Ce faci cu viaţa ta?

Azi vei citi un fragment contrastant din viaţa mea, Din Pat la Altar se deschide
pentru tine, uite ce te aşteaptă dacă citeşti ghidul relaţiei perfecte. Există aşa ceva,
ai să mă-ntrebi? Da! Uită de lacrimi şi durere, nopţile de singurătate s-au
dus..acum ai tot ce ţi-ai dorit vreodată ca să-l îngenunchezi în faţa ta, pe el,
bărbatul ce a provocat iubirea în tine.
Prima noapte de amor
M-a excitat atât de tare încât am cedat, m-a dezbrăcat fără să caute
aprobare…limbajul trupului meu l-a autorizat să exploreze cea mai intimă
destinaţie încă de la prima întâlnire. Orgasme, extaz….binecuvântată întâlnire între
două lumi, potrivire, contopire.
A doua zi, telefonul încă nu sună..cred că înnebunesc, senzaţiile ce le-a trezit în
mine mă urmăresc, tânjesc după el. Sună!!!
Încă n-a sunat, are şi el un ritm, i-l respect, înţeleg. Mă gândesc, ce i-a plăcut, ce nu
i-a plăcut, ce am de făcut? Să-mi liniştesc gândurile, să-mi văd de mine. Ies, mă
întorc, sar pe telefon, ce se întâmplă??
Nu m-am dăruit niciodată de la prima întâlnire, am greşit? Ce-a fost în mintea
mea? Profeţie împlinită, ştiam că nu e bine. Toţi bărbaţii sunt la fel, te posedă şi se
plictisesc de acelaşi trup umed..doamne, aută-mă să supravieţuiesc acestui eşec.
Mă sfâşâie aşteptarea..nu am fost destul de bună?? De ce am avut atâta încredere în
el? M-a sedus şi atât? Asta a fost tot? I-am dat totul şi s-a sfârşit?? Am greşit,
trebuia să mă prefac mai indiferentă, cât de naivă am putut fi..sună-mă!! Am
nevoie de cuvintele tale! Mă prăbuşesc! Simt că-mi pierd minţile!! Ajutor!
Te dezbraci în clipa în care eşti pregătită de orgasme.. Da, ai auzit bine!!! Dacă
încă te temi de el, de trecutul nopţilor întunecate, aşteaptă să mai treacă o noapte
terapeutică, ţine-ţi hainele pe tine, da, ai auzit bine. Sexul cu un bărbat e un
moment important, şi nu poţi să ascunzi lipsa încrederii în sine sub dantele şi
jartiere. Pare că are faţă de dobitoc îndrăgostit şi excitat dar crede-mă că sub aerul
naiv ascunde senzori de detectare a stimei de sine scăzute, a durerii din
suflet..sexul vine după ce ţi-ai încheiat cursul de dezvoltare personală, până atunci
ieşi la joacă, menţine-i interesul treaz, creşte-i dorinţa de a te avea, învaţă-l că
pentru lucrurile bune şi valoroase trebuie să alerge, să tremure, să transpire, şi asta
fiindcă viaţa alături de tine e un dar, o binecuvântare, beatitudine şi extaz…
Lasă-l pe el să plângă…
Iubire, mă vrei? Sunt nebun după tine!! Când pot să te am pentru o perioadă mai
lungă? Mi-e frică de eternitate, pentru totdeauna mă sperie, dar îmi doresc să te am,
să faci parte din universul meu, să fac de toate cu tine. Tu mă faci fericit! Nu ştiu
cum să-ţi spun ce simt! Mă paralizezi! Mi-e teamă de tine, de tăcerea ta, de
frumuseţea ta, de ce taci? Vreau să ştiu ce gândeşti. Tăcere. Mister. Mă torturezi.
Te vreau!! Cad în genunchi, te iubesc!!! Vrei să fii a mea?
Eşti atât de vie!!! Te iubesc!! Chiar dacă înseamnă te doresc!! Aşa începe iubirea,
cu dorinţă, atracţie, tremur..
Ieşi din tipar dacă vrei să faci parte din prezentul şi viitorul lui.
