Povestirile din aceasta carte sunt absolut uimitoare ~i lit'

obi~nuite. Cu toate acestea, ea nu este menita sa glorifice celt

mai bizare aspecte ale comportamentului uman. Ea este de fapl
o colectie de povestiri despre relatii psihoterapeutice care all
produs transformari majore ~i semnificative atat In viata tera
cv
peutilor cat ~i a clientilor lor. Sunt povestiri despre compasiune "i::
cv
~i solicitudine, care demonstreaza tipul de angajament pe care II
presupune meseria de terapeut. Aceasta nu este 0 carte carl'
~i-a propus in mod deliberat sa faca eroi ~i eroine din terapeu11
-C'
I'tJ
L-
:::J
V)
Jeffrey A. Kottler • Jon Carlson

Mumia
C
(de~i prezinta in multe dintre paginile ei strategiile creative ~I "CI
absolut uimitoare ale unora dintre cei mai mari practicieni con I'tJ
V) de la masa din sufragerie
temporani). Mai degraba este 0 carte care omagiaza curajul unol I'tJ

oameni care, confruntandu-se cu probleme majore, cu const'

E Cele mai neobi~nuite 32 de cazuri
I'tJ
cinte ~evastatoare asupra conditiei lor fizice ~i emotionale, all de psihoterapie
cv
"CI
reu~it In cele din urma sa Ie depa~eascar prin eforturi sustinute
I'tJ
~i prin Increderea permanenta aratata terapeutilor lor. E
:::J
:E
•
c:
o
V>
'-
eu
U
c:
o
---,
'-
Q.)

1 1 «>-
4-'-
Q.)

4-
Q.)
www.edituratrei.1 () ---,

ISBN 973-8291-9

III
911789738
IIII
291911 A
TRer
1
 Jeffrey A.Kottler
Jon Carlson

MUITlia de la
lllasa din sufragerie
Terapeuli renurnili dezvaluie cele mai
neobi~nuite cazuripe care Ie-au avut ~i ce
ne invala ele despre comportarnentul
urnan

Traducere din limb a engleza de

Adina Avramescu

A
TReI
 Editori:
MARIUS CHIVU
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU Cuprins
Redactor:
DANIELA ~TEFANESCU
Introd ucere 9
Coperta colectiei: Capitolul unu, Jeffrey A. Kottler
DlNU DUMBRAVICIAN Omul care voia sa i se taie nasul 17
Capitolul doi, Jon Carlson
Tehnoredactarea computerizata: Mumia de la masa din sufragerie 36
CRISTIAN CLAUDIU COBAN Capitolul trei, Frank Pittman
Fixatia orala a albinei bazaitoare , , .51
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
KOTTLER, JEFFREY A. Capitolul patru, Arnold Lazarus
Mumia de Ia masa din sufragerie : Terapeuti renumiti o dilema oedipiana :.................................................•.69
dezvaluie cele mai neobi~nuite cazuri pecare Ie-au avut ~i Capitolul dnd, William Glasser
ce ne invata ele despre comportamentul uman / Jeffrey A. Nevoia de a manca din lada de gunoi 82
Kottler, Jon Carlson; trad.: Adina Avramescu. - Bucure~ti : Capitolul ~ase, Domeena Renshaw
Editura Trei, 2004 Penisul care avea nevoie de permisiunea bisericii ..........................•96
p. em.
Capitolul ~apte, Violet Oaklander
(Psihologie)
Terapie eu un ~arpe TOzator ~i eu 0 ~oparHi eu corn 107
ISBN 973-8291-91-7
Capitolul opt, Harville Hendrix
l. Carlson, Jon Cum sa scapi de veehituri ..................................•...............................120
II Avrameseu, Adina (trad.)
Capitolul noua, Scott Miller
821.111 Terminatorul s-a trezit Intr-o sectie de boli menta Ie 135
Capitolul zece, 1nsoo Kim Bag
Aceasta carte a fost tradusa dupa Ei au Invatat sa traiasea cu fantomele ........•.....................................147
THE MUMMY AT THE DINING ROOM TABLE, de Jeffrey A. Kottler ~i
Capitolul unsprezece, Michael Yapko
Jon Carlson, Jossey-Bass, 2004, San Francisco, SUA Femeia care ar fi trebuitsa fie deprimata 160
Copyright © 2003 by Jeffrey A. Kottler and Jon Carlson. Capitolul doisprezeee, Albert Ellis
THE MUMMY AT THE DINING ROOM TABLE Femeia care ura pe toata lumea 175
Copyright © Editura Trei, 2004 Capitolul treisprezeee, Bradford Keeney
Vraciul care nu a avut niciodata 0 viziune 188
pentru ediria in limba mmana
Capitolul paisprezece, Susan Johnson
c.P. 27-40, Bucure~ti Femeia care s-a spanzurat pentru a vedea de cat timp
Tel./Fax: +4021 2245526, +4021 2244771
e-mail: offiee@edituratrei.ro are nevoie sotul ei pentm a reactiona 202
www.edituratrei.ro Capitolul dndsprezece, Ernest Rossi
ISBN 973-8291-91-7
Doctorul hip-nas gase;;te biletele
pentm concertullui Michael Jackson 215

lIiiiiiii
6 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

Capitolul ~aisprezece, Arthur Freeman

Avocatul de co;;mar 226
Capitolul ~aptesprezece, Robert A. Neimeyer
Reconstruind puzzle-ul memoriei unui metrolog 241
Capitolul optsprezece, Pat Love
o hipnoza de urgenta pentru a rezolva infractiunea
de la Burger Joint 258
Capitolul nouasprezece, Samuel Gladding
Frumoasa ;;i bestia 268
Capitolul douazeci, Gay Hendricks
Minciuna care se ascundea in spatele lui : 280 Copiilor no?tri: Cary, Kirstin, Matt,
Capitolul douazeci ~i unu, Howard Kirschenbaum Karin, Ben ~i Kali, fn speranta ca au
Clientul care voia ca terapeutullui sa fie altcineva 292 asimilat Tectia pe care noi am fncercat
sa a traim pe viu, ~i anume, sa-ti recu-
Capitolul douazeci ~i doi, Joel Bergman .
Mireasa purta frac, iar mirele trena ;..306 no?ti gre~elile ~i sa fnvefi din de.
Capitolul douazeci ~i trei, David Scharff
Revenindu-~i din amintirile regasite 319
Capitolul douazeci~i patm, Howard Rosenthal
Atacuri de panid provocate de gratarele canalelor,
parcurile de distractie ~i partidele de sex cu mini~tri 333
Capitolul douazeci ~i cinci, Jay Haley
Prostituata de optzeci ~i doi de ani ........•...........................................342
Capitolul douazeci ~i ~ase, Stephen Lankton
Salvat de 0 stafie ; 350
Capitolul douazeci ~i ~apte, James F.T. Bugental
El va ramane intotdeauna un negru 364
Capitolul douazeci ~i opt, Michael Mahoney
"Nu m-a~ supara sa fiu tipul acela din oglinda" 368
Capitolul douazeci ~i noua, Laura S. Brown
Alcoolica la trei ani ...............•..; ; 383
Capitolul treizeci, Donald Meichenbaum
Cel mai negru co~mar al fiecarui parinte 394
Capitolul treizeci ~i unu, Peggy Papp
A treia identitate sexuala ; 402
Capitolul treizeci ~i doi, Len Sperry
Colonelul "pasare" care s-a transformat intr-un elefant .416
Autorii ; , ; .428
 Introducere

d\{u dinyeti
mari recunoa~te
aceasta
pentru carte nici unul
(s-au
a Ie ascunde dintre
facut personajele
ef.ortUri
identitatea),
siguranta ca yeti avea ocazia sa remarcati aspecte ale persona-
foar.te
dar cu

litatii voastre reflectate in povestirile lor incredibile. Oamenii

care sunt prezentati in aceste cazuri au fost pu~i in fata unor
provocari grele ~ineobi~nuite, dar nu foarte diferite de cele pe
care poate ca le-ati intampinat voi in~iva in viata. Diferite sunt
doar modul in care ei au incercat sa se lupte cu demonii lor,
perseverentade care au dat dovada ~i norocul pe care I-au
avut de a ajunge in grija unui terapeut extraordinar.
Povestirile din aceasta carte sunt absolut uimitoare ~i neo-
bi~nuite. eu toate acestea, ea nu este menita sa glorifice cele
mai bizare aspecte ale comportamentului uman. Ea este de
fapt 0 colectie de povestiri despre relatii psihoterapeutice care
au produs transformari majore ~i semnificative at at in viata
terapeutilor dH ~ia clientilor lor. Sunt povestiri despre com-
pasiune ~i solicitudine, care demonstreaza tipul de angajament
pe care il presupune meseria de terapeut. Aceasta nu este 0
carte care ~i-a propus in mod deliberat sa faca eroi~i eroine
din terapeuti (de~i prezinta in muIte dintre paginile ei strate-
giile creative ~i absolut uimitoare ale unora dintre cei mai mari
practicieni contemporani). Mai degraba este 0 carte care oma-
giaza curajul unor oameni care, confruntandu-se eu probleme
10
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
majore, cu consecinte devastatoare asupra conditiei lor fizice
~i emotionale, au reu~it m cele din urma sa Ie depa~easca, prin
eforturi sustinute ~i prin mcrederea permanenta aratata tera-
peutilor lor.
De ce aceste cazuri?
In domeniul comportamen~ului uman, am vazut mult mai
multe decat ceea ce oferim m aceasta carte m materie de ca-
zuri deosebit de neobi~nuite~i dificile. 0 buna parte dintre
acestea au contribuit la dezvoltarea psihoterapiei ~i au reu~it
totodata sa capteze atentia publicului. Cazul Annei 0., allui
Sigmund Freud, a stat la baza evolutiei ulterioare a psihana-
lizei. Era yorba de 0 tanara femeie a carei perceptie vizuala era
afectata, care avea dificuHati candmghitea, iar bratul ei drept
era paralizat. Toate aceste probleme nu aveau msa cauze fizi-
ceoFreud ~i colegul sau, Josef Breuer, s-au gas it nu numai m
situatia de a trata primul caz de isterie, dar s-au ~i indragos-
tit de particularitatile conditiei Annei (Breuer s-a indragostit
putjn ~i de Anna, dar asta este aHa poveste).
In vremurile mai recente, povestea lui Sybil, primul cazdo-
cumentat de tulburare personalitate multipla, a ajuns un
best-seller. $i nu numai profesioni~tii au fost interesati sa ci-
teasca despre aceasta femeie care avea ~aisprezece personali-
tati distincte ~i despre cum a reY:$itterapeutul ei sa faca fata
acestei provocari. La fel se poate spune ~i despre alte cai'ti care
au urmat in aceasta traditie menita sa prezinte publituluilarg
cazuri ciudate. Bifrbatul care a confundat-o pe sofia lui.cu 0 piflif-
rie a pus m mi~care 0 intreaga industrie de povestiri despre
oamenicu ciudate tulburari neurologice, psihologice sau de
comportament.
Ne-am intrebat adeseori de ce comportamentul straniu
exercita 0 fascinatie atat de puternica nu numai asupra pub li-
cului larg, dar ~i asupra membrilorprofesiei noastre. Din anu-
mite motive, ne reamintim unele cazuri chiar ~i dupa doua-
zeci sau treizeci de ani, iar pe altele Ie uitam pur ~i simplu. De
Mumia de la masa din sufragerie 11
asemenea, este semnificativ faptul ca, din miile decazuri pe
care Ie-am avut in viata noastra, ale gem sadiscutam despre
unul anume. De ce ajungem oare sa consideram ca un pacient
este mai neobi~nuit sau mai special decat toti ceilalti?
In anumite cazuri, terapeutii au ales sa discute despre pa-
cientul care a fost "primul" mtr-o anumita serie - primul suc~
ces sau primul e~ec, primul cazalunei entitati de diagnostic
(tulburari schizofrenice sau de personalitate, de exemplu). Cel
mai adesea, cazurile selectate au fost acelea care se distingeau
prin gradullor de "noutate", ceea ce inseamna ca ele erau cu
totul~i cutotul diferite de toate cazurile pe care terapeutulle
avusese inainte sau dupa ele. De asemenea, fiecare caz pe care
barn ales spune tot atat de multe lucruri despre noi ca ~i de-
spre oamenii pe care Ii prezentam.
De ce ace17titerapeuli?
Trebuie sa avem m vedere ca terapeutii, ca grup profesio-
nal, au 0 capacitate de exprimare ~i de comunicare care ii de~
ta~eaza cu muit fata de celelalte grupuri profesionale. In aceas-
ta meserie noi suntem foarte bine pregatiti ~i avem 0 experien-
ta vasta m toate nuantele comunicarii, m problemele legate de
conceptualizare, precum ~i cuprivire la relatiile interpersona-
Ie. Suntem buni vorbitori ~i experti m a explicaideicomplexe
m termeni u~or de mteles. Munca noastra propriu-zisa consta
in esenta m a-i convinge pe oameni sa fadi ceea ce ei nu vor
sa faca ~i sa renunte la credintele sacre (dar autodistructive)
pe care Ie-au avut toata viata.
Mai departe trebuie sa ne gandim ca in cadrul acestei po-
pulatii de profesioni~ti, care sunt cei mai talentati vorbitori din
.tume, exista un subgrup - mai putin de unulla suta ~ care
este mca ~i mai fluent decat restul grupului. Ace~tia sunt cei
care scriu carti ~i manuale ce stau la baza practicii celorlalti te-
rapeuti. Ei sunt terapeutiipe care ii vedeti la emisiunile de la
televizor, des pre care cititi in ziare sau reviste sau pe care ii
auziti minterviuri laradio. Ei sunt cei mai buni ~i cei mai stra-
12 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
luciti membri ai unei profesii care s-a remarcat deja de mult
timp prin inteligenta, receptivitatea,sensibilitatea ~i comuni-
cativitatea celor care activeazain ca+.lrulei. Ace~tia sunt oame-
nii ale caror voci Ie veti auzi in aceasta carte.
Colectia noastra provine de la treizeci dintre cei mai renu-
miti ~i mai apreciati terapeuti. Ei traiesdn regiuni diferite ale
lumii. Sunt specializati in diferite discipline ale psihologiei,
psihiatriei, consilierii, terapiei de familie ~i in asistenta socia-
la. Ei folosesc metode terapeutiee radical diferite: psihanaliti-
ce, cognitiv-behavioriste, constructiviste, feministe, umaniste,
sistemice ~i a~a maideparte. Despre multi dintre terapeutii
prezenti in aceasta carte s-ar putea spune nu atilt ca urmeaza
o orientare teoretiea anume, ci mai degraba ca au in'lJentat una.
Ei au scris majoritatea cartilor importante din domeniu, dupa
care se ghideaza in practica lor toti ceilalti terapeuti.
In aceasta carte veti avea ocazia sa-iauziti pe cei mai mari
teoreticieni ~i practicieni contemporanidiscutand despre cele
mai ciudate cazuri ale lor. In fiecare povestire, veti avea privi-
legiul de a observa indeaproape modalitatile uniee in care unii
oameni au ales sa se adapteze la dificultatile prezente in via-
ta lor ~icum cele mai luminate minti alegeneratiei noastre au
reu~it sa abordeze situatiile complexe ale acestora intrcun mod
care sa duca la vindecarea lor. Ca niciodatapana.acum,yeti
afla despre £elul in care terapeutii lucreaza cu cei mai dificili
clienti ~i veti ajunge lao intelegere mai profunda a suferintei
umane.
,
De la neobisnuit la bizar
Pe masura ce adunam aceste cazuri, ne-am dat seama ca
nu exista a metoda universala dupa care sa strucmram inter-
viurile sau capitolele care rezultau din ele. Am inceput cu un
chestiona,r pentru interviu - chiar am trimis din timp parti-
cipantilor 0 lista cu intrebarile posibile. Credeam ca intreba-
rea principala era destul de clara: povestiti-ne cel mai neobi~-
nuit caz pe care l-ati avut. Ne a~teptam sa auzim relatari de-
Mumia de la masa din sufragerie 13
spre cele mai bizare variatii ale comportamentului uman ~i,
desiguri a~a s-a ~i intamplat. Dar unii dintre terapeutiau in-
terpretat aceasta cerinta intr-un mod diferit: in loc sa se con-
centreze asupra a ceea ce era cu adevarat ciudat la pacientii
lor, ei au ales sa discute despre aceste cazuri ~i din punct de
vedere al celor maineobi~nuite aspecte ale lor. In alte cazuri,
ei au considerat ca ceea ce era memorabilIa ele nu tinea atat
de comportamentul bizar al oamenilor, ci mai degraba de cir-
cumstantele neobi~nuitein care se aflau ei ~i care le-a cerut sa
actioneze in moduri uimitor de inventive.
Fiecare dintre conversatiile noastre a fost uniea, luand nu
numai directia pe care 0 stabilisem noi initial, dar ~i pe aceea
pe care 0 dorea maestrul terapeut cUcare discutam. Avand in
vedere faptul ca lucram cu persoane cu 0 vointa puterniea ~i
care stapaneau foarte bine arta conversatiei, nu ne-a fost u~or
sa pastram disc uti a pelinia previzibila pe care 0 stabilisem
initial. Aceasta inseamna ca fiecare capitol este diferit de cele-
lalte, nu numai in ceea ce prive~te varietatea materialului pre-
zen tat, dar ~i in alte aspecte legate de stilul ~i structura luL
Unii terapeutii au dat dovada de multa deschidere ~i flexibi-
litate fiind gata sa accepte oriee directie ar fi putut sa ia dis-
cutia noastra. Altii redactasera din timp cazullor ~i au vrut sa
ni-l citeasca inainte sa vorbim despre implicatiile luL Jar altii
au insist at sa ramanem la planul pe care ni~l facusem cu mult
timp inainte.
Am fost de asemenea surprin~i de faptul ca terapeutii pe
care i-am abordat au conceptualizat subiectul propus de noi
in feluri foarte diferite. Initial Ie-am explicat ca noi colectio-
nam povestiri despre cele mai "neobi~nuite" cazuri pe care ei
Ie-au avut. Acest cuvant nu a fost retinut de toti cei cu care am
vorbit. Uniiau preferat cuvantul memorabil pentru a descrie
cazullor; altora le-a pHkutnatura mult mai descriptiva a cu-
vantului bizar. In sfar~it, alti terapeuti au evitat ace~titermeni,
preferandin schimb expresii precum de neuitat, obsedant, inte-
resant sau ciudat. Inqiferent de cuvantul pe care-l foloseam
pentru a descrie ceea ce cautam, era aproape sigur ca terape-
utul caruia ne adresam il va inlocui cu un altul.
14 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Toate cazurile au in comun Japtul ca eleau confruntat te~
rapeutul cu probleme clinicepentru care acesta nu era prega~
tit. Prin urmare, ele trebuie privite .nu numai ca ni~te relatari
ale evolutiei unor pacienti aflati in suferinta, ci ~i ca experien-
te seminale pentru viata terapeutilor lor. Unele cazuri au stat
la baza elaborarii unor noi teorii in domeniu.
Un~le masuri de precaufie
Una dintre preocuparile majore legate de aceasta carte a
fost pastrarea confidentialitatii ~i a intimitatii persoanelor de-
scrise in aceasta carte. Unii dintre pacientii prezentati nu mai
sunt in viata. In alte situatii, terapeutii au primit din partea
pacientilor lor perrnisiunea de a vorbi despre cazurile lor. Dar
in toate cazurile, pumele ~i trasaturile care ar putea duce la
identificarea pacientilor au fost schimbate,la fel ca ~i unele
dintre caracteristicile ~i cadrelemcare au avut loc intalnirile
cu ei pentru a Ie deghiza identitatea. Ca ~i in cazul medicilor,
prima regula a practicii terapeutilor este sa nu se.actioneze in
defavoarea pacientuluL Daca ace~ti pacienti descopera t,otu~i
o asemanare intre ei ~i cei descri~i in aceasta carte, speram ca
se vor simti mandri sa constCj.tecat de important a fostrolul
pe care I-au jucat in viata ~i in muncCl terapeutilor.
Speram de asemenea ca aceste povestiri au darul de a dez-
valui compasiunea ~ipreocuparea intensa pentru pacienti de
care au dat dovadaace~ti terapeuti. Daca inunele cazuri vo-
cile celor care au contribuit la Clceastacarte suna cinicsau cri-
tic sau chiar par sa rada pe socotealaaltora, neasumam in-
treaga responsabilitate in a fi impins lucrurile atat de de par-
te. De fapt, farmecul ~i profunzimea acestor conversatii sunt
asigurate tocmai de spiritulliber ~i informal in care am incer-
cat sa Ie conducem.
Dumneavoastra, dragi cititori, 0 sa aveti impresia ca asis-
tati la cele mai intime conversatii private intre colegi de nadej-
de, dar 0 data cuacest privilegiu yeti avea oportunitatea unei
mai bune intelegeri a contextului in care ele au avut loc. Este
Mumia de la masa din sufragerie 15
adevarat ca terapeutii vorbesc despre cele mai neobi~nuite ca-
zuri ale lor exact a~a cum instalatorii, contabilii sau chirurgii
discuta despre ale lor; este un mijloc important prin care pro-
fesioni~tii din orice domeniu i~i imbunatatescperformantele
-- invatam din fiecare varia tie care poate aparea ~i ne adap-
tam metodele pentru ca pe viitor sa se dovedeasca mult mai
flexibile ~i mai potrivite.
Toate aceste povestiri sunt in intregime adevarate - oricat
deincredibile ar putea sa para. De~i in unele cazuri dialogul
a fost refacut pe alocuri, esenta cazurilor ~i invatamintele pe
care Ie au de transmis au fost pastrate.
Multumiri
,
Ii suntem recunosdHori lui Alan Rinzler, al treilea "parte-
ner" la aceasta intreprindere, ale carui pricepere terapeutica
~i talente editoriale ne-au ajutat sa facem din aceste relatari
adevarate pove~ti despre puterea de transformare a oameni-
lor.
I se cuvin multumiri lui Jean Naggar, agentul nostru.
Ii suntem indatorati lui Laurie Johnson, care a transcris toa-
te interviurile ~i s-a ocupat de corespondenta voluminoasa cu
participantii no~tri.
Le sun tern deosebit de recunoscatori celor care au con-
tribuit la aceasta carte - unii dintre cei mai buni terapeuti
~i teoreticieni din lume - pentru ca au acceptat sa-~i sacrifi-
ce 0 parte din timpullor spre a realiza aceste interviuri ~i a
revizui dupa aceea povestirile rezultate. In schimbul efortu-
rilor lor, ei nu au primit nimic in schimb, nici macar dreptu-
rile de autor. Singura rasp lata a fost placerea de a discuta cu
noi despre cele mai inedite aspecte ale muncii lor. Ei au par-
ticipat la acest proiect pentru ca au avut convingerea ferma
. ca ceilalti terapeuti pot invata foarte multe lucruri din cazu-
rile lor atat de neobi~nuite.
In cele din urma, suntem datori sa omagiem curajul incre-
dibil ~i devotamentul de care au dat dovada oamenii prezen-
tati m aceasta carte. Ei au cautat ajutor, au perseverat ?i de cele
mai multe ori au reu?it samvinga dificultati enormepentru CAPITOLUL UNU
a-?i reveni de pe urma unor traumepe care Ie-au suferit m tre-
cut. Ei nu au Hicut numai dovada bogatiei ?i diversitatii uimi- Jeffrey A. Kottler
toare a comportamentului uman, dar ?i a flexibilitatii de care
este capabil fiecare dintre noi pentru a depa?i limitele noastre
prezente.

Huntington
Jeffrey A. Kottler
Beach, California
Omul care voia
sa i se taie nasul
Jon Carlson
Lake Geneva, Wisconsin

une?i a unui birou. Intr-un colt seafla 0 chiuveta, ves-

eabinetul
. de consultatii
tigiu al vremurilor in era
caregol, cu exceptia
aceasta, parte aa spitalului
doua sca-
era destinata mai degraba cazurilor medicale decat unei clinici
psihiatrice cu tratament ambulatoriu. Eram un doctorand plin
, de avant, pregatindu-se sa-?i mceapa prima zi de practica.
A?teptand sa-mi mtampin primul pacient, devenisem des-
tul de agitat. Cativa ani lucrasem m calitate de consultant psi-
hiatric, msa majoritatea clienWor mei proveneau din randuri-
Ie copiilor ?i studentilor. Acum eram pe punetul de a mcepe
sa lucrez cu adulti ale caror probleme erau mult mai serioase.
L-am auzit pe pacientul meu chiar mainte sa-?i faea apari-
tia, m timp ce era condus catre eabinetul de consultatii. Mer-
gand, fkea un zgomot zornaitor de parca ar fi fost legat cu
lanpri. In curand s-a dovedit ca,presupunerea mea nu era de-
parte deadevar: zeci de ?iruri de margele ?i lanpri aHlrnau la
gatul ?ila mcheieturile mainilor lui.
Am respirat adanc ?i m-am pregatit saascult povestea in-
taiului meu pacient. Acesta era debutulnoii mele cariere ?i
eram hQtarat sa fac tot eeea ce imi statea m putinta. Speram
doar<ca problema lui sa faea parte din categoria celor pe care
Ie puteam aborda. Nu-mi puteam imagina atunci ce disere-
pan,ta se va dovedi intre a?teptarile lui~i eapacitatile mele.
 18 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Halatul de medic
- Ei bine, am mceput eu pe un ton cat se poate de bine-
voitor, cu ce pot sa-ti fiu de folos?
- Pai, dom'le doctor, ziceam ~i eu ca poate ma scapati de
mirosul asta!
- De miros? I-am intrebat pe acel individ foarte agitat, ne-
~tiind despre ce vorbe~te.
- PM da. Nu-l samtiti? 0 duoare!
-Duoare?
Am avut grija sa pronunt cuvantul exact cum 11rostise el.
- Duoare. Va zic, duhne~te.
- Aha, duhoare. Duhoare vrei sa spui?
Vocea lmidevenise mai vioaie deoarece intelesesem in cele
din urma ce voia sa spuna omul din fata mea. Nu faceam par-
te din personalul spitalului ~i nici macar nu imi luasem inca
licenta in psihologie. Lucram pur ~i simplu ca intern. Cu toa-
te acestea, administratia spitalului ne recomandase sa purtam
aceste halate medicale albe care ne confereau un aer de res-
pectabilitate. Pe buzunarul halatului meu era inscris numele
unui doctor plecat de multa vreme, dar care fusese destul de
cumsecade ca sa-~i lase halatul aici. Trebuie sa recunosc ca lu-
crul asta ma facea sa ma simt oarecum mult mai familiar cu
locul. Totu~i eram destul de agitat, poate chiar mai mult de-
cat pacientul care statea in fata mea.
Omul avea tenulmchis ?i purta mai multe randuri diferi-
te de haine, fiecare m contrast evident cu celelalte. Cama~a cu
dungi. Pantaloni cadrilati. 0 vesta. $osete desperecheate. $i
peste toate astea, binemteles, lanturile ~i margelele. Arata de
parca ?i-ar fi ales dintr-o cutie, la intamplare, piesele tinutei
sale zilnice. $i poate chiar a?a ?i facuse.
De~i infati~area sa era izbitoare, mtr-un fel chiar grandioa-
sa, ceea ce mi-a atras atentiaerau ~uvitele lui de par impleti-
te. Parea sa fie african sau poate jamaican, de~i dupa accent
provenea in mod sigur din zona rurala a Virginiei. Acest lu-
cru nu era deloc surprinzator de vreme ce ne aflam chiar la
Ii tara, in Virginia. Gudat era faptul ca adulmeca intruna aerul
Ii
~----~ ... --
Mumia de la masa din sufragerie 19
din jur, strambandu-se, ~i apoi tragandu-lin piept cu mult
zgomot. Pentru ca era prima mea zi de munca, ma mtrebam
cum sa solicit ajutor in caz ca va le~ina. Mi-am adus aminte
din emisiunile de la televizor de ceva m legatura cu solicita-
rea procedurii de urgenta, dar probabil ca aceasta era valabi-
la doar pentru cazurile de stop cardiac.
- Spuneai ceva de 0 duoare, a, adica de 0 duhoare.
Invatasem bine lectia ... - cand nu ~tii ce sa spui nu tre-
buie decal sa repeti ceea ce tocmai ai auzit.
Omul din fata mea s-a multumit sa dea din cap, balanga-
nindu-~i ~uvitele de par pline de margele.
- Ce fel de miros? am sondat eu terenul.
Incepusem deja sa-l imit, adulmecand aerul din jur ~i tra-
gandu-l adanc m piept. Tot ceea ce am putut detecta a fost mi-
rosul de antiseptic din spital ~i pe cel al propriei mele transpi-
ratii, caci ma strad uisem pesemne prea tare sa ma descurc
onorabil cu primul meu pacient.
- Nu samti mirosul de vacadomle?
- Vacadomle?
Imi spargeam creierii, incercand sa-mi dau seama ce era
aia 0 vacadomle, fara sa-mi treaca prin minte di pe elll obse-
da de fapt mirosul de vaca ~i in acela~i timp mi se adresa mie
cu apelativul "dom'le"; acest miros 11preocupa atat de mult
mcat nu se mai putea gandi la nimic altceva.
Incercand sa adun cat mai multe informatii, am aflat ca
Manny traia impreuna cu familia sa la 0 ferma aflata destul
de departe de ora~. Nu parasea prea des ferma, dar m ultimul
timp se simtise atat de afectat incat nu prea mai reu~ise sa
munceasca.
- Prin urmare, I-am mtrerupt eu incercand sa aflu ce voia
de la mine,la ferma, simti mirosul de la vaci?
- 'inteles ca Ie samt mirosulla ferma. Doar acolo sta ele.
- Inteleg, am spus nemtelegand de fapt nimic. La ferma
sunt vaci.
Bine ca supervizorul meu nu era de fata, pentru ca intrea-
ga afacere devenise de-a dreptul penibila. State am de yorba cu
pacientul meu de aproape un sfert de ora ~i tot ceea ce afla-
20 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sem era ca el simtea mirosul de vaci de la ferma la care locu-
ia. Faptul ca familia lui detinea la ferma 0 mica cireada de vaci
nu parea 0 descoperire deosebit de utila.
- Vacile este peste tot, a tinut sa explice Manny. Mirosul
lor este peste tot.
- $i tu poti sa simti ~i acum mirosul de vaca?
Manny m-a privit dezamagit ca ~i cum ar fi vrut sa-mi ara-
te ca ii in~elasem a~teptarile. Sperase tot timpul ca ~i eu sim-
team mirosullor.
Acum era randul meu sa ma simt dezamagit. EI se plan-
gea de faptul ca percepe un miros imaginar cronic ~i supara-
tor de bovina. Aceasta parea sa fie 0 problema care tinea de
competenta unui specialist O.R.L. sau cel putin a unui neuro-
log. Oar se pare ca, din anumite motive, fusese trimis la clini-
ca no astra, probabil pentru ca nu fusese inca detectata nici 0
cauza fizica a afectiunii sale.
Am respirat inca 0 data adanc, atat pentru a ma calma cat
~i pentru a ma asigura ca nu exista nici un miros de vaca in
camera in care ne aflam.
- $i cum a~ putea sa te ajut? I-am intrebat pe Manny, abor-
dand cel mai afectat ~i mai plin de solicitudine ton cu putin-
ta; cel putin la a~a ceva ma pricepeam destul de bine.
Manny s-a uitat la mine ca ~i cum a~ fi fost un idiot, iar
apoi a cli'itinat din cap, dezamagit de faptul ca intelegeam atat
de greu. _ tal' administram un fel de "bandaj" psihologic, dupa care
- Pai, dom'le doctor, a spus el rostind cu grija cuvintele
pentru a se asigura ca il pot urmari, vreau ca dumneata sa-mi
tai nasul.
- Vrei ca eu sa-ti tai nasul?
Incepusem sa ma simt de-a dreptul exasperat ~i asta nu din
cauza a ceea ce discutam, ci pentru ca pur ~i simplu nu-mi da-
deam seama ce a~ fi putut sa mai spun sau sa mai fac spre a-I
ajuta pe acest biet om aflat in suferinta.
Manny s-a uitat la mine placid, dand din cap. Eram hip-
notizat de margelele care se leganau la capatul gaitanelor
lui lungi. Un timp nu am facut nimic altceva decat sa ne
masuram unul pe celalalt. Nu aveam nici cea mai mica idee
21
Mumia de la mas a din sufragerie
in legatura 'cu ceea ce se petrecea in mintea lui, dar incer-
cam sa ma concentrez asupra posibilitatilor pe care Ie
aveam pentru urmi'itoarea mi~care. Sa-l programez la chi-
rurgie ca sa-i taie nasul? Sa cer 0 consultatie neurologica?
Sau poate 0 evaluare psihiatrica? Mi-am amintit apoi ca eu
eram evaluatorul psihiatric. Eu eram cel care ar fi trebuit
sa-i evalueze starea mentala ~i sa stabilesc cumva un trata-
ment care sa-i aline simptomele suparatoare ale afectiunii.
Erau atatea lucruri pe care eram gata sa Ie fac pentru a-i aju-
ta pe oameni ~i in special pe primul meu pacient, insa taia-
tul nasurilor ma depa~ea. In plus, nu aveam voie sa fac
acest lucru chiar daca primisem un halat alb cu titlul de doc-
tor inscris pe el.
In mod cert, tulburarea cronica a mirosului de care sufe-
rea acest om avea 0 cauza psihologica. Daca nu exista nici 0
explicatie medicala pentru conditia sa, atunci inseamna ca
ea se datora unor probleme emotionale sau unei traume su-
ferite candva. Atat am putut sa deslu~esc de unul singur.
Cum sa dau insa de capatul acestei probleme in cele doar
cateva ~edinte care imi erau alocate pentru a-mi consulta pa-
cientul?
De~i aceste evenimente au avut loc acum mai bine de
douazeci ~i cinci de ani, inainte sa trecem la 0 "terapie scur-
urma sa-i trimitem pe oameni inapoi la viata de zi cu zi. Taie-
rea nasului unui pacient nu era tocmai acest tip de tratament,
ci mai degraba unul radical ~i direct pentru care era nevoie de
aprobarea consiliului de medici al spitalului. Oar oricat de
atragatoare mi s-a parut in acel moment optiunea in cauza,
imi alesesem meseria pentru ca imi placea sa fac pe detectivul
~i sa merg pana la radacina problemei. Pe cand cei asemenea
lui Freud aveau la dispozitie luni daca nu chiar ani pentru a
rezolva diferite cazuri, eu trebuia sa 0 fac doar in cateva ~e-
dinte. Cel putin acestea din urma erau prevazute ca ;;edinte
dubIe, de nouazeci de minute, ;;i prin urmare aveam timp sa
explorez ceva mai adanc situatia.
22
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Secretul
- Poti sa-mi spui cate ceva despre felul in care iti petred
timpul?
Aceasta a fost 0 intrebare foarte buna, deschisa. Pentru
ca nu ~tiam cum sa procedez in continuare cu Manny, am
hotarat sa ma familiarizez cu - sa-i spunem - lumea lui
fenomenologica. Era clar ca aveam nevoie de mai muIte in-
formatii pentru a ajunge la sursa problemelor sale legate de
mHOS.
- Is de la 0 ferma, a inceput din nou Mam1Y in stilul sau
laconic.
In urmatoarea jumatate de ora i-am pus 0 serie de intre-
bari: uncle anume locuie~te, cu cine locuie~te, ce lucreaza ~i
cum i~i petrece timpulliber. Am aflat urmatoarele: de~i avea
douazeci ~i ceva de ani (m-am uitat pe fi~a lui pentru ca nu-mi
dadeam seama ce varsta avea numai dupa infati~are), Manny
tot mai locuia cu familia sa la ferma. I~i produceau ei in~i~i
hrana de zi cu zi, iar 0 parte din recoIta 0 vindeau. Aveau
gaini. ~i, bineinteles, aveau vaci sau, am banuit eu, vite. Deoa'-
rece eram baiat de ora~, nascut ~i crescut in Detroit, eram mai
muIt decat fascinat de viata de la tara, ne~tiind mai nimic de-
spre aceasta, in afara de ceea ce vazusem la televizor, la emi-
siunea "Pogoanele verzi".
Manny i~i petrecuse toata viata la ferma ~i parea a fi feri-
cit acolo, de~i fusese oarecum izolat (cel mai apropiat vecin
era la 0 distanta apn:ciabila). Sarcina lui era sa scoata vacile
(vitele?) la pascut ~i sa Ie aduca inapoi dupa ce i~i terminau
"cina". Intre timp, avea destula vreme sa hoinareasca ~i sa faca
ce voia. Era putin cam evaziv in legatura cu acest din urma
lucru, a~a ca a trebuit sa-l indemn sa vorbeasca despre el mai
in amanunt.
- A~adar, Manny, ce aItceva mai faci ca sa te distrezi? Bi-
neinteles in afara de a-ti petrece timpul cu familia ta. Ai 0 prie-
tena sau ceva in genul asta?
Manny a ridicat din umeri ~i a privit in pam ant. Apoi a dat
din cap ca nu, ~i pret de un minut ~i-a ridicat privirea in di-
Mumia de la masa din sufragerie 23
rectia mea, dupa care ~i-a coborat-o iar. Era acesta un semnal
ca puteam sa continuu discutia pe aceasta tema sau ca trebu-
ia sa 0 abandonez? Nu mi-am putut da seama. Cu toate aces-
tea, simteam in atitudinea lui ceva ce nu puteam deslu~i pe
moment.
De~i era imbracat excentric, Manny nu era un barbat res-
pingMor. De fapt, era chiar bine facut, cu 0 figura interesanta
~i cum era in floarea varstei mi s-a parut rezonabil sa aflu mai
muIte lucruri despre viata lui amoroasa.
- Prin urmare, nu ai 0 prietena?
A clMinat din nou din cap, de data aceasta mai hotarat. Era
atat de fascinant sa prive~ti coditele lui impletite leganandu-se
muzical inainte ~i inapoi - ma gandeam eu in timp ce ii pu-
neam intrebarea pentru a treia oara doar pentru a mai urmari
speetacolul.
- Imi ascunzi ceva, Manny? m-am aventurat eu.
Pentru prima data de la inceputul conversatiei noastre pa-
rea ca se inchide in sine. Pana in acest punet fusese deschis la
orice in.trebare i-a~ fi adresat sau la orice cale pe care ne-am fi
aventurat, dar acum dadea inapoi. Simteam acest lucru. In ur-
matorul moment acesta a devenit evident pentru mine: ~i-a in-
colacit bratele lui lungi in jurul taliei ~i s-a aplecat inainte spri-
jinindu-se pe genunchi de parca ar fi vrut sa se faca mic ~i sa
se ascunda de privirea mea iscoditoare.
- Iti zisei ca nu am pretina.
Pentru prima data Manny m-a surprins, ridicand tonul.
De~i parea destul de calm, m-am uitat precaut catre ie~irea din
cabinet.
- Am inteles, Manny, am spus bland. Vreau doar sa ~tii ca
putem discuta despre orice dore~ti tu.
Relatand acum aceste lucruri, ar putea parea ca ele s-au
desfa~urat intr-o maniera logica, ordonata, de parca a~ fi ur-
mat 0 procedura sistematica, menita sa scoata la iveala orice
secrete. De fapt, fiind un incepator in aceasta meserie, chiar
daca unul entuziast, nu faceam decat sa vorbesc vrute ~i ne-
vrute, punand orice intrebare care imi trecea prin minte. Cu
putin no roc sau poate din cauza insistentei ~i a zelului meu,
24 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
am reu~it m final sa aud 0 versiune mai eompleta a eeea ee fa-
eea Manny zilnie. Am aflat de asemenea, ehiar mai mult de-
eM a~ fi vrut, despre motivele pentru care nu avea propriu-zis
o prietena. Dar eeea ee am invatat m final din aceasta ~edinta
a fost ca 0 data ce deschizi 0 u~a nu poti face alteeva deeM sa
intri. Intrueat insistasem sa mergem pana la surse - pana la
radacina, ca sa zic a~a - pentru a-i rezolva problemele - nu
ne ramasese altceva deeM sa urmam pana la s£ar~it aeeasta li-
nie a cercetarii.
Se parea ca Manny incercase 0 vreme sa se mtah1easca cu
fete. Facuse curte m eateva randuri unei vecine ~i ehiar se m-
tamise cu 0 fata de la ora~ pe care 0 cunoseuse cu ocazia dru-
murilor sale in aeelloc. Insa el gasise ca aceste intalniri erau
frustrante, daca nu cumva chiar nesatisfacatoare. Cand i-am
cerut sa-mi explice mai pe larg la ce se referea, Manny mi-a
raspuns ca m general fetele trebuie tratate foarte atent. Trebuie
sa spui cuvinte frumoase, sa Ie oferi cadouri, sa Ie scoti m ora~
~i sa cheltuie~ti multi bani cu ele. ;;i m ciuda tuturor investiti-
ilor de timp ~i de bani, nu e~ti niciodata sigur ca 0 sa fii tu "no-
rocosul". Nu cred ca a folosit chiar expresia asta, dar cu sigu-
ranta ca a fost yorba de 0 alta bizarerie eufemistica pentru sex.
De~i eram casatorit de curand, eu ~i Manny eram cam de
aceea~i varsta, a~a ca ii intelegeam nemultumirea. Imi adu-
ceam mca aminte de ritualurile lungi ~iplictisitoare de dinain-
tea fieearei mtalniri pe care trebuia sa Ie suport pentru a reu~i
sa ma "apropii" de 0 femeie care imi placea. M-am gandit sa-i
spun ca-i mteleg frustrarea. Apoi i-a~ fi putut oferi un discurs
motivational despre necesitatea de a fi rabdator, de a-ti asu-
ma riscurile, de a te aventura m afara zonei de confort. Inva-
tasem deja terapia cognitiva ~i, prin urmare, eram gata sa
abordez temerile sale irationale legate de e~ec. Aveam totul
trasat m minte ~i eram fericit ca in sfar~it descoperisem ca pu-
team sa fac ceva pentruel. Cu toate acestea, ?timn ca imi sca-
pa ceva.
- Manny, spuneai ca acum nu te mai mtame~ti cu nimeni.
- Nu, renuntai la asta.
- Inteleg.
Mumia de la masa din sufragerie 25
Am tacut amandoi. De data aceasta, eram hotarat sa nu fiu
eu cel care rupe primul tacerea. Oricat de mult a~ fi dorit sa
ma concentrez asupra refuzului sau de a se intalni eu fete ~i
sa-i atac convingerile sale disfunctionale, am decis sa-l ascult
m eontinuare. In ciuda lipsei mele de experienta, imi dadeam
seama ea Manny are ceva de spus ~i acum era mult mai im-
portant pentru mine sa ascult decat sa vorbese. Chiar ~i dupa
ahWa ani, inca pastrez convingerea ca de cele mai multe ori
aceasta este cea mai mare gre~eala pe care 0 facem noi, tera-
peutii: ne preeipitam sa rezolvam problemele din cauza pro-
priului nostru sentiment de neputinta.
Scara
Dupa 0 perioada de timp care parea sa fi ajuns la cateva
minute, dar care in realitate nu depa~ise mai mult de doua-
zeci sau treizeci de secunde, Manny mi-a spus cum i~i petre-
cea timpulliber ~i de ce nu fusese prea sincer atunei cand de-
clarase ca nu are 0 prietena. De fapt, Manny chiar avea 0 via-
ta sexuala foarte activa, de~i nu cred ca aceasta avea ceva in
comun eu ceea ce numim noi "iubire". Dar poate ca asta era
doar parerea mea pentru ca aveam de-a face cu 0 situatie care
depa~ea cu mult ceea ce imi imaginasem vreodata. Acum m-
teleg ca aceste situatii nu sunt atM de neobi~nuite la tara.
- Spuneai, Manny, ca nu te vezi cu prea multe femei.
- A~a-i, a recunoscut el, dand din cap.
Era ceva in neregula la capitolul asta. Expresia fetei lui de-
venise destul de transparenta; mtr-un fel, imi aducea aminte
de un copil care fuseseprins cu minciuna. De fapt, el se uita
in jos, m timp ee racaia linoleul cu varful ghetei lui eu ~ireturi
dezlegate.
- ;;i totu~i nu mi-ai spus tot, m-am aventurat eu cu grija;
nu voiam sa-l sperii, insistand prea mult.
- Da, dom'le doctor.
- ;;i nu ai vrea sa-mi poveste~ti?
- Nu. N-a~ prea vrea.
26
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Nici 0 problema, am incercat eu iar. Manny, mi-ai spus
ca vrei ca eu sa-ti tai nasul, dar inainte de a discuta despre asta
trebuie sa aflu mai multe lucruri despre ceea ce se intampla.
EI m-a privit suspicios, dupa care a continuat sa-~i frece
varful ghetei de podea. I-am lasat suficient timp pentru a se
decide daca are destula incredere in mine ca sa-mi spuna ce
nu era in regula.
- Pai, cum sa va spun? E yorba de aceasta vaca cu care
ma vad. 0 cheama Mertle.
Se vedea cu vaci la ferma? Ce tot vorbea? Tot ceea ce am
putut sa fac a fost sa repet ceea ce-mi spusese el.
- Oa, dom'le doctor, ii cea mai buna din lot. Avuram ~i
noi 0 aventura ..
- Ai fost impreuna cu vaca asta, cu ... Mertle e numele ei,
nu-i a~a?
- A~a-i! a zambit el incantat ca mi-am adus aminte de nu-
mele ei.
Eram inca intr-o stare de confuzie, ca urmare a celor rela-
tate de el. Apoi, brusc, mi-am dat seama ce voia el sa spuna:
Manny facuse sex cu 0 vaca pe nume Mertle. ~i, mai mult de-
cat atat, fusese dragut cu ea.
- A~adar, Manny, vrei sa spui ca tu ... a.., tu ... ai...
- A~a e. Eu ~i cu Mertle. 0 facem de cate ori simt nevoia.
Vedea cum ma luptam cu aceasta situatie ~i, de~i se simtea
incurcat el insu~i, pard ii parea ~i mai rau de mine. Totodata
el vazuse cat de mult ma straduisem sa-l ajut ~i parea ca apre-
ciaza foarte mult acest lucru.
- Inteleg, am spus, ~i din nefericire acum totul imi aparea
foarte claro
Oar imi veneau de asemenea in minte 0 multime de intre-
bari. Ma intrebam cum poate cineva sa fad sex cu 0 vaca? La
urma urmei, vacile sunt ni~te animale foarte mari in compa-
ratie cu oamenii. ;>ice I-a determinat pe Manny sa 0 aleaga pe
Mertle ca partenera a sa? ;>i,mai mult, cum a ajuns el sa se
apuce de asemenea lucruri.
In adolescenta, Manny a aflat despre sex privind vacile ~i
caii in perioada de imperechere. (Nu ~tiusem pana atunci d
Mumia de la masa din sufragerie 27
ele au 0 asemenea perioada.) Se pare ca el statea ~i se uita cum
vreun armasar cu 0 erectie nefireasca se urca pe iapa pene-
trand-o intr-un abandon salbatic. ;>inu putea sa fad altceva
decat sa se gandeasca la ziua in care va avea 0 prietena cu care
sa faca sex. Cu to ate aces tea, dupa ce a fost respins de mai
multe ori de catre doua fete pe care incercase sa Ie curteze,
Manny a renuntat ~i ~i-a indreptat eforturile dtre cele pentru
care era nevoie de 0 persuasiune bovina.
;>inumai atitudinea mea calma, profesionalismul ~i sensi-
bilitatea mea superioara m-au impiedicat sa nu cad pe jos do-
borat de ras sau de ~oc. De~i nu prea credeam cele auzite, am
ramas stoic la locul meu, iar privirea standard de psihiatru
(obi~nuiam sa exersez in fata oglinzii) mi-a inghetat pe figu-
ra. Am dat din cap la fel de firesc de parca el tocmai mi-ar fi
spus ca ii plac ouale la micul dejun.
- A~adar, i-am raspuns lui Manny cu 0 voce care speram
sa para cat mai ferma, spui ca tu ~i aceasta vacL. vreau sa
spun, Mertle, va intalneati din cand in cand?
Manny s-a uitat direct in ochii mei, cercetandu-mi atent re-
actiile, apoi a incuviintat din cap.
Prin urmare, aceasta era sursa mirosului de vaca care 11in-
sotea pretutindeni. Aveam 0 pregatire temeinid in domeniul
teoriei psihodinamice a~a ca nu a fost mare lucru sa leg simp-
tomele lui de vina pe care 0 simtea in subcon~tient fata de
comportamentul mai degraba neobi~nuit in ce prive~te intal-
nirile sentimentale. Am considerat ca probabil nu ar fi cel mai
intelept lucru sa explorez sentimentele oedipiene pe care el
le-ar fi putut avea fata de mama lui, de vreme ce ar fi putut sa
se simta ofens at de implicatia ca mama lui semana cu 0 vaca.
In primul rand, aveam nevoie sa aflu mai mult despre ce se
petrecea de fapt.
Ei bine, venise timpul pentru confesiune. Muream de cu-
riozitate in legatura cu aceasta situatie. Cum poate cineva sa
fad sex cu 0 vaca? Adica, vreau sa spun, vacile sunt ni~te ani-
male foarte mari.
Eram hotarat sa obtin raspunsuri la unele dintre intrebari-
Ie mele. Oescoperisem ca unul dintre cele mai importante lu-
28 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cruri legate de profesia de terapeut era ca ajungeai sa-i intrebi
pe oameni tot felul de lucruri foarte personale fara ca ei sa se
enerveze. Daca reu~e~ti mai mult timp sa pari indiferent, ca ~i
cfmd ai mai fi auzit aceste lucruri de nenumarate ori inainte,
oamenii iti vor spune cele mai profunde secrete. Ma bucuram
de aceasta putere ~i am decis sa aflu cat de departe puteam sa
merg. Ca sa fiu sincer, nu eram prea sigur daca in acest felimi
urmaream propria curiozitate sau imi ajutam pacientul.
- A~adar, Manny, am spus eu pe un ton firesc, cum xeu-
~eai sa ajungi pana la Mertle ca sa 0 fad cu ea?
- Pai, foloseam 0 scara. Aduceam 0 scara pe care 0 tineam
eu. Uneori 0 foloseam pentru a fixa stiUpii in gard ~i alte ches-
tii de astea.
- Bine, am raspuns. Nu aveam nid cea mai mica idee ce
sa fac mai departe. A~adar, te urcai pe scara ...
- Exact, a raspw1s Manny zambind timid. Parea ca se sim-
tea mai bine povestindu-mi despre acest rendez-vous secret.
Inca nu puteam sa-mi dau seama exact cum se petrecea
acest lucru. Cum 0 facea el pe nenorodta aia de vaca sa stea
nem~~cata? Trebuia oare sa-~i mute tot timpul scara in jurul ei?
Vadi ii place a acest lucru? Ma gilndeam chiar daca nu cumva
trebuie sa raportez activitatea lui Manny vreunei agentii gu-
vernamentale care activa impotriva cruzimii fata de animale.
$tiam ca eram obligat sa rap ortez cazuri suspecte sau confir-
mate de abuz sexualla adresa copiilor, dar cazul de fata facea
parte din cu totul ~i cu totul alta categorie pe care nu 0 intal-
nisem niciodata in timpul specializarii mele.
Mi-am dat seama ca in momentul acela depa~isem punc-
tulin care informatia pe care mi-o furniza Manny era utila
pentru cazul sau. Dar mai aveam totu~i inca 0 intrebare pen-
tru el: Cum 0 alesese el pe Mertle drept vaca lui favorita? Ce
anume il atragea la ea?
Ei bine, poate ca acest lucru este cu mult peste ceea ce do-
riti sa aflati despre aceasta poveste. Pentru mine, era ca ~i cum
a~ fi trecut pe langa un accident de ma~ina sau m-a~ fi uitat la
un film de groaza. 0 parte din mine voia pur ~i simplu sa-mi
acopar ochii ca sa nu mai vad toata grozavia aceea, ~i cu toa-
Mumia de la masa din sufragerie 29
te aces tea, ceva aproape irezistibil ma impingea sa trag cu
ochiul printre degetele care-mi acopereau privirea. De9i vo-
iam foarte mult sa schimb subiectul ~i sa merg mai departe,
nu ma puteam abtine sa nu-mi pun in continuare 0 multime
de intrebari legate de mecanica imperecherii cu 0 vaca. Nu pu-
team sa cred ceea ce aflasem.
Relatilnd despre comportamentullui sexual, Manny oferi-
se 0 ratiune destul de plauzibila pentru faptul ca optiunile lui
in materie de "intalniri amoroase" erau preferabile altora. El
a explicat ca in felul acesta nu avea nevoie sa ca~tige afectiu-
nea vacilor sau sa cheltuiasca bani cu ele. Ele nu I-au respins
niciodata. Aveam totu~i cateva probleme legate de acest lucru,
cad ma intrebam daca ele ii acceptau, ca sa zicem a~a, compa-
nia ~i atunci cand nu erau in perioada de imperechere, dar
mi-am dat seama CEl deja mersesem mult mai departe cu aceas-
ta chestiune decat intentionasem. De fapt, in acel moment ma
intrebam cum naiba 0 sa scriu vreodata despre aceste lucruri
in insemnarile mele de cabinet. Ce aveam sa-i spun supervi-
zorului meu?
Ei bine, cel putin am gasit 0 explicatie plauzibila pentru lu-
crurile de care se plangea Manny. Se parea ca in cele din urma
nu era nevoie sa-i taiem nasul daca reugeam sa-l ajut sa se im-
pace cu comportamentullui.
Intrucat timpul alocat ~edintei expirase, i-am multumit
lui Manny pentru ca fusese atftt de deschis in privinta situa-
tiei lui ~i i-am promis ca yom continua in saptamana urma-
toare. In acest fel am incheiat prima noastra intalnire. Eu, bi-
neinteles, am ie~it imediat din cabinet pentru a Ie spune co-
legilor mei interni despre acea stranie prima ~edinta prin care
abia trecusem.
Parfumul
In urmatoarea saptamana, Manny m-a intihnpinat foarte
calduros, cu un zambet largo La ~edinta anterioara nu obser-
vasem dH de mult aur avea in gura. Acum puteam sa vad al-
30 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
bul din centrul fied'irui dinte care era imbn'icat in aur. Am ob-
servat de asemenea d'i era imbracat ceva mai potrivit decat
data trecuta -lucru pe care l-a~ fi considerat in mod optimist
drept un semn al progresului daca nu a~ fi simtit mirosul in-
tens de colonie ieftina.
Abia puteam sa respir in duhoarea aceea dulceaga ~i bol-
navicioasa de English Leather sau de altceva foarte comun.
Nu cred ca acest produs a fost creat pentru a fi folosit in ase-
menea cantitati, iar dupa mirosul insuportabil parea ca Man-
ny i~i turnase toata sticla pe el. Cu toate acestea, parea foarte
multumit de el.
La inceput, am crezut ca talentele clinice superioare de
care dadusem dovada la ~edinta anterioara i-au adus lui Man-
ny ace I nou zfunbet aurit. Trebuia sa fie yorba de ace a legatu-
ra empatica pe care reu~isem sa 0 stabilesc cu noul meu pa-
cient. Sau poate ca era yorba de maniera profesionista in care
ma infati~asem, imbracat atat de corect in halatul meu de me-
dic.
- Vad d te simti mai bine, am inceput eu conversatia.
Asta ii permitea sa constate ca eram un observator perspi-
cace al conditiei sale interne.
Manny nu a £acut decat sa zambeasca ~i mai incantat. Lu-
minile fluorescente din tavan se reflectau in dintii lui auriti.
In acele vremuri, Ientile Ie de contact "permeabile la gaz" pe
care Ie purtam faceau ca ochii mei sa fie foarte sensibili la lu-
mina, motiv pentru care clipeam foarte des. Mi-era teama ca
dad inchid ochii mai mult timp a~ putea sa pierd ceva foarte
important.
-- Observ de asemenea ca azi te-ai dat cu foarte mult par-
fum.
- Este colonie.
- Exact. Colonie. E ceva destul de tare.
Spunand aceasta, am dat din umeri in semn de aparare ~i
mi-am mutat scaunul ceva mai departe ca sa pot respira. Ma
simteam putin ametit.
- La naiba, ai dreptate, a recunoscut Manny. Am folosit-o
pe toata pe care 0 aveam.
Mumia de la masa din sufragerie 31
-Uuuh!
A~teptam ca Manny sa-mi explice de ce se daduse cu atat
de multa colonie, dar el parea ca avea mult mai multa rabda-
re decM mine. $i apoi, el nu trebuia sa dea socoteala unui su-
pervizor care dorise sa ~tie de ce nu stabilisem un diagnostic
pentru acel caz ~i cu atat mai putin un plan pentru tratament.
Pledasem pentru faptul ca aveam nevoie de mai mult timp
spre a "aduna informatie". $tiam ca daca a~ fi recomandat am-
putarea nasului, acest lucru nu ar fi fost bine primit de catre
psihiatrii ~i psihologii cu barbi a la Van Dyke, imbracati in hai-
ne de tweed ~i fumatori de pipa care stateau in jurul mesei la
conferintele noastre dedicate discutarii cazurilor pe care Ie
aveam.
- Spuneai ca ai folosit tot parfumul pe care l-ai avut, I-am
indemnat eu din nou.
- E colonie. T'am spus asta.
Acum zambeam ~i eu, dar proste~te. Aceasta situatie nu
ducea nicaieri. Am incercat din nou.
- Poate ca ai putea sa-mi explici de ce te-ai dat azi cu atat
de multa colonie.
- Mirosul ast' de vaca. Acum nu mai e. Manny parea foar-
te mandru de el.
- Vrei sa spui ca acum nu mai miro~i a vaca?
o incuviintare din cap.
- Asta inseamna ca dupa ultima no astra conversatie ai de-
cis sa, uf, sa nu mai continui cu ... cu scara ta?
Pur ~i simplu nu puteam sa pomenesc cu voce tare de pro-
blema sexului cu vaca. Dar se parea ca primul meu contact te-
rapeutic fusese atat de puternic ca Manny nu mai prezenta
simptomele lui suparatoare. Doamne, eram a~a de bun sau ce?
Cand Manny s-a uitat la mine cu oarecare disconfort,
mi-am dat seama ca presupunerea mea era incorecta. De fapt,
Manny continuase sa faca sex cu vaca in saptamana care tre-
cuse de la ultima noastra ~edinta. Nu se schimbase nimic in
aceasta privinta.
Singurullucru diferit era ca Manny gasise 0 modalitate de
a camufla mirosul care 11deranja de atata timp. EI i~i rezolva-
32 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
se singur problema Hira sa aiba nevoie de interventie chirur-
gicala. Acum el i~i putea continua multumit afacerea lui bovi-
na far a sa mai simta vreo vina suparatoare sau mirosul de
vaca.
- A mai buna parte, doctore, mi-a spus el inainte sa-mi
stranga solemn mana ~i sa iasa pe u~a pentru ultima oara, este
ca, la urma urmei, nu trebuie ca tu sa-mi mai tai nasul. $i pot
sa-ti spun ca de fapt nici nu ai vrut sa faci asta.
,
InvaH'imintele
De~i au trecut multi ani de cand I-am vazut ultima data pe
Manny, inca mai sper ca in cele din urma el a reu~it sa faca
tranzitia la 0 relatie cu unul dintre semenii lui. Imi place sa
cred cat intr-o masura oarecare, faptul ca a vorbit cu mine ~i
~i-a dezvaluit secretull-a ajutat sa progreseze catre un nivel
mai potrivit al interacFunii umane. Cu to ate acestea, pot sa
spun ca am fost sigur de un singur lucru, ~i anume ca nu-~i
putea permite in nici un caz cantitatea de colonie necesara
pentru a se da in fiecare zi acoperind astfel mirosul persistent.
Dupa cea de a doua ~edinta, Manny nu s-a mai intors nici-
odata la clinic a, cel putin in perioada in care am lucrat eu aco-
10. Aceasta este povara meseriei me Ie de terapeut - foarte
adesea nu aflu finalul pove~tii. Clientii pleaca pur ~i simplu.
Pleaca ~i nu se mai intorc niciodata. Ei nu raspund la scrisori
sau la telefoane. $i in felul acesta suntem lasati sa ne imagi-
nam singuri ce s-a intamplat, uneori cu ajutorul teoriilor in-
ventive ale supervizorilor no~tri.
Cand am prezentat cazullui Manny grupului de psihiatri
~i psihologi de la conferintele noastre saptamanale destinate
discutarii cazurilor, bineinteles ca au avut 0 zi plina de discu-
tii· Era adunarea distinsa a un or membri proeminenti ai Fa-
cuItatii de Medicina, multi dintre ei imbracaF identic, nu in
halate medicale ci in costume cu vesta de parca ar fi fost clo-
nele lui Sigmund Freud. Chiar ~i singura psihiatra prezenta
purta un costum cu vesta (de~i nu avea ~ibarba necesara).
Mumia de la mas a din sufragerie 33
Acesta era un grup competitiv, a~a ca membrii ei au desfa-
~urat dezbateri cu privire la cea mai avantajoasa medicatie
pentru pacient ca ~i despre cazurile pe care Ie intalnisera in
practica 10l~cu mult mai interesante decM cel pe care il anali-
zam. Am incercat sa Ie spun ca Manny nu se va intoarce, ca in
loc de Clozaril, Prolixin, Fluanxol sau unul dintre medicamen-
tele lor favorite antihalucinogene, el preferase parfumul, dar
ei erau prea cufundati in discutia lor ca sa ma poata auzi. Pa-
reau dezamagiti, daca nu cumva chiar intrigati, de faptul ca
nu ma gandisem sa-l invit pe unul dintre ei sa cunoasca acest
caz curios pe care il avusesem.
Lenjeria intima
Ma intreb azi ce mo~tenire mi-a lasat Manny. In primul
rand, a~ vrea sa-mi alung din memorie imaginea prea vie a
lui Manny apropiindu-se de 0 vaca aratoasa cu 0 scara sub
brat. Cu siguranta ca am invatat ~i chiar ma pricep sa-mi tin
judecatile sub control. De fapt, cazul imediat urmator ce mi
s-a repartizat a fost acela al unui cadru universitar care avea
~i el un secret de marturisit. Supravietuisem deja primului
meu pacient in incercarile mele de a-mi pastra calmul, a~a ca
nu mi s-a parut foarte dificil sa raman netulburat in timp ce
instructorul marturisea di se imbraca cu lenjeria soFei lui
dupa care simte apoi 0 nevoie incontrolabila de a da fuga in
strada. In naivitatea mea, ~i pentru ca nu m-am putut gandi
la un alt lucru pe care sa i-I spun, i-am raspuns impulsiv.
-Inteleg. A~adar, spuneti-mi in ce problema ati dori sa va
ajut?
- Pardon? a spus el, sincer incurcat.
- Ei bine, am raspuns eu atent, dandu-mi seama acum ca ar
fi fost foarte bine sa gasesc 0 explicatie buna pentru raspunsul
meu neglijent. Spuneati ca aveti ni~te preferinte sexuale bizare.
La fel au foarte multi oameni. va place sa va imbracati cu lenje-
rie de dama. $i ce-i cu asta? Pur ~i simplu ma intrebam ce este in
neregula cu acest comportament ~ipe care doriti sa-l modificati?
34 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Nu era yorba, bineinteles, de ce am spus ci de cum am spus
care i-a indicat tanarului profesor ea nu eram deloc oripilat de
confesiunea lui. Desigur, comportamentul era un pic cam ne-
obi~nuit, in special in ce privea fantasmele lui obsesive legate
de fuga prin vecini imbracat cu sutien ~i chiloti, dar, la naiba,
auzisem 0 gramada de lucruri mult mai ciudate stand intr-un
bar.
Profesorul m-a examinat foarte, foarte atent, cautand un
semn al dezgustului sau chiar al vreunei judecati critice. Dar
deja petrecusem ceva vreme cu Manny. Nu doar pretindeam
ca sunt neutru, dar chiar a~a ma simteam in sinea mea. Do-
bandisem deja unul dintre cele mai importante talente ale te-
rapeutilor: cum sa incetezi sa-i judeci pe ceilalti. Dupa tot ceea
ce auzisem pana atunci, oamenii puteau sa-mi spuna orice fara
sa obtina vreo reactie puternica din partea mea.
Cind I-am intalnit din nou pe acest instructor, in sapta-
mana urmatoare, mi-a spus ca fantasmele lui recurente ll,ce-
tasera. Teoria lui era ca faptul ca eu il acceptasem I-a facut sa
se simta atat de minunat incat ru~inea pe care 0 avusese ini-
tial s-a diminuat substantial. $i chiar m saptamana care a Uf-
mat primei noastre ~edinte el a dezvaluit unui prieten secre-
tullui, iar acesta a reaqionat aproape m acela~i fel ca ~i mine.
De fapt, individul i-a imparta~it la randullui propriile sale
preferinte sexuale ciudate.
Cfmd ne-am mUilnit pentru ultima data, doua saptamani
mai tarziu, instructorul mi-a spus aproape cu regret ca nu mai
simtea nevoia sa se imbrace cu lenjeria sotiei lui. Intr-un fel,
acest lucru parea sa fie 0 pierdere pentru el, ca ~i dind ar fi
fost nevoit sa lase un anumit lucru m urma, de;:;iprobabil unul
nesanatos, pe care 11considera mea placut. El fusese "vinde-
cat" de problema sa in primul rand de catre puterea de accep-
tare din partea oamenilor. Pentru ca nu-l judecasem la modul
critic ~i nu reactionasem negativ fata de dezvaluirile lui, el a
mceput sa se accepte pe sine ca un om caruia uneori ii place
sa se imbrace cu lenjerie de dama, a;:;acum fac ;:;ialti barbati.
In acest caz, "vindecarea" nu a constat atat de mult in stopa-
rea comportamentului - de;:;ifrecventa lui s-a diminuat sub-
Mumia de la mas a din sufragerie 35
stantial - dit in acceptarea faptului ea el nu era 0 persoana
rea, dementa, doar pentru ca prefera 0 placere stimulativa care
nu dauna nimanui.
Nu am uitat niciodata aceasta lectie, cel putin atunci
cand e yorba de munca mea. Totu~i ceea ce ma macina m con-
tinuare este faptul ciiadeseori m viata mea personala nu prac-
tic ceea ce fac cu clientii mei, cel putin m ce prive~te aceasta
dimensiune. De indata ce 0 persoana intra m cabinetul meu,
pot sa ascult orice imi spune tara sa am aproape nici 0 reactie
negativa. La naiba, am intervievat criminali in serie ;:;iam as-
cultat marturisirile lor criminale fara sa am nici 0 reactie vizi-
bila (~i nid chiar interna) fata de ceea ce auzeam. Dar 0 data
ce ies din arena profesionala, pot sa fiu la fel de critic, de rau-
tacios ;:;ide ironic ca ~i cei mai buni dintre ei. Dacii observ ca
cineva nu traie~te conform standardelor me Ie neobi~nuit de
ridicate, dau din cap dezaprobator. Daca cineva se mi~ea mai
mcet dedH cred eu ca trebuie sa se mi~te, atunci devin extrem
de nerabdator. Adevarul pe care eu nu vreau sa-l recunosc este
cii (mea) nu am invatat sa transfer total a mea aeceptare ~iju-
deeata necritiea fata de cei care vin la mine la cabinet asupra
celor din viata mea personaM care conteaza eel mai multo
Dupa cum sigur v-ati dat seama din aceasta confesiune,
sunt la fel de neiertator eu propriile mele slabiciuni ea ;:;ieu
scaparile celorlalti - cel putin ale celor care nu sunt clientii
mei. Dar unul dintre luerurile minunate legate de munca mea
este ca m permanenta reflectez la ceea ee fac, la cum fae ;:;ila
felul m care pot sa-mi traiesc viata mult mai functional. Totul
a ineeput eu Manny.
 Mumia de la masa din sufragerie 37

