Sei sulla pagina 1di 56

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

DOMENIUL DE STUDII DE LICENȚǍ INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE ȘI


ECOLOGICE

Procedee de compostare a deșeurilor

2013

1
Cuprins

COMPOSTAREA GUNOAIELOR……………………………………………………………………….2
PROCESELE DE DESCOMPUNERE PE PARCURSUL COMPOSTĂRII……………………………..2
FACTORII PRINCIPALI DE DETERMINARE A PROCESELOR DE DESCOMPUNERE……….......6
PIERDERILE DE MATERII CARACTERISTICE PROCESELOR DE DESCOMPUNERE…………..11
PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ELABORĂRII TEHNOLOGIILOR COMPOSTĂRII INDUSTRIALE..15
DIRECTIVE SANITARE…………………………………………………………………………………15
DIRECTIVE ECONOMICE…………………………………………………………………………........16
DIRECTIVE PRIVIND CAUZA CALITATEA CONSTANTĂ A COMPOSTULUI………………...…17
ELABORAREA UNOR PĂRȚI ALE TEHNOLOGIILOR.INSTALAȚII UTILIZATE ÎN UZINELE DE
COMPOST……………………………………………………………………………………………...…19
PREGĂTIREA MATERIILOR PRIME………………………………………………………………..…21
MATURIZAREA MATERIEI PRIME PREGĂTITE.PRODUCEREA COMPOSTULUI PROASPĂT
(CRUD)……………………………………………………………………………………………………34
PREGĂTIREA COMPOSTULUI PENTRU VÂNZARE. TRATAREA MATERIILOR REZIDUALE..35
PROCEDEE DE COMPOSTARE.TIPURI PRINCIPALE DE UZINE DE COMPOSTARE…………...36
SISTEMUL DESCHIS FĂRĂ TRATAREA PREALABILĂ A MATERIEI…………………………....38
Procedeul Van Maanen……………………………………………………………………………………38
SISTEMUL DESCHIS CU PREGĂTIREA MATERIEI…………………………………………………39
Procedeul Brno…………………………………………………………………………………………….39
Procedeul Baden-Baden…………………………………………………………………...........................39
Procedeul Dorr-Oliver……………………………………………………………………………………..41
SISTEME PARȚIAL ÎNCHISE (STATICE)……………………………………………………………..43
Procedeul Brikollare (Caspari-Meyer)………………………………………………………………….…43
Procedeul Prat-Sofraine…………………………………………………………………………………...45
Procedeul Biotanc-SGEA…………………………………………………………………………………46
Procedeul Humusol-Cifal…………………………………………………………………………………47
SISTEME PARȚIAL ÎNCHISE (TRANZITORII)…………………………………………………….…48
Procedeul Thompson……………………………………………………………………………………...48
Procedeul Carel-Fouche…………………………………………………………………………………..48
Procedeul de biostabilizare Dano…………………………………………………………………………49
Stabilizatorul Buhler-Reinstahl……………………………………………………………………………50
SISTEME PARȚIAL ÎNCHISE (DINAMICE)…………………………………………………………..50
Procedeul Triga……………………………………………………………………………………………50
Turnul de maturizare Humboldt……………………………………………………………………..…….51
Procedeul Thomas (Multibacto)……………………………………………………………………..……52
Turnul de maturizare Thomas………………………………………………………………………….…53
SISTEM ÎNCHIS…………………………………………………………….……………………………54
Procedeul Tecnitalia…………………………………………………………………………………….…54

2
COMPOSTAREA GUNOAIELOR

Una din grupele mari ale metodelor folosite pentru neutralizarea gunoaielor
menajere este cunoscută sub denumirea comună de procedee de compostare
(biotermice).Compostarea gunoaielor menajere este un procedeu cunoscut și
aplicat de multă vreme.Pe parcursul procedeului gunoaiele menajere cu conținut de
substanțe organice se descompun datorită interacțiunii microorganismelor și a
degajării de căldură și ca rezultat se obțin o serie de produse foarte diferite
(compost) utilizabile în special în domeniul agricol.
Procesul are o durată de circa o lună și este insoțit de o degajare intensă de
căldură.Ca urmare a temperaturilor înalte (peste 50°) microorganismele patogene
se distrug cu excepția celor de sporozoare.Materia descompusă deja nu mai are
miros urât,poate fi tratată ușor, iar din punctul de vedere sanitar poate fi
considerată nevătămătoare.Astfel procedeul de compostare poate fi utilizat și
pentru neutralizarea gunoaielor menajere.
Procedeul de compostare folosit pentru tratarea reziduurilor în
gospodărirea orașelor este destinat în primul rând pentru neutralizarea acestora,
iar valorificarea produsului final ( compost ) similar cu valorificarea căldurii
obținută la arderea gunoaielor – poate fi considerată numai ca un factor
secundar.

PROCESELE DE DESCOMPUNERE PE PARCURSUL COMPOSTĂRII

Substanțele organice, după distrugerea forței de organizare a vieții, coeziunii


și a regenerării din ele, încep să se descompună imediat.
Agenții de provocare și de execuție a proceselor de descompunere care au
loc pe parcursul compostării sunt în principal microorganismele:bacterii, ciuperci
microscopice.Iau parte în acest proces și organisme de ordin mai superior
( protozoare, pluricelulare). Din aceasta din urmă fac parte pe primul loc cele din
diferite grupe de viermi, însă rolul dominant îl au totuși microorganismele ( și în
primul rând cele heterotrofe).
Materia și energia necesară pentru înmulțirea și dezvoltarea lor se obține
prin descompunerea substanțelor organice.Aceste organisme, contrar celor
autotrofe nu pot produce substanțe organice prin folosirea bioxidului de carbon
conținut in aer.

3
Mersul schematic al procesului de descompunere este prezentat in figura 54.

Produsele finale ale descompunerii substanțelor organice sunt în primul


rând substanțe gazoase (bioxid de carbon, hidrogen, oxigen, metan, hidrogen
sulfurat, azot, amoniac etc.), apă și alte materii minerale (acid salicilic, oxizi de
metale, compuși fosforici neorganici etc.).În general, se poate spune că se obțin
produsele finale care la producerea și dezvoltarea materiilor supuse compostării au
constituit materiile de bază.
În procesul de descompunere în produse finale se formează o serie de
materii bine cunoscute și altele, intermediare tranzitorii, mai puțin cunoscute.
Corespunzător tendinței generale a procesului, acestea se descompun în continuare
în produsele finale prezentate mai înainte.
Produsele tranzitorii care se formează în procesul de descompunere,
cantitatea și durata existenței lor sunt determinate de raporturile de echilibru
dinamic existente în orice moment în masa materiei.
Acestea depind în fond de condițiile compostării și de calitatea materiei
supusă compostării și de calitatea materiei supusă compostării (gradul de saturație
cu aer, umiditatea, raporturile pH etc.).

Pentru analizarea corectă a proceselor de descompunere atragem


atenția asupra următoarelor aspecte:

4
1)Chiar de la începutul procesului,și în perioada de formarea a primelor
produse intermediare, se formeaza produse gazoase finale și apă cu caracter
mineral.O parte din aceste produse finale se cuplează din nou în procesul de
descompunere,o altă parte se elimină din masa materiei ( de exemplu în formă de
gaze și vapori de apă ), iar altă parte se stochează din nou în masa materiei (de
exemplu materiile mineralizate , produsele finale mai puțin sau mai mult stabilizate
etc.).Produsele intermediare formate în proces se descompun în mod similar până
la terminarea integrală a substanțelor organice, adică până când toată cantitatea se
transformă în produse finale.
2)În procesele parțiale ale descompunerii,pe lângă descompunerea în
produse simple au loc procese cu caracter de evoluție.În aceste cazuri se pot forma
și materii care au o construcție mult mai complicată decât materia de bază.Acest
fenomen are loc la dezvoltarea corpurilor microorganismelor de provocare a
descompunerii, dar se formează și la alte materii nevii, de construcții complicate
( de exemplu humus).Și aceste materii de dezvoltare au un caracter tranzitoriu
(produs intermediar) întrucât nu ies din procesul general de descompunere.
Organismele vii mor în proces, iar materia corpurilor lor se descompune și
humusul produs ajunge din nou în procesul de descompunere, întrucât organismele
vii descompun și pe acestea chiar dacă fenomenul are un caracter lent.
Fazele principale ale substanțelor organice care au loc în procesul de
circulație binecunoscută în natură sunt următoarele:
1)Sinteza substanțelor organice sub acțiunea organismelor cu conținut de
clorofilă, din bioxidul de carbon, din aer, apă, materii minerale etc.)
2)Descompunerea substanțelor organice produse sub acțiunea
heterotrofelor în final în produse din care pornește sinteza substanțelor organice.
Compostarea este o formă intermediară a acesteia din urmă (fig.55).

5
În procesul de compostare, descompunerea componentelor care se pretează
ușor acestui fenomen (de exemplu zaharate, pectine, amidon, hemiceluloze,
celuloza) are un ritm mai rapid decât cel al componentelor care se pretează mai
greu (de exemplu lignine, cheratine).Datorită acestui fapt , substanțele care se
descompun mai greu (lignine), cât și substanțele mai stabile care se produc (materii
de humus) pe măsura înaintării compostării au o creștere relativă.
Tendințele intensității de descompunere a gunoaielor menajere, care de fapt
reprezintă un amestec de diferite materii sunt prezentate în figura 56.

Pe durata compostării, într-o măsură mai mică decât al componentelor care


se descompun ușor, scade și conținutul total de substanțe organice, într-o măsură și
mai mică, se micșorează și cantitatea materiilor uscate (totalul substanțelor
organice și a părților minerale).
Din cele expuse rezultă că, compostul nu poate fi definit liber.Compoziția
calitativă a complexului de materii aflate în procesul de descompunere a
compostului depinde, pe de o parte de calitatea materiei de bază, iar pe de altă parte
de faza respectiv stadiul în care se află procesele, cât și de tipul

6
acestora.Corespunzător acestor stadii deosebim compost proaspăt, compost
maturizat și compost pământ (sol).
FACTORII PRINCIPALI DE DETERMINARE A PROCESELOR DE
DESCOMPUNERE

a) Calitatea materiei care se descompune.Materiile care se descompun ușor


(în general hidrocarburi) crează posibilitatea pentru evoluția unei activități
micorbiologice foarte intensive și ca urmare o descompunere rapidă și degajare
intensivă și ca urmare o descompunere rapidă și degajare intensivă de
căldură.Descompunerea materiilor care se descompun greu (lignine, rășine, ceară,
din cele de proveniență animaliere-cheratine) este lentă.Foarte greu se descompun:
în general și materiile plastice (de exemplu folii, butelii, flacoane, burete și altele
prezente în gunoaiele menajere într-o măsură din ce în ce mai mare).
Din unități industriale sunt evacuate destul de frecvent substanțe organice
care conțin materii otrăvitoare (de exemplu vopsele, fenol, tananți etc.).Acestea pot
ajunge ușor în mâlul extras din rețelele de canalizare și bazinele de decantare ale
întreprinderilor industriale.De asemenea și decantoarele finale ale rețelelor de
canalizare din orașe pot conține astfel de materii în cantități destul de însemnate
(de exemplu fenol, resturi de detergenți etc.).Materiile cu conținut de substanțe
otrăvitoare nu pot fi compostate pe loc, sau eventual după un interval de timp
foarte îndelungat,iar în amestec cu materiile ușor compostabile, împiedică acest
proces.Ele au o acțiune defavorabilă putând impiedica activitatea
microorganismelor.O acțiune asemănătoare o au și materiile puternic acide sau
bazice.
b) Raporturile C/N si C/P (carbon/azot, carbon/fosfat).Raporturile
cantitative între atomii C, N, P ale materiilor supuse descompunerii și limitelor
largi nefavorabile micșorează intensitatea descompunerii întrucât
microorganismele nu pot primi o cantitate suficientă de azot sau fosfor, necesară
dezvoltării lor (de exemplu albuminele).În procesul de descompunere azotul și
fosforul se găsesc mereu în circulație.Înmulțirea, dezvoltarea și activitatea
micorbilor depinde de această circulație (cantitate mică de N și P este absorbită de
microorganisme și noi microbi nu se pot naște decât numai după ce
microorganismele respective s-au distrus).Din punct de vedere practic se poate
considera ca satisfăcător dacă raportul C/N este în jur de 30, iar raportul C/P atunci
când conținutul de fosfor, calculat pentru substanțele organice absolut uscate este
mai mare de 0,2%.Raporturile mai sus menționate însă nu pot fi considerate ca
fiind general valabile, întrucât poate fi satisfăcătoare și o limită mai largă față de
cea indicată.De exemplu atunci când componenta care servește ca sursă de carbon
în proces de descompune greu, acest fenomen are o mare influență în ritmul de
7
descompunere.Poate să fie nefavorabilă și o limită mai strânsă dacă componenta cu
conținut de N și P este greu accesibilă pentru microbi.
c) Granulația și omogenitatea materiei.Materiile cu granulație mai mică
asigură pentru microorganisme o suprafață de atac mult mai mare decât cele cu
granulație mare (procesul de descompunere poate avea un ritm mai rapid), datorită
cărui fapt in tehnologia de compostare, înaintea începerii procesului,materialului
este fărămițat destul de frecvent.Acest lucru poate fi favorabil în unele cazuri și
datorită faptului că prin mărunțire se atacă și elementele constructive ale materiilor
care se descompun greu microbiologic, deci prin aceasta se poate favoriza simultan
și accesul microorganismelor la părțile care se descompun mai ușor.
Un factor important este și omogenitatea respectiv repartizarea uniformă în
masa compostului a diverselor componente cu diferite caracteristici și proprietăți
fizice, chimice și biologice.Luând pe ansamblul întregii mase a compostului
raporturilor C/N poate fi favorabil însă el poate fi și nefavorabil dacă
componentele cu diferite raporturi C/N se găsesc la distanțe mari unele față de
altele, în formă de sfere și ca urmare nu se completează între ele.Situația este
similară și atunci când componentele cu conținut mai mare sau mai mic de
umiditate sau componentele mai uscate sunt repartizate neomogen.Aceste influențe
nefavorabile pot fi eliminate prin mărunțirea și amestecarea compostului, respectiv
prin omogenizarea lui.Prin mărunțire se obține un grad de compactare mult mai
ridicat și ca urmare descompunerea poate să se deplaseze in direcția nefavorabilă
(anaerobă).
d) Saturația cu aer.În funcție de saturația cu aer se pot distinge două tipuri
limită de descompunere și anume:anaerobă și aerobă.Cunoașterea acestora este
foarte importantă întrucât de ele depinde într-o măsură foarte mare: ritmul de
descompunere,ce fel de produse intermediare se formează, ce efect sanitar va da
compostarea și ce valoare va avea produsul final din punctul de vedere al utilizării
lui in agricultură.
Microorganismele care fac descompunerea anaerobă pot trăi și se pot
dezvolta și fără oxigenul din aer.Acestea obțin oxigenul necesar pentru procesele
lor de dezvoltare din materiile descompuse, respectiv din produsele acestora.
În procesul de descompunere anaerobă denumită și putrefacție, se
degajează un miros puternic neplăcut și se produc materii foarte rău mirositoare
(amoniac, hidrogen sulfurat, indol, scatol, putrescin, cadaverin, diferiți acizi, acid
butiric, acid acetic, acid propionic etc.) care atrag muștele favorizând depunerea a
milioanelor de ouă.În mediul materiilor putrescibile se înmulțesc și
rozătoarele.Materialul putrezit are o culoare închisă, de multe ori unsuros,
mucilaginos, sub el pământul primește o nuanță de culoare albastru
închis.Temperatura în procesul de descompunere nu se ridică deasupra 30-

