Sei sulla pagina 1di 12
Onl VAG A S-9 TAINA EUHARISTIEI, IZVOR DE VIATA SPIRITUALA IN ORTODOXIE Pr, Prof. D, STANILOAE Tema acestei expuneri mi-a fost inspiraté de cartea teologului ca- tolic Georg Koepgen, Die Gnosis des Christentums '. Dr, Wilhelm Nys- sen care a publicat-o in ed. III, scrie in Cuvintul introductiv al ei, ca ea e menitaé «s& intinda o punte spre gindirea Bisericii rasaritene, de pe baze cu totul occidentale... Iar punctul de plecare al acestei reinfra- {iri al celor doua Biserici nu e rafionalismul si teoria critica, ci gnoza (sau cunoasterea spiritualad n.n.} comund la inceputul Rasdritului si Apu- sului» (p. 7-8). De fapt in aceasta carte impresionanté Georg Koepgen araté cum Biserica din Ras&rit si cea din Apus au avut in timpul vietii lor ne- despartite trairea lucraérii lui Dumnezeu in omul credincios $i numai maj tirziu. dupd despdrtirea lor, s-a impus in teologia din Occident q gindire rationalistaé, conform caéreia Dumnezeu este obiectul distant al unui concept definit si nu Treimea Persoanelor pline de iubire intre ele, Treime experiataé prin iubirea ce ne vine din ea, dar ‘greu de de- finit in concepte. Aceasta trdire a Jui Dumnezeu, venit in noi cu viata Lui, constituie spiritualitatea. Ea a rémas, dupaé Koepgen, o caracte- risticé neincetataé a Bisericii din Rdsarit. Dar el ii spune cu termenul, dupa noi mai putin potrivit, de «misticd». Noi considerdém ca acest termen are un caracter ingust si ambiguu, pentru caé el nu red& tot efortul omului credincios de a lupta pentru curéfirea de pdcate si pentru des&virsirea prin virtuti, fara de care nu se poate ajunge la trdirea lucrarii lui Dumnezeu. Intregul ansamblu de eforturi si de inaintari prin virtute spre trdirea lui Dumnezeu il exprima, dupa noi, cu mult mai bine termenul de «spiritualitate», sau de «viata duhovniceasca». In afaré de aceea, termenul de «mistic&» fiind folosit $i pentru confundarea omului cu esenfa divind afirmataé in concep- {file panteiste, cere in folosirea lui crestind totdeauna precizari supli- mentare, cum nu cere termenul de «spiritualitate», sau de «viata spi- ritual, sau «duhovniceascd», De aceea noi preferim termenul «spiritualitaten, sau «viata du- hovniceascd». Spiritualitatea aceasta are ca temelie credinja+puternicad 1. Cartea a fost publicata de Dr. Wilhelm Nyssen, in ed. IU, in Spee-Verlag, Trier, 1978, dupa ce primele doud edifii (1939 si 1940), fusasera puse la «Index» de autoritatea Bisericii catolice, dar numai dup& ce ea totusi fusese cititd cu mare sa- tisfactie de multi cititori. 500 ORTODOXIA in caracterul personal al lui Dumnezeu si implica in continutul ei cres- terea credinciosului in iubire de Dumnezeu prin curafirea de egois- mu} pacatelor si sporirea in generozitatea si autodaruirea reprezentata de virtufi, Dar numai un Dumnezeu-Persoana este un Dumnezeu liber si deci capabil s& iubeascd si dornic sa fie iubit, un Dumnezeu in stara sa susfind iubirea noastra fajé de El si fata de semeni, spre care tinde si in care culmineaza intreaga spiritualitate. Orice slabire a credintei in caracterul personal al lui Dumnezeu, duce la o conceplie rationala, speculativa, rece despre El, sau il inchide in limitele unot legi care nu-I permit libertatea si caldura constienta a iubirii si deci nici capaci- tatea de a stimula cu iubirea Sa gi cu dorinta de a fi iubit iubirea noasra. lar un Dumnezeu personal, este un Dumnezeu in Treime, pen. tru cé © persoand nu poate iubi cu adevarat decit o alta prsoana si nu poate gdsi fericirea decit in iubirea ce i-o aratd alta persoana. Dumnezeu cel vesnic trebuie si aibi aceastd iubire din veci, deci tre- buie s& fie din veci Treime. Georg Koepgen spune: «Crestinismul se bazeazi pe Treime, nu pe un concept filosofic al spiritului absolut. E demn de remarcat — zice el — ca $i teologia catolicd lucreaza aproape exclusiv cu con- ceptul filosofic despre Dumnezeu, atunci cind nu se raporté nemij- locit la Treime. In Treime este inclus Dumnezeu-Omul (pentru ca crestinismul care crede in Treime, «stie de iubirea Jui Dumnezeu fafa de lume si de fapta mintuitoare a Ini Hristos ). Cind omul duhovni- cesc (in exprimarea lui Koepgen: misticul) crestin vorbeste de Dum- nezeu, el nu vorbeste de divinitatea metafizica — de ens a se — ci el cugeta Ja Dumnezeul cel intreit, care intr-un mod cu totul neinteles s-a unit cu omul prin intrupare si a mintuit pe om... Din aceasta re- zulta ca deosebirea dintre mistica creslina si cea extracrestind nu este o eticheta artificial lipita de cea dintii; ea decurge din insusi concep- tul crestin (personalist-treimic, n.n.) al