Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
TATEAAPOLLONI
AIAȘI
FACULTATEADEȘTII
NȚEALECOMUNI
CĂRI
I
Laur
enţ
iuBubui
anu
Cuprins C
Cuprins
Cap.1 - Procesoare de text. Tehnici de tehnoredactare
Definirea dimensiunii/formatului paginii ……………………………………………………………… 1
Introducerea/Editarea textului ………………………………………………………….................... 4
Stiluri. Formatarea textului …………………………………………………………………………………. 8
Numerotarea paginilor. Antete și note de subsol ……………………………………………..... 12
Inserarea imaginilor în document ………………………………………………………………………… 13
Alternativa gratuită: LibreOffice ……………………………………………………………………………. 15
Procesoare de text online ……………………………………………………………………………………. 25
Cap.2 - Prelucrare imagine. DTP – Noțiuni introductive
Noțiuni de colorimetrie ………………………………………………………………………………………. 31
Sistemul RGB ……………………………………………………………………………………………………... 32
Sistemul CMYK ……………………………………………………………………………………………………… 33
Modelul de culoare Lab ……………………………………………………………………………………….. 34
Modul Grayscale (Tonuri de gri) …………………………………………….……………………………. 34
Modul Bitmap ……………….………………………………………………………..…………………………… 35
Modul Bicrom …………………………………….………………………………………………………………. 35
Modul Indexed color ……………………………….………………………………………………………….. 35
Editarea imaginilor ………………………………………………………………………………………………. 36
Sumopaint. Încărcarea imaginilor ………………………………...………………………………………. 37
Unelte de selecție ………………………………………………………………………………………………… 38
Lucrul cu mai multe imagini. Layere …………………………………………………………………….. 39
Adăugarea textului ………………………………………………………………………………………………. 40
Selecția culorii. Efecte …………………………………………………………………………………………… 41
Cap.3 – Editarea audio
Noțiuni de acustică ………………………………………………………………………………………………. 45
Software de editare audio ……………………………………………………………………………………. 47
Audacity. Editare/procesare sunet ………………………………………………………………………… 50
Cap.4 - Editare video. Noțiuni introductive
Video digital ………………………………………………………………………………………………………… 59
Rezoluția imaginii ………………………………………………………………………………………………… 59
Aspectul ……………………………………………………………………………………………………………… 60
Teoria culorilor digitale …………………………………………………………………………………………. 61
Adâncimea de culoare …………………………………………………………………………………………. 62
Canalul alpha ………………………………………………………………………………………………………… 62
Modul de compunere (Blending) ……………………………………………………………………………. 63
Color Grading (Colorizare) ……………………………………………………………………………………. 64
1D/3D LUT …………………………………………………………………………………………………………… 65
Eșantionarea semnalelor de luminanță/crominanță …………………………………………….. 67
Formatul video progresiv/întrețesut …………………………………………………………………….. 69
Compresia semnalului video …………………………………………………………………………………. 70
PROCESOARE DE TEXT
Procesoarele de text actuale oferă instrumente de lucru deosebite pentru crearea unor
documente complexe. Pe lângă introducerea/culegerea efectivă a textului aceste
instrumente software includ corectoare performante de text, permit manipulări și
formatări avansate ale textului, includerea de diagrame, grafice, tabele, formule,
ecuații matematice complexe, tipărirea și exportul în formate diferite, toate acestea
printr-o interfață unitară, intuitivă, modernă, „user friendly”.
Deși procesorul de text Word din pachetul Microsoft Office are în acest moment o cotă
de piață la nivel mondial estimată la peste 75%, există și alte alternative directe,
competitive, de tip open source, cele mai cunoscute dintre aplicațiile de tip office fiind
Apache OpenOffice sau Libre Office, suite cel puțin comparabile ca interfață, mediu de
lucru și performanțe funcționale.
Procesoarele de text Microsoft Word sau LibreOffice Writer oferă în acest moment
instrumente de lucru deosebit de performante, comparabile chiar cu cele ale
aplicațiilor DTP dedicate gen Microsoft Publisher, QuarkExpress, sau chiar Page Maker.
care are predefinite doar câteva elemente de bază (dimensiunea paginii, dimensiunile
marginilor, ale antetului și notei de subsol), dimensiuni implicite, stabilite automat pe
baza setărilor regionale și ale imprimantei curente instalate în sistem.
Aplicația permite evident și selectarea altor formate predefinite, mai avansate,
adecvate anumitor situații particulare, gen scrisori de afaceri, curriculum vitae,
formulare diverse, rapoarte etc., sau, pe baza opțiunilor oferite, utilizatorul are
libertate maximă în a personaliza fiecare aspect a documentului.
De aici pot fi definite simplu teme de lucru, se pot modifica dimensiunile și orientarea
paginii (portret sau landscape), formatarea documentului pe coloane, numerotarea
liniilor, culoarea/imaginea de fundal a documentului, indentațiile sau alinierile textului
și/sau imaginilor și obiectelor din text etc.
Trebuie remarcat că toate aceste setări sunt valabile pentru întreg documentul, ele
putând fi salvate ca Temă pentru o utilizare ulterioară, pentru alt document.
Fig.1.5 – Tipuri de fundaluri posibile: culoare simplă, gradient, texturi/modele, imaginii de fundal
Obs.: Pentru fundalul cursului a fost utilizată o imagine tip bitmap, folosind opțiunea
Page Background > Page Color din tabul Page Layout (Page Layout > Page
Background > Page Color > Fill Effects > Picture), imagine scalată la dimensiunea
documentului (297mm x 210mm – dimensiunea formatului A4).
Definirea dimensiunilor pentru antet (header) și nota de subsol (footer) se poate face
folosind opțiunea Layout (tabul Page Layout > Margins > Custom Margins > Layout)
introducând aici direct valorile dorite sau interactiv folosind bara laterală (ruler) prin
operațiuni de tip drag&drop - Fig.1.6.
INTRODUCEREA/EDITAREA TEXTULUI
Introducerea și editarea/formatarea textului se face respectând câteva reguli de bază:
Petru început trebuie setat modul de lucru al modulului AutoCorrect: definirea modului
de lucru automat-manual, selecția limbii implicite în care va fi cules/editat documentul,
dicționarul folosit, tipul de corecție – verificare ortografică și/sau corectare gramaticală
(File > Options > Proofing).
Astfel, după selectarea porțiunii dorite de text, se accesează modulul Autocorect și din
fereastra Language se selectează dicționarul
(limba) de utilizat, se activează sau nu corecția
gramaticală, se selectează modul de detecție
automată a limbii și eventual se setează
dicționarul selectat ca dicționar implicit - Fig.1.12.
Textul selectat va fi parcurs și verificat, orice posibilă greșeală fiind semnalată imediat,
utilizatorul având posibilitatea de a alege dintre anumite opțiuni/sugestii, de a corecta
manual, de a ignora sugestia sau de a introduce cuvântul marcat în dicționar – Fig1..13.
Aprope toate aplicațiile permit și utilizarea unor corectoare lexicale externe, de multe
ori mult mai performante decât cele implicite, oferite nativ de procesorul de text. Un
astfel de corector ortografic și gramatical performant este oferit gratuit, online,
la https://www.grammarly.com, aplicația permițând integrarea cu multiple aplicații.
Este necesar crearea unui cont și evident, prezența unei conexiuni la internet – Fig1.15.
STILURI/FORMATAREA TEXTULUI
Procesoarele de text oferă și posibilitatea de a defini și de a utiliza stiluri și teme pentru
formatarea ușoară a documentelor complexe, cu păstrarea consistentă, pentru tot
documentul, a opțiunilor de formatare.
Implicit aplicația oferă un set predefinit de stiluri și de formate, însă, daca doriți opțiuni
de formatare particulare, care nu sunt disponibile printre stilurile și temele predefinite,
puteți să modificați în orice moment un stil/o temă existente, să le particularizați
pentru a se potrivi nevoilor dumneavoastră, sau puteți crea oricând un set complet
nou, pornind de la zero.
Selectarea temei/stilului se face din bara de meniu (ribbon bar), tab-ul Style , de unde
se poate selecta unul dintre formatele oferite de tema curentă (Fig.1.16) sau se poate
selecta un stil diferite - Fig.1.17.
Modificarea stilului de pagină curent (fundal, fonturi, paragrafe etc.) se poate face
foarte ușor selectând unul dintre stilurile predefinite în aplicație, sau, în funcție de
necesități, stilul curent poate fi adaptat direct cerințelor utilizatorului - Fig.1.17.
Aplicarea stilului se face selectând/evidențiind textul dorit și alegerea tipului dorit din
opțiunea Styles: Normal, No Spacing, Heading 1, Heading 2, etc. (în cazul nostru Title).
Trebuie remarcat faptul că fiecare paragraf sau porțiune de text poate avea propriile
setări de aliniere, diferite de cele ale paragrafelor adiacente.
În mod uzual aici se pun de cele mai multe ori denumirea documentului, a organizației
pentru documentele de firmă, antetul firmei, datele de contact, numele autorului, data
creării documentului, numărul paginii, numărul total de pagini, alte informații utile.
Antetul și nota de subsol pot fi aceleași pentru tot documentul, sau pot fi diferite
pentru diverse secțiuni ale documentului, după tipul de pagină (pară/impară), și/sau
pentru prima pagină și restul documentului.
Inserarea acestor antete și note de subsol se face folosind tab-ul Insert urmat de
selectarea butonului corespunzător pentru Heading (antet) - Fig.1.22, în mod similar și
pentru Footer (notă de subsol), urmat de specificarea modului de utilizare: pentru
întreg documentul, separat pentru pagini pare-impare etc .
Spre exemplu, inserarea imaginilor de tip bitmap poate fi foarte ușor făcută folosind
opțiunea Insert din meniu - Fig.1.25.
Rezultatul final, după stabilirea modului de aliniere a textului (wrap text – Square),
aplicarea unui border fin și a unei umbre spre stânga-jos, poate fi observat în Fig.1.26.
Documentul creat poate fi salvat apoi într-unul dintre formatele clasice DOC, DOCX,
sau chiar RTF sau WKS, în formatul OpenDOC, ca pagină Web sau chiar ca PDF (Adobe
LibreOffice integrează mai mult aplicații - Writer, Calc, Draw, Base, Math, Impress,
oferind o interfață curată și instrumentele deosebit de puternice, în peste 110 limbi
(interfață și corector ortografic și/sau gramatical), care o fac cea mai puternică suită
office gratuită de pe piață.
Writer, aplicația echivalentă Microsoft Word, oferă ]n mod similar un mediu de lucru
vizual de tip WYSIWYG (What You See Is What You Get – într-o traducere formală
”ceea ce vezi este ceea ce obții”), forma documentului de pe ecran fiind identică din
punct de vedere vizual cu cea care va obținută la tipărire.
Pot fi definite în mod similar dimensiunile paginii, ale marginilor documentului, ale
antetului și notei de subsol, a temelor și stilurilor care vor fi folosite în document.
Dimensiunile pot fi introduse și direct, de la tastatură, sau pot fi definite direct, prin
operațiuni tip drag&drop, folosind mouse-ul și riglele orizontale/verticale puse la
dispoziție de Writer, aplicația oferind simultan și informații vizuale (tool-tips) – Fig.1.28.
Odată definite dimensiunile paginii, ale antetului și notei de subsol prin operații deja
cunoscute (insert sau drag&drop) putem adăuga pentru început, în antet, spre
exemplu, imagini (sigle/logo-uri) și text.
Tot de aici (tab-ul Insert) pot fi introduse și alte tipuri de obiecte gen diagrame,obiecte
multimedia, formule, caractere speciale, bookmark-uri, hyperlink-uri etc.
Se poate indica inclusiv utilizarea unor dicționare particulare, suplimentare, care pot fi
încărcate direct. Se poate indica inclusiv corectarea (sau sugerarea corecțiilor) pentru
greșelile uzuale de introducere a textului gen literă mare/cifră în interiorul unui cuvânt,
utilizarea unor cuvinte rare/particulare (cu posibilitatea de definire) a unui tezaur de
cuvinte, erori de spațiere etc. – Fig.1.34.
Writer oferă și instrumentele standard, clasice, de formatare ale textului, gen aliniere
(Left, Right, Justified etc.), spațierea cuvintelor și rândurilor în paragraf, toate aceste
fiind imediat accesibile prin bara de butoane sau prin Sidebar – Fig.1.35.
Astfel, după selectarea textului care se dorește să fie afișat/organizat în coloane (Apply
to: Current Section – Fig.1.37), din fereastra Columns se stabilesc efectiv numărul de
coloane, tipul de separator de utilizat, stilul, culoarea, spațierea automată etc.,
rezultatul final fiind aplicat asupra textului prin selectarea butonului Ok. Evident se pot
face în orice moment corecții, fie direct, cu mouse-ul (stabilirea poziției/dimensiunilor
coloanelor etc.) fie selectând din nou fereastra Columns.
Se pot stabili în detaliu valorile pentru poziționare, culorile utilizate, tipul de font,
forma și tipul de caroiaj, numele, orientarea și culoarea axelor, titlurile, poziția și tipul
legendei etc., formatarea fiind individualizată pentru fiecare serie de date în parte.
Datele utilizate la trasarea diagramei pot fi importate dintr-o terță aplicație (Microsoft
Excel, LibreOffice Calc etc.) sau pot fi introduse direct în Writer prin intermediul opțiunii
Data Table (din meniul contextual – click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe
diagramă) sau din bara-meniu a aplicației – Fig.1.40.
subsol, unde pe lângă trimiteri/note explicative pot fi introduse și alte tipuri de date:
text, imagini, alte informații utile generate și gestionate în mod automat – gen numărul
de pagină, data curentă etc. – Fig.1.42.
ALTERNATIVE ONLINE
Există în acest moment o serie de alternative online de procesoare de texte,
performante, care aduc marele avantaj al portabilității, ele fiind accesibile de oriunde
există o conexiune la Internet, interfața fiind comună, indiferent de sistemul de
operare și de dispozitivul utilizat: PC, MAC, tableta, smartphone.
Două dintre cele mai cunoscute aplicații online, gratuite, care oferă interfețe cu
utilizatorul, facilități și performanțe de lucru similare sunt Microsoft Word Online
(https://office.live.com/start/Word.aspx) și Google Docs (https://docs.google.com).
Trebuie remarcat ca ambele platforme oferă toate aplicațiile pe care le găsiți uzual într-
o suită office clasică – Fig.1.46.
Pentru poziționarea imaginii în text putem folosi fie mouse-ul trăgând imaginea în
poziția dorită, fie tastele săgeți de pe tastatură. Modul de încadrare al imaginii cu text
se selectează din meniul contextual, opțiunile disponibile fiind Inline (în linie cu textul),
Încadrați Textul (textul va înconjura imaginea), Divizați Textul (imaginea va determina
divizarea textului la nivel de linie). Tot de aici se poate seta și distanța textului față de
imagine – Fig.1.55.