Cum îl ademeneşti? Cum te laşi abordată?
Fă-l să-şi dorească mai mult, dezbracă-te încet, azi o mănuşă mâine un secret…:-)
Îndrăgostirea, chimia îl provoacă să te ceară de nevastă. Cu cât îi provoci mai
multe erecţii cu atât mai aproape vei fi de rochia de mireasă. Şi visul tău arată cam
aşa, frumos, interesant, puternic, deştept, cu bani, viril, manierat, cu simţul
umorului
Atracţie irezistibilă, dorinţă fierbinte.
Oferă-i o călătorie unică prin labirintul personalităţii tale.
August, prima întâlnire, prima noapte de amor nebun, a doua noapte departe de
tine, de ce mă pedepseşti cu lipsa ta, de ce fugi de mine?
Cu ce am greşit? Cu ce te-am dezamăgit, te-am rănit, te-am preţuit prea puţin??
Cât mă mai torturezi? Şi ce bine faci, femeie excepţională, eu mai mult te iubesc!!!
Te vreau!! Te ador! Cred că te iubesc!!!
Trebuie să te văd!! Nu pot să mai trăiesc încă o zi fără tine! Răspunde-mi, sunt
pierdut, rătăcesc..
A doua zi după noaptea de amor
L-ai cucerit. Cum îl reţii cât mai mult?
Cu ce imagine îl laşi înainte de a ieşi din cearşaful cald?
Eşti un produs pe cale de dispariţie. Prezinţi interes. Toată lumea se aşează la
coadă. Câţi mai ai pe banca de rezervă? Vorba unei prietene de-ale mele. Eşti
bună în funcţie de câţi stau la coadă…Nici unul? Grav!
Vânătorului preistoric nu-i place ca prada să-i pice în ochi, este mai puţin excitant.
Aşa că, aleargă-l dacă-l vrei.
Întrebare inteligentă: Ce e nevoie să fac pentru bărbatul meu astfel încât el să-mi
fie 100% loial şi să dea 100% din abilităţile lui pentru mine, când am nevoie?
Acum, scoate-l din viaţa ta, după ce te oferi. A trăit excepţionalul, invită-l să
trăiască coşmarul desprinderii de tine.
Când te mai văd? Trebuie să te văd mâine…sărutări pe ochi, buze, gât…tăcere la
întrebările lui -gândeşte-te că până mâine va uita mirosul tău, smulge-te din braţele
lui şi lasă să curgă spre el un cald şi reconfortant, pe mâine…
Şi mâine nu eşti de găsit..
Revine, telefoane insistente, mesaje de amor, flori şi invitaţii sub stele..
Lasă-l să-şi imagineze, să viseze, creşte atracţia dintre voi prin incertitudine şi
mister.
La următoarea întâlnire, la distanţă de câteva zile bune, şopteşte-i la ureche:
Încă nu mă simt în largul meu cu tine. Aştept momentul perfect, iubire!
Există un astfel de moment?
Crezi că te mint?
Ai putea.
Zâmbesc.
Când va veni vremea aceea? mă-ntreabă.
Dacă te mint, dacă mă joc, dacă nu te vreau, te-ai gândit?
Unde duce jocul ăsta? Mai aproape?
Azi nu mă dezbrac, nu mi-e foame.
Ce-nseamnă asta?
De ce bărbaţii nu-nţeleg metaforele? Sau le-nţeleg prea bine şi se prefac că n-ajung
la ei? A doua variantă sună mai bine.
Suferă că nu mă poate avea, că nu mă poate reţine.
Iubesc viaţa prea mult ca să fac parte dintr-un program de terapie sub statutul de
soţie. Nu cred în spaţii închise, asta e firea mea, liberă. E minunat să iubeşti şi să fii
liber. Nu cred în căsătorie. Nu-mi place să aştept prinţi, să cred în miracole, chiar
dacă sunt arogantă, îndrăzneaţă, chiar obraznică în viaţă, asta nu îmi anulează
credinţa că iubirea nu poate fi închisă, strânsă în pumnul uniunii, al căsniciei. Fug
de reguli, posesiuni, constrângeri, promisiuni şi cuceresc noi feţe ale iubirii. Vreau
să iubesc mereu, de asta te las liber. De asta mă şi iubeşti,nu te închid în mine, te
las liber să fii tu însuţi, nedivizat, autentic, nu umblu la personalitatea ta, nu te
doresc altfel decât eşti. Te iubesc! Atât.