lui Dumnezeur (p. 74—75) *. G, Koepgen vede chiar in mistica crestina occidentala a unui Eck- chart, de pilda, o influen{a a misticei panteiste a hn Plotin, in care caracterul Treimei persoanelor diferentiate se slabeste sub influenta unui rafionalism un:formizator. Koepgen zice: «in ce consta deosebi- tea intre mistica lai Eckcnart si a iui Simeon (Noul Teolog n.n.j2 Pentru Eckchart, Treimea exista ca unitate (uniforma nn.) a persoa- nelor, el vede in aparitiile trinitare numai una; divinitatea, Dimpo- triva, Simeon vede persoanele in deosebirea lor. Fl vede pe Tataél mai intii ca Tata si pe Fiul ca Fiul. In aceasta consté marea deosebire intre mistica rasdriteand si cea apuseand. Mistica apuseand este, sub influenta lui Plotin monoteisté in sensul strimt... Noi am pierdut — zice el — simtul pentru viaja trinitara, pentru intrepdtrunderea si pen- tru avizarea reciprocaé a persoanelor dumnezeiesti» (p. 79). te 2. Se ilustreaz’ aici cum folosirea cuvintulu: «misticd» obliga mereu la preci zarea distinctiei dintre mistica ctestind si cea extracrestina, panteista, pe cind ter- menu! «spiritualitatey saa si mai mult cel de «vial duhovniceascd» (ba chiar cel de «viata sprituala») nu obligd la aceste continui precizari. Cu deosebire termenul de «viati» (duhovniceasc’, sau spiritualé) implicd in sine constimja personala a unui sublect care etriesten aceasta viat’. ORTODOXIA 501 Pentru crestinismul autentic, «mistica {spiritualitatea, viata du- hovniceascd sau spirituald, nn.) nu este un apendice la crestinism, care ar oferi o noua posibilitate pentru niste suflete privilegiate; ea fine in mod necesar de actu] credintei» in Treimea personala, care lucreaz& in noi {p. 7—75). Viata spiritualé ce tisneste in Ortodoxie din toate punctele ei de jcredinta $i din toate actele de cult, o vede Koepgen iradiind $i din \Euharistie sau din Sfinta lmpartasahie. Dovada despre aceasta o vede ‘el in accentul pe care il pune Biserica din Rasdrit pe epiclezd, sau pe invocarea Sfintului Duh. El spune: «Prin atitudinea noastra scolastica. jinterpretam prefacerea ca pe un proces real extern, Biserica rasdri- teand gindeste altfel. Pe ea nu o intereseazd conceptele si procesele obiective. Nu o intereseaza intrebdrile puse la noi prin reformatiune in mod constient sau inconstient despre modu) prefacerii, sau despre ‘cum e prezent Hristos in piine etc. Biserica rdsdriteand nu vede con- ceptul, ci evenimentul insusi, realitatea spiritualéa. Ce este pentru ea Euharistia? Prefacerea ptiinii si vinului in trupul si singele lui Hris- tos? Desigur, este si aceasta. Dar aceste jucruri, pentru noi aga de importante, sint privite de ea ca ceva secundar. Pentru ea pe primul plan sté nu prefacerea, ci indumnezeirea creaturii..In adincurile spi- ritului se sdvirseste unirea intre Dumnezeu si lume, sau faptul ca Mie- Jul vesnic — in sensul Apocalipsei — se jertfeste incé odataé. Taina este punctul in care se sdvirseste patrunderea ccleilalte lumi in cea a noastré de aici. Si acest fapt este opera Sfintului Duh». Koepgen vede intre problematica occidentala in legdtura cu Eu- haristia $i intre cea rasdriteana, aceeasi deosebire ca inire modu} in care fizicianul descompune lumina soarelui in spectrul culorilor si in- tre modul cum reda pictorul aceasta lumina pe paleta lui. «Pentru gindirea rasariteané e de neinteles cum din simbolica actului sacra- mental se detaseazi un singur moment, care apoi este obiectualizat (verdinglicht) si privit ca un obiect extern, considerat ca esential pen- irtu tot evenimentul; pentiu gindirea occidentalad tocmai acest mo- ment este lucrul hotaritor, — hotaritor pentru cd o lupta de secole a invirtosat (erhartet hat) aceasta detasare si aceasta atitudine spiritua- la (p. 243). * Vom porni in expunerea legaturii pe care o vede ortodoxia intre Euharistie si viata spirituala, tocmai de la rolul pe care ea il atribuie, conform lui Koepgen, Sfintului Duh in prefacerea euharistica. In epi- cleza ortodoxa preotul spune: «Inca aducem Tie aceasta slujba cuvin- {Stoare si nesingeroasa (viv hoptayy tasty val avaipaxcoy dacpelav) si Te chemam, ifi cerem si Te rugém: trimite Duhul Tau cel Sfint peste noi si.peste aceste daruri ce sint puse inainte si f& piinea aceasta cinstit trupul Hristosului Tau, iar ce este in potirul acesta, cinstit singele Hristosului Tau, prefacindu-le prin Duhul Tau cel Sfint». - 502 ORTODOXKI « Prefacerea piinii in trupul, iar a vinului in singele Domnului nu este un proces asemenea prefacerilor ce se savirsesc fn natura, ci o jucrare a Duhului Sfint, care, ca toate actele