manuel merita eel putin atat. El daduse sprijin mora] papalitatii intr'unul din. eele mai grele momente ale istoriei ei medievale, lupta eu Staufii. In acest sens putem spune ea incerearea lui Adrian IV nu a fost zadarnica. Ea a pregatit ajutor urmasului sau in marele conflict cu imparatul german si a eontribuit ea Manuel I Comnen sa joace astfel un rol de seama in istoria Occidentului latin in a doua jumatate a secolului al XII-lea.

1) J. Langen, op. cit., p. 355.

2) De Ludovici VII Francorum regis profectione in Orientem, (Migne P. L., 185) 1a L'abbe E. Vacandard, op. cit., II, p. 302.

3) In Monumenta Germaniae historica. Leges. Sect. IV, Constitutiones (nr. 260), I, 362 sq. si la Carl Mirbt, Quellen zur Geschichte des Papsttums und des romischen Katholizismus, ed. 4, Tubingen 1924 (ed. 5, 1934) p. 170, 10: "Constantinopolitano etiam imperatori et universis adjutoribus ecclesiae Romanae pacem veram reddit et nullum malum meritum reddet eis per se vel per suos pro servitio collato ecclesiae Romanae";v. si Ch.-J. Heiele-Dotn H. Leclercq, op. cit., V, II, p. 1077 (punc .. tul 8 al tratatului).

76

La 0 suta de ani dupa shisma

Terminand aei insirarea aeestor date istorice, eu ajutorul carora am cautat sa Iamurirn atitudinea lui Adrian IV si sa explicam motivul actului dela 1155, amintim ea situatia lui se aseamana mult, cat priveste raporturile cu Nonnanzii si Greeii, cu.cea a papii Leon IX (1048-1054), eontimporanul lui Mihail Cerularie (1043-1059) si autor eu sau far a voe a rupturii dela 1054, prin actiunea trimisilor sai la Constantinopol, in frunte cu cardinalul Humbert.

Atunci, la 1053, si imparatul de Constantinopol Constantin IX Monomahul (1042-1054) si papa Leon IX se gaseau deasemenea in conflict cu Normanzii 1). Imparatul bizantin voia, ea si. Manuel I mai tarziu, sa recucereasca dela ei Sudul Italiei; papa. voia sa le infranga indrasneala si sa-i taca inofensivi, indepartandu-i del a Benevent, pe care i-l eedase (Decembrie 1052) imparatul german Henrie III (1039-1056), cu care era inrudit, el insusi fiind German. Leon IX ii ceru trupe impotriva Normanzilor. Imparatul le promise si le stranse, dar renunta sa dea ajutorul necesar papii, fiind ame-· nintat de Maghiari si mai ales statuit de eancelarul sau si de alti episeopi germani sa nu-si trimita oamenii ea sa lupte "in folosul Crecilor". Numai putini urmara pe Leon IX in Italia de Sud. Prin mijlocirea lui Arghyros, un Lombard, duce de Italia si seful trupelor grecesti din Italia, Leon IX inehee alianta cu Constantin IX Monomahul impotriva Normanzilor. Acestia insa, dupa ee au batut trupele lui Arghyros langa Siponto, au sdrobit si pe ale lui Leon IX, la Civitate (Civitella) in ziua de 18 Iunie (1053), data de doua ori Insemnata si in viata lui Adrian IV, prin incoronarea lui Friderie I Barbarossa (1155) si prin tratatul ce a trebuit sa inchee, invins de Normanzi, la Benevent (1156). La Benevent fu nevoit sa stea si Leon IX dupa infr€mgere pana in primavara anului 1054. Acolo a primit el scrisori dela Constantin IX Monomahul si dela Mihail Cerularie, in vederea tratativelor contra Normanzilor si a reluarii raporturilor bisericesti. De aeolo

1) Imprejur ar ile eratate Ia Ch.-J. Heiele-Doni H. Leclercq; op. cit., IV, II, p. 1076-1107, unde sunt indicate isvoarele si Iucrarile auxiliare (in deosebi pag. 1097-1100).

77

Teodor M. P'o p-e s c u

atrimis Leon IX in acest scop la Constantinopol delegatia in frunte cucardinalul Humbert, a carui misiune se sfarsi atilt de imprudent si trist, cu actul dela 16 Iulie 1054.

Dupa un secol, in imprejurari asemanatoare, Adrian IV; papa englez, face experienta lui Leon IX, papa german, cu Normanzii si cu Grecii. Neajutat nici el de imparatul german, trebui sa intre in raporturi politico-militare cu imparatul de Constantinopol. Ca si la 1054 insa, chestiunea religioasa era foarte importanta si se punea dela sine, pentru a se usura - daca se putea - raporturile politice si a le asigura durata si mai mare succes. Adrian IV n'a putut din nefericire sa indrepte ceea ce stricasera trimisii lui Leon IX. Dace insa la 1054 ar fi mers la Constantinopol din partea papii oameni ca Anselm de Havelberg sau ca Wibald de Stable, ambasadori germani ai secolului al XII-lea, poate ca situatia ar fi fost alta. Intr'un secol, shisma se mai agravase. Cu toata greutatea de a se intelege insa, si cu toata deosebirea pozitiilor pe care stau Adrian IV si Vasile Ahridanul, se impune coristatarea ca ei isi vorbesc eel putin altfel la 1155 decat cardinalul Humbert si Mihail Cerularie la 1054, in ale carol' acte, in deosebi al cardinalului latin, pasiunea personala si confesionla a lasat urme din cele mai triste 1).

