Culegere $1 prelucrare: Maria Dornescu »Codrule, spune o povestel” Din legendele neamului romanesc Colectia ,Primii ani de scoala” ISBN: 978-973-7652-40-9 [Descrierea CIP a Bibliotecil Nationale a Rominiel \Codtste, spuve o poveste! : din legendele neamulai roménese / antolog.: Maria Domnescu. - Ed. a 2-a, rev. - Iasi : Optima, 2010 ISBN 978-973-7652-40-9 | : 1, Domescu, Maria (antolog.) '921.135.1-91-34 © Ecitura opIMA- 2010 Str. V. Stroescu 24, lagi ‘Mobil: 0740 245 069 E-mall: office@edituraoptima.ro Codrule, spune o poveste! Din legendele neamului romanesc lagi, 2010Codrule, spune o poveste! ~Te rugam, codrule, spune o poveste! ~ Spune povestea arborilor tai marefi, sau a gingaselor Alori de primavaré, ce le gasim la poalele tale satin poienile Insorite! * ~$ia pasérilor ce céntd atat de mitunat! Sia animalelor care isi gdsesc sdlag In.casa tal ~ Si a ievoarelor care pornesc dintre stanci sinu se opresc pans la Dunare. $i ea, neobositd si involbuiraté, con- tinud drumul pané la marea cea mare! = $i a voinicilor care au cutreierat cérérile tale, ada- postindu-se de vrijmasi, a celor pe care i-ai ajutat sé-si refacd oastea si /-ai sprijinit in lupta... . ~$ia fetelor care doineau pe carérile umbroase! Hai, codrule, tu sti atét de multe! Povesteste-ne legen- dele neamului romanesc! ‘Sicodrul le-a spus multe povesti, iar undele réurilor le-au transmis tuturor, pand la marea albastr. Si stncile au povestit tot ce au vazut, iar razele jucé- use ale soarelui le-au spus $i celor din vale, si celor de la cAmpie si celor de la malul mari... Ele au fost spuse si iar spuse de batrdni la gura focului, in noptile lungi de iarnd sau de bitrénele cu dulceafa in glas Ja sezatori, le-au povestit $i bacit in noptile senine drume- silor, adunati in jurul focului, care le fierbea jintiga... Sis-a intémplat sé fie auzite de oameni cu dragoste de carte. Acestia s-au gandit cd-i pacat sd se piardé si le-au ag- ternut pe hartie. Asa au apérut cartile si bibliotecile $i librs- rille, Acum ele sunt la indeména tuturor: legendele mun- asilor, réurilor, lacurilor, ale marit, ale plantelor si animalelor, ale eroilor neamului nostru. Frumoase legende! Ele ne explicé aparitia unor lucruri (sténci, réuri), finge, fenomene; ne prezinté ispravi neobisnuite ale unor eroi $i ne invafé ce este bine si ce este rau, oferindu-ne exemple de urmat sau de ocolit. ‘Nu trebuie s& fie copil care sé nu cunoascé legendele neamului nostru! Veti célétori si veti admira méretia si ar- ‘monia naturit. Legendele fesute in jurul piscurilor, sténcilor, drumurilor le vor da viaté sile vor face de neuitat. [storia este ingeménaté cu geografia. Multe locuri sunt legate de fapte exceptionale ale eroilor nostri. Poporul i-a Blorificat, punand in seama lor isprivi neobisnuite. Cinstiti- Je jertfa, cunoscéndu-le faptele si locurile unde au avut loc. Legendele ni-i aduc mai aproape! in cetati, muzee, mands- tiri vegi gasi mérturii ale existentei lor. Florile, copaci si animalele isi au legendele lor duioase. Am vrea parcé si mangaiem viorelele, care sunt ochii unei fete. cuminti din poveste sau macii care reprezinté urmele lisate de durerea sufletului de mamé, papédiile galbene care amintesc de faptele de milostenie ficute de un batran sérac; am vrea sé mangdiem randunica pentru c& nu este altceva decét.o fata harnicd si cinstitd, salvata prin minune din mana cumnatelor invidioase... Qamenii sunt transformati in stanci, ape, flori sau paséri si.astfel intreaga naturd se insuflefeste, deoarece pastreazd ceva din suffetul fiintei care a fost preschimbata. __.. Atdtea fiinfe si lucruri! Tot atdtea povesti izvodite din neéveia de a explica, de a educa, de a promova binele, fru- mosul, armonia. Cititi, copit, legendele plaiurilor roménesti si acestea vor contribui la formarea voastré ca OAMENI! Ce este legenda? Legenda éste 0 povestire in proz sau in versuri prin care-se éxplicS geneza (aparitia) unor lucruri, flinte, feno- mene, apeldndu-se la elemente fantastice (care nu exista in realitate, sunt un produs al fanteziei). Lamureste aracterul aparte al ‘unui eveniment Explica aparitia unor finte, lucruri, fenomene ispravi neobisnuite ale unot eral ‘exemple de urmat sau de ocolit Chiar dacd unele elemente povestite nu sunt adeva- rate, cea ce ramane sunt faptele exceptionale ale eroilor nostri, frumusetea neasemuitd a acestor plaiuri si dragostea poporului pentru conducatorii vrednici, pentru natura si pentru obiceiuri si sarbatori. TS= Astfel ia nastere legenda Paméntul acesta e-o gura de rai, Cu flori cu miresme alese, Cu p&sari ce cnt cu viers minunat Si toate se vor intelese: De unde au ele dulceata din glas ‘$i pene frumos colorate? De ce tremurd frunza copacilor CAnd vantul prin ramuri strabate? Eroi ce sfintir3 pamantul traiesc Prin tot ce in urmé lasard. Si fapte de seam mereu ne vorbesc De iubirea de neam si de fara. De unde vin toate? Cum au aparut? Poporul le stie mai bine; Urmasilor spune povesti de demult Ce-explic’ sindeamné spre bine! Aceasta-i legendal Opreste si ia Cu dragoste buna-i povata! Legendele neamului te-or ajuta Siti vor fi cAlSuza in viat. ss sf Legende geografice Fiecare loc de pe pamént are o poveste'a lui, dar trebuie 8 tragi bine cu urechea ca s-o auzi si trebuie un dram de jubire ca s-o infelegi. Nicolae lorga Veniti, dragi copii, In lumea legendelor!:... Vefi invita geografia deslusindu-1 povestile fesute tn jurul munsilor, piscurilor marete, stdncilor, pesterilor, drumurilor... Vefi dori apoi si célétoriti pentru a le vedea cu ochii mingii $i af inimit. Veti admira mérefia si armonia naturil. Frumuseti far3 seamén vd vor intémpina la tot pasul, lar legendele vor da viata pang si stancilor. a —af =o Legenda neamului romanesc Odinioar3, triia pe aceste meleaguri o mama care avea mai multe fiice. Le pusese nume frumoase, dupa chipul naturii si frumusetilor ei, al padurilor, muntilor si apelor: TRANSILVANIA, MOLDOVA, BUCOVINA, CRISANA, MUNTENIA, OLTENIA, DOBROGEA. Avea si doi flacdi pe cinste..Pe unul il chema MARAMURES si pe celalalt BANAT. Dar, iat& c& ta rastimpuri se abatea pas strain prin aceste tinuturi si-i rapea c8te o fiicd. Mama se intrista nespus. dup fiecare, deoarece tinea la ele ca la ochii din Sangera si se indurera. Dar de plans nu a plans niciodata si nici nu s-a plecat. Era falnicd precum Muntii Carpati cei. strajuiau in preajmd, ori ca Dunrea ce o incingea ca o salb&. Avea stramosi destoinici i neinfricati, pe dacii nemuritori si pe romanii cutezaitori. De aceea, nici ea nu se temea si nu dadea inapoi. Lupta vitejeste pentru a- si regasi fiicele: Transilvania cea mareata, Bucovina fagilor frematatori,, Dobrogea cea de lang mare, Oltenia cea s&galnic’ ori Crisana cea mladioasa si a le readuce acasa, in sAnul familiei, Se mangaia la gandul c& avea alaturi pe Moldova si Muntenia, ori pe feciorii cei semeti si voinici. $i, uit asa, luptand neobosit, a reusit sa-si aducd din nou toate fiicele acas, unindu-le in jurul ei ca un stejar cu‘ramuri bogate. $i, in clipa cand le-a simfit pe toate fang ea, a fost fericita sia intinerit dintr-o dat. Pentru c& unirea fi dédea putere, iar setea de dreptate si liber- tate.a facut-o nemuritoare. Legendele Ceahlaului Magnificele monumente naturale ale Carpatilor ri- mn, indiferent de trecerea anilor, o atractie statornica. Fiecare om descoperd ce doreste, priveste la altceva: un iubitor al muntelui ramane extaziat de atotputernicia na- turii, de maretia si frumusetea silbaticd a indltimilor; un pasionat de istorie descopera urme ale unor civilizatii de mult disparute, iar fantezia celor care raman uimiti de uriasele statui a creat legendele... Pentru ca legendele au circulat pe cale orala, au apa- rut mai multe variante care ne vorbesc despre aceleasi stnci, piscuri, vai, pesteri etc. De exemplu, existé mai multe ansambluri pietroase despre care legende locale spun c& o reprezint’ pe Baba a=o Dochia cu oile sau caprele sale: in Bucegi, Vama Buzaului, sau in Caraiman. in M. Jarcului, judetul Caras-Severin un complex pietrificat seamané izbitor cu o turma de oi. in centru strajuieste stanca cea mai inalta, despre care se spune cd este Baba Dochia. ins8, cea mai cunoscuta stancé a Dochiei ramane cea de la poalele Ceahlaului. ‘stnca Dochiei este locul cel mai invaluit in mister. Despre aceasta unii spun c ar fi pietrificarea unei batrane ciobSnite, care, invesmantata cu nou’ cojoace, a pornit, jimpreuna cu oile si caprele sale, spre varful muntelui, desi vremea nu-i ingdduia. $i, cum mergea ea, a inceput s4 ploua si sé ning’. Si, deoarece cojocul de deasupra se uda mereu si se ingreuna, obosind-o la drum, batrana cioba- nit a lepdat, unul cate unul, opt din cele noua cojoace. ‘Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a ‘inghetat-o impreuna cu oile si caprele sale. ee Alii povestesc ci Baba Dochia era asa de rea incat si copii ei, care cum cresteau, fugeau de ea, pentru a scapa de raut3tile ei. Numai unul singur, un baiat, Dragomir, cel mai rabditor dar si cel mai putin la minte, i-a rimas, dintre toti copiii, in preajma. El era mereu dus cu oile si numai biata nevasti-sa, harnicd si bund la suflet, rabda si suferea toate hachitele soacrei sale, care fi pusese gand ru, voind s& scape de ea. - ‘Astfel, intr-o bund zi, o trimise la rau pe nord sa spele lana cea all pand s-o innegri. Se munci siraca fata cat se munci, dar dup’ trei zile de trud8, léna tot alba era. 1s at — Et ES Necajitd c& nu reuseste si indeplineasca porunca soacrei, fata incepu sé plang’. Pe cand plangea ea, numai ce se trezi cu doi-b&trani ‘in preajma, Dumnezeu si Sf. Petru. Auzindu-i necazul si facandu-li-se mild de ea, Ti innegrira lana. \VzSnd una ca asta, baba o trimise iar la rau, de data asta s& spele Ina pana s-o albi. Pe cdnd.se chinuja biata fat’, iaca apar si cei doi batrani. Dar in loc s8-i albeasc& lana, cei doi fi didur’ fetel o grmada de flori si fragi spu- nandu-i s4 le duc’ babei. 4nd vazu harca florile si fragii, uit de 18n4, il chem’ repede pe Dragomir si-i spuse: — Mai Dragomire, dac-au inflorit fragii inseamna c-a venit vremea s mergem cu oile sus, pe munte, fa sténa. $i, repezit cum era, baba jl lui pe Dragomir si plec& imbracata asa cum o prinse vremea, cu noua cojoace pe ea sicu oile in urma. : : Afar’ se incdlzise bine si, cum mergea urcand la deal, baba grdbitA se incdlzi si incepu a lep&da cojac dup’ cojoc, incdt pana in varful muntelui nu mai rmasese decat ine, cSmas. Atunci, Cel De Sus porni o vifornit& cu zioat, de> au inghetat si baba si oile, cu Dragomir alaturea. tee ¢ © alts legendi, intdlnitS in Bucovina, o prezint’ pe Dochia drept o fatd de impirat care, fugind de imparatul cotropitor ce voia si o ia de nevast’, s-a travestit in pastori&, urcdnd cu o turma de oi in munti. Cum timpul era frumos, a inceput sa lepede din cojoace unul cate BESaf FE re, ™ unul. Dar aproape ajunsa in varf, se lis deodaté un frig, de Legenda Dochiei ziceai cd e iarnd. Nefiind deprinsa cu frigul si temandu-se s& se intoarcd, incepu a carti impotriva lui Dumnezeu. dupa Mihail Sadoveanu Acesta 0 pedepsi preficand-o in stand de piatra, iar pe oi - in bolovani. aes Alta'varianta spune cé, find pe cale de a fi prins& de impératul cotropitor, fata ceru lui Dumnezeu si fie transfor- Dac& vrei si stii povestea Dochiei, apoi asculté si afld c& baba aceasta vrdjitoare sélasluia intr-o cas& de stanc’, sus pe Ceahiu, in locul care azi se cheam& Panaghia. Tria acolo singuratic3, unde se tarasc jnepenii pe Val Toace piatré si unde infloresc maruntii trandafiri ai stancilor. =aaxl aa — = De un timp crestea pe Inga dansa o fapturd din vai, © copilits, parasita lang-o colib& sfaramat de puhoaie. De pe singuratica ei indltime, Dochia 0 auzise plangand, si coborand, a luat-o in brate si a urcat-o sus. De mult timp nu vazuse ea fiinfS omeneascd, caci ea sta sub Panaghia de pe cand vaile le stpaneau uriasii. Acum, minunata de gangania aceea mititic3 si gingasd, si incdlzitd de o simtire necunoscutd, se hotdri s-o creasc’. O aplecd la o capré neagr’, oinveli in blanuri si o tinu pe langa foc de cetind. Si asa, fetita de suflet a Dochiei crestea frumoasa, mladie si silbaticd, acolo, aproape de nouri, lar baba o privea c-o dragoste nespusd. Era lumina intunericului ei, floarea singurtatil in care de veacuri statea cufundata. fi urmarise primii pasi si primele cuvinte c-o bucurie la care nu pot ajunge muritorii. Oamenii erau departe, cine stie unde, in sesuri, unde plutea un abur subtire. Acolo, deasupra varfurilor de codri, fata Dochiei vedea numai caprele stancilor, cu coarnele intoarse pe spate, si vulturii cei mari cu gaturile goale. fi privea cu ochii ei albastri si ganditori, le vorbea ca unor prieteni, si se bucura ~ cdci alte jocuri ea nu avea pe lume, intr-un rand, in puterea priméverii, fata sta cu capul S pe bratele batranei si maic’-sa fi rasfira cu degetele >/ osoase parul auriu. Zimbind, crpi pleoapele si, printre genele negre, zri in pulberea de lumina un fluture, apoi © albinit. Fluturele juca pe o raz@, iar albina bazdia sub- tire si se invartea in jurul unei floricele. Fata ridic& fruntea din poala batranei. ~ Spune-mi, maicut’ — zise ea — ce-i gangania aceea care bate din aripioare si parca vrea s se suie la soare? ~€ un fluturel, draga babei! ~ Dar gaza asta care c4nta in imprejurimea unei sc&n- teiute? - E oalbina, puiule! ~ Sice fac ele aici? De unde au venit? Nu ie-am mai vazut niciodata! . — Apoi, drag’ copilit’, fluturii sunt rari in singura-. tatile noastre, iar albinele trdiesc mai ales langi:asezarile oamenilor. ____ Fata técu. Se uitd in departari visand. Intreba iar, intr-un tarziu: . —Unde-s oamenii, maicugs? —Departe, ~— Unde sticlesc ape si fumega aburi? ~Da, fetita mamnei, departe. i oamenii sunt ca noi, mam&? — Ca noi, dragut’, dar nici nu-s batrani ca mine, nici frumosica tine. Asa, azi un lucru, maine altul, fetita afla céte putin despre lumea cea larga; si cum era viti de pSmanteancé, un dor ascuns 0 tragea catre vai, ca un fir nevzut. , Fata se ceru batran — Maicuta, las’-ma catre vale. ~ Du-te, copili, dar intoarce-te curand! In cojocul ei, fata se las& de pe piscuri intre brazi vai, unde se auzeau dulce mugind cerbii si cSprioarele — 6, 7S=u - oat apoi se intoarse repede la batrana ei, cu florile viorii si bine mirositoare ale liliacului de munte. Cand o vazu, baba Dochia se cutremur in multele ei cojoace. Fata puse ramureaua cu strugurasi de flori intr-o cupa de piatré 5-0 privea cu bucurie nespusé. Era cel dintai sol al prim&verii si-al tineretilor ei. Dar muntele era aspru si ciucurii de floare se stransera in putine zile. Fata se ceru iar in vai, mai departe. — Maicut’, las’-ma iar, c&tre izvoarele din vale. — Dutt, copil8, dar intoarce-te degraba! Fata cobori in vai si la apa Bistritei, pe care curgeau sloiurile de gheat’ cu vuiet de tunet. Era incd sus, cam- piile erau si mai departe, — pline de lumind. Dintr-acolo _adia uh cAntec de trisc3. Se simtea manata cu dor spre el, si-i era fricd. Se intoarse iar, sus, cu toporasi si viorele. ~ Maicut&, in vai'prind a inflori crangurile. Lasd-ma si maine! Batrana se bucura vizdndu-si copila intoarsé. $i a doua‘zi‘ti didu drumul la vale, dup ce-i infipse in cosite, la'urechi, manunchiurile de toporasi si viorele. Dar vaile erau calde si inflorite si glasuri de oameni hduleau pe luncile apelor. Pasarile fardiau cu bucurie in mesteceni cu rimurele ca ata de subtiri. Toate ganganiile pamantului iesisera s& se inchine la soarele primaverii. Dac’ vizu baba Dochia cd fata nu se mai intoarce, a doua zi in zori porni din ghetarul muntelui ei invelita in toate cojoacele, ca s-o caute. $i cand ajunse la florile “fifiacului-de-munte, isi lepada cel dintai cojoc, céci simtea boarea primaverii; si cand ajunse la pajistea de viorele si toporasi, lepida alt cojoc inflorit cu omat si jurtur: Si cand vazu zporul Bistritei, lsd pe colful de iarba alt cojoc. Dar in poienile cele mai de jos, unde se limpezeste zarea si-unde se vad albastri muntii, se opri. Deodat’, ochii ei vazurd deslusit pe copila. Era sub arcul unei salcii, deasupra unui izvor. 0 aurea soarele. $-un fecior al oame- nilor, tinand-o de subsuori, ji soptea cuvinte arzatoare ca si vantul de primavara. Batrana intelese cA fetita ei e pierduta pentru tot- deauna. Cuprinsa de furtunoasd jale, se intoarse in singu- ratica-i sihastrie. $-acolo, fara dragostea aceasta din urma a anilor ei tarzii, spun batranii cd s-a stins, s-au prefacut-o ‘n sloi si stncd noptile reci de Martisor. Vremea babelor | De la 1 pana pe 12 martie sunt ,,ZILELE BABEI”, adicd zile cu vreme instabild, cu ninsori trecdtoare. Cand ninge se spune c& Dochia isi scutura sau leap3d3 cojoacele. La inceputul lunii, oamenii isi aleg una dintre aceste zile. Dac ziua aleas& este senin’, insorit’, se spune c3 fi va merge bine tot anul, dacd ninge si e vreme rea, atunci va avea un an mohorat, mai greu. — ESe =o — ~ Varful Toaca si Varful Panaghia Se spune c& pe muntele Ceahlau ar fi trait candva un neam de uriasi, popor de oameni grozav de inalti si de tari. Ei aveau niste vite, un fel de bouri, cu coarne scurte, pe care-i pasunau toata vara pe plaiurile muntelui, pana cand venea zipada. Atunci coborau cu vitele lor, spre Valea Jitanului. Dar intr-o iarna, a dat in ei o molima de s-au pradpa- dit b&tr4ni si tineri si bouri. Se spune c8 ar mai fi sc3pat doi, o fati si un baiat si cativa bouri. Acestia au luat putinii bouri ce au mai sc&pat de crunta boald si s-au urcat sus in plaiul muntelui. $i numai ce le-a trecut prin gand celor doi tineri: si ridice acolo sus fiecare céte un turn. $i asa au tot cdrat lespezi si stnci; baiatul a ridicat un turn mai mare si mai lat, iar fata unul mai mic, dup puterile ei. Oamenii din vai priveau mirati cum se ridica zi de zi aceste piscuri m&rete. Numai.c&, in ziua in care isi schimb’ codrul fata verde, ziua de Probajini, trasni in - et peretii muntelui si nori de zloati si de gheata prabusit curmand orice viata pe tot cuprinsul muntelui. Dup& ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din. vale nemaivazand pe cei doi tineri uriasi si nici o miscare in munte, s-au urcat pe culme si i-au cdutat. Intr-un tarziu au dat de ei turtiti sub greutatea ghetii. . Atunci ei le-au zidit mormént de piatra, acolo unde i-au aflat. in anul urmator, oamenii au venit iar, tot-de Probajini, si le-au facut o slujba de pornenire langa turnul ridicat de fata, slujb& cdreia i se mai spune ridicare de panaghie, si au adus 0 toaca ‘pe care au intepenit-o pe varful cel mai inalt, ridicat de baiat. $i de atunci, turnului mai mare {i zice, Toaca, iar celuilalt fi spune Panaghia $i in fiecare an, pe sase august, de Probajini, poporul de prin vai si lunci, barbati, femei si copii, fac 0 slujb& in sobor, cinstind mormantul acelor uriasi. De sub Toaga, printre turnuri in jos, acolo unde lumina-i fra spor, se afl un jgheab fioros caruia i se spune Jgheabul Uriesilor... au PT a ws= Panaghia dupa C. Hogas Panaghia se pare ci n-a fost totdeauna o stanca de piatra rece, fra inima si suflet. Panaghia era o fat& fru- moasi.'$¢ zice c& ursitoarele, cand au d&ruit-o la nastere, una a luat intuneric din intunericul cel mai nepatruns al unei nopti far’ de lun’, adanc din adancul marilor far de fund, foc $i lumina din lumina si focul luceferilor celor mai strlucitori, duiosie si blandete din ochit ingerilor ce stau la dreapta lui Dumnezeu si le-a pus toate in privirile ei; alta’a rupt crinilor fragezimea si albeata, iar trandafirilor ruriéneala lor si le-a pus pe fata el; a treia a tors rul de neguri fire subsiri de umbr& neprihanitd si pe cap ca podoabi de par negru si bogat; iar Dumnezeu a rupt din inima si sufletul sau particica cea mai aleasa si i-a dat-o Panaghiei suflet si inima. Si, pentru ca-s& nu fie pangarita de priviri muritoare, au dus-o ursitoarele pe indltimile cele mai de sus ale Ceahului, dincolo de imparatia norilor si au asezat-o in pestera pustnicului Ghedeon; si albinele din Sihastrii au hrSnit-o cu mierea lor, iar noptile senine au scéldat-o in roua de flori mirositoare. Si Panaghia a crescut mare si s-a facut fata frumoasé, dar frumoas8 cum numai povestile isi pot inchipui. $i din inaltimile cele mai de pe urm& ale cerului, Soarele, a vazut-o si, de pe culmile cele mai de sus ale pamantului, Panaghia a vazut pe Soare. $i amandoi s-au indragostit: $i ceasuri intregi se oprea soarele din calea lui in rascrucile cerurilor ca s-o priveasca, infagurand-o in razele sale. Si pand intr-atata s-a marit ziua si noaptea asa de tare s-a micsorat, ci, mai pe ce-sd-si dea amurgul mana cu zorile (...). $i s-a tanguit noaptea lui Dumnezeu si Dumnezeu s-a méniat si a pedepsit pe Soare si nu mai rasar& de acum inainte decat imbrobodit de neguri, spre a.nu mai ispiti cu farmecul tineretii sale sufletele slabe ale muritorilor si nici si mai z8d&rniceasc’, dup’ voia pati- milor lui, cerestile si neclintitele intocmiri de veacuri ale miinilor sale. $i s-a implinit porunca lui Dumnezeu, iar Panaghia n- a mai vazut, de aici inainte, pe Soare in puterea tineretii si in floarea cerestii lui frumuseti. Jalea si aleanul a cuprins sufletul si inima ei si, zile intregi si nopti intregi, faré de somn, lacrimile nu i se mai uscau de pe obraji. $i, de la o vreme, i s-a facut lui Dumnezeu mild de ea si a trimis BESt | poruncd rasSritului si apusului s8 mane in graba pe cele mai usoare si mai dulci dintre vanturile lor spre culmile inalte ale Ceahlaului si spre codrii ce umplu, ca o negura, prapastille lui adanci. $i deodat glasuri dumnezeiesti se urcara din vai pané la Panaghia si-i imbatar auzul, fi atinserd fata si-i uscaré lacrimile (...). Erau soaptele vantului cu frunzele, erau adierile rasdritului si ale apusului, ce veneau incér- cate de miresmele departate ale cdmpiilor inflorite... Dumnezeu ii implini voia (... inapoi spre pestera pustnicului Ghedeon, simti ci picioa- rele ei prinser& rédacin8 in pimént si nu se mai putu urni. Dadu s& plece, trupul ji era rece si impietrit. Voi s& ridice mainile, dar mainile ei ramasera lipite de trup, cuprinse si ele de récea lui incremenire de stancd. Si incercd sé strige (...) incercarea ei rmase zadarnicd. lar c&nd voi s§ indrepte iarasi ochii spre ceruri, pleoapele fi c&zurd grele peste lumi- nile lor si un intuneric nemérginit o cuprinse Panaghia se prefacuse in stanca de piatr8. Se zice, insd, c& inima ei nu s-a impietrit, c& si acum se imbat&, totusi, de razele sodrelui, de strilucirea florilor, de lunecarea norilor pe aripile lor albe, de vanturile dulci si mangaioase ale ris&ri- tului si apusului. Astfel explic’ scriitorul Calistrat Hogas — c<or in Muntii Neamtului - formarea varfului Panaghia, care im- presioneaz& prin méretia sa pe toti cei care urci CeahiSul. Turnul lui Butu Legenda - Turnului lui Butu si a Ani éste © poveste de dragos- i te. Se spuie cd, pe 2 vremea - voievodilui