Duhului, transfigureaz& si Indumnezeieste cele ale naturii si pe omul insusi, prin iradicrea transfigurarii sdvirsite intii cu firea omeneascé pentru ca spre om si prin om se extinde iubirea dumnezeiascd. De aceea se cere in epiclezd venirea Duhului Sfint intii «peste noi», adica peste preotul liturghisi- tor si peste comunitatea adunata si apoi «peste darurile ce sint puse inainte», intrucit aceste daruri fiind aduse de comunitatea liturgicd, o reprezintaé pe ea, sau sint in legatura cu ea. Duhul Sfint a transfigurat prin inviere intii trupul lui Hristos si de aceea aceasté transfigurare se extinde nu peste piinea $i vinul in ele insele, ci peste piinea si vinul ca daruri ale comunitatii ce crede in El si pentru ca Hristos sé se impartdseascd prin ele si mai mult celor ce cred in El. Caci prin credinta in El, ei se afla intr-o legdtura interioaré cu E). {nti s-a iransfigurat umanitatea Ini Hristos, deci baza acestei transfiguréri e pusd la intruparea Fiului lui Dumnezeu, desi s-a desdvirsit la Inviere. Deci daca Fiul lui Dumnezeu s-a intru- pat de Ja Duhu! Sfint pentru a intra, prin Duhul Sfint, intr-o relatie cu oamenii, prin inviere umanitatea Lui umplindu-se deplin de Duhul . Sfint, iradierea Lui in oamenii credjnciosi si in cele ce apartin lor atinge o intensitate suprema. De aci rezulté ca de Duhul care iradiaza din Hristos in momentul prefacerii, nu se resimt prin prefacerea lor numai piinea si vinul, ci si tofi credinciosii din Bisericaé chiar daca nu se impartadsesc de trupul si de singele Lui. Deci tofi credinciosii vii si morti ai Bisericii beneficiazd prin Euharistie de o lucrare a Duhu- Jui lui Hristes Ce) inviat, in ei, si prin Duhul se realizeaz4 o noud uni- fate intre ei. O spun aceasta toate rugdciunile din Sfinta Litvirghie de dupé actul prefacerii. Intii beneficiaza credinciosii vii prezenti, dar apoi si ceilalfi, vii si morti, mai ales cei pomeniti cu numele, care sint legati prin actul pomeniri de cei prezenti. O rugaciune de dupa prefacere cere: «Adu-fi aminte, Doamne, de orasul (de satul) acesta, in care vietuim si de toate orasele si satele si de cei ee cu credinia vietuiesc intrinsele. Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce cdladtoresc pe ape, pe uscat si prin aer, de cei bolnavi, de cei ce patimesc, de cei robiti si de izbavirea lor, Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce aduc da- ruri $i fac bine in sfintele Tale biserici si-si aduc aminte de cei sa- raci; si trimite peste noi toti milele Tale». lar in alta, Biserica se roaga: «Pentru miniuirea si iertarea padcatelor robilor lui Dumnezeu (N)». Apoi «pentru iertarea pacatelor si odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu (N) in loc luminat... unde straluceste lumina fefei Tale». Dar aceast& iradiere a Duhului lui Hristos peste comunitatea adu- naté si peste darurile aduse de ea, apoi peste tot sufletul credincios, indeosebi peste cei pomenif{i, este urmarea rug&ciunii si unita cu ru- gaciunea. Rugdciunea preotului si a comunité{ii adunate in jurul tui este antena care urcind la Dumnezeu, face sa coboare prin ea puterea de transfigurare a Duhului Sau peste preot, peste comunitate si peste URTODOXIA 503 wee darurile aduse si, in diferite gradafii, peste ceilalfi credinciosi din Biserica si mai ales pentru cei pomeniti, vii si mor{i. Prefacerea se produce prin iradierea puterii Duhului Sfint si ea spiritualizeaza asa- zicind pe preot, comunitatea si darurile aduse de ea si pe credinciosii de mai departe, ridicindu-i pe tofi si pe toate in alt plan decit cel natural si unindu-i si mai mult in Duhul lui Hristos ca trup tainic al Lui. - Duhul Sfint este dinamic, este iradiant si transfigurator prin ex- celenfa. De aceea, odaté ce comunitatea {I cere, concentraté in preot sau unificaté in jurul lui si in el, deci cu o rugdciune unitara care face din tofi o unitate in Hristos, impreund cu darurile aduse, o unitate deschisaé lui Hristos, Duhul patrunde in ea si in darurile ei si in tofi cei care sint pomeniti. Patrunde cu deosebita putere in darurile aduse, pentru ca& toti se pot impdartdsi prin ele in mod vizibil de acelasi Hris- tos nevazut. Prin aceast&é impartasire de Hristos prin aceste daruri pre- facute in trupul si singele Lui, comunitatea intreagd, care este trupul Lui tainic, e asimilaté la un grad si mai inalt cu Hristos Cel inviat, din care iradiazi Duhul. ~ De aceea daca comunitatea $i tofi cei pomenifi de ea, vii si morti, se bucura de o transfigurare din partea Duhului lui Hristos, fara ca sa se prefaca in fiinfa Lui, darurile aduse de comunitate prin