Nu se cunoaste data scrisorri lui Adrian IV catre Vasile Ahridanul, dar ea este desigur din anul 11552) si nu din 1154, cum crede

1) A se vedea in traduc~rea no astra in Studii teologice, an. II (1931) nr. 1. p. 49-68 si nr. 2, p. 35-46.

2) Ellies Du Pin, Bibliotheque des auteurs acclesiastiques (du douxieme siecle), t. II, Paris 1730, p. 835 C; C. Baronius, in op. si ed. cit., \. XIX, p. 91-92 (nr. 30-32); Casimir Oudin, op. cit., II, col. 1383- 1384. Circa 1155: J. A. Fabricius, op. cit., IX (1804). p. 11, XI (1808), p. 586- "87; J. Hergenroether, Photius, Patriarch von Constantinopel, III, 806; ,;eters, art. Basilius von Achrida, in op. cit., col. 29; K. Volker, art. Basilius von Achrida, inop. cit., col. 791-792 [lasa a se intelege din data arhiepiscopatului lui Vasile Ahridanul). Martin Jugie, .op. cit., t. I, p. 403:, H.55; t. IV, p. 367: 1154. F. Chalandon (op. cit., II, 360), J. Langen (op. cit., p. 438) si W; Norden (op. cit., .p. 95),.nu dau anul. Migne"P. L. 188, 1580 B si Ph Jaffe, op.Lsi ed.. cit., p. 135 (nr, 10.437) 0 pun intre &nia 11S4-1159 (care este dura'ta'pontificatului lui Adrian' IV):

78

La 0 suta de ani dupa shisma

----------------------~

Andronikos K. Dimitrakopulos 1), A. Pichler 2) si cum pare a intelege si H. Gelzer 3), - deoarece Adrian IV a fost ales papa in Decembrie 11544) si nu avea inca motiv sa se adreseze imparatului bizantin din primele zile ale pontificatului sau, Numai dupa intal nirea lui cu Frideric I Barbarossa si dupa incoronarea acestuia putea sa stie papa ce g€mduri are imparatul german si ce poate sa astepte dela e1. Cu aceasta ocazie a aflat del a Anselm de Havelberg, care venea del a Constantinopol prin Tesalonic, ce idei au despre unirea Bisericilor imparatul grec si Vasile Ahridanul. Daca - ceea ce este foarte probabil, dupa cum am spus mai sus __ Adrian a trimis scrisoarea sa in urma intelegerit cu Mihail Paleologul, in legature cu campania comuna impotriva Normanzilor, pare si mai sigur ca papa nu putea sa scrie la Constantinopol' si la Tesalonic dedit spre sfarsitul verii sau in Septembrie 1155, daca nu chiar putin mai tarziu, In principiu, unirea Bisericilor era desigur chestiune indepedenta de evenimentele in curs, si papa s'ar fi putut adresa oricand Grecilor in aceasta privinta. In realitate insa, dupa cum am aratat, el Ii 5e adreseaz a de nevoe, si aceasta nevoe a avut-o din vara anului 1155, de cand si trateaza intai cu Mihail Paleologul in Italia. Atunci trimite el desigur curierii sai la imparatul de Constantinopol. Aceasta era partca princlpala cr. misiunii lor, pe care ins a n' 0 cunoastern precis, nepastrandu-se scrisorile schimbate intre papa si imparat si necunoscandu-se instructiunile verbale date trirnisilor. Oricat de mare era interesul si dorinta lui Adrian IV de a se face unirea Bisericilor, aceasta era chestiune de timp. Ceea ce urmarea el atunci era 0 intelegere intai politica sl militara, 0 colaborare in lupta cu Normanzii; aceasta era urgenta, Se intelege dela sine ca papa trebue sa fi pus ;;1 lui Manuel I Comnen chestiunea uniri i Bisericilor. Sfarsitul raspunsului lui Vasile Ahridanul, care, in aceasta privinta, lasji totul la vointa imperatului, este un indiciu ca Adrian IV Ii propunea :;;ilui unirea. Imparatului insa, pentru motivele aratate mai sus, el nu i se putea adresa decat dupa intalnirea cu Frideric I Barbarossa si dupa incoronarea acestuia (18 Iunie 1155), in legatura

1) Op. cit., p. 22-23.

2) Op. cit., I, 290, pe care Il citeaza si Ferdinand Kattetibusch, Lehrbuch der vergleichenden Konfessionskunde. Erster Band . Die orthodoxe anatolische Kirche, Freiburg im Breisgau 1892, p. 126 (nota 1 dela pag. 125).

