UNIVERSITATEA DIN BUCUREªTI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVÃÞÃMÂNT DESCHIS LA DISTANÞÃ

Prof. univ. dr. FLORINA GRECU

GEOMORFOLOGIE
DINAMICÃ
Ediþia a II-a

BUCUREªTI, 2008
+

2
 CUPRINS
&
TEMA I – PROBLEME FUNDAMENTALE

1. IDENTITATEA GEOMORFOLOGIEI DINAMICE ................................................. 9

1.1. Geomorfologia Dinamic㠖 ªtiinþa formelor de relief ºi a dinamicii lor ................. 9
1.2. Demersul istoric ........................................................................................................ 12
1.2.1. Repede antice ºi medievale (etapa empiricã a observãrii reliefului) ............ 12
1.2.2. Fundamentarea ºtiinþificã ............................................................................. 13
1.2.3. Fundamentarea ºtiinþificã modernã ................................................................ 15
1.3. Principii ale cunoaºterii în dinamica reliefului ......................................................... 17
1.3.1. Principii geografice generale ......................................................................... 17
1.3.2. Principii specifice cunoaºterii dinamicii reliefului ........................................ 19

2. BAZE TEORETICE GLOBALE - FILOSOFICE ªI FIZICE .................................. 21

2.1. Teoria generalã a sistemelor .................................................................................... 21
2.1.1. Probleme fundamentale ................................................................................. 21
2.1.2. Tipuri de sisteme utilizate în dinamica formelor de i .................................... 25
2.1.3. Sistemul morfohidrografic ............................................................................. 25
2.1.4. Sistemul global al formaþiunilor superficiale ................................................. 29
2.2. Legi ºi forþe ............................................................................................................. 31
2.2.1. Energia - forþa în acþiune ................................................................................ 31
2.3.2. Forþa de gravitaþie .......................................................................................... 33
2.3.3. Schimbul de cãldurã ºi lucrul mecanic .......................................................... 33
2.3.4. Surse de energie ............................................................................................. 35

3. FORMA DE RELIEF ..................................................................................................... 37

3.1. Originea formei de relief .......................................................................................... 38
3.2. Clasificarea formelor de relief .................................................................................. 40
3.3. Concepte ºi noþiuni semnificative în dinamica formelor de relief ........................... 42
3.3.1. Echilibrul ºi dezechilibrul formelor ............................................................... 42
3.3.2. Pragul geomorfologic .................................................................................... 44
3.3.3. Fenomene ale modificãrilor brusce ale formelor de relief ............................. 45
3.3.4. Spaþiul ºi timpul ............................................................................................. 51

TEMA II – ROCA ªI HIPERGENEZA

4. CARACTERISTICI ALE ROCILOR SEMNIFICATIVE PENTRU MORFO-

DINAMICÃ .................................................................................................................... 57
4.1. Parametrii fizici de stare ........................................................................................... 57
4.1.1. Umiditatea .................................................................................................... 58
4.1.2. Porozitatea .................................................................................................... 58
4.1.3. Forþa de coeziune ......................................................................................... 59
4.1.4. Unghiul de frecare internã ............................................................................ 59
4.1.5. Plasticitatea .................................................................................................. 60
4.1.6. Sensitivitatea ................................................................................................ 60

3
+
4.1.7. Tixotropia ..................................................................................................... 60
4.1.8. Permeabilitatea ............................................................................................. 62
4.2. Particularitãþi chimice .............................................................................................. 62

5. PROCESE HIPERGENETICE (STADIUL DE PREGATIRE A ROCII) ............... 65

5.1. Procese fizico-mecanice .......................................................................................... 65
5.2. Procese chimice ....................................................................................................... 67
5.2.1. Factorii hipergenezei chimice ....................................................................... 67
5.2.2. Alterarea – principalul proces hipergenetic chimic ...................................... 70
5.2.2.1. Alterarea subaerianã ........................................................................ 70
5.2.2.2. Alterarea subacvaticã ...................................................................... 73
5.2.2.3. Alterarea chimico-bioticã ................................................................ 73
5.3. Procese biotice .......................................................................................................... 73
5.4. Scoarþa de alterare .................................................................................................... 78

TEMA III – VERSANÞII. PROCESE PREPONDERENT GRAVITAÞIONALE

6. MORFODINAMICA VERSANÞILOR ....................................................................... 85

6.1. Noþiunea de versant ................................................................................................. 85
6.2. Morfometria ºi morfografia versanþilor ................................................................... 87
6.2.1. Forma de relief – versant ............................................................................... 87
6.3. Clasificarea (tipizarea) versanþilor ........................................................................... 88
6.5. Bazele de eroziune ºi bazele de denudare ................................................................ 96
6.6. Gravitaþia ºi sistemul morfogenetic ......................................................................... 97

7. PROCESE COMPLEXE DE DEPLASARE PRIN CÃDERE ................................... 100

7.1. Rostogolirile ºi cãderile libere ................................................................................. 100
7.2. Prãbuºirile ºi surpãrile ............................................................................................. 101
7.3. Avalanºele ................................................................................................................ 102

8. PROCESELE DE DEPLASARE PRIN SUFOZIUNE ªI TASARE ......................... 107

8.1. Sufoziunea ................................................................................................................ 107
8.2. Tasarea ...................................................................................................................... 110

9. ALUNECÃRILE DE TEREN ....................................................................................... 113

9.1. Noþiunea alunecare de teren ..................................................................................... 113
9.2. Stadiul de evoluþie ºi morfologia alunecãrii de teren ............................................... 115
9.3. Relaþia cauz㠖 efect ................................................................................................ 119
9.4. Stabilitatea versantului afectat de alunecãri ............................................................. 122
9.5. Evoluþia procesului de alunecare ............................................................................. 125
9.6. Viteza de alunecare .................................................................................................. 126
9.7. Clasificãri ºi tipuri de alunecãri de teren ................................................................. 127

10. DEPOZITELE DE VERSANT .................................................................................... 136

10.1 Caractere generale ............................................................................................... 136
10.2. Mediul periglaciar (grupa gravitaþionalã) ............................................................ 137
10.2.1. Grohotiºurile ........................................................................................... 137
10.2.2. Morenele de névé (potcoave nivale) ....................................................... 139
10.2.3. Gheþarii de piatrã (de grohotiº) ............................................................... 139
10.2.4. Grézes-litées ............................................................................................ 140
10.3. Formaþiuni de versant dupã poziþie (grupa deluvio-coluvialã) ............................ 141
10.3.1. Deluviile .................................................................................................. 141
10.3.2. Coluviile .................................................................................................. 143
10.4. Versanþii granitici ................................................................................................. 143

4
 &
TEMA IV – PROCESE PREPONDERENT HIDRICE

11. EROZIUNEA HIDRICÃ PE VERSANÞI .................................................................. 147

11.1. Eroziunea prin picãtura de ploaie ........................................................................ 147
11.2. Eroziunea prin curenþi peliculari ......................................................................... 149
11.3. Factorii care influenþeazã eroziunea .................................................................... 153
11.4. Impactul asupra populaþiei ................................................................................... 157
11.5. Eroziunea prin curenþi concentraþi (eroziune
torenþialã) ............................................................................................................. 158
11.5.1. Procese elementare ale apariþiei eroziunii torenþiale-ravinaþia ................ 158
11.5.2. Clasificarea formaþiunilor de eroziune în adâncime ................................ 161
11.5.3. Organismul (sistemul) torenþial ............................................................... 162
11.6. Alte procese de risc de degradare a solurilor ....................................................... 163
11.3. Impactul asupra populaþiei ................................................................................... 166

12. DINAMICA ALBIILOR DE RÂU .............................................................................. 170

12.1. Dinamica apei râurilor (hidrodinamica) .............................................................. 171
12.1.1. Starea curgerii .......................................................................................... 171
12.1.2.Viteza criticã de eroziune ......................................................................... 174
12.2. Transportul (miºcarea) particulelor ..................................................................... 175
12.3. Morfodinamica în secþiune ºi în plan a albiei fluviale ......................................... 176
12.3.1. Modelarea albiilor cu pat rezistent .......................................................... 176
12.3.2. Modelarea albiilor aluvionate .................................................................. 176
12.3.3 Albiile rectilinii ......................................................................................... 179
12.3.4. Albiile de râu meandrate .......................................................................... 180
12.3.5. Râurile cu albii împletite ºi anastomozate ............................................... 189
12.4. Acumularea - depozitele aluviale ........................................................................ 192
12.4.1. Caractere generale ................................................................................... 192
12.4.2. Aluviunile din albia minorã ..................................................................... 195
12.4.3. Aluviunile din albia majorã ..................................................................... 197
12.4.4. Aluviunile din câmpiile de nivel de bazã ................................................. 199

TEMA V – DINAMICA GLACIARÃ

13. ACÞIUNEA MORFODINAMICÃ A GHEÞARILOR ............................................. 203

13.1. Eroziunea glaciarã ............................................................................................... 204
13.1.1. Factori care influenþeazã eroziunea glaciarã ............................................ 204
13.1.2. Evoluþia teoriilor privind eroziunea glaciarã ........................................... 205
13.1.3. Formele de relief ...................................................................................... 207
13.2. Acumularea glaciarã ............................................................................................ 210
13.2.1. Formaþiunile glaciare ............................................................................... 210
13.2.2. Formele de relief create de gheþarii de calotã .......................................... 214
13.3. Bilanþul glaciar .................................................................................................... 219
13.3.1. Acumularea, ablaþia ºi bilanþul glaciar .................................................... 219
13.3.2. Factorii bilanþului glaciar ......................................................................... 221
13.3.3. Metode de determinare a bilanþului net ................................................... 222

5
+

6
 &
Tema I

Probleme fundamentale

Obiective

Tema îºi propune:

ð Fundamentarea importanþei geomorfologice dinamice ca ºtiinþã a

proceselor geomorfologice;

ð Clasificarea noþiunilor de bazã utilizate în geneza ºi dinamica

microformelor.

7
+

8
 1. IDENTITATEA GEOMORFOLOGIEI DINAMICE
&
1.1. Geomorfologia dinamic㠖 ªtiinþa formelor de relief
ºi a dinamicii lor
Conturarea dinamicii reliefului într-o disciplinã ºtiinþificã de-sine-stãtãtoare
în cadrul ºtiinþei geomorfologice se înscrie în tendinþa generalã a cunoaºterii de a
se cerceta în detaliu realitatea existenþialã, concomitent cu preocupãrile de
cunoaºtere globalã ºi interdisciplinarã. De aceea, deºi multe elemente de dinamicã
s-au impus încã de la sfârºitul secolului XIX, o datã cu afirmarea geomorfologiei
generale, identitatea sa ºtiinþificã este de datã relativ recentã, multe aspecte ale
teoriei ºi metodologiei fiind încã neelucidate sau în curs de elaborare. ªtiinþã
geograficã a cercetãrii naturii, geomorfologia dinamicã ºi-a conturat obiectul în
strânsã relaþie cu cele mai generale legi ale dezvoltãrii Lumii descoperite de
filosofie, dar ºi dependent de dezvoltarea altor ºtiinþe, mai ales a fizicii, de la care
îºi însuºeºte anumite metode ºi tehnici de cercetare. Momentul impunerii geomor-
fologiei dinamice ca ºtiinþa de-sine-statatoare a fost dat însã de societate,
intervenþiile omului în mediu, în relief, reclamând cunoaºterea în detaliu a
mecanismelor miºcãrii microformelor de relief. Geomorfologia dinamicã studiazã
procesele de modelare a reliefului, mecanismele acestora ºi opteazã atât cu noþiuni
ale geomorfologiei generale cât ºi cu noþiuni ce îi definesc mai concret conþinutul,
cum sunt: procese ºi agenþi de modelare, dinamicã, miºcare, evoluþie, dezvoltare,
noþiuni din limbajul curent ºi mai ales din cel consacrat fizicii. Aºadar, scopul
principal al geomorfologiei dinamice este studierea proceselor de formare a
microformelor, procese de schimbare a suprafeþei terestre, în care sunt incluse ºi
procesele morfolitogenetice.
Geomorfologia dinamicã studiazã structura proceselor actuale, modul lor
de acþiune, formele de relief ºi depozitele rezultate (de eroziune sau de acumulare),
funcþiile ºi relaþiile dintre acestea, fenomenele de autoreglare (în vederea atingerii
echilibrului dinamic), dezvoltarea ºi evoluþia sistemului geomorfic într-un anumit
spaþiu ºi într-un timp geomorfologic (tabelul nr. 1).
Noþiunea dinamicã se referã la miºcare ºi face obiectul de cercetare al fizicii
mecanice, care „studiazã legile miºcãrii corpurilor þinând seamã de masele lor ºi
de forþele care se exercitã asupra lor”. De asemenea, dinamicã semnific㠄dezvol-
tare intensã, schimbare continuã, bogãþie de miºcare” (DEX, p. 267). Conform
cinematicii materiei, cinematica reliefului conduce la modificãri ale acestuia;
condiþiile de echilibru a reliefului se supun legilor staticii din fizica clasicã. În

9
+
acelaºi timp, studiul reliefului se realizeazã ºi prin prisma teoriilor morfologice
moderne (vezi capitolul Teoriile morfologice). În limbajul curent deci, dinamic
semnificã modificãri rapide, spre deosebire de modificãrile evolutive lente.
Schimbãrile calitative ºi cantitative de la simplu la complex, ºi invers, duc la
dezvoltarea fenomenelor.
Geomorfologia dinamicã studiazã morfodinamica exogenã în strânsã
dependenþã de dinamica substanþei endogene (morfotectonica) ºi de modificãrile
rocilor (morfopetrodinamica) (Ananiev ºi colab., 1994). Principala particularitate
a proceselor actuale de formare a reliefului este ca se desfãºoarã în timp scurt,
astfel ele pot fi observate ºi analizate direct în naturã, într-un anumit sens un
experiment de teren. Cercetarea proceselor vechi insã este indirectã, prin
intermediul formelor create sau a depozitelor corelate.

Tabelul 1
Definiþia sinteticã a geomorfologiei dinamice

Conþinut Analizã sistemicã Analizã spaþialã ºi temporalã

Procese Capacitate de –regiuni
↓ autoreglare Dinamicã, Spaþiu –versanþi
Forme ↓ → Dezvoltare ºi –interfluvii
↓ Echilibrul Evoluþie –albii
Depozite morfodinamic –alte dimens.
→ spaþ. restrânse
Structurã Timp: – îndelungat
↔

(geologic)
Relaþii – scurt (multianual,
↔

anual, diurn etc.)

Funcþii

Abordarea modificãrilor actuale ale reliefului din punctul de vedere al

practicienilor a adus în discuþie denumirea de geologie inginereascã, cu accent pe
modul de utilizare a reliefului.
Potrivit concepþiei geografice, geomorfologia dinamicã studiazã structura
proceselor ºi formelor prin prisma transformãrilor din mediul morfogenetic, în
care un rol esenþial revine climei ºi factorilor biopedogeografici, inclusiv antropici.
Rezultã cã studierea dinamicii reliefului vizeazã trei aspecte holistice generale:
– cunoaºterea intrinsecã a proceselor ºi mecanismelor ce creeazã relieful;
– cunoaºterea proceselor ºi mecanismelor ce modificã relieful;
– cunoaºterea calitativã a noilor forme create, forme ce se constituie într-un
nou sistem holistic.
Argumentaþia geograficã trebuie susþinutã de:
– analize ºi date ce pot fi cuantificate ºi analizate statistic;
– aplicarea unor legi ºi principii (inclusiv formule) ale fizicii referitoare la
miºcarea materiei;
– studiul concomitent al depozitelor;
– folosirea reliefului în activitãþile practicii economice ºi sociale.

10
 &
Raporturile cu geomorfologia generalã (geneticã)

Geomorfologia dinamicã este o parte adâncitã ºi explicitã a geomorfologiei

generale (genetice). Ea s-a impus ca urmare a intervenþiilor omului în peisaj ºi
implicit în relief, deci din necesitãþi practice. De aceea, între geomorfologia
dinamicã ºi cea aplicatã existã multe similitudini. În decursul dezvoltãrii
geomorfologiei genetice generale, multe din domeniile de cercetare s-au desprins
ca discipline de-sine-stãtãtoare, cum sunt geomorfologia structuralã, geomor-
fologia petrograficã, geomorfologia climaticã etc. Fiecare dintre acestea studiazã
ºi geneza formei de relief, dar au ca principiu de bazã în cercetare elementul
dominant, respectiv structura, roca, clima etc. De asemenea, geomorfologia
regionalã pune accent pe particularitãþile locale ale reliefului. Aºadar, între
geomorfologia dinamicã ºi celelalte discipline geomorfologice existã relaþii de
interdisciplinaritate, fiecare studiind formele de relief dintr-un anume unghi, dintr-o
anume perspectivã, conform scopului propus, respectiv obiectului cercetãrii
(tabelul 2).

Locul geomorfologiei dinamice în sistemul ºtiinþelor geomorfologice
Criteriul
Sisteme geomorfice genetice
Sisteme geomorfice teritoriale
Aspecte speciale
Gradul de detaliere a cercetãrii, metode de
bazã utilizate în cercetare
Scopul principal al cercetãrii
Tabelul 2
ªtiinþe geomorfologice
– geomorfologie generalã (geneticã)
– geomorfologie terestrã (a uscatului)
– geomorfologia fundului mãrilor ºi oceanelor
– geomorfologie planetarã
– geomorfologie regionalã (pentru unitãþi
fizico-geografice complexe sau pentru:
munþi, dealuri ºi podiºuri, câmpii) etc.
Dinamice
– geomorfologie dinamicã
Istorice
– geomorfologieistoricã (paleogomorfologie)
Genetice
– geomorfologie climaticã generalã
– geomorfologie structuralã
– geomorfologie petrograficã
– geomorfologie specialã raportatã la tipuri
genetice de relief (nu coincide cu geo-
morfologia climaticã generalã)
– geomorfologie analiticã
– geomorfologie sinteticã
– geomorfologie sistemicã
– geomorfologie experimentalã
– geomorfologia matematicã ºi statisticã
– ecogeomorfologia
– cartografia geomorfologicã GIS-ul geomorfic
– geomorfologie teoreticã – geomorfologie
aplicatã
– geomorfologie inginereascã

11
+
1.2. Demersul istoric
O prezentare fãcutã la începutul mileniului trei asupra devenirii ºtiinþifice a
oricãrei ºtiinþe, concret a geomorfologiei, este extrem de dificil de realizat datoritã
bogatului material informativ, a diversitãþii problematicii abordate (în cadrul
studiului reliefului, în general, ºi a geomorfologiei dinamice, în special).La acestea
se adaugã maniera variatã de abordare, care poate fi: cronologicã, tematicã, pe
ºcoli de creaþie etc. Geomorfologia, ºtiinþã geograficã, este o ºtiinþã a Lumii, contrar
semnificaþiei sale relativ înguste ca domeniu de abordare – formele terestre. De
aceea demersul istoric va fi realizat, istoric, adicã atât cronologic cât ºi tematic,
pe autori ºi mari ºcoli geografice(Grecu,2000)

1.2.1. Repede antice ºi medievale (etapa empiricã a observãrii

reliefului)

Observarea fenomenelor din naturã ºi interpretarea lor în scopuri practice

s-au impus o datã ce omul a conºtientizat cã natura este mijlocul de subzistenþã,
dar ºi de pericole. Marile civilizaþii ale antichitãþii (asiro-babilonianã, egipteanã,
chinezã, preincaºã, indianã etc.) oferã primele informaþii asupra dinamicii unor
fenomene, cum ar fi periodicitatea, calcularea timpului, repetarea inundaþiilor,
depunerile anuale de mâl datorate acestora etc.
Pânã în secolul IV î.Ch. aceste observaþii se constituiau într-o singurã gândire,
care în secolul V î.Ch., Pitagora o numise filosofie, adicã iubitor de înþelepciune
(philos = iubitor ºi sophia = înþelepciune). Fãrã a ne propune o inventariere
exhuastivã, vom face însã câteva trimiteri la gândirea anticã, semnificative pentru
dinamicã (Grecu,2000).
Pitagora(580 î. Ch.) ºi pitagorismul considerând cã numãrul (arithmes)
exprimã armonia ºi raporturile statornice ale acestor lucruri face trecerea la
determinãri cantitative. Heraclit din Efes (540- 480 î.Ch.) prin filosofia exprimatã
prin acel „ totul curge” (panta rhei), sau lupta este mama tuturor lucrurilor,
dovedeºte cã evoluþia este rezultatul luptei dintre da ºi nu, sau concret pentru
dinamica formelor, lupta dintre echilibru ºi dezechilibru. Din acest motiv este
considerat filosoful miºcãrii.
Rãdãcinile metodei în cunoaºtere sunt datorate lui Socrate (469 – 399î.Ch.),
Platon (427 – 347î.Ch.) ºi Aristotel (384 – 322 î. Ch.). Dialectica socraticã,
dezvoltatã de Aristotel, cuprinde trei momente semnificative: inducþia, noþiunea
ºi definiþia. Filosofia platonicã, bazatã pe „ teoria ideilor”, deschide drumul spre
fenomenologie. Aristotel are meritul de a da „primele încercãri temeinice de a
formula teorii generale în dinamicã în care sunt corelaþi factorii relevanþi ce
determinã viteza unui obiect în miºcare” (Lloyd, 1994, p.104).
Eratostene (circa 273 – circa 192 î. Ch.) este considerat întemeietorul
geografiei ºtiinþifice; lui i se atribuie ºi denumirea noii ºtiinþe cu termenul de
geografie, ca ºi diferite calcule asupra Pãmântului.
Dar în epoca elenisticã (337 – 30 î. Ch.) se fac progrese remarcabile în
cunoaºterea dinamicii unor fenomene, cum sunt fenomenele vulcanice,
mecanismul producerii mareelor ºi periodicitatea acestora datoritã inegalitãþii
fazelor lunii, explicaþii pe care le datorãm lui Poseidonos (135 – 51 î. Ch.).

12
 &
Ptolemeu Claudius (90 – 168) se remarcã prin procedee ºtiinþifice de
cartografiere, propunând proiecþiile conicã ºi pseudoconicã.
Strabon (65 sau 58 î.Ch. – 21 d. Ch.) în cele 17 cãrþi de Geografie, aratã, pe
lângã caracterul aplicativ al geografiei, ºi date di dinamica terestrã, cum sunt
miºcãrile locale de ridicare ºi de coborâre ale scoarþei, originea Vezuviului ca
fiind vulcanicã etc.
A urmat o lungã perioadã dominatã de dogmatismul religios, care a condus
însã la cunoaºterea directã a teritoriilor în care s-a rãspândit creºtinismul. În aceastã
perioadã se impun ideile lui Avicena (Ibn-Sina, 980 – 1037) asupra formãrii
munþilor.
Redescoperirea gândirii antice ºi marile cãlãtorii ºi descoperiri geografice
se constituie în acumulãri ale cunoaºterii ce au premers ºi au favorizat gândirea
renascentistã. Sunt remarcabile astfel, preocupãrile lui Leonardo da Vinci ºi B.
Pallissy. Dacã da Vinci are meritul de a fi exponentul unui curent tehnicist în
utilizarea ºi amenajarea râurilor, fãcând aprecieri asupra dinamicii acestora,
corelând mãrimea patului aluvial cu debitul râului, Pallissy (1584) se preocupã
de rolul factorilor interni ºi externi în modelarea reliefului.
„Raþionalismul” secolului XVII a facilitat cunoaºterea Lumii prin intermediul
legilor fundametale, aplicate ºi în cunoaºterea geograficã.Revoluþia intelectualã
a acestui secol, având ca reprezentanþi pe J.Kepler, R.Déscartes, G. Leibnitz,
I.Newton etc, a pregãtit evoluþionismul din „secolul luminilor” (secolul XVIII)
care a dominat nu numai filosofia, ci ºi ºtiinþele (Laplace, Kant, Montesquieu,
Voltaire, Fournier, Diderot, Buffon, Lamarck, Linée etc.).Este momentul apariþiei
geologiei moderne (de care este dependentã ºi originea, evoluþia ºi dinamica
formelor terestre), prin contribuþiile lui J.Hutton (1726 – 1799), J. Playfair (!748
– 1819), C.H. Lyell (1797 – 1875).

1.2.2. Fundamentarea ºtiinþificã

În secolele XVIII ºi XIX se realizeazã primele observaþii ºtiinþifice asupra

dinamicii reliefului, respectiv asupra proceselor de modelare în lucrãrile clasice
fundamentale de geologie ale lui Hutton (1788) ºi Playfair (1802), care semnaleazã
rolul distrugerii rocii pentru modelarea reliefului. Playfair enunþã intr-o prima
formulare ceea ce se va numi peste un secol ºi jumãtate bilanþ geomorfologic.
Schimbãrile pantei în timp, precum ºi rolul eroziunii în geneza formelor
sunt explicate de Lyell. Lucrarea sa Principes of geologie (1830) va domina
cercetãrile ºtiinþifice pânã la sfârºitul secolului XIX. De fapt, rolul eroziunii
subaeriene ºi marine în geneza formelor de relief este principala idee dezbãtutã la
mijlocul secolului XIX, transferul depozitelor de pe versant în albie va constitui
insa mult timp o necunoscutã.
Conceptul de eroziune ºi cel de echilibru se afirmã deci într-un timp
îndelungat, secolul XIX consacrându-le pentru studiile geomorfice. Cercetãrile
întreprinse de cãtre hidraulicienii piemontezi aduc în discuþie probleme de
geomorfologie fluvialã. Gugliermini (1655 – 1710) aratã cã râurile îºi modeleazã
patul prin eroziune ºi depozite pânã la realizarea unui stadiu de echilibru între
forþa curentului ºi rezistenþa substratului, explicã de asemenea, forma concavã a

13
+
profilului longitudinal ºi factorii care determinã panta medie (debitul, viteza ºi
caracteristicile patului) (Coque, 2000). Inginerul francez Surell (1813 – 1887),
studiind torenþii din Alpi (1841) are importante precizãri asupra pantei limitã,
asupra caracterului regresiv a acþiunii torenþilor. În acelaºi timp, Dausse aplicã
noþiunea de echilibru râurilor de câmpie
Prima lucrare în care este observatã ºi descrisã forma versantului ºi în care
este prezentata originea formelor de relief este considerata cea a lui Sorby (1850)
asupra originii treptelor de vale din North Yorkshire. Teoria lui Fisher (1866) cu
privire la formarea abruptului ºi a taluzului de la baza acestuia anticipeazã ceea
ce mai târziu se va numi teoria pedimentelor.
O semnificaþie aparte o au studiile asupra gheþii ºi gheþarilor. Prima sintezã
a rezultatelor obþinute pe plan mondial a fost realizatã de Agassiz (1840 ºi 1847).
(Pentru detalii vezi Grecu, 1997-lucrarea Gheaþã ºi gheþari. Introducere în
glaciologie.)
În a doua jumãtate a secolului XIX se observa ºi se descriu procese de versant,
cum sunt: creepul (Thomson, 1877), soil-creepul (Kerr, 1881), pluviodenudarea
(Scrope, 1866; Mawi, 1866; Wynn, 1867); se dau explicaþii asupra profilelor
formelor (Tylor, 1875); se fac experimente de teren (Davison, 1868); Darwin
(1881) realizeazã prima mãsurãtoare cantitativã în condiþii naturale pe pante de
5-9 grade asupra eroziunii cauzatã de wormcasting (citati de Young, 1972).
Powel (1834 – 1902) ºi Gilbert (1843 – 1918) pun bazele geomorfologiei
fluviale. Powel (1875) precizeazã noþiunea de nivel de bazã general ºi local, iar
Gilbert (1877), pe cea echilibru. Lucrarea asupra Munþilor Henry, de geomorfologie
regionalã, este consideratã cea mai valoroasã contribuþie la dezvoltarea geomorfo-
logiei în secolul XIX, multe dintre idei fiind preluate ºi dezvoltate în a doua
jumãtate a secolului XX. De exemplu, ideea cã degradarea rocilor este limitatã în
regiunile cu precipitaþii reduse de rata degradãrii iar în regiunile umede este limitata
de rata de transport, idee statuata de Savigear abia în 1960.
Profilul versanþilor este abordat intr-o serie de lucrãri în care se emit în
principal ipoteze cu privire la dominanta unor procese în formarea pofilelor convex
ºi concav. Printre acestea menþionãm:
– convexitatea este «curba de meteorizare – alterare» iar concavitatea «curba
de transport» prin apa (Hiecks, 1893);
– dezvoltarea profilelor succesive de versant prin retragere (Dutton, 1880 –
1882): forma profilului versanþilor alcãtuiþi din roci cu rezistenta variabila; astfel,
în roca tare, retragerea este accelerata de subminarea bazei versantului, iar în roca
moale de existenta unui taluz.
Formularea ciclului eroziunii normale a lui Davis (1899) constituie un mo-
ment de referinþã pentru geomorfologia generala, dar în egalã mãsurã ºi pentru
geologia dinamicã. Relaþia dintre dinamica versantului ºi dinamica albiei se pune
de pe poziþia principiului evoluþionist ºi a feed-backului. Lucrãrile de la începutul
secolului XX consemneazã idei rezultate din cercetãri în teren, cu accent în primul
rând pe procese de modelare a reliefului. Astfel, Anderson (1906) propune termenul
de solifluxiune. Fenneman (1908) face primul studiu detaliat asupra scurgerii
neconcentrate, Lawson (1915) arata ca în desert spãlarea în pânzã (sheet-wash)
constituie principalul proces denudational. Studiile lui Lehmann (1918) referitoare

14
 &
la formele de relief, grosimea depozitului ºi procesele denudationale, alãturi de
cele ale lui Gotzinger (1907), dupã opinia lui Young, l-au influenþat pe Penck ;
Apariþia lucrãrii lui W Penck (1924), la un an dupã moarte, sub îngrijirea
tatãlui sau, marcheazã fundamentarea geomorfologiei dinamice ca ºtiinþa.
Pentru început, Die geomorfpologiche analyse a influenþat prea puþin lumea
ºtiinþificã internaþionalã, fiind contracarata încã de ciclul eroziunii normale a lui
Davis. Motivul esenþial a fost lipsa unei traduceri coerente în limbile franceza
sau engleza. Abia dupã circa trei decenii, în urma traducerii lui Czech ºi Boswell
(1953), lucrarea lui Penck va fi apreciata la justa ei valoare, ºi va domina gândirea
geomorfologicã.
În România începutul secolului XX este marcat de înfiinþarea primei catedre
de geografie sub conducerea lui Mehedinþi (1900), ºi de apariþia lucrãrii lui Vâlsan
(1916) prima lucrare de geomorfologie asupra unei câmpii, care este în egalã
mãsurã ºi lucrare de dinamicã fluvialã.

1.2.3. Fundamentarea ºtiinþificã modernã

La jumãtatea secolului XX, geomorfologia dinamicã se contureazã pe deplin

ºi se dezvoltã rapid, fiind determinatã de structuralismul sistemic, de necesitatea
cercetãrilor cantitative, de presiunea antropicã asupra mediului.
Influenþatã de teoria davisianã, iniþial cercetarea geomorfologicã a fost
orientatã prioritar spre probleme de evoluþie a reliefului, a suprafeþelor ºi nivelelor
morfologice. În domeniul geomorfologiei dinamice, principalele preocupãri au
vizat deplasarea materialelor, mai ales între cele douã rãzboaie mondiale.
Conþinutul geomorfologiei dinamice a fost schiþat însã în primele decenii ale
secolului, în „Revue de Géographie Physique et de Géologie Dynamique „(în
1928).
Fundamentarea ºtiinþificã modernã a dinamicii reliefului (ca ºi a geomor-
fologiei genetice ºi a geografiei, în general) a fãcut un salt calitativ dupã al doilea
rãzboi mondial. Preluându-se idei ºi continuându-se tradiþiile cercetãrilor anterioare
clasice, dinamica microformelor terestre cunoaºte noi orientãri, acumuleazã noi
date ce îmbogãþesc conþinutul sãu ºtiinþific. Se înfiinþeazã adevãrate ºcoli de
geomorfologie cu cercetãri în domeniu, cum sunt cele din S.U.A., Marea Britanie,
Franþa, fosta U.R.S.S., Italia, Germania, Cehia, Australia, Belgia, Polonia, Canada,
Japonia, etc. Este o perioadã extrem de fertilã sub aspectul cercetãrilor,
publicaþiilor, întâlnirilor ºtiinþifice ºi implicit al difuzãrii noilor realizãri. Urmare
acestor cercetãri, apare sinteza lui Dylik (Dynamical geomorphology, its nature
and method,1957).
Bazele teoretice ºi metodologice moderne sunt exponentul teoriei generale
a sistemelor, a determinãrilor cantitative, a utilizãrii tehnicii performante ºi a
G.I.S., dar mai ales a considerãrii reliefului ca parte integrantã a mediului ºi, în
consecinþã, a planificãrii teritoriale. Fãrã a face o prezentare exhaustivã, trebuie
însã menþionate câteva studii de referinþã, cum sunt: lucrãrile lui Fair (1947, 1948),
Baulig (1940), Wood (1942) Savigear (1956), Souchez (1961), Jahn (1968) etc.
asupra profilului versanþilor; studiul lui Horton (1945) asupra relaþiilor dintre
procesele geomorfice ºi cele hidrologice, ca ºi alte studii ce statueazã morfometria

15
+
ca metodã de cercetare indispensabilã, iar Morisawa (1962) adoptã termenul de
geomorfometrie pentru ºtiinþa care se ocupã cu mãsurarea formelor tereste; în
aceeaºi perioadã, Strahler (1950) aplicã la pante metoda statisticã, completeazã
(în 1952) sistemul de ierarhizare a reþelei hidrografice elaborat de Horton (în
1945); Rapp (1960) face mãsurãtori asupra ratei proceselor geomorfologice în
regiuni polare, Devdariani (1950, citat de Mac, 1986) introduce conceptul de
cinematicã morfologicã, Jovanovic (1940) încearcã sã arate ponderea factorilor
genetici în modelarea profilului longitudinal al râurilor; Sharpe (1938), Terzaghi
(1950) se ocupã de mecanismul alunecãrilor de teren etc. încercãrile de cuantificare
a eroziunii solurilor au condus la aplicarea formulei lui Wieschmeier (1960),
aplicatã ºi completatã în þara noastrã de Motoc (1963); în Italia cercetãrile de
dinamicã a reliefului sunt strâns legate de rolul factorului geologic (Desio, 1971,
1973); în România sunt preocupãri de cartare ºi clasificare a proceselor actuale
(Vâlsan, 1885-1935; Mihãilescu, 1890-1978; Morariu, 1905-1982 etc), preocupãri
ce vizeazã mecanismul acestora ºi dinamica versanþilor ºi albiilor (Martiniuc,
1915-1990; Morariu, 1954; Tufescu, 1908-2000 etc).
Urmare mulþimii cercetãrilor fragmentare din diferite regiuni ale Terrei, în
anii 1960 ºi 1970 apar tratate pe diferite probleme de geomorfologie dinamicã,
sinteze de referinþã în literatura mondialã: Birot, 1958; Chorley, 1962; Chorley,
Kennedy, 1971; Leopold ºi colab., 1964; Young, 1972; Carson, Kirkby, 1972;
Scheidegger, 1962, 1970; Zaruba, Mencl, 1974; Lliboutry, 1964, 1965; Patterson,
1969; Embleton, King, 1969; Tricart, Cailleux, 1962, 1977; Marcov, 1947 (1957,
în limba românã); Tufescu, 1966; Posea ºi colab, 1970; Gregory, Walling, 1973;
Strahler, 1973; Schumm, 1977; Zãvoianu, 1978 etc. Meritul acestor tratate este
cã, alãturi de analiza structuralist-sistemicã ºi evolutivã, impune abordarea
cantitativã, fãrã de care dinamica formelor rãmân la stadiul descriptiv. Rolul lor
este covârºitor pentru dezvoltarea geomorfologiei pe plan mondial, unele dintre
aceste tratate (ºi altele) au fost publicate ulterior în mai multe ediþii.
Pentru etapa actualã, date fiind numeroasele cãrþi ºi articole apãrute în
domeniu, vom expune doar câteva idei cu succinte exemplificãri, repere istorice
regãsindu-se la capitolele respective.
• Se impun noi abordãri, unele pe domenii speciale ale dinamicii reliefului,
cum sunt cele ce vizeazã albiile de râu (Richards, 1982,1985; Ichim ºi colab.,
1986; Bravard, Petit, 2000 etc), versanþii, cu accent pe procesele de deplasare ºi
cartare (Abramson ºi colab., 1996; Crozier, 1973; Cruden, Varnes, 1992; Dramis,
Bisci, 1998; Vallario, 1999; Varnes, 1978 etc), dinamica glaciarã, eolianã, litoralã,
lucrãri de sintezã sau din contrã foarte înguste ca tematicã.
• In unele tratate de geomorfologie generalã, capitolul consacrat proceselor
geomorfologice apare sub denumirea dinamica reliefului sau geomorfologie
dinamicã (de exemplu, Coque, 2000).
• Atenþia acordatã dinamicii reliefului în ultimele decenii se regãseºte ºi în
apariþia unor cãrþi cu titlul geomorfologie dinamicã (de exemplu, Ananiev ºi colab.,
1992; Mac, 1986; Pech, 1998 etc), în care se cautã o explicare cauzalã a
fenomenelor.

16
 &
• Se constatã, de asemenea, un alt mod de abordare a reliefului în tratatele
de geomorfologie generalã, ºi anume o abordare sistemicã, cantitativã, prin prisma
dinamicii, astfel conceptul de dinamicã nu se rezumã numai la procese, ci ºi la
tipuri genetice de relief.
• O serie de materiale prezintã probleme specifice filosofice, fizice, geogra-
fice, practic-aplicative etc, utile explicãrii dinamicii reliefului ºi proiectãrii lui în
sfera socialului.
• Atenþie specialã se acordã gãsirii ºi aplicãrii unor metode noi de cercetare,
printre care analiza fractalã (Korvin, 1992).
• Numeroasele studii regionale în diferite medii geografice, fie cã verificã
idei, teorii deja cunoscute, fie cã formuleazã noi concepte rezultate din experienþa
proprie, apar în reviste de specialitate naþionale, dar ºi în cele internaþionale, dintre
care menþionãm publicaþia Geomorphology (editura Elsevier, Olanda).
• Un rol important în coordonarea ºi difuzarea informaþiei revine asociaþiilor
naþionale ale geomorfologilor reunite în cea internaþionalã - Internaþional Association
ofGeomorphologists.

1.3. Principii ale cunoaºterii în dinamica reliefului

Principiile metodologice, norme, reguli ce trebuie respectate în timpul
cunoaºterii ºtiinþifice, derivã din manifestarea unor legi generale. De aceea, se
impun atât principii generale ale cunoaºterii geografice, cât ºi principii speciale
dinamicii reliefului (Grecu, 2000).

1.3.1. Principii geografice generale

Principiul repartiþiei spaþiale. Conform acestui principiu, orice obiect, proces

sau fenomen geografic are o anumitã poziþie ºi extindere spaþialã ºi impune ca
cercetarea geograficã sã precizeze aceste caracteristici. Precizarea poziþiei, a
aºezãrii geografice este deosebit de importantã pentru cã permite conturarea unor
caracteristici ale fenomenelor respective încã de la începutul analizei. Acest
principiu permite ºi stabilirea unor relaþii între obiecte, fenomene, procese geogra-
fice. V. Mihãilescu îl considera „cel mai necontestat principiu metodologic propriu
geografiei” care „se confundã cu însãºi geografia”; definindu-l principiul suprafeþei
sau arealului”. Poziþia, aºezarea geograficã sunt fie absolutizate în cercetãrile
geografice, fie mai puþin luate în seamã. în realitate, se poate aprecia cã precizarea
locului - punctual sau în suprafaþã - fenomenului cercetat ne sugereazã încã de la
începutul cercetãrii trãsãturile principale ale fenomenelor. De exemplu, amplasarea
pe Glob indicã zona climaticã sau regiunea de dezvoltare economicã; amplasarea
faþã de elemente majore fizico- ºi economico-geografice precizeazã particularitãþi
conexe acestora; amplasarea pe teritorii mai restrânse indica elemente de detaliu
etc.
Principiul integrãrii geografice presupune necesitatea ca orice obiect sau
fenomen analizat sã fie raportat la întregul, la sistemul din care face parte. De
asemenea, conform acestui principiu, trebuie cãutate conexiunile existente între
obiectul analizat ºi sistemul major în care se încadreazã, precum ºi între el ºi

17
+
subsistemele de rang inferior {principiul conexiunii fenomenelor). Acest principiu
a fost susþinut cu insistenþã de V. Mihãilescu, care a arãtat cã nu trebuie sã se
piardã din vedere „întregul teritorial”, chiar ºi în timpul analizei. Conform acestui
principiu, geograful îºi pune întrebarea cum existã fenomenul analizat, sau cum
este influenþat de alte fenomene ºi cum influenþeazã el alte fenomene.
Integrarea geograficã vizeazã douã aspecte:
– integrarea funcþional㠖 stabilirea locului ºi rolului pe care îl are obiectul
în sistemul funcþional din care face parte;
– integrarea teritorial㠖 regional㠖 legãtura cu principiul repartiþiei spaþiale.
Principiul cauzalitãþii a fost introdus în geografie de Al. von Humboldt.
Conform acestui principiu, orice cercetare geograficã trebuie sã caute sã
gãseascã explicaþiile cauzale ale fenomenelor, cu alte cuvinte sã rãspundã la
întrebarea de ce. Pentru alte ºtiinþe acest principiu este cunoscut ºi ca principiul
determinismului, adicã a afla cauzele care determinã fenomenul respectiv.
Descoperirea legãturilor cauzale devine uneori foarte dificilã datoritã complexitãþii
naturii. Folosirea metodelor ºi mijloacelor statistico-matematice înlesneºte gãsirea
unor soluþii cauzale în cadrul fenomenelor cauzã-efect.
Principiul generalizãrii ºi abstractizãrii geografice, introdus de Emm. de
Martonne mai întâi ca „principiul geografiei generale”, are în vedere faptul cã
„studiul geografic al unui fenomen presupune preocuparea constantã faþã de
fenomenele analoage care pot sã aparã în alte puncte ale globului” (Donisa, 1987).
Este vorba de cerinþa de a compara fenomenele geografice unele cu altele, de a
gãsi tipul din care-face parte, de a le clasifica sistematic. Comparaþia ºi clasificarea
nu sunt operaþii în sine, ci trepte ale generalizãrii ºi abstractizãrii, pe calea elaborãrii
teoriei geografice. Principiul generalizãrii ºi abstractizãrii geografice presupune
mai întâi acumularea materialului faptic ºi apoi elaborarea teoriei geografice,
respectiv elaborarea noþiunilor, legilor, ipotezelor, teoriilor.
Principiul istoric. Fenomenele geografice trebuie sã fie analizate ºi explicate
prin reconstituirea evoluþiei lor în timp. Nu este vorba de reconstituirea tuturor
faptelor ºi stãrilor din trecutul fenomenului analizat, aºa cum îºi propune
paleogeografia ºi geografia istoricã, ci doar de a cãuta ºi urmãri originea ºi evoluþia
fenomenelor geografice actuale. Dupã Donisã (1987) acest principiu poate fi
denumit principiul evoluþionismului în geografie.
Principiul regionãrii. în orice cercetare geograficã se tinde sã se identifice,
sã se delimiteze ºi sã se caracterizeze unitãþi teritoriale (regiuni geografice) de
dimensiuni diferite incluse în teritorii mai vaste. Este vorba, de fapt, de integrarea
regionalã, adicã de una din laturile principiului integrãrii geografice, cu o nuanþã
aparte, aceea de a cãuta ºi de a delimita unitãþile teritoriale. Principiul nu trebuie
supraestimat ºi extins la toate ramurile, disciplinele geografice etc.
Regionarea teritoriului este o problemã veche, preistoricã, apãrutã din
necesitatea împãrþirii pãmântului în vederea obþinerii hranei. Evident, este vorba
de organizarea teritoriului în diferite scopuri, unitãþile respective incluzând în
parte sau în total regiuni geografice. Acest fapt a dus ºi la apariþia unei ºtiinþe
cunoscute sub denumirea de ºtiinþa regionãrii. Ca ºtiinþã ce studiazã repartiþia
spaþialã a componentelor mediului, geografia opereazã cu termeni ce vizeazã
gruparea fenomenelor în teritoriu, putând fi consideraþi ca fãcând parte din limbajul

18
 &
sãu ºtiinþific, impropriu folosiþi de nespecialiºti (a se vedea în acest sens chiar
explicaþia care se dã pentru regiune în DEX).
Principiul antropic ºi al dezvoltãrii durabile este avut în vedere în mod
implicit nu numai explicit, întru cât presupune evaluarea ºi examinarea acþiunii
omului asupra naturii, ca ºi asupra societãþii însãºi; dar, geografia implica în toate
analizele (fizico- ºi economico-geografice) omul ca parte activã a mediului. Cu
alte cuvinte este vorba de o integrare a omului ºi a activitãþilor sale în mediu cu
condiþia exploatãrii raþionale a acestuia.
Dezechilibrele ºi disfuncþionalitãþile tot mai profunde ºi mai frecvente ale
mediului au impus luarea unor atitudini ºi mãsuri la nivel global, începând cu
deceniul opt. Totodatã s-au impus ºi concepte noi, cum sunt riscul ºi dezvoltarea
durabilã, concepte menite a adânci cercetãrile privind mediul din perspectiva unui
management eficient. în acest sens, în 1987, Comisia Internaþionalã a Mediului ºi
Dezvoltãrii a propus conceptul dezvoltare durabilã. Conform Raportului
Brundtland, dezvoltarea durabilã „este cea care satisface cerinþele prezentului
fãrã a compromite posibilitãþile generaþiilor viitoare de a rãspunde propriilor
nevoi”. In consens cu acest deziderat, afirmat de altfel încã din 1972, la conferinþa
ONU de N la Stockholm, trebuie sã se aibã în vedere cã intervenþiile omului în
mediu sã fie mult mai controlate decât în trecut. Astfel, principiul antropic al
cercetãrii capãtã noi dimensiuni. Acest concept global presupune, alãturi de
cercetarea interdisciplinarã, ºi asigurarea unor condiþii pentru promovarea unui
nou model de dezvoltare teritorialã ºi socio-economicã (Vãdineanu, 1998, p.7):
1) „diferenþierea unui nou model conceptual de percepþie ºi interpretare a
mediului”, a poziþiei „omului în naturã”, a relaþiilor dintre „om ºi mediu” ºi
respectiv a interdependenþei dintre „mediu ºi dezvoltare”; 2) „constituirea unui
ansamblu de metode de analizã ºi integrare multidisciplinar㔠astfel încât elemente
ale cunoaºterii din orice domeniu - ºtiinþele naturii, socio-uman, economic ºi
tehnic - sã poatã fi accesate ºi integrate în „sisteme informaþionale”, ansamblu
fãrã de care nu se poate asigura managementul tranziþiei; 3) dezvoltarea, adaptarea
ºi aplicarea mijloacelor, instrumentelor ºi metodelor juridice, economice ºi sociale,
precum ºi a resurselor umane ºi instituþiilor care trebuie sã garanteze elaborarea
soluþiilor viabile ºi managementul aplicãrii lor; 4) dezvoltarea mijloacelor
inginereºti ºi a tehnologiilor prin care activitãþile economice ºi sociale sã se poatã
executa cu randament crescut ºi în limitele capacitãþii de suport a „mediului”.

1.3.2. Principii specifice cunoaºterii dinamicii reliefului

Pentru geomorfologie, Schumm (1985) ºi Scheidegger (1987, 1992) au

reformulat principalele principii în consens cu specificul reliefului (Ichim, 1999).
De asemenea, numeroase studii vizeazã explicarea principiilor ce trebuie respectate
în cunoaºterea geomorfologicã (Thornbury, 1969; Posea ºi colab., 1976; Mac,
1986, Josan ºi colab., 1996).
Principiul antagonismului, aplicabil mai ales la evoluþia reliefului, aratã
cã relieful rezultã din acþiunea proceselor endogene (care formeazã macro-
structurile) ºi a proceselor exogene. Antagonismul acestor procese poate fi
evaluat prin raportul dintre viteza înãlþãrii tectonice Vt ºi viteza denudaþiei.
Valoarea 1 a acestui raport aratã o stare staþionarã sau de echilibru.

19
+
Principiul selectivitãþii þine cont de faptul cã suprafaþa terestrã prezintã o
varietate foarte mare de forme de relief, iar procesele geomorfologice acþioneazã
diferit. Geomorfologia clasicã atribuie aceastã diferenþiere litologiei ºi structurii
geologice (eroziune diferenþialã). Modelarea selectivã este impusã de mai mulþi
factori. Procesele de autoreglare a sistemelor geomorfologice determinã un anumit
mod de modelare. Deci selecþia se referã nu numai la substrat ci. ºi la tipul de
agent ºi de proces.
Principiul complexitãþii completeazã principiul anterior; porneºte de la
realitatea cã formele de relief sunt foarte complexe genetic, cu alte cuvinte, puþine
forme de relief sunt datorate unui singur proces genetic. Formele de relief actuale
sunt moºteniri ale proceselor manifestate în timp îndelungat.
Principiul singularitãþii precizeazã cã în populaþiile de forme (de versant
sau de albie), fiecare formã rãspunde diferit la schimbãrile de mediu, deci are ºi
proprietãþi singulare care o individualizeazã în cadrul sistemului (sau sistemelor).
Principiul dezvoltãrii progresive reflectã concepþia evoluþiei formelor, o
evoluþie marcatã de numeroase praguri ºi valori critice ce conduc la apariþia unor
noi stãri ale dinamicii formei. în evoluþie, formele sunt înlãnþuite în structuri
geomorfologice numite catene. Acestea pot fi morfografice, evolutive, catene ale
unor procese sau depozite (de exemplu, catena depozitelor de versant: eluvii -
deluvii - coluvii -proluvii).
Principiul actualismului, enunþat de Hutton (1785), reformulat de Playfair
(1802) ºi consacrat de Lyell în lucrarea Principles of Geology (1830), se prezintã
pe scurt prin sintagma „prezentul este cheia trecutului”. El presupune cã procesele
geomorfologice au avut aceeaºi intensitate ºi în trecutul geologic, de aici ºi
denumirea sub care a fost formulat iniþial de Hutton ca principiul
uniformita-rismului. Abordarea sistemicã impune o aplicare flexibilã a acestui
principiu, în special pentru reconstituiri paleogeografice. Se ºtie cã procesele au
ritmicitate ºi intensitate diferitã în funcþie ºi de alþi factori, dintre care timpul este
esenþial.

20
 2. BAZE TEORETICE GLOBALE - FILOSOFICE
&
ªI FIZICE

2.1. Teoria generalã a sistemelor

2.1.1. Probleme fundamentale

Orice concept, teorie, idee are un timp de genezã mai mult sau mai puþin
identificabil. Multe dintre conceptele sau ideile cu care se opereazã astãzi gândirea
ºtiinþificã ºi filosoficã îºi au rãdãcini foarte îndepãrtate, încã din antichitate. Existã,
cu alte cuvinte, un „schelet” al cunoaºterii pe care investigaþiile au adãugat în
permanenþã ceva nou. ªi în cazul teoriei generale a sistemelor nu se poate vorbi
de un moment precis al genezei. Existã, dupã opinia noastrã douã fapte distincte
în acest sens: percepþia sistemicã empiricã (a existat din momentul în ca omul a
conºtientizat rolul mediului pentru existenþa sa) ºi închegarea teoriei explicarea
concepþiei sistemice despre naturã care sunt de datã recentã. Considerã cã atât
teoria generalã a sistemelor, cât ºi sistemul în accepþiune filosoficã s-au impus ca
metode ºi sisteme de gândire contemporane atotcuprinzãtoare datoritã, de o parte,
specializãrilor înguste în diferite domenii de cercetare ºi a nevoii de încadrare a
acestor cercetãri în diverse sisteme de coordonare sau subordonare, iar pe de altã
parte, datoritã folosirii intensive a mediului de cãtre societate. Cunoaºterea
echilibrelor ºi dezechilibrelor din naturã impune o cercetare sistemicã, holisticã,
a fenomenelor, în vederea intervenþiilor corecte ºi eficiente ale omului î ansamblul
fenomenelor naturii ºi societãþii.
Revenind la teoria sistemelor amintim cã Bertalanffy defineºte sistemicã
foarte concret astfel: „un ansamblu de elemente aflate în interacþiune”. Conceptul
fost completat în raport cu obiectul de cercetare al diverselor ºtiinþe, inclusiv i
ºtiinþelor naturii. Aºadar, imaginile sistemice de astãzi din ºtiinþã, tehnicã, societal
au fost dependente de: progresul aparatului conceptual ºi teoretic al unor ºtiinþe;
perfecþionarea tehnicilor experimentale în ºtiinþã ºi acumularea de date ºi teorii
explicative pe baza acestora; dezvoltarea unui aparat matematic care sã poatã
descrie sub formã abstractã structura, proprietãþile ºi funcþionalitatea unor obiecte,
fenomene, procese din ce în ce mai complexe.

1. La începutul secolului al XlX-lea Einstein publicã studii care vor pune bazele teoriei
relativitãþii, unificând într-o teorie nouã principiul relativitãþii miºcãrii rectilinii ºi uniforme cu
principiul independenþei vitezei luminii faþã de deplasarea sursei. Teoria relativitãþii demonstreazã
dependenþa reciprocã dintre spaþiu ºi timp, valorificându-se astfel existenþa unui sistem spaþiu -

21
+
timp, care stã la baza evoluþiei ºi dinamicii fenomenelor. în aceste condiþii generale de dezvoltare
a ºtiinþei, tehnicii ºi a presiunii umane asupra mediului, anumite ºtiinþe au permis formularea
teoriei generale a sistemelor.
2. Biologia este una dintre rãdãcinile TGS. La jumãtatea secolului trecut, Ludwig von
Bertalanffy foloseºte noþiunea de sistem pe care îl defineºte ca o mulþime de „obiecte” care
interacþioneazã. în acelaºi timp, pentru entitãþile biologice TGS este ºi o metodã (Outline of General
Systems în Britisch Journal for the Philosophy of Science, voi. 2, aug., 1950). Studiul complex al
sistemului biologic presupune analiza factorilor de mediu ºi a speciilor biologice, a relaþiilor
dintre acestea.
3. Electronica, preocupatã de realizarea aparaturii necesare telecomunicaþiilor, a condus
la apariþia teoriei circuitelor. Un semnal electric aplicat într-un anume punct dintr-un circuit electric
declanºeazã o serie de modificãri de tensiune ºi intensitate a curenþilor în întregul circuit. La
definiþia iniþial㠄colecþie de obiecte aflate în interacþiune” s-a adãugat „ºi care se comportã în
mod specific ºi previzibil în raport cu o modificare în mediul sãu înconjurãtor (adicã un stimul,
semnal)”.
4. ªtiinþele economice sunt un alt pion al teoriei sistemelor. Activitãþile economice sunt
rezultatul interacþiunii complexe dintre forþa de muncã, uneltele de producþie, materiile prime, valoarea
mãrfurilor, preþuri, toate considerate în anumite condiþii. Contribuþia fundamentalã a ºtiinþelor economice
constã în completarea definiþiei sistemului cu necesitatea cunoaºterii nivelului de dezvoltare al
obiectelor din sistem. De exemplu: modificarea nivelului de dezvoltare al forþelor de producþie duce
ºi la un decalaj între forþe ºi relaþii ceea ce atrage dupã sine necesitatea modificãrii, în salt a relaþiilor de
producþie, situând sistemul într-un regim de funcþionare cu caracteristici cu totul noi.

Din cele prezentate, rezultã cã teoria generalã a sistemelor a apãrut ca o

necesitate ºi nu ca o întâmplare. Ea este reprezentativã pentru întreaga istorie
contemporanã a ºtiinþei (pentru detalii vezi Grecu, 2000).
Filosofic, metoda sistemicã s-a constituit într-o reacþie la metoda fenome-
nologicã ºi a fost readusã în atenþia gânditorilor în domeniu ceva mai târziu, de
cãtre Nikolas Luhmann, care ºi consacrã metoda sistemicã în filosofia de anvergurã
a timpului nostru. Potrivit analizei fãcute de Andrei Marga, „Luhmann” preia
conceptul de sistem ºi o seamã de teoreme ale actualei teorii a sistemelor ºi le
aplicã în teoria societãþii, pe care o considerã drept fundament inclusiv al filosofiei”
(Marga, 1992, p. 119). Relaþia de bazã, originarã, în concepþia lui Luhmann este
cea dintre „mediul înconjurãtor” ºi „sistem”, noþiuni fundamentale cu care opereazã
ºi cu ajutorul cãrora îºi construieºte întregul sistem de gândire.
Conceptul de geosistem este foarte apropiat de conþinutul altor entitãþi
geografice, ca: înveliº geografic, peisaj, landºaft, regiune geograficã, complex
teritorial, fiecare dintre aceºti termeni având un caracter cumva istoric, ca sã nu
spunem la modã. „Geosistemul este orice unitate teritorialã pe care relaþiile dintre
elementele geografice ce o compun, înscrise într-o structurã funcþionalã proprie,
o individualizeazã ierarhic în timp ºi spaþiu geografic, printr-o fizionomie peisa-
gisticã specificã ºi un anumit grad de potenþialitate energeticã ºi de productivitate
biologic㔠(Roºu, 1987, p. 70).
Pentru geografie trebuie semnalat încã un aspect, pentru a putea înþelege pe
de o parte, deosebirea dintre metoda sistemicã ºi concepþia sistemicã, iar pe altã
parte, dintre cercetarea ºi gândirea interdisciplinarã ºi cea sistemicã. Se ºtie potrivit
concepþiei sistemice materia este organizatã în ansambluri de elemente presupun
existenþa unei structuri ºi prin aceasta a unui proces continuu de evoluþie, de
dezvoltare ºi a unei ierarhizãri. Conform acestei definiþii, geografia este sistemicã

22
 &
în conþinut, dar este ºi interdisciplinarã, acceptând ca discipline toate domeniile
de cercetare de sine stãtãtoare asupra aerului, apei, reliefului, vegetaþi solurilor,
populaþiei, economiei geografice º.a. Problema se pune în a folosi metoda sistemicã
pentru investigaþiile geografice ºi mai ales pentru corelãrile ce se impun asupra
rezultatelor cercetãrii analitice, cu alte cuvinte, în a depista modificãri produse în
diferite sisteme ºi, ca urmare, a impactului materiei ºi energiei, în descifra sistemele
geografice ºi a le prevedea tendinþa de evoluþie. Din aceastã perspectivã, sistemele
geografice nu sunt numai cele ce se referã la teritoriu, regiuni, ci ºi sisteme specifice
diferitelor fenomene, procese, cum sunt, pentru geomorfologie, sistemele dinamicii
formelor de versant, a dinamicii albiilor, þãrmurilor, a gheþarilor, a bazinelor
hidrografice etc.
Calitãþile generale ale sistemelor geomorfice sunt aceleaºi ca a sistemelor
generale, cu evidenþierea faptului cã explicarea acestora þine c particularitãþile
reliefului. Existenþa ºi funcþionalitatea sistemului ca organism complex decurge
din capacitatea de adaptare a componentelor la întreg, de a organiza ºi de a evolua.
Aceste însuºiri generale se exprimã prin calitãþi, atribute, specifice tuturor
sistemelor ce vizeazã mediul, inclusiv sistemelor geomorfice.
1. Integralitatea este una dintre cele mai importante proprietãþi sistemice cai
se aplicã în geografie. Integrarea este capacitatea pe care o are fiecare component;
sistemului de a se asocia, în funcþie de condiþiile specifice fiecãrui sistem în parte.
Procesul de integrare conduce la apariþia unor însuºiri noi atât ale componentelor,
cât mai ales ale sistemului respectiv. însuºirile noi nu sunt izolate faþã de sistemul
superior în care se încadreazã ºi nici faþã de subsistemele din care se compun.
2. Caracterul evolutiv sau istoric aratã evoluþia sistemului în timp Conform
acestei însuºiri se impune refacerea unor structuri vechi în cazul unor sisteme.
Aceastã refacere se realizeazã fie natural, fie artificial, prin intervenþii omului. In
ultimul caz sunt incluse folosirea îngrãºãmintelor pentru refacere; fertilitãþii solului,
eliminarea pericolului de inundaþii etc.
3. Caracterul informaþional stã la baza existenþei sistemului; informaþii
desemneazã starea actualã dintre toate stãrile posibile. în definirea informaþiei º
mai ales a mãsurãrii ei conteazã numãrul de posibilitãþi în care poate sã aparã
fenomenul variabil. Informaþia este definit㠄ca un mijloc susceptibil de a aduce
c cunoºtinþã referindu-se la un fenomen variabil care se poate prezenta într-un
numai finit de stãri; informaþia existã atunci când este desemnatã starea actualã a
fenomenului” (Arsac, 1973, p. 26). Nu este suficient sã se ia în considerare numai
numãrul de stãri posibile, ci ºi probabilitatea manifestãrii fiecãreia dintre ele.
Sistemele actuale moºtenesc un stoc de informaþii, provenit din sistemele din
care au evoluat, pe lângã cantitatea de informaþie proprie. De exemplu, Carpaþii
Meridionali moºtenesc elemente ale unei succesiuni evolutive de sisteme dovedite
prin suprafeþele de denudare.
4. Reflectarea este un atribut fundamental al materiei, al structurilor ºi al
sistemelor materiale aflate în interacþiune; ea constã în capacitatea acestora de a
înregistra, pãstra ºi transmite influenþele exercitate de acþiunea altor sisteme.
Rezultã cã reflectarea se realizeazã prin interacþiunea dintre douã sisteme, fãrã ca
aceste corelaþii sã ducã la reflectãri reciproce de aceeaºi intensitate. Exemplu,

23
+
zonalitatea latitudinalã ºi etajarea verticalã aratã reflectarea reciprocã a
subsistemelor relief, climã, vegetaþie, care constituie singura cale de coexistenþã
ºi de integrare a lor.
5. Autostabilitatea este capacitatea sistemelor de a interacþiona cu mediul
sãu, cu sistemul cãruia îi este subordonat ca izvor al proceselor evolutive interne,
formã concretã a autoexistenþei ºi autodezvoltãrii. Prin aceste procese sistemul se
aflã într-o continuã organizare care îi imprimã noi calitãþi în comportarea sa faþã
de cerinþele mediului, în perfecþionarea sa.
6. Conexiunea inversã (feed-back) este proprietatea care asigurã funcþionarea
sistemului. Sistemul primeºte informaþii sub formã de impulsuri din partea
mediului, a sistemului în care se încadreazã, ce pot fi definite ca intrãri. Prelucrând
aceste informaþii le transformã în acþiuni asupra mediului prin „ieºiri”.
Funcþionalitatea sistemului se bazeazã pe conexiunile dintre componentele
constitutive ale sistemelor, care se identificã cu mecanismul transformãrii intrãrilor
în ieºiri. Deci ieºirile pot fi definite ca un efect al intrãrilor, cauze ale acestui
efect, dupã cum raþionamentul dialectic demonstreazã trecerea cauzelor ºi efectelor
unele în altele, existenþa unor raporturi elementare între ele. Sistemul cibernetic
dezvoltã aceastã bazã în sensul cã influenþa efectului asupra cauzei se manifestã
printr-o conexiune inversã, prin fenomenul de feed-back, mecanism cibernetic
universal de autoreglare a sistemelor. Ieºirile nu constituie numai începutul, cauza
care duce la construirea unui alt sistem, ci ºi mijlocul care corijeazã, prin conexiune
inversã, intrãrile. Deci efectul corecteazã propria sa cauzã, îi dirijeazã acþiunea,
astfel încât sã-i fie favorabilã, sã-i conserve calitativ ºi cantitativ propria sa naturã.
Mecanismul feed-back determinã stabilitatea sistemului, dar îl ºi integreazã mai
organic în ambianþã, în sistemul cãruia i se subordoneazã.
Feed-back-ul negativ estompeazã efectul prelucrãrii informaþionale între
anumite valori, refãcând astfel ieºirile care diminueazã efectul feed-back.
Feed-back-ul pozitiv sau conexiunea pozitivã amplificã efectul, ieºirile ºi
întãreºte astfel intrãrile, încãrcând sistemul cu proprietãþi noi, în funcþie de cerinþele
ambianþei, înnoind astfel sistemul.
7. Autoreglarea este capacitatea sistemului de a se adapta permanent
propriilor cerinþe ale ambianþei. In cazul sistemelor complexe, care includ unele
pe altele, fenomenele de feed-back se intercepteazã, se suprapun, au loc procese
de coordonare a reglãrilor parþiale, ceea ce dã sistemului o stabilitate mai mare ºi,
în acelaºi timp, posibilitãþi de dezvoltare. Autoreglarea dã un sens, o finalitate
proceselor din sistem, finalitate care constã în tendinþa de a se asigura echilibru
sistemului.
8. Echilibrul dinamic stã la baza dinamismului proceselor naturale; rezultã
din proprietatea sistemului de a se autoregla; atingerea echilibrului nu înseamnã
o finalitate de aceea intervine ºi sensul de dinamic. Slaba cunoaºtere a funcþionãrii
sistemelor stã Ia baza producerii multor dezechilibre, disfuncþiona dereglãri ale
mediului.
9. Ierarhizarea rezultã din caracterul eterogen al sistemelor, resp varietatea
elementelor componente. Ca nivel complex de organizare, orii este compus din
subsisteme, corespunzãtoare unor nivele inferioare de oi mai mult sau mai puþin
complexe. Dar el este inclus la rându-i în alte si nivel superior de organizare.