cru nu era prea u~or, avand in vedere di greutatea lui se ridi-

CAPITOLUL DOl
ca la mai bine de vreo doua sute de kilograme.
Cum era de a~teptat, familia lui era foarte alarmata de
Jon Carlson aceasta situatie. Parintii erau muncitori intr-o fabrica. Erau ni~-
te oameni simpli, care nu avusesera niciodata 0 casa a lor. Li'l
Ricky era singura lor ruda. Erau foarte ingrijorati in ce prive~-
te viitorullor ~i se gandeau ca nu aveau cui sa-l lase in grija
Mumia de la masa pe fiullor. Li'l Ricky a venit pe lume cand cei doi soti trecu-
sera de patruzeci de ani ~i se consolasera deja cu ideea ca nu
din sufragerie vor avea niciodata un copil. Au fost incantati de aparitia co-
pilului, de~i ar fi preferat sa aiM 0 fetita.
Parintii lui Li'l Ricky erau de-a dreptul innebuniti de felul
in care ajunsese fiullor ciudat. Ei facusera tot ce Ie statuse in
A putinta pentru a impiedica ie~irile lui ill scutece, dar se pare
ca nimic nu mergea. In final, s-au decis sa-l inchida pur ~isim-
£In aceasta carte, am incercat sa calculez cate ~edinte de
timp ce
terapie ma pregiiteam
facusem in viata sa scriu
mea. contributia
Cred ca suma mea
se ridica la aproape cincizeci de mii de ore, de-a lungul a
la
totala
plu in camera lui pe timpul noptii ca sa nu-i mai faca de ras
defiland pe strazi cu burta lui rotunda care se revarsa peste
scutece.
peste treizeci de ani, pe care Ie-am petrecut cu familii, cupluri Pe masura ce discutam cu Li'l Ricky, devenea tot mai evi-
~i persoane individuale. A fost destul de greu sa aleg doar dent ca ceea ce i~i dorea cu adevarat era sa fie femeie. El con-
unul sau doua din toate aceste cazuri, cele mai neobi~nuite struia in secret 0 mica ghilotina cu care intentiona sa-~i taie pe-
sau mai bizare, dar Ul cele din urma a trebuit sa admit ca une- nisululdeplinindu-~i astfel visul. 9i cum incepuse sa capete in-
Ie dintre ele ie~eau cu adevarat in evidenta. 0 sa incep cu ca- credere ill mine, mi-a marturisit ca spera sa faca aceasta in bi-
teva cazuri mai scurte, dupa care am sa trec la evenimentul roul meu. Singurullucru care mi-a trecut prin cap pentru a-I
principal. face sa renunte la aceasta idee a fost sa-i atrag atentia ca secre-
tara mea va refuza sa curete mizeria care ar rezulta ill urma
acestei operatiuni. In cele din urma s-a aratat dispus sa accep-
Omu! care purta scutece te scuza ~i sa-~i amane planul cel putin pana in momentulul
care i~i va putea permite 0 operatie propriu-zisa de schimbare
Gandindu-ma la cazurile me Ie cele mai remarcabile, imi a sexului. In s~mn de buna-credinta el mi-a adus ghilotina lui
vine in minte un individ care era cu adevarat ie~it din comun. pentru penis care era inca neterminata. Nu sunt specialist ill
Chiar a~a. asemenea probleme, dar mi s-a parut ca aparatul cu pricina ar
Li'l Ricky era un barbat la patruzeci ~i unu de ani care, fi putut fi foarte operativ la astfel de treburi.
dupa propria sa declaratie, avea 0 dorinta compulsiva de a ie~i In mod cert, Li'l Ricky avea nevoie sa fie adus pe calea cea
in public imbracat in scutece. Nu trebuie sa se illteleaga ca Ie buna. El trebuia sa fie ajutat sa depa~easca acest rol infantil ~i
purta pe sub haine. Pur ~i simplu eli~i dadea jos toate haine- sa-~i asume responsabilitatile unui om matur. Pentru a putea
Ie ca sa se plimbe pe strada imbracat doar in scutece. Acest lu- face acest lucru, avea nevoie de ceva illdemanare ~i de 0 sluj-
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
ba. Intrucat parea sa aiba 0 inclinatie artistic a deosebita, do-
vedita de mica ghilotina pe care 0 construia, i-am sugerat sa
incerce sa caute un loc de munca unde sa-9i val orifice acest ta-
lent. El a acceptat sfatul meu 9i in cele din urma a gasit sa lu-
creze ca grafician. Mai mult dedH atat, a reu9it sa se duca in
fiecare zi la lucru fara sa poarte scutece - sau eel putin fara
ca acestea sa se vada. C'lnd I-am vazut ultima oara, locuia inca
cu parintii. Penisullui ramasese insa intact.
Dar nu acesta a fost cel mai ciudat caz pe care I-am avut.
Un non mod de a trimite pe cineva la medic
Cu cativa ani in urma am primit un telefon cam ciudat.
- Dr Carlson? a intrebat 0 voce impersonala.
Pentru un moment am crezut ca persoana respectiva pu-
sese telefonul pe speaker.
- Da. Cu ce va pot fi de folos?
- Sun de la sediul asociatiei de stat OZN.
Era vorba de 0 fraternitate sau de cine 9tie ce organizatie
profesionala la care ma asociasem uitand intre timp sa platesc
cotizatia? Fac parte din atat de multe asociatii indH imi este
greu sa tin evidenta fiecareia.
-OZN?
- Da, a raspuns'vocea cu 0 aroganta de parca a9 fi fost un
idiot care nu era in stare sa-~i dea seama cu cine vorbe9te. $titi,
OZN, obiecte zburatoare neidentificate. Noi monitorizam
aceste activiHiti in cadrul statului, tinem evidenta aparitiilor
9i oferim sprijin celor care au fost rapiti.
- Rapiti?
- Da. De fapt, v-am telefonat pentru ca ma intrebam daca
nu cumva lucrati cu oameni care au avut asemenea intalniri.
- In talniri?
- Da, intalniri. Ne intrebam daca ati ajutat vreodata pe oa-
menii care au vazut extratere9tri sau care au fost rapiti de ei.
- Ah, nu, am spus eu. Nu am prea multa experienta in
acest domeniu.
Mumia de la masa din sufragerie 39
- E in regula. Presupun ca nu sunt prea multi profesio-
ni9ti care au a9a ceva. Aceasta este 0 specialitate destul de
noua. Dar sunt sigur ca, pe masura ce aceste intalniri se vor
inmulti, yeti intalni tot mai des asemenea persoane. $i, dom-
nule doctor, credeti-ma, ele se vat inmulti.
- Banuiesc ca nu pot decat sa contez pe cuvantul dum-
neavoastra in aceasta privinta.
- A, hm. In fine, ne int~ebam daca nu vreti sa acordati
consultatii in acest domeniu.
- Bineinteles, am raspuns bucuros.
La naiba, voi consulta aproape orice persoana care imi tre-
ce pragul - in ce ma prive9te, cu cat este cineva mai ciudat
cu atat mai bine. Acesta este unul dintre aspectele care imi pla-
ce eel mai mult la munca mea.
La putin timp dupa aceasta convorbire, 9i-a facut aparitia in
biroul meu 0 femeie cu 0 infati~are destul de comlma. Nu 9tiu
la ce ma a9teptam din partea cuiva care s-a aflat pentru un timp
pe alte planete 9i de asemenea a cruatorit de la una la alta, dar
aceasta persoana era pU'lcuta 9i, spre surprinderea mea, foarte
inteligenta. Ea i9i petrecuse aproape 9apte ani la colegiu, adu-
nand un credit de peste doua sute de ore, dar fara sa reugeasca
sa opteze pentru 0 specialitate principala sau sa absolve. Cred
ca problema ei era ca nu putea sa se concentreze. Dar motivul
pentru care venise sa ma vada nu era nici pe departe acesta.
Femeia avea doi copii, un baiat 9i 0 fata. Fiul spargea u~i-
Ie din casa. Ea 11trimitea in camera lui, iar el se enerva ~i do-
bora u9ile. Inainte sa aflu mai multe despre acest c'omporta-
ment ciudat, femeia m-a mai informat ca fata ei a paras it de
curand ora9ul in care tocmai se instalase circui. Se pare ca se
indragostise de un baiat care lucra la circ. Acesta i-a spus di
era trapezist de9i mai degraba arata ca unul dintre baietii care
montau instalatiile 9i aveau grija de ele.
E cum nu se poate mai bine, ma gandeam eu, incercand sa
dau de cap at tuturor aces tor lucruri. Aceasta femeie se intaJ-
ne9te cu extratere9tri. Unul dintre copiii ei tocmai s-a alaturat
circului, iar celalalt adora sa puna u~ile la pamant. Dar era mai
mult decat atat.
40 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Se pare ca faptul ca locuia cu sotul ei ?i cu un fiu furios nu
o impiedicase sa-?i invite iubitul sa se mute cu ei. Astfel, mar-
tea, miercurea ?i sambata urma sa-?i petreaca noaptea cu so-
tul ei, iar in zilele de luni, miercuri ?i vineri, cu prietenul ei.
Duminica ei ar fi procedat prin rotatie.
- Pare un aranjament echitabil, am observat eu, ne?tiind
ce altceva sa zic.
- A?a credem ?i noi, a raspuns ea. Dar nu ma aflu aici
pentru a discuta despre asta. Am venit pentru ca ei mi-au spus
ca trebuie sa discut cu cineva des pre extratere?tri.
- Bine. Haide sa vedem despre ce este yorba.
$i astfel a inceput relatia noastra terapeutica. La ?edinte am
avut intr-adevar parte de descrieri foarte vii ale rapirilor ei.
Cu toate aces tea, tratamentul s-a axat pe preocuparile ei mult
mai pamante?ti. In cele din urma ea a fost in stare sa puna or-
dine in familie. In primul rand a pus capat aventurii ei obli-
gandu-l pe prieten sa se mute de la ea. Apoi a hotarat ca fiul
ei sa urmeze un tratament medical. Cat despre fiica sa, nu i-a
permis sa revina acasa decat cu conditia sa-?i plateasca chiria
sau sa se intoarca la Hceu.
Eram destul de multumit de progresul ce-l il facusem. Sin-
gurullucru pe care se parea ca nu puteam sa-l rezolv erau pre-
tinsele ei contacte cu extratere?trii. Grice a? fi spus, ea insista
asupra faptului di nu putea controla aceste relatii extrateres-
tre. In cele din urma mi-am dat seama ca, in comparatie cu ce-
lelalte probleme pe care Ie avea, aceasta era de-a dreptul mi-
nora.
Dar nu acesta este exact cazul despre care doream sa va po-
vestesc. Mai am unul, mult mai bun, care se refera la 0 fami-
lie pe care cu siguranta nu 0 veti uita.
Piatra
Primullucru pe care I-am remarcat la Trina a fost nervo-
zitatea ei accentuata. Masura camera de la un capat la cela-
lalt, uitandu-se cand in dreapta cand in stanga ca ?i cum ar
Mumia de la masa din sufragerie 41
fi cautat pe cine va care s-ar fi ascuns acolo. In afara de aceas-
ta nelini?te evident a - ?i, de altfel, trebuie sa recunoa?tem
ca majoritatea oamenilor care vin la mine sunt un pic tema-
tori - mi-a facut impresia unei persoane bine facute ?i atra-
gatoare, poate putin cam plinuta. Singurullucru in legatura
cu ea, care mi s-a parut cam nelalocullui, era tendinta de a-?i
legana intruna piciorul atunci cand vorbea. Intr-un fel, era
ca ?i cum mi?carile piciorului erau conectate la activitatea
creierului, reflecHind ceea ce gandea sau vorbea in acel mo-
ment.
Se pare ca nervozitatea Trinei se extindea ?i asupra felului
in care incerca sa-?i organizeze viata. Era deosebit de atenta
in ce prive?te punctualitatea. La ?edinte, venea intotdeauna
mai devreme. Indiferent de ora la care erau programate intal-
nirile noastre, 0 auzeam intrand in camera de a?teptare cu
zece, cincisprezece minute, uneori chiar cu 0 jumatate de ora
inainte de ora fixata. Astfel, am fost foarte surprins cand, in-
tr-o zi, nu a aparut la ora stabilita.
Tocmai incepusem sa ma uit pe 0 lucrare, cand Trina ?i-a
facut aparitia, cu aproape 0 jumatate de ora intarziere.
- Imi pare foarte rau, s-a scuzat ea. Imi pare foarte, foar-
te rau.
- Ei, nu-i nimic, am spus eu. Despre ce ai vrea sa vorbim
astazi?
- Pur ?i simplu nu am putut, a continuat sa se scuze in le-
gatura cu intarzierea ei neprevazuta.
Am observat ca in timp ce vorbea piciorul ei facea mi?cari
circulare foarte largi.
- Nu e nici 0 problema, am asigurat-o eu din nou.
- Am vazut 0 piatra in mijlocul drumului. Am trecut pe
langa ea cu ma?ina.
- A! am exclamat eu neavand nici cea mai mica idee de-
spre ce ar putea sa insemne asta.
- Pur ?i simplu nu am putut sa-mi scot din minte imagi-
nea acelei pietre a?ezate acolo. Aproape ca ajunsesem aici -
eram la cativa kilometri - cand mi-am dat seama ca trebuie
sa ma intorc ?i sa iau piatra.
42
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Ai faeut tot drumul inapoi pana aeasa daar ea sa eulegi
o piatra?
Speram ea intrigarea mea s~ nu razbata in tonul eu care ii
pusesem intrebarea. Nu voiam sa-I ranese sentimentele.
A dat din cap trista, dupa care a ineeput sa se eaute in bu-
zunar pentru a-mi arata dovada. Era 0 piatra pur ;>isimplu
obi;>nuita, eu diametrul de cativa eentimetri.
Fotografii de familie
o data ee am reu;>it sa treeem de piatra, pe care am a;>e-
zat-o eu grija pe biroul meu, a ineeput sa-mi povesteasea de-
spre familia ei. Era u;>or sa te pierzi in toata multimea aeeea
de detalii. Trina eredea ca mama ei era lesbiana. Iar tatal ei
era un alcoolie agresiv. Mi-a mai spus ea fratele ei era homo-
sexual, iar sora sa loeuia singura la a ferma izolata - eel mai
apropiat veein se afla la vreo zeee kilometri. Apoi, in mijlo-
cuI tuturor aeestor relatari despre familia, mi-a marturisit ca
daea ar slabi cateva kilograme s-ar putea intelege mai bme eu
sotul ei.
La ;>edinta urmatoare, Trina a venit impreuna eu sotul ei.
Era un individ inalt, matahalos, eu 0 tunsoare dezordonata;>i
care parea ;>imai nervos deeat sotia lui. Pe tot pareursul intal-
nirii ;>i-aframantat ineontinuu palmele, ea ;>icum s-ar fi spa-
lat. La un moment dat am simtit nevoia irezistibila de a-I oferi
un sapun.
- Ei bine, a ineeput el sa ma informeze, familia sotiei mele
este destul de ciudata, poate ehiar mai mult deeat a mea, de;>i
trebuie sa reeunose ca avem ;>inoi in;>ineciudateniile noastre.
- Nu prea inteleg ee vrei sa spui, I-am ineurajat eu.
Dupa mi;>earea mainilor lui la care era aeompaniat de pi-
eiorul saltaret al Trinei, mi.-am dat seama ea avea sa urmeze 0
poveste foarte interesanta.
- Vedeti, sora mea ...
-A, a ...
- Vedeti, ea are fata asta.
Mumia de la masa din sufragerie 43
- Adica nepoata ta, i-am venit eu in ajutor.
- Cored. Nepoata mea. In orice eaz, fata toemai s-a logo-
dit eu baiatul asta.
- Spune-i numele ei, Jake, a intervenit Trina. $i apoi, in-
torcfmdu-se eatre mine: Numele ei este Melba, ea ;>ibiscuitii.
A ras nervos seuturandu-;>i piciorul. Cu un nume ea asta, la ee
te poti a;>tepta.
- Tu vorbe;>ti, s-a rastit Jake la sotia lui, eu familia aia a tal
- Spuneai ca ai 0 nepoata care toemai s-a logodit, am spus
eu ineereand sa-l fae sa revina la povestea initiala.
- Cored, a raspuns Jake, spalandu-;>i mainile eu ;>imai
multa ravna. Eram eu totii in easa surorii mele cand ne-a
anuntat aeest lueru. Toata lumea a ramas surprinsa ;>i...
- Sigur ca da, I-a intrerupt Trina, pentru ca nimeni nu se
a;>tepta ea aeeasta fata sa se marite vreodata.
- Spuneam ..., a eontinuat Jake, aruncandu-i sotiei 0 privi-
re plina de repro;>.
Am fost de acord eu el, trebuia sa-l lase sa vorbeasea. In ee
ma prive;>te, voiam sa aflu unde dueeau toate aeeste lueruri.
$i de asemenea trebuia sa revin la istoria familiei Trinei.
- Unde ramasesem? a intrebat Jake.
- Toemai ii spuneai eeva despre biseuitele ala nebun de
Melba.
- Cored. Prin urmare, eram eu totii aeolo. Sora mea ne-a
intrebat daca vrem sa vedem 0 fotografie a prietenului. Bine-
inteles ea voiam, eu atat mai mult eu cat vedeam cat de inean-
tata era de faptul ea fiiea ei urma sa se marite. A seos imediat
poza din geanta. Se pare ca purta aiureala aia tot timpulla ea,
in eaz ea eineva ar fi vrut sa-l vada pe proaspatullogodnic al
Melbei.
- Spune-i odata, a sarit Trina nerabdatoare.
S-a uitat la mine eu un zambet larg pentru a ma asigura ca
urma eeva tare.
- Bine. BUle.Potole;>te-te. A;>a,deci m-am uitat la fotogra-
fie ;>i,trebuie sa reeunose, nu era un tip urat. Nu arata ea un
maneehin sau eeva de genul asta, dar avea 0 fata draguta.
- Spune-i ;>irestul, a zis Trina lovind eu pieiorul in aer.
44
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Ei bine, domnule, in fotografia aceea individul era eu
pantalonii in vine. ~i avea 0 erectie uria~a.
- 0 erectie? am intrebat eu nefiind sigur ca am auzit bine.
- Da, avea 0 scula imensa care statea in erectie. ~i nebu-
na de sora-mea era a~a de mandra ca fata ei se marita eu tipul
asta. Ea purta peste tot pe unde se ducea poza asta eu el ~i eu
eoco~elullui. Probabil ca 0 seotea din geanta cand se ducea la
piata ca sa 0 arate vanzatorului sau oricui era prin preajma.
- Ei bine, nimic nu se compara cu 0 soacra mandril, am
observat eu ne~tiind ce sa mai spun.
Matu~a de mult pierduta
- Jake, a spus sotia lui, de ce nu-i poveste~ti doctorului ~i
alte lucruri despre familia ta trasnita?
Lui Jake insa nu-i place a sa fie in centrul atentiei ~i ar fi
vrut ca eu sa ma intorc la Trina, de vreme ce ea era persoana
pe care trebuia sa 0 ajut. Desigur, aproape in toate cazurile, so-
tia e cea care este considerata drept pacient, ea este eea care
aduce euplulla terapie. Oar chiar daca in aceste probleme sunt
implicati de regula atM sotul cat ~i sotia, am invatat sa nu pun
aceasta chestiune prea repede pe tapet, pentru ca sotul ar fi
evitat sa mai vina.
- Bine, Trina, am incurajat-o eu, spuneai ca, la randul tau,
provii dintr-o familie cu multe probleme.
- Nu uita sa-i spui doctorului despre fratele tau, despre
matu~a ta ~i despre toti ceilalti, a inghiontit-o Jake.
- El se refera la fratele meu care este un fel de homosexu-
al ~i la matu~a mea, 0 persoana timida in felul ei, a spus Tri-
na.
- Matu~a ta nu se simte foarte confortabil in prezenta altora?
Trina a ras nervos. Piciorul ei a inceput sa se legene atat de
tare inainte ~iinapoi incat am crezut ca i~i va pierde pan.toful.
- Da, s-ar putea spune ~i a~a. ~i a ras din nou nervos. Ea
~i cei din famila ei traiesc cam izolati. ~i apoi trebuie sa recu-
nosc ca ma vad foarte rar cu familia mea.
Mumia de la masa din sufragerie 45
Marturisirea asta parea sa 0 intristeze.
- Vrei sa spui ca ei nu prea ies? am grabit eu lucrurile.
Nu eram prea sigur unde vrea sa ajunga dar, daca era sa
ma iau dupa barometrul piciorului ei, povestea aceasta avea
sa 0 depa~easca cu siguranta pe cea despre nepoata lui Jake ~i
logodnicul ei.
- Da, ei stau mai mult in casa. A~ putea spune ca toti din
familia asta sunt cam excentrici.
Spunand aceasta, Trina s-a oprit brusc ca ~i cand nu ar mai
fi vrut sa mearga mai departe. L-a privit intrebator pe sotul ei
care de data aceasta nu a mai provocat-o in nici un fel.
Dupa acest incident, terapia a mers destul de bine. I-am
ajutat sa invete sa se asculte ~i sa nu se mai intrerupa unul pe
celalalt, astfel incat au ajuns sa aiba 0 comunicare mai buna.
Am observat ca ticurile lor nervoase pareau ca se diminueaza
in timp. Oar lucrul cel mai suparator pentru Trina era ca nu
reu~ea sa slabeasca indeajuns. In plus, am ajuns amandoi la
concluzia ca traia cam izolata. Avea doar cativa prieteni, iar
cu cei din familia ei se vedea foarte rar. Cu timpul, Trina a
ajuns sa inteleaga ca nu va face progrese daca nu va reu~i sa
comunice cu rudele ei ~i sa Ie inteleaga mai bine.
In primul rand, Trina a incercat sa vorbeasca cu fratele ei
homosexual. Acesta nu mai avea nici un fel de relatii cu fami-
lia. Nu se simtise niciodata acceptat cu adevarat de membrii
acesteia. De~i s-a bucurat sa 0 vada, el nu prea a avut ce sa-i
comunice despre restul familiei. Apoi Trina a sunat-o pe sora
ei, care i-a dat 0 multime de informatii, dar care nu erau nici
recente ~i nici utile la ceva. In cele din urma ea s-a gandit ca
ar fi bine sa incerce la singura ruda care mai era in viata in afa-
ra lor, matu~a ei, cea despre care imi spusese ca este timida.
Trina nu 0 vazuse ~i nici nu auzise nimic despre ea de foarte
mult timp. A sunat-o de mai multe ori acasa, dar nu a primit
vreun raspuns. In putinele ocazii cand cineva a ridicat recep-
torul, unul dintre copiii ei probabil, i-a spus ca aceasta este
ocupata ~i ca nu poate veni la telefon. Se parea ca matu~a dis-
paruse, nefiind niciodata in preajma sotului sau a eopiilor ei.
Era foarte eiudat.
II
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
In final, Trina a decis ci'iar trebui sa-i faci'imatu?ii sale 0 vi-
zita neanuntata. A luat legatura cu fratele ei pentru a 0 ajuta
?i, impreuna, au plecat cu ma?ina acasa la ruda lor pentru a
vedea cum stau lucrurile. Ajun?i acolo, au ciocanit la u?a. In-
tr-un final le-a deschis unchiullor care le-a spus pe un ton
ferm ca matu?a nu poate veni la u?a. Ei au continuat sa stri-
ge, dar de fiecare data unchiul ii alunga spunandu-Ie ci'ima-
tu?a efectiv nu era disponibila.
Misterul
Exasperata ?i ingrijorata, Trina a persistat in eforturile ei
de a intra in legatura cu matu?a de mult pierduta pentru ea.
- A~a ci'ine-am mai dus de cateva ori acolo, mi-a spus Tri-
na la 0 ~edinta la care eram numai noi doi.
De obicei, dlnd Jake nu era prezent, nu mai era atat de ner-
voasa ~i se arata mult mai cooperanta. De data aceasta insa,
observand felul in care i~i agita piciorul, mi-am dat seama ca
era cu mult mai nelini~tita decat 0 vazusem pana atunci.
- In cele din urma am sunat la politie pentru a verifica
cum stau lucrurile.
- Asta inseamna ca erati foarte ingrijorati.
- Dumneavoastra nu ati fi fost? Vreau sa va spun ca nu 0
mai vazusem de ani de zile. $i pe masura ce ma gandeam la
acest lucrul, mi-am dat seama ca nici macar nu vorbisem cu
ea la telefon in tot timpul asta. Noi doua fuseseram foarte
apropiate candva, dupa care, dintr-o data, ea a lncetat sa mai
tina legatura cu mine ~i cu toti ceilalti.
- Spuneai ca ati sunat la poliFe.
- Da, ?i politi?tii s-au dus acolo ca sa vada ce se intampla.
Au batut la u~a, dar unchiul meu nu le-a permis sa intre in
casa. Ei I-au avertizat ca vor reveni cu un mandat de perche-
zitie, dar acesta le-a raspuns ca nu au decat sa faca ce vor. Un-
chiul meu statea impreuna cu copiii lui la u?a ?i pur ?i simplu
nu lasau pe nimeni sa intre in casa. Cand politi~tii au intrebat
de matu?a mea, ei Ie-au raspuns ca era in baie, ~i asta a fost
47
Mumia de la mas a din sufragerie
tot. Dupa care au trantit u?a, iar politi?tii au fost nevoiti sa pIe-
ce.
-- In situatia asta, am spus eu, presupun ci'inu mai aveti
ce sa faceti.
-- La naiba, sigur ci'i0 sa facem ceva! In casa aia se petre-
ce ceva ciudat ?i eu vreau sa aflu eu orice pret.
Astea fiind zise, ?edinta no astra a luat sfar?it.
Mumia
La urmatoarea ?edinta, Trina a venit din nou singura. Pa-
rea putin mai agitata decat de obicei. Eram intr-o dispozitie
buna a~a ca am intrebat-o:
- 0 alta piatra pe drum?
-A?
- Se pare ca ceva te-a suparat in mod deosebit azi. Ma in-
trebam daca nu cumva ai gasit 0 alta piatra pe drum.
- Nu, nu e yorba de pietre.
Parea foarte trista.
- Atunci, ce se intampla?
- Ei bine, nu 0 sa-F vina sa crezi, dar au gasit-o pe matu-
~a mea.
- Asta e grozav!
- Nu, vreau sa spun ca politia a gasit-o.
- Ce vrei sa spui? Matu?a ta se ratacise?
- Nu, de fapt este moarta.
-Moarta?
- Da, politia a obtinut un mandat, a reu~it sa intre in casa
?i in cele din urma a gasit-o. Era moarta.
Fata Trinei se umpluse de lacrimi. Era atat de suparata in-
cat pana ?i piciorul ei ineetase sa se mai mi?te.
Am taeut 0 vreme, lasand-o sa se lini?teasca, dupa care am
intrebat-o ce se intamplase de fapt.
- Este moarta de mai multa vreme, a raspuns Trina prin-
tre lacrimi.
-- Vrei sa spui ca a murit eu cateva zile in urma.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Piciorul ei a inceput din nou sa se legene.
- Nu, vreau sa spun demult.
- Ce inseamna demult?
-. Ei bine, acum ~apte ani.
- Stai putin. Da-mi voie sa inteleg. Din cauza aceasta nu
te-ai vazut cu matu~a ta in toti ace~ti ani? Pentru ca era moar-
t"a.?
Trina s-a multumit sa dea din cap.
- Era ingropata in casa sau ceva de genul asta? De fapt,
ce s-a intamplat? Un cadavru emana un miros ingrozitor. Ve-
cinii nu au suspectat nimic?
Voiam sa-i pun 0 muljime de alte intrebari, dar apoi mi-am
dat seama ca eram mult mai interesat sa-mi satisfac curiozita-
tea decat sa 0 fac sa se simta mai bine.
- Ei bine, ce s-a intamplat de fapt a fost ca unchiul meu ~i
un stomatolog ciudat au transformat-o intr-o mumie.
Nu ~tiam dad sa-i cer explicatii despre mumie sau despre
stomatolog.
- Continua.
- Intr-adevar, era 0 mumie exact cum vezi la televizor,
umpluta ~i infa~urata intr-un fel de material. Arata ca in fil-
mele de groaza, cu pielea atarnandu-i, galbena ~i zbarcita.
Avea chiar ~i par pe cap.
Se pare ca matu~a ei avusese 0 serie de probleme cu sana-
tatea, care nu raspundeau la tratamentele traditionale, astfel ca
in cele din urma ea a apelat la un dentist care pradica medici-
na alternativa. El a tratat-o cu 0 serie de lojiuni pentru spala-
turi intestinale facute din suc de lamaie ~i alte substante care
se pare ca deveneau toxice in urma administrarii prelungite.
In cele din urma matu~a a murit din cauza acestor tratamente.
Devastat de durere, sotul a decis sa-~i imbalsameze con-
soarta ~i sa 0 transforme intr-o mumie. In felul acesta, el ~ico-
piii lui i-ar fi simtit prezenta in continuare ~i nu ar mai fi fost
atat de indurerati. $i iata cum, in toti ace~ti ani, matu~a a fost
tinuta in casa. De multe ori, cand luau masa, ei 0 puneau in
capul mesei din sufragerie. In felul acesta ea putea sa veghe-
ze intalnirile de familie, a;;a cum facuse in tot timpul vietii.
Mumia de la masa din sufragerie 49
No,:ptea, sotul i~i ducea sotia mumificata in pat cu el, a;;a ca
puteau dormi in continuare impreuna. Dimineata, intreaga fa-
milie ajuta la imbracarea ei. Ei ii pieptanau parul - cu mare
atentie, pentru ca incepuse sa-i cada in smocuri. Apoi 0 insta-
lau in fotoliul ei favorit din fat a televizorului pentru a se pu-
tea uita la telenovele ~i la jocuri in timp ce ei erau plecati la
~coala ~i la munca.
- Ce s-a intamplat in cele din urma? am intrebat-o pe Tri-
na.
- Ce vreji sa spuneti?
- $tii tu, am indemnat-o eu, cu familia matu~ii tale.
$tia atat de multe pove;;ti ciudate despre familia ei, incat
uneori uita sa Ie spuna pana la capat.
- A, da. Ei bine, autoritajile au ingropat-o pe matu~a mea,
iar copiii au fost dati in grija serviciilor sociale. Am aflat insa
ca dupa cateva zile, ei s-au fitors sa locuiasca cu tatallor ~i cu
dentistul.
- Vrei sa spui, cu cel care i-a omorat sotia?
- Chiar cu el.
Descifrarea cazurilor ciudate
Cu toate ciudateniile pe care Ie spunea, client a mea era 0
persoana foarte simpatica. Imi placea foarte mult ~i abia a~-
teptam sa 0 intalnesc la ~edinte. In ciuda excentricitajilor ei ~i
ale familiei, avea destul de mult succes in afaceri: cumpara
case impreuna cu sotu1 ei, Ie amenaja, dupa care Ie vindea in
profit. Facuse acela~i lucru cu iahturi, apoi cu ma~ini. I~i pe-
trecea mai tot timpul cumparand ~i vanzand lucruri, fapt care
afecta intr-o oarecare masura stabilitatea viejii ei de zi cu zi.
In perioada in care am lucrat cu ea s-a mutat de vreo zece ori
dintr-o casa in alta.
Chiar ~i dupa ce Trina ~i sotu1 ei au renuntat la tratament,
am continuat sa ma gandesc la ei. Ma intrebam de asemenea
ce s-a intamplat cu mumia familiei. Oar, a~a cum a menjionat
~i Jeffrey in povestirea lui, acesta este cel mai frustrant lucru
50 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

care se poate mtampla intr-o terapie - oamenii renunta une-

CAPITOLUL TREI
ori mainte de a fi pregMiti sa faca acest lucru.
De cate ori am de-a face cu cazuri de-a dreptul stranii, cum
Frank Pittman
a fost acesta din urma, ma mtreb care este scopul unui aseme-
nea comportament? Cum functioneaza el pentru persoana m
cauza?
Cazul mumiei a fost unul foarte dificil de mteles. Aparent,
familiei i-a fost foarte greu sa se desparta de mama. Ea era cea
care, prin prezenta ei, reu\3ea sa uneasca familia. Un alt lucru
, oraUi
Fixatia
straniu legat de acest caz a fost ca atunci cand fiecare mem-
a albinei bazaitoare
bru al familiei a fost supus unor evaluari psihologice, s-a do-
vedit ca toti erau normali.

grank
Ie impunatoare ale autoritafii morale. In articolele sale
din Psychology fn domeniul
Pittman este,Today sau, una dintre
~i Psychotherapy voci-
Networ-
ker, ca ~i fn carfile sale dedicate problemei devotamentului fn cadrul
relafiilor, Pittman f~i exprimii fntr-un mod destul de fndriiznef opi-
niile cu privire la ceea ce crede el ca este bine pentru oameni (a~a
cum se va vedea ?i fn acest capitol).
In calitatea sa de psihiatru, Pittman a f11lbrafi~at fnca de la fn-
ceputul carierei sale a abordare bazata pe sistemele familiale. EI a de-
pus de asemenea un efort considerabil pentru a fncerca sa fnfeleaga
felul fn care tinerii ?i barbafii adulfi sunt socializafi fn rolurile lor
sexuale. De nenumarate ori, fn scrierile ?i discursurile lui despre
problemele fidelitafii ~i intimitafii, Pittman subliniaza importanfa
asumarii de clitre fiecare individ a responsabilitiifii morale pentru
opfiunile ?i comportamentul sau.
La prima vedere, cititorul ~i-ar putea imagina ca accentul pus pe
asumarea de catre individ a responsabilitiipii pentru comportamen-
tul sau fine fn bunii masura de 0 abordare behaviorista. eu toate
acestea, Pittman este mai degrabii un ana list al istoriei precum ?i un
admirator al sistemelor familiale mai mari. De fapt, fn recenziile sale
cinematografice, el examineaza de obicei filmele contemporane fn
contextul originilor lor istorice ~i modul fn care ele reflecta cuUura
noastra.
52 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Printre ce/e mai cunoscute carfi ale sale se numara: Turning
Points: Treating Families in Transition and Crisis (La rascruce
de drumuri: cum sa tratezi familiile care trec prin perioade de
criza sau de tranzitie); Private Ries: Infidelity and the Betrayal
of Intimacy (Minciuni private: infidelitatea ~i tradarea intimi-
tatii); Man Enough: Fathers, Sons, and the Search for Mascu-
linity (Destul de barbat: tati, fii ~i cautarea masculinitatii) pi
Grow Up! How Taking Responsability Can Make You a Hap-
py Adult (Maturizeaza-te! Despre modul in care asumarea res-
ponsabilitatii te poate transforma intr-un adult fericit).
Pe langa abilitiifile lui de comunicare, Pittman dii dovada de un
spirit glumef pi provocator, motiz) pentru care este invitat adeseori
la emisiunile TV, atunci cand este nevoie de vocea matura pi lucidii
a unei autoritiifi 'in probleme de siinatate mentalii.
* soane ale carol' probleme imi sunt atat de familiare incat pot
* *
Pittman ne-a marturisit ca cel mai memorabil dintre cazu-
rile sale a avut loe eu patruzeei de ani in urma, la inceputul
anilor '60, pe cand era psihiatru rezident. A~a cum se obi~nu-
ia in aeea perioada, el urma 0 pregatire intensiva pentru a de-
veni psihanalist specializat in tratamentele individuale de lun-
ga durata.
- Nu pot sa-mi scot Albina Bi'lzaitoare din minte, a inee-
put Frank conversatia.
- Ce bazaitoare?
- Nu ceoCine. Albina Bazaitoare era numele sau.
Astfel 11 numea el pe unul dintre pacientii sai pe care, mai
mult decat pe oricare altul, nu putea sa-l uite sub nici 0 forma.
- Prima data am lucrat cu Bi'lzaitorul timp de doi ani.
Apoi am pleeat la Denver, unde am faeut un fel de terapie pre-
ventiva de familie. ~ase ani mai tarziu, eand m-am intors in
Atlanta, ea director al serviciilor psihiatriee de la spitalul unde
I-am inti'llnit pentru prima data pe Bazaitor, aeesta ~i-a faeut
din nou aparitia ~i in eele din urma am ajuns sa luerez eu el
timp de douazeei de ani.
Mumia de la masa din sufragerie 53
- Asta a fost 0 terapie scurta, a comentat Jeffrey. Unui te-
rapeut obi~nuit i-ar fi luat cel putin patruzeci de ani pentru a-I
vindeca pe acest individ.
Pittman a ras aprobativ.
- Ei bine, a continuat el plin de modestie, nu ~tiu daca el
s-a ales sau nu cu ceva din aceasta terapie, dar cu siguranta
ca eu am invatat foarte multe.
- Pai, poveste~te-ne ceva despre acest caz, am spus noi
nerabdatori.
Frank Pittman nu este omul pe care sa-l faci sa se grabeas-
ca. Cu accentul sau u~or sudic ~i cu manierele sale alese, este
nascut sa fie povestitor. Ne-a cerut sa-llasam sa-~i spuna po-
vestea in ritmul ~i in felul sau propriu.
- Sunt de-a dreptul dezamagit atunci cand intalnesc per-
sa trec pe pilot automat. Daca nu este yorba de ceva nou pen-
tru mine sau care sa ma provoace, mi-e teama nu numai di 0
sa-mi pierd timpul meu dar ~i pe allor. Pur ~i simplu nu ma
stimuleaza astfel de probleme, oricat de inedite li s-ar parea
lor la acea data.
Inainte sa treaca la povestea lui, Pittman a tinut sa expliee
cum comportamentul, in special cel sexual, este modelat de
catre experientele noastre cele mai timpurii, legate de ceea ce
ne apare atractiv. Chiar daca este un terapeut specializat in sis-
temele familiale, radacinile sale psihanalitice sunt adanc In-
fipte in gandirea sa.
- Imi aduc aminte de un tip a carui sotie se plangea de
faptul ca 0 in~ela tot tirnpul. Era cea de a cincea lui nevasta.
El a venit la mine ~i mi-a explicat ca avea relatii sexuale cu
foarte multe persoane. Se culcase bineinteles cu toate sotiile
lui, dar ~i eu cateva mii de alte femei, vreo doua sute de bar-
bati ~i chiar cu cateva persoane care treceau prin operatii de
schimbare de sex.
De~i noi am izbuenit in ras, Pittman nu parea deloc amu-
zat de acest gen de probleme. Devotamentul ~i fidelitatea SW1t
teme importante in munea sa cu cuplurile.
54 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Pe Hlnga toti ace~ti parteneri sexuali, tipul mi-a spus ca
prima sa experienta sexuala 0 avusese la doisprezece ani, cu
magarul vecinului sau. Mi-a marturisit ca, m ciuda faptului ca
a avut relatii sexuale cu un numar mare de persoane, mca mai
are erectii cand vede un magar dragut. Astfel am descoperit
ca primele experiente sexuale ale indivizilor ii marcheaza ?i Ie
semnaleaza lucrurile de care vor fi atra?i de acum mcolo. De
dUe ori imi aduc aminte de Bazaitor, meditez la acest lucru.
Lucrurile sunt diferite
atund cand ai crescut la tara
, ca acesta a fost singurullucru din viata lui pentru care a fost
- Albina Bazaitoare era un analfabet care terminase ~ase
clase, venit de undeva de la tara din Alabama, a continuat Pit-
tman. Am crescut ~i eu acolo, intr-o familie diferita de cea a
Bazaitorului dar probabilla fel de nebuna. Este un loc ideal
pentru a face pe nebunul - nimeni nu te observa. In fine, ta-
tal Bazaitorului plecase cu 0 alta femeie ~ide atunci nu se mai
~tia nimic despre el. Mama sa era retardata ?i trclia din ajuto-
rul social. Ei locuiau intr-o mica coliba cu podeaua plina de
murdarie. Mama nu fusese la film niciodata. $i cu siguranta
ca nu citise in viata ei 0 carte. Nu aveau televizor sau ceva de
genul asta. In schimb aveau un bunic care era un predicator
Holy Roller obsedat sexual. Era un batran poruncitor ~i auto-
ritar, capricios ~i imprevizibil ~i care inspira teama familiei
sale. Avea obiceiul sa se duca acasa la ei ~isa Ie predice despre
orarile sexului dupa care se apuca sa-i batao
Culmea ironiei a fost ca toate aceste discursuri despre sex
i-au stimulat pe Bazaitor ~i pe sora lui mai mare. Trebuie sa ti-
nem cont ca avem de-a face cu regiunile rurale ale Alabamei,
unde kilometri mtregi nu mai intalne~ti alti copii ~i unde nu
preet ai parte de prea multe distractii. Astfet cei doi frati au m-
ceput sa aiba contacte sexuale unul cu celalalt. Foarte multe.
Dupa ce am discutat despre relatiile sexuale cu magari ~i
apoi despre incest, Pittman a facut referiri la 0 carte pe care el
o recenza ?i care trata problema sexualitatii.
Mumia de la masa din sufragerie 55
- Tocmai am realizat cat de diferit sunt percepute relatii-
Ie sexuale de catre cei care vin de la tara, din Sud, a observat
Pithnan. Trebuie sa mtelegeti ceva: atunci cand locuie?ti la tara
nu sunt prea multi oameni m jurul tau ~i din cauza aceasta lu-
crurile stau foarte diferit acolo.
Am ras din nou ~i de data aceasta Pittman ni s-a alaturat,
dar dincolo de comicul celor spuse de el se simtea ~i altceva.
- A~adar, Bazaitorul a avut la noua ani 0 relatie incestuoa-
sa cu sora lui mai mare. La zece ani facea sex oral cu colegii
lui pentru bani. A fost dat afara din ?coala pentru ca cei de
acolo nu au reu~it sa-l faca sa renunte la acest obicei. Se pare
apreciat. Prin urmare, el a parasit ?coala ~i s-a intretinut din
practicarea prostitutiei masculine, de la varsta de doispreze-
ce pana la ~aisprezece ani cand a dat serios de necazuri.
- Vrei sa spui ca nu daduse mca de necazuri?
- Ei bine, trebuie sa avem in vedere ca acesta era un mic
ora~el din Alabama unde oamenii nu se plimba pur ?i simplu
de colo-colo oferind sex oralIa cerere. Bazaitorul trebuia sa
mearga din u?a in u~a ?i sa intrebe daca i~i putea oferi servi-
ciile. Era singurul talent pe care ?i-l cultivase pana la acea data.
In cele din urma, Bazaitorul a parasit ora~ul ~i s-a stabilit
in Atlanta, unde a intalnit-o pe Sue, care la acea data avea
cincisprezece ani. De~i avea ?i el doar ?aisprezece ani, a lasat-o
insarcinata, dupa care s-a casatorit cu ea ~i s-a mutat la parin-
tii ci.
S-a intamplat ca in ajunul Craciunului Bazaitorul, neavand
bani pentru cadouri, sa-i ofere socrului sau 0 partida de sex
oral. Astfel, a ajuns sa aiba 0 aventura cu tatal sotiei lui care a
durat cativa ani.
- Stai putin, Frank. Ia-o mai incet, I-am avertizat noi, in-
cercand sa asimilam toate lucrurile pe care ni Ie spunea.
Singurullucru la care se pricepea Bazaitorul era sa faca sex
oral cu alti barbati. S-a casatorit, dar in cele din urma a ajuns
sa aiba 0 relatie eu socrul sau. Incercam sa facem ordine m toa-
te aceste lucruri, m vreme ce Pittman ne bombarda cu tot mai
multe informatii.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
La vremea la care Bazaitorulimplinise optsprezece ani avea
deja un al doilea copil, dar ramasese la fel de incapabil sa-~i ga-
seasca un serviciu pentru ca era analfabet ~inu avea alte talente
ill afara de fixatia sa orala. Tot atunci, mama lui Sue a descope-
rit ca ginerele sau se culca cu sotul ei ~i eu fata ei. Lucrurile nu
puteau continua ill felul acesta, a9a ca I-a dat afara din casa pe
Bazaitor. Sue nu s-a opus, gandindu-se ca oricum nu avea ce sa
mai faca cu acest individ ciudat care nu 9tia sa scrie ?i sa citeas-
ca, nu avea un serviciu 9i, cu siguranta, nu inspira incredere.
Parintii lui Sue au divortat. Bazaitorul era acum ~omer ~i
in plus nu mai avea locuinta 9i nici nu putea sa-~i vada copi-
lul. Toate acestea i-au provocat un atac de anxietate. Primul
simptom a fost 0 insuficienta respiratorie despre care a crezut
ca este infarct. In cele din urma a ajuns la spital, unde Pittman
I-a vazut pentru prima data.
Pacientul ~i supervizorul
Sa ne aducem aminte ca.,in prima faza a terapiei Bazaito-
rului, Pittman i~i facea rezidentiatulin psihanaliza. Aceasta
inseamna ca la acea vreme avea 0 puternica inclinatie sa abor-
deze cazurile dintr-o perspectiva freudiana ~i care fara indo-
iala I-a dus la concluzia ca.ill cazul Bazaitorului are de-a face
cu 0 fixatie orala severa.
- Parea cel mai dulce, eel mai agreabil 9i cel mai tembel
copil din cati cunoscusem pana atunci, ne-a descris Pittman
prima impresie pe care i-a facut-o Bazaitorul. Dar ill realitate
avea optsprezece ani 9i era tatal unui copil de doi ani. Am rn-
ceput sa lucrez cu el ~i i-am prescris pentru inceput Sinequan,
un antidepresiv triciclic. L-am sfatuit sa foloseasca mijloace
contraceptive. De asemenea, am illcercat sa-l indrum ~i ill ce
prive~te perceptia lui cu privire la eeea ce este 9i ceeace nu
este social acceptabil.
Cu alte cuvinte, el i-a spus Bazaitorului ca nu era 0 idee
prea buna sa continue sa ofere sex oral barbatilor. Oamenii ar
putea sa-~i faca 0 idee gre9ita des pre el.
Mumia de la mas a din sufragerie 57
- A fost ingrozit sa afle ca. oamenii ar putea sa creada de-
spre el di este homosexual. Doar pentru ca ofere a aces tor oa-
meni sex oral nu insemna ca este homosexual. Era convins de
heterosexualitatea sa, lucru pe care il sustinea cu tarie. Pentru
el, aceasta era 0 chestiune care tinea de mandrie.
- Supervizorul meu nu credea cu adevarat ca acesta era
un caz tratabil, dar incerca sa ma invete totu?i tehnica psih-
analitici'i. In aceasta situatie, nu aveam decat sa pretind ca aplic
tehnica supervizorului meu in vreme ce faceam ceva despre
care nu voiam ca el sa ~tie. Ii ofere am Bazaitorului tot felul de
teste legate de perceptia asupra a ceea ce este social accepta-
bil precum ~i de reparentare. Incercam sa ma port cu el ca un
tata, sa-i ofer ceea ce i-ar fi dat un tata.
La acea data, Pittman nu ~i-a dat seama de acest lucru, dar
mai tarziu, reflectand asupra cazului, el a realizat ca de fapt
incercase sa elimine influenta acelui bunic neb un, obsedat se-
xual.
- L-am vazut de cateva ori pe Bazaitor impreuna cu sotia
lui, lucru la care supervizorul meu s-ar fi opus cu inver~una-
reoL-am ajutat chiar sa se angajeze ca ~ofer pe un camion cu
lapte. In felul acesta a reu~it sa se puna din nou pe picioare.
- In momentul in care el ~i Sue s-au impacat au inceput
sa apara dificultati serioase. Mama lui Sue era atat de furioa-
sa din cauza ca sotul ei avusese 0 relatie cu ginerele, incat s-a
opus violent reeoncilierii dintre Sue ~i Bazaitor.
Sue a fost 9antajata de mama ei: trebuia sa puna cap at re-
latiei ei cu Bazaitorul, altfel aceasta ar fi rupt orice relatie cu
ea. Era un serios mijloc de constrangere de vreme ce mama lui
Sue se ocupa de cre9terea fetitei ei.
- Nu m-a ajutat aproape deloc faptul ca urmaIl;l tehnica
supervizorului meu psihanalist, a adaugat Pittman, 0 data ce
era clar ca acest caz nu se incadra in parametrii ei.
- Incerc sa-mi imaginez care ar putea fi parametrii in care
acest eaz s-ar fi incadrat, a spus Jon.
- Am incercat sa fac terapie cu cateva cupluri. Dar ill cele
din urma mi-a fost teamasa ii chern pe mama lui Sue, pe ta-
tal sau, pe mama retardata din Alabama sau pe psihoticul bu-

Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
nic Holy Roller. M-am gandit 0 vreme la acesta din urma, dar
apoi m-am temut ca-mi va intinde 0 cursa.
Pittman se referea la practica de acum acceptata de a invi-
ta la 0 ~edinta diti mai multi membri ai sistemului familial.
Acest lucru permite producerea unor schimbari care merg de
la 0 persoana individuala la intreaga structura de baza a fa-
miliei. El ajuta de asemenea la u~urarea situatiei unei persoa-
ne, concentrandu-se asupra contribuFei fiecarui membru al
sistemului la problemele imparta~ite.
Pe langa ~edintele comune cu Bazaitorul ~i Sue, Pittman a
petrecut foarte mult timp incercand sa combata vina obsesiva
a Bazaitorului legata de posibila lui homosexualitate. Aceste
ganduri 11tulburau intr-o asemenea masura, incat au inceput
sa-i controleze intreaga existenta. Auzea voci care-l acuzau ca
este homosexual.
- Este interesant ca acum cand ma gandesc la toate aceste
lucruri imi dau seama ca atat pacientul, cat ~i supervizorul
meu erau amandoi obsedati de problemele legate de identita-
tea sexuala ~i de inclinatiile sexuale. Nici unul dintre ei nu pa-
rea sa aiba in vedere faptul ca Bazaitorul trebuia sa fie ajutat
sa functioneze in mod responsabil ~i matur. Pentru amandoi,
marea problema era sa afle daca Bazaitorul era un fel de ho-
mosexual innascut. Poate ca el avea un creier diform care 11
predispunea la acest tip de comportament sau poate ca aces-
ta era rezultatul faptului di in copilarie fusese molestat de sora
lui mai mare. 0 alta posibilitate era ca el sa aiba un anumit tip
de psihopatie.
Pittman ne-a atras atentia ca aceasta se intampla acum pa-
truzeci de ani, cand astfel de lucruri erau privite intr-un mod
cu totul ~i cu totul diferit.
- Inca nu exista propriu-zis conceptia potrivit careia se-
xul este ceva care se invata. Atractia sexuala - fie ca era vor-
ba de barbati sau femei, de blonde inalte sau de brunete mig-
none, de magari sau de gaini - era considerata mai degraba
ca fiind innascuta decat ca rezultat al experientelor de viata.
In final, intreaga noastra mund s-a concentrat asupra acestei
probleme. Bazaitorul credea ca Ounmezeu 11va pedepsi pen-
Mumia de la masa din sufragerie 59
tru toate gandurile ~i inc1inatiile pe care Ie avea ~i care erau
diferite de cele pe care se presupunea ca trebuie sa Ie aiba.
- Era de-a dreptul fascinant cat de mult se asemana su-
pervizorul meu psihanalist cu bunicul Bazaitorului. Amandoi
erau obsedati de sentimentele pe care Ie au oamenii, de fap-
tul d sufletul acestora "nu trebuie sa fie dominat de desfrau".
Potrivit lor, eforturile trebuiau indreptate in directia corecta-
rii sentimentelor, in timp ce comportamentul ca atare era con-
siderat ca fiind in afara controlului nostru.
Lui Pittman i-a placut foarte mult sa lucreze cu Bazaitorul.
II atrageau noutatea cazului pre cum ~i provocarile la care il
supunea. In munca de supervizare, au loc dezbateri indelungi
cu privire la diagnostic, incercand sa se stabileasca dad este
yorba de un caz de schizofrenie paranoida, retardare menta-
la, sociopatie sau de alte asemenea tulburari.
- Am invatat foarte multe, a marturisit Pittman, apoi a
adaugat sec, la urma urmei acesta a fost rezidentiatul meu.
Pittman era destul de multumit de progresele pe care Ie fa-
cuse.
- II recuperasem pe Bazaitor de pe strada. Acesta a renun-
tat sa se mai prostitueze ~i s-a apucat sa livreze lapte. Am fa-
cut, de asemenea, terapie de cuplu reu~ind sa-i aduc impreu-
na pe el, sotia ~i copilullor. L-am ajutat sa devina un barbat
matur, in stare sa gaseasca ~i altceva valoros la elm afara de
sex. 0 data ce a trecut pe medicatie, a incetat sa mai aiba m-
suficienta respiratorie. In conc1uzie, m-am gandit ca facusem
o treaba buna.
Ce treeusem eu vederea
L-am felicitat pe Pittman pentru reu~itele pe care le-a avut
atat de devreme in cariera lui ~i in legatura cu un caz foarte
complicat. Pittman era insa destul de retinut, considerand ca
a fost yorba de un succes limitat.
- Oa, cred ca a~a au stat lucrurile. Oar am pierdut foarte
mult pentru ca I-am facut sa se concentreze asupra ganduri-
 60 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
lor ~i sentimentelor lui in loc sa-i indrept atentia catre lumea
din jur in vederea unei educatii sociale.
Pittman a oferit explicatii despre natura acestui domeniu
la inceputul anilor '60. Toata atentia era indreptata asupra psi-
hologiei, biologiei ~i comportamentului individual, in. timp ce
sociologia precum ~i contextul mai larg in care se desfa~ura
comportamentul erau considerate mai putin interesante. In ca-
zul de fata, contextul avea un rol major - atat din cauza 10-
cului in care crescuse Bazaitorul precum ~i a particularitatilor
familiei sale.
~ Mi se pare atat de ciudat, acum cand privesc inapoi, ca
am petrecut atatea ore cu el incercand sa-mi dau seama de
cine se simte atras ~i de cine nu. Era aHit de ru~inat de ceea
ce se petrecea in mintea lui. Toate acestea nu erau decat ni~-
te tampenii care nu aveau nimic de-a face cu problema reala.
Erau la fel de departe de subiect ca ~i povestea cu omul ~'ima-
garul.
Pittman se referea la individul dubios care avusese sute de
Ilil
relatii sexuale, incercand prin aceasta sa se distanteze de ma-
riajul ~i de familia sa. Comportamentul sau nu era manat de
mil;
dorinta de a avea contacte sexuale, ci mai degraba de aceeade
a fugi de intimitate, precum ~i de a evita responsabilitatile ~i
procesul de maturizare.
- Individul cu magarul nu facea de fapt nimic pentru a-~i
ajuta copiii. EI nu s-a considerat niciodata adult ~i prin urma-
re a ramas tot timpulla stadiul pubertatii. Pur ~i simplu s-a
trezit peste noapte ca i-a crescut parul pubian fara sa-~i dea
seama in ce directie indica aceasta. Terapia care era practica-
ta indeob~te in anii '60 presupunea ca oamenii au 0 doza so-
lida de sanatate mentala, ca ei au asimilat intregul stoc mon-
dial de intelepciune ~i contact cu realitatea sociala ~i ca ~tiau
mult mai mult decat dadeau sa se inteleaga despre cum merg
lucrurile in viata. Aparent, totul se afla in noi in~ine ~i era trea-
ba terapeutului sa ne elibereze de orice perversitate, de tot ce
ne impiedica sa folosim toata aceasta intelepciune. Pittman a
facut 0 mica pauza dupa care a adaugat: Indivizi ca Bazaito-
rul sau omul cu magarul pot sa aiba cele mai bune intentii,
Mumia de la masa din sufragerie 61
dar Ie lipse~te un manual bun de indrumare. Ei au creiere, cor-
puri, organe genitale, dar nici 0 idee despre felul in care tre-
buie sa Ie utilizeze ca oameni maturi. Omul cu magarul avea
nevoie de acela~i lucru ca ~i Bazaitorul ~i ca alti indivizi ima-
turi - un tata care sa-i invete cum sa se poarte ca barbati ade-
varati.
Gandindu-se la munca sa din trecut, cu Bazaitorul sau Cll
multi aW oameni, Pittman regreta ca nu a avut totu~i intele-
gerea ~i curajul sa Ie spuna pacientilor ce ~tia el ~i sa se baze-
ze pe intelepciunea lui. In schimb, el a constatat ca abordarea
psihanalitica se dove de a tot mai refractara ~i mai enigmatica.
- Nici in ziua de azi nu ~tiu daca Bazaitorul era schizofre-
nic. Tot ce pot sa spun este ca avea 0 personalitate inadecva-
ta. Nu ~tiu daca acest lucru era innascut sau daca suferea de
tulburari severe ale atentiei. Cred ca aceasta din urma este cea
mai probabila explicatie. Oar lucrul de care avea el nevoie eel
mai mult era ca cineva sa-i spuna cum sa se poarte ~i ce sa
faca.
, ani mai tarziu
Sase
Bazaitorul a ie~it in lume, s-a impacat cu sotia lui, ~i-a men-
tinut slujba bunicica de ?ofer pe ma?ina de lapte ~i s-a abtinut
sa dea curs fixatiei sale orale. Pittman a plecat la 0 noua sluj-
ba in Colorado ~i vreme de ~ase ani a pierdut contactul cu Ba-
zaitorul, pana in momentul in care s-a intors in Atlanta pen-
tru a-~i lua in primire un post administrativ la spital.
- Bazaitorul a reaparut. EI ~i Sue pusesera capat definitiv
relatiei lor. De cate ori ii aparea sotia lui in fata, Bazmtorul avea
impresia ca 11vede pe tatal ei, astfel ca vechile lui obsesii le-
gate de acea aventura au reaparut. EI ~i-a dat seama ca relatia
sexuala cu Sue il fikea sa se simta mai degraba homosexual
decat heterosexual, din cauza di ii tot aducea aminte de tatal
el.
In perioada cat fusese plecat, Pittman 11recomandase pe
Bazaitor unui alt terapeut.
62 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Acesta a incercat sa vada daca Bazaitorul era cu adeva-
rat homosexual sau nu. El a incercat sa-l impinga inapoi, ea-
tre 0 identitate homosexuala, lucru care I-a speriat de moarte
pe Bazaitor. Din cauza aceasta el a intrerupt terapia 9i a ramas
de capul sau.
Pittman crede ea fiintele umane nu sunt numai bisexuale
ci ~i ornnisexuale.
- Putem foarte bine sa facem sex cu barbati, femei, copii,
ma9ini, animale 9i cu anumite tipuri de plante. Chiar 9i cu ma-
gari. Nu prea conteaza de ce suntem atra9i. Sfar~im prin a fi
atra~i de oricine sau de orice ne-a oferit cel mai recent place-
re sexuala. Cred ea incercarea de a gasi acestei probleme un
inteles mai adanc nu duce in cele din urma decat la accentua-
rea confuziei. Ea ii lasa pe oameni mai degraba prada impul-
surilor lor decat sa-i faca apti sa aleaga singuri.
Acest punct de vedere este foarte important pentru a pu-
tea intelege urmatoarea afirmatie a lui Pittman. Bazaitorul a
renuntat la tratamentul oferit de noul sau terapeut pentru di
~i-a dat seama incotro se indreptau lucrurile. In mod inevita-
bil, avea sa fie etichetat intr-un fel de care se temea cel mai
multo La randullui, Pittman regreta ca a eazut in capcana aces-
tei dihotomii in loc sa-9i dea seama ca aceste categorii, homo-
sexual-heterosexual, erau irelevante.
Pentru a-~i afirma masculinitatea ~iheterosexualitatea, Ba-
zaitorul a inceput 0 relatie cu 0 alta femeie (maritata). Aceas-
ta relatie s-a dovedit mult mai U90r de intretinut intrucat, de
data aceasta, el nu a mai avut raporturi sexuale cu tatal femeii.
La acea data inea mai locuia cu Sue 9i conducea 0 ma~ina de
lapte.
Intr-o zi, in timp ce descarca laptele, Bazaitorul a fost eal-
cat de un alt camion. Lovitura a fost atat de putemiea, incat
acesta nu a mai fost de atunci in stare sa ridice lucruri grele.
Era intemat in spital cu pelvisul 9i umarul fracturate, cand I-a
contactat din nou pe Pittman pentru a-i cere ajutorul.
- Dorcas, ultima sa partenera sexuala, era pe cale sa nas-
ea un copil. SoFa lui, Sue, nu 9tia nimic despre asta, a9a ea el
se aHa intr-o situaFe destul de delicata.
Mumia de la mas a din sufragerie
- Am scos la iveala toata aceasta poveste. Am ajutat-o pe
Sue sa faea fata acestei situaFi. M-am intalnit cu Bazaitorul 9i
cu sora lui pentru a rezolva vechea problema a relatiei lor in-
cestuoase. L-am dus la un centru de reabilitare prin munca,
iar cei de acolo I-au trimis la 0 9coala de barbieri. Cativa ani
am lucrat cu el 9i cu Sue, astfel incat aceasta a ajuns sa accep-
te copilullui cu Dorcas ~i chiar I-a ajutat sa aiba grija de el. Pe
atunci era inca la ~coala de barbieri a~a ea nu prea avea bani.
Lucrurile au inceput sa mearga aiurea pentru ca el era inca
prada emotiilor sale, iar din cand in cand pendula intre Sue 9i
Dorcas. Draga de Sue, intotdeauna fidela 9i toleranta, plina de
intelepciune ~i de spirit de sacrificiu, i-a supravietuit lui Dor-
cas, care s-a intors la sotul ei acceptand totu9i ca Bazaitorul sa
o ajute la cre9terea fetitei lor. Nici Bazaitorul ~i nici eu nu am
putut sa 0 facem pe Sue sa renunte la el.
De la barbier la hair stylist
Bazaitorul a absolvit 9coala de barbieri. A inceput sa faea
terapie de grup pentru a se putea restabili. A inceput de ase-
menea sa practice noua sa meserie, iar lucrurile au mers des-
tul de bine in urmatorii cativa ani. Fiica sa a absolvit liceul,
prima persoana din familie care a reu~it sa faea lucrul acesta,
ceea ce a fost 0 sursa de nesfar~ita mandrie pentru el. Lui Pit-
tman i s-a parut incredibil 9i foarte imbucurator faptul ca Ba-
zaitorul a fost in stare sa ajute la cre9terea copiilor, avand in
vedere ca el insu9i era un copil ~i continua sa se comporteca
atare. Dupa ce relatia lui cu Dorcas a luat sfar~it, a inceput sa
iasa cu Penny, 0 coafeza cu care lucra. Bazaitorul i9i pusese
mari sperante in aceasta prietena despre care credea di va re-
u~i sa-l tinape calea cea dreapta.
- Bazaitorul a renuntat complet ~i definitiv la inclinatia
sa homosexuala, dar cu toate acestea nu reu~ea sa se inte-
leaga cu Sue. Atunci cand nu se simtea destul de barbat cu
Sue, incepea sa se incurce cu tot felul de femei pentru a-9i
reafirma masculinitatea. In acest timp, am incercat sa-l fac
If
'I'
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sa inteleaga d dad voia sa fie barbat trebuia sa-?i afirme
masculinitatea actionfmd responsabil ?i nu prin intermediul
sexului. A fi tata ?i sot inseamna a-ti asuma responsabilita-
tile pe care Ie presupun aceste calitati. Am incercat sa-l fac
sa gandeasca in acest fel, dar s-a dovedit foarte dificil avand
in vedere ca el insu~i fusese lipsit de un taU'!.Oamenii care
nu sunt prea inteligenti tind sa-~i aduca aminte de primul
lucru pe care I-au invatat despre orice domeniu ?i uita ce ur-
meaza.
Lucrurile au mers destul de bine cu Penny. Aceasta nu nu-
mai ca I-a invatat cat de cat sa scrie ~i sa citeasca, dar I-a aju-
tat ?i cu alte probleme. Bazaitorul se descurca destul de bine
in meseria lui, dar in cele din urma afacerea nu a mai mers.
Acest lucru se intampla in anii '70, cand barbierii au inceput
sa nu mai fie la moda ~i lumea prefera in schimb hair styli~-
tii.
- Dar Bazaitorul, a spus Pittman chicotind, nu voia sa
devina hair stylist pentru simplul motiv ca acest lucru i se
parea ca ar avea ceva in comun cu homosexualitatea. Era ho-
tarat sa ramana barbier pentru ca aceasta era 0 ocupatie bar-
bateasca. $i-a biHut capul destul de mult timp cu aceasta
problema, dar, in ciuda tuturor eforturilor noastre - care
au durat ani buni -, nu a reu?it sa-?i dezvolte a perceptie
de sine. A parasit grupul de terapie ?i nu s-a mai intors pen-
tru un timp. Nu a mai fast in stare sa-?i achite notele de pla-
ta. Afacerea cu barbieritul a inceput sa mearga ~i mai prost.
Ii era ru~ine ca nu reu?ea sa ca?tige destui bani ?i in cele din
urma a fugit ?i de Penny.
In urmatorii zece ani, Bazaitorul a aparut doar ocazional,
atunci cand se aHa in mijlocul unei crize de vreun fel sau al-
tul. Rareori reu~ea sa-?i plateasca ?edintele de terapie, insa Pit-
tman nu i-a repro~at acest lucru.
- Nu I-am putut convinge sa ramana cu grupul pentru ca
se simtea foarte vinovat di nu era in stare sa-?i plilteasca tera-
pia. In fiecare dimineata cand veneam la birou gaseam a cu-
tie cu discuri cu muzica clasica veche pe care elle cumpara de
la targul de vechituri ?i mi Ie ofere a drept plata pentru ~edin-
Mumia de la mas a din sufragerie 65
te. Aproape in fiecare an ma a?tepta ceva de genul acesta. Une-
ori ma suna ca sa-mi dea ve~ti despre fetele lui ~i sa ma asi-
gure ca se comporta ca un tata bun. Alteori ma suna in mo-
mente de criza, iar eu 11invitam la cabinet.
- Sue nu s-a mai casatorit niciodata, dar a avut succes ca
tehnician radiolog (ea putea sa vada prin oricine). Trecea cu
u?urinta peste aventurile sexuale ale Bazaitorului ~i nici un
terapeut nu a putut sa a convinga sa renunte la el. De cate
ori ajungea in incurcaturi'i acesta fugea inapoi la ea. Ea 11pri-
mea ~i 11ajuta de fiecare data. Uneori ea ma suna ca sa-mi
spun a di Bazaitorul se muta din frizerie in frizerie ?i trecea
de la a femeie la alta. Apoi, in ultimul an - avea atunci
aproape ?aizeci de ani - am primit un telefon de la Sue, care
mi-a spus ca Bazaitorul a murit in urma unui infarct. Fiind
pe moarte, el a rug at-o sa ma sune ?i sa-mi spuna ca nu m-a
uitat niciodata ~i ca nu s-a mai intors niciodata la vechile obi-
ceiuri, ca a fost un tata bun pentru cele doua fete ale sale.
Voia doar ca eu sa ?tiu aceste lucruri.
Privind in urma
Pittman a petrecut peste patruzeci de ani eu Albina Bazai-
toare, aproape toata viata lor de adulti. Frank inca mai are re-
grete legate de ceea ce nu ~tia sau nu putea intelege la vremea
aceea. Se gande?te la modalitatile in care ar putea sa aborde-
ze intr-un alt mod un asemenea caz astazi.
- Ar fi trebuit sa fiu mai ferm in convingerea mea ca
orientarea lui sexuala nu conta in nici un fel ?i nu insemna m-
mic. Sexul are loc in testicule, iar acest lucru lasa urme in cre-
ier. Nu invers.
Era remarcabil, am observat noi, ca 0 persoana atat de sim-
pIa ca Bazaitorul a prezentat un caz in mod cert atat de com-
plex. El nu ~tia cum sa se comporte ca un adevarat schizofre-
nic.
- El nu ?tia cum sa se comporte ca un neschizofrenic, a
spus Pittman, intorcandu-se la tema pe care a abordase mai
66 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
devreme, legata de rolul pe care il au terapeutii in a-i inva-
ta pe oameni cum sa se comporte. El auzea voci ~i avea
ideea asta paranoida ca oamenii 11de clara homosexual nu-
mai dupa 0 simpla privire. Gind I-am inti'Unit prima data
era un copil frumos, dar care se temea ca pe masura ce va
cre~te i~i va pierde aceasta infati~are. Era terorizat de idee a
ca oamenii cred despre el ca arata ca un homosexual. $i-a
lasat barba ca sa-~i scoata in evidenta masculinitatea. Obse-
sia asta I-a insotit toata viata. La fel ca ~i cu multi alti oa-
meni pe care i-am cunoscut, ~i care sufereau de schizofre-
nie, cu cat ajungi sa-i cuno~ti mai bine, cu atat bariera din-
tre normal ~i anormal incepe sa fie mai putin vizibila. Daca
nu te invata nimeni cum sa te porti ca un barbat adevarat,
daca nu ai nici un modet ajungi sa improvizezi tot timpul.
Te afli in permanenta intr-un fel de stare paranoida in care
poti fi luat foarte u~or drept nebun.
In dezvoltarea profesionala a lui Frank Pittman, cazul aces-
ta a fost pe buna dreptate deschizator de drumuri. Bazaitorul
a fost cu siguranta cel mai memorabil dintre pacientii pe care
i-a avut, nu numai din cauza comportamentului lui ciudat, a
obsesiilor sale sau a perioadei considerabile de timp pe care
I-au petrecut impreuna, ci mai degraba a tot ceea ce Pittman
a invatat despre conduce rea unei terapii.
- In momentul de fat a ma apropii mult mai u~or de pa-
cienF. Nu-mi mai este at at de teama sa-i adopt. Consider
ca oamenii fac lucrurile pe care Ie fac pentru ca ei nu cu-
nosc diferenta - ei au cele mai bune intentii dar dispun de
o carte de instructiuni plina de gre~eli. Sunt total dezinfor-
mati in ce prive~te modul in care trebuie sa se comporte in
viata. Meseria mea este sa invat de la toti ceilalti pacienti ai
mei cum poti sa ratezi in viata ~i cum poti sa te reabilitezi,
iar apoi sa fac pe oricine vine la mine sa devina mult mai
con~tient de posibilitatile existente. Oricare dintre pacien-
tii mei care au avut probleme legate de identitatea sexuala
a auzit de Bazaitor, a auzit de individul cu magarul ~i, in-
tre cei doi, acele doua povestiri aduna totulla un loc.
Mumia de la masa din sufragerie
Nu intreba
In momentul in care Pittman a ajuns cu povestea la final
s-a lasat 0 tacere deplina. Experimentam cu totii un soi de re-
verenta in fata acestui caz. Cople~iti de complexitatea incredi-
bila, intorsaturile ~i rasturnarile de situatie ale acestui caz, nu
mai ~tiam ce sa spunem. Frank a fost cel care a rupt primul ta-
cerea.
- Daca ai facut vreodata sex cu un barbat sau cu 0 feme-
ie, cu un copil sau cu un magar, cu siguranta ca nu vei uita
niciodata acest lucru; el i~i va pune amprenta asupra compor-
tamentului tau sexual ulterior. Am intalnit candva un individ
care nu putea sa faca sex dedH cu femei care aveau un singur
picior. El spunea ca daca ai facut vreodata sex cu 0 femeie cu
un singur picior nu vei putea fi niciodata satisfacut de una cu
doua picioare.
- Din ce cauza?
Pittman a ras.
- Nu intreba.
Intorcandu-ne la subiectul anterior, Frank a remarcat ce tip
minunat era Bazaitorut in ciuda excentricitatilor sale. Oame-
nii 11iubeau pe acest individ. Era intotdeauna gata sa ofere tot
ce avea celor care erau draguti cu el. Sue mi-a spus ca Dorcas,
Penny, sora Bazaitorului ~i cele doua fete ale sale au fost la in-
mormantarea luL Toate aceste persoane i-au acordat 0 mare
libertate de mi~care. Ele nu se a~teptau ca el sa se comporte ca
un om normal. Nu te poti a~tep.ta de la oameni sa fie normali
daca, in copilaria lor, nu au cunoscut pe nimeni care sa fie ca
atare.
- Am cunoscut un individ la care ma gandesc de aseme-
nea adesea, ca ~i la Bazaitor ~i la omul cu magarul, ~i care la
fel ca ~i ace~tia a crescut intr-o familie ciudata. Tatal sau se cul-
ca cu fiica. Mama lui organiza pentru acest individ ~i pentru
fratii sai spectacole de striptease in vreme ce ace~tia trei sta-
teau pe podea ~i se masturbau. Se pare ca in cele din urma
persoana in cauza ajunsese sa fadi sex cu toti membrii fami-
 68 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

liei, cu exceptia surorii sale, a~a ca In noaptea de dinaintea di-

satoriei acesteia s-a culcat ~i cu ea. Tatallui era de asemenea
un predicator Holy Roller obsedat sexual, dar care, spre deo-
sebire de bunicul Bazaitorului, credea ca cea mai buna cale de
a controla asemenea impulsuri este sa te la~i in voia lor. $i
chiar era convins ca aceasta este cea mai buna cale spre a sca-
pa de asemenea tentatii.
Pittman nu ar fi fost deloc surprins daca, odata ajuns doc-
tor, acest individ s-ar fi apucat sa Ie ceara pacientilor, asisten-
telor ~i studentilor de la medicina, de ambele sexe, sa faca sex
cu el.
- Asta 0 supara foarte mult pe sotia lui, a~a ca am lucrat
un timp cu acest tip pana cand a Incetat sa mai faca astfel de
lucruri. In loc sa cercetez cauza comportamentului sau ori ce
fel de sentimente il impingeau catre acesta, m-am multumit
sa-i explic ca a fost informat gre~it. Oamenii nu traiesc in fe-
lul acesta. Acest comportament nu este social acceptabil ~i,mai
mult decat atat, In curand ii va aduce numai necazuri. Se pare
ca el a fost mult mai receptiv la modul acesta de a pune lucru-
rile decM la toate terapiile anterioare care se concentrau asu-
pra sentimentelor sale ~i a traumelor care ar fi putut conduce
la acest tip de sentimente. Nimeni nu i-a dat peste mana spu-
nandu-i sa se opreasca. Jar acesta este unul dintre lucrurile
care trebuie facute In asemenea cazuri.
CAPITOLUL PATRU
Arnold Lazarus
o dilema oedipiana
menul de terapie behaviorista, 9i-a dedicat 0 buna
dfrnold
parte aLazarus,
distinsei primul
sale cariere largiriicare
teoretician sistemului sau
a lansat ter-
de gandire in scopul de a incorpora ~ialte abordari ale modijicarilor
comportamentului uman. Terapia sa Multil1lodala a fost unul din-
tre primele sisteme terapeutice integrative. 1n cadrul procesului de
evaluare, Terapia Multimodala se concentreaza asupra cOl1lporta-
mentului urmarind totodata trasaturile cognitive, el1lofionale, sen-
zoriale, interpersonale, imaginare ~ifiziologice.
Lazarus a elaborat pentru prima data metoda sa in anii '60, pe-
rioada in care a inccput sa lucrezc ca psiholog in Africa de Sud.
Dupa 0 practica de zece ani, el a publicat ideilc sale despre 0 abor-
dare mult mai cclcctica in Behavior Therapy and Beyond (Tera-
pia behaviorista ~i dincolo de ea, 1971). Dupa 0 perioada petre-
cuta la universitafile Stanford, Yale 9i Temple, el s-a stabilit la Uni-
versitatea Rutgers unde s-a desfa~urat cea mai mare parte a carie-
rei sale.
Lazarus a publicat optsprezece carfi ~i peste 250 de lucrari pro-
fesionale acoperind 0 varietate de subiecte de interes clinic. Printre
cele mai cunoscute lucrari ale sale se numara: The Practice of Mul-
timodal Therapy (Practica Terapiei Multimodale) 9i Brief But
Comprehensive Psychotherapy: The Multimodal (Psihotera-
pia scurta dar comprehensiva: Metoda Multimodala). Lazarus
a scris de asemenea cateva carfi adresate publicului larg, cum ar fi:

-------- -~_.--------
70 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
I Can If I Want To (Dad vreau, pot); Marital Myths Revisited:
A Fresh Look at Two Dozen Mistaken Beliefs About Marriage
(Revizuirea miturilor maritale: a
noua abordare a douazeci
de credinte eronate despre mariaj) pi The 60 Second Shrink:
101 Strategies for Staying Sane in a Crazy World (Psihiatrul
de 60 de secunde: 101 strategii pentru a ramane normal intr-o
lume neb una) (aceasta din urma a scris-o 'impreuna cu fiul sau,
Clifford N. Lazarus).
Cu paml sau grizonant ~i linuta atletica, maiestuoasa, Lazarus
se remarca printr-o atitudine distinsa. Spiritualitatea debordanta ~i
accentul sau sud-african te fac sa te concentrezi ceva mai mult de-
cat 'in mod obi~nuit la ceea ce spune, altfel, daca nu e~ti atent, cu si-
guranfa ca vei pierde ceva amuzant sau important.
Cand I-am 'intrebat pe Lazarus ce parere are despre intenfia noas-
tra de a-I include 'intr-o antologie a celor mai memorabile cazuri ale
terapeufilor faimopi, el ne-a raspuns cu umorullui obi~nuit:
- Dupa cum ptifi, 'intre experienla pi profesionalis11l este 0 dife-
renla uria~a. Cu tolii cunoa~tem terapeufi cu experienfa - vreau
sa spun colegi care au practicat 0 vreme 'indelungata - ~i cu toate
acestea putem sa spllnem despre unii dintre ei ca'in cel mai bun caz
sunt mediocri. Dupa parerea mea, terapeufii cu adevarat eficien/i
sunt cei care dau dovada de caldura, 'incredere, grija, 'inlelegere, pre-
ocupare sincel'a ~i care sunt inteligenfi, 'inlelepfi, plini de tactica ~i
persuasiune.
Aceasta este 0 desC1'iereexacta a lui Arnold Lazarus, de~i el este
prea modest pentru avorbi despre sine 'in tennenii ace~tia. Ceea ce
ne-a surprins totu~i a fost ca, 'in ciuda faptului ca era renumit pen-
tm contribufiile sale la terapiile behavioristii ~i cognitiva, el aparea
la acea data mai degrabii ca un terapeut al relafiilor - ceea ce la
llrma urmei suntem cu tolii.
*
* *
- Dad vreti sa vorbim despre ceva ciudat, a inceput La-
zarus, exista un caz care imi vine acum in minte, dar parca ezit
sa vi-l spun.
n ~
Mumia de la mas a din sufragerie 71
Bineinteles ca in felul asta reu;;ise sa ne atate curiozitatea.
$tiind cat de mult i~i practicase Lazarus meseria ~i cate cazuri
dificile ii fusesera adresate de terapeuti mai putin experimen-
tati ~i profesionali~ti, aveam certitudinea d mintea lui repre-
zinta 0 adevarata mina de aur.
- Da-i drumul, I-a incurajat Jon. Amandoi ne-am tinut res-
piratia timp de cateva secunde care ni s-au parut intermina-
bile, pana cand Lazarus s-a decis sa inceapa.
- Intotdeauna sunt pus in dificultate cand mi se cere sa
ma concentrez asupra unui lucru in conditiile in care imi vin
in minte 0 multime. De-a lungul anilor am vazut mii de oa-
meni, insa pe c:eimai multi dintre ei i-am uitat complet din
cauza ca dementa mea senila este intr-un stadiu foarte avan-
sat.
Am ras cu totii cu pofta. Memoria lui Arnie, ca ~i contro-
lul sau asupra limbajului erau impecabile.
Reuniunea
- Ei, bine, a inceput Lazarus, apoi a respirat adanc.
Nu ~tia daca sa ne vorbeasca sau nu despre acest caz. Noi
nu voiam sa-l presam, dar nici sa-llasam sa ne scape in caz ca
s-ar fi aratat dornie sa-~i dea drumul ~i sa ne vorbeasd despre
acest caz ciudat.
- E yorba de 0 femeie care a venit la mine, a inceput el din
nou. Avea aproape cincizeci de ani, iar povestea spune ca ta-
tal ei ~i-a abandonat familia cand ea avea abia vreo doua Iuni.
Pe masura ce cre~tea, mama ii tot repeta cat de ticalos fusese
tatal, dar odata ajunsa I-a maturitate ea s-a decis sa-l caute. In
cele din urma I-a gasit. La acea data el avea vreo ~aptezeci de
ani ~i se afla la a patra casatorie. De fapt, ea dorea inainte de
toate sa afle de ce 0 parasise tatal sau ~i alte detalii prozaice
legate de acest eveniment. Dintr-una intr-alta eel doi au ajuns
sa se reguleze.
Lazarus i~i continua relatarea, dar nici unul dintre noi nu-l
mai urmarea. Povestea totul intr-o maniera atat de directa m-
_
 72 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cat ne intrebam daca I-am auzit bine. Ne spusese oare ca pa-
cienta lui a inceput 0 relatie sexuala cu tatal ei?
- Vorbesc despre schmedipus oedipian, I-am auzit pe La-
zarus dupa ce am revenit la povestire. A;;;adar, ea venise la
mine pentru terapie deoarece se simtea foarte vinovata de fap-
tul ca intretinea relatii sexuale cu tatal ei.Mai mult decat atat,
mi-a marturisit ca niciodata nu avusese parte de partide de
sex atilt de bune, de atat de multe orgasme ;;;ica individul se
regula ca un ;;;arpecu clopotei.
Am mceput sa radem pe de 0 parte ca urmare a ;;;ocului(;;;i
in momentul acela credeam ca am au zit totul!), pe de alta par-
te pentru ca nu ne puteam imagina cum arata un ;;;arpecu clo-
potei care se reguleaza.
- Ea se afla intr-o situatie foarte, foarte conflictuala, a
ad au gat Lazarus - cu toate ca nu era necesar. Cu siguranta
ca era foarte nefericita din cauza asta, dar exista ;;;i0 parte
buna a intregii afaceri: doamna aceasta era maritata cu un in-
divid care abia i;;;iducea traiul de pe 0 zi pe alta. Tatal sau avea
o multime de bani \,i incepuse sa-i cumpere bijuterii \,i haine.
Ii plate a 0 buna parte din chirie. La un moment dat i-a facut
cadou 0 ma~ina. Sotul sau ;;;itoti ceilalti credeau ca acestea
sunt gesturile unui tata care se caie;;;te.In acest context parea
foarte normal ca el sa-;;;iasalteze cu bani ;;;icadouri fiica pe care
nu 0 mai vazuse de atat de mult timp.
Lazarus a facut 0 pauza pentru un moment dupa care a in-
trebat:
- Sa continuu?
- Bineinteles, a raspuns Jon pe un ton agitat, temandu-se
ca Lazarus ar fi putut sa ne lase cu ochii m soare.
- lata ce s-a intamplat dupa aceea, a continuat Lazarus cu
o voce din ce in ce mai insufletita; ne tachina ;;;tiindcat de mult
ne doream sa auzim intreaga poveste. In continuare am aflat
ca tatal planuise ca el \,i fiica sa sa-;;;iparaseasca sotii ;;;isa se
mute impreuna - tatal de ;;;aptezeci de ani;;;i fiica/iubita de
patruzeci \,i ;;;aptede ani.
- In acest punct, a spus Lazarus, ea a inceput sa se gan-
deasca daca nu cumva lucrurile ajunsesera prea departe.
73
Mumia de la masa din sufragerie
Lazarus a mtrerupt un minut povestirea pentru a face re-
ferire la ceea ce el considera a fi punctul crucial al intregii afa-
ceri. El a subliniat ca in vreme ce asculta aceasta poveste in-
credibila se mtreba cum sa procedeze cu pacienta.
- Ce trebuie sa-i spun? Ce ar spune cei mai multi dintre
colegii mei? Sa fac referire la moralitate? Sa invoc Biblia? Ce
sa fac?
La randul nostru, ne puneam acelea;;;i intrebari. Ne gan-
de am la ce i-am spune unui client care ne-ar pune intr-o ase-
menea incurcatura. Pe de alta parte ne simteam u;;;urati ca
acesta fusese cazullui Arnie ;;;inu al nostru. $i muream de ne-
rabdare sa aflam cum se descurcase cu ea. De data aceasta nu
ne-a lasat sa a\'teptam prea multo
"Uite", i-a spus Lazarus clientei sale, "haide sa examinam
aceasta situatie mai mdeaproape. Fapt este ca din punct de ve-
dere psihologic, acesta nu este tatal tau. El este tatal tau nu-
mai din perspectiva biologica. De;;;isituatia ar putea sa-i ;;;0-
cheze pe unii oameni, am putea spune totu;;;i ca mtr-un sens
ea nu are loc in contextul unei relatii propriu-zise mtre tata ;;;i
fiica."
Aceasta era 0 reinterpretare creativa a unei situatii, la care
cu siguranta ca nu s-ar fi gandit nici unul dintre noi. Lazarus
a avansat ideea ca deoarece ea nu-l cunoscuse pe acel barbat
pana atunci, deoarece I-a mtalnit cand era deja 0 femeie ma-
tura, nu s-a gandit niciodata la el ca la un tata ;;;inici el nu s-a
gandit la ea ca la 0 fiica. Cei doi erau ca doi straini care s-au
intalnit, au avut 0 scurta relatia dupa care s-au hotarat sa-i
puna capat. lar daca tatal dorea sa-i cumpere cadouri nu avea
nici un motiv sa se simta vinovata.
Aceasta interventie a dat roade, iar femeia a inceput ime-
diat sa se simta u~urata. Nu la fel s-a simtit msa ;;;icutezato-
rul nostru terapeut care se gandea cu ingrijorare la faptul ca
poate mersese prea de parte ;;;ica neutralitatea sa moral a ar fi
putut face obiectul unor critici. Chiar \,i in timpul conversatiei
noastre, Arnie a simtit ca are unele ezitari, ne;;;tiind daca este
bine sa ne povesteasca despre acest caz \,im special despre ro-
lul pe care I-a avut in absolvirea pacientei. Foarte multi tera-
74 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
peuti ar fi crezut, ~i ar fi avut motive intemeiate sa faca acest
lucru, ca batranul i~i exploata ~i i~i abuza fiica, ~i asta dupa ce
o abandonase la putin timp dupa ce se nascuse. Cu toate ca
ea era matura ~i, in plus, consimtise la aceasta relatie, era grell
sa admiti ca avea aceea~i putere de influenta ca ~i tatal ei.
Sa asculti fara sa judeci
De~i Lazarus era cunoscut pretutindeni ca unul dintre
principalii teoreticieni ai terapiei interventioniste, el a recu-
noscut ca in acest caz s-a comportat mai degraba asemenea
lui Carl Rogers, inventatorul terapiei orientata spre relatie,
umanista. Lazarus ~i-a ascultat pacienta fara sa 0 judece. 0
data ce ea ~i-a marturisit teribilul secret, el a reactionat ac-
ceptand-o ca persoana ~i iertand-o pentru comportamentul
ei pe care I-a etichetat nu ca pe un pacat ci mai degraba ca
pe 0 gre~eala care poate fi inteleasa. Tinand cont de circum-
stantele in care tatal ajunsese sa 0 exploateze, reactia ei era
de inteles.
L-am intrebat pe Lazarus daca nu cumva pacienta lui ar
putea sa spuna 0 aHa versiune a povestirii decat aceea pe care
el tocmai ne-o relatase. Ce ar spune ea care sa fie diferit?
Lazarus s-a gandit un timp, dupa care ne-a raspuns:
- Nimic la care sa ma pot gandi acum.
- Nimic? Eram surprin~i de acest raspuns.
In vremurile aces tea, cand a~a-zi~ii terapeuti constructi-
vi~ti (cei care ii ajuta pe oameni sa arunce 0 privire critica
asupra vietilor lor) sunt din ce in ce mai populari, este un lu-
cru obi~nuit sa vorbe~ti despre realitati multiple ~i despre
perceptii diferite ale aceillia~i eveniment. In plus, dupa toti
ace~ti ani, cum ar mai putea sa ~tie ce ar gandi ea? Am fost
surprin~i sa aflam ca el 0 vazuse recent cu ocazia reintoarce-
rii ei la tratament.
- Am avut ocazia sa 0 revad din cauza problemelor pe
care Ie avea cu sotul ei. Ea descoperise ca el avea 0 aventura,
iar acest lucru a creat tensiuni in mariajullor. In consecinta,
Mumia de la masa din sufragerie 75
m-am intalnit 0 vreme cu amandoi. Cand am vazut-o din nou
singura, ea mi-a adus aminte de aceasta poveste de parca a~
fi.putut sa 0 uit. A recunoscut di nu poate sa fie foarte aspra
cu iubitul ei din moment ce a avut una dintre cele mai teribi-
Ie aventuri. Cu toate acestea era foarte suparata din cauza lip-
sei de fidelitate a sotului ei.
Lazarus era inca intrigat de intrebarea pe care i-o pusese-
ram in legafura cu ce ar fi putut ea spune care sa difere de ver-
siunea pe care ne-o prezentase. EI a admis totu~i ca era posi-
bil ca ea sa fi inteles lucrurile intr-un mod oarecum diferit de
cel pe care-l intentionase el.
- De exemplu, am subliniat noi, ca terapeutul meu a spus
di este in regula sa am 0 aventura cu tatal meu ...
- ...pentru ca, dintr-o perspectiva psihologica, el nu era cu
adevarat tatal meu, a incheiat Lazarus.
- EI mi-a scris chiar un bilet in care spunea ca este in re-
gula, in cazul in care cineva ar fi intrebat.
- Autentificat, a glumit Lazarus.
- Nu ti s-a parut oarecum surprinzator ca ea s-a intors sa
te vada? I-a intrebat Jon pe Arnie.
- Ea ~tia ca Arnie va uita in cele din urma cazul ei, a in-
tervenit Jeffrey.
In loc sa se amuze, Arnie a devenit cat se poate de serios.
Era clar ca avea sa ne spuna ceva foarte important.
- Nu, nu am fost surprins de faptul di ea s-a intors. Din
cand in cand ma intersectam cu ea ~i intotdeauna ma saluta
calduros, bucuroasa ca ma vede. Avea incredere in mine. $tia
ca 0 respect, ca nu 0 dispretuiesc ~i ca, in orice caz, nu 0 judec.
Simtea ca eu 0 accept intr-un fel in care nu fusese niciodata
acceptata de cafre tatal ei ~i de cei mai multi dintre cunoscu-
tii.
Bineinteles, respectul pe care Lazarus 11avea fata de pa-
cienta sa nu era singura problema, dupa cum ea nu era singu-
ra care savar~ise un pacat pentru care merita sa fie blamata.
Chiar daca ea ~i-ar fi propus sa-l seduca pe biltran, in scopul
de a-I pedepsi, tatal ramanea acela care purta cea mai mare
parte a vinei.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Modalihl~i diferite de interpretare
Avand In vedere implicatiile morale ale acestui caz deose-
bit de dificil, I-am intrebat pe Lazarus ce ar face acum diferit
in caz ca ace a femeie ar veni azi la el ~i i-ar cere ajutorul. Am
aflat ca de-a lungul anilor el a discutat despre acest caz cu unii
dintre colegii sai de incredere, fiind curios sa afle ce ar fi facut
ei in circumstantele respective. A~a cum probabil era de a~tep-
tat, reactiile lor au fost extrem de variate, pornind de la 0 ac-
ceptare deplina a strategiei lui pana la dezgustul plin de oroa-
re fata de ideea ca el ar fi procedat intr-un asemenea mod, in-
eat praetic a aprobat comportamentul ei. Unii se intrebau de
ce el s-a concentrat exdusiv asupra comportamentului ei ~inu
al tatalui. Desigur, astfel de lucruri se intfunpla frecvent atunci
eand ne consultam cu colegii no~tri - ~i nu numai in ce pri-
ve~te cazurile neobi~nuite, dar ~i in cele mai banale. Intrebati
o duzina de terapeuti cum ar proceda ei In aproape orice si-
tuatie ~i, cu siguranta, yeti primi 0 gama foarte variata de ras-
punsuri.
Lazarus putea sa inteleaga de ce unii terapeuti nu pot fi de
acord cu abordarea sa, dar, in acela~i timp, se arata surprins
de faptul ca 0 serie de a~a-zi~i profesioni~ti erau atat de critici
la adresa altora.
- Oare ei cred ca ar fi fost mult mai bine pentru ea daca
a~ fi mustrat-o? Daca acest lucru ar fi devenit repetitiv, cu alte
cuvinte daca ea ar fi fost in cautare de rude cu care sa aiba re-
latii sexuale, atunci, intr-adevar, am fi avut 0 problema. Dar
este absolut dar ca aceasta a fost 0 aventura unica pentru ea.
A~a ca, de ce sa 0 patologizam?
Intr-adevar, privind inapoi la felul in care a procedat, el
nu-~i putea imagina ce altceva ar fi putut face. Pentru Laza-
rus, problema majora care se punea, era daca cineva fusese
afectat de ceea ce se intamplase. De asemenea, el a tras con-
duzia ca in spatele acestei relatii nu se ascundea 0 patologie.
Din pura curiozitate, pentru ca noi in~ine nu pre a ~tiam
cum am fi procedat in acest caz, I-am intrebat pe Lazarus care
au fost abordarile alternative pe care i Ie-au oferit colegii sai.
Mumia de la masa din sufragerie 77
Intotdeauna este foarte interesant sa compari relatarile despre
felulln care ceilalti ar proceda in anumite situatii terapeutice
dificile.
- Cred ca majoritatea celor cu care am discutat i-ar fi sem-
nalat pacientei mele ca a procedat intr-un mod foarte nepotri-
vit. Trebuia oare sa mearga atat de departe, ajungand sa se re-
guleze cu acest individ, in loc sa se poarte a~a cum era de a~-
teptat din partea unei fiice? De asemenea, ei ar fi cercetat mult
mai atent daca ceea ce a facut este caracteristic pentru ea ca fi-
inta sexuala. Putea sa fie aceasta 0 parte a unui pattern aflat in
plina desfa~urare?
o alta cale de abordare era aceea care pornea de la semna-
larea inegalitatii de putere ce caracteriza aceasta relatie. Despre
tata cu greu se putea spune ca fusese inocent, un receptor pa-
siv al avansurilor sexuale. $i de fapt ~u s-a ~tiut niciodata cu
exactitate cine a initiat aceste avansuri. In orice caz, pentru fiica,
tatal a reprezentat intotdeauna obiectul idealizat al a~teptari-
lor sale, cineva la care ea s-a gandit mereu ~i pe care il cautase
o viata intreaga pentru a afla de ce fusese abandonata. In mod
dar, ea era nevoia~a, vulnerabila ~i tanjea dupa atentie. Se poa-
te spune ca pur ~i simplu el i-a tras-o de doua ori.
Lazarus a observat ca sunt multi "morali~ti" in domeniu
care sunt interesati nu numai in a-~i ajuta propriii lor dienti ci
~i in a ne instrui pe noi ceilaltipentru a se asigura ca traim in
conformitate cu conceptiile lor specifice despre ceea ce este
bine pentru oameni.
Ajunsa aici, discutia s-a intors in directia noastra. Lazarus
I-a intrebat pe Jon cum ar fi procedat in cazul acestei femei.
- M-a~ fi simtit ca un iepure surprins de lumina farurilor,
a marturisit Jon. Ce pot sa spun acum? Din punet de vedere
al impactului pe care I-a avut asupra comportamentului pa-
cientei, mi-a placut cum ai procedat, Arnie. La urma urmei cui
i-a facut rau aceasta aventura? Cred ca a~ fi curios sa aflu care
au fost motivele care i-au determinat pe cei doi sa se imp lice
Intr-o astfel de relatie.
Jeffrey a recunoscut ca, probabil, el nu s-ar fi gandit sa re-
interpreteze lucrurile in felul in care a facut-o Lazarus. Desi-
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
gur, in acele vremuri, strategia reinterpretarii nu fusese inca
inventata formal.
- Lucrul care m-ar fi surprins cel mai mult, a continuat
Jeffrey, ar fi fost furia pe care ea trebuie sa 0 fi resimtit fata de
tatal ei. Nu ~tiu daca ea I-a sedus pe tatal ei sau daca acesta a
sedus-o pe ea, dar a~ fi interesat sa aflu ce semnificatie a avut
aceasta relatie pentru ambii.
Amandoi am fost de acord ca nu am fi ajuns niciodata in
punctul in care a ajuns Lazarus.
,
Ce este de Invatat?
Cu siguranta ca un caz atat de memorabil trebuie sa fi avut
in perioada care a urmat un oarecare impact asupra terapeu-
tului. L-am rugat pe Lazarus sa ne vorbeasca despre efectele
de durata pe care acest caz Ie-a avut asupra lui precum ~i a
modului sau de lucru.
- Sper ca ceea ce vor invata unii din acest caz este sa se
abtina de la orice judecata critica, moralizatoare sau peiorati-
va pe care la un moment dat simt nevoia sa 0 adreseze celor-
lalti. Primul ~i cel mai important principiu care trebuie sa-i
ghideze este daca acea situaFe pe care 0 abordeaza are conse-
cinte nocive. Daca raspunsulla aceasta intrebare este afirma-
tiv atunci avem de-a face cu 0 situatie foarte diferita de aceea
pe care am prezentat-o. Dar daca raspunst1] este negativ,
atunci nu are rost sa facem 0 problema dli
Ajuns in acest punct, Lazarus ~i-a adus aminte de un alt
caz. De fapt, atunci cand practici meseria asta de la fel de mult
timp ca ~i el, orice iti aduce aminte de un caz. In cazul respec-
tiv era yorba de 0 femeie foarte dezorientata care a venit sa-l
consulte. Aceasta, copil fiind, fusese implicata in tot felul de
jocuri sexuale. Ei ii placusera aceste jocuri ~i Ie a?teptase de
fiecare data cu nerabdare.
- Apoi, a spus Lazarus, cand a ajuns la colegiu a aflat ca
ceea ce i se intamplase fusese un lucru ingrozitor. Din acel mo-
ment a inceputsa se simta extrem de vinovata. In cele din
Mumia de la masa din sufragerie 79
urma ea a venit la terapie spunand ca nu-?i da seama de ce se
simte at at de vinovata din moment ce ea nu s-a simtit astfel
pana nu a aflat ca ar trebui sa se simta vinovata.
Intr-o maniera similara cu cea din cazul de dinainte, Laza-
rus a considerat ca intrucat nimeni nu fusese afectat de pe
urma acestei situaFi, existau putine motive pentru ca pacien-
ta lui sa aiba remu~cari fata de ceea ce se intamplase.
~ Am incercat sa 0 eliberez de orice vina ?i i-am recoman-
dat sa se uite la ceea ce se intamplase ca la un lucru inocent,
un fel de preludiu al sexualitatii sale latente. Aceasta nu in-
semna ca era un om rau. Intotdeauna, lumina calauzitoare tre-
buie sa porneasca de la idee a daca victima a suferit sau nu de
pe urma situatiei respective.
Versiuni multiple ale povestirii
Ne-am intors la intrebarea pe care am pus-o mai devreme
referitoare la versiunea diferita pe care clienta sa ar fi putut sa
o aiba in minte. Adeseori, suntem mandri de felul in care con-
cepem ceva sau interpretam 0 situatie sau de modul creativ in
care ne confruntam cu cineva ?i ii criticam convingerile. Cu
to ate acestea, atunci cand auzim versiunea clientului nostru
despre ce s-a intamplat in cadrul terapiei, suntem surprin?i de
ceea ce i?i aduce aminte acesta. De multe ori, ceea ce spune el
seaman a foarte putin cu propria noastra varianta.
- Ai intru totul dreptate, a fost de acord Lazarus. Acest
lucru imi aduce aminte de un alt caz. E legat de perioada pe
care am petrecut-o in America de Sud. Aveam atunci un pa-
cient foarte agitat.
"Dite", i-a spus individullui Lazarus, "am sa-ti povestesc
ceva, de?i ?tiu foarte bine ce va urma. 0 sa ma iei la ?uturi sau
o sa apuci 0 matura ?i 0 sa-mi dai cu ea in cap spunandu-mi
sa plec naibii de aici".
Lazarus s-a pregatit pentru teribilul secret pe care avea sa-l
auda. In general, el se considera un tip foarte deschis ~i, daca
ar fi sa-l raportam la intreaga populatie a terapeutilor, a?a cum
80 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson 81
Mumia de la mas a din sufragerie

de altfel am putut constata, el se afla pe primele locuri in ce sa fi fost prejudiciata de eatre tatal ei, care mai intai a abando-
prive~te gradul de acceptare a celuilalt. Cu toate acestea, el nat-o iar apoi a regulat-o. Pur ~i simplu.
~tia ca era pe cale sa auda 0 minciuna gogonata ~i voia sa se Lazarus a fost intru totul de aeord ca oamenilor nu trebuie
asigure ca fata sa nu trada nici 0 urma de surprindere sau dez- sa Ii se permita sa-\,i faca rau lor in~i\,i sau sa faca altora. El a
gust care ar fi putut sa-l intimideze pe c1ientul sau. Era aproa- facut referire la maltratarea copiilor, comercializarea droguri-
pe sigur ca acesta din urma va marturisi ca a strangulat pe ci- lor ~i alte eomportamente similare. In aceste situatii ca ~iin al-
neva. tele asemanatoare, terapeutii pot \,i trebuie sa ia 0 atitudine
"Ei bine", I-a indemnat Lazarus pe un ton ales cu grija, de- ferma pentru a-~i impiedica c1ientii sa continue sa se poarte
spre ce ai dori sa-mi vorbe~ti?" intr-un mod distructiv. Insa el a facut 0 distinctie clara intre
Dupa bolboroseli ~i eschivari, individului i-a scapat in cele eomportamentul descris in cazurile despre care ne-a vorbit ~i
din urma ca a facut sex cu 0 negresa. aeela pe care el il considera cel mai daunator.
"Continua", I-a incurajat Lazarus. Felul in care Lazarus a procedat cu clienta sa care intreti-
"Asta e tot", a spus individul, dupa care a privit in jos ru- nea relatii sexuale cu tatal ei, ~i care a avut efeete terapeutice
~inat. evidente, tinea mai putin de metodele sale profesionale obi~-
Lazarus ne-a reamintit ca acest lucru se intampla in Ame- nuite ~imai mult de atitudinea sa binevoitoare, grijulie pe care
rica de Sud, in perioada apartheidului, cand relatiile sexuale o adoptase in cazul ei. A facut-o sa se simta in siguranta. El i-a
interrasiale erau considerate imorale. asigurat pe cei doi pacienti ai sai ca nu puteau fi ni~te fiinte
- I-am spus individului ca aceasta era 0 decizie arbitrara umane oribile doar pentru ca se eomportasera intr-un mod pe
a acelei lumi nebune in care traiam. Lucrasem un timp la Lon- care cei mai multi dintre semenii lor I-ar dezaproba. Mai mult
dra, iar la sfar~itul saptamanii mergeam la Paris. Oriunde ma dedH atat, el a asigurat-o pe client a sa ca, in ciuda faptului ca
duceam vedeam foarte multe persoane albe ~i negre impreu- avusese cea mai teribila aventura posibila, ea a ramas totu~i 0
na. Africa de Sud nu era decal 0 anomalie culturala din acest persoana buna.
punct de vedere. De ce sa fi pus acest lucru la inima? Ei bine,
asta I-a reconfortat vizibil pe ace 1individ. Era 0 si~uatie simi-
lara cazului femeii de care v-am povestit mai devreme. Cred
ca el se a~tepta sa fie castrat, ca urmare a celor povestite. Din
contra, eeea ce a obtinut de la mine a fost sa-l asigur in repe-
tate randuri ca nu era nimic in neregula eu el ~i ca, de fapt, so-
cietatea in care traia era bolnava.
De~i am fost de aeord eu 0 bun a parte din ce spunea Laza-
rus, am recunoscut ca in domeniul nostru exista multe persoa-
ne care cred ca terapeutii trebuie sa se puna pe 0 pozitie mo-
rala mult mai ferma pentru ca societatea sa nu se duca de
rapa. Ele ii critica desehis pe acei profesioni~ti care i~i aecep-
ta ~i i~i sprijina c1ientii ehiar ~i atunci cand aee~tia fac lucruri
care contrazic normele eulturale. Iar in primul caz prezentat,
este foarte probabil ca cineva sa fi fost afectat, mai exact, fiica
 Mumia de la masa din sufragerie

litatii (1990), el ~i-a extins "teoria alegerii" pentru a proiecta siste-

CAPITOLUL CINCI me educafionale ~i strategii disciplinare care, pe de 0 parte ofera co-
piilor mai muIta putere de decizie iar, pe de aWl parte, Ii fac muIt
William Glasser mai responsabili pentru comportamentullor.
EI a Inregistrat succese similare prin dezvoItarea "comunitafilor
teoriei alegerii" In care cuIturile civice ~i corporatiste sunt restruc-
turate Intr-un asemenea fellncat sa puna un accent mai mare pe ac-
N evoia de a manca fiunile cooperante~i autonome.
De~i are la baza 0 pregatire psihiatrica, Glasser ~i-a petrecut cea
din lada de gunoi mai mare parte a activitafii sale profesionale lucrand In domeniile
educafiei, consilierii, dependenfei, comportamentului organizafional
~i al saniitafii publice. Recent el ~i-a concentrat eforturile In direc-
fia Imbuniitafirii relafiilor maritale, lucru care se poate observa ~i In
carfile sale What Is This Thing Called Love? (Ce este acest lu-