Puteți utiliza diferite stiluri predefinite pentru a formata documentul, astfel încât să
puteți aplica rapid și ușor anumite opțiuni de formatare (tip font, dimensiune, tip etc.),
în mod consistent, în tot documentul. Dacă doriți opțiuni de formatare care nu sunt
disponibile puteți să le adăugați sau să modificați un stil deja existent și să-l
particularizați conform dorințelor dumneavoastră – Fig.1.56.
NOȚIUNI DE COLORIMETRIE
Reprezentarea spectrului luminos vizibil din natură se face de către dispozitivele
actuale, monitoare, televizoare, imprimante etc., pe baza a două sisteme de culori,
unul aditiv, celălalt substractiv, ambele pornind de la reprezentarea bazată pe un
număr limitat de culori primare.
Orice model de culoare (ex. RGB, CMYK, HLS etc.) descrie culorile din spectrul vizibil
printr-o metodă numerică, fiecărei culori fiindu-i atribuit un număr în funcție și de
adâncimea de culoare aleasă (ex. pentru o adâncime de culoare de 8 biți culorile de
bază pot lua valori în intervalul 0-256). Un spaţiu de culoare este o variantă a unui
model de culoare şi are o gamă reproductibilă (interval) de culori, limitată de obicei.
Spre exemplu, în cadrul modelului de culori RGB există un număr de spaţii de culoare:
Adobe RGB, sRGB, ProPhoto RGB etc., fiecare spațiu acoperind mai mult sau mai puțin
exact spectrul vizibil.
De accea, pentru a asigura o reproducere cât mai fidelă a imaginii originale, trebuie
acordată o atenție deosebită din start alegerii corecte a spațiului de culoare, a
conversiilor eventuale de culoare la trecerea de la un spațiu de culoare la altul, având
în vedere dispozitivul final pe care va fi prezentată imaginea respectivă, (ex. avem o
imagine inițială RGB pe care urmează să o tipărim, spațiul de culoare al imprimantei
fiind unul CMYK).
SISTEMUL RGB
Denumirea provine de la inițialele în limba engleză ale culorilor primare folosite și
anume R (Red - Roșu), G (Green - Verde), B (Blue - Albastru). Sistemul reprezintă un
model de culoare aditiv prin care, prin suprapunerea/combinarea celor trei culori
binare, se obține întreaga paletă de culori. Sistemul este folosit pentru redarea
imaginilor pe televizoare, monitoare și proiectoare fiind vorba de culori „emise”.
Astfel, folosind reprezentarea pe 8 biți pentru fiecare culoare, adică 256 de nivele
distincte, prin combinarea celor trei culori primare pot fi obținute 256x256x256 (16
milioane) de nuanțe distincte.
SISTEMUL CMYK
Sistemul CMYK este folosit în general pentru tipărirea/listarea imaginilor color. Modelul
de culoare CMYK este un sistem substractiv care se bazează de această dată pe
absorbția și reflexia luminii de către suportul pe care este tipărită imaginea (hârtie, folii
de plastic, medii transparente etc.).
Fig.2.5 – Separația de culoare pentru cele 4 culori de bază: C (Cyan), Y (Yellow), M (Magenta), B (Black)
Tipărirea efectivă se face în 4 pași succesivi, imaginea find separată mai întâi în 4
imagini primare, câte una pentru fiecare culoare de bază, din suprapunerea celor patru
imagini individuale rezultând la final, imaginea completă - Fig.2.5.
Se poate observa că atât sistemul cromatic RGB cât și cel CMYK sunt sisteme de culoare
dependente de dispozitiv (fiecare dispozitiv de afișare are propriile sale
limitări/neliniarități de afișare), astfel încît nu există practic două dispozitive care să
reprezinte în mod absolut identic o anumită culoare. Astfel, afișarea unei nuanțe
depinde de tehnologia folosită, de tipul sistemului, de eventualele consumabile
folosite, de producător, de uzura dispozitivului în timp etc.
Mai mult, modelul RGB oferă un spațiu de culoare (gamut) mult mai extins de cât cel
CMYK. Având în vedere că cele două spații de culoare sunt diferite, prelucrarea
imaginilor trebuie să țină cont de mediul final de reproducere, pentru obținerea unei
imagini finale cât mai apropiate de original.
Pentru imaginile pe 16 şi 32 biţi, numărul de nuanțe de gri dintr-o imagine este mult
mai mare decât în imaginile pe 8 biţi (ex. pentru reprezentarea pe 16 biți numărul
posibil de nuanțe de gri este 65.536 iar pentu 32 de biți numărul posibil de nuanțe este
MODUL BITMAP
Modul Bitmap utilizează doar două valori, alb sau negru, pentru a defini ”culoarea”
pixelilor dintr-o imagine. Se mai poate spune că imaginile de acest tip au adâncimea de
culoare de 1 bit.
MODUL BICROM
Modul Bicrom este un mod asemănător modului Grayscale, imagini fiind reprezentate
prin tonuri monocrome, bicrome (două culori), tricrome (trei culori) şi quadtone
utilizând între una şi patru culori personalizate.
Conversia unei imagini dintr-un mod de culoare în alt mod de culoare trebuie să țină
cont de faptul că trecerea de la un spațiu de culoare la altul se face cu pierderi.
Spre exemplu, la conversia unei imagini din spațiul de culoare RGB în CMYK, având în
vedere faptul că spațiul de culoare RGB este mult mai extins decât spațiul de culoare
CMYK (vezi Fig.2.2), valorile culorilor RGB din imagine care nu au corespondent în gama
CMYK vor fi ajustate automat la cea mai apropiată culoare din spațiul CMYK, uneori
această conversie determinând rezultate nedorite.
EDITAREA IMAGINILOR
Imaginile obținute printr-o metodă sau alta (fotografii, imagini scanate, imagini video,
etc.), trebuie de cele mai multe ori să fie prelucrate mai întâi pentru a putea fi livrate
într-o formă adecvată pentru tipărire (ziare, cărți, reviste, afișe, pliante etc.), publicate
pe internet sau afișate pe ecranul computerului și/sau ecranul TV.
Pe lângă aplicațiile consacrate, gen Adobe Photoshop, Corel Photo Paint există și un
număr de aplicații gratuite care oferă de asemenea instrumente deosebit de puternice
pentru editarea imaginilor. Putem aminti aici de GIMP (http://www.gimp.org), Pixlr
(http://pixlr.com), Paint.Net (http://www.getpaint.net/), Google’s Nik Collection
(https://www.google.com/nikcollection) sau aplicații disponibile online, web-based gen
Adobe Photoshop Express (http://www.photoshop.com/tools?wf=editor), iPiccy
(http://ipiccy.com), PicMonkey (http://www.picmonkey.com), SumoPaint
(http://www.sumopaint.com), ultima dintre ele, SumoPaint find folosită în continuare
pentru exemplificarea unor tehnici esențiale de editare și de prelucrare imagine.
Se poate observa că spațiul de lucru este impărțit clasic în zona Meniu, zona Tools
(unelte), zone Info/Properties și zona efectivă de lucru – Fig.2.8.
UNELTE DE SELECȚIE
Aplicația oferă o serie de unelte performante pentru selecția anumitor zone din
imagine: Rectangular Select Tool, Magic Wand, Lasoo Tool. Dacă Rectangular Select
Fig.2,9 – Magic Wand, selecția unei zone din imagine funcție de nuanță
Tool și Lasoo Tool permit selectarea unor zone bazate pe linii și/sau curbe, Magic
Wand permite selecția unor porțiuni de imagine pe baza culorii pixelilor – Fig.2.9.
Obs.: În cazul imaginilor la care conturul obiectelor din imagine este greu de selectat
(ex. coama și coada calului) este nevoie să utilizăm opțiunea Feather (Meniu > Select >
Feather) care permite obținerea unui contur blurat, în gradient, cu o trecere lină de la
obiect la fundal (pentru exemplificare s-a folosit un gradient mare pentru evidențierea
trecerii de la coamă/coadă la fostul cer înnorat).
Fig.2.11 – Selectarea unei zone rectangulare din imagine cu Rectangular Select Tool
După selectarea zonei dorite din noua imagine folosim metoda clasică CTRL-C (sau din
meniu, opțiunea Copy), selectăm vechiul document și folosim CTRL-V (din meniu
opțiunea PASTE) pentru a copia imaginea de fundal – Fig.2.12. Avem grijă ca
operațiunea de copiere să se facă într-un layer inferior (noul fundal să fie în
background). Dacă nu, printr-o operațiune de drag&drop layerele documentului pot fi
aranjate în orice ordine, SumoPaint oferind suport pentru documente multi-layer.
ADĂUGAREA TEXTULUI
Putem adăuga în orice moment informații suplimentare de tip text. Pentru ușurință
vom crea un layer suplimentar, independent, strict dedicat textului (Meniu > Layer >
Add New Layer) – Fig.2.13.
În continuare folosim unealta Text Tool pentru a adăuga textul ”Time Square 2017”,
stabilind tipul de font Arial, 70 point, Bold – Fig.2.14
Pentru început selectăm culorile pentru contur și umbră folosind unealta Color Picker
după care stabilim restul parametrilor pentru Outer Glow și Drop Shadow - Fig.2.16.
Setările efectelor oferă un grad mare de libertate în personalizarea lor. Spre exemplu
pentru Outer Glow avem posibilitatea de a seta valori pentru opacitate, tărie
(Strenght), calitate (Glow Quality), culoare, dimensiunile pe axele X și Y, modul de
aplicare (KnockOut sau Standard) iar pentru Drop Shadow (umbră) putem modifica
valorile pentru opacitate, tărie (Strenght), distața umbrei, unghiul față de obiect,
culoarea umbrei precum și distața pe axele X și Y față de obiect.
imaginea poate fi salvată local sau online, în cloud, acest lucru aducând marele avantaj
că ea va fi accesibilă, virtual, de oriunde.
NOȚIUNI DE ACUSTICĂ
În esență sunetul poate fi definit ca senzația produsă asupra organului auditiv de către
undele acustice propagate pe calea aerului. Undele sonore sunt transformate la nivelul
urechii interne (Fig.3.1) în impulsuri nervoase care sunt percepute ca sunete. Urechea
umană poate percepe în general frecvențe ale sunetului în gama 16Hz-20000Hz, cu
diferențe vizibile între indivizi, în funcție de vârstă și sex, cu un maxim de sensibilitate
în zona 300-3500Hz, zonă care corespunde frecvențelor vocii umane.
Calitativ sunetele pot fi caracterizate prin înălțime (frecvență), timbru (de cele mai
multe ori nu avem sunete simple, monofrecvență ci sunete compuse din mai multe
sunete elementare, cu multiple armonici – Fig.3.2), intensitate (caracterizată prin nivel
sonor măsurat în dB) și durată.
Fig.3.2 – Forma de undă sunet sinusoidal pur, 50Hz (sus), respectiv vocea umană (jos)
Deși nota La are aceeași fundamentală (cu frecvența de 440Hz) dacă este generată de
un pian sau de o vioară, armonicile introduse, care depind esențial de rezonanța
materialelor din care e construit instrumentul precum și de particularitățile de
generare a tonului, fac ca sunetul fiecăruia să aibă un timbru specific și un spectru
sonor individualizat. Spre exemplu spectrul sonor (nivelele audio pentru fiecare
frecvență) al unui sunet din natura (foșnetul pădurii) este reprezentat grafic în Fig.3.3.
Fig.3.3 – Analiza spectrală a unui sunet din natură (foșnetul pădurii, toamna)
AUDACITY
Unul dintre cele mai cunoscute programe de editare audio, Audacity, permite
efectuarea de înregistrări Live, conversia semnalului analogic (benzi, casete, discuri vinil
etc.) în fișiere audio digitale, preluarea și prelucrarea digitală a sunetului (corecția,
eliminarea zgomotelor, fâșâitului, etc.) și salvarea/exportul rezultatului final în diverse
formate digitale audio.
Audacity este oferit ca free software distribuit sub licență open source GPLv2
(http://www.audacityteam.org), poate fi descărcat gratuit și folosit fără restricții
pentru prelucrări performante de sunet atât pe sisteme Windows cât și pe sisteme cu
sisteme de operare Linux sau MacOS.
WAVOSAUR
Wavosaur (http://www.wavosaur.com) este un editor gratuit de sunet care permite de
asemenea înregistrarea, editarea, procesarea/masterizarea sunetului. Wavosaur pune
la dispoziție toate caracteristicile de editare audio clasice (cut, copy, paste etc.) permite
generarea buclelor de sunet, analiza fișierelor sau conversia de format în regim
automat. Suport[ nativ plugin-uri VST, driverele ASIO, poate procesa în timp real
fișierele audio. Programul este portabil și nu scrie nimic în regiștrii calculatorului,
putând fi rulat, spre exemplu, de pe un stick USB.
mp3, vox, gsm, au, ogg, wmv, flacc, aiff etc. Mai mult, programul include un modul de
copiere/inscripționare CD-uri.
Programul a fost gândit să fie foarte ușor de utilizat oferind insă instrumente deosebit
de performante chiar și pentru segmentul profesional. Și cel mai important este faptul
că este 100% gratuit!
Interfața este una extrem de bine organizată, intuitivă, oferind rapid acces la toate
funcțiile principale ale unui editor audio – Fig.3.9.
După înregistrarea sunetului de la microfon sau o altă sursă externă (CD/MP3 player
etc.) sau importul direct al unui fișier audio existent în calculator, intrarea în modul de
editare se face selectând unealta potrivită. După ascultarea fișierului audio și stabilirea
zonei dorite, selecția acesteia se face printr-o operațiune simplă de drag (tragere cu
tasta din stânga a mouse-ului apăsată) – Fig.3.10.
În continuare zona selectată poate fi decupată, copiată, înlocuită sau asupra ei, fără
afectarea zonelor neselectate, pot fi aplicate operațiuni diverse: amplificare,
normalizare, corecție de ton, eliminare zgomot, schimbare tonalitate, Echo, reverb etc.
Acest mod de lucru este extrem de util pentru realizarea mixajului complex al unor
surse sonore multiple. Spre exemplu adăugarea ilustrației muzicale în concordanță cu
vocea naratorului presupune ca volumul ilustrației să fie scăzut pe porțiunea când
există text vorbit și să crească la nivelul nominal în timpul pauzelor sau la adăugarea
zgomotului de fond, natural pentru susținerea reportajului sau a imaginilor filmate:
zgomotul străzii, sunete din natură etc. – Fig.3.13.
Fig.3.13 – Mixajul multitrack (voce –sus cu ilustrație muzicală - jos). Definirea punctelor pe anvelopă
Inerent sunetul captat poate fi afectat și de zgomot (fâșâit, brum) din cauza unor
probleme tehnice sau click-uri/pocnituri la înregistrarea de pe discuri vechi, de vinil.
Pentru toate aceste probleme Audacity oferă o serie de unelte/efecte performante.
Pentru înlăturarea zgomotului de fond Audacity poate ”învăța” cum ”arată” acest
zgomot prin analiza unei porțiuni de sunet reprezentative, selectate de utilizator ca
atare. Pe baza unei analize statistice complexe, spectrale, Audacity stabilește un model
matematic pe care-l va folosi în continuare la minimizarea/eliminarea zgomotului de
fond din înregistrarea audio – Fig.3.15.