preot se prefac din piine si vin in insusi trupul si singele Domnului, umplindu- se prin calitatea lor de daruri unite cu trupul cel tainic al Domnului, de tot Duhul care este in Hristos Cel inviat, prefaécindu-se in trupul si singele Lui personal, pentru ca trupul Lui tainic, sau comunitatea credinciosilor impartasindu-se de ele, s& sporeascd si mai mult in ca- litatea ei de trup tainic al Domnului. Caci cei ce se impartaésesc in ele, odaté devenite insusi trupul si singele lui Hristos, pline intru totul de Duhul lui Hristos, se imparta- gesc intr-o masuré si mai mare de Duhul din Hristos Cel inviat, dupa ce intr-o mai mica masuré il au pe acesta de mai inainte si prin El pot cere, prin epiclezdé, venirea si mai deplind a Duhului lui Hristos. Motivele pentru care piinea si vinul ca daruri ale comunitatii se prefac in trupul si singele Domnului, iar membrii comunitatii nu se prefac, sint mai multe. Primul motiv e ca credinciosii au deja un trup si un singe ome- nesc, asemenea cu cele ale lui Hristos si unite in parte cu ele. Jar acum se unesc intr-o masura si mai mare cu ele prin impartasire. Al doilea motiv pentru care piinea si vinul se prefac, este ca pii- nea si vinul] sint prin firea lor menite sd se prefacd in trupul ome- nesc pentru a-l intretine. In general ratiunile tuturor celor ce sint date spre hrénirea omului se prefac in ratiunea trupului si singelui ome- nesc. Numai trupul si singele omenesc, si anume trupul si singele fie- cérei persoane in parte sint destinate s4é ramina in veci. Chiar daca trupul si singele omenesc sint supuse, dupad cdderea in p&cat, mortii, moartea aceasta nu e vesnica. Trupul si singele omului sint destinate invierii $i vietii de veci. In trupul si_in singele omenesc sint menite sa se unifice, transfigurindu-se, toate chipurile materiale ale cosmosului, 504 ORTODOXIA precum in mintea omului sint menite s& se unifice ratiinile tuturor, ca apoi prin mintea lui unité cu Dumnezeu, sd se adune toate in Dum- nezeu. : . Totusi chipurile lor vor rémine in veci, dar cu rafiunile lor pro- fund inréd&cinate fn trupul si singele omenesc, aceasta inradacinare a lor in comunitatea umana indumnezeita si prin ea in Hristes, reflec- tindu-se in frumusetea si transparenta lor indumnezeité. Prin toate chipurile lumii isi vor fi deplin transparenti ingisi oamenii si prin ei, sau chiar prin ele direct, Hristes insusi. Sfintul Simeon Noul Teolog zice in aceasta privinjé: «Dat find c& ei (cei unifi cu Hristos) sint duhovnicesti si transparenti (dagavav Svtw), fiind adunati in acele lacasuri si locuri de odihnd :dumnezeiesti, Imparatia cerului este ca un intreg, fiind un locas unic si asa va aparea tuturor drepfilor; in ea se va vedea pretutindeni de cdtre toti Impdratul tuturor, El va fi prezent fiecdruia si impreuna existent cu fiecare, luminind fiecdruia si fiecare luminind fn El» 8. Ca un locas al bundtatilor infinite, sau ca O° cémaré.a unirii culminante a tuturor intreolalté si cu Hristos vede si o rugaciune dinainte de Sfinta Impartasanie trupul lui Hristos; ca un locas, sau ca un sin de iubire calda, in care se aduné toti ca niste frati in inima fratelui mai mare. E camara de nunta a fiecdruia cu Mire- le Hristos in care irebuie s& intrém cu haina sufletului curata: «Intru straélucirile sfintilor Tai cum voi intra eu nevrednicul? Ca de voi in- drazni sé intru in cdémard, haina mea ma vadeste ca nu este de nunta; si voi fi legat si lepadat de ingeri». Dar daca prefacerea transfiguratoare a cosmosului material in tru- pul si singele omenesc a rdmas, dupd cdderea omului din unirea cu Dunmezeu, deci cu Duhul Lui, doar un proces natural, fara efecte du- rabile si generale, Duhul care a umplut prin inviere trupul si singele lui Hristos, a ridicat prin puterea Lui, aceasta prefacere la nivelul unei transfigurari si indumnezeiri instantanee mai presus de fire. Un al treilea motiv pentru care piinea si vinul aduse de comunitate se prefac in trupul si singele Domnului fara sa se piardd chipurile lor, este cé chipurile piinii si vinului sint mijloace prin care noi mincdm trupul si bem singele lui Hristos, mincare prin care se infaptuieste o unire cu mult mai deplina intre Hristos si noi decit prin simpla ira- diere a trupului Lui in noi. Actul de mincare si de bautura este actul supremei uniri a noastra cu ceea ce mincam si bem, in acest caz cu trupul si cu singele lui Hristos, mincat si batut prin chipul piinii si vinului. Sfintul Ioan Guré de Aur zice in acest sens: «Hristos ne-a dat putinta s4 ne séturam de trupul Lui, ridicindu-ne la o prietenie si mai mare $i ardtindu-ne dorul Lui c&tre noi, cdci hu se dad pe Sine celor ce doresc numai ca s4-L vada, ci si ca sd-L atinga, s8-L manince si sa se sédeasca in trupul Lui si sa se uneasca cu El si sa sature intreg ~doruly 4. 