Alexandru cel. Bun, * traia uri tanar pe cat de viteaz pe atat de chipes gi pe care il chema Butu. Fata domnitorului, Ana, ispitit’ de frumusetea si vrednicia lut Butu, s-a indragostit de acesta si am&ndoi si-au-jurat credin}4 vesnicd. Dar, pe cAnd se pregateau de‘ nunt’, niste vr3jmasii au navalit in tara si Butu a trebuit s& plece la razboi. Soarta a fost potrivnica celor doi, caci Butu a Pierit in lupta. Deznadajduita 4 tatal ei hotarase si o marite cu'u boier de tar’, Ana s-a dus s& ceara ajutorul unei vraji toare. Aceasta i-a promis Anei cd va face vr§ji si il va aduce inapoi pe iubitul sau, dar in chip de strigoi. Chemat de farmecele vrdjitoarei, Butu a aparut pe un cal alb intr-o noapte urdta si intunecat&, a luat-o cu dansul pe Ana si au disparut amandoi in mijlocul fulge- relor, zburand cdtre muntele Ceahlau. Plutind inc deasupra muntelui la venirea zorilor, acestia au fost prinsi de cAntatul cocosilor. © detundtura inspdimantatoare a spart vazduhul pravalindu-se asupra fugarilor, care s-au pra- busit prefacandu-se in cele doud stanci ingeménate. Astfel, de atunci, le-a ramas numele Turnul [ui Butu si al Anei. BSSs Legenda Stanilelor Se spune ca, in timpurile stravechi, a poposit pe Ceahliu un cioban pe nume St8nil’, chipes si bun la suflet, dar sdrac lipit pamAntului. El sosise cu gand s&-si facé un rost, auzind cA pe aici se afla pasunile cele mai bogate-n verdeata din toati Moldova si-cel mai bland soare de pe fata pamantului, [sate asa de Dumnezeu de la descdlecatul lui Dragos. Si cuinvisi pastea el oile in creierii muntilor, se intdlni ‘intr-o buna zi cu o pastorita, Maria, atat de frumoasa c4 fa soare te puteai uita, dar la dansa ba. Lui Stanild, cioba- nifa fi cdzu‘cu tronc dintr-o privire, dar Maria se interesa mai mult de cate oj avea Stdnilé, si nu de inima lui de aur. Si fata, fiica mai mare a celui mai bogat baci de prin acele parti, afland de sdrdcia lui, nici c& se mai uit la el. Bietil Stanil3, nemaiputand s3-si stapaneasca sufe- rinta, s-a hotdrat s8-si puna capit zilelor si s-a aruncat de pe niste stanci inalte. “* De atunci stancilor acelora li se spune Stnile. Legenda Claii lui Miron Claia lui Miron, 0 alti stanci de pe Ceahlau, asemanatoare unei cdpite de fan, isi are si ea o legenda plina de farmec. Cu multi. ani’ in urm’, un cioban batran venit de pe la Secu sau lzvorul Alb, obisnuia s3- si pasca oile prin acele locuri pline de verdeata si poposea — deseori lang’ aceasta stanc, unde raménea in noptile cu lund. Pe ciobanul Miron, caci asa il chema, Dumnezeu il daruise cu harul cantului si se povesteste cd doinea din fluierul su ca nimeni altul. $i atét de minunate erau doinele lui, incat toate vietatile padurii, vantul, izvoarele, stancile si poienile il ascultau ca vrajite, $i atét de dragi ji fura toate acestea ciobanului Miron incat se crede ci a ramas sé moaré acolo, lang stanca cea mai ascutita. El a rémas in amintirea tuturor celor care I-au ascul- tat si stnca s-a numit Claia lui Miron. a FSLegenda Pietrei Ciobanului La inceputul tim- purilor, atrasi de fru- musefea locurilor, s-au asezat pe varful munte- lui un neam de oameni cunoscuti pentru curajul lor si pentru turmele de oi. Dintre toti, cel mai viteaz er- 1 tanar c&ruia nimeni nu-i cu- nostea’ numele si de aceea i se spunea Ciobanul. Ispravile sale erau atét de nemai- auzite, incat i se duse vestea in lumea larg’. Nu se temea de ursi sau de lupi, ajuta pe toti cei care-i prindea vreo furtuna sau orice alt necaz pe munte, asa cA toati lumea il iubea. Cel mai adesea jl puteau gasi Inga o stanca unde isi facuse sdlas. La moartea lui se stranserd toate vietitile si-l jelir’ zile in sir. Nu mai aveau un ocrotitor si aparator ca el. In amintirea lui, stancii unde isi facuse addpost i se spune Piatra Ciobanului. te Se spune c& intr-o zi de vara, pe o arsité indbu- sitoare, s-a pornit din senin un potop ca la inceputurile lumii, cu tunete si fulgere care mai de care mai inspai- mant&toare. $i, in toiul furtunii, cu o bubuitur’ asurzi- toare, un trdsnet s-a nSpustit asupra a dou sténci inge- manate si despicandu-le le-a dat numeroase si felurite infatisari. De atunci multi curiosi vin s§ vada stncile cele detunate de trasnet. Aici se mai adapostesc si pustnicii, care vor sé il afle pe Dumnezeu prin rugaciune si post, in aceste locuri singuratice.IL ~~ th O alt& poveste e adesea istorisita ca s& le fie inva- faturd de minte celor avari si celor lacomi. Demult un rege plin de toate bogitiile pamantului, nevrand s lase mostenire urmasilor sai, a ingropat sub aceste stanci toata averea sa. Sute si sute de ani au trecut de atunci, pana intr-o bund zi cnd Satana s-a apucat sd sape sub stnci, cu gandul de a gsi comoara. infuriat c& nu da de comoara, a adus mii de trasnete deasupra stancii. Dogoarea iscata de trasnete a cripat stnca, si odat cu €a s-a topit $i intreaga comoar& a regelui zgarcit. Stancilor despicate de trsnet li se spune Pietrele Detunate. Se zice c& trdia cdndva, ascuns intr-o vagduni a Ceahldului, un c&pcdun. El era o mare ndpasta pe capul camenilor, deoarece ademenea fetele tinere, le ducea pe platoul muntelui si le transforma in stane de piatrd cu infatisari ciudate. jntr-o zi, un gospodar din Vatra Calugarenilor (locali- tate din zona), a c&rui fat& fusese rapitd in ajun de c3p- cdun, i-a convins pe ceilalti oameni din sat s se iharmeze | cu topoare, coase, palose, buzdugane si si se aseze la | panda in Gura Bistricioarei, pentru a-I rapune pe cépcdun. | Si asa au si facut.Din varful muntelui ins’, cApcdunul i-a z&rit’ si, furios, s-a tot gandit cum sa-i distruga pe razvratiti. Odata cu cdderea noptii, el a dezlinfuit o furtund teribild si, cand potopul era in toi, a smuls din crestetul Ceahlaului o stAnca uriasa si a pornit cu ea in zbor sd o pravaleascd peste satul razvratit. Dar duhul cel bun.al muntelui Ceahlu, pe care oamenii locului si lau inchipuit intotdeauna ca pe un mosneag albit de ani, s-a prefacut intr-un voinic chipes si, célare pe un cal inaripat, a pornit dupa capcdun. Urma- rirea a fost aprig’, vicleanul cpcSun facand tot felul de miscari inselatoare, doar-doar o reusi s ajung deasupra coamenilor si sloboade bucata de munte pe capetele lor. Mai abil, duhul Ceahlaului a reusit sd loveascd cu spada péste ghearele cdpcaunului si uriasa stanc& a cizut in afara satului, in raul Bistrita, acolo unde o vedem si astzi. Astfel explicS poporul existenta acestei stanci in mij- locul apei. =f Se spune c& demult, tare demult, pe.acesti munti vietuiau niste oaméni uriasi. Unul dintre ei avea doud fete. Aceste fete uriase, dup ce a murit tat8l lor, s-au apucat s8-si construiascd cate un palat. Fata cea mic’, fiind harnic& si bun’ la suflet, avea mare spor $i pe zi ce trecea palatul ei prindea contur si se inalta falnic, in timp ce fata cea mare nu reusea nimic, pentru cd tot ce construia ziua, se surpa noaptea. Invidioasa pe sora cea mic, al c4rei palat cu turnuri de aur strlucea in bataia soarelui, se hotari s’-i dirame palatul. Plind de ur’, lua fierul cel mare de la plug, il invarti sil aruncd n&prasnic in palatul surorii sale. Insd Dumnezeu ii apr palatul atat de frumos si fierul zbur’ ca o vijelie si nimeri in muntele vecin, pe care il retez3. De atunci acest munte poarta numele de Retezat. ~ BSPiatra Craiului Mullte sunt legendele legate de acest masiv muntos. Unele sunt veritabile basme, in altele se tes ecouri ale unor evenimente istorice. Dar legendele, dupa legile lor propiii, coexist, nasc variante si circul pe cai orale si scrise. Cicd un crai pornise spre munte, caci aflase de la ciobani'c&, pe cheile neumblate ale Dambovitei, ar fi comori ascunse ihtr-o pestera. Venind dinspre Campulung a trecut prin Dragoslavele, mergand mai departe, la miazdnoapte, spre un munte ca ©. piramid’ de sténc’, cu muchia golasa. Ajungand prin ricorea cheilor Dambovicioarei, s-a odihnit la un izvor, apoi, apucdnd calea plaiului de munte, s-a trezit la o stan& pe Grindu. Tot urcdnd, a sosit acolo unde incepe ¢alcarul si stanca raméne goal, far8 brazi. Piciorul ji aluneca pe piatra umed§, acoperit’ numai cu licheni. In sfarsit, a ajuns pe creasta. Din varful muntelui, in acea maretie, avea impresia c& poate cuprinde cu privirea intreg pamantul. Spre rasé- rit a observat 0 coasté domoald, spre apus, un perete prapastios, nruit, iar in cheiul stramt al Dambovitei apa ei vesela si stralucitoare, abia iesitd din izvoarele sale. Pe acolo i s-a spus c ar fi pestera cu comori. Prin urmare, in partea aceea trebuia si coboare. Se uit la un vultur plesuv ce se rotea deasupra acelei vai si o clipa st&tu pe ganduri, neincumetandu-se sa se mai aventureze mai departe. Apoi, intr-un tarziu, s-a hotSrat. Trebuia s& se lase in jos, orice s-ar intampla! A inceput s& se tarasca incet-incet, cu mare grija si teamé. A alunecat la un moment dat si era cat pe-aci sé ajungs in prapastie, dacd nu Lar fi ajutat norocul si nu s-ar fi oprit intr-o stanca. Infiorat si infricosat nu stia ce sé mai faci! S-o ia inapoi ji era tot atat de greu ca si de-a merge inainte. Cu mers de melc, inspaimantat incé de. unele alunecdri, a reusit pana la urma sé se apropie de cheiul apei. Era aproape sear’. Uitandu-se in jur a zarit in apro- piere o cascad& mica si o moard. Era ,Moara Dracului”. Auzise de ea! Flamand si obosit s-a rugat de morar s8-l gazdu- iasc&. Acesta a primit cu placere, la ospatat si chiar a primit sé-1 opreasc& avand de facut cate ceva la nevoie. Ba, chiar i-a oferit si o simbrie bun’.=a {- - ‘A doua zi, de dimineat’, dupa ce s-au infeles, ia ardtat cum trebuie sé scoata la suprafata faina macinata C&tre amiaz’, cand soarele a reusit sé se oglin- deasc in valurile repezi si in cascada, a observat ca la 0 distant oarecare, deasupra apei, se afl o patd neagra, intunecoasd. Bucuros, si-a zis in sine: ,,Asta trebuie sd fie pestera cu comorile ascunse!” Zilele treceau. Munca cu alesul fainii fi parea foarte _ grea si migiloasa si craiul nu se impaca deloc cu vuietul pe care il scoteau rotile morii in adancuri. Zi si noapte se tot gandea cum s& scape de napasta peste care a dat. isi facea planul cum s& ajunga la pester’, c&ci era asezata intr-o stancd deasupra apei si cu greutate se putea intra prin gura ei intunecoasa. Morarul observand ca in toate zilele craiul igi in- dreapta privirea inspre pesters, I-a intrebat cu blandete: — As -vrea s& stiu de ce te uiti mereu la pestera aceea? Nu cumva ai de gand s te duci acolo? Spune-mi drept, fra s-mi ascunzi ceva, dacd vrei sa scapi teafar! Ti voi povesti tot ce stiu cd s-a intamplat acelora care au intrat in ea ca sd fure. = N-am indrdznit s& te intreb, dar iti marturisesc ci as vrea s-o cercetez, fiindc’ am auzit c& sunt ascunse in ea comori. ~Atunci, ascult’, zise morarul. Se spune c&, 0 frumoasi fatd, fiica regelui Decebal, s-a ascuns acolo, cu comorile si podoabele ei, de frica dusmanilor care o urmareau. $i apoi s-a prefacut intr-o vrdjitoare. Toti hotii care au incercat s intre pentru a fura, au fost infricosati si nevoiti s3 fugd. Odatd s-a refugiat acolo si un cioban gonit de un urs, dar pe acesta la scipat de la moarte, pentru ca el a avut cugetul bun. Alt&dat&, o caprioara, incoltita de lupi, acolo si-a gasit scd- parea, si a mai facut mult bine celor ce i-au cerut ajutor. Asa era ea, vrajitoarea, impartea binele si raul, dupa merit si dupa curdtenia sufletului. . Craiul era prea sigur pe sine, se tot voinicea si isi icea in sine: ,Ce-o sa-mi facé mie o vrdjitoare? Dintr-o lovituré de ciomag o fac sa piara din faja mea! Am $4 ma duc chiar acum la pester’! Morarul a plecat $i n-o s3 mi vad’. Ma inarmez cu ciomagul sta si n-am nici 0 teama’ Zis si fcut. Cand sa intre pe gura pesterii, a aparut vrajitoarea si cu o singura privire |-a inspaimantat. Cazandu+i-ciomagul din mané, cu frica in sn, a facut si el ca cicbanul de care i-a vorbit morarul, spunandu-i cd un urs e pe.urmele lui.. Minciuna a prins bine, cdci a fost primit in pestera. jn timp ce vrajitoarea s-a ridicat in zbor deasupra pesterii sd se uite daca vine ursul, el a luat dintr-un colt o cutiut4 cu podoabe de aur si a varat-o repede in buzunar. ndata ce s-a inapoiat vrajitoarea si i-a spus cd n-a vazut ursul, el si-a luat ciomagul, a multumit si a zbughit-o catre varful muntelui, in directia pe care venise. Urcarea pe mar- gine de prapastie era chinuitoare, aluneca inapoi, se agata de pietre si se tara iarasi inainte cu fricé s8 nu cada in adancul vaii, dar si s8 nu fie descoperi si prins de vrdjitoare. in acest timp, morarul, negasindu-| la munca, a banuit c& s-a intémplat ceva rau cu el. L-a cdutat in toate partile si, pe la amiaz, cAnd s-au artat razele soarelui, |-a vizut de departe urcdnd c&tre varf. Si-a facut socoteala moraruly ih Stas c pani se insereaz n-o s4 ajungs craiul pe creastd si abia a doua zi, de dimineat&, va izbuti s coboare. Doar daci... Mai trziu, dupa fuga hotului din pester’, vr8jitoarea a observat lipsa cutiutei cu podoabe. S-a indiltat si privind spre peretele prapastios al muntelui, a z&rit craiul cu- tandu-si drumul la cdteva sute de metri aproape de creast8. Zburand ca fulgerul, I-a prins, i-a luat cutiuta cu podoabe, si l-a preficut in stand de piatra. De dimineata, cand soarele se indltase de dou’ pr’- jini la ras8rit, morarul, care a vrut sé-i iasa inainte, de teama s& nu se rat&ceasc&, ajunse in marginea crestei. Cum il vazu, incepu a-i striga: = Asa, Craiul! Ai dat bir cu fugitii! Tti place s& stai la soare, lenesule! Dar cand s-a apropiat si l-a pipait, a ‘inteles; ,,Nenorocitule! Acum te-ai saturat de viclenie!? Asa ai si ramai in veci!" De atunci muntele poart numele de Piatra Craiulul. Legenda targului de fete de pe Muntele Gaina Cndva, demult, oameni si zei isi,imprteau deopo- triv cerul si piméntul, lumina si intunericul, bucuriile si tristetile. ‘Asa se face c3, in muntele ce strajuia asezarile motilor, isi avea culcusul 0 gainus3 ce facea oud de aur. Moti o ocro- teau gi ea se afla in siguranta dintr-un anotimp ‘in altul. singura data motii fi vedeau fata, chipul ei enig- matic si singuratic, cu aripile deschise peste imensitate. Era ziua de Sfantul llie, in care motii se adunau ca paraiele in aceeasi matcd, s4-si spund pasurile, visele, s.dea prilej tinerilor copii sa se intlneascd, s4 se indrageascd si s4-si gaseascd perechea potrivita pentru casatorie. De acesti tineri se apropia gaina, ce cobora de pe cuibul ei nevazut, batea o data din aripi si se transforma ~ 38intr-o zn fermecitoare, ce se apropia de tinerii cas’- toriti findnd un ou de aur in palme si oferindu-| acestora pentru fericire si viatS lung’. Oamenii ti multumeau si in aplauzele lor zAna ridica méinile spre cer si devenea gain’. Asa i-au prins anotimpurile, intr-un obicei nestra- mutat al iubirii si increderii. - Numai ci armonia dintre ei a fost sparta de-un ochi nechibzuit, care o viata intreagé a urmarit si descopere cuibul gainji s8-i fure ousle de aur. Si, pana la urma, a reusit. Gaina,.devenita z4n8, tocmai coborase la alt serbare, pe creasta unui alt munte, si omul acesta nesabuit a tabarat pe cuibar, a luat ougle, le-a ascuns in sn si-a disparut. ntoars acasd si descoperind furtul, z4na s-a suparat foarte, si, de mahnitd ce-a fost, a hotdrat s4 paraseascd acel loc pentru totdeauna. A ridicat mainile fa cer, a devenit gain si-a zburat nevzut8 in alt munte, la Rosia Montand. ‘Oamenii s-au supirat, au jelit-o, au implorat-o sa se intoarcé, dar minunea nu s-a mai intamplat. Se spune c& hoful ce furase oudle a c&zut intr-o pra- pastie si oudle s-au pierdut in adanc devenind izvoare. Dar muntele acela de aproape 1500 m inaltime unde sia avut cuibarul géina s-a numit si se va numi cat veacurile: MUNTELE GAINA. in muntii Apuseni populatia este foarte. risipita, casele indepartate unele de altele, la kilometri si kilo- metri. Muntii, desi fi tin adunati pe oameni, fi impiedic’ totusi s& treac& usor tn orice anotimp unii la alti. De aceea, mofii si-au fixat un punct care le da tuturor posi- bilitatea 8 se adune o dat pe an, sd se cunoascd, sa se vad, rude, prieteni si s8 strangé legaturile dintre ei, Nu se vand fete acolo pe Gaina. Poate nici nu s-au vandut vreodat’. De fapt este vorba de altceva: o sarb’- toare a tuturor motilor, in care tineri, fete si baieti, joac’, petrec, cnt, fac cunosting unii cu altii, pentru ca apoi, multi dintre ei sa se cdsStoreas . Muntele Gaina, prin traditiile, prin’ pitorescul,: prin dansurile si portul national al motilor constituie 0 mare atractie turistic’. —_— a = eh - —Pesterile sunt locuri misterioase si greu accesibile. Ele au fesut in jurul lor legende despre comori ascunse, despre haiduti sau personaje supranaturale (vrdjitori, cSp- céuni). =a Legenda lui Fulga Pe meleaguri de munte, in apropierea castelului Bran, in pestera Dambovicioara (Cheile Dambovicioarei) s-a ascuns i a trait cu adevarat haiducul Fulga. Legenda spune c acesta ataca si prada vizitatorii bogati ai pesterii, dar mentioneaz’ c& niciodat nu a omorat sau rnit pe cineva. Partea minunat a legendei este cd toat8 prada o daruia fetelor frumoase i inteligente dar foarte srace, ca zestre pentru a se putea mérita. t— — — ar |— Pestera lalomitei Se spune c& un vrajitor fioros locuia intr-o pester’, de unde iesea adesea si fura cele mai fru- moase fete pe care le ducea in salasul sau si nici una nu se mai intorcea. 0 fat frumoasa din Rucar pe care o chema lalomita se luda cd ei nu-i este fricd de vrajitor si cd o sé-I rapund pentru a rzbuna toate fetele furate de el. jntr-o zi de sarbatoare, pe cand tot satul era la hora, lalomita se simti atrasa de un pastor strain, foarte chipes, care aparuse printre dansatori. Coman, unul din flicaii care ar fi vrut si se insoare cu_ea, si-a dat seama cd nu-i lucru curat si a incercat si o avertizeze ca pastorul strain are un fluier vrajit si ci o ademeneste. Vicleanul pastor, care nu era altul decat vrajitorul din pester, ti darui atunci fluierul lui Coman: —la fluierul meu! Canta si tu! Flacul lua fluierul si incepu sa doineasca fara si se mai poata opri. In acest timp, cuprinsé de vraja; fata disparu si, far& s&-si dea seama, ajunse Ja pestera vraji- torului. Aici vizu c& toate fecioarele disparute erau trans- formate in stane de piatra. Din ochii lor curgeau lacrimi. Atunci lalomita se ruga fierbinte: — Doamne, prefa-ma in parau ca sa scap din mainile vrajitoruluil . Dumnezeu fi asculta ruga si o transforma intr-un pardu vijelios. Vrajitorul, cuprins de furie cd o pierde pe lalomita, s-a transformat in sténc pentru a stavili apa ce se strecura grabité la vale. : In acest timp, Coman, ingrijorat de lipsa fetei; sosi la pesterd. El il vazu pe vrajitor si il lovi'cu.fluierul. Atunci vraja se destrama si vrajitorul ramase pe veci transformat in stnc, in calea lalomitei care curge vijelioas’. Coman si-a ridicat la gura pesterii 0 bisericuta si, cdlugarindu-se, a ramas acolo sa priveasc’ apa curgatoare care, de atunci, poartd numele fetei, lalomita. * -” a4, | =t TS=e Legenda Muresului si Oltului Traia odat& un im- parat pe varful_ unui munte, intr-o cetate , cu doua turnuri. Si, odat’, intr-o vara, a plecat imparatul acela la r8zboi si nu s-a mai intors. imparateasa a tri- mis soli in toate par- file, si dea de urma sotului ei, si s-au dus solii cercetand pana la marginile lumii, si s-au ¢ intors dupa vreme in- delungata, fara bucu- rie. $i avea impardteasa doi copii care se jucau in tran’, cand a plecat tatl lor si se razboiasc§; iar acum erau mari, flicdi de thsuratoare. Unul crescuse in turnul dinspré miazSnoapte, cel&lalt, in turnul dinspre miazazi, si amandoi erau feluriti la fire si la ganduri, dar unul si unul la chip gi la fSpturd. Pe unul i chema Mures, pe cellalt, Olt. Si s‘au infeles ei si plece de-a lungul lumii, ca si-1 caute pe tat8l lor. Mama lor a plans si de bucurie si de durere, cAnd a aflat de hotararea lor; de bucurie, cd are flic&i atat de vrednici, si de durere, cd se temea s& nu-i piard&. Dar i-a povatuit s& se tind vesnic impreuna, cum se tin boii la jug, si vesnic drumul unuia sd fie drumul celuilalt, si mearga in tovarasie nedezlipit. Apoi i-a bine- cuvantat si le-a dat voie sd plece. Dar, dupa ce au parasit cetatea parintilor au inceput s& nu se inteleaga la drum, caci erau feluriti la fire si la ganduri. Cel crescut in turnul dinspre miazdnoapte a apu- cat pe partea unde fusese turnul in care a crescut. Si de-acolo, din crestetul muntelui, li s-a despartit cSrarea, Muresul a pornit spre miazdnoapte, iar Oltul, spre miazizi. $i era Oltul sfaramicios si iute din fire si a apucat nebuneste la vale, spre ziua senina, iar Muresul era linistit ca noaptea pasnica si a apucat incet, incet, spre miazSnoapte. Dupa un timp ins, pe Mures I-a ajuns dorul de frate-sdu, s-a intristat si s-a intors spre miazazi sd-si afle fratele. Dar nu |-a mai aflat, ba si-a pierdut si calea si a apucat in alt parte, tot linistit si cu inima de pace. Mama lor, cand a vazut c& s-au despartit chiar de la casa pSrinteascd, a alergat si le curme drumul, dar nu era chip s8-i ajung’, mai ales c& ei fugeau in doua parti. Si a plans imparSteasa, si in acea clip, am&ndoi baletii s-au facut réuri, $i rduri au rimas. De atunci, Oltul cel iute din fire a dat navalé prin tri muntoase si s-a azvarlit prin munti cu pr&pastii si s-a afun- dat pe la Turnul Rosu, clocotind si izbindu-se de stanci. ars |= =f $i de aceea lui i se canté cantecul: ,Oltule, rau blestemat, Te-ai facut adanc si lat; C&.vii mare, spumegat Si cu sAnge-amestecat.” lar Muresul, curge tot pe ses, increzaitor si linistit. Side aceea ise canta cantecul: »Mures, Mures, apa lini Trece-ma-n fara straina Si-mi f3 parte de hodin’.” Legende despre asezari dobrogene Mamaia Se spune cé traia demult, pe malul Mari Negre o femeie care avea o faté foarte frumoas’. Aceasta obis- nuia s& o strige pe mama sa ,mamaia”. in timpul invaziilor turcesti, fata a fost rapita si dus3 cu forfa intr-o barca c&tre o corabie ce se pregiitea sa plece in larg. Fata o striga disperata pe mama sa, asa cum obisnuia: — Mamaia! Mamaiaaa! Sdrmana femeie, ajunsé intr-un suflet, se ruga cu lacrimi de rapitori s& ji dea drumul, dar in zadar. Vazand ca nu izbuteste, mama indurerata se rug’ in genunchi la bunul Dumnezeu si facd minune si s& fi sal- veze fata. Vazand ruga fierbinte a mamei, Dumnezeu a prefa- cut-o pe femeie intr-o fasie lungé si destul de lata de nisi ~~ — ==care a despartit locul unde se afla barca cu fata de apele marii, unde era corabia turcilor, inlesnind astfel fuga si inapoierea ei acasi. ‘Asa explic’ legenda formarea Lacului Siutghiol si a portiunii de uscat dintre Marea Neagra si acest lac, numit Mamaia. Denumirea actualei statiuni vine, potrivit legendei, de la strigStele de ajutor ale fetei citre mama sa: ,Mamaia! Mamaial”. Techirghiol Demult, tare demult, pe malul lacilui cu acelasi nume, se afla locuinta unui turc, pe nume Techir, care avea un