Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Guta
Generalitati
Guta este o forma de artrita (inflamatia articulatiilor), caracterizata prin episoade dureroase
secundare inflamatiei articulatiilor. Boala este caracterizata prin durere, edem, roseata si caldura
locala (inflamatie) precum si prin impotenta functionala a articulatiei. Fara tratamentul
corespunzator, guta este o boala care prezinta recurente (acutizari) frecvente care pot cauza
leziuni severe ale articulatiilor, tendoanelor sau a altor tesuturi. Guta este o boala mai frecventa in
randul populatiei de sex masculin.
Cauze
Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia este
deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut
sanghin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta. Nu este cunoscuta cauza exacta a
hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent diferiti factori heredo-colaterali (genetici) incriminati in
aparitia acesteia. Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de
urat care se depun apoi la nivelul articulatiior. Se pot identifica diferiti factori incriminati in etiologia
bolii si anume:
Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala:
- obezitatea
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine)
- diete cu continut caloric mic
Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan, au un deficit partial sau uneori complet al enzimei
care mentine echilibrul adecvat al acidului uric.
Factori de risc
Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanghin (hiperuricemie). Urmatorii
factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei, fie prin cresterea
susceptibilitatii articulare la depunerea cristalelor de acid uric:
- sexul masculin
- istoria familiala pozitiva pentru guta
- obezitatea
- consumul moderat - excesiv de alcool
- dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un continut ridicat
in purine)
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare din organism,
folosite deseori in bolile cardiace, renale si in hipertensiunea arteriala)
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
- episoade frecvente de deshidratare
- boli intercurente sau boli infectioase acute
- intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
- diete cu continut caloric foarte mic (cure)
- leziuni articulare sau periarticulare
Exista o serie e afectiuni care apar mai frecvent la persoanele diagnosticate cu guta, decat la
restul populatiei sanatoase, cu toate ca nu exista studii medicale concludente care sa fi dovedit
clar acest lucru. Se crede ca guta are factori de risc comuni cu alte afectiuni (obezitatea,
hipertensiunea arteriala si hipertrigliceridemia). Acesti factori sunt de asemenea factori de risc
pentru anumite afectiuni, precum:
- diabetul zaharat
- bolile renale
- arterioscleroza (ingrosarea arterelor)
- boala cardica.
Simptome
Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul
articulatiilor si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome:
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de
obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).
- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul
urmatoarelor 2-7 zile
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de guta
Alte simptome, pot sa includa:
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei infectii
tegumentare locale
- febra
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)
In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia sanghina, s-a
depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor. Halucele (degetul mare de la
picior), este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii precum articulatiile piciorului,
articulatia mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea sa apara inflamatia
lichidului articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita olecraniana) sau a
genunchiului (bursita prepatelara).
Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta.
Simptome ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul
articulatiei, se pot regasi si in alte afectiuni. Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei,
amintim:
- artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor si
bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului mare
de la picior (haluce)
- osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii
miscarilor normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor sau
picioarelor
- osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului si
tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral si
spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante:
- tratament imunosupresor
- infectia HIV
- diabet zaharat
- pneumonie bacteriana recenta
- infectie cutanata sau renala
- proteza osoasa sau a unei articulatii
- febra
- pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta
poate prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari precum articulatiile
genunchiului sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul adultilor si varstnicilor.
- artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei
articulatii.
Evolutie
Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric, timp in
care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente. Un atac de guta
debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata incepe sa se intensifice.
Un atac tipic de guta prezinta urmatoarele simptome: durere, edem, roseata si caldura locala
(inflamatie) a unei articulatii, in special la picior (haluce). Dupa un interval de cateva zile,
simptomele cedeaza sau chiar dispar.
- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile.
Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor, de cele mai multe
ori postraumatice) sau luxatii.
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul atac.
In lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca exista
pacienti care nu mai dezvolta recidive niciodata.
Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase, care insa
cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta
sa devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o data cu
evolutia bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu al gutei
poate fi usor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
- in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi). Tofii gutosi
sunt localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite dure si mobile.
Pielea inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt localizati imediat
sub piele, pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica
- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul
radacinii urechii
- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul
articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite simptome,
precum durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei). Este posibila
de asemenea aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta functionala
asociata
- datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu este relativ
rar intalnit in clinica
Consult de specialitate
Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar urmatoarele simptome:
- durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii
- articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.