!b afast unul dintre cei mai influenfi instructori ~i tera-

espre William
peufi din difi Glasser putem
au existat. spune,
1n anii '60,pur
el ~i
s-asimplu,
numaratca
printre primii teoreticieni care au dezvoltat 0 metoda relativ simpla
cru numit dragoste?, 2000) ~i Getting Together and Staying To-
gether (Cum sa intemeiezi 0 relatie de durata, 2000). De~i se
apropie de optzeci de ani, Glasser este Inca activ In viafa publica. El
continua sa-~i perfecfioneze ideile ~i sa aplice teoria alegerii In do-
menii noi.
pentru a-i ajuta pe oameni sa faca fafa unei game largi de probleme
personale, de la depresie pana la dependenfa ~i probleme legate de
*
stilul de viafa.
* *
Concentrandu-se asupra consecinfelor comportamentului indi-
vidului ~i a alegerilor pc care acesta Ieface, Glasser a oferit un ca-
dru teoretic pentru a-i ajuta pe oameni sa ia 0 atitadine mult mai Bill Glasser are 0 atitudine binevoitoare ;:;iglumeata -lu-
constructiva In ce prive~te viafa lor. Carfile sale clasice, Reality The- cru la care nu te-ai a;:;tepta avand in vedere varsta inaintata ;:;i
rapy (Terapia Realitatii, 1965), Positive Addiction (Dependen- pozitia sa profesionala. De;:;ieste cunoscut indeob;:;te pentru
ta pozitiva, 1976), Reality Therapy in Action (Terapia Realita- metodele sale practice, intemeiate pe realitate, atunci cand vor-
tii in actiune, 2000) ~i Counseling with Choice Theory (Consi- be;:;te despre cei pe care i-a ajutat in viata lui da dovada de
liere cu teoria alegerii, 2001), au instruit dUe'Vagenerafii de adepfi multa afectiune. Pentru el, ace;:;tia nu sunt doar pacientii sai,
ai teoriei sale. De atunci, Terapia Realitafii a devenit atat de popu- ci ;:;imembrii familiei sale extinse.
lara Indit Institutele Glasser s-au raspandit peste tot In lume, din
Australia ~i Hong Kong, pana In Rusia ~i Orientul Apropiat. 1n
acest moment, practic fiecare terapeut folose~te cate'Va dintre aspec- Ultimul padent
tele metodei sale ..
Influenfa lui Glasser s-a facut resimfita nu numai In domeniul Glasser a inceput conversatia precizand ca intentioneaza
practicii terapeutice, ci ~i In cel al educafiei. Prin intermediul carfi- sa ne vorbeasca despre ultimul pacient pe care I-a vazut ina-
lor sale, $coli la care succesul este asigurat (1969) ~i $coala Ca- inte sa-;:;iin.chida cabinetul.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- De fapt, a spus el enigmatic, gedintele pe care Ie-am avut
cu aceasta pacienta nu s-au desfa9urat in cabinetul meu.
Era yorba de 0 H\nara femeie de douazeci 9i unu de ani,
provenind dintr-o familie pe care Glasser 0 cuno9tea foarte
bine. El ii consultase inainte atat pe tatal cat 9i pe sora ei.
- Jucam tenis cu pediatrul ei, a spus Glasser. Familia a
preferat sa 0 duca mai degraba la el decat la mine.
Acest lucru il deranja pe Glasser nu numai pentru ca ale-
gerea lor era nepotrivita, dar 9i pentru ca acest medic nu ve-
dea cu ochi buni practica psihiatrica. Totu9i, cum nu fusese in
stare sa faca ceva pentru pacienta sa, pediatrul a cerut fami-
liei sa-l contacteze pe Glasser in vederea unei consultatii.
- Femeia aceasta avea ceea ce azi este catalogat drept pro-
bleme cu alimentatia.
Am zambit cand am auzit acest lucru, pentru ca 9tiam ceea
ce avea sa urmeze. Glasser era notoriu pentru atacurile sale
indarjite la adresa etichetarilor psihiatrice traditionale. Nici nu
ne-a dezamagit.
- Eu nu cataloghez nici un fel de tulburare psihica. Pen-
tru mine, singura suferinta psihica este nefericirea, iar atunci
cand e9ti nefericit Dumnezeu 9tie de ce e9ti in stare. Apoi,
dupa 0 pauza dramatica, a ad au gat: Problema ei era ca man-
ca din lazile de gunoi.
- Manca din lazile de gunoi?
- Scormonea in lazile de gunoi in timp ce mergea pe stra-
da.
Acest lueru nu ni se parea din cale afara de neobi9nuit.
Multi oameni ai strazii scormonesc dupa mancare pe unde
apuca.
- E adevarat, numai ca acest lucru se intampla in partea
vestica a Los Angeles-ului intr-un cartier foarte bun.
Treptat ne-a venit in minte ca era yorba de un comportament
alimentational electiv. Se pare ca aceasta tanara femeie lua lazi-
Ie de gunoi de pe strada sa drept un fel de bufet suedez.
Glasser voia sa ne spuna cum a tratat acest eaz, dar noi
I-am intrerupt pentru ca doream sa obtinem 0 imagine mai
clara a situatiei cu care el se confruntase.
Mumia de la masa din sufragerie 85
- Ea iegea din casa 9i scormonea in gunoi pana cand ga-
sea ceva care i se parea bun de mancat.
- Avea anumite preferinte culinare?
- Da, a raspuns Glasser. Ii placeau dulciurile.
A continuat explicandu-ne ca de9i avea un mod de a se ali-
menta cam ciudat, tanara femeie era intr-un fel atragatoare.
Principala ei problema era ca se considera lipsita de orice me-
rit. Se simtea pierduta 9i nesigura in legatura cu ceea ce avea
sa faca in viitor.
Inainte ca el sa apuce sa-9icontinue relatarea despre sentimen-
teleei de inadaptare, Jeffrey I-a intrerupt din nou. Era ceva in ceea
ce ne povestise pana in acel moment care nu se prea potrivea.
- Bill, cum explica ea faptul ca atunci cand i se facea pof-
ta de dulciuri nu se ducea pur 9i simplu sa-9i cumpere un
Snickers?
Din cate reu9ise sa afle, Glasser a ajuns la concluzia ca ti-
nerei femei ii placea sa mana.nce din lada de gunoi pentru ca
acest lucru 0 scotea din minti pe mama ei.
Aha.
Din birou in strada
Aceasta intamplare avea loc in anii '70, perioada in care
Glasser a scris un nou best-seller care a avut un impact puter-
nic asupra tratarii problemelor legate de sanatatea mentala.
Adictia Pozitiva avansa ideea ca oamenii pot sa se elibereze ei
in9i9i de obiceiurile daunatoare, substituindu-le cu alternati-
ve mult mai sanatoase.
In timpul celor cateva gedinte pe care le-a avut cu tanara
la cabinetul sau, Glasser a putut sa afle cate ceva despre cat
de nefericita era 9i despre viata mizerabila a familiei ei.
"Nu pot sa fac nimic in privinta familiei tale", i-a spus
Glasser. "Dar pot sa te ajut sa faci ceva pentru tine. Ce ai de
gand sa faci in privinta asta?"
Mama ei era 0 persoana meticuloasa ~i perfectionista. Pen-
tru ea, pe lista prioritatilor, euratenia se afla cu siguranta dupa
86
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
eueernieie. A~a di imaginea fiieei mandind din gunoi era eu
eertitudine eel mai diu lueru pe care ~i-l putea inehipui. Evi-
dent, aveam de-a face eu 0 fata care ~tia exact unde sa 0 10-
veasea pe mama ei.
Spre deosebire de alti terapeuti care ar fi cautat ca paeien-
ta sa eon~tientizeze ea aceasta era 0 forma nepotrivita de ex-
primare a resentimentului sau care ar fi determinat-o sa-~i exa-
mineze convingerile negative sau sa inteleaga rolul treeutului
sau in dezvoltarea acestor comportamente, Glasser a avut in-
totdeauna 0 incredere ferma in actiune. El nu este interesat sa-i
ajute pe oameni numai sa inteleaga ceea ee au gre~it ei ~i sa-~i
schimbe comportamentul scindat.
Glasser s-a dovedit intelegator eu situatia grea a paeientei
sale 9i a fost intru totul de acord eu ea ea traia intr-o familie
disfunctionala. Totu~i el considera ca aeesta nu poate fi un mo-
tiv sufieient pentru ea ca sa-~i faea viata mizerabila, mancand
din gunoi.
"Nu ai 0 parere buna despre tine", i-a spus Glasser. "Te uiti
la tine ~i iti dai seama ea nu faei nimic cu viata ta, in afara de
faptul ea 0 exasperezi pe mama ta." Glasser s-a intrerupt pen-
tru un moment apoi a adaugat: "Nu cred ea aeeasta poate fi 0
vocatie pentru 0 femeie matura."
Tanara a fost intru totul de acord cu aeeasta apreeiere, dar
apoi a inceput sa intrebe ce putea sa faea in legatura cu situa-
tia ei dificila.
Timp de un minut, terapeutul ei a cantarit situatia.
"Pur ~i simplu nu vad cum ai putea sa-ti faei vreun bine
stand aiei la birou;:;i diseutand despre aceste lucruri."
Dupa cum vedeti, Glasser era (~i fusese intotdeauna) scep-
tic in legatura cu faptul ca discutiile terapeutice pot sa aiM
singure un efect de durata.
"Bine, atunci",l-a indemnat femeia, "ce credeti ca va merge?"
Intr-un fel, Glasser a convins-o ea era timpul sa treaca la
un alt stadiu al vietii ei ;:;isa depageasea episodul cu lazile de
gunoi.
Dupa ee i-a explicat natura dependentei pozitive, Glasser
a sfatuit-o sa faea in mod regulat exereitii, cum ar fi alergatul,
Mumia de la masa din sufragerie
ca 0 alternativa legitima la vechile ei obiceiuri legate de ali-
mentatie, denotand un deficit de adaptare.
"Cata vreme ai tendinta sa fii dependenta de ceva", i-a
spus Glasser, "poti foarte bine sa alegi un obiect al dependen-
tei care sa-ti fie benefic."
Glasser a explicat ca de-a lungul anilor a primit foarte mul-
te serisori de la oameni care, luand contact cu aeeasta teorie
referitoare la dependenta pozitiva, au inceput sa alerge ~i sa
faea exercitii in mod regulat. Ne-am dat seama cu totii de in-
fluenta de care se bucura in randul oamenilor. Acum douazeei
de ani nici maear nu visam ea ne yom arata prieteno;:;i fata de
un om care ne-a facut dependenti de alergat.
Terapie pe fuga
In acele vremuri, Glasser, care treeuse de eineizeci de ani,
obi;:;nuia sa alerge in mod regulat, practicand el insu9i ceea ee
reeomanda celorlalti. Avea 0 eonvingere ferma in puterea obi-
eeiurilor sanatoase, astfel ea punea multa pasiune in a-i deter-
mina pe paeientii sai sa faea exereitii. Dar in acest din urma
eaz, tratamentul sau s-a dovedit un pic eam neconventional,
desi&ur, dupa standardele acelor timpuri.
"In loe ea tu sa vii la mine la birou", i-a spus Glasser pa-
eientei sale, "voi veni eu sa te vad de doua ori pe saptamana.
Ne yom intalni la interseetia San Maeeni eu Brentwood. Aeeas-
ta este 0 strada pe care se poate alerga. Multa lume alearga
aeolo iar eu loeuiese in apropiere."
"Lasa-ti ma;:;inain parearea supermarketului ;:;ine intalnim
chiar acolo. Putem diseuta in timp ce alergam. Singura dife-
renta va fi ea tu vei alerga ;:;apte zile pe saptamana, iar eu te
voi in.soti doar doua zile. Nu pot sa te oblig sa alergi, dar ered
ea aeest lueru te poate ajuta eu adevarat."
Glasser 9i paeienta sa au alergat impreuna de doua ori pe
saptamana eate treizeei de minute. Au faeut aeest lueru timp
de mai multe luni. Dupa ee i~i terminau traseul, obi9nuiau sa
stea in ma~ina ;:;isa discute despre planurile ei de viitor. Ea a
88 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
marturisit ca era interesata sa lucreze cu copiii ~i ca i~i dorea
sa devina educatoare. La scurta vreme, a declarat ca intenfio-
neaza sa se mute din casa parintilor ei ~i sa se intretina singu-
ra, ceea ce curand dupa aceea a ~i reu~it sa faca. $i - proba-
bil nu e de mirare - aincetat sa mai manance din gunoi.
- Ati alergat vreodata in ziua in care se colectau gunoaie-
Ie? a intrebat Jon.
- Nu. Cand alergam, nu era niciodata tentata de lazile de
gunoi. Dupa ce a inceput sa alerge, problema cu gunoaiele a
disparut complet.
- $i cum iti explici acest lucru? I-a intrebat Jeffrey.
- Acum ea facea ceva din viata ei, ceva pe care il putea
controla. La fel cum putuse sa controleze alimentarea din tom-
beron, acum reu~ea sa controleze alergarea.
Glasser s-a oprit un moment gandindu-se la aceasta pa-
cienta la care tinuse atat de mult incat devenise instructorul ei
personal.
- Pana nu de mult, primeam ve~ti de la ea in fiecare an,
de Craciun. Mai intai am aflat ca s-a casatorit, apoi mi-a tri-
mis poze cu primul sau copil, apoi cu cel de al doilea copil ~i
cu sotul ei.
- Pana ~ipediatrul a recunoscut, cand ne-am mai intalnit
dupa aceea, ca am reu~it sa 0 ajut pe aceasta femeie.
La acea vreme, Glasser i~i inchisese biroul, a~a ca i~i per-
mite a sa petreaca mai mult timp tinand cursuri ~i scriind. El
~i-a ad us aminte de acest caz, in parte pentru ca aceasta tana-
ra fusese ultimul pacient pe care I-a avut inainte sa abandone-
ze practica psihiatrica.
Fetele lui Ventura
Nu am fost surprin~i sa aflam ca 0 serie de medici i-au tri-
mis lui Glasser cei mai ciudati ~i mai dificili pacienti. La acea
vreme el reu~ise sa-i ofenseze pe multi dintre colegii sai pu-
nand sub semnul intrebarii metodele traditionale de care se
foloseau ei in terapie. Glasser refuza sa foloseasca metoda tra-
Mumia de la mas a din sufragerie
ditionala de diagnostic are. El nu sapa adanc in trecutul pa-
cientilor sai ~i nu acorda 0 atentie prea mare intuitiilor psiho-
logice. $i mai ales nu avea nici 0 retinere in a Ie spune colegi-
lor sai ca gre~eau atunci cand se incapatanau sa aplice vechi-
Ie lor metode favorite. El credea ca acesta era unul dintre mo-
tivele pentru care ii era atat de greu sa-~i atraga pacienti ~i in
cele din urma a decis sa lucreze intr-o maniera netraditiona-
la. Noi credeam ca acest lucru s-a intamplat pentru dOi lui i-a
placut intotdeauna sa actioneze intr-un mod nonconformist.
Dupa atat de multi ani, lui Glasser ii este greu sa-~i aduca
aminte de multe din cazurile sale, chiar ~i de a~a-numitele ca-
zuri speciale. Oar avea cele mai dragi amintiri despre anii cand
lucrase la 0 inchisoare juvenila pentru fete din Ventura, Cali-
fornia.
- Trebuie sa fi avut vreo cateva fete ciudate pe acolo, I-am
imboldit noi.
- Mda. A~ spune di Ventura a fost ultimul bastion pentru
tinerele delincvente.
- Atunci, poveste~te-ne cate ceva din vremurile de atunci.
Glasser parea sa aiba nevoie sa fie impins de la spate.
- Ce ar fi de spus? Fetele emu inchise. Era 0 inchisoare ju-
venila. Existau un psihiatru ~i vreo ~ase consilieri. Era 0 situa-
tie buna. Tot ce imi aduc aminte este ca imi placea sa lucrez
acolo. Fetele acelea ar fi ucis pentru mine.
Glasser nu glumea.
- Ma iubeau foarte multo Niciodata nu am avut parte de
atata afectiune. Fetele astea au reu~it la ~coala noastra.
Experientele lui Glasser de la Ventura au stat la baza idei-
lor sale des pre ,,~coliin care succesul este asigurat" in care co-
piii urmau sa fie tratati cu respect cerandu-li-se in acela~i timp
sa actioneze responsabil.
- Oar unele dintre fetele acelea comisesera infractiuni gra-
ve.
- Citeva erau condamnate pentru omucidere.
Lucrul acesta era cat se poate de serios.
~ E yorba de acele indience din California de Nord. E ade-
varat ca ele savar~isera crime, dar acest lucru s-a intamplat in
 90 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
urma abuzurilor la care au fost sup use incepand de la varsta
de ~ase sau ~apte ani.
Glasser le-a spus fetelor di el intelegea de ce au comis fap-
tele pe care Ie-au comis. Unii dintre oamenii aceia trebuiau
omorati. Era singura cale prin care fetele puteau scapa de ceea
ce Ii se facea.
- Nu Ie-am Uisat pe fetele acelea sa se mtoarca in rezerva-
tie. Ele trebuiau sa stea cu noi timp de trei ani. Au fost cele
mai bune fete pe care Ie-am avut vreodata la acea ~coala. Am
aranjat ca ele sa locuiasca in comunitate ~i sa mearga sa mun-
ceasca, lucru de care s-au achitat foarte bine. Nu erau in nici
un caz delincvente. Ele doar omorasera pe cineva, asta e tot,
de multe ori 0 persoana care cred ca merita sa fie omorata.
Nu ne-am putut da seama daca Glasser glume~te sau nu,
dar banuiam ca era un avocat atat de bun pentru pacientele
sale incat chiar ajunsese sa inteleaga de ce savar~isera acele in-
fractiuni. El nu considera ca ace~ti copii cu care lucra sunt din
cale afara de neobi~nuiti; comportamentullor fusese complet
rezonabil avand in vedere circumstantele in care traisera.
• Aceasta discutie i-a adus aminte de unul dintre pacientii pe
care ii tratasera la inceputul carierei sale.
Adop!ia
Glasser, trecut acum de ~aizeci de ani, I-a vazut pentru pri-
ma data pe acest client cand era student la universitate. Con-
statarea aceasta I-a facut sa zambeasci'i pentru ca individul este
acum la pensie, in vreme ce Glasser continua sa munceasca.
La vremea aceea, aparuse cartea lui Glasser Terapia Realita-
Iii, un best-seller nu numai pentru profesioni~ti, dar ~i pentru
pubIicullarg. Oamenii il cautau aidoma unui pelerinaj la Lour-
des - 0 ultima ~ansa inainte de a se da batuti.
- Thnarul auzise de mine. Mi-a marturisit ca era decis sa
se sinucida. Avea de gand sa mearga sa se arunce in prapastie.
Nu mai putea indura. Dar mi-a spus ca daca cumva aveam
sa-l vad ~i sa-l conving sa nu 0 faca, poate ca r,enunta.
Mumia de la masa din sufragerie 91
Glasser ~i-a dat seama ca, in ciuda depresiei ~i deznadejdii
sale, el nu voia cu adevarat sa se sinucida. Voia doar sa fie aju-
tat.
- Locuia cu mama lui care era earn inapoiata ~i cu tatal vi-
trego Tatal sau adevarat I-a renegat cand era mic, iar de atunci
nu I-a mai vazut niciodata. Avea un frate vitreg pe care tatal
vitreg il iubea ca pe ochii din cap. Toate acestea erau lucruri
standard de tipul respingere.
Pe Glasser I-a intristat foarte mult situatia tanarului stu-
dent pentru ca ~i-a dat seama ca, de~i era un individ foarte ca-
pabil, viata lui era foarte searbada.
Ce a facut el, in aceasta situatie? Ei bine, cei mai multi psi-
hiatri ar prescrie medicamente pentru depresie, iar 0 buna par-
te a terapeutilor ar face apella sentimentele baiatului referi-
toare la propria lui valoare sau ar face sapaturi in trecutullui
pentru a gasi cauzele suferintei. In schimb, Glasser a preferat
sa se duca acasa ~i sa vorbeasca cu sotia lui despre acest ba-
iat.
"Uite care e treaba", i-a spus el sotiei, "pu~tiul asta are ne-
voie de 0 mama ~i de un tata. Este un baiat de treaba ~i cred
ca va trebui sa fim parintii lui. Sunt ingrijorat ca ar putea sa
se sinucida".
Dupa foarte multi ani de convietuire cu Glasser, sotia nu
mai era atat de surprinsa de metodele lui destul de neortodo-
xe de tratament. Ea a acceptat acest aranjament.
- A~a ca I-am adoptat, a spus Glasser simplu. El a deve-
nit un membru al familiei noastre, fratele mai mare al baiatu-
lui meu ~i a~a mai departe. Acum are peste ~aizeci de ani ~i a
ie~it la pensie. A avut foarte mult succes ~i a facut 0 multime
de bani.
Glasser spunea aceste lucruri cu mandrie, ca ~i cand ar fi
fast yorba de fiul sau adevarat.
- $tiu ca in calitate de psihiatru nu ai voie sa faci astfel de
lucruri. Dar eu nu am nici un fel de reguli sau regulamente.
Fac doar ceea ce cred di este bine. A~a ci'iam continuat sa fiu
psihiatrullui. El nu s-a mutat niciodata la noi. Avea propria
sa locuinta.
92 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
De;>ieram foarte uimiti de faptul ca. Glasser a mers pana
acolo incat a "adoptat" simbolic un pacient care avea nevoie
de parinti afectuo;>i, asta ne-a adus aminte de modul in care
oamenii fac terapie in alte parti ale lumii. In anumite regiuni
ale Africii, de exemplu, cei care au probleme de sanatate men-
tala se muta in casa celui care ii trateaza pana la vindecarea
lor completa. (Acest luau l-ar motiva foarte mult pe un psihia-
tru sa lucreze din greu pentru a ajuta pacientii; in caz contrar
ar trebui sa locuiasca cu ei in permanenta.)
In cele din urma clientul/ fiul s-a casatorit ~i ~i-a intemeiat
propria familie.
- Dar venea intotdeauna cu familia la noi de Ziua Recu-
no~tintei, pentru ca, spunea el, trebuia sa-~i arate recuno~tin-
, fata, de cei din casa.
ta
Glasser a mention at in treacat acest lucru, dar ne-am dat
seama cat de mult insemna pentru el. La urma urmei, acesta
fusese un caz la care tinuse atat de mult incat ani de zile a de-
pus eforturi pentru rezolvarea lui, implicandu-i pana ~ipe cei
din familia sa in aceasta intreprindere. Elnotarase ca acest ba-
iat avea nevoie, mai mult ca de orice, de parinti stabili ~i de 0
familie sanatoasa. Prin urmare, trebuia sa-i ofere exact aceste
lucruri.
- Cel mai ciudat aspect al acestui caz, i-am spus noi lui
Glasser, nu a fost comportamentul baiatului, ci reactia ta ati-
pica fata de intreaga situatie.
- Mda, a fost cam ciudata, nu-i a;>a?
~tiam ca Glasser il adoptase pe ace1baiat in mod simbolic
~i nu legal, dar ne intrebam totu~i cum i-a propus baiatului
acest lucru. Cum sa spui cuiva a~a ceva?
- I-am spus pur ~i simplu ca are nevoie de un tata ;>ide 0
mama, a;>aca nu are decat sa vina cu mine. A cunoscut-o pe
sotia mea. I-a cunoscut pe copiii mei. Venea la noi la cina. Nu
cniar in fiecare seara. Astfel am devenit familia lui.
Totul pare incredibil de ironic daca ne gandim la faptul
ca Glasser este cunoscut in primul rand pentru metoda sa
terapeutica behaviorista orientata catre atingerea unui scop.
Profesorii, consilierii, terapeutii ~i liderii din intreaga lume
Mumia de la masa din sufragerie 93
aplica tehnicile Teoriei RealiH'itii urmand cativa pa~i foarte
simpli. ~i cu toate acestea, in cazurile despre care Glasser a
discutat cu noi - femeia care manca din gunoi, fetele din
Ventura ;>itanarul care voia sa se arunce in prapastie - ceea
ce a contat cel mai mult au fost dragostea ;>idevotamentul
sau. Glasser a fost gata sa treaca dincolo de obligatiile pro-
fesiei sale pentru a Ie adta acestor oameni cat de mult ii
pasa de ei.
, 0 relatie
Cum sa stabilesti ,
Glasser era intru totul de acord ca cel mai important lucru
intr-o relatie in care iti propui sa-l ajuti pe celalalt este gradul
de implicare. In acest sens el a facut referire la un capitol din
cartea sa in care discuta despre Rebecca, 0 pacienta care fuse-
se diagnosticata cu schizofrenie. El putea sa 0 vada la spital
numai ca vizitator deoarece ii fuses era refuzate orice privile-
gii medicale. De~i administratia Spitalului UCLA se schimba-
se de mai multe ori de cind i;>iincepuse rezidentiatul, prezen-
ta lui Glasser nu era deloc apreciata.
- Ce ai putut oare sa Ie faci acelor oameni de nu suportau
sa te vada pe acolo?
Ne intrebam daca nu cumva a dat foc spitalului sau a agre-
sat pe cineva de acolo.
- Cand eram rezident, a explicat simplu Glasser, Ie-am
spus ca psihanaliza nu ajuta pe nimeni.
Glasser era modest. E adevarat ca elle spusese celor de aco-
10 ca principala forma de tratament pe care 0 aplicau la acea
vreme e inutila, dar ceea ce a con tat a fost felul in care a facut
aceasta remarca, astfel ca nu ;>i-amai lasat loc de buna ziua.
- Nu cred in intuitia psihologica, Ie-am spus supervizori-
lor mei. Toata lumea are intuitie; intuitia nu face doi bani. ~i
apoi, oamenii ;>tiuce trebuie sa faca in viata. Daca aleg sa nu
urmeze calea cea buna, cu siguranta ca au 0 multime de mo-
tive pentru aceasta. Principalul motiv este ca ei sunt deconec-
tati de la viata reala ;>inimanui nu-i pasa de ei.
94 Jeffrey A. KottJel~Jon Carlson
Prin urmare, aceasta era ratiunea pentru care el a pus atat
de mult suflet in a Ie arata oamenilor ca ii pasa de ce se in-
tampla cu ei. Desigur, se poate spune ca el este renumit pen-
tru pa;;ii foarte simpli pe care ii urmeaza in abordarea pa-
cientilor, intrebandu-i ce i;;i doresc, ce fac in acest sens ;;i eva-
luand daca acest lucru este eficient, insa esenta metodei sale
de abordare a constat intotdeauna in grija cu care i-a tratat
pe cei din jur.
Referindu-se din nou la Rebecca, Glasser ne-a spus ca ea a
reu;;it sa-;;i depa;;easca schizofrenia dupa ce au stat de yorba
un timp ;;i au stabilit 0 relatie solida.
- Nu am avut niciodata prea multe dificultati eu cazurile
de acest fel, chiar ;;i pe vremea cand eram rezident. Am avut
foarte multi pacienti care au reu;;it sa-;;i depa;;easca schizofre-
nia ;;i sa devina din nou functionali.
Glasser nu a crezut niciodata ca stari precum sehizofrenia
exista cu adevarat. Din acest motiv, el prescria foarte rar me-
dicamente pentru aceste probleme. Ell-a indicat pe John Nash
din filmul 0 minte striilucitii ca fiind un exemplu bun de per-
soana care inca are manii ;;i halucinatii, dar care intelege de
unde provin ;;i alege sa nu cada in capcana lor. Alegerea este
de altfel elementul principal al teoriei lui Glasser.
Intorcandu-ne la cazul Rebeccai, I-am intrebat pe Glasser
cum au de curs vizitele pe care i Ie facea la spital. Cum a reu-
;;it sa vorbeasca eu ea avand in vedere ca era sau eel putin se
comporta ca 0 sehizofrenica?
- Nu am facut altceva decat sa discut ;;i sa stabilesc 0 re-
latie eu ea.
- Despre asta era yorba? Asta este secretul tau?
- Ei bine, eu nu cred ca exista schizofrenie. Desigur, exis-
ta simptome psihotice. Dar, in multe cazuri, este rezultatul
stradaniilor acestor oameni de a trai potrivit unor a;;teptari ex-
cesive fie din partea lor, fie din partea eelorlalti.
- Rebecca era 0 studenta stralucita. Apoi, la un moment
dat, ea nu a mai vrut sa fie a;;a. Nu-;;i dorea decM sa joace brid-
ge ;;i ;;ah ;;i sa dea meditatii doar pentru a se intretine. Toti
membrii familiei aveau studii superioare.
Mumia de la masa din sufragerie 95
Glasser ;;i-a dat imediat seama ca problema ei majora pa-
rea sa fie legata de faptul ca i;;i dezamagise familia din cauza
alegerilor pe care Ie facea.
- Ce face acum?
- Este profesoara la un colegiu ;;i se descurdi foarte bine.
A;;a cum prezenta Glasser lucrurile, totul parea foarte sim-
plu. El ia pacientii care nu raspund la medica tie, la tratamen-
tul de ;;oc sau la cea mai buna terapie pe care 0 poate oferi
aceasta profesie ;;i "stabile;;te relatii cu ei". Desigur, asta este
eeea ce spune el ca face cu pacientii. De fapt el face mult mai
multe. El ii provoaca. Ii incurajeaza sa faca diferite alegeri care
sa fie mult mai in aeord cu dorintele lor adevarate. 9i, de ase-
menea, el da dovada de muM grija ;;i devotament fata de bi-
nele lor.
In cazul Rebeecai a existat un moment-cheie pe care Glas-
ser ;;i-l aminte;;te ca fiind deosebit de semnificativ.
"Domnule doctor Glasser", I-a intrebat ea, "poti sa auzi
voci ;;i totu;;i sa nu fi nebun?"
"Absolut", a asigurat-o el. "Poti sa creezi orice in mintea
ta abita vreme cat ;;tii de unde provine. Nu e nici 0 nebunie in
asta. Lui Beethoven i s-a spus ca este nebun pentru ca auzea
muzica de;;i era surd. Daca Einstein s-ar fi nascut putin mai
devreme ar fi sfar;;it intr-un spital de nebuni din cauza iluziei
sale referitoare la faptul ca lumea fizica functioneaza intr-un
mod diferit fata de eel descris de Newton. La fel s-a intamplat
;;i cu Galileo - I-au pus pe rug ;;i I-au amenintat ca il vor tine
la frigare pana cand va spune ca pamantul este centrul uni-
versului. 9i el a fost de acord in cele dinurma. Nebunie este
atunci cand lncepi sa auzi lucruri care sunt atat de rupte de
realitate incat lncep sa-ti distruga viata."
Glasser a incheiat seria remarcelor sale observand ca exista
o multime de oameni, acolo, afara, care cred ca el este nebun.
- Iluziile sunt un lucru foarte obi;;nuit. Ele apar atunci
cand te abati de la norma intr-o asemenea masura ineat devii
incomod pentru cei din jur. In ee ma prive;;te, psihanaliza este
o iluzie majora. Oamenii cred ca ma in;;el cand spun acest lu-
crlt, a;;a ca iata-ne ajun~i din nou de unde am pleeat.

CAPITOLUL ,
SASE
Domeena Renshaw
Penisul care avea nevoie
de permisiunea bisericii
A tire este interesant nu pentru preferintele sale sexuale ciuda-
shaw a lucrat ca chirurg intr-o mica misiune medicala din
£/nainte sa vina
Zululand, in Statele
Africa. Ea s-a Unite, in anii
specializat in '60, Domeena
urologie, Ren-
ginecolo-
gie ~i neuropsihiatrie, ajungand astfel sa aiM 0 pregatire medicala
solida care i-a permis 0 mai buna intelegere a legaturilor dintre fac-
torii psihologici ~ifizici implicafi in tulburarile psihice. Dupa ce ~i-a
incheiat rezidentiatul in psihiatrie la Universitatea Loyola din Chi-
cago, a ramas in cadrul acestei facultati iar apoi a intemeiat 0 clini-
ca particulara pentru terapia sexuala.
In ultimii treizeci de ani, Renshaw a tratat mii de cupluri cu di-
ferite disfunctionalitafi sexuale ~i afacut cunoscute metodele sale de
terapie sexuala de scurta durata la mii de psihiatri. Programul sau
original consUi din ~apte ~edinte care combina educafia sexuala cu
terapia individuala ~i de grup.
Renshaw ~i-a publicat ideile sale intr-un best-seller, Seven
Weeks to Better Sex (Cum sa-ti imbunatate~ti performantele
sexuale doar in ~apte saptamani), care i-a adus notorietate in in-
treaga hllne pentru abordarea ei sistematica, integratoare ~i eficien-
ta. La inceputul carierei, inainte de a incepe sa se specializeze in te-
rapia sexuala, a scris 0 serie de carti despre copiii hiperactivi ~i de-
spre tratare a victimelor incestului.
Ceea ce te frapeaza la Domeena Renshaw este energia debordan-
ta. Cu accentul sau sud african, statura mica ~i maniera degajata in
Mumia de la masa din sufragerie 97
care vorbe~te despre cele mai explicite aspecte ale comportamentului
sexual, ea este fara indoiala 0 prezenta unica in domeniul psihiatriei
~i al terapiei cuplurilor.
*
* *
Avand in vedere faptul ca Renshaw are 0 practica medica-
la indelungata ~i ca specialitatea pe care ~i-a ales-o este tera-
pia sexuala, un domeniu in care se intalnesc cele mai multe
comportamente bizare, nu este de mirare ca ea a avut cu pri-
sosinta de unde sa selecteze cazuri interesante. Cu toate aces-
tea, ea considera ca pacientul despre care are cea mai vie amin-
te ci pentru lectia importanta pe care i-a oferit-o despre res-
pectul care trebuie acordat sistemului de valori al fiecarui pa-
cient.
Ea ne-a prezentat principalele trasaturi ale acestui caz in
maniera concisa in care se adreseaza medicilor rezidenti·
, avea nevoie sa doarma
Penisul era obosit si
- Intamplarea a facut ca el sa fie un diabetic dependent
de insulina, a inceput Renshaw, evidentiind faptul ca in ceea
ce prive~te impotenta de care se plangea acest pacient erau
implicati atat factori psihologici cat ~i fizici. A venit la noi cu
aproape zece ani in urma. E important momentul pentru ca e
yorba deci de 0 perioada in care Viagra nu aparuse inca. Cu
trei ani in urma, se casatorise pentru a doua oara. Avea copii
mari din prima casatorie.
Cea de a doua soFe, care I-a adus la tratament, era din ce
in ce mai frustrata ~i mai impacientata din cauza ca mariajul
lor nu se consumase inca din cauza problemelor pe care elle
avea cu erectia. La incepul relatiei lor el i-a explicat ca nu poa-
te sa faca sex cu ea inainte de casatorie deoarece este catolic
practicant.

Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
De atunci trecusedi cativa ani, iar el sau cel puFn penisul
lui se dovedea in eontinuare necooperant. In afara de proble-
mele lor sexuale - sau mai degraba de lipsa lor de activitate
sexuala - pareau sa aiba 0 relatie tandra. Certurile lor aveau
ca unic motiv viata sexuala. Cand erau in pat sotia se arata
foarte interesata de barbatul ei, dar de fiecare data acesta se
eschiva ~i in cele din urma adOl'mea.
Penisul avea nevoie de injecfii
Renshaw a inceput prin a stabili dimensiunile medicale ale
cazului barbatului, supunandu-l in acest scop unui examen fi-
zic complet. Ea a descoperit ca dimineata el avea erectie, ceea
ce insemna ca era foarte probabil ca problemele lui sa fie de
natura psihologica. Totu~i,din cauza problemelor cu diabetul
~i a dependentei de insulina, ea I-a trimis la un urolog pentru
a verifica circulatia sanguina din penis, care poate fi afectata
de aceasta boala.
Medicul urolog a gasit intr-adevar 0 oarecare ingustare a
vaselor mici de sange. Din fericire, existau injectii pe care so-
tulle putea folosi pentru a-~i induce chimic erectia. $i putea
sa fie invatat cum sa ~i Ie administreze atunci cand dorea sa
faca sex.
In timp ce Renshaw ne povestea aceste lucruri, nu ne pu-
team scoate din minte imaginea acului imens al seringii dea-
supra bietului penis mititel, obosit ~i necooperant. Ne intre-
bam unde trebuia infipt ace I ac ~i cat de mult trebuie sa doa-
ra. Ea ne-a asigurat ca acul este de fapt foarte mic, iar proce-
dura, chiar daca nu este exact ceea ce am numi un preludiu
sexual placut, dadea intr-adevar "rezultate" consistente. Abia
acum am realizat cat de miraculoasa trebuie sa fie Viagra pen-
tru acele cupluri care au astfel de probleme.
Dupa 0 sap taman a, sotul a venit pentru a i se testa injee-
Fa, iar rezultatul care s-a produs in cabinetul doctorului a fost
de-a dreptul spectaculos. Cu toate acestea, in loc sa alerge aca-
sa la nerabdatoarea lui saFe, bi'irbatul s-a decis in mod inex-
Mumia de la masa din sufragerie 99
plicabil sa se opreasca in drumul catre casa, la un restaurant,
pentru a lua cina. Parca ni-l imaginam stand la 0 masa, igno-
randu-~i penisul neastamparat care-i zvacnea in pantaloni in
favoarea unui cocteil de erevete.
- Cand a ajuns acasa, a spus Renshaw, erecFa ii disparu-
se. Sotia a fost foarte furioasa ~i a insistat ca el sa-~i faca 0 alta
programare la doctor. De data aceasta, a spus ea, va merge cu
el ~i va invata ea insa~i cum sa-i faca injectia.
Eram gata sa 0 intrebam pe Domeena cum poate sa fie in-
vatat cineva sa faca acest lucru? Exista un penis de jucarie pe
care se putea exersa sau sotia trebuia sa experimenteze pe bar-
batul ei? $i, din nou, imaginatia no astra a inceput sa lucreze
fara voie. Pardi vedeam penisul individului expus pe masa de
operatie, aeoperit cu acele halate ehirurgicale din care doar ca-
pul este lasat la vedere. Doctorul ~i sotia stau deasupra micu-
lui pacient cu un ac imens. Mana femeii tremura, a~a di doc-
torul este nevoit sa 0 ajute sa indrepte acul eatre Fnta.
Penisul este hartuit
,
Renshaw a intrerupt aeeasta fantezie.
- EI intarzia sa apara. Programul nostru se intinde doar
pe durata a ~apte saptamani, iar noi ne aflam atunci in cea de
a ~aptea ~i ultima saptamana de terapie. In cele din urma a ve-
nit, dar era teribil de suparat. Sotia lui, care-l insotea, era foar-
te furioasa.
Renshaw i-a convins pe cei doi sa se calmeze, apoi i-a in-
trebat ce se intamplase. Era evident ca avusese loc 0 ruptura
majora intre ei. Chiar ~iin toti ace~ti ani in care avusesera con-
f1icte din eauza lipsei de activitate sexuala, ei reu~isera sa ra-
mana respectuo~i ~i plini de afeetiune unul fata de celalalt.
- Ceea ee se intamplase, ne-a explicat Renshaw, a fost ea
sotul s-a trezit intr-o dimineata la ora doua ~i a gasit-o pe so-
Fa lui cu penisullui in mana stanga ~i cu seringa incarcata in
mana dreapta. Intre dinti, tinea 0 lanterna pentru a ilumina
zona de operare.
100 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Cred ca nu mai e nevoie sa spunem ca barbatul a fost de-a
dreptul ~ocat sa-~i vada consoarta pe punctul de a-i adminis-
tra 0 injectie in penis, in toiul noptii. Se pare ca ea planuise
sa-i provoace chimic 0 erectie far a consimtamantullui ~i sa
faca sex cu el in timp ce dormea.
Sotul era terifiat de comportamentul sotiei lui. Ea era la
randul ei indignata pentru ca el sabotase eforturile lor de a
avea 0 viata sexuala normala - de a avea vreo viata sexuala.
- Cand am auzit aceasta poveste, mi-a fost foarte greu sa
ma abtin sa nu rad, a recunoscut Renshaw. Dar eram hotara-
ta sa aflu ce se intampla.
Penisul se apara singur
Acest incident critic i-a oferit lui Renshaw ocazia sa cer-
ceteze mult mai in amanunt ce se intampla cu sotul ~i sa afle
de ce acesta, in ciuda intentiilor sale decla~ate, se opunea cu
atata fermitate ca actul sexual sa aiba loco Impingand lucru-
rile cat mai delicat cu putinta, ea a clarificat in cele din urma
situatia.
Barbatul era catolic practicant. De~i divortase legal cu ani
in urma, biserica nu recunoscuse inca anularea primei casa-
torii.
- Procesul de anulare dura mult timp pentru ca oamenii
bisericii trebuiau sa-i investigheze pe cei doi soti. EI avea con-
vingerea ca numai atunci cand biserica il va absolvi de primul
sau mariaj ~iil va anula, va fi liber chiar ~i numai pentru a se
gandi sa faca sex. A recurs la programul respectiv. Executa
mangaierile ~ipreludiul, dar cand ajungea la momentul pene-
trarii nimic nu-l convingea sa 0 faca.
Prin urmare, acesta era un caz clar de autoaparare morala.
Penisul refuza sa coopereze cu programul pentru ca nu pri-
mise inca permisiunea bisericii de a-~i consuma noul mariaj.
- Dupa incheierea programului, cu opt sau noua sapta-
mani mai tarziu, sotul a primit actul de anulare a primei ca-
satorii. Curand dupa aceea el ~i-a consumat mariajul.
Mumia de la masa din sufragerie 101
Fara sa mai a~tepte indemnul nostru, Renshaw a inceput
Sa ne vorbeasca despre ceea ce a invatat din acest caz referi-
tor la terapia de cuplu.
- Avem de invatat atat de multe lucruri din acest caz, de-
spre ceea ce inseamna sa fii impins de la spate, sa fii cons trans,
sa spui cu gura ta "Da, vreau terapie sexuala" in timp ce pe-
nisul, in limbajul sau propriu, spune "Nu! Nu sunt gata pen-
tru asta!".
Renshaw s-a intrerupt un moment gandindu-se cat de inu-
til este sa impingi pe cineva sa faca un anumit lucru pentru
care el nu este pregatit.
- A fost inutil ~i fara nici un rezultat acest efort al sotiei
lui de a incerca sa-~i forteze sotul ~i sa injecteze bietullui pe-
nis in speranta eEl el nu se va trezi din somn.
Penisul prefera sa navigheze
In ciuda faptului ca am avansat destul de mult in ce pri-
ve~te procedurile chimice de inducere a erectiei, Renshaw sus-
tine ca decizia de a Ie administra trebuie luata tinand cont de
sentimentele ~i nevoile reale ale oamenilor.
- Chiar daca-ti administrezi injectii sau pas tile de Via-
gra, erectia nu se va produce daca nu e~ti cooperant. Pasti-
lele au aparut pe piata la 16 aprilie 1998. Am primit atunci
un telefon de la un cuplu - de fapt de la 0 femeie - care
fusese la clinic a pentru terapie sexuala cu noua ani in urma.
Era 0 doamna foarte galagioasa. Vorbea intruna. Sotul ei nu
manifesta nici un fel de interes sexual. Cu toate aces tea 0 iu-
bea~i nu se gandea sa divorteze. Pentru a face sex ea trebu-
ia sa traga de el. De fiecare data el era prea obosit pentru
asta. Spunea ca a doua zi 0 sa mearga cu iahtul a~a ca va tre-
bui sa se scoale devreme. In cele din urma ea I-a tarat pana
la clinica.
- Cu toate ca avea ~aizeci ~i doi de ani, sotul arata mult
mai tanar. Avea erectii normale ~i i~i satisfacea nevoile sexu-
ale masturbandu-se, lucru pe care nu-l putea divulga sotiei
102 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
lui. Cel mai bun ajutor pe care I-am putut oferi acestui cuplu
a fost sa 0 invat pe sotie sa se masturbeze ~i sa 0 incurajez
sa-~i ia un vibrator cu care sa-~i satisfaca propriile dorintele
sexuale. Nu m-am mai gandit la ea ani de zile, pana in mo-
mentul in care m-a sunat ~i m-a intrebat daca imi mai aduc
aminte de ea.
"Cum a~ fi putut sa te liit?" i-a spus Renshaw sotiei.
De fapt, singurullucru de care i~i aducea aminte era ca so-
tul ei obi~nuia sa navigheze pe lacul Michigan pentru a scapa
de plangerile ~i sacaielile ei permanente.
"Credeti ca ati putea sa-i prescrieti Viagra sotului meu?" a
intrebat-o femeia intr-un final, dezvaluind astfel motivul pen-
tru care 0 sunase.
"Cu siguranta", i-a raspuns ea pacientei, dar trebuie sa vina
la cabinet.
"Ei, vedeti. Ma intrebam daca ati putea sa-mi dati mie re-
teta."
"Imi pare rau", a raspuns Renshaw, dandu-~i seama ce pu-
nea femeia la cale, "dar trebuie sa-i iau tensiunea ~i sa vad
daca este in regula din punct de vedere medical."
"Inteleg", a spus femeia, gandindu-se la un alt mod de a-~i
pune planul in aplicare. "Ei bine, daca obtin aceste pastile, cre-
deti ca a~ putea sa-i strecor seara cate una in cana lui cu cio-
colata fierbinte."
"Nu, nu puteti sa faceti asta. Nu este etic ~i in plus nimeni
nu 0 sa va dea aceste pastile. Trebuie sa-i fie date pacientului."
Ceea ce nu ~tia Renshaw era di pastilele de Viagra se pu-
teau obtine prin Internet. Nu trebuie decat sa raspunzi la ca-
teva intrebari ~i sa plate~ti 50 de dolari, iar compania iti va tri-
mite 0 reteta.
Femeia a tacut un moment dupa care a intrebat:
"Credeti ca Medicare va pUHi aceste pas tile pentru ca so-
tul meu are ~aizeci ~i noua de ani?"
Renshaw i-a raspuns ca nu ~tie.
- Nu am mai ~tiut nimic despre ea de atunci, dar sunt si-
gma di sotul ei inca mai navigheaza in loc sa ia Viagra.
103
Mumia de la mas a dirl. sufragerie
Variatiuni pe aceea~i tema
- Cazul care m-a uimit cel mai mult a fost acela al unui
cuplu de peste patruzeci de ani. Ea era profesoara ~i avea pa-
truzeci ~i patru de ani ~i el era inginer ~i avea patruzeci ~i ~ap-
'te de ani. Mariajullor incepuse cu douazeci ~i trei de ani in
urma ~i ramasese neconsumat.
$tim cu totii ca acest fenomen al cuplurilor care se casato-
resc dar nu au viata sexuala este pus in discutie insuficient.
$tim de asemenea ca Renshaw ~i angajatii ei vad sute de ase-
menea cupluri de-a lungul anilar. Cu toate acestea, parea des-
tul de neobi~nuit ca acest cuplu nu reu~ise sa aiba relatii se-
"male vreme de peste doua decenii.
Cand cuplul cu pricina a venit la clinic a, Renshaw a fost
curioasa sa aile inainte de orice un anumit lucru.
"De ce acum?" i-a intrebat ea pe cei dol.. "De ce abia dupa
douazeci ~i trei de ani v-ati gandit sa va rezolvati problema?
De ce nu v-ati obi~nuit pur ~i simplu cu situatia asta?"
Sotia a privit in jos dupa care a spus foarte incet:
"Nu am ~tiut ca exista un loc ca acesta unde putem fi aju-
taW'
Cand ne-a spus aceasta poveste Renshaw suna trist. Sunt
atat de multe cupluri care au nevoie de ajutor, iar cele mai
multe dintre ele nu au nici cea mai mica idee ca pot fi ajutate.
Pentru mai bine de 80 la suta dintre cuplurile pe care Ie vede,
tratamentul oferit de Renshaw are rezultate bune. Chiar ~i cei
care nu se vindedi complet constata 0 imbunatatire semnifi-
;cativa a relatiei lor sexuale. Cu toate acestea, bugetul ei este
atat de saracacios incat cu greu i~i poate intretine clinica. Mul-
te din companiile de asigurari nu platesc tratamentul. Listele
sale de a~teptare sunt lungi, dar cei mai multi dintre clienti
nu-~i pot permite decat costuri minimale.
- Inainte sa ajunga la mine, acest cuplu fusese la mai
multi doctori ~i facuse terapie de cuplu, dar nimeni nu a pu-
tut sa-i ajute pentru ca problema lor nu era de natura sexua-
la. Nimanui nu i-a trecut prin cap sa-i intrebe macar de ce nu
104
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
fac sex. In cazul acesta, ceea ce-i impiedica pe cei doi sa aiba
o relatie sexuala era faptul ca soFei ii era teama de durerea pe
care ar putea-o avea in momentul penetrarii.
Ca urmare a unor discutii lini~titoare, a dHorva saptamani
de tranchilizante ~i a unei creme anestezice locale pentru des-
chiderea vaginului, cei doi ~i-au putut consuma in cele din
urma mariajul. Ambii ~i-au exprimat regretul pentru anii de
placeri pe care ii pierdusera.
Confesiuni
Trecand in revista cazurile de acest gen pe care Ie-am au-
zit pana acum, ne-am pus intrebarea de ce exista atat de mul-
te variatii ale comportamentului sexual. In cazullui Jeffrey, de
exemplu, aveam de-a face cu un individ care se ata~ase foar-
te mult de 0 vaca. Un alt terapeut pe care il cunoa~tem, au-
zind de cartea aceasta la care lucram, ne-a relatat cazul unui
pacient de al sau caruia ii placea sa faca sex cu pisicile. Cfmd
a fost intrebat daca prefera pisicile sau motanii, el a replicat
indignat: "Ma luati drept homosexual?"
Pentru Renshaw, faptul ca asemenea cazuri neobi~nuite
sunt foarte numeroase se explica, dincolo de tabuurile eviden-
te asociate cu sexul, prin modalitatile deosebit de variate in
care oamenii cauta sa se elibereze. Cu 0 seara inainte de con-
versatia noastra, ea fusese consultata de un alt terapeut, care
trata un cuplu in care sotul avea fantezii sadomasochiste care
o deranjau pe sotie. Cei doi nu dadusera curs nici unuia dintre
delirurile batau~e ale sotului, asHel ca problema lor provenea
din vina pe care ace~tia 0 resimteau doar gandindu-se la aceste
lucruri.
- De atat de multe ori terapeuFi vin in intampinarea ne-
voii de confesiune a oamenilor. Adeseori glumesc cu pacien-
tii mei spunandu-le ca am un guler de preot in sedarul de jos
al biroului pe care am sa mi-l pun in momentul in care vor in-
cepe sa se confeseze. Tinand in tine secretele nu faci decat sa-ti
spore~ti anxietatea. Oamenii au nevoie sa vorbeasca cu cine-
Mumia de la mas a din sufragerie 105
va despre problemele lor, iar terapeutul poate sa indeplineas-
ca un asemenea rol.
Renshaw a ilustrat acest punct de vedere relatandu-ne un
caz pe care ea il tratase cu douazeci ~i cinci de ani in urma.
- E vorba de doi parinti care au venit la mine impreuna
cu fiica lor de ~aisprezece ani - 0 fata inalta ~i tot atat de so-
ciopata pe cat putuse sa faca Dumnezeu pe cineva. Era la li-
ceu, iar in timpulliber lucra pe undeva. La un moment dat a
inceput sa se plictiseasca de munca ei, a~a ca intr-o buna zi a
sarit intr-un autobuz care mergea la aeroportul O'Hare. Era in
toiul iernii. Ajunsa acolo s-a dus pana la poarta pentru Uni-
ted Airlines ~i a luat un tichet de imbarcare. Acest lucru se in-
tampla pe vremea cand securitatea aeroportului nu era ceea
ce este astazi.
Renshaw parea intrucatva amuzata de aceasta intamplare.
Chiar daca imoralitatea comportamentului fetei 0 indigna, ga-
sea totodata ceva nostim in indrazneala de care aceasta dadu-
se dovada. In cele din urma, fata a ajuns la Honolulu unde, cu
ultimii ei dolari, a luat autobuzul catre plaja. Acolo a furat por-
tofelele de sub prosoapele celor care stateau la plaja, dupa care
s-a dus la cumparaturi folosind cartile de credit pe care Ie ga-
sise in portofele.
In cele din urma tanara fata s-a plictisit de Hawaii, a~a ca
~i-a pus in gand sa faca 0 escapada in California. In timp ce
incerca sa faca uz de cartile de credit furate pentru a cumpa-
ra un bilet de avion, a fost prinsa de autoritati ~i bagata la 1:n-
chisoare. Afland despre cele intamplate, tatal ei a luat avionul
pana in Hawaii, a scos-o pe fiica sa din inchisoare ~i a adus-o
acasa. Aici, a decis sa-~i duca odrasla la Clinica Loyola pentru
a vedea ce se petrecea cu ea.
- Mama era cu aproape 0 palma mai inalta decat tatal.
Acesta era un om foarte dragut ~i pa~nic in vreme ce soFa lui
era 0 femeie au tori tara, aroganta ~i ve~nic furioasa. Venisera
impreuna la clinica. Am fost supervizorul rezidentului pe care
I-au consultat. Intamplarea a facut ca acesta sa fie un preot care
se specializa in psihiatrie. Atunci cand a consultat-o pe fata
era imbracat in haine civile. In opinia lui fata era sociopata. El
106 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

le-a spus pEirintilor di fata lor nu avea nevoie de spitalizare.

Ea avea nevoie doar de terapie. $i inainte de toate, avea nevo-
CAPITOLUL SAPTE,
ie de limite.
Violet Oaklander
Auzind acestea, mama s-a ridicat in picioare ~i a spus foar-
te furiaasa: "Fata mea nu are nevoie de psihiatru ci de un pre-
at catolic!", dupa care cei hei au ie~it ca a furtuna din birou.
Dupa aceea, Renshaw I-a supervizat pe terapeut ~i I-a in-
trebat de ce nu s-a a~ezat pur ~i simplu jos, punandu-~i gule-
rul ~i spunand acelei familii ca el era preot. Ce-i drept, avuse-
Terapie cu un ~arpe rozator
se de-a face cu 0 situatie la care cu siguranta ca nu s-ar fi a~- ~i en 0 !70parla cu corn
teptat niciodata. El a explicat ca a fast atat de ~ocat de pleca-
rea rapida a mamei ineat a uitat cine era ~i cu ce se ocupa in
timpul cat nu era la clinica.

<Violet
. domeniul
pentruterapiei
rand Oaklander copiilor.
este Ea
una dintre
11lodulcreativ este cunoscutii
figurile
in care se in
de pri11lul
i11lportante
folose~te din
jocuri,
piipu~i, muzicii ~ipove~ti pentru a-i ajuta pe copiii cu probleme. Car-
tea sa, Windows to Our Children (Ferestre pentru copiii no~tri),
este consideratii una dintre sursele standard pentru lucru cu copii
~i adolescenti, in special de ciitre aceia care urmeazii 0 abordare ex-
peri11lentaliigestaltistii. De-a lungul carierei sale, Oaklander a dez-
voUat ~i a prezentat met ode foarte eficiente pentru a trata probleme
precUln l1iperactivitate, traume infantile, timiditate excesivii, autism
~i agresivitate.
in prezent, Violet pregiite~te terapeuti din lumea intreagii pen-
tru a lucra cu copiii ~i adolescenfii ~i este profesor adjunct la Insti-
tutul Universitar Pacifica situatin apropiere de Santa Barbara, Ca-
lifornia, unde ea s-a stabilit.
*
* *

Oaklander nu ~tia despre acest baiat deeat ca este pericu-

los. In noaptea din ajun mama lui sunase innebunita pentru
ca fiui ei de paisprezece ani a alergase prin toata casa cu un
cutit in mana. Ii fusese teama ca a s-o omoare.
108
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- A mai facut ceva de genul acesta inainte? a intrebat Vio-
let, temandu-se pentru propria ei siguranta ~i in acela~i timp
intrebandu-se daca era intr-adevar persoana potrivita pentru
a discuta cu acest baiat.
- Nu, a recunoscut mama lui, niciodata nu s-a mai intam-
plat a~a ceva. E adevarat ca uneori se infurie foade tare pe so-
tul meu, tatallui vitreg. Cand ati putea sa-l vedeti?
Prima impresie
Cei de la clinic a i-au programat chiar in urmatoarea zi.
Odata ajun~i, Oaklander a ie~it sa-i intampine pe Hlnar ~i pe
mama lui, oarecum tematoare fata de adolescentul despre care
aflase ca manuia cutitul ~i ca era un potential violent. In sala
de a~teptare se afla un baiat subtirel, care zambea. Avea un
~arpe uria~ infa~urat in jurul gatului. La vederea lui Violet a
scos un tipat de spaima.
"Doarnne, Dumnezeule!" a strigat ea, "ce mai e ~i asta?"
"Este un ~arpe", a spus baiatul cu mandrie, dupa care i-a
apucat capul ~i I-a indreptat in directia ei. $arpele ~i-a scos lim-
ba lunga ~i sub tire cu care a inceput sa plesneasca aerul. "Vreti
sa-l tineti?"
"Nu, multulnesc."
$arpele era imens - avea peste un metru lungime, 0 cu-
loare maro murdar ~ipete pe tot corpul. Sigur nu 0 fi fost otra-
vitor? Oare l-ar fi lasat mama lui sa mearga peste tot cu un
9arpe otravitor? AP?i i~i aduse aminte ca el 0 a111enintase pe
aceasta cu un cutit. In acel moment ~i-a dat seama ca mama
lui era acolo; a facut cuno9tinta cu ea 9i ~i-au strans mainile.
Aceasta zambea amabil fara sa para catu9i de putin deranjata
de prezenta ~arpelui.
Oaklander a facut tot posibilul sa para cat mai lini~tita,
dupa care i-a condus in biroul ei. Dupa ce s-au a~ezat confor-
tabil sau cel putin pe cat de confortabil se putea avand in ve-
dere faptul ca 0 reptila care arata periculos se tara pe umerii
clientului sau, ea I-a intrebat pe baiat cum 11cheama.
Mumia de la masa din sufragerie 109
"Gregory", a raspuns el vesel.
,,$i pe prietenul tau de acolo?" a spus ea aratand in direc-
tia chestiei de culoare maro care ii incolacea trupul firav.
,,0, el este doar $arpele. Nu are un nume."
"Inteleg."
"Vreti sa-l tineti?" a intrebat-o el din nou.
"Nu, nu, e in regula." Aratarea aceea nenorocita avea 0 lim-
ba enorma. Parea destul de lunga ca sa ajunga pana la ea in
caz ca i-ar fi trecut prin cap a~a ceva. "In plus", a adaugat ea,
"nu ~tiu cum se tine un ~arpe."
,,0", a asigurat-o Gregory, "nu aveti de ce sa va fie frica.
Nu va face nimic. Este doar un ~arpe rozator."
"Asta insearnna ca nu este otravitor?" I-a intrebat ea, apoi
s-a uitat la mama lui pentru a-i confirma acest lucru. Mama
lui Gregory a zambit ~i a dat din cap in semn de aprobare.
"Nuu, el mananca doar iepuri, popandai 9i alte animale de
genul asta. Le stoarce de sange pana ce mor."
Ultima remarca nu prea a avut darul sa 0 lini~teasca pe
Violet. Cu toate acestea, era mandra de priceperea - ca ~i de
bunavointa - de care dadea dovada in a se apropia de copii
indiferent de situatia lor. Despre acest baiat cu greu se putea
spune ca este violent - parea mai degraba pa~nic ~i lipsit de
aparare - dar niciodata nu poti sa ~tii ce se ascunde in spa-
tele unor astfel de impresii. Violet nu avea fobie de gerpi, dar
nici nu-i placeau. In ciuda a ceea ce ii spunea ratiunea, ea s-a
intins catre ~arpe 9i I-a atins, ferindu-se cat putea de gura lui.
Era mai neted decat crezuse ea. Gregory era incantat.
"Ii place sa fie atins", spuse el.
,
Un tratament silentios
Oaklander a incercat sa-l angajeze pe Gregory intr-o discu-
tie, dar acesta nu raspundea la intrebari 9i in general nu prea
avea chef sa vorbeasca. Nu facea decat sa stea acolo, cu un
zambet pe fata, tinandu-~i 9arpele pe care din cand in cand il
ageza ba pe umeri, ba in bratele sale.
110 Jeffrey A. Kottlel~ Jon Carlson
"Gregory, tu ~tii de ce te afli aici?" I-a mtrebat Oaklander.
El ~i-a ferit privirea.
Violet s-a mtors catre mama lui.
"Ati putea sa-mi spuneti ce v-a determinat sa-l aduceti pe
Gregory aici? In felul acesta 0 sa afle ~i el ca eu ~tiu ce s-ain-
tamplat."
"Ei bine", a inceput ea timid, "ieri Gregory a fugit dupa
mine cu un cutit, iar acest lucru m-a speriat. Dar nu cred ca
intention a sa ma raneasca", a adaugat ea vehement.
Gregory s-a uitat zambind la mama lui.
. "Gregory", i-a spus Violet, "te superi daca iti pun cateva
intrebari?"
A dat din umeri.
"Ma intreb daca dormi bine noaptea. Ai cumva co~ma-
ruri?"
Gregory a privit-o zambind in timp ce i~i mangaia ~arpe-
Ie.
"Ce poti sa-mi spui despre pofta ta de mancare? Ce iti pla-
ce sa mananci?"
,,$erpilor Ie place sa manance ~oareci. $i pasari."
"Dragut. Dar ce poti sa-mi spui despre tine. Tie ce iti pla-
ce sa mananci?"
A dat din umeri.
Lucrul acesta era foarte ciudat. Intr-un anume fel, Grego-
ry se comporta aproape ca un autist - imobil ~i fara sa reac-
tioneze. Singurullucru care parea sa-i starneasca interesul era
orice fel de conversatie care avea legiitura cu ~arpele.
Oak lander ~i-a examinat foarte atent clientul. De~i avea
paisprezece ani, era foarte firav. Avea un par blond dirliontat.
~i cu toate ca nu vorbea, multumindu-se sa dea din cap ~i din
umeri, el a ramas zambitor pe parcursul intregii ~edinte. In
aceasta situatie, Oaklander i-a adresat mamei lui mtrebarile
care se pun de obicei la prima ~edinta. Daca avea frati sau su-
rori (nu), despre ~coala (0 ura), daca avea prieteni (nu avea
nici unul), despre tatal sau adevarat (i-a parasit cand Grego-
ry avea trei ani, iar de atunci nu a mai avut nici un semn de
la el), despre relatia cu tatal sau vitreg (il ura) ~i despre evo-
Mumia de la masa din sufragerie III
lutia lui din copilarie (normala pana la varsta de patru ani).
Mama lui Gregory a raspuns pe scurt ?i raspicat la fiecare m-
trebare cu exceptia eelor referitoare la relatia dintre sotul ei ~i
Gregory unde raspunsurile ei au fost ceva mai elaborate. Ea a
recunoscut ca sotul ei era extrem de intolerant cu baiatul ?i d
il agresa verbal iar uneori era chiar nevoita sa intervina pen-
tru ca acesta sa nu-Iloveasca. Pe parcursul acestei conversa-
tii, Gregory nu a reactionat in vreun fel deosebit; stiitea pe sca-
un ~i i~i mangaia ~arpele. Oaklander s-a gandit cum ar fi daca
s-ar intalni doar cu el- ma rog, asta daca nu includem 9i 9ar-
pele.
La urmatoarea gedinta, programata doar cu Gregory, aces-
ta a venit din nou cu tovara?ullui. Oaklander s-a gandit sa-i
ceara sa-9i lase 9arpele acasa, dar instinctul ii spunea ca aces-
ta nu ar fi eel mai potrivit mod pentru a incepe 0 relatie buna
eu el; mai degraba m felul asta il va obliga sa se desparta de
singura persoana ... ma rog, reptila - de care se simtea apro-
piat.
Gregory stiHea pe scaun alintandu-9i ca de obicei ?arpele,
dar altfel era complet rupt de lume. Nu se uita la Violet ?i nici
nu era atent la ce spunea ea. Se comporta de parca ar fi fost
singur in camera.
"Mama ta mi-a spus ca nu te simteai prea bine la ~coala ?i
ma intrebam dad ai putea sa-mi zici cate ceva despre acest
lucru."
Nici un raspuns. Nici 0 reactie. Parea ca nu 0 auzise. Ni-
mic altceva decat mangaiatul ritmic al ?arpelui.
"Vad ca e9ti foarte preocupat de 9arpele tau."
De fiecare data cand Violet mentiona 9arpele, Gregory re-
venea cu picioarele pe pamant. Oaklander ~i-a dat seama ca
singurul subiect care l-ar interesa ?i l-ar pune in contact cu ea
ar fi fost sa discute despre ?arpe. EI ignora complet toate ce-
lelalte subiecte sau incercari din partea ei de a vorbi cu el.
Nu manifesta nici un fel de interes fata de lucrurile din ca-
mera: jocurile de pe rafturi, lucrarile de arta, un co? cu instru-
mente pentru percutie, tobe, papu9i, tava cu nisip. Pana in aceI
moment el nici macar nu aruncase 0 privire in directia lor.
112
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
,,~i unde l-ai inHUnit pe prietenul tau?"
"In de~ert, in spatele casei noastre."
"A~a deci. ~i unde 11tii pe ~arpe?"
"I-am luat 0 cu~ca. Acolo sta el."
Atiita vreme cat Oaklander se rezuma sa discute despre
~arpe, Gregory se arata cooperant chiar daca raspunsurile lui
erau laconice. In momentulin care ea incerca sa discute de-
spre orice altceva, Gregory disparea pur ~i simplu din peisaj.
Astfel, Violet a aflat 0 multime de lucruri in timpul celei de a
doua ~edinte - dar toate se refereau la ~arpe. Ea a aflat ca
acestuia ii placea cel mai mult sa manfmce ~oareci ~i ca Gre-
gory trebuia sa depuna eforturi considerabile ca sa-i prinda
pentru el. In fond a fost impresionata de dH de multe lucruri
~tia el despre ~erpi.
Jocul1n nisip
Exact in momentul in care Oaklander se gandea ca facuse
oarecare progrese, Gregory ~i-a facut aparitia la cea de a treia
~edinta eu 0 geanta plina eu ~erpi. Asta nu era bine deloc.
In acea saptamana, mama lui Gregory ii daduse telefon
pentru a-i aduce la cuno~tinta ca ni~te copii il batusera la
~coala. EI a refuzat sa se mai duca acolo pentru ca profesoa-
ra nu i-ar fi dat voie sa vina cu ~erpii. Oaklander a realizat
astfel cat de important fusese faptul ca ea ii permisese lui
Gregory sa vina cu ei la ~edinte, chiar ~i cu geanta aceea pli-
na ochi eu ereaturi ~erpuitoare care incepusera sa fo~neasca
pe podea.
Mai mult decat atat, Oaklander a scos un aparat Polaroid
~i s-a oferit sa-i faca poze lui Gregory impreuna eu ~erpii lui.
Dupa aceea le-a pus pe un panou pe care il atarna pe perete
inainte de fiecare ~edinta. De fiecare data cand venea, el se du-
cea imediat sa se uite la pozele facute la ~edinta anterioara.
"Aici este Lady", arata el. "Ea este regina ~erpilor mei. Iar
aici este Tyrone, celalalt ~arpe rozator. Cred ca este varul ~ar-
pelui."
Mumip de la masa din sufragerie 113
EI insista ca Violet sa scrie numele aces tea in dreptul fieca-
rei fotografii, iar dedesubt sa adauge "Proprietatea lui Grego-
ry".
Gregory era atras de fotografiat ~i se impliea foarte multo
Cand Oaklander i-a adus aminte de ineidentul cu bataia, ener-
gia lui s-a dizolvat iar el a "disparut" pur ~i simplu. Ea s-a in-
Ors imediat la discutia despre fotografiile cu ~erpi, iar el a in-
eput sa devina iara~i ceva mai vioi. La cea de a patra ~edin-
a, Gregory a venit cu un ~arpe nou, de un fel pe care Oaklan-
er nu-l mai vazuse niciodata.
"Pot sa-l pun in cutia cu nisip?" a intrebat-o el. Ji place ni-
ipul pentru ca vine din de~ert."
"Nu, Gregory, ma tern ca nu poti sa faci asta. Nu este 0 cu-
ie cu nisip adevarata. Se nume~te tava de nisip." Era 0 cutie
e lemn de aproximativ jumiitate de metru pe un metru, a~e-
ata pe 0 masuta. Era umpluta cu nisip alb, pur, iar pe un raft
deasupra ei se aflau tot felul de obiecte in miniatura: copaci,
case, oameni, lucruri simbolice precum stele, cruci, mon~tri,
imale, figurine, scoici, pietre ~i alte asemenea.
"La ce folose~te?"
"Ei bine, copiii ca ~i adultii construiesc tot felul de scene
e nisip folosind oricare dintre obiectele de pe rafturi. Ei po-
estesc despre aceste scene iar uneori eu Ie cer sa pretinda ca
unt unele dintre acele figurine ~i sa-mi spuna cum se simt.
au ei reprezinta un vis pe care I-au avut sau un loc sigur pe
are ei ~i l-ar dori sa-l aiba, ~i tot a~a."
Pentru prima data, Gregory a manifestat un real interes
erttru alteeva decat ~erpii sai. El s-a a~ezat pe un scaun, in
ata tavii, ~i a ineepuAtsa aranjeze 0 gramada de soldati, un
anc ~i 0 piatra mare. In acea zi adusese eu el 0 broseuta raioa-
a, Myra, ~i bineinteles un ~arpe nou. A intrebat-o pe Violet
claca poate sa puna macar broseuta in varful pietrei.
"Nu am sa pun ~arpele pe ea, dar broasea nu va mi~ca pia-
tra. 0 sa am grija ea ea sa nu faca asta", a spus el.
Parea ceva inofensiv, a~a ea Oaklander i-a dat voie lui Gre-
gory sa 0 puna pe piatra. Lucrul acesta parea sa aiba 0 impor-
tanta deosebita pentru el. Pe rafturi se mai gasea un ~arpe de
'"
114 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
jucarie, pe care Hlnarull-a introdus bineinteles imediat in sce-
na. Cat timp a aranjat aceste obiecte el nu a vorbit deloe fiind
foarte absorbit de ceea ce facea. Jocul acesta parea sa-i placa
foarte mult. Broasca se uita foarte atent dar, a~a cum promise-
se el, nu ~i-a paras it loeul.
"Vrei sa-mi poveste~ti despre seena ta de pe nisip?"
Gregory a ignorat-o continuand sa-~i aranjeze lucrurile
dupa placul sau. El a pus caFva soldati, morti, sa stea cu fata
in sus. De~i era uimita de scena de razboi ~i de broasca ee sta-
tea pe piatra, Violet nu-~i putea imagina ce insemnau ele.
"Broasca ta este pusa bine la adapost pe piatra, departe de
violenta. Ma intreb daca Myra se simte in siguranta."
"Uuuh!"
"Pariez ca ~i tu vrei sa te poti simti in siguranta uneori."
Acesta a fost singurul comentariu pe care I-a facut. Cand
timpul a expirat, el ~i-a luat ~arpele, a pus-o pe Myra in buzu-
nar ~i a ie~it din birou fara maear sa-~i ia la revedere.
Terapia ~arpelui
In urmatoarea saptamana, Oaklander a facut cuno~tinta cu
un nou prieten, Bert. Era un popandau, 0 creatura care arata
inspaimantator ~ieareia Ii crescusera coarne pe cap, ehiar dea-
supra ochilor. Parea un animal periculos, cu ~iruri de tepi pe
spate ca 0 armura ~i care se uita in jur suspieios ca ~i cand nu
prea ar fi vrut sa stea pe acolo.
Oaklander ~i-a facut datoria ~i i-a fotografiat pe Bert ~iGre-
gory impreuna, a~a ca de fieeare data. Pe spatele ei, baiatul a
scris cu grija "Bert, proprietatea lui Gregory".
Trecuse destul de mult timp de cand se intalneau, dar
Gregory continua sa nu vorbeasca eu Oaklander despre pro-
blemele pe care Ie avea in familie ~i la ~cola. Ei nu puteau sa
discute decat despre ~erpi sau despre Bert, caz in care el ofe-
rea raspunsuri scurte referitoare la locul unde i-a gasit sau la
mancarea lor preferata. Cel putin, Violet reu~ise sa-~i depa-
~easca intr-o oarecare masura aversiunea fata de reptile, ast-
Mumia de la masa din sufragerie 115
fel ca acum putea sa tin a un ~arpe in mana, far a sa se mai
teama. De fapt, in timpul unei ~edinte, ei au construit 0 cursa
cu obstacole in jurul camerei folosind jucarii ~i euburi, dupa
care fiecare a luat cate un ~arpe ~i i-au pus la intreeere de la
un capat la altul al incaperii. Violet nu era sigura daca baia-
tul era ceva mai bine acum, dar in schimb avea certitudinea
ca ei incepusera sa-i placa intalnirile lor mai degraba neobi~-
~:LUite. Uneori stateau amandoi pe podea privind la ~erpii care
.se tarau prin camera prin tunelele pe care Gregory Ie con-
struise din cuburi.
Intr-o buna zi, ei i-a venit in minte 0 idee. In loc sa vor-
l;peasea cu Gregory, lueru care se dovedise extrem de dificil,
ea ~i-a dat seama ca ajunsese sa aiba relatii destul de bune
~eu ~arpele, cu Lady sau cu Tyrone pentru a putea sa Ii se
~adreseze lor direct. S-a uitat mai intai la Gregory, apoi a
~Spus:
~.• "A~ vrea sa-ti imaginezi ca poti vorbi pentru prietenii tai
!.~ica ei la randullor pot vorbi ~i pot spune unele lucruri pe
\care tu ai vrea sa Ie spui. Poti sa faei asta? Vreau foarte mult
(sa vorbesc cu ei!"
Gregory a dat prudent din cap nefiind insa prea sigur 1a
(ceea ce se angaja.
"Bine", a spus ea pe un ton prin care voia sa-i arate ca toc-
!imai incheiasera un fel de intelegere. Apoi s-a uitat la ~arpele
.rozator care se tara pe podea; numele lui era Unu.
"Hei, ~arpeUnu, ce faei azi?"
"Bine", a raspuns Gregory pentru prietenul sau, faeandu-~i
astfe1 intrarea in joe.
"Ai prieteni, domnule ~arpe?"
°
"Sigur. multime", a raspuns Gregory concentrandu-se
serios asupra a ceea ce avea sa spuna.
,,~i ce faceti voi impreuna?"
,,0, prindem ~oareei, starn la soare, tot felul de lucruri din
astea."
~i astfel ~edintele au 1uat 0 turnura noua.
"Hei, ~arpe", spunea Violet, "te simti singur uneori? Cred
ca este foarte trist sa stai singur intr-o eu~ca."
I
116 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Da", raspundea Gregory m numele ~arpelui, "chiar ca ma
simt singur. In timpul zilei dilld Gregory este la ~coala nu prea
am ce sa fac. Nu am prieteni cu care sa ma joc."
"Dar tu, Gregory? Te simti ~i tu la fel de singur?"
o
incuviintare din cap. 0 mi~care abia schitata dar care fu-
sese totu~i prezenta.
"A~adar, $arpe, nu simti uneori ca 0 iei razna?"
"Mda, 0 multime de lucruri ma fac sa 0 iau razna."
Lucrurile mergeau foarte mcet. Din cand in cfmd, aparea
dUe un mic progreso Cu foarte multa rabdare ~i dupa nesfar-
~ite conversatii cu ~erpii, popandaii ~i uneori chiar cu broas-
ca raioasa, Gregory a devenit interesat ~i de alte lucruri m afa-
ra de reptilele sale. Pe Hl.ngafotografiile sale de pe pereti, a m-
ceput sa observe ~i alte lucruri din birou. Oaklander adusese
la un moment dat 0 galeata de acasa pe care a umplut-o cu ni-
sip; m felul acesta, Gregory avea un loc m care sa-~i puna prie-
tenii a~a ca el ~iOaklander puteau sa vorbeasca lini~titL Se ju-
cau cu tava cu nisip. De cateva ori au facut figurine din plasti-
lina. Au jucat 0 serie de jocuri. Uneori el devenea agitat ~ipu-
nea capat preocuparilor lor, dupa care mergea direct la galea-
ta cu ~erpi.
"Banuiesc ca s-a intamplat ceva care te-a suparat, dar ~tiu
ca nu vrei sa vorbe~ti despre asta. E in regula dadi nu vrei
sa-mi spuL"
Oaklander zise asta pe un ton impaciuitor, lasandu-l sa m-
teleaga ca ea ii mtelege retinerea. Apoi au inceput sa comuni-
ce din nou prin intermediul ~erpi1or.
"Ai familie?" a intrebat ea ~arpele.
"Da.u
"Frati, surori?"
"Nu."
"Mama?"
"Nu."
"Tata?"
"Nu."
"Dar tata vitreg?" Acesta fusese mentionat destul de rar m
conversatiile lor. Ea trebuia sa il introduca msa ~i pe el.
Mumia de la masa din sufragerie 117
Gregory a ezitat un moment, dupa care a incuviintat din
cap.
"A~adar, ai un tata vitreg?" I-a mtrebat ea pe ~arpe.
o u~oara mcuviintare din cap.
"Ei bine, cum te mtelegi cu el?"
"II urasc. II urasc."
"Doarnne, trebuie sa-ti fie foarte greu sa stai cu cineva de
care nu-ti prea place."
In cele din urma, Gregory a mceput sa vorbeasca despre
tatallui vitreg, dar de fiecare data cand face a acest lucru, se
multumea sa spuna cat de mult il dispretuie~te. Oaklander era
curioasa sa afle de ce il ura~te Gregory atilt de mult, a~a ca a
hwitat-o din nou pe mama lui la cabinet. Se pare ca sotul ei
nu suporta sa stea m preajma acestui copil ciudat care umbla
mereu drapat m ~erpi ~i popandai.
Odata, Gregory i-a spus lui Violet:
"Intotdeauna ai mcercat sa ma faci sa desenez a~a ca acum
am sa desenez ceva. Dar nu ai voie sa te uiti pana ce nu-ti
spun eu."
Oaklander a fost mcantata sa auda asta. Un timp, el a de-
senat, dupa care i-a spus:
"E m regula, acum poti sa te uiW'
A pus 0 foaie de hartie peste desenullui astfel mcat sa nu
se vada decat jumatate din acesta, apoi a mtrebat-o daca i~i da
seama despre ce e yorba.
,,$tiu eu ce sa zic, pare a fi un catellatos cu urechi foarte
marL"
Gregory a luat foaia de hartie de pe desen. Acum se pu-
tea vedea clar ca desenul reprezenta 0 femeie dezbracata.
Era foarte incantat de desenullui ~i i-a marturisit lui Violet
ca un baiat din vecini 11invatase cum sa-l faca. Acesta fiind
singurullucru mai apropiat de varsta lui pe care-l facuse de
cand incepusera sa se intalneasca, Violet a considerat ca de-
senul reprezinta un progres uria~. Au discutat un timp d~
spre acest "true" ~i, ca din intamplare, Violet I-a intrebat
daca are 0 prietena.
 u8
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Pai, la ~coala este 0 fata care imi place. Este draguta cu
mine. Dar banuiesc ca nu se poate spune ca este prietena
mea."
A zambit timid.
Disparut din senin
Trecuse aproape un an ~ijumatate, timp in care ei s-au m-
talnit saptamanal. Dupa fiecare patru pana la ~ase inta.lniri,
mama Ii se alatura la 0 ~edinta, dar de fiecare data cand ve-
nea Gregory refuza sa stea langa ele pe scaun. I~i punea ni~te
perne una peste alta ~i se ascundea m spatele lor.
"Ei bine, cum mai merg lucrurile?" a mtrebat-o Oaklander
pe mama la una din ~edintele lor comune. Aceasta a mceput sa
planga apoi s-a repezit la geanta pentru a-~i scoate 0 batista.
"Ce se mtampla? E ceva in neregula?" Oaklander a ince-
put sa se alarmeze gandindu-se ca cine ~tie ce lucruri groaz-
nice se mtamplasera - poate avusese loc mca 0 vanatoare cu
cutitul.
"Nu, nimic", a raspuns mama m timp ce-~i ~tergea nasul.
In ace 1moment Violet I-a vazut pe Gregory ie9ind dintre
perne ~i uitandu-se mgrijorat la mama lui.
"Vad ca plangeti", a spus Oaklander.
"E doar ... e ca ... aseara s-a mtamplat un lucru minunat."
Dintr-o data un zambet victorios i-a luminat fata. Violet a
rasuflat u~urata.
"Cum adica?"
"Ei bine, asta-noapte, Greg a venit la mine ~i m-a imbrati-
~at. Mi-a spus ca ma iube~te. Nu a mai facut niciodata a~a
ceva."
Dintre perne s-a ivit capullui Gregory, iar Oaklander a pu-
tut sa observe un zambet larg care-l inunda. El mcerca sa-l as-
cunda, dar zambetullui era pur ~i simplu prea mare.
Acesta este punctul in care s-ar putea spune ca povestea
ajunsese la acel final satisfacator, dupa care fiecare din prota-
goni~ti a trait fericit. Mama lui Gregory s-a hotarat sa divor-
Mumia de la masa din sufragerie 119
teze. Acest lucru i-a creat dificultati financiare care au fortat-o
sa se mute mtr-un alt stat pentru a locui cu familia ei. Din aceI
rnoment, ea a disparut impreuna cu fiul ei.
Gregory ~i terapeutullui au avut 0 ultima ~edinta. La
aceasta intalnire, el s-a concentrat in cea mai mare parte a
timpului asupra ~arpelui pe care 11adusese cu el, eel pe care
Oaklander I-a recunoscut ca fiind primul din seria celor pe ca-
re-i cunoscuse. Emotionata, ea ~i-a luat la revedere de la Gre-
gory ~i de la 9arpele sau, spunandu-le cat de dragi ii erau ~i
ca 0 sa-i fie dor de ei. De data aceasta msa nici unul dintre ei
nu i-a raspuns.
- Pentru mine, aceasta a fost 0 experienta bizara, a mar-
turisit Oaklander. Am lucrat din greu impreuna 9i pentru 0
perioada foarte lunga de timp. Cu to ate acestea nu am aflat
niciodata cum s-a mcheiat aceasta poveste. Pur 9i simplu s-a
tenninat brusc. Nici macar nu am aflat cum a ajuns Gregory
sa se mfurie atat de tare meat sa 0 alerge pe mama lui cu cu-
titul. Presupun ca era terorizat fizic 9i emotional de catre tatal
lui vitreg, dar nu am reu~it sa verific lucrul acesta. Au fost ata-
tea lucruri pe care nu am reu~it sa Ie discut cu e19i mult mai
multe de care nu am aflat niciodata.
Daca acest lucru vi se pare frustrant, imaginati-va cat de
greu trebuie sa fi fost pentru Violet care investise m aceasta
relatie atat de mult timp 9i energie ~i chiar a invatat sa tina
~erpi fara sa se tearna.
Violet mea mai are fotografiile Polaroid cu Gregory stand
mandru in picioare langa ;Jarpe, Lady, Unu, Tyrone ~i toti cei-
lalti. Ea poate citi cuvintele pe care acesta le-a scris pe margi-
flea alba a fiecareia: "Proprietatea lui Gregory". Din cand in
cand, ea scoate fotografiile 9i Ie prive~te atent, mtrebandu-se
ce face oare Gregory. Ii place sa i~i inchipuie ca in cele din
urma ~i-a gasit propria lui voce 9i ca nu mai trebuie sa comu-
nice prin intermediul reptilelor lui.
Violet spera ca mtr-o buna zi sa aiba ve9ti de la ei sau eel
putin sa primeasca un telefon de la un alt terapeut aflat m cau-
tare de informatii despre acest caz, dar telefonul se lasa a9tep-
tat. Jar Violet a ramas cu nedumeririle ei.