3) Abriss der byzantinischen Kaisergeschichte (bearbeitet}, in Karl Ktumbacber, op. cit., p. 1026.

4) Se intelege cu atat mai mult ca nu poate fivorba de anul 1153, la care Mansi (op. cit., XXI, 799/80'0, 801/802, pe margine). pune trimiterea scrisorii.

79

Teo do r M. Po p·e s c u

cu campania din Sudul Italiei, pe care Imparatul german nu iputea s'o Iaca. Scrisoarea adresata arhiepiscopului de Tesalonic este deci mai mult ocazionala, Pe ltmga zel pentru unire, papa cere lui Vasile Ahridanul si purtare de grija pentru curierii sai, Balduinus si Balditzioninus, carora arhiepiscopul de Tesalonic le putea fi desigur de folos prin atentia si prin r ecomandatiile sale.

Locul de unde a trimis Adrian IV scrisorile sale catre imparatul bizantin si Vasile Ahridanul nu se cunoaste nici el. Istoricul bizantin contimporan loan Kinnamos, vorbind despre tratativele dintre Adrian IV si .reprezentantii lui Manuel I Comnen dela Bari, crede ca papa se gasea atunci la Roma 1), de unde deci ar fi trimis si scrisorile sale la Tesalonic sl Constantinopo1. F. Chalandon corecteaza aceasta greseala, aratand cu epistolele din Iunie 1155, ca Adrian IV nu se gasea la Roma, ci in imprejurimi 2).

Raspunsul lui Vasile Ahridanul catre Adrian IV se va fi trimis desigur prin curierii papali si poate la intoarcerea lor dela Con~ stantinopol, un de insii nu stim nici cat au stat, nici cu cine au mal vorbit afarti de imparatul Manuel I. Patriarh era atunci Constantin IV Lihudis, numit si Hliarinos (1154-1156). Desi nu avem nicio marturie ca papa i s'ar fi adresat :;;i lui, putem crede ca imparatul l-a mstiintat despre dorinta papii ;;i ca ii va fi cerut parerea in chestiunea unirii. Cum insa patriarhul trebuia sa tina seama de sentimentele clerului si ale poporului mai mult decat imparatul, si acestea erau in general ostile 3), este usor de presupus ca patriarhul nu putea fi decat rezervat, daca nu chiar protivnic unirii. Este curios ca nici Vasile Ahridanul, care vorbcste de rolul hotaritor al imparatului in eventuala unire a Bisericilor, nu spune nimic despre patriarh. Aceasta s'ar putea explica fie prin faptul ca papa nu se va fi adresat si patriarhului, fie cu opoz itia acestuia la unire, cunoscuta arhiepiscopului de Tesalonic. Este cu atat mai semnificativ in acest caz, ca el este singurul ierarh grec caruia Adrian IV i s'a putut adresa in vederea unirii. Se va fi gandit papa, prin acest semn de cinste, sa faca pe arhiepiscopul de Tesalonic sa ia 0 initiativa unionistzi independenta de 'parerile patriarhului de Constantinopol?

1) In op. cit., cartea IV, 5 (in Migne P.G., 133, 484 D-485 A); la F.

Ctuilcuidon, op. cit., II, p. ::159, n. 2.

2) Loc. cit., cU referire la PlI. Jaffe, op. si ed. cit., nr. 10.079-10.090.

Dela 19 Iunie 1155, cand parjiseste Roma impreuna cu imparatul, Adrian IV se gase;;te in diferite locuri; dela 21 Noembrie 1155 panji la 10 Iulie 1156 e la Benevent (ibidem, p. 112-113).

3) Vezi J. Herqenroeitier, Photius, Patriarch von Constantinopel, III, 805, 816 (patriarhi des schimbati sub Manuel I Comnen); W. Norden, op, cit., p. 94, 97-100, 102; H. Gelzet , in op. cit., p. 1027; G. F. Hertzberg, op. cit., p. 304; Charles Diehl, Figures byzatines, II-e serie, ed. 7, Paris 1924, p. 22; N. lot qa, op. cit., III, p. 35.

80

La 0 suta de am dupei shisma

------------------------------~-------------------~

Daca Adrian IV ar fi voit s'o Iaca, el nar fi reusit, Vasile Ahridanul nu vorbeste in adevar despre patriarhul sau, cum vorbeste de imparat. Vorbeste insa de "marele scaun apostolic al Constantinopolului", de "inaltul scaun", care straluceste pentru ortodocsi ca "soarele" 1), ceea ce este indirect o dovada de solidaritate cu patriarhul ecumenic, ca prim ierarh al Orientului ortodox. Cu aceasta se punea capat oricarei iluzii de discutii separate cu arhiepiscopul de Tesalonic, daca Adrian 0 ave a in adevar. Oricum, corespondenta lor este un important document al timpului si un semn al sentimentelor si vederilor greco-latine la un secol dupa shisma. Desi vorbia numai in numele sau, Vasile Ahdridanul vorbia desigur, cat priveste sensul unirii Bisericilor, ca cei rnai multi dintre ortodocsi.