Audacity oferă și efectele uzuale gen corecție de ton pe două benzi joase/înalte
(bass/treble) sau posibilitatea de a atenua/evidenția vocea (pornind de la faptul că de
cele mai multe ori vocea se regăsește identic ca informație audio pe cele două canale și
că spectrul vocii umane se regăsește, uzual, în intervalul 125-3500Hz – Fig3.16.
Cele mai multe programe de editare audio oferă și instrumente mai performante de
lucru gen analizoare spectrale, efecte speciale gen echo, reverb, pitch (modificare
timbru), alterare sunet, sau corectoare de ton multi-bandă, toate permițând efectuarea
unor prelucrări profesionale – mixaje complexe asupra sunetului.
Spre exemplu, corectorul de ton multi-bandă, cunoscut de cele mai multe ori și ca
”egalizor grafic” datorită modului vizual de lucru, cu afișarea grafică a frecvențelor de
lucru și posibilitatea de indica vizual/grafic corecțiile aplicate sunetului, pe lângă
utilizarea evidentă de a pondera, de a asigura o corecție precisă a sunetului poate fi
folosit și pentru rezolvarea unei probleme mai uzuale, gen eliminarea ”brumului”
(zgomot produs de influența rețelei de alimentare) sau a unor zgomote a căror
spectru/bandă de frecvență sunt precis delimitate, acest lucru realizându-se foarte
simplu prin atenuarea totală a frecvenței respective – Fig.3.17.
Stabilirea curbei de corecție se face extrem de simplu prin adăugarea unor puncte în
zona frecvențelor dorite și mișcarea acestora sus/jos cu mouse-ul pentru stabilirea
amplificării/atenuării dorite.
Nivelul general al sunetului final, mixat, poate fi permanent monitorizat folosind Vu-
metrul integrat, care, pe lângă indicarea vizuală a nivelului instantaneu al sunetului,
poate marca și memora și valorile de vârf (peak) ale acestuia – Fig.3.18.
Se poate remarca afișarea poziției curente a cursorului (care indică și poziția curentă de
redare), durata totală a proiectului audio (și implicit a fișierului audio final), diferite
date tehnice (frecvență/rată de eșantionare) și evident nivelele audio.
După stabilirea corecțiilor și nivelelor audio pistele audio pot fi mixate, din combinarea
lor rezultând o singură pistă. Pentru aceasta se selectează pistele dorite și se selectează
opțiunea Tracks > Mix and Renders.
Pe lângă modul uzual, implicit, de lucru cu fișiere audio mono sau stereo, Audacity
poate lucra și cu fișiere multi-canal activând la export opțiunea "Use custom mix" în
Import / Export Preferences cu maparea pistelor audio către canalele corespunzătoare,
având totuși grijă ca hardware-ul audio pe care-l folosiți să respecte aceste setări.
La final fișierul poate fi salvat (exportat) într-unul dintre multiplele formate audio
disponibile – Fig.3.21. Trebuie făcut distincție între salvarea proiectului (Save Project)
și salvarea/exportul fișierului audio final (Export Audio).
Fig.3.21 – Exportul fișierului final (format comprimat MP3, VBR, Joint Stereo)
EDITARE VIDEO
Prin editare video se înțelege procesul de selectare a anumitor secvențe dintr-un
material video brut, asamblarea acestora într-o anumită ordine, pe baza unei ”liste de
editare” (EDL – Edit Decision List), conform scenariului regizoral, corecția/aplicarea
anumitor efecte video, post-procesare sunet, și în final salvarea/exportul materialului
video final ca un videoclip de sine stătător.
Editarea video liniară - editarea materialelor video folosind VTR-uri (Video Tape
Recorder) și casete video, secvențele fiind asamblate printr-un proces liniar, în ordinea
dorită, dezavantajul esențial fiind dat de modul de lucru liniar (eliminarea/corectarea
unei secvențe presupune reluarea tuturor secvențelor următoare de pe bandă). Mod
de editare specific sistemelor SVHS, U-matic, Beta, DV etc., utilizat doar în cazuri cu
totul excepționale astăzi – Fig.4.1.
neavând practic influență asupra secvențelor deja editate. Editarea non-liniară este un
proces complet nedistructiv, mult mai rapid comparativ cu editarea video liniară.
Editarea non-liniară este de cele mai multe ori o editare multi-track, adică pot fi
combinate mai multe secvențe video simultan, pe „straturi”, fiecărei secvențe video
fiindu-i alocat un track/pistă individuală în timeline.
VIDEO DIGITAL
Un videoclip reprezintă o succesiune de imagini statice (frame-uri) afișate cu o
frecvență suficient de mare pentru a crea iluzia optică a mișcării. Practic se recreează
digital principiul filmului clasic pe celuloid prin care imaginea este reprodusă prin
afișarea rapidă a cel puțin 24-25 de fotograme pe secundă (limita la care ochiul uman
percepe această înșiruire de imagini statice ca o mișcare reală, continuă).
Rezoluția imaginii
Fiecare cadru elementar este compus dintr-un număr de puncte (pixeli). Numărul de
pixeli din care este compusă imaginea poartă numele de rezoluție. Vorbind de o
imagine bidimensională rezoluția imaginii este dată de rezoluția pe orizontală X
(numărul de pixeli pe axa X) și rezoluția pe verticală (numărul de pixeli pe axa Y).
Funcție de numărul de pixeli (de rezoluția) imaginii putem clasifica și formatele actuale
uzuale de televiziune - Fig.4.3.
Vizual, rezoluția clipului are un impact major. Se poate vedea foarte ușor diferența
dintre trei rezoluții Video CD (352x288), PAL (720x576) și HD (1920x1080) – Fig.4.4.
Aspectul
Important în descrierea unui clip video este și raportul între lățimea și înălțimea
imaginii, raport care definește aspectul imaginii.
Spre exemplu, dacă fotografia clasică folosea cel mai ades imagini cu aspect 4/3, 5/4,
5/3 sau chiar 3/2, televiziunea analogică clasică folosea raportul 4/3 pentru
lățime/înălțime (ex. pentru PAL raportul numărului de pixeli pe orizontală/verticală
este de 768/576=4/3). Pentru formatele de televiziune actuale formatul cel mai utilizat
este cel wide (16/9) în timp ce pentru cinematografie se utilizează și alte formate
particulare: 16/8 formatul standard academy ratio, 15/9 (peliculă film 35mm
Paramount Pictures), 21/9 (Cinemascope) etc. Cele mai uzuale aspecte de imagine
folosite în televiziune în acest moment sunt prezentate în Fig.4.5.
Principial semnalul video color suferă mai multe conversii de spațiu de culoare între
RGB, YcbCr, YUV etc. pe parcursul captării, prelucrării, compresiei, transmisiei și afișării
finale pe monitor a imaginii digitale, algoritmii de transformare având ca scop esențial
minimizarea pierderilor de informație de culoare în condițiile în care spațiile de culoare
menționate nu acoperă în mod identic spectrul natural, complet, al culorilor.
Spre exemplu în Fig.4.6 se poate face o comparație a două spații de culoare folosite
curent în televiziune: Rec.709 (HD) și Rec.2020 (Ultra HD și 4K). Se poate observa
extinderea zonei acoperite de Rec.2020 dar și faptul că în continuare există nuanțe din
spectrul vizibil care nu pot fi afișate.
Adâncimea de culoare
Vorbind despre imagine o caracteristică importantă, esențială, este cea legată de
numărul de culori care pot fi afișate. Spre exemplu dacă fiecărui pixel de imagine i se
alocă câte 8 biți (28=256 de nivele de culoare) pentru fiecare nuanță R, G, B rezultă că
numărul total posibil de nuanțe care pot fi afișate este de 256x256x256=16.777.216.
Dacă utilizăm însă, spre exemplu, 10 biți pentru a reprezenta fiecare dintre cele trei
nuanțe, numărul total posibil de afișat creste la 1024*1024*1024=1.073.741.824.
Vizual, diferența dintre cele două rezoluții poate fi pusă foarte mai ușor în evidență în
Fig.4.8, unde avem spectrul color reprezentat pe 8 biți (rezoluția actuală a celor mai
multe clipuri SD sau chiar HD) și cel reprezentat pe 10 biți (HD, UHD sau chiar 8K).
Canalul alpha
De multe ori, la editare, se mai folosește și o informație suplimentară legată de
transparență - așa numitul canal alpha. Utilizarea canalului alpha este deosebit de utilă
pentru compunerea imaginilor (aplicarea unui text, inserarea unui logo etc. se face
foarte ușor și precis folosind acest canal de transparență). În acest mod fiecare imagine
este definită prin 3 canale de culoare și un canal de transparență - RGBA. Canalul alpha
este practic un canal suplimentar de informație care codifică cu precizie, pe nivele de
gri, transparența finală a fiecărui pixel din imagine - Fig.4.9.
În practică, numărul formatelor video care permit stocarea acestei informații de canal
alpha, este relativ limitat. Dintre formatele video care folosesc nativ acest canal putem
aminti MOV (Apple QuickTime), Apple ProRES, Avid DNxHD, Grass Valley HQX - în
general formate video utilizate cu precădere la nivel profesional.
Și nu este vorba doar de a accentua culorile cum s-ar putea înțelege la prima vedere ci
de a corecta/modifica/ajusta nivelele de intensitate și de culoare, de a combina paleta
culorilor din imagine pentru a obține un impact vizual maxim.
Din acest punct de vedere colorizarea este mai apropiată de un act artistic, neputând fi
definită ca o metodă științifică, ci mai degrabă un mod de a mări impactul vizual,
emoțional al unei imagini, libertatea de exprimare nefiind nelimitată în niciun fel.
Colorizarea poate fi făcută în moduri și cu unelte diferite. Spre exemplu putem folosi
uneltele uzuale din orice program de editare imagine gen Gimp, PaintNET, SumoPaint,
Photoshop, etc. cum ar fi Curves, Levels, Channel Mixer, Gradient Maps, Color Balance,
Hue/Saturation, Photo Filtre etc..
Astfel, putem folosi unealta Curves pentru a altera independent fiecare canal de
culoare elementar – Fig.4.12 sau putem folosi unealta Hue/Saturation pentru a
modifica global nivelele de luminozitate, nuanța și saturația culorilor – Fig.4.13.
Unele editoare de imagine/editoare video permit salvarea setărilor care pot fi utilizate
ulterior în diferite proiecte independente pentru a obține același efect, aceeași
impresie (look and feel), folosind de cele mai multe ori și layere de control (Adjustment
Layer) care permit aplicarea unor corecții în mod uniform fără alterarea
imaginii/layerului de bază. Layerele de ajustări ajută la crearea și simularea multor
efecte, într-o manieră ordonată, oferind un control predictibil asupra rezultatelor.
1D/3D LUT
LUT (Look Up Tables) reprezintă principial un mod de conversie de la un spațiu de
culoare la altul. Tabelele de conversie reprezintă un mod de a reproduce culorile/de a
simula spații de culoare pe un anumit dispozitiv, pornind de la o anuită imagine,
simulând un anumit ”look”. Pe scurt culoarea unui pixel dintr-o imagine este
transformată pe baza tabelei de culoare LUT într-o altă valoare pentru a simula culorile
unui anumit monitor, televizor sau pelicula de film. Spre exemplu nivelul/valoarea 45
pentru toți pixelii cu această nuanța de RED (roșu) poate fi transformată în nivelul 38
RED pentru a da senzația de peliculă de film, de „imagine caldă”.
Utilizarea tabelelor LUT permit obținerea unor rezultate repetabile, precise. Dacă
tabelele 1D sunt folosite în general pentru setarea
contrastului, stabilirea nivelului de alb, a distribuției
nivelelor de luminozitate, tabelele 3D plasează
informațiile de luminozitate și culoare într-un spațiu 3D,
reprezentat de cele mai multe ori ca un cub 3D, fiecare
axă reprezentând o culoare elementară.
Avantajul utilizării tabelelor LUT este foarte mare, mai laes în televiziune și
cinematografie, pentru că oferă o flexibilitate deosebită și un mod de a obține foarte
ușor rezultate predictibile, repetabile, un anumit ”look and feel” specific.
Pornind de la particularitățile vederii umane care este mai puțin sensibilă la detaliile pe
culoare (rezoluție și informație de mișcare) prin comparație cu cele corespunzătoare
luminanței, au fost implementați diverși algoritmi de comprimare.
Spre exemplu, pentru SDTV (televiziunea clasică, standard, PAL) imaginea este
compusă din 720x576 pixeli. Alocând pentru fiecare pixel câte trei octeți pentru fiecare
canal de culoare (R, G, B) numărul total de biți necesari poate fi calculat foarte simplu:
Mai mult, metoda de sub-sampling poate cauza probleme și din perspectiva tipului de
scanare interlaced al materialului video (o altă metodă de reducere a lățimii de bandă a
semnalului de televiziune, moștenită din era analogică).
Fig.4.17 – Recompunerea imaginii din cele două cadre, impar și par (scanare întrețesută)
Fig.4.19 – Exemplu compresie DCT: imagine originală (raw 1.2MB) și comprimată DVCAM (5:1)
Spre exemplu, pentru formatul video digital DV se folosește algoritmul lossless DCT, cu
o rată de compresie de 5:1, diferențele vizuale fiind insesizabile, doar o analiză
detaliată putând pune în evidență apariția artefactelor specifice compresiei – Fig.4.19.
Codecuri video
Pentru reducerea dimensiuni fișierelor audio-video se utilizează diverși algoritmi de
compresie, fiecare folosind metode și tehnici de comprimare particulare. Un codec
video reprezintă practic un pachet software care asigură compresia/decompresia unui
fișier audio-video. Fiecare codec folosește metode proprii de eșantionare și de detecție
a informațiilor redundante prezente în materialul video, oferind în final un optim între
rata de compresie, timpul de codare/decodare (la redare) și calitatea materialului
encodat / comprimat.
WMV (Windows Media Video) - unul dintre cele mai vechi codecuri lossy video realizat
de Microsoft. Este un codec proprietar și include pe lângă variantele clasice WMV 7,
WMV 8, WMV 9 și versiunea standardizată SMPTE, VC-1 care a fost dezvoltat pentru a
fi utilizat în zona profesională.
MPEG-1 - codec lossy (cu pierdere de date) utilizat pentru compresie audio și video
apărut în anul 1992, specificațiile formatului fiind realizate de către MPEG (Moving
Picture Experts Group). A apărut ca un codec folosit pentru mediile de stocare, discuri
optice și magnetice. Este limitat la max. 2 canale audio iar bitrate-ul maxim este de 1.5
Mbit/s care corespundea ratei de transfer a unui CD-ROM.
MPEG-2 - codec lossy, reprezintă un standard lansat de Moving Picture Experts Group
(MPEG) în anul 1995. MPEG-2 este o îmbunătățire a standardului MPEG-1, proiectat
pentru a fi utilizat în special în zona profesională pentru televiziunea digitală (DVB-T și
DVB-S), HDTV și pentru stocarea pe discuri DVD.