CAPITOLUL OPT
Harville Hendrix
Cum sa scapi de vechituri
afie, a abordare a lucru/ui cu cuplurile care combi-
cJ+rVille Hendrixsaeste
nii pregiitirea fondatom/ Terapiei
spiritua/o-religioasii dinImago de Re-
tinerefe cu
elementele care contribuie la dezvoltarea relafiilor pi a comuniciirii.
Aceasta metoda unicii afast prezentata Intr-o serie de carpi: Getting
the Love You Want: A Guide for Couples (Cum sa obtii dra-
gostea pe care ti-o dore~ti: Un ghid pentru cupluri); Giving
the Love That Heals: A Guide for Parents (Cum sa oferi dra-
gostea care vindeca: Un ghid pentru parinti);Keeping the
Love You Find: A Guide for Singles (Cum sa pastrezi dragos-
tea pe care ai gasit-o: Un ghid pentru cei singuri) pi The Cou-
ples' Companion (Indrumar pentru cupluri), care confin a se-
rie de exercifii pi activitiiji ce fac parte din programullui pentru a
"casnicie angajata".
Hendrix spune despre sine ca este un newyorkez care doarme In
New Jersey. El pi sofia lui, Helen LaKelly Hunt, nu nwnai ca au co-
laborat In cadru/ Institutu/ui Imago precum pi la scrierea unoI' carfi,
ci au fiicutpi pase copii.
* latani sa apara la televizor. In Ungaria, unul ea el ar sfar~i-o
* *
Cu cativa ani in urma, Hendrix ~i sotia lui au facut 0 emi-
siune pentru televiziunea publica bazata pe best-seller-urile
121
Mumia de la mas a din sufragerie
lor. Se numea Cum sa obpii dragostea pe care pi-a dorepti ~i a fost
prezentata ~i sustinuta de catre Oprah Winfrey, care i-a facut
de asemenea reclama ~i in cadrul show-ului ei. Ca urmare,
aceasta emisiune a avut 0 audienta foarte mare, multi dintre
telespectatori contactandu-l apoi pe Hendrix pentru a-i cere
sfatul in legatura cu problemele pe care Ie aveau in casnicie.
Printre ace~tia s-au numarat Fred ~i Greta, care i-au solicitat
lui Hendrix 0 consultatie de urgenta. Aceasta este povestea a
ceea ce s-a intamplat.
Show-ullui Oprah
Fred ~i sotia lui, Greta, stau in sufragerie ~i se uita la Oprah
Winfrey Show.
- II vezi pe tipul ala? a intrebat-o Fred pe sotia luL
- Mda, a raspuns ea, ~i ce-i cu asta?
Greta provenea din Ungaria, dintr-o familie de tarani ~ivor-
bea cu un accent puternic. Se certa tot timpul, mai ales cu so-
tul ei. Cei doi se cunoscusera pe vremea cand Fred se aHa la 0
conferinta care se tinea intr-un loc foarte aproape de casa ei.
Era profesor la 0 ~coala particulara de elita. De~i era american,
Fred adoptase felul de a vorbi ~imanierele britanice. Greta, care
avea aceea~i profesie, ilintalnise pe viitorul ei sot la conferin-
ta. De la casatoria lor trecusera mai bine de treizeci de ani.
- Ei bine, a raspuns Fred, ma gandeam dad tipul asta nu
ne-ar putea ajuta.
- Uita-te la ell Uita-te la el! Ce naiba crezi ca ar putea sa
faca? Nu este decat unul dintre ~arlatanii aia. Avem ~i noi in-
divizi din a~tia in Ungaria. Poti sa spui ce vrei despre eei de
la guvernare, dar ei nu ar permite niciodata ca asemenea ~ar-
in inchisoare. Ar...
- Uite ce e, Greta, nu am vrut sa spun dedt ca el este ex-
pert in probleme maritale. Nu vezi? Este la Oprah, pentru
Dumnezeu! Ea nu ar aduce pe oricine la show-ul ei. Poate ca
ar putea sa ne ajute. Pana aeum nimie altceva nu a mers.

122 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
-Ha!
- Ce inseamna asta, Greta?
- Am spus, ha!
Fred s-a multumit sa dea din cap. Era un domn cu 0 in-
fati~are distinsa, foarte potrivit pentru meseria de profesor
~i foarte obi~nuit cu toanele sotiei sale. Pe parcursul celor
doua ore, cat a durat show-ul, cei doi nu au mai vorbit
aproape deloc. Hendrix a prezentat diferite metode pe care
cuplurile pot sa. Ie invete pentru a reu~i sa comunice mult
mai eficient ~i sa dea dovada de mai mult respect ~i afectiu-
ne. Cei doi soti au fost foarte atenti in special cand Hendrix
a vorbit despre manie, acesta fiind un sentiment atat de'evi-
dent in relatia lor.
- Uite, a incercat din nou Fred, poate ar trebui sa-l vedem
pe acest tip.
Spunea aceste lucruri cu vocea din ce in ce mai sfar~ita a
unui om care este convins ca nu mai exista nici 0 speranta.
- Ha,a spus Greta pentru a treia oara, dar de data aceas-
ta cu mai putina vehementa.
Gteta era 0 femeie micuta dar plina de energie. Avea parul
negru, carliontat, prins mtr-un coc. Purta ochelari cu rame me-
tal ice, subtiri care ii incadrau fata plina 'de riduri. Era foarte
subtirica, neaducand deloc cu 0 taranca unguroaica tipica.
- Ei, a continuat Greta dupa 0 pauza lunga, urmarindu-l
pe Hendrix cum lucra cu un cuplu. Parea sa fie un tip amabil.
Avea 0 voce minunata, cu 0 rezonanta aparte. Nu ~tiu daca
exista ceva care ar putea sa ne ajute, in special pe tine. Dar
sunt de acord ca trebuie sa facem ceva.
Era acela~i gen de conversatie pe care il aveau de cand
se casi'itorisera. Cel putin amEll1doi erau de acord cu un lu-
cru, ~i anume ca mariajullor era jalnic ?i ca a~a fusese in-
totdeauna. Cu toate acestea, exista ceva de natura emotio-
nala care ii tinea impreuna. ~i mai era de asemenea respec-
tul pe care ?i-l purtau reciproc pentru capacitatile lor pro-
fesionale.
- Bine atunci, a spus Fred fara a-~i mai continua gandul
pana la capat.
Mumia dela masa din sufragerie 123
Nu prea ~tia cum sa continue aceasta conversatie fara ca sa
se ajunga la 0 noua cearta. Cea mai mare parte a carierei sale,
Fred fusese profesor ~i pentru el un comportament adecvat
valora mai mult decM mice altceva. EI se imbraca chiar ~i aca-
sa in costumele lui de lana ~ifonate, cama~i albe ?i cravate cu
dungi.
In vreme ce Greta era uneori agresiva ~i certareata, stilul
lui Fred era mai degraba pasiv-agresiv, el rezista sotiei lui fara
sa i se opuna direct adoptand 0 tactica mai ocolita. Dupa ani
de lupte, fiecare dintre ei se adaptase la stilul celuilalt in a~a
fel incat puteau sa-~i continue conflictulla nesfar~it.
Invazia germana
Greta a crescut intr-un sat mic din Ungaria, in timpul
celui de-al doilea razboi mondial. Ea avea amintiri foarte
vii despre trupele germane care mar?aluiau prin sate - ea
?i familia ei fiind nevoiti sa se ascunda in pivnita pentru a
evita sa dea ochii cu ele. Saptamani de zile au trebuit sa se
descurce cu foarte putina mancare ?i apa. Era atat de frig
incat au trebuit sa puna pe foc balegar de cal pentru a se
incalzi. In cele din urma, au fost nevoiti sa manance calul,
pierzandu-~i asHel ?i singura sursa de combustibil pentru
incalzire.
Mama Greteia fost cea care a reu~it sa tina familia unita ?i
insiguranta. De cate ori apareau soldati inamici, ea i~i aduna
familia ?i se ascundeau la subsol unde rodeau cartofi putre-
ziti ~i beau apa pe care 0 gaseau in jgheaburi.
Dupa ce nemtii se retrageau din zona, membrii familiei se
puteau intoarce la viata lor grea, incercand sa 0 duca de azi pe
maine intr-o tara devastata de razboi. La un moment dat, au
venit trupele aliate ?i i-au pus pe fuga pe germani. Din paca-
te ?i aces tea s-au dovedit la fel de periculoase ~i de imprevi-
zibile ca ?icele inamice. Aceasta viata, traita in teroare, a du-
rat ani de zile. In parte ea explica de ce Greta era atM de iras-
cibila ~i de patima~a.
124 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Terapia incepe
Cand Fred ~i Greta ~i-au Hkutaparitia in biraullui Hen-
drix, cei doi aveau foarte putine sperante in ce prive~te imbu-
natatirea situatiei lor. Fred a fost cel care a intrat primul, dis-
tins ~i bland ca intotdeauna. Greta se impingea in spatele lui
sa intre. Avea 0 privire sup arata, sfidatoare.
- Unde sa ma a~ez? a latrat ea la Hendrix inainte ca aces-
ta sa apuce sa se prezinte.
- Va las pe amandoi sa va decideti unde vreti sa va a~e-
zati, a raSplU1SHendrix, curios sa vada unde ~i cum se VOl' a~e-
za. Eu am sa stau pe acest scaun, iar voi puteti'sa luafi orice
scaun doriti.
- Tu stai acolo, i-a poruncit ea sotului ei, iar eu am sa iau
acest scaun.
Ei se a~ezasera exact cum stateau acasa: Greta in stanga,
iar Fred in dreapta.
- A\,adar, i-a intrebat Hendrix pe cei doi, cu ce va pot fi
de ajutor?
Greta ~i-a incruci~at bratele ~i I-a privit pe sotul ei ca ~i
cand ar fi vrut sa-i spuna: "Tu ne-ai tarat in mizeria asta, a\,a
ca nu ai decat sa explici singur de ce suntem aiei."
- Noi nu putem sa comunicam unul cu celalalt, a raspuns
Fred simplu ~i la obiect. Se pare ca nu suntem m stare sa dis-
cutam fara sa ne certam.
- Ce-oi fi vrand sa spui? I-a apostrofat ea, demonstrand
exact ce el tocmai declarase. Eu vorbesc foarte frumos. Tu e\,ti
cel care nu vorbe\,te niciodata.
Hendrix s-a uitat la Fred, a\'teptand un raspuns.
- E adevarat, a recunoscut el. Eu nu vorbesc prea mult.
- Bine, a admis Hendrix. Cum credeti ca a\, putea sa va
ajut?
- Te-am vazut la televizor, a spus timid Fred.
-Da.
- Am vazut cum ai procedat cu cuplul acela, ajutandu-i
sa comunice mai bine.
- Ha, a mormait in barba Greta.
Mumia de la mas a din sufragerie 125
- Ai spus ceva? a intrebat-o Hendrix.
Greta s-a incruntat ~i ~i-a incruci~at bratele. Aveam de-a
face cu 0 doamna foarte furioasa.
- Prin urmare, a raspuns Hendrix uitandu-se atent la fie-
care, amandoi sperati ca a\, putea sa fac ceva pentru a va aju-
ta sa comunicati mai bine. Eforturile voastre m aceasta direc-
tie nu au avut prea mult succes a~a ca ati venit la mine pen-
tru ajutor.
Greta i-a aruncat lui Hendrix 0 privire peste ramele oche-
larilor ei de sarma.
- Ma rag, a spus ea dand din umeri.
Hendrix nu \,i-a dat seama daca prin aceasta i\,i exprimase
acordul sau simpia indiferenta.
- A~ vrea, daca se poate, ca fiecare dintre voi sa spuna ce
a\'teapta de la aceste \,edinte. $i a~ dori sa vorbiti mai degra-
ba unul cu ceialait decat cu mine.
Fred a mceput primul, 0 alegere u~oara avand m vedere ca
Greta parea hotanlta sa ramana muta ~i necooperanta.
- Tot ce vreau eu este sa fim m stare sa vorbim fara sa ti-
pam tot timpul.
- Uita-te la sotia ta cand spui lucrurile astea, i-a indicat
Hendrix.
Fred a incuviintat din cap, dar a continuat sa se uite mai
degraba la terapeut decat la sotia lui.
- Dar tu, Greta? a sondat Hendrix terenul. Tu ce ai vrea?
- Nu ~tiu, a spus ea. Nu \,tiu ce vreau.
Pentru prima data atitudinea ei trada 0 oarecare vulnera-
bilitate - cu siguranta ca nu era at~Hde puternica pe cat m-
cerca sa para.
- Bine, a mcuviintat Hendrix. Spune-i lucrul asta sotului
tau. Spune-i ca nu \,tii ce vrei de la el.
Greta ~i-a mtors putin scaunulm directia lui Fred, dar pri-
virea ei s-a atintit mai degraba asupra spatiului dintre scau-
nele lor decat asupra lui.
- Nu ~tiu ce poate Fred sa ...
- Fred sta chiar langa tine, a intrerupt-o Hendrix, spune-i
lui, nu mie.
126 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Ignorandu-i indicatiile, Greta a continuat sa i se adreseze
lui Hendrix, ca ~i cum Fred nu ar fi fost in acea camera.
- Pur ~i simplu nu cred di el poate sa reu~easca ceva in
privinta asta. El nu este capabil sa aiba emotii. Nu vorbe~te.
Asta e! dupa care ~i-a incruci~at din nou mainile.
In timpul care a mai dimas pana la s£ar~itul ~edintei, Hen-
drix i-a incurajat sa vorbeasca despre principalele dificultati pe
care Ie intampina in relatia lor. El a observat ca Greta vorbea fara
nici un fel de retinere despre dezamagirile ~i insatisfactiile pe
care Ie avea din partea sotului ei, in timp ce despre ea nu avea
nimic de spus. Pe de alta parte, Fred se judeca foarte aspru pe
sine, dar aceasta parea mai degraba 0 modalitate de a se ascun-
de ~i de a evita sa vorbeasca despre orice altceva rezonabil.
o camera pUna cu cutii
Singurullucru pe care Fred a tinut sa-l sublinieze cand a
venit yorba de soFa lui a fost faptul ca aceasta se dovedise 0
gospodina jah1ica.Aveau 0 casa foarte murdara pentru ca Gre-
tei nu-i placea sa faca curat. Ea refuza sa mature, sa ~tearga
sau sa frece podelele. Probabil ca dupa standardele rurale un-
gure~ti casa lor arata perfect normal.
Pentru Fred, care aspira sa devina un gentleman englez im-
pecabil ~i care i~imentinea tinuta imaculata, performantele jal-
nice ale Gretei in ce prive~te gospodarirea casei erau de-a
dreptul frustrante.
- Spune-i ei asta, Fred, I-a indernnat Hendrix. Spune-i so-
tiei tale ce ai dori sa se schimbe in casnicia voastra.
- I-am spus, a protestat Fred. Ii spun ~i acum, dar nu 0 sa
aiba nici un efect.
- Nu-mi spune mie, Fred. Spune-i sotiei tale. ~i uita.-te la
ea cind vorbe~ti.
- Ea ~tie. Crede-ma ca ea ~tie.
- Bineinteles ca ~tiu, I-a apostrofat ea. Cum sa nu ~tiu? Imi
spui tot timpullucrul asta. Pentru mine casa e in regula. Tu
e~ti eel care are probleme.
Mumia de la masa din sufragerie 127
Intr-un fel ea avea dreptate. Mizeria din casa era problema
lui, dar cu toate acestea ea devenise 0 sursa permanenta de
discutii aprinse intre ei doi. Pe Fred il deranja in mod special
faptul ca Greta umpluse 0 camera intreaga cu teancuri de cu-
tii care nu contineau decat vechituri - reviste vechi, haine pe
care nu Ie mai purtau ~i alte lucruri inutile. Teancurile de cu-
tii ajungeau pana in tavan.
- Ea nu arunca nimic, a acuzat-o Fred pe soFa lui. A strans
atatea cutii in nenorocita aia de camera ca nici macar nu poti
sa intri acolo.
Se pare ca sotul ei nu avea intru totul dreptate pentru ca
Greta sustinea ca lasase un spatiu, ce-i drept destul de stramt,
dar care-i permitea sa aiba acces la cutiile stranse acolo ~i sa
adauge altele la colectie.
- Aceste cutii, a spus Fred, aratand pentru prima data
emotie, sunt pline toate cu mizerii. Nu e nimic de valoare in
ele. Sunt ca ~i relatia noastra. Relatia noastra este plina de mi-
zerii ~i de alte chestii care s-au acumulat. Nimic nu se mi~ca
in viata noastra. Nimic nu se clarifica. Nimic nu se schimba.
Hendrix a fost foarte impresionat de aceasta observatie, dar
~i deosebit de frustrat de directia in care 0 luasera lucrurile. I
se parea imposibil sa-i faca sa comunice pe ace~ti doi oameni
furio~i ~i plini de resentimente. Era ca ~i cum ar fi incercat sa
stapaneasca doua animale salbatice. Greta era la fel de nara-
va~a precum un cal salbatic. Fred se comporta ca un miel
bland, exceptand momentele in care, in mod nea~teptat, ince-
pea sa dea din picioare exact cand sotia lui se potolea.
Intrebata de ce pastra aceste cutii, Greta a raspuns ca ele
erau pline de amintiri.
- Nu mi-a ramas nimic din copilarie. Fiecare lucru cat de
mic pe care-l aveam folosea la ceva. Nimic nu era risipit. Ni-
mic nu a fost aruncat. M-am gandit pur ~i simplu ca intr-o zi
s-ar putea sa avem nevoie de unele obiecte din aceste cutii.
Daca Ie arunc la gunoi s-ar putea sa ne para rau.
Aceasta era intr-adevar numai una dintre sursele perma-
nente de conflict intre ei, dar cu siguranta era cea mai drama-
tica. Hendrix a incercat sa-i faca sa se gandeasca atent la sem-
128
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
nificatia simbolica a cutiilor ~i la certurile pe care Ie aveau in
legMura cu ele. In cele din urma ei au ajuns la un acord: in fie-
care saptamana, Gretaurma sa sorteze continutul cutiilor ~i
sa arunce la gunoi lucrurile pe care nu aveau sa Ie mai folo-
sease a vreodata. Cu siguranta ca aceasta nu a fost cea mai in-
teresanta terapie ~i nici eel mai dramatic progres, dar era tot
ceea ce putusera sa faca pe moment.
Dialog
In curand a devenit evident ca atat Greta cat ~i Fred aveau 0
mentalitate de supravietuitori. Aveau putini bani ~i trillau la li-
mita saraciei. Ca profesor la 0 ~coala particulara, Fred era platit
foarte prost ~i,in plus, locuiau intr-o zona foarte scumpa. Gre-
tei Ii era in permanenta teama ca ei ar putea sa piarda totul, ca
in orice moment Fred ar putea sa ramana fara slujba, lucru care
i-ar fi adus la sapa de lemn. Frica ei nu avea nici un temei ratio-
nal, din moment ce Fred lucra de foarte multi ani la acea ~coa-
la. In orice caz, frica fusese 0 prezenta permanenta in viata ei.
Intre timp ei munceau la sortarea lucrurilor din cutii. Avan-
sau foarte incet, dar in cele din urma au reu~it sa se debarase-
ze de 0 parte din gunoaiele care Ie invadasera vietile. Hendrix
a aflat ca mai exista un lucru pozitiv in viata lor: amandoi iu-
beau muzica clasica. Concertele ~i discurile pe care Ie as cul-
tau impreuna reprezentau pentru ei 0 sursa de placere divina
pe care 0 impartageau uneori in locul durerii obi9nuite. 0 ex-
presie de incantare s-a intiparit pe fata Gretei in timp ce de-
scria ultima simfonie pe care 0 ascultasera impreuna.
In timp ce ea vorbea despre aceasta experienta, lui Harvil-
le i-a venit in minte un gand.
- Spune-mi, a intrebat-o el, va tineti de mana in timp ce
ascultati muzica?
- Sa-l tin de mana? De ce a~ face asta?
A9adar cei doi i~i refuzau pana 9i cele mai elementare ges-
turi de tandrete. Aceasta constatare i-a sugerat lui Hendrix 0
noua idee.
Mumia de la mas a din sufragerie 129
- Ma intreb daca ati putea sa discutati intre voi despre ce
inseamna sa fiF mai apropiati unul de celalalt.
Greta s-a gandit un moment la aceasta sugestie, dar in cele
din urma a refuzat sa raspunda. Ea s-a multumit sa priveasd,\
timid in directia sotului ei.
- Sigur, a raspuns Fred fara sa ezite. Mi-ar placea sa fiu
mai intim cu ea. Cred ca au trecut cinci sau poate chiar 9ase
ani de cand nu am mai facut sex.
- Ai fost norocos ca ai avut parte de el chiar 9i atunci, a
susurat Greta.
Fred s-a uitat la Hendrix rugMor, ca 9i cand ar fi vrut sa-i
spuna, te rog, fa-o sa inteleaga pe femeia asta.
- In plus, a adaugat Greta, ce motiv a9 avea ca sa fac sex
cu tine?
- Pai, a inceput sa se bRlbRie Fred, pai, este pur 9i simplu
un lucru pe care sotii 9i sotiile il fac.
Se simtea foarte stanjenit de directia pe care 0 luase con-
versatia.
Incet-incet ei i-au oferit lui Hendrix 0 imagine destul de
aproximativa a vietii lor sexuale, in masura in care i~i mai pu-
teau aduce bine aminte de ea. Relatia lor sexuala fusese nesa-
tisfacatoare pentru amandoi. De cand se casatorisera, ei facuse-
ra sex numai pe intuneric, iar Greta era intotdeauna imbrikata.
Nu existasera nici un fel de preludiu, nici pasiune, doar un fel
de hihjoneala penibila ~istang ace in intuneric, cu hainele pe ei.
Simplul fapt ca reu~isera sa-~i consume mariajul era un mira-
col. Hendrix era uimit d'Ltde primitivi erau din punct de vede-
re emotional. In conditiile in care din punct de vedere intelec-
tual erau ni9te persoane sofisticate. In felul acesta, se ivise oca-
zia perfecta pentru ca Hendrix sa initieze un exercitiu la care
cei doi se puteau angaja reciproc la un nivel mult mai intim.
Tema pentru acasa
Hendrix a conceput 0 serie de situatii in care cei doi se pu-
teau angaja intr-un dialog despre sentimentele pe care Ie aveau
130 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
unul fata de celalalt. In decursul interactiunilor lor, el a obser-
vat un fenomen straniu pe care nu-l mai intalnise pana atunci:
nici unul dintre ei nu se uita in ochii celuilalt. Ei traiau impre-
una de peste treizeci de ani. Dormeau in acela~i pat. Mancau
la aceea~i masa. Discutau despre ce facusera Ill. timpul zilei,
despre visele lor, despre temerile lor, dar nu se uitau nicioda-
ta unulla celalalt in timp ce faceau toate lucrurile astea.
odata ce a observat acest pattern, Hendrix le-a cerut celor
doi sa se uite unulla celalalt atunci cand i~i vorbesc.
- Cand ii spui ceva lui Fred, a instruit-o el pe Greta, vreau
sa te uiti in ochii lui. Jar tu, Fred, vreau sa faci acela~i lucru
atunci cand ii raspunzi sotiei tale.
De fiecare data cand el repeta aceste instructiuni, atat Fred
cat ~i Greta se uitau fiecare ill directia celuilalt, dar niciodata
nu se priveau direct in ochi. Aceasta sarcina parea atilt de di-
ficila pentru ei d pard ei nascocisera un mod de a privi fix la
fruntea sau la gum celuilalt sau cel mai adesea ill centrul piep-
tului, dar niciodata ill ochii lui.
- Observ ca atunci cand vorbiti unul cu celalalt, le-a repe-
tat Hendrix, nu va priviti niciodata in ochi.
- Pot sa ma uit la el, a sustinut Greta, dar nu vreau.
- Poate ai vrea sa incerci sa faci lucrul asta acum, a suge-
rat bland Hendrix.
Oricat de mult s-a straduit, ea nu a reu~it sa-~i ridice pri-
virea mai sus de nasullui.
- Dar tu, Fred? a illcercat mai departe Hendrix.
- Imi este foarte greu sa ma uit la ea, a admis el. Ea are
illtotdeauna 0 privire atat de furioasa ca-mi piere cheful sa mai
privesc in ochii ei.
Hendrix i-a lini~tit pe amandoi ~i le-a spus ca este evident
ca ei nu sunt ill stare sa faca ceea ce Ie ceruse el. A privi direct
in ochii cuiva este un gest care presupune un gen de intimita-
te care cu siguranta era mai mult decat puteau da ei.
- Acum, ceea ce a~ vrea sa incercati, ~i puteti sa va opriti
oricand doriti, este sa faceti 0 experienta. Haideti sa vedem ce
seintampla. Vreau sa va concentrati asupra respiratiei voas-
tre. Relaxati-va. Bine. Acum vreau sa va uitati unulla celalalt.
Mumia de la mas a din sufragerie 131
Uitati-va direct in ochii celuilalt doar pentru cateva secunde.
Apoi vreau sa-mi spuneti cum a fost.
Hendrix a cronometrat timpulill care cei doi s-au privit ill
ochi. Au fost exact cinci secunde.
- Pur ~i simplu nu suport a~a ceva! a oftat Greta.
La randullui, Fred a illcuviintat din cap.
- $i pentru mine a fost foarte, foarte nepHicut!
- Este de inteles, a admis Hendrix. Acesta este un lucru
pe care 0 sa-l exersati de acum inainte. Ceea ce vreau sa faceti
ca tema pentru acasa este sa petreceti ceva timp practicand
acest exercitiu pana ill momentul in care, de la cinci secunde,
yeti ajunge la doua minute.
Amandoi au ramas uluiti de ceea ce auzisera. Era ca ~i
cand Harville le-ar fi cerut sa faca cel mai illgrozitor lucru cu
putinta. Cu toate acestea, au fost de acord sa lncerce.
Cand au revenit in urmatoarea saptamana, Fred ~i Greta
au raportat ca au avut cea mai teribila cearta din casnicia lor.
Era de-a drepul imoral. Era scandalos. $i era de asemenea
urat. Prima data a explodat Greta. Apoi, in mod nea~teptat,
Fred a izbucnit ~i el. El s-a apucat sa tipe la ea, dupa care s-a
ridicat ~i s-a incuiat ill birou. Greta a inceput sa ciocane la u~a
lui, dar el nu i-a dat drumul. In cele din urma, aceasta femeie
micuta s-a illfuriat atilt de tare illdH a luat un scaun ~i I-a rupt
ill bucati. Acest exercitiu al privirii s-a dovedit a fi peste pu-
terile lor.
Hendrix a poftit-o pe Greta sa spuna ce se intilmplase cu
ea. Acest exercitiu declan~ase un anumit lucru ~i el se intreba
despre ce ar putea fi yorba. Se pare ca frica, teroarea erau ni~-
te sentimente atat de adanc illradacinate in ea lncat evitase sa
vorbeasca pana acum despre ele ~i chiar sa Ie recunoasd fata
de ea insa~i.
Greta s-a in tors la amintirile ei din copilarie cand satul in
care locuia fusese ocupat de germani. In cele din urma, Hen-
132
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
drix a aflat ca de fapt ea nu reu~ise sa fuga din calea lor. Gre-
ta ~i cei din familia ei au fost gasiti de soldati. Aceasta se m-
tampla la sfar~itul razboiului eand ei se retrageau sub presiu-
nea armatelor eliberatoare. Erau disperati ~inu mai aveau ni-
mic de pierdut de vreme ce rezultatul razboiului fusese deja
decis. Pe masura ce se retrageau spretara lor, soldatii Hiceau
ravagii printre civilii pe care ii gaseau. Greta impreuna cu
mama ~i sora ei au fost violate de nenumarate ori de catre sol-
dati.
Printre lacrimi, Greta a povestit de ce a ajuns sa fie atat de
suspicioasa in privinta barbatilor, de ce simpla idee a intimi-
tatii cu un barbat, oricare ar fi el, 0 mspaimanta atat de mult
incat aproape ca nu putea sa vorbeasca despre acest lucru.
Hendrix I-a vazut pe Fred'lacrimand ~i s-a gandit ca el
plangea impresionat de durerea pe care 0 resimtea sotia lui.
Cand I-a intrebat insa ce se intampHi, acesta a mceput sa dez-
valuie propriul sau secret pe care nu-l mai spusese nimanui
pana atunci. Chiar la mceputul pubertatii sale, Fred a fost mo-
lestat de mama lui, relatia lor sexuala continuand pe parcur-
suI mtregii lui adolescente. Simtindu-se ingrozitor de vinovat
~i de ru~inat, el nu a spus nimanui despre aceasta experienta,
evitand chiar sa se mai gandeasca el msu~i la ea. La fel ca ~i
sotia lui, el a mgropat trecutul ~i a cautat sa se casatoreasca cu
cineva care sa nu-i forteze intimitatea ~icare sa se multumeas-
ca cu 0 relatie in care implicarea emotionala era minimala.
Greta ~i Fred au mceput sa manifeste empatie unul fata de
celalalt. Ei erau cu adevarat ni~te supravietuitori ai abuzuri-
lor care ii ranisera atat de mult ~iii facusera vulnerabili. Acum
eand secretele lor ie~isera la iveala ei s-au simtit mai apropiati
unul fata de celalalt decat erau inainte. Un alt lucru remarca-
bil in privinta celor doi a fost ca ei au mceput sa se priveasca
in ochi atunci cand i~i vorbeau - nu pentru mult timp dar im-
portant era ca ochii lor se intalneau.
Cum ~edinta se apropia de sfar~it, cei doi au fost de acord
sa incerce din nou exercitiul care Ie fusese recomandat ca tema
pentru acasa. Voiau sa vada cat de mult se puteau uita unul
la celalalt atunci eand i?i vorbeau.
Mumia de la masa din sufragerie 133
Acesta nu era totu~i un film de fictiune in care in urma
unui moment de revelatie se produce 0 vindecare instantanee.
Celor doi soti Ie-au trebuit mai multe saptamani de exercitiu
pentru a ajunge sa se priveasca m ochi timp de cincisprezece
secunde. $i mca 0 luna pentru a ajunge la 0 jumatate de mi-
nut. Progresul era mcet dar ferm.
Au facut-o!
Intr-o zi, eand Greta ?i Fred au venit la ~edinta, Hendrix a
remarcat ca ei aveau 0 expresie a fetei cam ciudata. Aceasta
urma sa fie ultima lor mtalnire mainte de vacanta de vara care
dura ?ase saptamani.
- Ei bine, a inceput Harville ?edinta, ce se petrece cu voi
doi? Parca s-a schimbat ceva.
Greta a afi?at 0 mina superioara, inabu~indu-?i un chico-
tit, apoi a privit in directia sotului ei care zambea cu satisfac-
tie.
- Am facut-o! a anuntat Greta.
- E fantastic! a spus Hendrix cu mandrie.
Probabil se straduisera atat de mult meat acum puteau sa
se uite unul in ochii celuilalt timp de doua minute, tara sa in-
toarca privirea.
- Nu, a spus Greta, n-ati ll'lteles. Am facut-o!
- Ati facut-o?
- Da! Da! Am facut-o. Ne-am regulat! Pentru prima data
dupa ~ase ani!
Stupe fiat, Hendrix s-a uitat la Fred care a ll'lcuviintat din
cap.
- E adevarat! Am facut-o. $i a fost atat de minunat sa simt
langa mine un trup cald.
- Un trup cald? a repetat Hendrix. Vrei sa spui ca ai dez-
bracat-o?
Ignorand mtrebarea, Greta s-a uitat direct in ochii sotului
ei 9i i-a spus:
- E9ti un tip tare!
134 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

Felicitarea de Craciun
CAPITOLUL NouA
Primavara a luat sHir~it ~i vacanta de vara a inceput. In
toamna, cand Hendrix a revenit la birou, a fost anuntat ca Fred Scott Miller
~i Greta au decis ca nu mai au nevoie de terapie. In timpul ve-
rii ei nu s-au certat niciodata. Faceau sex 0 data pe saptama-
na, dezbracati ~icu lumina aprinsa. In plus, ei se puteau privi
in ochi fara sa se mai simta stingheriti. Mai bine decM atat nici Terminatorul s-a trezit
ca se putea spera. VOl' suna daca VOl' mai avea nevoie de aju-
tor.
$ase luni mai hlrziu, Hendrix a primit 0 felicitare de Cra-
, de boli mintale
intr-o sectie
ciun. Fred ~i Greta voiau ca el sa ~tie ca sunt bine. Totodata
i-au spus ca in cele din urma au reu~it sa fadi curat in came-
ra ~i sa se descotoroseasca de toate vechiturile. Nu mai aveau
nevoie sa ramana agatati de trecut.
resant cercetarea e11lpiricacu terapia orientatil spre re-
~ cott
latie.Miller reu~e~te
1mpreuna sa Imbine
cu colegii sai, Intr-un mod foarte
Bany Duncan in.te-
~i Mark
Hubble, el a facut eercetari cu privire la ceea ce conduce la modifi-
cari de durata In terapie ~i a ajuns la eoncluzia ca tehnicile pe care
Iefolosesc azi terapeufii se dovedese relativ neimportante atunci cand
sunt comparate cu alfi factori. Ultima cercetare, spre exe11lplu, a de-
11l0nstrat cii metoda folosita eontribuie eu celmult 8 procente suc-
cesul unei terapii. eu mult mai importante sunt a~teptarile poziti-
ve ale clientilor ~i terapeutilor, ealitatea relatiei, precu11l ~i propriile
resurse ~i I1wti11atiiale clientlilui -ultimele doua contand cel11lai
mult In modijiearile survenite In terapia de succes. Potrizlit lui Mil-
ler, aceasta Inseamna ea cea 11laibuna terapie este aceea care stabi-
le~te 0 relatie ce exploateaza propriile idei ale clientului, puterea lui
de refacere, sistemele de sprijin preeum ~i resursele interioare.
1ntr-o serie de carfi care all la baza 0 eercetare desfa~urata eu
multa atenfie, Miller, Il11preUnaeu Duncan ~i Hubble, eombina abor-
darile umaniste, orientate spre relafie, eu eficienta unei terapii de
scurta durata. Printre cele mai eunoscute llicrari ale lor se nll1nara:
The Handbook of Solution - Focused Brief Therapy (Manu-
alul terapiei de scurta durata axata pe solutie); Escape from
Babel; Psychotherapy with Impossible Cases (Ie~irea din Ba-
bel; Psihoterapia in cazurile imposibile) ~iThe Heart and Soul
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
of Change (Inima ;;i sufletul schimbarii), care trec zn revistii ul-
timele cercetiiri cu privire la cele mai bune metode folosite in prac-
tica de clinicii.
In ultima sa carte, The Heroic Client (Clientul erou), Scott
Miller ~i Duncan continuii cercetarea lor ~i elaboreazii teorii cu pri-
vire la puterea de refacere a pacientului.
Pe langii 111uncasa dedicatii descoperiri ingredientelor esentiale
pentru schimbarea tempeutieii, Miller a luemt multii zmmze eu per-
soane provenind din stmturile defavorizate ale societiitii (cum ar fi
eei saraci sau care nu au loeuintii). In cadrullnstitutului pentru
Studierea Sehimbiirii Tempel/tiee, Miller face temp ie, conduce work-
shop-uri ~i, bineznteles, z~i continua investigatii1e.
*
* *
In primii ani ai carierei sale, Miller a lucrat intr-un spital
care trata persoane considerate psihotice. Pacientii pe care i-a
mtalnit aici se luptau m mod tipic cu iluzii, halucinatii, com-
portamente nocive pentru cei din jur ;;i pentru societate in ge-
neral. In prezent Miller se gande;;te d
ei sunt sursa unoI' po-
ve;;ti care ar putea fi calificate drept extraordinare de9i la mo-
mentul respectiv el nu Ie considera m acest fel.
Intr-o zi, nepoata lui i s-a adresat in gluma:
- Asculta, Scott, cum e sa vorbe9ti toata ziua cu bolnavii
a;;tia ciudati?
La mceput, intrebarea ei I-a pus m mcurcatura. Dupa ce s-a
gandit un moment, i-a oferit fetei urmatoarea explicatie:
- Asta este meseria mea. Te pot asigura ca nu e nimic
magic sau misterios in legatura cu ea. De fapt, oamenii a;;-
tia nu sunt atat de ciudati. Ei arata la fel ca cei mai multi
dintre oameni. S-ar putea spune ca problemele lor sunt si-
milare.
Bineinteles, pentru oricine altcineva, oamenii pe care Mil-
ler i-a tratat ar fi aparut dreptfoarte neobi9nuiti. Ei aveau obi-
ceiul sa vorbeasca singuri ;;i, mai mult decat atat, auzeau in
mintea lor voci care Ie raspundeau de acolo. Comportamen-
Mumia de la masa din sufragerie 137
tulloI' era mai degraba capricios 9i imprevizibil, in ciuda me-
dicatiei care Ie era administrata.
A;;a cum se intampla cu toti cei care i;;i petree 0 gram a-
da de timp cu oamenii deranjati mental, Miller se obi9nuise
cu munca sa ;;i cu comportamentele pe care Ie intalnea.
Apropo, ar trebui mentionat faptul ca lui nu-i place ca oa-
menii cu care ellucreaza sa fie considerati deranjati. In acest
sens, el ne-a relatat 0 povestioara, pe care nu mai ;;tia unde
a auzit-o, cu un surd care, aflandu-se intr-o seara 1a plimba-
re, a ajuns in dreptul unei case unde avea loc 0 petrecere.
Era muzica iar oamenii dansau. Urmarind pe fereastra lu-
mea care se mi;;ca in feluri care mai de care mai ciudate ;;i
mai extravagante 9i nefiind capabil sa auda muzica, omul a
tras concluzia ca cei dinauntru erau nebuni. El a fugit sa-i
avertizeze pe cei din sat. Ajuns la finalul povestioarei, Mil-
ler ne-a spus:
~ Noi ii numim pe unii oameni ciudati sau - ca sa res-
pectam uzantele - deranjati. S-ar putea ca noi pur ;;i simplu
sa nu auzim muzica lor. In ce ma prive9te, nu fac deeM sa m-
cere sa dansez pe muzica pe care clientii mei 0 aud.
Terminatorul in Tara Bibliei
La inceputul carierei sale profesionale, Miller a lucrat in-
tr-un spital dintr-o camunitate religioasa conservatoare. Pen-
,tru cei care nu inteleg semnificatia ;;i originile ei, cultura 9i obi-
,ceiurile practicate ar putea sa para foarte ciudate. Acela;;i lu-
eru se poate spune insa 9i despre practicile 9i atmosfera din-
tr-o clinica psihiatrica obi;;nuita.
- Aceasta era inima Tarii Bibliei, ne-a explicat Miller, a9a
dnu era de mirare ca m-am trezit cu un pu;;ti de nouaspre-
zece ani care era pe punctul de a pleca mtr-o misiune religioa-
,Sa dintr-un tinut indepartat. Pregatindu-se pentru aceasta sar-
ecina, el invatase 0 limba straina la un centru special pentru m-
vatarea limbilar strihne. Domne;;te 0 atmosfera foarte tensio-
nata acola unde misionarii au de invatat 0 limba strain a m nu-

Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
mai opt saptamani, urmand ca apoi sa fie supu9i unui examen
de competenta lingvistidi.
Se pare ca aeeasta presiune s-a dovedit de nesuportat pen-
tru tanarul in cauza, care a fost primit la spital cu diagnosti-
cuI de psihoza reactiva pe termen scurt. In concluzie, era ma-
niac, paranoid, avea halueinatii 9i parea foarte torturat. Statu-
ra sa inalta, musculoasa 9i infati9area dezordonata te faceau
sa simti cum te tree fiorii atunci cand 11intalneai pe holurile
clinicii. Pentru a-I face mai cooperant 9i mai u90r de controlat,
is-au administrat imediat medicamente puternice.
Cand Miller I-a intalnit pentru prima data pe noul sau
client, aeesta, imbnkat numai in chiloti, era inehis intr-o ca-
mera pentru izolare. Aceasta este un loe special, cu peretii ci'ip-
tU9iti 9i cu podelele de eauciuc unde sunt tinuti izolati eei care
sunt considerati pericul09i pentru ei In9i9i sau pentru ceilalti.
Nu exista decat 0 fereastri'i mica, undeva sus deasupra u9ii.
Apropiindu-se de U9a, Miller a putut sa vada cre9tetul fla-
caului aparand la fereastri'i 9i apoi disparand din nou. Din ca-
uza ca fereastra era situata foarte sus, pacientul incerca sa
ajunga la ea folosind podeaua de cauciuc drept trambulina.
Miller 9i-a dat seama ci'itanarul suferea de asemenea 9i de aka-
thaisia, efecte secundare ale medicamentelor neuroleptice care
se manifesta prin agitatie, leganare 9i ridicarea picioarelor.
Cand Insotitorul a deschis u9a, tanarul statea pe podea in
stil indian, cu picioarele incruci9ate, mi9candu-9i nein.cetat tal-
pa piciorului.
"Salut", a spus Miller prezentandu-se, "numele meu este
Scott. Al tau care este?" Dupa aceea, el s-a agezat pe podea
imitand pozitia clientului sau.
"Eu sunt Terminatorul", a spus individul cu aplomb, satul
parci'i. sa tot repete oamenilor ceea ce era evident de la sine.
,,$tii, trebuie sa-l salvez pe John Connor."
"Zau? E uimitor! Ma bucur sa te cunosc."
Miller a a9teptat un moment sa vada daci'i tanarul acela
de nouasprezece ani 0 sa-i explice mai multe despre cum a
ajuns la clinici'i. Personalul spitalului 11informase deja despre
cazullui. Potrivit acestora, din momentul in care a ajuns la
Mumia de la masa din sufragerie 139
clinica, baiatul a inceput sa sustina ci'i.este Terminatorul, per-
sonajul interpretat de Arnold Sehwarzenegger in cele doua
filme faimoase ale lui James Cameron. Mai mult decat atat,
acum credea ci'idU9manii lui 11tin in inchisoare. Din aceasta
cauza el incerease de cateva ori sa fuga din sectie, luand cati-
va "prizonieri" cu el. Totodata asistentele medicale au pri-
mit in cateva randuri telefoane de la cineva de la sectia de
obstetric a spunandu-Ie ca a observat un grup de pacienti ta-
randu-se in stilul "Thorazine" catre ie9irea din spital. (Cand
e9ti dopat cu aceste medicamente puternice nu e9ti in stare
sa mergi normal. Tot ceea ce poti face este sa-ti tara9ti picioa-
rele.)
Este inutil sa mai spunem ca personalul de la sectia de psi-
hiatrie era din ce in ce mai exasperat de escapadele "Termina-
torului". Oricat de bine 11supravegheau, el reugea intotdeau-
na sa gaseasci'i noi modalitati de a fugi. In acela9i timp, serii-
Ie de evadari 9i capturari nu faceau decat sa-i intareasca con-
.vingerea tanarului ci'i.el eracu adevarat un luptator neinfricat
care se confrunta cu dU9manii care-l tine au inchis impotriva
vointei lui.
Terminatorul este interogat
Miller a observat ca baiatul nu vorbea cu un puternic ac-
cent austriac, a9a cum era de a9teptat din partea cuiva care
$ustinea ca este Terminatorul, ci avea mai degraba 0 exprima-
resacadata 9i extrem de rapida, motiv pentru care se facea
Joarte greu inteles. Miller s-a gandit ca el ajunsese sa vorbeas-
Cain acest fel pentru ci'inu putuse gasi pe nimeni care sa aiba
rabdare sa-l asculte. Inainte ca el sa apuce sa Ie adreseze un
cuvant ei 11incuiau intr-o camera 9i ii dadeau 9i mai multe me-
dicamente.
"Pot sa-ti spun Terminatorul?" I-a intrebat Miller pe bi'iiat
pe. un ton foarte mieras.
"Sigur", a raspuns el repede, intinzandu-se pentru ada
mana cu el.
140
Jeffrey A. Kottle1~ Jon Carlson
"Mie poti sa-mi spui Scott", a zis Miller, aratand spre el.
"Mi-au spus ?i mai rau decat atat."
,,$i mie la fel", a replicat imediat tanarul. ,,$i m-au intero-
gat de nenumarate orL"
"De cate ori?"
"N-a? putea sa spun cand ?i de dUe ori."
"Aceea?i persoana?"
"Ei, un tip. tred ca este comandant sau ceva de genul asta.
lar ceilalti vin ?i pleaca cand nu te a?tepti."
"Ingenioasa strategie", a spus Miller. Jntotdeauna te lasa
sa ghice?ti urmatorul pas."
"Mda, ufo Ei vor sa ma otraveasca. $i incearca sa-mi coru-
pa software-ul cu un virus."
Bine spus, a remarcat Miller in sinea lui. De fapt misiona-
rul nu era departe de adevar cand spunea ca cei care I-au cap-
turat il otravesc. La urma urmei, ei ii dadusera medicamente
care il faceau sa fie dezorientat ?i agitat ?i din cauza carora
corpullui reactiona atat de ciudat.
"Se pare ca ei incearca sa-ti puna tot felul de opreli?ti", a
spus Miller dupa un moment de reflectie.
"Mda", a spus tanarul privind in podea ?i incuviintand
u?or din cap.
o deghizare
Miller ?tia di sarcina lui era sa-l convinga pe baiat ca el nu
este Terminatorul. In mod normal, in acest caz el trebuia sa ur-
meze abordarea psihiatrica traditionala care interzicea orice
fel de implicare in "fantasmele" pacientului. Nu trebuia insa
sa fii Sigmund Freud ca sa-ti dai seama ca metoda folosita la
clinic a, ?i care consta in a confrunta ?i a elimina fantasmele,
nu ar fi mers in aceasta situatie. In cel mai bun caz, en nu ar fi
facut decEit sa alimenteze convingerile tanarului.
Folosindu-se de experienta sa destul de limitata la acea
data, Miller a inceput sa caute 0 modalitate de a intra in rela-
tie cu clientul sau. EI ?i-a amintit de faimosul hipnotician Mil-
Mumia de la masa din sufragerie 141
ton Erickson. Acesta avusese un pacient care sustinea ca este
Isus Cristos. $i din cate ?tia Miller, psihiatrul neortodox nu ?i-a
contrazis clientul ci a acceptat pur?i simplu afirmatiile sale.
Fara sa se mai gandeasdi unde ar putea duce aceasta con-
versa tie ?i la posibila cenzura din partea supervizorilor sai,
Miller a respirat adanc ?i a continuat pe aceea?i linie. Cei doi
au petrecut un timp discutand despre aventurile ?i faptele glo-
rioase ale Tenninatorului pana in ace I moment. Discutia s-a
axat nu numai pe evadarile recente din spital, dar ?i pe anu-
mite scene din filmele Terminator. De?i nu era nicidecum ex-
pert in a?a ceva, Miller ?i-a adus aminte de suficient din aceste
filme incat sa poata urmari relatarile clientului lui despre tot
felul de lupte ?i urmariri ?i chiar sa faca unele comentarii me-
nite sa-l stimuleze pe acesta din urma. In aceast fel reu?isera
cel putin sa aiM 0 conversatie.
La un moment dat, lui Scott a inceput sa-i incolteasca in
minte 0 ic!ee. $i din nou, aceasta se baza pe cazullui Milton
Erickson. In ace a situatie, Erickson nu numai ca acceptase re-
alitatea clientului sau, dar a utilizat-o intr-un mod care avea
in cele din urma sa-i fie de folos acestuia. "E?ti tu Isus? il in-
trebase el, tamplarul?" $i pentru ca omul a confirmat acest lu-
cru, Erickson I-a pus sa faca rafturi de carti pentru spital.
Punand la lucru ideea misionarului, Miller I-a intrebat pe
adolescentul care statea in continuare cu picioarele incruci?a-
te:
"Ma intreb daca tu e?ti cu adevarat Terminatorul."
Baiatul i-a aruncat 0 privire plina de suspiciune ?i de furie.
lata ca i se intampla din nou acela?i lucru: inca unul dintre ra-
pitorii rai era pe punctul de a-i spune ca el nu este cine se pre-
tinde a fi. Cum pot sa fie ace?ti oameni atat de pro~ti ?i de in-
capatanati, se intreba el. Chiar nu puteau sa-~i dea seama cine
era el? De cate ori trebuia sa Ie explice?
"Stai putin", a intervenit Miller rapid, dandu-?i seama ca
era pe punctul sa-~i piarda clientul. ,,$tii, in timp ce te ascul-
tam, am avut vaga impresie ca tu nu e~ti de fapt Terminato-
rul." Apoi, dupa 0 clipa, a adaugat: "Nu cumva e~ti Arnold
Schwarzenegger?"
142 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Se pare ea aceasta ultima afirmatie I-a luat prin surprinde-
re pe tanarul cu pricina. Treptat, expresia de surprindere de
pe fata lui s-a transformat intr-un soi de amuzament.
"Cum de ai ~tiut?" a spus baiatul uimit de-a binelea. "Cum
de ai ~tiut cine sunt eu cu adevarat?"
Cum statea in fata acestui individ uria~, doar cu chilotii pe
el ~i care zambea satisfacut, Miller ~i-a spus in sinea lui: "Doar
afurisitul de noroc m-a indrumat".
"Prin urmare", a zis el, "cum sa-ti spun? Preferi sa ti se
spuna Terminatorul sau Arnold Schwarzenegger?"
"Prietenii mei imi spun Arnold", a ranjit din nou baiatul,
apoi ~i-a lins buzele.
Are buzele uscate, s-a gandit Scott, un alt efect secundar al
medicamentelor.
"Bine, e in regula Arnold, iti multumesc. Pai nu e~ti easa-
torit cu Maria Shriver?"
"Mda, nu-i a~a ca este minunata?"
Chiar in fata lui Scott se produsese 0 transformare majora.
Acum el vorbea cu Arnold Schwarzenegger ~i incerca sa-~i
aduca aminte cat mai multe lucruri despre filmele actorului.
In timp ce discutau despre ce a insemnat pentru Arnold sa
faea filmele Terminator, Miller incerca sa se gandeasea la ur-
matoarea mi~care. Initial i se paruse 0 idee buna sa-l faca pe
acest individ sa creada ea este Arnold Schwarzenegger, dar
acum nu mai era sigur de asta.
Un rol diferit
Intr-un fel, Miller a trebuit sa foloseasca parghia pe care 0
descoperise pentru a-I ajuta pe baiat sa faca un pas inainte ca-
tre 0 realitate diferita, care semana ceva mai mult cu lumea in
care traiesc cei mai multi dintre noi.
"Arnold, tu e~ti un actor foarte, foarte bun."
"Multumesc."
Cu toate ca aceasta ar fi putut foarte bine sa fie replica lui
Schwarzenegger, baiatul nu-~i batuse deloc capul sa imite vo-
143
Mumia de la masa din sufragerie
cea inceata a lui Schwarzenegger sau accentul sau austriac.
Din contra, el pronuntase foarte rapid cuvintele de parca vo-
cea sa ar fi fost 0 mitraliera.
"Ma intreb daea ai fi dispus sa interpretezi un rol de-a
dreptul inedit pentru tine."
lICe vrei sa spui?" a intrebat baiatul, curios sa afle unde
voia sa ajunga Scott.
"Ma gandesc la un 1'01 pentru tine care este foarte diferit
de cele pe care le-ai jucat pana acum. Acesta nu presupune sa
fii un luptator precum Terminatorul. Este ceva mult, mult mai,
ei bine, provocator."
"Eu pot sa joc orice rol. Doar ea a~tia de la Hollywood ... ei
"bine, am fost stereo-nu~tiuce."
"Stereotipizat?"
"A~a. Dar a~ putea sa fac mult mai mult."
"Te cred", a raspuns Miller. "De asta m-am gandit ea ai fi
perfect pentru acest rol."
"Bine, bine, a~adarceaipentrumine?"
Era atat de surescitat incat nu reu~ea sa faea pauza intre
cuvinte. Picioarele lui loveau cu putere in podeaua de cauciuc
de parea ~i-ar fi pus in minte sa 0 desprinda. Miller ~i-a adus
aminte din nou de momentulin care il zarise prima oara pe
acest individ, cand cre~tetul sau aparea ~i disparea ritmic in
spatele ferestrei inalte a camerei.
"Nu este yorba de un persoana calma, puternica, ca ~i Ter-
minatorul", l-a pregiitit Miller.
,,$tiu~tiuasta e'nregulae'nregula."
"De fapt el nu este deloc un erou de actiune."
Baiatul a dat din cap energic.
"Bineaminteles, atunci, desprece'ivorba?"
"Vreau sa joci rolul unui boh1av mintal."
lICe inseamna asta?"
Era foarte incurcat, se a~tepase la cu totul ~i cu totul altce-
va.
"Asta inseamna ea eu vreau ca tu sa joci rolul unui pacient
dintr-o sectie de boli mintale. Ceea ce presupune ca vei lua par-
te la toate activitatile din aceasta sectie impreuna cu ceilalti pa-
144 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie 145