II. A Epistola lui Adrian IV ciiite Vasile AhridanuI2).

Adrian episcop, servul servilor lui Dumnezeu, veneratului

1) Migne P. G., 119, 932 C.

2) Textul epistol ei in Adriani IV Papae Epistolae et privilegia, ep.

CXCVIII, la Migne P. L., 188, 1580-1581 (Archiepiscopo Thessalonicensi scribit de Ecclesia Graecorum cum Romana reconcilianda. Commendat BaJduinum et Balditzionium tabellarios ad Emmanuelem imperatorem mis- 50.S);, deasemenea in Migne P. G., 119, 925-930, cu traducere greaca (Epistola a domino Adriano papa Romae missa ad sanctissimum archiepiscopum Thessalonicensem, dominum Basilium Achridenum, de unienda Orientali Ecclesia cum Occidentali], urrnata de raspunsul lui Vasile Ahridanul; Johannis Leunclavii Amelburni, Juris Graeco-romani tam canonici quam civilis, (tomi duo), t. I, Francofurti 1.596, cartea V, p. 305-307 (cu traducere greaca); J. D. Mansi, Sacrorum conciliorum nova et. ampllssim.i collectio, XXI, 795-800 (VII: Ad Basilium archiepiscopum Thessalonicensem. Pro Craecorum concordia); Acta conciliorum et epistolae decretales ac constitutiones summorum Pontificum, t. VI, pars II. Ab anna MLXXXVI ad annum MCCXV, Paris 1714, col. 1339-1340; Caesaris Baionii, Od. f?aynaldi et Jac. Laderchi, Annales ecclesiastici, ed. Aug. Theitier, t. XIX (1147-1198), Bar-le-Duc 1869, p. 91-92 (nr. 31~32).· La Philipp us Jaffe, Regesta Pontificum Romanorum ab condita Ecclesia ad annum post Christum natum MCXCVIII, ed. 2 (G. VJattenbach) curaverunt S. Loewenfeld, F. Kaltenbrunner, P. Ewald, t. II, Lipsiae 1888, mentiune p. 135, nr. 10.437 (Archiepiscopo Thessalonicensi scribit de ecclesia Graecorum cum Romana reconcilianda. Commendat Balduinum et Balditzioninum tabellarios ad Emmanuelem imperatorem Constantinopolitanum misses]. -' In textul latin sunt unele mici deosebiri intre Migne P. L., 188 si Migne P. G., 119 (exista. deci in- doua variants}, deosehirileTatine si grecesti de vazut la Leuticlav ius, op. cit., innotele marginale si in Migne P. G., 119 (note), Intre textul latin $i traducerea greaca sunt si unele deosebiri de punctuatie,

81

6

Teo d 0 r M. Pop esc u

frate arhiepiscop al Tesalonicenilor, salutare si hinecuvantare apostol ica 1).

De cand scaunul constantinopolitan, prin pisma vechiu-

lui vrajmas, s'a despartit de sfanta Biserica 2) romana si apestolica - ceea ce abia putem spune fara a fi podiditi de lacrimi, - si dusmanul omului si-a varsat veninul rautatii :;;11 copiii s'au indepartat de ascultarea mamei, si in locul unitatii au aparut doua, urmasii sfantului Petru, cari ne-au precedat, si-au dat multa osteneala si staruinta, ca shisma sa dispara dela mijloc 9i sa fie redati unitatii Bisericii .ce.i ~e s'au despartit de ea. Drept aceea si noi, care am primit 111 acest timp grija scaunului apostolic, cum a gasit eu cale Dumnezeu 3), desi nu avem nimic asernenea virtutilor fericitului Petru, suntem nevoiti sa ne indeplinim slujba pentru toate Bisericile stabilite in lumea· intreage. Am socotit ca trebue sa nazuim la aceea de a nu fi innumarati - Doamne fereste ! - impreuna cu cei pe cari Domnul ii inustra prin profet, zicand: "Ceea ce era aruncat n'oii adus iniiuruiu, ce era bolnav n' ati vindecat, ce era pierdut n' aii cautat $i ce era

rupt n' ati ieqa:" 4).

Sa ne grabim, de aceea, sa aducem pe fii la locul Bi-

sericii si al unitatu si sa gasim drahma cea pierduta 5), si in-

1) Formula de cancelarie obisnuita in corespondenta papala. Mig~e P .L., 188, 1580 B 0 da prescurtata: ADRIANUS ... yen. fratri Thessalomc.

archiep. salutem, etc.

2) a sacrosancta Romana et apostolica... Ecclesiam s:ipsam. sepa-

ravit (Migne P. L., 188, 1580 B-C); Migne P.G., 119, 926 C 91 ManSI XX~, 796 E: a sacrosancta Romana et apostolica ... Ecclesia seipsam saparavit

[mai bine).

3) ut Deo placet. .