8
35°.Ritmul descompunerii este mult mai lent decât în cazul procesului aerob.În
cazul conținutului insuficient de calciu și magneziu, materia se acidulează.
Microorganismele de descompunere aerobă folosesc în principaloxigenul
din aer pentru energia necesară vieții și dezvoltării lor.În procesul de
descompunere aerobă, denumită și putrezire nu se mai emană miros urât,nu avem
de a face nici cu înmulțirea muștelor și a rozătoarelor.În masa materiei este foarte
mare conținutul de ciuperci, de mucegai, ciuperci actinomicote, datorită cărui fapt
materia captată, de multe ori, o culoare albă. Datorită descompunerii rapide
acizilor produși, nu avem de a face cu o acidulare mai importantă.Temperatura se
ridică foarte repede la 60-75°, în special dacă este mare conținutul de elemente
care se descompun ușor,și sunt favorabili și ceilalți factori de influențare a
descompunerii.Procesul de descompunere este mult mai rapid decât în cazul
condițiilor anaerobe.
De multe ori se intâlnesc păreri că descompunerea aerobă ar produce și o
serie de materii de stimulare vegetală (hormoni,auxini etc.) datorită activității
intensive a ciupercilor de mucegai și a ciupercilor actinomicete.Astfel s-a constatat
că pe terenurile îngrășate cu un asemenea compost plantele au fost mai sănătoase,
mai rezistente la diferite boli, întrucât o parte din substanțele nutritive se găseau
deja în acest produs, astfel că acțiunea lor nutritivă a fost mai mare.
Procesul de pasteurizare, care are loc ca urmare a temperaturii ridicate timp
mai îndelungat, în descompunerea aerobă (probabil și sub acțiunea antibioticelor
care se produc ca urmare a descompunerii) distruge agenții patogeni umani,
animalieri și vegetali mult mai sigur decât în cazul descompunerii anaerobe.
În tot timpul procesului de descompunere sau numai în anumite faze ale
acestuia unul din cele două tipuri de descompunere devine dominant, dar în același
timp are loc și descompunerea tipului celuilalt.Astfel în condițiile cu aer suficient
putrezirea este dominantă și caracteristică și procesul are loc pe macrosuprafețele
particulelor de materii.Descompunerea în pori în interiorul bulgărelor și a
firmiturilor are caracter anaerob.Ponderea mai mare a descompunerii
anaerobepoate fi provocată de compactarea prea densă a materiei, cât și de faptul
că în masa gunoaielor depuse în straturi relativ afânate în porii existenți se
stochează o cantitate mare de produse gazoase, ca urmare a descompunerii
intensive.În masa materiei aflată în procesul de compostare, chiar și în cazul unei
aerisiri intensive, concentrația bioxidului de carbon din golurile interioare poate
depăși și cu 1500 ori concentrația acestuia din aer liber, iar conținutul de oxigen
poate să se reducă la ¼ față de concentrația lui din aer liber.
Este mai avantajos din toate punctele de vedere dacă în procesul de
compostare predomină descompunerea aerobă, însă nu este neapărat necesar ca
aceasta să fie în exclusivitate.Procesele celor două tipuri de descompunere se
completează reciproc.
9
e) Umiditatea.Uscarea peste măsură a materiei supusă compostării
împiedică foarte mult activitatea microorganismelor, iar pe de altă parte nici
conținutul de umiditate prea mare nu este favorabil întrucât va conduce la raporturi
de descompunere anaerobă.
Trebuie avută în vedere apa liberă închisă în celulele particulelor de materii
supuse compostării, cât și apele legate cu diferite forțe de suprafețele
particulelor.De asemenea, trebuie avut în vedere că procesul de descompunere este
însoțit de degajarea unor cantități însemnate de apă.În general, se consideră
favorabilă umiditatea când materia în descompunere este strânsă în pumn și nu lasă
apă.
La compostarea unor materii (de exemplu deșeurile de la fabricile de
conserve, resturile de legume și fructe,pepeni etc) după descompunerea peretelui
celular, se eliberează din acestea cantități însemnate de apă și ca urmare intreaga
masă a materiei devine umedă, foarte frecvent aproape fluidă.
În condițiile climaterice din Republica Populară Ungară nu trebuie luată în
considerare umezirea prea puternică a materiilor supuse compostării datorită apelor
din precipitațiile atmosferice căzute.Însă la depozitele incorect amplasate sau în
cazul amenajării insuficiente a terenurilor, apele din precipitații care se adună, cât
și apele freatice pot să umezească puternic materiile supuse compostării.
În unele cazuri, ca urmare a temperaturilor ridicate timp îndelungat în
procesul de compostare, pierderile de apă prin evaporare pot fi foarte mari, datorită
cărui fapt vom putea avea nevoie și de umezire.
f) Valoarea pH-ului determină decisiv activitatea oricărui microorganism
viu.El poate să favorizeze, să împiedice sau să facă imposibilă această
activitate.Datorită acestui fapt evoluția valorilor pH este unul din factorii
importanți, chiar determinanți ai procesului de compostare.
Domeniul valorilor pH ale microorganismelor ce iau parte în procesul de
compostare este aproximativ între limitele 4 și 9.În cazul condițiilor acide au o
activitate mai intensivă ciupercile, pe când în cazul raporturilor bazice-bacteriile.
Evoluția raporturile pH este determinată, în principal, de calitatea materiei
supusă descompunerii (de exemplu materie cu conținut redus de CaCO 3 și MgCO3
nu are o capacitate de tampon suficientă și ca urmare tinde spre acidulare), cât și de
relațiile aerobe-anaerobe.În cazul condițiilor anaerobe favorizează acidularea în
special atunci când în materia supusă compostării preponderența o au reziduurile
vegetale (substanțe verzi).În aceste cazuri în loc de compostare va avea loc un
proces de însilozare (fermentare cu caracter butiric, acid propionic).
În țările cu solul sărac în calcar și magneziu, pentru evitarea acidulării este
necesară destul de des tratarea materiei supusă compostării cu var, întrucât
particulele cu pământ și minerale, care însoțesc de regulă reziduurile organice sunt

10
sărace în calcar si magneziu.În Republica Populară Ungară datorită solului, tratarea
cu var ar putea fi necesară numai în anumite cazuri de excepție.
Compoziția multicomponentă a materiei supusă compostării poate să reducă
pericolul de acidulare.
În vederea preîntâmpinării raporturilor pH nefavorabile în Republica
Populară Ungaria trebuie avute în vedere următoarele aspecte principale:
 În materia supusă compostării să nu ajungă reziduuri industriale cu
caracter pur acid sau bazic;
 Să fie eliminată posibilitatea apariției descompunerii preponderent
anaerobă;
 Pe cât posibil compostul să fie un amestec format din mai multe sorturi de
componenteș
 Amestecarea compostului să fie cât mai intensivă.

g) Temperatura.Similar cu valorile pH, temperatura apare parțial ca rezultat


al formării proceselor de descompunerii, iar pe de altă parte ca o reacție care
determină și modifică procesul de descompunere.Diferitele game de temperaturi
care se produc în procesul de descompunere favorizează diverse grupe de
microorganisme (mezofilii, termofilii).Microbii adaptați la diferite game de
temperaturi descompun diverse componente ale materiei și produc diverse
materii intermediare.Temperatura are rolul ei bine determinat și în modificările
pur fizice sau chimice (de exemplu în cazul temperaturilor înalte de durată,
construcția țesăturilor materiei se slăbește,modificările chimice endoterme se
accelerează, modificările exoterme se micșorează, se modifică și proprietățile
de absorbție a particulelor de materie etc.).
Măsurarea sistematică a temperaturii constituie una din condițiile
principale pentru reglarea proceselor de compostare.Prin aceasta avem
posibilitatea de a pătrunde în procesele de compostare,întrucât evoluția
temperaturii exprimă foarte clar acțiunea totală a factorilor care iau parte din
proces.Pe lângă principalii factori de determinare a evoluției temperaturii,
prezentați anterior (calitatea materiei supusă compostării , cât și a compostării,
cât și a formei de depozitare.
Schimbul de caldură între materia în descompunere și mediul inconjurător
este cu atât mai intensiv cu cât este mai mare diferența de temperatură între cele
două medii.Raportat la masa materiei, schimbul de căldură este cu atât mai
intensiv cu cât este mai mare suprafațe de contact a materiei în descompunere
cu mediul înconjurător.Pierderile de căldură sunt mai mari dacă masa materiei
este mică sau dacă aceasta este depozitată în forme cu suprafețe mari (de
exemplu în prisme înguste și lungi).În cazul în care suprafața față de masa

11
materiei este relativ mică (de exemplu depozitare în stoguri) se reduce simțitor
schimbul de gaze-aer a materiei și astfel procesul de descompunere poate să
devină anaerob.În asemenea cazuri poate să fie nevoite de sisteme artificiale de
aerisire sau materia trebuie să fie întoarsă destul de frecvent.
Scopul principal al compostării este distrugerea agenților patogeni
umani, animalieri și vegetali care se regăsesc în reziduuri.Acest lucru se poate
realiza numai prin compostare la temperaturi înalte de durată (pasteurizare).De
aceea trebuie asigurat ca întreaga masă a materiei supusă compostării să fie
menținută la temperatura de peste 50°C timp de aproximativ 30 de zile (în cazul
în care nivelul mediu al temperaturii este mai ridicat, durata de timp poate să se
micșoreze).

PIERDERILE DE MATERII CARACTERISTICE PROCESELOR DE


DESCOMPUNERE

Pentru procesul de descompunere sunt caracteristice pierderile de materii


care au loc și transformarea materiilor nutritive vegetale.Pentru ilustrarea
tendințelor în această problemă vom prezenta încercările efectuate în
Republica Populară Ungară (Eger,Szbolcs-Makay).
Ca materie de bază pentru încercări s-au utilizat gunoaiele menajere
colectate și transportate de vehicule din locuințe cu încălzire prin termoficare,
separate de materiile neutre (metale, pietre, oase, materiale plastice etc.), și
concasate intr-un concasor cu ciocane.La gunoaie a fost amestecată o cantitate
de 15,6% din greutate materii fecale umane, provenite din haznale.
Caracteristicile amestecului au fost: pH 6,1; măsurate in % din masa materiei;
umiditatea 50,4; substanțe organice 19,1; cenușă 30,5; CaCO3, 24; P2O5 total
0,38; K2O total 0,56 ; N ușor dizolvabil 0,02; P2O5 ușor dizolvabil 0,14; K2O
ușor dizolvabil 0,22.Din amestecul de materie s-au format 8 tipuri de
îngrășământ, parțial în termostate echipate cu orificii de aerisire (aerobă) și
parțial în borcane de 5 l inundate cu apă (anaerobă).Aceste probe au fost
fermentate la temperatura camerei timp de 116, 64 și 21 de zile.Pe parcursul
maturizării la probele aerobe s-a asigurat aerisirea necesară (prin amestecarea
zilnică) și umiditate (prin adaos de apă distilată).La probele anaerobe nu s-a
umblat.
Evoluția pierderilor de substanțe organice, azot și materii uscate în
procesul cercetării este prezentată in fig.57.