Expectativa vigilenta
Durerea si disconfortul aparute odata cu atacul de guta, pot fi atenuate prin administrarea
antiinflamatoriilor nonsteroidiene (AINS) si prin repaus fizic corespunzator, pana la disparitia
simptomelor. Este utila de asemenea utilizarea compreselor calde sau a ridicarii membrului
afectat.
Cu toate ca si aspirina este un medicament antiinflamator, nu este utilizat in atacul de guta.
Aspirina poate chiar agrava evolutia gutei prin schimbarea brusca a concentratiei serice de acid
uric.
Consultul medical de specialitate este necesar chiar si dupa atenuarea durerii cauzate de atacul
de guta. Acidul uric acumulat la nivelul articulatiilor poate irita tesuturile periarticulare si poate
produce leziuni grave, distructive la acest nivel. Medicul specialist poate prescrie medicamente
care pot scadea nivelul acidului uric in sange si sa se previna astfel de complicatii neplacute.
Investigatii
Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este aspiratia de lichid
articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel. Cu toate
acestea in cazul pacientilor care au articulatii edematiate, cu tegumente calde si rosiatice (in
Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremitatilor (maini si
picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente ale gutei, cand nu exista modificari
radiologice articulare. In stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutosi (noduli duri, nisiposi),
in zonele articulare si periarticulare. Durerea intensa caracteristica atacurilor recurente de guta,
indeamna pacientul la consult medical de specialitate, cu mult inaintea aparitiei modificarilor
articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremitatilor este utila in diagnosticul
diferential al gutei cu alte artrite.
Tratament
Tratament - Generalitati
Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si profilaxia
recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular sau renal.
Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si complicatiile
acesteia.
Tratament initial
Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina cauzele bolii.
Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul atacului de guta
este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de
guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este
recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si
poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna
de tratament.
- scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea unei greutati
normale. Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu putine grasimi). Cu toate
acestea, o dieta cu un continut caloric mic, poate creste concentratia acidului uric in sange si poate
declansa un eventual atac de guta.
- evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a acidului uric, facilitand
astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un continut ridicat in purine,
poate fi considerata mai nociva decat alte tipuri de alcool.
- evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine), care
pot creste concentratia acidului uric in sange
- administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului uric cu facilitatea
acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ medicatia diuretica (care elimina
excesul de apa si sare de la nivelul organismului), adimistrarea de niacin sau aspirina. Este
important ca orice pacient cu guta sa consulte un specialist inaintea utilizarii unor tratamente
medicamentoase complementare
- exercitiul fizic regulat si evitarea sedentarismului.
Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul acidului uric in
sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric prin mentinerea unei greutati
normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si evitarea consumului de alcool si a
medicamentelor care cresc concentratia acidului uric in sange sau scad eliminarea renala a
acestuia.
In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric in sange, nu
necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu acid uric extrem de crescut in
sange trebuie investigati pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul
acidului uric trebuie monitorizat de medicul de familie pana la revenirea la normal a concentratiei
acestuia.
Tratament de intretinere
Orice persoana cu guta care a avut un atac si care nu urmeaza nici un tratament, are un risc mare
sa dezvolte atacuri recurente de guta si in viitor. Telul tratamentului de intretinere este acela de a
scadea acidul uric din sange si de a preveni atacurile recurente. Este importanta de asemenea
identificarea cauzei care a determinat un nivel crescut de acid uric (hiperuricemia).
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de
guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este
recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si
poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
Guta este de obicei tratata cu succes prin administrarea medicatiei care diminueaza simptomele si
care scade nivelul acidului uric in sange. Daca guta nu este tratata timp de 10 ani, putem spune ca
aceasta devine o boala cronica (simptome cronice, recidivante), care poate afecta ireversibil
articulatiile sau rinichiul. Cristalele de acid uric se acumuleaza intraarticular si periarticular sub
forma unor noduli duri, denumiti tofi gutosi. Tratamentul stadiului tardiv al gutei include
administrarea obligatorie a medicatiei specifice.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de
guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este
recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si
poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima
luna de tratament.