4) Cuvinte adresate pastorilor rai, la Ezechiel XXXIV, 4. Cltat~l ~~ E' literal, nici intreg. Traducerea greaca a epistolei il da la fel. DeC! mel Adrian IV nu citeaze dupa Vulgata, nici traducerea greaca nu-l reds dupa Septuaginta; ambcle sunt mai apropiate de textul ebraic, a carui traducere esteaceasta:

Pe cele slabe nu Ie-aii lntarit$i pe cea boltiavii n'ati vindecat

si pe 'cea tiuiiiii n'ati Iegat, pe cea ramas~ 1a ". pa:te n:ati. adus =: $i pe cea ralacita n'oii ciiuiai, ci cu aspttme cui carmUlt $1 cu :lI~anI.~ (traducere binevoitor cornunicata de Par. profesor 1. Popescu-Malae~h).

5) Comp. ev. Luca, XV, 8-10.

82

La 0 suta de ani dupa shisma

dernnati de porunca apostolica sa conducem pe cei cari nesocotesc cuvtntele Ynvataturii. ca sa fim incredintati si sa Iacem dojana credinciosilor cu timp si fara timp 1), si fiind invatati prin pilda .Aceluia, care era Domnul slavei si care - avand toate in puterea sa - a facut sa se plece cerurile si s'a coborit si primind chip de rob s'a desertat pe sine 2), pentru ca oaia cea pierduta sa fie redata turmei ei, De aceea, frate in Hristos, indernnam iubirea ta prin aceasta scrisoare, ca sa porti grija cu silinta de acest lucru. Caci Biserica este una singura, .:;;i una singura este arca sfintirii, in care orice credincios trebue sa se mantuiasca de potop. Si sa lucrezi pentru unirea ei in toate chipurile si sa cugete intelepciunea ta cum ca nu poate sa se tina impartita Biserica lui Dumnezeu, ca tot sufletul viu trebue sa fie adunat din furtunile potopolui de acum in corabia cea una a Bisericii, la fericitul Petru, carmaciul tuturor credinciosilor.

Stirn 3) in ce chip sfintii Parinti. Iuminati de Duhul dumnezeesc, au poruncit ca sfanta Biserica romana sa aiba intru totul intaetate peste toate Bisericile, si au oranduit ca orice judecata sa-i fie supusa sentintei ei 4), Si atrage atentia cu grija la inlaturarea din mijloc a desbinarii, la uni-. rea Bisericii, la legarea zidului despartit, pentru iubirea de Dumnezeu, pentru mantuirea sufletului si pentru dobandirea slavei care nu se trece. Intai la tine ins uti, apoi la ceilalti, cat va da harul dumnezeesc, ai grija ca turma sa se uneasca cu Biserica si ca aceia cari se marturisesc oi ale Domnului sa se reintoarca la turma fericitului Petru, care a primit grija lor din porunca Domnului. Noi nu cautam in aceasta lauda vremelnica, nu cautam slava cea trecatoare, noi care am pri-

1) Comp. epistola II catre Timotei IV, 2.

2) Comp. epistola catre Filipeni, II, 7.

3) Traditum est. Traducerea greaca (Migne P.G., 119, 928 C), schimband punctuatia, traduceaceste cuvinte la sf'arsitul frazei precedente (rrupEM{}l1).

4) Traditum est quonam modo sancti Patres, divino Spiritu illumin ati , . ommum Ecclesiarum primatum sacrosanctam Romanam Ecclesiam absolute obtinere jusserint, et ad ejus sententiam omnium judicium referri praescripserint.

83

TE:O do r M. Pop esc u

mit slujba de pastor. Ne marturisim servi ai tuturor servilor lui Dumnezeu. Dar Iiindca Domnul si invatatorul nostrn a plecat cu trupul ca sa invieze pe un mort, si citim ca a lacrimat la mormant si ca a zis: Lazare, ie$i aiarii! 1) - socotim lucru nevrednic daca am tine talantul Domnului si ri'arn purta grija de cei pe cari-i putem invia cu sufletul. .

Cat pentru celelalte, recomandam cu caldura dragoste~ tale pe iubifii nostri fii Balduinus si Balditzioninus, prezentn purtatori de scrisori 2) catre prea iubitul nostru fiu Emanuel, irnpar atul Constantinopolului, trimisi de pioasa adunare, rugandu-ne ca pentru iubirea lui Dumnezeu si a fericitului Petru si a scaunului apostolic si pentru respectul pietatii, sa Ie dai mangaere in nevoile lor, cu chip placut. Dorim sa fim instiintati prin scrisoare despre sanatatea ta.

B. - Raspunsul lui Vasile Ahridanul3).

Am citit scrisoarea ta, prea sfintite papa, si am inj.eles

1) Ev. loan, XI, 43.

2) Tabellarios. Pentru insemnarea cuvantului, vezi Robertus St2pha-

nus, Henricus Stephanus, Antonius Birrius, Thesaurus linguae latinae, t. IV, Basileae 1741, p.377, cuv. tabellarius. Aici, in sens de 1Pcq"q.WTl1<Popoe;;.