cal. iintr-o-buné 2i, calul incepu s& schiopSteze si stipanul nu-| mai putea folosi la treburile din gospodarie. Lasandu-! liber acesta prinse obiceiul de a intra des cu picioarele in némolul lacului. Dupd o vreme, stipSnul observ cd animalul su nu mai schiopita si chiar alerga prin curte, semn c& se vinde- case si cA picioarele calului au prins iarasi puterea de. altddatd. Vestea ‘Vindecdrii s-a réspAndit ca vantul in impreju- rimi si mulfi oameni au venit s8 vad calul si s& incerce si cei pe.care-fi dureau picioarele s& stea in lac, in nmol. Astfel au ‘inceput bolnavii sé foloseascd namolul din acest lac. Denumirea de Techirghiol vine de la numele turcului Techir side la cuvantul turcesc ,ghiol”, care inseamni lac. Legende istorice Veniti; dragi copii, in lumea legendelor!... Vefi invata istoria, ingemanatd cu geografia, prin po- vestirile care au circulat secole din om in om despre cei mai buni conducatori, despre faptele lor exceptionale, care au stérnit atéta admiratie si dragoste in réndul poporului, incét acesta i-a glorificat pundnd uneori in seama lor ispravi neobisnuite. Cinstiti-le jertfa, cunoscandu-le faptele! Legendele ni-i aduc aproape! In cetafi, mandstiri, muzee, sunt marturii ale existen- fei lor. aSPe Arges.in jos Pe un mal frumos, Negru-Voda trece Cu tovarasi zece: Nou mesteri mari, Calfe si zidari $i Manole -zece, Care-i si intrece. Merg cu toti pe cale S& aleagé-n vale Loc de manastire Side pomenire. lat cum mergea Ca-n drum ajungea Pe-un biet ciobanas Din fluier doinas, Si cum il vedea, Domnul ji zicea: = Mandre ciobanas Din fluier doinas, Pe Arges in sus Cu turma te-ai dus, Pe Arges in jos Cu turma ai fost. Nu cumv-ai vazut, Pe unde-ai trecut, 52 Manastirea Argesului dupa Vasile Alecsandri Un zid pardsit Si neispravit? = Ba, Doamne, am vazut, Pe unde-am trecut, Un zid pardsit Si neispravit. Cat il auzea, Domnu-nveselea Si curand pleca, Spre zid apuca. = lata zidul meu! Aici aleg eu Loc de manastire Side pomenire. Deci voi, mesteri mari, Calfe si zidari, Curdnd va siliti Lucrul de-| porniti Ca sa-mi ridicati, Aici s-mi durati Manastire nalta Cum n-a mai fost alt, Ca v-oi da averi, v-0i face boieri,- lar de nu, apoi V-0i zidi pe voi, V-0i zidi de vii Chiar in temelii! Mesterii grabeau, Sforile-ntindeau, Locul masurau, Santuri largi spau Si mereu lucrau, Zidul ridicau, Si-orice se lucra, Noaptea se surpal Adoua zi iar, Atreia zi iar, A patra zi iar, Lucrau in zadar! Domnul se mira $-apoi ti mustra, $-apoi se-ncrunta Si-i ameninta Sa-i puie de vii Chiar in temelii! Mesterii cei mari, Calfe si zidari Tremurau lucrand, Lucrau tremurand Zi lunga de vara, Ziua pana-n sear; lar Manole sta, Nici c& mai lucra, Ci mise culea Siun vis visa, Apoi se scula S-astfel cuvanta: —Noua mesteri mari, Calfe si zidari, ve Stiti ce am visat De cand m-am culcat? O soapta de sus Aievea mi-a.spus Cd orice-am lucra, Noaptea s-a surpa . Pan-om hotari in zid de-a.zidi Cea-ntai sotioar’, Cea-ntai surioar’ Care s-a ivi Mini in zori de zi, Aducdnd bucate ~~ La sot ori la'frate. Deci daca voiti Ca sa ispraviti Sfanta manéstire. Pentru pomenire, Noi s8 ne-apucim Cu toti si juram $i sd ne legim Taina s-o pastram. S-orice sotioara Orice surioard, Méine-n zori de zi Intai s-o ivi,Pe ea s-o jertfim, in zid s-o zidim! latd-n zori de zi, Manea se trezi $-apoi se sui Pe gard de nuiele, Simai sus, pe schele, Si-n cmp se uita, Drumul cerceta. Cand, vai, ce zirea? Cine c& venea? Sotioara lui, Floarea cémpului! Ea s-apropia Sifi aducea Pranz de mancatur’, Vin de bauturd. Cat el o zarea, Inima-i sérea, in genunchi cédea Si plangand zicea: D3, Doamne, pe lume O plodie cu spuime, Sa facd paraie, S& curg’ siroaie, Apele sa.creasca, Mandra sé-mi opreascd, S-o opreasca-ri vale, $-o-ritoarca din cale!" Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceru-ntuneca. Si curgea deodata Ploaie spumegata Ce face paraie $i umfla siroaie. Dar oricat c&dea, Méndra n-o oprea, Ci ea tot venea Si s-apropia. Manea mi-o vedea, Inima-i plangea, Si iar se-nchina, Siiar Se ruga: »Sufla, Doamne, un vant, Suflé-I pe pimént, Brazii s3-i despoaie, Paltini sa indoaie, Muntii sa rastoarne, Mandra sé-mi intoarne.” Domnul se-ndura, Ruga-i asculta Si sufla un vant, Un vant pre pamant, Paltini c8-ndoia, Brazi c& despoia, Muntii rsturna, lar pe Ana Nici c-o inturna! Ea mereu venea, Sis-apropia $i, amar de ea, lat c-ajungeal Mesterii cei mari, Calfe si zidari Mult inveseleau Dacd o vedeau, lar Manea turba, Mandra-si saruta, in brate-o lua, Pe schele-o urca, Pe zid o punea Si, glumind, zicea: ~Stai, mandruta mea, Nu te speria, C4 vrem s& glumim Sisd te zidim! Ana se-ncredea Si vesel radea. lar Manea ofta Sise apuca Zidul de zidit, Visul de-mplinit. Zidul se suia Si cuprindea Pan' la gleznisoare, Pan’ la pulpisoare. lar ea, vai de ea, Nici c8 mai radea, Ci mereu zicea: -Manole, Manole, Mestere Manole! Ajungé-ti de saga, Ca nu-i bun’, draga. Manole, Manole, Mestere Manole! Zidul ru ma strange, Trupusoru-mi frange! lar Manea tcea Si mereu zidea; Zidul se suia Sio cuprindea Pan’ la gleznisoare, Pan’ la pulpisoare, Pn’ la costigoare, Pan' la tatisoare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu plangea Si mereu zicea: = Manole, Manole, Mestere Manole! Zidul rau mé strange Copitasu-mi plange! Manole turba i mereu lucra. Zidul se suia $i o cuprindea Pan’ la costisoare, Pan' la buzisoare,Pan’ la ochisori, Incat, vai de ea, Nu se mai vedea, Cise auzea Din zid cd zicea: -Manole, Manole, Mestere Manole! Zidul rau ma strange, Viata mise stinge! Pe Arges in jos, Pe un mal frumos Negru-Voda vine Ca s& se inchine La cea manastire, Falnica zidire, Manastire nalta, Cum n-a mai fost alta. Domnul 0 privea Sise-nveselea Siastfel grai =Voi, mesteri zidari, Zece mesteri mari, Spuneti-mi cu drept, Cu mana pe piept, De-aveti meserie Ca s8-mi faceti mie Alté manastire Pentru pomenire, Mult mai luminoasd $i mult mai frumoasa? lar cei mesteri mari, Calfe si zidari, Cum stau pe grindis, Sus pe coperis, Vesel se mandreau S-apoi raspundeau: —Ca noi, mesteri mari, Calfe si zidari, Altii nici c& sunt Pe acest pamant! Aflac noi stim Oricdnd s& zidim Alt’ manastire Pentru pomenire, Mult mai luminoasd i mult mai frumoasa! Domnu-i asculta $i pe ganduri sta, Apoi poruncea Schelele sé strice, Si scari sa ridice, lar pe cei zidari, Zece mesteri mari, S& mi-i paraseascd, Ca s putrezeascd Colo pe grindis, Sus pe coperis. Mesterii gandeau Siei isi fceau Aripi zburatoare De sindrili usoare. Apoi le-ntindeau Si-n vazduh séreau, Dar pe loc cdeau, Siunde picau, Trupu-si despicau. lar bietul Manole, Mesterul Manole, Cand se incerca De se arunca, lata c-auzea Din zid cd iesea Un glas n&dusit, Un glas mult iubit, Care greu gemea Simereu zicea: ~Manole, Manole, Mestere Manole! Zidul rau ma strange, Copilasu-mi plange, Viata mi se stinge. Cum 0 auzea, Manole sarea, . Norii se-nvarteau, Si amar vuiau Si de pe grindis, De pe-acoperis, Mort bietul cédea! lar unde cidea Ce se mai facea? 0 fantana lina,- Cu apa putina,. Cu apa saratd, Cu lacrimi udata!Soarele Moldovei jv: Foménul fi atribuie tot ce i se pare minunat: orice cetate, orice 2id, orice val, orice sat intreab3-| ine Ia facut: el iyi réspunde Stefan cel Mare. Orice pod, orice bise- ric8, orice fanténd, orice curte sau palat vechi el le va raporta erou- lui sau.” (Mihail Kogainiceanu) Legendele Putnei Se spune cA voievodul, fiind invins candva intr-un razboi si ratécind prin tar8, ar fi ajuns la o chilie pe Valea ‘Vietelului, unde un pustnic, care nu putea sa fie altul decat Daniil Sihastrul, i-a acordat gizduire si Lar fi osptat cu matai fiert si réd&cini culese din p&dure. La miezul noptii; pustnicul I-ar filuat de mana pe Stefan, ar fi iesit*cu el din chilie si i-ar fi aratat cu degetul cdtre un ariumit loc, intrebandu-t de trei ori dacd vede ceva acolo. A treia oari, Vods i-ar fi réspuns c& vedé niste lumini, la care sihastrul |-a Lamurit c& acelea nu-s lumini, ci ingeri, si c& locul respectiv este sfant, drept care dacd vrea si fi biruie pe vrajmasi, trebuie sé ridice acolo o manéstire. O alt variant ne spune ci Stefan a vazut pe munte © lumanare aprinsa iar mai in vale trei lumanari la fel ca cea de pe munte. Atunci Daniil Sihastru i-a spus: “Acolo unde ai vazut arzénd numai o lumanare , s& faci o cruce, iar unde ai vazut arzdnd trei lumnri s& faci o manastire si atunci vei birui.” Stefan a fagSduit c& va ridica manastirea iar a doua zia plecat sé strang’ oastea imprastiata prin tar’. Apoi a pornit din nou lupta si ia invins pe dusmani. Dup& dobandirea biruintei, si-a tinut fagdduiala construind manastirea la temelia cdreia a poruncit si se zideascd o cdldare mare cu galbeni si numeroase odoare de aur si argint. Legenda se refer la prima campanie intreprins’ de Stefan cel Mare in iunie 1462 pentru recucerirea cetatii Chilia din care s-a intors intr-adevar far8 izbanda si rénit, precum si cea de a doua din ianuarie 1465, cand izbuteste s& smulg’ cetatea din mana ungurilor numai in trei zile. Potrivit legendei, hot&rarea voievodului de a construi ma- nastirea este luat intre aceste dou’ campanii, iar con- struirea propriu-zisd are loc dup cea din urma.Spun unii c& atunci cand a fost sd aleaga Stefan’cel Mare locul de manistire, se afla la vanatoare, cu alai de boieri si slujitori. $i alergdnd ei dupa un cerb pe care nu-| puturd prinde, s-au oprit pe 0 coama de deal sé-si mai tragé sufletul dupa atata osteneald. ‘Aici, luand seama la frumusetea si linistea locurilor, stefan a hotarat sd zideasc8 un mandru lacas. Gandind ca Cerbul dup’ care au alergat a fost trimis de Dumnezeu pentru ca s& le indrepte pasii spre acea gura de rai, Domnul se hotraste s trag’ cu arcul ca sa insemne locul manastirii. Unde s-a infipt sageata lui vod’ au hotarat s& fie altarul. A tras apoi cu arcul vataful copiilor de casa si s-a stabilit astfel poarta mandstirii. Au mai tras si doi copii de casi — unde a cdzut sdgeata primului au hotarat locul clopotnitei. Cel de-al doilea ins& a slobozit sageata mult mai departe, pe dealul care de atunci fi poarté numele: Sion. Stefan a hotrat si fac un stalp de piatra in amintirea ispravii sale iar pe el I-a facut hotnog de arcasi pentru a-i jinvta si pe alti voinici mestesugul de a trage cu arcul. Daniel Sihastru D. Bolintineanu , . Sub o rapa stearpa, pe un rau in spume; | Unde un sihastru a fugit delume, Cu varsarea serii un strain sosi _- Stefan al Moldovei, vine a-ti vorbi!” ~ Stefan al Moldovei, Daniel fi spune, S& astepte afara! Sunt in rugaciune”. _ Bunule parinte, sunt ranit si-nvins; insasi a mea mumé astazi m-a respins! . Viu s8-ti cer povata dacé nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astazi s se-nchine?” Daniel Sihastru domnului i-a zis: Ma ingealé-auzul ori eu am un vis? Capul ce se pleaca, palosul nu-l tale; Dar cu umilinta lantu-| inconvoaie! Ce e oare traiul, dacé e robit? S&rb&toare-n care nimeni n-a zambit? Viata si robia nu pot sta-mpreuna, Nu e totodatd pace si furtund. Doamne! Tu ai dreptul a schimba-n mormanturi, Pentru neatarnare, oameni si pamanturi; Dar nu ai pe-acela ca sé-i umilesti! Poti ca sé fi sfarami; dar nu sa-i robesti! Dac’ ména-ti slaba sceptrul fi-o apasi,Altuia mai harnic locul tau il las! Caci mai bine este, supus ldudat, Dect cu rusine, domn si atarnat!” Dupe-aceste vorbe, Stefan strange-ostire Si-nvingand paganii, nalta-o monastire. Chilia tui Daniil Sihastrr Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil ocrotesc pe Stefan Legenda spune ci Stefan, singur, schimbat in haine obisnuite, mer- gea si iscodeasca osti- rile paganilor, ca si se incredinteze despre felul lor de a se bate, despre armele ce au si despre multimea luptatorilor. $i patrundea Stefan Vodi cum stia el pana in mij- locul paganilor, si iarasi pierea dintre ei fara sd-1 simt. Asa cerceta si iscodi el ostile turcesti mai multe zile si nopti de-a randul. Dar, intr-o sear, nu stiu cum s-au intors lucrurile, cd Stefan Vod3 fu descoperit de o ceaté de turci prin niste paduri, in apropiere de satul Scénteia. Turcii, care erau poate tot iscoditori, se repezira sé-l prinda, dar el facu ce facu si grabnic se urc intr-un copac. Acolo scoase din sn o iconita cu chipul Sfintilor Arhan- gheli Mihail si Gavriil, o séruta si se ruga fierbinte. zicand:= Sfintilor Arhangheli, acoperiti-ma cu aripile voastre si scdpati-ma de paganii acestia, cd de voi fi viu, va voi ridica din temelii altar luminat, sé fiti preaslaviti in vecii vecilor! Turcii intr-atata se 2pScird si intr-atata fura orbiti de puterea ocrotitoare a Sfintilor Arhangheli, incat se in- vartira zpaciti pe langa trunchiul copacului, privira si in sus, si-n laturi, dar pe Stefan nu-l mai zarira. Dupd un timp, li se paru c& Stefan ar fi luat-o fuga intr-o parte si, plini de naduf si de ciuda, au pornit si ei dupa el. Atunci $tefan se dadu jos din copac, multumi inge- rilor sise duse viu si nevatamat la ostirile sale. Si dupa ce-i ajuti Dumnezeu de-i rpuse pe pagani sii alung’ din far’, veni Stefan Voda cu mare alai la Scanteia si puse temelie de piatra unei biserici cu hramul Sfingilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Si chibzui asa evla- viosul Stefan Voda ca aitarul noii biserici fu asezat chiar pe locul unde era copacul in ale c&rui ramuri fusese ocrotit de Sfintii Arhangheli. oe O alt’ legenda ne spune c&, intr-o noapte ploicas’, in timpul unei lupte, viteazul domnitor, temerar cum era, a dat cAteva porunci unor osteni si a plecat catre un alt grup, dar a fost zarit de iscoade turcesti, care au inceput s&-l urmareasc’. Atunci Voievodul se va fi indreptat spre un loc de scépare si, in fuga sa va fi vazut poate de departe pe bitrdnul ostean ScAnteie, dar, turcii tZindu-i calea, a fost nevoit sé se ad&posteasc’ in scorbura unui mare plop pregatindu-se de aparare disperata. + Turcii, cunoscand c4 este Domnul Stefan si stiind cat este de viteaz, n-au indraznit s se apropie deodat&.ci.s-au pregatit si arunce s&geti. Cand turcii trageau steel, din plop au inceput sa sara scantei. $tiindu-si Domnul in pericol si observant scdpararea luminoasa, Scdnteie cel Batran a sarit indatd‘cu ai sai si, ajungand la timp, au indepartat pericolul. Aceasti intamplare |-a determinat pe Stefan s& ‘insemne acel loc prin construirea bisericii Sfintii Voievozi, stiut fiind faptul c3 Domnul Stefan punea izbanzile sale ca gi intreaga viat’ sub directa purtare de grijé a lui Dumnezeu, . a © Maicii Domnului si a Sfintilor, c&ci mare si nestramu- taté era credinta” sa. Denumirea _satului Scanteia vine, desigur, de la numele batranului si credinciosului ostean Scanteie, ca de altfel si al multor altor sate: Cozmesti de la Cozma, Negresti de la Negru, Avrimesti de la Avram. Biserica ScénteiaStefan Voda si icoana Sfantului Gheorghe De la ostasii lui Stefan Voda multe minuni ale marelui muce- nic Gheorghe au ramas povestite fillor si nepotilor. Astfel, intr-o var’, daruise Dumnezeu ploi la vreme si road mult& campului. lar ostasii lui $tefan se risipiser’ prin sate, dornici sa-si strangd munca si bucurosi c3 dusman lSsaser’ deocamdati in pace. Dar pace tot nu era pentru zbuciu- SsteagulluistefancelMare ™atul pam&nt al Moldovei, caci . din prtile Nistrului venise crainic vestind lui Stefan Voda cé ttarii iarasi au navalit in tard. $tefan nu zdbovi nicio clipd. Stranse o ceaté de curteni si-de boieri si alerga spre Nistru. El avea inima de viteaz mare, -plina de indrazneala si de curaj, dar acum simjea-c§ 0 umbr& de mahnire fi cuprinde sufletul. isi jubea'si fara si.nu putea sd o lase prada paganilor, dar nici pe luptatorii lui neinfricati, nadejdea si fala Maldovei — secertorii.dé pe lanuri — nu putea sé-i cheme tocmai intr-un timp de seceris imbelsugat ca acela. De aceea maréle Stefan era trist si ingandurat. “Mergand cu sarg de la Suceava spre Tighina, fl apucd noaptea prin finutul Vasluiului, prin niste p&duri. merged, Stefan drum fara popas, numai ce zareste de — Cine si fie acolo? se gandi Stefan si se abatu si afle cine este. Erau niste chilii ale unei manastiri. Auzind tropot de cai, un.cdlugar iesi in prag si incepu s& intrebe in limba slavoneasca: Cine sunteti si ce cdutati? Stefan Voda fi raspunse tot pe slavoneste c vrea si vorbeasci cu stareful. | se deschise usa. Stefan descdlecd siintr’ in chilie. — Dobrovecer, zise el c&tre cel dinauntru, adic& ,Bund seara”, crezand c& pustnicii de acolo nu cunosc limba romaneascé. — Dobrovaf, réspunse unul dintre cdlugari, care se vede c stia mai putin slavoneste decat romaneste. Dupa aceste cuvinte vorba-dintre Stefan Vod8 si cei din chilie a pornit intr-o romaneascé limpede si frumoasé, iar de la vorbele acelea Dobrovecer $i Dobrovaf a rimas numele manéstirii de pe acele plaiuri. $tefan Voda a rugat apoi pe staret s8-i deschida biserica s& se roage. Sia mers Stefan in biseric8 si, cdzand in genunchi in fata icoanei Sfantului Gheorghe, ceasuri intregi s-a rugat cu lacrimi s&-1 ajute sa alunge pe tatari, fr s4 mai cheme la arme pe {rani de prin sate. Atat de mult s-a rugat Stefan in bisericuta aceea $i atat de obosit era, incat l-a.rapus somnul si a adormit acolo, cu capul pe piatrd, in dreptul peretelui pe care era zugravita icoana sfantului. lar in somnul sau a visat c4 Sfantul Mucenic Gheorghe se desprinse incet din icoané si, venind spre el,—De ce esti trist, Stefane, si plin de ganduri? Au ti-ai imputinat credinta? = Nu, sfinte si viteazule mucenic Gheorghe! Nu mi-am imputinat credinta, dar sunt ingrijorat tare, cd ne-au napadit pSgdnii si n-am oaste de ajuns si nici nu o pot strange! : — Nu te teme! i-a zis sfantul. latd iconita aceasta. Poart-o cu tine in luptd si vei birui! $i, desteptandu-se, Stefan se vzu cd tine in mana dreaptd o iconit’ cu chipul sfantului Gheorghe, intocmai ca aceea din biseric’. Vodi se imbujor’ la fata, prinse curaj nemésurat si, iesind din biseric’, porni ca un vifor asupra tatarilor. Nu dupa mult vreme le iesi inainte si, cu toate c& erau piganii de 20 de ori mai multi decdt moldovenii, usor si f8rS zSbava tStarii furd biruiti. Caci unde era primejdia mai mare, acolo se repezea Stefan cu iconita sfantului Gheorghe si ca de trasnet piereau paganil in fata lui. Se inspaimantara tatarii si fugira lasand in urma lor toate prazile cate rapiserd si multime mare de robi. Stefan Voda cu mica lui ceat& de curteni fi alung’ pand departe peste Nistru si multe prazi bogate lui de acolo si multi marzaci puternici si vestiti aduse ca robi la tronul lui de la Suceava. lar dup ce se linistira lucrurile, incepur’ robii luati de Stefan in lupt& a prinde limbé si a zice: cd ... si de Stefan Voda aveau ei fric3, pentru ca stiau cA-mare si nebiruit viteaz este, dar tot mai mare groaza aveau de celdlalt tanar, care lupta alituri de el si pe care nimeni nu-| poate intrece in vitejie!” ‘Si mai ziceau mérzacii c& tandrul acela i-a biruit si i-a robit pe ei, nu Stefan Voda. Dintru inceput, Stefan si ostenii s8i nu d&dur& ascultare unor astfel dé base. Dar au venit niste soli de la hanul t8tarilor si au spus si ei tot asa cd nu Stefan Voda i-a biruit pe t&tari, ci tangrul celS- lalt, care lupta alaturi de el si pe care ei nu stlu cum il cheama. Lucrurile nu mai puturd fi lisate fara cercetare. incepu deci Stefan Voda s& cheme in fata t&tarilor robiti $i in fata solilor pe toti tinerii boieri si curteni, ‘care ‘lupta- ser alituri de el impotriva pSgénilor, ca s8-I arate ei pe acel tanar care i-a biruit. Dar nici solii, nici robii nu gasir& intre ostasi tanérul, pe care ziceau cd Lar cunoaste daca Lar vedea. : Atunci tot Stefan Voda cu mintea lui inteleaptd dez- leg taina. El lua pe,robi si pe soli si fi duse in bisericuta din codrii Vasluiului. $i, intrand tatarii in sfanta biserica, deodaté, cu totii incepura a striga aratnd spre icoana la care se inchinase Stefan: —Ele, el e! ite tanarul viteaz care ne-a biruit! Méndstirea Dobrovat$tefan-Voda cel Mare gi mortul cel fara de rude dupa George Cosbuc Intr-o zi, Stefan-Voda se i i, -Voda se intorcea de la vanatoare ct x el 4 © ceata de boieri si de curteni. __ Ajungand la Suceava, Stefan impreund cu tovardsii Sai ocolir& drumul cel mare si intrar& in orag pe o bariers din cele mai dosnice. in drum se intalnirs cu o inmorman- are. lar in drum pe-o strada stramta ei pe mort intampinars, Un sdrac! Nici lume-n urmé, nici macar faclii de cear’ : $i nicj plans ca la-ngropari. : Un copil ducea o cruce; si-nganand cAntarea sfantd Dupd el batranul preot vine-ncet in sfantu-i port; Duc pe umeri patru oameni un sicriu s&rac si cant’. — $téfan isi opreste calul si de mila se-nspaimant3, Ct de singur e-acest mort! ‘ El descalecd si-azvarle straiul ce de-argint straluce; Uni pag el las calul si s-apropie grabit , De sicriu, si urmand sicriul, umilit igi face cruce Si purt&nd in mana cusma dup’ mort incet se duce Ca dupd-un amic iubit. fe i-ostasii tari stau mirati si n-au putere Sa-nteleagé cine-i mortul cel necunoscut ca viu! 70 vad in capul gol pe Stefan si zdrobit ca de-o durere, isi descopar si ei capul si s-apropie-n tacere, $i se duc dupa sicriu. Si cu guri fr’ de rasuflet st& multimea-ntampinatd De-acest mort urmat de Voda si de curtea sa, pe drum; Nici ei nu-nteleg convoiul, dar pornesc cu el deodata, $i multimi mereu s-adund spre multimea adunatd, Nestiind de ce si cum. Sipe strazile Sucevei, innorate-acum de jale, Dupa mortul fara nume se strecoard lungul sir De popor, de domni si sfetnici si de-osteni in albe zale; Pe-un necunoscut din lume il petrece-o lume-n cale Spre morméntul stramt si jalnic dintr-un colt de cimitir $i deasupra gropii Stefan, cu boieri ce-! inconjoara, [a sicriul si-1 asaz pe franghie si-n mormant Insusi el, prinzdnd franghia cu alti trei, incet coboara Mortul in pamént, el insusi peste mort intaia oara Zvarle-o mana de pamant. Spre popor apoi graieste: ,De-afi venit aici cu mine, Nu-ntrebati ce mort e-n groapa, prieten ori dusman al meu, Oma fost si-n ceasul mortii, noi s4 dim ce se cuvine Omului. lar unde merge, sufletu-i gaseascd bine $i s8- ierte Dumnezeu.” Din aceast’ poezie intelegem cat mila crestineascd si c&t& nepStrunsd iubire de oameni era in sufletul lui Stefan-Vods.Fantana lui Barsan Intr-o noapte, Stefan-Voda si cetele adunate de cei sapte feciori ai babei Tudora se stransera intr-un luminis de padure, pe o spinare de deal, aproape de locul care se numeste Piscul Vulturului. Acolo, voinicii facura focuri mari, scoaserd de prin desagi merinde si mancar8. Dupa ce Stefan mantui vorba, dintre ciobani iesi un flacdiandru voinic si chipes care grai asa: = Luminate si inaltate, Doamne, eu sunt baciul Barsan. N-am decat 18 ani. Sunt cel mai ténar stpan de stand dintre toti cati isi pasc cile prin plaiurile acestea. Tatal meu, baciul Fulga, a fost ostas credincios al Marie’ tale. El a cézut in mocirla Rahovei la Podul inalt, ucis de pagani. Eu pana ast&zi numai cu lupii, cu mistretii si cu ursii m-am razboi Acum vreau sa intru in oaste cu