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutosi include administrarea allopurinolului, care poate
scadea dimensiunea tofilor, pana la disparitia acestora.
In cazuri rare este necesara realizarea unei interventii chirurgicale in cazul tofilor care poate cauza
diformitati.
Guta este o boala inflamatorie a articulatiilor, care apare dupa ani de zile in care pacientul are o
concentratie sanghina crescuta de acid uric. Acidul uric se depoziteaza la nivelul articulatiilor si
este responsabil de simptomele specifice bolii. Pacientii diagnosticati cu guta, necesita
urmatoarele:
- diminuare disconfortului si dureri cauzate de atacul de guta
- repaus al articulatiei pana la terminarea atacului (peste 24 de ore dupa disparitia durerii)
- ridicare segmentului afectat
- aplicarea locala a unei comprese calde. Daca acest lucru nu ajuta se poate incerca aplicare
locala a unei pungi cu gheata.
- administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea aspirinei care poate inrautatii
simptomatologia.
Optiuni de medicamente
Tratamentul medicamentos al gutei este impartit in doua categorii. Din prima categorie fac parte
medicamentele care atenuaza simptomele secundare atacului de guta: durere, edem, roseata si
caldura locala (inflamatie). Odata cu atenuarea simptomelor (dupa 2-4 saptamani) este
administrata medicamentatia specifica capabila sa scada concentratia acidului uric sangvin si sa
previna atacurile recurente de guta.
Medicatia care are ca si scop scaderea acidului uric seric nu se administreaza decat odata cu
disparitia atacului de guta. Administarea acestuia in timpul atacului poate agrava simptomatologia
prin mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde in primul rand de severitatea si frecventa atacurilor
recurente, precum si de valorile acidului uric in sange. Cu cat sunt atacurile mai frecvente si
valorile acidului uric in sange mai ridicate, este necesara administrarea unui medicament de
durata.
De retinut!
Noile medicamente tind sa fie mai eficiente si cu mai putine efecte secundare:
- losartanul, este un medicament folosit in tratamentul hipertensiunii arteriale, face parte din clasa
medicamentelor care inhiba enzima de conversie a angiotensinei si are de asemenea si efect
hipouricemiant (scade nivelul acidului uric in sange)
- fenofibratul, este un medicament care este folosit in tratamentul hipolipemiant (scade grasimile
din sange, trigliceridele si lipidele cu densitate mica). Fenofibratul are de asemenea ca si efect si
eliminarea renala accentuata a acidului uric, scazand astfel nivelul seric al acestuia.
- oxidaza urica pegilata, este un produs farmaceutic aflat deocamdata in studiu, care are
capacitatea de a scadea nivelurile serice da acid uric, prin transformarea acestuia in molecule usor
absorbabile
Tratament chirurgical
Guta este de obicei tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante precum si prin
administrarea tratamentului medicamentos corespunzator. Daca evolutia bolii a depasit 10 ani si
nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric sa se fi acumulat la nivelul articulatiilor
sub forma cristalelor de acid uric (tofi gutosi). Daca acesti noduli devin durerosi, produc
deformarea articulara si tratametul medicamentos nu reuseste micsorarea lor este recomandat
tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).
Alte tratamente
Profilaxie
Profilaxia gutei are o importanta mai mica, deoarece majoritatea persoanelor sunt asimptomatice
pana la primul atac de guta. Se recomanda umatoarele:
- administrarea corecta si regulata a tratamentului specific pentru guta, pentru a preveni
recurentele acesteia
- scaderea in greutate
- abordarea unui stil de viata sanatos, cu o dieta corespunzatoare si exercitiu fizic regulat.
De retinut!
Este important ca dupa un atac de guta sa se consulte un medic specialist care poate sa identifice
cauzele care au dus la aparitia gutei. Acesta va realiza de asemenea si o evaluare a sanatatii
generale si va identifica factorii de risc pentru guta, precum stilul de viata necorespunzator, unele
afectiuni sau administrarea unor medicamente. Majoritatea specialistilor vor astepta 2-4 saptamani
de la debutul atacului de guta, pana sa inceapa administrarea medicatiei specifice pentru guta.
Majoritatea persoanelor afla ca au niveluri crescute ale acidului uric doar dupa primul atac de guta,
cu toate acestea este importanta monitorizarea bolii pentru a prevenii recurentele si complicatiile
tardive.