3) Textul in Migne P.G., 119,929-933, cu traducere latina (' A VTl'fpUq:)]l

TOU a'fIWTciTou aPXIETIleJKorrou 8WeJUAOV1K11e;;, xuoiou BU.eJlAElou TO~

, AXp1D11VOU, rrpoe; TOV rrnrrov ' PW~11C;.~UpIOV. '.~DPtaV?V) .~escnptum sancti archiepiscopi Thessalonicensis, domini. Basilit Achrideni, ad papam Romanum, dominum Adrianum); J. Leunclavius, in op. cit., I, p. 307-309; Mansi, op. cit., XXI, 799-802. (Rescriptum S. Archiepiscopi Domini ~a~ silii Achrideni, ad papam Romanum, dorninum Adrianum (IV) an. Christi 1153, circiter (si greceste). In traducere latina, la C. Baronius, op. si ed. cit., XIX, p. 92-93 (nr. 33-35). Casimir Cnuiiti, Commentarius de scriptoribus Ecclesiae antiquis, t. II, Leipzig 1722, col. 1384 areta unde se mai gasesc ambele epistole. Comentarul lui Zonara asupra Canoanelor sinoadelor, ed. Paris 1618, nu ne-a fost accesibil (se gase$te in el raspunsul lui Vasile Ahridanul catre papa Adrian IV). Mantiuni mai importante la Andronikos K. Dimitrakopulos, op. cit., p. 22-23; J. Hetqeiuoethei, Photius, Patriarch von Constantinopel, III, 806-808; A Michel,. op. cit., Il, 86-88; A. Pichler, op. cit., I, p. 290-291; J. Schmidt, op. cit., Dosiiei al Ierusalimului, '[eJTOP1U rrsp] TWV EV 'IEPOeJOAU~~Ie;; TIUTPta?~Eu?"aVTl~V, Bucuresti 1715, cartea VIII, cap. X, par. 7, p. 800-8@2-'(reda ideile epis-

tolei si 0 comenteaz al : Eustratios Arghentis (' Ap1EVTl1e;), LUVTa'f~U KUTU uZ:uIlWV, (tiparita irrtai in limba araba de patri~rhu~ Anti~hiei SilV,estIu, apoi in grece;;te) de ieromonahul Ghedeon AghlOtaiItul (A110TC1.<pITTle;), -(Leipzig 1760, p. 41-42, 42-45 (comentar).

84

La 0 suta de ani dupa shisma

din ea inaltimea cugetaru tale, adancimea umilintei, Iargimea iubirii si lnclinarii tale celei dupa Dumnezeu, de care nu ti se .ingusteaza inima-ti apostolica, ci mai de graba se largeste dragostea, spre a primi si ingriji pe crestinii din toate Bisericile. Am recunoscut glasul tau vorbindu-ne prin scrisoare in urechi si in cuget. Te-am auzit vorbind ca un parinte, ca un pastor sau mai de graba ca un arhipastor 1). Caci, ca un parinte aduni la sanurile tale parintesti si pe fiii cari ti se par ca s'au instrainat de tine, si esti purtatorul lor de grija; ca un pastor ii chemi Ia tine ca pe niste oi ratacite. iar ca un pastor al pastorilor ne inveti stiinta ta pastoreasca si de Dumnezeu invatata, ca sa nu fim nepurtatori de grija fata de turme, ci sa purtam grija cu toata puterea si sa tamaduim

cu sarguinta ceea ce este rau. Te-am auzit chemandu-ne la tine si ne-am intors catre glasul tau. Daca totusi ne-am fi socotit fii instrainati [ai sfintiei tale] 2), sau daca am fi preferit ,sa ne indepartam de pastoria ta, nu ti-am fi recunoscut nici glasul parintesc, nici nu ne-am fi intors spre tine ca spre un pastor care ne da semn de chemare la sine 3). Caci - dupa

cuvantul Domnului - nimeni nu va recunoaste vreodata glasul celor straini, ci mai de graba va si fugi de el.

Ce legature are deci cu noi parabola despre oaia cea xatacita, pre a sfintite papa? Ce este cu imaginea drahmei pierdute? Caci noi nici nu ne socotim a fi cazuti dela sanurile tale si nici nu fugim de numele de fii 4) sau de pastorie, pentru a fi ocariti astfel, Prin harul lui Dumnezeu am stat sigur si

'neclintit pe marturisirea fericitului Petru. Si pe Cel pe care 1-a marturisit acela il marturisim si propoveduim si noi, -neinovand ceva in cele stabilite prin sinoade de catre sfintii Parinti, neadsugand la cuvintele evanghelice si apostolice, fie ~i 0 cirta. sau un iota. Caci am invatat del a propoveduitorul neamurilor cat de grea este osanda pus a asupra celor cari indrasnesc asemenea lucruri. Cad -zice - chiar daca eu sau

1} 'HKOUO'uflEV AUAOUVTOe; we;; rrcrpoc, we; rroIIlEvoC;, Ilunov DE.

ap)(ITIOIIlSVOe; (Migne P.G., 119, 929 C).