12
Intensitatea pierderilor de substanțe organice și azot în procesul de
descompunere au fost similare.În condițiile aerobe pierderile de substanțe
organice și de azot, la începutul perioadei de descompunere, au fost mai mari
decât în cazul raporturilor anaerobe.
Din figura 58 de prezentare a tendințelor intensității de descompunere a
substanțelor organice, revenită ca medie pe o zi, rezultă destul de bine că
intensitatea descompunerii este cea mai mare în primele 5-10 zile ale perioadei,
atât în condițiile descompunerii aerobe, cât și anaerobe, după care scade brusc
și intensitatea se încetinește foarte mult.

13
Elaborarea tehnologiilor de compostare și a instalațiilor tehnice se poate face
numai după cunoașterea și lămurirea tendințelor schițate mai înainte.
Figura 59 prezintă o imagine despre posibilitatea de dizolvare a 3 substanțe
nutritive (N;K2O;P2O5).Toate aceste substanțe sunt utilizate în procesul de
descompunere și de către microorganisme pentru dezvoltarea lor, legate de
proces (sub noțiunea ușor dizolvabil aici se înțelege că microorganismele și
plantele pot prelua ușor substanțele nutritive în această stare).La analize s-a
utilizat o soluție de 3,4% Na-formiat.

În cazul sortimentelor de materii analizate gradul de dizolvare a azotului și a


potasiului nu a avut o modificare însemnată, iar gradul de dizolvare a fosforului
după scăderea de la începutul procesului în cazul raporturilor aerobe este
oscilant, pe când în cazul raporturilor anaeorbe are o tendință de scădere
pronunțată.Gradul de dizolvare al azotului, atât la începutul procesului, cât și pe
parcursul acestuia, s-a evaluat la cel mai jos nivel.
În vederea asigurării raporturilor de materii nutritive favorabile pentru
compostare trebuie realizat în primul rând completarea cu azot (prin adaos de
îngrășăminte artificiale azotoase sau amestecarea materiei de bază cu anumite
substanțe bogate în azot).După completarea cu azot, pe locul 2 urmează adaosul
de fosfor.Completarea cu potasiu nu este necesară.

14
În practică, descompunerea are loc în procesul de compostare capătă un
caracter mixt chiar dacă se tinde spre realizarea unui raport aerob exclusiv,
adică atunci când pe suprafața materiei este preponderentă descompunerea
aerobă, iar în porii interiori ai materiei dominant este procesul anaerob.Datorită
acestui fapt, chiar dacă tendințele prezentate în urma încercărilor de laborator
sunt valabile absolute și relative ale pierderilor sunt variabile.
În practică pierderile de materii (pierderile de umiditate și de substanțe
organice) se obțin prin separarea materiilor străine (metale, pietre, pietriș,
beton, cărămizi, sticle, materiale plastice etc.) cunoscute sub denumirea comună
de balast.
Mărimea pierderilor depinde de conținutul de umiditate a materiei inițiale,
de sorturile de materii, de conținutul de materii străine (balast), de faza în care a
fost întreruptă compostarea, de instalațiile cu care se execută compostarea etc.
De exemplu, materiile cu conținut preponderent de resturi legumicole,
supuse compostării, în procesul de descompunere devin fluide.Gunoaiele
menajere provenite din locuințe cu încălzire individuală cu combustibili solizi
conțin multă zgură și cenușă, reziduurile amestecate cu moloz de construcții de
asemenea au un conținut ridicat de balast.În practică sunt și asemenea tipuri de
uzine de compostare unde balastul este măcinat și amestecat cu compost.În
cazul acestei tehnologii pierderile de balast nu trebuie luate în considerație.
Datorită celor arătate, pierderile care apar în procesul de compostare (sau
cantitatea compostului obținut) nu pot fi date decât cu aproximație și în limite
destul de largi.
Luând în considerație toate acestea, în practică, putem să ne așteptăm la
următoarele valori informative:
La 1 t gunoaie menajere se poate amesteca aproximativ 0,25-0,30 t de mâl
fecalo-menajer sau de materie fecală umană (cu umiditatea de 90-
92%).Raporturile de greutate fiind de 4:1 respectiv 3:1.Din cantitatea de 1 t
amestec realizat la aceste raporturi (umiditatea aproximativ 65% se poate obține
0,4-0,45 t compost maturizat (umiditatea aproximativ 40%).
Evoluția pierderilor de materii în procesul de descompunere este dată în
tabelul 14.

15
PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ELABORĂRII TEHNOLOGIILOR
COMPOSTĂRII INDUSTRIALE

Spre deosebiore de marea majoritate a produselor industriale, compostarea


nu poate fi soluționată cu o tehnologie unitară și bine precizată.Tehnologia de
compostare trebuie să se adapteze foarte mult la condițiile concrete date.La
elaborarea ei trebuie avute în vedere sortimentele de materii care urmează a fi
compostate, cantitatea, calitatea și ritmul de producere a acestora, posibilitățile
tehnice și economice, cât și felul compostului ce dorim sa-l producem.Datorită
acestor factori, cunoscând cele arătate la elaborarea tehnologiilor decizia trebuie
luată pentru fiecare caz concret în parte.În această situație de necunoaștere a
condițiilor concrete date, pentru elaborarea tehnologiilor de compostare nu pot
fi date decât anumite directive generale, respectiv numai probleme care trebuie
avute în vedere.Acestea pot fi împărțite în două grupe și anume:
 Directive de bază valabile general (principii generale)
 Probleme care trebuie avute în vedere la elaborarea detaliilor
tehnologiilor.

DIRECTIVE SANITARE

La amplasarea și realizarea uzinei de compostare trebuie evitată înmulțirea


muștelor și a rozătoarelor, degajarea prafului și a mirosului neplăcut, cât și
poluarea aerului, solului, apelor freatice și a apelor de suprafață.Datorită acestor
factori între amplasamentul uzinei de compostare și localitatea cea mai apropiată
trebuie asigurată o distanță de protecție corespunzătoare (200-500 m), luând în
considerare și tehnologia aplicată (tratarea deschisă sau închisă).
Pentru prevenirea mirosului neplăcut degajat și a înmulțirii muștelor ca
urmare a descompunerii spontane a reziduurilor crude transportate și stocate în
uzină, capacitatea acesteia trebuie astfel dimensionată ca reziduurile aduse să poată
fi prelucrate în continuu pe cât posibil fără o prestocare.
Prin dotare cu echipamente de protecție, prin construirea de spălătoare și băi,
trebuie prevenită infestarea muncitorilor.Trebuie prevenit ca muncitorii să nu aibă
posibilități de a scoate din uzină și de a răspândi agenții patogeni.Trebuie
respectate prescripțiile generale de protecția muncii și normele de tehnica
securității valabile pentru întreprinderi industriale.
Din punct de vedere igienic produsul final, realizat în uzină trebuie să fie
deja inofensiv, pentru ca în timpul transportului și utilizării să nu infesteze mediul
înconjurător, să nu pericliteze sănătatea muncitorilor și să nu contamineze de
asemenea, nici vegetația.
16
Trebuie avut grijă ca amplasarea materialelor reziduale ce nu mai pot fi
valorificate, cât și tratarea celor sortate să fie soluționate ireproșabil din punct de
vedere igienic.
Respectarea directivelor sanitare pe parcursul desfășurării procesului de
compostare trebuie să constituie una din preocupările de bază a uzinei.

DIRECTIVE ECONOMICE

Pricipiul de bază la determinarea economicității trebuie să fie ca rezultatele


compostării să acopere într-o măsură cât mai mare cheltuielile legate de acestea.
Neutralizarea gunoaielor prin compostare este utilă și necesară în primul
rând pentru serviciile sanitare și comunale și ca urmare rezultatele obținute nu pot
fi evaluate în cifre, însă pe baza de ipoteze pot fi determinate, mai mult sau mai
puțin , raporturile.
Veniturile realizate prin valorificarea materiilor care pot fi sortate pe
parcursul compostării și utilizate ca materii prime, denumite și materii utile, pot să
contribuie foarte mult la reducerea prețului de cost al compostării.Ca urmare
trebuie asigurată separarea acestor materii utile pe parcursul compostării într-o
măsură cât mai mare posibilă.
Recuperarea agricolă a produsului final respectiv a compostului se poate
calcula, în general, considerând 1 t compost=50 kg unități de cereale (UC).În cazul
utilizării compostului în legumicultură, această valoare poate să crească.
Prețul de vânzare a compostului este determinat de considerentul că prețul
de cumpărare a acestuia, cât și suma totală a cheltuielilor de transport și cele legate
de utilizare nu pot depăși câștigul care se obține prin utilizarea compostului ca
îngrășământ.
Pentru justificarea acestui lucru trebuie luate în considerație următoarele
aspecte:
Compostarea nu este numai o metodă pentru de îngrășăminte,ci constituie
în primul rând un procedeu de neutralizare a reziduurilor, care poate fi aplicată și
atunci când produsul obținut din compostare nu este utilizat ca îngrășământ (pe
baza unor astfel de ipoteze a fost construită de exemplu în R.F.G. uzina de
compostare din Stuttgard-Mohningen).
Compostarea permite neutralizarea comună a reziduurilor menajere solide
și lichide sau mâloase.Această metodă poate fi mai favorabilă chiar dacă
îngrășământul de compost se va vinde cu mult sub prețul de cost sau se va da spre
utilizare pe gratis.
Rezultă deci că aplicarea sau renunțarea la procedeul de neutralizare a
reziduurilor prin compostare nu depinde exclusiv de faptul dacă agricultura va

17
necesitasau nu îngrășământul de compost, și dacă da,în ce măsură și la ce preț se
poate valorifica.
Acoperirea prin alocații de la fondul de stat sau comunale a diferențelor
sensibile mereu existente între prețul de cost al producerii compostului ( care de
fapt este un serviciu de interes sanitar, comunal) și prețul posibil de valorificare a
produsului final, este justificată în toate cazurile.Calculând în această ipoteză se
poate considera că din cheltuielile totale aproximativ 50-60 % afectează serviciile
sanitare, comunale, iar 40-50 % ca având caracter agricol exclusiv. Situația este
identică și pe plan mondial, adică uzinele mari de compostare nu-și acoperă din
încasări cheltuielile lor totale, datorită cărui fapt funcționează cu diferite alocații
sociale.
Din punct de vedere economic însă, trebuie făcut totul pentru reducerea
cheltuielilor de producție, întrucât la producerea compostului avem de a face cu
un produs final de valoare mică și o creștere cât de mică a cheltuielilor în bani, va
provoca creșterea procentuală însemnată a prețului de cost.
Cheltuielile materiale ale compostării sunt determinate decisiv de metoda și
tipul uzinei utilizate.metodele utilizate în practică. Cât și uzinele și instalațiile
existente sunt prezentate în subcapitolele următoare.

DIRECTIVE PRIVIND CAUZA CALITATEA CONSTANTĂ A


COMPOSTULUI

Calitatea composturilor nu poate fi determinată sau apreciată cu exactitate.


În prezent, pentru caracterizarea calității putem să luăm în considerație conținutul
de substanțe organice , valoare nutritivă vegetală, cât și câteva proprietăți fizice
care din punct de vedere al utilizării compostului au o importanță deosebită
(conținutul de umiditate, granulația, conținutul de materii străine).Calitatea
compostului în multe țări este reglementată prin norme care stabilesc în general
mai multe grupe de calități.Normele valabile în Republica Populară Ungară
stabilesc de exemplu I,II,III grupe de calități, în cadrul cărora se recomandă
stabilirea prețului de valorificare progresiv.Aceasta determină uzinele de a produce
un compost de calitate bună.
Din punct de vedere practic, composturile pot fi considerate cu atât mai
bune, cu cât este mai mare conținutul în ele a substanțelor organice, a materiilor
nutritive vegetale și respectiv cu cât este mai mic conținutul de materii străine.Din
punct de vedere agricol, materiile de balast sunt componente fără vre-o valoare, în
schimb măresc sensibil costurile de transport și de utilizare.Este de primă
importanță și faptul că compostul să nu conțină substanțe otrăvitoare (în special în
cazul prelucrării substanțelor organice industriale).

18
În legătură cu problemele referitoare la calitate și eficiență se recomandă a
se lua în considerație și următoarele aspecte principale:
Pentru determinarea valorii ogronomice a compostului răspunsul cel mai
sigur ar putea da sporirea producției de culturi (recolta în plus obținută, calitatea
ei).Însă datorită acțiunii complexe a mai multor factori (felul solului, felul culturii,
starea timpului, întreținerea culturilor, pagubele provocate de ciuperci, insecte
etc.) este foarte greu de a scoate în evidență aportul îngrășământului de compost
în rezultatele recoltei (în răspunsul plantei).
Rezultatele experimentelor extinse, efectuate pe câmpuri naturale nu pot fi
considerate ca fiind identice cu capacitatea de acțiune (potențială) a compostului
ca îngrășământ.Capacitatea de acțiune posibilă în general este mai mare decât
cea reală, întrucât aceasta nu este epuizată complet.
Și determinările privind eficiența compostului trebuie primite cu anumite
rezerve.În prezent, în practică încă nu avem posbilitatea de a clarifica eficența cu
număr suficient de experiențe realizate pe amplasamente și în perioade timp
corespunzătoare, datorită cărui fapt chiar și rezultatele obținute din diferite
experiențe efectuate până în prezent trebuie considerate ca fiind aproximative și
informative.
În continuare vom prezenta rezultatele cercetărilor de laborator efectuate cu
privire la determinarea calității compostului.
În Republica Populară Ungară calitățile compostului produs de
întreprinderile de compostare industrială au fost analizate în anii 1960-1964 de
către Institutul de Cercetări pentru Industria Locală.Cantitatea analizată a fost de
1551265 t, iar numărul total al probelor analizate a fost de 1283.Rezultatele
obținute sunt prezentate în tabelul 15.