Vezi atât de multe, prea multe, de aici şi sursa zilelor tale nefericite. De ce nu mă
îmbrăţişezi liber? De ce nu iei ce vine spre tine? Încă te doare? Încă n-ai uitat de
el?
Ştie că joc teatru, ştie că nu-l vreau în întregime, cum să-i spun că în inima mea e
loc doar pentru el?? Dau drumul la măşti să curgă, îl confuzez, mai bine îl mint, nu
merită atâta adevăr, e prea bun, pur. Îl sărut de noapte bună, cu aerul unui adio, îi
simt durerea în strângerea de mână, nu e prost, ştie că asta a fost tot ce putea trăi
lângă mine. Pe mâine..
Îmi lasă o scrisoare, nu o deschid decât peste 2 zile, îmi aprind o ţigară, însoţită de
un pahar de vin şi deschid paginile sufletului lui. Îşi doreşte o viaţă cu mine, a
decupat imagini, proiecţii, dorinţe şi le-a împletit într-o poveste cu regi şi regine.
Ce-i cu mine?
Ce vreau mai mult? De ce nu mă opresc? De ce fug? Ştiu că pot mai mult şi mi-e
teamă de acest sentiment de putere, de seducţie, de vrajă, de magnetism. Tot ce
ating se transformă în ce-mi doresc, de ce dispare atât de repede acest sentiment
sau de ce acest sentiment nu este niciodată egal? De ce unul iubeşte şi de ce
celălalt suferă? Unul îl conţine pe celălalt, cel conţinut are impresia că se pierde în
labirintul personalităţii celuilalt şi conţinătorul se sufocă în braţele celuilalt, vrea
mai mult, caută, iese, fuge şi lasă în urmă suferinţa celuilalt. Ăştia suntem, de ce nu
ne acceptăm aşa acum suntem? De ce ne chinuim unul pe celălalt? Ce vrei de la
mine ? Să te torturez? Asta s-ar întâmpla cu tine, n-ai accepta niciodată iubirea mea
faţă de trăire, viaţă, n-ai putea să ţii ritmul cu mine, eu nu dorm, nu am pace, am o
revoluţie în mine, sângele îmi clocoteşte, asta-i viaţa mea, emoţiile mele.
Te-aş chinui, n-aş ştii să te iubesc altfel, nu pot renunţa la mine, la cea care sunt ca
să te fac fericit pe tine, nu pot să mă trădez, mă iubesc prea mult. Iartă-mă! Nu te
vreau, şi fii sigur că nu te resping din vanitate, sau din sadism, nu-mi place durerea
pe faţa ta, pe faţa nimănui, o tolerez mai bine pe mine, decât la ceilalţi, de asta şi
lucrez cu suflete, de asta mă simt îndreptăţită să vindec, de asta sacrific ziua de azi,
pentru un fericit mâine, unde femeile să iubească liber, ca nişte zeiţe.
Iartă-mă! Am greşit, te-am făcut să crezi că îmi doresc mai mult, ţi-am hrănit
speranţele cu atitudinea mea, cu toleranţa, înţelegerea cu care te-am îmbrăţişat.
Te-am primit de fiecare dată când ai venit fără să te-ntreb de unde vii şi cât ai de
gând să stai. M-am bucurat de clipa iubirii, şi tu ai înţeles că-ţi deschid uşa doar
ţie. Când bate iubirea la uşă, de regulă, îi deschid, fiindcă în iubire nu există limite,
raţiune, reguli şi legi, nu ţin cont decât de iubire.