3. Trailés théologiques et éthiques. I, in «Sources chrétiennes», nr. 122, Traité I, p 123. 4 Om. 46 Ia oan IT; P.G, 59, 60. ra ORTODOXIA 505. Hristos se foloseste de chipurile piinii si vinului pentru a ni se da ca mincare si bautura, atit pentru cé El a devenit nevdzut dupa Indltare, cit si pentru cd piinea si vinul sint alimentele principale pe care le mincam si bem noi, nu trupul si singele descoperit, dar prin chipul piinii si vinului putem minca insusi trupul Lui si putem bea insusi singele Lui, intrucit chipurile piinii si vinului sint deplin inra- dacinate, cu ratiunile lor, in trupul si in singele Lui, adicd fn ratiunea trupului si singelui Lui si transfigurate prin aceasta si prefacute in trupul si singele Lui, dincolo de chipurile lor. Astfel, dacé in veacul viitor toate vor fi transfigurate la maximum in Hristos si El va fi transparent si va iradia prin toate Ja maximum, iar aceasta nu numai pentru a-L vedea si atinge si a raéminea cu El in aceasta legdtura prin iradiere, ci si pentru a-L minca prin cele de mincat, fara a ne satura de El si fara a le elimina pe acestea ca in viata de aici, ci pentru a le asimila ca niste raze Juminoase in trupul nostru, si pentru a le face transparente prin el, toate vor fi o univer- sala Euharistie. Aceasta este «impartasirea mai adevaraté» de care ne rugaém sa avem parte in Imparafia cea neinserata a lui Hristos. Atunci transparenta lui Hristos va fi atit de accentuataé ca toate vor fi luminate in mod neintrerupt de soarele Hristos, incit acolo nu se va mai alterna ziua cu noaptea. Dar Hristos este tot atit de pre- zent si acum in chipurile piinii si vinului incit pentru cei fnaintati in viata duhovniceasca prin curatie, lumina Lui este vazuta in chip tainic si caldura curaté a singelui Lui este simfita intr-un chip spiritual. Trupul si singele lui Hristos nu sint numai spiritual transparente prin chipurile piinii si vinului, ci si simfite de cei a caéror sensibilitate spi- ritualé este intdrité prin Duhul Sfint prezent in ele. De aceea credin- ciosii cinta dupa Sfinta Impartasanie : «Vazut-am lumina cea adevara- 18, primit-am Duhul cel ceresc». Iar simfirea prezentei trupului si sin- gelui Domnului in Euharistie, pline de focul dumnezeiesc al iubirii Lui, 0 exprima credinciosul cind se apropie sé se impartéseascaé de ele, prin urmatoarele stihuri: «Singele cel indumnezeitor privind te inspdiminta, 0, omule, ca foc este si arde pe cei nevrednici. Dumne- zeiescul trup ma indumnezeieste si m& hraneste, imi indumnezeieste sufletul si-mi hraneste minunat mintea». Trupul lui Hristos este atit de pnevmatizat, sau materialitatea Lui atit de subtiata de Duhul, incit rationalitatea Lui dinamizaté prin Duhul lumineazd insdési mintea si indumnezeieste insusi sufletul nos- tru, in care sint inrddacinate si deci luminate ratiunile trupului nostru. Sfintul Simeon Noul Teolog vede chiar un rost esenfial al Botezului si al Euharistiei in experierea lui Dumnezeu, care da celui ce crede 0 cunostinfa a Lui, superioara cunostinfei prin cuvint si invajatura: «C&ci daca ni s-ar da cunostinta adevdratei intelepciuni si stiinte a lui Dumnezeu prin scrieri si invatdturi, ce trebuinjaé ar mai fi de cre- dintaé, sau de dumnezeiescul Botez si de impartadsirea de Sfintele Taine» 5. 5. Traités théologiques.., U, Traité IX eth. p. 220. 506 ORTODOXIA Ba mai mult, irupul Domnului atrage pe credinciosi cu o dulceaté curat&, care este dulceafa dragostei lui Hristos, ipostasul dumnezeiesc intrupat din iubire faté de oameni si care isi aratd iubirea Sa faté de noi si prin trupul pe care I-a luat. producind prin ea o adinca transfor- mare intii in el $i apoi in noi. Iar impartasirea de trupul lui Hristos produce, de aceea, o desfatare si o veselie negraita sufletului, caci e comuniunea in iubire cu Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat, plin de iubire nesfirsita : «Indulcitu-m-ai cu dragostea Ta Hristoase si m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta iubire; drept aceea arde cu focul cel nematerial (al iubiri Tale, n.n.) pacatele mele si ma invredniceste a ma satura cu desfdtarea care este intru Tine, ca de amindoud vcselindu-mé, sa sld- vesc, Bunule, venirea Ta». - Astfel prezen{a trupului si singelui Domnului sub chipurile piinii si vinului, pentru a ni se da din jubire spre mincare si bautura, sau pentru a se uni cu noi din iubire la