19
ELABORAREA UNOR PĂRȚI ALE TEHNOLOGIILOR.
INSTALAȚII UTILIZATE ÎN UZINELE DE COMPOST

Problemele de soluționat în uzinele de compost în procesul de prelucrare a


materiilor reziduale menajere solide și lichide, întregul proces de lucru, pot fi
împărțite în mai multe operațiuni succesive, legate între ele.
Succesiunea și numărul acestora poate să se modifice după tipul prelucrării
însă în fiecare uzină se poate distinge 3 grupe principale și anume:
 Pregătirea materiei prime;
 Maturizarea (producerea compostului crud);
 Producerea compostului.
Procesele mecanice și biologice care au loc în timpul prelucrării nu pot fi
despărțite între ele integral.De multe ori acestea se intercalează, sau unele procese
sunt unite voit, pentru ca cheltuielile în cadrul uzinei să fie limitate la minimul
posibil.Datorită acestor tendințe la unele procedee aplicate la precesele de pregătire
și de maturizare sunt unite într-o singură operațiune.
Însă și în acest caz, procesele de descompunere sunt încetinite forțat și greu
de reglat (de controlat) de multe ori putând deveni anaerobe.Distanța de protecție
față de localități a acestor tipuri de uzine trebuie mărită simțitor (ca urmare a
acțiunii mirosului neplăcut, cât și o eventuală înumlțire a muștelor), iar cantitățile
mari de reziduuri stocate ca urmare a timpului lung de maturizare vor necesita
suprafețe de depozitare mari.
Creșterea densității locuințelor impune luarea de măsuri pentru economisirea
suprafețelor și timpului.Datorită acestui fapt tendința generală în uzina de compost
trebuie să fie accelerarea proceselor de descompunere.Aceasta se poate realiza prin
pregătirea corespunzătoare a reziduuriloe crude și prin adaos de oxigen și aer în
cantitățile necesare pentru descompunerea substanțelor organice.
În figura 60 sunt prezentate fazele de lucru la o uzină de compostare care
prelucrează în comun reziduurile menajere solide și lichide, amplasată pe un teren
cât mai mic posibil, fără emanație de miros neplăcut și fără pericolul de înmulțire a
muștelor, teren care poate fi realizat și exploatat și în afara localităților.

20
Pentru soluționarea unor probleme în uzinele de compost, la executarea unor
operații sunt utilizate diverse instalații, mijloace și mașini.O mare parte din acestea
sunt utilizate și în alte ramuri industriale, în special cele folosite pentru pregătirea
materiei prime, cât și pentru manipularea,transportul și dozarea materiilor.Pentru
maturizare s-au elaborat și instalații speciale (celule de maturizare).
Pentru analiza tehnico-economică a diferitelor procedee de compostare,
cunoașterea acestora este inevitabilă.Raționalizarea aplicării și utilizării unor
procese se poate determina tot pe baza cunoașterii acestor instalații și echipamente.
La compararea mijloacelor și instalațiilor, trebuie luate în considerație nu
numai prețul lor de achiziție, forța de muncă sau energia necesară pentru
exploatarea lor, ci și cheltuielile cu piesele de schimb, reparații și întreținere
curentă, de asemenea și pierderile provenite din timpii de staționare în reparații.

21
Din punct de vedere tehnic la stabilirea tipurilor de instalații, mijloace și
mașini, cerințele de bază sunt în general următoarele:
 Construcție simplă și masivă (durabilă).
 Secțiune suficient de mare care să permită fluxul rapid al materiei,
fără elemente înglobate de ștrangulare a capacității de trecere.
 Pe cât posibil mai puține piese rotative, ușor de reparat și de înocuit.
 Instalații de acționare închise (acoperite).
 În fluxul de dirijare al materiilor pe cât posibil mai puține schimbări
de direcție.
 Pe cât posibil mai mare rezistență față de acțiunile corozive, uzuri
mecanice.
Tehnologia necesară pentru compostare, elaborată în diferite tipuri de
uzine, chiar și pentru efectuarea operațiilor similare, numărul instalațiilor
utilizate, aplasarea lor poate să difere foarte mult.
În continuare vom recapitula directivele care urmează a fi puse în
aplicare în tehnologia diferitelor procedee de compostare, cât și instalațiile
folosite în uzinele de compost, conform grupării prezentate în figura 60.

PREGĂTIREA MATERIILOR PRIME

a.Directive privind alegerea și utilizarea materiilor. Raporturile


cantitative și calitative ale materiilor utilizate pentru compostare și
modificarea acestora trebuie să fie determinate în prealabil prin analize
corespunzătoare.
În general se recomandă ca, compostul să fie produs din mai multe
sorturi de materii, întrucât în procesul de compostare acestea se completează
fizic, chimic și biologic, reciproc, asigurând prin aceasta creșterea valorii de
utilizare a compostului.
Este de dorit prelucrarea comună a materiilor solide și lichide (în primul
rând materiile fecale umane din haznalele zonelor fără canalizare comunală,
mâlul fecalo-menajer provenit din bazinele de decantare individuale sau din
instalațiile de tratare a apelor fecalo-menajere uzate, comunale).Prelucrarea
comună este foarte avantajoasă și din punct de vedere sanitar, întrucât prin
acest procedeu se poate soluționa și problema foarte grea cu privire la
neutralizarea reziduurilor menajere lichide.Aceste două sorturi de materii se
completează reciproc foarte bine (conținutul de umiditate este mai favorabil,
raportul C/N este mai bun etc.).Pe cât posibil pentru amestec să nu utilizăm
materii cu conținut de apă mai mare de 90-92%.Dacă acest lucru nu se poate
realiza, sau dacă cantitatea materiilor lichide este mai mare decât cea care se
poate amesteca la materiile solide, fără ca acestea să devină prea diluate, în
22
prealabil materiile lichide să fie concentrate, absorbindu-se umiditatea prin
adaos de turbă.
Se recomandă ca materiile otrăvitoare sau de ștrangulare a
descompunerii, sau cele care se descompun foarte greu (de exemplu
reziduuri de piele sărate de la fabricile de piele, scoarțe de lemn rășinoase
etc.) în general reziduurile cu caracter industrial să fie sortate și
compostate, eventula separat.Aceste materii împiedică sau îngreunează
puternic descompunerea, făcând practic imposibilă și utilizarea compostului.
Pe de altă parte este indicată îmbunătățirea calității compostului prin
adaos de materii de completare, mărind astfel valoarea lui de utilizare.
La acele materii de bază, la care conținutul pământos mineral este
redus, se recomandă adăugarea de argilă, bentonită, pământ coeziv etc.
Prin aceasta favorizăm ca în procesul de descompunere, respectiv în
procesul de compostare, să se formeze complexe argilo-huminice
utile.Cantitatea materiei de adaos este aproximativ 5-15%.
Dintre îngrășămintele chimice ne interesează în ptimul rând cele
azotoase.Cele cu conținut de potasiu sau alte elemente nu sunt necesare ca
adaos la compostare.Utilizarea îngrășămintelor chimice menționate este
indicată în acele cazuri când conținutul de azot și fosfor al materialelor ce
urmează a fi prelucrate nu este suficient și ca urmare procesele de
compostare vor avea un ritm scăzut.Prin completare cu îngrășămintele
chimice se mărește și valoarea de utilizare a compostului.Cantitatea de adaos
a îngrășămintelor chimice este de aproximativ 1-2%.
Utilizarea materiilor de adaos cu conținut calcaros este necesară atunci
când materiile supuse compostării sunt sărace în calcar.Calcarul împiedică
în primul rând acidularea.Cantitatea de adaos necesară este 1-2% (calculată
pe CaCO3).Materiile de adaos trebuie amestecate uniform cu materiile de
bază înaintea începerii procesului de compostare.
La folosirea materiilor de îmbogățire se urmărește mărirea sensibilă a
caracteristicilor calitative ale compostului pentru a-l face utilizabil unui
anumit scop.Scopul urmărit poate să fie de asemenea și eliminarea unor
caracteristici calitative sau proprietăți nefavorabile.Aceste îngrășăminte
obținute prin folosirea materiilor de îmbogățire utilizate se numesc
composturi îmbogățite (de exemplu compost îmbogățit cu îngrășământ
chimic fosforos, compost îmbogățit cu var etc.)Gradul de îmbogățire este
determinat în general de pretențiile cumpărătorului de compost.Aplicarea
corectă a materiilor de îmbogățire trebuie făcută nu la pornirea proceselor de
compostare, ci după terminarea acestora, respectiv înaintea valorificării
compostului.Unele materii de îmbogățire dozate la începutul compostării

23
poate să împiedice sau să îngreuneze procesul de compostare (ex:adaos mare
de var).
Dacă se dorește mărirea conținutului de substanțe organice al
compostului sau al conținutului de humus, ca materii pentru îmbogățire se
obișnuiește utilizarea prafului de lignit, a turbei sau a pământului de
mocirlă.Cantitățile maxime utilizabile din aceste materii de îmbogățire sunt
prescrise de normele de compost.
Scopul acestor prescripții este prevenirea punerii în circulație sub formă
de compost a unor materii la care preponderența nu este compost, ci vreo
materie de îmbogățire (ex: pământ de mocirlă).
Amestecarea materiilor de îmbogățire trebuie făcută cu mare atenție.