mai multi dintre argatii mei. Sé fiu alturi de verii mei, Vrancenii. Maic’-mea e sora bund cu matusa Tudora si s-ar bucura stiind cd merg si eu alituri de dangii. $i apoi eu, Maria ta, sunt dator sa-1 raz- bun pe taic’-meu! — S& trdiesti, tinere! ji zise Stefan, imbratisandu-t si sdrutandu-l. ‘Tandrul Barsan ceru apoi un cal de Ia veri sii vran- ceni si alerga intr-un suflet s-o vesteasc3 pe maicd-sa si s3-si stranga argatii si prietenii. Dintre ciobanii care veniser’ cu el, cdtiva se inapo- iar la turme, iar cei mai tineri ramaser’ in oastea lui Stefan. n Barsan cobori pe dupa Piscul Vulturului, alergand ca © vijelie. Vesti in fuga’ pe maica-sa si apoi o taie in.sus pe Valea Putnei, dand veste tuturor cd Stefan strange oaste. Pana in zorii zilei, Barsan rascoli toate stahele si ridie’ zeci si sute de ciobani care alergau voiosi in oastea lui Stefan. Calul pe care plecase din tabara vrancenilor muri de oboseal&. Atunci, voinicul porni pe jas si alerga si alerga in toate padurile ca s4 duc& tuturor cunoscutilor vestea. in amurg ajungand la tabara lui Stefan atata mai putu si zic’: — Am adus 240... pe ales.:. Maria Tal... si cézu rapus de oboseala. Zadarnic fi srir& in ajutor ciobanii céi mai batrani; zadarnice au fost cuvintele de lauda si mangaierile parin- testi ale lui Stefan, céci inimosul Barsan, zambind tnge- reste, isi dadu sufletul. . Stefan isi opri oastea si ingropa cu mare-cinste pe feciorul lui Fulga. Morméntul i |-au spat chiar-acolo in malul rdului Putna, unde murise inimosul flacdiandru. La cap i-au pus o piatra mare care se vede si pana ast8zi. Spre toamné, tarziu, dupa ce fara a fost curatata de pagani, Stefan Voda s-a urcat iarasi spre plaiurile vran- cenilor si, ajungand la locul unde fusese ingropat tanarul Barsan, a chemat toti preotii din satele si din manastirile apropiate si i-a pus s8 citeasc rugaciuni de slava pentru sufletul celui ingropat. Pentru ca sa nu se uite numele si fapta ciobnasului, Stefan a poruncit si se faca in apropierea mormantului o fantand de piatr&, care de atunci si pana astzi se numeste Fanténa lui Barsan. BA chemat apoi pe toti prietenii si argatii tandrului bacisile-aspus: — Voi, prietenii lui Barsan ati fost. El, feciori sau frati ca s8 il mosteneasca, nu are. Dacd ar fi trait el, gandul domniei mele era sa ji daruiesc tot plaiul acesta, care se coboara din dreptul celor sapte munti ai vrancenilor. Acum vi-l daruiesc voud. Faceti-vi gospodarii, traiti in frica Domnului, cu dragoste de mosie si tot cu aceeasi vitejie sa va luptati. Si atunci s-a batut acolo par pentru sat nou de razasi. Si i-au zis satului Barsesti, dup’ numele lui Barsan. lar acel sat si pn astizi se afla in tinutul Putnei, aproape de muntii vrancenilor. Dupa aceea a urcat Stefan Voda in munti la Tudora Vrancioaia. si, adunand in jurul séu pe cei 7 feciori ai batrnei, le-a grait as = Feciori ai Vrancioaiei si ostasi viteji ai Moldovei, voi, sunteti sapte frati! In tinutul acesta sunt sapte munti. lat8, vi-i daruiése voua. S3-i stpaniti de veci si neam de heamul vostru bir sé nu plateasca. $i a'fost neamul vrancenilor neam de munteni fru- mosi, destepti,. harnici si viteji. $i tot astfel sunt si pana ast8zl toti cAti se trag din acel neam ales si binecuvantat. Aprodul Purice Dorind turcii s8-I inlature pe Stefan de la domnie, navalira pe Siret in sus aducdnd pe un anume Hronot ca sd il pun’ in scaunul Moldovei. Numai c& Stefan prinse de veste si le iesi inainte la Scheia pe Siret. Dupa cum stiti, voievodul lupta alaturi de curteni si prin exemplul sau igi imbarbata ostenii. Tn toiul bataliei, fiind recunoscut de dusmani, valuri de s&geti au fost aruncate spre dansul. Astfel, o sigeaté vrajmaga izbi de moarte calul voievodului Stefan. Calul se pr&busi la pamént, dar Stefan sc8pa neatins. Un ostas de lang Voda, anume Purice Aprodul, des- cdlec& repede si fi d&du calul sau lui Stefan. Dar Marele Voievod al Moldovei era mic de statura si nu putea s& ‘incalece degraba. Atunci, Purice Aprodul ingenunche tanga cal in fata Domnului siti zise: — lat, Marite Doamne, ma fac eu movilitd! Pune picio- ul pe grumajii mei si incalecd. Asezindu-se in scari, Stefan fi strigd lui Purice: — S& trdiesti Purice, biiete, si s4 stii ci de vom birui noi , am s&-ti schimb numele din Purice in Movil3. lar dupa ce se termina cu bine si aceast’ batalie, biruind Stefan Vod8, I-a chemat pe Purice la el sia zis: — lat& Purice, baiete, imi fin cuvantul. De astazi nu vei mai fi Purice si nici aprod. De acum vei fi Movil, Armas-mare! $i ridicd pe acel Purice la rang de boier, daruindu-| cu averi si cu moiii.lar din acel aprod ajuns mare dregitor domnesc s-a tras neamul Movilestilor. leremia Movil a ajuns domn al Moldovei, iar Petru Movili viddicd, invatat si intelept tocmai la Kiev, canonizat (adic& trecut in randul sfintilor) pentru vrednicia faptelor sale. Movila tui Burcel de V. Alecsandri intr-o zi de sdrbatoare, Intr-o zi cu mandrul soare, Care lumea-nveselea Sicu aur o-nvelea, lata mari se ivea, Ca alt soare stralucea Domnul Stefan cet vestit, Domnul cel nebiruit! El pe cal incdlica Si cu muki voinici pleca De ta scara curtié tui La bisericd-n Vaslui. Clopotele rasunau, Steagurile-i se-nchinau. Armisarii spumegau, Fraiele si le muscau, lar poporul tot striga: ~ ,S& trSiesti, Maria Ta!” Cand aproape de intrare Ce s-aude-n departare? Glas de om chiuind tare: —, Hai, ho, ta, ho Bourean, Trage brazda pe tSpsan.” Stefan-Voda se oprea Si din gur’-asa grdia: — ,Auzit-ati auzit Glas de roman necajit? Tntr-o clip’ s8-1 gasiti! ” Sicu el aici si fiit” Cinci pantari se alegea, Pe Vaslui in sus mergea Pan’ zrea intr-o movil Un roman arand in sil $i movila brizduind Sidin gur’ chiuind: —,,Hai, ho, ta, ho, Bourean, Trage brazda pe tapsan.” Cei pantari descaleca, Pe romani fereca, La Vaslui # aducea $i la Domnul mi-t ducea: — ,Mai romane, s& n-ai team’, Spune noua cum te cheam&?” — ,Teami n-am c& sunt roman! Teama n-am, c&-mi esti st3pant Tu esti Stefan, domn cel mare,Care-n lume seaman n-are, Si eu sunt Soiman Burcel, Puigor de voinicel!” — ,Sa traiesti, daca n-ai teama! Da-ne noua bund seam, Cum de te-ai pacdtuit Sé te-apuci de plugarit, Tocmai-n zi de sirbatoare, Tocmai in timp de inchinare?” —,,Doamne, pun mana la piept -$i mA jur s8-ti spun cu drept. Pan-a ajunge plugar, Aveam falnic harmasar Si o ghioag’ nestrugita Cu piroane tintuita, Care cand o invarteam, Prosc& din dusmani faceam, ‘C&te opt pe loc turteam! Alelei! pe cand eram Om intreg de mi luptam, Multi pagani am mai stricat, Multe-capete-am farmat, De tatari si de lifteni © $i de falnici ungureni! lar in foc la Razboieni Mi-a cdzut ghioga din mana Deo Sabie pagana. Dar n-a cazut numai ea, -A cazut si mana mea Cu paganu-aléturea! De-atunci n-am ce sa mai fac, C-am ajuns un biet srac, Nici n-am casd, nici n-am plug, Nici juncani ca s4-i injug! Toata vara m-am rugat De bogatii cei din sat s8-mi dea plugul ca sé ar... Mi-a fost ruga in zadar. Atunci, Doamne, ma-ntorsei, La tatari cd ma dusei, Un plug mare c prinsei, Si c-un bou 7l injugai Si de lucru m-apucai; Ca saracul n-are soare Nici zile de sarbatoare!” Domnul Stefan l-asculta Si din gura cuvanta: -,Mai Burcele, fatul meu! lata ce hot&rasc eu: fa-ti un plug cu sase boi Si mergi bogat de la noi. la-ti movila razasie, Ca s-o ai de plugarie, Dar in varfu-i s& te-asezi Ca stejar s& priveghezi, $i tatarii de-i vedea C-au intrat in fara mea, Tu sa strigi cat ce-i putea:«-Sai Stefane, la hotara Ca intrat sabia-n tara!» Atunci eu te-oi auzi, Ca un zmeu m-oi repezi Si nici urma-a ramanea De tatari in tara mea!” Movila lui Burcel Masa lui $tefan-Voda Primind carte de impacare de la Mateias, prin care Craiul fi daruia doua mari tinuturi ardelenesti cu cetifile lor vestite - Ciceul si Cetatea de Balt — si se lega sii rimnd prieten si frate pan& la moarte, Stefan-Voda se bucur din toatd inima. El mai zibovi catava'vreme in cele doua cetati daruite de tandrul rege si dup’ aceéa.se inapoie in Moldova. jin drumul sau spre Suceava, Stefan sé abjtu prin tinutul Bacdului, voind sé mai vadi o dat frumoasele locuri ale copilariei sale. Se opri la casele parintesti dela Borzesti si merse la cimitirul satului de ingenuriche si arunc flori la morméntul sérmanului Gheorghitd, tovarasul -lui de joc, ucis de tatari. Dupa aceea, vaind sd zideascé a manastire in partile acelea, plecd impreuna cu cativa osteni credinciosi si cu cdtiva cdlugri pe apa Tazldului in sus, cdutand loc potrivit pentru sfanta zidire. Merser& mult pe dealuri si prin poiene si tocmai tarziu si departe socotira c’-i loc potrivit pentru impli- nirea gandului domnesc. $i pentru c& era un obicei batra- nesc ca numai prin vointa lui Dumnezeu sa se statorni- ceasc locul unde sa fie altarul, Stefan zise: ~ SA mergem in varful magurii si de acolo voi trage cu arcul pe poiani, iar locul unde se va opri sgeata va fi locul altarului!Si cum zise Stefan, asa se facu. Sdgeata voievodului zbura din arc si se opri la vreo doud sute de stanjeni de- parte, intr-un copac batran, langa gura paraiasului Pestisoiu. Dupé aceea, fiind $tefan-Voda pe de o parte foarte bucuros c& a gsit loc bun pentru sfanta manéstire, iar pe de alt parte fiind flamand si obosit de cdutare, spuse ‘nsofitorilor s&i s8 scoat merindele si s4 aseze masa pe o piatri mare patra, care se gisea acolo, in mijlocul poie- nifei din varful maguri. Si mAnc& Stefan-Vodd cu mare poft8, ciocnind cate un paharut de vin de la Berheci cu tovaraii sii de mas’. lar pietrei si magurii aceleia le-a ramas de atunci numele de Masa lui Stefan-Vodi si ea se poate vedea si astzi in apropierea satului Taziiu din tinutul Neamtului. Podul Harapului in p&rtile Vasluiului, nu departe de locul unde s-a ‘intamplat groaznica infrangere a paganilor, dainuieste si pan’ in vremea de astazi un podet peste paraul Rahovatului, cruia oamenii fi zic ,,Podul Harapului”. Pe cand alergau boierii si curtenii cdlari dup’ rima- sitele inspairnantate ale ostirii turcesti, iar grupuri de ostasi strangeau tunurile, armele si steagurile pgane si le faceau gramezi in jurul Domnului, numai ce se pomenesc oamenii lui vod cd se ridic& din grimada cea de lesuri o matahal de om negru care porneste nduc pe malul paré- ului in sus: — Tine! Pazeste! Prinde! incepura sa strige ai nostri razand din toata inima. Unul dintre osteni care se afla langa Stefan prinse arcul si voi sé-I izbeasca. Dar Stefan il opri siti zise: — Nu-l ucideti! Ci alergati in goana dupa el si mi-l prindeti si s& mi-1 aduceti aici viu. La porunca Domnului, multi ostasi dintre cei mai iuti © luard la fug’ dupa harap. Ajungand harapul lao cotiturs a pardului unde era o punte peste apa, socoti sa treacd pe celalalt mal, dar atat de strasnic obosise, incat c&zu si,muri acolo pe punte. Stefan, vizdnd locul si puntea unde murise harapul, porunci ostasilor s& facd acolo un podet mai mare, iar podul acela s-a numit de atunci si pan’ ast&zi Podul Harapului.Fantana lui Stefan Odatd cand Stefan cel Mare se intorcea de la razboi cu ostasii ramasi in viata s-a oprit sé se odihneasca sub niste salcii. Vazand c& pamantul era umed, Stefan Voda a dat poruncd s sape p&méntul in acel loc. Si iaté minune! Din pamant a izbucnit un suvoi de apa rece si limpede. Atunci Stefan-Voda a hotérat s& se sape acolo o fantan’ si fie la indemana tuturor drumetilor osteniti si insetati. De atunci, aceasta fantana s-a numit ,,Fantana lui Voda", iar locurile dimprejur s-au numit ,La fanténa lui Voda”. Asa le numesc si azi locuitorii din satul Valcinet, raionul Calérasi, din centrul Basarabiei. Manstirea Capriana La nord-est: de’ Chisinau, lao distanta de 30-de kilometri, se afli M&ndstirea’ CApriana, ctitorie al lui Stefan cel Mare. Legenda. spune cd ‘ntr-o zi, cand Stefan se afla la ‘vana- toare, intr-o poiand, a aparut o cSprioara.cu pete: albe si surti. Ostenii s8i c&lari au inconjurat-o, gata sd o ucida cu sagetile, iar ||| c3prioara tremura, in genunchi, ca intr-o rugiciune. Voie- vodul, vazand lacrimi in ochii animalului a lsat c3prioara jn via si nu a ucis-o Toti vanatorii i audau pe domn pentru aceasta minune dumnezeiasca. S-a dus vestea despre capra prinsa si lsat in libertate. Stefan a hotarat si zideasc’ aici o mandstire si ia ramas numele ,C4priana”.Stejarul multisecular de la Casvana ~ cel mai batran arbore din Romania - Legenda spune cd a fost sidit dup’ marea invazie tatard din anii 1241-1242, pe mormantul barbatilor ucisi ‘in batalie, pentru a marca pentru vecie vitejia acestora. Ocrotit cu grija generatie dupa generatie, a ajuns astzi la dimensiuni considerabile: tulpina are inaltimea de 22,50 m; circumferinta de 11,80 m; diametrul de 3,74 m iar coroana are in<imea de 25 m; de circumferinta 80 m; diametrul de 25 m. Satul si-a legat numele de domnia celui mai vestit domnitor al Moldovei, Stefan cel Mare. De la primele po- vesti, copiii foarte numerosi ai Casvanei, afl c& la umbra stejarulut multisecular din localitate a poposit méritul domn Stefan. Trecand pe aici intr-o vara cand tara era cotropitd de necredinciosi, probabil prin 1476, a fost surprins si audi sunete de trambitd de parc’ cineva se pregatea sé-l atace. S-a oprit cu ostasii ce-| insoteau sub acest stejar, gata s4 facd fata unui eventual atac dusman. Nu erau ins dusmani, ci bacii satului care-si chemau oile la muls, la amiaz, prin trambitele pe care le folosesc la fel si astazi. Auzind ce oaspete de seama este venit, satenii, cu mic cu mare, au ingenuncheat dupa datina si |-au primit cu cag in loc de paine si cu sare. Casul era atat de mare, incat a starnit exclamatia unui supus: —Marite, doamne, ce cas avan! Afland Stefan cel Mare ca acesta a fost facut intr-o vani, a dat numele satului Casvana. $i de atunci numele satului nu s-a schimbat, chiar daca stp4nii si ocupatille s-au perindat peste acest colf de rai, care este Bucovina.Legendarul Vlad Tepes Contemporan cu Stefan cel Mare si cu Matei Corvi Vlad Tepes, domn al Tai Roménesti, ramane in isto- rie ca un reprezentant al luptei antiotomane, ca un domn autoritar, care a reusit s& instituie dreptatea si cinstea devenind un reper pentru secolele urmétoare. Asprimea pedepselor sale tin deja de domeniul legen- dei, deoarece ele il prezint& pe Vlad Tepes ca pe un barbat deosebit de crud, in eforturile lui de a infitura nelegiuirile, lenea si necinstea din tinuturile sale. Numele de Tepes vine de la felul in care ti pedepsea pe rufacatori prin tragerea in teapa. Cupa de Aur Vlad Tepes era cunoscut pe intreg teritoriul ari pentru felul in care insista in a impune cinstea si ordinea. Hotii rareori indrazneau sé fure, stiind cd fi asteapt’ feapa daca sunt prinsi. 88 Domnitorul credea atat de mult in eficacitatea acestei legi, incat a pus la vedere o cup de aur in piata céntrala din Targoviste. Cupa nu a fost niciodat furat’, rmanand neatinsd pe toatd durata domniei sale. Negustorul strain Un negustor dintr-o fara straina a vizitat odatd capi- tala Jari Romanesti, Targoviste. Cunoscand cat de renu- mit era finutul acesta pentru cinste, el a lsat o' cdruta incarcata in strada, peste noapte, fard paz’. Intorcdndu-se la cdruta dimineata, negustorul a fost surprins cand:a observat cé lipseau 160 de ducati de aur. ‘Cand's-a plans domnitorului, Tepes I-a asigurat c& banii fi vor'fi inapoiati si l-a invitat s& rman la castel peste noapte: Apoi,.el a emis un comunicat ctre locuitorii orasul ~ Gasiti houl si inapoiati banii sau voi distruge orasul! in timpul noptii, el a poruncit ca 160 de ducati de aur, plus unul, sé fie luati din casa sa de bani si si fie pusi in cdruta negustorului. intorcandu-se la cdruta sa a doua zi, dimineata si nu- mérand banii, negustorul a descoperit ducatul in plus. Atunci s-a intors la Tepes si i-a spus c4 banii i-au fost intr- adevar inapoiati, insa este un ducat in plus. Intre timp, hoful a fost prins si predat, impreuna cu banii furati, garzilor pringului. Viad Tepes a poruncit ca hotul sd fie tras in teapa si i-a spus negustorului c3,dacs nu ar fi declarat existenta unui ducat in plus, si el ar fi fost tras in feapa alaturi de hot. 89 ———Vlad Tepes si solii turcesti Se spune c&, pe timpul domniei lui Vlad Tepes, sul- tanul Mahomed al Il-lea a trimis niste soli la domnitor. Acestia, dupa ce au intrat in sala de primire a dom- nului roman si s-au inchinat dupa obiceiul lor, nu si-au scos fesurile din cap. Atunci Tepes i-a intrebat: —De ce nu va scoateti fesurile? Ati venit inaintea mea s&-mi aduceti cinstea ce mi se cuvine? lar soli turcesti au rSspuns intr-un glas: ~ Asa este obiceiul la stap4nitorii tari noastre. Jepes-Voda le-a spus atunci: ~Vreau si eu s& intresc obiceiul vostru, ca s8 tineti si mai tare. Porunci’atiunci slujitorilor si sé aducd indat& cuie si ciocan ca s8 intdreasc& cu ele fesurile solilor in cap. Dupa:-ce facu lucrul acesta, a dat drumul solilor zicandu‘le: — Mergeti si spuneti stpanului vostru ca el este obis- nuit s8 sufere asemenea necinste din partea voastr3, noi {ns nu suntem invagati. Alt data s8 nu mai trimit la noi, ori in alte tari si la.alfi stpanitori, soli cu obiceiurile sale, c3 noi nu vrem s& ile primim. Dreptatea lui Viad Tepes Pe timpul domniei lui Vlad Tepes, un negutator care se afla in cdl&torie pe la noi spuse sé se strige pe la ras- pantii c& a pierdut o punga cu o mie de lei. El fagddui o sut de lei aceluia care 0 va gaisi si i-o va da. Nu trecu mult si un crestin, om cu frica lui Dumnezeu, cum se aflau multi romani pe vremea lui Tepes, se arata pagubasului si-i zise: — Jupane negutator, mergand pe cale, la cotitura drumului de la rascrucile din dosul pescdriilor, am gasit punga aceasta. Eu socotesc ci e a dumitale, deoarece am auzit strigdnd cd ai pierdut o punga cu bani. — intr-adevar, a mea este, si-ti multumese c& mi-ai adus-o. Negutatorul, incepand si numere banii, se framanta cu mintea cum ar face s nu dea suta cea de lei fgaduit’. Dupa ce numard toti banii, ii puse la loc in punga, apoi zise celui ce i-o adusese: — Am numérat, dragul meu, si am vazut cd dum- neata fi-ai oprit fgaduiala. in loc de o mie de lei, am gasit noua sute. Si bine ai facut, cdci era dreptul dumitale. — Jupane negutator, a raspuns crestinul. Eu nici n-am dezlegat punga s8 mé uit cAti bani sunt in ea. Cum am gasit-o, asa ti-am adus-o! — iti spusei, zise negutatorul, cd am pierdut punga cu © mie de lei si mi-ai adus-o cu noua sute. Asta el ‘Omul nu mai zise nimic, ci iesi si se duse drept la vod’, spre a se tangui. 1— Maria ta, zise el, nu mi-a dat suta de lei cea fag3- duit si nu mi-e ciud’ atat pentru suta de lei, cét mi-e ciudd c& ma b&nuieste a nu fi fost om de omenie. Eu am fost curat ca argintul si nici prin gand nu mi-a trecut si ma ating de lucrul altuia. Voda pricepu tertipurile negutatorului si porunci slujitorilor s8- aducd la et pe negustor. Asculténd si pe unul, si pe altul si punand vorbele ambilor in cumpana dreptatii, vizu in care parte bate. Apoi, uitandu-se tint in ochii negutatorului, zise: — Dac’ tu, jupane negufator, ai pierdut o pungd cuo mie de lei, iar acesta a gasit una cu nous sute, este dove- dit c& aceast& pung’ nu este a ta. Tu, crestine, ia punga cu banii ce i-ai gasit si s8 0 dai aceluia care se va arata cd a pierdut o punga cu noua sute de lei; iar tu, jupane negutator, asteapté pana se va gsi punga cu cei o mie de lei, ce zici cd ai pierdut-o! ‘Asa se i fcu, c&ci nu era chip sé se facd intr-altfel. Vlad-Voda Tepes judecase. Negutitorul rimase pagubas de o mie de lei si se cai toatd viata de fapta ce savarsise. Mihai Viteazul si tatarii Tare erau zbuciumati domnitorii in vremurile: de demult! Nu scSpau bine de un dusman ca altul venea din alta parte. dat, Mihai “ Viteazul, dupa o lupta cu turcii, 1§1 insi- rase oastea pe coastd, iar el intinsese o masa: cu mai-marii ostirii si statea la sfat cu capi- tanii lui, tot ridicdnd si ciocnind paharele. — Sa trdiesti, Masia ta, si s8 st&pAnesti fara numai in pace $i noroc! Ca iatd, pe turci i-am bitut, iar aici, la munte,-orice dusman ar veni ii ludm repede piuitul. Mihai le multumi, ti aud’ pentru ispravile lor si le spuse s8 aib’ totdeauna nadejde-n Dumnezeu, ci el e mare si puternic. Apoi ji rugi frumos s& puie oastea-n randuiald, de paz, cd el vrea s3 afipeasca putin. N-apuc& ins’ si adoarma domnul si iat din vale venea in goana mare o oaste de tatari, chiar spre muntele Pleasa. Cand pricepu ce e si vézu atata multime de lifte pgane, domnitorul se gandi: ,Mare esti, Doamne. Dar eu, numai cu o mana de oameni o si pot razbi? Ce sa fac? Care n-oi gsi vreun mijloc?” 