24
 &
2.1.2. Tipuri de sisteme utilizate în dinamica formelor de i

La începutul deceniului opt al secolului trecut, Chorley ºi Kennedy (1971)

opereazã cu concepte ce s-au înscris în literatura de specialitate pânã în prezent.
Astfel, ei definesc sistemul ca fiind o mulþime structuratã de obiecte ºi/sau
atributele lor. Aceste obiecte ºi atribute constau în componente sau variabile care
etaleazã interrelaþii cu altele ºi opereazã împreunã ca un întreg, în raport cu
structura. Sistemul este de fapt un model conceptualizat (dupã Strahler). Vorbind
despre un sistem se are în vedere depistarea sistemului, reþinerea aspectelor
esenþiale ale acestuia, în vederea definirii funcþiilor sale. Pornindu-se de 1a acest
deziderat, cã sistemele existã în naturã, societate, ºi cã ele trebuie descoperite,
definite, unele cercetãri (Chorley, Kennedy, 1971; Huggett, 1985) au stabilit pentru
suprafaþa terestrã urmãtoarele tipuri de sisteme (gãsite de altfel în aproape toate
tratatele de geomorfologie din ultimele decenii): sistemul morfologic, sistemul
cascadã, sistemul proces-rãspuns.
Sistemul morfologic este asociat cu proprietãþile fizice ale sale (compoziþia,
geometria, rezistenþa etc.) ºi exprimã o mulþime de variabile morfologice în
iterrelaþie, astfel încât sã asigure funcþionarea sistemului. Descrierea sistemului
oferã date privind relaþiile dintre componente, structura sistemului; deci structura
trebuie depistatã pe baza datelor privind morfografia ºi morfometria.
Sistemul cascadã este unul din cele mai importante sisteme dinamice
Caracteristica principalã este cã are o structurã în care ieºirea din sistem
formeazã intrarea în sistemul urmãtor, în care un regulator poate opera astfel
încât o parte din aceasta sã fie stocatã sau sã creeze o nouã ieºire. De exemplu,
ciclurile naturale sunt mari sisteme în cascadã: circuitul apei în naturã, circuitul
sedimentelor, al energiei solare etc.
Sistemul proces-rãspuns exprimã relaþiile dintre procese ºi forme, ca o
interacþiune care se realizeazã pe douã cãi. Procesele altereazã formele, iar formele,
odatã schimbate, altereazã procesele; altã etapã este reorganizarea sistemului ºi
implicit a relaþiilor, a legãturilor dintre variabilele sistemului. Acest sistem redã
legãturile dintre un sistem morfologic ºi unul în cascadã, cuprinzându-le ambele.
La analiza acestor sisteme trebuie sã se þinã seama de faptul cã:
– mãrimea ºi frecvenþa intrãrilor în sistem controleazã (dicteazã ºi
orienteazã) operaþiile (modificãrile) dintr-un sistem;
– intrãrile ºi ieºirile din sistem tind spre crearea unui echilibru între
variabilele sistemului ºi a stãrii staþionare a sistemului;
– schimbãrile în intrãrile în sistem ºi în starea internã a sistemului conduc
la modificãri în structura sistemului.

2.1.3. Sistemul morfohidrografic

Cel mai complex ºi mai dinamic sistem geomorfologic este cel al unui bazin
morfohidrografic, el impunându-se în analizele teritoriale din mai multe cauze,
în primul rând datoritã delimitãrii prin cumpãna de ape (Grecu, 1992).
Bazinul morfohidrografic este un sistem neizolat deschis, în care schimbul
de materie ºi energie cu mediul înconjurãtor se materializeazã în bilanþul

25
+
geomorfologic. Bazinul morfohidrografic este un organism complex, ale cãrui
însuºiri decurg din conexiunile pãrþilor sale componente; numai studierea celor
din urmã permite cunoaºterea însuºirilor ºi funcþionãrii întregului. La baza
funcþionalitãþii sistemului stau legãturile dintre componentele unui sistem (în cadrul
sistemului), dar ºi dintre acestea ºi sistemul de rang superior în care se încadreazã
(fig. 2.1). Din aceastã prezentare a noþiunii de bazin morfohidrografic în accepþiune
sistemicã decurge una dintre calitãþile esenþiale ale bazinelor morfohidrografice,
ºi anume feed-back-u\. Acesta determinã o autoreglare permanentã a bazinului
morfohidrografic, în tendinþa atingerii unui echilibru dinamic.
Funcþionarea sistemului ca întreg este dependentã de subsistemele de rang
inferior la nivelul subbazinelor, dar ºi la nivelul versanþilor ºi albiilor. Aºadar,
sistemul morfohidrografic este funcþie de:
– subsistemul versanþilor;
– subsistemul albiilor;
– subsistemele holistice ale subbazinelor;
– subsistemele superior, mediu ºi inferior ale bazinului.
Aceste subsisteme sunt funcþie de alte subsisteme morfologice, în cascadã
sau proces-rãspuns, cum sunt spre exemplu cele din albia râului, dintre care
subsistemul hidrologic are o deosebitã importanþã.
Materia ºi energia care intrã în bazinul morfohidrografic (deci ºi în
subsisteme) pot fi determinate cantitativ ºi se prezintã schematic astfel:

x(intrãri) → bazin morfohidrografic → v(ieºiri)

precipitaþii (P) – scurgere lichidã (Q)
aport prin vânt (Av) – scurgere solidã (R)
subterane (As) – scurgere chimicã (M)
antropice (Aa) – evapotranspiraþie (Ev)
radiaþie solar㠖 subterane (Is)
directã (Es) – antropice (Ia)
– pierderi prin acþiunea vântului (Iv)
– energia reflectatã ºi radiatã (Er)

Variabilele ce determinã funcþionarea sistemului morfohidrografic, dar ºi a

subsistemelor sunt în fapt elementele fizice ºi geologice, analizate în timp ºi spaþiu;
analiza acestor variabile se constituie în bazã documentarã a amenajãrii acestora,
a organizãrii teritoriului. îi revine lui Schumm (1977) meritul de a le pune în
evidenþã în acest context, adicã al analizei sistemului fluvial (evident, astfel de
analize existau cu mult timp înainte de impunerea TGS), vizând: (1) timpul; (2)
relieful iniþial; (3) geologia (litologia, structura); (4) clima; (5) vegetaþia (tip ºi
densitate); (6) volumul reliefului sistemului mai sus de nivelul de bazã; (7)
hidrosfera (scurgerea ºi producþia de sedimente pe unitate de suprafaþã în zona I a
sistemului fluvial; (8) morfologia reþelei de drenaj; (9) morfologia versanþilor;
(10) hidrologia (debitul lichid ºi solid în zonele a II-a ºi a III-a); (11) morfologia
albiei ºi vãii ºi caracteristicile depozitelor din zona a Ii-a; (12) sistemul morfologic
de acumulare ºi caracteristicile depozitelor din zona a III-a.

26
 Componentele
mediului

Variabilele sistemelor
morfohidrografice
superioare
Funcþionalitatea sistemului
Sistemul
morfohidrografic

27
morfohidrografic
Variabilele din interiorul
sistemului

Variabilele sistemelor
morfohidrografice
inferioare

Fig. 2.1. Relaþiile sistemului morfohidrografic care îi determinã funcþionalitatea.

&
+
Zonele I, II, III sunt semnificative pentru bazine torenþiale (conform desenului
lui Schumm, fig. 13.22). Ele corespund subsistemelor bazinului superior, bazinului
mediu ºi, respectiv, bazinului inferior. Analiza acestor variabile permite unele
concluzii:
– timpul ca variabilã permite de fapt stabilirea stadiului actual de evoluþie a
bazinului, respectiv a stãrii sistemului;
– þinându-se cont de timp, împreunã cu variabilele precizate la punctele
2 ºi 6 se poate determina rata medie de denudare globalã a bazinului, folosindu-se
metoda curbelor hipsometrice pe baza formulei:
Rm = (Ri – Ra)/t
în care: Ri, este volumul reliefului iniþial de la care a început sculptarea
bazinului; volumul reliefului actual; t - timpul (transformat în secunde) scurs de
la începerea sculptãrii bazinului (suprafaþa iniþialã) ºi pânã în prezent.
Asupra celorlalte variabile nu mai insistãm, ele suportã detalieri în cazul
analizei, în funcþie ºi de unitatea de relief major în care se încadreazã sistemul ºi
subsistemele bazinului morfohidrografic.

Sistemul versant. Versantul constituie un sistem, dar ºi un subsistem raportat

la bazinul morfohidrografic. Materia ºi energia care intrã ºi cele care ies din
sistemul versant ºi sunt aceleaºi ca ºi în cazul sistemului morfohidrografic (fig.2.2).

Fig. 2.2. Dinamica sistemului versant:

Factori activi: 1 – gravitaþia; 2 – clima; 3 – acþiunea plantelor; 4 – tectonica;
pasivi: 5 – litologia; 6 – structura; 7 – expoziþia.
Efecte: a – meteorizaþie – alterare fizicã ºi chimicã;
b – eroziune ºi transport - translocare ºi transport prin forþa gravitaþiei,
apei, vântului.

Ele sunt diferenþiat receptate ºi respectiv expulzate din sistem în cele trei sub-
sisteme: superior, mediu ºi inferior ale versantului (v. cap. Probleme fundamentale
ale versanþilor). Astfel, funcþia sistemului este asiguratã de funcþiile subsistemelor,
cu alte cuvinte, de unitãþile funcþionale de versanþi, de relaþiile de interdependenþã

28
 &
dintre acestea, dar ºi de raporturile ºi relaþiile cu subsistemele albiei ºi bazinului
morfohidrografic.
Subsistemele de versant sunt definite de:
– elemente morfometrice ºi morfografice: declivitate, formã - convexã,
dreaptã, concavã - altitudine relativã ºi absolutã etc;
– tipul predominant de proces: alunecãri, torenþialitate, pluviodenudare etc;
– forme de relief specifice;
– depozite;
– funcþia principalã: eroziune, transport, acumulare;
– relaþiile cu sistemele ierarhic superior ºi inferior, pe versanþi, dar ºi relaþii
cu albia râului sau suprafaþa cvasiorizontalã de la baza versantului etc.
Spre exemplu, subsistemul inferior al versantului se caracterizeazã prin pante
relativ reduse, de multe ori pantã de glacis, formã concavã, conuri de dejecþie,
glacisuri, funcþia principalã de acumulare a materialelor transportate din sistemul
mediu al versantului; o parte din materialele acumulate sunt reluate în albiile
râului, deci subsistemul are relaþii directe de funcþionalitate cu subsistemul mediu
al versantului ºi subsistemul albiei.

2.1.4. Sistemul global al formaþiunilor superficiale

Cea mai mare parte a suprafeþei Pãmântului este acoperitã de o „pãturã”

superficialã de materiale (sfãrâmãturi) cu granulometrie diferitã, care se interpune
între roca în loc ºi mediul extern, constituind partea cea mai dinamicã a reliosferei.
Abordarea interdisciplinarã a formaþiunilor superficiale prin prisma concep-
þiei sistemice înlesneºte emiterea unor noi puncte de vedere asupra conþinutului
acestora. Astfel, în concepþie geograficã, înveliºul hipergen trebuie abordat în relaþiile
sale cu: (1) relieful, ca parte a acestuia, ºi cu influenþã asupra evoluþiei lui ulterioare;
(2) bioclima, rezultând o distribuþie zonalã ºi etajatã îndeosebi a formaþiunilor
primare, a celor din mediile deºertic ºi glaciar; (3) domeniul oceanic; (4) tectonica;
(5) particularitãþi locale: carstice, vulcanice.
Formaþiunile superficiale sunt materiale formate din acumularea produselor
rezultate din distrugerea scoarþei terestre din diferite procese, la interfaþa substrat
- mediu extern. Trebuie precizat însã cã: scoarþa terestrã se extinde ºi sub mãri ºi
oceane, deci mediul extern include ºi mediul acvatic (al mãrilor ºi oceanelor).
Componenta solidã a sistemului terestru este „rezervorul” formaþiunilor
superficiale. Acestea se înscriu într-un circuit cu o macrodinamicã în timp geologic
(fig.2.3). Fenomenul poate fi comparat cu circuitul apei în naturã.
Formaþiunile superficiale submerse suferã procese diagenetice, iar în timpul
orogenezelor sunt exondate ºi supuse transformãrilor subaeriene, continentale.
O parte din materialele rezultate rãmân pe continent, formând înveliºul
hipergen continental, iar altã parte ajunge din nou în mediul marin într-un timp
mai scurt însã decât al orogenezelor. Formaþiunile superficiale constituie un sistem
ierarhic, intrãrile în sistem constituindu-le materialele provenite prin transformarea
rocilor din substratul geologic (fig. 2.4). Concepând astfel dinamica formaþiunilor
superficiale, este de la sine înþeles cã trebuie incluse în sistem ºi formaþiunile
marine. (Grecu, 1997, c)

29
+
Diageneza sedimentelor, exondarea ºi Formaþiuni continentale Formaþiuni marine
reluarea hipergenezei

Timp geologic Timp scurt - cuaternar ºi actual

Fig. 2.3. Schema generalizatã a circuitului global al formaþiunilor superficiale:

––V transportul materialelor; – –V depunere subacvaticã; ⇒ miºcare orogenicã;
/ – formaþiuni glaciare, de versant; 2 – formaþiuni predominant de versant; 3 – formaþiuni
predominant fluviale din câmpii de nivel de bazã: emerse (a) ºi submerse (b).

În concluzie, funcþionalitatea sistemului global al formaþiunilor

superficiale este datã de conexiunea inversã ºi realizatã prin:
- subsistemul formaþiunilor superficiale continentale;
- subsistemul formaþiunilor superficiale marine.

Fig. 2.4. Schema sistemului ierarhic al formaþiunilor superficiale.

Miºcarea formaþiunilor superficiale se realizeazã atât pe versanþi ºi în al cât

ºi între versanþi ºi în albii. Ieºirile din sistemul continental (aluviuni, p transportat
de vânt) constituie intrãri în sistemul marin, formând astfel un ºist cascadã la
scarã planetarã (fig.2.5).

30
 &
Fig. 2.5. Schema sistemului cascadã al formaþiunilor superficiale.

Acelaºi sistem cascadã se regãseºte ºi la nivel continental. Ieºirile din

subsistemul formaþiunilor de versant se constituie, în parte, în intrãri ale sistemului
formaþiunilor de albie. Dar, cantitatea de materiale scoase de pe versanþi este
dependentã de materialele rezultate din transformãrile substratului ºi de starea lor
pe versanþi.
Astfel, notând cu y ieºirile, cu x stãrile ºi cu u intrãrile, funcþionalitatea
sistemului este datã de:
y = f(x, u).
Starea sistemului formaþiunilor de versant este dependentã nu numai de
materialele intrate în sistem [x = Ǿ(u)], ci ºi de timp ºi de ieºiri. Ceea ce se
analizeazã, de obicei, este starea sistemului. Cea mai mare extindere a formaþiunilor
superficiale continentale se aflã la contactul regiunilor ce se înalþã cu cele care se
scufundã, de exemplu, formaþiunile piemontane.
În cadrul formaþiunilor marine, ieºirile din sistem se produc în timp
îndelungat. Starea actualã a sistemului este rezultatul transformãrilor materialelor
în condiþii specifice subacvatice. Calitatea ºi cantitatea formaþiunilor depind de
adâncimea apei, în raport de care variazã procesele chimice ºi biotice.
Concepþia sistemicã permite efectuarea sintezei asupra studiilor analitice
multidisciplinare ale formaþiunilor superficiale.

2.2. Legi ºi forþe

2.2.1. Energia - forþa în acþiune

Geomorfologia dinamicã semnificã, pe scurt, miºcarea formelor de relief.

De aceea, relieful se supune aceloraºi forþe ºi legi ca ale oricãrei materii. Ele sunt
însã puþin cunoscute ºi aplicate de cãtre studenþii geografi. Din acest motiv,
geomorfologia dinamicã este înþeleasã cu mai multã dificultate. Cuprinderea
dinamicii ºi a evoluþiei proceselor ºi formelor geomorfice în scheme cadru de
miºcare este însã extrem de dificilã datoritã complexitãþii lor. Totuºi, unele reguli,
forþe ºi legi generale trebuie cunoscute pentru explicarea mai corectã a dinamicii
terestre.
Este cunoscut cã mãsura generalã a formelor de miºcare ale materiei este
energia. Termenul, de origine greac㠖 energheia –, înseamnã forþã in acþiune ºi

31
+
defineºte capacitatea de acþiune a unui sistem fizico-chimic, facultatea unui sistem
de a efectua lucru mecanic sau echivalentul sãu. Dispariþia unei cantitãþi de miºcare
duce la o cantitate echivalentã de miºcare sub o altã formã, conform legii conser-
vãrii energiei. Dintre formele de manifestare ale energiei în naturã (mecanicã,
termicã, electricã, radiantã etc), pentru dinamica geomorficã este extrem de
importantã energia mecanicã.
Energia mecanicã este energia unui corp capabil sã efectueze un lucru
mecanic datoritã unor factori naturali, ca: vitezã, schimbarea poziþiei într-un câmp
de forþe, deformaþii etc. Atunci când este vorba de vitezã avem de-a face cu energia
cineticã Ec care este egalã cu lucrul mecanic necesar pentru a scoate corpul din
repaus ºi a-l aduce în stare de miºcare cu viteza v (fig.2.15).

Fig.2.15. Schema pentru definirea noþiunilor de lucru mecanic ºi energie cineticã.

Corpul de masã m, în absenþa frecãrilor, sub acþiunea forþei Fr capãtã viteza

v în timpul t, efectuând un lucru mecanic egal cu:
r v
mv 2
L = ∫ Frdr = ∫ mvdv = =Ec
0 0 2
Dupã teoria relativitãþii restrânse a lui Einstein, energia cineticã a unui corp
este egalã cu diferenþa dintre energia de miºcare mc ºi energia de repaus m0c2 ale
corpului:
Ec= mc2 – m0c2 = (m – m0)c2 = ∆ mc2
în care: ∆ m este variaþia masei datoritã vitezei corpului; c - viteza luminii,
egalã cu aproximativ 3 · 108 m/s; m0 - masa corpului corespunzãtoare vitezei v.
Conform aceleaºi teorii masa unui corp creºte tinzând spre infinit, când viteza
acestuia se apropie de viteza luminii.

Energia potenþialã Ep este lucrul mecanic

efectuat de un corp de masa m datoritã schimbãrii
poziþiei pe verticalã (h = înãlþimea de la suprafaþa
solului pânã la punctul corpului) în câmpul gra-
vitaþional (g = acceleraþia gravitaþionalã)
(fig. 2.16).
Fig.2.16. Schemã pentru definirea Ep = mgh
noþiunii de energie potenþialã.

32
 &
2.3.2. Forþa de gravitaþie

Dinamica formelor de relief este impulsionatã de energiile de atracþie. Forþa

de gravitaþie F, produsã de Pãmânt asupra unui corp situat la suprafaþa sa are
expresia:
mM
F=γ
R2
în care: m este masa unui corp, exprimatã în kg;
M - masa Pãmântului = 5,985-10 kg; R = 6356 km;
γ - constanta gravitaþiei universale = 6,67 · 10–11 N · m2/kg..
Notând cu
M
g = γ R ≈ 9,81 m/s2
2

acceleraþia gravitaþionalã, se poate scrie

F=m·g
Acceleraþia creºte de la ecuator (circa 978 cm/s”) spre poli (circa 983 cm/s2).
Gravitaþia terestrã variazã ºi pe verticalã: spre atmosferã scade (spre spaþiul
extraterestru tinde cãtre zero), spre interiorul Pãmântului creºte pe intervalul de
1 000 –3 000 m adâncime pânã la circa 1 200 gali (unitatea CGS de mãsurã este
galul ≈ 1 cm/s2), apoi spre centrul Pãmântului tinde cãtre zero. Gradientul orizontal
(dg/dl) ºi gradientul vertical (dg/dh) aratã variaþia gravitaþiei pe orizontalã ºi,
respectiv, pe verticalã.
Energia potenþialã este mai mare la relieful mai înalt ºi deci procesele
gravitaþionale (rostogoliri, prãbuºiri, alunecãri de teren, avalanºe etc.) sunt mai
intense decât la relieful cu altitudini reduse.

2.3.3. Schimbul de cãldurã ºi lucrul mecanic

Termodinamica constituie un domeniu prioritar pentru analiza dinamicii

reliefului atât prin conþinutul acestei ºtiinþe - interacþiunea dintre douã sau mai multe
corpuri din punctul de vedere al schimbului de cãldurã ºi al lucrului mecanic -,
cât mai ales prin aplicarea principiilor zero, I ºi II ale termodinamicii. Primul principiu
conduce la definirea funcþiei de energie, al doilea, la cea de entropie. Supunerea
reliefului celor douã principii ale termodinamicii rezultã din faptul cã majoritatea
proceselor morfodinamice sunt de naturã mecanicã, deºi principala sursã de energie
este de naturã caloricã.
Principiul zero al termodinamicii (formulat ulterior principiilor 1 ºi II)
aratã cã starea de echilibru termodinamic are proprietatea de tranzitivitate ºi este
determinatã nu numai de parametrii externi, ci ºi de o mãrime intensivã specificã,
funcþie de stare, numitã temperaturã, respectiv într-un sistem izolat, format din n
corpuri aflate în contact termic, condiþia necesarã ºi suficientã de echilibru este
egalitatea temperaturii pentru toate corpurile.

33
+
Principiul I al termodinamicii îºi are începuturile în încercãrile lui Rumford
(1798) care a stabilit o dependenþã între cãldura generatã în procesul frecãrii ºi
lucrul mecanic consumat (Cenuºe, 1998). Abia peste o jumãtate de secol, Mayer a
formulat principiul conservãrii cãldurii (1842), Joule (1845) a publicat rezultate
experimentelor referitoare la echivalenþa lucrului mecanic ºi energiei, iar Helmkoltz
(1847) a arãtat cã toate sistemele mecanice sunt supuse legii conservãrii. Acþiunea
legii conservãrii ºi transformãrii energiei în sistemele geomorfice explicã diversitatea
transformãrilor produse pe versanþi ºi în albii, dinamica terestrã majorã. La suprafaþa
Pãmântului se conjugã energiile calorice extraterestre cu cele telurice, constituii
principalele surse de energii ce stau la baza dinamicii terestre.
Principiul al II-lea al termodinamicii are mai multe formulãri (postulat
echivalente:
• Postulatul Clausius aratã cã este imposibil sã se transforme spontan cãldura
de la un corp mai rece la un corp mai cald fãrã sã se producã modifici mediului
ambiant. Procesul transferului de cãldurã de la un corp cald la unul rece este
ireversibil. Fizicianul german Robert Clausius a utilizat pentru prima da termenul
de entropie, arãtând cã propagarea ireversibilã a cãldurii devine ºi izvor pierderii
de randament, al tendinþei de degradare universalã a energiei.
• Enunþul Thomson - Planck afirmã cã este imposibil sã se transforme
complet în lucru mecanic, printr-un proces ciclic reversibil, cãldura luatã de la un
sistem cu temperaturã constantã fãrã a se provoca ºi alte transformãri în mediul
ambiant; sau, un proces care are ca efect transformarea lucrului mecanic în cãldurã,
fãrã alte modificãri este ireversibil.
• Enunþul Caratheodory (1909): „Pentru fiecare stare de echilibru a un sistem
existã stãri în imediata apropiere care nu pot fi atinse prin procese adiabatii
reversibile”.
Majoritatea proceselor geomorfice sunt procese ireversibile ºi nestatic
Reversibilitatea unor procese este doar aparentã, fiind vorba de fapt de o repetare
procesului la altã scarã ºi în alt timp. Procesul geomorfologic este definit trecerea
sistemului geomorfic dintr-o stare caracterizatã prin anumiþi paramel
(morfometrici, morfografici ºi morfodinamici), în altã stare, caracterizatã de a
parametri geomorfologici.
Pentru sistemele termodinamice sunt esenþiale urmãtoarele stãri:
– starea de echilibru în care nu are loc transfer de masã ºi energie cu mediul
înconjurãtor;
– starea staþionarã, starea sistemului în echilibru intern, în care sistem
schimbã masã ºi energie sau numai energie, cu valori constante, cu mediul
înconjurãtor;
– starea standard, activitatea componentului este unitatea; este o sta arbitrarã.

În concluzie, primul principiu al termodinamicii ºi principiul zero nu stabilesc

condiþiile stãrii sistemelor geomorfice, ele sunt principii de constatare, de „bilanþ”;
principiul al II-lea al termodinamicii stabileºte funcþia de stare (entropia) a unui
sistem, permite definirea a douã mari categorii de procese, ca: procese cvasistatice
sau reversibile ºi procese nestatice, naturale, spontane, ireversibile.

34
 &
2.3.4. Surse de energie

Indiferent de mediul în care au loc aceste procese (continentale sau marine),

ele sunt rezultatul manifestãrilor energetice de naturã extraterestrã sau teluricã
asupra rocilor. Intre substrat ºi mediul morfogenetic se stabilesc relaþii complexe
care asigurã crearea unei pãturi superficiale a scoarþei terestre, care devine la
rândul ei component al geosistemului. Astfel, formaþiunile superficiale fac parte
dintr-un circuit al materiei datorat energiilor extraterestre ºi telurice.
Energia solarã. Singura sursã de cãldurã ºi energie cu importanþã pentru
Terra o constituie Soarele (R = 695 000 km), format din: hidrogen (50%) ºi heliu
(40%), în partea centralã, ºi dintr-un amestec de elemente grele în stare gazoasã
(10%), în partea exterioarã. Soarele este alcãtuit din: fotosferã; cromosferã;
coroanã.
Suprafaþa solarã, alcãtuitã din gaze supraîncãlzite, emite radiaþie
electromagneticã, care se deplaseazã ca un spectru de unde de lungimi variate, cu
o vitezã de 300 000 km/s (3 · 108 m/s). Energia se transmite în linii drepte care
pornesc radial dinspre Soare, în miºcare, iar intensitatea radiaþiei solare scade
invers proporþional cu pãtratul distanþei Pãmânt - Soare. Distanþa Pãmânt - Soare
este de 150 milioane kilometri. Din energia totalã emisã de Soare ajunge pe Pãmânt
doar douã miliardimi. Energia fluxului radiaþiei solare, numitã intensitatea radiaþiei
solare Rs este constantã în toate punctele de la limita superioarã a atmosferei.
Trecând prin atmosferã, intensitatea Rs scade, iar la suprafaþa terestrã ajunge o
parte din intensitatea iniþialã.
Intensitatea radiaþiei terestre E, depinde de temperatura suprafeþei terestre ºi
este datã de formula:
Et = δ T4 cal / cm2/min
în care: δ este constanta Boltzman = 8,26 · 10–11 cal/ cm2/ min · grad;
T - temperatura absolutã a corpului.
O parte din energia Pãmântului se întoarce în atmosferã, sub forma radiaþiei
contrate a atmosferei. Radiaþia efectivã Re rezultã din radiaþia terestrã E, din care
se scade radiaþia atmosferei E„.
Re = Et – Ea.
Radiaþia globalã Q primitã de suprafaþa Pãmântului este:
Q = S´ + D + Ea,
unde: S este radiaþia directã;
D – radiaþia difuzã.
Pierderile de energie caloricã ale suprafeþei terestre sunt date de suma radiaþiei
reflectate de sol Rs ºi radiaþiei terestre Et.
Bilanþul energiei radiante B la nivelul suprafeþei terestre este:
B = S´ + D + (Ea – Rs – Et)
sau
B = (S´ + D)(1 – A) – Re
unde: A este albedoul suprafeþei (Rs/Q).

35
+
Sursa de energie a proceselor geomorfologice este de naturã caloricã, dar
majoritatea acestor procese acþioneazã mecanic asupra rocilor, conform principiului
transformãrii energiei.
Energia teluricã. Cantitatea de cãldurã pe care o are Pãmântul este difuzatã
spre suprafaþã în funcþie de conductibilitatea termicã a rocilor. Pãmântul dispune
de douã tipuri de energie termicã: (1) naturalã - cãldura proprie a planetei care
este radiatã de la interior cãtre exterior ºi este degajatã de procesele de dezintegrare
radioactivã; (2) efluviile termice - transportate de vulcani, gheizere etc.
La acestea se adaugã surse locale de energie datorate proceselor fizico-
chimice ºi activitãþii biogene. Fluxul geotermic Q pe unitatea de suprafaþã
reprezintã produsul dintre gradientul geotermic ºi conductibilitatea termicã a
mediului.
T0 – T1
Q=k·s·t·
h
unde: k este conductibilitatea termicã a mediului considerat;
s – unitatea de suprafaþã;
t – unitatea de timp;
(T0 ºi T1) – temperaturile pe suprafaþele S0, respectiv Si, separate de
distanþa h;
(T0 – Ti)/h – gradientul geotermic.
Ariile de orogen recente ºi cele vulcanice au cel mai ridicat flux geotermic,
acesta fiind de 1,2-3,5 ucal/cm2/s. Fluxul geotermic are valori reduse însã în ariile
de stabilitate geotermicã (scuturi). La nivelul fundului oceanic, fluxul geotermic
este de 1,28 u.cal/cm2/s, iar în cazul rifturilor de 3 ueal/cm2/s. Energia provenitã
din interiorul Pãmântului provoacã ºi întreþine procesele endogenetice: vulcanism,
seismicitate, epirogenezã etc. Fluxul caloric ascendent din astenosferã cãtre scoarþa
terestrã determinã expansiunea fundului oceanic ºi miºcarea plãcilor litosferei.
Energiile telurice acþioneazã în timp geologic, dar sunt ºi manifestãri actuale
cu risc semnificativ pentru societate: cutremure, vulcani activi º.a.
Radiaþiile cosmice sunt din ce în ce mai mult cercetate. Ele transportã cantitãþi
enorme de energie cu putere mare de penetrare în litosferã. Reacþiile termonucleare
ºi procesele radioactive cosmice sunt cele mai importante procese datorate
radiaþiilor cosmice.

36
 3. FORMA DE RELIEF
&
Noþiunea de formã are mai multe sensuri (vezi capitolul Teorii morfo-
logice).În sens larg forma semnificã ceea ce se observã, fiind una dintre
caracteristicile materiei. Termenul este de origine indo-europeanã (merbh = a
strãluci, a radia), care a rezultat în greacã morphê.
Cea mai generalã definiþie a formei de relief este datã de expresia «aspectul
suprafeþei de teren». Pentru geomorfologie, forma de relief constituie noþiunea de
bazã a limbajului ºtiinþific, precum sunt celula în biologie sau numerele în
matematicã. De aceea, definirea ei corectã se impune cu necesitate.
Forma de relief este ceea ce iese la suprafaþã, ceea ce este în relief (Brunet,
1998). Dar tot forme de relief sunt ºi cele negative, care se gãsesc sub nivelul
suprafeþei topografice. Forma de relief este o parte a suprafeþei scoarþei terestre
ce îmbracã aspectul unei forme geometrice (totale sau parþiale), aspect unitar
rezultat din geneza simultanã a pãrþilor sale constituente. Totalitatea formelor
dintr-un anumit spaþiu (terestru) formeazã relieful (terestru).
Particularitãþile formei sunt determinate de condiþiile de mediu care impun
implicit condiþiile genetice. Succesiunea aspectelor formei de relief în timp (mai
mult sau mai puþin îndelungat) constituie evoluþia sa. Aceastã succesiune implicã
o varietate a dinamicii formei ºi deci o varietate de modificãri morfografice ºi
morfometrice. Evident, forma trecutã, respectiv aceste etape ale modificãrilor ei,
nu pot fi întotdeauna observate, ci doar deduse dupã rezultatul acþiunii proceselor
înscrise în depozitele corelate. Relaþiile dintre procese, formã, dinamicã ºi evoluþia
reliefului sunt dificil de explicat datoritã complexitãþii proceselor care determinã
schimbãrile formei, precum ºi datoritã diversitãþii spaþiale ºi temporare a condiþiilor
de mediu.
Noþiunea de formã de relief este mult mai complexã decât definiþia ºi se
caracterizeazã prin date descriptive (morfografice, morfometrice), genetice, dina-
mice (conþinutul lucrãrii de faþã) ºi evolutive. Importante pentru practicieni sunt
mai ales caracteristicile morfografice, morfometrice ºi cele dinamice.
Morfografia formelor de relief. Elementele de morfografie vizeazã particu-
laritãþile calitative actuale, de descriere (graphos) a formelor, rezultate din evoluþia
ºi dinamica lor în timp ºi spaþiu, cum sunt: tipuri morfografice de versant (drept,
concav, convex etc.), aspectul interfluviilor (rotund, ascuþit, plat), forma vârfurilor,
forma vãilor în profil longitudinal ºi în profil transversal etc.
Morfometria formei de relief. Particularitãþile morfometrice sunt redate de
elemente cantitative, cum sunt: altitudinea, lungimea, lãþimea; densitatea frag-

37
+
mentãrii, energia de relief, panta etc., elemente ce pot fi cuantificate prin diferiþi
parametrii sau coeficienþi. Sunt deosebit de utile în studiile practic-aplicative.
Datele morfometrice aratã starea actualã a formei, ca stadiu rezultat din evoluþia
îndelungatã a formei, stadiu a unor succesiuni ale dinamicii formei.

3.1. Originea formei de relief

Originea formei de relief este rezultatul manifestãrii proceselor endogene ºi

exogene, în strânsã dependenþã de: factorii morfogenetici-morfodinamici
(totalitatea componentelor din interiorul ºi din afara geosistemului care întreþin
elementele genetice, evolutive ºi dinamice), condiþiile morfogenetice (mediul sau
starea geograficã care asigurã geneza diferitelor forme ºi dinamica lor), agenþii ºi
forþele lor morfogenetice.
Agenþii morfogenentici reprezintã materia în miºcare (solid㠖 gheaþa; lichidã
– apa; gazoas㠖 aerul) care exercitã asupra scoarþei terestre o acþiune menitã sã-i
modifice particularitãþile de formã. Puterea acþiunii, intensitatea agenþilor asupra
substratului pe care îl modeleazã depind de caracteristicile fizice (masã, densitate
etc.), chimice ºi dinamice ale scoarþei terestre.
Ritmul morfogenetic reprezintã succesiunea în timp a agenþilor ºi proceselor
impusã de anumite cauze. Ritmul poate fi regulat sau neregulat; accelerat sau lent
etc.
Procesele morfogenetice reprezintã modul concret de manifestare (de acþiune)
a agenþilor modelatori. Existã mai multe criterii de clasificare a proceselor
morfogenetice, regãsite în literatura de specialitate, la diferiþi autori, în funcþie de
scopul propus pentru cercetare. Cel mai utilizat criteriu este cel genetic, combinat
cu localizarea acþiunii în geosistemul terestru. Astfel se deosebesc:
• Procese exogene
– meteorizaþia: procese fizice, procese chimice;
– procese gravitaþionale, deplasarea materialelor pe versanþi sau procese
clinotrope;
– eroziunea ºi transportul (dupã agentul modelator): fluvialã, marinã,
glaciarã, eolianã;
– acumularea;
– procese biogene, inclusiv cele antropice.
• Procese endogene:
– diastrofice;
– procese vulcanice;
– procese seismice.

În funcþie de tipul ºi amploarea procesului, de gradul de intensitate, se

deosebesc procese elementare ºi procese complexe sau procese premergãtoare
eroziunii ºi procese erozionale (de eroziune).
Dupã rolul principal sau secundar sunt: agenþi ºi procese predominante,
agenþi ºi procese secundare.
Din interacþiunea proceselor endo- ºi exogene rezultã direcþii generale în
geneza reliefului, în funcþie de ritmul ºi intensitatea lor, precum ºi de legile generale

38
 &
care le guverneazã. În linii generale, când dominã înãlþarea rezultã versanþi puternic
înclinaþi, iar când dominã eroziunea, înclinarea versanþilor se reduce; când forþele
sunt egale se realizeazã suprafeþe de echilibru. Timpul de manifestare al acestor
procese este foarte diferit. Relieful tectono-eroziv (munþi, dealuri sau podiºuri)
sau tectono-acumulativ (câmpii, depresiuni) se realizeazã în etape îndelungate de
cãtre procesele endogene, dominante timp îndelungat, care determinã înãlþãri ºi,
respectiv, coborâri.
Procesele endogene. În sens larg, dinamica internã cuprinde procesele
tectonice (miºcãri orizontale ºi verticale a structurilor ºi corpurilor geologice)
sau diastrofice ºi procesele asociate (magmatism, metamorfism, procese
geotermice ºi metalogenetice, fenomene seismice).Cauza esenþialã a proceselor
endogene o constituie dinamica plãcilor litosferice.
Procesele orogenice creeazã munþii atât structural cât ºi morfologic.În sens
restrâns, termenul semnificã formarea munþilor(oros =munte, genesis=
formare).Procesele orogenice cuprind deci toate procesele începând cu cele ce
schiþeazã geosinclinalul în care se vor acumula sedimentele, continuând cu
acumularea, cutarea ºi apoi cu înãlþarea lor. În timpul orogenezei au loc miºcãri
deplasãri orizontale ºi tangenþiale ale materiei, însoþite de procese magmatice ºi
seismice. Asupra corpurilor geologice acþioneazã forþe ce se manifestã sub formã
de compresiuni, tensiuni, forfecãri ce conduc la deformãri elastice, plastice (cute)
ºi rupturale (falii).
Miºcãrile epirogenice au fost denumite de Gilbert (1890), incluzând toate
miºcãrile de ridicare sau coborâre ce se produc în scoarþa terestrã. Miºcãrile
epirogenice sunt miºcãri lente ce afecteazã continentele (epiros = continent) prin
înãlþãri în cazul miºcãrilor epirogenice pozitive sau prin coborâri în cazul miºcãrilor
epirogenice negative. În urma miºcãrilor pozitive se formeazã câmpii ºi podiºuri,
vãi adâncite cu terase (de naturã tectonicã).Miºcãrile negative afecteazã arii
subsidente, depresiuni întinse.
Miºcãrile izostatice sunt miºcãri de echilibrare a scoarþei terestre, având
mai multe cauze: erupþii vulcanice, eroziune neuniformã a scoarþei terestre,
acumularea ºi ablaþia glaciarã etc. Determinã crearea unui relief diferenþiat pe
spaþii extinse.
Miºcãrile neotectonice, etimologic însemnând miºcãri recente, sunt deplasãri
verticale (sau orizontale) ale scoarþei continentale. Existã mai multe acceptiuni
asupra a ceea ce înseamnã,,recent”. Într-o accepþiune generalã acestea sunt miºcãri
ale cãror efecte se observã ºi azi în relieful terestru. Din aceastã perspectivã,
aceste miºcãri ar coborî în timp în mod diferit de la un loc la altul în funcþie de
exondarea teritoriului. În þara noastrã ºi regiunile alpine sunt considerate
neotectonice doar miºcãrile din Cuaternar.Sunt acceptate definiri, ca miºcãri
recente sau neotectonice ºi miºcãri actuale sau actuotectonice. Pentru România
sunt identificate areale cu deplasãri verticale pozitive sau negative de câþiva
milimetri pe an (Harta miºcãrilor crustale verticale recente, 1978)
Miºcãrile eustatice sunt cele care determinã ridicarea sau coborârea nivelului
apelor oceanice. Ele pot avea cauze tectonice sau climatice, manifestându-se
pozitiv ºi negative. Sunt însoþite de transegresiuni ºi regresiuni marine lente, efectul

39
+
lor fiind vizibil la linia de þãrm. Acest tip de miºcãri nu deplaseazã materie solidã.
Miºcãrile eustatice au mare importanþã pentru dinamica reliefului, eustatismul
orientând sensul acþiunii legii nivelului de bazã.
Procesele vulcanice constau în deplasarea energiei calorice ºi a materiei
solide din interiorul Pãmântului spre exteriorul acestuia. Vulcanismul reprezintã
totalitatea fenomenelor determinate de erupþia lavelor ºi gazelor asociate. Pentru
dinamica geomorficã intereseazã formarea vetrelor vulcanice, felul cum înainteazã
topiturile, efectul acestora în structura internã ºi în cea externã a Pãmântului (Lupei,
1979).
Cutremurele sunt zguduiri brusce ale scoarþei, cu focare la diferite adâncimi.
Se localizeazã în principalele fracturi ºi discontinuitãþi ale scoarþei. Ca formã de
manifestare pot fi lineare, centrale sau areale (Lãzãrescu, 1980; Grecu, 1977).

Modelarea exogenã a reliefului manifestatã în timp relativ scurt constituie

esenþa geomorfologiei dinamice, dinamicii formelor de relief; din acest motiv,
aceasta este tratatã prioritar în lucrarea de faþã.
Fiecare formã de relief, indiferent de dimensiune, stadiu de evoluþie, mediu
morfogenetic etc., posedã un potenþial de modificare, respectiv o capacitate de
a-ºi schimba morfometria ºi morfografia, cu alte cuvinte de a rãspunde unor stimuli;
rãspunsul la aceºti stimuli poate conduce la modificãri fãrã ca forma sã-ºi piardã
calitatea de forma avutã iniþial; cu modificãri de formã ce conduc la un alt stadiu
de dinamicã; ºi cu modificãri ce duc la dezechilibrarea totalã a formei ºi
transformarea ei, astfel încât, uneori, sunt însoþite de fenomene catastrofale.
Procesele geomorfologice au anumite caracteristici, dintre care semnificative
sunt cele legate de manifestãrile în timp ºi spaþiu. Periodicitatea se referã la
succesiunea formelor de eroziune cu cele de acumulare atât în timp scurt cât ºi în
timp îndelungat ºi este inegalã ca timp de manifestare, apar deci discontinuitãþi
(în timp ºi spaþiu) impuse de diferenþierea spaþialã a factorilor ºi implicit a
proceselor.

3.2. Clasificarea formelor de relief

Expunerea originii formelor de relief permite separarea în cadrul reliefosferei
a unor grupãri de forme, dupã anumite criterii.
La nivelul planetei se separã formele planetare (forme de ordinul I):
continentele ºi bazinele oceanice, cunoscute ºi sub denumirea de macroforme.
(1) Prin acþiunea proceselor endogene s-au individualizat forme subordonate,
unitãþi structurale majore atât în domeniul continental cât ºi în cel oceanic, respectiv
forme de ordinul II sau mezoforme.
În domeniul continental aceste forme sunt: munþii (lanþuri ºi masive
muntoase, dupã genezã: munþi de cutare, munþi vulcanici), cu altitudini de peste
800 – 1000 m; dealurile ºi podiºurile la 300 – 800 m (1000m) (dupã genezã:
podiºuri de eroziune, podiºuri de acumulare); câmpiile cu altitudini la sub 300 m
(dupã genezã se deosebesc câmpii de acumulare – piemontane, de glacis, de terase,
fluvio-lacustre, de subsidenþã, de divagare, de nivel de bazã, glaciare ºi

40
 &
fluvioglaciare, eoliene, câmpii de loess; câmpii de eroziune-peneplene, câmpii
litorale).
În domeniul oceanic formele se grupeazã dupã raportul faþã de continente
ºi adâncime: platforma continentalã pânã la 180 – 200 m adâncime, taluzul sau
povârniºul continental, de la – 200 la –2000 (– 4000 m), cu pantã pânã la 15 – 20
grade; regiunea abisalã la adâncimi de peste –2000 (-4000 m)cu platouri submarine
ºi fose (gropi) abisale.
Formele majore sunt dispuse în general altimetric, realizând curba hipso-
metricã a Pãmântului.
(2) Procesele exogene sculpteazã microforme, ce apar deci ca detalii pe
mezoforme. Se creeazã în timp relativ redus faþã de macroforme ºi pot fi
considerate forme de ordinele III, IV etc., în funcþie de gradul detalierii sau al
subordonãrii faþã de formele în care se înscriu holistic. Sunt cunoscute din aceastã
cauzã ºi sub denumirea de forme de relief suprapuse sau forme morfosculpturale.
Constituie obiectul de cercetare al microgeomorfologiei (dar ºi al geomorfologiei
generale), interesând în mod special pe practicieni. Criteriul esenþial de separare
a grupelor de forme este cel genetic, respectiv agentul principal sau procesul care
le-au creat. Tipul agentului, intensitatea proceselor sunt condiþionate de variaþia
elementelor climatice în latitudine ºi altitudine, precum ºi de rezistenþa substratului
geologic.
O primã mare grupare de forme se referã la procesul preponderent care
le-a creat, deosebindu-se forme de relief de eroziune ºi forme de relief de
acumulare; indirect, prin analiza materialelor dupã depunere, se deduce ºi agentul
care le-a transportat. La acestea se adaugã formele create prin gelivaþie ºi prin
acþiunea apelor de infiltraþie.
Dupã agentul principal care le-a creat, formele sunt dispuse ºi în teritoriu,
astfel: forme glaciare, forme periglaciare, forme fluviale, forme eoliene, forme
litorale sau marine, forme de tasare ºi sufoziune, forme antropice.
Þinându-se cont de faptul cã forþa de gravitaþie este cauzã esenþialã a
dinamicii, cea mai simplã ºi cuprinzãtoare clasificare pentru dinamicã împarte
formele în douã mari categorii: forme de versant ºi forme de albie; la acestea se
adaugã formele specifice dinamicii glaciare, eoliene ºi litorale.
În literatura de specialitate s-a acordat atenþie specialã definirii noþiunii de
,,tip de relief”. În stabilirea unui anumit tip de relief se au în vedere mai multe
criterii, dintre care esenþiale sunt cele morfografice, morfometrice ºi morfogenetice.
Astfel tipul de relief apare ca o grupare de forme unite prin particularitãþi calitative,
cantitative ºi genetice, de pe un anumit teritoriu. În funcþie de dimensiunile grupãrii
pe suprafaþa terestrã s-au încercat diferite ierarhizãri.
Considerând nivelele geomorfologice „metodã de cercetare a forþelor
endogene ºi exogene de formare a reliefului”, Marcov (1954) clasificã formele de
ordinul III (sculpturale) în:
1. Forme fluviatile: – excavaþii: ogaºe, vãi
– reziduale: monadnockuri, inselberguri
– de depunere: conuri de dejecþie, delte
2. Forme glaciare: – excavaþii: circuri, vãi glaciare
– reziduale: ace, creste, vârfuri
– de depunere: morene

41
+
3. Forme marine: – excavaþii: caverne marine
– reziduale: faleze, promontorii
– de depunere: plaje, cordoane litorale
4. Forme eoliene: – excavaþii: depresiuni, zardanguri
– reziduale: stâlpi, ciuperci eoliene
– de depunere: dune
Criteriile genetic ºi dispunerea spaþialã, inclusiv caractere morfometrice
stau la baza clasificãrilor taxonomice ale specialiºtilor români. Posea (1973) separã
astfel urmãtoarele niveluri: formele de ordinul I (macroformele), formele de ordinul
II (mezoformele sau formele tectono-structurale),formele de relief de ordinele III
– VII (de exemplu: valea fluviatilã, ordinul III; terasa, ordinul IV; podul ºi fruntea,
ordinul V etc.).

3.3. Concepte ºi noþiuni semnificative în dinamica formelor

de relief

3.3.1. Echilibrul ºi dezechilibrul formelor

Noþiunea de echilibru a fost introdusã în ºtiinþã de inginerii italieni pentru

studiile hidraulice, din timpul Renaºterii, printre care Leonardo da Vinci ºi Galileo
Galilei.Astfel, sunt enunþate cinci legi ale albiei râului. Este semnificativ enunþul
legii potrivit cãruia curentul modificã forma albiei atât pe calea eroziunii cât ºi pe
cea a depunerii sedimentelor atât timp cât nu se stabileºte un echilibru între forþã
ºi rezistenþã, precum ºi aprecierea cã profilul longitudinal al râurilor se prezintã
ca o curbã concavã. În secolul XIX, Surell (1841,citat de Emm. de Martonne,
1935) ajunge la aceleaºi concluzii. Noþiunea de profil de echilibru a fost precizatã
în a doua jumãtate a aceluiaºi secol, de cãtre Dausse (în 1872), pentru a explica
condiþiile de adâncire ºi transport a cursurilor de apã, fiind strâns legatã de noþiunea
de bazã de eroziune introdusã de Powell (în 1873).În aceeaºi perioadã, Gilbert
(1877), De la Noë ºi Margerie (1888), Davis (1902) explicã evoluþia formelor ºi
echilibrul lor. Ulterior, preocupãrile s-au adâncit, ele au completat sau diversificat
explicarea conþinutului noþiunii, fãrã a modifica sensul iniþial. Este semnificativ
faptul cã noþiunea de echilibru s-a explicat ºi aplicat mai întâi la râuri, acestea
intrând în atenþia practicienilor datoritã riscului crescut dat de inundaþii.
Conceptul de echilibru dinamic în geomorfologie a fost definit de Hack
(1960 – 1965), contribuþii importante au avut însã, înaintea sau dupã definirea
conceptului, Velikanov, Mackin, Leopold, Maddock, Langbein, Chorley ºi
Kennedy, Huggett, Ahnert etc. Dupã J.T. Hack, o masã de relief aflatã în echilibru
dinamic reprezintã o parte a unui sistem deschis în stare staþionarã, în care fiecare
versant ºi fiecare formã de relief se ajusteazã între ele. Schimbãrile în forma
topograficã au loc odatã cu schimbãrile condiþiei de echilibru. Într-o definiþie
foarte sugestivã, Chorley ºi Kennedy aratã cã echilibrul este o stare de mare
ambiguitate ºi stabilesc mai multe tipuri de echilibru (fig. 3.1):
– echilibru static, când proprietãþile sistemului sunt statice; de exemplu,
sistemele la scãri mari ce pot rãmâne neschimbate timp îndelungat;

42
 &

Fig. 3.1. – Tipuri de echilibru (cf. Chorley ºi Kenedy, 1971)

– echilibru stabil, tendinþa unui sistem de a se deplasa spre o condiþie de

echilibru anterioarã, dupã ce a fost perturbat;
– echilibru instabil, când o micã variaþie poate conduce la o deplasare mare
a stãrii sistemului, finalizatã de regulã prin instalarea unui nou echilibru stabil;
– echilibru metastabil caracterizat prin stãri de echilibru stabil separate de
praguri pe care sistemul le traverseazã în absenþa unui declanºator adecvat;
– echilibru staþionar exprimã starea unui sistem deschis ale cãrei proprietãþi
sunt invariante la o scarã de timp dat, dar pot suferi oscilaþii instantanee datoritã
prezenþei interacþiunii variabilelor;
– echilibrul termodinamic este o tendinþã spre condiþia de maximã entropie,
într-un sistem izolat, exprimat prin a doua lege a termodinamicii;
– echilibrul dinamic caracterizat de fluctuaþii ce oscileazã în jurul unei
schimbãri constante, dar care are o traiectorie a stãrii medii nerepetate în timp.
Rata schimbãrii fluctuaþiilor este mai mare decât starea medie a sistemului.
Ulterior, în cadrul sistemelor terestre, starea sistemelor va fi apreciatã a fi
în: echilibru stabil, echilibru instabil, echilibru metastabil ºi echilibru neutru
(fig. 3.2, 3.3).
Toate tipurile se referã sau desemneazã de fapt variaþii ale echilibrului
dinamic. De aceea stabilirea stãrii sistemelor geomorfologice se realizeazã prin
definirea stãrilor de echilibru dinamic, dezechilibru sau stãrii staþionare. Starea
staþionarã este identicã cu prezenþa maximei entropii, în care activitatea proceselor
înceteazã sau diminueazã total. Dezechilibrul este starea în care rata proceselor
controlate de feed-back negativ se schimbã pentru atingerea unei stãri viitoare de
echilibru.
Echilibrul dinamic se realizeazã în momentul dominãrii moderate a eroziunii,
iar forma spre care se tinde este cea a unei suprafeþe de echilibru. Realizarea

43
+ Fig. 3.2. Tipuri de stabilitate a sistemelor:
analogi mecanici (dupã Huggett, 1985)

acestei suprafeþe se face de la unitãþi mici,

fractale la unitãþi din ce în ce mai extinse,
echilibrul fiind deci doar un moment din evo-
luþia formelor, urmat de stare de dezechilibru. Fig. 3.3. Clasificarea stabilitãþii
sistemelor mecanice perturbate în
3.3.2. Pragul geomorfologic coordonatele amplitudinii ºi
timpului perturbãrii (Karcz, 1980,
Translãrile de la o stare la alta sunt condi- cf. Ichim ºi colab., 1989).
þionate de anumite valori cantitative, fenomen
cunoscut în literatura de specialitate (ºi nu numai în cea geograficã) sub denumirea
de prag, respectiv, de prag geomorfologic. Noþiunea de prag geomorfologic a
apãrut din necesitatea explicãrii dihotomiei aparente între evoluþia reliefului în
timp lung ºi cea în timp scurt, adicã dinamica reliefului. S-a realizat astfel o punte
de legãturã între teoria ciclurilor de eroziune a lui Davis (1899 – 1902) ºi teoria
echilibrului dinamic a lui Hack (1960). Definind pragul geomorfologic ca o zonã
criticã în care are loc schimbarea sistemului de la o stare la alta sau ca o stare de
stabilitate a fenomenelor de risc, Schumm (1979) subliniazã indirect ºi rolul
valorilor critice în dinamica reliefului. Translarea peste prag se datoreazã energiei
produse fie de modificãri interne ale reliefului, fie de schimbãri progresive ale
unei variabile externe (vezi capitolul Teoriile morfologice).
Raportate la relaþia dintre stãrile sistemului ante- ºi postprag, pragurile sunt
tranziente (starea post prag este nouã) ºi netranziente (sistemul revine la starea
anterioarã translãrii pragului) (fig. 3.4).

Fig. 3.4. Schimbãri de stare tranzitive ºi intranzitive

(x reprezintã condiþia limitã) (dupã Huggett, 1985)

44
 &
3.3.3. Fenomene ale modificãrilor brusce ale formelor de relief

Modificãrile formei induse de translãrile peste praguri cu valori critice

semnificative conduc în cele mai multe cazuri la fenomene cu impact direct sau
indirect asupra populaþiei, cunoscute cu o accepþiune globalã ca fenomene de
risc. Existã anumite noþiuni care definesc atât intensitatea fenomenului în naturã,
cât ºi impactul asupra populaþiei.
Noþiunile de risc, hazard, dezastru au fost impuse în problematica globalã a
cercetãrii ºtiinþifice ºi în preocupãrile la nivelul statelor de cãtre evoluþia feno-
menelor ºi de dezvoltarea fireascã a ºtiinþelor ºi a societãþii. Aceasta constituie un
exemplu elocvent de evoluþie a gândirii ºtiinþifice interdisciplinare.
Creºterea pierderilor umane ºi materiale datorate unor fenomene naturale
extreme a dus la apariþia de noi iniþiative ºtiinþifice pe plan internaþional, ºi anume
aceea de a se stabili tendinþa de evoluþie a acestor fenomene ºi strategiile posibile
de atenuare a lor.
Iniþiativa în sesizarea acestor fenomene globale a revenit Academiei Naþio-
nale de ªtiinþe a SUA, conceptul fiind propus de preºedintele acesteia, prof. Frank
Press, membru de onoare al Academiei Române. Astfel, Adunarea Generalã a
Naþiunilor Unite din 11XII 1987 a adoptat rezoluþia 42/169, care a declarat anii
1990 – 1999 „Deceniul Internaþional pentru Reducerea Efectelor ºi Dezastrelor
Naturale”(IDNDR)
Primele cercetãri ºtiinþifice în domeniul hazardelor naturale se pare cã au
fost fãcute de Gilbert White între anii 1942 ºi 1956. El a concluzionat cã deºi se
cheltuiesc sume imense pentru îndiguiri, canalizãri ºi alte construcþii pentru
protejarea populaþiei, pagubele sunt mai mari în urma inundaþiilor, pentru cã
populaþia se aºeazã în zonele considerate cu grad de risc redus (Gares ºi colab.,
1994).În România, Coteþ (1978) sesizeazã importanþa hãrþilor de risc pentru studiile
geografice, preocupãrile adâncindu-se ulterior, mai ales în domeniul cartãrii
riscului, fãrã a se ajunge însã la rezultate unanim acceptate în ceea ce priveºte
metodologia cercetãrii.
Considerând cercetarea fundamentalã a fenomenelor extreme predezastru
ca prioritarã pentru reducerea urmãrilor negative ale dezastrelor asupra populaþiei,
sub egida UNESCO ºi a secretariatului IDNDR s-a elaborat un dicþionar de termeni
în limbile englezã, francezã ºi spaniolã cu scopul folosirii unui limbaj ºtiinþific
unitar, în vederea elaborãrii unor sinteze la nivel planetar. În acest dicþionar (1992)
hazardul este un eveniment ameninþãtor sau probabilitatea de apariþie într-o
regiune ºi într-o perioadã datã, a unui fenomen natural cu potenþial distructiv.
Dupã DEX, hazard este împrejurarea sau concurs de împrejurãri (favorabile sau
nefavorabile) a cãror cauzã rãmâne în general necunoscutã; întâmplare nepre-
vãzutã, neaºteptatã, soartã, destin.
Pornindu-se de la noþiunea de hazard ca probabilitatea de apariþie a unui
fenomen, sunt necesare studii asupra valorilor extreme ale unui fenomen, în vederea
calculãrii probabilitãþii apariþiei acestora. În acest context, fenomenele extreme
fac parte din procesul natural de evoluþie. Ele semnificã trecerea peste anumite
praguri sau intervale critice, în care are loc schimbarea sistemului de la o stare la
alta, respectiv de la starea de echilibru la cea de dezechilibru.

45
+
Clark (1993) considerã hazardul ca fiind probabilitatea cu care orice
fenomen care poate produce diferite tipuri de pagube (materiale sau umane)
se produce într-un spaþiu bine definit, într-o perioadã de timp, ambele consi-
derate ca reprezentative.
Hazardele pot fi clasificate dupã mai multe criterii:
• dupã caracteristici ºi impact - clasificarea fenomenelor naturale devine
dificilã cu cât sunt luate în considerare mai multe criterii. Caracteristicile ºi
impactul unor fenomene considerate hazarde naturale sunt notate gradat cu
indici de la 1 (valoare maximã) la 5 (valoarea minimã). Rangul fiecãrui
hazard rezultã din media tuturor variabilelor luate în calcul ºi anume: inten-
sitate, duratã, extinderea arealului, pierderi de vieþi omeneºti, efecte sociale,
impact pe termen lung, viteza de declanºare, manifestarea de hazarde asociate;
• dupã fenomenul natural caracterizat drept eveniment extrem - calitativ,
fenomenele extreme pot fi împãrþite în fenomene geofizice (legate de feno-
menele mediului terestru biotic) ºi biologice, determinate de manifestãri ale
comportamentelor biotice ale sistemului terestru. Astfel se diferenþiazã urmã-
toarele categorii: hazarde geofizice (meteorologice, climatice, geomorfologice,
geologice, hidrologice, complexe); hazarde biologice (florale sau faunale);
• dupã originea hazardului - aceastã clasificare þine cont de evenimentul
natural care stã la baza hazardului. Se deosebesc: hazarde naturale determi-
nate de fenomene naturale extreme împãrþite la rândul lor în mai multe
categorii (meteorologice, hidrologice, geofizice, geomorfologice); hazarde
naturale determinate de fenomene obiºnuite (meteorologice, geofizice, alte
tipuri); hazarde naturale determinate de agenþi biologici (epidemii, invazii
de dãunãtori).
Hazardele naturale pot fi clasificate dupã:
• fenomenul natural caracterizat drept fenomen extrem: geofizice
(meteorologice, climatice, geomorfologice, geologice, hidrologice, complexe);
biologice (florale, faunistice);
• mediul în care se produc: marine, costiere ºi insulare, continentale,
complexe (care se desfãºoarã în cel puþin douã medii);
• mãrimea suprafeþei afectate: globale, regionale ºi locale
• posibilitatea, viteza ºi precizia prognozei în tip util: care pot fi
prognozate (cu precizie mare, cu precizie medie ºi cu precizie micã) ºi care
nu pot fi prognozate sau sunt prognozate cu puþin timp înainte de declanºare.
Dezastrul (din englezã) natural, sinonim cu catastrofã (lb.francezã) este
definit în dicþionarul IDNDR (1992) ca o gravã întrerupere a funcþionãrii unei
societãþi, care cauzeazã pierderi umane, materiale ºi de mediu, pe care societatea
afectatã nu le poate depãºi cu resursele proprii. Dezastrele sunt adesea clasificate
în funcþie de modul lor de apariþie (brusc sau progresiv) sau de originea lor (naturalã
sau antropicã).
Una dintre problemele care stau în atenþia specialiºtilor este stabilirea limi-
telor de la care un hazard este un dezastru. Criteriile sunt în funcþie de scara la
care se analizeazã fenomenele. De exemplu, un fenomen extrem este un dezastru
pentru un anumit grup de indivizi, în timp ce pentru alþii el este înregistrat ca un
fenomen ce poate fi depãºit prin resurse proprii. La fel se pune problema ºi la

46
 &
nivelul statelor. Posibilitatea de a diminua efectele negative ale fenomenelor
extreme face ca dezastrul sã aibã valori mai reduse în statele puternic dezvoltate,
decât în statele slab dezvoltate. În acelaºi timp însã, în þãrile puternic industrializate
frecvenþa riscurilor este mai mare decât în cele bazate pe agriculturã.
Particularitãþile psihologice de percepere a riscului ºi rãspunsului la acesta
pot fi diferite de la un popor la altul sau de la populaþia ruralã la cea urbanã,
mãsurile de apãrare împotriva pericolelor transmiþându-se de la generaþie la
generaþie. Astfel, instruirea populaþiei trebuie sã þinã cont de particularitãþile
psihologice, etnice ºi de grup în perceperea pericolelor.
Analiza frecvenþei dezastrelor impune o perioadã îndelungatã de observaþii,
mai mare de 100 de ani. Tehnica de înregistrare a fenomenelor extreme, precum
ºi comunicarea rapidã a datelor prin mass-media, corelate cu explozia demograficã
constituie factori ce contribuie la considerarea dezastrelor ca fenomene cu frecvenþã
crescânde în perioada actualã. Cele mai discutate sunt cele legate de schimbãrile
climatice globale, deºi dezastrele geomorfologice, hidrologice sunt destul de
frecvente ºi cu efecte mari.
Vulnerabilitatea dupã dicþionarul IDNDR (1992) este gradul de pierderi (de
la 0 % la 100 %) rezultate din potenþialitatea unui fenomen de a produce victime
ºi pagube materiale. Prin dinamica lor, fenomenele naturale extreme au un anumit
potenþial de a produce victime sau pagube materiale. Rezultã de aici necesitatea
studierii nu numai a hazardelor, dezastrelor, dar ºi a vulnerabilitãþii, a potenþialitãþii
fenomenelor naturale de a produce victime ºi pagube materiale.
În acest sens, considerãm cã fenomenele naturale extreme sunt alcãtuite din
douã componente:
– potenþialitatea sau vulnerabilitatea cu efecte indirecte asupra populaþiei;
– fenomenul extrem propriu – zis, cu efecte directe.
De exemplu, despãdurirea ºi pãºunatul excesiv accelereazã procesele de
eroziune ºi de deplasare a materialelor pe versanþi ºi influenþeazã frecvenþa
inundaþiilor, cu efecte indirecte, ºi respectiv, directe asupra activitãþii umane.
Vulnerabilitatea este dependentã de dezvoltarea socialã ºi economicã.
Riscul, dupã DEX este posibilitatea de a ajunge într-o primejdie de a avea
de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubã; pericol posibil (din limba francezã
risque). Dupã dicþionarul IDNDR riscul este definit numãrul posibil de pierderi
umane, persoane rãnite, pagube asupra proprietãþilor ºi întreruperii activitãþii
economice în timpul unei perioade de referinþã într-o regiune datã, pentru un
fenomen natural particular. Prin urmare, este produsul dintre riscul specific ºi
elementele de risc. Arealele cu diferite grade de vulnerabilitate includ elementele
de risc, ºi anume: populaþia, clãdirile ºi construcþiile de inginerie civilã, activitãþile
economice, serviciile publice, utilitãþile, infrastructura etc. supuse riscului într-o
arie datã.
Riscul specific sau riscul relativ aratã gradul aºteptat de pierderi provocate
de un fenomen natural particular în funcþie de hazardul natural ºi de vulnerabilitate.
Dupã datele din tabelul nr., rezultã:
– intervalul 1988-1992: 291 dezastre cu 230.395 morþi;
– frecvenþa: 291 dezastre: 4 ani = 73 dezastre / an;
– mãrimea 230.395 morþi: 291 dezastre = 757 morþi / dezastru;
– riscul: 73 · 757 = 55.261 morþi.