H.264 sau MPEG-4 Part 10, Advanced Video Coding (MPEG-4 AVC) este un codec lossy,
bazat în principal pe împărțirea imaginilor în blocuri elementare și analiza mișcării
acestora între cadre. Este unul dintre cele mai utilizate codecuri pentru înregistrarea și
distribuția conținutului video, atât pentru aplicați gen streaming pe Internet cât și
pentru compresia aproape fără pierderi cerută de cinematografia și televiziunea
digitală, avantajul esențial fiind dat de faptul că la rate de compresie duble față de
MPEG-2 calitatea este identică.
H.265 sau MPEG-H Part 2 sau HEVC (High Efficiency Video Coding) este tot un codec
lossy, o dezvoltare firească a H.264. Acesta aduce o codare eficientă a blocurilor cu
dimensiune variabilă (față de dimensiunea fixă din MPEG-2 sau H.264) si un algoritm
superior de predicție/compensare al mișcării. Principial la o rată de compresie dublă
față de H.264 calitatea vizuală a materialului comprimat este identică. Ca dezavantaj
principal HEVC necesită resurse de calcul superioare H.264 sau MPEG-2, aplicațiile
actuale fiind orientate mai mult pe stocare.
Apple ProRes - un codec video lossy dezvoltat pentru zona profesională de Apple Inc.
DNxHD - un codec lossy pentru zona profesională dezvoltat de Avid Technology, fiind
practic o implementare a standardului VC-3.
Huffyuv (or HuffYUV) - codec lossless (fără pierderi) bazat pe utilizarea codurilor
Huffman, fișierul video decomprimat (după compresie) fiind identic la nivel de bit cu
fișierul original. Codecul poate lucra atât în spațiul de culoare YCbCr dar și în cel RGB.
UT Video Codec Suite - codec lossles, disponibil sub licență GNU (General Public
License), bazat tot pe codul Huffman, dezvoltat ca o alternativă rapidă și superioară din
punct de vedere al ratei de compresie. Poate utiliza spații de culoare YUV422, YUV420,
RGB, RGBA. Datorită suportului multithreading acest codec poate fi folosit cu succes
pentru compresia în timp real a fișierelor HDTV.
CBR - Constant Bit Rate. În acest mod fiecărui cadru comprimat i se alocă același număr
de biți, indiferent de structura/particularitățile imaginii, avantajul principal fiind dat de
viteze mai bune la compresie.
VBR - Variable Bit Rate. În acest mod gradul de compresie este variabil, dependent
total de conținutul imaginii. Avantajul esențial este dat de compresii totale mult mai
bune și o calitate mai bună a imaginii comprimate (nivelul de compresie se adaptează
în anumite limite, punctual, la conținutul imaginii analizate).
Fig.4.21 – Factorul de calitate și raportul semnal-zgomot pentru diferite grade de compresie (JPEG)
Editorul VSDC vine la pachet cu un număr mare de efecte video (corecție de luminanță,
corecție de culoare, transformări diverse la nivel global sau la nivel de pixel etc.) care
pot fi aplicate ca atare sau pot fi combinate în orice variantă, funcție de necesități.
De asemenea, VSDC oferă o paletă generoasă de efecte și pe partea audio care pot fi
aplicate atât pe pistele audio independente dar și pe sunetul asociat pistelor video.
Practic VSDC este și un editor audio multitrack, printre cele mai importante și utilizate
efecte disponibile fiind normalizarea nivelelor audio, corecția de volum și ton, ecou,
reverberare, egalizor grafic etc.
VSDC Free Video Editor poate fi descărcat și utilizat în mod complet gratuit, fără nicio
restricție sau limitare funcțională de la http://www.videosoftdev.com. Pentru opțiuni
avansate de lucru și accelerarea hardware puteți opta pentru versiunea Pro. Oricum,
dacă doriți, puteți să sprijiniți dezvoltarea acestui editor donând diverse sume de bani.
Interfața de lucru este intuitivă, simplă, fiind împărțită în cinci zone: zona meniului – tip
Ribbon bar, Projects explorer, Project settings, zona de afișare și timeline-ul.
Putem începe cu un proiect nou, putem deschide un proiect salvat anterior, putem
importa fișiere audio-video sau imagini, putem îngesta materiale audio-video de la o
sursă externă (video-player etc.) sau putem captura imagini în mișcare de pe ecranul
calculatorului (screen-capture).
ADĂUGAREA VIDEOCLIPURILOR
Pentru a adăuga fișiere video la proiect avem trei posibilități de lucru. Putem folosi
pentru început opțiunea "Video" din meniu (tab-ul "Editor" > "Add object" > "Video").
A doua metodă presupune utilizarea barei de unelte din partea stângă a ecranului, prin
selectarea directă a simbolului pentru clipuri video. În mod similar va f afișată fereastra
standard Windows cu opțiunea pentru deschiderea de fișiere (Open).
Fig.4.28 – Importul unui fișier video și afișare informațiilor despre fișier (tooltip)
După selectarea fișierului video dorit se va deschide fereastra ”Object position settings”
din care se poate stabili poziția inițială în care va fi inserat viceoclipul în timeline.
Poziția nu este definitivă și poate fi modificată ulterior, în orice moment.
EDITAREA VIDEOCLIPURILOR
În continuare putem trece la editarea videoclipului ceea ce presupune în primul rând
selectarea unor anumite secvențe utile și eliminarea porțiunilor nedorite din clipul
original. Eliminarea unei porțiuni nedorite din videoclip se face foarte simplu selectând
fragmentul respectiv cu ajutorul marcajelor albastre de selecție din timeline (pentru
precizie se poate mări zona de lucru folosind lupa sau butoanele “Increase/Decrease”)
după care se selectează butonul ”Cut out highlighted selection” din meniu sau se
folosește combinația de taste “Shift + Delete”.
Pentru aceasta se selectează "Cutting and splitting" din meniul contextual (click cu
butonul din dreapta al mouse-ului) sau se selectează butonul "Cutting and splitting" din
fereastra ”Properties window”, operațiuni care vor deschide un editor avansat ”Video
editor” care permite efectuarea unor operațiuni complexe de trim / cut.
VIZUALIZAREA SECVENȚEI
Deplasarea/vizualizarea/selecția exactă a anumitor porțiuni din clip se poate face direct
cu mouse-ul, prin click în timeline în zona dorită, sau prin utilizarea butoanelor de
deplasare care permit saltul cursorului la începutul/sfârșitul secvenței (”Move cursor to
block begining/ending”), deplasarea cu o secundă înainte/înapoi (”Move cursor to
previous/next second”) sau deplasarea cu câte un cadru înainte/înapoi (”Move cursor
to previous/next frame”) – Fig.4.33.
Previzualizarea clipului sau a întregii secvențe se poate face foarte ușor selectând
butonul Preview, secvența fiind afișată folosind player-ul video implicit definit în sistem
(în cazul nostru Windows Media Player), la o calitate/rezoluție care se poate selecta în
mod direct – Fig.4.34.
APLICAREA EFECTELOR
Uneori,după stabilirea secvențelor video utile, este necesar aplicarea unor mici corecții
de nivel video, culoare, tentă (hue). Pentru aceasta se selecteză din timeline secvența
dorită și se aplică corecția (automată în cazul nostru dorită): Autolevels – Fig.4.35.
Pentru fiecare efect în parte se poate stabili independent zona din clip asupra căreia
acționează (nu este obligatoriu ca efectul să fie aplicat pe toată durata clipului), se pot
modifica anumiți parametri din fereastra de proprietăți („Properties window”), sau prin
operațiuni de drag (tragere) se poate stabili ordinea de aplicare a efectelor. Fiecare
efect apare în timeline sub track-ul video corespunzător, într-o structură arborescentă.
Putem aplica, eventual, și alte efecte. Spre exemplu, selectăm primul videoclip (click pe
videoclip în timeline), după care se selectează butonul „Video efect” sau se utilizează
meniul contextual (click cu butonul din dreapta al mouse-ului), după care se selectează
efectul „Brightness/Contrast/Gamma” – Fig.4.37.
UTILIZAREA MĂȘTILOR
Uneori este necesar să aplicăm efecte video doar pe o anumite porțiuni din ecran. Spre
exemplu blurarea („încețoșarea”) unei fețe sau a unei sigle/logo etc. Pentru aceasta se
stabilește mai întâi zona în care se dorește aplicarea efectului, după care se selectează
efectul dorit, în cazul nostru „Box blur” (Video effects > Filters > Box blur) - .
Selectăm în timeline bara cu efectul aplicat (Box blur) cu dublu-click cu mouse-ul, după
care selectăm din bara de unelte butonul „Add rectangle” și cu mouse-ul încadrăm
zona din imagine asupra căreia dorim să aplicăm efectul – Fig.4.41. Masca va fi aplicată
efectului de blur, însă, în prima etapă va apare ca o decupare.
Din păcate efectul de blur astfel aplicat, cu mascarea zonei de interes, este static, astfel
încât, în urma deplasării mașinii în cadru, logo-ul și numărul mașinii vor ieși rapid de
sub zona de mascare. VSDC permite animarea poziției zonei de mascare astfel încât
efectul să urmeze perfect deplasarea mașinii în cadru.
Astfel, cu ajutorul acestei unelte putem defini și memora anumite poziții cheie în
timpul deplasării mașinii/măștii în cadru. Practic deplasăm cursorul în timeline,
adăugăm un nou punct cheie și repoziționăm masca cu ajutorul mouse-ului pentru a
reacoperi perfect zona dorită, poziția relativă memorată a măștii fiind afișată în
timeline prin puncte cheie de culoare galbenă – Fig.4.43.
În orice moment se poate reveni/corecta atât poziția măștii cât și orice alt parametru:
nivelul de blur, dimensiunea și forma măștii, punctele de animație etc.
Similar se pot selecta și alte forme geometrice uzuale care pot fi folosite ca model de
bază pentru mască (dreptunghi, elipsă, cerc, etc.) și se poate modifica și tipul de efect
aplicat, modul de lucru fiind perfect identic.
ADĂUGAREA TITLURILOR
Pentru a adăuga un titlu la o scenă, o subtitrare sau chiar un comentariu VDSC Video
Free Editor ne pune la dispoziție trei unele: Add Text (Adăugare text), Add Subtitles
(Adăugare subtitrare), Add Tooltip (Adăugare comentariu).
2. Selectăm opțiunea „Text” (din tab-ul ‚Editor” din meniu) sau folosim butonul
corespunzător din bara de unelte. Poziționăm cursorul în zona în care dorim să apară
textul (cursorul își va schimba forma) după care trasăm o zonă virtuală de introducere a
textului. Introducem în continuare în această formă textul dorit, direct de la tastatură
sau chiar cu copy-paste, acesta încadrându-se automat în zona delimitată anterior.
Este suficient selectarea textului dorit, modificarea parametrilor fiind imediat reflectată
vizual pe ecran (mod de editare WYSIWYG – What You See Is What You Get) – Fig.4.48.
În cazul textului introdus ca Text area editorul video VSDC permite și scalarea
automată a textului în chenarul trasat, atât pe orizontală cât și pe verticală, având și un
mod optimal de acoperire al zonei de editare – Fig.4.48.
Suplimentar se pot defini efecte pentru intrarea/ieșirea textului gen disolve sau chiar
efecte complexe de mișcare, efecte care pot fi complet controlate (efectul se aplică
pistei alocate textului, parametrii putând fi modificați din fereastra de proprietăți).
Pentru o vizibilitate mai bună a textului indiferent de imaginea de fundal (clip video)
pot fi adăugate relativ ușor și efecte de umbrire și de trasare contur (principial prin
adăugarea unui efect tip Glow).
INGESTAREA MATERIALELOR
Operațiunea de ingest presupune captarea unor materiale dintr-o sursă exterioară
(imagini Live, de pe casetă etc.) folosind o placă de captură video.
VSDC Free Video Editor poate utiliza orice placă de captură video instalată în sistem și
permite ingestarea clipurilor audio-video folosind atât formatele native ale plăcii de
captură cât și orice alt format permis de codecurile video instalate în sistem.
Intrarea în modul de captură se poate face fie la inițierea unui nou proiect fie prin
selectarea opțiunii Video capture din tab-ul Tools din meniu – Fig.4.49.
Se va deschide fereastra de captură video din care se pot selecta dispozitivul (sursa) de
captură, denumirea și locul unde va fi salvat fișierul video și se pot seta parametrii
video și audio pentru fișierul capturat (format, bitrate, etc.) – Fig.4.50.
Modulul este foarte util pentru realizarea unor prezentări multimedia, a unor tutoriale,
permițând înregistrarea atât a imaginilor afișate pe monitor cât și tuturor operațiunilor
efectuate cu mouse-ul, cu sau fără adăugarea unor comentarii audio.
Shotcut se adresează atât zonei utilizatorilor casnici dar și zonei profesionale, având și
marele avantaj că este oferit ca o aplicație complet gratuită (sub licență GPL3).
Suportă nativ numeroase formate audio-video grație utilizării FFmpeg ca motor media
intern, oferind posibilitatea utilizării, virtual, a oricărui tip de fișiere audio-video,
imagine, în timeline, indiferent de rezoluția, codecul folosit sau frame-rate-ul acestora.
Dintre principalele caracteristici ale Shotcut mai putem enumera: editarea în 3 puncte,
suport 4K, deplasare la nivel de cadru în timeline, captură de ecran în mod nativ, modul
de ingest audio-video, redare/utilizare fluxuri web (HTTP, HLS, RTMP, RTSP, MMS,
UDP), posibilitatea de utilizare a plăcilor video BlackMagic Design sau orice placă care
oferă suport Windows DirectShow, pachet impresionant de plugin-uri, interfață flexibilă
cu posibilităși de adaptare la cerințele utilizatorului, indicatoare real-time tip peak
meter / waveform / spectrum analyzer, precum și export într-o multitudine de formate
audio/video grație utilizării FFmpeg, posibilitatea de streamimg web etc.
INTERFAȚA SHOTCUT
La prima lansare Shotcut arată ca un player media performant. Pe lângă redarea
efectivă a clipurilor video Shotcut pune la dispoziție și o serie de unelte extrem de utile:
un modul de afișare a proprietăților clipurilor (durată, codecuri, număr canale etc.), un
Peak Vu-metru, un Loudmeter, Audio Spectrum etc.
Încărcarea unui fișier video se face simplu folosind opțiune Open File din meniu (File >
Open File...) sau click pe butonul Open File din bara de unelte (Toolbar) – Fig.4.55.
Shotcut oferă opțiuni multiple de navigare și selecție a secvențelor din clip. Puteți folosi
butoanele de navigare Play, Pause/STOP, FF, REW etc., puteți folosi combinații de
taste (ex. J - redare în sens invers, K - Pauză, L - redare în sens normal) sau se poate
naviga direct, rapid, în modul scrub mode folosind mouse-ul și deplasând cursorul în
zona de navigare. Sau, menținând apăsată tasta SHIFT, se poate face scrub direct pe
imagine, folosind în mod similar mouse-ul (click și tragere stânga/dreapta). Și evident
ne putem deplasa în clip la nivel de cadru folosind tastele săgeți de pe tastatură.