93$i tot socotindu-se Mihai, odata chemé pe un ostas de-al lui si-i porunci: — Du-te repede acolo in vale, in lag&rul tataresc, la Priboiu sa dai hartia aceasta in mana c3peteniei tatarilor. Aiinteles? — Inteles, Maria ta, zise ostagul si se duse ca vantul, iar voda se intoarse catre boieri si le spuse: ~ Stiti ce-am scris in hartie? -Ce? — Le-am scris s4 nu vind la lupt& acum, ci maine, si ne incerc&m puterile. ~Si0 sé fie asa de prosti? — S3-i vedeti. Ostasul s-a dus in tabara tatareasca si a dat hartia cu pricina, lar t&tarii, cand au vazut, nu-si géseau locul de bucurie, ,0°sé ne mai odihnim o noapte si o s& aiba vreme $i ajutoarele sa vind din urma!" gandeau ei. | Invremea aceasta, Mihai a pus s& opreasca apele Dambovifei,, punand stavilar. Asa, apa venea in susul Dambovitei, dincolo de stavilar, mare, mare, s3 poatd umbla © mie de mori. Cand vazu asta, Mihai, care era cu toti ai lui pe munte, se odihni in pace pané a doua zi. Cum se‘ivi ziua urmatoare, tatarii, care se inmulti- sera si erau cat frunza si iarba, plecar8 pe Dambovita in sus, s& se bat cu oastea lui Mihai, cum le fusese vorba. Dar au cercetat ei incoace si-ncolo, in sus si-n jos, fara s8 le dea de urmé, c4 oastea romaneascé era sus pe munte gsi nimeni nu le putea arata cSrarea pe unde sa urce acolo. Necunoscand drumul, s-au dus la un carciumar pe care-I chema Baciu si au inceput tatarii sa-| stranga-n chingi si sa-l cerceteze: — Unde este, mai, Mihai? Ca hartia i-am primit-o, dar oastea nu i-am vazut-o. — Este, zise Baciu, cand vazu cd nu mai scapa, este sus pe Piatra, cu toatd oastea, stransa buluc, ca o ceata. Daca va luati acum la lupta, mai tatarilor, n-ati castiga nimic. Dar ascultati-ma pe mine. —Cum? ~ Opriti ostirea la noapte, cd le cdstigati pe toate. Tatarii, si acu prosti de dadeau in gropi, ascultard de povata lui Baciu si se oprird inc o noapte fara sd-si dea cu socoteala de planul lui Baciu, care le spusese asa, ca sd fie timp si mai indelungat, sd se stranga si mai multa apa in susul stavilarului. Baciu se urcd sus pe Pleas la Mihai si fi spuse: — Maria ta! Fii pe pace ca pe tatari i-am mai oprit o seara. Si atunci cAnd Mihai a socotit ca tatarii sunt adunati toti la loc potrivit, a ridicat stavilarul si a dat drumul apelor. lar Dambovita mi-i ducea ia vale pe toti tatarii, care tocmai dormeau fara griji. Pana la ziud nu s-a mai aflat niciun picior de tStar prin imprejurimi. Ba si nu mint; iesea cAte unu, la mal, umflat si intepenit pentru totdeauna. Si asa s-a descotorosit Mihai Viteazul si de tatari.Moartea lui Constantin Brancoveanu Era in august 1714. Brancoveanu domnea de mult. Acum era in varst de 60 de ani si era domn intelept si iubit. Patru feciori man- dri ti impodobeau casa si fi invese- leau batranetile. Dar inc’ demult ajunsese ne- plicut sultanului, pentru c& adu- nase bogatii si pusese de batuse si monede mari, de aur, cea ce era un act de neatarnare. intr-o dimineata, tocmai cand domnul isi spala fata si isi pieptina barba cea alba ca z4pada, vazu deodata ca palatul fi e inconjurat de turci si paznicii dezarmati ori ‘injunghiagi. Atunci isi chema in grab feciorii: = Sculati, cdci au sosit cei care ne vor moartea! El fu prins, impreuné cu sotia, fiica lui, feciorii, nepo- tul si cumnatul sau, vistierul Vacarescu. Era inainte de Paste. Furd tarati toti la Constantinopol, aruncati in inchisoarea celor sapte turnuri si finuti acolo pana in august. BrAncoveanu si VAcdrescu erau supusi in toate zilele la cele mai infricosate chinuri, pentru cd nu voiau sa spund unde si-au ascuns bogatiile, caci turcii nu gasira cat credeau c& vor gisi, cu toate ci rascolisera si jefuisers tot. Cand turcii infeleserd c& nu mai aveau ce dobandi de la dansii, fi instiintara sa se pregateascd de moarte. BrAncoveanu adund pe feciorii sai in juru-i si le vorbi astfel: * — $i bunurile, si viata ne sunt pierdute. Acum trebuie s& ne ingrijim s& nu ne pierdem si sufletele. Fiti barbati, iubitii mei! Nu va fie teama de moarte. Vedeti ce a suferit: Cristos pentru noi si de ce moarte a murit! Ramaneti tari in credinga si nu va clatinafi, nici pentru viata-voastr’, nici pentru lumea toata! . Atunci se auzi zgomot in odaia de aléturi si intr-un_ pasa, care le porunci si mearga cu dansul la sultan. Sultanul sedea pe malul Bosforului, intr-un chiosc minunat, ce stralucea de aur si de pietre scumpe. — Brancovene, zise dansul, adevarat este c&: ai vrut s& te desfaci de impardtia noastra si si-ti faci tara neatarnata? Spunel... Adevarat este ci ai pus de ai batut moneda din bogitiile tale? Spune, cum. ai putut, lucra astfel fri de team, parca n-ai fi avut stSpan?... Dezvi- novateste-te! = De am domnit bine ori rau, zice domnul, aceasta numai Dumnezeu o stie; iar dacd am fost mare pe pimant, uita-te acum ce sunt! — Bréncovene, masoar’-ti vorbele! Sunteti toti pedep- siti la moarte; nici unul din neamul tau nu va scpa cu viat. ~Cum o vrea Dumnezeu. Viata noastra ein mana ta... Un slujitor inaintd, facu trei plecdciuni si zise: ~ Stapane, noi avem un obicei, anume c4 osanditul Poate fi iertat, daca isi schimba legea si se da la sfanta noastr credinta. ~ Brancovene, zise sultanul, leapdi-te de cdineasca ta creding& crestineasca si imbratiseaza credinta noastr3,‘impreuna cu ‘ai, ca sa traiti si sd fiti liberi! — Mai bine s& se stings neamul meu, decat si mi lepd de sfanta mea credinta! —Atunci, pregatiti-va de moarte! strig’ sultanul aspru. $i porunci ca sé puna mana intai pe Vacdrescu. — Fa-te turc si leapada-te de stapanul tau, ca sa fii bogat si fericit! — Un Vacarescu nu striga acesta. Siisi plecd capul de i-I taie. Dupé aceasta, turcii pusera mana pe al treilea fiu al lui Brancoveanu, un baiet falnic cu ochii negri, plini de foc sicu un par negru ca pana corbului. Mustatile abia fi mijeau. ~ Leapada-te de credinta ta, zise sultanul, site crut! ~Nu-mi face rusine vorbindu-mi astfel, zise el. $i ingenunche, iar capul lui se rostogoli pana dina- intea picioarelor tatalui sau. Acesta ofta din adancul inimii si zise: —Doamne, facd-se voia ta. Sultanul art pe al doilea fiu. Acesta cdzu in genunchi in fata tatalui séu. Batranul ingalbeni de teama, ca nu cumva fiul sau sa slabeasca, dar el ridica spre dansul ochii s8i p&trunzdtori si zise rosindu-se: ~ Tata! Numai eu fi-am adus necazuri si ti-am tulbu- rat viata, din pricina inimii mele slabe si sangelui meu iute, Nu pot s§ ma duc si dorm somnul de veci, pan’ ce nu-fi voi cere iertare! ji tradeaz4 domnul si biserica! 98 Fata b&tranului se insenind iarasi si, binecuvan- tandu-|, fi zise: — In ceasul acesta, orice greseali e izbavitd, fatul Du-te la Dumnezeu! Si, tot ingenunchind, igi intinse si acesta capul spre gade. Cel mai mare dintre cei patru frati, a cdrui fata voi- niceascd era inconjuraté de o barbi mare, se uit la cadavrul fratelui su si il podidird lacrimile. Sultanul bag’ de seama. — Leapadi-te, fiule, de legea ta; tie ti-e dragd viata; treci la legea noastra si ai sa fii fericit! Fiul lui Brancoveanu ins& paru cd nici n-ar fi auzit cuvintele lui, ci fcu el singur semn calaului s’-i taie capul, care, atunci cand c&zu, stropi cu sange pe sultan. BrAncoveanu ofta adanc si zise: —Doamne, facd-se voia ta! - Brancovene, zise sultariul, un singur copil iti mai raméne. Gandeste-te bine! Brancoveanu se uit la copilul cel plapand, isi vazu sofia lesinatd, isi vézu fetele plangnd in hohot, dar raspunse fara sovaire: — Fac3-se voia Domnului! —Copile, zise sultanul, di-te la legea noastré si vei tri! Ochii lui dulci c&tar8 spre tatal séu, parca ar fi vrut s& dobandeasca de la privirea lui curaj si putere. — Eu mor bucuros, tatd, strig& dansul cu vocea lim- pede. Sunt mic, intr-adevar, dar sunt din neamul tau! $i se rostogoli si capul lui. meul.‘Atunci i se duse si puterea batranului. Cazu in ge- nunchi, trase la sAnu-i pe fili ucisi, fi mangaie si fi saruts, se jeli, isi chem copiii dragilasi pe nume, pe urma se ridicd si zise cu glas puterni — Mi-ati omorat, paganilor, patru feciori. Dumnezeu s va prapadeascd iardsi si iarasi! SA va stingd de pe fata p&méntului, cum se risipesc norii la bataia vantuluil S3 nu V8 puteti mangdia copiii! Fara odihné si fara pace sa fiti in vecil... ‘Atunci sultanul si oamenii lui se maniar&. Rupsera in buciti vesmintele cele bogate de pe corpul batrnului domn si incepurd s3-i jupoaie pielea de pe corp. Niciun tipat, niciun vaiet nu iesi din gura lui, in timpul acestui chin ingrozitor. Tn sfarsit, umplura pielea cu paie, o puserd intr-o sulifa si o tavalira prin noroi strigand: ~Ghiaur, caine de crestin, iti cunosti pielea? Atunci Brancoveanu mai ridic’ incd 0 data vocea si zise: — Carnea puteti s-o sfasiati in bucati, dar totusi Constantin Brancoveanu moare crestin credincios, parasit de toti, dar odihnindu-se intru Domnul. $i, zicnd aceste cuvinte, eroul isi didu sufletul. Un copilas, fiul fiului su, de spaimé isi ascunsese c&psorul in cutele hainei unei femei. Céldul il apucé de par si, tinandu-l spanzurat in aer, intreb&: — $4 ramand in viata acesta, or si mearga si el dupa ceilalti? Atunci o tiganc’ isi facu loc prin multime si intinse un baietas zicand: ~ Stati, c& sta e nepotul lui Brancoveanu; copilul ala ealmeu! . Era doica, care isi da propriul ei copil, ca s8 scape pe cel din Urma al stpanilor ei. $i se uit8, frd s-i dea o lacrima, cum ise jertfi copi- lul; apoi stranse la séniri ‘pe cel scépat si, fcdnd un jurémant sfant, fugi cu el. Nevestele nenorocitilor furd liberate din inchisoare, de unde si plecara la Venetia: Tocmai tarziu se intoarsera in tara lor. Una din fiicele lui Brancoveanu, dom- nita Balasa, fusese atat de indureraté, incat se retrase de tot din lume si nu a vrut sé rhai stie de averea care fusese pentru dansa pricina atétor nenorociri. Dornniga Balasa, din partea ei de mostenire, clidi in Bucuresti. marele spital Brancovenesc si 0 biseric’ foarte frumoas’, ce poarta numele ei, ,Domnita Balasa”. Biserica Domnita Bilasa Spitalul Brancovenescati de-un Jian?” Zeci de povesti si zeci de variante implinesc, fiecare in felul lor, imaginea lui lancu Jianu. Prezent in cAntece si balade, devenit erou de lite- raturd, lancu Jianu este un simbol al luptei haiducesti pentru dreptate. lat& cum ii ajuta pe tSranii inselati de boieri: Odats, cativa tarani de pe mosia unui mare boier s-au plans lui lancu Jianu, spu- | nandui: © - — C&pitane, suntem tare amarati cd boierul a vandut graul ce ni se cuvenea noua pentru munca ce am facut-o intr-un’an de zile, incasand 0 mie de taleri de aur. $i noi ne-am ales cu promisiuni si... foamete. Si vine iarna! — S&;metgem, ca sA cunosc si eu satul si conacul, zise pe loc lancu Jianu. Boierul insa luase frica haiducilor. Asa c isi adunase pe'langa ef multi oameni de paz. Dupa doua zile, lancu Jianu era in apropiere si apucd si numere cei douazeci de Poterasi care pazeau conacul. in ziua urmatoare, la una din portile conacului s-a produs mare agitatie. Taranii adunafi amenintau cA intr’ cu forga. Poterasii s-au dus sa intdreasc paza. 102 in acelasi timp, cineva s-a strecurat in curte si, ct ai bate din palme, a si ajuns la usa boierului care, singur, privea ce se petrece afara. = Bun gsit, boierule! rasund vocea nepoftitului vizitator. Bucuros de oaspeti? Cred cd m-ai recunoscut? Eu sunt lancu Jianu. Boierul ramasese incremenit de fricd. Nici glas nu mai avea. Pierit, simtind c& nici picioarele nu- mai tin, privea in gol si didea mereu din cap. = Scoate banii furati de la oameni prin vanzarea graului si dacd tii la viat8, s8 nu scoti o vorba sau'sé incerci sd faci vreun gest necugetat. Abia putndu-se misca, boierul a dat la o parte un dulap in dosul cdruia, in perete, se. afla o ascunzitoare Acolo erau banii. Apoi, de ric’, a lesinat. lancu Jianu |-a ridicat, |-a intins, I-a legat bine si, dupa ce acesta si-a revenit, i-a spus: — Vei sta asa, pana ce voi fi plecat. Cel mai mic zgomot pe care-| vei scoate va fi si ultimul. Nici respiratia s&nu tise auda! Cum a plecat ,vizitatorul" si a ajuns dincolo de conac, a incetat si gélagia de la poarta. Pe urma, oamenii boierului au inteles ce s-a intamplat, dar era prea tarziu. Peste cateva zile, taranii care au fost nedreptatiti s-au adunat in pidurea din apropiere, unde lancu Jianu le-a impartit banii luati de la boier.Vandut si trédat, cépitanul de haiduci lancu Jianu, ‘impreuné cu cativa tovarasi de haiducie, au fost prinsi si dusi fa Bucuresti in fata lui Voda si condamnati la moarte prin spanzuratoare. Era -o zi frumoas’ de vara. Se zvonise in tot Bucurestiul c& haiducul laneu Jianu va fi spanzurat. De dimineaf a inceput sa se adune popor de oameni la locul destinat pentru spanzurdtoare, incat la ora fixat’, cand au fost adusi haiducii in lanturi, tot cuprinsul era plin de lume ce se cocotase si pe case sau in copaci. lat’ cd a aparut Voda Caragea ca si dregatorii si oamenii de la Curte. Unul dintre marii-dregatori a inceput si vorbeascé: —inainte de a fi spanzurat lancu Jianu pentru faptele lui haiducesti, dupa obicei v fac intrebarea: ,Dacd se gaseste printre dumneavoastra vreo fecioara, care se obliga s8- ia in cas&torie si s8-1 indrepte, atunci, dup da- tind, Voda il va ierta. Vrea cineva s8-I scape de la moarte?" lancu Jianu, rumen la fata, cu privirea de vultur, in- dreptatS spre multime, gandea: ,Minunea asta nu se va intémpla!"” Dar iat& cd se aude un glas subtire si delicat, se iscd © anume agitatie si o tanara si frumoasa fata, iesind in fata, a spus: — Eu doresc sa fiu tovarasa de viata lui lancu Jianu. Tliau in c&s&torie si ma oblig sé-l indrept! Un murmur de voci a rasunat atunci si bucuria oame- nilor a fost fra margi au palit furiosi si neputinciosi. Purtarea tinerei fete, pe nume Sultana Galasescu, care s-a oferit s8-| ia in cdsdtorie, a lasat in inima lui lancu Jianu urme nesterse. Inainte de cununie i-a spus: — Te voi iubi si apara, fiind gata’ oric&nd sa-mi dau viata pentru tine. lancu s-a tinut de cuvant. La nunta avea 30 de ani si in cei 25 pe care i-a mai trait si-a ocrotit si respectat sotia, iar Sultana Galasescu a fost bund si inteleapta, traind:cu sotul sau si la bine la ru. Dupa incetarea din viat a sotu- lui, care s-a petrecut la 55 de ani, ea a mai trait inc 27 de ani cu copiii ce i-a avut. . . Dupé casatorie, lancu Jianu, care aflase despre ~ miscarea pusa la cale de’c&tre Tudor din Viadimiri, cut’ si-Fintalneasca. Se spune cé lancu Jianu; stran- gandu-i mana cu cildurd, i-ar fi spus: — Frate, de azi inainte sa ma numeri printre pandurii tai, ‘impreuné cu cei douazeci si unu de fosti haiduci ai mei, c& nu- tresc aceleasi ganduri care te Tudor Viadimirescy _framAnta si de multi ani am lup- tat contra asupritorilor. lar Tudor din Viadimiri, bucuros, i-ar fi raspuns: — De ispravile curajoase ale lui lancu Jianu si binele pe care |-a facut faranilor ndpastuiti s-a dus vestea intoat’ tara. De aceea, eu te imbratisez cu bucurie pentru c& ai fraternizat cu poporul asuprit si vrei s8 iei parte la rascoala. Tudor din Viadimiri s-a intalnit de mai multe ori cu lancu Jianu in casa parinteascd a acestuia, la Caracal, unide a cunoscut-o pe Ancufa, sora lui mai mic’. Se spune c& lui Tudor mult i-a plicut chipul si inteligenta Ancutei si i-a marturisit lui lancu c3 ar dori sd 0 ceara in cdsatorie. lancu Jianu a fost numit c&pitan de panduri si poate cA Tudor Vladimirescu n-ar mai fi fost ucis miseleste dacd Lar fi tinut pe langa el, insi apucase sa-| trimitd cu treburi la pasa din Silistra si acesta |-a bagat la inchisoare, de unde abia a scdpat. Intre timp fusese insa curmata viata lui Tudor Viadimirescu. : fancu Jianu a vrut si refacd oastea pandurilor, dar, la Bucuresti;: mai marii |-au arestat din nou si numai de frica mulfimii care s-a adunat l-au eliberat. De atunci s-a intors la csuta lui unde a locuit pana la moarte. Vestea mortii timpurii a lui fancu Jianu s-a raspandit ‘in toat Oltenia. O multime de farani, veniti de prin sate, a umplut orasul Caracal, ca si conducd la mormAnt pe cel care in viata le facuse numai bine. Povestile si cantecele, unele citite, altele auzite, au facut din {arcu Jianu un erou de legend. Dreptatea lui Cuza-Voda $tia Vod3 Cuza c& lucru- rile nu merg tocmai bine in tard. insd, ca sa se incredinteze de adevar, nu se ldsa numai pe spusele altora, ci pleca singur prin sate si orase, c&ci asa-i prea mai sdndtos. Spun cei ce l-au cunoscut cd, unde nici nu te gandeai, acolo 1l aflai si mult cduta si dreagi toate cele rele. Odati, se opri la un tribunal, unde simfise ca nu se ‘impartea dreptatea dupa cum ar fi trebuit. imbracat in haine de targovet, se amestecd printre oamenii ce asteptau sa le vind randul la judecaté. Intra in vorba cu ei, le puse intrebari si cduta s3-i descoase asupra pricinilor pentru care au ajuns acolo gi aflé cum se poarta cu dansgii oamenii dreptatii. = De patru ani ma judec si nu pot capata dreptul meu, zise un fran ce statea trist mai deoparte. ~ Pentru ce te judeci? il intreba Cuza cu prietenie. — la, pentru niste pamént pe care mi la apucat pe nedrept arendasul din sat. — Ei, cum? Ce fi-au spus judecatorii? — Ce si-mi spund! De cAte ori vin la infatisare, ma améni... ba c3-i pe dincolo, ba, sucitd... ba, invartité... ~Sicrezi cd ai dreptate?— Apoi cum si nu... tot satul stie. M-as pune eu altfel in contra cu un boier? Pe cat inteleg, amanarea se face mai mult ca s8 castige vr3jmasul meu; iar eu, din sdrac ‘cum sunt, s& ajung la sapa de lemn cu judecatile. — Daca este asa, sd faci ce-am sa te invat eu. Acum, cand te-o chema induntru, s& intri si sA rSspunzi la ce te-o intreba. lar de-ti va spuné judec&torul ci se amanda procesul pe alt& dat, atunci si te arati foarte suparat si s& te certi cu el, zicind: ,Dar bine, domnule judecator, pana cand se amané, ci m-am saturat tot venind sa capat dreptate de la dumneavoastra? Ce-nseamné asta?”... Si, fra s8 mai stai la ganduri, s te repezi si s8-i arzio palma. = Vai de mine, ma inchide! Nu mai scap din puscarie, cate zile oi avea! . — N-ai grijal... Pe raspunderea mea! Uitd-te la mine... Cunosti cine sunt? Cuza-i art un semn prin care jl facu s priceapa c& are in fata pe domnul t3rii. JAranul, foarte incurcat, nu mai zise nicio vorba. Nu trecu mult si usierul il chema. Presedintele gasi din nou un clenci si amana procesul pentru alt zi. Atunci s8teanul, plin de mnie, igi lud inima in dinti, ce-o fi s& fie... Incepand sa se certe, se repezi si-i didu o palma de rasuna sala. Cut apoi sd plece. Numaidecat se sund clopotelul. — Alergati... puneti man: domnul presedintel... Se fScu o zarvé mare... Sariré vreo patru, puserd ména pe el si pe sus il aduser’ iarasi in sala de judecata. impricinatul a batut pe Dar in acel moment iaté ca intra cineva... Toti raman incremeniti... Era domnul. no ~Ce-i, ce s-a intamplat? Ce zgomot s-auzea?... ~ Tr&iti, Maria voastr’, omul acesta a palmuit ‘pe, domnul presedinte, ingana procurorul.. ~ Ei... $i. Ce-i cu asta? Numaidecat acum vreti si pedepsiti? Chiar in ceasul acesta?! Mai lisatl-l, ‘c-aveti timp... Mai aménati judecata peste o zi... peste doua... peste o lund... peste un an... Ce v grabiti atat! El cum caut& de atétia ani dreptate si voi il aménafi mereu! Pentru dansul nu se poate face amanare?! Sala muti, Presedintele, judecatori si ceilatifunctio- nari schimbau fefe-fete si tremurau ca varga. Voda se interes’ de afacerea taranului _amanat mereu de ani de zile si-i pusé si dea sentinta cuvenitd, chiar sub ochii lui. lar dupa ce au sfarsit cu'toate proce- sele ce le aveau sorocite, ti alunga din slujb pe toti, c&ci prea multe pacate apasau asupra capului lor... ~ Ural Trdiasc8 Cuza! izbucni multimea plind de veselie. lar domnul, punand lucrurile la cale, se facu nevazut.Ocaua lui Cuza intr-o seara, ce-i veni lui Cuza, fiind ‘in Galati, hai si vada singur dacd negustorii vand cu oca lui. fsi trase o saricd mitoasa deasupra hainelor stralu- citoare, militaresti, lui o c&ciula ciob’- neasca pe cap, indesdnd-o pana peste urechi, si cum era si intuneric si ningea de nu se vedea om cu om, o lua spre targul cel nou. ~ Bund vreme, jupan negustor! — Buné sé-ti fie inima, voinice! Raspunse negustorul socotindu-I a fi vreun faran venit la targ. Ger si ninge- ntruna, hai? ji mai spuse el. ~ = Frig si-as vrea si mé-nclzesc. Vrei s8-mi aduci o ocd, de-a lui Cuza cu vin! Dupa putin timp, domnitorul se trezeste c-o ulcicd de lut ca'de-o jumatate de ocd. — D-apoi bine, jupane negustor, asta-i oca lui Cuza? —Vezi bine ca pentru voi, faranii, asta-i! Démnitorul se grabi s& plateasca si porni. A doua zi, negustorul se pomeni chemat de parcd- lab, care porunci de-i legd de gat negustorului ulcelele de lut in care, vindea vinul drept oca lui Cuza; 5-a fost purtat aga prin:targul cel nou si rusinat. Din ziua aceea nu s-a mai gasit niciun negustor care s&-nu vand& cu oca cea dreapta a lui Cuza, una si pentru boieri, si pentru farani. Asa stia domnitorul Cuza sé afle si $8 facd dreptate poporului. Santinela Cica intr-o zi, Cuza-Voda, imbracat in haine de targo- vet, cas nu-l cunoasc& nimeni, mergea prin Bucuresti, pe unde-i cazarma care poart8 ast&zi numele lui Cuza Vods. Vazand soldatul de santinela, se-ndreptd catre el. — Mai, soldat, de ce nu prezinti arma? intreba Cuza. Ostasul, la masurat din cap pana-n picioare si necunoscandu-l, i-a rspuns scurt sd-si caute de drum. ~ $&-mi caut de drum? Las c& te-oi invita eu cum trebuie s& te porti cu acela care-ti da paine! — E, hei? Tu esti pitarul care ne d& painea cruda si miti si incd mai ceri s-ti prezint arma? Sterge-o de-aici cd te fac una cu paméntul! Cuza Voda tacu si porni. Cum a ajuns la palat lua masuri aspre ca s4 se dea soldatilor paine coapta si grea de-o oca. Sfant a fost zisa lui Voda! De atunci, ferit-a Dumnezeu si mai fie painea crud or’ lips la cntar. Asa afla domnitorul ce se intampla in fara si apoi lua-masuri pentru a indrepta lucrurile. Cazarma lui CuzaSiR a i i te a at ai at gh i te ge SE Legende la zile mari Veniti, dragi copii, in lumea legendelor!... Datinile si sdirbatorile fac parte din viafa noastré. Ele dau frumusefe viefii si definesc caracteristicile unui popor. Vefi infelege originea si insemnéatatea lor! 12 ahh the ale tle tie ali tiem abe at Hie ie a lim bem anti ade ; ; z : : ¥ z * ; * ; = % ; z y ; ' : * ¥ ; ' ; : ' ¥ ; ¥ ; ; : = z a cS : ; : : * z * : : : : : : : ; ; ; : z ; ; ; ; : z a impératului Irod, a dat porunca sa se faci un recensdmént al populatiei. Astfel, fiecare trebuia si mearga s& se inscrie la locul lui de nastere. De aceea Fecioara Maria a plecat cu losif la Bethleem, unde a ‘incercat s8-si gaseascd loc de popas pentru noapte. Find aglomerat nu au gasit loc. Abia tarziu, pe inserat au poposit la casa unui om bogat. Legenda lui Mos Craciun Bogatul cel zgarcit si rau Crdciun era numele sau, Dect in casi s-o primeasca, A preferat s-o izgoneasca. Crciuneasa ins pe-ascuns in staulul de boi i-a dus. Tarziu in noaptea instelatd Nascu un fiu, Maria Preacurats. Craciun sotiei mainile-a taiat, Fiindcd de grija Mariel i-a purtat. Plina de jale si durere, Mariei mangéiere-i cere. ~ Atinge-ti mdinile, femeie, De scutecul Fiului meu! Si nu vei mai simti durere Cé e Fiul Lui Dumnezeu! Speriat, Craciun ti cade In genunchi Fiului Sfant. lar Maria-i da in grab’ SEE i a a a i i a a a a a a ag 113 he ie toe lem alle he them lhe ae all aie bee ae he bem abe w ; 5 ? ? z z ; ¥ : ; ? : ¥ ¥ ' 2. : ; ; ; * ; ; ; * aSi a st a a a a i a a ag gg a ae SHE Re He RH RB “ee Ee le He SR ee ee he Trei pedepse pe pamant: Din bogatul cel hain S& devil un om blajin! S& duci pe la fiecare Daruri, bucurie mare! 8 bati in geam din casi-n casi, De la Craciun la Boboteaza. Siultima pedeapsi dat Es nu mori niciodata! Astfel menit pe pimant Mos Crciun cel bun si sfant Este tare asteptat Si-n oras, dar siin sat. _ Legenda oualor de Pasti * Legenda spune ci, atunci cand lisus a fost batut cu pietre, acestea atingéndu-! s-au transformat in ou’ rosii. * 0 altd traditie afirma cd Sf. Maria, venind s&-si vada Fiul rastignit, i-a adus “oud, care s-au insangerat sub cruce. * Alta legenda afirma cS, dup ce lisus a fost rastignit, cdrturarii saducei si rabinii farisei au facut un ospat de bucurie. Unul dintre ei a spus: ,Cand va invia cocosul, pe care-I mancdm si ousle fierte vor deveni rosii; atunci va invia si lisus”. Nici nu si-a terminat acela spusele si oudle s-au $i fScut rosii, iar cocosul a inceput si bat din aripi. ud he athe ale ibe ie alee ate aie ale athe =e ibe ale alle ite ate DRE ee Re Re te tee EO EH ee Ee te YE a a A a IE A A A HI SIE RR HE RE RE ERE HE REE HE RR RR Martisor — semnificatie, istoric, legenda Martisorul este o sarbatoare specific romaneasca care celebreazi venirea primaverii. in aceasta zi se ofera persoanelor apropiate marti- soare, ca mici semne de pretuire. Se considera ci mértisoarele sunt aducatoare de fericire si noroc. Ele sunt formate in mod traditional dintr-o fundita rosu cu alb — rosul semnificd iarna si albul primavara —la care se adaugi alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoava, cosar, inima. Acest simbol este purtat la vedere o séptimana sau doua. Cum a aparut acest obicei? Descoperirile arheologice arata ca se celebra prima zi a primaverii inc’ de acum 8000 de ani. $i pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau' confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie. Martisoa- rele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte surse aratau cd martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda: aur, argint sau bronz indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea 0 vreme buna. Acestea erau purtate pana c4nd copacii incepeau s& infloreasca si apoi erau atarnate de crengile lor: 115 abe athe ae ae abe the ee athe lhe athe aie allen she im lem fe | SFE Re Re Be Be ee He ie Re He He RR Hk tl Be Re He eReSih eet agen ate gotten att SE | ais ae a ee ERE ESE EEE SEE EH RE ee He he He Re Oe le > Ble Pie te tte | Legenda martisorului Se spune c&, demult, un zmeu a furat soarele de pe cer. Lumea se intristase. Psarile nu mai cAntau, izvoa- rele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni.nu indraznea sé-| infrunte pe zmeu. Dar intr-o zi, un tanar voinic s-a hotdrat sa plece sa salveze soarele. Multi dintre paménteni t-au condus si i-au dat din puterile lor ca s8-I ajute s8-I biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. A g&sit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au in- fruntat zile intregi pana cand zmeul fu doborat. Slabit de puteri si rSnit, tanarul elibera Soarele. Acesta se ridic’ pe cer inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei fi oferd fetelor pe care le iubesc sau g celor -apropiati. Rosul inseamns = dragoste pentru tot ce este frumos, wa + amintind de culoarea sangelui SE voinicului. Albul simbolizeazd sand tatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii. 116 she ie athe tle be bie athe ee ati hem vie abe alten abe tim athe He Ok SS BE SE HH: EE HEH SHES a a: BK BH hE SE : ; + # ; : ; ; ‘ ‘ ; : ; ; ; : : ' 3 ; ; ; ; a Legende ale plantelor si animalelor Veniti, dragi copil, In lumea legendelorl.. Fiecare planté,, fiecare pasire [si are 0 poveste. Pe (4nga frumusefea si parfumul unei flori sau cantecul minu- nat al unei pasdri se adaugd farmecul unel izvodiri care di 0 incarcéturé emotionalé, o vibrafie sufleteascé chiar $i in lumea necuvéntatoarelor. 