b.Preluarea, stocarea și predarea materiilor prime.Cantitatea mare a


reziduurilor care sosesc zilnic în uzină trebuie cântărită cu cântare basculă
corespunzătoare.Determinarea cantităților va ușura evidența materiilor
intrate și decontarea lor.Acestui scop corespund și cântarele basculă
obișnuite utilizate în practică, însă în uzinele mari este necesară instalarea de
cântare automate, cuplate cu mașini de contabilizat la care datele necesare
sunt înregistrate cifric pe cartele sau benzi.
Cântarele sunt utilizate și pentru determinarea cantității produsului final
expediat din uzină, respectiv și a cantității altor materii (reziduuri, zgură
etc.).Cântarele trebuie să fie amplasate pe arterele de intrare și ieșire din
uzină.
Stocarea și depozitarea mai îndelungată a materiilor prime trebuie pe cât
posibil evitată.Aceste materii se descompun spontan, procesul fiind însoțit
de degajare de miros neplăcut și de înmulțirea muștelor.
Capacitatea uzinei și dimensionarea buncărelor de stocare trebuie astfel
determinate încât materiile care sosesc zilnic să fie prelucrate
încontinuu.Pentru dimensionare trebuie luată în considerație acea perioadă
de timp când uzina primește cea mai mare cantitate de reziduuri.
Spațiul anterior al buncărelor de stocare trebuie să fie echipat cu uși
care se deschid și se închid automat.De asemenea trebuie să fie montate
instalații de aspirație a prafului pentru a preveni pătrunderea în exterior a
prafului și a mirosului neplăcut degajate la decărcarea vehiculelor de
transport.
Buncărele de stocare a gunoaielor trebuie să fie în concordanță cu
instalațiile de transport cupate după ele pe fluxul tehnologic.
La uzine mai mici și mijlocii, buncărele sunt cuplate cu instalații de
transport montate dedesupt de unde materiile descărcate sunt transportate
continuu.În aceste buncăre de multe ori materiile se îngrămădesc, provocând
24
astfel perturbații în transportul continuu.Pentru a preveni aceste întreruperi,
pereții buncărelor sunt realizați fie verticali, fie în formă de con cu vârful
spre jos.Gunoaiele sunt transportate cu benzi transportatoare având lățimea
de 1-2 m, a căror capacitate poate fi modificată prin schimbarea vitezelor de
transport.Înălțimea stratului este cel mai frecvent de 30-40 cm.Buncărele
îndeplinesc o funcție dublă.Pe de o parte stocheaza gunoaiele, iar pe de altă
parte le dozează pentru prelucrarea în continuare.
Capacitatea de stocare a buncărelor echipate cu transportoare cu benzi de
multe ori nu este suficientă, întrucât aceasta este limitată de lățimea
pereților.În uzinele mai mari pe lângă buncărele echipate cu transportoare se
construiesc și buncăre de depozitare adânci, care sunt golite periodic cu o
macara graifăr.Acestea sunt utilizate și pentru transportul gunoaielor cu
dimensiuni mari, a resturilor de ciur la cuptoarele de ardere, cât și pentru
distrugerea bolților formate ca urmare a îngrămădirii gunoaielor.
La uzinele mari se recomandă despărțirea operațiilor de stocare și dozare,
deci construirea separat de buncăre adânci și separat instalații de
dozare.Instalația de dozare amplasată la înălțimea necesară deasupra
buncărului adânc reprezintă un buncăr mai mic, de regulă cu capacitatea de
10 m³, echipat cu o bandă transportoare.
Cele mai adecvate mijloace de transport a gunoaielor sunt graifărele cu
mai multe gheare (polip).Acestea față de cele cu două semicupe au avantajul
că pot ridica foarte bine și gunoaiele cu dimensiuni mai mari.În instalațiile
noi, realizate în ultima perioadă sunt utilizate macarale graifăr automatizate
cu programare, astfel că un singur operator, în funcție de necesitate poate să
conducă simultan mai multe macarale.
În afara instalațiilor de dozare amintite, pentru amestecarea gunoaielor
pregătite și mărunțite cu mâlul de ape fecalo-menajere uscate, se utilizează
instalații speciale, care dozează cele două tipuri de materii fie după greutate,
fie după volum.Mâlurile de ape fecalo-menajere sunt dozate cu dozatoare cu
șnec, reglarea cantității efectuându-se fie prin avansarea șnecului , fie prin
variația vitezei de rotație.
Pentru manipularea continuă, fără întrerupere a materiilor în uzinele de
compost sunt utilizate diverse mijloace de transport, instalații și
echipamente.Alegerea corectă a acestora, proiectarea și realizarea
corespunzătoare a fluxului de transport, au o deosebită importanță întrucât
acestea pot deveni la un moment dat locuri înguste, secțiuni de ștrangulare
țin capacitatea de prelucrare a uzinei.
Pentru transportul materiilor în incinta uzinei cele mai adecvate sunt
benzile transportoare de cauciuc cu inserție textilă, sau în scopuri speciale
din materiale plastice, care sunt utilizate de obicei la transportul gunoaielor
25
crude.Acest tip de transportor are avantajul că, pe lângă greutatea proprie
relativ mică are o capacitate de transport destul de mare, este rezistent și
durabil.Dezavantajul îl constituie faptul că nu permite funcționarea decât la
un unghi de înclinare de maximum 20°, în special în cazul transportării
gunoaielor proaspete.Unghiul de înclinare nu poate fi mărit nici cu pene de
cauciuc vulcanizate pe benzi, iar pe de altă parte îngreunează și curățirea
benzilor.Lățimea benzii la aceste transportoare trebuie să fie de cel puțin
800-1000 mm.
Benzile transportoare orizontale sau cu înclinație dulce sunt utilizate și la
operațiile de sortare (de exemplu la sortarea din gunoaie a materiilor cu
dimensiuni mari, care pot fi valorificate direct ca materii prime).
Pentru distanțe scurte și diferențe de nivele mari benzile transportoare
simple nu pot fi utilizate.În acest scop se folosesc benzi transportoare cu
cute.Pentru transportul la unghiul de înclinare mare sunt utilizate benzi
transportoare cu jgheab.La acestea plăcile ondulate montate lateral împreună
cu piesele fixate trasversal pe bandă, alcătuiesc un spațiu în forma unei
lăzi.Această instalație poate să funcționeze până la un unghi de inclinare de
75°.
Pentru transportul pe verticală sunt utilizate elevatoare cu cupe, benzi
transportoare cu ecluze cremaliere, sau benzi transportoare cu
carcase.Elevatoarele cu cupe au dezavantajul că în timpul transportul
gunoiul se aglomerează între pereții puțului și cupe, conducând la oprirea
instalației.De asemenea lanțurile de acționare se uzează destul de repede.Din
punct de vedere al durabilității cel mai avantajoase sunt benzile
transportoare cu ecluze cremaliere.La aceste tipuri speciale de
transportoare, în timpul transportului, materialul nu se mișcă, respectiv nu
este mișcat.În comparație cu cele de mai înainte la transportoarele cu jgheab
și lanț, gunoaiele sunt transportate prin alunecare de dispozitive de
împingere, fixate pe un lanț fără sfârșit, montat pe fundul unui jgheab
fix.Avantajul acestui dispozitiv este că lanțul poate fi mișcat în cadrul unui
element în direcția orizontală, verticală sau înclinată, iar locul de încărcare-
descărcare a gunoaielor se poate alege liber.
Transportul cu lanț cu jgheab s-a răspândit în primul rând în uzinele de
compostare din Elveția pentru transportul gunoaielor mărunțite și
preparate.La utilizarea acestui tip de transportor pentru transportarea
gunoaielor proaspete s-au produs însă scufundări destul de frecvente.
În cazul distanțelor de transport scurte, în uzinele de compost sunt
utilizate și transportoare cu vibrații, cât și transportoare elicoidale.
Transportoarele elicoidale sunt utilizate în cazul transporturilor în direcția
orizontală pentru capacități mici.Dezavantajul lor este că frecarea dezvoltată
26
în timpul transportului necesită un efort mare de acționare, iar ca urmare a
uzurii intensă, jgheaburile și arborii cu melc se strică repede.Transportoarele
elicoidale nu sunt adecvate pentru transportul gunoaielor crude și a resturilor
de ciur, întrucât materiile textile se infășoară pe arborele cu melc și
blochează mișcarea lui.
c.Pregătirea materiilor prime pentru maturizare. Pregătirea are
scopul de a accelera reacțiile biochimice care au loc în procesul de
descompunere. În procesul de pregătire trebuie asigurată separarea
prealabilă, la maximum posibil, a materiilor care nu se descompun și a
granulației, compoziției fizice și chimice a reziduurilor.Pentru ca
microorganismele să descompună intensiv substanțele organice, este
necesară amestecarea cât mai omogenă a materiilor.
Una din operațiile cele mai importante ale fazei de pregătire o constituie
ciuruirea având ca scop sortarea după granulație a materiilor care urmează a
fi prelucrate.
Ciururile sunt instalații de bază ale uzinelor de compost și asigură în
general efectuarea următoarelor operații:
1.Separarea prealabilă a materiilor cu granulație fină.
2.Ciuruirea posterioară a gunoaielor mărunțite, cu scopul de separare
de cele nesfărâmițabile.
3.Ciuruirea posterioară a gunoaielor maturizate prealabil mecanic, cu
scopul de a separa materiile care nu se descompun sau se descompun greu.
4.Ciuruirea (cernerea) compostului final cu scopul de a obține un
compost de calitate mai bună.
Pentru realizarea acestor operații sunt utilizate tipuri de ciururi folosite și
în alte domenii industriale.Ciururile cu tambur rotatic sunt mai simple și
rezistente, însă necesită o înălțime de construcție mare.Ciururile oscilante
însă se înfundă mai repede.
Pentru continuitatea fluxului tehnologic trebuie asigurată funcționarea
ciururilor fără înfundare.Cu toate că în timpul funcționării ciururile asigură o
autocurățire, este necesară totuși realizarea unor dispozitive de curățire
simple.Pericolul de înfundare este provocat de materiile textile, resturile
vegetale, unele materiale plastice, căt și de cioburile mari de sticlă și
ceramică.La unele tipuri de ciururi trebuie asigurată o lungime de ciuruire
cât mai mare, asigurând prin aceasta un timp de ciuruire mai îndelungat.
Pentru operația de ciuruire prealabilă este corespunzător ori ce tip de ciur,
având mărimea orificiilor 8-20 mm.În acestă fază nu este necesară în general
separarea integrală a gunoaielor.Fracțiunile fine, obținute la ciuruirea
prealabilă se amestecă ulterior la materiile de compost.Separarea prealabilă a

27
fracțiunilor fine va ușura și efectuarea unor operațiuni de pregătire (sortarea
manuală, separarea magnetică, sfărâmarea prealabilă etc)
Pentru operația de ciuruire posterioară a gunoaielor sfărâmate sunt
utilizate de asemenea ciururi cu tambur rotatic sau ciururi oscilante, având
mărimea orificiilor 25-40 mm.
Ciuruirea materiilor prematurizate este o operație mai greu de realizat și
în special atunci când gunoaiele sunt prelucrate în amestec cu mâluri fecalo-
menajere.Dacă după ciuruirea posterioară se face și o sfărâmare, atunci la
ciururi sunt suficiente și orificii cu diametrul 15-30 mm.
Materia umedă se lipește de ciur și formează o peliculă.În aceste cazuri
ciururile oscilante sunt mai adecvate întrucât acțiunea forței de accelerare
produsă la oscilarea ciurului se pune în evidență mult mai bine.Pentru
prevenirea înfundării cu materii fibroase pe deasupra ciururilor oscilante
perfecționate de firma Dano sunt mișcate încet, du-te-vino niște lanțuri.
Acesta este scopul și la ciurul de compost cu tambur rotativ realizat în formă
de con de către organizația olandeză VAM, în interiorul căruia un dispozitiv
curăță tot timpul suprafața ciurului.
După ciuruirea prealabilă se recomandă ca materiile care pot fi utilizate
direct ca materii prime, cât și materiile străine să fie separate.Scopul
urmărit fiind neîncărcarea inutilă a instalațiilor de sfărâmare cu acestea.
Pentru extragerea materiilor feroase la uzinele de compost sunt utilizate
diverse tipuri de separatoare magnetice.

Pentru extragerea fierului sunt utlizate și benzi magnetice.Acestea


reprezintă de fapt o scurtă bandă de transport montată deasupra benzii
principale de transport a gunoaielor.În partea de mijloc a benzii magnetice
sunt montați niște magneți puternici.Banda magnetică extrage fierul din

28
gunoaiele transportate dedesuptul ei și în procesul rotirii în zona
nemagnetică le va arunca. (figura 62).

Cu ajutorul separatoarelor magnetice, fierul nu poate fi extras în


întregime din masa gunoaielor.Unele reziduuri de fier cum ar fi de exemplu
cutiile de conserve, lame de ras, ace etc., sunt înglobate în masa de gunoaie
și în majoritatea cazurilor practic nu pot fi extrase.În cutiile de conserve pot
rămâne substanțe organice în descompunere care la tratarea în continuare a
fierului ar putea să producă anumite greutăți.Separarea cea mai bună a
fierului se poate realiza cu magneți rotativi atunci când gunoaiele sunt
afânate, într-un jgheab cu vibrații, utilizându-se mai multe separatoare
montate în serie, unul după altul.
În vederea mișcării volumului la foarte multe uzine de compost, fierul
este presat în baloturi și valorificat așa.

Materiile dure (de exemplu pietre, sticle, ceramică, metale neferoase etc.)
chiar și în formă sfărâmată înrăutățesc calitatea compostului.Prin ciuruire
din aceste materii pot fi eliminate numai cele cu dimensiuni relativ
mari.Datorită acestui fapt a fost necesară realizarea unor instalații cu ajutorul
cărora să fie extrase și fracțiunile mai mărunte nedorite ale acestor materii
dure.Astfel au fost construite diverse tipuri de asemenea instalații,
funcționând după diferite principii.O astfel de instalație este buncărul de
separare, la care materiile sfărâmate ajung prima dată într-un tambur din
care o bară rotativă din oțel, cu viteză mare le aruncă afară printr-un
orificiu.Conform legilor balisticii, reziduurile cu diferite greutăți și formă
sunt aruncate la diverse distanțe, căzând în diferite compartimente ale
buncărului.Cel mai departe ajung materiile dure cu greutatea specifică mai
mare și cel mai aproape cele ușoare (eventual substanțele organice fig. 63 a).

29
O instalație mai simplă este separatorul aruncător la care materialul
aruncat de pe bandă cu viteză mare de deplasare se lovește de o placă
montată puțin înclinat (fig. 63,b).Materiile dure sunt ricoșate de la placă la o
distanță mai mare și astfel de pe scutul unui cilindru montat corespunzător
sub placă, se vor rostogoli într-un buncăr, în sens opus materiilor mai ușoare.
În ultima perioadă s-a elaborat separatorul cu bandă înclinată (fig. 63
c).Materiile de pe banda de transport cad pe o altă bandă înclinată de
separare, montată sub aceasta și se mișcă încet în direcția ascensiunii.
Materiile cu greutatea specifică mai mare se rostogolesc în jos pe banda
înclinată în direcția contrară mișcării acesteia, până când cele mai ușoare
sunt antrenate și transportate mai departe.Viteza și unghiul de înclinare a
benzii de separare pot fi modificate după necesități.

30
Pentru separarea materiilor dure, în afara instalițiile prezentate, care sunt
utilizate și în alte domenii industriale, în uzinele de compost au fost
construite și alte tipuri speciale.Până în prezent nu s-a reușit separarea
integrală a materiilor dure cu nici un fel de instalație.
Pentru extragerea din gunoaie a materiilor străine ușoare, a căror pondere
este mereu în creștere (materialele plastice, foliile etc.) sunt instalații de
suflare sau de aspirație.Acestea au fost executate în majoritatea cazurilor de
către uzinele de compost în funcție de necesități prin autodotare.
Scopul sfărâmării este ușurarea, respectiv favorizarea activității
microorganismelor prin mărirea suprafețelor de atac și amestecarea mai
omogenă a materiilor.În general, gunoaiele menajere înainte de maturizare
se efectuează în continuă mișcare și aerisirea, iar mărunțirea necesară apare
de la sine.
Pentru sfărâmare sunt utilizate și în prezent diferite mașini (mori) de
sfărâmare-măcinare folosite și în alte domenii industriale, însă pentru
mărunțirea gunoaielor au fost construite instalații speciale.
Una din primele instalații folosite este tamburul de ciuruire (Egsetor)
construit cu decenii în urmă de către firma Dano.Instalația reprezintă cu ciur
cu carcasă dublă rotativ concentric , la care distanța între barele tamburului
interior este de 100-110 mm.Diametrul orificiilor cu tamburul exterior de
ciuruire este de 15 mm.Viteza de rotație este de 15 rot/min.În materia aflată
în mișcarea de rotație ca urmare a forțelor de frecare, se naște un efect de
sfărâmare;care este însă destul de mic.Datorită acestui fapt instalația poate fi
considerată practic numai ca un ciur rotativ.Aproximativ jumătate din
materiile intrate în tambur trec prin ciur, iar restul de jumătate trebuie
scoasă.Materia fină obținută la marea majoritate a uzinelor este utilizată
pentru acoperirea reziduurilor depozitate în incintă.
Ciurul de sfărâmare (Siebraspel) construit de firma olandeză Dorr-
Oliver reprezintă o instalație specială realizată expres pentru prelucrarea
gunoaielor pentru compostare.Instalația reprezintă o tavă de metal dublă cu
diametrul mare (5,5 m;fig. 64).