Mai putem observa că interfața Shotcut poate fi ușor personalizată, ferestrele putând fi
foarte ușor repoziționate după preferințe prin simple operațiuni de drag & drop.
Putem activa și fereastra Audio Vu-meter (Peak Vu-meter) un Vu-Metru care afișează
nivelul instantaneu al sunetului și care pune în evidență valorile de vârf (memorate și
afișate pentru câteva secunde) sau pentru aplicații profesionale putem folosi
indicatorul de LoudNess care ne afișează valorile Momentary / Short-term / Integrated
/ Loudness Range, loudness-ul fiind un mod de măsurare a intensității sunetului mult
mai apropiat de percepția umană.
În acest mod (modul Player) Shotcut permite și efectuarea unor operațiuni preliminare,
simple, cum ar fi stabilirea punctelor de IN respectiv OUT. Clipul vizionat, cu sau fără
puncte de IN/ OUT definite poate fi adăugat la o listă de redare (butonul ”+” din tabul
Proprietăți a ferestrei Playlist. Practic în Playlist putem adăuga un număr oarecare de
clipuri, secvența astfel obținută putând fi exportată în final ca un clip de sine stătător.
Pentru aceasta selectăm tab-ul Export care va determina afișarea ferestrei Export în
care putem selecta formatul, codecurile audio-video și parametri pentru export. Uzual
este util selectarea unui profil predefinit, cât mai apropiat de cel necesar, care poate fi
mult mai ușor de adaptat cerințelor decât definirea unui nou profil, de la zero, mai ales
pentru utilizatorii mai puțin experimentați – Fig.4.57.
Adăugarea clipurilor în Playlist se poate face secvențial folosind butonul ”+” din tabul
Proprietăți, sau clipurile pot fi adăugate în orice poziție în listă (meniul contextual - click
cu butonul din dreapta și selecția opțiunii Insert Cut). Se poate reveni apoi în orice
moment asupra oricărui clip din playlist pentru a modifica punctele de IN/OUT, poziția
clipului în playlist sau pentru a aplica/modifica eventualele efecte aplicate – Fig.4.58.
În mod individual, asupra fiecărui clip din playlist, pot fi aplicate și diverse efecte
(filtre): corecții de luminozitate/contrast, corecții de culoare (Color Grading), Fade,
White Balance, Gain/Volume etc. Pentru aceasta se folosește butonul Filter din toolbar,
apoi butonul ”+” din fereastra Filters urmat de selectarea efectului dorit, fie pentru
video fie pentru pista audio – Fig.4.61.
În final playlistul astfel definit, care conține toate clipurile și secvențele cu efecte
aplicate, poate fi salvat ca un fișier XML, sau, opțiune deosebit de utilă în mediul
profesional, poate fi salvat/exportat ca un fișier EDL (Edit Decision List) – Fig.4.62.
Trebuie remarcat faptul că în paralel cu exportul playlistului sau a unor secvențe din
playlist se poate continua normal activitatea de vizualizare clipuri, editare playlist etc.
Shotcut având posibilitatea de background rendering (randare în background) mod
deosebit de productiv, care optimizează modul de lucru.
Fig.4.64 – Fereastra istoric în care sunt afișate cele mai recente 100 de acțiuni
EDITAREA MULTITRACK
Un mod de lucru mult mai performant, care permite efectuarea unor montaje
complexe, este modul Multitrack, un mod de editare complet vizual, bazat pe
organizarea clipurilor pe track-uri ordonate în timp, într-un timeline.
Selectarea modului Multitrack folosind butonul Timeline din bara de unelte determină
afișarea ferestrei Timeline în partea de jos a ferestrei Shotcut. Adăugarea clipurilor în
Timeline se poate face direct, printr-o operațiune tip drag & drop sau folosind butonul
”+” din bara de unelte e ferestrei Timeline – Fig.4.65.
Putem adăuga în continuare clipuri în Playlist, playlist-ul jucând în acest fel rolul de
”Bin” (un mod de depozitare / organizare al clipurilor care vor fi folosite la editare).
Navigarea în Timeline se face similar folosind mouse-ul pentru selectarea zonei dorite,
și evident că putem folosi tastele săgeți pentru deplasare. Detalierea zonei de lucru se
poate face folosind unealta de Zoom In/Zoom Out care determină comprimarea /
extinderea zonei afișate în timeline. Similar putem folosi și banda de Scroll în cazul în
care lungimea clipului depășește lățimea ferestrei curente – Fig.4.65.
Trebuie remarcat faptul că nu este obligatoriu să creăm mai înainte un Proiect în care
să definim parametrii de lucru (Video Mode), ci, în mod automat, Shotcut va crea un
Proiect bazat pe proprietățile primului clip adăugat la Timeline.
Header-ul fiecărui track din Timeline ne permite să adăugăm un nume sugestiv pentru
track sau să selectăm un anumit mod de lucru: M – Mute (dezactivare track), H – Hide
(ascundere track), C- Composite (mod compunere imagini). Putem din meniul
contextual (click cu butonul din dreapta al mouse-ului) să modificăm înălțimea track-
urilor (Make Tracks Shorter/Taller), sau putem adăuga/insera track-uri video sau audio
suplimentare, putem șterge track-uri și putem afișa informații suplimentare vizuale gen
thumbnail-uri pentru video și ”waveform” (forme de undă) pentru audio – Fig.4.66.
Clipurile pot fi mutate oriunde în timeline prin operațiuni de Drag & Drop. Trebuie
menționat faptul că poziția trackurilor afectează și vizibilitatea finală a acestora, în
sensul că prioritate au clipurile de pe track-urile superioare – Fig.4.67.
Meniul contextul din Timeline oferă și alte opțiuni gen eliminare spații goale (Remove –
zona marcată cu roșu în Fig.4.67), care determină mutarea clipului spre stânga până la
clipul anterior (sau poziția de început a Timeline-ului), Cut, Copy, Lift, Remove sau
Rebuild Audio Waveform.
TRANZIȚII (WIPES)
Spre deosebire de alte programe de editare video Shotcut pornește de la principiul
aplicării tranzițiilor între clipuri aflate pe același track, organizarea pe mai multe track-
uri (layere) fiind folosită pentru compoziții mai sofisticate de videoclipuri sau imagini.
Principial cele două clipuri între care dorim să aplicăm o tranziție trebuie să fie
poziționate unul lângă altul în timeline. Spre exemplu, pornind de la situația prezentată
în Fig.4.69, pentru aplicarea tranziției cele două clipuri trebuie să se suprapună pe o
porțiune a cărei durată va reprezenta exact durata tranziției.
Fig.4.69 – Alinierea clipurilor prin drag & drop cu opțiunea Snap (magnetic) activată
Putem suprapune cele două clipuri printr-o operație de drag & drop, care, atenție,
poate fi aplicată doar dacă cele două clipuri sunt poziționate unul în continuarea
celuilalt. În cazul în care între ele avem o porțiune goală (gap) vom elimina această
porțiune fie trăgând mai întâi cel de al doilea clip lângă clipul anterior fie făcând click cu
butonul din dreapta al mouse-ului în zona de eliminat și selectând opțiunea Remove.
Fig.4.70 – Definirea tranziției prin suprapunerea celor două clipuri (drag & drop)
Astfel, după alinierea celor două clipuri, tragem cel de al doilea clip peste primul pe o
porțiune oarecare (1-2 sec., sau mai mult, funcție de ideea/intenția de montaj) –
Fig.4.71, Shotcut afișând permanent, pentru control, durata suprapunerii în forma
hh:mm:ss:ff - ore, minute, secunde, cadre (frame-uri).
Fig.4.71 – Tranziția aplicată între cele două clipuri și simbolul pentru tranziție
Odată suprapuse cele două clipuri Shotcut va afișa simbolul corespunzător pentru
tranziții – Fig.4.71, tranziția implicită aplicată fiind cea tip Dissolve (dizolvare sau
mixare). Trebuie remarcat faptul că simultan va fi aplicată și o tranziție de tip cross-
dissolve între track-urile audio corespunzătoare celor două videoclipuri.
Spre exemplu, dacă selectăm tranziția Diagonal Top Left (tranziție pe diagonală de
stânga-sus spre dreapta jos, de la primul clip - A la cel de al doilea - B) pe lângă direcția
tranziției, care poate fi și inversată selectând opțiunea Invert, mai putem modifica
dimensiunea zonei de trecere, de suprapunere, care poate fi exactă sau difuză, cu un
grad de difuziune de la 0% până la 100% - Fig.4.74.
Adăugăm pentru început în Playlist, prin drag & drop, o serie de videoclipuri. Apoi,
folosind butonul Display a menu of additionals actions din fereastra Playlist (sau
meniul contextual) adăugăm toate clipurile în Timeline – Fig.4.75.
Se poate observa că toate clipurile vor fi adăugate în Timeline în ordine, unul după
altul, punctul de IN al fiecărui clip fiind simbolizat printr-un marker numeric (număr în
chenar albastru în figura – Fig.4.75), cursorul de redare fiind poziționat automat la
sfârșitul secvenței din Timeline.
Putem selecta/elimina zonele nedorite din clipuri prin operațiuni simple de split (Split
at Playhead) urmate de Remove (click cu butonul din dreapta al mouse-ului). Porțiunea
selectată va fi eliminată, toate clipurile aflate în continuare în Timeline fiind automat
deplasate spre stânga și aliniate la finalul clipului anterior – Fig.4.76.
Efectele pot fi aplicate individual pe fiecare clip sau pe ansamblu, pe tot track-ul.
Pentru aceasta se selectează butonul Filters din bara de unelte pentru afișarea ferestrei
Filters – Fig.4.77. Adăugarea unui efect/filtru se face foarte ușor folosind butonul ”+”,
ștergerea acestuia făcându-se similar prin utilizarea butonului ”-”.
Fig.4.77 – Aplicarea unui efect (filtru) unui singur clip din Timeline
Mai putem observa că putem selecta/grupa efectele video respectiv efectele audio sau
putem defini unele efecte ca efecte favorite (marcate în listă cu *), pentru o mai ușoară
utilizare ulterioară. Similar putem personaliza un anumit efect, stabilind anumite setări
particulare, urmat de salvarea acestora ca Preset.
Pot fi adăugate simultan mai multe efecte modul lor de aplicare fiind dat de poziția în
listă. Se poate remarca și posibilitatea de dezactivare a efectului prin debifarea opțiunii
corespunzătoare.
Spre exemplu selectăm un clip din Timeline, acest lucru fiind semnalat de Shotcut prin
adăugarea unui chenar roșu la clip. Adăugăm efectul White Balance din lista de efecte
video și folosim fie unealta pentru selecția culorii (color picker) fie trasăm pe ecran un
chenar pentru selecția zonală a nuanței (va fi calculată o medie a culorii pixelilor din
zona selectată), nuanță care va fi folosită pentru reglarea balansului de alb – Fig4.78.
Și pe partea audio Shotcut oferă o serie de efecte/filtre deosebit de utile. Putem aminti
aici de situația frecventă în care nivelul sonor al clipurilor din Timeline diferă, lucru
deranjant. Rezolvarea acestei situații se poate face foarte simplu aplicând la nivelul
track-ului (pentru toate clipurile) filtrul Normalize care reglează nivelul sonor pe baza
analizei pe porțiuni a track-ului audio urmat de reglarea continuă a amplificării (Gain),
astfel încât tăria sonoră a tuturor clipurilor din Timeline să fie similară – Fig.4.79.
Putem regla nivelul audio dorit (Target Loudness), amplificarea minimă și maximă
(Minimum & Maximum Gain) pe care le poate utiliza filtrul pentru a abține efectul
dorit, lățimea ”ferestrei” pe care se va face analiza nivelului sonor, și putem vizualiza în
timp real atât nivelul audio original cât și evoluția amplificării globale.
Pentru aplicarea globală a filtrelor, la nivelul track-ului, simultan pentru toate clipurile,
se selectează track-ul dorit (click cu butonul din stânga al mouse-ului), urmat de
aplicarea efectului ales. Spre exemplu putem aplica la nivel global filtrul Saturation,
filtru care reglează ”tăria” culorii pentru toate clipurile – Fig.4.80.
În acest fel putem înlocui total sau parțial sunetul original al clipurilor selectate cu un
fișier de sunet oarecare, în cazul nostru un fișier audio muzical folosit ca ilustrație
muzicală. Pentru aceasta adăugăm la Timeline un track audio A1, selectăm fișierul
audio dorit și folosim butonul Insert din bara de unelte Timeline pentru a adăuga clipul
audio de la poziția curentă a cursorului – Fig.4.82. Evident va fi nevoie de efectuat
anumite corecții la nivelul sunetului pentru echilibrarea ambianței cu nivelul ilustrației
însă pentru un mixaj de finețe va trebui să apelăm la editoare audio specializate.
Similar putem adăuga la secvența din Timeline și un comentariu audio Shotcut oferind
suport și pentru modul de adăugare comentariu (Voice Over).
Shotcut permite prin acest mod de lucru adăugarea în timp real a comentariului,
sincron cu redarea secvenței pe ecran. Pentru aceasta creăm un fișier audio folosind
opțiunea din meniu Open Other…, selectăm modul/sursa de captură a vocii
Selectăm tabul Project și folosim butonul Play pentru a reda secvența de clipuri din
Timeline. Pe baza imaginilor care sunt redate pe ecran comentatorul va citi textul
corespunzător, în același timp fișierul audio (doar vocea comentatorului) fiind salvat în
timp real în calculator – Fig.4.83.
La final oprim captarea sunetului folosind butonul Stop Capture și oprim și redarea
secvenței, fișierul de sunet cu comentariul fiind salvat deja în calculator – Fig.4.84.
Pentru a adăuga acest comentariu în Timeline selectăm track-ul audio dorit (A1) și
folosim butonul Overwrite clip onto the current track sau Append to the current track,
urmând ulterior să realizăm eventualele corecții de poziționare/sincronizare – Fig.4.85.
ADĂUGAREA TEXTULUI
Shotcut oferă și un filtru elementar pentru adăugarea textului. Cu acesta putem adăuga
(supraimprima) informații generale gen nume fișier, data clipului, informații de
TimeCode etc. sau orice text personalizat. Modul de afișare – poziția, tipul de font
utilizat, culoarea etc. pot fi ușor modificate din fereastra de proprietăți – Fig.4.86.
Pentru adăugarea burtierelor sau a altor elemente grafice complexe (texte, titraje etc.),
care presupun utilizarea umbrelor, transparențelor etc. se pot folosi imagini generate
cu aplicații specializate gen Gimp, PaintNET, Sumopaint, PhotoShop etc.
Se pot folosi preseturile predefinite sau se pot fi definite altele noi. După alegerea
formatului de fișier se stabilește dimensiunea imaginii finale, codecurile video și audio
de utilizat, diverși alți parametri. Exportul efectiv al secvenței se face folosind butonul
Export – Fig.4.87. Trebuie remarcat că exportul are loc în background, Shotcut oferind
suport multitasking, astfel încât putem continua activitatea de editare.