7 SH Se OH aH: SH ae a: Ah: ae BH: BH Be BH: a BH: he Be whe a REESE RECKERES SESECREE EERECEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE Balada cerbului ranit Si-atunci veni in goané cerbul, Si astfel tuturor grai: — Nu vreau sa vin la curtea voastra! Si-apoi pe print il dojeni: Voi ma doriti ca pe-o comoara, Ei sufletul mi-au daruit. Voi m-ati ranit la vanatoare! Ej rSnile mi-au oblojit. Traia odata-ntr-o padure, Un mos batran cu baba lui. Erau sdraci ca vai de lume, in adancimea codrului. Dar Domnul se-ndura de dansii, Si-un pui de cerb le-a daruit; Un pui de cerb cu stea frunte, Pribeag prin codru si ranit. Dac-as veni la curtea voastra, Eu m-ag simti incdtusat. Aici in inima de codru Dragoste multa am aflat. * * * * 7 * * * * + * AB La sdrutat pe frunte mosul, A Miloasa baba it spais, H&E aUlnerijt ca pe-o podoabs Sicerbul mise vindeca. & {ar intr-o zi, trecu pe-acolo * Feciorul unui imparat, * Cu oaste mare dupa dansul * Si cu ogarii la vanat. * o * * & * * Ar trebui sd ai un suflet Mai bun, mai bland, mai iubitor, $a poti sa fii iubit de oameni $i de comoara codrilor. ~ Da-mi cerbul tau, batrane, mie Si7ti Voi da.tot ce doresti: Paduri, pasuni, averi si aur, Multe comori imparatesti! — Nu vreau averi, nu vreau nici aur, “Sunt prea bitran sd le primesc, Dar daca cerbul vrea sa vin’, €u bucuros vi-l daruiesc. 8H 9K ik BH: Bie Be BH: eB Be: ae: he kk BE a: Bk: a aie Pa REREBEBEEEECEBEEEEEE SEECEEECEEEEEEEEEEEEREEREEEEEHEEE HES Albina si paianjenul BH HH a ae HE OH a EH: NE a Bh ak: He Be ae HH: BH: a a ah ae Era odat o femeie care avea doi copii: un biiat si o fat. Copili au plecat améndoi in lume, sd-si caute de lucru, pentru c4 mama lor n-avea cu ce sd-i tina. Baiatul a intrat ucenic la un tesitor de panz, iar fata cra pietre pentru zidarii care fceau case. Dup& ctiva vreme, mama lor s-a imbolnavit de moarte si a rugat pe un om din sat sa duca veste copiilor. Omul, dup mult umblet prin lume, a gasit pe baiat si pe fat. Cand a spus omul de ce a venit, baiatul i-a réspuns: ~ Ce s&-i fac? Las’ si moara ca-i batrana si i-a sosit ceasul. Am mult de lucru si nu pot pleca. Pe fata a gasit-o suind schelele, cu pietre in poala rochiei. Cand a auzit de ce a venit omul, a lasat pietrele jos, a inceput s planga sia plecat intr-un suflet acasd. Cum a vazut-o, mamé-sa s-a ridicat din pat si, de mult’ bucurie i s-a limpezit sufletul. S-a facut ins8 neagr3 120 PSFCCECETEREEEEBEE 9H SH: BH: BH BH: SH She She ae ae ae ae ae ae ae whe a ae Be Be i Bh ie EGR sS Rs ER SEES ERLE ES * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * de suparare c&nd i-a spus ca baiatul n-a vrut sa vie. A luat apoi capul fetei intre maini, a sdrutat-o pe frunte sia zis: — Desi el a uitat de mine in ceasul mortii, il iert; iar dacé a facut cu asta vreun pacat, s8-I judece Dumnezeu! Atata a zis biata maméa, apoi si-a lasat capul pe cSpatai sia murit. in clipa aceea, fata s-a facut albini, -iar .baiatul, pdianjen. De atunci paianjenul trdieste singur, fara frati si surori si far parinti. El fuge de lumina, isi tese panza prin locuri intunecoase si e tot posomorat si supdrat; iar oamenii il urgisesc, ii stricd panza si-l omoara. Albina insd e vesela, zboard de pe o floare pe alta si trdieste cu parintii, cu fratii si surorile la un loc; iar oamenii © iubesc, caci imparte cu toti mierea pe care 0 adun’. Casa fi este fagurul cel galben ca soarele, iar din ceara albinelor, oamenii fac lumanarile care se aprind in ceasul ‘mortii si se pun sub icoana Maicii Domnului.” 121 BEEEEEECEBBEBEEBE 3 9. 389 9 a a a a aBEEEEEEEEECEBEEEEEEE 3K 3 Be ie: aie aie: ae ae ae A ah abe i: ae ale ah Bk i ae ae Dragostea de mama intr-o zi, Maica Domnului era foarte trist& si, cum sedea lang’ usa scolii unde invata lisus Hristos, trecu pe [angi ea o broasc’. Maica Domnului tinea in mani un colac pe care Tl adusese pentru fiul su. Indaté ce zari broasca, se gandi: — S8 vedem, stiu toate fiinfele cd fiul meu este cel mai frumos copil din lume? Dupa aceasta dadu colacul broastei si ii zise s intre in scoala si s¥-I dea celui mai frumos éopil ce va vedea. in scoala invata si fiul broastei. Cuma Jintrat broasca:induntru, dupa ce se uitd imprejur la tofi. copii, i se paru cd nu e nici unul mai frumos decat broscoiul séu si, tarandu-se pana la dansul, fidadu colacul, Maica Domnului, cum vazu acest lucru, a uitat durerea si cu rasul pe buze zise: = Nu numai,c3 nu-mi pare ru c3 nu |-a dat fiului meu, dar imi pare bine de ce vad, c&ci oricat de urat sé fie un copil, pentru mama care-| are este un soare. ‘Atufici Maica Domnului se intoarse si binecuvantd broasta, zicandu-i: |. larba cea mai frumoasé si mai curatd si fie p’sunea ta si osul tau s3 nu putrezeasc’ niciodaté, c& ai facut pe Maica Domnului si rad si s8-si uite durerea. 122 BEECEEEECEEEEEEE Ek ae he Be ae a: ae: eh hk hehe BN: BH: a: i: a aE IE aE aE aE RKKRRRRRRRRAAERRRRRRRRRERRER RRR ie EAI NEO Randunica A fost odata o fat’ frumoasé si tare vrednic’, cum nu se gisea alta pe lume. Venindu-i vremea s& se mirite, a luat de barbat pe un fecior din alt sat, care mai avea doi frati insurati si sedeau cu totti intr- 0 casi, fiecare in odaita lui. Tot in cSminul acela locuiau si parin Nurorile lor cele doug, care tineau pe fratii cei mari, erau lenese, se sculau tarziu de tot si_nu lucrau nimica toati ziua; cea mica ins& se destepta cu noaptea-n cap, aprindea lampa si, luand cusatura in mand, ori intrand la razboiul de fesut, incepea s& cdnte. Cand se crapa de ziu’, se apuca de dereticat, aducea api, facea focul si punea de mancare. Casa fi era curata, barbatul intot- deauna primenit si masa cu rost si mai devreme pus dect la cumnatele ei. jin toate le-ntrecea, de nu puteau si stea in rand cu ea, din care pricina fi ziceau in ras Randunica, adicd singur§, unicd-n rand cu ea. Nu mai puteau de necaz cand le certau barbatii ori soacra, dandu-le de exemplu pe nevasta fratelui celui mic, Dac& au vazut ele una ca asta, au inceput sa i-o coac’. Au mers intr-o zi toate trei la garl8, s& se scalde si, c4nd au fost in marginea apei, cele doua i-au zis: =a stai, cumnatic’, s8-ti tdiem nifel din par si si ne afumam cu el, ca s8-ti cilcdm si noi pe urme cu vrednicia. 123, RR KR RRR RRR RR RRR RE RRER RRRBenn NN NOON ONS | Au prins-o si una o finea de picioare, iar alta’ a inceput s-o intepe la gat cu foarfecele din cusdtura, vrand s-o omoare si s& zic8 apoi cd s-a inecat. Maica Domnului, vaz4nd toate acestea si nevrand s- © lase de batjocura lor, a prefacut-o intr-o pasare, care a zburat pe luciul apei si s-a ridicat apoi in inaltul cerului. Cum una din cumnate o tinea de picioare, cand si-a luat vant s& zboare, a apucat-o de coada sia ramas cu mijlocul ei in mana. Intorcdndu-se acas3, au spus, prefécandu-se c& plang, cd cumnata lor s-a inecat. lar pasdrea, zburand, s-a dus mult vreme unde au dus-o ochii, trecnd mereu muni si ape, fra s& mai priveasci inapoi. Era alb la fulgi, asa cum fi era cmaga de pe ea cand sta pe marginea garlei; a ramas ins’ cu o pat rosie la gat, din pricina picaturilor-de sange ce ‘incepuserd s& tasneasc8, c4nd au intepat-o cumnatele ei si cu coada ca o furcd scobité la mijloc, din cauza penelor smulse. $i astfel s-a deprins s& zboare lin pe luciul apei, sa se ridice deodat& in v8zduh si sé se duc in largul lui ca o sdgeata. ‘Ajungand si iernand ea intr-o tara departat, pe la mijlocul prim&verii, cand incolteste iarba, a prins-o dorul de meleagurile unde a trait si, luand-o indarat, a venit la locul ei de odinioar’, fcdndu-si cuib sub streasina inalt’, s& vada ce si cum mai e pe-acolo. Se scula ca de obicei cu noaptea-n cap $i ciripea ca si mai inainte, desteptand pe toti ai casei Cumnatele, cum au vazut-o, au sfeclit-o si si-au zis: -Sa 4 asta e Randunica, cumnata noastra! : : x : : ¥ : aS YAOI Si iardsi i-au pus gand rau. Barbatul ei a banuit cd acesta o fi sufletul nevestei lui dragi si ijea cuibul, dand porunc’ si nu care cumva sé-| strice cineva. Una din cumnate insd, intr-o zi, cand era singura acasa, a luat o prajina si Lastricat, spar- gandu-i ousoarele. | s-a uscat ins& pe loc mana dreapta din cot si, soptind ici-colo intamplarea, au aflat-0.toti. Randunica si-a facut atunci alt cuib in podul casei cirip-cirip, toaté vara da tarcoale-n jurul ei. intr-o cumnata cealalté, s-a suit in pod, a prins raridunica si puii, sii-a aruncat pe cosul vetrei, tocmai cand iesea fumul mai gros pe el. Credea c-are sd arda sio s8 scape astfel de ea. A scuturat ins din coadd randunica si a inceput, din atata apa stransa-n zborul saltare} pe luciul raurilor, si curga picaturi multe, ce-au stins pe loc focul: Si:n-a fost.cu nimic vat&matd; s-a innegrit doar si ea, si puisorii de funingine si asa au ramas la culoare. " Si-a adunat apoi din nou puisorii, si-a facut cuib fntr- un colt al odaii barbatului ei, si fie tot mai aproape de ce- i era drag. Din clipa aceea, cumata cea dusmSnoas’ a ramas ins& gangava. De-atunci s-a inradacinat credinta intre oameni, c& i se usucd mana celui care stricd un cuib de randunic3, iar cine incearc3 s-o omoare, ori s8-i omoare puii, isi pierde eraiul. i25 RRR RE RRR RRR RRR RRR RRR REO KMYPEDODOOOOIBODOIOOODOO OB IOODEALCEOE IEE : : Donnnnnnnnnnnnnnnnnnned Cum a facut Dumnezeu ciocanitoarea A fost odatd ca niciodatd, caci dacd n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. $i ce vreau si va povestesc, este demutt, de pe cdnd oamenii nu erau inrditi cum sunt astazi si nu-si faceau rau, nici nu se dusmaneau; de pe cAnd umblau soarecii clare pe pisici si lupii se imbratisau cu mieluseii, sdrutandu-se frateste. Pe vremea aceea, Dumnezeu nu se ascundea de ‘oameni, ci umbla pe pimant, totdeauna intovarasit de Sfantu Petre, impartind oamenilor mila si darurile sale. Lui, Sfantu Petru nu-i placeau insectele cele mici, ce se tarau pe pamant si i se suiau sus pe picioare si-l intepau ori il gadilau. De aceea 7i spuse intr-o zi Domnului: ~Doamne, toate le-ai facut bune si cu mult sin} pe acest pdmént, numai un lucru, nu. = $i ce'lucru, Petre? intreb& Dumnezeu cu un glas bland, c&ci mult il iubea el pe Sfantu Petru. ~ Insectele'ce le-ai lisat s8 se tarascd pe pamént si sub pamarit, nu le-ai facut bine, c&ci necdjesc mult pe cea mai iubita faptura a ta, pe om. ine, daca zici tu Petre, s8 nu mai fie, iti voi face pe voie, ++ $i aga zic4nd, porunci tuturor insectelor sa se adune langa el, iar dup’ ce se adunar’, Dumnezeu le stranse binigor, le puse intr-un sac si leg sacul la gura. iscu- 126 : : ¥ : RARER OOOO II Tocmai cand a terminat Dumnezeu treaba, iaca trecu pe acolo o femeie. Dumnezeu o intreba: —incotro-te duci, copila? =incutare loc. — Dacd e asa, ma rog, ia si sacul acesta, cd eu sunt bitran, si-l du pana la groapa din marginea satului, unde si4 arunci cum se afl el, bagand bine de seama ca nu care cumva sé dezlegi sacul. Femeia lua sacul, dup ce fégddui cd nu-! va dezlega, gi plec’, dar cand fu aproape de groapa 7si zise in gandul ei: ,Eu duc sacul sta in spinare, fara s& stiu ce are in el, dar daca m-oi uita si eu in el, ce are si fie?" Asa zicandu-si, puse sacul jos si-! dezlega, iar insectele incepurd a fugi care incotro. Se puse ea degrabi sd le adune, dar pace. Dumnezeu si Sfantu Petru, care stiau de fapta fem: is = Dar bine femeie, ce facusi? Cine te-a indemnat si dezlegi sacul? —Curiozitatea, Doamne! - — Ah! Femeie, femeie, zise Dumnezeu. Curiozitatea te-a pierdut pe tine, cdci insectele se vor imprastia peste tot pSméntul, iar tu ciocdnitoare sa te faci si blestemata s fii a le cduta si a le omori in vecii vecilor. — Amin, zise Sfantu Petru. ‘Asa raspliti Dumnezeu curiozitatea femeii si de atunci si pan’-n ziua de azi, ciocdnitoarea vesnic umbld sa comoare insecte. 127 RRR ARERR RE REE R REE RRRREIMER Ciocarlia Cicd era odata un imparat si o impar’- teasa. Ei se bucurau de toate bunatatile de pe lume, numai copii nu aveau. $i le era tare rea inima, c& poate s8 fie omul cat de bogat, dac& n-are cine-i mos- teni numele, degeaba mai trdieste pe lume; c& averile-s trecdtoare, dar numele cel bun ramane. Acercat ea, imparateasa, fel si chip sa facd copii, dar nici c-a putut face. intr-o zi au fScut impiratul si imparateasa un praz- nic mare s& aiba pe cealalt’ lume, c& dacd n-ai copii, sezi cu $&rana in gurd si nu-ti d& nimenea de pomana macar o lingurd de apa. La petrecerea ceea s-a strans lume de pe lume si au venit mulfime de femei cu copii mici in brate. Si toate se bucurau si se uitau cu drag la ingerasii lor, numai impardteasa sedea de-o parte si ofta, cd ea nu stia dragostea de mami si bucuria casei celui care are copii la mas&. Si a intrebat si ea pe toatd lumea: ce s& faci, si aia si ea copii, c&-i arde inima, cd nu-i siea mami... jntr-o noapte a visat imparateasa c-a venit la eao baba sii-a zis: 128 IIR RRR ERK RE RRR FOO ICI OI KKK IK Ke Kk FRI KKK RRR: FRR: RIECK — Bucurd-te, mériti imparateasi, ci imparatul ‘imparatilor a poruncit sé ai si Maria ta un copill in bucuria cea mare s-a trezit si a dus vestea asta i imparatului. Dar s4 nu se bucure omul de tot, cand ‘di norocul peste el, c tot suigul are si coboras, si dupa bucurie vine si scarbi, si jelanie. Peste nou’ luni de la visul acesta, impardteasa nascu o copila mandré si frumoas’, de nu mai era alta ca dansa nici in Lund, nici in Soare. $i a trantit imparatul 0 cumitrie de s-a bucurat imparatia. $i nu le era acum casa pustie si t&cut, ci numai veselie'si voie bund, de'socoteai dumneata cé-i rai in casa ceea, nu alta! $i crestea copila vazand cu ochii! Cat cresc- ale Noastre intr-un an, ea crestea intr-o zi. $i asa era de mandré si frumoasé, de si Soarele statea de se uita la ea, 4, vedeti, cat umblase el prin lume, asa minune nu. mai vazuse. Dar si fetei ji era drag sfantul Soare; ci, oricat stdtea pe afar8, numai a el se uita. $i azi asa, maine asa, numai ce s-a indragostit copila de Soare. $i cum a crescut fata mare, numai ce-i trsneste intr-o zi in cap: spuse imparatesei cd-i este drag Soarele si c& vrea s& se ducd la el acasa. laca ce poznd-i trecu fetei prin cap, de le venea parintilor sa innebuneasca de scarbi si s8 apuce cdmpii. Bine-i cand are omul copii cuminti, nu de cei ce umbld cu gandurile dup Lund si Soare! Au incercat ei, imparateasa si imparatul, si-i scoatd nebuneala din cap, dar unde a fost chip? A inceput fata a se usca de pe picioare, de socoteai ci se prapadeste. Numai intr-un plans o ducea si numai intr-un vaicarit si ziua, si noaptea. 129 RRR RRR ERR RRR REE KERR RRR RRSi vazand inima de parinti cd li se prapadeste odorul, o invoird s porneasc’ la casa Soarelui. $-a mers fata, s-a mers drum lung, prin p&duri, prin codri, peste vai, prin munti si peste munti si a ajuns la o ap mare. Din apa a iesit o fata frumoasd, care a indragit- o. Fata aceea i-a facut un pod mare peste apa si astfel a trecut dincolo. $i iar a mers fata cale lunga, si pe un camp a dat de o babi, care pastea niste gaste. Baba intreb’ unde se duce si ea fi spuse gandul. Babei, fiindu-i mild de frumusetea ei care se irosea pe drumuri, a fermecat-o si a suit-o-in inaltul cerului, si, c&t ai coace un ou, a ajuns inaintea curtilor sfantului Soare. Mama sfantului Soare a iesit inaintea fetei, mani- asi, sia intrebat-o ce cautd. t = Caut pe dragul meu, pe sfantul Soare, c& de mult’ vreme de dorul si dragul lui am pornit de acasa si multumesc cd l-am gasit. © _ . Maina sfantului Soare s-a suparat si mai tare pe ea sia blestemat-o, inainte de a o vedea fecioru-sau, si se pfefaca intr-o pasarica. Fata se prefacu in ciocarlie si de atunci ia drumul ctre soare, ea s8-l gaseasc’, dar nu mai ajunge la el. And ciocarlia placa de jos spre soare, fi tare vesel’, dar ‘c4nd 9’ ajunge blestemul mamei soarelui, porneste supdrat&:spre pamént si tacut, se ascunde in ierburi. KRKKRRRR RRR RRR RRR RRR 130 i KK EIR x : x x ¥ x : : : RAKRRERRER Legenda cucului Erau odata doi frati ramasi de mici fard tat si fara mami. Pe unul il chema lon si pe celalalt Cucu. Si, de la o vreme, daca au vazut ci nu au cu ce sd trdiasc’, au plecat si ei in lume, s8 gaseasca un trai mai bun. Si au mers ei cale lunga, o zi intreaga. Cand sd treaca printr-o padure, iaca le iese inainte un lup. Baiefii se speriar si o luard la fuga, sdracii, care incotro au vazut cu ochii: lon intr-o parte si Cucu intr-alta. Pe innoptate, Ion s-a patolit din fuga si a inceput s8-si caute fratele. Du-te incoace, du-te-ncolo, cat8-Ispre risi- rit, spre apus, degeaba! Cucu nicdieri. $i a inceput lon sé planga cu lacrimi si s&-| strige cu glas asa de plangator, ca ar fi miscat si pietrele: ,,Cucul... Cucul... Cucu!... Cucu!"... 131 EXO 4 YEDDA CLE FRI RRR RRRKKM KKK KM KKK KKK x RRR RRR RRR RRR RRR RRR * Si a cutreierat el o saptimana de zile drumurile, campiile, muntii si padurile, intreband din om in om, din sat in sat; dar zadarnicé i-a fost osteneala. Slabise bietul baiat si se uscase de nu-1 mai cunosteai, dar el tot nu se asa si striga mereu: ,Cucu! Cucu! Cucu!" + S-a intamplat cd intr-o zi a trecut pe acolo Dumnezeu cu Sfantul Petre. — Doamne! Ce suferinta o fi pe copilul acesta, de se trudeste atata? il vezi cum a slabit? Numai oasele-s de el, — Ce si fie, Petre! A avut si el un frate si -a pierdut. Acum il cauta pe toate drumurile si-I plange... — Fie-ti mil, Doamne, de el si il usureaz, f3-| pasare ca si nu se mai trudeascd atata, caci pasdire find, poate il va gasi mai repede. * —Fie cum zici tu, Petre. $i Dumnezeu facand niste semne cu mana, indata copilul acela s-a prefacut intr-o pasare; si... zbarr... in zbor spre padurea vecin’. De acolo, prin gradini si peste c4mpuri tot strigd mereu: ,Cucu! Cucu!" $i cAnt& ,cucu! cucu! de la inceputul primaverii si pané la Sfantu Petru; iar atunci raguseste de atata strigat zadarnic, Tocmai la anul va incepe iar; si asa va striga cat fi lumea, pe frate-sdu, pe care nimeni nu stie daca il va gasi. 132 EEO Privighetoarea si turturica Apoi se zice cd privighetoarea s-a luat la intrecere cu turturica: s4 stea amandoua intr-o noapte de var’, fara si doarma, si s& asculte toate sunetele si care dintre ele va ‘invita mai multe cdntece, aceea si castige. Cum s-a inserat, turturica a adormit butuc si tocmai dinspre ziud s-a trezit la strigitul unui om, care nu-si putea prinde calul: turrr! turrr! $i daca a auzit ea asa, n-a mai putut sé doarmé si cu atata s-a ales dintr-o noapte intreaga. Privighetoarea a vegheat toatd vremea, de cu seara si pana dimineat’, si a invajat doudsprezece cantece 133 NICK KKK YEO FRR RK RRR RRR RRR RRR RRRSOOO KKK ROADOOIOOOOOIOO AIOE minunate: soaptele vantului, fluieratul ciobanilor, mur- murul izvoarelor, fosnetul frunzelor. * Cand a prins a se inrosi gearia rasaritului, numai iaca si turturica langd privighetoare. — Ei, draga privighetoare, cum ti s-a parut noaptea? ~ Cum sa mi se pari? Frumoasa, cum n-am mai vazut de cdnd am iesit din ou, dar dumitale? ~ Si mie, zice turturica, da si vedem ce stim. la ‘incepe dumneata intai! incepu privighetoarea a cAnta de-ti era mai mare dragul s-o asculti. A-nlemnit si turturica, si crangul dim. prejur de atata maiestrie. Dupa ce termina, turturica fi atata am invatat: turrr! ture! * Si astfel'a cdstigat privighetoarea. Din vremea aceea privighetoarea, pentru o noapte de veghere, e cea dintdi dintre cAntarete. fn fiecare noapte cAnt§, jar turturica se culc’ si cnd se lumineaz de ziua se trezeste si éa si prinde a canta, dupa cum a invafat: turrr! turrr! Cioara Pe vremea cand Sfanta Duminicd traia pe pdmant, a avut nevoie de o servitoare, ca s&-i ingri- jeasc casa. Cduténd ea servitoare incoace si incolo, a gasit una. Cum se intampla ins8, ca tocmai servi- toarea Sfintei s8 fie tiganca. Sfanta * Duminicd n-a tinut seama de asta, ci numai treaba voia sa-i facd.” Dar tiganca, cum ji tiganca, buna de gura si nu cu tragere de inima la lucru, ori de cate ori intreba Sfanta: ,Ai facut ea réspundea in fundul gatlejului: ,,Da, intrebatul, tiganca cu ,,Da, da da,da" iar lucrurile nu se prea faceau cum trebuie. sintr-o zi, Sfanta Duminic’, inainte de a pleca la biseric’, fi spune servitoarei ca si-i faci mancare si s-o potriveascd asa de bine, ca atunci cdnd se va intoarce ea de la biseric’, si fie mancarea gata, dar nici prea calda, nici prea rece. Zis si facut. Se duse Sfanta Duminicd la bisericd si, cand se intoarse, intreba de fa usa: = Gata mancarea? Ai facut-o cum ti-am zis? Servitoarea de colo, se umfla cu réspunsul: =Da, da, da, da! 135 x ¥ x ¥ ¥ ¥% ¥ ¥% = ¢ x * ¥% % ¥ ¥ ¥ ¥% ¥ ¥ spuse: ¥ ¥ ZO AS| st 8 cam ado #! mam wet ¥ ocmnai. ‘igdtul unui om care nu-si putea prinde calul si ja, dal" * , OT so maine asa, Sfanta Duminicd se alegea cu ¥ : : ¥% E : ¥ ¥ ‘ ¥% ¥ ¥ ¢ % F ¥ ¥% ve PRR R RRR RRR RK RRKKKKKRKKRRRRRRKKK. : : : / Bonnoannonnnnnnnnncn OOOOREECE KINKY Sfanta Duminic’, bucuroasé, ia lingura cea mare,’ca s guste mancarea. Cum era flamanda, inghiti ciorba toaté din