47
+
Fenomenele naturale extreme susceptibile de dezastre sau calamitãþi au
diferite grade de vulnerabilitate (micã, medie, mare). În consecinþã, majoritatea
studiilor au în vedere cartarea vulnerabilitãþii sau a expunerii terenurilor la risc.
Prevederea evenimentelor extreme este foarte dificilã datoritã caracterului lor
aleatoriu ºi greu de prevãzut. La acestea se adaugã ºi posibilitatea atingerii sau
depãºirii valorilor absolute anterioare. Între fenomenele naturale extreme ºi
populaþie exista douã tipuri de relaþii:
– evoluþia fenomenelor spre valori extreme când populaþia prezintã un anumit
grad de vulnerabilitate, este susceptibilã deci la pierderi umane ºi economice;
– producerea fenomenelor extreme afecteazã direct populaþia, numãrul de
morþi ºi daunele economice fiind apreciabile.
Totalitatea cunoºtinþelor despre fenomenele extreme este un concept apãrut
din necesitatea de a cuantifica fenomenele cu impact negativ asupra omului, în
vederea prevederii, preîntâmpinãrii ºi combaterii lor. Are un caracter
interdisciplinar atât între ºtiinþele Pãmântului cât ºi între acestea ºi celelalte ºtiinþe.
Apariþia conceptului a fost favorizatã de apariþia teoriei sistemelor.
În sens larg, se acceptã trei mari categorii de riscuri:
– riscuri tehnogene; antropice;
– riscuri sociale;
– riscuri naturale; ecologice;
Sintagmele care definesc totalitatea fenomenelor extreme naturale cu impact
negativ asupra populaþiei sunt destul de ambigue ºi vehiculate în literatura de
specialitate sub forma: fenomenele geografice de risc; geografia riscurilor; riscurile
naturale etc. Expresia fenomene geografice de risc este parþial sinonimã cu riscurile
naturale. Definirea fenomenelor de risc ca fiind geografice ar justifica includerea
riscurilor din naturã în preocupãrile ºtiinþelor geografice, fiind clasificate în: riscuri
geomorfice, hidrologice, climatice, biogeografice, pedogeografice. Tot în
preocupãrile geografiei intrã ºi unele riscuri sociale, etnice.
Geografia fizicã studiazã izvoarele naturale ale riscului, respectiv procese
ºi fenomene cu influenþe negative directe ºi indirecte asupra omului ºi asupra
mediului. Rezultã deci, descompunerea fenomenului risc natural în: risc în naturã
ºi risc pentru om.
Riscurile de origine geologicã, datorate modificãrilor normale din structura
internã a scoarþei terestre, sunt:
– seismele;
– erupþiile vulcanice submarine sau terestre;
– tsunami, produse de cutremure sau de vulcani.
Ele se caracterizeazã prin dispersia unei mari energii ºi cu impact direct
asupra populaþiei ºi asupra mediului, declanºând alte fenomene extreme, cum
sunt: alunecãri de teren, cãderi de blocuri, avalanºe, emisii poluante în atmosferã,
perturbaþii majore în viaþa animalelor ºi a plantelor. Acestea se regãsesc în
modificãri importante ºi de lungã duratã în geosisteme:
– modificãri brutale în relief;
– distrugerea vegetaþiei;
– modificãri în reþeaua hidrograficã, în pânza de apã freaticã;
– poluarea aerului, apei ºi solului;
– alte efecte secundare.

48
 &
Riscurile de origine strict geomorficã vizeazã ansamblu de ameninþãri la
resursele umane care vin din instabilitatea caracteristicilor de suprafaþã ale
Pãmântului (Gares ºi colab., 1994). Definiþia exclude cutremurele, parþial vulcanii,
dar nu ºi rãspunsul formei de relief la acestea.
În sens restrâns riscurile (hazardele) geomorfice sunt doar acelea induse de
modificãrile formelor de relief. Ridicarea nivelului mãrii, spre exemplu, nu este
un risc geomorfic, dar toatã suita de procese de þãrm ce au loc ca urmare a ridicãrii
nivelului mãrii intrã în sfera de cercetare a geomorfologului.
Caracteristici esenþiale ale riscurilor geomorfologice sunt timpul variat de
manifestare ºi dispersia mare în spaþiu. Unele riscuri geomorfologice au o
intensitate maximã în timp scurt (alunecãrile masive de teren), altele se produc în
timp îndelungat (eroziunea solului). Cele mai multe riscuri geomorfice sunt cele
continue, dezastrul putându-se produce dupã o evoluþie îndelungatã a proceselor.
Din acest motiv, riscurile geomorfologice par mai puþin importante pentru societate.
Ele au însã efecte negative indirecte asupra populaþiei în timp îndelungat. Studiile
asupra sistemelor geomorfologice trebuie sã includã atât dinamica sistemelor, cât
ºi componenta socialã a acestora.
Riscurile de origine geomorfologicã sunt datorate urmãtoarelor procese:
– prãbuºiri, rostogoliri, cãderi de roci ºi zãpadã;
– alunecãri masive de teren;
– curgeri de pãmânt;
– eroziune hidricã.
Fenomenele catastrofale sunt grupate în mod diferit. Chardon (1990)
stabileºte cinci tipuri majore dupã urmãtoarele criterii: suprafaþã, duratã activã,
frecvenþã, principalele efecte (tabelul 3.2).
Cercetarea globalã a riscului este orientatã spre: sistematizarea ºi tipizarea
fenomenelor de risc; cunoaºterea factorilor de risc; gãsirea unui sistem unic al
mãsurãrii; stabilirea unor criterii ºi parametrii de apreciere; alegerea nivelului
admisibil al riscului; elaborarea hãrþii riscului (metode ºi mijloace de cartografiere).
Abordarea complexã a raporturilor dintre risc ºi sistemele geografice (fizice
ºi sociale, naturale ºi antropice) este impusã de diversitatea acestora, de
multitudinea variabilelor care le definesc ºi le asigurã funcþionalitatea. O mare
parte a riscurilor din naturã sunt induse de intervenþia omului în mediu, astfel
încât clasificãrile unilaterale nu sunt elocvente.
Analiza complexã a riscului ºi a dinamicii sistemelor geografice este un
demers în favoarea acceptãri unei geografii unice, cu analize pe componente în
vederea efectuãrii sintezei.
Cartarea caracteristicilor geologice ºi geografice care expun teritoriile la
rupturi în sisteme geografice naturale ºi antropice, cum sunt inundaþiile, prãbuºirile,
eroziunea solului, constituie o preocupare a geomorfologilor. Una dintre
problemele dificile este elaborarea legendei. Harta expunerii la risc geomorfologic
reprezintã faza finalã a unui demers analitic deosebit de laborios. Astfel se explicã
faptul cã puþinele hãrþi de risc elaborate pânã în prezent în þara noastrã se bazeazã
pe cercetãri ale autorilor efectuate în timp îndelungat, harta constituind o sintezã
a cercetãrilor geomorfologice. Ea se cupleazã cu harta utilizãrii terenurilor ºi a
densitãþii populaþiei (Grecu, 1994, 1997, 2001).

49
 Tipologia geograficã a catastrofelor naturale (dupã Chardon, 1990)
+ Tabelul 3.2

Tipul de catastrofã Suprafaþa afectatã Durata efectelor Principalele efecte Frecvenþa pe planetã Exemple
active
Gica catastrofa De la 100 la 510 mil.km2 Mai mulþi ani - relief distrus ºi creat 1/200-300ani la 1/secol Explz.vulcani Tambora,
Explozii vulcanice (supr.Terrei) - perturbaþii climatice, hidro- Krakatoa
logice
- tsunami
Mega catastrofa Între 1 ºi 100 mil.km2 Mai multe luni - formare relief 5 la 10 pe secol Alaska (1964)
Mari seisme Erupþii vulc. - maree, tsunami Mont St.Helen (1970)
Secete Sahel - alunecãri teren California(1906)
- modificãri în geo- ºi eco- Mexic (1985)
sisteme
Mezo catastrofa De la 10000 la 1.000.000 De la mai multe sãpt. - modificãri de relief 1 sau mai multe pe an Frig în Europa ºi în SUA
km2

50
Erupþii vulcanice Seisme la mai multe luni - perturbaþii ale vieþii animale (1956,1985,1987)
Valuri de frig Oraje, ºi vegetale Seisme în Guatemala
tornade - maree (1978)
- inundaþii
- alunecãri de teren
Catastrofa Între 100 ºi 10.000 km2 De la sãptãmâni la 1 - alunecãri de teren 1 pe lunã Valteline (1987)
Mici seisme Tornade Ploi sau 2 luni - inundaþii Frioul (1976)
excepþionale - modificãri de relief ºi hidro- Dauphine (1985)
grafie Columbia (1985)
- perturbaþii ecologice ºi poluare Mt.Pelee (1902)
Fenomene localizate Sub 100 km2 De la câteva zile la - modificãri de relief ºi hidro- zilnic
punctual câteva sãptãmâni grafie
- alunecãri de teren
- curgeri de lave
- poluare
- modif. ecosisteme
 &
3.3.4. Spaþiul ºi timpul

Pentru sistemele fizice, în esenþã pentru cele legate de Pãmânt (geo-...) o

semnificaþie esenþialã o au noþiunile de spaþiu ºi timp, noþiuni strâns legate de
scara la care se face analiza. Din aceastã perspectivã, noþiunile au dimensiuni
dependente de abordarea istoricã ºi paleogeograficã, pe de o parte, precum ºi de
abordarea funcþionalã (dinamicã), pe de altã parte.
Urmând principiul istoric, al analizei evolutive la scãri spaþiale ºi temporale
îndelungate, pentru interpretarea reliefului timpul ciclic (dupã Schumm ºi Lichty,
1965) se referã la perioade îndelungate din evoluþia geologicã, convenþional având
o duratã de circa 1 mil. De ani, timp necesar unui ciclu de eroziune.
Abordarea prin prisma dinamicii formelor, respectiv a transformãrilor
acestora, a funcþiilor proceselor în modelare, presupune ºi un anumit grad de
subiectivism, dat de poziþia cercetãtorului, de durata înregistrãrilor, de scarã etc.
O secvenþã din timpul ciclic, timpul gradet (sau de echilibru dinamic), are
circa 1 000 de ani, care include, ca cea mai micã unitate, timpul staþionar (variazã
de la o zi la un an), adicã timpul în care poate exista o stare staþionarã (fig. 3.5
ºi 3.6).

Fig. 3.5. Conceptele de timp ciclic (a), timp gradat (b) ºi timp staþionar (c), reflectate în
modificarea albiei (dupã Charley, Kennedy, 1971)

Pentru geomorfologie este definit ºi timpul geomorfic, respectiv timpul

derulat de forma de relief din momentul genezei pe tot parcursul existenþei sale.
În funcþie de scara timpului, modificãrile induse de procesele geomorfologice
se regãsesc în anumite forme de relief (tabelul 3.3).

51
 +
Tabelul 3.3
Modificarea fenomenelor geomorfologice în funcþie de scara timpului
(dupã Schumm, 1985)

Magnitu dinea 1 zi 1 an 10 ani 102 ani 103ani 105 ani 106 ani 108 ani
relativã a fenom.
Mega fenomen Alunecare sau ravenã Strãpung. de Erupþie Formarea unei Glaciaþie Prãb. tecton Ciclu orog
curgere localã meandru vulcanicã terase continent
de teren

52
Mezo fenomen Rigolã Alunecare sau Ravenã Strãpung. de Erupþie Formarea Glaciaþ contin. Prãb. tect. maj.
curgere localã de meandru vulcanicã unei terase
sol
Micro fenomen Miºcarea unei Rigolã Alunecare sau Ravenã Strãpung. de Erupþie vulcanicã Form. unei Glac. cont.
particule de nisip curgere localã meandru terase
de sol
Non fenomen – Miºcarea unei Rigolã Alunecare sau Ravenã Strãpung. de Erupþie vulc. Form. unei
particule de nisip curgere localã meandru terase
de sol
 &
Întrebãri ºi exerciþii de verificare
1. Ce este geomorfologia dinamicã?
2. Explicaþi demersul istoric al geomorfologiei dinamice în contextul
dezvoltãrii ºtiinþelor?
3. Care este relaþia dintre principiile specifice geomorfologiei dinamice ºi
obiectivele acestei ºtiinþe?
4. Explicaþi legãturile cauzate ºi funcþionale ale triadei agent – proces –
formã

53
+

Skarn

Conglomerat

Gnais

54
 &
Tema II

Roca ºi hipergeneza

Obiective

Tema îºi propune:

ð Prezentarea principalelor caracteristici ale rocilor importante pentru

geneza ºi dinamica proceselor ºi microformelor de relief;

ð Prezentarea proceselor elementare care conduc la dezagregarea ºi

alterarea rocilor.

55
+
Conglomerat

Brecie

Roci sedimentare cu fosile

56
 &
4. CARACTERISTICI ALE ROCILOR SEMNIFICATIVE
PENTRU MORFODINAMICÃ

4.1. Parametrii fizici de stare

Din punct de vedere fizic, rocile din scoarþa terestrã formeazã medii cu cele
trei faze de stare: solidã, lichidã ºi gazoasã. Raportul dintre cele trei faze este
diferit, de contribuþia fiecãrui faze depinzând alte proprietãþi ale rocilor, proprietãþi
semnificative pentru rezistenþa terenurilor.
Unitatea de volum a unei roci este egalã cu suma volumelor fazelor
constituente.
Óái = á1+ á2 + á3 = 1
în care: á1 este conþinutul în volum al componentului gazos;
á2 – conþinutul în volum al componenþilor lichizi;
á3 – conþinutul în volum al componenþilor solizi.
Greutatea unei unitãþi de volum de rocã este egalã cu produsul dintre
densitatea acesteia (ñ0)ºi volumul sãu specific (V0).
ñ0 · V0 = 1
Greutatea specificã absolutã, determinatã în laborator, reprezintã raportul
dintre greutatea scheletului format de particulele solide componente ºi volumul
real al acestora.
Greutatea specificã aparentã este greutatea unitãþii de volum a rocilor în
stare naturalã. Variazã în funcþie de umiditate, porozitate ºi substanþele minerale.
Greutatea volumicã pentru rocile aºa-zis uscate (lipseºte faza lichidã) este
datã de relaþia:
ãu = (1 – n) ãs
Greutatea volumicã, pentru rocile saturate cu apã (lipseºte faza gazoasã),
este:
ãw sat = (1 – n). ãs + (n. ãapã) = ãs – n (ãs -. ãapã)
Greutatea volumicã, pentru rocile în care porii sunt umpluþi cu apã ºi aer,
este:
ãw = (1 – n). ãs (1 + W) = ãu (1+W)
în care: ãu este greutatea volumicã pentru roci în stare uscatã;
ãs = greutatea unitãþii de volum a scheletului solid;

57
+
ãw = greutatea unitãþii de volum a rocilor în stare umedã;
W = umiditatea;
n = porozitatea.

4.1.1. Umiditatea

Umiditatea este cantitatea de apã din porii rocilor. Volumul de pori ocupat
de faza lichidã, raportat la volumul total al golurilor din rocã indicã gradul de
saturaþie a rocilor. Când faza lichidã din pori este constituitã din apã raportul dã
gradul de umiditate exprimat de relaþia:
á2
S = ————
á 1 + á2
Umiditatea se determinã în laborator, prin uscarea unei probe în etuvã
încãlzitã la 105grade C pentru pierderea totalã a apei. Se face diferenþa dintre
greutatea volumicã saturatã cu apã ºi cea uscatã, astfel:
W = (ãw – ãu). ãu-1
Durata etuvãrii este diferitã de la rocã la rocã, argilele necesitând un timp
mai îndelungat decât rocile stâncoase. Metoda nu se aplicã la rocile cu substanþe
organice.

4.1.2. Porozitatea

O caracteristicã esenþialã a rocilor pentru dinamica geomorficã o constituie

porozitatea.
Raportul dintre volumul golurilor (pori, fisuri, caverne) ºi volumul fazei
solide dintr-o unitate de volum de rocã reprezintã indicele porilor e
e = n (1 – n) –1
Sub acþiunea unor forþe exterioare, volumul rocii se modificã, legãtura dintre
starea iniþialã ºi cea deformatã fiind:
ñ0 – ñ e – e0
å = ——— = ———
ñ e
în care: ñ0 ºi ñ sunt valorile densitãþilor stãrii iniþiale ºi deformate;
e ºi e0 = valorile cifrei porilor.
Porozitatea depinde de mãrimea fracþiunilor granulare. Nisipurile cu
granulaþie uniformã au o porozitate cuprinsã între 25 ºi 50 %, iar cele cu granulaþie
neuniformã de 15 – 35%. Structura lamelarã a rocilor moi pãmântoase, coezive,
determinã o variaþie mai mare a procentului porozitãþii (Bãncilã ºi colab., 1980):
- argile moi 50...70% – argile tari 15...30%
- argile recent depuse 70...90% – lehm (lut) 20...35%
- argile consistente 35...70% – loessuri 40...60%
- argile vârtoase 30...50% – nãmoluri ºi turbe 70...90%.

58
 &
Determinarea porozitãþii, exprimatã în procente este datã de formula:
Vg
n = —– · 100
V
în care: Vg este volumul de goluri;
V = volumul total.

4.1.3. Forþa de coeziune

Rezistenþa terenurilor este imprimatã de coeziunea rocilor, respectiv de

legãtura dintre particulele rocii. Existã douã tipuri de coeziune: coeziunea realã,
datã de atracþia molecularã dintre particule, mare la particule din ce în ce mai
fine; coeziunea aparentã, datã de umiditate (apa pãtrunsã în pori care creeazã
tensiuni superficiale). Coeziunea variazã de la rocile cu coeziune mare (bazalte,
andezite etc.), care cedeazã greu la deformãri, pânã la cele fãrã coeziune (pietriºuri,
nisipuri etc.). Rocile pseudocoezive din categoria argilelor ºi marnelor în stare
uscatã au însuºiri coezive, în stare umedã devin necoezive datoritã dimensiunii
porilor (a umflãrii) ºi a scãderii forþelor capilare. Loessul ºi depozitele loessoide
prezintã forþã de coeziune numai în direcþie verticalã, aceasta explicã abrupturile
ºi procesele de sufoziune ºi tasare. Rocile stâncoase moi, ca gipsul, calcarele,
gresiile, roci coezive, în anumite condiþii, dau naºtere la alunecãri de mari proporþii.
Compactitatea acestor roci (gradul de îndesire) este exprimatã de relaþia dintre
greutatea specificã aparentã (în stare uscatã) ºi greutatea specificã absolutã:
C = ãu · ãs-1 sau C = 1- n
în care: n este porozitatea
În funcþie de gradul de îndesire ID, rocile moi necoezive sunt clasificate:
– roci afânate cu ID de 0...33
– roci cu îndesire medie cu ID de 0,33...0,67
– roci compacte (puternic îndesate) cu ID de 0,67...1.

4.1.4. Unghiul de frecare internã

Unghiul de frecare internã format de particulele rocilor la contactul dintre

ele este direct proporþional cu densitatea, fiind mai redus la terenurile necoezive
sau deranjate (deluvii, coluvii etc.) decât la cele coezive. De asemenea, rocile
macrogranulare au un unghi de frecare internã mai mare decât cele microgranulare.
La argile ºi marne, unghiul de frecare internã scade foarte mult prin umezire.
Concret, unghiul de frecare internã este unghiul a cãrui tangentã
trigonometricã reprezintã coeficientul de frecare interioarã dintre particulele rocii.
Noþiunea cu care se opereazã frecvent în geomorfologie este aceea de
duritatea sau tãria rocilor. Aceasta este rezistenþa pe care o opune un mineral sau
rocã la acþiunea mecanicã de uzurã prin zgâriere (datoritã acþiunii unor agenþi)
sau comprimare lentã.

59
+
4.1.5. Plasticitatea

Rocile moi coezive, în funcþie de cantitatea de apã, de golurile intergranulare

sau de raportul apã/solid, pot fi fluide, plastice sau solide. Reologic, rocile (corpuri
solide) pot fi: elastice, proprietatea de a-ºi recãpãta forma iniþialã (sau aproape
iniþialã) dupã deformare; vâscoase, casante ºi plastice.
Pentru procesele geomorfologice, plasticitatea, marcatã de umiditatea de
frãmântare (dupã Atterberg), are o deosebitã importanþã, pentru cã, rocile în stare
plasticã, prin modelare, îºi pot modifica forma, fãrã sã se fisureze, între particule
producându-se un proces de alunecare. Plasticitatea caracterizeazã rocile moi
necoezive, cu particule de dimensiuni mici. Indicele de plasticitate Ip este dat de
diferenþa dintre umiditatea de curgere sau limita de curgere Wc ºi umiditatea limitã
de frãmântare Wf. Dupã indicele de plasticitate, rocile pot fi:
– neplastice Ip = 0 nisipuri;
– plasticitate redusã Ip = 0...10 nisipuri prãfoase, nisipuri argiloase, prafuri
argiloase;
– plasticitate medie Ip = 10...20 argile prãfoase, argile nisipoase;
– plasticitate mare Ip = 20... 35 argile
– plasticitate foarte mare Ip peste 35 argile grase

4.1.6. Sensitivitatea

Sensitivitatea este o proprietate a argilelor care este dobânditã prin deranjarea

structurii lor naturale, deranjare ce reduce rezistenþa la forfecare.Astfel,
sensitivitatea argilelor S este datã de raportul rezistenþei la forfecare a argilelor în
stare netulburatã ºi rezistenþa la forfecare în stare tulburatã (Terzaghi,1944, citat
de Bãncilã ºi colab., 1980).Clasificarea argilelor dupã senzitivitate:
– argile nesensitive S = 1
– argile puþin sensitive S = 1...2
– argile cu sensitivitate medie S = 2...4
– argile sensitive S = 4...8
– argile cu sensitivitate mare S = 8...16
– argile cu S foarte mare S peste 16
Argilele cu sensitivitate foarte mare se numesc ºi argile curgãtoare sau
quick-clays, prezentând cel mai mare potenþial pentru alunecãri rapide ºi
instantanee.
Argilele sensitive sunt destul de rãspândite, de aceea prezintã o deosebitã
importanþã practicã.Un rol important în explicarea sensitivitãþii îl are tixotropia.

4.1.7. Tixotropia

Tixotropia este caracteristicã rocilor argiloase, fiind un proces fizico-chimic

reversibil, prin care o rocã argiloasã se înmoaie, se transformã în masã fluidã,
sub acþiunea vibraþiilor; prin încetarea vibraþiilor materialul revine la starea

60
 &
iniþialã fãrã intervenþii exterioare. Proces reversibil, izotermic, gel – fluid – gel,
tixotropia este o cauzã importantã a alunecãrilor de teren pentru cã reduce
rezistenþa la forfecare a rocilor. Descoperit în 1907 pe produsul farmaceutic
„sarea lui Bravais”, a fost aplicat la roci de cãtre Hvorslev (Suedia), în 1937, pe
cale experimentalã.
Etimologic cuvântului tixotropie vine de la tixis care înseamnã schimbare ºi
trepo care se traduce cu scuturare.
Apariþia tixotropiei la rocile argiloase naturale depinde de structura iniþialã
ºi de cantitatea de apã a depozitelui (fig. 4.1).
Coeficientul de reducere a rezistenþei la forfecare (ç0) reprezintã un raport
între rezistenþa la forfecare a rocii supuse vibraþiilor (ôd) ºi rezistenþa la forfecare
a materialului în condiþii statice (ô).
Indicele de tixotropie (it) este dat de diferenþa dintre umiditatea tixotropicã
(wt) ºi limita de curgere (we), astfel:

it (%) = wt – we

Dupã indicele de tixotropie, rocile pot fi:

– roci slab tixotrope it sub 25%
– roci cu tixotropie medie it = 25 – 50%
– roci puternic tixotrope it peste 50%
Trebuie menþionat cã tixotropia poate fi cauza doar a sensitivitãþii mici ºi
medii. Sensitivitatea mare nu este dependentã de tixotropie, fiind specificã unor
depozite în stare naturalã.

Fig. 4.1. Comportare tixotropicã:

a – material pur tixotropic; b – material parþial tixotropic.

61
+
Fig. 4.2. Dependenþa dintre rezistenþa la forfecare a
depozitelor tixotropice ºi umiditate (dupã Seed ºi Chan,
1957, citat de Bãncilã ºi colab., 1980).

4.1.8. Permeabilitatea

Permeabilitatea (K) este proprietatea rocilor de a „permite” apei sã se

deplaseze cu o anumitã vitezã prin masiv (se exprimã în cm/s sau în m/24).La
rocile impermeabile viteza de curgere este nulã sau foarte micã.
Permeabilitatea este determinatã de caracteristicile fizice ale rocii, dintre
care un loc principal îl are granulaþia ºi porozitatea. În funcþie de granulaþie, relaþia
pentru permeabilitate se exprimã astfel:
15 · 104 n3
K = ————— – ———
f 2 · S2 (1 –ç)2
în care K este coeficientul de permeabilitate, cm/s;
S = suprafaþa specificã cm 2/cm3;
n = porozitatea %; 10-20% pentru nisip; 20 – 30 % argile; 30 – 60% loessuri;
f = coeficient ce depinde de forma granulelor cu valorile: 1,0 granule sferice;
1,1 granule ovale; 1,25 granule angulare;
ç = vâscozitatea fluidului
Valori ale coeficientului de permeabilitate:
– nisip foarte grosier 0,1... 0,2
– nisip grosier 0,07... 0,1
– nisip mijlociu 0,04... 0,07
– nisip fin 0,02... 0,04
– nisip prãfos 0,01... 0,02
– argilã prãfoasã 0,001... 0,002
Pentru declanºarea proceselor de alunecare un factor esenþial îl constituie
separarea unor nivele de roci permeabile de limita de infiltrare a apelor, respectiv
contactul direct dintre roci permeabile ºi impermeabile.

4.2. Particularitãþi chimice

Structura diferitelor minerale ºi constanta lor energeticã sunt semnificative

pentru comportarea faþã de procesele exogene. Astfel, în condiþii normale de

62
 &
presiune, temperaturã ºi acþiune a organismelor, rocile sunt supuse urmãtoarelor
procese:
– compactizarea (tasarea): se realizeazã prin eliminarea apei datoritã
greutãþii sedimentelor de deasupra, reprezintã fenomenul de apropiere a particulelor
între ele, pãstrând structura iniþialã;
– recristalizarea: trecerea materialului iniþial amorf în structuri cristaline,
deshidratate ºi compacte.
De exemplu: gips → anhidrit
gel de SiO2 → opal → calcedonie → cuarþ
Recristalizarea afecteazã mai ales depozitele carbonatice, silicioase, mai
puþin cele argiloase.
– cimentarea este fenomenul prin care particulele sunt sudate între ele prin
apariþia unui material diferit de granulele iniþiale, existã mai multe tipuri de
cimentare, în funcþie de raportul cantitãþilor dintre ciment ºi granule;
– dizolvarea este procesul prin care mineralele nestabile dispar, mãrindu-se
în acest fel porii rocilor;
– substituþia ºi metasomatoza sunt procese de înlocuire, totalã sau parþialã,
moleculã cu moleculã, a elementelor unui mineral prin elemente conþinute în
soluþiile juvenile sau vadoase; apar minerale sau roci noi, fãrã modificãri de volum,
structurã sau texturã;
– autigeneza conduce la apariþia unor minerale noi, numite minerale autigene.
Mineralele allogene sunt mineralele existente în depozite, provenind din
roci preexistente, minerale rezistente la procesele exogene, cum sunt: cuarþul
(rezistent la alterare, prezent în majoritatea rocilor); feldspaþii (se distrug mai
repede decât cuarþul); micele (muscovitul este foarte rezistent la alterare; alte
forme de mice sunt biotitul ºi sericitul); mineralele grele (prezente în cantitãþi
reduse).
Mineralele autigene, rezultate prin diferite procese diagenetice, sunt cele
mai variate: mineralele argiloase (rezultate prin alterarea silicaþilor- hidrosilicaþi
de Al -, reprezintã componentul principal al solurilor); oxizii ºi hidroxizii de Fe
ºi Al (rezultaþi prin procese de alterare, dar pot proveni ºi prin precipitare: limonitul
Fe2O3.nH2O; hematitul Fe2O3, magnetitul Fe3O4); carbonaþii (cele mai frecvente
produse ale proceselor de precipitare chimicã ºi biochimicã sau din acþiunea H2CO3
asupra unor minerale; sunt reprezentative: calcitul; dolomitul, aragonitul); bioxidul
de siliciu- silice-, cu formele calcedonie ca formã criptocristalinã ºi opalul ca
formã amorfã, hidratatã); silicaþii; fosfaþii; sulfurile; sulfaþii; sãrurile haloide.
Un rol important în dinamica versanþilor il are compoziþia mineralogicã a
depozitelor argiloase. În prezenþa soluþiilor apoase au loc transformãri ale structurii
de tip illitic la cele de tip smectitic, precum ºi modificãri ale procentelor unor
substanþe liante: carbonaþi, oxizi de fier, substanþe organice. În timp, acestea
modificã ºi parametrii fizico-mecanici, respectiv umflãri valori ridicate ale limitelor
de plasticitate. Rezistenþa la forfecare ale mineralelor argiloase saturate în cationi
monovalenþi sunt mai mici decât a celor saturate cu cationi bivalenþi. La caolinit
ºi montmorillonit, se poate observa cã existã diferenþieri mari la unii dintre
principalii parametrii mecanici (tabelul 4.1).

63
+
Tabelul 4.1
Parametrii mecanici ai caolinitului ºi montmorilonitului
Parametrii Caolinit Montmorillonit
1 2 3 4 5
Rezistenþã Parametrii Redusã (particulele Ridicatã (particulele
mecanicã Coeziune C mari) (%ô din foarte mici) (% ô din
la forfecare coeziune < 20 %) coeziune > 80 %)
Frecare Ridicatã è max È = O (è max= 6°) %
interioarã è ô din è < 20 %
Tixotropia Aproape nulã Foarte rapidã, 50 % din
ô se reface într-o orã
Influenþa pa- Ioni Natura ionilor are o Ca2+ → C´max
rametrilor influenþã redusã Al2+ → ômax Fe3+
fizico-chimici Dacã Na+ este înlocuit
cu K+, ô natural creºte
ºi ô remaniat scade
Concentraþia în Dacã Cs (Na Cl) Ca la caolinit
sãruri a electro- creºte atunci ô scade
litului Cs
Hidratarea Dacã W % creºte, ô Ca la caolinit
scade (poate fi o
relaþie de tip
ô = a ln W +B
Caracteristici Tendinþe Umiditatea Wopt sensibilã la natura
optime de generale optimã Wopt ionilor adsorbiþi. Wopt
compactare descreºte în ordinea
K+ > Fe3+ > Mg+2 >
> Ca2+ > Na+
Greutatea volu- ãd max creºte în ordinea
micã uscatã K+ > Fe3+ > Mg2+ >
ãd max > Ca2+ > Na+
Compresi- Influenþa Geometria Depinde de Început lent al compre-
bilitate parametrilor particulelor gradul de cristali- siunii din cauza dublu-
fizico-chimici zare care condiþio- lui strat gros cu compor-
neazã mãrimea tament vâscos, astfel cã
particulelor structura iniþialã nu se
modificã la eforturi mici
Ioni Influenþã neglijabilã Natura ionilor condi-
þioneazã indicele pori-
lor iniþial (e0). Ionii
dispersanþi de tip Na+
conduc la (e0) mare ºi
la compresiuni impor-
tante.
Consolidare Ioni Consolidare mai Ionii de Na+ induc un
rapidã pentru Ca2+ timp de consolidare
ºi Na+. Coeficientul maxim (datoritã dezor-
de consolidare Cí ganizãrii progresive a
creºte odatã cu straturilor duble aproape
efortul unitar foarte groase; Cí este
constant când este ad-
sorbit Na+ pentru orice
óv aplicat. Pentru alþi
ioni Cí scade când óv
creºte.

64
 5. PROCESE HIPERGENETICE
&
(Stadiul de pregatire a rocii)

Orice rocã care este scoasã din mediul natural în care s-a format îºi schimbã
proprietãþile. Originea stratului schimbat se datoreazã unor procese cunoscute
sub diferite denumiri. Ansamblul de procese pe care le suferã roca în contact cu
agenþii a fost denumit de de W. Penck (1924) pregãtirea rocii. G. Vâlsan (1945) le
defineºte ca procese elementare în modelarea scoarþei terestre, iar Gr. Posea (1970)
le numeºte procese premergãtoare eroziunii. Noi le denumim procese
hipergenetice, adicã procese ce conduc la modificarea stratului superficial al
scoarþei terestre, genezã a particulelor ce vor fi reluate în dinamica terestrã.(vezi
Seliverstov, 1986).

5.1. Procese fizico-mecanice

Depistarea mecanismelor de acþionare a proceselor de fragmentare a rocilor

s-a fãcut atât pe baza observaþiilor directe din naturã cât ºi pe baza rezultatelor
experimentale. Fragmentarea rocilor, cunoscutã frecvent sub numele de
dezagregare, este determininatã de cantitatea ºi calitatea agenþilor externi (aerul,
apa, vieþuitoarele); de natura petrograficã a rocii preexistente.
Dezagregarea este procesul complex prin care rocile îºi pierd coeziunea
agregatelor minerale. Intensitatea ºi viteza dezagregãrii depind de intensitatea
agenþilor, de compoziþia mineralogicã a rocilor. De exemplu: rocile magmatice
(în special cele efuzive) ºi metamorfice sunt mai rezistente la dezagregare decât
rocile sedimentare, deoarece constituenþii minerali prezintã o coeziune iniþialã
mult mai mare decât în cazul celor ai rocilor sedimentare.
Dezagregarea este un proces progresiv, durata lui depinzând de asemenea
de agenþi ºi rocã. În stadiul final al fragmentãrii rezultã:
– granoclaste – particule monominerale ce corespund cristalelor iniþiale din
compoziþia rocilor;
– litoclaste – particule poliminerale care pãstreazã compoziþia, structura ºi
textura rocii iniþiale.
Dimensiunea acestor particule sunt centimetrice ºi subcentimetrice ºi sunt
rezultatul urmãtoarelor procese fundamentale.
Procese termoclastice, datorate insolaþiei, respectiv expunerii rocii la
radiaþiile solare, cu variaþiile acestora în timpul zilei sau în timpul anului.
Fragmentarea datoritã insolaþiei ºi repetãrii ciclurilor încãlzire-rãcire se realizeazã
adesea în roci formate din minerale cu coeficienþi de dilatare liniarã diferiþi (de

65
+
ex., gnaise cu biotit). Acest tip de proces este foarte activ în regiunile deºertice ºi
în regiunile temperate, unde variaþiile termice sunt de 60... 70°C ºi respectiv
40...50°C. Procesul degradãrii prin insolaþie cuprinde patru categorii, care, în unele
cazuri, pot constitui stadii evolutive, ce trec treptat din unul în altul:
– exfolierea la suprafaþa rocilor (în special a celor cu texturi planetare);
– fisurarea în urma contractãrii ºi dilatãrii;
– rupturarea – fisuri radiale în corpuri sferice;
– dezagregarea granularã a rocilor omogene, termic izotrope.
Procese crioclaste conduc la formarea clastelor prin acþiunea repetatã a
ciclului îngheþ-dezgheþ (fig. 5.1, 5.2). Factorii care influenþeazã intensitatea
gelivaþiei sunt:
– porozitatea rocilor care sã permitã circulaþia liberã a apei;
– coeficienþii de compresibilitate mici ºi rezistenþa mecanicã redusã;
– cantitatea de apã din pori;
– temperatura cuprinsã între -5°C ºi + 15°C;
– numãrul ciclurilor gelivale.

Fig. 5.1. Formarea clastelor prin procese de dezagregare în Munþii Rodnei

Fig. 5.2. Procese de dezagregare în fliºul carpatic

(Valea Buzãului) – rolul structurii ºi petrografiei

66
 &
Dimensiunile ºi forma clastelor sunt dependente de compoziþia ºi structura
rocii preexistente.
Procese haloclastice – datorate expansiunii reþelei cristaline a sãrurilor prin
încãlzire ºi hidratare; sunt active în rocile în care se formeazã soluþii saturate în
carbonaþi, sulfaþi, cloruri. (De exemplu: sulfaþii ºi carbonaþii de Na ºi C dezvoltã
în urma expansiunii prin hidratare presiunii de ordinul sutelor de kg/cm2,cei de
natriu; circa 1000 kg/cm2,cei de carbon).
Umectarea ºi uscarea prin alternanþa lor duc la slãbirea coeziunii rocilor.
Distrugerea prin umectare-uscare este puternicã în zonele semideºertice formate
din argile. Materialele rezultate prin procesele de umectare mare sunt în general
foarte fine, cum sunt sãrurile de precipitare.
Procesele bioclastice sunt frecvente în arealele împãdurite, datoritã presiunii
exercitate de rãdãcini asupra rocilor.

5.2. Procese chimice

5.2.1. Factorii hipergenezei chimice

Factorul hipergenetic principal, în cazul proceselor chimice, îl constituie

apa. Acþiunea ei ca factor chimic este datoratã proprietãþilor sale de solvent, deci
de capacitatea de a provoca disocierea compuºilor naturali, de a interacþiona cu
substratul mineral ºi cu atmosfera. În contact cu rocile, apa se manifestã în
urmãtoarele moduri:
– stabileºte mediul fizico-chimic de transformare a rocilor prin variaþiile
pH-ului ºi Eh-ului;
– determinã solubilizarea O2, CO2 ºi a diverºilor acizi;
– determinã solubilizarea ºi descompunerea mineralelor, transportul în soluþii
coloidale ºi ionice ºi depunerea compuºilor chimici respectivi.
Principalii parametri ai apei care îi determinã proprietãþile de modificator
al scoarþei minerale sunt: pH-ul, Eh-ul ºi conþinutul în gaze.
1) Potenþialul ionic (e) al elementelor este parametrul esenþial de care depind
modificãrile elementelor chimice, în funcþie de apã. Capacitatea elementelor
chimice, în prezenþa apei, de polarizare sau a electronegativitãþii, este în funcþie
de raza (r) ºi sarcina ionilor (z).
Valoarea potenþialului ionic este definitã de energia necesarã transformãrii
unui element în ioni pentru o anumitã stare de valenþã (e = z/r), (r în Å).
a) Mediul puternic alcalin [K+ + OH-, Ca++ +(OH-2)] este dat de ionii cu
raza mare, electronegativitate micã ºi capacitate de polarizare redusã:
r > 1Å, (K+, Ca2+ º.a.); z < 1,2 ; z/r < 3
Mediul slab alcalin – cationii cu raza 1 > r > 0,5Å (Al3+, Fe2+, Mn4+) –
polarizeazã mai puternic dipolul de apã, elibereazã unul din hidrogenii dipolului
ºi favorizeazã apariþia unor hidroxizi insolubili: Al (OH)3, Fe(OH)3.
b) Mediul acid rezultã atunci când cationii au razele cele mai mici ºi
electronegativitatea cea mai mare.

67
+
r < 0,5 Å (S6+, P5+, N5+, C4+); z > 1,9; z >12
r
Au cea mai mare capacitate de polarizare a dipolului de apã. Astfel, legãtura
dintre oxigen ºi hidrogen se rupe ºi formeazã cu oxigenul anioni complecºi (SO 2− ,
4
−2 −3
CO , PO , NO ). −
3 4 3
2) Principalul solvent – apa, pH-ul soluþiilor.
Proprietatea de solvent a apei este datã de diferenþa dintre electronegativitatea
hidrogenului ºi cea a oxigenului. Concentraþia ionilor de hidrogen rezultã prin
disocierea spontanã a apei la temperatura normalã de 20°C ºi este 10-7 moli/l. De
aceea valoarea pH = 7 indicã un mediu neutru numai pentru soluþiile la 20°C.
Rezultã cã un pH neutru se realizeazã atunci când concentraþia ionilor de hidrogen
este egalã cu concentraþia OH (fig. 5.3).
H+ = OH– = 10–7 moli/l
H3O+ = OH– = 10–7 moli/l
În concluzie, stabilirea naturii alcaline, neutre sau acide a mediului în care
se desfãºoarã hipergeneza trebuie sã se facã cu multã atenþie, þinându-se seama
de temperaturã ºi de adâncimea unde are loc fenomenul (fig. 5.4).

Fig. 5.3. Limitele concentraþiei ionilor de hidrogen
(pH) (pentru diferite medii naturale:
1 – izvoare termale acide; 2 – mlaºtini; 3 – apã din
precipitaþii; 4 – râuri; 5 – apã de mare; 6 – izvoare
termale alcaline
Fig. 5.4. Varianþia constantei de
disociere a apei în funcþie de
temperaturã (adâncime) (dupã N.
Anastasiu, 1988).

De exemplu, la 120°C, pH = 6 – mediu neutru; la diferite adâncimi un

pH = 7 – mediu alcalin.
3) Potenþialul de oxido-reducere a apei (Eh-ul)
La suprafaþa scoarþei terestre mediile apoase au capacitatea de oxidare sau
de reducere a elementelor cu care vin în contact. Aceastã capacitate este datã de
potenþialul de oxido-reducere (redox).
2Fe2+ + 4HCO3– + H2O + 1/2O2 = 2Fe(OH)3 + 4CO2
Elementele polivalente (Fe, Mn, S º.a.) ºi substanþele organice sunt puternic
influenþate de potenþialul de oxido-reducere (fig. 5.5).

68
 &
Fig. 5.5. Domeniile de solubilizare ºi precipitare a
principalelor elemente chimice ºi minerale în condiþii aerobe
ºi anaerobe ale mediilor naturale, în funcþie de valoarea
Eh-ului (dupã N. Anastasiu, 1988).

Caracter oxidant au mediile naturale în prezenþa oxigenului ºi deasupra

nivelului hidrostatic.
Caracter reducãtor au mediile naturale sub nivelul hidrostatic, în prezenþa
substanþei organice ºi a proceselor anaerobe, cu degajare de H2O.
În mediile oxidante sunt stabili oxizii, hidroxizii, unele sãruri oxigenate;
substanþa organicã este distrusã.
În mediile reducãtoare se formeazã carbonaþi de fier, sulfuri, substanþa
organicã se poate conserva.
4) Conþinutul în gaze
Solubilitatea gazelor în apã depinde de temperatura ºi de coeficientul de
solubilitate a gazului respectiv. Gazele din atmosferã trec în apã când presiunea
lor din aer este mai mare decât presiunea parþialã a gazului din apã. Concentraþia
în gaze (C) se mãsoarã în mg/l:
C = P + kt
unde: P = presiunea parþialã
kt = coeficientul de solubilitate a gazului la temperatura datã
În atmosferã se gãsesc: N = 78%; O2 = 20,9%; Ar = 0,9%; CO2 = 0,03%; H,
O3, CH4, H2S.În hipergenezã importante sunt oxigenul ºi dioxidul de carbon.
Oxigenul (O2) – gaz atmosferic, solubil în apã. Fotosinteza are rol important
în formarea oxigenului la suprafaþa terestrã. Întreaga cantitate de oxigen ar putea
fi reciclatã prin biosferã în 6000 de ani.
Oxigenul din atmosferã ºi cel dizolvat în apã sunt principalul mobil al
potenþialului redox. Oxigenul este principalul factor al proceselor chimice de
alterare ºi precipitare prin contribuþia lui la formarea oxizilor complecºi (CO23,
SO24) ºi a sãrurilor oxigenate (Na2SO4).Din reacþii cu carbon, sulf sau fier, cantitatea
totalã de oxigen este estimatã anual ca fiind de (4 ± 1) · 1014 g O2/an.
Oxigenul în apele marine provine fie din atmosferã, fie din procesele de
fotosintezã. La suprafaþa apelor, concentraþia este de 6 cm3/l (fig. 5.6). Spre fundul
bazinelor scade la sub 1 cm3/l, mediul devenind anoxic. Rezultã cã oxigenul din

69
+
Fig. 5.6. Variaþia cu adâncimea a oxigenului în apa oceanului

apele marine regleazã conþinutul de materie organicã. În mediile anoxice materia

organicã se conservã; în mediile oxigenate, materia organicã se distruge prin
eliberarea de CO2, H2O.
Dioxidul de carbon (CO2) are o mare solubilitate în apã, imprimându-i un
caracter slab acid.
CO2 + H2O → H2CO3 → H2 + HCO3
Prin disocierea acidului carbonic rezultã anionul bicarbonic CO2 care regleazã
pH-ul ºi Eh-ul, influenþeazã aciditatea soluþiilor; determinã reacþii de oxidare.CO2
provine din: activitatea vulcanilor; izvoare termo-minerale juvenile.CO2 este
conservat în procesele de transformare a silicaþilor de calciu sau de formare a
sãrurilor oxigenate bogate în Ca2+ ºi Mg 2+ (calcit, dolomit).
În mediul marin, concentraþia de CO2 creºte progresiv cu adâncimea apelor
ºi invers proporþional cu temperatura. Pe fundul bazinelor, apele reci dizolvã CO2.
La adâncimi de 4000-5000 m, concentraþia sa are valori de 40-45 cm3/l. Rezultã
de aici un pH slab acid, provocând solubilizarea carbonaþilor.
Cauza esenþialã a solubilizãrii ºi precipitãrii carbonaþilor ºi fosfaþilor o
constituie variaþia în soluþie a concentraþiei de CO2.

5.2.2. Alterarea – principalul proces hipergenetic chimic

Procesele hipergenetice menþin echilibrul între calitatea factorilor morfo-

genetici ºi calitatea mediului prin aportul de materiale (elemente chimice, clastice
în mediile terestru, acvatic), prin produsele fosile, prin paleorelieful vechilor zone
de uscat.
Alterarea, în sens restrâns, este procesul eluviogenetic complex care
determinã modificãri ale mineralelor din roci (sub acþiunea apei ºi a aerului) ce
conduc la schimbarea naturii chimice ºi mineralogice (descompunerea ºi
transformarea de noi substanþe chimice).
Alterarea se desfãºoarã atât în medii subaeriene, cât ºi în medii subacvatice
(marine ºi oceanice). Produsele rezultate prin alterare se mai numesc ºi produse
secundare sau depozite reziduale.

5.2.2.1. Alterarea subaerianã

Structura reþelei cristaline, chimismul mineralelor ce compun rocile pre-

existente, caracterele lor petrografice, caracteristicile climei ºi particularitãþile

70
 &
reliefului sunt principalii factori cate determinã ritmul ºi intensitatea alterãrii pe
suprafaþa Terrei.
Structura reticularã a mineralelor exprimã tipurile de legãturi chimice dintre
elemente ºi reflectã modul în care compuºii caracterizaþi prin legãturi ionice
disociazã în prezenþa apei. Gabbrourile ºi serpentinele, roci bogate în minerale
femice (Fe, Mg), sunt alterate mai repede ºi mai profund decât granitele, gnaisele
ºi micaºisturile, bogate în minerale salice (Al, Na, K, Ca).
Când asociaþiile de minerale sunt identice în diferite roci (gabbrou – bazalt,
granodiorit, dacit-paragnais), structura ºi textura lor sunt elementele esenþiale în
deosebirea comportãrii la alterare. Structurile compacte (bazalte, dacite) sunt mai
stabile, decât cele inechicristaline.
Particularitãþile climei, variate în funcþie de latitudine ºi altitudine, prin
elementele sale – precipitaþii, temperaturã, umiditate – fac ca alterarea sã fie diferitã
pe suprafaþa terestrã. Zona ecuatorialã este cea mai favorabilã alterãrii, datoritã
umiditãþii ºi temperaturii ridicate.
Relieful, prin altitudine, impune o etajare a condiþiilor de alterare, intensitatea
produselor de alterare ºi dezagregare fiind direct proporþionalã cu înãlþimea.
Menþionãm doar cã pantele line sunt mai favorabile alterãrii decât cele abrupte,
pentru cã ele menþin umiditatea timp îndelungat.
a) Hidratarea afecteazã volume mari de rocã, fiind strâns legatã de existenþa
apei, de penetrarea ei în masele de rocã. Hidratarea chimicã este procesul de
pãtrundere a apei în reþeaua cristalinã ca apã de cristalizare. În cadrul hidratãrii
fizice mineralul rãmâne în general acelaºi, dar se dezintegreazã pânã la particule
foarte fine.
Hidratarea chimicã duce la formarea de minerale noi – hidraþi. Procesul în
sine duce la distrugerea rocii. Anhidritul, de exemplu, prin hidratare se transformã
în gips, fenomen însoþit de o mãrire a volumului.
CaSO4 + 2H2O → CaSo4· 2H2O
Piroxenii, amfibiolii ºi biolitul prin hidratare trec în clorit de culoare verzuie.
Silicatul de magneziu (olivina) prin hidratare dã naºtere la serpentinã. Hematitul
prin hidratare trece în limonit.
Fe2O3 + nH2O → Fe2O3 · nH2O
Hidratarea este mai activã în cazul rocilor dezagregate.
Deshidratarea este procesul invers hidratãrii, foarte activ în þinuturile calde
ºi semiaride. Procesul constã în pierderea unei pãrþi din apã, în cazul gelurilor, ºi
transformarea lor în minerale cristalizate.
b) Solubilizarea este reacþia unui mineral în contact cu apa de a disocia, de
a trece în soluþii ºi de a schimba compoziþia solventului. În ariile continentale
procesul este activ sub influenþa precipitaþiilor atmosferice ºi a apelor curgãtoare.
Toate mineralele prezintã un anumit grad de solubilitate. Sunt mult mai solubile
cele cu legãturi ionice (NaCl, CaCO3) decât cele cu legãturi covalente (silicaþi),
viteza de dizolvare fiind:
V = D/δ (Cs – C)

71
+
unde: V = viteza de dizolvare pentru 1 cm2 de suprafaþã;
D = coeficientul de difuzie al elementelor din faza mineralã spre soluþie;
δ = grosimea nivelului limitã prin care se face trecerea în soluþie;
Cs = concentraþia de saturare;
C = concentraþia solventului.
Pentru alterare este important sã se ºtie ordinea de trecere în soluþie a
mineralelor, datoritã efectelor pe care le are acest proces asupra compoziþiei
chimice a solventului.
Solubilizarea incongruentã este trecerea în soluþie a silicaþilor, studiatã adesea
ºi pe cale experimentalã pentru a înþelege fazele alterãrii rocilor. Solubilizarea
silicaþilor are la bazã procesul de hidratare ºi de schimb ionic, care favorizeazã
dizolvarea. În funcþie de creºterea gradului de stabilitate în contact cu apa silicaþii
formeazã: olivinã, piroxeni, amfiboli, epidot, granat, andaluzit, sillimanit, disten,
turmalinã, zircon.
Feldspatoizii sunt mult mai solubili decât feldspaþii.
c) Dizolvarea este trecerea unei substanþe în soluþie fãrã modificarea naturii
chimice. Procesul este mai intens la rocile formate din minerale solubile, la
temperaturi ridicate. El depinde ºi de gradul de purificare a apei.
Exemplul cel mai elocvent este dizolvarea calcarului în prezenþa apei
încãrcate cu CO2.Dizolvarea rocilor are loc: la adâncimi diferite, sub acþiunea
apelor subterane; la suprafaþa terestrã, sub acþiunea apei din precipitaþii.
d) Procesele de oxidare se produc cu ajutorul oxigenului din aer ºi apã.
Fierul prezintã cele mai frecvente oxidãri ºi reduceri. El se gãseºte în compoziþia
chimicã a carnonaþilor ºi silicaþilor. Prin alterarea fierului (Fe) este eliberat ºi
oxidat în prezenþa apei ºi trece în compuºi ai fierului trivalent care imprimã pro-
duselor de alterare nuanþe gãlbui ºi roºii-cãrãmizii. În zona de oscilaþie a nivelului
apei freatice se formeazã orizonturi cu compuºi de fier feros ºi fier feric – cu pete
roºcate sau ruginii în alternanþã cu pete verzui-vineþii (orizonturile de glei).
Sulfurile elibereazã prin oxidare H2SO4, care intrã în reacþie cu alte minerale
dând diferiþi compuºi.
e) Hidroliza este desfacerea prin dizolvare în apã a unor sãruri în acidul sau
baza lui corespunzãtoare. Hidroliza silicaþilor este procesul cel mai frecvent în
timpul alterãrii rocilor preexistente. Dintre silicaþii feromagnezieni, olivinele,
piroxenii ºi amfibolii hidrolizeazã ºi dau naºtere la substanþe secundare, cum
sunt tacul ºi serpentina. Pentru alterarea rocilor, hidroliza este cel mai activ proces
de transformare a silicaþilor, confundându-se practic cu procesele de caolinizare,
sericitizare, serpentinizare.
f) Carbonatarea este acþiunea pe care o exercitã CO2, dizolvat în apã, asupra
mineralelor ºi rocilor. Alãturi de hidratare, însoþesc procesele de oxidare ºi
hidrolizã.
Interacþiunea proceselor menþionate, cu predominarea unuia sau altuia dintre
ele, duce la apariþia scoarþei de alterare ºi a solurilor cu dezvoltarea maximã în
zonele calde ºi umede, având proprietãþi fizice ºi chimice proprii, diferite de cele
ale rocilor preexistente.

72
 &
5.2.2.2. Alterarea subacvaticã

Formarea produselor reziduale în mediul subacvatic prezintã douã aspecte:

1. similitudine cu procesele hipergenezei chimice de pe ariile continentale,
cu precizarea cã desfãºurarea reacþiilor este accentuatã de contactul rocii
preexistente cu soluþiile apoase;
2. alterarea specific submarinã sau halmiroliza, care are ponderea cea mai
mare în alterarea subacvaticã; are loc datoritã unor factori relativ constanþi, cum
sunt salinitatea ridicatã a soluþiilor ºi pH alcalin (8-8,2).
Hipergeneza subacvaticã se manifestã asupra clastelor rezultate prin procesele
fizico-mecanice ajunse în reþeaua hidrograficã ºi în bazine acvatice stãtãtoare; de
asemenea, se manifestã asupra suspensiilor, ajunse în aceste bazine tot din ariile
continentale.
Variaþiile mineralogice subacvatice sunt determinate de: contaminarea apelor
marine cu soluþii juvenile; diversitatea petrograficã a substratului; aportul de oxigen
în apele de fund. Soluþiile juvenile au pondere însemnatã în apele marine în lungul
sistemelor de fracturi crustale, a zonelor cu flux termic ridicat, a manifestãrii
activitãþilor vulcanice submarine etc.
Alterarea subacvaticã este activã în raport cu rocile magmatice ºi metamorfice
feldspatice deschise în canioanele marginilor continentale, cu bazaltele de fund
oceanic ºi cu produsele vulcanice acumulate în aceste regiuni. Produsele rezultate
prin alterare subacvaticã formeazã o scoarþã de alterare la interfaþa substrat-apã,
mai redusã decât scoarþa continentalã Evoluþia acestei scoarþe este posibilã acolo
unde lipseºte sedimentarea terigenã. Ionii eliberaþi prin hidrolizã ºi oxidare se
recombinã cu ionii în exces existenþi în soluþiile marine, generând, prin precipitare,
alte produse. Hipergeneza este atât un efect al reacþiilor care se petrec în mediul
marin între apã ºi rocã cât ºi o cauzã a dezechilibrelor chimice în soluþii saline.

5.2.2.3. Alterarea chimico-bioticã

Organismele vegetale ºi animale exercitã asupra rocilor procese complexe

de distrugere, care pentru cele inferioare sunt mai ales de naturã chimicã, iar
pentru cele superioare de naturã fizicã. Ele sunt cunoscute sub denumirea de
alterare bioticã. Întrucât alterarea este în esenþã rezultatul proceselor chimice,
denumirea corectã este alterare chimico-bioticã sau biochimicã.
Microorganismele în general, mai ales bacteriile autotrofe(care se hrãnesc
fãrã fotosintezã), algele au cel mai mare rol în alterarea biochimicã. Cel mai
important rol îl au organismele în formarea solurilor, prin descompunerea materiei
ºi apoi sinteza masei minerale cu cea organicã (Posea ºi colab., 970).

5.3. Procese biotice

În analizele geografice ºi geologice activitatea bioticã vegetalã ºi animalã

este importantã pentru cã: imprimã trãsãturi specifice medii lor de sedimentare;
constituie sursa constantã de material în cadrul sedimentãrii în sine, atât în arii
continentale cât ºi în arii marine; produsele biotice sunt surse importante de
reconstituire a paleomediilor sedimentare.

73
+
Organismele vegetale ºi animale se împart în funcþie de raportarea la
substratul pe care existã (sesile sau fixate pe substrat ºi vagile sau libere) ºi dupã
consecinþele acestora în sedimentogenezã.
1. Organismele sesile sunt: epifaunale – îºi desfãºoarã activitatea la suprafaþa
sedimentelor ºi infaunale – îºi desfãºoarã activitatea în interiorul sedimentelor.
2. Organismele libere formeazã în mediul marin: populaþii bentonice –
adaptate la mediul de fund oceanic; populaþii planctonice (pelagice) – adaptate la
mediul de larg.
Procesele biotice, cu implicaþii petrogenetice ºi sedimentologice sunt
împãrþite: procesele construcþionale, generatoare de produse sedimentare;
procesele deformaþionale, generatoare de detritus organogen.
Procesele biotice construcþionale cuprind totalitatea proceselor biotice ce
duc la formarea de noi sedimente prin: biosecreþia mineralã; acreþie algalã;
bioconstrucþie coraligenã; procesele geobacteriene.
a) Biosecreþia mineralã este capacitatea organismelor de a secreta substanþe
minerale care se individualizeazã ca schelete – suport, sau înveliºuri protectoare.
Biosecreþia mineralã este un proces metabolic de naturã biochimicã caracteristic
atât organismelor vegetale cât ºi celor minerale. Dintre organismele vegetale unele
grupe de alge (Cyonophiceae, Coralinoceae) ºi diatomitele au capacitatea de a
secreta prin metabolism celular carbonat de calciu ºi respectiv bioxid de siliciu
(fig. 5.7). Organismele nevertebrate secretã pãrþi scheletice de mare diversitate
morfologicã, structuralã ºi mineralogicã. Astfel sunt: hidrozoarele, biozoarele,
biochiopodele, moluºtele ºi echinodermele. Ele precipitã CaCO3 sub formã de
calcit, aragonit. Radiolarii ºi spongierii precipitã SiO2 sub formã de opal ºi
calcedonie.

CARBONAÞI
Fig. 5.7. Principalele grupe de microorganisme
ºi compoziþia mineralogicã a pãrþilor scheletice.

FOSFAÞI

La vertabrate, biosecreþia mineralã stã la baza formãrii oaselor ºi dinþilor.