2) Tije; eJij e; allOTllTO~]'

3) Comp. -ev. loan, (C, 14-15.

4) U10Tl1e;;, calitatea de fiu.

85

Teo d 0 r M. PoP esc u

Inger din cer v'ar binevesti alteeva decat ceea ce ati primit, sa fie anatema!1).Temandu-nedeaceasta.ai;>a savarsim si jertfa cea de viata facatoare si nesangeroasti. cum ne-a predat cel care a primit-o del a Domnul, ~ ridicandu-ne peste umilinta iudaica si peste umbra legii si suindu-ne impreuna cu Iisus si eu ucenicii Lui in foisorul harului celui inalt, si mancand painea nu pe ceaa sulerintei, cum zice legea 2), ci pe cea a veseliei, care in adevar intareste inima 3). Iar daca - Doamne Iereste, sa nu alba pane intr'atata putere fata de noi cel viclean ! - ne-am fi pierdut min tea ca pastorii aceia, despre cariprofetul Ieremia zice plangandu-se: Preoiii n'ou zis: Unde este Domnul? Si cei cari se tin de lege n'ou siiui, $i piistotii siiviirseau. neleqiuiri iata de mine 4), d:a,oa asa am fi 'si noi pentru tine, prea sfintite Parinte, cum ne-ai Iputea numi altfel decat oi rata cite si drahma disparuta si mort zacand in groapa de mai multe zile '?

Dar sa nu judeci despre noi asa. Caci nici nu stim alta temelie decat pe cea pusa 5), si marturisim si invatam aceleasi ca si tine, eu si toti cei cari tin de scaunul eel mare si apostolic al Constantinopolului. Si unul este in ambele Biserici cuvantul ce se graei;>te al credintei, si acelasi miel se jertfeste, eel care ridica pacatul lumii, Hristos, si la arhierii din Apus, eei cari stau sub suprematia ta 6), si la noi cei eari primim luminajireojiei. del a soarele cel inalt ce rasare de pe scaunul Constantinopolului, desi unele mici piedeci aruncate la mijloc ne-au despartit si ne-au Iacut (mai) multi 7) pe cei ai unuia si aceluiasi Duh 8). A Ie ridica totusi din mijloc

1) Epistola catre Galateni I, 8-9.

2) Deuteronom XVI, 3: ... €rna l1f-lEpa~ <pa'r~ En' al!ToO abu[1a,

apTov KaKWO'EW~ ..•

3) Psalm cm, 15 : ... Kat apTO~ Kapblav avl}pW7tOU O'Tl1PIZ:El.

4) Ieremia II, 8.

5) Comp. epistola I catre Corinteni, III, 11.

6) TOl~ uno T~V O'~V TE~OOO'I xopuouiav aKpotl1ta (Migne P.G., 119, 932 C).

7) Aluzie la cuvintele din scrisoarea papii: "unitatisque locus binarius subiit" (Migne P.L., 188, 1580 C).

81 Kat hf-llvTo'iS ·Et·· hAIOU aviO'xovTO~ ToD U\jJl1AoD T~~ Kurvo'rcvTlVOUnOAEw~ {}p'ovou bEXOf-lEVOI~ Ta~ T~~ lEPWO'UVl1~ aUTa~ El Kal rive

86

La 0 sutt'. de ani dupe shisma

si a le arunca din drum ca pe niste pietre, dupa cuvantul profetului 1). si a stabili fara gres unitatea Bisericii, va fi lucrul sfintiei tale, care, plecandu-te ea din eer dupa pilda lui Hristos, si voesti si poti sa aduni intru una eele despartite. Caci noi suntem mici si eondueem turma midi, avand cuvant neinsernnat, ea 0 picatura, iar din virtute eu nimie impartasindu-ne, desi sfintia ta, desigur gresit incredintata, si-a inehipuit despre noi lueruri mari, din dragostea unora eari au treeut pe aiei si au vorbit eu noi.

Dar desavarsirea ta, purtand si ehipul si asemanarea intru tot desavarsitului Hristos cat priveste si seaunul si eunostinta si straluclrea vietii 2), va putea in totul sa inlature seandalurile care ne despart, sa restabileasca si unitatea si indivizibilitatea Biserieilor. Intru aeeasta sfintla ta are colaborator intr'un gand pe prea puternieul si prea marele intre nnperatt si prea pios, pe eel nebiruit la putere si neintrecut la intelepciune si eel mai renumit intre toti eei buni din cati au fost admirati vreodata, de al carui semn si noi vom aseulta si servii vom sluji vointei stapanulul.

RESUME

CENT ANS APRES LE SCHISME.

1. Une initiative papale de l'union des Eqtiees.

II. La lettre d' Adrien IV a Basile d' Achrida et Ja teponse de celui-ci.

De 1054 it 1453 les tentatives de reunion des Eglises ont ete frequen~es. On sait que l'initiative en appartenait aux

~paXEa rrpooxouucro El~ !lEO'OV napapfll<pEVTa blaO'T110'etV nf-la~, Ketl nonou~ nETIOI~KaO'I TOU~ EVO~ Kat TOO WlTOO TTVEU!laTOC:; (Migne PG., 119, 932 C-D).