lingura, dar vail mancarea ardea grozav si intr- atét se necaji Sfanta de arsura ce a suferit, c8 o blestema cu foc pe figanca: — Piei din fata mea, slugd rea si mincinoasa! Pentru aceast neascultare si minciund, s8 te prefaci in pasire urata si alungata de lume! Si indata se prefaicu tiganca in cioar&, cu pene negre- cenusii cum este si acum. insd ea, chiar asa cioard, cum era, tot mai incerca s raspunda stipanei cu raspunsul ei de totdeauna, dar in loc de: ,da, da, da, da" nu putu zice decét: ,cra, cra, cra, cra!" si cu astfel de glas a rimas » cioara pan in ziua de azi! Bradul sau pomul darurilor Cand bunul Dumnezeu a creat lumea pomilor, a impodobit pe fiecare cu © multime de tucruri frumoase si.bune. Astfel un pom a fost daruit cu pere, ori cu frumoase mere galbene si rosii; altul.a c&patat gustoasele cirese, care sunt cel dintai dar de fructe ale verii, sau viginele rosii, surori bune .cu ciresele; iar alt pom a rodit Aucile cu coaja tare, care ne ¥% x : : € ¥ : ¥% K. : imbie la trud3, ca s3 le putem gusta miezul alb si lSptos; ¥ i xX 5 : Me tot aga a luat fiingS rodul diferit al lumii intregi de pomi, care impodobesc dealurile si vaile, gr&dinile si livezile. Bradul, ar fi vrut si el s& fie un pom cu fructe pe dansul, sa stea in apropierea oamenilor $i s& aduc si el bucurie copiilor, cum fac dulcile cirese, cand se ingin’ primavara inflorit& cu vara soarelui cald. Dar vesméntul lui intunecat nu atrégea pe nimeni si toti radeau de frunzutele lui ca acele si de cucuruzul lui fepos. $i bietul brad plec’ amarat din lumea pomilor si se retrase departe, in padure. Ce putea si faci? N-avea ce 136 NECK RRR RRR RRR RRR RRR Kisi dea oamenilor. Plangea in sufletul sau, dar fara si se tanguie, fara sd se revolte. lar bunul Dumnezeu, care le vede pe toate si are griji si de bobul de roua, si de firul de iarba, auzi rasul rautacios al pomilor roditori si vézu lacrimile bradului cuminte. Se apropie atunci de dansul si-i spuse: - Nu fi m&hnit, bradule. Jie nu ti-e dat si porti fructe, pentru a satura licomia oamenilor. Asteapta si vei vedea cé si tie iti port de grija. Asa trecu vara si toamna. Cand veni iarna, pomii isi pierdusera nu numai fructele frumoase si ademenitoare, ci si intreaga bogatie a frunzelor. $i stiteau acum cu ramurile goale si triste, in b&taia gerului si a vanturilor, care treceau haulind si radeau de saracia lor. ~Bradul insi rimase verde, pastrandu-si_ intregul vesmént de cetin’, nepasator de asprimile iernii. lar dupa multi ani, cand imparatii de la rasarit, au venit si aducd daruri copilului dumnezeiesc, au vrut s le impodobeasc’ si cu ramuri verzi, dar, fiind iarna, n-au gasit decat bradul, care isi pastrase vesmantul verde. Ej aduser& atunci copilului tisus un bradulet verde, pe care au aninat darurile si lumanarile. De atunci ar fi si obiceiul, c& Mos Cr&ciun aduce in dar, bradul impodobit, de sfanta sArbatoare a Nasterii Domnului. Bunatatea bradului jntr-o toamna o pasaric’ cu aripa rupt, ramasé singura deoarece surorile ei zdravene plecasera in tarile calde, incerca sa-si géseascd un culcus pentru frigul care se apropia. ‘in pdure s-a dus la mai multi copaci pe rand: — Fagule, te rog s4 mé lasi intre ramurile tale pand la primavara! — Nu pot, spuse fagul. Du-te de aici! —Te rog, stejarule, lasd-ma si ma addpostesc in co- roana tal — Nu vreau, fi spuse stejarul. Vrei sé-mi ménanci ghinda. -_ — Hai, salcie, tu esti mai bland, primeste-mé si pe mine! — Nu primese straini, spuse salcia. Caut in alt parte. Bradul vazdnd pasarica trist’, o intreb&: Ce s-a intamplat, pasaric&? = Nimeni nu vrea si ma primeascé si eu nu pot s8-mi gasesc adpost pentru iarna, am aripa ruptd, sunt singura... = Vino la mine, draga pasaricd. Pe ramurile mele poti s8-ti faci culcus unde vrei tu si sa te plimbi tn voie. Eu ma bucur cd pot s& te ajut. P&sSrica fericit’ se grabi sa-si pregateascd locul de iernat. Vantul incepu sa sufle cu putere, frunzele pomilor cadeau una cate una. Sa scutur si frunzele bradului? intreba vantul. te het Si Be te So Se So Se— Nu. De brad sé nu te atingi pentru cd el a fost bun cu biata plstricd. Trebuie si-1 rasplitim pentru fapta sa bun’, a spus imparatul vanturilor. $i de atunci bradul are frunzele verzi si in timpul iernil. Legenda pinului Pe vremea cand lisus mer- +=. gea pe cdmpia din jurul orasului Nazaret, s-a oprit intr-o valcea, sub umbra unui copac, s& se odihneascé. Dar, fiind caldurd prea mare, nu putea dormi deoa- rece umbra nu era destul de rdcoroas’. Copacul era un pin, lipsit de frunzis bogat dar, intelegand parca dorinta-lui lisus, incepu s&-si indoaie usor ramurile si s3 ating’ frunzele ca niste ace incat scotea niste sunete duioase din intreaga lui coroana ase- meni unui cantec de leagan. lisus, ascultand adierea lina a copacului a adormit linistit, simtindu-se leganat ca un copil de cdntecul frema- tat de acesta. CAnd s-a trezit, a privit cu drag la copac si i-a zis: ~ S8 fii binecuvantat de Domnul si lemnul tu s3. nu fie dat prada focului, ci s4 fie folosit pentru incantarea auzului la fabricarea instrumentelor muzicale. $i de atunci din lemnul pinului se fac fluiere, viori, violoncele, cobze, buciume deoarece este trainic si sund tare armonios. 140 Legenda mesteacanului Cicé pe vremea ¢ténd Dumnezeu_umibla’ pe ~pa- mnt s-a oprit ostenit intr-o padure s& se odihneasca. Vietdtile p&durii, ‘pasarile, greierasii s-au adunat pentru a-| adormi cu cantecele lor, iepurasii, cerbii, c3prioarele au venit sa-! inveseleasca, jar copacii s-au imbracat.in haine scumpe si au facut zid de jur imprejurul-locului ca s&-1 ocroteasca, s& nu vind cineva sé-i tulbure somnul. in acest timp un copac venea imbracat ca vai de el si din ramurile lui curgeau lacrimi care se scurgeau peste coaja negricioasa si se jeluia c4 nu are straie de sarba- toare, ca si-| cinsteascd pe Dumnezeu cum se cuvine. Dumnezeu, auzind jelania copacului, deschise ochii sil chema pe mesteacan la el. — Nu te mai jeli! lata cd te binecuvantez ca de azi inainte s& cresti inalt si falnic iar lacrimile care i-au curs pe trunchiul tu si se prefacd intr-o coajé alba care sa sclipeascé la fel ca argintul in razele soarelui. De atunci scoarta mesteacnului nu mai este negri- cioasé ci alba si neted&, deosebindu-se de toti copacii.Legenda salciei plangatoare Salcia plangatoare a fost odata un copac mandru, care isi inalta _ cu trufie ramurile spre Cand Pilat chem’ pe lisus la judecata si-t ascult’, fri s-i gi- . seascd vind, el il dédu pe mana ostasilor ca s-I chinuiasc’. Ostenii salbatici nu asteptau decat atta. Se duser’ {in gradind ta s8-si caute nuiele si numaidecat puserd ochii pe famirile zvelte ale salciei, care stétea tn mijlocul Bradinii sidin care rupser& o multime. Salcia nu banuia insa la ce aveau s& slujeascd ramu- tile sale. Dar vizu indata ca lisus fu adus acolo. Ostenii cruzi fi smulseré haina din spate; apoi il legaré de un copac si-l lovird cu nuielele, pan ce tasni sangele. lisus indura toate chinurile, fara ca din gura lui s& iasa 0 vorba de jelire. Dar salcia fu cuprinsi de o durere adanca. fi era rusine csi diduse ramurile pentru un lucru atat de rau i nu.mai indraznea s3-si intind’ ramurile catre cerul albas- tru; jelind, ea igi apleca frunzele si ramurile la pamant. Astfel deveni o salcie plangatoare. Florile salciei Se spune c la inceputul lumii nu era deloc iarna, pomii rodeau de dous ori pe an si iarba se cosea de patru ori. Dar deodata vremea s-a schimbat, a inceput un vant rece, norii grei au acoperit cerul, a inceput sé cada bruma si odatd cu ea si frunzele pomilor. Dup’ doui, trei sapta- mani a inceput si ning’. Troienele s-au facut cat gar- durile. Soarele nu se mai ivea deloc. Tristi, oamenii credeau ci a venit ziua de apoi. Copacii acoperiti de z4pad& stateau cu crengile aplecate spre pimnt. Cand ninsoarea s-a oprit si s-a ivit soarele, un glas puternic s-a auzit deodata —Toti copacii si vind la Dumnezeu! ‘Atunci minune: arbori ‘puternici ca stejarul, fagul, ulmul, teiul frumos, plopul. drept ca lumanarea, merii, perii, tofi s-au indltat in Impardtia cerului si s-au inchinat Domnului. — Fiti bineveniti, scumpii mei copaci, le-a zis Dumnezeu. Nu va speriati de zpada. Ea se va topi si cand va fi din nou cald si frumos va trimit inapoi pe fiecare la locul lui. Pana atunci, fiti musafirii cerului! Copacii s-au inviorat la céldura, mugurii au inceput s& se umfle, au aparut frunze si flori neintrecut de fru- moase. Salcia, nemaiavand rabdare, a deschis usa cerului si a vazut piméntul inverzit peste tot. Fara sd-si ia ramas bun, fra sé multumeasc’ pentru gazduire, fugi din cer si 143,cu iufeala vantului se aseza pe malurile raului la locut ei. Oamenii s-au adunat s8-i vada florile albe ca zSpada. Dumnezeu s-a suparat cd salcia i-a cAlcat porunca si a plecat de capul ei. A spus arborilor: — Nu este frumos ce a facut. Nu merit& darul cerului; de aceea am s-o pedepsesc si am s8-i schimb florile albe ‘in matisori pufosi. Asa va raméne in veci. in noaptea urmatoare au plecat toti pomii din cer la locul lor pe pémént. Crengile erau incarcate cu flori, dar primit din cer. De aceea, primavara pomii infloriti sunt o particicd de ral. Oamenii nu se mai satura s8-i priveascd i s& le simt mirosul florilor. Numai salcia, pe malul rdului, cu crengile lasate in jos, parca plange dup florile ei albe. Busuiocul la crestini Multé vreme. nu. s-a stiut unde era ascunsi de evrei crucea pe care ‘si var- sase sangele Domnul nostru lisus Hristos. ." Crestinii din toate: par- tile doreau cu. ardoare si 0 gaseasca. Dar, la ce ar fi folosit descoperirea “sfintei..cruci.a Domnului pe acele vremuri, -cand crestinii abia se puteau aduna prin pesterile din paduri si se roage?! Tocmai pe timpul Sfantului Constantin cel Mare, care a oprit persecutiile asupra crestinilor, crucea Domnului a fost scoasé la iveala. Intr-adevar, c& si Sfanta Elena, mama imparatului Constantin, a mers la lerusalim si cu cheltuieli mari a facut sSpaturi pe Golgota, dar in zadar. Parcd pamantul nu voia sé elibereze din tainica lui tacere sfantul odor demult dorit de crestinatate. Dar iat, spune o veche traditie crestina, c3 pe o coast a sterpei Golgota, era un petec de loc, unde crestea in fiecare an, din timpuri nestiute de cercetatori, un covor de flori verzi si mirositoare, cine stie de ce mana binecuvantata semanate. Era o micut grddina de busuioc.Sub aceastd binecuvantata gradina de busuioc era ascunsé crucea rdstignirii Domnului. Intr-adevar, facdndu-se gi in acest loc sApaturi, s-a aflat, intreg si in cea mai buna stare, lemnul crucii Domnutui Daca regasirea crucii a adus mare bucurie, apoi mult mai mare a fost uimirea cand crucea Domnului facea si minuni, timaduind pe cei bolnavi, care cu credinta se atingeau de ea. $i de atunci a ramas busuiocul ca floare blagoslovit3, care imipodobeste crucea crestina si se intrebuinteaz’ la diferite sarbatori, la stropitul cu agheasmé, Ia sfintirea caselor sau a unor obiecte. Legenda macilor Odatd, demult, o mama vaduva si sérmané avea si ea pe sufletul ei un odor de fecior, la care se uita ca la lumina ochilor. Acesta era bun si cuminte si asculta de vorba maici-si, ca de sfanta Evanghelie. Acu, intr-o zi, neavand biata femeie ce sd-i dea baiatului de mancare, a scos un stergar ales pe margine, pe care il avea ca dar de la maicd-sa sii |-a dat impaturit frumos baiatului, pentru a merge in alt sat, la un neam al ei, ca s8-i dea pe el un cdus de milai si un bot de branza. Dar bordeiul vaduvei era la marginea satului si, ca sa treci in satul celélalt, trebuia sa tai o pddure mare si intunecoasd, apoi o campie si dupa aceea, un deal si-o vale, pustie nevoie mare. I se strangea inima femeii de grij8, cand socotea ca-i atata cale lung’ pentru fecioru-sdu, care de. sdrdcie $i nemancare, de abia se tinea pe picioarele-i subrede, dar ce era s& faca? Isi fécu © cruce, il puse si pe copil sa se iinchine, s& zicd un ,Doamne ajuta” si-l porni la drum.Pornise baiatul cam cand era soarele de dou suliti pe cer si acum era aproape de-nserat si bietul copil nu mai venea. Biata maicé-sa facea ce facea, iesea in prag, punea mana streasina la ochi si cerceta zarea. De fecior nici gand. Daca vazu ea cd asfinteste soarele si nici fipenie de vietate nu se zSreste cat cuprinzi cu ochiul, isi trase stergarul bine pe cap, intepeni usa bordeiului si, mai mult moartd decat vie, porni s8 afle de urma feciorului su. Merse ea mai intai mai domol, trecu padurea si iesi pe campie. Din vreme in vreme, isi striga feciorul pe nume, doar i-o raspunde. O cuprinse atunci o fric’ si mai mare si o lua la fuga peste cdmpul plin de maracini si unde punea piciorul, tot in maracini se infunda si-l scotea plin de sange. Dar ea nu simtea nimic, cd in sufletul ei nu era decat frica pentru copilu-i rStcit. Si alerga sérmana intr-un suflet sila tot pasul picura sdngele din t&lpile-i impunse de spini si unde cddea picdtura de sAnge, rasdrea o floare mare si rosie, pana ce se umplu cmpia toat& de asemenea flori. Taman cand rScnea ea mai amar: ,lonic8, lonicd" numai ce auzi, de dincolo de deal, un glas slab de copil venit ca de la mare depirtare, care ingana: ,mam3, mama". Femeia nu mai simti nici urcusul greu al dealului, nici valea abrupté si intr-o clipit& fu lang copil, unde c&zu grimada. Dup ce-si mai veni in fire, isi lud feciorul in brate si porni cu el inapoi, acas3. Dar cand sa treac’ peste cam- pie, ce s8 vezi? Numai flori rosii, incotro c3tai cu och De atunci se zice cd ar fi macii pe p&mant. Povestea papadiei inainte, oamenii, erau mai buni decat astazi: Pe atunci, chiar Dumnezeu venea pe paméntul nostru, avand ca nelipsit tovaras de calatorie pe Sfantul. Petru. in chipul unor ~ mosnegi_ ba- trani, cu haine sracacioase, de-ai fi crezut cd sunt niste cersetori, umblau prin lume, nestiuti de nimeni, raspla- tind fiecdruia dupa faptele sale. Pe vremea aceea trdia un biet mosneag singur, deoarece toti ai lui muriser8. Lucra pe la cunoscuti. si fiecare fi ddea ba 0 haind, o incaltare, ba de-ale gurii ori un ban de cheltuiala, cdci jl stiau cd e om harnic, econom si cinstit. Mai ales toamna, cdnd se ficeau praznice in sat, mosul c&pata cate si mai cdte bunatati. Dar odat cu anii, mogul se simtea tot mai slab, tot mai batran. $i-| chinuia mereu un gand: Eu am méncat la multe praznice straine, in viata mea. Dar mie, care nu am pe nimeni, cine-mi va face pomeni, cand voi muri?" Si cu bruma de bani ce-i avea strngi, injgheba si el ‘cum putu un praznic de sufletul lui. Toate find gata, batrénul pofti lumea la praznic. Asteptd mult, dar niciun om nu-i psi pragul.Toti din sat igi ziceau: ,Bietul mosneag, nici el nu are ce manca. Unde s& mai mergem si noi? in loc s&-1 ajutam, si-i ludm si ce are?” $i nimeni nu veni la praznicul mosulu Foarte mahnit, neintelegand asa ceva, mosneagul isi lua tot ce pregitise: oale cu sarmale, pilaful, colacii, lumanérile si intinse masa pe la rascrucile drumurilor, pe maidane si pe oriunde stia ca trece lume; doar s-a nimeri vreun nevoias s& guste si din praznicul lui. = Unde vom gasi ceva de-ale mancarii, Doamne? grdi Sfantul Petru lui Dumnezeu. Sunt lihnit! —-Vom afla Petre, rispunse Domnul, iatd satul nu-i departe. Cum coborari un deal, Sfantul Petru vazu ca in adevar s-apropiau de poarta farinei unui sat. Ajunsi acolo, mare.minune! De o parte si de alta a drumului, cateva stréchini cu sarmale gi pilaf, din care se ridicau aburi cdiduti, iar deasupra, colaci rotunzi, rumeniti frumos si cu lum4nai aprinse infipte la mijloc. Mosul nu uitase s& aduca si aci bucate. Fara a mai intreba ceva, Sfantul Petru se apucd de infulecat “gospodareste. Dumnezeu facu la fel, dup’ ce mai intai binecuvanta mancarea. — Totdeauna ai avut grijé, Doamne. Slavit fie numele tau! Se.inchin’ Sfantul Petru, dupa ce-si potoli foamea, punand colacul si lumanarea in buzunar. ~ Ba mai bine multumeste crestinului cu inima bund, care, desi sarac lipit, a adus aici tot ceea ce noi ospatam. “$i, himinat de vorbele lui Dumnezeu, Sfantul Petru intelese toata povestea praznicului — Nu se cuvine, Doamne, si ramana nerdsplatit o 150 fapt asa de frumoas’, adaugs Sfantul Petru. —Lasa, Petre, nu purta grija, cu bunatate. lard si Cand Sfantul Petru si cu Dumnezeu se sculara $ fl dojeni Atotputernicul arte, in locul strachinilor cu bucate, se ivir’, ca prin farmec, niste cununi de frunze mari, verzi, jntinse pe pamént si avand la mijloc, in varful unor lujere apa i -aurii iste facliute. plipande, flori galbene-aurii ca nist _ $i de atunci, in fiecare primavard, p&padia ne sta tn cale pretutindeni: pe la rSscruci de drumuri, pe marginea soselelor, pe maidane, prin luminiguri de padure, unde mosul cel bun la suflet adusese, cu mare trudd, bucate si luménéri aprinse. pornirs mai dep:Legenda trandafirului ot. AN Lao margine de drum a inflorit un trandafir pentru prima data. Era alb ca o lumina binefaicdtoare si cu un miros atat de minunat cé trecatorii se opreau si il admirau si, pentru ci nu se puteau desparti usor, luau cate o floare si plecau plini de incantare. Azi asa, maine asa, trandafirul vedea cd mane fard flori in timp ce in apropierea sa un scai crestea nestingherit si nimeni nu se atingea de el. Mahnit, s-a plans unui sticlete jucdus care tocmai venise sa se bucure de florile lui frumoase, — lat ce patesc eu, drag’ prietene, in fiecare zi florile mele rémén tot mai putine, in timp ce scaiului de langa mine nimeni nu-i face nici un rau. — Cum si se atinga de scai dacé florile lui nu imbata pe nimeni cu mirosul iar ghimpii il apara de cei care s-ar apropia s& le rupa. Atunci trandafirul s-a rugat lui Dumnezeu'. s8-1 Acopere si pe el cu ghimpi. Dumnezeu i-a ascultat dorinta, gandind.cé doar in rai ar trebui s8 fie astfel de flori precum trandafirul si i-a acoperit crengile cu ghimpi. . Astfel multi trecatori au renuntat'si mai rupa florile parfumate, iar dacd unii mai insistenti nu renuntau cand rupeau floarea se intepau in ghimpii lui si lasau cate o bobita de snge care patrundea incetul cu incetul in tulpin’, in bobocii albi pana cand florile lui se facur’ roz sau chiar rosii ca sangele. Scaiul a rimas tot néatins de nimeni: si-atunci s-a rugat si el lui Dumnezeu s8-i facd floarea ‘rosie. ca sd atraga si el drumetii. Dumnezeu i-a indeplinit dorinta dar desi i-a facut floarea rosie ca focul, drumetii tot nu s-au uitat la scai pentru cd Dumnezeu a spus: = Ce am menit odat asa rimane in veci!Povestea viorel Demult, demult, cica intr-un sat, era un om sérac si avea o fat tare frumoasa si cu ochii albastri, pe care o chema Viorica si era cuminte si harnicd, nevoie mare. Dar dac& n-are omul la casa lui de ce se prinde, degeaba sunt toate; asa cd fata isi agonisea banii, muncind tot pe la straini. De Ia 0 vreme, fi muri si tata-sau si ramase singura, singuric’, doar cu gainile si cu pisica si nadejdea in Dumnezeu; cat des- pre lume, dacd lucra, avea, daca isi cosea, imbraca. N-avea nimeni grija ei, dar nici dragoste mare de la cineva, ba din contra mai mult vorbe rele. Din pricina asta, fata nu mai avea nadejde.in nimeni si vorba, ce urma s-o spuna cuiva, © tinea inchisa in sufletul ei, ca si supararile ei. Un baietan a vrut s-o amageasc, spundnd c vrea s-o ia de femeie, dar fata din spusele lui a priceput cA vrea numai si-si radi de dansa $i i-a pierit si nddejdea, cum s-ar zice, c& ar putea face casd cu cineva si, ca sa-si Inece orice dor, a inceput a iridragi florile si a vorbi cu ele. Dar Dumnezeu, care le vede pe toate, a vzut inima fetei si i-a dat dar de-a vorbi cu florile. $i fata intr-o zi s-a pomenit ca intelege tot ce vorbesc ele si pe zi ce trecea js aduna tot mai multe seminte de flori si rasad sile semana in straturile din fata casei si fiecare floare, dup ce risi- rea si inflorea, i spunea povestea si toate ji insirard c& sunt f&cute din cate o fiinti omeneasc’. Bundoar’ 154 licr&mioara fi spuse ci e din fecior de imparat, care a plans dupa o znd ce murise; zoreaua, din fata de imparat ce se indragostise de Luceafarul de sear’, floarea- soarelui, din alta, ce se indragostise de Soare, iar mama lui, Lumina, a prefacut-o in floare. Asa ca i ei i-a venit chef, de la o vreme, s4 se schimbe in floare si incepu a intreba toate florile, ce s& fac s& se inrudeasca cu ele. lar floarea-soarelui i-a zis cA numai Dumnezeu mai poate face minunea asta, pentru cd a trecut vremea iesirii flori- lor din p&mént si ca o fat ori un biiet s& se schimbe in floare trebuie s& aib’ sufletul si trupul curat, ca ingerii din cer. Viorica la asta nu a zis nimic si se cobori cu gandul in sufletul ei si il rascoli, si gasi cd nu era vinovata cu nimic, si cA era curat ca lumina zilei, cand e cerul curat ca lacrima, si se hotari s duca viata inainte cu rabdare si credinta catre Cel de Sus, ca si pana atunci. A inceput sé se roage cu mai mult foc, pentru ca s-o mantuiasca Dumnezeu de necazuri De multe ori pica cu fata la pamént si cu fruntea in mini si se ruga: = Doamne, decat si ma gaseasc toate sarbatorile singura si s4 m ghionteasc toti, mai bine m-ai lua de pe pamant. Alt dat zicea: = Doamne, de ce nu in-ai prefécut demult intr-o floare, intr-o buruiand, s& nu mai trag atatea necazuri? S-a rugat ea azi, maine, poimaine, pana a crezut cd si cerul 0 uitase. Dar Dumnezeu, tocmai cand crede omul c& e adormit pentru el, atunci il scutura gi ji zice: 155= Asculta, am venit! El vedea si asculta si chema intr-o zi pe Sfanta Florie, care purta condica florilor sii zise: ~Ce floare mai lipseste de pe pimant? sfanta Florie, ca femeie sfantd ce era si ca una care stia toate florile si avea scrisé povestea fiecarei flori, isi puse ochelari batranesti, legati cu até dup ureche, se uit& gi gsi cd fi lipseste o floare: vioreaua. = Apoi imi lipseste, Doamne, vioreaua. $i repede a batut Dumnezeu din palme si a venit un ‘inger si i-a zis: — SA te duci in satul din vale, la casa de la rascruce, la o faté pe care 0 cheama Viorica si si mi-o prefaci in floare; iar la toamn’, dupa ce s-o scutura simnta, s8-mi aduci sufletul ei. $i ingerul se las pe p&mént si, schimbat intr-un flicu, drumet frumos, asa, pe la namiezi, cand stau oamenii la masa, batu la poarta, la fata. Viorica tocmai statea la vatra si igi gitea de-ale gurii, cdnd auzi cainele latrand si batai in poart’. —Buné ziua, a zis ingerul. —Multumesc dumitale, a grait fata. —Nu mi lisati s m odihnesc pe prisp8? a vorbit el. —Ba de ce nu, a raspuns Viorica. $i, dup ce a chemat cdinele, omul a intrat in ograd’ si s-a asezat pe prispa. Dar fetei asa i-a fost de indemana de drumet, c& i-a dat si m&nance acolo ce-a avut si, din vorba in vorba, au ajuns la necazuri si fata si-a spus toat supararea. —Apoi si te mariti, i-a glasuit ingerul. 156 = Ba nu, cd nu ma marit, a raspuns dansa, cd nu ma ia nimeni, ci-s sSracd si dacd m-ar lua, tot un srantoc; un pricajit; si decat doua traiste goale, mai bine defel. — Dar daca Cel de Sus ar trimite pe unul bogat,