Colagenul – substanþã organicã cu structurã în lanþ – stã la baza scheletului
osos; împreunã cu hidroxiapatitul (principalul compus mineral al oaselor) asigurã
conservarea oaselor în depozite fosile.
Totalitatea pãrþilor minerale din organisme formeazã bioclastitele. Dupã
moartea organismelor, bioclastitele se acumuleazã ºi intrã în constituþia depozitelor
de roci bioclastice.
Concentraþia depozitelor în bioclaste poate corespunde unei biocenoze ºi
este cauzatã de: lipsa sedimentãrii terigene, depunerea gravitaþionalã, transportul

74
 &
prin curenþii acvatici etc. Conservarea bioclastelor are loc prin acumularea unui
material pelitic terigen. Orizonturile cu bioclaste prin caracterul lor autohton
reflectã mediul de viaþã al organismelor respective.
b) Acreþia algalã ºi cimentarea bioticã. Algele au ºi proprietatea de a crea
un mediu „capcan㔠pentru suspensii. În regiunile calde tropicale ºi subtropicale
ºi în apele aerate de micã adâncime din zonele litorale, algele albastre de maree
sau din zonele neritice, algele albastre filamentoase (Cyanophyceae) secretã prin
talul lor uleios un mucilagiu organic, bogat în polizaharide, cu rol de capcanã
pentru carbonatice ºi necarbonatice microscopice.
Sedimentele algale formate poartã denumirea generalã de stomatolite.
Mineralogic, acestea sunt depozite carbonatice, mai rar silicoase. Pseudo-
stromalitele (silicioase) apar în vecinãtatea izvoarelor fierbinþi.
Bioconstrucþiile stomatolitice se întâlnesc în toate perioadele geologice,
începând cu Proterozoicul ºi pânã în actual.
c) Bioconstrucþia coraligenã (formarea recifilor). Pentru procesele de
hipergenezã sunt importante douã aspecte: bioconstrucþia scheletului rigid ºi
acumularea sedimentelor derivate (mobile).
Procesele metabolice care conduc la fixarea CaCO3 în corpul coralilor ºi
algelor ºi deci la creºterea scheletului mineral sunt datorate anumitor factori, care
delimiteazã repartiþia recifilor pe suprafaþa Terrei:
– apã cu temperaturã medie de 21°C, bine aerate ºi luminate;
– salinitatea apropiatã de valori normale (27-40‰);
– ape puþin adânci (0-50 m); rata de sedimentare terigenã foarte scãzutã.
În raport de aceste condiþii pe Terra existã: recifi de apã agitatã între 15°lat.
N ºi 15°lat. S; recifi de apã calmã sau recifi de alizee între 15 ºi 30° lat. N ºi 15 ºi
30°lat. S.
Formarea scheletului la corali ºi alge este fenomenul prin care carbohidraza
celularã desface Ca(HCO3) preluat din apã ºi transferat prin ectodem în CaCO3,
H2O ºi CO2. Scheletul format constituie armãtura recifului care adãposteºte
organismele animale. În aria recifului se acumuleazã ºi un detritus carbonatic cu
numeroase bioclaste ºi fragmente scheletice coraligene ºi alge. Altfel spus, un
complex recifal este format din partea centralã, alcãtuitã din organisme sedentare
ºi din flancurile intern ºi extern ale recifului, formate din sedimente mobile
derivate.Tipuri de recif:
– litorali (de coastã sau riverani) – Marea Roºie, Golful Persic, Arhipelagul
Bahama;
– barier㠖 Marea Barierã Australianã (4000 km lungime, 90 km lãþime);
– circulari, atoli – Das Racos (Atlanticul de Sud; Bikini);
– colonii izolate, submerse, în formã ovalã, de dimensiuni reduse (2-200 cm).
Sub forma depozitelor biogene fosile bioconstrucþiile coraligene se gãsesc
în platformele mezozoice carbonatice din munþii Bihor, Hãºmaº, Piatra Craiului,
Strunga (Bucegi), Postãvaru.
d) Procesele geobacteriene. Bacteriile autotrofe utilizeazã energia solarã
pentru sintezele pe care le realizeazã prin intermediul luminii, energie generatã ºi
de reacþii chimice proprii. Ele sunt deci fotosintetizatoare ºi chimiosintetizatoare.

75
+
Bacteriile heterotrofe sunt mult mai numeroase. Obþin energia necesarã sintezelor
din procesele de descompunere a substanþelor organice. Sunt atât aerobe cât ºi
anaerobe.
Procesele bacteriene mineralogenetice sunt datorate bacteriilor autotrofe.
Acestea modificã mediul mineral în care trãiesc prin geneza acizilor anorganici
(H2SO4; HNO3) ºi prin precipitarea biochimicã a oxizilor, hidroxizilor, sulfaþilor
ºi carbonaþilor.
• Bacteriile oxidante ale genului Metallogenium mãresc potenþialul redox
al reacþiei de formare a compuºilor de Mn ºi implicit determinã creºterea
proporþionalã a Eh-ului
• Bacteriile genului Thiobocillus ferroxidans oxideazã fierul feros în fier
feric cu formarea unui precipitat de hidroxid de Fe; faciliteazã solubilizarea Fe2+
metabolic (pH = 4-5) în scoarþele de alterare ºi soluri; descompun compuºii organici
cu Fe ºi modificã oH-ul mediului prin intermediul CO2.
• Bacteriile sulfat – reducãtoare transformã în H2S compuºii oxidanþi ai
sulfului; în prezenþa Fe2+ în aceste condiþii genereazã piritã (FeS2).
• Bacteriile sulfat – oxidante (genul Thiobacillus) oxideazã H2S din medii
euxinice, eliberând sulf molecular.
• Procesele bacteriene organogenetice sunt datorate în special bacteriilor
heterotrofe. Cele mai importante sunt cele care formeazã hidrocarburi. Unele
bacterii heterotrofe din mediul marin descompun substanþele ternare în CO2, CH4
ºi H2O. În mâlurile sapropelice decarboxilarea acizilor graºi conduce la formarea
hidrocarburilor.
• Bacteriile aerobe lipolitice catalizeazã formarea uleiurilor minerale din
zãcãmintele petroliere. În soluri, bacteriile menþin un raport între carbon ºi azot
prin atacarea substanþelor organice. De asemenea, faciliteazã sinteza acizilor
humici, a humusului dezvoltat în orizonturile superficiale ale scoarþei de alterare
ºi a solurilor.
Procesele bacteriene postdepoziþionale provoacã modificãri în compoziþia,
textura ºi structura sedimentelor datoritã înmulþirii lor; condiþioneazã formarea
mâlurilor sapropelice, a cimentului calcitic, influenþeazã proprietãþile tixotropice
ale argilelor º.a.

Procesele biotice deformaþionale (distrugerea scheletelor ºi bioturbaþii)

a) Formarea mâlurilor ºi nisipurilor carbonatice din arealul recifilor sau
detritusului carbonatic organogen, deci de naturã bioticã, se datoreºte acþiunii de
distrugere de cãtre organisme de pradã (peºti, crustacei) în cãutare de hranã.
Spargerea þesutului scheletic (valve, cochilii) este esenþialã pentru a se ajunge la
partea moale a organismelor. Materialul rezultat este un detritus. În alte situaþii,
materialul poate fi digerat, clastele eliminate având un anumit grad de prelucrare.
De exemplu, spongierii de tipul Cliona pot produce o cantitate de detritus de
6-7 kg/m2 în 100 de zile. Acelaºi rol îl au organismele ºi în crearea materialului
din flancurile recifilor, care nu se datoreazã acþiunii valurilor.
b) Bioturbaþia este procesul prin care organismele prelucreazã ºi modificã
substratul natural, generând noi structuri sedimentare. Principalele efecte ale
bioturbaþiei asupra sedimentelor sunt grupate în:

76
 &
– structuri biotice superficiale, numite bioglife, în substrat moale (nisip.
mâl) (urme de târâre, hrãnire, adãpost, locomoþie, fig. 5.8.) sau în substrat necoeziv,
bioturbaþii (senso stricto), figurative (canaliforme) ºi deformative;
– structuri biotice de adâncime în substrat rigid (stâncos, coeziv) – perforaþii
de tipul excavaþiilor ºi al canalelor.

Fig. 5.8. Urme de dinozauri la Altamura

(Italia):
a a – vedere de ansamblu; b – detaliu.

Peletele fecale sunt aglomerãri mâloase sferice ºi elicoidale de dimensiuni

milimetrice, slab coezive, formate la suprafaþa sedimentelor lutice în timpul
sedimentãrilor reduse. Sunt conservate prin îngroparea în sedimente fine acumulate
în medii subacvatice liniºtite.
Conservarea urmelor biotice este condiþionatã de: stabilirea sedimentelor în
mediul de acumulare; acoperirea rapidã a acestora cu sedimente lutice noi;
litificarea treptatã a acestor depozite lutice acoperitoare.

Concluzii
– Bioglifele structurilor de bioturbaþie figurative ºi deformative, ca principale
elemente de bioturbaþie, au fost identificate în depozite de vârste diferite ºi s-au
conservat mai uºor în depozite cainozoice; constituie elemente utile în
reconstituirea condiþiilor de sedimentare din regiunile litorale, tidale neritice ºi
batiale.
– Formarea acestor structuri presupune existenþa unor populaþii numeroase
(fig. 5.8).
– Prezenþa lor aratã stabilirea mediului de sedimentare.
– În apele puþin adânci se conservã structuri canaliforme sau turbicole cu
poziþie verticalã. Canalele înclinate ºi cele spiralate sunt frecvente în zonele în
care organismele animale îºi procurã hranã prin digerarea sedimentului.

77
+
5.4. Scoarþa de alterare

Scoarþa de alterare este partea superficialã a scoarþei terestre în care roca,

aerul, apa ºi organismele animale ºi vegetale sunt într-o permanentã interacþiune
desfãºuratã în diferite condiþii climatice þi în care se formeazã noi compuºi minerali
ºi organici prin transformarea mineralelor iniþiale. Este rezultatul acþiunii simultane
a meteorizãrii ºi a alterãrii rocilor. Grosimea scoarþei de alterare este diferitã,
variind de la câþiva centimetri pânã la câteva sute de metri. În ansamblu, scoarþa
de alterare este formatã din: minerale relicte, compuºi coloidali ºi minerale de
neoformaþie.

Fig. 5.9. Formarea scoarþei de alterare prin

alterarea rocilor (Valea Putnei):
a – versantul stâng al Putnei înainte de Tulnici;
b – detaliu.
a

Mineralele relicte sunt constituienþii primari ai materialului parental,

fracþiunea care nu a fost modificatã în timpul alterãrii. Sunt reprezentative prin
mineralele accesorii ale rocilor preexistente ; granulele relicte din scoarþele de
alterare sunt indicativ al naturii petrografice a rocii care a fost alteratã (zircon,
turmalina, curþ etc.).Tot în categoria constituenþilor primari intrã ºi fragmentele
din roca iniþialã ce nu s-au alterat sau sunt pe cale de alterare (feldspaþi, micã,
piroxeni etc.).Constituenþii primari se prezintã sub formã de particule grosiere,
formând aºa-numitul schelet al sedimentului sau materialul scheletic. În cazul
unei alterãri puternice, constituenþii din aceastã grupã, chiar ºi cei mai rezistenþi
suferã modificãri ce duc la mãrunþirea lor (Grecu, Demeter, 1997).
Compuºii coloidali sunt instabili în timp în stare de geluri ºi se întâlnesc în
scoarþele de alterare recente. Au tendinþa de a trece în agregate microcristaline.
Mineralogic ei aparþin silicei, oxizilor ºi hidroxizilor, carbonaþilor ºi mai rar
silicaþilor. Coloizii, alãturi de soluþiile electrolotice, sunt soluþii naturale în care
se gãsesc dezvoltate elemente instabile : Li, Na, Ca, CO2, SO4, NO3 ºi elemente
greu stabile : Al, Fe, Si, P, sub formã de cationi ºi anioni. Coloizii sunt soluþii

78
 &
aparent omogene, alcãtuite din particule cu dimensiuni cuprinse între 10–6 ºi 10–3
microni ºi care nu se decanteazã în mediul static. Ei constituie o fazã intermediarã
între suspensii ºi soluþii electrolitice.
Mineralele de neoformaþie au caracter autigen; rezultã din oxidarea, hidroliza,
carbonatarea ºi hidratarea unor compuºi preexixtenþi în rocile supuse alterãrii sau
prin precipitare directã din soluþiile scoarþei de alterare. La suprafaþa scoarþei
terestre aceste minerale prezintã o maximã stabilitate ºi sunt reprezentate de :
oxizi – Fe2O3, MnO2 ; hidroxizi – Al(OH)3, AlOH, Fe(OH)2, Mn(OH)4; silicaþi –
minerale argiloase (caolinit, montmorillonit, illit, vermivulit), clorite ; minerale
serpentinice; carbonaþi – CaCO3, FeCO3 ; sulfaþi – CaSO4 · 2H2O.
Generalizând, în profil transversal, în raport de poziþia nivelului hidrostatic,
de modul de circulaþie al apei libere ºi de accesul oxigenului în mediul respectiv,
s-au stabilit urmãtoarele zone: zona de oxidare sau zona de aerare, situatã deasupra
nivelului hidrostatic cu circulaþie descendentã a apelor meteorice, cu pH acid ºi
potenþial redox pozitiv; transformãrile mineralelor preexistente sunt foarte
puternice; neoformaþiile sunt stabile ºi cele mai frecvente aparþin oxizilor ºi
hidroxizilor de Fe, Mn, Al; zona de cimentare sau de saturare cu apã (activã ºi
pasivã) este situatã sub nivelul hidrostatic; se caracterizeazã printr-un mediu neutru
ºi alcalin (pH = 5,5 – 8,5) ºi printr-un potenþial redox negativ ;în partea superioarã
sunt stabili filosilicaþii de Al ºi hidroxizii de Ni ºi Ca, iar în partea inferioarã se
conservã minerale relicte (curþ, biotit etc) alãturi de neoformaþii de minerale
argiloase ºi sulfuri secundare (fig. 5.10).

Fig. 5.10. Schema circulaþiei apei subterane în

roci permeabile ºi zonalitatea determinatã de
aceasta.

Procesul de alterare chimicã se desfãºoarã în mod stadial, intensitatea sa

depinzând de condiþiile climatice, existând chiar posibilitatea formãrii unor scoarþe
de alterare diferite, pe acelaºi tip de rocã (fig. 5.11)
Tipuri zonale de scoarþe de alterare (Ianovici, Florea 1963) (fig. 5.12).
Tipul litogen caracterizeazã zona tundrei; prezintã grosime redusã, mineralele
primare fiind foarte puþin transformate este alcãtuitã dintr-un amestec de produse
de dezagregare.
Tipul argilo-siallitic este caracteristic zonei forestiere din climatul temperat
umed, fiind alcãtuit din componente reziduale ºi acumulative, acestea din urmã
reprezentate mai ales din minerale argiloase. Mineralele primare sunt intens
transformate, de aceea se gãsesc în cantitãþi reduse cu excepþia curþului. Din alterare
mineralelor primare rezultã în special minerale argiloase ºi oxizi hidrataþi de fier,
aluminiu ºi siliciu.
Tipul carbonato-siallitic caracterizeazã regiunile de stepã ºi silvostepã din
cadrul zonei temperate; este alcãtuitã din componente reziduale sau acumulative,
în cadrul cãrora predominã minerale argiloase îmbogãþite în carbonaþi, în special

79
 +

80
Fig. 5.11. Schema formãrii scoarþei de alterare pe suprafeþe tectonice inactive (dupã Strahov, 1962, citat de Seliverstov, 1986)
81
Fig. 5.12. Tipuri zonale de scoarþe de alterare
&
+
de calciu ºi magneziu. Mineralele primare sunt în general relativ intens transfor-
mate, totuºi ele se mai întâlnesc în alcãtuirea scoarþei de alterare, alãturi de minerale
secundare, cum sunt cele argiloase, carbonaþii ºi sulfaþii.
Tipul halosiallitic este caracteristic pentru regiunile de deºert ºi semideºert
cu climat cald arid ºi este alcãtuitã din produse de acumulare îmbogãþite în sãruri
(cloruri, sulfaþi, carbonaþi), adeseori silicifiate. Dezagregarea rocilor este intensã
datoritã amplitudinilor termice ridicate, intensitãþii vântului ºi cristalizãrii sãrurilor
solubile. Mineralele primare sunt slab transformate ºi în cantitate redusã.
Mineralele secundare care se formeazã sunt de tipul halit, salpestru, sodã, gips,
anhidrit. Datoritã mediului alcalin se mai pot forma calcit, montmorillonit sericit,
precum ºi curþ secundar.
Tipul siallito-allitic caracterizeazã regiunile tropicale ºi subtropicale cu
climat cald ºi cu o perioadã uscatã ; prezintã o îmbogãþire în oxizi de aluminiu ºi
fier, minerale argiloase, iar în unele situaþii chiar ºi carbonat de calciu ºi magneziu.
Tipul allitic caracterizeazã regiunile tropicale ºi subtropicale cu climã caldã
ºi umedã ãi este alcãtuitã din produse de alterare foarte puternic îmbogãþite în
oxizi de aluminiu ºi oxizi de fier. Alterarea se manifestã pe grosimi mari datoritã
temperaturilor ridicate ºi a precipitaþiilor bogate. Mineralele primare sunt inegal
transformate, cu excepþia cuarþului. Se constatã o levigare totalã a bazelor ºi silicei
ºi o acumulare intensã, în partea superioarã a scoarþei, a oxizilor de aluminiu, fier
ºi mangan. Acest tip de scoarþã de alterare înregistreazã grosimi foarte mari (circa
100 m).

Întrebãri ºi exerciþii de verificare

1. Ce legãturã existã între umiditatea, porozitatea ºi permeabilitatea rocilor?
2. Ce proprietãþi ale rocilor influenþeazã deplasarea prin alunecare ºi de ce?
3. Care sunt procesele fizico-mecanice de distrugere a rocilor?
4. Ce rol are alterarea în morfogenezã?
5. Care este specificul proceselor biotice în morfogenezã?

82
 &
Tema III

Versanþii – Procese preponderent

gravitaþionale

Obiective

Tema îºi propune:

ð Reliefarea noþiunii de versant ca principal sistem al proceselor

gravitaþionale;

ð Prezentarea tipurilor de deplasãri a materialelor pe versanþi.

83
+

Râpa Roºie – Sebeº. Procese de eroziune hidricã.

Albie meandratã.

84
 &
6. MORFODINAMICA VERSANÞILOR

6.1. Noþiunea de versant

Deºi versanþii, ca suprafaþã topograficã înclinatã, ocupã procente însemnate

pe Pãmânt, totuºi preocupãrile pentru definirea conþinutului noþiunii respective
sunt de datã destul de recentã. Se poate aprecia cã în multe perioade ale dezvoltãrii
ºtiinþei reliefului, geomorfologia fluvialã a dominat în cercetãrile geomorfologice
de ansamblu.
Din a doua jumãtate a secolului nostru, analiza formelor de versant, a
proceselor ºi depozitelor de versant ºi a celor corelate, precum ºi cercetãrile
cantitative ocupã un rol important, pe plan mondial apãrând o serie de tratate în
domeniu(vezi ºi capitolul Istoricul cercetãrilor).
Aceastã orientare în cercetarea versanþilor a fost impulsionatã de: 1)
Simpozionul organizat de Asociaþia Geografilor Americani, în 1940, privind
contribuþiile lui W. Penck la cercetarea versanþilor; 2) înfiinþarea Comisiei pentru
Studiul Versanþilor în cadrul UIG la Congresul Internaþional de Geografie de la
Washington (1952).
Cu toate rezultatele remarcabile obþinute în cercetarea versanþilor, încã nu
s-a formulat o definiþie completã ºi riguroasã a noþiunii de versant, deºi aparent
este o formã simplã, elementarã, dar extrem de complexã prin genezã ºi dinamicã.
Nu ne propunem o prezentare exhaustiva a definiþiilor din diverse dicþionare,
totuºi precizarea câtorva se impune.
În dicþionarul lui Baulig (Vocabulaire franco-anglo-allemande de
morphologie générale, 1949) termenul de versant nu apare independent. Nici W.
Penck (1924) nu explicã noþiunea de versant, ea rezultând însã din contextul unor
explicaþii genetice. Brunet ºi colaboratorii (Les mots de la geographie, dictionnaire
critique, 1993) definesc versantul: unul din cele doua flancuri ale unei vai, unei
coline, unui interfluviu; versantul se caracterizeazã prin panta, înãlþime, profil (in
general concav-convex de la baza spre înãlþime, cu rupturi de pantã), expoziþie,
stadiu de acoperire(versanþi în roca nudã, versant reglat zis Richter, tapisat de
depozite...), vegetaþie, alterare(ravine, alunecãri de teren...), amenajãri.
În literatura de specialitate din România se regãsesc câteva definiþii.
Posea (1970, p. 182) considerã c㠄noþiunea de versant include, teoretic,
orice pantã înclinatã, deci între 1° ºi 90°. Obiºnuit însã, se numesc versanþi numai
acele suprafeþe unde media pantelor depãºeºte minimum 2-3°; se exclud, astfel,
câmpiile ºi luncile, a cãror vãi pot avea totuºi maluri pe pânã la 90°. Uneori sunt
excluse ºi interfluviile netede ale platourilor sau masivelor”.

85
+
Noþiunea este reluatã ºi explicatã în detaliu în Geografia de la A la Z (1986,
p. 314), unde se prezintã urmãtoarea formulare pentru versant: „suprafaþã sau
ansamblu de suprafeþe înclinate orientate în acelaºi sens faþã de o vale sau faþã de
un deal, munte sau lanþ muntos, care se terminã în partea de jos într-o vale,
depresiune sau câmpie. Astfel, versanþii unei vãi, versanþii unui munte, versanþii
externi ai Carpaþilor etc.”.
În Dicþionarul geomorfologic, autori Bãcãuanu, Donisã ºi Hârjoabã (1974),
versantul este „forma de relief înclinatã reprezentând un flanc de vale, de deal
sau de munte”, cu urmãtoarele corespondente în limbi strãine: versant în francezã;
talhang în germanã; valley side, slope, versant în englezã; sclon (ñêëîí) în rusã.
În literatura de specialitate strãinã, anglofonã, se folosesc termenii de slope sau
hillslope – ca suprafaþã înclinatã sau pante.
Jahn (1954) dã o definiþie în care este subliniat caracterul dinamic ca decisiv
pentru versant. Dupã Dylik, el neglijeazã însã distincþia dintre versant ºi pantã.
O sintezã amplã asupra istoricului definirii noþiunii de versant o face Dylik
(1968). Acesta considerã versantul o suprafaþã înclinatã întinsã unitã dinamic
prin apele curgãtoare organizate în sistem de râuri ºi fluvii.
Dupã Dylik, elementele definirii versantului sunt:
– limita inferioar㠖 are o valoare orientativã ºi este determinatã de procesele
morfogenetice; albia minorã, în caz excepþional;
– limita superioar㠖 cumpãna de ape (ºi nu procesele geomorfologice);
– baza de eroziune este legatã strict de versant;
– depozitele corelate indicã natura poligeneticã a versanþilor.
În majoritatea definiþiilor date, versantul se considerã:
– o suprafaþã morfologicã;
– un element al formelor de teren;
– o parte a formelor de teren;
– o forma de teren.
În sens mai larg, se considerã versanþi formele de relief înclinate care fac
racordul între interfluvii sau creste ºi albiile minore apropiate.
Þinându-se cont de elementele spaþiale ºi funcþionale ce definesc versantul,
se pot contura ºi elementele sale de conþinut:
– elemente de geomorfometria versantului;
– procesele morfogenetice, în strânsã corelare cu aspectele de formã ºi
dependente de baza de eroziune;
– tipurile de depozite rezultate din acþiunea proceselor;
– relaþiile de interdependenþã dintre elementele de formã, procese, depozite,
relaþii ce determinã funcþiile versantului ºi îi asigurã dezvoltarea ca sistem deschis
bine structurat.
În aceastã accepþiune, versantul nu este numai o noþiune topograficã, ci are
ºi semnificaþii geomorfologicã ºi sedimentologicã, reprezintã în fapt un sistem
geomorfic bine definit, cu o dinamicã accentuatã.

86
 &
6.2. Morfometria ºi morfografia versanþilor

6.2.1. Forma de relief – versant

Versanþii constituie un sistem de forme a cãrei genezã rezidã în miºcãrile de

ridicare ale unor porþiuni din scoarþã ºi în procesul de adâncire a râurilor (fig.).
Panta versantului este principalul parametru care imprimã intensitatea
dinamicii proceselor de versant.Ca formã de relief versantul are elemente
morfometrice ce definesc forma geometricã (deci cu elemente ale volumului), nu
numai figura (elemente ale suprafeþei), în consecinþã, versantul nu se rezumã
doar la faþa dealului, sau a muntelui. Problema care se pune este aceea a adâncimii
versantului, respectiv a pãtrunderii în interiorul formei majore în care se înscrie
ca parte a acesteia. Teoretic, ar corespunde cu înãlþimea dusã din muchia
versantului. Forma planimetricã a versantului se apreciazã însã în plan orizontal,
iar extinderea tridimensionalã prin cele douã plane orizontale ºi un plan vertical.
Stabilirea elementelor dimensionale se realizeazã dupã delimitarea corectã
a versantului pe hãrþile topografice ºi în teren (fig. 6.1.).

Fig. 6.1. Sistemul versantului: subsisteme (sectoare), funcþii, depozite, procese ºi forme

Lungimea versantului este în strânsã legãturã cu înãlþimea, la versanþii cu

suprafeþe reduse. La versanþii unor vãi spre exemplu, lungimea este mãsuratã pe
axa longitudinalã (a vãii) ºi uneºte punctele extreme ale acesteia. Paradoxal, nu
lungimea redã caracteristicile majore ale versantului, ci înãlþimea sau altitudinea
relativã. Perimetrul se mãsoarã pe linia
ce delimiteazã versantul. Suprafaþa
versantului se determinã prin mãsurarea
proiecþiei sale în plan orizontal. Panta
versantului este unghiul pe care îl face
suprafaþa sa cu planul orizontal
Elementele profilului unui versant
sunt: creasta sau muchia; mijlocul sau Fig. 6.2. Elementele pantei:
frontul; baza sau piciorul (fig.6.2). ∆H – diferenþa de nivel; D – distanþa de

87
+
6.3. Clasificarea (tipizarea) versanþilor

Diferitele tipuri de versanþi se stabilesc în general dupã un singur criteriu,

îmbinarea acestora determinând o caracterizare generalã pentru versanþi.
Majoritatea criteriilor sunt morfometrice sau morfografice, acestea reflectã
însã intensitatea proceselor de versant, stadiul evoluþiei, precum ºi intensitatea
proceselor endogene.

Criterii morfometrice
1. Dupã dimensiunii(lungime, lãþime, înãlþime):
– versanþi cu dimensiuni mari (de munte)
– versanþi cu dimensiuni mijlocii (de deal ºi podiº)
– versanþi cu dimensiuni reduse (în câmpie, malurile râurilor, versanþii
crovurilor, dunelor etc.)
Trebuie menþionat cã versanþii de dimensiuni reduse ºi mijlocii se regãsesc
în unitãþile cu versanþi mari, relaþia nu este însã ºi inversã.
2. Dupã mãrimea pantei:
– versanþi foarte înclinaþi (peste 35 grade);
– versanþi înclinaþi (15 –35 grade);
– versanþi cu pantã medie (8 – 15 grade);
– versanþi slab înclinaþi (4 – 8 grade);
– versanþi foarte slab înclinaþi (2 – 4 grade).

Criterii morfografice
3. Dupã forma liniei de profil (fig. 6.3):
– versanþi cu profil rectiliniu;
– versanþi cu profil convex;
– versanþi cu profil concave;
– versanþi cu profil în trepte sau complecºi (fig. 6.4).
Forma profilului versantului este foarte importantã, pentru cã exprimã stadiul
de evoluþie caracteristicile rocilor, proceselor exogene, precum ºi a celor endogene,
dar ºi raporturile (directe sau indirecte) cu reþeaua hidrograficã.
Versanþii complecºi, de exemplu, sunt daþi de alunecãrile de teren, cei
aproximativ drepþi de rocile dure etc.

Criteriul dinamic ºi evolutiv

– versanþi neregularizaþi (abrupþi, tineri), fãrã pãturã de alterare;
– versanþi în echilibru dinamic (maturi, bãtrâni), cu pãturã de alterare.

Criteriul funcþiei versantului

– versant de ablaþie sau de eroziune;
– versant de transport;
– versant de acumulare.
Menþionãm cã aceste funcþii se referã numai la pãrþi ale versantului, unde
sunt predominante procesele respective, pentru cã nu existã versant întreg numai

88
 &

Fig. 6.3. Categorii morfografice de versanþi:

a – b: versant drept; c – d: versanti convex; e– f: versant concav;
g – h: versant mixt (drept, convex, concav).

Fig. 6.4. Morfografia versanþilor complecºi.

de acumulare, fãrã transport ºi eroziune (vezi Unitãþi funcþionale de versant), dar

termenii se utilizeazã frecvent mai ales atunci când una din funcþii este dominantã.

Criteriul prezenþei unor depozite

Aceste sectoare de versant corespund sectoarelor funcþionale prezentate mai
sus. Astfel, de la partea superioarã spre baza versantului se deosebesc (fig. 6.1):
– sectorul eluvial în partea superioarã;
– sectorul deluvial, în partea centralã;
– sectorul coluvial, în partea inferioarã.

Criteriul expoziþiei versanþilor

Explicarea sintagmei expoziþia versantului decurge din etimologia sa.

89
+
Corect este expunerea, adic㠄a aºeza un obiect, un material etc. în aºa fel
încât sã se poatã exercita asupra lui o acþiune, o influenþã etc.” (Dex).A intrat însã
în terminologia geograficã cuvântul expoziþie, aºa cum a intrat de altfel ºi pluralul
versanþi ºi nu versante (conform Dex).
Expoziþia versanþilor exprimã deci expunerea diferitelor faþete ale reliefului
faþa de punctele cardinale cu scopul determinãrii acþiunii exercitate de radiaþia
solarã directã asupra suprafeþei active, în vederea stabilirii intensitãþii ºi frecvenþei
diferitelor fenomene geografice: procese de modelare, tipuri de soluri, tipuri de
vegetaþie, topoclimate etc.
1. Tipuri de versanti dupa expozitie (fig.6.5):
– versanþi umbriþi: expoziþie nordicã ºi nord-esticã (60 kcal/cm2/an);
– versanþi semiumbriþi: expoziþie esticã ºi nord-vesticã (120 kcal/cm2/an);
– versanþi însoriþi – expoziþie sudicã ºi sud-vesticã (170 kcal/cm2/an);
– versanþi semiînsoriþi – expoziþie vesticã ºi sud-esticã.
Versanþii cu expoziþie sudicã sunt expuºi la soare pe o perioada mai mare de
timp, astfel încât energia solarã încãlzeºte pãmântul ºi îl usucã mai mult decât pe
terenurile cu celelalte expoziþii.
Versanþii cu expoziþie sudicã ºi vesticã din emisfera nordicã sunt mai
predispuºi procesului de eroziune decât cei cu expoziþie nordicã ºi esticã; agregatele
sunt uscate, au o coeziune mai slabã ºi se desfac mai uºor. În timpul iernii, solurile
de pe versanþii sudici sunt expuse mai frecvent acþiunii îngheþ-dezgheþului. De
asemenea, pe versanþii sudici, evaporarea este mai puternicã decât pe cei cu alte
expuneri, fiind însã dependentã de pantã. Prin urmare, pe aceste terenuri deºi se
înregistreazã scurgeri mai mici, procesul de eroziune este mai activ. Versanþii cu
expoziþie nordicã, fiind în general mai protejaþi de vegetaþie, eroziunea este mai
redusã.

Umbrit
Intermediar
Însorit

umbrit; intermediar; însorit.

Fig. 6.5. Schema expoziþiei versanþilor.

În general, însuºirile fizico-mecanice ale aceluiaºi tip de sol se diferenþiazã

în raport de expoziþie.Cercetãrile efectuate pe diferite tipuri de sol pun în evidenþã
anumite valori ale indicelui de apreciere a eroziunii solului în funcþie de expoziþia
versantului (vezi cap. Eroziunea hidricã pe versanþi).

90
 &
2. Expoziþia versantului ºi temperatura
Calculele statistice aratã cã valorile maxime ale temperaturii se gãsesc pe
versantul sudic, urmat de cel vestic, iar valorile minime pe versanþii estici ºi nordici.
În regiunile cu glimee din jurul Clujului s-a stabilit o diferenþã de circa 25°C (la
suprafaþa solului) între versantul sudic ºi cel nordic.

3. Variaþia caracteristicilor fizico-geografice

Caracteristicile fizico-geografice variazã diferit pe versanþii cu diferite
expoziþii în funcþie de latitudine ºi de pantã, de care depinde, evident, cantitatea
de energie ce ajunge la suprafaþa terestrã datoritã unghiului diferit format de razele
solare ºi suprafaþa terestrã (vezi tabelul nr.).

Alte criterii

Existã o diversitate mare de alte criterii de clasificare, dintre care exem-

plificãm: clasificarea dupã caracteristicile rocii; clasificarea dupã raportarea la
structura geologicã; clasificarea dupã gradul de acoperire cu vegetaþie; clasificarea
dupã procesele principale care îi modeleazã etc.
Un rol important pentru stabilirea intensitãþii proceselor ºi implicit a
dinamicii versantului îl are ierarhizarea în sistem Horton-Strahler a reþelei
hidrografice ºi implicit a versanþilor (vezi capitolul Bazinul morfohidrografic).
Versanþii au acelaºi ordin de mãrime pe care îl posedã reþeaua de drenaj.
Raporturile directe sau indirecte dintre albie ºi versant au de asemenea implicaþii
în accelerarea proceselor de versant. Astfel, cele mai active procese au loc în
cazul raporturilor directe, în special pentru organismele ºi versanþii de ordinele
1 – 3; talvegul constituie nivelul local de bazã, lipsesc bazele de denudare de pe
versanþi.

6.4. Unitãþi funcþionale de versant

În profilul longitudinal al unui versant existã anumite sectoare ce se deosebesc

prin: caractere geomorfometrice (înclinare, lungime); caractere structurale ºi de
alcãtuire a pãturii de materiale; tipul de morfodinamicã.
Aceste fâºii mai sunt definite ºi etaje sau fâºii de evacuare, denumire
discutabilã însã, întrucât nu peste tot are loc evacuarea. Unanim acceptate ºi des
utilizate sunt denumirile fâºiilor funcþionale pornindu-se de la partea cea mai
înaltã spre partea cea mai joasã a versantului (fig. 6.1):
– fâºia (partea) superioara; eluvii(la pante reduse), eluvio-deluvialã;
– fâºia (partea) medie; deluvii;
– fâºia (partea) inferioarã (de contact); coluvii (când apar ºi conuri de dejecþie
îmbracã forma coluvio-proluvialã).
L. King stabileºte pentru versanþi, în condiþii specifice de climã din Africa,
urmãtoarele elemente (fig. 6.6):
– panta în creºtere (waxing slope)1;

1Panta în creºtere - partea superioarã a dealului sau versantului, cu profil uzual

convex. Meteorizarea ºi creep-ul sunt principalele procese ce formeazã aceastã convexitate.

91
+
– abruptul sau faþa liberã (free face)2;
– taluz de acumulare (debris slope)3;
– panta în descreºtere (waning slope)4.
King menþioneazã însã cã aceste elemente sunt valabile pentru toate regiunile
globului.
Un model ipotetic cu sectoarele versantului a fost preluat de N. Dury în
1969 dupã cercetãrile efectuate de autorii din Noua Zeelandã (B. Dalrymple,
I. Blong, J. Conaker, 1969); sunt stabilite astfel nouã unitãþi morfologice ºi
funcþionale, de la partea superioarã spre baza versantului (fig. 6.6):
1. – interfluviu 0 – 1º – miþcare verticalã;
2. – panta de infiltrare 2 – 4° – eluviere;
3. – convexitate – creep;
4. – abrupt de desprindere – prãbuºiri, alunecãri;
5. – sector de transport – deplasãri în masã;
6. – sector coluvial – panta 25 – 35°, apa, redepozitare;
7. – sector aluvial – acumulare;
8. – mal;
9. – albie.

Fig. 6.6. Elementele unui versant (dupã King, 1962): 1 – acþiune de spãlare în suprafaþã;
2 – pat de alunecare; 3 – alunecare; 4 – elementele versantului; 5 – curgere de apã;
6 – miºcãri de mase

Profilul de mai sus este un profil ideal, complex, caracteristic regiunilor

temperate. Autorii considerã versantul pânã la albia minorã (talveg). Pe acest
profil se pot distinge cele trei unitãþi clasice: superioarã, medie ºi inferioarã
(conform completãrilor fãcute modelului din figura 6.7).

2 Scarp (abrupt, faþa liberã) - patul de rocã în trepte; este cel mai activ element în

evoluþia versantului ca întreg. Retragerea este cauzatã de spãlarea în suprafaþã ºi alunecãri.

3
Taluzul de acumulare (panta constantã) este formatã din detritus cãzut din abrupt.
Aceastã pantã este determinatã de unghiul de repaus al materialului. Meteorizarea le reduce
în particule fine care sunt remodelate prin spãlare în suprafaþã, curgere în pânzã sau curgere
turbulentã.
4
Pedimentul (panta în descreºtere) este concavitatea complexã ce se extinde de la
bazã pânã la talveg sau câmpia aluvialã. Deºi frecvent ele sunt acoperite cu detritus, este
esenþialã proprietatea (modul) în care este tãiatã roca. Aceasta este produsã de spãlarea în
suprafaþã ºi acest profil poate fi aproximat cu o curbã hidraulicã.

92
 &

Fig. 6.7. Model teoretic al unui versant ºi procesele dominante

(dupã Dalrymple ºi colab., 1968, cu completãri)

Young (1964) împarte versantul în mai multe subdiviziuni, cea mai micã
fiind unitatea de versant, definitã dupã elementul pantã (fig. 6.8).
Segmentul de versant este definit în funcþie de unitãþile limitrofe:
– segmentul minim de versant (partea versantului care are gradientul de
netezire mai mare decât unitãþile limitrofe de deasupra sau de dedesubt);
– segmentul maxim de versant (mai abrupt decât unitatea de deasupra sau
din josul sãu);
– segmentul de creastã (mãrginit pe ambele pãrþi de pante înclinate în direcþii
opuse).
Sectorul de versant formeazã o succesiune compusã dintr-o convexitate, un
segment de maximã înclinare ºi o concavitate.
Avantajul acestor unitãþi ºi terminologii este cã permite mãsurarea, înscrierea
în tabele ºi descrierea mai corectã formelor.
Elementele de baza mãsurabile sunt: lungimea profilului ºi unghiul de pantã.

Concluzii
Diferitele tipizãri ale versanþilor au anumite limite ce decurg din caracterul
extrem de diversificat al formei versanþilor. Ele se completeazã însã unele pe
altele, în funcþie de mediul morfogenetic.

93
 +

94
Fig. 6.8. Profilul versantului cu secþiunile sale (dupã Young, 1972)
95
Fig. 6.8. Profilul versantului cu secþiunile sale (dupã Young, 1972) (continuare)
&
+
Din conlucrarea diferitelor modalitãþi de evoluþie a versanþilor rezultã sisteme
de forme de versant, în sensul celor explicate de W. Penck încã din 1924.
Sistemele de forme de versant sunt sisteme deschise, în care cantitatea de
materie ºi energie recepþionatã influenþeazã mecanismul funcþionãrii sale, ducând
la o autoreglare permanentã, în tendinþa atingerii profilului de echilibru dinamic.
Penck, fãrã sã-ºi propunã o analizã sistemicã, a sesizat mecanismul acestor sisteme,
arãtând c㠄fiecãrui sistem de forme îi este proprie o anumitã intensitate de
evacuare, care, depinde, în cazul prezenþei unor proprietãþi asemãnãtoare ale
rocilor, de pantã. Intensitatea determinã viteza de dezvoltare a sistemului”.

6.5. Bazele de eroziune ºi bazele de denudare

Ritmul ºi intensitatea proceselor de pe versanþi, în tendinþa lor de a forma

suprafeþe de echilibru sunt dictate de nivelul Oceanului planetar, nivelul platformei
continentale, nivelul limitei zãpezilor persistente. Sub aceste nivele eroziunea
dictata de agentul principal se reduce la zero, iar nivelul este denumit baza de
eroziune.
A.Penck ºi W. Penck au definit pentru versanþi ºi baze de denudare.
În esenþã aratã cã fiecare punct al oricãrui versant serveºte ca bazã de
denudaþie pentru toatã partea versantului ce se afla deasupra lui.
W. Penck demonstreazã c㠄versantul mai uºor înclinat care îl substituie pe
cel abrupt începe sã se formeze la poala ultimului, nivelarea reliefului are loc de
jos în sus ºi nu invers”. În acest context el defineºte ºi rolul important al bazelor
de denudare în evoluþia versanþilor.
Poala versantilor, care poate sa coincidã sau sa nu coincidã cu talvegul
râurilor, este consideratã bazã de denudare a versantului.
Baze de denudare individuale (numai pentru versanþi) sunt considerate
nivelele cvasiorizontale (structurale, petrografice, de eroziune, genetice) situate
pe versanþi, indiferent de altitudinea lor.
Bazele de eroziune ale râurilor ºi bazele de denudare constituie sisteme de
baze de eroziune. Fiecare bazã localã de erozine a unui râu regleazã baza de
denudare a versanþilor. Bazele aparent independente de denudare a versanþilor
formeazã trepte peste care apele îºi formeazã nivele de bazã locale de eroziune.
În clasificarea Horton-Strahler a reþelei de drenaj se considerã cã ºi fiecare bazã
localã de eroziune are un anumit ordin de mãrime, care orienteazã eroziunea pe
versanþii de acelaºi ordin de mãrime. Fiecare ordin superior însã al versantului le
include ºi pe cele inferioare, astfel încât asupra materialelor de pe versanþi se
exercitã o forþã multiplicatã (fig. 6.9.). Deplasarea materialelor depinde însã ºi de
forþa de gravitaþie. Pentru o mai corectã utilizare a unor termeni aparent cu conþinut
similar, redãm forma rezumativã a acestor definiþii.
Denudarea este datã de totalitatea proceselor de desprindere, de dizlocare a
particulelor sau a maselor de roci din scoarþa terestrã ºi de transportare a acestora
prin intermediul diferiþilor agenþi (apã, vânt etc.) sau prin autodeplasare gravita-
þionalã; în sens restrâns prin denudare se înþelege numai procesele care contribuie
la dezgolirea rocilor în situ; în cazul denudãrii, materialele rezultate prin pregãtirea
rocii sunt egale cu cele deplasate, rezultând astfel versanþi în echilibru.

96
 &

Fig. 6.9. Ierarhizarea versanþilor (sistem Horton-Strahler)

Eroziunea este procesul geomorfologic de modelare a reliefului prin

dizlocarea particulelor de sol sau rocã de cãtre agenþi externi; în sens restrâns se
foloseºte uneori numai pentru acþiunea sculpturalã a apelor curgãtoare; uneori,
eroziunea presupune ºi transportul materialelor rezultate; în cazul eroziunii
materialele rezultate pe versanþi sunt sub capacitatea de deplasare a agenþilor.
Când eroziunea este intensificatã prin intervenþia omului (despãdurire, pãºunat,
arat, construcþii etc.) poartã de numirea de eroziune acceleratã sau eroziune
antropicã.
Coraziunea este acþiunea mecanicã de roadere, de ºlefuire a particulelor
prin intermediul particulelor de roci dure, antrenate în miºcare de vânt, apã sau
gheaþã; frecvent coraziunea se referã la eroziunea exercitatã de cãre particulele
de nisip spulberate de vânt în regiunile aride, de fapt la eroziunea eolianã; este în
esenþã un proces similar eroziunii, dar care apare sub influenþa unor rocii ºi nu
sub influenþa mediului.
Deraziunea acþiunea de eroziune mecanicã exercitatã de o masã de roci
sfãrâmate sau de o parte mai groasã a pãturii de alterare, ce se deplaseazã lent pe
versant, asupra rocilor de dedesubt pe care le ºlefuieºte, le rupe spre aval; rezultã
vaiugi de deraziune.

6.6. Gravitaþia ºi sistemul morfogenetic

Din expunerile realizate în capitolele anterioare asupra stãrilor de echilibru

ºi dezechilibru, rezultã foarte pe scurt cã echilibrul înseamnã, de fapt, o stare de
repaus relativ.
Începutul miºcãrii rocilor constituie ºi începutul miºcãrii în interiorul siste-
mului sau a unui sistem.
Dintre forþele care acþioneazã pe versanþi, forþa de gravitaþie prezintã cea
mai mare importanþã pentru dinamica acestora, prin caracterul ei permanent. Se

97
+
manifestã prin unghiul local al versantului. Cu cât panta este mai mare, cu atât
forþa gravitaþiei se manifestã mai puternic ºi invers.
Unghiul pantei este mijlocul prin care energia disponibilã este distribuitã
de-a lungul porþiunii de teren, astfel încât forþele gravitaþionale sunt cele mai
eficiente pe pantele abrupte, deoarece acolo componenta de greutate este mai
mare.
Principala sursã de energie pentru gravitaþie este ridicarea tectonicã.
Coborârea nivelului de bazã produce un efect asemãnãtor.
Forþele gravitaþionale, deºi similare, sunt puþin diferite în cazurile în care o
particulã se aflã în repaus pe o suprafaþã înclinatã ºi pe o porþiune alunecoasã, dar
paralelã cu suprafaþa.
1. În primul caz, forþa particulei izolate reprezintã greutatea ei proprie
(fig. 6.10. a) Dacã ea are masa m, atunci greutatea verticala = m · g;
g = acceleraþia gravitaþionalã.

Fig. 6.11. Acþiunea forþei de gravitaþie pe versant (dupã Carson ºi Kirkby, 1972): a - asupra
unei particule; b - pe o suprafaþã de alunecare posibilã la adâncimea z sub suprafaþa unui
mediu cu greutatea specificã y; c - asupra unei mase de sol care se aflã pe o suprafaþã
neregulatã de alunecare; 1 - centru de gravitaþie al masei de alunecare posibilã; 2 - direcþia
componentei transversale a greutãþii; 3 - suprafaþa de alunecare posibilã.

98
 &
Componenta pantei care tinde sã determine miºcarea de-a lungul suprafeþei
topografice este
Componenta paralelã = m · g · sin β.
Componenta perpendicularã, care tinde sa opreascã miºcarea este:
Componenta perpendicularã = m · g · cos β

2. În al doilea caz, unde existã o porþiune alunecoasã paralela cu suprafaþa,

într-un mediu relativ uniform, forþa gravitaþionala acþionând pe planul alunecos
este presiunea exercitatã de greutatea materialului în stare de repaus pe acel plan
(fig. 6.10 b, 6.11.). Aceastã presiune acþioneazã, de asemenea, vertical ºi este
egala cu y × z în care:
y = greutatea solului;
z = distanþa verticalã dintre suprafaþa terestrã ºi planul alunecos.
Componenta pantei (paralelã) = yz · sinβ · cosβ
Componenta perpendiculara = yz · (cosβ)2

Fig. 6.11. Presiunea exercitatã în substrat în funcþie de poziþia pânzei de apã freaticã
(dupã Carson ºi Kirkby, 1972):
a - pe o suprafaþã orizontalã; b - pe o suprafaþã înclinatã; 1 - proiectare în sus = ywz1β;
2 - componenta netã în josul pantei = yzsinβcosβ.

99
+ 7. PROCESE COMPLEXE DE DEPLASARE PRIN
CÃDERE

Procesele de deplasare prin cãdere sunt cunoscute ºi sub denumirea de

procese gravitaþionale sau „pornituri prin cauze mecanice”. Dupã cantitatea
materialului ºi modul de deplasare, se deosebesc: deplasãri individuale ºi deplasãri
în masã(de mase materiale). În funcþie de caracterul miºcãrii ele pot fi bruºte ºi
lente.

7.1. Rostogolirile ºi cãderile libere

Rostogolirile sunt procesele de miºcare a particulelor datoritã pierderii

echilibrului static ca urmare acþiunii concomitente a trei factori – greutatea masei
materiale, panta ºi forþa de gravitaþie. Viteza de deplasare a materialelor este di-
rect proporþionalã cu unghiul pantei. Desprinderea ºi miºcarea se realizeazã indi-
vidual, pentru particule de diferite dimensiuni, în funcþie de factorii menþionaþi
mai sus. Tipul deplasãrii este de rostogolire (fig.7.1).Rostogolirea particulelor de
rocã se realizeazã astfel încât blocurile de dimensiuni mai mari se distanþeazã
mai mult faþã de locul desprinderii ºi de baza versanþilor, iar cele fine, mai puþin.
Se formeazã trena de grohotiº (pe versanþi cu pante relativ uniforme pe distanþe

Fig. 7.1. Cãdere liberã (a) ºi rostogolire (b).

mari) ºi conurile de grohotiº sau formaþiuni de rostogolire (formations d’eboulis,

slide rock).Evoluþia ulterioarã a conurilor de grohotiº se face spre atingerea unui
echilibru; în acest caz sunt consolidate ºi acoperite cu o pãturã finã de materiale
de dezagregare ºi solificare. Se formeazã o unitate de racord între versantul abrupt
ºi partea relativ planã de la piciorul acestuia.

100
 &
La formarea acestor trene contribuie ºi materialele rezultate prin cãdere
liberã, particulã cu particulã (de diferite dimensiuni), deprinse din pãrþile superioarã
sau medie ale versantului spre baza acestuia.

7.2. Prãbuºirile ºi surpãrile

Prãbuºirile sunt deplasãri brusce sub formã de cãdere a particulelor

individuale cu dimensiuni mari sau a unor depozite, pe versanþi cu declivitate
foarte mare(circa 90 grade) (fig.7.2). Astfel sunt:
- prãbuºiri individuale când desprinderea ºi punerea în miºcare se face pentru
particule de diferite dimensiuni, proces similar cãderilor libere;
- prãbuºiri de mase ºi prãbuºiri de versant, când se prãbuºesc mase mari de
materiale sau porþiuni de versant, termenul de prãbuºire aplicându-se acestui tip.

Fig. 7.2. Poalã de grohotiº la Detunatele (munþii Apuseni)

Cauzele prãbuºirilor sunt înclinarea mare a stratelor, gradul ridicat de

diaclazare ºi fisurare, adâncirea râurilor, eroziunea lateralã a râurilor sau subsãparea
bazei versantului prin acþiuni antropice etc. Prãbuºirile au loc de obicei în roci
puternic coezive care au fost fisurate ºi dezagregate. Existã ºi prãbuºiri pe verticalã
a unor mase situate deasupra unor cavitãþi, cum sunt peºterile sau minele, cavitãþi
datorate unor exploatãri subterane, a dizolvãri rocilor etc.(de exemplu, prãbuºirile
de la Ocnele Mari, produse ca urmare a exploatãrii subterane a sãrii) (fig.7.3).
Surpãrile se produc de obicei în roci cu coezivitate redusã, favorabile
mecanismelor de întindere ºi forfecare: marne, argile, loessuri. Are loc acolo unde
panta limitã a fost depãºitã de o anumitã greutate datoritã dislocãrii suportului
iniþial, prin eroziunea bazei versantului. Sunt frecvente pe malurile concave ale
râurilor, în sectoare de coturi ale acestora situate la baza versanþilor (fig.7.4), în

101
+

Fig. 7.3. Lacul format prin prãbuºire datoritã exploatãrii subterane a sãrii la Ocnele Mari.

Fig. 7.4. Surpãri în malul lacului de la Ocnele Mari

falezele marine, lacustre. În loessuri ºi depozite loessoide, surpãrile se desfãºoarã

în releu ºi duce la formarea teraselor de surpare.

7.3. Avalanºele

Avalanºele sunt procese gravitaþionale reprezentate de masele de zãpadã ºi

gheaþã care alunecã sau se rostogolesc la vale, mãrindu-ºi în aval, volumul,
greutatea ºi viteza. Numele – avaler = a coborî; se folosea ºi termenul de lavalanºã,
care desemneazã curgerea în lanþ a materiei fiind din aceeaºi categorie cu lava.
Termenul de avalanºã sau lavinã este folosit de oamenii de munte pentru toate
miºcãrile de zãpadã sau de gheaþã de mari proporþii.
Ca ºi în cazul altor deplasãri gravitaþionale existã factori potenþiali ºi factori
declanºatori ai avalanºelor Grecu, 1997).

102
 &
Factorii potenþiali:
– acumularea zãpezii;
– structura stratelor de zãpadã;
– rezistenþa pãturii de zãpadã.
Factorii declanºatori:
– factorii potenþiali când depãºesc pragurile ce conduc dezechilibrarea
maselor de zãpadã;
– vântul;
– trepidaþiile antropice;
– cutremurele.
Grosimea zãpezii proaspete este considerat factor esenþial în declanºarea
avalanºelor. Dupã grosimea zãpezii se considerã cã prezintã un anumit risc pentru:
– turiºti: 30-50 cm;
– cãi de comunicaþie: 40-70 cm;
– case: 70-100 cm;
– catastrofã peste 110 cm.
Momentul deplasãrii este în funcþie de valoarea precipitaþiilor ºi de structura
stratului de zãpadã. Vânturile puternice însoþesc sau premerg avalanºele. Sunt ºi
situaþii când nu vântul declanºeazã avalanºa.
Deci, riscul de avalanºã depinde de:
– importanþa precipitaþiilor;
– structura mantalei de zãpadã.
Temperatura aerului acþioneazã indirect influenþând cãderile mari de zãpadã.
Obiºnuit, nu constituie un factor al avalanºelor. Pentru avalanºe, dezechilibrul
este dependent de limita de rupere a pãturii de zãpadã.
Rezistenþa pãturii de zãpadã este determinatã de acþiunea forþei de gravitaþie,
materializatã prin unghiul de pantã. Pentru zãpadã, unghiul de frecare staticã
este de circa 50°. Pentru zãpada proaspãtã însã are valori de 90°.
În straturile succesive de zãpadã depuse pe un strat preexistent, tensiunea
normalã ºi tensiunea de forfecare cresc proporþional, coeficientul de proporþio-
nalitate fiind egal cu tangenta pantei: τ = σ tg α
Rezultã cã o zãpadã stabilã pentru sarcini mici poate fi instabilã pentru sarcini
mai mari. Zãpada pusã în miºcare se deplaseazã în funcþie de unghiul de frecare
cinetic (frecare de alunecare). Pe versanþii al cãror unghi cu orizontalã este cuprins
între unghiul de frecare cinetic ºi unghiul de frecare static, zãpada nu curge, dar,
pusã în miºcare datoritã unor cauze brutale, ea nu se mai opreºte.
Pe mãsurã ce o masã de zãpadã coboarã, lucrul mecanic al greutãþii este mai
mare decât lucrul mecanic al frecãrii interne. O anumitã cantitate de energie
eliberatã rupe coeziunea zãpezii ºi pune în miºcare particulele învecinate. Astfel
încât masa de zãpadã care coboarã este din ce în ce mai mare în aval, producându-se
o avalanºã.
Tipuri de avalanºe
Existã mai multe tipuri de avalanºe, în funcþie de criteriul folosit.
1. Dupã grosimea stratului de zãpadã antrenatã în miºcare:
– avalanºe de suprafaþã;
– avalanºe de adâncime.

103
+
2. Dupã calitatea zãpezii:
– avalanºe cu zãpadã prãfoasã (pudroasã) proaspãtã;
– zãpadã viscolitã;
– zãpadã proaspãtã umedã;
– zãpadã în grãunþi rotunjiþi, care se formeazã prin diageneza zãpezii
proaspete.
L. Lliboutry (1965) prezintã urmãtoarele tipuri:
– avalanºe pudroase;
– avalanºe în plãci care alunecã pe versanþi;
– avalanºe de zãpadã umedã;
– avalanºe de primãvarã.
Avalanºele de zãpadã prãfoasã, uscate se produc în zãpada proaspãtã, fãrã
coeziune, la scurt timp dupã cãderea ei (fig. 7.5). Frecvenþa lor este maximã în
mijlocul iernii, în Alpi, Anzi, Himalaya, Arctica. Sunt avalanºe fie superficiale
fie de adâncime, foarte repezi. Avalanºele de adâncime sunt specifice regiunilor

Fig. 7.5. Schema dezvoltãrii unei avalanºe pudroase (dupã Lliboutry, 1965).

cu climã rece ºi uscatã. Avalanºele sunt periculoase nu numai prin efectul greutãþii
zãpezii, ci ºi prin presiunea aerului care are efectul unui uragan. Diferenþa dintre
coeficientul cinetic ºi cel static este foarte mare, din aceastã cauzã viteza zãpezii
creºte rapid pe pantã. Dupã Oechslin(citat de Lliboutry, 1965):
V = 64 h m/s = 230 h km/h.
Avalanºele de acest tip sunt periculoase pentru cã:
– presiunea staticã exercitatã în stratul de aer comprimat este mare (0,1
atm);
Se citeazã avalanºa Gastein din 1951, când victimele au prezentat rupturi
ale plãmânilor datorate undei de ºoc cu o presiune de circa 3 atmosfere.

104
 &
– în frontul avalanºei se formeazã curenþi ascendenþi ºi contracurenþi deosebit
de violenþi.
– când avalanºa loveºte direct o construcþie, presiunea de oprire poate atinge
valori foarte mari, de ordinul a mai multe tone pe metru pãtrat;
– victimele sunt proiectate de cãtre suflu sau sunt asfixiate de zãpada
pulverizatã.
Avalanºele de zãpadã umedã se formeazã în zãpada îmbibatã cu apã, zãpadã
grea. Deplasarea are loc pe diferite culoare cu o vitezã de 30...80 km/orã (fig. 7.6).

Fig. 7.6. Structura avalanºei de zãpadã umedã (dupã Lliboutry, 1965)

105
+
Presiunea acestei avalanºe este foarte mare putând atinge 10...20 t/m2 În
cazul acestui tip de avalanºã:
V = 116 h m/s = 417 h km/h.
Avalanºele în plãci sau de rostogolire se produc dupã trei-patru zile de la
cãderea zãpezii, când se formeazã o crustã superficialã ºi o anumitã consolidare
ºi datoritã vântului. Mecanismul avalanºei se aseamãnã puþin cu cel al alunecãrilor
(fig. 7.7).

Fig. 7.7. Avalanºa în plãci de zãpadã (dupã Lliboutry, 1965)

Deplasarea este determinatã de straturile de zãpadã care acþioneazã ca un

lubrifiant.
Avalanºele de primãvarã se produc în zãpezi mai grele ºi vechi, la primele
temperaturi ridicate de primãvarã. Sunt avalanºe mari, de adâncire, care antreneazã
ºi o parte din materialele de pe versanþi. Viteza lor este:
V = 18 h m/s.
Survin de obicei în locuri previzibile de aceea pagubele sunt mai reduse
decât la celelalte tipuri de avalanºe.

106
 8. PROCESELE DE DEPLASARE
&
PRIN SUFOZIUNE ªI TASARE

8.1. Sufoziunea

Sufoziunea este procesul de îndepãrtare a particulelor fine din interiorul

rocilor afânate sau poroase de cãtre apa ce circulã prin roci. Termenul de sufoziune
semnificã a sãpa pe dedesupt, a submina ºi derivã de la latinescul suffodio. A fost
introdus de Pavlov în 1898. În funcþie de agentul principal care determinã
sufoziunea existã douã tipuri principale:
– sufoziune chimicã;
– sufoziune hidrodinamicã.
Sufoziunea chimicã este procesul de îndepãrtare a particulelor fine prin
dizolvarea sãrurilor depuse pe porii rocilor ºi transformarea lor în soluþie. În
spaþiile libere are loc migrarea particulelor fine ºi accentuarea golurilor, apoi tasarea
acestora ºi formarea unor microdenivelãri la suprafaþa terestrã.
Sufoziunea hidrodinamicã sau sufoziunea mecanicã are înþelesul de
sufoziune în sens larg ºi este procesul de antrenare de cãtre apa subteranã a celor
mai fine particule din masa rocilor nisipoase, atunci când în timpul filtrãrii se
depãºeºte o anumitã vitezã, numitã viteza criticã. Este frecventã ºi în zona
sãpãturilor pentru construcþii, în bazinele de decantare din industria minierã ºi
energeticã (fig.8.1. a,b).
Sufoziunea hidrodinamicã lentã are loc în condiþiile curgerii subterane natu-
rale, iar cea rapidã ºi foarte rapidã, în cazul antrenãrilor din sãpãturi pentru fundaþii
sau în alte scopuri.
Procesul de sufoziune hidrodinamicã apare ºi evolueazã în funcþie de caracte-
risticile rocilor (mãrimea granulelor, porozitate, gradul de îndesire, coeficientul
de neuniformitate) de caracterul curgerii subterane rocilor, respectiv de gradientul
sãu hidraulic.
Sufoziunea hidrodinamicã are loc în roci nisipoase sau în depozite de nisipuri
în amestec cu alte depozite mai grosiere sau mai fine.
Curgerea subteranã depinde de viteza de filtrare. Sufoziunea are loc în cazul
unei curgeri turbulente a apei subterane ºi nu în curgerea laminarã.
Viteza criticã de filtrare este viteza care marcheazã trecerea de la curgerea
laminarã la cea turbulentã ºi poate fi determinatã prin formula lui Pavlovscki:

107
+

Fig. 8.1. Procesul de sufoziune într-un iaz de decantare (a) ºi formarea pâlniei de
prãbuºire produsã de sufoziune (b) (dupã Florea, 1996)

vcr = 0,002 (0,75 n + 0,23) Re ,

d
în care: vcr este viteza criticã de filtrare;
n = porozitate;
d = diametrul granulelor;
Re = numãrul Reynolds.
– La viteze de filtrare mai mari decât viteza criticã are loc curgerea turbulentã
în care are loc sufoziunea hidrodinamicã.
– La viteze de filtrare mai mici decât vcr curgerea este laminarã ºi nu se
produce antrenarea particulelor.
La nisipuri, viteza criticã de antrenare a granulelor de nisip se reduce o datã
cu micºorarea diametrelor granulelor.
Câteva valori ale vitezei critice de filtrare (dupã Maslov, citat de Florea,
1979):

d(mm) 1,00 0,50 0,10 0,05 0,01 0,005 0,001

vcr(cm/s) 10,00 7,00 3,00 2,00 0,50 0,12 0,02

Coeficientul de neuniformitate al nisipurilor ºi porozitatea influenþeazã direct

intensitatea sufoziunii (fig.8.2.). Pentru sufoziunea hidrodinamicã pe nisipuri

108
 &
Fig. 8.2. Corelaþia dintre gradientul
hidraulic ºi coeficientul de neuni-
formitate (dupã Isomina, cf. Florea,
1996).

formate din douã fracþiuni granulare diferite Brocikov (citat de Florea, 1979) a
arãtat cã are loc atunci când sunt întrunite urmãtoarele situaþii:
D d D
≥ 2,5 ; 0 ≥ 8 ; ≥ 20
d0 d d

în care: D este diametrul granulelor nisipului grosier;

d = diametrul granulelor nisipului fin;
d0 = diametrul porilor formaþi de nisipul mare.
Viteza criticã de filtrare care conduce la procesul de sufoziune este
determinatã (pentru un coeficient de filtrare dat al nisipului) de gradientul hidraulic
critic al curgerii subterane (fig. 8.3). Antrenarea particulelor fine se face atunci
când apare gradientul hidraulic critic.

a b
Fig. 8.3. Relaþia dintre sufoziune, gradientul hidraulic (a) ºi porozitate (b).

icr = (ρs – ρa)(1 – n) + 0,5 n

în care: icr este gradientul hidraulic critic;
3
ρ s = densitatea rocii în care se produce sufoziunea (g/cm )
ρ a = densitatea apei;
n = porozitatea rocii.
Existã o serie de alte formule, cu unele din elemente obþinute prin experi-
mente cu ajutorul cãrora se ajunge în final la calcularea gradientului hidraulic

109
+
critic generator al sufoziunii hidrodinamice, dependent de diametrul particulelor
ºi de diametrul porilor (fig.):
d 
2
icr ≅ 4,5  m 
 d0 
în care: icr este gradientul hidraulic critic;
dm= diametrul mediu al granulelor de nisip (mm);
do = diametrul porilor (mm).
Cunoaºterea mecanismului sufoziunii mecanice are importanþã practicã
deosebitã, în special pentru amplasarea construcþiilor, stabilitatea iazurilor de
decantare etc.