Nu-mi place să pierd momente, sunt tristă când nu trăiesc, când sacrific ore, zile
făcând ce trebuie, da, din păcate, mai există, nu pentru foarte mult timp, acum
sacrific ceea ce sunt ca mai târziu să pot fi doar eu, aşa cum simt. Societatea ne
împinge să urmăm indicatoare în numele iubirii apoapelui, dar de tine cine se
ocupă? Uiţi de tine în drum spre celălalt, uiţi că ai o inimă care bate, şi rămâi
sclava minţii care-ţi ordonă, citeşte, învaţă, respectă, dacă vrei să-ţi fie bine.
Cine m-a pus să adun diplome? Cu ce mă fac ele mai bună? Ahh!! Masterate,
doctorate, conferinţe, specializări, ca să ajung unde, mă duc toate aceste titluri mai
aproape de mine? Pe naiba!!! Te îndepărtează de esenţă, de vitalitate, de fericire.
Apoi, căsătoria, altă invenţie imbecilă, să mă mărit până-n 30 de ani, altfel nu mă
mai ia nimeni. Serios??? Wow! Asta e prescripţia democraţiei, nu alegerea
personală. Şi parcă tot mai mulţi se angajează în această călătorie, succes social,
casă, maşină, soţ, soţie. Cine le dictează alegerile? Sufletul? Tare m-aş bucura să
mă înşel..
Văd tot mai multe femei care îl acceptă în viaţă pe primul dobitoc. De ce? Să nu se
mai întâlnească cu duminicile negre, în care ciocolata şi îngheţata îi fac
companie..decât kilograme în plus mai bine mă mărit!
Simona Catrina zicea la un moment dat, fetele bune ajung soţii, fetele rele ajung
unde vor ele. Cât de adevărat..important este să ştii ce vrei, rochie sau şorţ?
Cum să nu te mai întâlneşti cu : M-a înşelat! M-a părăsit! M-a bătut! Iubesc pe
altul!
Nu-mi dă atenţie! E absent! E posesiv! E gelos!
Cum să nu mai suferi niciodată din iubire? Cum să nu mai strigi după ajutor? Cum
să nu te mai dai cu capul de pereţi c-a fugit cu o blondă? Cum să îl păstrezi? Cum
să-l ademeneşti în mrejele tale? Cum să menţii atracţia în cuplu? Vă declar soţ şi
soţie!!
Femeia singură şi Făt-Frumos, citisem ceva ce m-a tulburat, sună cam aşa, nu
există statut mai nefiresc, mai dispreţuit şi mai ostil organismului social decât
celibatul. Ai înţeles? Ce faci cu tine? Grăbeşte-te să urmezi vocea socială, să faci
parte din turmă, să nu cumva să îndrăzneşti să-ţi păstrezi autonomia individuală.
Eu acum, exagerez, fiindcă îmi place să aduc o notă de dramatism în textul meu,
însă realitatea nu e chiar atât de îndepărtată, să te preferi pe tine e împotriva
societăţii, asta e clar, nucleul familiei suferă în această perioadă, nu e natural să
rămâi altfel, degetul este îndreptat spre tine. De la poligamie am trecut la căsătoria
de convenienţă, ce mai urmează? Îţi trebuie mult curaj să te rupi de clişeele sociale
şi să te aventurezi într-o călătorie interioară, care e preocuparea fiinţei vii, toţi ne
dorim să trăim excepţionalul, dar cine-l trăieşte? Prea puţini. De ce? Uită-te-n
jur…deschide televizorul, ce zic filmele, romanele, poezia? Ce bine ar fi să luăm
esenţa din ele, dar nu, tu ai înţeles că doar manechinele, vedetele au prinţi ca-n
poveşti şi tu te mulţumeşti cu un prinţ de doi bani, decât să suporţi încă o noapte de
singurătate.
De ce nu renunţi la compromisurile care te otrăvesc? De ce nu îndrăzneşti să ceri
mai mult de la viaţă? De ce nu lupţi? Rolul tău nu mai este prestabilit, ca-n
antichitate, tu eşti artistul, arhitectul propriei vieţi.
Ce faci cu viaţa ta? Aştepţi să-l întâlneşti! El mă va face fericită! Cât eşti de naivă?