31
Tava superioară este o placă metalică compusă din segmenți parțial cu
orificii cu diametrul de 22-25 mm și parțial cu dinți destrămători înglobați
fix.Deasupra tăvii superioare se rotesc cu viteza de 8-10 rot/min, niște brațe
fixate de un ax montat în centrul tăvilor.Gunoaiele încărcate în partea
superioară a tăvii sunt împinse mereu în fața brațelor, respectiv se rotesc cu
acestea.În timpul rotirii componentele moi se sfărâmă ușor și împreună cu
fracțiunile mai mici de diametrul orificiilor vor cădea pe placa
inferioară.Materiile dure sau cele care nu se sfărâmă vor rămâne cu placa
superioară de unde brațele rotative le elimină de 2-4 ori/8 h, prin deschiderea
unui orificiu lateral.Ponderea reziduurilor nesfărâmate (Raspeltest) compuse
în general din materii textile și dure, este aproximativ 8-20% din masa
inițială a gunoaielor crude, ele fiind în funcție de proprietățile acestora și de
mărimea orificiilor.

32
Materialele adunate pe placa inferioară sunt eliminate printr-un
orificiu de descărcare, cu ajutorul unor brațe de curățire fixate de asemenea
de axul central și care se rotesc deasupra tăvii inferioare.
Efectul de zdrobire a ciurului de sfărâmarea este mult mai mare decât
a tamburului de ciuruire, însă volumul materialului rămas pe ciur este încă
destul de mare și conține cantități însemnate de materii care pot fi utilizate la
compost.
Folosirea ciurului de sfărâmare tip Dorr-Oliver este destul de extinsă,
fiind utilizat în uzinele mici și mari de compostare în mai multe orașe din
Europa.
Micșorarea cantității materiilor rămase după ciuruire de sfărâmare,
asigurând astfel folosirea la maximum a materiilor prime pentru producerea
de compost, se poate realiza și prin sfărâmarea prealabilă a reziduurilor, în
concasoare cu ciocane.În tehnica compostării sunt utilizate concasoare cu
ciocane de foarte multe tipuri și capacități variate.Tipurile de concasoare mai
cunoscute și caraceristicile lor sunt prezentate în figurile 65 și 66.

În concasoarele cu ciocane materialele dure din gunoaie pot fi


măcinate la granulație foarte fină.Materiile prime astfel obținute sunt mai
bogate în substanțe minerale și materii de balast, decât cele obținute din alte
instalații de sfărâmare (ex:ciur de sfărâmare).Dezavantajul concasarului cu
ciocane este că necesită pentru funcționarea lui o cantitate de energie foarte
mare, cât și faptul că se uzează foarte repede.
Astfel, în funcție de compoziția și granulația gunoaielor, după
prelucrarea a 800-1200 t reziduuri, ciocanele trebuie să fie
înlocuite.Înlocuirea ciocanelor durează aproximativ 1,5-3 h.Gradul de uzură
a elementelor concasoruluii se poate micșora prin ciuruirea prealabilă a

33
reziduurilor, folosind în acest scop un ciur cu ochiurile de 8-10 mm, din
tipurile prezentate mai înainte, respectiv prin separarea prealabilă a
fracțiunilor fine de materii minerale, care dau un efect de șlefuire în
concasor.
De asemenea, este avantajos ca înaintea începerii operațiilor de
sfărâmare, materiile prime utilizabile direct să fie sortate manual, iar
conținutul de fier să fie extras cu separatoare magnetice.
Praful produs în timpul funcționării concasoarelor și în special a celor
cu ciocane se degajează în atmosferă și poluează mediul înconjurător, chiar
și în cazul execuției închise a acestora.La amplasarea instalației acest lucru
trebuie avut în vedere și trebuie asigurată aventual aspirația prafului degajat.

În cazul utilizării diferitelor materii și în primul rând a adosului la


gunoaie a mâlurilor de ape fecalo-menajere, este necesară asigurarea dozării
și amestecării corespunzătoare a materiilor.Amestecarea trebuie să fie cât
mai uniformă, iar dozarea să aibă un raport astfel încât materiile de adaos să
nu împiedice începerea proceselor de descompunere (conținutul de
umiditate, raportul C/N).
Alegerea tipului instalației de amestecare este determinată în toate
cazurile de calitatea mâlurilor de ape fecalo-menajere.
Tipul cel mai corespunzător este amestecătorul cu două axe, care
asigură amestecarea foarte bună a gunoiului și mâlurilor de ape fecalo-
menajere în formă de pastă.

34
Pentru amestecarea mâlurilor de ape fecalo-menajere în unele cazuri
mai rare se utilizează amestecătoare elicoidale.Atât amestecătoarele cu două
axe, cât și cele elicoidale au flux de funcționare continuă.
În unele cazuri sunt utilizate și malaxoare cu beton, de tipul celor
folosite în industria construcțiilor.

MATURIZAREA MATERIEI PRIME PREGĂTITE.PRODUCEREA


COMPOSTULUI PROASPĂT (CRUD)

Operația cea mai importantă a procesului de compostare o constituie


maturizarea, respectiv descompunere substanțelor organice pe cale
biochimică.Acest poate fi despărțit în mai multe faze și este determinat
decisiv de compoziția, omogenitatea și umiditatea substanțelor organice, cât
și de cantitatea de aer asigurată procesului de descompunere.
Faza de început a maturizării, adică producerea compostului proaspăt
se poate accelera cu mijloace tehnice, respectiv prin metoda maturizării
prealabile a materiei prime.
La unele tipuri de uzine de compost maturizarea prealabilă a materiei
prime este realizată în sisteme de instalații închise (în cilindri mari rotativi,
celule, turnuri etc.). În aceste instalații, prin amestecarea și rotirea materiei
prime, aerisirea intensivă, reglarea umidității și a temperaturii, procesul de
descompunere poate fi dirijat și accelerat astfel încât compostul proaspăt se
valorifică imediat sau este transportat și depozitat pe un teren special în
formă de prisme, stoguri sau conuri, pentru continuarea procesului de
maturizare.La unele uzine compostul proaspăt este reintrodus parțial în
materia de bază ca portaltoi.
La aprecierea tehnico-economică a diferitelor tipuri de celule de
maturizare, din punctul de vedere al evoluției costurilor, este necesară
analizarea cu atenție a cheltuielilor de investiții, întreținere și
exploatare.Între diversele tipuri de celule, din acest punct de vedere sunt
diferențe foarte mari.Costurile pentru realizarea celulelor de construcție mai
simple staționare, însă au o capacitate mult mai mare, sunt complet
automatizate, iar deservirea lor necesită mai puține forțe de muncă.Soluțiile
cu sisteme staționare sunt folosite numai la uzinele de compostare mici și
mijlocii.
La procedeele fără celule de maturizare, materia primă este
transportată direct pe platforma de maturizare și întregul proces de
compostare se face pe această platformă.
Instalațiile de maturizare speciale, realizate în general pe bază de
licențe, sunt strict legate de numele firmelor producătoare și de procedeele
35
de compostare elaborate de acestea, datorită cărui fapt principiile de
funcționare, soluțiile tehnice aplicate, vor fi prezentate în capitolul Procedee
de compostare.

PREGĂTIREA COMPOSTULUI PENTRU VÂNZARE


TRATAREA MATERIILOR REZIDUALE

Dacă granulația materiilor deja compostate nu este corespunzătoare,


este necesară o ciuruire posterioară. Cu această ocazie trebuie eliminate din
compost și acele materii străine care prin ciuruirea inițială nu au putut fi
separate.Pentru separarea acestora se utilizează instalațiile prezentate
anterior.
Datorită faptului că utilizarea compostului este legată de anumite
anotimpuri, trebuie avute în vedere posibilitățile de valorificare sezoniere.
Datorită acestui fapt, produsul final trebuie să fie depozitat într-un timp
oarecare.
Trebuie să avem în vedere că în compostul proaspăt procesele de
descompunere se continuă încă cu o intensitate destul de mare.Datorită
acestui fenomen, depozitarea compostului în uzină trebuie evitată pe cât
posibil, fiind recomandabilă producerea compostului la comandă, livrarea
imediată.
Compostul maturizat (pământul de compost) trebuie să fie depozitat în
mase mari.Forma geometrică a compostului depozitat trebuie să fie pe cât
posibil mai mică față de masa lui.În timpul depozitării, apele provenite din
precipitațiile atmosferice nu trebuie să aibă posibilitatea de a pătrunde în
masa de compost, sub aceasta sau să le spele. De asemenea trebuie
împiedicată împrăștierea compostului de vânturi și mișcările de aer.
Materiile străine separate, care nu mai pot fi utilizate (balastul),
trebuie să fie depozitate de asemenea organizat.La aceste materii, datorită
conținutului mai mare sau mai mic de substanțe organice, descompunerea
trebuie să se continuie și în timpul depozitării, procesul fiind însoțit de
degajare de miros urât și poate să apară pericolul de înmulțire a muștelor,
cât și pericolul de autoaprindere.Ca urmare aceste materii neutrilizabile
trebuie transportate cât mai repede posibil la locul de depozitare definitivă.
Pentru arderea materiilor reziduale și a gunoaielor de dimensiuni
mari, în uzinele de compost sunt utilizate foarte des cuptoare de ardere.
După ardere cenușa și zgura este cernută.Cenușa fină este amestecată
la compost, iar zgura transportată și eventual valorificată.Scopul arderii este
micșorarea volumului materiilor neutilizabile, cât și neutralizarea lor.Aceste
36
cuptoare sunt instalații de ardere mici, speciale, care sunt recomandate și
pentru arderea gunoaielor la întreprinderile industriale.
În unele uzine, compostul prematurizat se usucă, oprind prin aceasta
continuarea procesului de maturizare.Compostul uscat practic poate fi
depozitat timp nelimitat întrucât conținutul de substanțe organice în această
perioadă nu mai scade.Pentru uscarea în mai multe cazuri se utilizează
căldura degajată în cuptoarele de ardere a gunoaielor.Se întâlnesc și cazuri
când pentru uscare se folosește un generator de aer fierbinte, în care
încălzirea se face cu păcură sau gaze naturale.Tehnica uscării compostului
încă nu este perfecționată, datorită cărui fapt în prezent se fac întinse
cercetări în acest domeniu.

PROCEDEE DE COMPOSTARE.TIPURI PRINCIPALE DE UZINE DE


COMPOSTARE

Procedeele simple, primitive de compostare sunt cunoscute de milenii.


După cel de al doilea război mondial, în special în țările din Europa de Vest
au fost întreprinse foarte multe cercertări în acest domeniu. Ca urmare a
rezultatelor obținute, în scopul satisfacerii cerințelor locale foarte variabile
de neutralizare a gunoaielor menajere (protejarea mediului înconjurător,
prescripții sanitare, cerințele agriculturii, aspecte economice etc.). cât și a
diferitelor pretenții au fost elaborate foarte multe procedee de compostare și
tipuri de uzine de compostare.Aceste uzine pot fi grupate în diferite feluri.
Conform clasificării din R.F.G., uzinele de compostare sunt grupate în
4 categorii:
1.Compostare fără sfărâmare
2.Compostare după sfărâmare
3.Compostare cu prematurizare fără sfărâmare
4.Compostare cu prematurizare după sfărâmare

După clasificare elaborată în Ungaria (după Szabolcs I.), uzinele de


compostare sunt grupate în 3 categorii principale și anume:
1) Sistem de compostare deschis (întregul proces de compostare are loc pe
teren deschis în aer liber)
2) Sistem de compostare închis (întregul proces de compostare și toate
operațiile de lucru au loc în spații închise).
3) Sistem de compostare parțial închis (o parte din proces – de exemplu
prematurizarea- cu durata de timp mai lungă sau mai scurtă- se petrece

37
în spații închise, iar în continuare compostarea se face pe terenuri
deschise în aer liber).
Sistemele deschise pot fi clasificate în două grupe, în funcție dacă se
face sau nu o tratare prealabilă a gunoaielor.
Sistemele închise pot fi clasificate în funcție dacă în timpul
maturizării gunoaiele sunt în mișcare continuă (dinamică) sau nu există
mișcare (statică), respectiv este mișcare, dar numai periodică
(tranzitorie);(fig.67).