Mai trebuie remarcat că Shotcut oferă și o unealtă deosebit de utilă în analiza calității
fișierelor exportate. Astfel Shotcut permite analiza fișierului la nivel de cadre generând
în final un fișier text cu valorile pentru PSNR (Peak Signal-to-Noise Ratio) și SSIM
(Structural Similarity) la nivel de cadru – Fig.4.88.
DaVinci Resolve
DaVinci Resolve (https://www.blackmagicdesign.com/products/davinciresolve) este nu
numai un editor video performant adresat cu precădere segmentului profesional,
televiziune și cinematografie, ci și unul dintre cele mai performante sisteme utilizat în
mod curent pentru color grading (colorizare). Resolve reprezintă o soluție integrată
software/hardware, complet scalabilă, care poate fi folosită atât de producători
independenți cu bugete reduse dar și de companii mari de televiziune/cinematografie.
DaVinci Resolve vine în trei variante adaptate cerințelor utilizatorilor, varianta free
oferind unelte de editare/compoziție/colorizare mult peste așteptările unui utilizator
obișnuit, variantele Studio și Advanced aducând suplimentar suport hardware pentru
corecții real-time de culoare și interfețe specializate de control (DaVinci Resolve
Micro/Mini/Advanced Panel).
DaVinci Resolve are o interfață intuitivă care pune la dispoziție toate uneltele de
editare posibile pe care un editor de imagine și le poate dori. Puteți finaliza un proiect
început într-un editor profesional gen Avid Media Composer, Adobe Premiere, Edius,
Final Cut Pro X sau puteți lucra de la început în Resolve.
Modul Media
După definirea proiectului (denumire, folderul de lucru, parametrii acestuia) selectăm
modul Media folosind butonul corespunzător din partea de jos a ecranului – Fig.4.90.
Regăsim în interfața Resolve toate zonele uzuale pentru un editor video: zona clipurilor
video (se poate selecta un anumit folder, Resolve afișând în mod automat un preview al
clipurilor existente în folder), zona de lucru în care pot fi adăugate prin drag & drop
clipurile dorite, după o prealabilă operațiune de Trim (selectare a porțiunilor utile),
fereastra de afișare a clipului curent cu butoanele obișnuite de redare/deplasare în clip,
Mai mult, pe lângă modul uzual de afișare al clipurilor video (List, Thumbnail etc.)
DaVinci Resolve permite și un mod de afișare animat, utilizatorul putând face scrub pe
imaginea afișată de Resolve în fereastra Video sau Master (un mod rapid de a
previzualiza clipul respectiv) simultan cu afișarea datelor corespunzătoare clipului -
durată, TimeCode, rezoluție, format video, codecuri utilizate etc. – Fig.4.90.
Modul Edit
După stabilirea la modul general a story-boardului, a modului de înlănțuire a clipurilor
originale, putem trece la editarea propriu-zisă. Pentru aceasta selectăm butonul Edit
interfața Resolve trecând în modul de editare multitrack – Fig.4.91.
Regăsim aici toată organizarea obișnuită pentru un editor video multitrack: ferestrele
de afișare Play/Rec, organizarea timeline-ului pe track-uri video/audio, butoanele de
activare/dezactivare, cursorul de redare, bara de unelte cu uneltele uzuale de editare
(Cut, Trim, Insert, Mark IN/OUT, Snap, etc.), butoanele/sliderul de mărire/micșorare a
timeline-ului, zona de afișare a poziției curente și a duratei totale – Fig.4.91.
Editarea este complet vizuală, poziționarea clipurilor se face prin operațiuni simple de
drag & drop, similar punctele de IN/OUT se pot marca în fereastra de editare, cu
tastele clasice ”I” respectiv ”O” (sau orice altă combinație definită de utilizator) sau
direct în timeline, cu mouse-ul, prin simpla tragere a marginilor clipurilor/efectelor.
Se pot aplica tranziții, Resolve având deja incluse un număr important de tranziții și
efecte predefinite, fiecare putând fi complet adaptat la cerințele utilizatorului.
Adăugarea tranziției se face trăgând prin drag & drop efectul dorit (în cazul nostru Barn
Door) peste punctele de IN/OUT ale clipurilor asupra cărora dorim să aplicăm tranziția.
Sau putem selecta punctele de IN/OUT, stabilim efectul dorit și din meniul contextual
selectăm opțiunea Add to Selected Points. Trebuie remarcat că cele două clipuri
trebuie să se suprapună pe o anumită porțiune pentru a putea aplica tranziția.
Tranziția poate fi în orice moment schimbată prin tragerea unei alte tranziții peste cea
existentă sau poate fi ștearsă prin selecția ei și utilizarea tastei DEL sau folosind
opțiunea DELETE din meniul contextual.
Pentru fiecare titlu, global, sau selectiv pe grupuri de cuvinte/litere, putem seta
parametri diferiți de afișare: tipul de font, dimensiunea, spațierea, culoarea, modul de
aliniere, poziția, umbra, conturul, opacitatea, nivelul de blur etc. - Fig.4.94. Mai mult,
titlurile pot fi animate ca orice alt clip și pot fi utilizate și în compoziții complexe.
Pe partea de sunet Resolve permite efectuarea unor mixaje multitrack complexe, atât
în mod direct, on-line (în timp real) folosind Clip Mixer-ul (care poate fi controlat și prin
intermediul unei console exterioare) – Fig.4.95, cât și offline prin utilizarea anvelopelor
grafice pentru nivelul de sunet care, pe baza unor puncte cheie, pot defini precis
evoluța nivelului sonor, la nivel de track, pe tot parcursul materialului – Fig.4.96.
În partea de jos sunt afișate ferestrele de control Color Wheels, Level, Noise etc. –
Fig.4.98 de aici putând fi modificate, în detaliu, fiecare caracteristică a imaginii
originale (luminozitate, gamma, spațiu de culoare etc.), Resolve punând la dispoziție și
instrumente (gen osciloscop/vectoroscop) specifice producției de televiziune.
Punctul forte al DaVinci Resolve este cel referitor la colorizare, Resolve oferind
instrumente puternice pentru corecții avansate de culoare, suport extins pentru 1D/3D
LUT, inclusiv posibilitatea de a salva corecțiilor personale în tabele de conversie LUT.
Resolve oferă de asemenea și un număr relativ mare de tabele utilizate cu precădere în
zona profesională – Fig.4.99, modul de lucru fiind extrem de intuitiv.
În modul Color, pe lângă corecțiile de culoare, Resolve oferă și alte module software
cum ar fi Motion Effects, Stabilizer, Sizing, Window, Data Burn etc. Trebuie remarcat că
toate efectele, inclusiv corecțiile de culoare, scalarea, eliminarea zgomotului,
stabilizare etc. pot fi animate, Resolve oferind suport avansat pentru animarea
parametrilor pa baza curbelor Bezier.
Modul DELIVER
La final, după definitivarea editării și corecției materialului Resolve permite exportarea
acestuia în diferite formate, în special în formate profesionale utilizate cu precădere în
televiziune și cinematografie – Fig.4.103, calitatea render-ului Resolve fiind deosebită.
HitFilm 4 Express
HitFilm 4 Express (https://hitfilm.com/express) reprezintă o combinație unică, all-in-
one, între un editor video și un soft de compoziție video/efecte vizuale. Reprezintă
versiunea free a pachetului HitFilm 4 Pro, oferind totuși posibilități de lucru deosebite:
Peste 140 de efecte predefinite: curves, color corrections, lightning, rays, etc.
Permite compoziție/animație 2D/3D
Opțiuni multiple de tracking, motion design
Pachet elementar pentru titraje
Editor audio performant cu un număr de efecte audio incluse (reverse, echo,
doppler, balance etc.)
Control avansat pentru animații
Disponibil atât pe Windows (7, 8, 10) cât și pe Mac (Mavericks, Yosemite etc. )
Necesită resurse puține (i3, 4GB RAM, OpenGL 2.x)
Suport pentru o largă varietate de formate audio-video (Quicktime, AVI, MOV,
MP4 (AVC/H264 & AAC), MPEG-1 (TS, PS, MPE, MPG, MPEG, M2V), MXF
(DVCPro HD), DV, HDV, WMV, AAC, MP3, M4A, MPA, WAV, WMA, BMP, GIF,
JPG, PNG, TIFF, TGA, OpenEXR etc.)
Interfața HitFilm (Fig.4.105) este împărțită în patru parți: Home, Project, Edit și Export.
Primul pas constă în importul materialelor video filmate. Acest lucru se face folosind
tab-ul Media, urmat de selecția butonului Import sau de utilizarea meniului contextual
(click cu butonul din dreapta al mouse-ului). Pot fi importate clipuri audio-video,
imagini, secvențe de imagini, fișiere 3D Camera Tracking (fișiere cu date pentru
compoziția de imagine) – Fig.4.106.
În fereastra Trimer putem selecta secvențele dorite, putem să vizualizăm clipul folosind
butoanele de navigare, tastele predefinite pentru un control exact sau putem să ne
deplasăm rapid în orice zonă a clipului folosind mouse-ul. Evident HitFilm oferă și
instrumente de monitorizare/control sunet, dar cel mai important este faptul că din
start, fiecare clip are atașat un control prin care poate fi foarte ușor deplasat în spațiul
3D, independent pe fiecare axă X, Y sau Z – Fig.4.106.
Putem adăuga oricând un nou track (video și/sau audio) folosind meniul contextual.
Clipurile audio-video sau imaginile pot fi adăugate în Timeline fie din fereastra Trimer,
după selecția porțiunilor dorite folosind butoanele Insert Clip/Overlay Clip din bara de
unelte a ferestrei (utilizând tastele ”B” respectiv ”N”) sau pur și simplu printr-o
operațiune de drag & drop în Timeline – Fig.4.107.
HitFilm lucrează principial cu două tipuri de Timeline: timeline-ul pentru editare, track-
based – care oferă modul clasic vizual de editare al clipurilor și timeline-ul pentru
compoziții, layer-based – care permite realizarea compozițiilor complexe, multilayer.
UTILIZAREA EFECTELOR/TRANZIȚIILOR
Adăugarea efectelor se face foarte simplu, printr-o operațiune tip drag & drop. –
Fig.4.109. După selectarea efectului dorit se trage efectul peste clipul dorit din
Timeline, după care se modifică setările corespunzătoare efectului folosind butoanele
și slider-ele de control din fereastra Effects. Trebuie remarcat că setările pentru fiecare
efect pot fi afișate detaliat (sau restrânse) prin selectarea săgeții din fața efectului
(fereastra Effects). Se pot adăuga oricâte efecte cu mențiunea că fiecare efect adăugat
determină creșterea efortului de render în timp real care poate afecta cursivitatea
redării în cazul în care sistemul nu oferă suport pentru accelerare hardware.
Adăugarea tranzițiilor se face tot prin operațiuni de drag & drop, tranziția putând fi
aplicată fie la începutul unu clip, fie la sfârșitul acestuia, fie pe două clipuri adiacente
(cu mențiunea că cele două clipuri trebuie să se suprapună pe o porțiune care va
determina durata tranziției), zona de aplicare a tranziției fiind semnalizată printr-un
indicator de culoare verde – Fig.4.110.
Proprietățile tranziției pot fi modificate din panoul de control iar durata tranziției poate
fi modificată în orice moment, cu mouse-ul, prin operațiuni de tragere, sau prin
introducerea de la tastatură a duratei dorite (click pe durata afișată).
Spre exemplu efectuarea unei corecții de culoare folosind efectul Color Balance se face
foarte simplu folosind cursoarele de control pentru culorile din zona luminoasă din
imagine - (Highlights), zona mediană (Midtones) sau zona umbrelor (Shadows). Practic
deplasarea butoanelor de control determină creșterea/micșorarea intensității culorii
corespunzătoare în imagine, efectul putând fi văzut prin comparație în Fig.412.
Efecte suplimentare pe partea de corecție de culoare pot fi găsite atât în zona Color
Correction (Curves, Gamma, White balance, Levels Histogram etc.) cât și în grupul Color
Grading (Day For Night, Hue Colors, Hue Shifts, Two Strip Colors etc.) mai multe
posibilități de control, în special pentru zona profesională film și televiziune, fiind
oferite însă în varianta Pro sau ca achiziție independentă (ex. Repair Pack etc.).
Hitfilm oferă și alte efecte de imagine cu impact vizual deosebit, gen Light Flares,
Gleam, Glow, Light Leak, Light Rays, Neon Glow, Cartoon, Emboss, Posterize, Oil
Painting, Motion Trails, Time Displacement, Warps, etc. efecte complet
personalizabile, cu posibilități de avansate de animare, o exemplificare a efectului
Lightning & Electricity fiind prezentată în Fig.4.113.
UTILIZAREA/ADĂUGAREA TEXTULUI
HitFilm oferă și posibilitatea de a adăuga informații de tip text pe imagine. Avem
control complet asupra tipului de caracter folosit, asupra nuanțelor, culorii de contur,
aliniere, distanța între caractere etc. Pentru aceasta va trebui să creăm mai întâi o
”compoziție” (butonul New > Create New Media > Composite Shot) – Fig.4.114.
După stabilirea parametrilor pentru compoziție (în principiu aceștia vor fi identici cu cei
ai proiectului), selectăm tab-ul COMPOSITE SHOT 1 urmat de selecția tab-ului TEXT.
Introducem textul dorit, stabilim culoarea, tipul de caracter și corectăm dacă este
nevoie poziție acestuia pe ecran (prin „tragere”) – Fig.4.116.
Textul astfel definit poate fi complet animat în sensul că absolut toți parametrii –
poziție (în spațiul 3D), culoare etc. pot fi modificați în timp pe bază de keyframe-uri și
curbe de mișcare (în general curbe Bezier) – Fig.4.117.
PROXY MODE
HitFilm poate utiliza accelerarea GPU folosind procesoarele grafice existente în sistem
pentru maximizarea vitezelor de lucru și de randare. Chiar și așa unele efecte vor fi
suficient de complexe pentru a afecta vizualizarea în timp real a secvențelor de
editare/compoziție. Pentru aceasta HitFilm permite utilizarea modului Proxy Mode prin
care se creează o copie de lucru pentru materialele din Timeline, viteza de lucru pe
copia de rezoluție scăzută fiind evident mult mai mare. Pentru aceasta se selectează
Make Proxy din tab-ul Media – Fig.4.119, HitFilm realizând conversia în background a
materialelor existente. La final, după efectuarea montajului și aplicarea tuturor
efectelor, se poate trece la exportul final al materialului la calitate maximă.
MEDIACODER
MediaCoder (http://www.mediacoderhq.com) este unul dintre cele mai performante și
mai complete programe gratuite de conversie audio-video, care oferă numeroase
facilități într-o arhitectură deschisă. Permite conversia între cele mai populare formate
video și audio curente, oferă suport pentru accelerare hardware (H.264/H.265 -
QuickSync, NVENC, CUDA), multi-threading și optimizare pentru codare multi-segment,
posibilitatea de BD/DVD/CD ripping, permite utilizarea anumitor filtre audio/video, iar
interfața oferă acces la o multitudine de setări de control și optimizare a tuturor
parametrilor de corecție și codare audio-video.