Ai impresia că o relaţie îţi va umple sufletul, golul ce-l resimţi? Şi de cele mai
multe ori murim cu impresia asta…n-a fost să fie, ca o partidă de cărţi pierdută, sau
o afacere ratată. Eşti nebună??? E vorba de viaţa ta, ce naiba aştepţi?? Insatisfacţie,
anxietate, aşteptare, aşa arată viaţa ta. N-aş vrea să trăiesc în pielea ta nicio zi, ieşi
din casă, îţi zâmbeşte unul, te-ntrebi, el e? Ieşi în club, îl întâlneşti pe zeu, el e? Ieşi
la teatru, la sala de fitness, te urmăreşte acelaşi, el e?? Cauţi să pui capăt acestei
lipse, acestei căutări frenetice, speri, visezi, există un partener şi pentru mine??
“Mereu ne gândim cum vom trăi şi niciodată nu trăim în prezent.”
Ăsta e handicapul majorităţii. De aici sursa tuturor durerilor, alergi din dorinţă în
dorinţă, fără să prinzi esenţialul din neesenţial, rătăceşti, te ridezi, şi încă aştepţi să-
ţi pice iubirea, norocul din ceruri.
Şi eu fug de el, mi-e teamă că vrea să mă păstreze doar pentru el, nu ştiu dacă sunt
în stare să-l iubesc o viaţă. Nu mă dăruiesc total, cu încredere unei singure iubiri,
eu caut mai multe. Dragostea ce mi-a lipsit de la tatăl meu m-a făcut să caut iubirea
în mai multe experienţe, faptul că m-a părăsit, atât pe mine cât şi pe mama, a lăsat
urme în sufletul meu, undeva este înscrisă această durere, teama de a nu
experimenta încă o dată aceeaşi experienţă alături de el, cel pe care-l iubesc. Mi-
am creat mecanismul meu de apărare, astfel încât, când lucrurile devin prea
serioase, fug. Am o teamă cumplită de suferinţă, recunosc asta în faţa ta, cu
speranţa să mă ierţi că te-am certat de multe ori, de prea multe ori, m-am gândit că
vindecându-te pe tine, mă vindec şi eu. Iartă-mă!!!
Vreau mai mult! Vreau să iubesc un bărbat mai puternic. Vreau să renunţ la el, e
mai slab decât mine, nu mă satur cu el, vreau să mă vindec în braţele unui alt
bărbat.
Simt că trebuie să încep un program de dezintoxicare, nu mai pot s-aştept ca timpul
să-mi facă dreptate, mă îngrop în muncă, ăsta e refugiul meu, şi uit de el, de
sufletul meu.
Nu-mi mai permit să trăiesc lângă el, mă gândesc să-i spun că s-a terminat, mi-e
teamă pentru el, ştiu că n-ar suporta, mă iubeşte mai mult decât pe el.
Vreau să fiu iubită! Vreau să iubesc! Vreau să renunţ la ei, vreau să mă dăruiesc
unui el. Vreau să am încredere în mine, vreau să mă simt seducătoare, talentată,
dorită.
Cum se face ca cele mai frumoase femei se încred atât de puţin în talentul lor?
Şi altele, sunt mulţumite, împlinite, pline de încredere fără să fie frumoase?
Da!! Unele ştiu că merită şi viaţa îngenunchează în faţa lor.
Ei, asta e marea aventură, să crezi că meriţi, să crezi cu toată fiinţa,
superficialitatea n-are ce căuta aici, o muncă zilnică ai de depus, uită-te în oglindă,
ce vezi? Nu te îndepărta de oglindă până ce nu te îndrăgosteşti de tine. Ascultă un
expert, care a trecut prin procesul transformării, vindecării, iubeşte-te!
Îndrăgosteşte-te de tine!
Eşti singură? Află că nu vei mai fi, te voi învăţa să atragi bărbatul la care ai visat
de mică. Tot ce am nevoie de la tine este să-mi spui ce cauţi la un bărbat, la o
relaţie?
Te invit să-mi scrii ce ai dori să citeşti într-o carte care tratează tema iubirii, spune-
mi exact cum vrei să arate relaţia ta de cuplu, tu într-un oraş, el în altul, amândoi în
aceeaşi casă, tu alegi ce să citeşti, ai şansa asta, nu o rata!