38
SISTEMUL DESCHIS FĂRĂ TRATAREA PREALABILĂ A
MATERIEI

Procedeul Van Maanen.Gunoaiele transportate la uzină (pe cale


ferată cu vagoane speciale sau cu autovehicule de transport gunoaie) sunt
descărcate și stivuite pe terenul de compostare în halde prismatice de 6
m înălțime. Operațiile de descărcare și stivuire sunt realizate cu ajutorul
unor macarale graifăr rotative, deplasabile pe șine de cale ferată sau
automacarale cu cupă graifăr.Maturizarea în halde durează 6-8 luni.
Reziduurile de dimensiuni mari (cutiile metalice, cutii de carton, lăzi
de lemn, alte mijloace de ambalaj etc.), rămase în halda de gunoaie,
formează în interiorul acesteia goluri mari în care se acumulează și aerul
necesar pentru descompunere.Materia maturizată este ciuruită fără
sfărâmare. Din materia ciuruită se extrage fierul cu magneți, iar corpurile
străine de balast sunt separate cu ajutorul separatoarelor
balistice.Materialele rămase după ciuruire sunt depozitate și utilizate
pentru umplerea diferitelor gropi.
Procedeul permite compostarea unor cantități relativ mari de gunoaie
cu mijloace mecanice reduse.Cheltuielile de investiții și de exploatare
sunt destul de reduse.Timpul de maturizare este foarte lung. Cantitatea
materialului rezidual este mare, iar calitatea compostului final de multe
ori lasă de dorit.Datorită timpului lung de compostare suprafața de teren
necesară este foarte mare și din cauza fenomenelor de poluare a
atmosferei, trebuie amplasată față de localități la o distanță de cel puțin
500 m.
Aceste tipuri de uzine sunt în funcțiune în Olanda de foarte mult timp
(orașele Wijster, 800000 locuitori, 1931; Mierlo, 350000 locuitori, 1955).
Aceste zone deservesc câte o zonă foarte mare, gunoaiele fiind aduse și
de la distanțe de până la 230 km.

39
SISTEMUL DESCHIS CU PREGĂTIREA MATERIEI

Procedeul Brno. Acest procedeu constituie o uzină de compostare


mare, similară cu sistemul Van Maanen, care funcționează pe teren
deschis cu maturizarea în stoguri înalte de 4-6 m și lățime de 8-10 m,
prelucrând mai multe feluri de reziduuri (gunoaie menajere, mâluri de
ape fecalo-menajare, mâluri provenite din fabrici de zahăr și spirt, praf de
lignit etc.).
Gunoaiele în prealabil sunt sfărâmate și ciuruite.Mâlul lichid de ape
fecalo-menajare este transvazat în uzină prin pompare de la o stație de
tratare a apelor fecalo-menajere uzate, aflată la o distanță de aproximativ
1,5 km.Amestecarea mâlului fecalo-menajer cu gunoiul se face prin
împrăștiere cu ajutorul unei instalații speciale.Materialul este amestecat
cu macarale graifăr, de două ori.
Aerisirea pe parcursul maturizării nu este corespunzătoare, datorită
cărui fapt procesele de descompunere pot deveni anaerobe.Ca urmare
aceste tipuri de uzine pot fi amplasate față de zonele locuite la distanțe
mari.O asemenea uzină a fost realizată în R.S.C., în apropierea localității
Modrice, aflată la o distanță de 15 km de orașul Brno.
De asemenea o uzină cu caracter similar funcționează la o distanță de
15 km de orașul Praga, în apropierea localității Jenec, cu deosebirea că
reziduurile nu sunt sfărâmate în prealabil. La această uzină sunt aduse de
la instalațiile de ardere a gunoaielor din Praga, numai materialele cu
granulație fină, și în loc de mâluri de ape fecalo-menajere sunt utilizate
pentru amestec 15% din greutate materii fecale umane și o cantitate
importantă de turbă (31% din greutate).
Uzina de lângă Praga produce anual 40000 t de compost, iar cea de
lângă Brno o cantitatea de 100000 t.

Procedeul Baden-Baden.La această uzină, mijloacele de transport


descarcă gunoaiele colectate din bazine de stocare construite din beton
armat. Din aceste bazine, gunoaiele sunt încărcate cu macarale graifăr pe
o bandă rulantă și transportate într-o clădire închisă, unde sunt ciuruite.
Fracțiunile fine sunt transportate parțial la terenul de compostare realizat
în aer liber, unde sunt utilizate pentru acoperirea prismelor. Din
fracțiunea grosieră, reziduurile de dimensiuni mari sunt sortate manual,
iar fierul extras cu magneți și presat în baloturi. Materiile compostabile
sunt amestecate într-un tambur de amestecare cu mâluri de ape fecalo-
menajere fermentate și uscate pe paturi de uscare. Amestecul este
transportat cu vehicule pe terenul de compostare și depozitat în stoguri
40
înalte de 3,5 m și late de 8 m.Maturizarea durează 8 luni, fără întoarcerea
materialului.Temperatura în stoguri atinge 65-70 °C.Pentru aerisire, în
partea de jos a stogurilor, în direcția longitudinală sunt montate o serie de
conducte de beton perforate. Gazele degajate în timpul procesului de
descompunere sunt aspirate prin tuburile menționate cu ventilatoare și
introduse într-un coș de fum înalt de 25 m, sau sub grătarul cuptoarelor
de ardere ale uzinei.Stogurile sunt acoperite cu acoperișuri mobile.
După maturizare, materiile din terenul de compostare sunt măcinate
cu un concasor cu ciocane și ciuruite.Resturile de ciur sunt arse în
cuptoare de ardere ale uzinei sau sunt utilizate pentru umpluturi (fig. 68).

41
Ca urmare a timpului lung de compostare, procedeul necesită o
suprafață de teren relativ mare. Aerisirea insuficientă provoacă din când
în când o serie de perturbații în desfășurarea proceselor de
descompunere. Când roza vânturilor nu este prielnică mirosul degajat în
procesul de descompunere se simte și în oraș. Ca urmare se recomandă ca
aceste tipuri de uzine să fie amplasate față de localități la distanțe mari
(cel puțin 500 m).
Prima uzină de acest tip a fost realizată în anul 1953, în orașul Baden-
Baden (R.F.G) de unde provine și denumirea procedeului. Uzina a fost
realizată pe lângă stația centralizată de epurare a apelor fecalo-menajere
uzate.Funcționează periodic (iarna nu funcționează).

Procedeul Dorr-Oliver.Esența acestui procedeu o constituie ciurul


special de sfărâmare, construit de firma Dorr din Olanda, cu ajutorul
căruia materia primă înainte de maturizare este nu numai ciuruită, dar și
sfărâmată (fig. 69).
Pe parcursul maturizării, ca urmare a aerisirii insuficiente, poate să se
întâmple ca procesul să devină anaerob. În asemenea cazuri se intervine
prin întoarcerea materialului, respectiv prin realizarea unor orificii de
aerisire prin străpungere. Este foarte mare și cantitatea reziduurilor
rămase după ciuruire. Necesarul de teren pentru acest procedeu este
relativ mare, necesitând de asemenea și o muncă manuală apreciabilă.
Tehnologia este destul de simplă. Costurile de investiții și de exploatare
sunt reduse. Ciururile speciale de sfărâmare sunt utilizate și în alte tipuri
de uzine, ca instalații de sfărâmare.
Procedeul Buhler.La uzinele de acest tip, în locul ciururilor speciale
de sfărâmare construite de firma Dorr, sunt utilizate concasoare cu
ciocane de mare capacitate. Acest procedeu prevede sfărâmarea a două
ori, ceea ce asigură o utilizare foarte bună a materiei prime.

42
43
SISTEME PARȚIAL ÎNCHISE (STATICE)

Procedeul Brikollare (Caspari-Meyer). Pe baza acestui procedeu


gunoaiele sfărâmate cu ajutorul ciurului de sfărâmare (Raspelel) sau în
concasoare cu ciocane nu sunt maturizate (compostate) în stare afânată de
depozitare în aer liber, ci la început sunt presate în formă de cărămizi
(brichete) cu un conținut de apă de aproximativ 50 %, după ce în
prealabil au fost amestecate cu mâluri de ape fecalo-menajere
deshidratate prin filtrare.Cărămizile presate sunt depozitate în șoproane
acoperite de înălțimi nu prea mari. Brichetele, astfel depozitate timp de
10 zile, se mucegăiesc foarte tare, trecând printr-un proces de
descompunere se încetinesc, materia practic se conservă. La aproximativ
trei săptămâni de la presare, materia depozitată este desfăcută (conținutul
de umiditate scăzând în acest timp la aproximativ 20 %). În acest caz de
necesitate, brichetele sunt sfărâmate și depozitate în aer liber în prisme cu
înălțimea de 3 m.Prin umezire și după o depozitare de 3 luni de zile se
poate obține un compost maturizat (fig. 70).
Cu acest procedeu materia primă este tratată în spații închise și
stabilizată prin conservare, nu prin maturizare. Ca urmare a timpului
scurt de maturizare procedeul necesită o suprafață de teren relativ mică,
fiind avantajoasă și prelucrarea împreună cu mâluri fecalo-menajere. Pe
de altă parte însă multitudinea operațiilor conduce la creșterea simțitoare
a cheltuielilor de exploatare și întreținere.
Prima uzină de acest tip a fost realizată în anul 1965 în orașul
Scweinfurt (R.F.G.).Uzina prelucrează gunoaiele produse de aproximativ
120000 locuitori.

44
45
Procedeul Prat-Sofraine.Pe baza acestui procedeu, elaborat în
Franța, reziduurile brute sunt compostate în celule de maturizare de
dimensiuni mari (60-100 m³) amplasate în hale închise.
Celulele concepute din firma Prat-Sofraine, constituie de fapt niște
cotețe realizate din plasă de sârmă, în care materia este încărcată prin
partea superioară fără nici o tratare prealabilă. Materia primă este
depozitată în aceste cotețe timp de 5 zile și măsurată cu un termometru
temperatura de caracterizare a procesului de descompunere.Înălțimea
gunoaielor în aceste celule este de 3 m. Celulele sunt asfel dimensionate
încât cantitatea de gunoaie zilnice să încapă într-o singură celulă sau
eventual în mai multe. Circulația aerului în celule este asigurată cu
hornuri cu zăbrele metalice în formă de coșuri, iar la anumite intervale de
timp masa gunoaielor este străpunsă cu bare de oțel ascuțit la vârf. În
scopul unei manipulări mai ușoare, au fost propuse și realizate și celule
deplasabile pe roți (firma Still-Reck-linghausen).
Temperatura gunoaielor din celule atinge 65°C.Produsele sunt
valorificate fie pentru compost proaspăt, fie sunt depozitate în prismele
de dimensiuni mari pentru compostare în continuare, fără întoarcere (fig
71). Timpul de prematurizare a procedeului este mic, reziduurile practic
sunt prelucrate integral.Costurile de investiții sunt relativ mici.
Procedeul a fost aplicat în general în Franța în unele orașe mici.Din
experiențele de până în prezent rezultă că uzinele funcționează
corespunzător.

46
Procedeul Biotanc-SGEA.Pe baza acestui procedeu materia primă
sfărâmată în prealabil este depusă în prisme înalte de 5 m în spații închise
(biotanc) în formă de cort, care se deplasează pe șine. În aceste spații
închise (biotanc) gunoaiele sunt prematurizate timp de 2-3 săptămâni.
Gunoaiele sunt introduse în cort prin partea superioară cu ajutorul
unei benzi rulante rotative. Stuțurile amplasate lateral și dedesuptul
cortului asigură insuflarea de aer la gunoaiele proaspăt încărcate.După
prematurizare, biotancul este deplasat și fără a se desfcae sau a se
amesteca gunoaiele sunt lăsate pentru maturizare în continuare timp de 2-
3 luni, în prisme. Prisma are formă de inel, iar biotancul ajunge înapoi la
punctul de plecare dupa aprox. 8 luni (fig.72).
Pentru sfărâmare se utilizează instalația de tip Gondard combinată cu
separarea materiilor dure.
Caracteristica procedeului este că după prematurizarea realizată în
biotancul deplasabil cu aerisire forțată, maturizarea este continuată în aer
liber fără mișcarea materiei. Uzina necesită în general o suprafață de
teren relativ mică. Cantitatea materiilor reziduale este redusă.

47
Procedeul Humusol-Cifal. Pe baza acestui procedeu gunoaiele brute,
sfărâmate în prealabil, sunt maturizate în celule de dimensiuni mai mari
(volumul de 60 m³).
Celulele Humusol-Cifal sunt realizate din beton armat, având pereții
laterali închiși.Partea superioară a peretelui din spate este deschisă,
orificiul fiind închis cu plasa de sârmă. Pe pereții frontali ai celulelor sunt
montate uși metalice cu deschidere spre exterior. Încărcarea gunoaielor în
celule se face cu un transportor cu lanț în jgheab. Materia primă este în
prealabil sfărâmată (ciuruită) și amestecată cu un produs special de
bacterii. La o săptămână după încărcarea celulelor, ușile metalice se
deschid și materialul este scos cu ajutorul macaralelor graifăr mobile,
fiind în continuare depozitat în prisme pentru continuarea procesului de
maturizare (fig. 73).Procedeul de fapt este similar cu sistmul biotanc, cu
deosebirea că aici materialul este evacuat din celule cu macarale graifăr
mobile, care asigură în același timp și o amestecare.
Acest tip de instalație a fost realizată în Franța în anul 1967, în orașul
Vierson.