8.2. Tasarea

Tasarea este miºcarea lentã efectuatã pe verticalã în interiorul stratelor de

roci afânate sau clastice, sub forma compresiunii sau îndesãrii impuse de greutatea
proprie sau de o suprasarcinã. Termenul este de origine francezã (tasser = a
înghesui, a comprima). Existã douã tipuri de tasare:
– tasarea prin consolidare (de consolidare);
– tasarea prin subsidenþã.
Tasarea prin consolidare este cea mai cunoscutã ºi are loc datoritã
supraîncãrcãrii prin construcþii, alunecãri, nãruiri, când tasarea devine mai activã.
Fenomenul se produce atunci când indicele golurilor raportat la greutatea
materialelor pe unitatea de volum creºte sau când greutatea se mãreºte.
Poate fi calculatã folosindu-se formula datã de K. Terzaghi:
p1 – p2 h
S= ·
2 E
în care: S este tasarea prin consolidare;
p1 = presiunea de consolidare pe faþa superioarã a stratului deformabil;
p2 = presiunea de consolidare pe faþa inferioarã a stratului deformabil;
h = grosimea stratului deformabil;
E = modul de compresibilitate.
Tasarea de subsidenþã are loc în cazul exploatãrii apelor subterane, a
zãcãmintelor de petrol ºi de gaze, a sãrurilor (prin dizolvare în subteran).Calcularea
tasãrii prin subsidenþã se face folosindu-se aceeaºi formulã ca în cazul tasãrii prin
consolidare considerându-se cã grosimea stratului deformabil este egalã cu
grosimea zonei asecate h, p1 = 0 la partea superioarã a stratului deformabil
(a zonei asecate) ºi
p2 = ∆ σ q; în acest caz tasarea este datã de formula:
∆σq h
S= ·
2 E
∆ σ q = sarcina geologicã generatoare a subsidenþei daN/cm2.
∆ σ q – (ãst – ãi) h
în care: ãst este greutatea volumetricã în stare saturatã (tf/m3);

110
 &
ãi = greutatea volumetricã în stare inundatã;
h = grosimea stratului deformabil din cuprinsul zonei asecate (cm).
E = modul de compresivitate ponderat al stratelor din cuprinsul zonei
asecate (daN/cm2).

Tabel nr. 8.1

Valori ale tasãrii prin subsidenþã (terenuri sedimentare precuaternare)

Coborârea nivelului Modulul de compresivilitate Valori ale tasãrii

∆σq h
piezometric h (m) E (daN/cm2) S= ·
2 E
25 250 0,125
500 0,0625
1000 0,0317
50 250 0,500
500 0,250
1000 0,125
75 250 1,120
500 0,572
1000 0,280
100 250 2,000
500 1,000
1000 0,500
125 250 3,120
500 1,560
1000 0,780
150 250 4500
500 2,250
1000 1,120

Fig. 8.6. Procese în loess (Dobrogea)

111
+

Fig. 8.7. Complexitatea reliefului de crovuri în Câmpia Românã (Câmpul Ciornulesei)

Efectul tasãrii este apariþia crovurilor (depresiumi ovale, puþin adânci,

dezvoltate pe câmpurile de leoss), cele mai frecvente forme de relief, precum ºi a
crãpãturilor, terasetelor ºi a cãrãrilor de oi (fig. 8.6 ºi 8.7).

112
 9. ALUNECÃRILE DE TEREN
&
9.1. Noþiunea alunecare de teren

Noþiunea de alunecare de teren defineºte atât procesul de deplasare, miºcarea

propriu-zisã a rocilor sau depozitelor de pe versanþi, cât ºi forma de relief rezultatã.
În sens restrâns, strict, al noþiunii, alunecãrile de teren sunt procese gravitaþionale,
în general, rapide (pot fi însã ºi lente)de modelare a terenurilor în pantã, la care
masele sau materialele care se deplaseazã sunt separate printr-un plan sau sisteme
de plane de alunecare de partea stabilã, neantrenatã în miºcare. În limbajul popular
din România existã termeni prin care se încearcã o separare a procesului (fugiturã,
rupturã) de forma de relief rezultat㠖 glimee, þiglãi, iuþi, fãrâmituri –, aceºtia din
urmã precizând ºi caracteristicile morfografice de ansamblu a corpului alunecãrii
de teren. ªi în literatura de specialitate de pe plan mondial termenii utilizaþi definesc
atât procesul cât ºi forma de relief rezultatã: landslide – englezã, glissement de
terrain – francezã, erdrutsch – germanã, oïoëçåí – rusã, frana – italianã (cu sens
mai larg, de deplasare a materialelor pe versanþi).
Alunecãrile de teren fac parte din categoria proceselor de versant care schimba
geomorfometria majorã a versantului. Aceste modificãri pot fi:
– de amploare ce nu depãºeºte potenþialul de modificare al versantului;
materialele se deplaseazã pe versant dintr-un loc în altul, schimbându-i
morfografia; noua calitate a sistemului nu contribuie la dezechilibre majore. În
plus, raporturile cu reþeaua de râuri sunt indirecte, nu ajung în albia râurilor decât
prin intermediul altor procese; dereglându-se echilibrul ºi ordinea materialelor,
ele pot fi însã uºor reluate de eroziunea hidricã de pe versanþi ºi transportate în
albii;
– de intensitate ºi dimensiuni ce transleazã praguri ce conduc la dezechilibre
ºi la modificãri majore ale morfologiei versantului. în acest caz, alunecãrile de
teren intrã în categoria hazardelor naturale, alãturi de inundaþii, cutremure etc.,
producând daune activitãþilor social-economice.
Alunecãrile de teren sunt procese de versant extrem de complexe, relativ
puþin studiate ca astfel de sisteme, procese care reclamã cercetãri interdisciplinare
de mare specializare. Atât pe plan mondial cât ºi în România existã o amplã
literaturã de specialitate ce vizeazã în general douã mari domenii: geomorfologia
ºi ingineria. Dacã geomorfologii (geografi sau geologi) pun accent pe forma de
relief, incluzându-se în mod necesar ºi fenomenele cauzale, precum ºi cele
evolutive, inginerii studiazã alunecãrile de teren în legãturã directã cu efectele

113
+
procesului asupra diferitelor activitãþi umane (construcþii, utilizarea terenurilor
etc.) ºi, în consecinþã, alegerea mãsurilor optime de combatere. Alãturi de cele
douã mari domenii, se impun cercetãri pedologice, silvice, precum ºi mãsurãtori
ºi analize în teren, în laborator, utilizarea GIS. Studiul alunecãrilor de teren are o
deosebitã importanþã pentru dinamica versanþilor atât sub aspect ºtiinþific
fundamental, cât mai ales sub aspect practic-aplicativ.
Noþiunea de alunecare de teren este definitã de: procese fizico-mecanice
premergãtoare alunecãrii (procesele cauzale anteprag geomorfologic), procesul
de alunecare propriu-zis ºi durata acestuia (translarea pragului), forma de relief
(efectul translãrii pragului) (vezi ºi capitolul Evoluþia procesului de alunecare).
Primele observaþii asupra alunecãrilor de teren sunt legate de dezastrele pro-
duse încã din antichitate. Nu ne propunem prezentarea exhaustivã a preocupãrilor
în domeniu, totuºi câteva idei trebuie relevate.
Descrierea ºtiinþificã a procesului, rolul ºi locul sãu în dinamica versanþilor
au stat în atenþia teoreticienilor geomorfologi, atenþie specialã acordându-li-se în
secolul XX. Date fiind varietatea mare a modului de manifestare a alunecãrilor,
precum ºi varietatea formelor rezultate, unele dintre primele preocupãri au fost
gãsirea unor elemente comune de generalizare a caracteristicilor ºi, implicit, a
unor criterii de grupare care sã permitã clasificarea lor (vezi capitolul Clasificãri
ºi tipuri de alunecãri de teren). Majoritatea cursurilor sau tratatelor de geo-
morfologie generalã, dar mai ales cele de geomorfologia versanþilor prezintã dupã
o anumitã schemã problematica alunecãrilor de teren, problematicã ce poate fi
grupatã în douã mari secþiuni – cauze ºi forme, inclusiv clasificãri dupã morfologie.
Cercetarea cantitativã s-a impus însã datoritã necesitãþilor practicii, în special
în þãri cu asemenea procese catastrofale. Astfel, în Suedia, construcþiile pentru
cãi ferate, ºosele, canale îngreuiate de alunecãri de teren ºi taluze au dus la
înfiinþarea Comisiei Geotehnice Speciale (în 1914), cu studii care au pus bazele
mecanicii terenurilor.
Studii remarcabile asupra relaþiilor cu substratul geologic, a efectelor asupra
construcþiilor civile, asupra clasificãrii alunecãrilor sunt realizate de cãtre
geomorfologii (geologi) sau ingineri din Italia. Trebuie spus cã una dintre primele
clasificãri morfologice utilizate ºi astãzi se datoreazã lui Almagia prin monografia
Studi geografici sulle frane în Italia (1907-1910). Ulterior, aceste studii s-au
adâncit, având în principal un scop aplicativ prin cercetãri interdisciplinare ºi
inginereºti(Guida alla classificazione delle frane ed ai primi interventi, Roma,
1971; Desio, Geologia applicata all’Ingegneria, 1973).
În România existã o bogatã literaturã asupra alunecãrilor cu studii teoretice
sau regionale din sfera geografilor ºi a inginerilor. Aproape în toate studiile de
geomorfologie regionalã se realizeazã o prezentare a alunecãrilor dupã schema
menþionatã. Dacã în prima jumãtate a cestui secol, studiile asupra alunecãrilor de
teren erau destul de sporadice, ele se diversificã cantitativ dar ºi calitativ începând
cu anii 1950. Din prima perioadã menþionãm lucrãrile elaborate de geologi
(Macovei, Botez, 1923; Macarovici, 1942 etc.), precum ºi remarcabila lucrare a
lui Mihãilescu (1939)asupra porniturilor de teren ºi a clasificãrii acestora.
Cei care studiazã în principal forma ºi care carteazã arealele cu alunecãri
sunt geografii, dar ºi în acest caz nu existã o metodologie unanim acceptatã ºi nici
o inventariere a acestora pe întreg teritoriul României.

114
 &
9.2. Stadiul de evoluþie ºi morfologia alunecãrii de teren

1. Obiºnuit, în tratatele de geomorfologie se prezintã elementele clare, bine

definite, care se observã în teren în primul stadiu de evoluþie a alunecãrii de
teren.
În cazul unor procese clasice, tipice, forma de relief se defineºte prin: râpa
de desprindere, corpul alunecãrii, fruntea alunecãrii ºi suprafaþa de alunecare
(fig. 9.1).

Fig. 9.1. Elementele unei alunecãri de teren.

115
+
Râpa sau niºa (corniºa) de desprindere a alunecãrii se aflã în partea de la
obârºia arealului alunecat, situatã în amonte pe versant; micromorfologia râpei
depinde de dinamica sa ulterioarã, comportându-se ca microversanþi cu altitudini
ºi pante variante; la alunecãrile profunde, râpa poate atinge zeci de metri; formarea
râpei se realizeazã atât deodatã, pe toatã lungimea, cât ºi punctual, miºcarea
propagându-se pe suprafeþe din ce în ce mai mari, în plus, ea precede doar parþial
deplasarea masei de teren, cele douã elemente producându-se aproape concomitent.
În funcþie de crãpãturile preexistente, de caracteristicile rocii ºi de evoluþia
ulterioarã, râpa poate avea formã rectilinie, semicircularã, compusã etc. (fig. 9.2)

Fig. 9.2. Tipuri de corniºã de alunecare (dupã Tufescu 1966)

A – în semicerc; B – în ghirlandã. C – rectiliniu.

Corpul alunecãrii, suprafaþa de teren alunecatã cu micromorfologie foarte

variatã, prezintã în general elemente morfometrice haotic dispuse; dupã elementele
predominante de micromorfologie se definesc ºi tipuri de alunecãri – în trepte, în
brazde, movile, glimee etc.; între ondulãrile longitudinale se dispun
microdenivelãri negative cu exces de umiditate, uneori cu bãlþi sau mici lacuri,
datoritã stratului de rocã impermeabilã din patul alunecãrii.
Fruntea alunecãrii (frontul) este partea terminalã situatã în aval pe versant,
la diferite altitudini relative. Piciorul alunecãrii „reprezintã intersecþia, din aval,
dintre suprafaþa de alunecare ºi suprafaþa morfologicã iniþialã, neafectatã de
alunecare” (Florea, 1979, p.39).

116
 &
Suprafaþa de alunecare sau patul alunecãrii se observã în secþiune
longitudinalã, fiind de dimensiuni aproximativ egale cu ale corpului alunecãrii;
în lungul ei se produce deplasarea masei de teren, fiind în general bine delimitatã.
Sunt situaþii când patul de alunecare este dat de un pachet de roci de diferite
grosimi, cu caracteristici fizico-mecanice ce favorizeazã deplasarea materialelor.
În concluzie, ca ºi râpa de desprindere, suprafaþa de alunecare trebuie analizatã
de la caz la caz, în condiþiile concrete ale terenului. În unele studii, în suprafaþa de
alunecare este inclusã ºi râpa de desprindere, ca o parte la zi, neacoperitã de masa
alunecatã.
2. La alunecãrile fixate, pe versanþii în stadiu de echilibru dinamic,
elementele ce definesc o alunecare de teren sunt greu de identificat. Râpa de
desprindere, îºi diminueazã panta, uneori este fixatã prin vegetaþie arborescentã
(foto.).
Corpul alunecãrii, prin reluarea în alte procese de versant, are o
micromorfologie modificatã, vegetaþia ºi solul rãmânând principalii indicatori ai
unui areal afectat de alunecãri(foto.).
3. La alunecãrile reactivate, asociate cu juxtapunerea alunecãrilor noi peste
cele vechi, este ºi mai dificilã cartarea generaþiilor de alunecãri ºi, implicit,
delimitarea elementelor alunecãrii primare.

Elemente morfometrice

Datele morfometrice (alãturi de cele morfografice) ale unei alunecãri de

teren relevã nu numai dimensiunea, ci de multe ori ele dau indicaþii asupra cauzelor,
asupra stadiului evoluþiei, asupra dezvoltãrii alunecãrii. Prezentãm principalele
elemente, semnificative în acest sens ºi care pot fi mãsurate sau calculate relativ
uºor (fig.9.3).

Fig. 9.3. Schema principalelor variabile morfometrice

(dupã Cruden, 1989, citat de Surdeanu, 1998)

117
+
Grosimea masei alunecãrii se mãsoarã perpendicular pe versant, fiind
grosimea (înãlþimea) acumulatului de alunecare (deluviului de alunecare).Pentru
grosimea alunecãrii, Cruden (1989) face distincþie între situaþia terenului înainte
ºi dupã alunecare, deosebind:
– grosimea calculatã între suprafaþa versantului ºi suprafaþa de alunecare
înainte de proces (Di);
– grosimea corpului alunecãrii dupã deplasarea terenului, dupã proces (Da).
Lungimea maximã, totalã, a alunecãrii (L)este distanþa mãsuratã între râpa
de deprindere ºi fruntea alunecãrii. În calculele de detaliu se mai stabilesc (Cruden,
1989):
– lungimea între corniºã ºi picior Lr;
– lungimea între cap ºi frunte Ld.
Lãþimea alunecãrii reprezintã distanþa mãsuratã perpendicular pe lungime,
cuprinsã între cele douã margini; existã lãþime maximã, minimã ºi medie, cea
medie rezultând din media lãþimilor mãsurate. Se iau însã în analize ºi lãþimea
din râpa sau corniºa de desprindere (Wr), precum ºi cea maximã a corpului
alunecãrii (Wd).
Volumul alunecãrii rezultã din aplicarea diferitelor formule de calcul. Pe
baza parametrilor de mai sus una dintre cele mai simple formule este:
V= (1/6?) Ld. Dd. Wd
La aceºti parametri de bazã se adaugã alte valori morfometrice, în funcþie de
scopul cercetãrii, cum sunt: suprafaþa, perimetrul, înãlþimea râpei (corniºei) etc.
Indicii morfodinamici (Crozier, 1973) (fig. 9.4).

Fig. 9.4. Indicii morfodinamici ai unei alunecãri de teren.

– indicele de clasificare Skempton

Isk =D / L
– indicele de dilaþie
Idil = Wx / Wc

118
 &
– indicele de curgere
 Wx 
Ic =  –1  ( Lm / Lc ) × 100
 Wc 
– indicele de deplasare
Idep=Lr/Lc
– indicele de subþiere
Isub=Lm/Lc
– indicele de curgere – vãrsare
Icv=Lf/Lc

9.3. Relaþia cauz㠖 efect

Alunecãrile de teren sunt procese geodinamice, de deplasare lentã sau rapidã

a unei pãrþi din versant ºi care au loc în tendinþa restabilirii echilibrului natural al
versantului.
Totalitatea fenomenelor ce au loc înaintea translãrii pragului de alunecare ºi
care reprezintã elementele cauzale ale sistemului alunecare, obiºnuit se împart
în:
– potenþiale, sau: – potenþiale – pregãtitoare, – naturale,
– pregãtitoare, – declanºatore. – antropice.
– declanºatoare.
Trebuie spus însã cã între factorii pregãtitori ºi cei declanºatori nu existã o
delimitare decât de intensitate a acþiunii, primii se constituie în factori de declanºare
în momentul acumulãrilor cantitative. Precipitaþiile atmosferice, prin acþiunea
îndelungatã se înscriu în categoria factorilor pregãtitori. Caracterul torenþial, dupã
perioadele de uscãciune poate declanºa alunecãri de mari proporþii.
În capitolele anterioare s-au prezentat caracteristicile substratului geologic
ºi rolul acestora în dinamica versanþilor. De aceea completãm elementele de
substrat tipice pentru alunecãri.
Factorii potenþiali sunt grupaþi în: caracteristici ale substratului geologic;
relieful – panta versantului(vezi capitolul Forþa de gravitaþie), stadiul evoluþiei
(dinamica de ansamblu) acestuia; umiditatea.
Modificarea proprietãþilor fizico-mecanice ale rocilor în timp geologic sau
chiar în timp mai scurt, prin alterare, conduce la modificarea stãrii de stabilitate.
Dintre aceste proprietãþi, coeziunea, greutatea volumetricã ºi unghiul de frecare
internã prezintã importanþã deosebitã.
Determinarea unghiului de frecare internã ºi a coeziunii se face utilizându-se
relaþia datã de Coulomb:
τ = σ tg ϕ + χ
(vezi capitolul Starea dinamicã a versanþilor).
Terzaghi completeazã relaþia lui Coulomb, þinând cont de presiunea apei
din pori. Astfel relaþia Coulomb-Terzaghi are expresia:
τ = (σ – u) × tg ϕ + c

119
+
în care u este presiunea apei în pori;
u = γ a × ha
ga = greutatea specifica a apei;
ha = înãlþimea echipotenþialei duse în punctul a (de pe suprafaþa de alunecare)
(fig.9.5).
Presiunea apei din pori depinde de nivelul
apei subterane ºi de situaþia rocilor la excavare.
Sub acþiunea apei din pori se reduce rezistenþa
la forfecare a rocilor ºi implicit cresc forþele de
alunecare. Reducerea rezistentei la forfecare se
datoreazã creºterii umiditãþii în jurul suprafeþei
de alunecare. Pe suprafaþa de alunecare se
formeazã o pastã argiloasã cu rol de lubrefiant.
Grosimea orizontului înmuiat variazã între 0,5
ºi 1 cm la unele argile pliocene ºi între 1,5 ºi
2 cm la alte argile. Valorile mici ale ha determinã
Fig.9.5. Acþiunea componentelor valori reduse ºi pentru presiunea apei din pori ºi
„paralel㔠ºi „perpendicular㔠ale invers. De exemplu, presiunea apei în pori poate
forþei de gravitaþie asupra atinge 1 daN /cmp la înãlþime a echipotenþialei
suprafeþei terestre. de 10 m (M.N.Florea, 1979).
Unghiul de frecare internã depinde de conþinutul în fracþiunea argiloasã a
rocilor moi (d < 2 m).El este în raport invers, în sensul cã unghiul de frecare
internã se reduce pe mãsura creºterii conþinutului în fracþiune argiloasã. De
exemplu, pentru o creºtere de la 20 la 80%, unghiul intern poate sã scadã de la 30
la 10° (fig. 9.6).

Fig. 9.6. Determinarea unghiului de frecare internã ºi

a coeziunii pe suprafaþa de alunecare.

În concluzie, rocile poroase, puþin coezive, bogate în coloizi ºi care au în

interiorul lor o serie de crãpãturi, ce favorizeazã pãtrunderea apei, sunt cele mai
favorabile alunecãrilor. Din aceasta categorie fac parte argilele ºi marnele.
Alternanþa acestor roci cu altele determinã, de asemenea, un potenþial ridicat pentru
alunecãri.

120
 &

Fig. 9.7. Graficele ecuaþiilor Couloumb-Terzaghi.

Relieful, prin declivitatea sa, este o cauzã potenþialã foarte importantã,

deplasarea materialelor pe versant fiind determinatã de valoarea unghiului de
pantã, în strânsã corelare cu alþi factori, în special antropici (greutatea construcþiilor,
excavarea bazei versantului, defriºãri etc.)
Dintre factorii determinanþi, declanºatori, cei mai activi sunt cei legaþi de
acþiunea apei sub diverse forme.
Precipitaþiile atmosferice, prin acþiunea lor îndelungatã, se înscriu în categoria
factorilor pregãtitori. Caracterul torenþial, dupã perioade de uscãciune, conduce
la declanºarea unor alunecãri de teren.
Eroziunea apelor curgãtoare exercitatã asupra bazei versantului duce de
asemenea la micºorarea forþelor de rezistenþã prin subminarea punctelor de sprijin
a taluzelor.
Cutremurele de micã magnitudine, dar cu frecvenþã mare conduc la reducerea
stãrii de rezistenþã a versanþilor prin apariþia fisurilor de diferite dimensiuni; cele
de magnitudine mare pot declanºa alunecãri, prãbuºiri de dimensiuni apreciabile.
Seismul din 4 martie 1977 cu magnitudinea 7,2 ºi epicentrul în Vrancea a reactivat
alunecãri vechi, dar a ºi declanºat importante alunecãri noi de teren de amploare
deosebitã la Albeºti, Slon, Zãbala, Dumitreºti. Materialele alunecate au barat
cursurile unor râuri. De exemplu, pe Zãbala, în amunte de localitatea Nereju s-a
format un lac (temporar)de 2 km lungime ºi 4 m adâncime. Dinamica versanþilor
a înregistrat paroxisme evidente în relief ºi înregistrate la scurt timp dupã seism
(Bãlteanu, 1979).
Existã o relaþie directã între apariþia ºi evoluþia alunecãrilor de teren.
Cauzele permanente ºi cele temporare reduc rezerva de stabilitate a
versantului exprimatã prin coeficientul de siguranþã (h) pânã la pragul limitã,
când starea de dezechilibru duce la declanºarea procesului de alunecare de teren.

121
+
Fig. 9.8. Variaþia coeficientului de siguranþã.

Alunecãrile datorate eroziunii bazei versanþilor se propagã de jos în sus, de

la baza versanþilor spre partea superioarã fiind combinate de multe ori cu procesele
de prãbuºire (alunecãri delapsive).
Acþiunea apelor subterane genereazã cele mai frecvente alunecãri de teren.
Aceasta se manifestã prin: presiunea apei din pori; presiunea de filtrare a apei
subterane; sufoziune; modificarea proprietãþilor fizico-mecanice, reducerea
mineralizaþiei apei din pori; ridicarea nivelului apei subterane.
Alunecãrile de teren sunt pregãtite, dar pot fi ºi declanºate de diferite activitãþi
ale omului, grupate în categoria cauzelor antropice, cum sunt despãduririle (fãrã
a fi considerate o cauzã absolutã, ci numai în relaþie cu alte cauze), diferite
construcþii, excavarea bazei versanþilor, trepidaþiile etc.
În concluzie, rãmân ca importante pentru alunecãrile de teren, ca dealtfel
pentru toate procesele de versant, cauzele datorate substratului geologic ºi
caracteristicilor climatice, accelerate de intervenþia omului

9.4. Stabilitatea versantului afectat de alunecãri

Stabilitatea versantului se exprimã prin coeficientul de siguranþã (h), care

reprezintã raportul dintre forþele de rezistenþã ºi cele de alunecare.
Forþa de rezistenþã este datã de rezistenþa la forfecare (t) multiplicatã cu
mãrimea suprafeþei de alunecare (s) (fig. 9.9)
Teoretic, coeficientul de siguranþã, care se considerã faþã de centrul suprafeþei
de alunecare (0), este dat de raportul dintre momentul forþelor de rezistenþã (Mr)
ºi momentul forþelor de alunecare (Ma), astfel (M.N.Florea, 1979):
η = Mr / Ma
Valorile Mr ºi Ma sunt date de:
Mr = P2 d2 + (τ · s · R)
Ma = P1 d1
în care: Mr este momentul forþelor de rezistenþã;
Ma – momentul forþelor de alunecare;
P1 – forþa de alunecare;
P2 – forþa de rezistenþã;

122
 &

Fig. 9.9. Estimarea stabilitãþii unui versant afectat de alunecãri: a -schema; b - secþiune
printr-o alunecare; 1 - suprafaþa de alunecare; 2 - zona de comprimare; 3 - zona de
cedare progresivã; 4 - galerie; 5 - foraj; v - viteza de alunecare.

τ. s – rezistenþa la forfecare multiplicatã cu mãrimea suprafeþei de

alunecare; R – raza suprafeþei de alunecare;
d1 ºi d2 – braþele forþelor P1 ºi P2.
Rezultã urmãtoarele situaþii:
Când Mr > Ma atunci η > 1 versantul este în echilibru stabil;
Mr = Ma atunci η = 1, stare de echilibru limitã;
Mr < Ma atunci η < 1 versantul
îºi pierde echilibrul.
Principiile generale ale stabi-
litãþii maselor pe versanþi, respectiv
a stabilitãþii versanþilor sunt depen-
dente de unghiul de pantã ß ºi de
înãlþimea h, în funcþie de parametrii
c ºi Φ. (fig. 9.10). Existã douã moduri
în care o masã de pãmânt poate
deveni instabilã, denumite: slope
failure (distrugerea versantului în-
suºi) ºi base failure (distrugerea bazei
Fig. 9.10. Stãrile Rankiene activã ºi pasivã. versantului). Scheidegger (1970)

123
+
aratã cã slope failure presupune cã porþiunea care se deplaseazã (în stare Rankine
activã) poate avea suprafaþa potenþialã a deplasãrii planã (situaþii mai rare) sau
curbatã. În primul caz (fig. 9.11), suprafaþa potenþialã a alunecãrii, înclinatã la un

Fig. 9.11. Analiza stabilitãþii unui versant drept (dupã Scheidegger, 1970).

unghi θ = 45° + Φ/2, faþã de orizontalã ºi condiþia de echilibru, greutatea W a

mesei alunecate pe unitatea de lãþime este datã de formula:
ρgh2 A
W = ————————
2 tg (45° + Φ/2)

în care: ρ este densitatea ºi g acceleraþia gravitaþionalã

Componenta paralelã a greutãþii W pentru suprafaþa alunecatã este
Walunecare = W sin (45° + Φ/2)
Componenta normala pentru suprafaþa alunecatã este:
W normalã = W cos (45° + Φ/2)
Condiþia de echilibru este:
ch
Walunecare = W sin (45°+?/2) = —————— + W cos (45 + Φ/2) tgΦ
sin (45° + Φ/2)
Înãlþimea criticã la care masa devine instabilã este:
4c
hcr = —— tg (45° + Φ/2)
ρg
Când suprafaþa alunecãrii este semicerc, atunci cu datele din figura se obþine:
W lw – c.la. r = 0
în care la este lungimea arcului
Din formulã ºi utilizându-se expresiile de mai sus se calculeazã ºi coeziunea
c necesarã menþinerii stabilitãþii:

124
 &
Fig. 9.12. Stabilitatea versantului pe suprafaþa curbã.

1
c = ρ g h —————
f (α, β,θ)
în care h este înãlþimea versantului,
β – unghiul de pantã al versantului
Dacã c este minim distrugerea versantului apare sub forma:
∆ c / ∆α = ∆ c /∆θ = 0, când β este fix
Înãlþimea criticã hcr pentru orice valoare a coeziunii ºi a unghiului de pantã
este:
hcr = (c /ρ g) Ns,
în care: Ns este factorul stabilitate, calculat de Fellenius (citat de Scheidegger,
1970) (fig. 9.13., 9.14).

Fig. 9.13. Variaþia factorilor de stabilitate Fig. 9.14. Valorile unghiurilor α ºi θ pentru
N, în funcþie de unghiul de pantã al Φ = 0 (dupã Scheidegger, 1970).
versantului (dupã Scheidegger, 1970).

9.5. Evoluþia procesului de alunecare

Procesul de alunecare include trei faze:

– faza pregãtitoare, de alunecare lentã, incipientã(procese anteprag);
– alunecarea propriu-zisã (trecerea peste pragul geomorfologic);

125
+
– stabilizarea naturalã (echilibrarea, procese postprag).
Aceastã concepþie a fost exprimatã grafic de Terzaghi (citat de Florea, 1979)
Durata ºi viteza de desfãºurare a procesului de alunecare, în cadrul fiecãrei
faze, sunt diferite (fig. 9.15).
În faza lentã, apariþia procesului de alunecare este rezultatul reducerii
coeficientului de siguranþã de la o valoare supraunitarã pânã la mãrimea criticã,
respectiv η = 1, când se declanºeazã alunecarea propriu-zisã. Au loc modificãri
progresive chiar în versanþi consideraþi stabili, datoritã unor cauze interne sau
externe. Viteza de alunecare din faza lentã este un criteriu de apreciere a evoluþiei
viitoare a procesului de alunecare fiind în funcþie de cauzele care produc
alunecarea, precum ºi de intensitatea acestora. În faza lentã, viteza creºte progresiv.
Alunecarea lentã reprezintã procesul incipient de deplasare a materialelor,
când începe sã se formeze
suprafaþa de alunecare.
Alunecarea lentã este datã
de segmentul 0a, iar mãrimea
deplasãrii prin alunecare de OD1,
realizatã în timpul t1.
Alunecarea propriu-zisã se
desfãºoarã într-un timp mult mai
scurt, respectiv t2 – t1, deplasarea
fiind foarte mare D1 – D2, în
raport cu deplasarea din faza
lentã.
Evoluþia în timp este
reprezentatã de curba ab.
Fig. 9.15. Fazele unei alunecãri de teren
Faza postprag este datã de
(dupã K. Terzaghi). curba bc. În faza de stabilizare a
alunecãrii se pot produce unele
reactivãri ale alunecãrii.
Unele alunecãri se declanºeazã brusc, astfel încât raporturile dintre cele trei
faze ale procesului se modificã.
În teren se observã elemente ce semnaleazã iminenþa unei alunecãri: crãpãturi
(mai ales cele de pe versanþi cu pante mai mari, dispuse perpendicular pe direcþia
deplasãrii, fig.), neregularitãþi ale terenului, izvoare, zgomote etc.
Declanºarea alunecãrii poate avea loc în diferite poziþii de pe versanþi: în
partea superioarã (fiind favorizatã de crãpãturi); spre baza versantului, urmatã de
desprinderea materialului ºi din amunte (favorizat de pânza freaticã).

9.6. Viteza de alunecare

Viteza de alunecare propriu-zisã variazã în limite foarte mari de la câþiva

milimetri pe an la metri pe secundã. De exemplu, dupã unele publicaþii din S.U.A.
se admit: v > 0,3 m/s pentru alunecãri rapide;v < 1,5 m/an, alunecãri foarte lente.
Dupã Terzaghi, alunecãrile obiºnuite au viteze mai mici de 0,3 m/h. L. Müller
(1964) apreciazã cã viteza de alunecare variazã între 0,8 ºi 20 m/s. Dupã viteza

126
 &
medie se admit, în general, trei mari categorii (lente, repezi ºi bruºte), diferenþiate
în funcþie de pantã, la care structura materialului ºi viteza sunt neuniforme pe
versant.
Pe profilul unui versant, viteza de alunecare variazã, de asemenea, de la un
punct la altul. În faza alunecãrii propriu-zise, viteza de deplasare este relativ
uniforma în partea superioarã a versantului ºi se reduce cu adâncimea spre baza
acestuia, datoritã comprimãrii bazei masei alunecãtoare.
Alunecãrile tip prãbuºire au viteze de pornire ºi de oprire relativ egale.
În secþiune transversalã se constatã cã viteza de alunecare este neuniformã,
cu valori maxime în partea centralã ºi minime pe margini.
Observaþiile efectuate în areale cu alunecãri asupra variaþiilor diurne ale
alunecãrilor de teren aratã o sporire a miºcãrii în timpul zilei ºi o diminuare a
acesteia în timpul nopþii.

9.7. Clasificãri ºi tipuri de alunecãri de teren

Inginerul francez Al Collin face o primã clasificare a alunecãrilor de teren

în anul 1846.Ulterior, preocupãrile s-au diversificat ºi adâncit, fiind impuse de
practicã (Heim, 1882; Howe, 1909; Almagia, 1910; Terzaghi, 1925; Ladd, 1935;
Savarenski,1937; Sharpe,1938; Emelianova, 1952; Varnes, 1958, citaþi de Zaruba,
Mencl, 1974). La sfârºitul anilor 1960 se foloseau deja circa 100 de clasificãri.
Aceastã mare varietate a tipizãrilor se datoreazã condiþiilor extrem de diversificate
în care se produc, surprinse în diferite regiuni ale globului.
Cunoaºterea incompletã a mecanismului alunecãrilor teren, precum ºi
varietatea cauzelor ºi formelor rezultate, combinarea diferitelor criterii în funcþie
de scopul propus fac ca stabilirea unor criterii unanime de clasificare sã constituie
încã un deziderat. Cele mai multe clasificãri au ca scop sistematizarea alunecãrilor
cartate în anumite unitãþi teritoriale, de aceea au o importantã localã, dificil de
aplicat la alte regiuni. Totuºi, sistematizarea acestor rezultate este deosebit de
importantã, ea constituind material faptic pentru generalizãrile pe spaþii extinse.
Existã însã ºi ample preocupãri teoretice în acest sens (Surdeanu,1998).
Clasificarea alunecãrilor de teren trebuie sã permitã stabilirea potenþialului
lor de evoluþie, pe de o parte, precum ºi elaborarea mãsurilor de stabilizare, pe de
altã parte. De aceea criteriile de clasificare folosite mai des în practicã, ce conduc
la gãsirea soluþiilor de stabilizare, sunt cele mai utilizate ºi mai eficiente.

1. Adâncimea suprafeþei de alunecare ºi caracteristicile materialelor

deplasate

Stabilirea adâncimii suprafeþei de alunecare este elementul esenþial în gãsirea

soluþiilor optime pentru stabilizarea terenurilor afectate de asemenea procese.
Atunci când suprafaþa de alunecare este la adâncimi foarte mari, stabilizarea ridicã
probleme de proiectare, precum ºi de execuþie ºi chiar financiare. De aceea, se iau
în considerare alunecãrile cu suprafaþa de alunecare situatã la câþiva zeci de metri.
Dupã Collin (1846) asemenea alunecãri sunt cele de suprafaþã ºi cele adânci.

127
+
Savarenski (1937) precizeazã adâncimea în metri, astfel:
– alunecãri de suprafaþã < 1 m;
– alunecãri de micã adâncime 1 – 5 m;
– alunecãri adânci 5 – 20 m;
– alunecãri foarte adânci > 20 m.
Utilã practicienilor din organizarea, sistematizarea ºi utilizarea terenurilor
este îmbinarea acestui criteriu cu cel al tipurilor de formaþiuni antrenate în miºcare
(sol, depozite ºi rocã) (Zaruba, Mencl, 1974;Posea ºi colab., 1976 etc.).
1) Alunecãrile în pãtura de sol au aspectul unor ondulãri sau mici brazde
formate prin ruperea pãturii înierbate, datoritã umezirii puternice sau dezgheþului
pãturii superioare a solului ce se deplaseazã lent pe un substrat fie îngheþat, fie cu
alte caracteristici fizico-chimice. În condiþiile climatice de la noi din þarã prezintã
frecvenþã mare primãvara ºi toamna.
Solifluxiunile (termen introdus de Anderson în 1906 pentru regiunile
polare)sunt alunecãrile superficiale, produse în pãtura de sol, intrate în literatura
de specialitate ca procese ce desemneazã fie numai procese tipice pentru
periglaciar, fie toate procesele de deplasare a materialelor pe versanþi în care apa
are un rol hotãrâtor, sau chiar pentru alunecãri în general (în unele lucrãri din
literatura francezã, dupã Tufescu, 1966).”Solifluxiunea este deplasarea care
afecteazã o masã noroioasã dezlipitã de un substrat stabil. Ea se referã numai la
materiale argiloase susceptibile de a se transforma în noroi prin creºterea
conþinutului lor în apã lichid㔠(Coque, 2000, p.138).
Solifluxiunile intrã în categoria deplasãrilor lente de pe versanþii puþin
înclinaþi (se pot produce ºi pe pante de sub 5 grade).
2) Alunecãrile în formaþiunile superficiale, în pãtura de alterãri pot afecta
parþial sau total profilul depozitului, reluând în deplasare ºi deluvii vechi de
alunecare; sunt destul de rãspândite; ocupã areale iniþial reduse, dar ulterior extinse
din ce în ce mai mult, pe pante medii din regiuni colinare. Alunecãrile în pãtura
de alterãri (în sens restrâns) prezintã o râpã de desprindere de circa 1 – 3 m,
corpul fiind secventat de brazde de alunecare, iar fruntea nu este delimitatã prin
abrupturi (fig.) Alunecãrile în deluviile vechi au morfologii ºi morfometrii diferite.
3) Alunecãrile ce afecteazã roca în loc sunt foarte diferite ca formã (vezi
Tipurile morfologice ale alunecãrilor)ºi se produc fie numai în strate argiloase
situate la suprafaþã, fie în complex de strate care intersecteazã strate
marno-argiloase.De aceea se deosebesc: alunecãrile de mai micã adâncime, care
au în general forma de limbã, corpul alunecãrii având aspectul unei curgeri sau de
trepte, datorate încãlecãrilor din amonte; local se numesc ºi iuþi (Posea ºi colab.,
1976);alunecãrile masive de teren caracterizeazã complexele de strate deplasate.
Pe baza aceloraºi criterii, ºi pentru a fi cât mai,,utilã inginerilor geologi”,
Zaruba ºi Mencl (1974, p.48) realizeazã urmãtoarea clasificare, pentru condiþiile
din Cehoslovacia(teritoriul Cehiei ºi Slovaciei de azi), pe care o redãm datoritã
similitudinii unor condiþii cu teritoriul României.
Alunecãri de depozite superficiale (luturi de pantã, deluviu), datorate în
special agenþilor de suprafaþã:
– curgeri lente de deluviu sau grohotiº,
– alunecãri lamelare,

128
 &
– curgeri de pãmânt,
– curgeri torenþiale, lichefieri de nisipuri.
Alunecãri în roci pelitice neconsolidate sau parþial consolidate (argile,
marne, argilite, ºisturi pelitce), ce se produc în condiþiile:
– pe suprafeþe cilindrice, când rezistenþa la tãiere este depãºitã,
– pe suprafeþe preexistente sau vechi planuri de separaþie,
– prin refularea stratelor moi de desubt.
Alunecãri de roci stâncoase:
– alunecãri pe suprafeþe preexistente (de strat, de ºistuozitate, planuri de
contact sau dislocare);
– deformaþii lente de lungã duratã ale versanþilor de munte,
– prãbuºiri de roci.
Tipuri speciale de alunecãri:
– solifluxiune,
– alunecãri în argile sensitive,
– alunecãri subacvatice

2. Criteriul poziþiei suprafeþei de alunecare faþã de structura geologicã

Clasificarea pe baza acestui criteriu a fost elaboratã tot de Savarenski în

anul1937.Raportate la structura geologicã, alunecãrile de teren sunt:
– alunecãri consecvente;
– alunecãri insecvente;
– alunecãri asecvente.
Alunecãrile consecvente sunt conforme cu stratificaþia (fig.9.16). Sunt
incluse ºi alunecãrile de deluvii pe roca de baza. Când deluviul are doar 2 – 3 m,
are loc o alunecare lamelarã. În cazul alunecãrilor în roci, acestea se formeazã pe
suprafeþe de stratificaþie, pe falii sau linii tectonice, deci pe suprafeþe de separaþie
care favorizeazã deplasarea. Forma suprafeþei de alunecare este în general în funcþie
de forma suprafeþei de stratificaþie ºi forma reliefului de la contactul deluviului
cu roca în loc. Frecventa este forma planã.
Alunecãrile insecvente se formeazã în structuri geologice având cãderea
stratelor spre versant sau în formaþiuni orizontale (fig. 9.16). Suprafaþa de alunecare
intercepteazã stratele sub diferite unghiuri. Când se produc pe versanþi abrupþi, se
îmbinã cu procesul de surpare.
Alunecãrile asecvente se formeazã în depozite nestratificate, atât în roci
moi cât ºi în roci stâncoase. în cazul rocilor dure, alunecarea este favorizatã de
fisuraþie. Forma suprafeþei de alunecare este cilindricã-circularã, deci curbilinie
ºi este condiþionatã de proprietãþile fizico-mecanice ale rocii. Se observã mai
uºor în partea superioarã a versantului ºi mai dificil în cea inferioarã.

3. Criteriul vitezei de alunecare

Sharpe ºi Eckel (citaþi în Bãncilã ºi colab., 1981) prezintã urmãtoarele tipuri

de alunecãri:
– extrem de rapide (v > 3 m/s);

129
+

Fig. 9.16. Tipuri de alunecãri stabilite dupã raportarea la structura geologicã:

a - consecvente; b - insecvente; c - asecvente.

– foarte rapide (3 m/s – 0,3 m/min);

– moderate (1,5 m/zi – 1,5 m/lunã);
– lentã (1,5 m/luna – 1,5 m/an);
– foarte lentã (1,5 m/an – 0,06 m/an).
Curgerile plastice sunt deplasãri de teren extrem de lente. Nu au suprafaþa
de alunecare clarã; deplasarea se realizeazã ca deformare plasticã într-o masã cu
grosimi mari.

130
 &
4. Criteriul direcþiei de evoluþie a alunecãrii pe versant

Stabilirea alunecãrilor dupã modul de propagare a deplasãrii are o deosebitã

importanþã practicã, mai ales pentru mãsurile de combatere a eventualelor
reactivãri.
Alunecãrile delapsive (regressive) încep la baza versantului ºi evolueazã
pe versant într-o direcþie opusã celei de deplasare a acumulatului de alunecare; au
caracter regresiv ºi se datoreaza în special eroziunii bazei versantului.
Alunecãrile detrusive (progressive sau de împingere) se formeazã în partea
superioarã a versantului, evolueazã în direcþia de deplasare a acumulatului, spre
baza versantului; au caracter progresiv.
Uneori suprafaþa de alunecare se gãseºte sub nivelul topografic al bazei
versantului ducând la ridicarea fundului vãii prin depozite deluvio-coluviale. Cele
mai multe alunecãri rãmân însã suspendate pe versanþi, sub forma deluviilor de
alunecare.
Comisia Suedezã de Geotehnicã a grupat alunecãrile în funcþie de direcþia
de evoluþie a deplasãrii, în alunecãri regresive ºi alunecãri progresive. În Suedia,
clasificarea alunecãrilor dupã acest criteriu este folosit ºi astãzi, pentru cã el
cuprinde într-o formã limitatã ºi evoluþia alunecãrii, extrem de utilã în special
practicienilor, pentru aplicarea lucrãrilor oportune de combatere.

5. Dupã caracterul miºcãrii

Alunecãri rotaþionale: se formeazã în depozite omogene, alcãtuite în special

din argile sau ºisturi relativ uniforme. Suprafaþa de alunecare poate fi circularã,
caz în care masa alunecatã nu este deformatã, sau necircularã, când masa alunecatã
este parþial deformatã; au o lungime limitatã ºi se produc pe pante mai abrupte.
Alunecãri de translaþie: se dezvoltã pe suprafeþe de stratificaþie sau pe o
altã suprafaþã preexistentã; sunt de obicei lungi ºi au loc pe pante line.

6. Criteriul morfologic (forma corpului de alunecare)

Alunecãrile sunt prezentate dupã aspectul pe care îl au la suprafaþã, realizat

în urma procesului propriu-zis al deplasãrii, în special de cãtre geomorfologi Cu
unele mici diferenþieri de la autor la autor, dupã morfologie alunecãrile de teren
se încadreazã în urmãtoarele mari tipuri (Tufescu, 1966). Menþionãm cã de cele
mai multe ori arealele afectate de alunecãri îmbracã morfologii variate, totuºi ele
pot fi grupate dupã tipul predominant.

Tipuri elementare
Alunecãri în brazde (superficiale) se produc numai în pãtura de sol, la sub
1m adâncime (fig. 9.17); morfografia este de brazde mici, înguste, înierbate, care
constituie materialul deplasat; între brazde apar suprafeþe denudate; se deosebesc
de,,cãrãrile de oi” prin caracterul haotic. Favorizeazã apariþia unor alunecãri mai
profunde prin infiltrarea apei prin arealele fãrã vegetaþie (în condiþii de substrat

131
+
Fig. 9.17. Alunecãri superficiale ºi eroziune pe versantul glimeelor de la Bãrcut (foto, 1999)

propice). În condiþii de îngheþ-dezgheþ, la altitudini sau latitudini superioare se

dezvoltã solifluxiunile. Producându-se numai în pãtura de sol, nu se datoreazã
caracteristicilor rocii din substrat.
Alunecãri lenticulare (lupe de alunecare) (loupes de glissement) se produc
în roci impermeabile de felul argilelor. Deplasarea antreneazã atât solul cât ºi
roca în loc pânã la circa 1 – 5 m, pe pante relativ reduse. Prezintã elemente clasice
ale unei alunecãri: corniºa sau râpa de desprindere, corpul este dat de valuri scurte,
lenticulare, etajate haotic (fig. 9.18). Deplasarea este lentã ºi în mai multe etape,
având deci vârste diferite în acelaºi areal.

b
Fig. 9.18. Glimeele de la Movile (a) ºi de la Apold (b) (octombrie, 2002)

132
 &
Alunecãri în monticuli, movile sau glimee sunt alunecãri profunde,
cunoscute în diferite regiuni ale þãrii sub denumiri locale, dupã forma caracteristicã
a unui element: movilã, þiglaie, colinã, monticul, gâlmã, glimee etc.(fig. 9.18).
Caracteristice sunt pentru Podiºul Transilvaniei, unde au ºi fost studiate în detaliu.
Termenul de glimee a fost introdus în literatura de specialitate, la cel de-al XXI-lea
Congres internaþional de geografie (India, 1968) da cãtre Morariu ºi Gârbacea
(1968).La majoritatea arealelor cu glimee se conservã elementele caracteristice
alunecãrilor: râpa de desprindere, corpul, fruntea etc. prin evoluþia ulterioarã a
versanþilor, în unele areale lipsesc sau sunt foarte estompate unele elemente, în
special corniºa, astfel încât glimeele se extind pânã spre interfluviu (Gârbacea,
Grecu, 1981; Josan, 1979; Grecu, 1983 etc.).
Alunecãri în trepte (pseudoterase) sunt alunecãri cu suprafaþa de alunecare
la mari adâncimi (5 – 30 m), ce se desfãºoarã pe lungimi considerabile sub formã
de trepte, pe pante relativ mari (fig. 9.19). Se pot confunda cu terasele râurilor,

Fig. 9.19. Alunecare curgãtoare: schiþã (dupã Tufescu, 1966) ºi în teren (foto, Grecu):
O – oglinda alunecãrii; d – porþiune denudatã; F – fruntea alunecãrii.

133
+
datoritã formei caracteristice. Corniºa este bine pusã în evidenþã, masa alunecatã
deplasându-se pe o suprafaþã bine înmuiatã, fãrã sã-ºi deranjeze structura internã.
Materialele deplasate pot avea duritãþi diferite. Fiind alunecãri profunde, de cele
mai multe ori vechi, ele nu prezintã un risc prea mare decât atunci când sunt
reactivate, mai ales în partea superioarã, spre corniºa de desprindere.
Alunecãri curgãtoare se produc în formaþiuni argiloase – marnoase prin
înmuiere puternicã, fãcând trecerea spre curgerile noroioase. Sunt bine puse în
evidenþã corniºa, corpul ºi fruntea alunecãrii (fig. 9.19). Corpul alunecãrii se
detaºeazã printr-un ºanþ longitudinal pe ambele laturi ºi prezintã numeroase
crãpãturi, ºanþuri transversale, cu denivelãri de 1 – 2 m.
Alunecãrile-surpãri se produc datoritã eroziunii bazei versantului, când
are loc ruperea ºi cãderea verticalã a stratelor, însoþite de o împingere ce favorizeazã
alunecarea pe un plan puternic umectat. Se extind în susul versantului; microrelief
cu trepte ºi crãpãturi transversale. Sunt provocate ºi de debleerea sau taluzarea
terenurilor. În aceastã categorie intrã ºi alunecãrile sufozionale cu frecvenþã mare
în depozite loessoide.

Tipuri de alunecãri complexe

Versanþii de alunecare se caracterizeazã prin suprafaþa mare afectatã de un
singur tip de alunecãri sau de mai multe tipuri. De asemenea aceºti versanþi prezintã
stadii diferite de evoluþie, o etajarã a alunecãrilor; de cele mai multe ori asemenea
versanþi sunt modelaþi de un complex de procese actuale, fiind greu de diferenþiat
rolul fiecãruia în dinamica versantului.În arealele cu glimee însã este evident
rolul acestor alunecãri ce se desfãºoarã pe sute de hectare în crearea glacisului de
alunecare, sau chiar a unor alte forme, cum sunt înºeuãrile sau interfluviile de
alunecare (Florina Grecu, 1992; Grecu, Josan,).
Alunecãrile de vale (termen introdus de V. Mihãilescu, 1942) sunt alunecãri
complexe ce cuprind ambii versanþi, inclusiv obârºia râului; formeazã un organism
ce se deplaseazã în lungul vãii; la precipitaþii pot cãpãta aspectul curgerii de noroi.

7. Criteriul vârstei miºcãrii (alunecãrii)

Raportate la momentul, timpul, când s-a produs deplasarea, alunecãrile,

existente în prezent ca formã de relief, sunt:
– alunecãri actuale, contemporane, care sunt în general active;
– alunecãri vechi, numite ºi fosile (la zi; acoperite)

8.Criteriul stabilitãþii

Determinarea stadiului dinamicii alunecãrii de teren se raporteazã de obicei

la prezent, la momentul cartãrii pentru cã multe alunecãri pot fi reactivate. De
aceea se trece ºi anul pe hãrþi, pe fotografii sau alte materiale grafice ºi cartografice.
Dupã acest criteriu se deosebesc:
– alunecãri active, nestabilizate;
– alunecãri inactive, stabilizate, fixate.

134
 &
9. Criteriul stadiului dezvoltãrii

Acest criteriu poate fi combinat cu criteriile ce vizeazã stabilitatea ºi vârsta.

Alunecãrile de teren pot fi: incipiente, avansate ºi epuizate.

Concluzii

Fiecare clasificare se bazeazã pe un singur criteriu.

Fiecare clasificare reprezintã, de fapt, ºi o anumitã proprietate a alunecãrii.
De aceea, în stabilirea caracteristicilor alunecãrilor de teren trebuie avute în vedere
toate criteriile de clasificare. Definirea tipului simplu de alunecare este greu de
realizat, aºa cum s-a observat ºi în prezentãrile pe criterii.
De exemplu, o alunecare cu suprafaþa de alunecare la adâncimi mari, sub
formã de glimee, prezintã o vitezã de alunecare foarte lentã. S-a format de la baza
versantului ºi a evoluat regresiv pânã spre cumpãna de ape, contrar direcþiei de
înclinare a stratelor. Este o alunecare consecventã în faza finalã, formatã pe un
plan de stratificaþie, este deci o alunecare de translaþie. S-a produs în timpul
Pleistocenului deci este o alunecare veche, fixatã, stabilã, pe ansamblu, fiecare
glimee însã poate fi afectatã de alunecãri superficiale. Arealul cu alunecãri este
modelat în continuare de alte tipuri de procese, în special de torenþialitate, sporind
riscul la reactivare.

Torentul de noroi de la Chirleºti (V. Buzãului)

135
+ 10. DEPOZITELE DE VERSANT

10.1 Caractere generale

Formaþiunile de versant ocupã un loc aparte în cadrul formaþiunilor

superficiale prin poziþia lor în spaþiu ºi prin faptul cã sunt reluate de diferiþi agenþi
(vânt, apã, gheaþã), constituind ulterior materia primã pentru formaþiuni eoliene,
fluviale, glaciare ºi altele. Materialele sunt mobilizate pe versanþi dupã o prealabilã
pregãtire a rocii prin procesele de meteorizare, iar factorul dinamic esenþial care
determinã deplasarea materialelor pe versanþi este gravitaþia (fig.10.1).
Depozitele de versant sunt succesiuni de sedimente continentale subaeriene,
genetic ºi litologic foarte diferite, acumulate pe versanþi sau la baza versanþilor,
nestratificate sau stratificate, formate prin procese în principal gravitaþionale
(prãbuºiri, alunecãri), la care se asociazã ºi alte procese (curgeri noroioase,
eroziune arealã sau spãlare etc.).
Caracteristice sunt pentru depozitele de versant heterogenitatea foarte mare
a proceselor ºi agenþilor ºi faptul cã muleazã un relief preexistent, creând la rândul
lor microforme. De aceea, este dificil de fãcut o clasificare exhaustivã a depozitelor
de versant. Într-o accepþiune foarte largã, dupã poziþia pe versant, depozitele sunt
cuprinse în douã mari categorii: deluvii ºi coluvii.

Fig. 10.1. Antrenarea ºi transportul materialelor pe versanþi:

1 - deplasãri în interiorul profilului: formarea solurilor (ac); 2 - deplasãri în afara profilului:
5 - produºi solubili, P, v - procese de versant; A - roca parentalã nealteratã; B - roca parentalã
în curs de dezagregare; C - scoarþa de alterare (regolit + sol).

136
 &
Dupã ªanþer 1948 ºi 1965 (citat de Iakab, 1977) toate depozitele de versant
formeazã o serie parageneticã numitã seria parageneticã a depozitelor de versant
sau seria coluvialã formatã din: grupa gravitaþionalã ºi grupa deluvio-coluvialã.

10.2. Mediul periglaciar (grupa gravitaþionalã)

Genetic, aceste depozite sunt rezultatul proceselor periglaciare (crioclastie,

solifluxiuni, nivaþie etc.). Deplasarea ºi depunerea lor sunt determinate însã în
principal de unghiul de pantã. Aceste depozite nu se confundã cu cele glaciare,
deplasate ºi depuse de gheaþã.
Condiþia primordialã este deci existenþa versanþilor. Agenþii ºi procesele din
regiunile periglaciare sunt de naturã climaticã. Climatul rece continental se
caracterizeazã prin temperaturi joase iarna, varã scurtã, oscilaþii termice diurne,
precipitaþii reduse ºi vânturi ciclonale puternice.
În climatul rece oceanic, de pe insulele latitudinilor mari, amplitudinile
termice anuale sunt mai reduse ca în cel continental, caracteristice sunt numãrul
mare de cicluri gelivale diurne ºi umiditatea. Climatul rece alpin din zona temperatã
se extinde la peste 1800 m sub limita zãpezilor persistente, unde 6-7 luni pe an
temperatura se extinde la peste 1800 m sub limita zãpezilor persistente, unde
6-7 luni pe an temperatura este sub 0°C. Precipitaþiile sunt de circa 1000 mm/an;
ciclurile gelivale diurne au rol predominant în morfogenezã. În zona tropicalã,
climatul rece periglaciar depãºeºte 3000 m altitudine. Se caracterizeazã prin
amplitudini termice diurne mari ºi umiditate accentuatã. Condiþiile periglaciare
vechi, cuaternare, au afectat 2/3 din America de Nord, toatã Europa Centralã,
mare parte a Asiei de Nord ºi Centrale, vestul ºi sudul Americii de Sud, unele
masive din Africa etc. De aceea, este greu de separat depozitele periglaciare actuale
de cele vechi, în parte fosilizate.

10.2.1. Grohotiºurile

În sens larg, grohotiºurile sunt mase de pietre de diferite dimensiuni. Dupã

poziþia lor faþã de abrupt ºi forma de relief pe care o creeazã sunt cunoscute cu
diferite denumiri: conuri de grohotiº, poalã de grohotiº, câmpuri de pietre, râuri
de pietre.
Dimensiunile ºi litologia grohotiºurilor sunt determinate de caracteristicile
petrografice ºi structurale ale versantului din care au provenit. Conurile ºi poala
de grohotiº sunt dispuse la baza abruptului, blocurile cele mai mari la distanþe
mari de locul desprinderii decât cele fine care apar cãtre partea superioarã a
acumulãrii. În general, grohotiºurile pleistocene sunt acoperite de sol ºi vegetaþie,
cele actuale fiind încã mobile (fig.10.2)
Râurile de pietre sau torenþii de pietre sunt grohotiºuri desprinse din partea
superioarã a versantului ºi orientate pe mici vãiugi. Partea inferioarã poate forma
conuri de grohotiº prin unirea cãrora dau naºtere la poala de grohotiº. Apar ca
niºte benzi paralele dispuse de la partea superioarã spre baza versantului atunci
când numãrul lor este mare ºi când versantul este despãdurit (fig.10.3).

137
+

Fig. 10.2. Torenþi, conuri ºi poalã de grohotiº (Munþii Parâng)

138
 &

Fig. 10.3. Grohotiºuri într-o vale glaciarã (Munþii Rodnei)

Câmpurile sau mãrile de blocuri (mers de rochers) de naturã periglaciarã

acoperã versanþii cu pante mai line. Sunt împrãºtieri de grohotiºuri situate ºi în
afara zonelor montane înalte, unele rãmase în loc de la sfârºitul ultimei glaciaþiuni.

10.2.2. Morenele de névé (potcoave nivale)

Morenele de névé sunt acumulãri de blocuri de diferite dimensiuni (de la

peste 0,5 mm în diametru) ºi particule foarte fine dispuse într-o potcoavã nivalã
(bourrelet). Sunt separate de versant printr-o micã depresiune nivalã (protalus
rempart).
Forma lor este semicircularã; se desfãºoarã pe zeci de metri lungime, câþiva
metri grosime ºi lãþime, având o texturã heterometricã. Un rol important în
formarea lor îl are zãpada, de unde ºi denumirea de morenã de névé.
Materialele desprinse din partea superioarã a versantului se rostogolesc peste
zãpada îngheþatã care formeazã un adevãrat placaj pe versant. Deplasarea
grohotiºului integrat în zãpadã se realizeazã ºi prin gelifluxiunea matricei
înzãpezite. Materialele se acumuleazã la baza versantului, prin cimentarea ºi unirea
potcoavelor formându-se tãpºane sinuoase (Gh. Niculescu, 1965) (fig. 10.4).

10.2.3. Gheþarii de piatrã (de grohotiº)

Gheþarii de piatrã sunt acumulãri de materiale dezagregate temporar ºi zãpadã

sau gheaþã sub forma unor limbi (lungi de câþiva km, late de un km) cu o pantã
axialã ce variazã de la câteva grade la 20° ºi grosime de circa 50 m. Prezintã
valuri transversale de la baza versantului pânã la fruntea gheþarului de pietre, care
prezintã un abrupt de 30-45° (fig. 10.5).

139
+ Fig.10.4. Formarea potcoavelor nivale (A),
secþiune printr-o potcoavã nivalã (5):
a - potcoavã nivalã; b - grohotiº la baza
pantei; c - zona de desprindere a materialului
dezagregat; d- lentilã de zãpadã; e- pietre care
alunecã pe zãpadã (dupã Niculescu, 1965).

Fig. 10.5. Profil longitudinal printr-un gheþar de piatrã (dupã Campy ºi Macaire, 1989).

Gheþarii de pietre, grohotiºurile ºi morenele de névé apar în climat periglaciar

cu precipitaþii reduse.

10.2.4. Grézes-litées

Grézes-litées constituie o varietate a grohotiºurilor numite „grohotiºuri

ordonate” (A. Cailleux, 1948) sau grohotiºuri stratificate (stratified screes).
Sunt acumulate la baza versanþilor cu pantã redusã, fiind formate din
materiale de dimensiuni variate, dispuse stratificat (fig. 10.6). Apar sub forma
unor succesiuni relativ regulate de strate fine, formate din material heterometric
argilos sau pietros ºi de strate grosiere alcãtuite numai din pietriºuri ºi slabe
fracþiuni sub 0,5 mm în diametru. Panta stratelor este cuprinsã între 10° ºi 30°. O
ciclothemã este formatã dintr-un strat fin (în bazã) ºi unul grosier (deasupra).
Grosimea stratelor variazã de la câþiva centimetri la 20-25 cm. Versantul prezintã

140
 &
un profil longitudinal de la partea supe-
rioarã spre bazã astfel: cornniºa de des-
prindere, glacisul de grohotiº, grézes-
litées.
Grézes-litées tipice provin din sub-
strat calcaros. Ele se pot forma chiar pe
substrat alcãtuit din roci vulcanice (în
Groenlanda ºi Anzii Chilieni), grauwackes
(în Noua Zeelandã), gnaise ºi micaºisturi, Fig.10.6. Secþiune printr-un grézes-litées.
roci cristaline.
Distribuþia grézes-litées este determinatã de parametrii climatici, putându-se
deosebi trei domenii (Campy ºi Macaire, 1989):
– domeniul climatului foarte riguros – versanþi cu expunere, S, SE ºi SV
care se dezgheaþã în timpul verii ºi favorizeazã solifluxiunea;
– domeniul climatului mai puþin riguros – versanþi cu expunere E, NE ºi SE
cu numeroase alternanþe de îngheþ-dezgheþ în timpul glaciaþiunilor cuaternare;
– domeniul mediteranean – versanþi cu expunere N ºi NV umbriþi, cu gelisol..
Geneza acestor depozite este încã discutatã. Pregãtirea materialului are loc
prin crioclastie. Formarea fracþiunii de blocuri calcaroase are loc în numeroase
cicluri gelivale. Fracþiunea finalã provine din aporturile eoliene.
Problema discutatã este aceea a fixãrii materialelor. Dupã opinia unor
cercetãtori existã douã ipoteze:
– ipoteza crionivalã, potrivit cãreia acumularea unei ciclotheme se realizeazã
prin ºiroire pe un sol îngheþat, datoritã topirii sezoniere a stratului de zãpadã;
– ipoteza acþiunii conjugate a congelifluxiunii ºi ºiroirii care presupune cã
stratul fin este acumulat dintr-un material alunecat de pe versant îmbibat cu apã.
Partea superioarã a stratului fin este îngheþatã cu particule argiloase prin ºiroire.
Stratul grosier se formeazã prin spãlarea ºi evacuarea materialului fin ºi apoi
reorganizarea materialului grosier în sensul pantei.

10.3. Formaþiuni de versant dupã poziþie (grupa

deluvio-coluvialã)

Versantul este format din trei segmente: superior, mediu ºi inferior (bazal
sau de contact), care se deosebesc dupã structura ºi compoziþia materialelor pe
care le suportã ºi dupã modul lor de deplasare. În general, pentru formaþiunile de
versant se utilizeazã noþiunile: eluvii, deluvii, coluvii (fig.10.7).
Eluvii sunt materialele netransportate, care muleazã suprafeþe interfluviale
cvasiorizontale sau cu pante line. Nu sunt deplasate gravitaþional.

10.3.1. Deluviile

Sunt materiale coborâte din partea superioarã a versantului ºi rãmase pe

versant. Pentru cã sunt materiale alohtone au structurã ºi compoziþie diferitã de
cea a rocii pe care sunt amplasate. Cele mai semnificative deluvii din regiunile
montane joase ºi deluroase sunt deluviile de alunecare (fig. 10.8).

141
+
Fig. 10.7. Formaþiuni de versant (dupã poziþii).

Fig. 10.8. Deluviu de alunecare în Subcarpaþii Prahovei

142
 &
Pantele deluviale, în accepþiunea lui C. Martiniuc (1954) cuprind o zonã
eluvialã care alimenteazã partea inferioarã a pantei deluviale ºi o zonã de acumulare
deluvialã instabilã, care trece spre baza versantului, în coluvii. Deluviile apar
etajat, alternând cu aluviuni de terasã sau cu coluvii, în cadrul vãilor mari.