Potrebbero piacerti anche

• Specia Umana Si Rasele Ei

  

  Documento7 pagine

  Specia Umana Si Rasele Ei

  Zatoloșnîi Abigaela-Zinia

  Nessuna valutazione finora
• 115 Revista Istorica An XIX NR 3 4 2018

  

  Documento204 pagine

  115 Revista Istorica An XIX NR 3 4 2018

  Wolf Wilmowsky

  Nessuna valutazione finora
• Castele Sociale in India

  

  Documento3 pagine

  Castele Sociale in India

  Virginia Floricica Badea

  Nessuna valutazione finora
• • Riviste
  • Podcast
  • Spartito
• Dreptul de Proprietate Si Posesia in Noul Cod Civil

  

  Documento15 pagine

  Dreptul de Proprietate Si Posesia in Noul Cod Civil

  deeeea

  Nessuna valutazione finora
• Mediul de Savana Din America de Sud

  

  Documento5 pagine

  Mediul de Savana Din America de Sud

  DIANA ELENA NĂSTĂSESCU

  Nessuna valutazione finora
• Framintari de Limba

  

  Documento1 pagina

  Framintari de Limba

  tripadusira

  Nessuna valutazione finora
• Felidele Reprezintă o Familie de Mamifere Carnivore Digitigrade

  

  Documento2 pagine

  Felidele Reprezintă o Familie de Mamifere Carnivore Digitigrade

  Cristina Popescu

  Nessuna valutazione finora
• I. Consideraţii Generale Asupra Dreptului Notarial 1. Noţiunea Şi Importanţa Dreptului Notarial

  

  Documento27 pagine

  I. Consideraţii Generale Asupra Dreptului Notarial 1. Noţiunea Şi Importanţa Dreptului Notarial

  Uni Lit

  Nessuna valutazione finora
• Eminescu 6

  

  Documento3 pagine

  Eminescu 6

  cove

  Nessuna valutazione finora
• Limba Romana, Patria Mea

  

  Documento11 pagine

  Limba Romana, Patria Mea

  Andrei Milan

  Nessuna valutazione finora
• Marea Unire

  

  Documento13 pagine

  Marea Unire

  Christina Walker

  Nessuna valutazione finora
• Framintari de Limba

  

  Documento1 pagina

  Framintari de Limba

  ubuntu

  Nessuna valutazione finora
• O Inima de Copil Admondo de Amicis

  

  Documento40 pagine

  O Inima de Copil Admondo de Amicis

  Alexandru Domide

  Nessuna valutazione finora
• Poveste - Șoarecele de La Oraș Și Șoarecele de La Țară

  

  Documento3 pagine

  Poveste - Șoarecele de La Oraș Și Șoarecele de La Țară

  Alina Mate

  Nessuna valutazione finora
• Despre Insecte

  

  Documento16 pagine

  Despre Insecte

  Vlad Gradi

  Nessuna valutazione finora
• Animale Din Vecinătatea Ta Finisat2.pps

  

  Documento31 pagine

  Animale Din Vecinătatea Ta Finisat2.pps

  Narcis

  0% (1)
• Animale Salbatice Referat

  

  Documento5 pagine

  Animale Salbatice Referat

  ZepPe ZepPe

  Nessuna valutazione finora
• Biologie Animala-Fam. Anatidae

  

  Documento39 pagine

  Biologie Animala-Fam. Anatidae

  NeLu Damian

  Nessuna valutazione finora
• IX Religii În Antichitate Mesopotamia Și Grecia Linkuri

  

  Documento5 pagine

  IX Religii În Antichitate Mesopotamia Și Grecia Linkuri

  Octavian Jîjîe

  Nessuna valutazione finora
• Toma Alimos

  

  Documento3 pagine

  Toma Alimos

  Carmen Maria Cazacu

  Nessuna valutazione finora
• Traditii Martisor

  

  Documento18 pagine

  Traditii Martisor

  udseiller

  Nessuna valutazione finora
• Tudor Arghezi

  

  Documento1 pagina

  Tudor Arghezi

  Stoica Adela

  Nessuna valutazione finora
• Povestire Robinson Crusoe

  

  Documento3 pagine

  Povestire Robinson Crusoe

  Delia Andreea Rusu

  Nessuna valutazione finora
• Ecosistemul Unei Ape Curgătoare

  

  Documento21 pagine

  Ecosistemul Unei Ape Curgătoare

  Oana Bădescu

  Nessuna valutazione finora
• Universul Pe Intelesul Celor Mici

  

  Documento15 pagine

  Universul Pe Intelesul Celor Mici

  Nadia Oprea

  Nessuna valutazione finora
• Scriitori Si Filosofi Greci Aristotel

  

  Documento3 pagine

  Scriitori Si Filosofi Greci Aristotel

  Isabela Popa

  Nessuna valutazione finora
• Povestea Martisorului

  

  Documento3 pagine

  Povestea Martisorului

  Dragos Ungureanu

  Nessuna valutazione finora
• Riul Nistru

  

  Documento5 pagine

  Riul Nistru

  gimnaziul Borceag

  Nessuna valutazione finora
• Pitestiul de Altadata

  

  Documento33 pagine

  Pitestiul de Altadata

  teohari

  Nessuna valutazione finora
• Paşa Hassan - Poezie de George Coşbuc

  

  Documento3 pagine

  Paşa Hassan - Poezie de George Coşbuc

  raluca neamtu

  Nessuna valutazione finora
• Tema Vi Limbi Amestecate", Limbi de Contact, Limbi Artificiale

  

  Documento43 pagine

  Tema Vi Limbi Amestecate", Limbi de Contact, Limbi Artificiale

  bng

  Nessuna valutazione finora
• Melcul de Livada

  

  Documento1 pagina

  Melcul de Livada

  Elena Grefelian

  Nessuna valutazione finora
• Adevarata Poveste A Lui Mos Gerila

  

  Documento5 pagine

  Adevarata Poveste A Lui Mos Gerila

  Seba Nita

  Nessuna valutazione finora
• Nichita Stanescu

  

  Documento10 pagine

  Nichita Stanescu

  sergiu mihailov

  Nessuna valutazione finora
• 11 Lucruri Fascinante Despre Pinguini

  

  Documento12 pagine

  11 Lucruri Fascinante Despre Pinguini

  Veronica Dumitrache

  Nessuna valutazione finora
• 0 Preistoria

  

  Documento23 pagine

  0 Preistoria

  Kristinutza Cazacliu

  Nessuna valutazione finora
• Caldura Mare

  

  Documento4 pagine

  Caldura Mare

  AdrianLeca

  Nessuna valutazione finora
• Tag P L Tonciulescu

  

  Documento9 pagine

  Tag P L Tonciulescu

  Mihai-Eugen Popa

  Nessuna valutazione finora
• Mediul de Savana

  

  Documento8 pagine

  Mediul de Savana

  Alex Nicolae

  Nessuna valutazione finora
• Hamster I

  

  Documento1 pagina

  Hamster I

  abcdefgh

  Nessuna valutazione finora
• Asemanari Si Deosebiri Intre Reptile Si Pesti

  

  Documento1 pagina

  Asemanari Si Deosebiri Intre Reptile Si Pesti

  Andrei

  100% (1)
• Prezentare Sadoveanu

  

  Documento24 pagine

  Prezentare Sadoveanu

  Ilie Elena Carmina

  Nessuna valutazione finora
• Cinci Paini-Ion Creanga

  

  Documento1 pagina

  Cinci Paini-Ion Creanga

  Patricia Lois Neiconi

  Nessuna valutazione finora
• Dragoș - Voda

  

  Documento9 pagine

  Dragoș - Voda

  Elena Zamora Contoman

  Nessuna valutazione finora
• Curiozitati Despre Romani

  

  Documento3 pagine

  Curiozitati Despre Romani

  AnDrew Scream

  Nessuna valutazione finora
• Pestera PDF

  

  Documento23 pagine

  Pestera PDF

  Rozalia S.

  Nessuna valutazione finora
• CENUSAREASA

  

  Documento1 pagina

  CENUSAREASA

  Odovinca Alina

  100% (1)
• Citeste-Mi, Mama o Poveste!

  

  Documento2 pagine

  Citeste-Mi, Mama o Poveste!

  Mirela Rodica Radu

  Nessuna valutazione finora
• Marile Descoperiri Geografice

  

  Documento21 pagine

  Marile Descoperiri Geografice

  Muresan Cristina

  Nessuna valutazione finora
• Jester Si Dinozaurii

  

  Documento10 pagine

  Jester Si Dinozaurii

  BullyPie

  Nessuna valutazione finora
• Referat Despre Animale Salbatice

  

  Documento2 pagine

  Referat Despre Animale Salbatice

  Alexutza Ale

  Nessuna valutazione finora
• Dinozauri

  

  Documento1 pagina

  Dinozauri

  Marius Mihaila

  Nessuna valutazione finora
• Titluri de Povesti Fratii Grimm

  

  Documento1 pagina

  Titluri de Povesti Fratii Grimm

  Alexander S6

  Nessuna valutazione finora
• Pasari Inotatoare

  

  Documento11 pagine

  Pasari Inotatoare

  Nitu Florinel

  100% (1)
• Dorința (Lecturi școlare)

  

  Da Everand

  Dorința (Lecturi școlare)

  Octavian Goga

  Nessuna valutazione finora
• Ghid Legendele Buzăului

  

  Documento38 pagine

  Ghid Legendele Buzăului

  Dan Palcu Rolier

  80% (5)
• Dobrogea File Traite Pia Alimanestianu Optimizat 04.09.2022

  

  Documento133 pagine

  Dobrogea File Traite Pia Alimanestianu Optimizat 04.09.2022

  Elena Orbocea

  Nessuna valutazione finora
• Sion, Suvenire Contimpurane

  

  Documento521 pagine

  Sion, Suvenire Contimpurane

  Leonidas Rados

  100% (1)
• Legende PDF

  

  Documento205 pagine

  Legende PDF

  Ionut Popescu

  100% (2)
• Vasile Alecsandri, Poesii Populare Ale Românilor

  

  Documento417 pagine

  Vasile Alecsandri, Poesii Populare Ale Românilor

  Miron Costin

  Nessuna valutazione finora
• Cultură Civica

  

  Documento4 pagine

  Cultură Civica

  Diana Elena Cirstea

  Nessuna valutazione finora
• Programarea Sedintelor Publice - 29 - 30 August

  

  Documento22 pagine

  Programarea Sedintelor Publice - 29 - 30 August

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• 01.efectul Magnetic PP

  

  Documento1 pagina

  01.efectul Magnetic PP

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Educație Muzicala Și Studii Muzicale Teoretice

  

  Documento6 pagine

  Educație Muzicala Și Studii Muzicale Teoretice

  Raul Stan

  Nessuna valutazione finora
• Plan Cadru IP 3 Ani PDF

  

  Documento3 pagine

  Plan Cadru IP 3 Ani PDF

  terra7

  Nessuna valutazione finora
• Recviem Pentru Maniere

  

  Documento5 pagine

  Recviem Pentru Maniere

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Notiuni Termodinamice de Baza

  

  Documento2 pagine

  Notiuni Termodinamice de Baza

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Securitate in Internet

  

  Documento4 pagine

  Securitate in Internet

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Notiuni Termodinamice de Baza

  

  Documento2 pagine

  Notiuni Termodinamice de Baza

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Ciorba de Afumatura CA in Ardeal

  

  Documento2 pagine

  Ciorba de Afumatura CA in Ardeal

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• SP2017LT Ij s12 PC

  

  Documento1 pagina

  SP2017LT Ij s12 PC

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Teste Initiale 6 8

  

  Documento3 pagine

  Teste Initiale 6 8

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Circuite Electrice de Curent Continuu

  

  Documento11 pagine

  Circuite Electrice de Curent Continuu

  Claudiu Mihai

  100% (1)
• Cavaleri Medievali PDF

  

  Documento8 pagine

  Cavaleri Medievali PDF

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Salata Telina

  

  Documento1 pagina

  Salata Telina

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Retete Conopida

  

  Documento1 pagina

  Retete Conopida

  Dorina

  Nessuna valutazione finora
• Nota Consfatuiri 2016

  

  Documento3 pagine

  Nota Consfatuiri 2016

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Orez Cu Sofran

  

  Documento1 pagina

  Orez Cu Sofran

  Camelia

  Nessuna valutazione finora
• Fizica9-10sam Omect PDF

  

  Documento13 pagine

  Fizica9-10sam Omect PDF

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Nota Consfatuiri 2016

  

  Documento3 pagine

  Nota Consfatuiri 2016

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Plan Cadru IP 3 Ani PDF

  

  Documento3 pagine

  Plan Cadru IP 3 Ani PDF

  terra7

  Nessuna valutazione finora
• Programarea Sedintelor Publice - 29 - 30 August

  

  Documento22 pagine

  Programarea Sedintelor Publice - 29 - 30 August

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Ghidul Profesorului Debutant - FINAL PDF

  

  Documento106 pagine

  Ghidul Profesorului Debutant - FINAL PDF

  Kristin Wallace

  Nessuna valutazione finora
• OPIS Dosar Personal Angajat

  

  Documento2 pagine

  OPIS Dosar Personal Angajat

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Cinematica Relativa

  

  Documento10 pagine

  Cinematica Relativa

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Model Declaratie Candidati Concurs

  

  Documento1 pagina

  Model Declaratie Candidati Concurs

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• Miscarea Circulara

  

  Documento15 pagine

  Miscarea Circulara

  Ludmila Guțu

  Nessuna valutazione finora
• Cerere Repartizare Suplinire in Baza Notelor Din 2014

  

  Documento3 pagine

  Cerere Repartizare Suplinire in Baza Notelor Din 2014

  UmbraSerii

  Nessuna valutazione finora
• 3 Cerere Repartizare Note 2011 2012 2013

  

  Documento3 pagine

  3 Cerere Repartizare Note 2011 2012 2013

  Bogdan Zagavei

  Nessuna valutazione finora
• Fizica Programa Titularizare 2010 P

  

  Documento9 pagine

  Fizica Programa Titularizare 2010 P

  Cristin Hghn

  Nessuna valutazione finora