cienti. Te vei alatura grupului lor ?i vei vorbi despre probleme-

a fost inspirat dar nu avea cum sa fie eficient pe termen lung.
Ie tale. Te vei duce de asemenea la ?edintele de terapie." tn orice caz, in urmatoarele zile am continuat sa ma intalnesc
"Asta inseamna ca va trebui sa ma due la programul de
eu acest tanar. Ma gandeam de fiecare data daca va veni la
arte ~i meserii?"
ine sa-mi spuna ea face acest lucru - ca joaca rolul pacien-
El se referea la 0 serie de activitati de-a dreptul ridicole pe
,tului bolnav mintal. $i ce credeti? Dupa trei sau patru zile ba-
care cei de la spital Ie organizasera pentru pacienti in scopul de
'rlerele au inceput sa se estompeze. Nu puteai sa-}i dai seama
a-i tine ocupati cu confec}ionarea unor lucruri utile din punct
aca era Terminatorul sau Arnold Schwarzenegger sau cela-
de vedere social, cum ar fi vase de lut ?i picturi cu degetul.
alt individ - misionarul-, cel pe care 11?tia toata lumea.
"Mda", a spus Miller, abordand un aer de regizor de film.
in ce in ce mai mult devenea el insu~i.
"Acesta 0 sa fie un rol foarte, foarte provocator pentru tine."
Chiar ?i acum, eand reflecta la acest caz, Miller nu era si-
"Ah", a spus Arnold.
ur daca baiatul i~i revenise ca urmare a felului in care proce-
"Dar cred ca e~ti pregatit pentru aceasta provocare."
ased el sau asistentele ~i celalalt personal medical sau pur
"Da", a raspuns tanarul cu un aer ganditor. Acum vorbea
ceva mai lent. i simplu a medica}iei care ii fusese administrata.
- E foarte probabil sa fi fost yorba de 0 combina}ie a tu-
"Nimeni nu trebuie sa ~tie ca este doar un rol. Trebuie sa
turor acestor lucruri. Insa ceea ce m-a impresionat eel mai mult
fii foarte convingator."
la acest caz a fost cat de plastica ~i cat de flexibila se dovedi-
Baiatul a incuviintat din cap.
se realitatea - nu numai pentru acel pacient dar ~i pentru toa-
,,$i inca ceva", a adaugat Miller.
"Ce?" ta lumea. In plus, cazul acesta mi-a demonstrat ca este mult
"Fara evadari." mai important sa incerci sa-i intelegi pe cei pe care vrei sa-i
ajuti decat sa-i contrazici. Am fost nevoit ca in loc sa incerc sa-l
onving pe acest tanar ca se in~ala, sa gasesc 0 modalitate de
a-limplica in acest demers.
Inapoi la misiune Curand dupa asta, baiatul a fost externat ~i a Inceput din
:nou sa se pregateasca pentru misiunea lui - binemteles nu
odata ce au cazut de acord asupra urmatorilor pa~i, Mil-
era yorba de 0 misiune de tipul Terminator, ci de una religioa-
ler I-a asigurat pe clientul sau di 0 sa vorbeasca cu personalul a. Mai tarziu Miller a aflat ca biserica hotanlse sa-l tina mai
spitalului pentru a-i da drumul din camera de cauciuc, astfel
aproape de casa ~i sa nu-l mai trimita in strainatate. Exista to-
ca el sa-~i poata incepe noul sau rol de pacient bolnav mintal.
tu?i teama ca nu era yorba doar de un scurt episod psihotic,
- Cand Ie-am relatat celor de la spital ce am facut, ne-a
ei mai degraba de debutul unei schizofrenii cronice.
spus Miller, au fost ?oca}i ?i intriga}i. Ganditi-va, sec}ia asta
de psihiatrie foarte traditionalista era situata la randul ei in-
tr-o zona conservatoare. A?a ca oamenii l?i doreau sa ramana Descifrand intentiile
,
ancorati in realitate ?i sa nu incerce nimic prea in afara ei. In
acela~i timp insa erau deosebit de pragmatici. Ei ?tiau foarte
Cu toate ca dupa standardele de azi, abordarea lui Miller
bine ca nimic din ceea ce fusese incercat pana acum in acest
este oarecum obi~nuita, in vremurile acelea comportamentul
caz nu daduse nici un rezultat. Chiar ?i a?a, din cate mi-am
lui a fost considerat ciudat, daca nu cumva chiar neprofesio-
putut da seama, opinia generala era ca entuziasmul meu naiv
nal. Deoarece era la inceputul carierei sale, Miller s-a aratat
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
dispus sa accepte 0 serie de riscuri la care supervizorii sai mult
mai conventionali nici nu s-ar fi gandit.
Ne intrebam ce ar putea invata alFi din acest caz. Miller a
explicat ca terapia sau relatia pe care 0 stabile~ti in general cu
cineva presupun intr-o buna masura a se identifica perceptia
pe care celalalt 0 are asupra realitatii ~ia se imparta~i apoi acel
punct de vedere. Aceasta observatie i-a adus aminte de un alt
caz, mult mai recent.
Persoana in cauza era un barbat de peste patruzeci de ani
diagnosticat cu schizofrenie ~i care mai era ~i dependent de
alcoo!. Asta insemna ca, pe langa medicamentele antipsihoti-
ce pe care Ie lua, el se trata de asemenea ~i cu alcool, ceea ce
fi'icuse adevarate ravagii asupra corpului ~i a mintii sale deja
fragile. El urma un tratament la centrullocal pentru sanatate
mentala unde Scott a fost chemat spre a fi consultat in legatu-
ra cu cazul acestui pacient. Personalul medical care se ocupa-
se de el vreme de patru ani se simtea acum pus in incurcatu-
ra. Procedura lor consta in a-I ajuta pe pacient sa "internalize-
ze ceea ce fusese lnvatat la terapie."
- Prin urmare, a spus Miller, m-am dus sa vorbesc cu
acest tip. El mi-a dat de inteles ca ii lipsea orice fel de motiva-
tie interioara pentru a renunta la bautura. Singurele motive
pentru care ar fi incetat sa mai bea erau de ordin extern - el
ar fi facut acest lucru doar pentru a-i multumi pe terapeutii
lui sau pentru a arata ca este un sup us umil allui Dumnezeu.
La s£ar~itul ~edintei, Ie-am sugerat celor care 11tratau sa fie mai
putin preocupati sa-l ajute sa internalizeze ceea ce il invatase-
ra ~i sa gaseasca in schimb 0 modalitate prin care acest pacient
sa se fad util celorlalti renuntand la bautura.
Recomandarea lui suna foarte simplu, dar implicatiile ei
erau deosebit de profunde. Una dintre cele mai importante
sarcini pe care ~i Ie propunea in munca sa era sa descifreze in-
tentiile clientilor sai, sa auda muzica lor.
- Este u~or sa-i intelegi pe cei care gandesc sau simt ca noi.
Trebuie sa intelegem insa actinnile ~icomportamentul din per-
spectiva celor care Ie exercita pentru a ajnnge sa avem nn dia-
log util cu ei. Fara acest lucru, schimbarea nu este posibila.
CAPITOLUL ZECE
Insoo Kim Berg
,
Ei au invatat
sa traiasea eu fantomele
e terapiei de scurtii duratii cu filosofia orientalii, lnsoo Berg
aombinand
colaborat 11letodele
la a serie ~tiintifice
de proiecteoccidentale ~i strategiile
foarte influente
a impune practica terapiei centratii pe solutie. Contribuind la dez-
ZJoltareaunui model de terapie care pune accentul pe solutiile suc-
pentru
.,inte, instructive ~i creative la problemele prezentate, Berg s-a do-
~Jeditde un real folos Tn a-i ajuta pe terapeufi sii lucreze mult 11lai
4icient ~i cu rezultate mutt mai bune. Mai degrabii decat sii urme-
ze practicile traditionale care constau Tnabordarea trecutului, ciiu-
tarea unor probleme subiacente ~i tratarea simptomelor ca simple
semne ale lmor probleme mult mai profunde, Berg a pus Tn eviden-
ii i11lportanta riimanerii pe cat posibil Tn prezent ~i a tratiirii pro-
lemelor curente.
Pe langii 11luncasa de la clinicii ~i pozitia de director executiv Tn
terapia familialii de scurtii durata, din Milwaukee, Berg a scris 0 se-
rie de carti printre care se numiirii: Interviewing for Solutions
(Stand de yorba cu pacientul pentru gasirea unor solutii); Ta-
les of Solutions (Pove~ti despre solutii); The Miracle Method:
A Radically New Approach to Problem Drinking (Metoda mi-
,taculoasa: 0 noua abordare radicala a problemei alcoolismu-
dui) ~i Solutions Step by Step: A Substance Abuse Treatment
Manual (Solutii pas cu pas: Manual pentru tratarea abuzului
de substante).
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
*
* *
Berg s-a gandit la doi clienti care se incadrau perfect in ca-
tegoria celor mai memorabile cazuri din cariera ei. Ambii pu-
teau fi considerati schizofrenici avand halucinatii auditive ?i
vizuale. Pentru ca, in mod obi~nuit, Berg nu folosea metode-
Ie traditionale de diagnosticare, ea a considerat ca cei doi pa-
cienti au perceptii neobi~nuite asupra realita-tH~i a inceput sa
se gandeasdi cum ar putea mai degraba sa utilizeze decat sa
corecteze perceptiile lor.
E1 traia In mintea ei
- Vreau sa-mi gasesc un loc de munca, a spus Tanya, de
exemplu, intr-un magazin de aparatura electronica.
- Bine, a fost de acord Berg, ~i care este problema?
- Sunt divortata de aproape patru ani.
-Inteleg, a spus Berg, nemtelegand deloc ce legatura avea
asta cu slujba de la magazinul de aparatura electronica. Ea a
observat ca femeia avea un fel de tic nervos.
- Ei imi dau tot felul de medicamente, a incercat sa expli-
ce ea din nou, dar eu nu vreau sa mai iau a~a ceva. Ma simt
ciudat dupa ce Ie iau ~i nu ma ajuta deloc.
Prin urmare, erau trei directii pe care Berg incerca sa Ie ur~
mareasca: ceva legat de medicatia femeii, de divortul ei ~i de
slujba de la magazinul de aparatura electron.ica pe care ?i-o
dorea.
- A~adar, de ce ai nevoie ca sa obtii slujba de la magazi-
nul de aparatura electronic a?
Berg voia sa inceapa cu 0 problema in legatura cu care pu-
teau face ceva.
- Fostul meu sot. Ma necaje~te mereu. Pur ~i simplu nu
ma lasa in pace, sta. tot timpul pe capul meu ?i-mi spune ca
nu pot sa fac asta sau aia.
- Sotul tau te tot neca.je~te?
Mumia de la mas a din sufragerie 149
- Of, ~i inca cum!
Dandu-~i seama ca era mult mai folositor sa 0 intrebe pe
Tanya de momentele in care ii era bine decat de celelalte, Berg
a incercat sa afle ce se intampla cand sotul ei 0 lasa in pace.
- Ei bine, uneori ma lasa in pace, a recunoscut ea.
- Cum se face ca uneori te lasa in pace?
- Nu ~tiu, cred ca i se face mila de mine. Atunci aspir pra-
ful din casa, scot cainele la plimbare, ~i alte lucruri de genul
asta.
- Bine, a spus Berg, incercand sa caute 0 ie~ire din confu-
zia care domnea de cand incepuse ~edinta. $i cand te necaje~-
te sotul tau?
- Chiar acum.
- El te necaje~te chiar acum? In timp ce noi vorbim?
- Exact. El imi spune tot timpul ce sa fac.
- De unde ~tii asta? a intrebat-o Berg. Cum poti sa spui ca
el te necaje~te?
- Pentru ca il aud mereu cum vorbe~te cu mine, exact ca
in momentul asta.
- Vrei sa spui ca el vorbe?te acum cu tine?
Tanya a incuviintat din cap cu toata seriozitatea.
- Ei bine ..., pentru un moment, Berg a ramas blocata ne-
putand sa-~i dea seama ce se petrecea ... Pot sa teintreb unde
este el acum?
Poate ca intrase in birou in timp ce vorbeau ~i ea nu obser-
vase. Oricum situatia era cam stranie.
- El este chiar aici, in capul meu, a spus Tanya aratand cu
degetul in directia fruntii sale.
Berg a observat de asemenea ca pe masura ce Tanya vor-
bea de fostul ei sot, ticul ei devenea din ce in ce mai frecvent.
Acum, la fiecare cateva secunde, partea dreapta a fetei i se con-
tracta iar capul i se da.dea pe spate.
Tanya sustinea ca fostul ei sot traie?te in capul ei ~iii direc-
tioneaza toate mi~carile la fel cum facea atunci cand erau ca-
satoriti. El merge cu e!l-pretutindeni, spunandu-i mereu ce
poate sa faca ?i ce nu. In ultima vreme ii spusese ca ar trebui
sa stea cat mai mult in casa.
 150 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Nu trebuie sa aspiri praful din casa?
- Exact. Lui nu-i place zgomotul.
- ~i ai mai spus ca el nu te lasa sa ie9i prea mult din casa.
- Of, fostului meu sot nu-i place sa ies la plimbare. Une-
ori ma gandesc sa ies, dar pentru ca el este m capul meu, 9tie
la ce ma gandesc chiar inainte sa fac ceva. In felul asta el poa-
te sa ma opreasca.
Berg s-a oprit pentru un moment ca sa-9i adune gandurile
9i sa vada ce 0 sa faca mai departe. Ea 9i-a dat seam a ca exis-
tau mai multe variante, dintre care una parea deosebit de po-
trivita 9i de ingenioasa.
o conversatie dirijata
Pentru ca Tanya sustinea di sotul ei 0 insote9te pretutin-
deni 9i 9tie tot ceea ce face ea, Berg s-a hotarat sa urmeze ra-
tionamentul ei.
- Crezi ca el poate sa ma auda cand vorbesc cu tine? a m-
trebat ea.
- 0, da, el aude tot ceea ce spui 9i nu-i place deloc.
- Vrei sa spui ca el nu numai ca aude ceea ce spun dar 9i
mtelege?
Tanya a incuviintat din cap.
- Din moment ce tu poti sa auzi ce spune el iar eu nu pot,
crezi ca ai putea sa-mi transmiti 9i mie ce spune el?
- Nu 9tiu, a dat Tanya din umeri. Dar pot sa incerc.
- Bine, atunci spune-mi care este numele lui?
- Michael.
- Michael, a confirmat Berg. Bine, Michael, a9 vrea sa dis-
cut ceva cu tine.
- El spune ca te aude, a raspuns Tanya m numele sotului
ei.
ii'
1,1
- Bine, a spus Berg. Michael, sunt foarte curioasa in lega-
tura cu situatia ta actuala. Dupa divort, cei mai multi barbati
pleaca 9i i9i refac viata. Am inteles de la Tanya ca te-ai recasa-
torit 9i di ai un copil mic.
Mumia de la masa din sufragerie 151
- Spune ca da, a raspwls Tanya.
- Cu siguranta ca inca 0 mai iube9ti foarte mult pe Tanya
de vreme ce stai tot timpul pe langa ea 9i 0 pui sa faca acele
lucruri care crezi tu ca sunt benefice pentru ea 9i sa Ie evite pe
cele care i-ar face rau.
- Cum ar fi sa dea cu aspiratorul.
-Exact.
- A9adar, ma intrebam cum de nu ai plecat pana acum ca
sa-ti vezi de viata ta? De ce continui sa 10cuie9ti m capul Ta-
niei cand ar trebui sa ai propria ta viata?
- El spune di nu este treaba ta.
Berg a continuat sa vorbeasca cu Michael sperand sa ajun-
ga la 0 conversatie mai politicoasa. Ea a observat totodata ca
ticul Taniei nu mai era atat de pronuntat.
- Michael, sunt inca destul de nedumerita de relatia pe
care 0 ai tu cu Tanya. Dupa cum am mai spus, cred ca mca 0
mai iube9ti foarte mult pe Tanya 9i ca iti este greu sa renunti
la trecutul pe care l-ati avut impreuna. Ce ar trebui sa faca
pentru ca tu sa te poti desparti de ea 9i sa-ti vezi de viata ta?
- El spune di nu este treaba ta 9i ca nu 0 sa mai vorbeas-
ca cu tine. Ticaloaso!
Dupa cateva incercari nereu9ite de a-I face pe Michael sa
vorbeasca, Berg a inceput sa se enerveze.
- Cum indrazne9ti sa-mi vorbe9ti in felul asta? Nu-mi pla-
ce deloc limbajul tau agresiv. $i la urma urmei ce fel de om
e9ti tu? Unul care nu are curajul sa traiasca pe propriile picioa-
re preferand sa stea ascuns mtr-o biata femeie.
Berg s-a mtors catre Tanya 9i i-a spus:
- Nu este un tip prea politicos, nu-i a9a?
-Michael, a incercat Berg din nou, e9ti foarte nepoliticos.
- Ti-am spus ca nu am nevoie sa vorbesc cu tine. Ticaloa-
so.
Ultimul cuvant a fost spus pe un ton foarte rastit, lasand sa
se mteleaga foarte clar ca nu mai avea de gand sa coopereze.
Complet dezgustata, Berg s-a intors catre Tanya.
- Nu numai ca este nepoliticos dar nici macar nu este in
stare sa vorbeasca pentru el insu9i.
iii
iii
i..I ..
il·ii
II
, 152 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Da, a fost de acord Tanya, e ca un ~oricel, nu-i a~a?
III
Nu e~ti tu, ci el
In timpul care a mai ram as pana la sfar~itul ~edintei, Ta-
nya i-a explicat ca a cheltuit banii pe care i-a obtinut prin in-
telegerea incheiata la divort. Acum trebuia sa-~i gaseasca 0
slujba. Intotdeauna i~i dorise sa lucreze ca vanzatoare la un
magazin de aparatura electronica din ora~. Problema era ca de
cate ori incercase sa pIece de acasa ca sa-9i gaseasca 0 slujba,
Michael, cel din capul ei, 0 oprea.
Berg nu 9i-o putea imagina pe Tanya lucrand undeva ca
vanzatoare. Cu siguranta ca ticurile ei frecvente ar fi atras
atentia ~i ar fi deranjat pe aproape toti elientii.
Dupa 0 pauza de cateva minute in care s-a gandit la con-
versatia pe care a avut-o cu Tanya, Berg a alcatuit 0 lista cu
complimente pe care urma sa i Ie aduca Taniei: curajul de a-I
infrunta pe Michael din capul ei 9i intelepciunea de care da-
IIII!j dea dovada recunoscand ca are nevoie de 0 slujba. Berg a lau-
dat-o de asemenea pentru curajul ei de a-I sfida pe Michael
venind la ~edinta. In continuare, Berg i-a explicat ca Michael
Iii
era 0 persoana foarte dificila care avea la riindullui foarte mul-
te probleme. In orice caz nu era omul pe care sa vrei sa-l as-
II""
culti foarte mult timp.
- Data viitoare cand vii, i-a spus Berg, vreau sa faci tot po-
sibilul sa-l aduci 9i pe Michael. Se vede elar ca este foarte tul-
burat ~i cred ca are nevoie de ajutor.
Reformuliind astfel situatia, Berg a reu~it sa abata atentia
de la excentricitatile Taniei stabilind ca adevarata problema
era vocea din capul ei. Michael era nebunul, nu ea.
Ignorand vocea
Trei zile mai tarziu, ciind s-a intors pentru cea de a doua
~edinta, Tanya parea mult mai calma ~i mai relaxata. De altfel
Mumia de la masa din sufragerie 153
ea insa~i a deelarat ca se simte mult mai bine. Ticul ei aproa-
pe ca disparuse.
- Ei bine, a intrebat Berg, ce ti s-a intamplat? Arati mult
mai bine.
~ Data trecuta, ciind am plecat de aici, in loc sa ma duc di-
rect acasa am fost sa fac 0 vizita fratelui meu 9i sotiei lui care
locuiesc nu departe de aici. Mi-au spus mereu sa trec pe la ei,
dar eu nu am facut lucrul asta pentru ca Michael nu ma lasa.
Cu toate acestea, in loc sa 0 iau spre casa, m-am dus la ei. Am
petrecut sfar~itul de saptamana impreuna cu ei ~i m-am jucat
cu nepotul meu, ceea ce m-a distrat grozav.
Pe masura ce povestea era din ce in ce mai vesela. Ticul ei
aproape ca nu se mai observa.
- Ma intreb ce ai putea face ca sa fii sigura ca Michael nu
te mai controleaza. In felul asta vei putea sa vizitezi pe cine
vrei ~i chiar sa dai cu aspiratorul prin casa fara ca el sa mai in-
tervina.
- Ca sa fiu sincera, a spus Tanya, el a fost intotdeauna
foarte autoritar. Chiar ~i cand eram casatoriti. 0 compatimesc
pe noua lui sotie.
Tratamentul Taniei a durat destul de mult, cu sui9uri ~i co-
bora~uri. In cele din urma, Berg a aflat ca Tanya consuma 0
mare cantitate de alcool, lucru care trebuia adus sub control.
Treptat insa starea ei s-a imbuni'itatit ~i in cele din urma ~i-a
gas it 0 slujba unde ticul ei facial nupunea probleme. Ea a
ajuns sa lucreze ca ingrijitor medicalla domiciliu. Aceasta
munca presupunea sa ajute persoanele in varsta sa se descur-
ce la treburile zilnice.
Dupa trei ani, Berg a aflat ca Tanya reugea sa se intretina
singura, iar bi'itranul de care avea grija ~i familia lui 0 indra-
geau foarte multo Din cand in cand ea lua legatura cu elinica
de psihiatrie doar pentru a anunta ca se simte bine.
Nu trebuie sa tragem de aici concluzia ca Michael a ie~it
vreodata din capul ei. Din cand in cand el continua sa 0 neca-
jeasca ~i sa-i dea ordine. Oar ea era hotarata sa-l ignore. La
urma urmei ei nu mai erau casatoriti. $i in plus, Berg 0 con-
vinsese dl, de fapt, el era acela care avea probleme serioase.
154
Jeffrey A. Kottle1~Jon Carlson
Finl vine in vizWi
Un alt caz allui Berg, care seamana uimitor de mult cu cel
de dinainte, este legat de 0 feme ie, Jackie, care sustinea ca in
fiecare zi este vizitata de fantoma fiului ei mort. Aceasta nu
numai ca se arata foarte clar dar ~i vorbea cu ea. Cu trei ani in
urma, tanarul fusese omorat intr-un accident de ma~ina. Cand
se produsese accidentul, el se afla in drum spre ~coala.
Sprijinindu-se cu 0 mana intr-un baston, iar in cealalta ti-
nand 0 cea?ca de cafea Styrofoam, lui Jackie i-a luat ceva vre-
me ca sa se deplaseze din sala de a~teptare in biroul terapeu-
tului. Ea a refuzat orice ajutor preferand sa-~i tarasca singura
picioarele de-a lungul holului. Ajunsa in birou, ea s-a prelins
incet intr-un scaun de parca drumul pana aici ii consumase
toata energia. Era 0 femeie de origine africana, care avea in jur
de patruzeci de ani, dar care arata mult mai in varsta, ca ~i
cand ar fi avut 0 viata foarte grea. Fata sa aproape ca nu lasa
sa se intrevada nici 0 emotie iar voce a ii era inflexibila. Arata
de parca ar fi fost moarta pe dinauntru.
Initial, Berg a crezut ca femeia lua medicamente, dar atunci
cand a intrebat-o, aceasta a negat cu hotarare. Ea a explicat ca
a venit la terapeut pentru ca ii era foarte frica de fiul ei care 0
vizita din cand in cand ~i s-a gandit ca ar putea fi ajutata in le-
gatura cu acest lucru. Vocea sa abia putea fi auzita a~a ca Berg
a fost nevoita,pe masura ce vorbeau, sa-~i traga scaunul din
ce in ce mai aproape de ea. Mirata de aceasta informatie ini-
tiala, ea a rugat-o pe Jackie sa-i explice mai in amanunt.
Jackie nu a putut sa indeplineasca aceasta cerinta, a~a ca
Berg a fost nevoita sa 0 reformuleze intr-o maniera mult mai
detaliata ~i mai punctuala, adresandu-i pacientei 0 multime
de mtrebari despre cine, ce, cum ~i cando
- Cand vine sa va vada fiul dumneavoastra? a intrebat
Berg.
- Vine tot timpul, a raspuns Jackie.
- In ce parte a casei 11 gasiti de obicei?
- EI sta de obicei la capatul patului meu, dar uneori 11 vad
stand intr-un colt, in sufragerie.
Mumia de la mas a din sufragerie 155
- Ce spune cand va vede? a intrebat Berg.
-Nu~tiu.
Ea a spus acest lucru pe acela~i ton cu care vorbea de obi-
cei - fara nici 0 expresie pe chip ~i fara ca in voce sa se sim-
ta vreo schimbare. Aveai impresia ca este plecata de pe lumea
asta.
- Nu ~tii ce iti spune? Cum a~a?
- Nu, nu ~tiu, pentru ca dau televizorul foarte tare. In fe-
lul asta nu sunt nevoita sa-l mai aud. Ma sperie de moarte.
Berg i-a adresat lui Jackie intrebari mai amanuntite, in
urma carora insa nu a aflat decat ca el "mormaia" in timpul
vizitelor sale care erau imprevizibile. Venea ~i pleca m cele mai
nea~teptate momente.
Ce spnne fantoma
Pentru a descifra misterullegat de fantoma, lui Berg i se
parea esential sa afle ce incerca fiul sa-i spuna mamei lui. Dar
Jackie sustinea ca nu ~tie acest lucru. Cat a durat interviul, vo-
cea femeii a ramas neschimbata, cu exceptia momentelor in
care cobora atat de mult incat se transforma pur ~i simplu in
~oapta, motiv pentru care Berg a trebuit sa-~i mute scaunul ~i
mai aproape de pacienta sa pentru a reu~i sa auda ceva. Pen-
tru Berg, acesta era un semn ca Jackie ii permitea sa reduca
distanta dintre ele.
Ajungand sa stea chiar sub nasullui Jackie, Berg a obser-
vat ca aceasta avea unghii foarte lungi, vopsite in nuante mul-
ticolore. ~i pentru ca voia sa 0 implice mai mult in discutie, ea
a intrebat-o cine i-a facut un!?hiile ~i cum a ajuns sa aleaga mo-
delul ~i culorile respective. In timpul acesta Berg ii tinea mai-
nile intr-ale ei, lucru la care Jackie nu s-a opus. Jackie a mce-
put sa vorbeasca mcet dar mult mai articulat.
Ea a spus ca sora ei i-a facut unghiile. Pornind de aici, ele
au ajuns sa vorbeasca despre ceilalti membri ai familiei. Ast-
fel Berg a aflat ca, pe langa fantomaticul ei fiu, care murise la
nouasprezece ani, Jackie mai avea ?i 0 fiica, Angela, de ~apte-
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sprezece ani, care era la liceu. Ea era foarte mandra de faptul
ca fata ei era 0 eleva foarte buna.
~tia oare Angela ca fratele ei vine sa 0 viziteze pe mama ei?
-. Nu, pentru ca nu am spus nimanui despre el.
- Fiul tau 0 viziteaza ?i pe Angela? a intrebat Berg
-- Nu cred, a raspuns Jackie, aHHde incet ca Berg a trebuit
sa se apIece catre ea pentru a auzi ce spune. Cel putin ea nu
mi-a pomenit nimic.
- A~adar, in momentul de fata e~ti singura persoana pe
care 0 viziteaza fiul tau?
- Ei bine, el se ducea uneori sa 0 vada pe prietena lui. Ea
mi-a spus lucrul asta. Dar acum nu se mai duce pe acolo.
- Prin urmare, el vine sa te vada numai pe tine pentru ca
ii place sa stea de yorba cu tine. In tine are cea mai mare m-
credere.
- Poate ca a~a e, a admis ea. Am fost foarte apropiati. Era
un baiat bun.
- Ma intreb, oare ce mcearca fiul tau sa-ti spuna? a intre-
bat Berg, apoi a raspuns ea msa?i la mtrebare. Eu cred ca el te
iube~te foarte mult ?i ii este tare dor de tine.
- A?a sper?i eu, a mcuviintat ea.
Fata lui Jackie era m continuare inexpresiva, dar lacrimile
mcepusera sa i se prelinga pe obraji.
- Ma mtreb, a spus Berg, daca fiul tau vine sa te vada ~i
m alte locuri, m afara de dormitor ~i sufragerie.
Dadi fantoma aparea numai in incaperile respective, se
gandea ea, atunci Jackie ar fi putut sa-?i gaseasca adapost in
alta parte.
- Nu, el vine numai In acele camere, a raspuns Jackie.
- Dar dormitorullui? Se duce vreodata acolo?
- Nu ?tiu. Nu ma duc niciodata acolo.
- Cum a?a? s-a minunat Berg.
- Sunt prea speriata.
Jackie a explicat in ?oapta ca, de cand i-a murit fiul, ea nu
a mai intrat niciodata in camera lui. A lasat-o exact cum era
mainte de moartea lui. De atunci nu s-a mai atins de nici un
lucru din acea mcapere.
Mumia de la masa din sufragerie 157
Gandindu-se ca poate un ritual de despartire s-ar dovedi
de folos m aceasta situatie, Berg a illtrebat-o m continuare:
- Dar la cimitir? Te duci vreodata sa-ti vizitezi fiul acolo?
- Nu, sunt prea speriata ca sa ma duc acolo. ~i nici llu-mi
place sa ma duc illtr-un asHel de loc.
A?adar, Jackie era terorizata de ideea ca fantoma fiului ei
ova urmari peste tot unde se va duce. Ceea ce 0 punea cel mai
mult in incurcatura pe Berg era faptul ca fiul fusese un baiat
foarte bun ?i ca cei doi fusesera foarte afectuo?i ?i apropiati
unul fata de celalalt. Cum se facea oare ca ea ajunsese sa se
teama de propriul ei fiu? Berg era foarte nedumerita cu privi-
re la urmatorul pas pe care trebuia sa-l faca.
Vorbind printre lacrimi
Berg a facut 0 scurta pauza pentru a-?i aduna gandurile.
Ea a mceput sa reflecteze cu atentie la lucrurile pe care Ie afla-
se in timpul interviului incercand sa formuleze acel gen de fe-
edback care i-ar fi putut fi de folos lui Jackie. In cele din urma,
Berg a facut urmatoarea observatie:
- Jackie, ma bucurca te-ai hotarat sa vii ?i sa stai de vor-
ba cu mine pentru a gasi 0 modalitate de a rezolva problema
vizitelor nedorite ale fiului tau. Asta dovede?te ca e?ti 0 femeie
foarte puternica ?i hotarata sa-?i controleze singura existenta.
Pe masura ce aflu mai multe lucruri despre tine ?i despre fiul
tau, imi dau seama cat de greu ti-a fos,tsa te descurci in ace?ti
ultimi trei ani. Nu pot sa-mi imaginez cat de ill.grozitor trebuie
sa fi fost pentru tine sa-ti pierzi copilul in felul acesta.
- E adevarat, a spus incet Jackie.
Avea in continuare ochii plini de lacrimi.
- Pe maSUfa ce te ascult imi dau seama ca poate fiul tau
incearca sa-ti spuna ceva foarte important. Cred ca va trebui
sa aflam ce vrea el sa-ti spulla.
- Cred ca este 0 idee buna.
- Poate ca ar fi bine, a sugerat Berg, sa te intalne~ti cu fiul
tau in camera lui. Nu in alta parte. Daca i?i face aparitia m dor-
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de 10, masa din sufragerie 159

mitor sau m sufragerie, spune-i ca vrei sa te mtiUne~ti cu elm ce, credea eo" el ar fi plecat dupa aceea ~i ea nu l-ar mai fi va-
dormitorullui. Acolo este locullui ~i prin urmare acolo tre- zut niciodata. La sfar~itul celor 9ase gedinte, Jackie a spus ca
buie sa va intalniti. nu mai are nevoie sa vina 10, clinic a, pentru ca simtea ca nu ii
Jackie a admis ca aceasta ar putea sa fie 0 idee buna ~iprin mai este atat de frica de fiul ei, chiar dad 0 va mai vizita din
urmare s-a decis sa mcerce. Eo,a revenit in urmatoarea sapta- cand in cando $i 10, urma urmei, spunea eo" 0 sa invete sa tra-
mana ~i a marturisit ca mca ii era frica de faptul d'i fiul ei voia iasca cu vizitele lui.
sa-i vorbeasca. Era evident ca nu voia co,fiul ei sa 0 viziteze, De 10, aceasta ultima intalnire au trecut doi ani, iar Berg nu
indiferent de ce avea sa-i spuna. amai vazut-o de atunci pe Jackie.
Eo,~i Berg au avut cam acela~i gen de conversatie co,~i 10,
prima ~edinta, singura diferenta a fost ca izbucnea mult mai
u~or m lacrimi de Hecare data cand se pomenea de vizita fiu-
lui ei. Berg i-a explicat ca vizitele nedorite ale fiului ei repre-
zinta probabil modullui de a-I arata cat de mult ii lipse~te ~i
ca dore~te sa-i spuna ceva intim ~i personal.
- Nu am apucat niciodata sa-mi iau ramas-bun de 10, ba-
iatul meu, a spus Jackie ~i, pentru prima data, fata ei trada 0
jl""""ll

emotie reala. De data aceasto,nu mcerca sa-~i mai ascunda 10,-

crimile. Nu i-am spus niciodata cat de mandra am fost de el.
Imi este atat de dor de el, dar a~ vrea sa mceteze sa mai vina
10, mine.

In timpul ~edintei, Berg a asigurat-o pe Jackie, de cate ori

a avut oca,zia, ca fiul ei dore~te co,eo,sa fie fericita ~i sa aiba 0
viata lini~tita. Mai mult dedit atat, spunea eo" avand m vede-
re ca acest tanar a fost un fiuiubitor ~i atent, cu siguranta ca
el se uW'iin fiecare zi din ceruri 10, mama lui urandu-i sa aiba
o viata buna.
Jackie a incuviintat din cap. Cople~ita de lacrimi, eo,nu a
reu~it sa spuna ceva. Cand Berg i-a oferit ~ervetele co, sa-~i
~tearga fata, Jackie Ie-a luat dar nu a facut altceva decat sa Ie
tina in mana ca ~icand s-ar fi temut sa atinga lacrimile.
Pe parcursul urmatoarelor ~ase ~edinte, Jackie a continuat
sa-~i exprime durerea legata de pierderea fiului ei. Plangea m-
truna tamponandu-~i din cand m cand obrajii cu ~ervetelele
oferite de Berg. In cele din urma ea a ajuns 10, concluzia ca fiul
ei nu voia sa-i faca nici un rau ~i ca doar incerca sa-~i ia ra-
mas-bun: pentru ca Jackie chiar avea nevoie de aceasta des-
partire. Cu toate aceasta, eo,se temea inca sa-l asculte deoare-
 Mumia de la masa din sufragerie

bleme. Interesul aproape unic pe care I-a manifestat pentru

CAPITOLUL UNSPREZECE studierea modului in care oamenii reugesc in viata a dus la
aplicatii inovatoare ale muncii sale; spre exemplu, pentru 0
Michael Yapko vreme el a ocupat postul de consultant in problemele lega-
te de cre9terea elefantilor captivi, la Gradina Zoologica din
San Diego. Sarcina sa era sa-i invete pe dresori metode mult
mai eficiente de a comunica cu elefantii in speranta ca acest
Femeia care ar fi trebuit lucru va asigura intr-o masura 9i mai mare succesul in cre9-
terea elefantilor.
sa fie deprimata Avand in vedere ca 9i-a petrecut trei ani lucrand cu ele-
fantii 9i cu dresorii lor, ne a~teptam ca Yapko sa aiba un sac
plin cu cazuri neobi~;nuitedin care sa aleaga cu u~urinta pe
eel mai memorabil. Cazulla care s-a oprit in final este foar-
te diferit de celelalte prezentate in aceasta carte. Yapko nu a
parut interesat sa scoata in evidenta trasaturile ciudate ale
cazului sau simptomele neobi~nuite pe care Ie prezenta pa-
~ rea depYapko
includ
ichael resieifolosind
hipnoza clinica
a scris combinatie
a precum
peste dedespre
metode
!li terapiile
zece carfi care
cogni-
trata- denta sa; ceea ce I-a impresionat mai degraba la acest caz
tive !li strategice . Trei dintre cartile sale recente, Breaking the Pat-
au fost curajul 9i rabdarea de care a dat dovada aceasta fe-
terns of Depression (Deconstruind patternurile depresiei);
meie in conditiile in care a fost in mod repetat victima unor
Hand Me Down Blues: How to Stop Depression in Families erori medicale.
(lnsote9te-ma in abisuri: Cum sa pui capat depresiei in fami-
La fel ca multi dintre cei care au contribuit la aceasta car-
Iii) !li Psychological 911:Depression (Urgenta psihiatrica: De-
presia), Stint surse practice de informare !li de fndrumare pentru cei te, Yapko a intiUnit acest caz la inceputul carierei sale. Pa-
care sufera de depresie. Celelalte lucrari ale ei, printre care se numa- cienta i-a fost recomandata de catre un alt terapeut, intr-o
ra, When Living Hurts (Glnd viata te doare) !li Treating De- perioada in care programul sau era foarte incarcat. La vre-
pression with Hypnosis (Tratareadepresiei cu ajutorul hipno- mea aceea el se afla in plina activitate didactic a desfa9urand
zei), ofera terapeufilor indicatii referitoare la utilizarea unor inter- un program de pregatire in domeniul hipnozei intensive
ventii de scurta durata atunci cand lucreaza cu pacien{i care sufera care se adresa medicilor. Apoi a plecat sa predea in straina-
de depresie. Pe langa aces tea, eI a mai scris ciiteva lucrari de specia- tate. Singura modalitate de a ca~tiga timp pentru noua sa
litate, cum ar fi cartea sa devenita clasica Trancework (Despre pacienta recomandata in regim de urgenta a fost ca aceasta
transa), care se refera la metodele hipnozei clinice. din urma sa accepte sa lucreze cu el in cadrul unui program
de demonstratii clinice ca parte din workshop. Aceasta in-
*
semna ca ea trebuia sa vorbeasca despre problemele ei in
* *
fata unor persoane straine - situatie care de obicei ar des-
curaja pe cineva sa-~i deschida sufletul inca de la prima ~e-
Yapko este psiholog, locuie9te aproape de San Diego 9i dinta. Dupa cum s-a dovedit, aceasta era de departe cea mai
lucreaza cu persoane individuale, cupluri sau familii cu pro- insignifianta dintre problemele ei.
 ]62
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Negru ~i albastru pe dinauntru
Vicki a fost trimisa la Yapko pentru a invata sa-;>icontrole-
ze durerea cu ajutorul hipnozei. Doar cu doua saptamani ina-
inte ea fusese diagnosticata cu cancer. Boala facuse metastaza
in tot corpul ei, cuprinzand glandele suprarenale, oasele, pla-
manii ~i creierul. In aceasta situatie nu numai ca mai avea pu-
tin de trait, dar trecea prin ni~te dureri atroce pe care spera ca
va reu~i sa Ie controleze cu ajutorul hipnozei.
Vicki a venit la ora programata pentru consultatie. Era pri-
ma data cand Yapko 0 vedea. ~tia doar ca avea 0 singura ~an-
sa s-o ajute pe aceasta femeie sa-~i controleze cum va durerea.
Nu avea nici cea mai mica idee despre ce avea sa urmeze. Fe-
meia abia trecuse de patruzeci de ani, dar boala care ii maci-
na corpul pe dinauntru i~i pusese amprenta ~i asupra infati-
~arii sale exterioare facand-o sa arate mult mai in varsta. Avea
o constitutie firava ~i un par ~aten lung pana la mijlocul spa-
telui. Se mi;;ca greu ~i era evident d'i sufera cumplit.
,,~tiu ca nu mai am mult de trait", a inceput Vicki conver-
satia, ,,;;i lucrul acesta ma preocupa foarte mult. N-a~ vrea
sa-mi petrec timpul care mi-a mai ram as intr-o stare incon-
;;tienta indusa de medicamente."
Yapko a fost surprins ;;i totodata incantat de franchetea ei.
El ;;tia ca aceasta era 0 situatie foarte dificila pentru pacienta
lui care trebuia sa marturiseasca in fata unei sali pline cu
straini ca este pe moarte. Trebuia sa-i u~ureze cum va situatia
;;i sa-i ca~tige increderea.
"M-am obi;;nuit cu ideea ca am sa mor", a continuat Vicki.
"Dar nu asta este partea cea mai grea. Partea cea mai grea este
sa reu;;esc ca in timpul care mi-a mai ramas sa fac ce mi-am
propus."
In timp ce vorbea, Vicki se tot mi~ca in scaun incercand
sa-;;i gaseasca 0 pozitie cat mai comoda. Din cauza tumori-
lor care se inmultisera in tot corpul, ea avea dureri de picioa-
re, iar unul dintre brate era aproape imobilizat astfel incat
nu putea sa stea prea mult timp lini;;tita intr-un loc. Pentru
a se putea concentra mai bine asupra activWitii sale hipnoti-
Mumia de la masa din sufragerie
ee, Yapko i-a cerut lui Vicki dHeva informatii despre natura
durerilor ei.
"Ma doare foarte tare umarul", a spus Vicki. "E ca ;;i cum
1fl~ avea ceva imens inauntrul articulatiei, ceea ce de altfel co-
frespunde cu situatia reala. ~i preseaza, preseaza, preseaza atM
[,detare de parca oasele stau gata sa explodeze. E 0 durere care
::cre~teincontinuu pana in punctul in care ajunge la maxim, ~i
lparca mai mult de atat nu se mai poate. Din cauza aceasta nu
fpotsa-mi mi~c sau sa-mi ridic bratul."
. Pentru a demonstra acest lucru, Vicki a incercat fara suc-
~ces
~ sa-~i mi~te umarul stang. Cand vorbea, gesticula doar cu
..
l;mana dreapta.
! "Ma simt de parca cineva m-ar fi lovit in umar cu 0 bata
lide baseball", a spus ea, ,,;;i mi-ar fi facut 0 vanataie oribila.
j'Numai ca eu nu am vaniltaie, dar daca te-ai uita inauntru, nu
lai vedea decat negru;;i albastru."
~..Falsa inchisoare
, Yapko a observat ca Vicki vorbea despre simptomele ~i du-
t rerile ei intr-un mod care nu invita la compasiune. Avea 0 ati-
,tudine directa ~i oarecum deta~ata fata de necazurile prirt care
'trecea. Nu la fel s-a intfunplat cand a venit yorba de furia pe
care 0 resimtea fata de numero~ii doctori pe care ii consulta-
se de-a lungul anilor.
De foarte mult timp, Vicki suspectase ca ceva nu este in re-
gula. Cu toate acestea, toti doctorii refuzasera sa 0 asculte fi-
ind convin~i ca este neb una ~i ipohondra. Ca urmare, cance-
rul ei nu a fost diagnosticat la timp pentru a putea fi tratat efi-
dent. Avea sa moara pentru ca nimeni nu 0 crezuse ca era bol-
nava sau ca avea dureri.
Yapko i-a cerut lui Vicki sa-i spuna mai multe lucruri de-
spre ea. Astfel el a aflat ca in urma cu peste douazeci de ani,
Vicki a nascut-o pe fetita ei. La scurta vreme dupa aceea so-
tul, cu care de altfel avea relatii destul de reci, a internat-o in-
tr-un spital de boli mentale cu ceea ce Yapko suspecta a fi fost
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
o depresie postpartum, dar care la acea data a fost luata drept
altceva.
"Sotul meu m-a internat intr-un spital de psihiatrie", a spus
ea, "unde am fost diagnosticata cu schizofrenie catatonica. Am
fost astfel inclusa in randul pacientilor care nu mai aveau nici
o ~ansa sa paraseasca spitalul. Iar asta a fost 0 etichetare in-
grozitor de greu de suportat."
Intr-adevar, de cand a fost inchisa din gre~eala, ca sa zicem
a~a, faima de neb una a urmat-o peste tot. Chiar ~i cu cateva
luni mai inainte de a se intalni cu Yapko, ea a trecut prin
aceea~i situatie stanjenitoare cand a incercat sa consulte un te-
rapeut pentru a se alatura unui grup de sprijinire.
"I-am povestit acestei femei 0 parte din trecutul meu", a
spus Vicki, vizibil enervatii de modul nefericit in care 0 trata-
sera doctorii. "De fapt mi-am petrecut aproape toata viata prin
spitale. Ea mi-a spus ca nu poate sa ma primeasca in grupul
ei pentru ca sunt prea bolnava -asta dupa ce a stat de yorba
cu mine 0 ora, luandu-mi apoi bani pentru ~edinta, ceea ce
cred ca a fost un lucru meschin din partea ei."
Yapko ne-a explicat ca, in ciuda tuturor eforturilor, Vicki
nu a reu~it sa scape de acest diagnostic ~i sa-i convinga pe oa-
meni ca nu este nebuna. 0 data ce oamenii ajung la 0 conclu-
zie, este foarte dificil sa Ie zdruncini increderea in ea.
"In spital a continuat Vicki, "mi-au dat foarte multe medi-
camente psihotropice care au avut ni~te efecte secundare ori-
bile. Am incercat sa Ie explic oamenilor ... dar nimeni nu ma
asculta. Ei imi spuneau: «Ai nevoie de mai multa Torazin.» Cu
cat imi administrau mai multe medicamente cu aHHma sim-
team mai rau. Am tot incercat sa vorbesc cu cineva, dar ni-
meni nu m-a ascultat."
Acesta a de venit laitmotivul vietii lui Vicki: nici doctorii,
nici sotul ei, nici macaI' ceilalti membri ai familiei ei sau prie-
tenii nu au putut sa creada sau sa inteleaga prin ce trecea ea.
o data ce a fost calificata drept "nebuna" de catre doctori ~i
in ciuda reu~itelor ei din viata, nimeni nu a mai luat-o in se-
rios nici mikar atunci cand incerca sa Ie explice ce se intam-
pIa cu corpul ei.
Mumia de la masa din sufragerie
~tiam di all putea
La randullui, cand ne-a relatat povestea lui Vicki, Yapko
era foarte mahnit ~i furios. Era indignat de faptul ca ea fuse-
se tratata atat de mizerabil. $i de asemenea era impresionat de
puterea ~i de resursele ei interne.
- Relatia cu sotul ei a fost dureroasa. A avut parte de un
mariaj foarte violent, a explicat Yapko, oferindu-ne mai mul-
tedetalii despre viata ei. In. cele din urma ea ~i-a parasit so-
tul, dar neavand unde sa se duca a ajuns in strada. 0 vreme
a fost nevoWi sa doarma pe la u~ile oamenilor. In final s-a
decis sa puna cumva ordine in viata ei. Astfel a ajuns la un
terapeut competent care a ajutat-o foarte multo S-a dus ~i sa
studieze pentru a-~i lua diploma de licenta. In momentul in
care am cunoscut-o era inscrisa la masterat. Multe din schim-
barile pe care reu~ise sa Ie faca in viata ei erau pur ~i simplu
uimitoare.
Yapko ne-a spus toate lucrurile acestea cu 0 voce aproa-
pe tremuranda. Chiar ~i acum, dupa atatia ani, inca mai era
cutremurat de puterea de care daduse dovada aceasta feme-
ie.
- Atunci cfmd trebuie sa Ie spui unor oameni, "Imi pare
rau dar mai ai doar trei sau patru luni de trait", acest lucru ii
deprima aproape instantaneu pe cei mai multi dintre ei.
Aveam in fata mea 0 femeie care avea toate motivele sa fie de-
primata ~i probabil ell. trebuie sa fi fost deprimata, dar care re-
fuza sa se lase invinsa.
Yapko a fost foarte curios sa afle cum reu~ise Vicki sa-~i
pastreze demnitatea, optimismul ~i speranta in fata atator ~i
atator obstacole. El ne-a spus ca acest caz a fost pentru el un
moment crucial in intelegerea naturii depresiei ~i a puterii pe
care cineva trebuie sa 0 aiba pentru a-i face fata. A fost pur ~i
simplu uimit de atitudinea acestei femei in fata vietii pe care
o avusese ~i a mortii care 0 a~tepta.
"La inceput", i-a spus Vicki lui Yapko, "am fost devastata
de faptul ca nu voi obtine licenta. Reu~isem sa obtin media
4.0, ceea ce era perfect. Apoi mi-am dat seama ca lectia este ca
166
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
nu trebuie sa obtin licenta. Este la fel de important faptul ca
~tiam ca a~ putea sa fac acest lucru."
Mai mult decat povestea vietii tale
Atilt Yapko cat ~i terapeutii care asistau au fost foarte mi~-
cati de povestea lui Vicki.
- Nu cred ca era cineva in saUl caruia sa nu-i fi dat lacri-
mile, ~i-a amintit Yapko.
Ea voia sa preia controlul asupra vietH ~i a corpului ei.
Acesta era motivul pentru care era acolo - ca sa invete hip-
noza pentru controlarea durerii. Era ceva foarte special sa vezi
aceasta schimbare uimitoare la cineva care fusese internat in-
tr-o clinica de psihiatrie, cu diagnosticul de schizofrenie cata-
tonica, cineva care dintr-un mariaj violent ajunsese in strada
~i care in final devenise un student bun. Vicki a pus in lumi-
na dUeva dintre cele mai import ante lectii pe care cred ca ar
trebui sa Ie invatam in viata.
In opinia lui Yapko terapeutii ar trebui sa renunte la con-
vingerea complet eronata ca viitorul unei persoane este auto-
mat dictat de trecutul ei.
- Partea cea mai dificila a muncii mele a fost sa reu~esc sa
comunic cu fiecare dintre pacientii mei, in special cu cei cu de-
presii severe, sa-i fac sa inteleaga ca viata lor nu se reduce la
trecutul pe care I-au avut. Trecutul pe care l-ai avut nu-ti dic~
teaza destinul. Poti sa schimbi aproape orice aspect al vietii
tale daca reu~e~ti sa ai 0 atitudine receptiva potrivita ~i sa te
concentrezi asupra lucrurilor care merita.
Vicki a invatat aceasta lectie la modul cel mai dur cu pu-
tinta. Ea a dovedit fara nici 0 urma de indoiala ca poate sa de-
pa~easca toate calificarile care is-au facut: de femeie fara ada-
post, schizofrenica, ipohondra, catatonica ~i cu tulburari de
personalitate.
- Vicki ne-a descris atilt de elocvent ca 0 data ce ai fost
categorisit drept neb un, oamenii te trateaza ca atare. $i
chiar incepi sa crezi tu insuti ca e~ti nebun. Apoi incepi sa
Mumia de la masa din sufragerie
te porti ca un nebun. Ajungi sa tdiie~ti conform a~teptari-
lor lor.
Probabil ca acest caz, mai mult decat oricare altul, I-a inva-
tat pe Yapko ca terapia trebuie folosita in primul rand pentru
.aintari puterile oamenilor ~i apoi pentru a reduce patologia
lor.
'In cele din urma, a fost auzita
_ Pana la urma, a explicat Yapko, faptul di ~edintele noas-
tre se desfa~urau in fata unei sali pline cu terapeuti s-a dove-
dit a fi un lucru foarte valoros. A~a cum a recunoscut ~i ea,
Vicki era 0 persoana cu un trecut psihiatric foarte bogat. Me-
moria sa avea gauri consistente ca urmare a supradozarii cu
medicamente ~i a altor lucruri care i se facusera in numele
"tratamentului". Din cauza aceasta era foarte suspicioasa cand
venea yorba de psihiatri.
$i iata ca lui Vicki i se facea acum terapie in fata unei au-
diente aldHuite din exact acele tipuri de oameni care 0 igno-
,rasera ~i 0 tratasera atat de rau inainte. Acum ei ascultau. Jar
,ea era auzita. Timp de peste doua ore neintrerupte, avea po-
sibilitatea sa Ie spuna multe din lucrurile pe care ea ar fi vrut
ca ei sa Ie auda cu ani in urma.
_ Ea mi-a cerut un lucru foarte clar, a zis Yapko. In esen-
ta, ea mi-a spus: "Daca vrei sa nu fi ca ceilalti doctori atunci
ai face bine sa ma asculti".
La exact doua minute dupa ce Vicki a ajuns ~chiopatand la
un scaun ~i s-a a~ezat, Yapko ~i-a dat seama ce se petrece.
_ lmediat ce a spus ca mai are putin de trait ~i ca nu vrea
sa-~i petreaca timpul care i-a mai ramas sedata ~i ametita de
medicamente, am ~tiut exact ce am de facut. Ea folosea expre-
sii precum ,,0 parte din mine spune asta ...", ,,0 parte din mine
spune altceva ...". Era foarte cIar ca ea gandea in termeni diso-
ciativi sau compartimentati. Astfel am ~tiut ca tinta noastra
era anestezia hipnotica, iar mecanismul trebuia sa constea in-
tr-un fel de disociere.
168
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Yapko vorbea despre metoda sa hipnotica in care el adap-
ta acest proces la limbajul, metaforele, gfmdirea, personalita-
tea ;;i nevoile specifice fiedirui pacient.
- A;; fi putut sa fac ;;edinta exact in cinci minute dupa in-
tah1irea cu ea, dar era evident ca ea avea nevoie sa vorbeasdi.
A;;a ca am lasat-o sa vorbeasca. Simpatizam cu situatia ei ;;i 0
compatimeam ;;i i-am reintarit fortele. In ciuda faptului ca fu-
sese atat de prost tratata de catre medici, ea reu;;ise sa treaca
peste atitudinea lor ;;i sa-;;i construiasca 0 viata proprie. Cat
de puternid trebuie sa fi fost dadi a putut sa faca lucrul aces-
tal Cata clarviziune trebuie sa fi avut pentru a fi in stare sa fad
lucrul acesta! In tot timpul cat a durat interviul, nu am facut
altceva decat sa-i dau dreptate ;;i s-o apreciez pentru ceea ce
spunea.
Transa
Dupa prima ora in care Vicki ;;i-a spus povestea, Yapko a
reu;;it sa stranga toate informatiile de care avea nevoie, despre
trecutul ei, stilul, imaginile favorite ;;i pattern-urile limbajului
ei, astfel d a putut sa organizeze 0 ~edinta de hipnoza care a
corespuns perfect situatiei ei.
"Respira adanc de cateva ori ca sa te relaxezi", a indru-
mat-o el. "Cand simti ca e;;ti gata, Vicki, lasa-ti ochii sa se in-
chida. Un timp nu trebuie decat sa te cufunzi in tine."
La inceput, Yapko s-a comportat cat mai ingaduitor cu pu-
tinta, invitand-o cu blandete sa se relaxeze, sa-l asculte fara sa
se teama ;;i sa aiba incredere atat in metodele lui cat ~iin pro-
priile ei resurse interne.
"Nu trebuie decat sa-ti ingadui luxul special de a-ti lasa
mintea sa calatoreasca sau sa se relaxeze ... Poate sa se intam-
pIe 0 multime de lucruri sau poate sa nu se intample nimic ...
Poate sa te asculte sau poate sa nu te asculte ..."
In loc sa aplice metoda hipnozei traditionale, care presu-
pune instructiuni directe ;;i foarte simplu de urmat, Yapko a
preferat sa-i dea lui Vicki posibilitatea sa aleaga, sa 0 imputer-
Mumia de la masa din sufragerie
nieeasca, sa 0 lase sa detina controlul asupra procesului ei de
autodescoperire. De asemenea, el a facut ceva unie in cadrul
acestui tip de hipnoza u;;oara, ill sensul ca a accentuat anumi-
te cuvinte cu scopul de a induce unele sugestii care sunt in-
criptate in ele. Este vorba despre un anumit fel de sugestii hip-
notice de care in general nu avem cuno;;tinta pentru ca ele oco-
lesc con;;tientul ;;i miqoreaza toto data rezistenta.
"Pentru ca mintea este atat de complex a, a continuat Yap-
ko pe un ton bland, lini;;titor, este foarte avantajos ;;i reconfor-
tant sa ;;tim ca in timp ce con;;tientul tinde sa se centreze asu-
pra a ceea ce ii capteaza atentia pe moment, exista ill noi 0 par-
te muIt 111aiprofunda care poate cu adevarat sa ajunga la un ni-
vel surprinzator de relaxare ?i confort."
Yapko accentua cuvintele confort, profund ;;i relaxare, cu sco-
pul de a se folosi de ele mai tarziu in incercarea de a facilita ;;i
mai mult integrarea lui Vicki in acest proces.
- Am facut 0 ;;edinta de hipnoza destul de lunga, ne-a
spus Yapko. A durat aproape patruzeci ;;i cinci de minute, adi-
ca peste 0 ;;edinta obi;;nuita. $tiam ca aceasta avea sa fie sin-
gura ei ;;edinta cu mine. Nu eram terapeutul ei. Aveam rolul
de consultant care trebuia sa 0 invete 0 anumita deprindere.
Erau atatea lucruri pe care a;; fi vrut sa pot sa Ie fac direct ;;i
indirect pentru a 0 ajuta in rolul meu de consultant.
Yapko a explicat d hipnoza este 0 metoda cu ajutorul ca-
reia poti sa-i ajuti pe oameni sa-;;i schimbe experientele lor su-
biective, perceptiile pe care Ie au asupra realitatii, indicandu-Ie
anumite puncte focale asupra carora sa se concentreze.
- Depinde de lucrul asupra caruia indrepti atentia oame-
hilor ;;i de modulill care Ie focalizezi atentia asupra lui ca sa
reu;;e;;ti sa generezi diferite tipuri de experiente.
El ne-a oferit un exemplu in acest sens. Daca asculti 0 me-
lodie in timp ce prive;;ti apusul soarelui ;;i asta in opozitie cu
in timp ce incerci sa cite;;ti, vei tinde sa te concentrezi asupra
unor lucruri diferite ;;i sa auzi lucruri diferite.
- In acest caz anume, voiam sa 0 fac pe Vicki sa se lase ab-
sorb ita de experienta sa interioara. I-am dezvaluit 0 serie de
metode de a-;;i percepe corpul intr-un mod foarte diferit.
170 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Pentru a sustine acest punet de vedere, Yapko a amintit 0
serie de cercetari care demonstrau ca.hipnoza este una dintre
cele mai bune metode de a controla durerea in special atunci
dlnd oamenii sunt invatati sa se disocieze de ceea ce se petre-
ce in corpullor.
- Prin disociere inteleg ca oamenii abordeaza experiente-
Ie lor globale ~i Ie desfac in parFle lor componente. Dupa
aceea, poti sa amplifici un element al experientei unei persoa-
ne prul. sunplul fapt de a-I aduce in centrul atentiei, ceea ce re-
duce intensitatea celorlaIte elemente. Cu alte cuvul.te, aducand
pe cineva in situatia de a se concentra total asupra identifica-
rii gandurilor sale, 11determini astfel in mod indirect sa ince-
teze sa se mai concentreze asupra a ceea ce se petrece in corpul
lui in ace1moment. Cand te concentrezi asupra unui aspect al
experientei, simuItan scade atentia ta asupra celorlalte aspec-
te.
In cazullui Vicki, Yapko a ajutat-o sa se deta~eze de corpul
ei pana in punetul in care ea putea sa-l resimta ca pe un loc
muIt mai confortabil in care sa poata trai. El a ajutat-o sa sUn-
ta amorteala in acele partiale corpului care de regula erau cele
mai dureroase, in special in picioare ~i umar. Cel mai impor-
tant lucru a fost ca ea a putut sa invete sa faca singura aceste
lucruri ~i sa se foloseasca dupa termUl.area ~edintei de deprin-
derea pe care 0 dobandise dupa cum credea de cuviinta.
Deschide ochii
"Fara sa ie~i din aceasta stare de relaxare", i-a spus Yapko
lui Vicki in momentul in care a inceput sa 0 chestioneze de-
spre calitatea experientei hipnotice din care nu ie~ise inca, "ai
putea sa constati un lucru deosebit de interesant, ~i anume ca
gatul ~i vocea ta sunt atat de confortabile ~i relaxate ineat poti
sa-mi descrii ceea ce simti."
"Senzatia de arsura la inima a disparut."
"Bun. Corpul tau este confortabil."
Jl simt u~or."
171
Mumia de la masa din sufragerie
Yapko prUnea acum feedback de la Vicki referitor la faptul
ca durerile ei, chiar ~i acelea mal superficiale, cum ar fi senza-
tia de arsura la inima, se disipasera.
"Este 0 experienta interesanta, nu-i a~a? Sa ai corpul in
transa ... Sa ai mintea confortabila .... $i cat de departe este
corpul tau de locul in care e~ti acum?"
"Nu este prea departe."
"Suficient de aproape pentru cand ai nevoie de el. $i des-
tul de departe pentru ca sa te sUnti cu adevarat confortabil."
Vicki a continuat sa-i raporteze cum se simtea, ce senzatii
experimenta ~i in ce masura durerea ei se diminuase. Yapko a
pus inca 0 data in evidenta ceea ce reu~ise ea sa faca ~i toto-
data a asigurat-o ca va putea sa repete aceasta experienta de
cate ori va avea nevoie. Apoi a trezit-o incet din transa adu-
cand-o inapoi in camera unde se aflau.
"Cand simti nevoia ... cand e~ti gata ... poti sa deschizi
bchii."
Ochii lui Vicki s-au zbatut ca ~i cand ar fi fost lipiti. Ea in-
cerca sa-i deschida, dar lumina era prea tare iar ea se simtea
in continuare atat de confortabil, atat de lini~tita. Nu avea nici
o tragere de inima sa rupa vraja ~i sa deschida din nou ochii.
"A~teapta un moment", a incurajat-o Yapko. "Nu trebuie
sa te reorientezi complet... nu inca."
Vicki a a~teptat cateva secunde, a clip it, dupa care a des-
chis ochii ~i ~i-a potrivit pozitia.
"Cum te simW" a intrebat-o Yapko zambind.
"Mi-a placut foarte muIt! Am ajuns atat de u~or acolo. Sper
sa nu uit."
Yapko a asigurat-o ca va primi 0 caseta cu inregistrarea ~e-
dintei pe care va putea sa 0 revada de cate ori dore~te.
"Ei bine", a spus Vicki, "afost 0 experienta foarte placuta."
"Asta e bine a replicat Yapko. "Ai vrea sa ... "
"Da!" a raspuns Vicki inainte ca el sa termine ce avea de
spus.
Yapko a fost foarte surprins sa constate ca cineva care pana
atunci nu avusese deloc incredere in medici era gata sa accep-
te orice i-ar fi cerut el, chiar inainte de a ~tidespre ce este vor-

Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
ba. Era foarte mandru de faptul ca reu~ise sa stabileasca 0 re-
latie atat de solid a cu ea ~i intr-un timp atat de scurt.
"Voiam sa te intreb daca ai fi de acord sa raspunzi la ni~te
intrebari din partea publicului."
Vicki a acceptat imediat ~i chiars-a bucurat ca a avut oca-
zia sa vorbeasca despre experienta ei unor doctori care in cele
din urma ajunsesera sa 0 asculte ~i sa 0 considere ca fiind per-
soana cea mai avizata sa vorbeasca despre experienta ei. Se
produsese 0 adevarata rasturnare a situatiei cu care fusese
obi~nuita.
Epilog
La cateva zile dupa ~edinta, Yapko a primit un bilet de
multumire din partea lui Vicki in care ea ii marturisea cat era
de recunoscatoare pentru acea experienta. Cand a primit bile-
tul, el era deja plecat din tara.
In primele cateva saptamani dupa consultatie, Vicki a fost
in stare sa se uite la caseta video pe care era inregistrata ~edin-
ta ~i sa practice tehnicile de controlare a durerii pe care Ie in-
vatase. In ciuda tratamentului cu radiatii ~i a chimioterapiei,
tumorile au continuat sa-i macine corpul ~i ea nu a mai putut
sa se urmareasca pe film, mai ales dupa ce frumosul ei par
lung i-a cazut. In schimb, ea a folosit 0 caseta audio cu ~edin-
ta respectiva pentru a-~i dirija singura ~edintele de controlare
a durerii.
Cand cancerul de la creier s-a extins ~i mai mult, Vicki a in-
ceput sa aiba crize, iar capacitatea ei de a se concentra s-a di-
minuat foarte mult. A murit la mai putin de opt saptamani
dupa ~edinta cu Michael.
Leetii
, de luvatat
, . talin. Companiile de medicamente i~i folosesc incredibila lor
Yapko considera ca acest caz poate sa ofere un numar de lec-
tii importante nu numai terapeutilor dar ~i celorlalti oameni.
Mumia de la mas a din sufragerie 173
- Oamenii sunt uneori atat de intimidati de doctori incat
ajung sa accepte pasiv situatiile in care ace~tia nu Ie acorda
atentia cuvenita. In loc sa pretinda 0 ingrijire de calitate, Vicki
s-a lasat sa devina victima. Ea ~i-a asumat intreaga responsa-
bilitate pentru acest lucru. In mod cert ea a vrut sa comunice
oamenilor mesajul ca doctorii nu sunt ni~te zei. Doctorii fac
gre~eli. Doctorii sunt orbiti de propriile lor convingeri, preju-
decati ~i a~teptari. Daca nu ai incredere in tine, daca nu lupti
pentru convingerile tale, poti deveni foarte u~or 0 victima -
uneori cu consecinte fatale, a~a cum a fost cazul cu Vicki. Cei
mai multi dintre oameni nu vor trece niciodata prin acele ex-
periente oribile de care a avut parte aceasta femeie. Ei nu vor
fi aruncati intr-un spital psihiatric, diagnosticati cu schizofre-
nie catatonica ~i dopati cu medicamente pana ajung in coma.
Majoritatea nu vor fi victime ale violentei fizice in casniciile
lor ~inu vor sfar~i prin a ajunge in strada. Dar simplul fapt ca
Vicki a fost in stare sa rastoarne atat de dramatic aceasta si-
tuatie trebuie sa convinga pe oricine ca trecutul nu poate sa
ne dicteze viitorul.
Erau atata tristete ~i frustrare - ~i totodata 0 furie nesta-
panita - in vocea lui Yapko cand discuta despre acest caz.
El avusese loc cu doi ani in urma, dar Yapko inca se mai
gandea foarte mult la Vicki ~i folosea in continuare acest caz
pentm a-i invata pe terapeuti cat de important este sa as-
culti fara prejudecati, sa gase~ti ~i sa amplifici puterile fie-
carei persoane in loc sa te concentrezi asupra aspectelor pa-
tologice. Yapko este convins ca aceste perspective Ie sunt
mult mai folositoare oamenilor decat orice alta tehnica uti-
lizata de terapeuti·
- Din pacate, lucrurile nu s-au schimbat, a spus Yapko.
Ma uit ce se petrece in domeniul nostru. Tara asta este atat de
fascinata de medicamente incat a ajuns sa cC5nsume 75 la suta
din productia mondiala de Prozac ~i 90 la suta din cea de Ri-
influenta pentru a-i convinge pe oameni ca dificultatile pe care
Ie au in viata se datoreaza mai degraba unui dezechilibru ne-
urochimic ~i nu circumstantelor in care traiesc.
174 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

Pe masura ce vorbea despre acest subiect, vocea lui Yapko

devenea din ce in ce mai aprinsa. CAPITOLUL DOISPREZECE
- Pana ~i psihologii, a spus el cu dezgust, care ar trebui
sa se opuna consumului masiv de medicamente, cer ei in~i~i Albert Ellis
privilegii pentru prescrierea acestora. $i mcet-incet, ei Ie ob-
tin. A~adar, in IDesa arate ca pot aborda tulburarile psihice ~i
malt mod dedit 0 fac doctorii care apeleaza doar la medica-
mente, au trecut ei in~i~i de partea celor care militeaza pentru
aceasta solutie. Femeia care ura pe toata lumea
Mo?tenirea lasata de Vicki lui Yapko ?i, spera el, multora
dintre aceia pe care i-a instruit, este ca a-i asculta pe oameni
este mult mai important decat a-i eticheta ~i este eel putin la
fel de important ca orice alt mijloc de tratament.
In cazul acesta era yorba de 0 femeie care avea toate moti-
tului Rational-Emotil' (REBT - TCRE), este unul
vele sa fie deprimata. Ea era pe moarte. Avea adesea dureri
cumplite. in cele din urma a reu?it sa-~i ia viata in maini ?i asta
c::Iflbert
dintreEllis,
cei mai influenti
eel care teoreticieni
a elaborat Tempia din istoria psi-
Comportamen-
hoterapiei. In anii '50, cand aceasta disciplina era dominata in prin-
mtr-un moment in care mai avea foarte putin timp la dispozi-
cipal de psihanali~ti, Ellis a dezl'oltat 0 forma comprehensiva de te-
tie. Era mdreptatita sa se simta dezgustata, sa fie furioasa -
rapie care ii ajuta pe oameni sa examineze felul in care gandurile ~i
~i evident, deprimata - ?i, cu toate acestea, pana la ultima su-
convingerile lor interioare Ie determina sentimentele ~i comporta-
flare ea a refuzat sa devina victima disperarii ?i a durerii.
mentele. Aceasta s-a numarat printre primele terapii de scurta du-
raJa ramanand una dintre cele mai populare abordari din practica
tempeutica actuala.
In ultimele decenii, Al a activat la Institutul Albert Ellis din New
York. De aici el a desfa~urat numeroase calatorll prin toata hllnea,
ocazie cu care a contribuit la promovarea metodelor cognitive. Con-
tributiile sale academice sunt de-a dreptul uimitoare, elfiind autorul
a peste ~ase sute de articole ~i aproape ~aizeci de carti. Prima sa car-
te, How to Live with a Neurotic (Cum sa traie?ti cu un nevro-
tic), a scris-o acum cincizeci de ani. De atunci, el a publicat 11ll1ne-
roase carfi pentru profesioni~ti, cum ar fi: Reason and Emotion in
Psychotherapy (Ratiune ~i emotie in psihoterapie) ~i Growth
Through Reason (Ratiune ~i educatie), doua lucrari foarte cunos-
cute care au lansat rel'olutia terapiei cognitive. Totodata el a scris zeci
de carfi destinate publicului larg despre cum sa aplici strategiile C011l-
portamentului rational-emotil' pentru a contracara pattern-urile de
gandire irationale ~i de auto17pamre, Printn' cele mai populare lucrari
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
ale sale se numiirii: A Guide to Rational Living (Ghid pentru
traiul rational), Sex Without Guilt (Sex tara vina); How to Con-
trol Your Anger Befor It Controls You (Cum sa ajungi sa-ti con-
trolezi mania inainte de ate controla ea pe tine) ~iHow to Stub-
bornly Refuse to Make Yourself Miserable About Anything -
Yes, Anything (Cum sa refuzi cu inci'ipatanare sa te simti mi-
zerabilin orice ocazie - da, in orice ocazie).
De~i se apropie de varsta de nouazeci de ani,Ellis nu ~i-a pier-
dut prea mult din fntelepciunea sa acerbii ~i din dorinta puternica
de a descoperi dit mai rapid posibil esenta comportamentului dis-
functional.
* re in parte pentru ci'inu se ridica la nivelul a~teptarilor ei. 0
* *
In acest capitol, ne-am dat toata silinta sa pastram pe cat
posibil vocea teoreticianului in situatia in care Ellis are un lim-
baj propriu, adeseori presarat cu abrevieri pe care le-a inven-
tat pentru a descrie fenomenele pe care Ie observa. El este, de
asemenea, cunoscut pentru modul sau de a vorbi foarte direct
~i taios ... Totodata se poate spune ci'iin cei ~aizeci de ani de
practici'i, Ellis nu a mai intalnit pe altcineva - coleg, student
sau client - care sa fi incercat atat de mult, precum pacientul
din acest caz, sa-i intre sub piele. A trebuit sa dea dovada de
multa hotarare ~i autocontrol pentru a ramane calm in fata sin-
gurei persoane care I-a invatat cele mai multe lucruri despre
ce inseamna sa ai rabdare.
, ANV
ASN, ANC si
Descriind cel mai memorabil caz pe care I-a avut ~i care a
aparut intr-un grup de terapie pe care il conducea, Ellis ne-a
familiarizat rapid cu limbajul unic de diagnosticare pe care il
utiliza pentru a califica diferitele modalitati in care oamenii
ajung sa se supere pe ei in~i~i.
Mumia de la mas a din sufragerie 177
- Dorothy avea practic tot ce exista sub soare in materie
de simptome pe care eu incerc sa Ie modific prin terapie. In
primul rand, ea avea un grad scazut de ASN - adica accep-
tare de sine neconditionata. Ea se desconsidera masiv :;;inu
contenea sa se pedepseasca pentru felul in care credea ea ca
este. In al doilea rand, era foarte ostila fata de multi oameni
din jurul ei ~i practic nu avea ANC (acceptarea neconditiona-
ta a celorlalti).
Ellis ne-a spus ca Dorothy avea un simt critic deosebit de
acut fata de ea insa~i ~i in special fata de ceilalti. Ea ii supara
foarte mult pe cei care faceau parte din grupul ei de terapie ~i
din viata ei in general, acuzand ~i blamand din plin pe fieca-
buna parte din furia ei s-a rasfrant asupra lui Ellis.
Ca ~i cand aceste lucruri nu ar fi fost de ajuns, lui Dorothy
ii lipsea cu desavar~ire ceea ce Ellis nume~te ANV - accepta-
rea neconditionata a vietii. In loc sa incerce 0 oarecare deta~a-
re, ea se impiedica de orice lucru ii aparea in viata. Era in per-
manenta furioasa ~i extrem de intoleranta, motiv pentru care
a reu~it sa-i indeparteze pe aproape toti cei cu care venise in
contact.
- 0 buna parte a ostilitatii ei, a spus Ellis, era adresata
marnei ei pe care 0 considera cea mai mare ticaloasa din lume.
La serviciu, toata lumea era "de-a dreptul insuportabila".
Cand era in grupul de terapie se certa tot timpul cu ceilalti.
De multe ori urla chiar ~i la mine:;;i ma acuza de tot felul de
in~ela torii.
Ellis a vazut-o pe Dorothy timp de doi ani atat in cadrul
terapiei de grup cat :;;ial celei individuale. Chiar ~i a~a, ea
simtea ca nu are destule oportunitati pentru a-~i elibera
mania, astfel ca a inceput sa mearga in paralel ~i la aU te-
rapeut doar pentru a putea lua in bataie doua tinte dintr-o
data.
- Nu am vazut niciodata pe cineva atat de inver~unat irn-
potriva oamenilor. Nu trebuia decat sa pomene~ti pe cineva ~i
imediat i~i dezlantuia furia impotriva lui. Poti sa spui ca era
un geniu in privinta asta.

Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
, dezUintuita
Furia controlaHi si , - Cazullui Dorothy este similar Cll muIte alte cazuri de
In timpul unei ~edinje de grup, Ellis a spus ceva care a
scos-o din minji pe Dorothy. El i-a atras atenjia di fiind tot
timpul nervoasa ~icu capsa pusa nu va objine niciodata ce do-
re~te. Din contra!
- Nu am auzit niciodata ceva care sa semene cu tirada
care a urmat, ~i-a amintit Ellis. Ea s-a dezlanjuit impotriva
mea, a institujiei noastre, a lumii intregi ~i a tot ceea ce-i tre-
cea prin minte in acel moment. A inceput sa urle la mine ~i sa
ma ameninje ca ma va da in judecata ~i ma va pedepsi. Mi-a
spus ca nu sunt bun de nimic ~i ca nu 0 ajut deloc.
Ceilalti membri ai grupului au incremenit. Ei ~tiau ca daca
se apuca sa vorbeasca cu Dorothy cand era intr-una din faze-
Ie astea, ea 0 sa-~i direcjioneze furia asupra lor. Prin urmare,
ei 0 evitau iar lucrul acesta nu 0 ajuta deloc ci 0 starnea ~imai
mult impotriva lor. Din punctul ei de vedere, nu aveau decEit
sa se duca cu toji la dracu' pentru ca nu erau in stare sa 0 aju-
te cu nirnic.
In privinja relajiilor sale interpersonale exista un aspect
de-a dreptul straniu. La locul de munca - lucra ca secretara
- era foarte eficienta. Intr-un fel ea reu~ea sa se abjina sa vor-
beasca in timpul orelor de lucru, evitand astfel sa intre in con-
tact cu colegii ei atat de straini de eeea ce 0 framanta pe ea.
Asta nu insernna ca ei ii placea cineva de la serviciu - de fapt
ea avea un disprej universal faja de ei - dar, intr-un fel, ga-
sise 0 cale de a-~i jine sub control voce a sa critica cel pujin
pana ie;;ea de la munca.
Cum a ajuns ea a~a
L-am intrebat pe Ellis cum poate cineva sa ajunga sa-i uras-
ca ataJ de muIt pe ceilalji semeni ~i sa fie atat de critic la adre-
sa lor. Pentru cei care sunt familiari eu teoria lui despre pute-
rea gandirii in formarea comportamentului, raspunsullui con-
stituie 0 excepjie de la regula obi~nuita.
.1
Mumia de la masa din. sufragerie 179
tulburari foarte severe de personalitate, a explicat Ellis. Aproa-
pe intotdeauna atat ereditatea cat ~i mediul ambiant duc la
aceste tulburari. Din cate mi-am dat seama, mama ~i toate ru-
dele ei pe linie materna au avut tulburari de personalitate foar-
te severe. Cred ca Dorothy ar fi putut sa fie diagnosticata cu
o tulburare asemanatoare. Cazul ei era totu~i mult mai com-
plicat deoarece prezenta numeroase ~i variate sirnptome. De
lavarsta de doi sau trei ani, ea suferea de 0 depresie puterni-
ca ;;i adeseori avea ganduri sau dorinje sinuciga~e. Bineinje-
les, aceste simp tome se datorau in buna masura unor factori
ambientali importanji cum ar fi faptul ca mama ei era extrem
de intoleranta ~i 0 critica foarte aspru.
- Dorothy nu se aecepta pe sine decEitocazional d\.nd per-
formanjele ei erau exeesiv de bune. Dar daca facea cea mai
mica gre~eala - sau daca altcineva din jurul ei se face a vino-
vat de 0 eroare, oricat de mica - ea declan~a un adevarat po-
top de acuzajii la adresa ei. $i vreau sa spun potop cu P mare!
Ellis s-a straduit foarte mult pentru a 0 face pe Dorothy sa
injeleaga conceptul de acceptare de sine neeondijionata. Aces-
ta presupune ea, indiferent de ceea ce faci ~i de cat de lamen-
tabil te porji, sa te aecepF totu~i ~i sa te apreciezi ca persoana
in continuare. Accepji pacaiosul, a subliniat el, dar nu paca-
tul. Pur ~i simplu recuno~ti ca ai facut mai pujin decat ji-ai
propus ;;i apoi sa treci mai departe. Trebuie sa inveji din gre-
~eli1etale, nu sa-ji pierzi timpul gandindu-te obsesiv la ele ~i
blamandu-te la nesfar~it.
In repetate randuri, Ellis a pus in discujie aceste lucruri.
De asemenea, elle-a cerut celorlalji membri ai grupului sa ar-
gumenteze ~i sa intareasca aceste idei, iar lui Dorothy i-a fixat
anumite teme pentru acasa. Cu toate acestea ea a refuzat sa se
supuna ?i a continuat sa fie extrem de critic a ~i de negativis-
ta. Ellis a subliniat in repetate randuri ca Dorothy ca persoa-
na nu era aceea;;i cu eeea ce jacea sau nu jacea.
"Nu e cu putinja ca tu sa te define~ti prin ceea ce faci"
i-a spus Ellis, "pentru ca dad te porji bine ~i prin urmare
e~ti 0 persoana buna, in viitor va trebui sa te porti mereu
180
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
in acest fel. Daca., din anumite motive, te porti rau atunci
vei deveni din nou 0 persoana rea. Mai mult, daca devii 0
persoana rea asta inseamna ca de aici inainte te vei purta
intotdeauna rau."
Uneori, Dorothy parea ca intelegea ~ica accepta aceasta 10-
gica a iertarii, dar nu a reu~it sa 0 aplice niciodata in mod con-
secvent. De fiecare data eand e~ua intr-un fel sau altul sau
eand constata ca cei din jurul ei nu actioneaza perfect, ea lua
acest lucru drept un pacat ingrozitor, de neiertat ~i care nu pu-
tea fi rectificat.
, extrem de scazuta. fata, de frustrare
Toleranh'i
De~i Ellis este specialist in tratarea clientilor cu 0 toleran-
ta scazuta a frustrarii, el a marturisit ca nu a mai inUUnit nici-
odata pe cineva care sa aiba aceasta problema intr-un mod atat
de serios cum era cazul cu Dorothy. Un exemplu tipic: ca sa
ajunga la serviciu din Brooklyn unde locuia, ea lua intotdea-
una autobuzul pentru ca metroul era prea aglomerat ~i ar fi
putut sa nu gaseasca nici un loc liber. Se trezea cu 0 ora mai
devreme decat era necesar, ca sa fie absolut sigura ca va sta pe
scaun pana va ajunge la destinatie.
Dorothy se intorcea de la serviciu la 0 ora de maxima aglo-
meratie astfel ca era imposibil sa gaseasca un loc liber ~i era
nevoita sa stea in picioare. Ce credeti ca facea? Ea incepea sa
planga pentru ca era foarte furioasa pe toti acei oameni care
stateau pe scaune ~i care "nu aveau absolut nici un drept sa ma
lipseasca de un loc pe care eram complet indreptatita sa-l am!"
Prin urmare, aproape in fiecare seara din cursul saptamanii, de
indata ce intra intr-un metrou aglomerat ea izbucnea intr-o cas-
cada de lacrimi ~i de bocete aprinse. Ceilalti calatori incepeau
imediat sa se alarmeze gandindu-se ca este bolnava ~i, in mod
inevitabil, cineva renunta la locul sau in favoarea femeii inne-
bunite. Dar nici asta nu 0 lini~tea: inca vreo douazeci de minu-
te continua sa planga ~i sa tipe, urandu-i de moarte pe toti cei
care se aflau in tren, inclusiv pe cel care-i oferise locul.
181
Mumia de la mas a din sufragerie
Cand Ellis ~i ceilalti membri ai grupului i-au sugerat ca
"oroarea" de a sta un timp in picioare intr-un metrou cu greu
poate sa justifice mania ei extrema, Dorothy nici macar nu a
vrut sa admita ca era posibil sa fi reactionat oarecum exage-
rat. De fapt, ea credea ca toti ceilalti membri ai grupului sunt
ni~te ticalo~i, la fel de nedemni de luat in seama ca ~i cei din
metrou.
Fata care mesteca gum a
Pentru orice terapeut, unul dintre cele mai placute momen-
te apare atunci cand intalne~te un caz care este atat de provo-
cator, atat de de parte de orice situatie cu care a avut de a face
pana atunci, ineat il obliga sa gaseasca 0 noua modalitate de
a-I aborda. Ellis a intalnit exact 0 asemenea situatie in momen-
tul in care tehnicile lui cele mai simple ~i mai eficiente, testa-
te de-a lungul timpului, s-au dovedit incapabile de a strapun-
ge armura defensiva a lui Dorothy ~i de a pune capat furiei ei.
Intr-o seara, ea a ajuns la ~edinta de terapie de grup intr-o
stare de furie salbatica. (Dad Dorothy era suparata, tot mapa-
mondul era la curent cu ce se intamplase.) La ora 7.30 diminea-
ta, in drumul ei catre serviciu, ea s-a trezit (statea jos!) intr-un
metrou foarte aglomerat in care aproape d nu putea sa respi-
re. In vagon se afla 0 fetita de vreo zece ani care mesteca guma
~i facea baloane pe care Ie spargea cu muIt zgomot. Din cauza
aglomeratiei Dorothy nu putuse sa scape de ea. Douasprezece
ore mai tarziu, cand povestea grupului despre acest incident,
Dorothy era inca extrem de furioasa din cauza "lipsei incredi-
bile de respect ~i a egoismului ingrozitor" de care dad use do-
vada fetita. "Am simtit nevoia acuta sa 0 omor pe fata aceea
care mesteca guma!" a strigat ea in fata grupului.
"A~ omori-o chiar acum, a~ taia-o intr-un milion de bucati
~ia~ distruge-o complet! Nu! A~ taia-o in dOlll'i milioane de bu-
cati ~i i-a~ arata ce jigodie a fost pentru ca m-a tinut cu cruzi-
me in trenul acela aglomerat. Mi-ar placea atat de muIt sa 0
spintec in bucati! Merita asta!"
 182
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Ellis a vazut 0 gramada de lucruri la viata lui, dar explo-
zia asta intrecea orice. Oare Dorothy exagera cand spunea ca
i~i dore~te cu disperare sa 0 omoare pe fetita de zece ani?
Dorothy a confirmat cele mai negre temeri ale grupului
continuand in acela~i stil:
"Chiar daca a~ fi arestata ~i condamnata pentru uciderea
fetei tot ar merita! Fiarele egoiste ca ea ar trebui exterminate _
~i a~ fi extrem de fericita sa fiu trimisa pe scaunul electric pen-
tru di am spintecat-o in bucati mici ~i am scuipat apoi pe €Ie!"
"Nu inteleg ce a fost atat de ingrozitor, a abordat-o preca-
ut 0 membra a grupului, ca a trebuit sa cedezi in fata unui
plescait de gum a din metrou. Am vazut lucruri ..."
"Tu nu ai fost acolo!", a tip at Dorothy la ea. "Nu ~tii cat de
tare se auzea! A fost unul dintre cele mai ingrozitoare lucruri
pe care Ie-am auzit vreodata. Nu numai pu~toaica aia ingro-
zitoare ~inepoliticoasa ar trebui sa fie trimisa intr-un lagar de
concentrare, dar ~i parintii ei ar trebui bagati la inchisoare ~i
pedepsiti aspru pentru ca au educat-o in felul acesta. Da, in-
chi~i ~i pedepsiti!"
"Stai putin", a intrerupt-o Ellis. "Uita-te la tine ~i la lucru-
rile pe care Ie spui." Intorcandu-se cafre membrii grupului, el
a intrebat: "Poate cineva sa 0 ajute pe Dorothy sa-~i dea sea-
ma ca lucrurile pe care Ie spune cu atata convingere sunt ira-
tionale, de-a dreptul nebune~ti? Am discutat de ati'Heaori de-
spre asHel de situatii incat ~titi foarte bine ca de fapt fetita
aceea nu are nimic de-a face cu furia lui Dorothy. De fiecare
data, ea ~i-o provoaca singura iar voi puteti sa-i ariHati cum
sa inceteze sa mai reactioneze asHe!."
"Dorothy are probleme serioase cu folosirea verbului «a
trebui»", a strigat 0 femeie din grup, apoi s-a li'isat cat mai in
jos pe scaunul ei.
Altul a sugerat:
"Ea i~i spune ca fetita nu ar trebui sa se poarte a~a - ca
trebuie sa fie mai atenta."
"Asta a~a e", a incuviintat Ellis. "Dorothy, tu «trebuie~ti»
peste tot. Pretinzi ~i ordoni ca aceasta fetita sa fie altfel de cum
este doar pentru ca te deranjeaza mestecatul ei de guma."
Mumia de la masa din sufragerie
Ellis s-a uitat din nou la cei din grup ~i a intrebat:
,,$i ce altceva credeti ca.mai face Dorothy?"
"Ea «ingrozitore~te»", a strigat Dan, un alt membru al
grupului, iar cc'l.tivaau inceput sa ritda aprobator. Celor din
grup Ie placea sa 0 infrunte pe Dorothy pentru ca aceasta obi~-
nuia sa se amestece in problemele tuturor.
"Bine", I-a incurajat Ellis. "Dan, explica-i lui Dorothy ce ai
vrut sa spui. Noi am discutat despre lucrurile astea de nenu-
marate ori, dar lui Dorothy i-a fost foarte greu sa inteleaga ca,
de~i unele lucruri pot fi incomode, numindu-le ingrozitoare,
noi nu Ie schimbam ci mai degraba Ie facem sa apara ~i mai
rele decat sunt in realitate."
"Doar prin faptul ca i~i spune incontinuu ca zgomotul ba-
loanelor sparte de catre fetita este catastrofal ~i de nesuportat,
Dorothy nu face decat sa se supuna unei forme cumplite de
tortura. Ea sustine ca acesta este cel mai rau lucru care i s-a in-
tamplat vreodata ~i ca nimic nu poate fi mai rau."
"Dan, spune-i asta lui Dorothy", I-a indemnat Ellis in mo-
mentul in care a observat ca acesta se uita la el atunci cand
vorbea. "Eu ~tiu destul de bine lucrurile astea."
Membrii grupului au ras nervos, nu atat din cauza glumei
ci pentru ca a~teptau din moment in moment ca Dorothy sa
explodeze din nou.
Dan a incercat sa se uite la Dorothy. Se vedea ca ii era tea-
ma sa 0 infrunte.
"Spuneam ca ea ... Adica, spuneam ca tu, Dorothy, exage-
rezi ~i faci din incidentul acesta mic 0 adevarata catastrofa. Ai
fi putut mai degraba sa-ti spui: «Da, zgomotul pe care il face
copilul asta mestecand guma este suparator dar in nici un caz
nu este ingrozitor sau terifiant»"
A urmat tacere deplina. Inainte sa continue discutia, cei din
grup voiau sa vada daca cele spuse de Dan ~i-au atins tinta.
Dorothy nu scotea nid un cuvant. Ellis nu-~i dadea seama
daca ea se gandea la cele ce i se spusesera acolo sau daca era
pur ~i simplu bosumflata.
- Pentru un timp, ~i-a amintit Ellis, am continuat dialogul,
iar Dorothy ne-a uimit prin calmul de care a dat dovada. Ea da-
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
~ea din cap in semn ca injelegea ceea ce Ii spuneau cei din grnp.
In cele din urma, ~i-a dat seama ca ceea ce se petrecuse in me-
trou nu era deloc ingrozitor. Oar tot a ramas furioasa.
Tema pentru acasa
Ellis i-a dat lui Dorothy 0 tema pentru acasa - ea trebuia
sa-~i combata cu multa forja ~i hotarare convingerea ei irajio-
nala ca fetija din metrou gre~ise ~i ca trebuia sa fie pedepsita
~i incartirnita pentru ca fusese "ingrozitor de egoista.". Doro-
thy a acceptat aceasta sarcina ~i a fost de acord sa se intoarca
saptamana urmatoare ~i sa spuna ce a facut.
"Ti-ai facut tema?" a fost intrebata Dorothy la urmatoarea
~edinja.
"Mda", a raspuns ea sfidi'itor. ,,~i ce?"
"Ei bine", a incurajat-o Ellis sa continue, "cum te simji
acum?"
"Cum ma simt?" a tipat Dorothy, "vrei sa ~tii cum ma simt
acum?" Pe masura ce se ambala vocea ei devenea din ce in ce
mai ascutita. "A~ vrea sa 0 strang de gat pe fetija aia pana se
ineaca cu gum a ei de mestecat cu tot. Merita sa lloara pentru
comportamentul ei necioplit."
Ceilalti membri ai grupului erau din ce in ce mai ingrijo-
rati ~i mai speriati. ~tiau ca Dorothy nu 0 va urmari pe fetita
ca sa 0 omoare, dar nu mai vazusera niciodata pe cineva care
sa fie ata! de suparat pentru un lucru de-a dreptul insignifianl:.
Ellis a insistat ca ea sa-~i termine tema pe care i-o dad use cu
o saptamana in urma.
Dorothy s-a intors saptamana urmatoare ~i a dec1arat ca a
continuat sa se gandeasca la fetita ~i la faptul di voia sa se raz-
bune pe ea. Perseverent ca intotdeauna, Ellis i-a cernt pentru
a treia oara lui Dorothy sa-~i puna in discutie pretentiile ei ira-
tionale fata de ceilalji pana in momentul in care va inceta sa
mai fie furioasa.
Se pare ca a treia oara cerinja lui a fost indeplinita. In cele
din urma, Dorothy a spus ca a incetat sa mai fie furioasa din
Mumia de la mas a din sufragerie 185
cauza fetijei. Ea a admis (de~i nu-i facea pHicere) ca fetija avea
tot dreptul sa mestece guma~i sa sparga baloanele pe care Ie
facea ~i, cu toate ca acest comportament este nepoliticos, nu
reprezinta sH\r~itullumii. Dar inainte ca Ellis sa apuce sa 0 fe-
licite pentru acest pas, Dorothy a inceput sa peroreze pe 0 alta
tema, indreptandu-~i de data aceasta mania impotriva lui pen-
tru ca,spunea ea, ii luase al naibii de mult sa 0 ajute.
"Dite", i s-a adresat Ellis, "chiar acum; in momentul aces-
ta, cand e~ti ata! de pomita impotriva mea, ce iti spui in sinea
ta care te face atat de furioasa?"
"Ca e~ti un idiot", a ripostat Dorothy. "Ce zici de asta pen-
tru inceput?"
"Bine", a raspuns calm Ellis. 0 ~tia pe Dorothy de atMa
vreme inca! acum era mai degraba amuzat de stilul ei. "Asta
e tot ce poW"
"Ma intreb daca ai reu~it vreodata sa ajuti pe cineva cu ra-
hatul asta. REBT are cu siguranta partile ei bune dar nu in fe-
lul in care 0 faci tu. ~i chestia asta pe care tu 0 nume~ti insti-
tut. .. nu-mi vine sa cred ca cineva e in stare sa lucreze aid
pentru mai mult timp. Eo tampenie ce ne inveti tu aici! Tu nu-
me~ti asta terapie?"
"Sa presupunem ca tot ce spui tu este adevarat", a accep-
tat Ellis. "Sa presupunem ca mi-am facut absolut ingrozitor
treaba cu tine ~i ca toata lumea este de acord ca sunt al naibii
de prost ca terapeut. Sa presupunem ca terapia pe care 0 fa-
cern noi aici la institut este cea mai rea din cate au existat vre-
odata. La ce bun sa te infurii pe mine? In felul asta nu-ti faci
decat rau ~i cu siguranja ca furia ta nu te va ajuta sa ma
schimbi."
Oridit de ciudat ar parea, Dorothy a continuat sa vina la
terapie, de~i sustinea ca lucrul asta 0 ajuta foarte putin. Ce-i
drept, nu prea avea de ales. Avea treizeci ~i cinci de ani ~i 0
buna parte din viata ei ~i-o petrecuse la ~edinjele de terapie.
In momentele in care renunja sa mai ceara ajutor, anxietatea
~i depresia ei se accentuau.
Mai tarziu, Dorothy a inceput sa aiba probleme medicale
serioase. Ea a consultat mai multi doctori, dar pentru ca era 0
186 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
persoana atat de dificila ;:;ide refractara la recomandarile doc-
torilor, ea nu a reu;:;itsa se ingrijeasca de sanatatea ei mai mult
decat de celelalte aspecte ale vietii ei.I s-a spus ca are 0 forma
serioasa de cancer ;:;ica trebuie sa se opereze urgent pentru ea
altfel risca sa moara. In cele din urma s-a dus sa se programe-
ze pentru operatie, dar boala ei avansase deja foarte mult ;:;i
nu mai putea fi controlata. Dorothy a murit singura, fara rude
sau prieteni. Dar in ultimele sale zile ea s-a impacat cu gan-
dul ca va muri ;:;ia folosit ceea ce a invatat la terapie pentru a
ajunge la pace cu ea insa;:;i;:;icu lumea.
Ce a invatat
, Ellis
La fel ca in cele mai multe din cazurile memorabile relata-
te in aceasta carte, acem:;tapacienta neobi;:;nuita a avut un im-
pact semnificativ asupra a ceea ce Ellis a avut de invatat atM
despre terapie cat ;:;idespre el insu;:;i ;:;idespre limitele meto-
dei sale. Eli;:;i aminte;:;te ca in anii '50, cand a inceput sa dez-
volte REBT, oamenii despre care se spune astazi ca au tulbu-
rari de personalitate erau diagnosticati la ace a data ca fiind la
limita psihotici.
- De fapt, ei pot fi considerati un fel de psihotici la limi-
ta, a spus Ellis, pentru ca, pe langa sentimentele ;:;iconvinge-
rile lor distructive, ei au deficiente cognitive, emotionale ;:;i
comportamentale grave sau handicapuri biosociale. Atat fac-
torii genetici cat ;:;icei ambientali joaca un rol important in for-
marea acestor personalWlti toxice ;:;iIi fac ingrozitor de dificili
pentru cei din jur. Chiar ;:;icei mai buni terapeuti au probleme
serioase in a-i aborda.
Ellis crede ca, intr-un fel, ace;:;tiindivizi sunt ;:;imai greu de
tratat decat psihoticii propriu~zi;:;ipentru ca ei au mari dificul-
tati ill acceptarea neconditionata a lor in;:;i;:;i;:;ia celor care au
acela;:;itip de disfunetii.
Ellis a eontinuat:
- In vreme ce "nevroticii normali" pot sa invete destul de
u~>orin cursul terapiei acceptarea neconditionata, pacientii cu
Mumia de la masa din sufragerie
tulburari grave de personalitate sunt aproape alergici la acest
fel de iertare profunda ;:;icel mai adesea raman illtepeniti la
un nivella care nu contenesc sa se condamne pe ei in;:;i;:;i;:;ipe
cei din jur. Din nefericire, ei sunt nascuti ;:;icrescuti in spiritul
prejudicierii oamenilor, inclusiv a lor in;:;i;:;i.Lor Ie place sa fie
implicatiin relatii terapeutice de lunga durata, dar cel mai
.adesea nu iau in seama indicatiile terapeutilor. La randullor,
iterapeutii au adesea dificultati in a ajunge la 0 acceptare ne-
iconditionata a lor in;:;i;:;i;:;ia clientilor lor. Acest lucru este va-
labil mai ales atunci cand au de-a face cu clientii neobi;:;nuit
.de dificili cum era de exemplu Dorothy; adeseori ei sunt ten-
tati sa-i condamne pentru "rezistenta" lor - ;:;i,bineinteles, ei
se condamna frecvent ;:;ipe ei in;:;i;:;i pentru ea nu au fost in sta-
. re sa obtina rezultate deosebite in tratarea aeestor "rezistori".
..Prin urmare, daca 0 tehnica de terapie se dovede;:;te a nu fi
prea eficienta, ei pot sa incerce ;:;ialte metode, sperand ea in
, cele din urma una dintre ele va avea, in mod miraeulos, suc-
ees. Ei refuza sa admita ca, in multe cazuri, nu exista nici 0
tehnica de terapie care sa fie foarte efieienta in tratarea indi-
vizilor care sunt complet intepeniti in comportamentele lor
mareate de tulburarile de personalitate.
Cand totul a luat sfar;:;it,Ellis ;:;i-adat seama ca Dorothy fu-
sese 0 pacienta deosebit de interesanta. Cazul ei I-a supus unor
incercari eare-i fusesera complet straine pana atunci. In felul
aeesta, el a fost stimulat sa dezvolte noi modalitati de a intra
lneontact eu oamenii la care terapia cognitiva traditionala nu
putea sa ajunga.
- Dorothy era 0 adevarata paeoste, a constatat Ellis ell
simpatie, dar m-a ajutat foarte multo Daca am putut sa lucrez
eu ea inseamna ca pot sa lucrez eu oricine.

CAPITOLUL TREISPREZECE
Bradford Keeney
Vraci ul care
nu a avut niciodaHi 0 viziune
cea mai eclectica colec!ie de carli semnate pi de preocu-
~ radford
pari Keeney artrebui
in domeniul sa primeasca
cercetarii. premiul pentru
Profesor universitar pi te-
rapeut in trecut, iar arum antropolog cultural pi critic social - ca-
riera lui Keeney se imparte astfel in etape diferite, fiecare dintre ele
cautand sa integreze munca sa de dinainte.
EI a scris carpi clasice In domeniul terapiei, cum ar fi: Improvi-
sational Therapy (Terapie improvizata), Aesthetics of Change
(Estetica schimbarii) pi Mind in Therapy (Procesele mentale in
terapie). De asemenea este autorul unor lucrari populare despre fe-
nomenele culturale: Crazy Wisdom Tales for Dead Heads: A
Shamanic Companion to the Grateful Dead (Pove~ti de inte-
lepciune nebuna pentru capete moarte: Un ghid ~amanic de-
spre mortul recunoscator) pi The Lunatic Guide to the David
Letterman Show (Ghidullunatic al spectacolului lui David
Letterman). ;>inu in ultimul rand el a oferit publicului larg 0 se-
rie de carpi printre care se numara: Everyday Soul: Awakening
the Spirit in Everyday Life (Sufletul de zi cu zi: Mobilizarea
spiritului in viata de zi cu zi) pi The Energy Break (Upsa de
energie). In Shaking Out the Spirits (Izgonirea spiritelor), Ke-
eney povestepte cum a ajuns sa renun!e la cercetarea universitara
clasica pentru a investiga metodele de 'oindecare indigene pi pama-
nice.
Mumia de la masa din sufragerie
In ultimul timp, Keeney a studiat pi a scris despre practicile
de vindecare din Japonia (Ikuko Osumi, maestru japonez in
Seiki Jutsu), Africa (Vracii bo~imani din Kalahari), America
de Nord (Gary Taurul Stant, Omul Lakota Yuwipi), Insulele
Caraibe (Shakerii din St. Vincent) pi din multe alte regiuni ale
lumii.
Brad este viceprepedinte al Funda!iei Pietrele Rasunatoare, din
Philadelphia, organiza!ie a carei men ire este sa faca cunoscute prac-
ticile alternative de vindecare din diverse culturi. De asemenea, el
este profesor de consiliere psihologica la Fullerton, Universitatea de
Stat din California, pi antropolog culturalla Institutul de cercetare
a proceselor mentale din Palo Alto, California. Locuiepte In Tucson,
Arizona.
*
* *
Inainte de a trece la relatarea cazului sau, Keeney a tinut
sa ne precizeze ca inca de la inceputul carierei a avut 0 ati-
tudine sceptica fata de diversele ~coli de psihoterapie care
existau la acea data. In opinia lui, cele mai reu~ite terapii la
care a asistat sau la care a participat au fost acelea in care se
lucra independent de sistemele terapeutice formale ~i in care
oamenii intrau pur ~i simplu in contact unii cu altii intr-un
mod creativ.
- Am fost un cinic. radical, a spus Keeney, foarte impre-
sionat de mi~carea antipsihiatrica precum ~i de abordarile mai
exotice. Am pastrat intotdeauna acest spirit ~i el m-a facut sa
fortez limitele in munca mea. Cred ca propria mea evolutie ca
antipsiholog are prea putin de-a face cu vreo tehnica terape-
utica sau cu vreo ~coala de gandire. In timp, am devenit din
ce in ce mai interesat sa Ie ofer oamenilor 0 serie de sugestii
care sa Ie fie utile in viata.
Este bine sa aveti in minte aceste remarce introductive ale
lui Brad atunci cand yeti urmari povestea unui caz foarte ne-
obi~nuit condus de un terapeut foarte neobi~nuit.
190
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Primele impresii
Nate era un individ cu 0 infati~are izbitoare. Greutatile prin
care trecuse I:ilasasera 0 serie de cicatrice pe nas ~i pe frw1te.
Inca mai pastra alura specifica meseriei de carmaci pe care 0
avusese candva: corpolent, musculos ~i nemi~cat ca 0 stanca.
Parull:i era prins intr-o coada care-i atarna mult pe spate.
Nate avea 0 voce blanda, expresiva, care contrasta puter-
nic cu prezenta lui impunZitoare. Nu vorbea prea mult, dar
atunci cand 0 facea, cuvintele lui erau calde, profunde. In tre-
cut, fusese un fel de vraci al poporului sioux, iar acum ajun-
sese conducatorul acestor oameni. Cu mult timp in urma I:nsa,
Nate facuse 0 serie de gre~eli din cauza carora a avut proble-
me serioase.
- Avea mersul unui american original care a trecut prin
viata cu bautura, relatiile ~i cu tot soiul de lucruri care te de-
barca in cele din urma in inchisoarea federala, ne-a spus Kee-
ney. Acum, Nate avea ca unic tel in viata sa-i ajute pe cei care
erau dependenti de droguri.
Nate I-a contactat pe Keeney la sugestia unui membru al
tribului care auzise ca Brad lucrase cu americanii ~i cu alte po-
pulatii indigene. I se spusese ca, spre deosebire de ceilalti albi,
Keeney era 0 persoana care avea rabdare sa te asculte.
Nate s-a dus sa-l intalneasca pe Keeney la el acasa. A venit
insotit de un barbat ~i 0 femeie. Aceasta din urma era sotia lui,
Melanie. Era 0 femeie a~ezata ~i foarte serioasa. Arareori zam-
bea. Keeney a putut observa ca avea un respect deosebit fata
de traditiile indigene. Avea ni~te ochi iscoditori carora nu Ie
scapa nimic.
Omul care venise cu Nate era Ken, prietenullui, care ara-
ta mai degraba a om de afaceri decat a indian. Avea un par
tuns foarte scurt ~i purta pantaloni kaki ~i 0 cama$a albastra.
Aceasta era intr-un contrast evident cu Nate, care purta blugi,
cizme de cowboy ~i un tricou care avea imprimat un slogan
activist american. Ken era administratorul centrului de trata-
ment din rezervatie.
Mumia de la mas a din sufragerie 191
Traditii
,
Brad i-a primit pe cei trei I:nsufragerie. Nate statea la mij-
loc, intre soFa sa Melanie ~i prietenul sau Ken. Ei au palavra-
git 0 vreme despre cuno~tintele lor comune ~i despre locurile
in care fusesera I:mpreuna. Keeney a a~teptat rabdator fara sa
aduca yorba vreodata de motivul vizitei lor. Cei trei nu aveau
decat sa abordeze acest subiect I:nmomentull:n care se sim-
teau pregatiti.
"E adevarat ca acest lucru nu prea este luat in serios", a in-
ceput Nate povestea sa, "dar trebuie sa spun ca sunt un maes-
tru al practicilor traditionale. Eu I:iajut pe oameni sa faca lu-
crurile care sunt cu adevarat importante in cultura noastra. Ii
ajut sa I:nvete cum sa aiba grija de ei. Ii I:ndrum catre acele
sweat lodges unde ne rugam ~i comunicam cu Creatorul. Ii ajut
sa se pregZiteasca sa mearga sa stea singuri pe un deal pentru
a posti ~i a avea viziuni."
Dupa fiecare dintre aceste declaratii, Melanie dadea solemn
din cap, pentru a confirma ca ceea ce spunea sotul ei nu nu-
mai ca era adevarat dar reprezenta in acela~i timp Adevarata
Natura a Lucrurilor. Spre deosebire de sotia Iui Nate, Ken pa-
rea cam plictisit de toata aceasta poveste, ca ~i cum batuse un
drum prea lung doar ca sa auda a~a Ceva.
"Potrivit traditiei mele", a spus Nate cu vocea lui blanda,
"pentru a afla adevarata cale a vietii noastre trebuie sa stam 0
vreme izolati de ceilalti, postind ~i spunand rugaciuni. A~tep-
tam in acest fel 0 viziune care va da vieW noastre 0 semnifi-
catie aparte ~i ne va indica totodata ce trebuie sa facem."
"Da", I-a incurajat Keeney. ,,$tiu lucrurile acestea."
Nate a tacut cateva momente ca 9i cum ar fi incercat sa se
decida cat de departe sa mearga cu toata povestea asta. El s-a
uitat la sotia lui cautand incurajare, dar Keeney nu a observat
nici 0 reactie vizibila din partea acesteia. Melanie statea pur ~i
simplu nemi~cata, uitandu-se la sotul ei cu 0 expresie de de-
votament total.
"A?adar, Nate", I-a indernnat Keeney, "care e problema?"

192 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Hm", a ezitat el, "mi-e ru~ine sa va spun de ce am venit.
Nu vreau ca oamenii mei sa afle despre asta."
"Inteleg."
"Dupa cum ~titi, eu ii ajut pe oameni sa aiba viziuni m le-
gatura cu viata lor. Ma supun tuturor ritualurilor ~i actionez
potrivit culturii mele, iar oamenii ma ~tiu drept 0 persoana
spirituala. Dar ..."
Nate s-a intrerupt din nou, gandindu-se, a~teptand, stra-
duindu-se poate sa ia 0 hotarare. Era un lucru extrem de ne-
obi~nuit ca un vraci de statura lui sa se decida sa aiba mcre-
dere mtr-un alb ~imai ales sa vorbeasca cu el despre chestiuni
legate de cele mai sacre ceremonii ale poporului sau.
"Dar", a repetat Nate, cu capul m pamant, "eu nu am avut
niciodata 0 viziune ... eu personal nu am avut niciodata 0 vi-
ziune ... nu ~tiu de ceoAm vorbit cu cei mai m varsta. Ei m-au
dus pe deal sa tin post ~i sa ma rog. Am facut toate aceste lu-
cruri, ~i Ie-am facut cu sinceritate, dar nu am avut niciodata 0
viziune." Nate ~i-a ridicat apoi capul, s-a uitat drept m ochii
lui Keeney ~i i-a spus: "Vreau sa ma ajutati sa am 0 viziune."
Camera intunecata.
Este important sa ~tim ca la acea data Keeney era pe punc-
tul de a renunta la tot ceea ce invatase despre psihoterapie.
Cu cativa ani mainte el caHitorise in regiuni indepartate ale
lumii - ajungand pana la bo~imanii din Africa ~i la aborige-
nii din Australia - 9i lucrase cu triburile de americani indi-
geni, msu~indu-~i 0 buna parte din metodele de vindecare in-
digene. Aceste experiente I-au mzestrat cu 0 cunoa9tere care
are foarte putin de-a face cu ceea ce noi numim terapie tradi-
tionala. Daca ar fi tratat cazullui Nate a~a cum ar fi facut-o
un terapeut, reactia lui ar fi fost foarte diferita de cea care a
urmat.
"Hai sa mergem jos, Nate", a spus Keeney, ,,9i sa facem
ceea ce 9tii tu ca trebuie facut in asemenea situatii: hai sa ne
rugam impreuna."
Mumia de la mas a din sufragerie 193
Brad 9i Nate i-au lasat singuri pe Melanie ~i pe Ken ~i au
coborat scarile la subsol. Keeney avea acolo 0 dimaruta m care
fostul proprietar obi9nuia sa depoziteze vinul. Era solid con-
struita, aproape izolata din punct de vedere fonic ~i complet
mtunecata.
Ei au intrat in camaruta, au stins lumina ~i s-au a~ezat pe
podea fata in fata ~i cu pieioarele ineruci~ate. De altfel, trebuie
sa mentionam ca eele mai multe ritualuri ale amerieanilor in-
digeni se desfa~oara pe mtuneric. Keeney intentionase sa ara-
te respect fata de cuItura lui Nate, mergand mtr-un loe special
care era separat de spatiul destinat preocuparilor de zi eu zi.
Vechea pivnita de vinuri era loeul perfect pentru aeest seop.
"Nate", a meeput Keeney de indata ee s-au a~ezat, "mcear-
ca sa-ti la~i mintea libera. Lasa-te purtat oriunde simti ca iti
va face placere. Haide sa stam lini~titi."
"Ho", a raspuns Nate, euvantul sioux pentru afirmatie.
"S-ar putea sa simti nevoia sa vorbe~ti, sa canti, sa te rogi
sau sa faci alteeva."
Pentru diteva minute au stat intr-o taeere deplina, dupa
care Nate a meeput sa cante un cantee traditional sioux pe care
Keeney nu-l ~tia. La ineeput a cantat incet, iar dupa aeeea din
ce m ee mai tare ~i eu mai muIta pasiune. 0 data ee Keeney a
prins ritmul ~i sunetele, i s-a alaturat lui Nate ~i amandoi au
cantat 0 vreme impreuna. Cantau eu insufletire. Cantau eu un
devotament absolut fata de sunete. Keeney nu avea nici eea
mai mica idee ce insemnau aeestea, cu toate aces tea il pe
aeompania pe Nate.
Dupa cateva minute, Keeney s-a simlit transportat mtr-o aIta
stare. Cei doi stateau m spatiul acela mie, mtr-un mtunerie de-
savar~it, 9i eantau din rasputeri. La un moment dat, in mintea
lui Keeney a meoltit 0 idee. Nu ~tia de unde a aparut sau cu ee
seop, dar ideea a meeput sa se dezvolte ~i sa eapete 0 forma.
Tratamentul celor douasprezece crengi
"Nate, mi-a venit 0 idee ~i a~ vrea sa ti-o imparta~esc."
194 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"DaN, a raspuns el incerd\nd sa-~i ascunda nerabdarea. Era
disperat sa gaseasca 0 ie~ire din situatia stanjenitoare in care
se aHa. Nu putea fi nimic mai ru~inos ~i mai umilitor pentru
un vraci decM sa admita ca.nu a avut niciodata 0 viziune. Se
simtea ca un impostor, indrumand oamenii catre 0 ca.latorie
spirituala in care el nu fusese niciodata. Aceasta era cea mai
teribila criza existentiala prin care putea sa treaca cineva aHat
in pozitia lui.
"Te vad ducandu-te intr-o padure", a continuat Keeney.
"Aceasta este aproape de rezervatia in care locuie~ti tu. ~i uite
ce vreau sa faci. Odata ajuns in ace a padure culege douaspre-
zece crengi. Ramurile astea nu trebuie sa fie mai lungi de ju-
matate de metru. Taie 0 ramura care este indreptata spre sud,
cea catre care te conduce Spiritul. Apoi 0 alta, din nord. Cule-
ge apoi una din est ~i alta din vest. Celelalte trebuie sa provi-
na din diferite puncte cuprinse in spatiul desemnat de punc-
tele cardinale."
Lui Keeney i s-a parut ca.-Ivede pe Nate incuviintand din
cap in intuneric.
"Insemneaza cu atentie fiecare creanga astfel indit sa ~tii
de unde provine fiecare."
"Ce trebuie sa fac cu ele?" a intrebat Nate.
"Vreau ca in timp ce aduni aceste ramuri sa te gfll1de~tidi
e~ti in ca.utarea unei viziuni. Trebuie sa-i marturise~ti Mamei
Natura dorinta ta sincera ~i ca e~ti decis sa 0 aduci la indepli-
nire. Arata-i ca nu te abtii in vreun fel."
"Cum sa fac asta?" a intrebat Nate.
"Te vei duce in padure ~i vei cere permisiunea sa fii con-
dus la fiecare dintre crengile astea ... Fiecare creanga trebuie sa
fie speciala."
"Am inteles."
"Apoi te vei duce cu crengile acasa ~i Ie vei a~eza sub pa-
tul tau in forma de cerc. Fiecare creanga trebuie sa fie in-
dreptata in directia sa initiala, cea care a fost luata din sud
trebuie sa fie indreptata inspre sud ~i a~a mai departe. Ai in-
teles?"
"Ho."
Mumia de la masa din sufragerie 195
"Vreau ca ramurile sa fie a~ezate astfel incat, atund cand
stai intins in pat, centrul cercului sa se aHe chiar in dreptul ini-
mii tale. Chiar in centrul cercului trebuie sa pui 0 ofranda, ni~-
te tutun de exemplu."
Cei doi barbati s-au ridicat, s-au imbrati~at ~i au inceput sa
urce scarile inapoi in sufragerie.
Jnainte sa ne intoarcem", I-a instruit Keeney, "a~ vrea ca
toate aces tea sa ramana doar intre noi doi. Nu trebuie sa spui
nimanui ce fad ~i din ce motiv."
"Nici lui Melanie?"
"Nu, asta este doar intre tine ~i Creator."
Justificarea aceasta i s-a parut perfecta lui Nate, pentru ca.
la urma urmei a~a se face au lucrurile intre membrii tribului
lui.
Cand au ajuns sus, Melanie ~i Ken discutau despre ex-
cursiile in care mergeau pentru a aduna pietre din care se
faceau pipe pentru tineri. Ei erau curio~i sa afle ceea ce se
petrecuse jos, dar ~i-au dat seama di e mai bine sa nu in-
trebe. In cele din urma, ~i-au strans lucrurile ~i au plecat.
Keeney a ramas in pridvor intrebandu-se ce va face Nate.
Dar era inca ~i mai curios sa afle de unde venise propria
lui viziune referitoare la tratamentul cu cele douasprezece
crengi.
In timp ce se indreptau catre ma~ina, Keeney I-a auzit pe
Nate spunandu-i sotiei lui: "A fost bine acolo, jos."
o sapHimana mai tarziu
"Brad, sunt Nate."
"Nate! Ce mai faci?" Keeney fusese ingrijorat 0 vreme pen-
tru ca.Nate nu dadea nici un semn. La un moment dat insa s-a
gandit ca. lucrurile i~i urmau cursullor firesc ~i ca trebuia sa
aiM rabdare.
"Omule, simt ca explodez. Nu ~tiu ce ai facut sau despre
ce a fost yorba, dar eu am facut ce mi-ai spus."
"Uuuh!"
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"M-am dus m padure exact cum mi-ai spus. Am gasit cren-
gile pe care Spiritul mi le-a aratat. Le-am pus sub pat a;;a cum
m-ai mvatat."
"Cu tutunul drept ofrand a?"
"Binemteles. ~i dupa aceea m-am dus ;;i m-am culcat. Am
avut un vis. Oar dnd m-am trezit visam m continuare."
Keeney ;;i-a dat seama ca Nate vorbea despre ceea ce noi
numim vis lucid sau treaz. Oar pentru Nate el fusese 0 viziu-
ne, 0 adevarata viziune.
"Imi luasem zborul din corpul meu", a spus Nate cu emo-
tie ;;i teama in glas. "Am zburat mapoi in timp, la vremea cand
eram un baietel ;;i mi-am vazut tatal ;;i intreaga mea familie.
Apoi mi-am dat seama ca zburam ;;i ca eram complet treaz,
iar acest lucru mi-a dat fiori. In cele din urma, m-am trezit."
"Ei bine, cred ca de data aceasta ai avut tu ins uti 0 viziu-
ne.u
"Brad, omule, a fost prea mult pentru mine. Sunt inspai-
man tat. Nu sunt sigur daca mai vreau sa pun din nou crengi-
Ie alea sub pat."
"Fugi de aici! Ia zi, cat tutun ai pus sub pat?"
Au izbucnit amandoi in ras.
Keeney a fost surprins de ceea ce auzise, dar el nu mai gan-
dea ca un terapeut ;;i prin urmare nu a incercat sa determine
;;i sa analizeze cauzele acelei experiente.
"Nate, este de-a dreptul uimitor cat de u;;or poti sa obtii
ceea ce-ti dore;;ti dnd te arati sincer ;;i hotarat in fata Creato-
rului."
"Cred di ;;tiu ce trebuie sa fac acum", a spus Nate.
In vreme ce un terapeut ar fi incercat sa afle despre ce era
yorba, Keeney a preferat sa nu se amestece; era suficient ca
clientul sau avea raspunsurile pe care Ie cautase.
- Oar nu erai curios? I-am intrebat noi pe Keeney. Pusese
la cale acel minunat ritual terapeutic, iar acum nici macar nu
era prea sigur de ce se intamplase.
- Mai degraba a;; fi aruncat inca un lemn pe foc, a expli-
cat Keeney, decat sa scot unul de acolo, sa-l examinez ;;i sa-l
privesc cum se race~te.
Mumia de la masa din sufragerie 197
Cateva luni mai tarziu, Keeney a aflat intr-adevar ce se in-
tamplase cu Nate. Pornind de la viziunea pe care a avut-o, in
care i;;i lua zborul din corp ;;i se vedea pe el insu;;i copil, Nate
a pornit intr-o cautare vizionara incerdnd sa rezolve 0 serie
de probleme din copilaria lui, lucru care, credea el, l-ar fi aju-
tat sa devina un vraci mai bun. El ;;i Melanie au calatorit pe
continent in locuri unde puteau sa continue sa munceasca lm-
preuna. Keeney a fost incantat sa auda cu dta emotie vorbea
Nate despre ceea ce invatase ;;i despre lucrurile la care lucra.
~i totul incepuse cu prima lui viziune.
Capitolul doi
La scurta vreme dupa ce s-au intors din calatoria lor, Me-
lanie a sunat pentru a-;;i face a programare.
"Am fast pur ;;i simplu uluiti de felul in care l-ai tratat pe
Nate ;;i de impactul pe care I-a avut asupra lui. Vreau sa te
vad."
"Foarte bine", i-a spus Keeney. "Vina pana aici."
De data aceasta au sosit patru persaane: Melanie ;;i Nate,
Ken ;;i sotia lui. Ei au venit din rezervatie in jurul pranzului
a;;a ca au luat masa impreuna ;;i au sporovait despre vietile lor.
La un moment dat, Melanie a anuntat ca vrea sa stea de
yorba cu Keeney in camaruta de la subsol. Ea i-a marturisit ca
un prieten de al ei murise de curand ;;i ca de atunci ea nu mai
putuse sa doarma. Pur ;;i simplu nu intelegea ce se intampla.
Ii aparuse ;;i 0 iritatie foarte urata pe piele pe care i-a aratat-o
lui Keeney pentru a 0 examina.
Dupa ce s-au instalat in camera intunecata ~i au inceput sa
cante impreuna, a;;a cum facuse el ;;icu soted ei, Melanie a scos
un Fpat. Oe;;i era intuneric bezna, ea sustinea ca vede un pa-
ianjen uria;; ;;i luminos in camera.
"Asta e bine", a raspuns Keeney cu blandete. "Paianjenii
\ au substante tamaduitoare."
Melanie s-a calmat imediat. Printre ai ei, paianjenii erau
consideraF 0 sursa sacra pentru leacuri.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Baide sa ramanem lini~titi aici."
~i din nou, Ke~ney a fost strafulgerat de 0 idee venita nu
se ~tie de unde. In afara de momentul in care Melanie I-a
anuntat brusc ca a vazut un paianjen, ei nu au mai avut aIta
conversatie.
"Melanie, nu ~tiu despre ce este yorba ~i daca ce am sa-ti
spun eu poate sa aiba vreo semnificatie pentru tine. Oar acest
tip, despre care ai zis ca a murit, prietenul tau ... il vad cum
incearca sa iti dea un inel."
lmediat Keeney a auzit-o pe Melanie cum incepe sa plan-
ga.
"Ce se intampla?" a intrebat-o el cu blandete.
"Era bijutier", a raspuns ea printre sughituri. "lnelul de
care vorbe~ti este probabil eel despre care imi spunea mereu
ca ar vrea sa mi-l daruiasca. Eu tot ii spuneam ca vreau acel
inel iar el imi raspundea ca 0 sa mi-l ofere intr-o buna zi. Era
un fel de joc intre noi doi."
"Cei din familia lui ~tiu ceva despre lucrul asta? ~tiu ca ine-
lul iti era destinat?"
"Nu", a spus ea. "Nu am vrut sa Ie pomenesc despre asta."
"Nu ~tiu exact de ce, dar cred ca ar trebui sa vorbe~ti cu ei.
Poate ca ei a~teapta ca tu sa Ie spui ceva."
In cele din urma, Melanie s-a dus sa vorbeasca cu familia
prietenului ei ~i le-a povestit despre inel. Cuprin~i de emotie,
ei au fost absolut incantati sa-i ofere inelul care insemna atilt
de muH pentru ea. Curand dupa aceea iritatia i-a disparut ~i
a putut din nou sa doarma.
Confirmarea
Cand Brad ~i Melanie au ie~it din pivnita, amandoi erau
infiorati de ceea ce se petrecuse acolo. Cu siguranta ca acesta
nu era stilul obi~nuit de lucru allui Keeney.
- Eram acolo, ne-a spus el, intr-un intuneric desavar~it ~i
dintr-o data am simtit ca ma inalt de pe locul in care stateam.
Ceva care nu are nimic de-a face cu psil10terapia a pus la cale
Mumia de la masa din sufragerie 199
acea interaqiune care m-a schimbat atilt de radical. Ea mi-a
permis sa arunc pe fereastra tot ceea invatasem, ~tiind ca daca
zabovesc un timp in intunericul de acolo pot sa accesez ceva
din imaginatie. A fost 0 metafora incredibila.
Dupa ce Melanie ~i Brad s-au alaturat celorlalti, cu totii au
simtit ca ceva profund se intamplase.
"Vreau sa va spun ceva", a sarit Ken cuprins de entuziasm.
"Mi-am tot batut capul daca sa ma intorc la vechile traditii ~i
sa ma duc ~i eu in lodge, dar educatia mea catolica ma imp ie-
dica in continuare. M-am tot gandit la asta. Am aflat ce s-a in-
tamplat cu Nate, iar acum vad ce ai facut cu Melanie."
Keeney a zambit cu modestie. El ar fi vrut sa Ie explice ca
de fapt nu a facut prea muIte, dar ~i-a dat seama imediat ca
era mai bine sa-~i tina gura.
"Dupa ce am aflat despre vreascurile de sub pat", a conti-
nuat Ken, "am avut cea mai ciudata experienta din viata mea.
Nu am idee ce poate sa insemne."
"Poveste~te mai departe, omule", I-a incurajat Nate. "Spu-
ne-i ~i lui."
Ken s-a uitat la sotia lui care state a pe marginea eanapelei.
Era 0 femeie lini~tita care nu vorbea prea mult. Ea a incuviin-
tat din cap, dandu-i voie sa-~i continue povestea.
"Ei bine, am visat ca eram in lodge. Coliba era facuta din
pari ~i impletitura de crengi. Erau acolo vraci ~i un foe mare
~i piei care acopereau crengile. Era 0 coliba indiana imensa.
Cum stateam eu acolo, I-am vazut pe bunicul meu. Avea cu el
o scoica ~i vopsea ro~ie. El ~i-a bagat degetul aratator in vop-
sea ~i mi-a trasat 0 linie pe frunte. M-am inspaimantat pentru
ca atunci cand m~am intors am vazut ca toti oamenii de aco-
10 aveau capete de animale. Nu ~tiu daca erau ma~ti, dar ori-
cum pareau foarte reale."
Ken s-a oprit ~i s-a uitat la cei din jur ca ~i cand ar fi vrut
sa se asigure ca erau pregi'ititi pentru ce avea sa urmeze. A pri-
vit din nou spre sotia lui care a incuviintat din nou din cap.
"Cand m-am trezit eram complet inmarmurit. Transpira-
sem ~i strigasem in somn reu~ind astfel sa 0 scol pe sotia mea."
In timp ce spunea aceste lucruri, soFa lui a cascat adanc, ca ~i
200 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de la masa din sufragerie 201

dind ar fi vrut sa-~i umple plamanii cu aer inainte de a se scu-
funda in apa.
"Ea a sarit din pat ~i a aprins lumina. Apoi a inceput sa
tipe."
Toti s-au uitat la sotia lui Ken care arata foarte speriata.
"Ceea ce a vazut sotia mea era 0 dunga ro~ie pe fruntea
mea."
Keeney ne-a precizat ca ace~tia nu erau genul de oameni
care sa fie inclinati sa inventeze lucruri. Oaca ei au spus ca a~a
s-au petrecut lucrurile, atunci inseamna ca a~a a ~i fost.
Privind inapoi la acea experienta, Keeney este convins ca
exact acest lucru s-a intamplat - Nate, Melanie ~i indirect Ken
au fost invitati sa ceara ceea ce ei i~i doreau cu adevarat, dar
eu 0 voce atat de pasionata incat facea imposibil refuzul.
Keeney spune ca orice terapeut a trecut prin momente ase-
manatoare celor de care a avut el parte in intuneric. Singura
intrebare este daca ei iau in seama aceste viziuni ~iinvata ceva
din ele.