maximum,'da deplina indreptajire si eficacitate intruparii si invierii Domnului din iubirea fata de noi. C&ci pentru ce s-ar fi intrupat si pentru ce ar fi inviat Domnul, daca nu pentru a se uni continuu cu noi, prin trupul Séu inviat, pina la sfirsitul lumii, iar dupa aceea pentru a ne invia si pe noi prin aceasta wnire a noastrad cu trupul Sau si pentru a transfigura totul in viata viitoare ? Daca nu ni s-ar da in Euharistie, Fiul Jui Dumnezeu ar arata c4 reia dupa Inviere din nou distanta faté de noi $i de Jume. Invierea n-ar duce pina la capat putinta si voinfa Lui de unire cu noj din iu bire al céror inceput l-a facut prin tntrupare. Deprecierea Euharistiei sau considerarea ei ca simpla continuare a jertfei adusd Tatdlui pen- trtu satisfacerea onoarej Lui jignite, sau pentru ispdsirea pentru pdca- tele noastre, e solidara cu intelegerea mintuirii ca simplad scaépare a noastra de pedeapsa cu chinurile vesnice, nu ca unire a lui Dumnezeu cu noi din iubire si ca desavirsire si sfintire a noastra. De aceea Sfin- ‘tal Simeon Noul Teolog pune in mod insistent Euharistia in legaturd nu numai cu jertfa si cu invierea lui Hristos, ci si cu intruparea Lui. Cel ce se impartaseste cu Hristos in Euharistie slie cé «Cuviniul s-a facut trup si s-a salasluit intru el» (loan I, 14) Sf. Simeon Noul Teolog vede in trupul si singele euharistic al Domnului toate bundlatile viefii viitoare. Caci bundtatile acestea se cuprind in iubirea Lui, care ni se arataé in mod culminant in unirea Lui cu noi if Euharistie. Toate aceste bun&taji ale iubirn si ale vieti ne- sfirsite au fost puse la dispozijia noastra in trupul Lui cel luat pentru noi, iar din acestea ni s-au facut si mai accesibile fn chipul piinii si vinului, prin care putem minca trupul Lui si deci ne putem uni deplin cu El. Pentru cé in plinea neprefécuté in trupul Domnului avem con- cenirate toate cele ce intrelin viata noastra paminteasca, Hristos folo- seste chipul piinii ca mijloc prin care ni se face accesibil trupul Lui, sau piinea cea cereasca, in care sint concentrate toate bundtatile, toate puterile care intrejin viaja noastra cereasca si eterna. Caci in trupul 6 Traités théol. II, Trailé X, eth. 295. -ORTODOXIA 507 Domnului si in singele Lui e insdsi dumnezeirea infinité, pusa la dis- pozifia noastra, iar acest trup si acest singe in care a coborit viata in- finité dumnezeiascd, ne sint puse si mai la indemina 3i in mod perma- nent si inca in viata paminteascd, cu viata infinita din El in mod vizibil, in chipurile de mincat si de baut ale piinii si vinului euharistic. Aceasta cuprindere in trupul si in singele Domnului a tuturor bu- natatilor negrdite ale lui Dumnezeu este afirmata de Sfintul Simeon Noul Teolog in cuvinte ca cele urmatoare; «Cuvintele negréite spuse lui Pavel in rai (II Cor. XU, 4), adicé insesi bunatatile vesnice pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, pe care Je-a gatit Dumnezeu celor ce-] iubesc pe El (I Cor. II, 9), nu sint ingrddite pe o inalime, nu sint marginite de un loc, nu sint ascunse intr-un adinc, nu sint tinute in cea mai de pe urma parte a pamintului $i a marii, ci sint inaintea ta si a ochilor tai. Care sint acestea? Bunatatile ce ne asteapta in ceruri, insesi trupul si singele Domnului nostru lisus Hristos, pe care le vedem, le mincém $i le bem in fiecare zi. Trupul si singele insesi sint, cum méarturisesc tofi, acele bunatafi». Dar deoarece aceste bunatati sint de caracter spiritual, si de spiritualitatea lor tine curatia sufletului, bun&tatea, iubirea, ele nu pot fi simtite, gustate, decit de cei ce s-au stréduit sé dobindeasca o spiritualitate corespunzdtoare. De aceea spune Sfintul Simeon: «De voiesti sd cunosti ca adevadrate cele spuse, fa-te sfint prin lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si apoi te impartdseste de cele sfinle. Si atunci vei cunoaste intocmai infelesul celor spuse». Domnul insusi a spus: «Cel ce m&ninca trupul Meu si bea singele Meu are viata ves- nica si Eu il voi invia in veacul de apoi» (Ioan VI, 47—55). Deci in tru- pul Lui inviat pe care- -L mincaém prin chipul piinii si vinului, avem da- Tuite noud insesi invierea $1 viaja de veci. - «Ai auzit, c& impartdsirea de tainele dumnezeiesti si neprihanite este viata vesnicad si ca pe cei ce primesc prin ele viata vesnica Dom- nul ii va invia in ziua cea de apoi @». Propriu-zis viata vesmicé primita odata cu trupul Domnului implica in ea insasi invierea, cdci fara in- viere nu ne-am putea bucura de totalitatea vietii noastre in veci. Cei ce se impartadsesc de trupul si de singele Domnului, au viata