Putem evidenția în Fig.5.1 zona fișierelor de convertit (1), zona de ieșire (2) – folderul
unde se vor regăsi fișierele convertite, fereastra proprietăților fișierelor (3), zona
setărilor (4) și zona informațiilor statistice (5) - zona unde sunt afișate în timp real
informații detaliate, specifice, din timpul conversiei.
Modul Setup Wizard se activează folosind butonul corespunzător din toolbar prin
selectarea opțiunii Configuration Wizard - Fig.5.2.
Se stabilește mai întâi tipul de conversie dorit, audio sau video, modul de lucru, normal
sau cu accelerare hardware, Intel QuickSync sau nVidia CUDA – Fig.5.3
După finalizarea wizard-ului, toți acești parametri pot fi regăsiți în zona setărilor,
putând fi în orice moment modificați/adaptați funcție de nevoile utilizatorului – Fig.5.7.
Se poate observa că în partea stângă din zona setărilor putem selecta, accesând tab-ul
corespunzător, diferite setări generale pentru video, audio, subtitrări etc., în timp ce în
partea din dreapta avem acces la setări detaliate pentru anumiți parametri selectați în
prima zonă. Spre exemplu, în Fig.5.7 avem setările detaliate pentru codecul x264,
definit ca encoder pentru clipurile video selectate.
Pot fi încărcate mai multe fișiere odată, fiecare fișier încărcat fiind afișat în lista
fișierelor din ferestra principală. Mai mult, pentru fișierul selectat, MediaCoder
furnizează automat informații de structură/tip, codec etc. în fereastra Properties, sau,
și mai detaliat, activând opțiunea Details of Selected File din meniu – Fig.5.9.
Odată stabilită lista de fișiere de convertit putem să mai efectuăm mici corecții asupra
parametrilor de conversie, folosind tab-urile din partea de jos a interfeței MediaCoder.
Spre exemplu din tab-ul Tasking – Fig.5.10 putem stabili folderul de lucru în care
MediaCoder va stoca fișierele temporare, numărul de nuclee ale procesorului pe care
MediaCoder le poate folosi sau putem activa modul Segmental Video Encoding,
specific MediaCoder, care asigură viteza maxim posibilă de conversie prin rularea în
paralel a unor procese de conversii pe segmente video chiar și pentru encoderele
software video-audio care nu au suport multi-tasking.
Din tab-ul Video putem alege formatul de encodare, bitrate-ul, putem alege encoder-ul
utilizat (ffmpeg, mencoder, x264 etc.), utilizarea procesorului sistemului (CPU) sau a
procesorului grafic (GPU), iar din partea dreaptă putem modifica parametrii pentru
encoderul ales (în cazul nostru x264, encoder bazat pe proiectul libx264) – Fig.5.11.
Similar pentru partea audio unde putem de asemenea selecta tipul de codec pentru
audio și putem modifica parametrii specifici de codare – Fig.5.12.
Putem alege formatul de codare, encoderul folosit (în cazul nostru am selectat
encoderul LAME), putem modifica frecvența de eșantionare, rezoluția (16 biți) și putem
stabili parametrii pentru encoderul LAME MP3 selectat: modul de codare CBR sau VBR,
bitrate-ul precum și calitatea codării. Trebuie menționat că parametrii afișați, care pot
fi modificați în orice moment, sunt specifici fiecărui encoder în parte.
Putem alege și formatul de fișier (wrapper) în care vor fi salvate clipurile video la
conversie, lista disponibilă fiind destul de extinsă (tab-ul Container). În cazul nostru
alegem formatul MP4, aceasta fiind și extensia fișierelor convertite – Fig.5.13.
Și în acest caz MediaCoder permite utilizarea mai multor module de muxer (ffmpeg,
MP4Box etc.) oferind și posibilitatea de setare/optimizare a parametrilor specifici.
FORMAT FACTORY
Format Factory (http://www.pcfreetime.com) este tot un convertor multimedia,
multifuncțional, oferit de asemenea ca software gratuit.
Oferă suport pentru conversia celor mai populare formate media - imagini, clipuri
audio-video, permite repararea unor fișiere media care conțin erori, oferă suport
pentru fișierele multimedia pentru telefoanele mobile (iPhone, iPad, Android, Windows
Mobile etc.), permite efectuarea principalelor operațiuni folosite în mod comun pentru
imagini (conversie, zoom, crop, rotație etc.), permite ripping-ul de pe CD/DVD și are
suport multi-limbă (interfața poate fi utilizată în 62 de limbi).
Interfața este intuitivă, organizată pe zone de interes. Putem observa bara de unelte
(1), zona setărilor pentru conversiile video (2), tipul de conversie curent (3), zona de
selecție mod de lucru (4) și zona / lista fișierelor de prelucrat (5) – Fig.5.18.
Pentru început se poate selecta limba interfeței grafice. În acest sens avem la dispoziție
o listă de 62 de limbi, inclusiv limba Română – Fig.5.19.
făcându-se simplu prin selecția butonului corespunzător pentru formatul ales (în cazul
nostru MP4). Putem încărca fișierele de convertit folosind butonul Add File sau printr-o
operațiune tip drag & drop – Fig.5.20. Putem adăuga automat fișierele dintr-un folder,
putem defini folderul de ieșire, unde vor fi salvate clipurile după conversie, și putem
stabili setările de ieșire folosind butonul Output Settings.
Tor aici putem alege encoderul video (în cazul nostru H.264), fie dintr-o listă de profile
predefinite fie putem crea propriul profil prin definirea unor setări personalizate
(dimensiunea imaginii finale, bitrate-ul, formatul - aspect ratio, numărul pașilor de
codare etc.) profilul definit putând fi salvat pentru o utilizare ulterioară – Fig.5.22.
Format Factory permite de asemenea selectarea anumitor secvențe din clipuri pentru
codare (trim). Pentru aceasta se selectează clipul dorit și se folosește butonul Option
pentru activarea ferestrei de selecție a secvenței dorite – Fig.5.23.
Aici putem vizualiza rapid clipul și putem defini punctele de IN, respectiv OUT pentru a
selecta porțiunea dorită din videoclip. Tot de aici putem selecta track-ul de sunet
(pentru videoclipuri cu canale de sunet multiple), eventual canalul Left sau Right.
Trebuie menționat că fiecare fișier din listă poate avea, independent, propriile sale
setări de codare, în lista de acțiuni putând găsi atât conversii video, audio cât și diverse
alte operațiuni: ripping CD/DVD, concatenare fișiere, conversie pentru DVD etc.
După stabilirea tuturor setărilor de conversie pornirea efectivă a procesului se face prin
selectarea butonului Start din meniu – Fig.5.25. Conversia fișierelor se face în paralel,
numărul de procese de conversie rulate simultan fiind dat (limitat) de performanțele
sistemului și de tipurile de encodere selectate.
Modul de lucru pentru celelalte module este asemănător. Spre exemplu pentru
extracția audio digitală de pe CD-urile audio (ripping) se selecteză modul Music CD to
Audio File – Fig. 5.26.
La final, după selectarea butonului Convert (Fig.5.26) piesele selectate vor fi adăugate
în lista fișierelor de prelucrat – Fig.5.28.
SUBTITRAREA
Uneori este necesar să adăugăm o subtitrare la un material video, fie ca o traducere
dintr-o limbă străină fie ca suport vizual pentru persoanele cu dizabilități.
Ca mod de lucru, principial, subtitrarea unui material presupune generarea unui fișier
text pe baza dialogurilor/comentariilor din material, împărțirea acestuia pe propoziții și
fraze, sincronizarea apariției pe imagine a acestor propoziții/fraze cu dialogurile din
material, pe baza infomațiilor de TC (TimeCode), și, în final, supraimprimarea textului
pe imagine, sau embedarea acestuia (closed captioning) în fișierul video.
SUBTITLE EDIT
Subtitle Edit (http://www.nikse.dk/subtitleedit) este un astfel de editor de subtitrări
gratuit care oferă o listă impresionantă de facilități:
Crearea/editarea/traducerea/sincronizarea subtitrărilor
Conversia între diverse formate pentru fișierele de subtitrare SubRib,
MicroDVD, Advanced Sub Station Alpha, Sub Station Alpha, D-Cinema, SAMI,
etc. (peste 200 de formate)
Control vizual al punctelor de sincronizare (pe baza formei de undă audio)
Player video integrat bazat pe DirectShow sau posibilitatea de utiliazare a
playerelor VLC sau Media Player
Ajustarea vizuală (drag & drop) a punctelor de sincronizzare
Taducerea automată a textelor folosind Google translate
verificare ortografică și corecție gramaticală pe bază de dicționare
Extragerea subtitrării de pe DVD-uri
Import și recunoașterea caracterelor (OCR) pentru subtitrări VobSub sub/idx
Utilizarea subtitrărilor embedate în fișiere de tip matroska, mp4/mv4
Suport pentru ANSI/UTF-8
Efect pe text pentru karaoke
Export în PNG (+bdn xml), Adobe Encore FAB image script, VobSub, Blu-ray sup,
EBU stl, PAC, text etc.
De asemenea interfața grafică Subtitle Edit oferă suport pentru 33 de limbi, inclusiv
pentru limba română.
Putem observa în Fig.6.1 organizarea interfeței Subtitle Edit în care sunt puse în
evidență zona listei cu textul subtitrării (1), zona de editare a textului (2), zona
playerului video (3) și zona de sincronizare vizuală (4).
Primul pas pentru traducerea unui material video este cel reprezentat de încărcare a
fișierului video – Fig.6.2. Subtitle Edit permite redarea oricărui fișier video pentru care
există suport prin intermediul DirectShow, sau prin intermediul playerelor video
externe VLC (http://www.videolan.org) și Media Player din Windows. Apoi, pentru
generarea formei de undă, utilă pentru sincronizarea vizuală a textului cu dialogurile,
este suficient să facem click în fereastra de vizualizare, conform indicației – Fig.6.2.
Subtile Edit oferă o listă exhaustivă de setări. Avem acces la setările pentru frame rate,
codul de limbă pentru text, lungimea maximă a liniei afișate, durata minimă prestabilită
pentru afișare, tipul implicit de caracter, etc. – Fig.6.3
Putem alege video-playerul care va fi utilizat implicit pentru redarea materialelor sau
putem alege dicționarele utilizate pentru traducerile automate – Fig.6.4
Pentru sincronizarea textului selectăm poziția de început, cel mai simplu cu mouse-ul,
după care introducem propoziția/fraza dorită în fereastra/zona de editare – Fig.6.8.
Subtile Edit va supraimprima imediat textul peste imagine, va stabili în mod automat o
durată de afișare (selecția cu roșu din fereastra de afișare a formei de undă) și va
semnala vizual, color, eventualele erori detectate.
Observăm indicațiile de eroare privind lungimea prea mare a textului pentru afișarea
pe o singură linie (93 de caractere), timpul de intrare (00:00:11.280) al subtitrării,
durata (2.362 sec.) care este prea mică în acest caz pentru ca textul să poată fi citit,
precum și un preview al modului cum va arăta subtitrarea.
Subtitle Edit permite previzionarea subtitrării prin selectarea zonei dorite și utilizarea
butonului Play sau prin deplasarea rapidă folosind mouse-ul (scrub mode).
Concret, fișierul de subtitrare (salvat cu extensia srt) este de fapt un fișier de tip text,
care conține transcrierea dialogurilor/comentariilor, organizat după timp – Fig.6.11.
Subtitrarea poate fi folosită ca atare, marea majoritate a playerelor video putînd utiliza
direct fișiere de subtitrare externe – Fig.6.12,
sau putem utiliza diferite programe pentru a supraimprima definitiv (subtitle burn out)
subtitrarea pe imaginea video. Pentru aceasta avem la dispoziție o serie de programe
gratuite, în cazul nostru, exemplificarea fiind făcută, în continuare, cu Format Factory.
Pentru a supraimprima textul peste video selectăm spre exemplu formatul AVI,
încărcăm fișierul video pe care dorim sa-l subtitrăm (butonul Add File) și selectăm apoi
butonul Output Settings pentru a stabili parametrii subtitrării – Fig.6.13.
Pe lângă parametri de codare pentru fișierul video (codec, bitrate etc.) stabilim locația
fișierului cu subtitrarea, tipul și mărimea fontului de utilizat, codul de limbă, culoarea
fontului și a border-ului, modul de supraimprimare – Fig.6.13.