1) Isaia 62, 10.

2) 'H bE TE O'~ TEAElOTl1C:; Kat TOU niXVTEAEIOU XPIO'TOUE!KOVa Kai o).loiw/-la <pEpouO'a KaTa TE TOV {}pOVOV KetTa TE TVWG1V Kat T~V TOU ~IOU AU).lnpOTl1Ta (Migne P. G., 119, 933 A), lacare Martin Jugie noteazji: . Christi imaginem secundum sedem refert Papa, quatenus Christi vices gerit et totamregit Ecclesiam(op. cit., t. IV, p. 367, n. 1).

87

T ~ 0 do r M. Pop esc u

empereurs de Byzance, menaces par les Turcs ou par les Latins memes, et voulant s'assurer l'aide de la papaute ou desirant acquerir la couronne Imperiale de l'Occident. Quand les papes s'adressaient aux basileis, ce n'etait expressement pour demander I'union, bien qu'ils l'eussent desiree autant et plus que les Grecs. Adrien IV semble etre le seul pape qui ait fait exception, on envoy ant une lettre a l'archeveque de Thessalonique Basile d'Achrida - probablement a l'empereur aussi -_ et en l'engageant a travailler pour la reunion des Eglises.

C'est qu'a son tour le pape se trouvait alors dans une situation critique, qui le poussait a recourir aux Grecs et a chercher leur alliance contre les Normands. Ceux-ci soutenaient la revolte des Romains, qui, organises en republique autonome et incites par Arnaud de Brescia, voulaient mettre fin au pouvoir politique de la papaute, menacee encore par Frederic I Barberousse, qui caressait le reve cesarien d'un empire universel autocratique, de la soumission de Rome et merne de la papa ute.

Barberousse n' etait pas d' ailleurs le seul imperialiste au XII-e siecle. Manuel I Comnene l'etait aussi, et Ie pape meme voulait assurer la domination des pontifs romains, pour realiser le programme theocratique de Gregoire VII, qui fit plus tard la gloire d'Innocent III. C'etait le jeu de ces tendances imperialistes qui approchait - ou opposait - les uns aux autres: l'empereur allemand, le pape, les Romains, Ie basileus de Byzance et les Normands, - ceux-ci affectant aussi desaspirations de grande puissance.

Les conflits etaient donc fatals. Non content de l'empereur allemand, qui, apres son couronnement (Ie 18 Juin 1155) etait parti de Rome sans combattre les Romains et les soumettre au pontife, et malgre Ie traite de Constance (1153), renouvele a la rencontre de Sutri, Adrien IV negocia avec les Grecs contre les Normands, ennemis communs, une alliance qui ne pouvait que deplaire a Barberousse. Le pape voulait dompter les Romains et, pour ce faire, il devait briser Ie pouvoir des Normands. ce n'etait possible qu'a l'aide de By-. zance. II se tourna done dans ce but vers I' empereur Ma-

88

La 0 suta de ani dupa shisma

nuel I Comnerie, et c'est a cette occasion qu'il s'adressa a 1'ar~he:veque d: Thessalonique aussi, en lui posant la question de I union des Eglises.

Basile dAchrida etait une figure des plus importantes dans Ie clerge grec. L'eveque allemand Anselme de Havelb~r?, qUi. r ~V~it vu a Thessalonique a son retour de Byzance, ou 11 avait ete envoye en mission diplomatique par Frederic 1 Barberousse (1154/55). avait eu des entretiens theclogiques avec lui. C'est par Anselme que le pape apprit la science et les qualitss de 1'archeveque de Thessalonique, auque1 i1 envoya la 1ettre de 1155.

Cette lettre et la reponse de Basile d' Achrida sont tout ce qui nous reste de cette tentative de reunion. La tentative ech~ua ~omme tant d'autres, mais elle est ceracterlstique de la s~tu~t~on .et des idees d'Adrien IV sur l'union des Eglises et significative comme intitiative papale de l'union. Les deux lettres. en sont, un document important par leur objet et par les attitudes qu elles reI event de part et d'autre,

Cent ans apres Ie schisme de 1054, Adrien s'adressait aux Grecs pour leur parler en pontife remain de l'unite de l'Eglise et du pouvoir supreme du pape. La situation presente une certaine analogie avec celle de Leon IX allie lui aussi avec les Byzantins contre les Norrnands. mais le ton des lettres echangees a 1155 est different de celui du cardinal Humbert et de Michel Cerulaire. Malheureusement Adrien IV et Basile dAchrida ne purent reparer les fautes du XI-e siecleo II est pourtant interessant et consolant de constater dans leurs lettres, que, tout en restant sur la position, on pouvait ,se parler sans les invectives qui firent tant de mal.aux Eglises a 1054.

Apres Ie recit des faits et des considerations critiques sur les evenemsnts et sur les deux lettres, nous en donnons ~a trad~ction roumaine, en nous proposant de les analyser et mterpreter dans un numero suivant.

89