vegnica, pentru ca petrec in El si El in ei (loan VI, 56—57). Ei au viata eterna pentru c& se hranesc cu piinea vietii adevdrate si depline, care s-a coborit din cer: «Eu sint pfinea viefii» (Ioan VI, 48}. «Bu sint plinea care s-a coborit din cer» (Ioan VI, 52)7, «Eu sint adevdrul si viata; cel ce crede intru Mine, de va si muri, viu va fi. Si tot cel ce este viu si crede intru Mine, nu va muri in veac" (Ioan XI, 25—26). = Tocmai pentru ca fn trupul lui Hristos avem hrana dumnezeiascd a vietii infinite data noua prin chipul piinii, iar fn singele Sdu puterea de viata si deci veselia infinita de ea, data noua sub chipul vinului, cel ce a inaintat in simtirea duhovniceascaé a acestor bun&tati prin Euharistie, 7. Simeon le Nouveau Theologien, Traitts théol. etc, I. Traité III, eth. p 421, si urm. ORTODOXIA nu se salura niciodata de ele. fa aceasta se implicd pentru el totodatd consijinfa deosebirii sale ca persoand care primeste, de Izvorul iubirii personale infinite care daruieste. Sfintul Simeon Noul Teolog zice: «Cind eu beau, totodatad insetez... Eu doresc si am tot Si s& beau, de cu pulin{a, toate abisurile deodata; dar cum aceasta e cu neputint{a, if spun cd eu sint mereu insetat, desi in gura mea e mereu apa ce curge, ce se revarsa in piraie. Dar cind vad abisurile, mi se pare cé nu beau deloc, pentru cé doresc sé am tot, desi am din belsug toata apa in gura mea. Eu sint totdeauna un cersetor, macar cd posed cu adevarat totul unit cu pufinul ce-I beau» & - Prin impértadsirea de trupul si de singele lui Hristos, insusi trupul nostru e ridicat la treapta de trup al lui Hristos si de aceea e destinat invierii. Trupul nostru se sfinfeste prin aceasta si prin eforturile noas- tre de curatie care ne pregatesc pentru primirea trupului Lui si care se intdresc prin primirea lui. Nu mai putem privi la trupul nostru ca la ceva inferior si vrednic de dispret, sav ca la un simplu instrument de placeri, pentru ca nu putem privi trupul lui Hristos astfel. Cresti- nismul e strain de dualismul, care vede sufletul in sine si trupul in sine, care vede sufletul ca putind si meritind sa fie curat, iar trupul ca neputind si netrebuind sa fie curat, sau s4 se curdteasca. Sufletul se vede prin trup si intipdreste in trup toate starile si miscdrile sale. Trupul e necesar sufletului pentru ca sd duc pina la capat pornirile sale spre curatie. Sfinfirea sufletului, daca e reald, inseamna sfintirea trupului, sau se vede prin sfintenia acestuia. Aceasta ma obliga la un mare respect si la o mare raéspundere fatd de trupul meu si al altora. Trupul meu si trupurile altora isi descopera un caracter de mare taina, odaté ce sint chemate sé se impartdseascd de inviere si de viata de veci, prin salésluirea lui Hristos in ele. Trupul apare ca o struciura fluida spiritual-maiteriala, sau chiar teandricd. Rationalitatea trupului, devenind transparenta prin Duhul Sfint, devine ea ins&si Iuminoasd, sau izvor de cunoastere. in aceasta ratio- nalitate a trupului nostru, care se adinceste prin imparldsirea de tru- pul subfiat si cu rationalitatea deplin-transparenté a lui Hristos, cu rajionalitatea total inradadcinaté in Dumnezeu-Cuvintul, Lumina su- prema, si sustindtorul pe veci al acestui trup, dar si in sufletul nos- tru inrédacinat in acelasi Dumnezeu-Cuvintul, are trupul nostru baza invierii Lui. Caci din sufletul nostru care se men{ine nemuritor in Hristos Cel inviat, cind Hristos va voi, se va plasticiza din nou in forma materialad transfigurataé rationalitatea specifica a trupului fie- céruia din noi, sau radacinile spirituale ale lui, adincite in sufletul nostru si in Hristos. Cei ce se impartdsesc in cursul vietii pdmintesti de trupul lui Hristos cel subtiat si indumnezeit, adincindu-si aceste rafiuni ale tru- pului lor, impreund cu sufletul, in Hristos cel inviat, vor invia spre unirea fericitaé cu Hristos. Cei ce nu s-au impartdsit de trupul Jui Hristos, vor invia si ei cu trupul, cdci trupul inviat al lui Hristos va 8. Hymne XNIII, tu: Hymmes II, in «Sources chrétiennes», mr. 174, p. 211. ORTODOXIA 509 aduce Ja o viafa faré de moarte materia trupurilor, rationalitatea tru- ;pului Lui fiind Intr-o legdturd cu rationalitatea intregii materii sau a tuturor trupurilor. Dar intrucit acestia se vor menfine inchisi fata de comunicarea voluntara cu Hristos, starea invierii lor, va fi o stare nevruté de ei si nepartasa de bunurile ce vin prin comuniunea in iubire cu El. Fiecare madular al trupului nostru, unit prin Sfinta Impdartadsanie cu Hristos devine madular al lui Hristos; prin fiecare lucreazé Duhul Sfint care