10.3.2. Coluviile

În sens larg, depozitele de versant din regiunile sedimentare de deal, podiº

ºi câmpie sunt numite coluvii. Coluviile sunt materiale gravitaþionale, subaeriene,
acumulate la baza versanþilor, de obicei la contactul cu luncile sau cu podul
teraselor. S-au format în medii periglaciare cuaternare, multe fiind însã transformate
antropic în timp istoric, astfel încât grosimea lor variazã de la câþiva decimetri la
câþiva metri. Panta suprafeþelor coluviale este linã, caracteristicã glacisurilor
coluviale. Deºi atinge repede o pantã de echilibru, coluviile sunt extrem de
dinamice datoritã poziþiei la interferenþa proceselor specifice luncilor, teraselor
câmpiilor ºi cu cele ale versanþilor.
Coluviile nu prezintã o structurã sedimentarã netã, pot avea o stratificare
discontinuã, grosierã. Materialele sunt heterometrice, cu matrice predominant finã
ºi poligeneticã (elemente provenite din stratele din pãrþile medie ºi superioarã ale
versantului).Tipurile de coluvii variazã dupã formaþiunile care le alimenteazã:
calcaroase, argilo-marnoase, nisipoase, loessoide, mâluri eoliene, grezoase etc.

10.4. Versanþii granitici

Heterogenitatea mineralogicã a granitului (cuarþ, feldspat ºi micã) face ca

acesta sã fie mai uºor dezagregat ºi alterat. Materialele formeazã o cuverturã de
nisipuri grosiere (d’arénes) pe versanþii mai lini. Ele se suprapun peste materiale
alterate în situ sau direct peste rocã, pe care o protejeazã. Sunt cunoscute douã
tipuri suprapuse: nisipurile grosiere stratificate ºi nisipurile grosiere mâloase cu
blocuri. Modul de formare se aseamãnã cu cel al grézes-litées (Campy ºi Macaire,
1989).

Întrebãri ºi exerciþii de verificare

1. De ce gravitaþia este importantã pentru morfodinamicã?
2. Care sunt subsistemele versantului ºi prin ce tipuri de funcþii, forme, relaþii,
depozite se caracterizeazã fiecare?
3. Care este relaþia dintre sufoziune ºi tasare?
4. Desenaþi ºi explicaþi schema evoluþiei alunecãrii de teren.
5. Depozitele de versant – caractere ºi criterii de clasificare?

143
+

Albia minorã a Prahovei la

contactul Carpaþi-Subcarpaþi

Albia minorã a Putnei (la Cascadã)

144
 &
Tema IV

Procese preponderent hidrice

Obiective

Tema îºi propune:

ð Prezentarea apei ca agent al modelãrii versanþilor;

ð Acþiunea erozivã a apei din precipitaþii ºi a eroziunii torenþiale asupra

reliefului;

ð Modelarea diferitelor tipuri de albii prin eroziunea ºi acumularea fluvialã.

145
+

Bad-land în Depresiunea Mehadia.

Vulcanii noroioºi de la Pâclele Mici.

146
 &
11. EROZIUNEA HIDRICÃ PE VERSANÞI

Eroziunea hidricã pe versanþi este desprinderea (transportul ºi depu-

nerea) materialelor datorate apei. Trebuie spus cã triada eroziune-trans-
port-acumulare formeazã un sistem în care fiecare subsistem nu poate funcþiona
separat. Concret, nu existã transport fãrã eroziune, sau depunere fãrã transport.
Mai mult încã, orice material desprins a fost supus în acelaºi timp ºi unui
incipient proces de transport. Eroziunea hidricã pe versanþi este un proces
extrem de complex, ce se produce evolutiv, în mai multe stadii, de multe ori
greu de separat:
– eroziunea picãturii de ploaie cu energie cineticã mare – pluviodenudare
(impact erosion);
– eroziunea prin curenþi peliculari – eroziune în suprafaþã (sheet erosion);
– eroziunea prin curenþi concentraþi – eroziune torenþialã (rill erosion,
gully erosion).
Procesul de eroziune pluvialã, în sens larg, se desfãºoarã în trei etape:
– desprinderea particulelor materiale din masa solului sau a rocii de
cãtre picãturile de ploaie, când solul nu este acoperit cu vegetaþie, sau de
cãtre apa care se scurge pe pante;
– antrenarea ºi transportul particulelor de sol sau rocã de cãtre apã;
– depunerea materialelor erodate ºi transportate de apã
În ceea ce priveºte intensitatea procesului de eroziune, eroziunea pluvialã
poate fi acceleratã ºi lentã sau tolerabilã.
Dupã volumul de sol erodat, Zachar (1982) clasificã terenurile afectate
de eroziune în suprafaþã în: fãrã eroziune (0,5 m3/ha. an), eroziune slabã
(0,5–5 m3/ha. an), eroziune moderatã (5–15 m3/ha. an), eroziune puternicã
(15–50 m3/ha. an), eroziune foarte puternicã (5o – 200 m3/ha. an), eroziune
catastroficã (peste 200 m3/ha./an).
Pentru eroziunea în adâncime, valorile sunt: sub 100 m3/km (fãrã
eroziune), 100–300 m3/km (eroziune slabã), 300–1.000 m3 /km (moderatã),
1000–3000 m3/km (puternicã), 3000–10.000 m3/km (foarte puternicã), peste
10.000 m3/km (eroziune excepþionalã).

11.1. Eroziunea prin picãtura de ploaie

Cele mai agresive asupra terenurilor sunt picaturile de ploaie cu energie
cinetica mare, din timpul ploilor torenþiale. Selectarea ploilor torenþiale se
face dupã intensitatea medie a ploii pe durata produsa in unitatea de timp:
it ≥ 0,254 + 5,08 t -1

147
+
it = intensitatea medie pe durata ploii t (mm/min)
t = durata nucleului torenþial(min)
Intensitatea medie a ploii este invers proporþionalã cu durata, astfel:
t(min) 5 15 30 60
it(mm/min) 1,25 0,59 0,42 0,34
Picaturile de ploaie desprind particulele de sol ºi roca în urma impactului
cu suprafaþa terestrã ºi le antreneazã împreunã cu stropii de apa pana la
înãlþimi de 60-80 cm pe distante de pana la 1 – 1,5 m.
Caracteristicile picãturii de ploaie
Fotografierea ºi filmarea picãturii de ploaie în momentul impactului au
permis stabilirea parametrilor geometrici cu rol în desfacerea agregatelor de
materiale în teren. Într-o ploaie mãrimea ºi distribuþia picãturilor sunt foarte
variate; diametrele picãturilor variazã în general între 0,2 ºi 6 mm, predominã
însã cele de 1 mm. Majoritatea picãturilor din nori înainte de cãdere au
dimensiuni de 10…30 microni ºi viteza de înaintare de câþiva centimetri pe
secundã (10…20 cm/s). Înãlþimea norului influenþeazã granulometria picãturii
de ploaie.
Forma ºi mãrimea picãturii de ploaie sunt interdependente. Picãturile
relativ mici (cu diametrul sub 2,9 mm) au o forma aproape sfericã. Picãturile
cu diametre mai mari de 2,9 mm au o bazã turtitã în partea de jos, datoritã
forþei de reacþie a aerului. Picãturile cu diametre mai mari, în cãdere se sparg
în picãturi mai mici. Majoritatea ploilor erozive cu caracter torenþial au picãturi
cu diametre de 1…4 mm.
În timpul cãderii energia potenþialã (p.h) a unei picãturi de greutate (p)
aflatã la înãlþimea (h) se transformã în energie cineticã:
p.h = m.V 2/2
Viteza de cãdere liberã a picãturii de la înãlþimea h este V= h gh,
greutatea picãturii fiind p= m.g, iar lucrul mecanic efectuat (p.h) se scrie:
m.g. V 2 /2g = mV2 2, adicã energia cineticã a picãturii de masã m ºi
vitezã V. Energia cineticã reflectã agresivitatea ploii.

Denudarea datoratã ploii

Procesul de eroziune datorat ploii începe cu desfacerea agregatelor prin
izbire, apoi are loc distensia ºi, ulterior, dispersia liantului dintre particule.
Aceste etape depind evident de caracteristicile chimice ºi fizice ale granulelor,
ale liantului ºi de cantitatea de aer ºi apã din sol. Prin urmare, procesul
desfacerii particulelor de sol (prin contracþie – umflare), se datoreazã
interacþiunii hidromoleculare ap㠖 aer. Particulele de argilã absorb apa datoritã
legãturii existente dintre hidrogen ºi oxigen sau hidrogen ºi OH. Structura de
condensator a particulelor de argilã realizeazã un câmp electric în spaþiul
dintre particule. La desfacerea particulelor de sol contribuie ºi aerul compresat
în pori, care reacþioneazã prin efectul de tensiune superficialã (dintre apã ºi
aer), precum ºi de tensiune interfaþalã (dintre apã ºi pãmânt).Valorile eroziunii

148
 &
sunt în raport invers cu panta, cu alte cuvinte la pante din ce în ce mai mari,
eroziunea este din ce în ce mai micã, astfel:
I(%) 5 10 20 30 50 100
eu 500 470 420 400 350 250
Pentru condiþiile din România, agresivitatea se apreciazã cu indicatorul
rezultat din produsul dintre intensitatea medie pe 15 minute a nucleului torenþial
ºi rãdãcina pãtratã a cantitãþii de precipitaþii înregistratã pe durata ploii.
I15 = i15 . p0,5
în care: I15 este indicatorul de agresivitate pluvialã;
i15 – intensitatea medie a nucleului torenþial, 15 minute (mm/min);
p – cantitatea de apã înregistratã pe durata ploii (mm).
Erozivitatea pluvialã în timpul anului este datã ºi de indicele de
neuniformitate a precipitaþiilor (Kp) dupã formula propusã de Fournier:
Kp=p2/P
în care: p este cantitatea totalã de precipitaþii cãzutã în ziua cea mai
ploioasã din lunã (mm); P – cantitatea totalã medie de ploaie cãzutã în luna
respectivã (mm).

11.2. Eroziunea prin curenþi peliculari

Pe suprafaþa versantului se formeazã în timpul ploilor torenþiale o peliculã
de câþiva milimetri (uneori 20…30mm) din unirea ºiroaielor. Acest strat este
încãrcat cu agregatele de sol dezlipite formând un noroi transportat de curenþii
cu turbulenþã accentuatã. Antrenarea ºi depunerea materialului pe versanþi
sunt similare celor din albii ºi depind de capacitatea de transport a curentului
În funcþie de cantitatea de material din curentul de apa ºi capacitatea acestuia,
pe versant se delimiteazã urmãtoarele segmente (figura 11.1):

x=0 x = xc Ploaie
Profilul curgerii
de acoperire
Material în
xc suspensie
Bandã
fãrã
eroziune Eroziune
τ<R activã
x=
τ=R D
I epunerea
τ > R sedimentelor
τ = Forþa de eroziune
R = Rezistenþa la frecare a suprafeþei solului

Fig. 11.1. Variaþia grosimii scurgerii peliculare pe versant

149
+
– 1, partea superioarã a versantului, spre platoul interfluvial, cvasiorizon-
talã, de impact a picaturilor de ploaie;
– 2, segment de eroziune în care are loc încãrcarea curentului cu materiale
solide, cu aluviuni, în care concentraþia amestecului este mai micã decât
capacitatea de transport a curentului de apa;
– 3, un segment central, de echilibru dinamic, în care concentraþia
amestecului este egalã cu capacitatea de transport a curentului de apa
– 4, un segment inferior, spre baza versantului, de depunere, în care
capacitatea de transport se diminueazã, concentraþia amestecului fiind mai
mare decât capacitatea de transport.
Capacitatea de transport (Kt) este dependentã de pantã ºi de debitul
lichid:
Kt = k.I1,67.QR1,67
în care: k este factor de sol, I = panta, QR = debitul lichid
Eroziunea hidricã pe versanþi este controlatã de legea gravitaþiei
Pentru estimarea eroziunii s-au utilizat mai multe formule, în funcþie de
lungimea de scurgere (L), de panta terenului (I), de intensitatea ploii (i) ºi de
durata ploii. Unitãþile de mãsurã ºi limitele de aplicabilitate diferã însã de la
o formulã la alta, iar coeficientul k include ºi influenþa altor factori care
influenþeazã eroziunea (Moþoc ºi colab., 1975). Astfel de formule au fost
elaborate pe baze experimentale, una dintre cele de început fiind a lui Kornev,
1937):
E = k. I 0,75 L 1,5 i1,5

Formula universalã a eroziunii (formula Wischmeir, 1960) pentru

estimarea eroziunii medii anuale este mai complexã ºi se prezintã astfel:
E = k .Lm.In .S.C.Cs
în care: k este indicator erozional,
S = indicator al erodabilitãþii solului,
C = indicator al protecþiei oferite de culturi,
Cs= indicator al efectului lucrãrilor antierozionale.
Aceastã formulã a fost adaptatã de Moþoc sub forma:
0,3 1,4
E = k . S . C . Cs . L i
în care: E este eroziunea medie anualã (t ha.an),
k = coeficientul de agresivitate pluvialã (figura 11.2),
S = coeficientul pentru erodabilitatea solului (tabelul nr. 11.1),
C= coeficientul privind influenþa vegetaþiei (tabelul nr. 11.2,
11.3),
Cs= coeficientul pentru influenþa sistemului de culturã folosit
(tabelul nr. 11.3),
L = lungimea versantului (m),
i = panta medie a versantului (%).

150
 &

Fig. 11.2. Zonarea agresivitãþii pluviale

Tabelul 11.1
Clasificarea solurilor în raport cu erodabilitatea
Valoarea coeficentului
de corecþie pentru
Clasa Caracterizarea solurilor
erodabilitãþi în formula
de calcul a eroziunii

1 Soluri foarte puternic sau excesiv erodate cu coeziune 1,2

foarte micã, fãrã structurã
2 Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune 1,0
micã, slab structurate
3 Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune 0,8
mijlocie sau slab ºi moderat erodate cu coeziune micã
4 Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune 0,7
mare, bine structurate, profil puternic dezvoltat
5 Soluri slab sau moderat erodate, cu coeziune mijlocie, 0,7
profil puternic dezvoltat, rocã mamã friabilã
6 Soluri slab sau moderat erodate cu coeziune mare, 0,6
structurã foarte bunã, profil puternic dezvoltat, rocã
mamã friabilã

În cazul eroziunii potenþiale Ep nu se iau în calcul coeficienþii de vegetaþie

ºi lucrãrile de amenajare a versanþilor:
Ep = k.S.L0,3.i1,4
Gradul de vulnerabilitate a terenului la eroziunea în suprafaþa (Ves) þine
cont de eroziunea efectivã ºi eroziunea potenþialã (Grecu, Comãnescu, 1998):
Ves = (E / Ep) .100

151
+
Tabelul 11.2
Clasificarea terenurilor dupã valoarea pantei (dupã Motoc ºi colab., 1975)

Grupa Clasa Denumirea terenului

Simbol Panta % Simbol Panta % Versant
I 0-5 A 0-2 Practic 0
B 2-5 Extrem de slab înclinat
II 5-12 C 5-8 Foarte slab înclinat
D 8-12 Slab înclinat
III 12-25 E 12-18 Mijlociu înclinat
F 18-25 Puternic înclinat
IV 25-50 G 25-35 Foarte puternic înclinat
H 35-50 Extrem de puternic înclinat
V Peste 50 I 50-70 Abrupt
J 70-100 Foarte abrupt
L Peste 100 Extrem de abrupt

Tabelul 11.3
Valorile coeficientilor Cs si C

Specificaþie Pante versant (%)

0-5 5-10 10-15 15-20 20-25 >25
Sistemul de cultura Coeficentul Cs
Culturi anuale din deal în vale 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
Culturi anuale pe curba de nivel 0,50 0,60 0,70 0,75 0,80 0,85
Culturi în fâºii - 0,30 0,35 0,40 0,45 0,50
Culturi cu benzi înierbate - 0,25 0,30 0,35 0,40 0,45
Culturi cu canale, valuri - - 0,18 0,21 0,24 0,25
Culturi cu terase bancheta - - 0,15 0,18 0,21 0,25
Culturi cu terase în trepte - - 0,05 0,08 0,10 0,15
Natura vegetaþiei Coeficentul C
Ogor negru cu rigole ºi ºiroiri 1,20
Ogor negru 1,00
Cereale pãioase de toamnã 0,15
Cereale pãioase de primãvarã 0,20
Mazãre, fasole 0,30
Porumb, Cartof, Sfeclã 0,70
Culturi de protecþie 0,25
Ierburi perene anul I 0,10

152
 &
Continuare – Tabelul 11.3

Ierburi perene anul II 0,05

Pajiºti puternic degradate 0,80
Pajiºti moderat degradate 0,30
Pajiºti bine încheiate 0,05
Livezi pe terenuri degradate 0,70
Livezi pe curba de nivel 0,50
Vii din deal în vale 0,75
Vii pe curba de nivel 0,30
Pãdure pe terenuri degradate 0,25
Pãdure încheiatã 0,02

11.3. Factorii care influenþeazã eroziunea

Morfografia ºi morfometria versantului
Prezentarea formulelor de calcul a eroziunii impune luarea în analizã a
caracteristicilor de formã a versantului, precum ºi pe cele ce vizeazã în
special lungimea ºi gradul de înclinare a acestuia. Forma versantului acþioneazã
de fapt tot prin particularitãþi de înclinare, conform legii generale a gravitaþiei.
Pentru versanþii complecºi, aºa cum s-a prezentat anterior, eroziunea este
diferit dispusã în diferite sectoare, în funcþie de capacitatea de transport a
curentului de apã.
La cantitãþi mari de precipitaþii, capacitatea de infiltrare a apei în sol se
reduce; prin unirea curenþilor bidimensionali ºi a ºuvoaielor se formeazã o
peliculã de apã care antreneazã particulele desprinse, spre baza versantului.
Pelicula de apã se îngroaºã spre partea inferioarã a versantului, puterea de
eroziune fiind amplificatã ºi de curenþii verticali formaþi datoritã micro-
reliefului de pe versant.
Grosimea (înãlþimea sau adâncimea) peliculei ºi viteza de scurgere sunt
diferite în funcþie de forma versantului ºi de intensitatea ploii.
În partea superioarã a versantului, viteza medie a scurgerii superficiale
este mai micã decât în aval. Pe versanþii concavi, vitezele sunt mai mari în
partea superioarã a versantului, iar pe versanþii convecºi, vitezele sunt scãzute
în partea superioarã.
Pierderile de sol sunt mai reduse pe versantul concav, unde eroziunea
este mai micã, decât pe versantul convex. Pierderile totale de apã au valori
opuse celor de sol în raport de forma versantului. Pierderile de sol sunt
dependente deci de precipitaþii ºi pantã (figura 11.3).
Efectul lungimii versantului asupra eroziunii este mai mare la versantul
drept decât la cel convex.
Intensitatea eroziunii pe versanþii complecºi depinde de îmbinarea
sectoarelor simple; un versant complex se prezintã ca o succesiune de segmente

153
+ A

Rocã la suprafaþã
Strat de sol

Rocã
Râu

B Rocã la suprafaþã

Strat de sol
Coluvii
Râu Rocã

Strat de sol
C
Rocã la suprafaþã
Deluvii
Strat de sol

Râu Rocã

Fig. 11.3. Morfografia versanþilor

A – versant convex; B – versant concav; C – versant complex

Tabelul 11.4
Influenþa formei versantului asupra scurgerii ºi eroziunii

Timpul ploii Pierderea de apã (scurgerea, mm) Pierderea de sol. (eroz., t ha)
Simulate
(min) Concav Drept Convex Concav Drept Convex
00-30 -00 0,50 -00 0,80 0,80 1,05
30-60 11,25 7,80 10,00 13,00 13,00 24,05
60-90 16,75 15,30 15,00 20,10 22,80 30,00
90-120 21,00 18,00 17,00 22,08 26,30 28,00
Total 49,00 41,60 42,00 55,3 62,90 83,10

de eroziune ºi de acumulare. La atingerea pantei de echilibru prin formarea

unei cuverturi de depozite participã însã ºi procesele gravitaþionale
Agresivitatea pluvialã
S-a observat din cele expuse anterior cã pentru formarea scurgerii pe
versanþi trebuie ca ploaia cãzutã sã fie mai mare decât suma pierderilor, iar
intensitatea sã depãºeascã valoarea indicelui de infiltraþie în sol: H > P, iar

154
 &
i > Ö. O ploaie torenþialã sau o ploaie erozivã (eficace) se caracterizeazã
printr-o cantitate H > 10 mm ºi printr-o intensitate i > 0,4…0,5 mm/min.
Intensitatea din timpul unei ploi poate fi maximã, eficace, optimalã sau medie.
Înãlþimea cumulatã a ploii este în funcþie de timp.
Expoziþia versantului
Expoziþia versantului influenþeazã intensitatea eroziunii prin cantitatea
de energie caloricã, cu rol în diferenþierea însuºirilor fizico-mecanice ale
solurilor. La latitudinile þãrii noastre, la diferite declivitãþi au fost calculate
valorile energiei recepþionatã de suprafaþa terestrã.
Indicele de apreciere a eroziunii solului (e) în funcþie de expoziþie are
valorile:
expoziþia indicele e
vesticã 1,00
sudicã 0,93 – 0,95
esticã 0,73 – 0,75
nordicã 0,70
Versanþii cu expoziþie sudicã ºi vesticã sunt mai expuºi eroziunii decât
cei cu expunere nordicã ºi vesticã. În general, versanþii nordici sunt mai
protejaþi de cãtre vegetaþia arborescentã, datoritã temperaturilor mai scãzute.
În plus, pe versanþii sudici, distrugerea agregatelor de sol este acceleratã nu
numai insolaþie, ci ºi de frecvenþa ciclurilor gelivale de îngheþ-dezgheþ. Astfel,
chiar dacã scurgerile sunt diminuate, eroziunea este mai mare pe versanþii
sudici decât pe cei nordici. În plus, expoziþia versantului trebuie corelatã ºi
cu tipul de sol ºi cu caracteristicile morfometrice ºi morfografice ale versan-
tului. De exemplu, la acelaºi tip de versant dupã formã (versant drept), cu
aceeaºi expoziþie (vesticã), valorile eroziunii sunt diferite pe solurile
cernoziomice ºi brune de pãdure.
Vegetaþia
Vegetaþia cultivatã sau spontanã, ierboasã sau lemnoasã, în funcþie de
densitate, consistenþã ºi durata protecþiei influenþeazã direct sau indirect
intensitatea eroziunii. Dupã gradul de protecþie, plantele cultivate se împart în:
– foarte bune protectoare – leguminoasele ºi gramineele furajere perene,
din al doilea an de folosinþã: lucerna, trifoiul, sparceta etc.;
– bune protectoare – cereale pãioase, leguminoase ºi graminee furajere,
perene, în primul an de folosinþã ºi plantele furajere anuale: grâul, secara,
orzul, ovãzul, borceagul etc.;
– mijlociu protectoare – leguminoasele anuale: mazãrea, fasolea, soia,
bobul, nãutul, etc.;
– slab protectoare: prãºitoarele – cartoful, sfecla, porumbul, floarea-soa-
relui ºi viþa de vie.
În cursul unui an, efectul de protecþie a vegetaþiei cultivate diferã în
funcþie de fazele de dezvoltare a culturii, pe aceastã caracteristicã se stabileºte
de fapt ºi factorul C din ecuaþia universalã a eroziunii. Aceste faze favorizeazã
sau nu atât reþinerea unei cantitãþi din precipitaþii, cât ºi extinderea sistemului

155
+
Tabelul 11.5
Influenþa expoziþiei ºi formei versantului asupra eroziunii

Eroz.pt. L
Forma Ecuaþia
Tipul de sol Expoziþia ºi panta Indicele (e)
versantului eroziunii
stand. (m )
3

Convexã
Castaniu Vesticã treimea E=7,52L0,52i0,28 3839 1,00
deschis superioarã
Nordicã Idem E=7,76L0,44i0,35 2716 0,70
Cernoziom Vesticã Dreaptã E=7,71L0,51i0,25 4225 1,00
carbonatic
castaniu Sudicã Dreaptã E=10,40L0,45i0,25 3952 0,93

Cernoziom Vesticã Dreaptã E=5,13L0,60i0,21 3939 1,00

levigat Sudicã Dreaptã E=14,60L 0,43 0,19
i 3766 0,95
Brun de Vesticã Dreaptã E=0,823L 0,79 0,44
i 4472 1,00
pãdure Esticã Dreaptã E=0,0636L1,21i0,38 3255 0,73

radicular. De exemplu, rãdãcinile grâului de primãvarã pãtrund în pãmânt

pânã la 2 m, cele de floarea-soarelui pânã la 2,75 m, cele de lucernã pânã la
6 m (dupã 1–2 ani) ºi pânã la 18 m (lucerna de 6 ani).
Vegetaþia lemnoasã, ºi ne referim în special la pãdure are acelaºi rol de
protector a terenurilor prin sistemul radicular, dar ºi prin particularitãþile
sistemului foliaceu, prin structura pãdurii, prin cantitatea litierei. Un rol impor-
tant îl are pentru reþinerea apei din precipitaþii prin densitatea si dimensiunea
frunzelor. Molidiºurile pure reþin circa 37% din cantitatea anualã de precipitaþii,
stejãretele 22%, pinetele 13–15%, mestecãniºurile doar 9%.
În ecosistemele de fag normal constituite, scurgerile de suprafaþã sunt
foarte reduse (sub 2% din cantitatea ploii). Din aceastã cauzã, la fãgetele cu
mult ºi strat de litierã continuu, transportul de aluviuni este foarte redus,
între 0,006 ºi 0,226 mc pe hectar pe an. Comparativ cu ecosistemele de
molid, brad, larice aceste valori sunt mult mai reduse.
Proprietãþile fizico-chimice ºi biologice ale solului
Solurile care afecteazã infiltraþia, permeabilitatea precum ºi solurile care
rezistã la dispersie prin impactul picãturii de ploaie prezintã proprietãþi ce
influenþeazã eroziunea.
Solurile rezistente la eroziune sunt solurile care au un conþinut ridicat
de substanþe organice, de carbonat de calciu, de argilã, solurile cu o bunã
permeabilitate ºi o afânare mijlocie. Determinante pentru intensitatea eroziunii
sunt procentul de argilã ºi nisip foarte fin, procentul de nisip cu diametrul
particulelor mai mare de 0,10 mm, conþinutul de materie organicã în straturile
de dezvoltare a plantelor, structura ºi permeabilitatea, pH-ul etc. Solurile cu
un conþinut ridicat de praf ºi sãrace în argilã ºi materie organicã sunt slab
rezistente la eroziune pentru cã au o cantitate redusã de liant.
Aceste caracteristici ale solului influenþeazã valorile infiltraþiei apei în sol.

156
 &
11.4. Impactul asupra populaþiei
Spre deosebire de alte procese geomorfologice, pluviodenudarea ºi
eroziunea în suprafaþã nu creeazã forme durabile de teren, efectul acestor
procese se manifestã însã în eroziunea solului, respectiv în reducerea
potenþialului productiv al terenurilor cu efecte semnificative de risc pentru
populaþie prin diminuarea producþiei vegetale ºi animale. Din aceastã
perspectivã ele sunt fenomene de risc. Pe baza unor criterii fizice ºi economice,
potenþialul productiv al terenurilor agricole este grupat în cinci clase (la care
se adaugã terenurile neproductive), utilizându-se indicele de fertilitate globalã
(tabelul nr. 11.6) (Bãloi, Ionescu, 1986).
Tabelul 11.6
Clasificarea potenþialului productiv al terenurilor agricole
Clasa Clasa de calitate a solurilor Elemente caracteristice
I Terenuri de calitate foarte Terenurile respective au condiþii foarte bune pentru
bunã, fãrã restricþii creºterea ºi dezvoltarea plantelor ºi de mecanizarea
F = 100–81 tuturor lucrãrilor agricole. Pot fi cultivate majoritatea
plantelor de culturã din zona bioclimaticã respectivã,
cu tehnologiile cele mai moderne, investiþii minime
ºi randamente maxime.
II Terenuri de calitate bunã cu Terenurile cu soluri care prezintã pericol de degra-
restricþii mici F = 80–61 dare, precum ºi cele în fazã incipientã de degradare
(pseudogleizare, gleizare, salinitaze, alcalinizare,
acidifiere).Terenuri cu pante mici ºi limitãri minime
datorate alcãtuirii granulometrice ºi a ridicãrii nive-
lului freatic. Sunt necesare lucrãri pentru prevenirea
degradãrilor ºi lucrãri agropedoameliorative.
III Terenuri de calitate mijlocie, Terenurile cu procese evidente de degradare.
cu restricþii mijlocii Sortimentul plantelor de culturã este limitat de
F = 60–41 condiþiile climatice ºi de cele edafice. Sunt necesare
lucrãri de amenajare hidroameliorativã ºi mãsuri
agropedoameliorative. Terenul trebuie sa prezinte cel
puþin o limitare sau un proces de degradare cu o
intensitate mijlocie.
IV Terenuri de calitate slabã, Terenurile cu soluri afectate de limitãri sau procese
cu restricþii severe de degradare puternice, terenuri cu pante mari,
F = 40–21 afectate de procese negative de intensitate mare.
Terenurile sunt la limita folosirii arabilului, fiind
necesare mãsuri ºi lucrãri complexe de amenajare ºi
ameliorare, iar pentru a fi mecanizate este necesarã
o sistemã de maºini cu tractoare pe ºenile.
V Terenuri de calitate foarte Terenuri neindicate pentru a fi arabile cu limitãri
slabã, restricþii excesive foarte severe, cu producþii slabe ºi foarte slabe. Se
F < 20 includ solurile mlãºtinoase, saline ºi alcaline, cele
excesiv scheletizate ºi prundiºurile slab solificate.
Prezintã limitãri absolute, pante peste 35%, alunecãri
active. Pentru amenajare ºi ameliorare comportã
investiþii mari, nemaiputând fi ameliorate în condiþii
economice.
VI Terenuri neproductive Se includ solonceacurile cu crustã, soloneþurile fãrã
vegetaþie, cele exclusiv mlãºtinoase, fitosolurile
antropice, gropile de împrumut, ravenele, râpele,
torenþii

157
+
Indicele de fertilitate globalã (F) reprezintã potenþialul productiv al
unui teren prin capacitatea naturalã de a furniza condiþii de creºtere ºi
dezvoltare normalã plantelor. Pentru o fertilitate optimã F = 100.

Indicele de fertilitate globalã mediu ponderat (Fm) se determinã dupã

ecuaþia:
S1F1 + S2 F2 + …+SnFn
Fm = S = suprafaþa; F = clasa de fertilitate
S1+ S2 + …+Sn
Zonele de fertilitate ecologicã sunt delimitate pe baza indicilor F sau
Fm:
Zona I de favorabilitate Fm = 81 – 100
Zona II de favorabilitate Fm = 61 – 80
Zona III de favorabilitate Fm = 41 – 60
Zona IV de favorabilitate Fm = 21 – 40
Zona V de favorabilitate Fm = 20 – 0
Existã mai multe clasificãri ale mãsurilor ºi lucrãrilor antierozionale,
care trebuie aplicate în complex ºi diferenþiat pe unitãþi naturale, respectiv pe
bazine hidrografice. Unele mãsuri au caracter preventiv ºi aici sunt incluse
toate mãsurile de organizare a terenurilor pentru diferite utilizãri, iar altele
vizeazã lucrãrile de combatere a eroziunii, diferenþiate în funcþie de modul
de utilizare ºi de tipul eroziunii (în suprafaþã ºi în adâncime).

11.5. Eroziunea prin curenþi concentraþi (eroziune

torenþialã)

11.5.1. Procese elementare ale apariþiei eroziunii torenþiale-ravinaþia

Scurgerea pelicularã, în anumite condiþii de pantã se concentreazã de

cele mai multe ori în canale (ºanþuri) de diferite dimensiuni care rezistã în
timp ca formã de relief; cele cu adâncimi ºi lungimi foarte reduse pot fi
desfiinþate prin lucrãri agrotehnice simple. Dupã dimensiuni ºi stadiu de
evoluþie aceste canale sunt: rigola, ogaºul ºi ravena.
Într-un stadiu incipient al eroziunii se formeazã rigola, care poate fi
nivelatã prin arat. Rigola face trecerea între eroziunea pelicularã ºi eroziunea
în adâncime. De fapt între aceste tipuri de eroziune, limita este conven-
þionalã, datã dupã dimensiunile rigolelor. La ploi torenþiale aceasta se
adânceºte, trecând într-un nou stadiu de evoluþie – ogaºul (cu adâncimi de
pânã la 2-3 m). Ravena reprezintã un stadiu mai înaintat de evoluþie a formei
(adâncimi peste 2-3 m). Atât ogaºul cât ºi ravena pot fi simple (cu un singur
canal) sau ramificate (cu douã sau mai multe canale) (figurile 11.4, 11.5,
11.6). Ravena simplã este alcãtuitã din:
– vârful ravenei (râpa de obârºie)- partea superioarã, cu abrupturi
accentuate, extrem de activã prin înaintarea spre amonte pe versant;
– malurile ravenei, abrupte, cu procese intense de spãlare ºi surpãri;
– fundul ravenei, de cele mai multe ori în trepte, care trãdeazã fie evoluþia
pas cu pas în amonte ºi în aval, fie roci cu duritate diferitã.

158
 &

con aluvial

Fig. 11.4. Ravena

Ravenã sub formã Ravenã Ravenã

de bulb zãbrelitã paralelã

Ravenã liniarã Ravenã Ravenã compusã

dendriticã
Fig. 11.5. Configuraþia în plan a ravenelor

Ravena ramificatã reprezintã un stadiu de trecere spre torent. Poate avea

un bazin de recepþie destul de mare (1000–1500 ha).
Panta, excesul de precipitaþii ºi caracteristicile rocii impun atât concen-
trarea apei, cât ºi succesiunea dintre eroziune, transport ºi acumulare în lungul
ravenei. Raportul dintre turbiditate ºi capacitatea de transport prezintã un
mecanism asemãnãtor cu cel prezentat la eroziunea pelicularã ºi la râuri.

159
+ A Deleni-Iaºi
B
Crãeºti-Bujor-Galaþi
C
Belceºti-Iaºi

E
Crãeºti-Bujor-Galaþi
D Todireni-Botoºani

Suliþa - Botoºani

G
versant

versant
Cepleniþa-Iaºi
albie
majorã

Fig. 11.6. Tipuri de ravene în Podiºul Moldovei (dupã M. Rãdoane)

Procesul de eroziune capãtã intensitãþi ºi aspecte variate, cea mai activã

fiind eroziunea de obârºie sau de la vârful ravenei.
Materialele erodate ºi târâte de curentul de apã torenþial sunt redepuse
haotic pe patul ravenei, la diminuarea debitului. Astfel, eroziunea de fund se
manifestã cu intermitenþã ºi cu intensitate variate în lungul ravenei în funcþie
ºi de substratul geologic. Pe malurile abrupte, neprotejate de vegetaþie,
eroziunea de mal contribuie la lãrgirea ravenei, dar ºi la apariþia unor praguri
în lungul acesteia din materialele provenite de pe maluri. De fapt acest tip
de eroziune se combinã cu surpãri provocate de subsãparea prin eroziunea
lateralã a curentului de apã torenþialã. Eroziunea de mal favorizeazã apariþia
unor rigole care prin evoluþie pot genera noi ravene, afluente, ducând la
ramificarea ravenei primare. O caracteristicã a eroziunii prin ravenaþie este

160
 &
dinamica extrem de activã ºi modificarea morfografiei ºi morfometriei. Pe
terenurile în roci moi, slab consolidate, ravenele au adâncimi mari ºi un
profil transversal în V ascuþit. În rocile dure ogaºele ºi ravenele au adâncime
micã ºi deschidere mare, fundul fiind sãpat în rocã (când nu s-a atins stadiul
de echilibru). Rocile uºor erodabile,ca nisipurile, loessurile ºi depozitele
loessoide, pietriºurile sunt supuse unor procese de eroziune în adâncime
rapide, ravenele atingând 20–40 m, adesea asimetrice, cu maluri ce ating 50
m. În rocile mijlociu erodabile (marne, argile, calcare, unele gresii) eroziunea
în adâncime este relativ rapidã (pot atinge 15–30 m); deschiderea este egalã
sau mai mare decât adâncimea.
Pe terenurile formate în roci necoezive, profilul transversal este trape-
zoidal datoritã depunerii materialelor pe fundul ravenei.

11.5.2. Clasificarea formaþiunilor de eroziune în adâncime

Microrelieful, morfografia ºi morfometria formaþiunilor de eroziune în

adâncime sunt foarte variate, ceea ce determinã utilizarea diferitelor criterii
de clasificare, criterii ce pun în evidenþã exact aceste caracteristici.
Dupã criteriul adâncimii ºi a densitãþii se deosebesc:
• ogaºele, formaþiunile cu adâncime de 0,2–2,0 m (3,0 m): ogaºe mici,
20–100 cm adâncime, ogaºe mari, peste 100 cm adâncime;
Dupã criteriul distanþei:
ogaºe rare la peste 30 m distanþã, ogaºe dese la 5–30 m distanþã,
ogaºe foarte dese la sub 5 m distanþã;
• ravenele, formaþiunile cu adâncimea de peste 2,0–3,0 m.
Ravenele se împart tot dupã anumite criterii:
– dupã adâncime acestea pot fi: ravene mici cu adâncimea de 2–5 m;
ravene mijlocii cu adâncimea de 5–10 m; ravene mari cu adâncimea de peste
10 m;
– dupã lungime, ravenele sunt: scurte pânã la 300 m; lungi de
300–1000 m; foarte lungi de peste 1000 m;
– dupã mãrimea suprafeþei de recepþie: ravene cu bazine mici, de sub
10 ha; ravene cu bazine mijlocii, de 10–30 ha; ravene cu bazine mari, de
50–100 ha; ravene cu bazine foarte mari, de peste 100 ha;
– dupã stadiul de dezvoltare: ravene active în stadiu incipient, ravene
active în stadiu evoluat, ravene stabilizate parþial, ravene stabilizate total;
– dupã gradul de torenþialitate: ravene netorenþiale cu sub 4 m3/ha .an
eroziune specificã medie; ravene mijlociu torenþiale cu 4–32 m3/ha.an eroziune
specificã medie; ravene excesiv torenþiale, cu peste 32 m3/ha.an eroziune
specificã medie.
Micromorfologia creatã de eroziunea în adâncime atât la ogaºe cât ºi la
ravene, face ca acestea sã fie:
– cu un singur canal de scurgere, drepte, neramificate, orientate pe linia
de cea mai mare pantã (pe versanþi de peste 25 grade);
– ramificate, pe versanþii ondulaþi, vãluriþi, evolueazã spre torenþi.
Alte criterii de clasificare sunt similare cu cele utilizate la râuri: forma
profilului transversal, profilul longitudinal, raportarea la structura geologicã
etc.

161
+
11.5.3. Organismul (sistemul) torenþial

Noþiunea de torent vizeazã caracteristici geomorfologice ºi caracteristici

hidrologice, ambele dând de fapt conþinut sistemului torenþial. Geomorfologic,
torentul reprezintã forma de relief complexã, creatã prin procese de eroziune
în adâncime, respectiv o vale îngustã în formã de V ascuþit, cu versanþi
abrupþi, vale ce primeºte în partea superioarã afluenþi torenþiali (vãi torenþiale)
de diferite dimensiuni (rigole, ogaºe). Hidrologic, torentul este un curs natural
de apã cu scurgere intermitentã (rareori cu scurgere tot timpul anului), cu
bazin hidrografic redus (sute sau câteva mii de hectare), pante relativ
accentuate ce favorizeazã creºterile rapide de debite ºi niveluri la ploi
torenþiale.
Organismul torenþial formeazã un sistem, în care cele trei acþiuni –
eroziune, transport, acumulare – se succed de la izvor spre vãrsare pe secþiuni
bine definite în cele trei mari subsisteme componente (figura 11.7):

bazin
bazin
de
de
recepþie
recepþie

canal de scurgere

con de dejecþie
con de dejecþie

Fig. 11.7. Sistemul torenþial

– subsistemul bazinul de recepþie este partea superioarã a torentului, în

care are loc concentrarea apei în formaþiuni torenþiale elementare; principala
funcþie este eroziunea regresivã dar ºi cea de mal sau de fund; funcþia de
transport este diseminatã în fiecare formaþiune elementarã;
– subsistemul canalul de scurgere este un canal în care s-au concentrat
apa ºi aluviunile erodate în subsistemul din amonte; funcþia principalã este
de a asigura transportul apei ºi aluviunilor, dar nu se exclud eroziunea ºi
unele depuneri;
– subsistemul conul de dejecþie (de depunere sau agestru dupã Mihãi-
lescu) reprezintã partea terminalã a sistemului torenþial, în care are loc
depunerea materialelor ºi evacuarea apei restante în sistem ºi chiar a unor
aluviuni.
Astfel, funcþionalitatea sistemului este asiguratã de funcþia subsiste-
melor care se dispun în cascadã. Analiza prin concepþie sistemicã a

162
 &
formaþiunilor torenþiale simple sau complexe face posibilã separarea organis-
mului torenþial de cel al ravenelor.
Geneza, dinamica ºi evoluþia organismului torenþial sunt strâns legate
de cele ale formaþiunilor elementare, putându-se deosebi mai multe etape cu
limite tranzitorii.
1) Pe versant, în general în anumite puncte de inflexiune, favorizate ºi
de unele mici denivelãri (muºcãturi) ºi lipsa vegetaþiei arborescente, are loc
într-o primã fazã concentrarea scurgerii de suprafaþã ºi dirijarea ei spre aval,
creându-se mai întâi sanþuri cu lungimi reduse. Ogaºul se adânceºte ºi se
alungeºte la fiecare ploaie spre amonte ºi spre aval.
Spre aval are loc ºi deplasarea continuã a micilor conuri de dejecþie
pânã la reducerea pantei când conul devine stabil. În amonte evoluþia se
realizeazã prin eroziune regresivã, deasupra punctului de inflexiune apar noi
rigole sau ogaºe, eroziunea de mal favorizând apariþia unor ravene afluente.
2) Cele trei subsisteme fiind funcþionale, prin procese complexe de
versant ºi albie, organismul se dezvoltã în suprafaþã. Extinderea însã este
limitatã tocmai de procesele de depunere din partea inferioarã, concomitent
cu reducerea pantei. Torentul îºi realizeazã profilul de echilibru. Evoluþia
descendentã continuã spre stingerea torentului; panta de echilibru duce la
limitarea eroziunii în adâncime, la dezvoltarea eroziunii laterale ºi deci la
lãrgirea fundului, scãderea capacitãþii de transport depunerea materialelor
spre amunte, are loc deci aluvionarea canalelor dinspre aval spre amonte,
proces invers celui din faza de dezvoltare, concomitent se diminueazã ºi
pantele malurilor, organismul intrã în faza pasivã de stingere totalã.

11.6. Alte procese de risc de degradare a solurilor

Procesele care conduc la scãderea fertilitãþii solurilor sau la geneza unor
soluri nefertile sunt considerate procese de risc pentru cã indirect ameninþã
starea de sãnãtate ºi de hranã a populaþiei. Din aceastã perspectivã, pedologic
se deosebesc procesele dependente în cea mai mare parte de climã.
Lateritizarea are loc în condiþiile climatice cu precipitaþii bogate,
temperaturi ridicate ºi vegetaþie forestierã (clima de pãdure umedã ecua-
torialã; clima tropicalã cu douã anotimpuri, cel umed mai extins ca timp;
clima subtropicalã umedã); datoritã cãldurii ºi precipitaþiilor, activitatea
bacterianã intensã duce la distrugerea totalã a vegetaþiei moarte, cu repercusiuni
în diminuarea pânã la absenþã a humusului. Oxizii de fier insolubili (Fe2O3)
se acumuleazã sub forma argilelor roºii (laterita). Precipitaþiile bogate duc la
spãlarea silicei din sol având loc un proces de desilicifiere. Lateritizarea
conduce la formarea unui sol cu fertilitate foarte scãzutã în lipsa bazelor ºi
a humusului.
Gleizarea ºi pseudogleizarea se produce în condiþii de rocã, sol ºi
microrelief care favorizeazã stagnarea temporarã sau de duratã mai lungã a
apei la suprafaþa terenurilor în urma ridicãrii nivelului apelor freatice aproape
de suprafaþã sau chiar apariþia la zi. Sursele excesului de apã sunt: precipitaþiile
abundente, revãrsãrile periodice, creºterea nivelului râurilor ºi implicit a

163
+
pânzelor freatice care se alimenteazã din ele. Gleizarea este caracteristicã
suprafeþelor slab drenate, fiind tipicã pentru climatele umede ºi reci, arealelor
mlãºtinoase din climate continentale cu ierni reci. Sub materia organicã
acumulatã la suprafaþã (datoritã temperaturilor scãzute) se formeazã un orizont
de glei, situat de obicei în zona saturatã cu apã freaticã. Solurile gleice,
argiloase, au o fertilitate foarte redusã.
Solurile hidromorfe caracterizate prin apariþia ºi dezvoltarea gleizãrii ºi
pseudogleizãrii, prin apariþia orizonturilor gleizate ºi pseudogleizate, au
fertilitate redusã deoarece în împrejurãrile menþionate substanþele organice
nu pot fi descompuse de oxidaþie ºi activitatea bacterianã. Gleizarea ºi
pseudogleizarea semnificã formarea ºi acumularea unor produºi de reducere
chimicã, în primul rând fierul ºi manganul, care imprimã orizontului respectiv
un colorit specific.
Solurile gleice, lãcoviºtile ºi semilãcoviºtile, solurile pseudogleice se
întâlnesc în câmpiile de subsidenþã, acolo unde apele freatice sunt la mai
puþin de doi metri adâncime, în luncile rar inundabile ºi pe terasele inferioare
ale marilor râuri, în microdepresiunile de tasarea loessului formate în domeniul
interfluvial al câmpiilor.
Salinizarea este procesul de acumulare în sol a unor sãruri uºor solubile.
Pe glob se asociazã cu regimul climatic de deºert, pe suprafeþe slab drenate
ºi cu evapotranspiraþie puternicã. Salinizarea solului se produce însã ºi în
areale extradeºertice cu condiþii climatice ºi de relief similare. Salinizarea
afecteazã soluri din lunci, câmpii joase, cu apã freaticã situatã deasupra unui
nivel critic, încãrcatã cu sãruri provenite fie din regiuni mai înalte, fie din
areale cu sare. Majoritatea sãrurilor care se acumuleazã sunt cloruri, sulfaþi,
carbonaþi, nitraþi, predominanþi fiind ionii de sodiul, calciul ºi magneziul.
Dupã intensitatea salinizãrii existã mai multe clase de salinitate: nesalinizat,
slab salinizat, moderat salinizat, puternic salinizat ºi foarte puternic salinizat.
Sãrurile solubile sunt foarte agresive, perturbând creºterea plantelor ºi având
efecte toxice asupra acestora. Salinizarea ca proces pedogenetic se împarte
în douã categorii: salinizarea primarã ºi salinizarea secundarã
Salinizarea primarã a solurilor are loc pe formaþiuni salifere (sare ºi
brecia sãrii). Solificarea este dirijatã de roca uºor solubilã, evolueazã spre
salinizarea puternicã cu clorurã de sodiu a întregului profil, rezultând astfel
soluri specifice ca soloneþuri ºi solonceacuri. Salinizarea se transmite ºi asupra
terenurilor limitrofe datoritã spãlãrii solurilor ºi infiltrãrii apei în sol, dar ºi
asupra solurilor ºi aluviunilor din lunci. Prin salinizarea primarã impusã de
rocile carbonatice se formeazã rendzinele ºi pseudorendzinele. Solificarea
este dominatã de excesul de ioni de calciu furnizaþi de roca parentalã. Prin
concreþionarea periodicã a sãrurilor la suprafaþã se produce ridicarea gradului
de calcizare ºi, implicit scãderea fertilitãþii acestora.
Salinizarea secundarã a solurilor este rezultatul climatului cu nuanþe
semiaride din partea de sud-est a þãrii (precipitaþiile sunt depãºite de
evapotranspiraþie, bilanþul hidric este negativ). În aceste condiþii climatice,
alterarea rocilor sporeºte conþinutul în sãruri a solului ºi a apelor freatice.
Circulaþia capilarã aduce în orizontul superior al solului sau la suprafaþã
sãruri care precipitã sub formã de eflorescenþe.

164
 &
Salinizarea secundarã se manifestã în sezonul cald, în perioadele
secetoase, pe terenurile supraumectate din lunci ºi terase joase, din
microdepresiuni de tasare, din vãile autohtone slab drenate. Intensificarea
mineralizãrii, urmatã de salinizarea secundarã, conduce la formarea solurilor
salinizate ºi a sãrãturilor (soloneþuri ºi solonceacuri).
Desalinizarea ºi degradarea alcalinã a solurilor are loc atunci când
nivelul apei freatice coboarã ºi umezirea capilar – freaticã a orizontului
superior poate sã înceteze ºi odatã cu aceasta ºi acumularea de sãruri solubile.
Conþinutul în sãruri scade, are loc un proces de desalinizare, reacþia solului
devine puternic alcalinã. Argila ºi humusul, componente saturate în ioni de
sodiu sunt antrenate de apele de infiltraþie în orizontul inferior. Pe mãsura
acumulãrii argilei, acest orizont devine mai compact. Este un orizont
argiloiluvial natric ºi este specific soloneþurilor.
Podzolirea intensã este un proces care contribuie la deprecierea calitãþii
solurilor zonale. Pe terenurile mai puþin înclinate din munþi ºi dealuri, din
cauza circulaþiei descendente a soluþiei solurilor are loc eluvierea coloizilor
ºi a bazelor care înregistreazã o mãrire a conþinutului de silice, ºi deci, a
aciditãþii. Iluvierea (acumularea) argilei în orizontul B care devine
impermeabil, face ca podzolirea sã fie secondatã de pseudogleizare. Mediul
acid în care evolueazã solurile din etajul montan este întreþinut de procesele
de descompunere a litierei pãdurii. Podzolirea puternicã caracterizeazã întreaga
clasã a solurilor argiloiluviale.
Alte influenþe negative asupra solificãrii ºi solului
Pe cale naturalã sau antropicã, solificarea ºi pãtura de sol pot fi supuse
ºi altor influenþe negative, acestea conducând la întârzierea sau întreruperea
pedogenezei, la deformarea proceselor pedogenetice specifice mediului
geografic respectiv, la înlãturarea sau amestecarea orizonturilor caracteristice
diferitelor tipuri de sol, în final la formarea de soluri cu fertilitate redusã, la
apariþia de soluri degradate. În acest mod rezultã solurile neevoluate, trunchiate
sau desfundate, solurile organice ºi solurile poluate. Degradãri de soluri produc
procesele de eroziune prin apã (pluviodenudarea, ablaþia, ºiroirea ºi ravenarea)
ºi prin vânt (coraziunea ºi deflaþia), apoi procesele de acumulare (aluvierea,
coluvierea, acumularea eolianã, bioacumularea).
Influenþa negativã a omului asupra solificãrii ºi a calitãþii solurilor se
manifestã fie direct prin diferite lucrãri tehnice (descopertãri, desfundãri de
terenuri, modelãri) ºi prin poluare, fie indirect, prin intensificarea proceselor
denudaþionale (eroziunea acceleratã), încât eroziunea depãºeºte ca ritm
procesele de formare ºi regenerare a solului. O formã gravã de degradare a
solurilor este poluarea, care atrage diminuarea sau anularea însuºirilor utilitare
ale acestora. Poluarea solurilor poate sã aibã loc în moduri diferite: prin
aplicarea inadecvatã a îngrãºãmintelor chimice ºi a pesticidelor, prin deversãri
de substanþe chimice, prin depozitarea necorespunzãtoare a deºeurilor
industriale ºi menajere.
În legãturã cu utilizarea terenurilor în diferite scopuri se utilizeazã
termenii de factori limitativi ori restrictivi, sau mai simplu limitare sau

165
+
restricþie care nu trebuie confundatã cu degradarea solurilor. Limitarea
(restricþia) este o însuºire nativã a solului care restrânge utilizarea acestuia
într-un anumit scop sau pentru o anumitã culturã. În cazul terenurilor cu
restricþii trebuie sã se adapteze destinaþia ºi folosinþa terenului, precum ºi
cultura dacã este cazul, þinându-se cont de aceºti factori limitativi. Factorii
restrictivi pot fi absoluþi (necorectabili) – temperatura joasã, panta mare,
caracterul intens bolovãnos al solului sau restrictivi corectabili (care pot fi
amelioraþi prin diverse tratamente sau lucrãri (aciditatea ºi sãrãturarea solului,
excesul de apã). Spre deosebire de limitare degradarea solului este cauzatã
de om care foloseºte solul fãrã a þine seama de restricþiile terenului respectiv
ºi deci de riscul de degradare. Nu trebuie confundat un teren nativ slab
productiv cu un teren degradat care ºi-a diminuat potenþialul productiv.

11.3. Impactul asupra populaþiei

Riscul datorat proceselor geomorfice ºi de degradare a solului (figura
3.22) influenþeazã direct capacitatea de susþinere a populaþiei planetei prin
rezervele de hranã. Se preconizeazã cã între 1990 ºi 2030, populaþia planetei
va creºte anual cu circa 90 milioane de locuitori (3,6 miliarde în 40 de ani).
Ori, la nivel planetar, pierderile anuale din cauza degradãrii solului se
înregistreazã atât în sectorul cultivãrii plantelor, cât ºi în cel zootehnic. În
acest ultim sector, de exemplu, pierderile anuale în regiunile secetoase se
ridicã la circa 23,2 miliarde dolari, la nivel planetar, pe continente, cele mai
mari pierderi sunt în Asia (8,3 miliarde dolari) ºi Africa (7,0 miliarde dolari).
ªi mai semnificative sunt valorile suprafeþei agricole pe cap de locuitor
care va cunoaºte o continuã scãdere. În perioada 1950–1990 reducerea a fost
de la 0,23 la 0,13 hectare pe cap de locuitor; în anul 2030 va ajunge la 0,08
hectare (Lester R. Brown, Hal Kane, 1996).
În România, circa 7 milioane hectare sunt terenuri afectate de procese
de degradare (47% din suprafaþa agricolã). Din aceastã suprafaþã, circa 3,1
milioane hectare prezintã un risc de la mediu la foarte puternic. La acestea
se adaugã 1,6 milioane hectare de terenuri cu pajiºti montane cu risc mare
la procese de eroziune (S.A. Munteanu, 1991).

166
 Legendã

167
Fãrã risc la
eroziune hidrologicã
Cu risc mic la
eroziune hidrologicã
Cu risc mediu la
eroziune hidrologicã
Cu risc mare la
eroziune hidrologicã
Cu risc foarte mare la
eroziune hidrologicã
HARTA RISCULUI LA EROZIUNE HIDRICÃ

Fig. 11.7
&
+

Fig. 11.8. Risc mare detaºat alunecãrilor de teren – Breaza

Fig. 11.9. Crãpãturi în pereþii caselor datorate unui substrat instabil (Breaza)

168
 &

Fig. 11.10. Stabilizarea râpei de desprindere a unei alunecãri (Breaza),

(Se observã riscul la care sunt expuse casele)

Fig. 11.11. Reactivarea unor alunecãri vechi ºi (crãpãturi în deluviu)

degradarea solului

169
+ 12. DINAMICA ALBIILOR DE RÂU

Procesele fluviatile sunt procesele rezultate din acþiunea apei curgãtoare

(permanente sau intermitente) asupra suprafeþei terestre. Procesele de albie se
referã strict la cele care sunt determinate de râuri. Esenþa proceselor fluviale constã
în erodarea suprafeþei terestre, transportul ºi acumularea, procese în urma cãrora
se creeazã forme de relief ºi depozite fluviale. Morfodinamica fluvialã este extrem
de complexã pentru cã include apa, ca agent ºi relieful de albie(topografia creatã
de apele curgãtoare), analizat în plan, în profil longitudinal ºi în secþiune (în profil
transversal), depozitele transportate ºi acumulate. La aceste elemente, care þin de
albie, se adaugã cele ce vizeazã bazinul morfohidrografic, inclusiv cele
geomorfometrice. Astfel, formarea, dinamica ºi evoluþia albiilor de râu sunt
rezultatul interacþiunii permanente dintre apã ºi substratul geologic, în relaþie
directã cu acþiunea forþei gravitaþionale, respectiv cu panta. Elementele
morfometrice ale albiei sunt efectul acþiunii apei, dar ºi cauzã a proceselor de
albie (fig. 13.1). Albia râului reprezintã patul de scurgere al apei curgãtoare. În
funcþie de suprafaþa ocupatã de apã la debite ºi niveluri medii sau maxime, se
deosebesc: talvegul sau canalul
de etiaj, albia minorã ºi albia
majorã.
Talvegul (sau „firul apei”)
prezintã lãþimea cea mai redusã
la debite medii. În plan, prezintã
în general deplasãri laterale, iar
în profil longitudinal poate avea
praguri, în funcþie de rocã ºi de
stadiul de evoluþie al profilului.
Fig. 13.1. Energia potenþialã ºi cineticã a curentului Albia minorã, delimitatã
prin maluri, este în fapt ceea ce
se înþelege prin albia unui râu; în funcþie de particularitãþile morfometrice ºi
morfografice ºi morfogenetice se deosebesc mai multe tipuri de albii(drepte,
meandrate, sinuoase etc.).
Albia majorã, numitã ºi lunca râului, se formeazã prin procese complexe de
meandrare, fiind afectatã de apa curgãtoare doar la viituri. Este o formã de echilibru
a râului. Scoaterea râului din echilibru ºi eroziunea în adâncime a râului duce la
detaºarea luncii ca nivel de terasã.

170
 &
12.1. Dinamica apei râurilor (hidrodinamica)

Dinamica apei râurilor se supune legilor generale ale dinamicii fluidelor, cu

ajustãrile impuse de particularitãþile patului albiei (rocã, morfometrie, morfografie
etc.).Apa este un fluid netowian vâscos, la care rata eforturilor ºi deformãrilor
creºte proporþional cu forþele la care este supus fluidul. Vâscozitatea apei variazã
în funcþie de temperaturã, astfel:
Tabelul 12.1
Temperatura Vâscozitatea dinamicã ì Vâscozitatea cinematicã í
(°C) (g cm-1 s –1) (cm2 s-1)
0 0,01800 0,0180
10 0,01310 0,0131
20 0,00998 0,0100

Se observã uºoare diferenþieri între vâscozitatea dinamicã (mãsuratã ca forþã

pe suprafaþã; necesitã menþinerea unei rate de tensiune între liniile paralele
curentului pe unitatea de distanþã) ºi vâscozitatea cinematicã (mãsuratã în unitate
de suprafaþã ºi timp), calculate pentru curgerea laminarã a apei. Când apa conþine
sedimente în suspensie mai mari decât 5% din greutate nu mai acþioneazã ca un
fluid newtonian. Astfel, în cazul curgerii turbulente, vâscozitatea aparentã este
mai mare decât cea dinamicã, ºi variazã în funcþie de rata de curgere (Richards,
1985).

12.1.1. Starea curgerii

Rol important în dinamica proceselor de albie revine curgerii apei, respectiv

distribuþiei presiunii în canal. Linia de curgere este o linie imaginarã la care vectorul
local de vitezã este tangenti. Divergenþa sau convergenþa liniilor de curent rezultã
din variaþiile valorilor vitezei, astfel încât distribuþia presiunii nu este staticã.
În albiile cursurilor de apã, curgerea cu suprafaþã liberã se produce datoritã
energiei curentului. Energia potenþialã (Ep) este lucrul mecanic consumat pentru
învingerea forþei gravitaþionale la ridicarea unui volum de apã (vol) de masã
m = ñ (vol), la înãlþimea h, exprimatã astfel (fig.12.2):
Ep = mgh= ñ g (vol) h
în care ñ este densitatea apei, iar g acceleraþia gravitaþionalã.

Fig.13.2. Terminologia convenþionalã în

descrierea râurilor:
d - adâncimea; w - lãþimea; A – secþiunea
transversalã; P – perimetrul udat; V – viteza;
L – lungime albiei; e - elevaþia patului. Panta
S = (e, – e2 )/L, debitul Q – Aiyi = A2V2,
raza hidraulicã R = AJP (dupã R.J. Rice,
1977).

171
+
Presiunea dinamicã rezultã deci din miºcarea apei ºi reprezintã energia
cineticã (Ec)pe care o are o masã de apã (m), fiind egalã cu ½ mv2.
Dar energia utilizatã pentru acþiuni morfogenetice este doar o parte din
energia totalã într-o secþiune a unei curgeri cu nivel liber care este datã de formula:
v2
Et = z + h + á ——
2g
în care: v = viteza, g = gravitaþia, h = adâncimea curentului, z = cota absolutã
a patului secþiunii.
Energia potenþialã iniþialã convertitã în energie cineticã se diminueazã în
direcþia curgerii datoritã rezistenþei de frecare. Astfel, energia specificã E, realizatã
între linia de echilibru a energiei ºi adâncimea dintre ea ºi patul curentului, depinde
în final de debit (fig.12.3).
Activitatea curentului de apã rezultã deci din raporturile complexe dintre
aluviuni ºi fluxul energetic. La un excedent de energie are loc eroziunea, la un
minus de energie, depunerea materialelor transportate.
Starea curgerii, laminarã sau turbulentã, este definitã de numerele
adimensionale: numãrul Reynolds (Re) ºi numãrul Froude (Fr) (fig.12.4).

Fig. 13.3. Aplicarea ecuaþiei lui

Bernoulli la curgere ºi derivarea
condiþiilor subcritice ºi supracritice
de curgere. Pentru un debit dat existã
atât adâncimi critice ºi supracritice,
cât ºi viteze. La adâncimea criticã
d3=Q2/g, atunci Q = dV, d3 = (d2 ·
V2)/g, d = V2/g, V = g · d.

Fig. 13.4. Clasificarea tipului de curgere dupã

numãrul lui Reynolds ºi numãrul lui Froude:
1 - subcritic laminar; 2 - supracritic laminar;
3 - subcritic turbulent; 4 -supracritic turbulent.

172
 &
Deplasarea paralelã a ºuviþelor de apã, cu vitezã maximã spre suprafaþã ºi
minimã la fund constituie curgerea laminarã. Ea are loc în canale drepte ºi la
viteze reduse.
Frecvent însã, curgerea apei în canale naturale este turbulentã ºi se realizeazã
la creºterea debitelor ºi vitezelor. Trecerea de la curgerea laminarã la cea turbulentã
este indicatã de numãrul Reynolds:
v. D
Re = ————————–––
Vâscozitatea dinamicã
În care v este viteza, D = adâncimea
Obiºnuit, valoarea de 2000 a numãrului Reynolds indicã pragul de trecere
dintre cele douã tipuri de curgere.
În sectoarele cu viteze mari provocate de caracteristici ale patului sau de
îngustarea secþiunii de curgere, se produc modificãri în modul de miºcare a apei,
devenind agitatã, de unde ºi denumirea de curgere turbulentã agitatã. Aºadar,
curgerea turbulentã poate fi de douã feluri: curgere turbulentã liniºtitã ºi curgere
turbulentã agitatã. Numãrul adimensional Froude marcheazã pragul de translare
dintre ele ºi poate fi calculat cu relaþia:
v
Fr = g·D

în care g este gravitaþia, D = adâncimea.