48
SISTEME PARȚIAL ÎNCHISE (TRANZITORII)

Procedeul Thompson.Materia primă pregătită este maturizată în


celule suprapuse în formă de turnuri, în care sunt amplasate una peste alta
5-6 celule. Plăcile de fund ale celulelor sunt perforate, putând fi deschise
prin rabatare în jos. Gunoaiele sfărâmate în prealabil sunt încărcate cu o
bandă rulantă în celula superioară. Gunoaiele sunt stocate în fiecare
celulă timp de o zi, după care prin deschiderea fundului acestora, vor
cădea succesiv în celula aflată imediat dedesupt. Astfel gunoaiele mișcate
o dată pe zi sunt stocate în turn aproximativ o săptămână, în care timp va
avea loc procesul de prematurizare. După acest interval, gunoaiele
prematurizate sunt depuse pentru compostare în continuare în șoproane în
aer liber.
Procedeul Carel-Fouche. Conform acestui procedeu aerisirea
naturală din turnul de prematurizare este intensificată prin insufare de aer
printr-un sistem de conducte înglobate (fig.74).
În drumul lor de sus în jos, gunoaiele din turn se amestecă și se
aerisesc foarte bine.După o perioadă de 7 zile se obține un compost
proaspăt. Mișcarea gunoaielor în turn este relativ simplă și sigură.
Instalații după sistem Thompson în Europa funcționează numai în
Anglia, în combinație cu ciurul de sfărâmare tip Dorr.

49
Procedeul de biostabilizare Dano. Principiul procedeului elaborat de
firma daneză Dano constă în maturizarea gunoaielor fără sfărâmare într-
un cilindru de oțel rotativ de dimensiuni mari (diametrul=3,5 m), montat
cu o pantă ușoară, având viteza de rotație relativ mică și aerisit continuu
forțat prin insuflare de aer. În marea majoritate a cazurilor, gunoaiele
sunt amestecate cu adaos de mâluri fecalo-menajere putrezite.
Lungimea cilindrilui este aleasă în funcție de capacitatea de prelucrare
necesară. Lungimea cea mai mare a cilindrului realizat până în prezent
este de 28 de m. Cilindrul este montat în general în aer liber , dar sunt și
asemenea cilindri care sunt amplasați în hale închise (fig. 75).

Gunoaiele nesfărâmate sunt introduse în partea de sus la capătul


superior al cilindrului, cu un transportor cu jgheab de alunecare. Timpul
ciclului durează 3-5-7 zile, în care componentele din gunoaie care se
sezagregă ușor se descompun într-o măsură oarecare (se stabilizează). În
timpul rotirii cilindrului, gunoaiele se amestecă, apărând și un efect de
sfărâmare oarecare. Aerul proaspăt pentru favorizarea descompunerii este
produs de ventilatoare și introdus în spațiul interior al cilindrului rotativ
prin sistemul de conducte montate pe exteriorul acestuia. O aerisire
corespunzătoare în interiorul cilindrului este necesară numai în cazul
încărcării acestuia cu gunoaie nesfărâmate. Aerul saturat cu gaze și
vapori rezultate din procesul de descompunere este evacuat printr-un
filtru de pământ.Scopul urmărit este filtrarea mirosului urât degajat.
Materia evacuată din cilindrul rotativ este ciuruită, sfărâmată cu
concasoare cu ciocane maturizată în continuare în aer liber și depozitată
în forme de prismă.
Acest tip de uzină necesită un teren relativ mic, nu există pericol de
degajare a mirosului urât și nici al înmulțirii muștelor, și ca urmare poate
fi realizată chiar și în perimetrul localităților. În urma măcinării și
ciuruirii gunoaielor după prematurizare, gradul de utilizare a materiei
prime este foarte ridicat, respectiv cantitatea materiilor reziduale este
50
redusă. Datorită costului ridicat al cilindrului de maturizare, cheltuielile
sunt destul de ridicate.
Asemenea tipuri de uzine sunt realizate în prezent în toate părțile
lumii, în peste 100 de orașe, în formă de unități mici, mari și mijlocii.
Principalele uzine mai mari, cunoscute în Europa sunt: Edinbourgh,
140000 locuitori; Leicester, 300000 locuitori; Roma, 600000 locuitori.
Stabilizatorul Buhler-Reinstahl.Acest procedeu reprezintă o
variantă dezvoltată a sistemului Dano (propunerea inginerului olandez De
Rouver). Procedeul se deosebește de sistemul Dano prin faptul că materia
primă este în prealabil concasată grosier cu concasoare cu ciocane, iar la
gunoaiele evacuate din cilindru se face numai o ciuruire grosieră. Ciurul
montat la ieșirea cilindrului este dublu, care sortează gunoaiele
descompuse în 3 fracțiuni. Masa fracțiunii mijlocii (mărimea granulelor
25-100 mm) este reintrodusă în cilindru, la începutul acestuia asigurând
astfel recircularea acestei fracțiuni. Prin acest procedeu timpul de
descompunere se poate reduce la jumătate.

SISTEME PARȚIAL ÎNCHISE (DINAMICE)

Procedeul Triga.În uzinele care aplică acest procedeu, materia primă


pregătită în prealabil (sfărâmată) este supusă procesului de maturizare
prin mișcare continuă într-un turn de maturizare celulele sunt amplasate
nu suprapuse, ci la același nivel una lângă alta. Întregul spațiu al turnului
este împărțit cu pereți verticali în 4 secții. Gunoaiele sunt introduse în
celule prin partea lor superioară cu un elevator și evacuate cu
transportoare elicoidale montate pe fundul celulelor.Aceste transportoare
alicoidale în marea majoritate a cazurilor încarcă gunoaiele tot într-un
elevator care le mută în celula următoare. Descompunerea este accelerată
de multe ori și prin insuflare de aer cald. La umplerea celulelor gunoaiele
sunt amestecate de fiecare dată complet (fig. 76).
Higienizatorul poate fi construit în loc de 4 secții, în formă
hiperboloidă, lărgită la partea inferioară (Versailles).

51
Turnul de maturizare Humboldt.Acest procedeu este de asemenea
o variantă a sistemului Triga. Gunoaiele sfărâmate și introduse în partea
superioară a turnului sunt transportate de o placă acționată în mișcare de
un șurub fără sfârșit, montată în partea de jos a turnului. În turn sunt
înglobate conducte de aerisire, care pătrund în partea inferioară a
acestuia. Din experiențele de până acum rezultă că este mai bine dacă
gunoaiele sunt sfărâmate grosier, deoarece li se asigură deja o serie
corespunzătoare. Aerisirea ar fi fost favorizată și mai mult dacă materiile
dure ar fi fost eliminate înainte de maturizare.
Descompunerea reziduurilor aflate în continuă mișcare în turnul de
maturizare nu este satisfăcătoare, întrucât materiile prime fiind depuse pe
o înălțime de 10 m, se naște o presiune mare și apare fenomenul de
autocompactare, datorită cărui fapt aerul se propagă numai în anumite
canale de aerisire.
Uzine cu sistem Triga funcționează în Franța în două orașe (Plaisil,
Dinard), iar din anul 1967 și în Versailles, și prelucrează gunoaiele
produse după 200000 locuitori.
În orașul Landau funcșionează din anul 1967 o uzină de sistem similar
sub denumirea de procedeu Herbold-Diefenbacher. Acest procedeu se
deosebește de sistemul Triga prin faptul că turnurile de maturizare au o
secțiune trapezoidală. La acest procedeu, înainte de maturizare, în afara
sfărâmării se face o ciuruire în două trepte.Reziduurile sunt sfărâmate
grosier, după care se face o nouă ciuruire și sfărâmare. După cea de a

52
doua ciuruire, fracțiunea mijlocie a reziduurilor este recirculată, iar restul
de materii brute sunt arse. La materia fină, sfărâmată, se amestecă și
mâluri de ape fecalo-menajere. În acest sistem nu se practică ciuruirea
posterioară.Pentru asigurarea unei ventilații mai bune, în turnuri se
produce aer preîncălzit cu un ventilator.
Procedeul Thomas (Multibacto). Principiul acestui procedeu se
bazează pe faptul că reziduurile depuse în turnul de maturizare sunt
mișcate și aerisite în continuu cu niște brațe rotative montate pe axul
median al turnului. Prin procedeul său, Thomas a propus ca pentru
accelerarea procesului de descompunere materiile prime încărcate în
celulele de maturizare să fie altoite cu anumite bacterii speciale. Datorită
acestei propuneri, procedeul se numește Multibacto. În turnul de
maturizare, construit de firma intaliană Fertilia, se folosește de asemenea
substanțe de altoire.Această instalație este cunoscută sub denumirea de
procedeu Fertilia-Thomas. Analizele ulterior au demonstrat că
descompunerea se petrece destul de rapid și fără adaos de bacterii, dacă
materiile prime au o compoziție corespunzătoare și sunt în continuă
mișcare și aerisire (fig.77).

53
Turnul de maturizare Thomas reprezintă o construcție etajată cu
diametrul de 5,5-7 m. Numărul etajelor este 7-10. Pe un ax, montat în
centrul turnului se fixează la fiecare etaj 4 brațe rotative, care mișcă și
amestecă continuu materiile prime de pe pardoseala etajelor.Paleții
montați pe brațe au formă de plug și prin poziționarea lor
corespunzătoare, materiile prime sunt mișcate la fiecare etaj, alternativ
din exterior spre interior și invers. Prin orificiile existente în pardoseală,
la fiecare etaj , materiile prime cad din etajul superior în cel imediat
inferior. Materiile prime încărcate la etajul cel mai superior, aflându-se în
continuă mișcare și amestecare ajung la nivelul cel mai jos în 24 de h.
Pentru aducerea aerului proaspăt, respectiv pentru evacuarea gazelor
degajate, la peretele lateral al turnului sunt racordate două sisteme de
conducte. Aerul proaspăt este asigurat fie prin tiraj natural, fie forșat cu
ventilatoare.
Avantajul procedeului constă în faptul că mișcarea și amestecarea
continuă a materiilor prime încărcate, cât și sistemul de aerisire înglobat,
asigură descompunerea intensivă și raăidă a reziduurilor. Din aceste
turnuri de maturizare se poate obține un compost proaspăt după 24h.
Execuția închisă și etajată a întregului sistem favorizează amplasarea
uzinei pe un teren relativ mic, fiind mai ușor realizabilă.
În aceste tipuri de turnuri este admisă folosirea numai a reziduurilor
fine, întrucât cele fibroase lungi, prin înfundarea orificiilor sau
înfășurarea pe brațele rotative pot provoca deranjamente în funcșionare,
respectiv vor mări foarte mult forța necesară rotirii brațelor. Dezavantajul
cel mai important al acestui procedeu îl constituie tocmai deranjamentele
enunțate.
Instalații de acest tip cunoscute în Europa sunt în Italia (Verona,
100000 locuitori, construită de firma Fertilia în anul 1967), în Elveția
(Turgi, 60000 locuitori, 1961, construită de firma Wartmann) și în Grecia
(Saloniki, 250000 locuitori, 1966).

54
SISTEM ÎNCHIS

Procedeul Tecnitalia.Principiile instalației realizată de firma italiană


Tecnitalia: fiecare operație (pregătirea materiilor prime, compostarea,
arderea materialelor reziduale, cât și toate operațiile legate de acest
proces) este efectuată în hale închise. Toate operațiunile de manipulare a
reziduurilor sunt realizate cu o macara graifăr, având cupa de 1 m³.
Macaraua este montată pe o construcție metalică deasupra liniei
tehnologice și comandată de un singur operator dintr-o cabină ermetic
închisă (fig.78).
Reziduurile aduse de vehiculele de transport sunt descărcate într-un
siloz de stocare din beton armat, închis cu o ușă de intrare acționată prin
fotocelule. Din silozul de stocare reziduurilr sunt încărcate cu macaraua
graifăr în instalația de sfărâmare prealabilă. După sfărâmare, cu ajutorul
unui ciur cu tambur se face o sortare în 3 fracțiuni și anume: fină
(granulație sub 15 mm), mijlocie (granulație 15-50 mm) și grosieră
(granulație peste 50 mm).Fracțiune fină este depozitată în grămezi pe
pardoseala unei hale închise, pe o înălțime de câțiva m și supusă
maturizării timp de 7 zile, după care este valorificată drept compost
proaspăt sub denumirea comercială de Nutrisol.
Fracțiunea mijlocie este depozitată de asemenea în grămezi și supusă
maturizării timp de 30-40 zile, după care este readusă la instalația de
sfărâmare și uscată într-un tambur rotativ, după care este arsă în cuptoare
de ardere. Pentru uscarea aceste fracțiuni sunt folosite gazele de ardere.
După ardere, fierul este extras cu magneți, din zgură și cenușă și presat în
baloturi de câte 30 kg. Zgura și cenușa este cernută. Cenușa fină este
amestecată la fracțiunea fină, iar zgura rămasă se transportă pentru
umpluturi.
Avantajul procedeului este că toate operațiile sunt executate în spații
închise. În procesul de maturizare, materiile sunt recirculate. Prin aceasta
se asigură o amestecare și aerisire foarte bună și ca urmare intensitatea
descompunerii crește. Tot procesul de lucru este realizat mecanizat,
complet automatizat și ca urmare numărul personalului de exploatare este
foarte mic. Uzina poate fi realizată pe un teren mic și în apropierea
localităților. Este foarte avantajoasă neutralizarea fracțiunilor grosiere
prin ardere. Cuptoarele de ardere sunt folosite și pentru arderea
reziduurilor industriale. Timpul de maturizare a fracțiunilor fine este
scurt, durează până la 7 zile. Aerisirea este insuficientă. Construirea
uzinei necesită fonduri de investiții relativ mari.

55
Uzine de acest tip au fost construite în multe orașe din Italia. Dintre
acestea cea mai mare este uzina din Lucca, aplasată la o distanță de 4 km
de oraș; prelucrând gunoaiele produse de la 100000 locuitori. Tot
procesul de lucru este realizat de 4 muncitori.

56