Broadcast Camcorder
Transmiterea unei informații simultan la Camera video portabilă cu sistem
mai multe receptoare propriu de înregistrare
BT.601 CCU - Camera Control Unit
Recomandare ITU pentru digitizarea Unitate de control a camerelor video
semnalului video pe componente (YUV dintr-un studio de televiziune
și RGB). ITU-R BT.601 stabilește Cannon connector
conversia RGB la Y'CbCr (de spațiu de Sau conector XLR. Conector profesional
culoare), ratele de eșantionare, filtrarea, utilizat în principal pentru audio și
formatele de eșantionare - 4:2:2 sau controlul sistemelor de lumini (DMX)
4:4:4, rezoluția verticală și orizontală caption
atât pentru 4:3 cât și pentru aspectul Text sau etichetă afișată pe ecran care
16:9, atât pentru sistemul cu NTSC (525 identifică în general locația filmării
linii) cât și pentru PAL (625 linii). captioning
BT.709 Procesul de supraimprimare a subtitrării
Recomandare ITU pentru formatul video peste semanlul video util, uzual în
digital de înaltă definiție 1920x1080, treimea inferioară a ecranului
RGB și YCbCr, întrețesut sau progresiv, capture
pentru toate ratele de afișare: 60, 59.94, Captura și conversia semnalelor audio-
50, 30, 29.97, 25, 24 și 23.976 Hz video analogice într-un format digital și
Buffer stocarea fișierelor digitale rezultate
Circuit/componentă electronică care Capture Device
izolează funcțional două sau mai multe Dizpozitiv de captură folosit pentru
circuite electronice; memorie tampon conversia analog-digitală a unui semnal
care asigură interconectarea unor zone audio sau video și înregistrarea/salvarea
(hardware sau software) acestuia
bumper Cardioid
Un element utilizat ca o tranziție pentru Caracteristică spațială de sensibilitate
o publicitate pentru microfoanele direcționale (formă
burn-out asemănătoare unei inimi)
imagine ”arsă” care suferă prin lipsa Carrier
nuanțelor de gri din zona luminoasă Prescurtare pentru semnal purtător
Burned-In Time Code Cartridge
Supraimprimarea efectivă a TimeCode- Cutie din plastic care conține o rolă de
ului în imagine bandă magnetică, fără sfârșit (în buclă)
Burst cathode-ray tube
Termen care se referă la porțiunea de Tub catodic în care un fascicul de
sincronizare pe culoare a semnalului elctroni poate fi direcționat și focalizat
video sau la transmisia în rafală a unui printr-o serie de câmpuri
pachet de date electromagnetice pe o suprafață utilă
cable compensation circuits CATV
Circuit pentru compensarea pierderilor CAble TeleVision. Acronim pentru
pe cablu la transmisia semnalului video televiziunea prin cablu
CMYK Compression
Cyan, Mangenta, Yellow, blacK. Spațiu Procedeul de eliminare a informațiilor
de culoare substractiv redundante sau neesențiale dintr-un
Codec semnal audio-video pentru reducerea
Pachet software care asigură compresia spațiului de stocare sau a timpului de
și decompresia semnalelor audio-video transmisie. Compresia poate fi de tip
COFDM lossless (fără pierderi) sau lossy (cu
Coded Orthogonal Frequency Division pierderi)
Multiplexing. Mod de codare avansat al compression artifacts
semnalelor bazat pe multiplexarea Artefacte de compresie. Erori care apar
semnalelor cu frecvențe diferite folosind la reconstrucția unei imagini după un
mai multe subpurtătoare ortogonale. proces de codare-decodare
Este mai mult o tehnică de multiplexare compression ratio
decât o tehnică de codare Rată de compresie. Spre exemplu
color bars raportul între dimensiunea (în biți) a
Bare color. Semnal de test folosit în imaginii original și a celei comprimate
televiziune condenser microphone
Colorization Tip de microfon bazat pe efectul
Procesul de adăugare a informației de capacitiv
culoare pentru imaginile alb-negru conditional access
color space Accesul la un serviciu (gen televiziune
Spațiu de culoare. O reprezentare prin cablu, satelit etc.) condiționat de
matematică a culorilor bazate pe un plata unei taxe de acces
anumit model (ex. RGB, CMYK etc.) Contouring
Coma Defect în imagine prin apariția unor
Defect optic caracterizat prin devierea modele nedorite la decomprimare
imaginii de la axa optică cauzat de lipsa rezoluției (număr de biți
comb filter insuficienți pentru reprezentarea
Filtru utilizat spre exemplu pentru corectă a imaginii)
separarea semnalului de luminanță de Contrast
cel de crominanță în televiziunea Definește raportul între nivelul zonelor
analogică luminoase și cele întunecate dintr-o
component video imagine. Funcție de contrast imaginea
Mod de separare și prelucrare a poate fi definită, spre exemplu, ca
semnalului video prin separarea foarte ”contrastantă” sau ”spălăcită”.
acestuia în trei coponente de bază: fie control room
RGB, fie în luminanță (Y) și două Cameră tehnică în care un grup de
semnale de crominanță (Y-R și Y-B) sau tehnicieni și producători controlează
variante YUV, YCbCr, YPbPr complet programul radio sau TV
composite signal Convergence
Semnal video compus obținut prin Convergență. Măsură a clarității unui
sumarea semnalului de luminanță cu monitor CRT. Depinde de focalizarea
semnalul de crominanță.
full-motion GIF
Se referă la transmisia în timp real, Graphics Interchange Format. Format
completă a semnalului video, iar grafic pentru stocarea imaginilor
mișcarea din cadru este completă și dezvoltat de Compuserve, utilizat cu
perfect cursivă precădere pe Internet
fuzzy glitch
Se referă la imagini neclare, nedefinite O creștere accidentală, bruscă, a
FX nivelului instananeu al semnalui
Termen care se referă la efectele GOP
speciale audio-video Group Of Pictures. Procedeu utilizat la
Gaffer compresia video prin gruparea cadrelor
În producția de film și televiziune se asemănătoare și comprimarea lor ca un
referă la șeful echipei de electricieni grup. Fluxul video final este format din
care răspunde de iluminare structuri GOP succesive
Gain gradient
Se referă la nivelul semnalului și/sau la Trecere graduală, continuă de la o
nivelul amplificării culoare la alta
Gamma gray scale
Mărime importantă în caracterizarea O imagine care conține un gradient de
procesului de captură/afișare a unei nuanțe de gri
imagini, pornind de caracteristica H.261, H.263
neliniară a echipamentelor utilizate Standardele ITU-T H.261 și H.263 de
(vezi corecția gamma) compresie video au fost dezvoltate
Gamma corection pentru transmisiile video folosind liniile
Corecția caracteristicii dispozitivelor de ISDN, rețelele LAN, linile telefonice
captură/afișare a imaginilor în vederea obișnuite etc.. H.261 suportă rezoluțiile
liniarizării caracteristicii globale de video de 176x144 și 352x288 pixeli iar
transfer H.263 rezoluțiile de 128x96, 176x144,
Gap 352x288, 704x576 și 1408x1152 pixeli
Întrefier în cazul capetelor magnetice de handshaking
înregistrare/redare. Pauză/întrerupere Procedeu de stabilire a protocolului de
în continuitatea unui semnal comunicare între două sisteme
Gaussian filter Handycam
Filtru trece jos utilizat pentru filtrarea Camcorder de mici dimensiuni, pentru
frecvențelor înalte, a zgomotului etc. utilizare casnică, care integrează într-un
Sau filtru software folosit pentru singur dispozitiv camera de filmare și
”încețoșare” (blurare) a imaginilor sistemul de înregistare
genlock harmonic distortion
GENerator LOCKing device. Dispozitiv și Distorsiuni armonice
tehnică de sincronizare a HDTV
echipamentelor video într-un studio de High-Definition TV. Televiziune de înaltă
televiziune pe baza unui semnal de definiție, un subset al DTV (Digital Video
sincronizare unic Television)
pan peak
Mișcare de pivotare a camerei în plan Valoarea maximă (absolută) a unui
orizontal sau modificarea aparentă a semnal, eventual pe un anumit interval
poziției centrale a sunetui în cazul peak level meter
sunetului stereofonic Dispozitiv de afișare a valorii maxime a
parabolic antenna unui semnal, pe lângă afișarea valorii
Antenă parabolică (forma ei este instantanee
reprezentată de o parabolă) utilizată în pedestal
general pentru transmisiile prin satelit Diferență între nivelul minim al
parade asemnalului video și nivelul de negru
Mod de reprezentare a semnalelor absolut (0Vcc)
componente dintr-un semnal video pe pedestal tripod
osciloscop prin care fiecare semnal Tripod profesional pentru camerele
component ocupă o treime din ecranul video, uneori dotat chiar cu sistem
osciloscopului hidraulic de acționare (lift)
Parallel action perspectivă
Mod de montaj prin care două acțiuni Unghiul din care sunt văzute obiectele.
simultane sunt prezentate în paralel Uneori perspectiva obiectivului camerei
parallax nu corespunde cu perspectiva ochiului
Diferența aparentă dintre axele din care uman
este observat un obiect (vezi eroare de picture detail
paralaxă) Numărul total de linii verticale care pot
parity check fi utilizate de un echipament (TV)
Tehnică de detecție și corecție a erorii picture equalization
prin utilizarea unui bit suplimentar de Caracteristică a unor camere video de a
control pemite corectarea culorilor în timpul
patch filmării
Conexiune (fizică) temporară picture-in picture
patch board Caracteristică a unor receptoare TV de a
Cutie pentru conexiuni temporare (ex. afișa simultan două programe TV
pentru interconectarea surselor video în PID
funcție de necesități) Packet Identifier. Cod de identificare a
patch-cord packetelor transmise într-un flux MPEG-
cablu de legătură pentru conexiuni TS (MPEG Transport Stream)
temporare pixel
pay-per-view Element de bază al unei imagini. Cel mai
Serviciu de televiziune pentru furnizarea mic element dintr-o imagine care poate
unor servicii/programe TV cu plată fi adresat/manipulat individual
PCM pixellation
Pulse Code Modulation. Tehnică de bază Se referă la situația în care pixelii din
de digitizare a semnalelor electrice, fără imagine sunt suficienți de mari pentru a
comprimare fi observați direct. Poate apare și din
utilizarea unor imagini cu rezoluții mici
sharpness SMPTE
Termen care se referă la claritatea unei Society of Motion Picture and Television
imagini Engineers. Societate de standardizare.
shotgun microphone Acronim pentru formatul video care
Un microfon a cărui construcție permite utilizează semnalele diferență de
captarea sunetelor de la distanță culoare (Y, R-Y, B-Y).
shot/reverse shot S/N
Modul de comutare al camerelor de Signal to Noise Ratio. Raportul semnal
filmare în cazul unui dialog în care se zgomot, un mod de măsură pentru
trece de la un cadru (o persoană) la altul calitatea semnalului
(cealaltă persoană) SPDIF
shutter Acronim pentru Sony/Philips Digital
Dispozitiv care permite trecerea luminii InterFace. Interfață pentru transferul
către senzorul camerei doar în anumite sunetului digital
momente bine stabilite și cu cadență spectrum analyzer
determinată de standardul de Analizor spectral. Un echipament care
televiziune utilizat (ex. 25 cadre/sec) analizează distribuția spectrală a
shuttle search sunetului (bazat pe analiza Fourier)
Metodă de derulare rapidă, cu imagine, Stereo
a unui material video pentru localizarea Utilizarea a două canale de sunet care
unei anumite scene crează senzația de spațialitate acustică
simulcast Still frame
Transmisie simultană pe mai multe Stop cadru. Cadru memorat și afișat un
canale anumit timp
skew storyboard
Termen care se poate referi la tensiunea O reprezentare grafică a principalelor
în bandă pentru vechile video-recordere scene care descriu un film. În cazul
cu casetă/bandă magnetică sau la programelor de editare video un mod
deformarea unei imagini (efect video) vizual de organizare a secvenței de
skew correction editare prin aranjarea într-o anumită
Corectia de skew (ex. corecția unei ordine a iconițelor corespunzătoare
imagini care arată ca un paralelogram fiecărui clip utilizat
într-un dreptunghi perfect) stream
slip edit Flux de date transmis în timp real
Metodă de editare prin care subtitle
modificarea unui punct de In/Out Informație de tip text (traducerea
pentru un clip determină modificarea dialogurilor sau a comentariului) afișată
automată a celuilalt astfel încât durata în partea de jos a ecranului
clipului în timeline rămâne nemodificată Super-cardioid
slow motion Caracteristică (direcțională) specială
Efect special, redare cu viteză redusă pentru microfoane care face ca acestea
să capteze doar sunetele care vin din
față
Super-VHS tally
Format îmbunătățit de înregistrare pe Sistem de intercomunicație între
casetă, bazat pe VHS, capabil să membrii echipei de producție. Mod de
reproducă imagini video la o rezoluție semnalizare a camerei active prin
de peste 400 linii TV utilizarea unui indicator de culoare roșie
Surround sound care este folosit doar în momentul în
Sunet spațial. Se referă la capacitatea care camera respectivă este în emisie
sistemelor de a reproduce spațialitatea tapeless
sunetului Care nu folosește banda magnetică.
S-Video Specifică în general modul actual de
Separate Video sau Y/C. Mod de montaj bazat pe softuri de editare și
utilizare separată a informațiilor de echipamentele de filmare/înregistrare
luminanță și de crominanță care duce la care folosesc hard-discuri sau carduri de
creșterea calității semanlului. Acronim memorie în locul benzii magnetice
pentru un tip de conector cu 5 pini TBC
switcher Time Base Corector. Corector de bază de
Echipament care permite comutarea timp, echipament utilizat în general în
între mai multe semnale. Uneori este cazul videorecorderelor cu
folosit și pentru a denumi mixerul video bandă/casetă magnetică pentru corecția
din regia video fluctuațiilor de semnal
sync TC
Prescurtare pentru sincronizare. Time Code. Informație de timp alocată
Procedeul de sincronizare a tuturor în mod unic fiecărui cadru video dintr-
echipamentelor dintr-un studio de un material
televiziune pe baza unui semnal unic de teleprompter
sincronizare Sau simplificat prompter, un
tabloid television echipament poziționat în fața camerei
Program TV populist care urmărește de filmare, care permite prezentatorului
maximizarea audiențelor prin oferte de să citească un text fără a folosi foile de
programe îndoielnice (fake-news, fake- hârtie, simulând un discurs spontan
reality, can-can etc.) teletext
take Metodă de a trimite informații de tip
O scenă unică, filmată dintr-o ”bucată” text împreună cu un semnal video
talkback test pattern
Comunicație între regie și publicul din Semnal de test pentru echipamentele
platoul de producție de televiziune
talking head three-point edit
Se referă la un material/program de O metodă de editare care stabilește trei
televiziune care conține o persoană la puncte de editare (In/Out) cel de-al
prim-plan, de obicei într-o patrulea punct fiind calculat în mod
videoconferință automat
tilt UHF
Mișcare de cameră, pivotare pe axa Ultra High Frequencies. Bandă de
orizontală de sus în jos frecvențe ultra-înalte ( 300-1000MHz)
timeline ultrasonic
În editarea nonliniară reprezintă zona în Se referă la semnale cu frecvența mai
care clipurile audio-video pot fi aranjate mare decât limita percepției urechii
vizual, timeline-ul având o orientare umane (20KHz)
bazată pe timp U-Matic
tint Sistem profesional de înregistrare pe
Se referă la nuanța unei culori (gradul casetă cu bandă de 3/4” dezvoltat de
de amestecare cu alb) Sony în 1971
title universal lens mount
Titlul materialului. Text afișat pe ecran, Sistem universal, interschimbabil, de
în general la începutul materialului montare a obiectivelor camerelor video
transponder uplink
Echipament de comunicație care Legătura de la sol către satelit
permite unui satelit să recepționeze un variabe bit rate
semnal de la sol și sa-l retrimită, pe alt Mod de codare la care bitrate-ul variază
canal, din nou spre Pământ funcție de conținutul imaginii
transition USB
Mod de trecere de la o secvență la alta Universal Serial Bus. Interfață digitală
(Ex.: disolve, wipe etc.) serială pentru calculatoarele personale,
triax care permite conectarea unor
Cablu similar cablului coaxial care dispozitive periferice (mouse, tastatură,
conține încă un strat conductor (manta) imprimantă etc.) sau poate fi folosită ca
folosit pentru conectarea camerelor de interfață pentru camere video,
filmare din studiourile de televiziune. dispozitive de stocare etc.
Permite atît alimentarea camerelor de VBI
filmare, recepționarea semnalului util Vertical blanking interval. Intervalul de
cât și trimiterea semnalelor de stingere pe verticală
comunicație și control VGA
traveling Video Graphics Array. Sistem de afișare
Dispozitiv (cale de rulare) care permite dezvoltat de IBM pentru calculatoarele
deplasarea camerelor de filmare pe un personale în 1972, cu o rezoluție de
anumit traseu 640x480 pixeli
trim VHF
Procedeu de selecție/decupare a Very High Frequency. Se referă la
secvențelor de interes dintr-un material canalele de televiziune transmise cu
audio-video frecvențe de modulare în intervalul 30-
tweaking 300MHz
Termen pentru reglajele efectuate VHS
pentru oiptimizarea funcționării unui Video Home System. Sistem de
echipament/dispozitiv înregistrare pe casetă magnetică