lucreazd prin m&dularele lui Hristos si iradiaz& din acestea. Hristos a devenit subiectul madularelor mele lucrind prin ele, si eu subiectul m&dularelor lui Hristos lucrind prin ele. Dar in mod para- doxa] eu rémin constient ca sint cel ce primesc aceasta cinste, nu o dau; ca deci nu ma confund totusi cu Hristos. Eu fac lucrurile ce le face Hristos si El face lucrarile ce le fac eu; dar puterea ultima. pen- tru aceste lucruri e in Hristos, nu in mine. Sf. Simeon Noul Teolog afirma faptul acesta cu toataé indrazneala, dar si cu toataé smerenia: aa \_> «Noi devenim mddulare ale lui Hristos — $i Hristos devine ~ médularele mele. Hristos se face mina mea, piciorul meu, al ticélosutui . de mine, Si ming Jui Hristos, piciorul lui Hristos, sint eu, ticdtosul. Eu misc mina mea si mina mea este Hristos Intreg ; Eu mise picorul meu si iaté EI stra'uceste ca Hristos. Dacé tu voiesti, vei deveni madularul lui Hristos» ®. Dar nu numai eu cu madularele mele sint al lui Hristos, ci o care alt credincios, care se impartaseste de trupul si de singele Lui. Tar aceasta ne face s& ne simtim toti una in Hristos. Sfintul Simeon spune despre parintele sau duhovnicesc, Simeon Evlaviosul, cé pen- tru el: «Toate mddularele sale si toate mddularele oricdrui altul, Tofi si fiecare erau totdeauna in ochii sdi ca Hristos, El insusi intreg era Hristos si privea ca pe Hristos Fe tofi cei botezafi, imbrdcafi in Hristos intreg» 1. Dar, ca gura mea sd poaté deveni qura lui Hristos, sau qura curaté a lui Hristos s& poaté deveni gura mea, gura mea trebuie s& se facd curata, sau eu insumi sd ma fac curat, incit Hristos s& poata rosti prin gura mea numai cuvintele Lui curate, sau eu s& pot rosti prin gura Lui cuvintele Lui curate, apadrind ca un autentic organ al lui Hristos, La fel, dacé ochii mei si mina mea devin mina si ochii lui 9. Hymnes, I, in: «Sources chretiennes», nr. 156, Hymne XV , p. 289. 10. Op. cit., p. 295. 510 ORTODOXIA Hrisios, ele trebue sa fie curate, ca Hristos sA poata privi prin ochii mei toate in chip curat si sé poata sdvirsi prin mina mea faptele Sale curate. Eu trebuie sd m& stréduiesc pe de o parte pentru aceasta cu- rafie inainte de Sfinta Impartdsanie, pe de alta Hristos insugi ma face si mai curat prin impadrtasirea mea de El. Spiritualitatea Euharistiei nu consté numai in trairea simpla a unirii cu Hristos, ci intr-o unire in curatie, pentru care trebuie sa ma straduiesc inainte si dupd Impartdsanie, dat fiind ca aceasta cura- tie nu e produsd de Hristos in mine fara efortul meu. Hristos imi da nu numai o Stare de curatie, ci si 0 putere in vederea acestei curdaftii. Acest inteles il au cuvintele rostite de preot inainte de Sfinta [mpar- tasanie: «Sfintele sfintilor». Ele ii cheama la Sfinta Impartasanie pe cei ce s-au straéduit pentru curatie, dar le si fagdduieste puterea pen- tra o viata si mai curaia. lar cind Teofan al Niceci cere preotului sé aiba mina care se atinge de trupul Domnului mai curata ca lingurita, iar gura mai cin- stita decit potirul, pentru ca in curdtia miinii si gurii este si un efort indreptat spre interiorul lui, cererea aceasta este valabild si pentru credinciosii ce se impartésesc*!. De aceea in Ortodoxie credinciosii postesc, se spovedesc, se impacd cu toti cdrora le-au gresit si se fe- resc de orice pacat tnainte de Sfinta Impartdsanfe. Iar acestea sint tot atitea acte de spiritualizare, care daca se repeté des conduc pe credinciosi spre o spiritualitate intiparita adinc in fiinta lor, devenita o caracteristica a vietii lor. Credinciosii sint invatati de Biserica lor ca nu trebuie sd uite ca Hristos cu care se impartésesc nu e numai Fiul Inui Dumnezeu cel intrupat ca sa fntilneascdé in trupul lui, oceanul bunatatilor dumneze- 1esti, nici numai Hristos cel inviat, ca sé se sideascé in e: fara nici un efort arvuna Invierii, ci si Hristos care a ajuns Ja inviere prin cruce si care deci ramine inir-un chip tainic in stare de jertfaé pentru a ne da si noua puterea de a mortifica pe omul vechi al pacatului si a ne darui eliberati de lanturile oricdrui egoism. lui Dumnezeu. Pentru Biserica rasdriteand, Euharistia si-a pastrat intreaga impor- tanta de izvor al unei viet: spirituale mereu sporite a credinciosilor, de putere in \ederea spiritualizarii lor infeleasd ca drum spre desavir- sire, dupa asemanarea lui Hristos, intrucit in Euharistie credinciosul se uneste cu Hristos, care-si traieste si-si prelungeste in credinciosi toate actele si starile Sale mintuitoare, in plinaé achiune: intruparea, jertfa si invierea. 11. Epistoia III, Despre preofie; P.G., 150, 341, IX.