Când Fr < 1, curgerea este subcriticã sau liniºtitã
Când Fr > 1, curgerea este supracriticã sau rapidã, agitatã.
În general numãrul Froude are rar valori ce trec de 0,5 în canale naturale cu
albii mobile(Ricards, 1985).
În regim uniform curgerea lichidã se caracterizeazã prin constanþa în timp ºi
spaþiu a debitului, secþiunii udate, adâncimii medii ºi vitezei medii de curgere în
toate secþiunile dintr-un sector de albie, prin paralelismul liniei suprafeþei libere a
apei, a liniei patului ºi a liniei energetice pe toatã lungimea curgerii. Adâncimea
curgerii uniforme sau adâncimea normalã poate fi mai mare, mai micã decât
adâncimea criticã sau egalã cu adâncimea criticã.
Într-un curent turbulent uniform, viteza medie v este direct proporþionalã cu
produsul dintre raza hidraulicã, panta energeticã ºi coeficientul de rezistenþã
hidraulicã a albiei.
Conform ipotezei lui Chézy, forþa de rezistenþã (ô0) pe unitatea de suprafaþã
a albiei este proporþionalã cu pãtratul vitezei de curgere: ô 0 = kv2, în care k este un
coeficient de rezistenþã.
Clasica formulã a lui Chézy ce defineºte viteza medie a curgerii turbulent
uniforme cu suprafaþã liberã este
v=C R S,
în care: R = raza hidraulicã;
S = panta longitudinalã a curgerii;
C= ρgk , coeficientul Chézy de rezistenþã hidraulicã a albiei.

173
+
Formula Chézy-Bazin pentru viteza medie a apei într-o secþiune (m/s) este:
vm = C R · I
în care: R = raza hidraulicã (m)
I = panta suprafeþei apei (m/km)
C este coeficientul de debit calculat astfel:
87
C=
1+ γ R

în care: ã este coeficient de microrugozitate dat în tabele.

O altã formulã de calcul a vitezei medii este cea propusã de Manning:
R2 I
3

vm =
n
în care n este coeficient de rugozitate dat în tabele.

12.1.2.Viteza criticã de eroziune

Viteza criticã (vcr) a curentului este viteza capabilã sã antreneze particulele

de fund. La jumãtatea secolului al XVIII-lea (1753), Brahms (citat de Bravard ºi
Petit, 2000) dãdea urmãtoarea relaþie:

vcr= k 6 W

în care: k este un coeficient,

w = greutatea particulelor.
Mai târziu, Hjulstrom (1935) a stabilit tot empiric curba dragãrii critice,
separând domeniile unde apar eroziunea, transportul ºi acumularea (fig. 12.5).
Aceastã curbã aratã cã viteza medie cea mai redusã are loc pentru nisipuri bine
sortate de 0,2...0,5 mm, în timp ce viteze critice mai mari sunt necesare pentru
pietriº, ºi argile coezive. În literatura de specialitate se apreciazã cã utilizarea
curbelor lui Hjulstrom prezintã
anumitã confuzie, pentru ca
variabilele luate în analizã nu sunt
întotdeauna bine definite (Bravard
ºi Petit, 2000). Studiile mai recente
utilizeazã noþiunile de forþã
tractivã de fund (óm) sau forþã de
dragare (Mac, 1986). Numeroase
experimente au avut în vedere
determinarea valorii absolute a
vitezei critice, dificil de aplicat în
medii atât de complexe ca
Fig. 12.5. Diagrama lui F. Hjulström. dinamicã.

174
 &
12.2. Transportul (miºcarea) particulelor

Transportul aluviunilor reprezintã miºcarea sedimentelor în albii, datoritã

presiunii exercitate de apã asupra patului aluvial. Este vorba de transformarea
energiei disponibile în activitate de transport. Variabilele importante fiind deci
viteza de curgere ºi calitatea ºi cantitatea materialului. Existã mai multe tipuri de
transport în albiile de râu, ºi anume: transportul mecanic, transportul chimic, când
apele curgãtoare au caracterul unor soluþii (fig. 12.6).

Fig. 12.6. Transportul aluviunilor prin intermediul apelor curgãtoare.

Transportul mecanic este asemãnãtor transportului eolian cu deosebirea

cã apa poate transporta o cantitate mai diversificatã de sedimente; dupã
dimensiunile acestora, transportul mecanic poartã anumite denumiri: transportul
de fund a unor particule mai grosiere (debit solid târât) transportul de particule
fine, în suspensie (debitul solid în suspensie).
Transportul de fund se realizeazã pentru materialele de pe patul albiei. În
cursuri naturale, iniþierea miºcãrii depinde nu numai de intensitatea curgerii, ci ºi
de caracteristicile particulelor. Deci intensitatea curgerii care controleazã miºcarea
iniþialã a particulei ºi rata de transport a sedimentelor este dependentã de forþa de
forfecare, viteza sau puterea cursului ºi viteza criticã, adicã intensitatea minimã
capabilã de a iniþia miºcarea unui anumit sediment. Competenþa curgerii este
datã de mãrimea maximã a particulei transportabile, astfel încât la iniþierea miºcãrii
sedimentelor, curgerea este criticã pentru sediment, iar mãrimea sedimentului
este competenþa curgerii. Competenþa de a menþine miºcarea sedimentului este
mai mare decât cea care iniþiazã miºcarea sedimentului (Richards, 1985).Deci
competenþa exprimã mãrimea celei mai mari particule care poate fi deplasatã de
cãtre cursul de apã într-un anumit loc ºi la un anumit moment, astfel râul atinge
destul de repede pragul limitã al competenþei. Capacitatea râului este redatã de
cantitatea totalã de materiale, inclusiv în soluþie ºi în suspensie ce poate fi
transportatã. Particulele sunt nemiºcate la valori reduse ale forþelor ce acþioneazã
asupra albiei. Forþa tractivã criticã marcheazã momentul deplasãrii particulelor.

175
+
Deplasarea materialelor pe fund se realizeazã prin târâre, rostogolire, salturi
(individuale sau în pânze). Pentru dinamica profilului longitudinal ºi cel transversal
al râului dimensiunea aluviunilor are o deosebitã importanþã. În timpul
transportului, morfometria particulelor aluviunilor se modificã, ele sunt în acelaºi
timp ºi indicatori ai mediului de provenienþã, de transport ºi de depunere.
Transportul în suspensie este transportul materialelor fine, cu un diametru
de pânã la 0,8 mm. Are loc în cadrul miºcãrii turbulente a apei, de unde ºi
denumirea de transport prin turbulenþã. Turbiditatea este cantitatea de suspensii
mãsuratã în kilograme pe unitatea de volum, adicã kg/m3.
Transportul chimic (transportul în soluþie) se realizeazã pentru materialele
dizolvate, ca sarea, carbonatul de calciu etc.

12.3. Morfodinamica în secþiune ºi în plan a albiei fluviale

Mecanismele dinamicii albiilor fluviale prezintã unele diferenþieri pentru

albiile cu patul din roci dure, numite albii de eroziune ºi albiile cu pat aluvial sau
albii mobile. Existã ºi o a treia grupã de albii, ºi anume cele semicontrolate de
roca în loc, respectiv existenþa unor sectoare în rocã ºi sectoare formate în depozite
aluviale. Formele de echilibru ale albiei rezultã din interacþiunea dintre variabilele
forþelor impuse de apa curgãtoare ºi rezistenþa la eroziune a substratului. Albiile
formate în sedimente necosolidate se adapteazã mai uºor schimbãrilor din curgerea
râului.

12.3.1. Modelarea albiilor cu pat rezistent

Modelarea albiilor în rocã implicã mai întâi fragmentarea rocilor din patul
albiei ºi apoi desprinderea ºi deplasarea acestora. Aceste procese, în ansamblu,
sunt ireversibile, în sensul cã fragmentele preluate nu sunt depuse în acelaºi loc,
în timp scurt.
Procesele caracteristice albiilor fluviale sunt: coroziunea, adicã acþiunea
corozivã a apei datoritã unor compuºi chimici, o anumitã „agresivitate” chimicã,
datoratã ºi unor elemente chimice încorporate; coraziunea care reprezintã acþiunea
de roadere efectuatã de apa încãrcatã cu material în suspensie sau cu ajutorul
particulelor târâte (pietriº, nisip etc.).
Forþa de ºlefuire (de curãþire) a albiei trebuie sã învingã rezistenþa de frecare
staticã. Viteza criticã capabilã sã deplaseze particulele de fund depinde de
densitatea particulelor ºi a fluidului, de dimensiunea particulelor, de numãrul
Reynolds.

12.3.2. Modelarea albiilor aluvionate

Modelarea acestor albii ridicã probleme deosebit de complexe, motiv pentru

care multe rezultate sunt obþinute pe cale experimentalã, rezultate ale unor cercetãri
empirice sau teoretice. În albiile aluvionate procesele esenþiale sunt dependente
de redistribuirea materialelor mobile sau a celor uºor mobilizate. În esenþã, albiile
sunt uºor modificate, forma lor depinzând tocmai de dinamica aluviunilor, din

176
 &
acest motiv se mai numesc ºi albii mobile. Structura ºi dispunerea pãturii de
aluviuni joacã rol esenþial în formarea ºi menþinerea profilului longitudinal de
echilibru al râurilor. Formele albiilor aluviale, numite ºi „auto-formate”, sunt
rezultatul interacþiunii mediu-apã-sedimente. Eroziunea în suprafaþã pe versanþi,
eroziunea linearã a râului produc o cantitate de sedimente pe care râul le transportã
din aria sursã spre cea de depunere, respectiv bazine marine, oceanice etc. O
parte din materialele erodate, în funcþie de particularitãþile topografice, morfo-
metrice ale versanþilor ºi albiilor (pantã, lãþimea ºi adâncimea albiei etc.) ºi
hidrologice (debit, vitezã etc.) rãmân pe versanþi sau în albii. Când aluviunile
sunt depuse într-un punct din patul albiei, apa eliberatã de încãrcãturã va poseda
suficientã energie pentru a acþiona asupra rocii din patul albiei, pânã când aceasta
se va acoperi cu un strat de sedimente.
Ca ºi în cazul albiilor cu pat rezistent, procesele sunt determinate de viteza
de eroziune criticã ºi de forþa de tracþiune criticã, termenul critic referindu-se la
valoarea minimã a vitezei ºi forþei tractive necesare pentru a pune în miºcare o
cantitate de particule. Unele cercetãri au evidenþiat faptul cã cel mai uºor material
deplasabil are un diametru de 0,25 mm la vitezã criticã de 0,2 m/s.
În plan (orizontal), eroziunea, transportul ºi acumularea conduc la crearea
unor forme de de eroziune, de acumulare ºi de echilibru (cunoscute din
geomorfologia general㠖 geneticã).
Forma pe care o iau albiile în plan topografic este rezultatul interacþiunii
dintre apã ºi substratul geologic, în funcþie de mediul morfogenetic. Astfel se
deosebesc: albii rectilinii (drepte); albii despletite (sau împletite); albii meandrate
(Leoplod ºi colab., 1957). Unele clasificãri stabilesc ºi alte tipuri de albii, tipuri
care sunt fie de tranziþie, fie derivate din cele de bazã. În esenþã se þine cont de
combinarea douã criterii: sinuozitatea ºi gradul de multiplicare a talvegurilor
(fig.12.7, 12.8).

Fig. 12.7. Tipuri de canale fluviale (dupã Braward, Petit, 2000).

177
+

Fig. 12.8. Tipuri de albii minore (dupã Brice, 1975).

Dupã primul criteriu, Brice (1964) propune urmãtoarea clasificare:

– canale rectilinii cu indice de sinuozitate Is > 1,05;
– canale sinuoase 1,05<Is<1,50;
– meandre Is > 1,50.
Schumm (1968) deosebeºte la râurile cu mai multe canale douã tipuri: râuri
cu canale anastomozate ºi râuri cu canale în tresã. În alte studii, Schumm (1977)
diversificã tipurile de albii aluviale, în funcþie de debit, tip de sedimente, pantã,
deosebind (fig.12.9):

178
 &

Fig. 12.9. Tipuri de albii fluviale (dupã A.S. Schumm, 1977).

– albii drepte cu ondulaþii de nisip transversale, lãrgime stabilã, panta

talvegului de 0,3%;
– albii uºor meandrate, bare de aluviunialipite malurilor, panta talvegului
0,3-0,5%;
– albii cu talveg puternic meandrat, bare la maluri, bancuri între ºuviþe de
apã, panta talvegului de 0,5 – 1,2%;
– albii cu talveg meandrat, cu despletiri uºoare, panta talvegului între 1,2 ºi
1,5%;
– albii despletite, cu mai multe talveguri între care sunt bare izolate, panta
de circa 1,5%.
Tipurile de albii expuse dupã topografie se caracterizeazã printr-o dinamicã
specificã, concretizatã în morfometria depozitelor ºi a microformelor create. Astfel
morfologia ºi textura formelor elementare din albie completeazã criteriile de mai
sus (vezi cap. Depozitele aluviale).

12.3.3 Albiile rectilinii

Albiile drepte sunt relativ puþine ºi sunt considerate a avea caracter temporar,
pentru cã albiile evolueazã spre altã stare, frecventã în naturã, cea meandratã. Se
considerã albii drepte cele care depãºesc (în linie dreaptã) de cel puþin de 10 ori
lãþimea albiei minore, sau albiile care au un indice de sinuozitate sub 1,1. Deºi
albia în plan se prezintã rectilinie, la nivelul talvegului poate avea un traseu sinuos,
mecanismul formãrii ºi succesiunii vaduri-adâncituri supunându-se aceloraºi legi
ca la râurile meandrate. Evident cã la menþinerea, chiar ºi pentru scurt timp, a
sectoarelor rectilinii, variabilele definitorii sunt panta ºi factorul de frecare care
au valori mai ridicate comparativ cu albiile meandrate (Ichim ºi colab., 1989). De
aceea, datoritã potenþialului eroziv redus, pentru scurt timp, albiile rectilinii sunt
într-un relativ echilibru morfologic, energia disponibilã eroziunii fiind limitatã.
Materialele din patul albiei sunt în general grosiere (depind evident de distanþa de
la aria sursã ºi de duritatea rocii) ºi formeazã frecvent, prin depunere, bare laterale.

179
+
12.3.4. Albiile de râu meandrate

Albiile de râu meandrate au fost observate ºi cercetate la începutul secolului

trecut, primele observaþii datorându-se lui Davis (1902) ºi Jefferson (1902).
Meandrarea este un proces complex în naturã caracteristic curgerii unui lichid pe
o suprafaþã planã, deci nu numai albiilor de râu, ci ºi râurilor de pe gheþari,
curenþilor oceanici etc.
Morfologia de ansamblu a unui meandru este datã de elementele sale
morfometrice ºi cele ale buclei de meandru (fig. 12.10, 12.11). Întrucât fiecare
segment de albie se poate înscrie într-o curburã, se considerã buclã de meandru
atunci când coarda este mai mare decât înãlþimea curburii cu cel mult de ºapte ori

Fig. 12.10. Elementele meandrului (a) ºi calcularea elementelor unui meandru (b):
L1,L2- lungimea meandrului; AUA2- amplitudinea meandrului; r - raza medie de curburã;
ω - unghiul maxim dintre traseul meandrului ºi direcþia medie spre aval a acestuia.

Fig. 12.11. Exemple de mãsurare a

unghiurilor de schimbare a direcþiei râului
în raport cu direcþia principalã.

180
 &
(fig.12.12). Lungimea meandrului sau lungimea de undã (L sau ë) este distanþa
dintre capetele a douã bucle, mãsuratã în linie dreaptã, iar amplitudinea (A) sau
lãþimea fâºiei active este distanþa mãsuratã perpendicular pe lungimea mendrului.
Buclele apar ºi separat fãrã a se înscrie într-un meandru, de aici ºi denumirea de
bucle individuale. În funcþie de fizionomia segmentelor de curburã, buclele pot
fi: simple-simetrice (cu un segment de curburã constant); simple – asimetrice (cu
douã segmente de curburã constante, dar cu o lungime a corzii mai micã decât
raza); bucle compuse (includ douã sau mai multe curbe simple) (fig.12.13).

Fig. 12.12. O metodã de delimitare a buclelor de meandru pe direcþia

principalã a râului (dupã Brice, 1973).

Fig. 12.13. Clasificarea buclelor de meandru în raport cu forma (dupã Brice, 1974).

În analiza morfometricã se utilizeazã, pe lângã lungime ºi amplitudine,

urmãtorii parametri (fig.12.10, 12.14) (tabelul 12.1):

– lungimea L sau λ;
– amplitudinea A;
– raza de curburã rm datã de formula rm = k Q / s , în care k este o
constantã, Q - debitul râului, s - panta albiei;
– lungimea talvegului T;
– lãþimea albiei meandrului l;
– sinuozitatea meandrului P = T/L;
– unghiul maxim dintre traseul meandrului ºi direcþia medie spre aval
a acestuia W;

181
+

Fig. 13.14. Dinamica albiei Jiului ºi morfometria sa (tabelul 13.2).

– adâncimea albiei d;
– panta albiei s;
– lungimea totalã pe meandru M.
– între aceºti parametri existã o serie de relaþii:
– între lungimea meandrului L ºi raza medie de curburã rm: L =
= 4,7 · rm0,98;
– între raza medie a curburii rm ºi lãþimea albiei l: rm = (2...3) · l;
– între amplitudinea meandruiui A ºi lãþimea albiei l: A = 18,6 · l0,99;
A = 4,5 · l;
– între indicele de sinuozitate P ºi adâncimea albiei d: P = 3,5 · d = 0,27.
Morfologia albiei meandrate evidenþiazã o serie de forme de relief
adiacente albiei:

182
 &
Tabelul 12.2
Dinamica albiei Jiului în 100 de ani

Parametrul Harta din 1897 Harta din 1974

Lãþimea medie a albiei majore 3,5 km 3,5 km
Lungimea albiei majore 12,5 km 12,5 km
Asimetria secþiunii transversale 0,14 0,12
Lungimea în linie dreaptã 12,5 km 12,5 km
Lungimea sinuoasã 21 km 16,25 km
Coeficientul de sinuozitate 1,60 1,30
Unghiul de schimbare a direcþiei meandrului
- meandrul 1 90° 90°
- meandrul 2 90° 90°
- meandrul 3 90° 90°
- meandrul 4 90° 90°
Amplitudinea meandrului
- meandrul 1 (Ai) 1,35 1,7
- meandrul 2 (A2) 1,5 1,85
- meandrul 3 (A3) 1,25 1,25
- meandrul 4 (A4) 1,35 0,85
- meandrul 5 (A5) 1,30 1,25
A 1 + A 2 + A 3+ A 4 + A 5
Amplitudinea medie
5 1,29 1,44
Lungimea meandrului
- meandrul 1 (Ai) 1,85 2
- meandrul 2 (A2) 1,8 2,1
- meandrul 3 (A3) 2,25 1,7
- meandrul 4 (A4) 1,6 2
L 1 + L 2 + L3 + L 4
Lungimea medie
4 1,87 1,95
Lungimea sinuoasã
- meandrul 1 (Si) 2,5 3,85
- meandrul 2 (S2) 3 2,95
- meandrul 3 (S3) 4,8 4
- meandrul 4 (S4) 4 3,2
S 1 + S 2 + S3 + S4
Lungimea medie 4 3,57 3,5
Coeficient de sinuozitate a meandrului (S/L)
- meandrul 1 1,34 1,925
- meandrul 2 1,60 1,41
- meandrul 3 2,13 2,4
- meandrul 4 2,16 1,6

183
+
- lobul (suprafaþa delimitatã în interiorul buclei de meandru);
- pedunculul meandrului (gât de lebãdã) - secþiunea cea mai îngustã a
lobului.
Meandrele pot fi considerate unde oscilatorii armonice (se repetã înainte
ºi înapoi în timp ºi spaþiu) de la – ∞ la + ∞ (fig. 12.10, b).
Meandrele ca unde armonice se caracterizeazã prin:
– amplitudinea A egalã cu unitatea;
– direcþia meandrelor θ;
– frecvenþa k, care este numãrul de unde pe interval de bazã;
– intervalul de bazã în care oscileazã unda θn = 2π/n;
- lungimea de undã sau perioada 2π;
unghiul de fazã ϕk;
- schimbarea de fazã ϕk/k ce mãsoarã distanþa la care se aflã de prima
creastã.
Meandrele pot fi considerate serii de tip Fourier, adicã funcþii alterna-
tive de sin ωt ºi cos ωt:
∞

y= ∑
k =0
(ak sin kθ + bk cos kθ)

unde: ak = Ak sin θk;

bk= Ak cos θk;
Ak – amplitudinea meandrului;
θk – faza unghiului.
Oscilaþia descrisã este o curbã sinusoidalã, care rezultã din descrierea
simplã a buclelor individuale de meandru.
Dacã meandrul descrie o curbã sinusoidalã perfectã, el ar trebui sã aibã
un singur vârf ascuþit la o frecvenþã l/l.
Dacã meandrul nu descrie o curbã sinusoidalã perfectã, atunci el are
vârfuri multiple.
Asimetria secþiunii transversale a albiilor meandrate:

Ad – As 2(d max – d )
S= sau S=
A A
unde: Ad, As reprezintã secþiuni transversale la stânga ºi la dreapta liniei
centrale a albiei;
A=Ad + As este suprafaþa totalã a albiei;
dmax – adâncimea maximã;
d – adâncimea medie.
Coeficientul de sinuozitate al râului:
Ls
ks =
Ld
unde: Ls este lungimea realã (sinuoasã);
Ld - lungimea în linie dreaptã.
Coeficientul de sinuozitate este întotdeauna mai mare decât 1. Dacã
coeficientul este mai mare de 1,5, albia este meandratã.

184
 &
Tipologia meandrelor

Tipurile de meandre sunt dependente de particularitãþile meandrãrii, respectiv

de procesul care determinã cursul sinuos al râului sau al vãii. Stadiul de evoluþie,
succesiunea în spaþiu a meandrelor sunt principalele criterii ce stau la baza tipizãrii;
evident aceste criterii reflectã ºi condiþiile morfogenetice locale, în special cele
litologice, tectonice etc.
Ca ºi în cazul altor forme de relief, tipologia meandrelor a preocupat pe
specialiºti (geomorfologi, hidrologi, geologi), exponenþi ai diferitelor ºcoli
ºtiinþifice (americanã, englezã, francezã, rusã, australianã etc.), fiecare reliefând
unul sau mai multe criterii. Dupã morfografia în plan ºi genezã, se acceptã douã
mari tipuri de meandre: meandre încãtuºate ºi meandre libere; la acestea se adaugã
un tip de meandre intermediar – ancrés (Bravard ºi Petit,2000), sinonim în parte
cu meandrul forþat (meandrare forþatã) (Ichim ºi colab., 1989).
Meandrele încãtuºate se mai numesc ºi meandre de vale pentru cã
morfografia meandrului, respectiv sinuozitãþile râului, sunt identice cu cele ale
vãii. Cursul meandrat al râului s-a format anterior încastrãrii în rocile actuale, de
aceea se mai numesc ºi meandre moºtenite (Baulig, 1948, citat de Posea ºi colab.,
1970). Se deosebesc: meandre înscrise (entrenched meandres) care s-au adâncit
în loc ºi meandre sculptate (ingrown meanders) care aratã o pendulare lateralã a
concavitãþii albiei în timpul adâncirii, având un mal concav, abrupt ºi unul convex,
în roci dure. Între lungimea undei de meandru (ë în metri) ºi suprafaþa bazinului
(A în kilometri pãtraþi) s-a stabilit relaþia:
ë = 70 A0,5
Acest fapt demonstreazã mãrimea apreciabilã a meandrului.
Meandrele libere, numite ºi meandre divagante sau de câmpii aluviale, sunt
modelate în depozite aluvionare exclusiv prin procese fluviale de eroziune lateralã
ºi transport, nefiind influenþate de versant. Evoluþia acestora duce la crearea albiei
majore. Aceste meandre sunt tipice pentru ceea ce se înþelege în general prin
noþiunea de meandru ºi cea de meandrare, pentru cã se parcurg toate etapele
genetice ºi evolutive, de la stadiul incipient pânã la cel de autocaptare.
Cele douã tipuri de meandre se supun aceloraºi legi, fapt demonstrat de
unele date morfometrice:
– meandre încãtuºate ë /l = 10,844; ë = 4,27 r
– meandre libere ë/l = 1 l; ë = 4,7 r0,98
O categorie aparte o formeazã meandrele râurilor cu scurgere pe calcare, în
care un rol important în genezã îl are eroziunea chimicã, impusã de gradul de
solubilizare a rocii.

Procesul meandrãrii

Geneza, dinamica ºi evoluþia meandrelor sunt datorate eroziunii laterale a

râului ºi procesului de autocaptare a meandrelor. De altfel aceste procese creeazã
în final forma elementarã de relief a râului, respectiv albia minorã. Prin eroziune

185
+
lateralã se formeazã malul concav. Acumulãrile de pe malurile opuse le conferã o
formã convexã. Meandrele sunt sinuozitãþile, buclele, create de râu prin eroziunea
lateralã, alternantã cu acumulãrile laterale. Astfel, în profil transversal albia va
prezenta un mal concav ºi unul convex. Morfologia patului albiei neechilibrate
este datã de prezenþa adânciturilor, pragurilor ºi bancurilor de pietriº, nisip, mâluri
etc. În zonele de convergenþã, eroziunea creeazã adâncituri (mouilles), iar
materialele sunt depuse, formând praguri (seuil) în zonele de divergenþã ale
curentului de apã, unde forþa de tracþiune este redusã; la râurile sinuoase, pragurile
se prelungesc spre aval formând bancuri laterale, iar la cele meandrate formeazã
bancuri de convexitate (fig.12.15, 12.16). La râurile meandrate, adânciturile sunt
localizate la baza concavitãþii, existând deci o alternanþã a adânciturilor ºi
pragurilor, intervalul dintre douã praguri sau douã adâncituri este de ë / 2, iar
spaþiul dintre un prag ºi o adânciturã este de ë / 4 (ë este lungimea undei de
meandru) (Bravard, Petit, 2000).

Fig. 12.15. Modelul iniþierii meandrãrii în laborator.

a, b, c, d, e - fazele de dezvoltare a pseudomeandrelor ºi de
trecere de la o albie rectilinie la o albie sinuos meandratã.

În albii rectilinii, circulaþia helicoidalã (transversalã) a apei se manifestã

diferit la cele douã maluri (în tendinþa atingerii echilibrului). Cantitatea de material
erodatã este depusã pe malul convex, astfel, curentul de apã, eliberat de încãrcãtura
sedimentelor, va avea suficientã energie pentru a acþiona asupra malului opus
(concav) prin eroziune, însã forþa curentului va fi maximã spre aval faþã de punctele
anterioare (fig. 12.17, 12.18). În felul acesta are loc atât o eroziune lateralã cât ºi
în aval. Meandrarea excesivã conduce la reducerea pantei meandrului ºi a

186
 &

Fig. 12.16. Trei stadii posibile în dezvoltarea meandrelor (Richards, 1985).

Fig. 12.17. Forme elementare de acumulare în canalele fluviale

(dupã Bravard, Petit, 2000):
a - în formã de meandru; b - în formã de tresã.

competenþei curentului de apã de a transporta încãrcãtura de fund. Astfel prin

autoreglare curentul de apã îºi creeazã un nou curs, prin autocaptare, capabil sa
transporte încãrcãtura de materiale. Aceastã pendulare a curentului de apã într-o
parte ºi înalta ºi autocaptãrile formeazã în final albia minorã în care se pot
reconstitui vechile meandre (meandre pãrãsite, numite ºi belciuge sau braþe
moarte), iar în interiorul acestora martori de eroziune (când prezintã o anumitã
altitudine), denumiþi popine sau grãdiºte.
Meandrele se dezvoltã deci fie simetric faþã de axul principal al râului, ca
meandre regulate, fie neregulat (meandre neregulate), caracteristice pentru albiile

187
+

Fig. 12.18. Dezvoltarea morfologicã rezultatã din formarea de creste alternante (dupã Ferguson,
1987) (a) ºi dezvoltarea crestelor laterale ºi sinuozitatea incipientã într-un canal amenajat
artificial (dupã Lewin, 1976) (cf. Bravard, Petit, 2000) (b):
1 - maluri iniþiale; 2 - creste în canalul de nivel minim al râului; 3 - depozite de prundiºuri
vechi; 4 - depozite de prundiºuri recente; 5 - depozite de spãrturi de piatrã înmagazinate;
6 - depozite nisipoase.

formate în roci sedimentare; în cuprinsul aceleaºi bucle se pot dezvolta generaþii

de meandre, numite meandre întortocheate sau compuse. În literatura de
specialitate le întâlnim ºi cu denumirea de meandre triple (méandres triples),
fiind rezultatul unor procese hidraulice.
Din cele prezentate rezultã cã principalii factori, determinanþi, în procesul
de meandrare sunt scurgerea ºi acþiunea mecanicã asupra substratului geologic.
Din modul cum se îmbinã ºi cum se autoregleazã aceºtia rezultã ºi alþi factori,
derivaþi, care rezidã în elementele geomorfometrice ale albiei, ca pantã, lãþime,
adâncime etc. De fapt este vorba de puterea pe care o posedã curentul de apã
pentru eroziune, în anumite condiþii. Meandrele libere se întâlnesc la râuri cu
putere de la 10 la 100W.m-2 (Ferguson,1981, citat de Bravard, Petit, 2000).
Rolul factorului litologic în geneza ºi dinamica meandrelor a fost semnalat
de Miller la sfârºitul secolului XIX (1883, citat de Mac, 1986). Cercetãrile au
încercat sã stabileascã chiar anumite relaþii matematice între litologie ºi meandrare.

188
 &
De exemplu, pentru depozitele cu praf ºi argilã, favorabile meandrãrii râurilor,
Schumm (1963, 1977) gãseºte relaþia:
P = 0,94 M 0,25
în care P este indicele de sinuozitate;
M = conþinutul de praf-argilã al malurilor.
Concluzia autorului este cã la 60% praf-argilã, coeficientul de sinuozitate
este mai mare de 1,5, deci râul este meandrat. Lungimea de undã a meandrului
ë variazã însã ºi în funcþie de debitul de umplere a albiei Q b (m3.s –1), pentru care
Schumm (1977) dã relaþia:
ë = 618Q b 0,43 M – 0,74
Debitul lichid influenþeazã dimensiunea meandrelor, dar la aceleaºi valori
ale debitului, râul poate meandra sau poate sã-ºi creeze o albie despletitã sau
rectilinie.
Panta redusã a albiei râului este de asemenea consideratã cauzã a meandrãrii.
Panta însã nu este factor determinant, pentru ca la aceleaºi valori ale pantei dar la
debite diferite râul are o dinamicã diferitã. Existã însã anumite valori critice care
marcheazã trecerea spre diferite tipuri de albii: trecerea de la un sector rectiliniu
la un sector sinuos corespunde valorii de 0,4%, maximul de meandrare
realizându-se la valori de 1,2...1,3%, când se trece la albii despletite (Ichim ºi
colab.,1989).
Cercetãrile efectuate în teren ºi laborator pun evidenþã coexistenþa mai multor
factori în procesul meandrãrii.

12.3.5. Râurile cu albii împletite ºi anastomozate

Noþiunea de albie împletitã se utilizeazã atât pentru albiile împletite în sens

strict cât ºi pentru albiile anastomozate. Existã însã studii care separã cele douã
tipuri de albii (Bravard, Petit, 2000). Pentru desemnarea acestor tipuri de albii se
mai utilizeazã ºi alþi termeni, cum sunt albii cu mai multe braþe, albii multiple,
albii ramificate, albii despletite.
În realitate cele douã noþiuni vizeazã acelaºi obiect, respectiv un râu care
curge prin mai multe canale, dar ca procese sunt diferite. Împletirea are loc la
albiile cu pante ceva mai accentuate, când debitul solid de fund se acumuleazã în
ostroave inundabile la ape mari, iar anastomozarea la albiile stabile, adâncite în
depozite fine, cu transport de aluviuni în suspensie (fig. 12.19). Principalele
caracteristici ale acestor albii care le ºi deosebesc unele de altele sunt prezentate
schematic în tabelul urmãtor (tabelul 12.2).
Albiile împletite sunt rezultatul acþiunii simultane a mai multor factori, dintre
care mai importanþi sunt:
- existenþa unui debit solid abundent ºi depus, rezultat mai ales din bazinele
torenþiale de versant sau din alte surse; împletirea se realizeazã pe mãsurã ce
curentul abandoneazã, prin sortare, o parte din materialele ce nu le poate transporta,
în general materiale grosiere, mãrind în felul acesta ºi panta râului;

189
+

Fig. 12.19. Împletirea ºi anastomozarea unui râu (dupã Bravard, Petit, 2000):
a - râu principal; b - râu afluent; c - afluent torenþial.

Tabelul 12.2
Caracteristici ale albiilor împletite ºi anastomozate

Elemente de identitate Albii împletite Albii anastomozate

Factorii de control
Textura depozitelor
Stabilitatea albiei
Transport aluviuni
Proces de depunere
Tendinþe de sedimentare
verticalã
Tipul de agradare a „insulei”
de depozite
Vegetaþia
Din amonte Din avale
Prundiºuri fluvio-glaciare Depozite fine de albie majorã
Albie instabilã Albie stabilã
Dominant debit târât Dominant debit în suspensie
Bancuri în albie Acumularea peste maluri
din apele de viiturã
Mai grosier spre amonte Mai fin spre amonte
Mai subþire spre aval Mai subþire spre amonte
Deloc sau temporarã Iarbã ºi tufiºuri dese

- existenþa unei pante accentuate este strâns legatã de existenþa aluviunilor

grosiere; la pante mari ºi aluviuni grosiere, râul îºi împarte albia în mai multe
canale formând adevãrate „delte continentale”; când panta se reduce, aluviunile
devin din ce în ce mai fine, iar râul îºi adunã apele într-un singur canal de scurgere;
este exemplul râurilor subcarpatice de la noi din þarã;
- variaþiile mari ºi rapide ale debitului lichid permit abandonarea unor
materiale ºi formarea unor bancuri centrale submerse din particule grosiere depuse
la ape mari, acesta evoleazã spre ostrov, la ape mici;
- maluri uºor erodabile, care sã favorizeze extinderea în lãþime a albiei active.

190
191
Fig. 12.20. Sector de râu împletit.
&
+
Din cele expuse rezultã cã regimul
aluviunilor, ca rezultat al mai multor
factori, este rãspunzãtor de împletirea
albiei.
Indicele de împletire redã raportul
dintre suma lungimii fiecãrui canal (mã-
surat paralel cu axa bandei active) ºi lun-
gimea L suprafeþei active de împletire (în
linie dreaptã) (fig. 13.20, 13.21):
Iî = (L1 + L2 . Ln) / L
Se poate lua ºi numai o lungime de
referinþã, cel mai indicat fiind 1 km.
Albiile anastomozate au fost iden-
tificate ºi denumite astfel de Schumm (1968)
Fig. 12.21. Calculul indicelui de împletire pentru a le deosebi de cele împletite prin
lt ºi gradul de sinuozitate al canalului caracterul lor stabil. Aceastã parti-
mijlociu Ts, (dupã Bravard, Petit, 2000).
cularitate rezidã în încrustarea în depozite
fine (tabelul 12.3). Anastomozarea prin agradare este impusã de condiþii
geomorfologice, tectonice ºi climatice, cum sunt regiunile afectate de miºcãri
subsidente, de modificãri ale nivelului local de bazã, regiuni cu climat umed, favorabil
alterãrii puternice, ºi deci formãrii sedimentelor fine.

12.4. Acumularea - depozitele aluviale

12.4.1. Caractere generale
Formaþiunile fluviale sunt sedimentele rezultate din transportul ºi acumu-
larea de cãtre apele curgãtoare a materialelor erodate în cadrul bazinelor (pe
versanþi sau în albia râului). Sunt foarte rãspândite în general pe continente,
la baza munþilor, pe fundul vãilor ºi mãrilor.
Formaþiunile fluviale se numesc aluviuni. Sunt bine cunoscute în litera-
tura de specialitate pentru importanþa lor, atât pentru reconstituiri paleogeo-
grafice, cât ºi pentru societate.
Într-un sistem fluvial de ordin superior, factorii care condiþioneazã depu-
nerea variazã de la izvor la vãrsare, în cadrul celor trei secþiuni: superioarã,
medie ºi inferioarã (fig. 12.22 ºi 12.23).

Fig. 12.22. Schema

generalizatã a unui sistem
fluvial (dupã Schumm,
1977, cu modificãri).

192
193

Fig. 12.23. Sistemul fluvial în funcþie de stadiul de evoluþie, altitudine ºi climã (dupã Chorley ºi colab., 1984).

&
+
Stratificaþia aluviunilor rezultã din depunerea particulelor în pãturi
succesive, preluând forma substratului unde sunt depuse (fig. 12.24).
• Stratificaþia orizontalã sau paralelã este caracteristicã unui curs de
apã liniºtit sau în repaus; stratele formate sunt paralele între ele.
• Stratificaþia oblicã este specificã sedimentelor fluviale, în condiþiile
modificãrii vitezei de depunere a curenþilor de apã. Când viteza de sedimentare
se menþine ridicatã un timp îndelungat în condiþiile schimbãrii sensului de
transport rezultã o stratificaþie încruciºatã (fig. 12.22). Aluviunile se caracte-
rizeazã printr-o mare varietate granulometricã, morfometricã ºi structuralã.

Fig. 12.24. Morfologia ºi structura internã a unui rid de curent (ripple-marks).

Formaþiunile fluviale pot fi prezentate în trei mari grupe, dupã poziþia

în cadrul formelor fluviale ºi dupã dimensiunea ºi gradul de stabilitate (tabelul
12.4):
Tabelul 12.4
Caracteristicile depozitelor de albie
Locul depunerii Nume Caracteristici
Canal, albie Depozite tranzitorii de canal Aluviuni în patul râului; o parte poate
minorã fi conservatã în canale sau lateral în albie
Aluviunile formate iniþial din depunerea
unor sedimente grosiere cu depozite mai
Umpluturi de canal ºi insule fine deasupra; o trãsãturã dominantã a
aluvionale canalelor despletite
Point-bar pe malul convex al meandrelor
ºi bar-urilor marginale care pot forma o
Depozite laterale secvenþã alternantã de-a lungul canalelor
drepte
Albie majorã Aluviuni prin grinduri Acumulãri locale de material predomi-
nant nisipos, format la inundaþii
Depozite de luncã; Acumulãri heterogene, de obicei cu
depozite de terasã material fin deasupra; includ mâl natu-
ral ºi depozite mlãºtinoase
Poala muntelui Conuri aluviale: Formate de cursuri efemere sau perene;
(denivelãri) - torenþiale; sedimentele descresc în mãrime cu
- fluviatile; distanþa de la centrul conului; câteva
- noroioasã conuri se pot uni pentru a forma o
(aluviuni în evantai) câmpie aluvialã (bajada)
Vãrsare Câmpii de nivel de bazã Delte Sunt formate acolo unde un curs îºi
(se analizeazã la formaþiunile depune încãrcãtura la intrarea în
litorale) mare sau în alt fel de apã stãtãtoare; sunt
caracteristice trei seturi de structuri
sedimentare

194
 &
- aluviuni din albia minorã ºi albia majorã; aluviuni de terasã; aluviuni
bazale; bancuri, ostroave, renii sau bare arcuite (point bar), canale colmatate
ºi pãrãsite; pânze aluviale, grinduri de viiturã, mlaºtini în arii cu ape stagnante;
- aluviuni din conuri de dejecþie (alluvial fan) ºi piemonturi;
- aluviuni din câmpii de nivel de bazã.

12.4.2. Aluviunile din albia minorã

Majoritatea acestor aluviuni au o poziþie în spaþiu efemerã ºi sunt ca

vârstã holocene sau actuale. Ele se formeazã în condiþii de pantã redusã,
când râul divagheazã formându-ºi meandre, cu maluri concave (în care
erodeazã) ºi maluri convexe (în care depune) (fig. 12.25). Depunerile au loc
ºi în talveg ºi peste maluri (în luncã) la inundaþii.

Fig. 12.25. Geneza stratificaþiei oblice plane (a) ºi a celei oblice imbricate (b).

Aluviunile bazale din canalul de scurgere (channel floorlag) variazã ca

grosime (în general 1-2 m); sunt discontinue ºi formate din elemente grosiere
(pietriº, nisip), depuse la viteze reduse ale apei; în cursul inferior al râurilor
mari, depozitele de canal sunt nisipos-argiloase, cu resturi organice; la supra-
faþa straturilor de nisip apar „valuri” ºi ondulaþii de curent.
Meandrele pãrãsite sunt umplute cu sedimente nãmolos-argiloase
laminate, care formeazã mlaºtini cu acumulãri de turbã (în climat temperat
sau rece ºi umed).
- Aluviunile laterale (renii sau bancuri arcuite - point bar) sunt construite
prin acumularea sedimentelor la marginea canalului, în special pe malurile

195
+
convexe. Depozitele au o pantã linã (de la margini spre centrul albiei) ºi pot
atinge 10–20 m grosime. Sunt formate din nisipuri bine sortate (dominantã
fiind componenta nisipoasã), cu resturi organice. La partea superioarã pot
apãrea straturi nisipo-mâloase sau argiloase rubanizate. Se prezintã sub forma
unor corpuri tabulare cu stratificaþie oblicã, ce trec spre centrul canalului în
stratificaþie paralelã ºi grosime din ce în ce mai redusã.

Fig. 12.26. Evoluþia meandrelor unui râu ºi acumularea aluviunilor.

– Aluviunile axiale (bancuri sau dune; ostroave, insule - barre de chenal).

Aluviunile din lungul canalului sunt specifice albiilor despletite (fig.12.27,
12.28). Poziþia ºi suprafaþa emersã evolueazã în funcþie de viteza ºi debitul
apei râului, cu precãdere deci la viituri. Petrografic ºi granulometric, aluviunile
sunt heterogene. Pe distanþe mari se constatã o descreºtere a diametrului
aluviunilor spre aval, unde indicele de rotunjire este mare. Local, granulometria
poate fi diferitã datoritã aportului lateral de aluviuni ale afluenþilor.
Grosimea aluviunilor poate atinge 10-15 m la râurile mari ºi creºte din
amunte spre aval pe mãsurã reducerii pantei talvegului.

196
 &

Fig. 12.27. Morfologia ºi formaþiunile unui curs de apã împletit.

Poziþia ostroavelor faþã de direcþia de curgere:
I - longitudinalã; 2 - transversalã; 3 - diagonalã;
4 - formaþiuni de fund de albie; 5 - formaþiuni de ostroave.

O secvenþã completã prezintã urmãtoarea succesiune (de la bazã spre

partea superioarã): nisip ºi pietriº cu stratificaþie oblicã; nisip fin cu stratificaþie
oblicã ºi cu lamine sinuoase ºi drepte, nivele argiloase-nãmoloase cu laminaþie
orizontalã (fig. 12.29).

Fig. 12.28. Poziþia aluviunilor în albie ºi Fig. 12.29. Structura internã a unui
formarea ostroavelor. Sãgeþile aratã direcþia de ostrov.
curgere a apei.

12.4.3. Aluviunile din albia majorã

În sens restrâns, aluviunile din albia majorã sunt doar cele depuse de o
parte ºi alta a râului, în timp istoric - aluviunile din grinduri. Albiile majore
ºi terasele sunt formate din depozite de albii minore, ce au însã anumite
particularitãþi ºi sunt cunoscute ca depozite de luncã ºi depozite de terasã.

197
+
Aluviunile din grinduri sunt rezultatul depunerilor în apropierea malurilor
la inundaþii, datoritã reducerii vitezei curentului de apã (fig. 12.30).
Acumularea intensã de materiale creeazã adevãrate diguri naturale de o
parte ºi de alta a albiei minore. Aluviunile din grinduri sunt alcãtuite din
alternanþe de nisipuri grosiere cu siltite ºi fracþiune argiloasã. Grindurile dau
luncii în profil transversal un aspect bombat, supraaluvionat cãtre albia minorã.
Depozitele de luncã sunt depuse peste roca în loc ºi reprezintã de fapt
vechi depozite din albii majore, detaºate ulterior ca terase (fig. 12.31). Stratul

Fig. 12.30. Succesiunea depunerii aluviunilor.

Fig. 12.31. Poziþia aluviunilor din albia minorã în diferite etape de evoluþie a râului.

198
 &
de aluviuni este format din pietriº rulat (numit pietriº de terasã) peste care
uneori se aflã argilã finã aluvialã.
Depozitele piemontale sunt constituite din suprapunerea ºi îngemãnarea
conurilor aluviale, în consecinþã ele prezintã, în general, caracteristicile aces-
tora. Aluviunile piemontale sunt pietriºuri de diferite dimensiuni amestecate
cu nisipuri ºi pãturi sau lentile de argilã în structurã încruciºatã. Pietriºurile
piemontane au un grad diferit de rulare, adesea cu blocuri colþuroase care
indicã o scurgere torenþialã.
Granulometria materialelor scade din amonte spre avale ºi de la bazã
spre partea superioarã. In piemonturile vechi, nefuncþionale, alterarea este
destul de avansatã, putând apãrea cruste feruginoase, argile ºi nisipuri (din
alterarea pe loc), Astfel, structura iniþialã de tip torenþial este puternic modificatã.
Grosimea stratelor de pietriº diferã în funcþie de tectonica regiunilor pe care le
racordeazã. Subsidenþa activã a regiunilor de la baza muntelui determinã
grosimi apreciabile, de peste 200 m. Schimbãrile climatice ºi paroxismele
tectonice se regãsesc în pânze de pietriºuri piemontane (Gr. Posea ºi colab.,
1970).

12.4.4. Aluviunile din câmpiile de nivel de bazã

La gura de vãrsare a unor fluvii în ape stãtãtoare se acumuleazã cantitãþi

mari de materiale datoritã reducerii vitezei apei. Condiþiile hidrodinamice ale
colectorului determinã acumularea la þãrm sau redistribuirea aluviunilor pe
platforma continentalã. Când aluviunile sunt distribuite pe suprafeþe întinse
se formeazã câmpii aluvionare. Panta depozitelor este foarte linã, pentru cã
sunt alcãtuite din materiale fine, argile ºi nisip.
În structura pe verticalã, o deltã prezintã peste depozitele marine vechi,
cu stratificaþie paralelã, o alternanþã din nisipuri ºi argile fluviale, depuse
lenticular, cu stratificaþie încruciºatã, cu sedimente marine; spre partea supe-
rioarã apar fracþiunea nisipoasã, predominant fluvialã, ºi depozitele de mlaºtinã
(argile cu plante).
Datoritã condiþiilor de formare impuse de poziþie, aceste depozite se
trateazã de obicei la cele litorale.

Întrebãri ºi exerciþii de verificare

1. Explicaþi trecerea de la eroziunea prin picãtura d eploaie la eroziunea
torenþialã. Care dintre tipurile de curgere în albie au acþiune dinamicã
severã asupra albiei?
2. Desenaþi ºi explicaþi noþiunile asupra albiei?
• con de dejecþie – proluviu;
• coluviu – glacis – con de grohotiº;
• albii meandrate;
• albii anastomazate;
• albii împletite.
2. Care sunt caracteristicile morfocinetice ºi morfografice ale depozitelor
din conurile de grohotiº ºi conurile de dejecþie?

199
+

Depozite aluviale în Delta Dunãrii.

Albia minorã a Prahovei la confluenþa cu Gura Beliei.

200
 &
Tema V

Dinamica glaciarã

Obiective

Tema îºi propune:

ð Prezentarea principalelor forme de relief create de gheþari montani

ºi cei de calotã prin procesele de eroziune ºi acumulare;

ð rolul bilanþului glaciar în dinamica gheþarilor.

201
+

Dunãrea la Feteºti în aprilie 2006.

Acumulãri biogene la þãrmul Mãrii Negre, la Eforie Sud.

202
 &
13. Acþiunea morfodinamicã a gheþarilor

Formele de relief create de gheþari sunt grupate în (fig 13.1):

– forme de eroziune;
– forme de acumulare (de depunere).
Aceste forme fac obiectul de studiu, în principal, al geomorfologiei;
glaciologia pune accent pe mecanismele lor de formare, ca urmare a agentului
modelator principal – gheaþa. Sunt situaþii când eroziunea ºi acumularea
acþioneazã simultan, forma creatã putându-se cu greu atribui unui anumit
proces (cazul morenelor glaciare).
Deºi geomorfologic morenele sunt considerate forme de acumulare, totuºi
este greu de delimitat rolul eroziunii de cel al acumulãrii în formarea lor.

Fig 13.1. Morfologia montanã glaciarã (forme de eroziune ºi forme de acumulare).

203
+
13.1. Eroziunea glaciarã
13.1.1. Factori care influenþeazã eroziunea glaciarã

Mecanismele eroziunii glaciare sunt strâns legate de: stadiul de evoluþie

a masei gheþarului, în raport direct cu variaþiile bilanþului specific; localizarea
potenþialului optim al eroziunii în masa gheþarului; caracteristicile suprafeþei
subiacente (preexistente).
Dinamica masei gheþarului redatã de bilanþul specific necesitã observaþii
îndelungate. De asemenea, pentru studiile contemporane se iau în seamã nu
atât investigaþiile din anii cu bilanþ normal, cât cele din anii excepþionali,
cum sunt cei foarte secetoºi ºi cu temperaturi ridicate. În general, se admite
cã la bilanþul nul suprafaþa gheþarului este neschimbatã. În realitate, observaþiile
efectuate în ultimul secol au demonstrat cã la un bilanþ nul, fruntea limbii
gheþarului poate sã se retragã, în timp ce zona de acumulare se extinde.
Înaintãrile ºi retragerile frunþii gheþarilor nu sunt sincrone, chiar la gheþarii
situaþi la aceeaºi latitudine, datoritã fie unor cauze locale, fie altitudinii lor
diferite.
Existã un decalaj între variaþiile dintre zona de acumulare ºi cea de
ablaþie ºi dinamica gheþarului, urmãritã în variaþiile frunþii acestuia. Ridicarea
temperaturii, la altitudini joase, poate diminua acumularea ºi accelera ablaþia
datoritã precipitaþiilor sub formã de ploaie. La altitudini ridicate, sporeºte
gradul de umiditate ºi, implicit, acumularea.
Dintre factorii locali care determinã asincronizarea înaintãrii ºi retragerii
gheþarilor se citeazã erupþiile vulcanice, avalanºele, factori ce conduc inclusiv
la fenomenele de „captare” glaciarã.
Gheþarii în creºtere au o dinamicã activã. Cantitatea de material erodat
este în funcþie de natura rocii, de gradul ei de fisurare ºi de diaclazare.
Gheþarii cu bilanþ pozitiv (în creºtere) au un potenþial eroziv ridicat dacã
prezintã o morenã de fund.
Capacitatea de eroziune ºi transport a gheþarilor este strâns legatã deci
de fluctuaþiile anuale ale frunþilor. În timpul verilor, fruntea este descoperitã,
iar gheþarul regreseazã, pentru ca în timpul iernii sã înainteze ºi sã se acopere
cu zãpadã.
Potenþialul morfodinamic al gheþarului este diferit în profilul sãu
transversal. Existã o eroziune subglaciarã realizatã de „torenþi” ºi o eroziune
efectuatã de masa gheþarului în miºcare, ambele forme sunt stimulate însã de
eroziunea periglaciarã.
Eroziunea torenþilor subglaciari explicã vãile adânci ºi marmitele sãpate
de apa turbionarã de sub gheþari.
La marginea inlandsisurilor, eroziunea subglaciarã formeazã diferite
forme de relief. Dupã Woldstedt, torenþii subglaciari formau o reþea de
50–80 km pe toatã bordura meridionalã a inlandsisurilor cuaternare.
Cantitatea de sedimente transportatã de torenþii subglaciari este diferitã
de la un gheþar la altul. Pornindu-se de la volumul acestuia s-a cãutat sã se
stabileascã intensitatea eroziunii glaciare.

204
 &
Acþiunea de eroziune a gheþarilor este greu de departajat de cea a
torenþilor subglaciari sau cea de pe versanþii bazinului glaciar fãrã gheaþã. În
general, însã, eroziunea glaciarã a unui gheþar staþionar este extrem de redusã
(L. Lliboutry dã 0,05 mm/an, eroziunea glaciarã medie fiind de circa 20 de
ori mai puternicã).
Eroziunea gheþarilor în miºcare este puternicã sub limbile de gheaþã în
cazul gheþarilor de vale, iar în cazul inlandsisurilor gheþarii nu au modificat
decât foarte puþin sau chiar au protejat regiunile centrale, gheaþa fiind practic
imobilã. În jurul inlandsisurilor eroziunea este maximã.
Materialele erodate sunt transportate ºi sedimentate sub forma unor coline
(vezi capitolul „Acumularea glaciarã”).
Intensitatea proceselor de eroziune glaciarã este dependentã de
duritatea rocilor, de gradul de fisurare ºi diaclazare ale acestora, dar ºi de
forma pe care s-a suprapus gheþarul, inclusiv panta reliefului ºi cea a gheþii.
Sectorul subglaciar este cel mai expus proceselor de eroziune. Acestea sunt
mai active la gheþarii temperaþi decât la gheþarii reci, datoritã prezenþei apei
subglaciare în anumite perioade ale anului.

13.1.2. Evoluþia teoriilor privind eroziunea glaciarã

Acþiunea morfologicã a gheþarilor este abordatã în principal de cãtre

geomorfologi, care pornesc de la studiul formelor de teren pentru a deduce
procesele de eroziune a gheþii ºi apoi, prin procese, explicã formele.
Confruntarea permanentã a rezultatelor cercetãrii formelor de relief cu
cele ale proceselor care le creeazã pare a fi pentru geomorfologi abordarea
indispensabilã explicãrii eroziunii glaciare (J. Tricart, A. Cailleux, 1962).
De la primele observaþii asupra fenomenelor de eroziune ºi pânã în
prezent s-au confruntat douã grupe de teorii; una exacerbând rolul gheþarilor
în modelarea reliefului, iar alta minimizându-l.
Teoria ultraglacialistã este cea mai veche, afirmatã la sfârºitul secolului
al XIX-lea, mai ales de geomorfologi. Cu unele modificãri ea este acceptatã
ºi astãzi de cãtre unii cercetãtori. Conform acestei teorii, gheþarii sunt cei
mai activi dintre agenþii de eroziune continentalã. Ei modificã total relieful
preexistent, transportând ºi depunând apoi mase impresionante de grohotiº.
Cercetãrile s-au efectuat în special în America de Nord ºi în nordul Europei
(Scandinavia, Polonia), iar concluziile ultraglacialiste se bazeazã pe
interpretarea unilateralã a grosimii mari a morenelor ºi pe adâncimea
apreciabilã a unor vãi glaciare din Alaska ºi Columbia Britanicã.
„ªcoala vãii glaciare” atribuie gheþii rolul principal în sculptarea formei,
comparându-le cu vãile fluviatile. Ca ºi râul, gheþarul îºi modeleazã patul în
funcþie de dinamica sa. Aceastã concepþie a fost aplicatã în Munþii Alpi de
cãtre A. Penck ºi Brukner ºi de cercetãtorii ªcolii de la Grenoble.
Teoria antiglacialistã apare la sfârºitul secolului al XIX-lea, concomitent
cu teoria ultraglacialistã, ca o reacþie la aceasta; ea a fost amendatã pe mãsura
obþinerii unor noi observaþii asupra dinamicii gheþarilor. Potrivit glacio-

205
+
logilor-geologi, gheþarii favorizeazã conservarea reliefului, de unde ºi
denumirea de teoria gheþarilor protectori. Treptat, teoria antiglacialistã, în
aceastã formã, a fost abandonatã.
Teoria antiglacialistã modernã nu neagã rolul gheþarului în modelarea
reliefului, admiþând existenþa unui relief tipic glaciar. De asemenea, gheþarii
modeleazã formele preexistente, cãrora le dã o amprentã glaciarã.
Teoriile „tranzacþionale” admit capacitatea gheþarului de a eroda ºi
transporta materialele erodate, modelându-ºi în acest fel valea pe o vale
schiþatã anterior (J. Tricart ºi A. Cailleux, 1962).
Teoria lui Emm. De Martonne susþine cã relieful preglaciar este cel care
faciliteazã morfodinamica gheþarului. Ea a fost aplicatã la gheþarii de munte
din Alpi. Dupã autorii citaþi meritul teoriei lui Emm. De Martonne constã în
faptul cã a sesizat combinarea proceselor succesive a douã sisteme de eroziune
diferite. Ea nu a fost aplicatã însã în domeniul glaciaþiunii inlandsisurilor, ci
doar reliefului tipic montan.
La concluzii asemãnãtoare au ajuns ºi alþi autori. De exemplu, Flint,
fãrã a emite o anumitã ipotezã, îºi expune principalele idei asupra rolului
geomorfologic al inlandsisurilor într-un capitol din tratatul sãu, creând în
America o ºcoalã în acest sens. Dupã Flint, alþi autori americani au demonstrat
cã rolul morfogenetic al gheþii se manifestã prin debitaj ºi abraziune, primul
proces fiind preponderent. Abraziunea rezultã din frecarea gheþii încãrcate cu
pietriºuri. Ambele procese au o anumitã intensitate în funcþie de caracteristicile
suprafeþei preexistente: gradul de alterare, gradul de diaclazare, crãpãturi etc.
Abraziunea dominã pe contrapantã, iar debitajul este intens pe suprafeþe
înclinate, spre aval.
Acþiunea morfogeneticã a gheþii este cu atât mai mare cu cât gheaþa are
încorporatã o cantitate mai mare de grohotiº. În acest fel se explicã faptul cã
eroziunea inlandsisurilor a fost mai importantã pe marginile calotei glaciare.
Atât Martonne cât ºi Flint, precum ºi alþi autori, insistã asupra raporturilor
dintre gheþar ºi suprafaþa preexistentã (relief, litologie, tectonicã).
Fiecare dintre teoriile enunþate au valabilitatea lor, ele nu se exclud, ci
se completeazã una pe alta.
În urma analizei fãcute, J. Tricart ºi A. Cailleux (1962) ajung la unele
concluzii care se regãsesc ºi astãzi în preocupãrile glaciologilor, domeniul
glaciar al Pãmântului constituind în multe privinþe un laborator inepuizail ca
problematicã.
– Mecanismele eroziunii glaciare sunt încã discutate, ele sunt diferite la
gheþarii locali, temperaþi, faþã de cele ale gheþarilor de calotã, fiind determinate
de condiþiile locale ale fiecãrui tip de gheþar.
– Dinamica gheþii ºi caracteristicile ei morfogenetice nu depind numai
de masa de gheaþã, ci ºi de litologie, relaþie care trebuie privitã în dublu sens.
– Pentru studiile glaciologice sunt deosebit de importante analizele
concrete pe termen lung ºi încercarea de sintetizare pe baza acestor rezultate.
Aderarea la una din teoriile prezentate se face numai în urma acestor cercetãri,
efectuate de cele mai multe ori colectiv ºi pe gheþari tipici.

206
 &
13.1.3. Formele de relief

Circul glaciar. În 1823, Charpentier observã circurile ca forme de relief,

dar abia în 1837 Gastaldi le atribuie, pentru prima datã, eroziunii glaciare.
Ca formã de relief este abordatã de specialiºtii geomorfologi ai regiunilor
glaciare ºi periglaciare.
Glaciologic, circurile glaciare sunt în primul rând rezultatul acþiunii
erozive a gheþii asupra scoarþei terestre.
Circul glaciar este o microdepresiune semicircularã sau circularã cu
fundul relativ plat ºi versanþi abrupþi care a fost sau este ocupatã de gheþar.
Asupra genezei circurilor glaciare s-au purtat ample discuþii, pãrerile
fiind grupate în douã mari categorii: ultraglacialiste ºi antiglacialiste. Dupã
teoriile ultraglacialiste, circurile glaciare sunt rezultatul acþiunii névé-ului
asupra substratului. Teoriile antiglacialiste considerã cã circurile glaciare sunt
rezultatul proceselor complexe de gelivaþie, nivaþie ºi eroziune fluvialã anterior
existenþei gheþii. Aceasta din urmã contribuie la modelarea ulterioarã a unor
microdepresiuni preexistente.
Conform teoriilor antiglacialiste, în geneza circurilor se disting trei faze:
incipientã, de névé ºi de evoluþie glaciarã a circurilor (J. Tricart ºi A. Cailleux,
1962, fig. 13.2). În faza incipientã are loc acumularea unor cantitãþi mari de

Fig. 13.2. Evoluþia circurilor glaciare (dupã J. Tricart ºi A. Cailleux, 1962).

zãpadã pe o suprafaþã uºor concavã, cu denivelãri situate fie la obârºia unei

vãi, fie pe accidente structurale. În a doua fazã, zãpada stratificatã începe sã
se transforme în névé ºi în gheaþã simultan cu mãrirea excavaþiei prin procese
de gelivaþie. Când grosimea névé-ului ºi a gheþii depãºeºte coeficientul de
frecare începe sã alunece peste prag, cãutându-ºi drum spre altitudini mai
coborâte. Dinamica gheþii în cadrul circului este susþinutã ºi de rimaye,
respectiv de fanta existentã între gheaþã ºi pereþii circului, la care nu aderã
perfect datoritã plasticitãþii ºi vâscozitãþii. În ultima fazã are loc modelarea
puternicã a circului, atât a versanþilor, cât ºi a fundului sãu, transformându-se

207
+
în depresiuni de diferite dimensiuni, uneori atingând diametre apreciabile.
Prin intersectarea crestelor care separã circuri alãturate, apar fie circuri
complexe, fie creste cu altitudini reduse. De sub masa de gheaþã se iveºte
roca în loc sub forma nunatak-urilor. Când se unesc circuri glaciare de pe
mai mulþi versanþi opuºi, în relief rãmân vârfuri piramidale cunoscute sub
numele de hornuri.
Custurile (karlingurile) se formeazã prin evoluþia versanþilor circurilor
alãturate ºi se prezintã sub forma unor culmi ascuþite. Porþiunile mai coborâte
ale custurilor se numesc înºeuãri de transfluenþã, atunci când masa de gheaþã
dintr-un circ situat la altitudini mai mari poate sã treacã într-un circ cu
altitudini mai coborâte decât primul.
Valea glaciarã este forma de relief prin care se deplaseazã limba gheþa-
rului, formã ocupatã sau nu de gheaþã (în prezent). Ca ºi în cazul circurilor
glaciare, în formarea vãilor s-au confruntat susþinãtorii teoriilor ultraglacialiste
ºi antiglacialiste, dominând un timp aºa-numita „ºcoalã a vãii (patului)
glaciare”. Aceasta susþinea cã gheþarii au o putere erozionalã capabilã sã
modifice total topografia anterioarã instalãrii gheþii. Davis a atras atenþia
asupra faptului cã nu trebuie sã se piardã din vedere cã gheaþa acoperã doar
patul (fundul) vãii. Versanþii vãii sunt modelaþi de procese periglaciare. Ca
ºi râul, gheaþa îºi amenajeazã patul în funcþie de dinamica curgerii. Indiferent
de acceptarea sau nu a ipotezelor eroziunii glaciare (vezi ºi „Evoluþia teoriilor
privind eroziunea glaciarã”), este de înþeles cã limba gheþarului se instaleazã
acolo unde relieful preexistent îi este favorabil prin denivelãri negative mai
mult sau mai puþin adânci. Ulterior, acestea sunt modelate de gheþari, astfel
încât ele sunt rezultatul unor procese complexe de modelare a scoarþei terestre,
tipice regiunilor cu climat rece.
Morfologia alpinã cu vãi glaciare este un indiciu al existenþei gheþarilor
cuaternari. În profil transversal valea glaciarã are în general forma literei U.
Asemenea vãi se gãsesc însã ºi în zonele tropicale, formate în condiþii climatice
specifice acestor regiuni, fãrã nici o legãturã cu modelarea glaciarã. De
asemenea, vãile glaciare pot avea ºi forma literei V, cum sunt unele vãi
glaciare din Marea de Gheaþã. Uneori au ºi un profil complex, respectiv sub
formã de V ºi de U.
În profilul transversal apar adesea umeri de vale, dovezi fie ale fazelor
glaciare succesive, fie ale evoluþiei periglaciare (fig. 13.3).

Fig. 13.3. Profil transversal printr-o vale glaciarã (dupã A. N. Strahler, 1973).

208
 &
Profilul longitudinal al unei vãi glaciare prezintã o succesiune de trepte
(praguri) ºi cuvete sau bazine situate în amonte de praguri, rezultate prin
procese de subsãpare glaciarã (fig. 13.4). Adâncirea cuvetelor din spatele
pragurilor este însoþitã ºi de o creºtere în grosime a gheþii, ce are o acþiune
erozivã mai intensã în contrapantã. Dupã topirea gheþarilor aceste cuvete, ca
ºi circurile glaciare, sunt ocupate de lacuri glaciare.

Fig. 13.4. Profil longitudinal prin Valea Bucurei (Munþii Retezat, dupã I. Piºota, 1971).

În Alpii Transilvaniei (Carpaþii Meridionali), acest tip de relief modelat

de gheþari are caractere proprii (fig. 13.5). Cele peste 150 de lacuri glaciare,
formate în circuri ºi în lungul vãilor glaciare, situate în cea mai mare parte
la o altitudine medie de 2000 m, au fost studiate sub aspect hidrologic
(I. Piºota, 1971). Un exemplu de lacuri situate în lungul vãilor este complexul
glaciar Bucura-Lia din Munþii Retezat, unde se aflã urmãtoarele lacuri: Bucura,
Tãul Agãþat, Tãul Porþii, Florica, Viorica, Ana, Lia, cu o suprafaþã totalã de
9,7 km2 (I. Piºota, 1971, pag. 35).

Fig. 13.5. Circuri glaciare ºi vãi glaciare în Munþii Godeanu (dupã Gh. Niculescu, 1965).

209
+
Pe baza analizei umerilor din vãile glaciare ºi a corelãrii cu condiþiile
locale structurale ºi topoclimatice, Grigore Posea (1981) considerã cã glacia-
þiunea cuaternarã a afectat Carpaþii Româneºti (Munþii Fãgãraº) numai într-o
singurã fazã, ºi anume în Würm.
Fiordurile sunt vechi vãi glaciare acoperite de apã. Ele apar sub forma
unor golfuri alungite puternic ºi ramificate, pe þãrmurile accidentate ale unor
þinuturi muntoase acoperite cu gheþari. Apariþia ºi evoluþia fiordurilor sunt
dependente de preexistenþa unor vãi fluviale în care s-au instalat gheþarii.
Fiordurile reprezintã ultima fazã a acestei evoluþii, cea de golf extrem de
alungit ºi ramificat (Sogne, 1.200 m).
Rocile mutonate (roches moutonnées) sunt rezultatul eroziunii glaciare
ºi apar sub forma rocilor ºlefuite ovale sau circulare, cu unghiuri tocite.
ªlefuirea rocilor provine dintr-o uzurã a asperitãþilor rocilor. Numele este
considerat de mulþi autori a fi provenit în urma asemãnãrii lor cu o turmã de
oi culcate. Dupã L. Lliboutry (1964), analogia se face cu o perucã din secolul
al XVIII-lea, bine rotunjitã.
Pe rocile mai puþin dure se observã striuri, uneori adâncite spre aval.
Prezenþa striurilor presupune existenþa gheþarilor ºi cu ajutorul lor se poate
determina vechea direcþie de scurgere a gheþii ultimei faze glaciare din
Cuaternar, în cazul gheþarilor de calotã.
Fjeld-urile, câmpii sau podiºuri dezvoltate pe un strat dur, au fost netezite
în parte de cãtre gheþarii de calotã. Asemenea câmpii apar în Scandinavia,
Peninsula Kola, partea nordicã a Munþilor Ural, Siberia de Est, Canada.
Suprafaþa acestei câmpii este ondulatã, cu spaþii depresionare acoperite
de turbã, mlaºtini sau lacuri.

13.2. Acumularea glaciarã

13.2.1. Formaþiunile glaciare

Formaþiunile superficiale rezultate din depunerea gheþarului sunt

cunoscute sub douã denumiri: morene ºi tilluri. Formele de relief create din
aceste depozite sunt, de asemenea, diversificate în funcþie de tipul gheþarilor:
de munte sau de calotã.
Formaþiunile glaciaþiei recente ocupã circa 35% din suprafaþa Europei,
ºi anume: Europa de Nord (peninsula Scandinavia, Finlanda), Europa Mijlocie
(nordul Poloniei, Germaniei ºi Olandei), precum ºi zona montanã începând
din vest cu Pirineii, Masivul Central Francez, Munþii Jura, Munþii Vosgi ºi
continuând, spre est, cu Munþii Alpi, Munþii Carpaþi, Munþii Caucaz. Ele se
gãsesc pe spaþii întinse în America de Nord (Canada, nordul Statelor Unite),
la diferite altitudini în toatã Cordiliera Pacificã, din Alaska pânã în Insula
Þara de Foc, în Asia Centralã Înaltã etc. Prezenþa lor este legatã de extinderea
gheþarilor cuaternari ºi a celor actuali. Suprafaþa apreciabilã justificã interesul
specialiºtilor pentru studiul lor.

210
 &
Termenul de morenã se pare cã îºi are originea în limba latinã, murana
desemnând o îngrãmãdire de pietre. Dupã Lliboutry (1965) el poate proveni
ºi de la murus, sens apropiat cu cel de zid, perete.
Terminologia anglo-saxonã foloseºte noþiunea de till, introdusã se pare
de Flint. În literatura de specialitate din România se întâlnesc ambii termeni:
în general, geomorfologii folosesc noþiunea de morenã (mai ales pentru gheþarii
montani), iar geologii pe cea de till, pentru sediment, ortho-tilluri pentru
formaþiuni glaciare remaniate.
Una dintre primele clasificãri a morenelor a fost fãcutã de Comisia
Internaþionalã a Gheþarilor în 1989 ºi se bazeazã pe poziþia pe care o au
morenele în raport cu gheþarul. Potrivit acestei clasificãri se deosebesc:
morene mobile (laterale sau mediene); morene depuse (riverane, mediane,
frontale, de fund). Cu unele modificãri clasificarea este folositã ºi astãzi
(fig. 13.6).

Fig. 13.6. Formarea morenelor mediene:

A-A’, B-B’, C-C’ – morenele mediane ºi profilurile lor longitudinale; a-a’, b-b’ – profiluri
transversale prin limba gheþarului (dupã L. R. Serebreannâi ºi A. V. Orlov, 1985).

211
+
Clasificarea geneticã propusã de Lliboutry (1965) se bazeazã de fapt tot
pe cea din 1899, cãreia i-a adus unele completãri ºi, aºa cum afirmã acesta,
înglobeazã ºi alte forme, adeseori confundate cu morenele.
Morenele mobile sunt reprezentate de:
– morene stratificate care provin din diferite procese subglaciare; iniþial
sunt morene inferioare, dar pot fi înglobate în masa gheþarului în urma
confluenþei mai mult gheþari;
– morene de grohotiº, laterale, mediene sau în pânzã, care se formeazã
din grohotiºul cãzut de pe pante; pot deveni interne fãrã a fi însã stratificate
datoritã poziþiei lor în stratele superioare ale gheþarului;
– morene de ablaþie care provin fie de la o morenã stratificatã inferioarã,
fie din pânzele de grohotiº în urma procesului repetat de ablaþie.
Morenele depuse prezintã urmãtoarele tipuri:
– morene riverane sau laterale;
– morene de ablaþie (ablation till) – provin din morenele de ablaþie
mobile dupã topirea completã a gheþii;
– morene frontale sau stadiale – provin din morenele de ablaþie, prin
acumulãri repetate în fruntea gheþarului;
– morene de împingere – provin din remanierea morenelor frontale în
urma împingerilor exercitate de gheþar;
– gheþarii stâncoºi – depozite interstratificate de zãpadã, gheaþã ºi
grohotiº.
Morenele de fund numite ºi „terenuri mobile subglaciare” sunt
reprezentate prin:
– argilã compactã cu blocuri (lodged till); este o suprafaþã devenitã
compactã datoritã gheþarului; nu este o morenã în sens strict;
– urme (dâre) morenice ºi drumlinuri care se formeazã sub gheþar fie
din lodged till (argilã compactã cu blocuri), fie din morene inferioare.
Depozitele fluvio-glaciare (stratified drift) rezultã din sedimentarea
materialelor transportate la periferia gheþarilor. Se deosebesc de morene prin
stratificare, ele prezentând alternanþe de pietriº, nisip, mâl. Alternanþa anualã
permite datarea vârstei depozitului prin metoda varvelor.
Cercetãrile efectuate în cadrul INQUA (International Union for
Quaternary Research), bazate pe compararea formaþiunilor gheþarilor actuali
cu ale celor vechi, cuaternari, au adus noi precizãri asupra structurii, texturii
ºi morfologiei lor.
Formaþiunile glaciare sunt „sedimente transportate apoi depuse de un
gheþar activ sau depuse prin topirea gheþarului ºi care au putut suferi, dupã
depunerea lor, deformãri, dar nu remanieri importante” (M. Deynoux, 1980,
citat de M. Campy ºi J. J. Maciare, 1989, pag. 166).
Dupã particularitãþile genetice, formaþiunile glaciare sunt curpinse în
douã mari tipuri: tilluri de fund, depuse la baza gheþarului, formate din blocuri
striate, heterometrice, compacte datoritã greutãþii gheþarului; tilluri de ablaþie,
formate prin acumularea progresivã a materialelor în timpul topirii gheþii,
mai puþin compacte.

212
 &
Tillurile de fund, dupã gradul de fixare, cuprind (G. Seret, 1985, citat
de M. Campy ºi J. J. Macaire, 1989):
– lodgement till (morene de „placaj”) sunt materiale detritice sudate de
gheaþa bazalã, se deplaseazã în lungul penelor de forfecare; între gheaþã ºi
substrat, forþele de frecare duc la placarea elementelor detritice, element cu
element sau în bloc; materialul mobil, sudat în dezordine pe suportul glaciar,
poate atinge câþiva metri cubi; axa mare a lor este orientatã în direcþia de
deplasare a gheþii;
– melt-out till (morene de topire sub presiune) se formeazã din elementele
sudate de gheþar; datoritã ºuvoiului de apã de la baza gheþarului, elementele
devenite mobile, mai ales cele fine, sunt supuse unei spãlãri ºi depuse apoi
într-o structurã complexã, formatã din mâluri ºi bolovani de diferite
dimensiuni.
Fluctuaþiile condiþiilor subglaciare se regãsesc în faciesurile interstra-
tificate.
– dislodgement till (morene de dislocare) apar în regiunile unde roca
prezintã diaclaze, crãpãturi, blocurile fiind dislocate de gheþar.
Tillurile de ablaþie (ablations tilles) se formeazã la periferia gheþarului,
unde topirea gheþii are loc treptat, punând în loc materialele detritice pe care
le conþine. Structura lor este influenþatã de apele de topire, materialele fiind
uneori nestratificate, necompactate ºi lipsite de fracþiuni fine.
Pe lângã aceste douã mari categorii genetice, alte clasificãri mai prezintã:
– flow tills (tilluri de curgere), formate pe suprafaþa gheþarului; sunt
bine descrise pe gheþarii actuali din insulele Svalbard ºi Islanda;
– waterlain tills (tilluri subacvatice) rezultate din materialele transportate
de gheþarii cu frunte marinã sau lacustrã; aceste morene sunt interstratificate
în sedimente lacustre periglaciare cunoscute sub denumirea de varve. În
anotimpul de varã datoritã aportului râurilor se depuneau nisipurile, iar în
anotimpul de iarnã se depuneau argilele rãmase în suspensie în apa lacurilor.
Vârsta absolutã a cuvetelor este dedusã dupã numãrul varvelor perechi (argiles
à varves, varved clays). Metoda este folositã ºi pentru datarea glaciaþiunilor.
Cantitatea de materiale erodate, transportate ºi depuse de un gheþar sunt
dependente de mecanismele topirii ºi reîngheþului de la baza gheþarului.
Gheþarii reci apar acolo unde temperatura se aflã sub punctul de topire a
gheþii ºi, în consecinþã, nu existã apã liberã în sistemul glaciar sau aceasta
este extrem de redusã cantitativ. În zonele care trec peste punctul de topire
se formeazã gheþarii temperaþi, cu apã liberã în sistem. Zona de contact a
gheþarului cu domeniul periglaciar este caracterizatã de procese de interferenþã,
din care rezultã sedimente glacio-fluviale, glacio-lacustre sau glacio-marine.
Una dintre problemele disputate în literatura de specialitate este prezenþa
aluviunilor în masa de gheaþã, respectiv a mecanismelor existente între gheaþã
ºi roca în loc.
În literatura anglo-saxonã studiul pãturii de gheaþã aluvionatã este
denumit cu o expresie comun㠖 stratul de gheaþã bazal (Basal Ice Layers –
B.I.L.).

213
+
Prezenþa aluviunilor în masa de gheaþã este atribuitã mecanismelor de
naturã climaticã ºi mecanicã, fãrã a se ºti însã cu exactitate rolul preponderent
al unora dintre acestea, de fapt ele se aflã în relaþii de interdependenþã.
Echelmeyer ºi Zhongxiang (1987, citat de R. Souchez ºi J.-L. Tison, 1993)
pun accent pe mecanisme mecanice. Pe baza observaþiilor directe asupra
deplasãrii stratului de gheaþã bazal la temperaturi sub îngheþ, considerã cã
alunecarea ºi forfecarea par sã fi conlucrat la „pãtrunderea” aluviunilor locale.
Acest fapt se explicã prin alternanþa stratelor de gheaþã bogate în aluviuni cu
cele de gheaþã relativ curatã.
Forajele efectuate în marginea calotei antarctice, ºi anume în Þara Adeli
(Morena Prudhomme), aratã posibilitatea pãtrunderii mecanice a aluviunilor
în gheaþa bazalã, respectiv prin forfecare, la temperaturi de subîngheþ,
confirmându-se în acest fel rolul proceselor mecanice ºi climatice în formarea
morenelor (R. Souchez ºi J.-L. Tison, 1993).

13.2.2. Formele de relief create de gheþarii de calotã

Formele de relief create prin acumularea gheþarilor de calotã sunt privite

prin prisma sedimentologilor ca formaþiuni glaciare parþial remaniate. Dupã
rolul gheþii în formarea lor ºi dupã poziþia faþã de sursa glaciarã se disting
douã mari tipuri: formaþiuni glaciare propriu-zise (ice-contact drift) ºi
formaþiuni de la contactul cu domeniul periglaciar.
Drumlinurile sunt coline alungite în sensul deplasãrii gheþarilor, mai
masive în amonte decât în aval, cu dimensiuni ce ating 2–3 km lungime,
1 km lãþime ºi 20–30 m înãlþime. Formeazã câmpuri la marginea gheþarilor
de tip calotã sau piemont, fiind adesea situate pe un dâmb pietros preexistent
(fig. 13.4). Spre amonte par a fi forme de eroziune, iar spre aval forme de
acumulare realizate din morena de fund.
Eskerurile (öesar, asar) sunt forme alungite, sinuoase, cu dimensiuni
ce pot atinge câþiva kilometri lungime, 50 km lãþime ºi 20 m înãlþime. Pare
cã s-au format prin sedimentare subglaciarã a canalelor tunel parcurse de
apele de topire (M. Campy ºi J. J. Macarie, 1989). Sunt mai lungi ºi mai
sinuoase decât drumlinurile. Prezenþa lor este legatã de ablaþia activã din
gheþarii în curs de îmbãtrânire. Distribuþia spaþialã este independentã de relieful
preexistent, intersectând vãi, lacuri, interfluvii (fig. 13.7). Sunt alcãtuite din
material stratificat orizontal sau oblic.
Kamele sunt forme pozitive cu aspect de movilã în centrul vechii vãi
glaciare sau sub formã de terasã pe versant (terasã kame) (M. Champy ºi J.
J. Macarie, 1989). Au înãlþimea relativã de 5–70 m, diametrul de 100–2.000
m, fiind formate din nisipuri argiloase ºi nisipuri cu stratificaþie orizontalã.
Ca ºi eskerurile, formarea lor este legatã de ablaþia gheþarilor pasivi.
Salpauselka ºi pradolinele sunt forme rezultate din morena frontalã a
gheþarilor de calotã, urmare a înaintãrii ºi retragerii lor succesive.
Salpauselka reprezintã forme pozitive cu aspect de coline alungite pe
sute de kilometri, paralele cu fruntea gheþarului. Înãlþimea medie nu depãºeºte
100 m. Pot fi urmãrite în relieful Finlandei.

214
 &
a

b
Fig. 13.7. Drumlinuri în Wisconsin – harta topograficã (dupã Emm. De Martonne, 1926) (a)
Reprezentarea fotograficã a drumlinului (b)

Pradolinele (urstromtäler) sunt forme negative cu aspect de culoare

depresionarã între valurile de morene frontale.
Sandrele sau câmpurile de sandre sunt forme glacio-fluviale formate
din aluviunile apelor curgãtoare de la periferia gheþarilor. Au fost construite
din conuri de dejecþie juxtapuse ale torenþilor glaciari. Panta generalã a
câmpurilor de sandre este de câþiva metri la 1 kilometru, iar suprafaþa
reprezintã din loc în loc microforme pozitive, dune, formate din nisipuri fine
ºi löessuri, ºi microforme negative numite zolii.
În concluzie, ritmul ºi intensitatea morfodinamicii glaciare sunt variate
în raport de subsistemele glaciare: subsistemul subglaciar de la contactul cu
substratul geologic (eroziune ºi acumulare intense); subsistemul supraglaciar,
de la suprafaþa gheþarului (sub incidenþa climei); subsistemul intraglaciar
(endoglaciar) care corespunde masei gheþarului (cu forme în gheaþã de ablaþie
ºi reîngheþ); subsistemul proglaciar, din faþa calotei glaciare ºi a gheþarilor
montani, unde predominã ablaþia ºi depunerile glacio-fluviale, glacio-lacustre,
glacio-marine.

215
+
a b
Fig. 13.8. Morfologia generalã creatã de cãtre gheþarii de calotã (a) esker (b)

Fig. 13.9. Sistemul glaciar

Subsisteme Funcþii Tip genetic de till

Fig. 13.10. Funcþiile subsistemelor dintr-un gheþar

216
 &

Fig. 13.11. Gheþarul Mer de Glace (vara)

Fig. 13.12. Morfologia glaciarã alpinã

a b
Fig. 13.13. Schiþa topograficã a gheþarului Mer de Glace (a). Profilul longitudinal al
gheþarului Mer de Glace (b)

217
+

Fig. 13.14. Gheþari Bossons ºi

Taconnaz (suspendaþi pe versant) (a)
Fruntea gheþarului Bossons cu
crevase (b)

218
 &
13.3. Bilanþul glaciar
13.3.1. Acumularea, ablaþia ºi bilanþul glaciar

Acumularea P reprezintã cantitatea totalã de precipitaþii solide mãsuratã

pe o suprafaþã ºi poate fi: acumulare relativã ºi acumulare totalã.
Acumularea relativã reprezintã cantitatea totalã de precipitaþii solide
dintr-un anumit punct, mãsuratã cu pluviometrul, în grame pe centimetru
pãtrat.
Acumularea totalã reprezintã acumularea relativã multiplicatã cu
suprafaþa totalã a bazinului de versant al gheþarului (bazinul-versant), se
mãsoarã în centimetri cubi.
Ablaþia A este cantitatea totalã de apã (zãpadã sau gheaþã) care iese din
masa gheþarului. Existã ºi o cantitate de apã de topire care reîngheaþã, numitã
de unii cercetãtori acumulare internã.
Atât acumularea, cât ºi ablaþia se pot mãsura.
Pe gheþari se diferenþiazã douã zone (sectoare):
– zona de alimentare (în care predominã acumularea);
– zona de ablaþie (în care predominã pierderile de apã).
Aceste zone sunt separate de linia de echilibru.
Acumularea ºi ablaþia suferã modificãri în timp ºi spaþiu, reflectate în
bilanþul glaciar.
Bilanþul glaciar exprimã starea dinamicã a gheþarului ºi se exprimã
cumulativ; în general prezintã urmãtoarele caracteristici:
– în zona de alimentare: P > A → bilanþ glaciar pozitiv;
– în zona de ablaþie: P < A ← blanþ glaciar negativ;
– în linia de echilibru: P > A → bilanþ nul.
Mãsurãtorile efectuate în multe regiuni cu gheþari au permis sublinierea
concluziei cã în secolul nostru, dar mai ales în ultimele douã decenii,
dimensiunile gheþarilor se reduc, fiind în concordanþã cu clima actualã.
Bilanþul glaciar este influenþat de temperaturã ºi precipitaþii. În timpul
unei veri rãcoroase, bilanþul poate fi pozitiv. Condiþiile favorabile pentru
bilanþul pozitiv sunt cele cu ninsori abundente ºi temperaturi care sã diminueze
ablaþia.
În general, atunci când echilibrul dintre ablaþie ºi acumulare este dereglat,
acesta se restabileºte fie prin lãrgirea zonei ablaþiei, fie prin lãrgirea zonei de
acumulare (fig. 13.15). Unii gheþari înainteazã în aceste situaþii mult pe vãi,
pentru a se restrânge în alte condiþii climatice.
Când bilanþul este negativ grosimea ºi suprafaþa gheþarilor se reduc, cu
timpul putând dispãrea.
Pentru întregul gheþar se determinã balanþa sau bilanþul net care
reprezintã diferenþa dintre cantitatea de zãpadã ºi de gheaþã acumulatã ºi cea
care se pierde la sfârºitul unui an bugetar.
Bilanþul net bn al ariei de acumulare Sc reprezintã cantitatea de gheaþã
ºi zãpadã acumulatã la sfârºitul anului bugetar, în puncte ale ariei de acumulare.

219
+

Fig. 13.15. Schimbãri în volumul ºi bilanþul glaciar al unui gheþar din zona temperatã
(modificãrile sunt supradimensionate):
a – profilul longitudinal la sfârºitul verii; b – acumularea în timpul anului urmãtor (mai ales
iarna); c – ablaþie în cursul aceluiaºi an (mai ales vara); d – rezultatul acumulãrii ºi ablaþiei
în timpul anului corespunde balanþei nete; e – miºcarea continuã a gheþarului ºi pãstrarea
profilului longitudinal (dupã T. Stenborg, 1974).

Bilanþul net bn al ariei de ablaþie Sa reprezintã cantitatea de gheaþã ºi

zãpadã pierdute prin topire, în puncte ale ariei de ablaþie.
Bilanþul net Bn pentru întregul gheþar este determinat de relaþia (W.S.B.
Paterson, 1969):
Bn = ∫ b ddSS + ∫ b ddSS
Sc
n
Sa
n

Se poate determina ºi bilanþul de iarnã, rezultat din mãsurãtori. Bilanþul

de varã rezultã din diferenþa dintre bilanþul de iarnã ºi bilanþul net.
Determinarea poziþiei liniei de echilibru este deosebit de importantã
pentru bilanþul glaciar, dar ºi deosebit de dificil de trasat.
Penck ºi Bruckner (citaþi de Lliboutry, 1965), folosind metoda
hipsometricã, considerã cã aria de acumulare/aria de ablaþie = ¾, deci linia
de echilibru este pe primul sfert al curbei hipsometrice cumulate. A fost
folositã pentru gheþarii cuaternari, dar nu este concludentã pentru toþi gheþarii
actuali (la Malaspina, de exemplu, zona ablaþiei este mai extinsã decât zona
acumulãrii).
Metoda lui Reid se bazeazã pe analiza morenelor mediane ºi studiul
bilanþului specific la diferite altitudini cu ajutorul balizelor montate pe gheþar;
s-a ajuns la anumite formule de calcul.

220
 &
Linia de echilibru nu se confundã cu linia limitei zãpezilor persistente,
deºi la unii gheþari, în funcþie de condiþiile locale, acestea pot sã coincidã.
La gheþarii din zonele temperate, prin zboruri de recunoaºtere cu avionul sau
pe aerofotograme, ambele de la sfârºitul verii, se poate identifica linia de
echilibru, care coincide în general cu linia zãpezii (de la sfârºitul verii).

13.3.2. Factorii bilanþului glaciar

Existenþa ºi persistenþa masei glaciare depinde, dupã cum s-a vãzut, de:
– cantitatea de precipitaþii;
– existenþa temperaturii negative.
Aceste variabile cunosc o variaþie atât altitudinalã, cât ºi longitudinalã
în funcþie de poziþia pe glob, conform legii zonalitãþii fenomenelor geografice,
ºi de poziþia în altitudine, conform legii etajãrii fenomenelor geografice. Se
considerã cã existã o perioadã de acumulare ºi o perioadã de ablaþie într-un
ciclu anual considerat an bugetar.
Perioadele respective sunt greu de delimitat, pentru cã în timpul anului
ele diferã atât în timp, cât ºi ca extindere în diferite regiuni cu gheþari. De
aceea, noþiunile respective trebuie considerate pentru un anumit punct, pentru
o altitudine datã.
Se ºtie cã temperatura aerului scade cu altitudinea conform gradientului
altimetric al temperaturii de 0.53°C la 100 m.
Pe gheþar, gradientul altimetric al temperaturii este diferit. Iarna, spre
exemplu, este de 0,8°C/100 m (faþã de 0,5°C/100 m în afara gheþarului).
Dacã: x este spaþiul parcurs de aer; f – presiunea vaporilor saturaþi de
apã în aer; θ – temperatura aerului; h – altitudinea, atunci:
df
d dd dd d d
df = = f ⋅ è ⋅ h
ddx dè d
d dh ddx
unde: df / dθ reprezintã variaþia presiunii vaporilor saturaþi cu temperatura;
scade rapid când temperatura scade; dθ/dh – gradientul temperaturii în
atmosferã, constant, în general. Maximul de precipitaþii este pe flancul munþilor
unde dh/dx este maxim, dependent de df / dθ.
De exemplu, în Antarctica, cu regiuni permanent reci, vântul are un rol
mai important decât altitudinea. Vântul catabatic rece, care bate dinspre
interiorul Antarctidei spre periferie, duce zãpada spre exterior. În plus, termenul
df / dθ face ca alãturi de vânt, în interiorul Antarctidei, precipitaþiile sã fie
foarte reduse cantitativ.
Modificãrile produse în masa gheþarului sunt cunoscute ºi ca energie a
glaciaþiei sau indice de activitate a gheþarului. Dupã cum s-a vãzut,
schimbãrile în masa gheþarului sunt dependente de altitudine ºi respectiv de
mãrimea acumulãrii ºi ablaþiei, explicate de P.A. ªumski (1946).
Gradientul vertical al bilanþului specific al masei gheþarului reprezintã
suma gradienþilor creºterii ºi descreºterii anuale a gheþii, determinatã de regulã,
la limita de alimentare (V.M. Kotleakov, 1984). Notând cu γc – gradientul

221
+
vertical al acumulãrii ºi γa – gradientul vertical al ablaþiei, atunci energia
glaciaþiei Eg, exprimatã în mm (strat de apã) la 1 m (fig. 13.16), este:
E g = γc + γ a
Valoarea acumulãrii ºi ablaþiei la limita de alimentare Sca, în g/cm2, este
proporþionalã cu energia glaciaþiei, relaþia empiricã fiind:
Eg = 0,004 S2ca + 0,02 Sca

Fig. 13.16. Schema energiei glaciare: 1 – acumularea; 2 – ablaþia; 3 – bilanþul glaciar;

4 – suprafaþa acumulãrii; 5 – suprafaþa ablaþiei; L.A. – linia alimentãrii
(dupã V.M. Kotleakov, 1984)

În ansamblu, valorile lui Eg cresc de la poli spre Ecuator ºi de la regiunile

din interiorul continentelor spre margini. De exemplu, în Alaska Eg = 20...22
mm/m, în Podiºul Tibet Eg = 2...3 mm/m, în Severnaia Zemlea E = 2...4 mm,
în Islanda Eg = 9...1 mm/m.

13.3.3. Metode de determinare a bilanþului net

Determinarea bilanþului net se poate face în mai multe moduri.

Mãsurarea directã pe gheþar a bilanþului net în puncte reprezentative
pe suprafaþa gheþarului este una dintre primele metode folosite.
În aria de acumulare, aceastã metodã constã în sãparea unor puþuri pânã
la atingerea suprafeþei zãpezii anterioare, care a fost marcatã prin vopsire. Se
mãsoarã grosimea ºi densitatea stratului depus.
În aria de ablaþie, procedeul constã în montarea unor stâlpi în puþurile
sãpate. Se mãsoarã distanþa dintre vârful stâlpului ºi suprafaþa gheþii la
începutul ºi la sfârºitul anului bugetar. Diferenþa între ele se înmulþeºte cu
0,9 pentru a transforma cantitatea de gheaþã în apã.

222
 &
Numãrul punctelor depinde de variaþiile care au loc în aria de acumulare
ºi cea de ablaþie; el este de ordinul zecilor ºi chiar al sutelor pe kilometru
pãtrat. Dupã câþiva ani de observaþii, numãrul punctelor se poate reduce la
câteva puncte tipice.
Metoda hidrologicã este folositã pentru bilanþul net al întregului gheþar.
Mãsurãtorile se fac pe întregul bazin de drenaj în care se aflã gheþarul ºi se
efectueazã pentru: cantitatea totalã de precipitaþii P, scurgerile totale din
bazin R, evapotranspiraþie E:
Bn = P – (R + E)
Metoda fotogrammetricã constã în interpretarea aerofotogramelor
efectuate la începutul ºi sfârºitul anului bugetar. Modificãrile în conturul
gheþarului se transformã în modificãri de volum. Metoda este folositã pentru
bilanþul net al întregului gheþar, nu pentru puncte semnificative.
Fluctuaþiile liniei zãpezilor de la sfârºitul verii, care coincide în general
cu linia de echilibru, pot da unele informaþii asupra bilanþului net. Ele se pot
observa pe aerofotograme sau prin zboruri repetate cu avionul. De exemplu,
o linie a zãpezii clarã, situatã la altitudini coborâte, cu gheaþã curatã, indicã
faptul cã bilanþul net este pozitiv. Dacã limita este clarã, dar situatã la altitudini
înalte, se deduce faptul cã a avut loc o acumulare dupã câþiva ani de bilanþ
negativ. O linie a zãpezii separatã de gheaþã curatã de o linie de firn indicã
faptul cã bilanþul net este mai negativ decât cei din anii precedenþi. La gheþarii
arctici localizarea liniei de echilibru este mai dificilã. La sfârºitul verii, linia
de echilibru este mai joasã decât linia zãpezii.
Metoda modelãrii foloseºte tehnica modernã ºi date furnizate de sateliþi.
Modelarea constã în elaborarea unei reprezentãri simplificate (un model)
care pãstreazã doar trãsãturile esenþiale ale fenomenului real ºi în studierea
modelului pentru a cunoaºte obiectul sau fenomenul reprezentat.
Componentele de bazã ale bilanþului glaciar sunt acumularea ºi ablaþia.
Principalul parametru care le influenþeazã este temperatura.
Ph. Huybrechts (1993), luând în considerare temperatura la suprafaþa
gheþii antarctice, calculatã la Institutul de Cercetãri Polare Scott (Cambridge,
Marea Britanie), pe un model-grilã de 40 km, elaboreazã un model pentru
bilanþul glaciar al Antarcticii.
Variaþia medie a temperaturii de la suprafaþa gheþii δ T este dependentã
de încãlzirea climei θ (t) ºi de altitudine:
δ T=γ δ H + θ (t)
unde: γ = 5,1°C/km, dacã H ≤ 1500 m;
γ = 14,3°C/km, dacã H > 1500 m;
Relaþia între temperatura suprafeþei Ts ºi temperatura de formare a
precipitaþiilor Tf este:
Tf = 0,67 Ts + 88,9
în care Tf ºi Ts sunt grade Kelvin (0°C = 273K).

223
+
Rata de acumulare pentru o anumitã stare climaticã impusã se obþine
din produsul valorii de referinþã actual ºi raportul derivatelor presiunii vaporilor
saturaþi pe o suprafaþã planã de gheaþã pentru stãrile de referinþã actual ºi
impus.
Dupã Lorius ºi colaboratorii (1985, citat de Ph. Huybrechts, 1993) rezultã:
2
  T0 T0     Tf (prezent) 
M[Tf(t)] = M[Tf (prezent)] ·exp·  222,47  2  ·  2 2
  Tf (prezent) Tf(t)    Tf(t) 

unde: T0 = 273K = 0°C.

Ratele de acumulare pentru gheaþa antarcticã, în condiþiile de temperaturã

date, diferã cu un factor 2 la o variaþie de 10°C a temperaturii.
Ablaþia la suprafaþa Antarcticii este micã, sau lipseºte, în prezent. Dacã
temperatura creºte, ablaþia va avea loc în regiunile joase ºi la periferia
continentului, în condiþii similare Groenlandei.
Între numãrul anual de zile-grade pozitive ºi rata de ablaþie la marginea
gheþii în Groenlanda de Vest existã o mare corelaþie (Brainthwaite ºi Olesen,
1989, citaþi de Huybrechts, 1993).
Relaþia între temperatura de varã, în grade Celsius (media pentru
decembrie ºi ianuarie), amplitudinea anualã a temperaturii, în grade Celsius,
ºi latitudinea geograficã φ, în grade, este:
Tvarã = 25,11 – 0,39φ + γH (r = 0,84)
Aan = – 30,74 + 0,59φ (r = 0,91)
unde r este coeficientul de corelaþie, considerat de autorul citat suficient
de mare. Rezultã cã energia potenþialã pentru topire PDD este:
PDD [°C zi] = (58,259 – 2,201 Aan + 0,038 Aan2) +
+ (50,263 – 2,265 Aan + 0,045 Aan2) Tvarã +
+ (12,326 – 0,788 Aan + 0,019 Aan2) T2varã
unde Tvarã este de –3... + 10 ºi Aan de 7... 22°C.

Pe baza corelaþiilor fãcute, Ph. Huybrechts (1993) ajunge la urmãtoarele

concluzii privind bilanþul glaciar la suprafaþã din Antarctica (fig. 59):
– în climatul actual pierderile sunt deja neglijabile, dar cresc progresiv
cu temperatura ºi cu extinderea anotimpului de ablaþie;
– la creºteri ale temperaturii sub 5,3°C, bilanþul este pozitiv, acumularea
prevaleazã asupra creºterii ablaþiei; în acest stadiu acumularea totalã este de
32,75 · 1011 m3 din care 8,7% se pierde vara. Situaþia se aplicã la bilanþul de
suprafaþã totalã. Modelul spaþial depinde însã ºi de altitudine;
– pentru a pãstra bilanþul actual, temperatura ar trebui sã creascã cu
8,3°C;

224
 &

Fig. 13.17. Dependenþa balanþei masei Antarcticii de temperatura relativã din prezent.
Pentru o creºtere de 5,3°C, balanþa masei va fi mai mare decât în prezent
(dupã Huybrechts, 1993).

– la o creºtere a temperaturii de 11,4°C, bilanþul total este negativ; dacã

aceasta ar dura mii de ani, ºelfurile s-ar topi, pe continent ar apãrea o bandã
largã fãrã gheþari, asemãnãtor Groenlandei;
– în climatele mai reci decât astãzi, schimbãrile în bilanþul glaciar sunt
determinate de schimbãrile ratei de acumulare.

Întrebãri ºi exerciþii de verificare

1. Corelaþi procesul de eroziune glaciarã cu dinamica masei gheþarului.

2. Care dintre formele de relief create prin eroziune glaciarã sunt mai
puternic influenþate de relieful preexistent ºi de ce?

3. Care este diferenþa dintre morene ºi tilluri?

4. Care este diferenþa dintre formele de acumulare create de gheþarii de

calotã ºi de cei montani?

5. Care sunt elementele bilanþului glaciar? Cum influenþeazã bilanþul

glaciar dinamica gheþarului?

225
+

226
 ORIENTÃRI BIBLIOGRAFICE
&
Armaº Iuliana (2006), Risc ºi vulnerabilitate. Metode de evaluare aplicate în geomorfologie,
Ed. Universitããþii, Bucureºti
Abramson, L. W., Lee, T. Sik-chuen, Sharma, S., Boyce, Glenn (1996), Slope Stability and
Stabilization Methods, John Wiley &Sons Ltd., Chichester, England.
Ahnert, F. (1970), A Comparison of Theoretical Slope Models with Slopes in the Field, în Slope
Morphology, 1973 (Schumm, Mosley ed.).
Ahnert, F. (1994), Equilibrum, scale and inheritance in geomorphology, Geomorphology, 11.
Allison, R. J. (ed.)(2002), Applied Geomorphology, John Wiley &Sons Ltd., Chichester, England.
Ananiev, G. S., Simonov G., Spiridonov, A. N. (sub. red.) (1992), Dinamicescaia gheomorfo-
loghia, Moscva (în l. rusã).
Anastasiu, N. (1988), Petrologie sedimentarã, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Avena, G. C., Giuliano, G., Lupia Palmieri, E. (1967), Sulla valutazione quantitative della
gerarchizzazione ed evoluzione du reticoli fluviatili, Boll. Soc. Geolog. Ital., 86
Badea L., Bãcãoanu V., Posea Gr. (coord.) (1983), Relieful, în Geografia României, vol. I,
Geografia fizicã, Edit. Academiei, Bucureºti.
Bally, R., Stãnescu, P. (1977), Alunecãrile de teren ºi stabilitatea versanþilor agricoli, Edit.
Ceres, Bucureºti.
Baulig, H. (1940), Le profile d’équilibre des versants, în Essais de Géomorphologie, 1950, Paris.
Baulig, H. (1959), Morphométrie, Ann. Geogr., LXVIII, 369, sept. -oct.
Bãcãoanu, V., Donisã, I., Hârjoabã, I. (1974), Dicþionar geomorfologic, Edit. ªtiinþificã,
Bucureºti.
Bãloi, V., Ionesu, V. (1986), Apãrarea terenurilor agricole împotriva eroziunii, alunecãrilor ºi
inundaþiilor, Edit. Ceres, Bucureºti.
Bãloiu, V. (1980), Amenajarea bazinelor hidrografice ºi a cursurilor de apã, Edit. Ceres, Bucurºti.
Bãlteanu, D. (1983), Experimentul de teren în geomorfologie, Edit. Academiei, Bucureºti.
Bãlteanu, D. (1984), Relieful – ieri, azi, mâine, Edit. Albatros, Bucureºti.
Bãncilã, I. (coord.) (1980 – 1981), Geologie inginereascã, vol. I ºi II, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Bergson H. (1996), Materie ºi miºcare, Edit. Polirom, Iaºi.
Bertalanfy von, Ludwig (1956), General system theory, Gen. Syst. Yearbook, nr. 1.
Birot, P. (1960), Le cycle d’érosion sous les differents climats, Rio de Janeiro.
Bogdan O., Niculescu E. (1999), Riscurile climatice în România, Institutul de Geografie, Bucureºti.
Bojoi, I., Apetrei, M., Vârlan, M. (1998), Geomorfometria luncilor. Model de analizã în bazinul
superior al Jijiei, Edit. Academiei, Bucureºti.
Botnariuc, N. (1976), Concepþie ºi metodã sistemicã în biologia generalã, Ed. Academiei,
Bucureºti.
BouligandY. ºi colab. (1994), Les sciences de la forme aujord’hui, Edit. du Seuil, Paris.
Boutot, A. (1996), Inventarea formelor, Edit. Nemira, Bucureºti.
Bravard J. -P., Petit F. (2000), Les cours d’eau. Dynamique du système fluvial, Armand Colin,
Paris.
Brunet, R. (1970), Les phenomenes de discontinuite en géographie, Mem. doc., 7, 1967, Paris.
Brunet, R., Ferras, R., Thery, H. (1998), Les mots de la géographie. Dictionnaire critique,
Reclus, Paris.
Busch M. Richard (1993), Laboratory Manual in Physical Geology, Macmillan Publ. Com.,
New York.
Buzilã L., Munteanu L. (1997), Alunecarile de teren de la Saeº (Podiºul Hartibaciului),
Comunicari de geografie, Edit. Univ. Bucuresti, vol. I.

227
+
Campy, Michel, Macaire, Jean-Jeaques (1989), Géologie des formations superficielles,
géodynamique- faciés- utilisation, Edit. Masson, Paris.
Carson, M. A., Kirkby, M. J. (1972), Hillslope. Form and Processes, Cambridge, Univ. Press.
Cenuºe, Zoica (1998), Termodinamicã chimicã, Edit. Universitãþii Bucureºti.
Chardon, M. (1990), Quelques reflexions sur les catastrophes naturelles en montagne, Rev.
Geogr. Alpine, LXVIII, nr. 1, 2, 3.
Chorley, R. J. (1964), The Nodal Position and Anomalous Character of Slope, în Slope
Morphology, 1973.
Chorley, R., J., Kennedy, B. A. (1971), Physical Geography. A System Approach, Prentice Hall.,
London.
Cioacã, A., Bãlteanu, D., Dinu, M., Constantinescu, M. (1993), Studiul unor cazuri de risc
geomorfologic în Carpaþii de la Curburã, Studii ºi cercetãri de geografie, t. XL.
Coque, R. (2000), Géomorphologie, A. Colin, Paris.
Constantin, Mihaela (2001), Landslide Control – a JapaneseApproach, Institutul de Geografie,
Bucureºti.
Cornea I., Drãgoescu I., Popescu M., Visarion M. (1979), Harta miºcãrilor crustale verticale
recente pe teritoriul R. S. România, St. cerc. geol., geofiz., geogr., Geofizicã, 17, 1.
Coteþ P. (1978), O nouã categorie de hãrþi – hãrþile de risc – ºi importanþa lor geograficã, Terra,
X(XXX), 3.
Crozier, M. J. (1973), Techiniques for the morphometric analysis of landslips, Z. Geomorph.,
17. 1.
Cruden, D. M., Varnes, D. J. (1992), Landslaide Types and Processes, în Landslides: Investi-
gation and Mitigation, Washington, D. C., Transp. Research Board.
Culling, W. E. H. (1963), Soil creep and the development of hillside slopes, J. Geol, 71.
Dalrymple, J. B., Blong, R. J., Conacher, A. J. (1968), A hypothetical nine-unit landsurface
model, Z. Geomorph., 12.
Davis, W. M. (1899a), The geographical cycle, Geogrl. J., 14.
Davis, W. M. (1899b), The peneplain, Am. Geologist, 23.
Davis, W. M. (1902), Base-level, grade, and peneplain, J. Geol., 10.
Dinu, Mihaela (1999), Subcarpaþii dintre Topolog ºi Bistriþa Vâlcii. Studiul proceselor actuale
de modelare a versanþilor, Edit. Academiei, Bucureºti.
Dauphine, A. (1995), Chaos, fractales et dynamiques en geographie, Reclus, Paris.
De La Noe, G., Margerie, E. de (1888), Les formes du terrain, în Slope Morphology, 1973.
Derruau, M. (1956), Precis de géomorphologie, Masson, Paris.
Derruau, M. (1969), Les formes du relief terrestre, Masson et Cie Ed., Paris.
Donisã, I., Boboc, N. (1994), Geomorfologie, Edit. Lumina, Chiºinãu.
Dramis, Francesco, Bisci, Carlo (1998), Cartografia geomorfologica, Pitagora Editrice, Bologna.
Drimba, O. (1984), Istoria culturii ºi civilizaþiei, vol. I, Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã.
Dylik, J. (1968), Notion de versant en géomorphologie, Bull de l’Acad. Polonaise des Sciences,
Série des sc. géol et géogr., vol XVI, nr. 2.
Fair, T. J. D. (1948), Slope. Form and Developement in the Interior of Natal, South Africa, în
Slope Morphology, 1973 (Schumm, Mosley, ed.).
Fãrcaº, I. (1981), Contribution au probleme de la variation solaire derecte sur les surfaces avec
differentes orientations et inclinations aux latitudes moyennes, Revue roumaine de géologie,
géophysique, géographie, Géographie, t. 25, nr. 2.
Florea, M. N. (1979), Alunecãri de teren ºi taluze, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Florea, M. N. (1996), Stabilitatea iazurilor de decantare, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Florea, N., Ianovici, V. (1963), Tipurile de scoarþã de alterare ºi rãspândirea lor pe teritoriul
României, Studii tehnice ºi economice, Seria C, nr. 11.
Florea, N., Bãlãceanu, V., Rãuþã, C., Canarache, A. (!987), Metodologia elaborãrii studiilor
pedologice, Partea a III-a – Indicatorii ecopedologici, ICPA, Bucureºti.
Florea, N., Vespremeanu, Rodica, Parichi, M., Orleanu, C. (1999), Soil erosion in Romania
by type of land use, în vol. Vegetation land use and erosion processes, Institute of Geography,
Bucharest.
Florescu, M. (1993), Teoria haosuluideterminist, Edit. Chiminform Data S. A., Bucureºti.
Florian, M. (1992), Indrumare în filosofie, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.
Forester, J. W. (1979), Principiile sistemelor. Teorie ºi autoinstruire programata, Ed. Tehnicã,
Bucureºti.

228
 &
Gares, P., Scherman, D., Nordstrom, K. (1994), Geomorphology and natural hazards,
Geomorphology, 10.
Gârbacea V. (1964), Alunecarile de teren de la Saschiz (Podi;ul Hartibaciului), Studia Univ.
Babeº- Bolyai, Cluj, Series geolog- geogr., t. VIII, fasc. 1.
Gârbacea V. (1992), Harta glimeelor din Campia Transilvaniei, Studia Univ. Babeº-Bolyai,
Geographia, Anul XXXVII, nr. 1-2.
Gilbert, G. K. (1880), Geology of the Henry Mountains, ed. II, (I ed. 1877), în Slope Morphology,
1973.
Gleik, J. (1991), La theorie du chaos. Vers une nouvelle science, Flammarion, Paris.
Grecu, Florina (1980), Modelul morfometric al lungimii reþelei de râuri din bazinul Hârtibaciu,
Studii ºi cercetãri de geologie, geofizicã, geografie – geografie, XXVII, nr. 2.
Grecu, Florina (1981), Modele morfometrice ale suprafeþelor ºi perimetrelor din bazinul
hidrografic Hârtibaciu, Studii ºi cercetãri de geologie, geofizicã, geografie - geografie,
XXVIII.
Grecu, Florina (1992), Bazinul Hartibaciului. Elemente de morfohidrografie, Edit. Academiei,
Bucureºti.
Grecu Florina (1994), Concepþie si metodã sistemicã în ºtiinþe ale naturii, Anal. Univ. Bucuresti,
Geografie, Anul XLIII.
Grecu Florina (1997 a), Fenomene naturale de risc-geologice ºi geomorfologice, Edit.
Universitãþii Bucureºti.
Grecu Florina (1997 b), Gheaþã ºi gheþari. Introducere în glaciologie, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Grecu, Florina (1997 c), Sistemul global al formaþiunilor superficiale, Anal Univ. Bucureºti,
Geografie, Anul XLVI.
Grecu, Florina (1999 a), Teoriile morfologice – semnificaþia reliefogenã, Comunicãri de geografie,
vol. III, Edit. Universitãþii din Bucureºti.
Grecu, Florina (1999 b), Podiºul Grânari. Caractere geomorfologice, Anal. Universitãþii Bucureºti,
Geografie, Anul XLVIII.
Grecu, Florina (2000), Repere ale gândirii în geografie, Edit. Universitãþii din Bucureºti
Grecu, Florina (2002 a), Risk-Prone lands in hilly regions, în Applied Geomorphology,
R. J. Allison ed.
Grecu, Florina (2002 b), Mapping geomorphic in Romania: small, medium and large scale
representations of land instability, Géomorphologie. Relief, Processus, Environnement, nr.
2, avril-juin.
Grecu, Florina (2006), Hazrde ºi riscuri naturale, ed. III-a, ed. Universitarã, Bucureºti.
Grecu, Florina (2007), Glaciologie, Ed. Credis, Bucureºti.
Grecu, Florina, Demeter, Traian (1997), Geografia formaþiunilor superficiale, Edit. Univ.
Bucureºti.
Grecu, Florina, Comãnescu, Laura (1998 a), Studiul reliefului, Indrumator pentru lucrari
practice, Edit. Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti
Grecu, Florina, Comãnescu, Laura (1998 b), Dynamic slide-affected slopes in the Prahova
Valley Subcarpathian Sector, in The III rd Romanian – Italian Workshop on geomorphol-
ogy, Analele Universitãþii din Oradea, Seria Geografie-Geomorfologie, tom VIII-A.
Gregory, K. J., Walling, D. E. (1973 ºi ed. 1976), Drainage Basin. Form and Process. A
Geomorphological Approach, Edward Arnold, London.
Grigore, M. (1979), Reprezentarea graficã ºi cartograficã a formelor de relief, Edit. Academiei,
Bucureºti.
Grigore, M., Popescu, N., Ielenicz, M. (1987), Harta proceselor geomorfologice actuale, în
Sinteze geografice, II, TUB.
Gueremy, P. (1987), Géomorphologie et risques naturels, Rev. de géomorphologie dynamique, 3-
4.
Hack, J. T. (1960), Interpretation of erosional topography in humid temperate regions, Am. J. Sci.
258A.
Hammond, R., Mc Cullagh S. (1977), Quantitative techniques in geography. An Introduction,
Clarendon Press Oxford.
Horton, R. E. (1945), Erosional development of stream and their drainage basins: hydrophysical
approach to quantitative morphology, Bull. geol. Soc. Am., 56.
Hugget, R. J. (1985), Earth Surface Systems, Springer Verlag, Berlin.

229
+
Ichim I., Bãtucã, D., Rãdoane Maria, Duma, D. (1989), Morfologia ºi dinamica albiilor de
râuri, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Ichim, I., Rãdoane Maria (1986), Efectul barajelor în dinamica reliefului, Edit. Academiei,
Bucureºti.
Ichim, I., Rãdoane Maria, Dumitru, D. (2000), Geomorfologie, Edit. Universitãþii Suceava,
Suceava. .
Ielenicz, M. (1998), Le concept de discontinuté en géographie, Rev. roumaine de géographie,
tome 42.
Ielenicz, M. (2000), Geografie generalã. Geografie fizicã, Edit. Fundaþiei “România de Mâine”,
Bucureºti.
Ioniþã, Ion (2000), Formarea ºi evoluþia ravenelor din Podiºul Bârladului, Edit. Corson, Iaºi.
Irimus I. -A. (1998), Relieful pe domuri ºi cute diapire în Depresiunea Transilvaniei, Presa Univ.
Clujeanã, Cluj-Napoca.
Jahn, A. (1963), Importance of Soil Erosion for the Evolution Slopes in Poland, în Slope
Morphology, 1973 (Schumm, Mosley, ed.).
Josan, N. (1986), Relieful în continuã transformare, Edit. Sport-Turism, Bucureºti.
Josan N., Grecu, Florina (1981), Contribution a la connaissance des processus de versant du
Plateau du Hârtibaciu, Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie, Géographie,
t. 25.
Josan, N., Petrea, Rodica, Petrea, D. (1996), Geomorfologie generalã, Edit. Univ. Oradea,
Oradea.
King, L. C. (1957), The Uniformitarian Nature of Hillslopes, în Slope Morphology, 1973 (Schumm,
Mosley ed.)
King, L. C. (1962), The morpholojy of the Earth, Edinburgh-London.
Kirkby, M. J. (1971), Hillslope process-response models based on the continuity equation, Trans.
Inst. Br. Geogr., Special Publ., 3.
Korvin, G. (1992), Fractals Models in Earth Sciences, Edit. Elsevier, Amsterdam.
Lãzãrescu, V. (1980), Geologie fizicã, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Leopold, L. B., Wolman, M. G., Miller, J. P. (1964), Fluvial Processes in Geomorphology,
London.
Lliboutry, L. (1964 - !965), Traité de Glaciologie, vol. I, II, Masson, Paris.
Lloyd, G. (1994), Metode ºi probleme în ºtiinþa Greciei antice, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Lyotard, J. -F. (1997), Fenomenologia, Edit. Humanitas, Bucuresti.
Lupei, N. (1979), Dinamica terestrã, Edit. Albatros, Bucureºti.
Mac, I. (1986), Geomorfologie dinamicã, Edit. Academiei, Bucureºti.
Mac, I. (1996), Geomorfosfera ºi geomorfosistemele, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca.
Marcov, K. (1957), Probleme fundamentale ale geomorfologiei, Litografia ºi Tipografia Înv.,
Bucureºti.
Marga, A. (1992), Introducere în metodica si argumentarea filosoficã, Edit. Dacia, Cluj-Napoca.
Marinescu, C. (1988), Asigurarea stabilitãþii terasamentelor ºi versanþilor, EditTehnicã, Bucureºti.
Martiniuc, C. (1954), Pantele deluviale. Contribuþii la studiul degradãrilor de teren, Probleme de
geografie, vol. I.
Martonne, Emm de (1935), Traité de Géographie Physique. Le relief du sol, A. Colin, Paris
Mehedinti, S. (1931), Terra. Introducere în geografie ca stiintã, Bucureºti, ed. II în 1994, Vol. I ºi
II. Edit. Enciclopedicã, Bucureºti, sub îngrijirea acad. V. Tufescu.
Mehedinþi, S. (1967), Opere alese, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.
Mihãilescu, V. (1968), Geografie teoreticã. Principii fundamentale, orientare generalã în ºtiinþele
geografice, Edit. Academiei, Bucuresti.
Morariu T., Diaconeasa B., Garbacea V. (1964), Age of land-slidings in the Transylvanian
tableland, Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie, Géographie, t. 8.
Morariu T., Garbacea V. (1968), Dèplacements massifs de terrain de type „glimee” en Roumanie,
Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie, Géographie, t. 12.
Morariu, T., Velcea Valeria (1971), Principii si metode de cercetare în geografia fizicã, Edit.
Academiei, Bucuresti.
Morisawa, Marie (1962), Quantitative geomorphology of Some Watershed in the Appalachian
Plateau, Bull. Geol. Soc. Am., 73.

230
 &
Moþoc, M. (1991), Protecþia solului împotriva eroziunii în agricultura tradiþionalã ºi modernã,
Discurs de recepþie, Edit. Academiei, Bucureºti.
Moþoc, M., Munteanu, S., Bãloiu, V., Stãnescu, P., Mihai, Gh. (1975), Eroziunea solului ºi
metodele de combatere, Edit. Ceres, Bucureºti.
Munteanu, S. A. (coord.)(1991, 1993), Amenajarea bazinelor hidrografice torenþiale prin lucrãri
silvice ºi hidrotehnice, vol. I, II, Edit. Academiei, Bucureºti.
Mureºan, D., Pleºa, I. (1992), Irigaþii, desecãri ºi combaterea eroziunii solului, Edit. Didacticã
ºi Pedagogicã, Bucureºti.
Nãstase, A., Osaci-Costache, G. (2001), Topografie, Cartografie, Edit. Fundaþiei “România de
Mâine”, Bucureºti.
Palmieri Lupia, E., Ciccaci S., Civitelli G., Corda Laura, D’Alessandro L., De Monte M.,
Fredi, P., Pugliese, Fr., (1995), Geomorfologia quantitativa e morfodinamica del territorio
abruzzese. Il bacino idrografico del Fiume Sinelo, Geografia fisica e dinamica Quaternaria,
18.
Panã, Ioana (1987), Geologie marinã, Tipografia Universitãþii din Bucureºti.
Panizza, M. (1995), Geomorfologia applicata, La Nuova Italia Scientifica, Roma.
Paucã-Comãnescu, Mihaela (sub red.) (1989), Fãgetele din România, Edit. Academiei, Bucureºti.
Pech, P. (1998), Géomorphologie dynamique, L’érosion á la surface des continents, A. Colin,
Paris.
Penck, W. (1924), Die Morphologische Analyse, Stuttgart.
Petrea Dan (1998), Pragurile de substanþã, energie ºi informaþie în sistemele geomorfologice,
Edit. Universitãþii din Oradea, Oradea.
Piºota, I., Zaharia, Liliana (2001), Hidrologie, Edit. Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti.
Pînzaru, T. G. (1967), Câteva considerente cu privire la folosirea noþiunilor de pantã ºi versant,
Lucr. ºt. Inst. Ped. Oradea, nr. 1.
Poincaré H. (1998), ªtiinºã ºi metodã, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.
Popesu, N. (1990), Þara Fãgãraºului. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei, Bucureºti.
Posea, Gr. (2001), Vulcanismul ºi relieful vulcanic. Hazarde, riscuri, dezastre. Relieful vulcanic
din România, Edit. Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti.
Posea, Gr. (2002), Geomorfologia României, Edit. Fundaþiei România de Maine, Bucureºti.
Posea, Gr. (coord.)(1986), Geografia de la A la Z, Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã , Bucureºti.
Posea, Gr., Ilie, I., Grigore, M., Popescu, N. (1970), Geomorfologie generalã, Edit. Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti.
Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M. (1976), Geomorfologie, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti.
Prigogine, Ilya, Stengers, Isabelle(1980), Metamorfoza ºtiinþei. Noua alianþã, Edit Politicã,
Bucureºti.
Prigogine, I., Stengers, Isabelle(1997), Între eternitate ºi timp, Edit. Humanitas, Bucureºti.
Rãdoane, Maria, Ichim, I., Rãdoane N., Surdeanu, V. (1999), Ravenele. Forme, procese,
evoluþie, Ed. Presa Univ. Clujeanã, Cluj-Napoca.
Richards, K. (1985), Rivers. Form and Process in Alluvial Channel, Methuen, London and New
York.
Roach, D. E., Fowler, A. D. (1993), Dimensionality analysis of patterns: fractal measurements,
Computers and Geosciences, vol. 19, nr. 6.
Roºu, Al., Ungureanu, Irina (1977), Geografia mediului înconjurãtor, Edit. Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti.
Roºu, Al. (1987), Terra- geosistemul vieþii, Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucuresti.
Sandu, Maria (1998), Culoaruldepresionar Sibiu–Apold. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei,
Bucureºti.
Savigear, R. A. G. (1952), Some Observations on Slope Development in South Wales, în Slope
Morpholpgy, 1973 (Schumm, Mosley ed.).
Scheidegger, A. E. (1970), Theoretical Geomorphology, Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg,
New York (vezi ºi ed. din 1991).
Scheidegger, A. E. (1994), Hazards: singularities in geomorphic system, Geomorphology, 10.
Schumm, S. A., Lichty, R. W. (1965), Time, space and causality in geomorphology, Am. J. Sci.,
263.
Schumm, S. A. (1977), The Fluvial System, John Wiley &Sons Ltd., London.

231
+
Schumm, S. A. (1979), Geomorphic thresholds: the concept and its applications, Trans., 4.
Schumm, S. A. (1985), Paterns of alluvial rivers, Ann Rev. Earth Planet, Sci., 13.
Schumm, S. A. (1991), To interpret the Earth. Ten Ways to the Wrong, Cambridge Univ. Press.
Schumm, S. A., Mosley, M. P. (ed.) (1973), Slope Morphology, Dowden, Hutchinson & Ross,
Inc. Stroudsburg, Pennsylvania.
Selby, M. J. (1985), Earth’s Changing Surface. An Introduction to Geomorphology, Clarendon
P., Oxford.
Seliverstov, I. P. (1986), Problemâ hiperghennoi gheomorfologhi, Izd. Univ. Leningrad (în l.
rusã).
Smiraglia, C. (1992), Guida ai ghiacciali e alla glaciologia. Forme, flutuazioni, ambienti, Ed.
Zanichelli Bologna.
Stewart Ian(1999), Numerele naturii, Edit. Humanitas, Bucureºti.
Strahler, A. N. (1950), Equilibrium theory of ersional slopes. Approached by frequency Distri-
bution analysis, în Slope Morphology, 1973. (Schumm, Mosley ed.).
Strahler A. N. (1952), Dynamic Basin of G eomorphology, Geol. Soc. Am. Bull., 63.
Strahler, A. N. (1973), Geografie Fizicã, Edit. ªtiinºificã, Bucureºti.
Surdeanu, V. (1998), Geografia terenurilor degradate, Presa Univ. Clujeanã, Cluj-Napoca.
Teodorescu, V. (2001), Morfodinamica versanþilor din bazinele hidrografice mici, Edit. Fundaþiei
România de Mâine, Bucureºti.
Terzaghi, K. (1950), Mecanism of Lansslides. Application of geology to engineering practice,
Geol. Soc. America, Berkley.
Tricart, J. (1962), L’épiderme de la Terre. Esquisse d’une géomorphologie appliquée, Paris.
Trufaº, V., Popescu, N., Pãtroescu, Maria (1988), Chemical erosion and denudation in Romania’s
territory, Rev Roum. Géol., Géophys., Géogr., Géographie, tome 32.
Tufescu, V. (1966), Modelarea naturalã a reliefului ºi eroziunea acceleratã, Ed. Academiei,
Bucureºti.
Turcotte, D. (1992), Fractals and Chaos in Geology and Geophysics, Cambridge Univ. Press.
Urdea P. (2005), Ghe?arii ?i relieful, Ed. Universitã?ii de Vest, Timi?oara.
Vallario Antonio (1999), Frane e territorio. La frane nella morfogenesi dei versanti e nell’uso
del territorio, Liguori Editore, Napoli.
Varnes, D. J. (1978), Slope Movement Types and Processes, Landslides and Engineering Practice,
H. R. B., Spec, Rep., nr. 29.
Vâlsan, G. (1945), Procese elementare în modelarea scoarþei terestre, Bucureºti.
Vâlsan, G. (1971), Opere alese, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.
Vespremeanu, E (1987), Probleme de geomorfologie marina, Universitatea din Bucureºti.
Young, A. (1963), Some field observation of slope form and regolith and their relation to slope
development, Trans. Inst. Br. Geogr., 32.
Young, A. (1972), Slopes, Oliver & Boyd, Edinburgh.
Zachar D. (1970), Erózia pôdy, Slov. Akad. Vied, Bratislava.
Zaruba, Q., Mencl, V. (1974), Alunecãrile de teren ºi stabilizarea lor, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Zãvoianu, I. (1978), Morfometria bazinelor hidrografice, Edit. Academiei, Bucureºti.
Zãvoianu, I. (1985), Morphometry of Drainage Basins, Edit. Elsevier, Amsterdam.
Zãvoinu, I., Walling, D. E., ªerban, P. (ed.)(1999), Vegetation Land Use and Erosion Processes,
Institute of Geography, Bucharest.
+ + + (1972), Mic dicþionar enciclopedic, Edit. Enciclopedicã, Bucureºti.
+ + + (1975), Dicþionarul explicativ al limbii române(DEX), Ed. Academiei, Bucureºti.
+ + + (1992), Internationally Agreed Glossary of Basic Terms Related to Disaster Management,
United Nation, Departement of Humanitarian Affair, IDNDR, DHA, Geneva, 83 p.

Pentru elaborarea lucrãrii au fost consultate articole din reviste de geomorfologie, lucrãri ale unor
simpozione, informaþii înscrise pe INTERNET, care, din motive de spaþiu, nu au fost inserate
în aceastã listã bibliograficã.
Volumul Slope Morphology, 1973, cuprinde 32 de articole fundamentale, apãrute prima datã, în
diferite publicaþii, la sfârºitul secolului XIX ºi în secolul XX (pânã în 1970).

232