Punctul de cotitura

Acesta a fost un punet de cotitura in viata ~i in cariera lui

Keeney. EI a decis ca e timpul sa acorde ~amanilor mai multa
atentie. Era timpul sa se dezbare de terapie ~i sa inceapa pro-
pria sa calatorie in scopul de a invata cat mai multe despre
vindecare.
- Fiecare traditie, a spus Keeney, sustine ca undeva in ori-
care dintre noi se aHa raspunsurile la toate intrebarile noastre.
Fie ca este yorba de 0 solutie la 0 anumita problema sau de in-
tregul sens al existentei noastre, ele sunt cu siguranta acolo,
in adancul nostru. De multe ori lucrul acesta nu ne este prea
clar, motiv pentru care uneori simtim nevoia sa ape lam la alt-
cineva pentru a-I pune in lumina.
- Felul in care se roaga oamenii pe care i-am vazut in ca-
latoriile mele prin lume este foarte diferit de simpla impreu-
nare a mainilor la mas a pentru a spune rugaciunea de multu-
mire. EI presupune transformarea cuvintelor in emotie pura.
EI inseamna sa dai voie sunetelor sa iasa, iar apoi acestea se
transforma de la sine in cantec ~imuzica ce vin direct din ini-
ma. Intreaga putere se aHa in felul in care cerem lucrurile pe
care ni Ie dorim. Acesta este un lucru pe care cred ca cultura
noastra I-a pierdut. Noi ne limitam sa solicitam plini de umi-
linta ajutorul.
 Mumia de la masa din sufragerie 203

Johnson este profesor de psihologie la Universitatea Ottawa din

CAPITOLUL PAISPREZECE Canada. Ea este de asemenea directorul Institutului pentru Familii
~i Cupluri din Ottawa.
Susan Johnson *
* *

AscuWind-o pe Sue Johnson, inca mai poti deslu~i urmele

Femeia care s-a spanzurat accentului ei Cockney, in ciuda eforturilor serioase depuse de
mama ei pentru a ~terge orice dovada a originii sale modeste.
pentru a vedea Sue ~i familia ei au crescut deasupra unei carciumi - locul
de cat timp are nevoie so~ul ei perfect spre a i se trezi interesul pentru oameni ~i pentru felul
pentru a reac~iona in care ei intra in relatii unii cu altii.
Tredind in revista cele mai ciudate cazuri pe care le-a in-
tiUnit in cariera ei, Johnson a ajuns repede la concluzia ca cei
mai interesanti clienti pe care i-a avut au fost ni~te colegi de
ai sai, terapeuti. Jar dintre ace?tia, unul i-a atras atentia in mod
deosebit.

due Centrate pe Elllotie (EFT-TCE),

puneJohnson
accentuleste
pe unul
0 abordare care
dintre~i teoreticienii
ata~ame11t Terapiei
care este destinata ce-
Terapeutii sunt cei mai ciudati c1ienti
lor care lucreazif cu cuplurile. Acest gen de tempie are un carac-
tel' ~tiintific ~i umanist In acela~i timp, prin i111portanta pe care
o acorda expri11larii e11lotionale constructive. Scopul ei este sa Florence a intrat in birou trasa de mana de sotul ei. Tinea
ajute partenerii sii-~i acceseze senti11lentele lor profil11de, Inde-
in brate 0 carte mare. Johnson a observat ca era yorba de Ma-
obste
I nerecunoscute, ,si sa L~aaseasca diferite
) 1 11l0dalitiiti
I de cO/nu- nualul statistic pi de diagnostic al boli/or mintale sau MSO
nicare care sa contribuie la sporirea inti11litiitii ~i a Intelegerii (=OSM), care este folosit de toti profesioni~tii din domeniu ca
reciproce. o lucrare standard de referinta ?i sursa pentru diagnosticarea
Ointre car/ill' scrise de Sue Johnson 0 buna parte sunt dedi- problemelor de sanatate mentala.
cate TCE: Emotionally Focused Therapy for Couples (Tera- - Am citit toate cartile dumneavoastra, a inceput Floren-
pia centratc'i. pe emotie destinata cuplurilor); The Practice ce, a~a ca ?tiu exact ce?i cum 0 sa faceti. Nu-mi ramane decat
of Emotionally Focused Marital Therapy (Practica terapiei sa sper ca sunteti la fel de buna pe cat pretindeti.
maritale centrate pe emotie); Heart of the Matter: Perspec- Inainte ca Johnson sa aiba vreo ~ansa sa reactione~e la acest
tives on Emotion in Marital Therapy (Centrul problemei: debut cam neobi?nuit al relatiei lor, Florence a continuat sa
Perspective asupra emotiei in terapia maritala) ~i Emotio- vorbeasca aducandu-i la cuno~tinta pretentiile ei cu privire la
nally Focused Couple Therapy for Trauma Survivors (Te- munca pe care urman sa 0 faca. impreuna. Ea a cerut punctu-
rapia de cuplu centrata pe emotie pentru supravietuitorii alitate absoluta. A enuntat cerintele ei specifice de plata. Apoi
traumelor). a enumerat calificarile ~i specializarile pe care Ie avea ca tera-
204
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
peut. Pe tot parcursul acestei IHanii, sotul ei, Ted, s-a uitat ru-
gator la Johnson, cu 0 privire care pardi ii spunea "Ajuta-ma,
ajuta-ma!".
- Vad ca ai adus cu tine un MSO, a remarcat Johnson, in
timp ce Florence rasfoia in graba paginile acestuia ca ?i cand
ar fi diu tat 0 chestiune anume.
- 1hi, a adaugat Florence fara sa se intrerupa din treaba ei.
Aha, aici este! Ea a indicat cu degetul pasajul pe care-l cauta-
se.
- Pot sa te intreb ce faci? a abordat-o mai direct Sue.
- Ei bine, a spus Florence, cum am putea sa discutam de-
spre problema sotului meu fara sa facem referire la MSO?
-- Crezi ca sotul tau are 0 "problema"?
- Oa, bineinteles. E clar ca are tulburari de personalitate,
de?i nu sunt prea sigUl'a daca este schizoid sau un dependent
mai pasiv. Ar putea fi yorba eventual de ni?te trasaturi de tip
Avis I?
In timpul acestei discutii Ted se uita cand la una cand la
cealalta, ca la un meci de ping-pong.
Johnson parea cople?ita.
- Hm, s-a aventurat ea cu prudenta, poate ca inainte sa
trecem la diagnosticul sotului tau ar fi bine sa discutam de-
spre problemele care v-au adus aici pe voi doi ?i cum a? pu-
tea sa va ajut.
- SoFa mea crede ... Inainte ca el sa termine ce avea de zis,
Florence I-a intrerupt precizand ca va vorbi ea pentru aman-
doi.
- L-am trimis deja la un analist pentru terapie, a spus Flo-
rence aratand catre sotul ei. $i ii merge destul de bine.
Ted a incuviintat viguros din cap. La acea vreme el nu nu-
mai ca se adancise in psihanaliza cu un terapeut pe care i-I ga-
sise sotia lui; dar i se "ceruse" sa consulte ?i un specialist in
terapia sexuala.
Pentru un moment Johnson s-a uitat nedumerita in jur in-
trebandu-se daca nu cumva era victima unei glume. Se sim-
tea de parca juca intr-o satira umoristica, a?teptand ca din mo-
ment in moment sa sara cinev3 din spatele canapelei cu un
Mumia de la mas a din sufragerie 205
aparat de filmat in mana. Oar nu a fost a?a. Florence ?i-a con-
tinuat monologul, punand in evidenta trasaturile patologice
pe care ea Ie identificase la sotul ei. Vorbea cu Johnson ca ?i
cum ele ar fi fost doua colege care consultau un pacient pe
care urmau sa-l trateze impreuna.
Sue a respirat adanc.
- Pana acum ai vorbit foarte mult despre felul in care il
vezi pe sotul tau ?i despre ce crezi tu ca este in neregula cu el.
Jar el a spus doua sau trei cuvinte despre cum considera el ca
stau lucrurile. Acum a? vrea sa aflu care crezi ca este rolul tau
in aceasta relatie ?i cum au evoluat lucrurile intre voi doi.
- Ce Dumnezeu vrei sa spui?
- Ti-am pus aceasta intrebare pentru ca am constat at ca
te-ai gandit foartemult la aceasta situatie ?i ai depus multa
energie pentru a 0 analiza. Este evident ca e?ti, la randul tau,
o experta in materie. Prin urmare m-ar interesa sa aflu de la
tine ce rol crezi ca ai in aceste probleme care au aparut in re-
latia dintre voi doi.
- 0, a exclamat Florence, nu sunt aici ca sa vorbesc de-
spre mine. Nu e nevoie; nu trebuie sa vorbim deloc des pre
mIne.
-Nu?
- Nu. Cu siguranta ca nu. La urma urmei, nu eu sunt pro-
blema. In aceasta casnicie eu am avut un comportament abso-
lut splendid. Am fost calda, incantatoare, sexy, blanda, ferma
?i pretentioasa, dar ?i intelegatoare. $i, dupa cum vedeti, am
foarte multa grija de sotu1 meu.
In acest moment Ted ?i-a inchis pur ~i simplu ochii.
Lui Johnson i-a venit sa rada, dar apoi a simtit cum i se in-
cle?teaza maxilarele pe masura ce Florence facea enumerarea
celor mai elevate calitati ale ei - dintre care, bineinteles, mul-
te nu erau apreciate.
Intr-un final, Johnson a intrerupt-o.
- Imi pare nespus de rau. $tiu ca tu crezi ca ai muncit din
greu pentru aceasta relatie ~i ca te-ai purtat aproape perfect,
~i poate ca a~a a fost, dar eu nu am nici cea mai mica idee de-
spre cum sa fac terapie de cuplu in conditiile in care intregul

206 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
proces este centrat asupra unei singure persoane iar cealalUi
TIU face dedit sa asiste. Daca mi-ai citit cartile, inseamna ca ~tii
dit de importante sunt pentm mine discutiile despre rolurile
pe care ambii parteneri Ie au in dansul pe care-l desfa~oara
impreuna.
- Vrei sa spui di este vina mea, d am avut vreo vina pen-
tm toata mizeria din casnicia asta?
- Nu, Florence, nu vreau sa spun acest lucru.
- $i auzisem atatea lucmri bune despre tine. Se vede ciar
ca nu sunt toate adevarate.
Florence se uita sfidator la Johnson a~teptand sa vada cum
raspunde la aceasta provocare.
- Vite ce e, Florence, eu nu vreau sa te supar. Pur ~i sim-
plu nu ~tiu sa fac terapie in felul in care vrei tu. Dupa cum ai
spus, l-ai "pus" deja la terapie pe sotul tau. Jar tu, Ted, ai fost
de acord sa te duci la terapie. $i amandoi ati deciarat ca mer-
ge destul de bine.
Auzind aces tea, Ted ~i-a deschis ochii ~i a incuviintat din
cap de mai multe ori. Parea ca vrea sa spuna ceva, dar s-a raz-
gandit ~i ~i-a inchis din nou ochii. Johnson a incercat sa-l in-
curajeze sa vorbeasca, dar el s-a abtinut in continuare.
- A~adar, a continuat Johnson, nu prea inteleg de ce ai ne-
voie de mine - mai ales dad nu vrei sa vorbe~ti decat despre
rolul pe care 11are Ted in relatia voastra.
Constatarea aceasta nu a facut decat sa 0 infurie ~imai tare
pe Florence.
- Ce ... am ... sperat, a spus ea pronuntand apasat cuvin-
tele ~i cu pauza intre ele, este di l-ai putea invata cum sa se
mai invioreze. Dupa cum vezi, are un drum lung de parcurs
pana acolo.
- Dar nu-l ajuta terapeutul pe care-l are? a intrebat John-
son. Apoi, intorcandu-de catre Ted: Crezi ca ai nevoie sa vii la
mine la terapie?
El a scuturat din cap. Chiar daca acest terapeut nou parea
ca simpatizeaza cu situatia lui grea, el se abtinea sa-i raspun-
da pentru ca nu voia sa ri~te inca 0 admonestare din partea
sotiei lui.
207
Mumia de la masa din sufragerie
Florence a insistat sa Ii se faca 0 noua programare. Sue a
acceptat, dar s-a hotarat sa-i cherne separat, sperand ca in acest
fel va putea sa ajunga la 0 comunicare mai buna cu fiecare din-
tre ei. Cel putin va putea sa afle punctul de vedere allui Ted.
Din pac ate, aceasta strategie s-a dovedit pur ~i simplu inefi-
cienta. Florence era in continuare refractara ~i furioasa din ca-
uza ca Johnson nu urma planul de tratament pe care ea il in-
dicase - bineinteles, era yorba de un tratament care il avea
in vedere exclusiv pe Ted.
Dintre toti clientii sai, acesta a fost primul pe care Johnson
a refuzat sa-l mai vada in continuare. Facuse at at de putine
progrese ~i era atat de frustrata ineat a simtit nevoia sa-i spu-
na lui Florence:
_ Imi pare foarte rau, dar nu pot sa fac terapie in terme-
nii pe care mi i-ai indicat. Nu ~tiu cum sa fac acest lucru ~i ma
simt foarte inconfortabil sa vorbesc despre Ted ca ~i cum nu
ar fi prezent.
Florence a acceptat cu greu sa puna capat terapiei, susti-
nand in continuare ca nu e deloc nevoie sa vorbeasca despre
atitudinea ~i reactiile ei ~i ca terapia de cuplu l-ar putea ajuta
in schimb pe Ted.
Cateva luni mai tarziu, cand Johnson facea 0 prezentare
publica a terapiei de cuplu centrata pe emotie, ea a,constatat
cu stupoare ca Florence se afla in randul din fata. In pauza,
Johnson a intrebat-o cum se mai simte ..Florence a ~optit pe un
ton conspirativ ca era mai bine. Se hotarase sa-~i paraseasca
sotul care era ,,0 cauza pierduta", iar acum i~i punea mari spe-
rante intr-o noua relatie.
Johnson s-a tot gandit daca. ar fi putut totu~i sa fadi ceva
pentru a-i ajuta pe Ted ~i Florence. In cele din urma ea a recu-
noscut ca, in ce 0 prive~te, procesul de terapie trebuie sa fie ~i
sa-i ramana un teren familiar, dar termenii lui Florence ~i
DSM-ul folosit in felul acela negativ au facut ca terapia sa-i
apara ca un proces strain, ciudat ~i prin urmare nefunctional.
Acest caz i-a reamintit cat de greu este sa fii un terapeut care
,,~tie" ~i sa-ti scoti palaria terapeutica ~i sa fie pur ~i simplu 0
persoana care uneori se mai "pierde" in propria sa existenta.
208
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
E1 nu era in ape1e 1ui
Acest eaz al terapeutei autoritare care a incercat sa-~i tra-
teze propriul sot i-a real11intit lui Johnson de un pattern simi-
lar care a avut 0 eonfiguratie relational a ~i mai neobi~nuita.
In prineipiu, Johnson evita sa foloseasca termenii MSD pen-
tru a ineadra pacientii in diferite eategorii, dar uneori se in-
tampla sa intalneasea situatii atat de eiudate ineat este nevoi-
ta sa se abata de la propriile reguli. In aeest caz, ea nu a avut
ee sa faea deeat sa apliee termenii standard de etichetare psi-
hiatriea.
Femeia care a intrat era extrem de agitata - striga ~i ges-
tieula teatral folosind expresii de nereprodus. Helga practic a
explodat in mOl11entulin care a ineeput sa-~i spuna povestea.
La un moment dat ea s-a apueat sa bata eu pumnul in l11asa
lui Johnson, zdrobind obiectele care se aflau acolo.
Spre deosebire de ea, sotul ei, Adam, semana foarte mult
eu sotul din euplul mentionat mai inainte. El statea lini~tit pe
un seaun, iar din dind in eand i~i frangea mainile. Parea foar-
te necajit insa nu a scos nici 0 yorba pana dind nu i s-a cerut
aeest lueru.
Cei doi se apropiau de ~aizeei de ani. Se eunoseusera pe un
vas de eroaziera. El fusese un celibatar convins, eoleetionar de
timbre ~i petreearet. Dupa dite se parea, cu Helga nu se sim-
tea in apele lui.
- E~ti al optulea terapeut pe care-l vedem, a anuntat Hel-
ga. Pana acum nici unul nu a fost bun de nimic.
- Vreti sa spuneti ea terapia nu v-a ajutat eu nimie pana
acum? a intrebat eu precautie Jolmson.
Era cam ingrijorata. Daca femeia asta ar fi explodat din
nou, risea sa ramana fara fotografiile de pe birou.
- Da, a~a e. Ei nu au Hkut alteeva deeat sa-mi preserie me-
dicamente.
Pe moment, Johnson a incuviintat din cap, simpatizand cu
plfmgerea lor, dar apoi s-a gandit ca era posibil ea tratamen-
tul medieamentos sa fie mai potrivit in cazul Helgai. Nu tre-
eusera nici zece minute de eand discuta eu femeia aeeasta ~i
Mumia de la mas a din sufragerie 209
deja se intreba cum ar putea sa ajute 0 persoana care parea atat
de capricioasa.
Helga a meeput apoi sa relateze urmatoarea poveste.
Helga a trait in Europa de Est, undeva in Balcani. Dupa ee
I-a cunoseut pe Adam pe vasul de croaziera, ea s-a mutat in
America de Nord, a~a ineat sa se poata easatori. Ea sustinea
ca anumite lueruri nu mergeau intre ei ~i ca sotul ei se dove-
dise a nu fi cel care eredea ea ea este.
- Ce vrei sa spui eu asta? a mtrebat Johnson.
_ Am sacrificat totul pentru aeest om, s-a smioreait ea tea-
tral. Mi-am parasit tara, familia, prietenii. Am lasat totul in
urma doar ca sa fiu eu el. ~i el nu mi-a oferit nimie in sehimb.
Nimic!
Spunand aeestea ea i~i tinea mana in dreptul fruntii intr-o
atitudine seoasa parea direct dintr-un film veehi.
_ Nu ai putea sa-i spui lui aeest lueru? i-a indicat Johnson.
Ajuta-l sa inteleaga.
Ineerea sa-i faea pe eei doi sa eomunice intr-un mod mai
direct renuntand doar sa se planga terapeutului.
_ I-am spus luerurile acestea de osuta de ori, a zis Helga,
eontinuand sa se adreseze lui Johnson. Apoi s-a mtors manioa-
sa catre Adam. ~i tu! Nu e~ti un sot adevarat! E~ti... e~ti.. e~ti
un papa-Iapte! Daea a~ fi pe moarte sunt sigura ca nu ai ridi-
ea nid un deget ea sa ma salvezi ..
Adam parea ca sufera cu adevarat, dar nu a faeut alteeva
decat sa continue sa-~i franga mi'linile.
_ Vrei sa spui ea simti ca el nu este alaturi de tine? s-a
aventurat din nou Helga cu grija.
_ Pur ~i simplu nu-i pasa de mine, s-a tanguit Helga. Nu-i
pasa daca traiese sau mol'.
Avand in vedere ca Helga i~i dovedise deja inclinatia eatre
exagerare, Johnson nu a luat in serios ultima ei afirmatie. Pur
~i simplu nu putea sa fie adevarata.

210 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mai departe, Johnson a aflat ca la inceputul acelei sapta-
manii, Helga se hohirase sa puna la incercare devotamentul
sotului ei. Ea i-a spus lui Adam di avea de gand sa se sinu-
cida. Nu mai suporta sa vada ca lui nu-i rasa de ea, cu atat
mai mult cu cat ea renuntase la tot pentm el. De fapt, I-a
anuntat ea, 0 sa se duca in pivnita chiar in acel moment?i 0
sa se spi'mzure. Adam a rihnas nemi?cat, fara sa spuna un
cuvant.
Helga a trecut la fapte. Ea s-a dus ?i a luat 0 franghie
din garaj ?i, in mod intention at, a trecut pe langa sotul ei
cu franghia in mana. S-a oprit in fata lui ?i a inceput sa-l
acuze ca este totallipsit de omenie pentm ca nu facea ni-
mic ca sa 0 opreasca. Apoi a coborat la subsol ?i a trantit
u?a in urma ei.
Adam s-a uitat nervos in direcFa u?ii, dar nu prea ?tia ce
sa faea sau macar ce voia soFa lui de la el. De fapt, el nu pri-
cepuse niciodata ce voiau femeile ?i in special aceasta femeie
vulcaniea din Estul Europei.
Intre timp, Helga reu?ise sa se urce pe un scaun pentm a
prinde franghia de una dintre grinzi. Apoi a inceput sa faea
zgomot, ca?i cum s-ar fi spanzurat. Inrealitate ea nu facea de-
cat sa-?i priveasea ceasul in lumina slaM din pivnita.
- $ase minute, a spus Helga. Iti vine sa crezi? Ticalosului
i-a luat ?ase minute ca sa coboare ?i sa vada ce fac. Puteam sa
fiu moarta ?i el abia se mi?ca.
- Am incercat..., a inceput Adam, dar Helga i-a taiat-o
imediat.
- Te-am ascult"t destul pana acum, a spus Helga.
- Stati putin, i-a oprit Johnson ca un arbitru. Dati-mi
voie sa inteleg. Vrei sa spui ea te-ai dus in pivnita pretin-
zand ca te vei spanzura, cand de fapt nu voiai decat sa cro-
nometrezi cat timp ii ia sotului tau pentru a incerca sa te
salveze?
- Exact! A? fi putut sa fiu moarta! a repetat Helga, ?i el nu
a ridicat un deget ca sa ma salveze. Cum sa triliesc cu un ase-
meneaom?
211
Mumia de la mas a din sufragerie
, 0 baie calda
Gin si
Dupa toate cele auzite, Johnson nu ?tia pur ?i simplu
urn sa procedeze cu acest cuplu. In ziua aceea, ea a condus
tot dmmul pana acasa vorbind de una singura. Incerca sa-?i
aduca aminte cine i-a trimis la ea pe cei doi, pentru a se pu-
tea rilzbuna intr-o buna zi. Femeia aceasta avea de gand sa
o innebuneasca, cu atat mai mult cu cat Johnson nu intele-
gea nimic din ce se petrecea. In mintea ei se apucase sa des-
hida MSD-ul, incercand sa vada ce diagnostic i s-ar potrivi
elgai.
~ M-am dus acasa, ne-a spus Johnson, ?i am facut un lu-
eru pe care m-a? abtine sa-l menFonez in cartile mele sau in
workshop-uri. Dar am deseoperit ea este cel mai potrivit lu-
em in astfel de situaFi. Am stat in cada ?i am baut 0 gura sau
!loua de gin. Nimic alteeva. Mi se pare de-a dreptul uimitor,
dar trebuie sa reeunosc ea merge. Nu ?tiu exact de ee, dar mer-
ge. Cred ea in astfel de situatii iese la iveala 0 alta parte din
mine, 0 parte pe care 0 pot aeeesa numai in aeest fel.
Cum state a in baie, Johnson a ineeput sa vorbeasea de una
singura: liCe naiba faei? Credeam ea e?ti un terapeut experi-
mental. Terapeutii experimentali iau oamenii a?a cum sunt. Ei
pornese de la ideea ea oamenii au motive foarte intemeiate
pentm a fi eeea ce sunt. Ei incearca sa nu aplice etiehete ?i l?i
folosese imaginaFa pentm a se pune in locul celorlalti, simpa-
tizand eu situatia lor. lar in eazul de fataeste yorba de un ata-
~flment dramatic - care seamana intotdeauna eu 0 problema
deviata?i de moarte -, prin urmare ee pot sa insemne toate
aeestea?"
Printre sorbiturile de gin, Johnson a eontinuat sa monolo-
gheze ajungand ineet-ineet sa faea progrese.
- Luerurile au ineeput sa-mi apara diferit. Ma simteam ea
~i eum a? fi ajuns intr-un loc nou, in eare puteam sa eomunie
cu Helga ?i sa 0 inteleg.
La urmatoarea ?edinta Johnson a abordat 0 atitudine dife-
rita fata de Helga.
212
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Imi pare atat de rau, s-a scuzat ea fata de Helga, dar la
ultima noastra ~edinta eram foarte obosita. Tu erai suparata ~i
mi-am dat seama dupa aceea ca eu nici macar nu am fost 'in
stare sa te ascult cu mai multa atentie.
Helga a fost foarte surprinsa de aceasta marturisire care
a avut darul sa 0 lini~teasca aproape instantaneu. Din mo-
mentul acela a 'inceput sa 0 ascuIte pe Johnson cu mai mul-
ta atentie.
- La prima noastra ~edinta, a continuat Johnson, tu
mi-ai relatat 0 poveste care la acea data m-a surprins. Mi s-a
parut cam ciudata. Dar gandindu-ma mai bine mi-am dat
seama ea de fapt tu ai facut un lucru uimitor ~i curajos tot-
odata. De fapt, tu crezi ca omul acesta, sotul tau, nu este m
stare sa aiba grija de tine a~a cum ti-ai dori. Tu simti ea nu
te poti baza pe el - ~i cel mai bun exemplu este ca daca ai
fi pe moarte e foarte probabil ca el sa nu fie langa tine a~a
cum ar trebui sa fie un adevarat sot. Ai mari 'indoieli 'in pri-
vinta asta, care te macina necontenit. Gare, daca ai muri, el
ar fi acolo ca sa te tina 'in brate? Fie ca recunoa~tem sau nu
acest lucru, toti avem acest tip de fantezie, 'in care ne imagi-
nam ca persoana iubita va fi 'intotdeauna langa noi 'in mo-
mentele grele. In cele din urma tu nu ai facut decM sa pui
la 'incercare aceasta convingere a ta. Eu nu a~ avea nicioda-
ta curajul sa fac acest lucru.
Helga aizbucnit 'in lacrimi ~i timp de vreo douazeci de
minute a plans 'inceti~or. In tot timpul acesta, Johnson a sim-
tit ea, pe langa satisfactia oferita de aceasta noua abordare
a cazului, se simtea totodata ru~inata de faptul ca la mceput
o judecase pe aceasta femeie, atribuindu-i tot felul de etiche-
te. Incercase sa 0 includa 'intr-o anumita patologie 'in loc sa
faea eforturi pentru a 'intelege prin ce trecea Helga - aces-
ta fiind de altfel unul dintre cele mai importante principii
ale metodei sale.
In continuare Helga a povestit despre traumele pe care le-a
suferit cu ceva timp m urma ~i despre pierderea teribila ~istre-
sullegat de imigrarea 'in Canada. rar acest lucru a facut-o pe
Johnson sa se 'incline ~i mai mult in fata acestei femei.
Mumia de la masa din sufragerie 213
- Toata lumea spune ca sunt nebuna, a suspinat Helga
rintre lacrimi.
Johnson a respirat adanc pentru ca la randul ei fusese pe
unctul de a face acela~i lucru.
- Toti ceilalti doctori m-au considerat sarita de pe fix. Am
evoie de cineva care sa-mi spuna ca nu sunt nebuna, ca nu
ste drept sa fiu numita a~a. ~tiu ca sotul meu nu este un om
au. EI pur ~i simplu nu poate sa fie langa mine in felul'in care
i doresc eu. In buna masura este vina mea pentru ca a~tept
ela ellucruri pe care nu este m stare sa Ie faca.
Johnson a fost complet luata prin surprindere de profun-
:timea de care dadea dovada Helga. Se pare ca 0 data ce sim-
tea ca este acceptata ~i ca i se da dreptate, ea putea sa discute
incer despre situatia ei, dand dovada de 0 maturitate deose-
ita. Nu mai era nici urma de manierisme histrionice ~i de exa-
gerari dramatice. Parca era 0 aIta persoana.
La urmatoarea ~edinta, Helga a depH1.nssfar~itul mariaju-
lui ei, dar tara sa dea vina pe sotul ei sau pe ea insa~i pentru
acest lucru. Ei hotarasera sa se separe declarandu-~i m acela~i
timp intentia de a ramane in continuare prieteni apropiati·
Cand Helga a 'incercat sa-i multumeasea lui Johnson pentru
ajutor, aceasta s-a simtit jenata sa-i accepte gratitudinea.
- Dar tu ai facut totul, a protestat Johnson.
S-a abtinut insa sa admita ca la mceput fusese pe punctul
de a 0 abandona.
- Nu, a insistat Helga, ceea ce ai facut tu a fost foarte im-
portant pentru mine. Tu ai acceptat ceea ce am spus eu. Mi-ai
spus ca nu sunt nebuna. M-ai facut sa inteleg singura anumi-
te lucruri. Nimeni nu a mai facut a~a ceva pentru mine.
Acest caz, probabil mai mult decat oricare altul, i-a confir-
mat mea 0 data lui Johnson cat de important este sa-i accepti
pe oameni a~a cum se prezinta ei cand vin sa-ti ceara ajutorul.
De obicei, la prima mtah1ire, oamenii sunt foarte disperati ~i
vulnerabili. In aceasta situatie de multe ori este greu sa intre-
zare$ti potentialullor de a se corecta ~i maturiza. Atunci cand
214 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

accepF felulill care ei vad lucrurile ~i Ie dai impresia ca sunt

illtele~i, acest potenFal iese la iveala, a~a cum s-a intamplat in CAPITOLUL CINCISPREZECE
acest dramatic caz.
Johnson ne-a intrebat daca ne putem imagina cum s-a sim- Ernest Rossi
tit Helga stand pe scaun in pivnita ~i a~teptand sa vada daca
sotul ei va veni sa 0 salveze. Aceasta este imaginea pe care a
avut-o despre ea cand statea in baie sorbind din paharul cu
gin. $i acest lucru i-a venit in minte cand a pus capat vocii te-
rapeutului care ii sugera un diagnostic ~i a illcercat sa-~i ima- Doctorul hip-nas
gineze ce ar simF daca ar fi ill situatia ei. Iat-o pe aceasta mi-
cuta femeie, disperata, stand pe scaun ~i facand zgomote ca ~i gase~te biletele pentru
cum ar fi pe moarte, vrand sa verifice cat timp ii va lua sotu- concertullui Michael Jackson
lui ei pentru a ajunge la ea. Cateodata alegem moduri ciuda-
te, disperate chial~ de a vedea daca cineva tine la noi, ill felul
acela foarte special. Iar uneori terapeuFi invata sa intrezareas-
ca dorintele ~i temerile noastre comune in aceste reacFi foar-
te aparte .

.-£ carfi despre hipnoza, care cuprind studii de caz, I1mnu-

aall.')!iculegeri
inceputul carierei sale, Rossi
de articole. In aniis-acare
dedicat scrierii
au ur11lat
borat 0 abordare terapeutica ce se axa pI.'interactiunile dintre proce-
unoI'
1.'1 a ela-

sell.'mentale )!icell.'corporalI.'in procesul de vindecare. In acest sens

el a publicat: The Psychobiology of Mind-Body Healing (Psi-
hobiologia vindecarii psihosomatice); Mind-Body Therapy (Te-
rapia psiho-somatica); The February Man: Ideodynamic Hea-
ling in Hypnotherapy (Omullunii februarie: 0 vindecare ideo-
dinamica in hipnoterapie); Ultradian Rhythms in Life Proces-
ses (Ritmuri ultradiene ill procesele vitale); The Symptom Path
to Enlightenment (Calea simptomatologiei ci:'itreiluminare);
Dream, Consciousness, and Spirit (Visele, con~tiinta ~i spiri-
tul) )!i cea mai recenta, The Psychobiology of Gene Expression
(Psihobiologia expresiei genetice). In aceastii ultima lucrare, Rossi
descrie cercetarea pI.'care a intreprins-o )!i teoria aferenta referitoare
la optimizarea creati7.litafii )!i a dezvoltarii mentale printr-o aborda-
1'1.'
integrativa care combina hipnoza, medicina alternativa ?i psiho-
imunologia. Aceasta prezentare a ideilor sale reprezinta punctul cul-
minant almuncii sale de a viafa dedicata cercetarii conexiunilor psi-
ho-somatice a)!acwn apar ell.'in experienta omnenilor.
2]6
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Rossi activeaza Intr-o clinica privata din Los 0505, California.
*
* *
Inainte de a se lansa in deserierea unuia dintre eele mai
eontroversate cazuri pe care le-a avut in eariera sa ~i despre
care nu a pomenit prea muIte lueruri pana aeum, Rossi a tinut
sa faea precizarea ea respectiva clienta avea un mod de expri-
mare stereotip pe care se va stradui sa-l redea cat mai exact eu
putinta. Aeeasta deoarece dialectul specific al acestei c1iente a
dat na~tere la numeroase neintelegeri.
Fundalul contextual
In primul rand, pentru a intelege semnifieatia pe care a
avut-o aeest eaz pentru viata ~i munea lui Rossi, este impor-
tant sa eunoa~tem eateva lucruri despre istoria lui personala.
Tatallui Rossi a imigrat din Italia ajungand intr-un cartier sa-
rac de muncitori din Bridgeport, Connecticut. Nici un mem-
bru al familiei lui Rossi nu a reu~it sa faea mai muIt de opt c1a-
se.
Cartierul in care a creseut Rossi, predominant italian, a in-
ceput la un moment dat sa se populeze eu afro-amerieani ~i
eu aIte grupari etniee.
Muneitorii italieni se temeau foarte mult de negri. De fapt,
parintii din eartierullui obi~nuiau sa-~i sperie eopiii spunan-
du-le "Daca nu e~ti cuminte, vine Omul Negru ~i te ia". Ne-
grii erau porediti in felul aeesta.
Rossi a devenit eea mai educata persoana din familia sa. El
era deosebit de mandru ca reu~ise sa depa~easea prejudeeati-
Ie ~i rasismul care erau parte integranta a eulturii familiei ~i a
eartierului in care fusese creseut. Cu toate acestea, 0 buna par-
te din eonvingerile sale "revolutionare" - eel putin dupa stan-
dardele eartierului sau - erau in mare masura teoretiee, in-
true at el nu prea avea contacte cu eei din afara euIturii sale.
Mumia de la masa din sufragerie 217
De~i era foarte domie sa cunoasea ~i alt fel de persoane deeat
eele pe care Ie intalnise in copilaria sa, acest lueru nu s-a in-
tamplat practie deeat in momentul in care ~i-a parasit eartie-
rul aventurandu-se in lumea larga.
Doctorul hip-nas
Rossi faeea terapie de foarte mult timp, eand intr-o zi a pri-
mit un telefon la birou.
- E~ti doctorul hip-nas? a intrebat femeia.
Dupa voce, parea sa fie yorba de 0 persoana de euloare,
eeva mai in varsta.
- Poftim?
- Ziceam, e~ti doetorul hip-nas? E~ti doctorul de memo-
rie?
Rossi a taeut un moment ineereand sa-~i dea seama ee spu-
nea femeia aeeea. Apoi s-a luminat.
- Ma intrebi daea fae hipnoza?
- A~a e. Am nevoie de un doctor hip-nas pentru memo-
ria mea. Tu faei asta?
Brusc, Rossi a devenit interesat. La vremea aeeea era ex-
trem de nerabdator sa-~i Hirgeasca experienta destul de li-
mitata de altfel ~i sa luereze cu oameni din eele mai diverse
medii. Femeia aeeasta ar fi putut sa fie prima persoana de
culoare din eariera sa - daca reu~ea sa 0 eonvinga sa vina
la el.
Rossi nu prea a inteles ee spunea femeia aeeea, dar i-a fa-
cut totu~i 0 programare ~i i-a explieat cum sa ajunga la biroul
lui. Vorbirea ei era atat de nec1ara ~i de greu de inteles ineat
era aproape sigurea avea de a face eu 0 persoana al earei ere-
ier er.a serios afectat. Poate aeesta era cauza lipsei ei de memo-
rie, s-a gandit el.
Abia dupa ce a inchis telefonul, ~i-a dat seama ea din eau-
za vorbirii ei inealcite nu a putut sa-i ia eorect numele sau nu-
marul de telefon. Dar asta nu eonta prea mult, s-a gandit el,
de vreme ee ea urma sa vina la birou.
218
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Spre marea lui uimire, Marya ajuns la birou la ora fixata.
Era bine imbracata ~i atragatoare. Singurullucru cam ciudat
in infati~area ei era parul care arata cam dezordonat.
- A)ladar, a mceput Rossi, spuneai la telefon ca ai proble-
me cu memoria ~i ca ai avea nevoie de hipnoza.
Marya incuviintat din cap cu hotarare, lucru care a facut
sa-i cada parul pe pod ea. Era de fapt 0 peruca. In acel mo-
ment Rossi a vazut ca femeia avea 0 cicatrice lunga ce por-
nea dintr-o parte a capului pana spre frunte. Fara sa se sim-
ta catu~i de putin stanjenita, ea )li-a ridicat de jos peruca )li
)li-a pus-o inapoi pe cap. Apoi i-a explicat lui Rossi ca avu-
sese un accident de ma~ina in urma caruia memoria ei a avut
de suferit. $i tot de atunci nu a mai fost in stare sa vorbeas-
ca claro
Rossi era incantat ~i fascinat de aceasta femeie de)li nu m-
telegea aproape nimic din ceea ce spunea ea. Acest lucru se
datora nu numai vorbirii ei deformate de la accident ci )lifap-
tului ca el nu era obi)lnuit cu cadenta ~i ritmullimbajului ne-
grilor.
Biletele la concert
Cazul acesta a avut loc in anii '70, cand Michael Jackson
era in culmea gloriei. In mtreaga lume concedele sale se des-
fa)lurau cu casa mchisa. Era aproape imposibil sa faci rost de
un bilet la vreunul din spectacolele lui.
eu toate acestea, cu 0 luna inainte, un individ a venit aca-
sa la Mary )lii-a dat un pachet de bilete pentru concertullui
Michael Jackson care urma sa aiba loc in curand. Erau locuri
dintre cele mai bune, foarte scumpe )liexclusive, pretullor m-
sumand sute de dolari.
Rossi a incercat sa afle de ce barbatul acela i-a dat biletele
)lide ce i-a cerut sa Ie pastreze, dar nu a inteles nimic din ce-i
spunea ea. In cele din urma el a trebuit sa se multumeasca pur
)lisimplu cu ideea ca biletele ii fusesera date ei dintr-un anu-
mit motiv )lica ea avea responsabilitatea sa Ie tina pana la data
Mumia de la masa din sufragerie 219
sfabilita. Se pare ca intreaga familie ar fi putut sa foloseasdi
aceste bilete pentru a merge la concert - cu conditia ca bile-
tele sa fie recuperate intr-un fel sau altul.
Rossi era foarte impresionat de aceasta femeie ~i de situa-
Fa ei care emanau ceva exotic ~i misterios, motiv pentru care
a acceptat sa se multumeasca cu acea descriere confuza a si-
tuatiei. La urma urmei problema ei era foarte clara: ea ascun-
sese biletele intr-un loc sigur, iar acum nU-)limai putea aduce
aminte unde este acelloc. Din aceasta cauza, ea voia ca Rossi
sa 0 hipnotizeze pentru a-)li aminti unde Ie pusese.
Pentru inceput, Rossi a intrebat-o ce s-a intamplat dupa ce
individul i-a dat biletele.
- Era cineva in casa cand a venit acel barbat?
- Nu. Doa' eu.
- $i iti aduci aminte m ce camera te aflai cand ai vazut ul-
tima data biletele?
- Nu. Nu po' sa mi-amintesc.
Au continuat sa incerce sa refadi pa)lii ei, dar era clar ca
amintirile ei despre ceea ce se intamplase erau foarte vagi. Era
sup arata, fiind convinsa, a)la cum erau de fapt ~i toti ceilalti
din familia ei, ca pierduse una dintre cele mai valoroase oca-
zii din viata ei. Intreaga familie dedicase ore intregi cautarii
comorii, intorcand practic casa cu fundul in sus. A merge la
concertullui Michael Jackson era unul dintre cele mai bune
lucruri care ti se putea intampla intr-un an, a~a ca toata lurnea
era mai mult decat suparata.
De fapt, Rossi nu putea decat sa fie de acord cu clienta sa.
EI insu~i era un fan Michael Jackson ~i credea sincer ca pier-
derea biletelor este 0 tragediecumplita. Era hotarat sa 0 ajute
sa Ie gaseasca.
Timpul zboara
Cel mai semnificativ lucru care a reie~it din aceasta prima
conversatie a fost ca Mary era foarte convinsa ca ascunsese bi-
letele intr-un loc unde nimeni nu putea sa Ie gaseasdi.

220 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Rossi a deyenit atat de interesat de povestea ei ;;i, incantat
sa lucreze cu cineva care era foarte diferit de toti ceilalti cu
care venise in contact pana atunci, nu a simtit cum zboara
timpul.
Rossi era foarte multumit de sine. Era un tanar terape-
ut, foarte educat ;;i care lucra intr-o clad ire de peste un mi-
lion de dolari. Nu veneau prea multi negri in aceasta parte
a ora;;ului iar in afara de aceasta clienta nu-;;i aducea amin-
te sa se mai fi aratat vreunulla u;;a biroului sau. Se petre-
ceau in el contratransferuri uria;;e - era atat de bucuros sa
lucreze cu cineva ca Marya carei origine modesta se ase-
mana atat de mult cu a lui. A sfar;;it prin a se identifica foar-
te mult cu ea.
Rossi se straduia atat de mult sa rezolve situatia cat mai
bine cu putinta incat a pierdut notiunea timpului. Asaltata de
o multime de intrebari despre familia ;;i despre viata ei, la un
moment dat Mary s-a lasat pe spate ;;ia inceput sa dea din cap
cu tristete.
- Tu nu doctor hip-nas? a intrebat ea plina de suspiciune.
- Ba da. Bineinteles. Eu fac hipnoza, a raspuns Rossi in-
trigat de faptul ca ea devenise brusc ingrijorata.
Marry I-a cercetat cu atentie.
- Tunu aoctor hip-nas adevarat?
Rossi s-a uitat la ceas ;;i a vazut ca mai ramasesera zece mi-
nute pana la sfar;;itul ;;edintei. Fusese atat de prins de poves-
tea lui Mary incat uitase sa treaca la hipnoza pe care aceasta
o solicitase.
Rossi i-a explicat ca inainte ca ei sa poata trece la hipnoza
este necesar sa fie lamurite 0 serie de informatii de baza. Apoi
a intrebat-o daca este gata sa inceapa.
Maini magnetice
La acea data, cu toate ca se aHa la inceputul carierei sale,
Rossi incepuse sa experimenteze 0 serie de metode alternati-
ve de inducere a hipnozei terapeutice. Faptulca foarte putine
221
Mumia de la masa din sufragerie
persoane pot sa intre intr-o stare de transa adanca reprezinta
o provocare pentru majoritatea terapeutilor. Unii profesioni;;ti
sustin ca numai 10 la suta dintre oameni sunt cu adevarat hip-
notizabili. Dar Rossi voia sa aiba succes cu ceilaIti 90 la suta,
ceea ce insemna ca el trebuia sa inventeze 0 metoda care sa in-
vinga rezistenta lor obi;;nuita.
o procedura standard pentru a verifica susceptibilitatea
oamenilor la hipnoza consta in a Ie cere sa-;;i tina mainile la 0
distanta de opt inch una fata de cealalta. Apoi terapeutii Ie su-
gereaza ca mainile se magnetizeaza, apropiindu-se singure
una de cealalta. Aproape toata lumea shnte 0 oarecare mi;;ca-
re, motiv pentru care acest test nu este foarte apreciat de cer-
cetatori deoarece nu distinge foarte bine intre subiectii potri-
viti ;;i cei nepotriviti. Cu toate acestea, Rossi s-a gandit ca suc-
cesul obtinut atat de u;;or cu aceasta experienta neobi;;nuita a
mi;;carii aparent involuntare a mainilor unei persoane poate
fi folosit ca 0 noua metoda pentru facilitarea starilor de tran-
sa. Pentru ca aceasta tehnica reu;;e;;te cu aproape oricine, ea ar
incuraja ;;i ar intari convingerea oamenilor ca pot sa aiba suc-
ces cu orice tip de experienta pe care 0 presupune inductia
hipnotica. Rossi a dezvoltat mai multe variante ale acestei
abordari inovatoare care reprezinta un fel de placebo terape-
utic pentru a centra atentia oamenilor asupra descoperirii unor
solutii creative la probl.emele lor intr-un mod care Ie este pro-
priu ;;i prin activarea puterilor ;;i resurselor lor interioare as-
cunse de care cel mai adesea nu sunt con;;tienti.
Rossi i-a cerut lui Mary sa-;;i ridice mainile, cu palmele fata
in fata. EI i-a sugerat ca in curand s-ar putea sa observe ca una
dintre mainile ei este mai rece sau mai calda decat cealalta.
Sau ca 0 mana este mai grea decat cealalta, ceea ce inseamna
ca 0 parte din ea ;;tie unde sunt ascunse biletele. Incet-incet ;;i
cu ezitari, una dintre mainile ei a inceput sa se lase in jos.
- Da, Mary, in timp ce mana ta continua sa se mi;;te in jos,
mai mult sau mai putin de una singura, a;; vrea sa observi cat
de multe lucruri incepi sa-ti aminte;;ti.
In timp cecontinua sa faca observatii de incurajare, Rossi
aconstatat ca Mary era foarte concentrata asupra ei. Ochii i se
222
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
lnchisesera spontan fara sa fie nevoie de nici 0 sugestie m acest
sens. Zambea ca ~i cand ar fi fost multumitade calatoria pe
care 0 facea. in timp ce mana ei cobora foarte meet, el a obser-
vat ca ochii ei se mi~cau in spatele orbitelor ~i ca expresia fe-
tei a mceput sa i se schimbe - semn ca era pe drumul cel bun
in ce prive~te recuperarea memoriei.
In timp ce se petreceau aceste lucruri, Rossi a sustinut-o
pe Mary in cautarile ei, in~tiintand-o ca pe masura ce mana
ei cobora ea devenea din ce in ce mai capabila sa-~i amin-
teasca. Exact in momentul in care mana ajunsese la jumata-
tea drumului spre poala ei, Marya intepenit. Gura ei s-a
deschis ca ~i cum ar fi vrut sa spuna ceva, dar parea ca se
afla in conflict cu ea insa~i, luptandu-se sa-~i Fna buzele
stranse de parca nu ar fi vrut sa tulbure concentrarea ~i aten-
Fa ei interioara.
- Ti-ai amintit deja ce trebuie, nu-i a~a? a intrebat-o Rossi.
Marya incuviintat din cap cu 0 mi~care abia perceptibila,
nevrand sa tulbure nirnie din ceea ce se petrecea cu ea.
- a sa continui sa-ti aminte~ti, nu-i a~a? a indemnat-o
Rossi apoi.
Marya mcuviintat din nou din cap.
- Acum poti sa vezi exact unde ai pus biletele acelea.
a alta incuviitare din cap.
- Bine. Asta e minunat. Ce se va mtampla peste cateva mi-
nute, dupa ce vei fi absolut sigura ca ~tii unde sunt biletele ~i
imi vei spune ~i mie?
Gtteva dipe Rossi nu a spus nirnie, lasand mtrebarea m aer.
Tehniea lui obi~nuita era sa nu solicite ~i sa nu directioneze
ceva in acest proces, lasandu-~i dientul sa decida singur ce
vrea sa faca. EI sugereaza intotdeauna mai multe 0pFuni, ast-
fel ineat orice alege dientul sa faca va merge la fel de bine, iar
procesul se va desfa~ura fara sa apari'i vreo rezistenta din par-
tea acestuia.
- Ochii tai se vor deschide sau vor ramfme inchi~i atunci
eand imi vei spune ~i mie ce ai vazut?
Marya inceput sa-~i deschida incet ochii. Aveau 0 expre-
sie fixa. Corpul nu s-a mi\,cat. Mana se afla m eontinuare la ju-
Mumia de la masa din sufragerie 223
matatea drumului. Era inca intr-o transa adanea. Ea s-a uitat
fix inoehii lui Rossi.
- Acum e~ti pregatita sa-mi spui ~i mie unde sunt bilete-
Ie?
Marya incuviintat din cap.
- Bine, a spus Rossi, tinandu-~i respiratia in a~teptarea
momentului adevarului. Unde sunt biletele?
Misterul este rezolvat
In acel moment Rossi s-a uitat la ceas ~i a observat ca
timpul alocat ~edintei expirase. II a~tepta un alt client ~i nu
voia sa intarzie. Intotdeauna fusese punctual. Trebuia sa in-
theie imediat ~edinta pentru ca avea nevoie de eel putin eate-
va minute pentru a 0 scoate pe Mary din transa.
De indata ce Ernie a ineeput sa dea mapoi procesul, a au-
zit-o pe Mary ~optind ceva.
- Duuap, a murmurat ea indistinct.
- Ce ? Ce ai spus? a mtrebat Rossi ineereand sa-~i contro-
leze nerabdarea.
lata ca ea ii ofere a raspunsul dar el nu intelegea. Chiar ~i
in conditii optime ii era foarte greu sa inteleaga ce spunea ea,
iar sub hipnoza era )iimai dificil pentru ca vorbea in )ioapta.
- Duuap, a repetat ea eeva mai tare ca inainte. Este in
duuapul de le~erie.
- Duuapul de le~erie?
Rossi nu putea decat sa repete sunetelepe care Ie auzise.
- Da, bine'nteles, sunt in acel duuap.
Duuap, s-a gandit Rossi. Duuap de le~erie. Dintr-o data s-a
luminat. Acum intelegea ee voia ea sa spuna: biletele erau in
dulapul cu lenjerie!
Biletele nu au putut fi gasite pana atunci pentru ca nici
unul dintre membrii familiei nu avea acees la dulapul eu len-
jerie. In aeest dulap erau pastrate lucrurile eele mai de pret ~i
numai bunica Mary putea sa umble in el. Nimeni nu ar fi in-
dri'iznit sa se apropie de acest loc saeru chiar daca ar fi avut
 Mumia de la masa din sufragerie 225
224 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

cheile. Rudele lui Mary intorsesera toata casa pe dos, dar nici acestuia. L-a luat ;:;ia vazut ca pe spatele lui era scris ceva de
uneia dintre ele nu-i dad use prin cap sa caute in dulapul cu mana: IICauta in dulapul cu lenjerie!".
lenjerie al bunicii. Era ca ~i cum locul interzis ar fi fost invizi- Uimit, el 9i-a dat seama ca la gedinta cu Mary fusese atat
bil. de grabit incat uitase sa-i mai dea cartea de vizita pe care no-
Mary avea un zambet enorm pe chipul ei. Acum ~tia unde tase acele cuvinte. Se pare ca, in ciuda afectiunilor sale cranie-
pusese biletele. ne, ea reu9ise cumva sa-;:;iaduca aminte de ceea ce descoperi-
Rossi era ~i el multumit pentru ca misterul fusese rezolvat se in timpul hipnozei.
in cele din urma. In momentul urmator insa, el a inceput sa se Abia acum, dupa treizeci de ani, cercetarile neurologice au
ingrijoreze gandindu-se ca, din cauza leziunilor pe care Mary stabilit ca creierul se poate vindeca chiar 9i la 0 varsta adulta.
Ie avea pe creier, era posibil ca ea sa nu-;:;imai aduca aminte Ca urmare a unor anumite exercitii ;;i a unor experiente noi ;:;i
ceea ce tocmai descoperise. La acea vreme, exista convingerea complexe, pot sa apara noi neuroni. ;>ipoate ca a;;a functio-
ca hipnoza efectuata in scopul recuperarii memoriei nu era efi- neaza hipnoza terapeutica - reprezentand 0 experienta de
cienta in conditiile in care existau leziuni pe creier. In conse- viata complet noua ;:;icomplexa care ne antreneaza cele mai
cinta, Rossi a decis sa scrie pe una din cartile lui de vizita: IICa- creative facultati pentru a facilita vindecarea.
uta in dulapul cu lenjerie!" El intention a sa-i dea lui Mary
aceasta carte de vizita. Cu siguranta ca ea ar fi aratat-o fami-
liei ;:;iastfel biletele ajungeau sa fie recuperate.
La sfar;:;itul ~edintei Rossi era foarte grabit a~a ca cei doi
;:;i-au spus repede la revedere. Dupa ce Marya plecat, el ~i-a
adus aminte ca uitase sa-i ceara numele, adresa ;:;inumarul de
telefon.
A doua zi, Rossi a gasit pe robotul telefonului un mesaj de
la una din rudele lui Mary care ii adresa mii de multumiri
pentru ca 0 ajutase pe bunica lor sa-~i aduca aminte unde pu-
sese biletele. Din pacate nici aceasta persoana nu lasase vreun
numar de telefon sau vreo adresa la care Rossi ar fi putut sa
trimita nota de plata pentru ~edintele bunicii. Oar asta conta
foarte putin pentru ca Rossi se simtea rasplatit din plin prin
simplul fapt ca avusese ocazia sa ia parte la un tratament atat
de neobi;:;nuit ~i care fusese incununat de succes.

Postscriptum

Cativa ani mai tarziu, Rossi era pe punctul de a se muta in-

tr-un birou nou. In timp ce i~i desfacea in bucati biroul sau
modular, el a observat un cartona;; prins intr-una din laturile
 Mumia de la mas a din sufragerie 227

Freeman este ~eful departamentului de psihologie de la Colegiul

Philadelphia pentru Medicina Osteopata.
CAPITOLUL ,
SAISPREZECE

*
Arthur Freeman * *

Cand Percival ?i-a facut aparitia pentru prima data In bi-

rou, lui Freeman nu i-a venit sa-?i creada ochilor. In fata lui
,
Avocatul de cosmar statea, intr-o atitudine impecabila, un barbat imbracat cu un
stralucitor costum tartan din stofa ro?ie. Tesatura era de genul
celei care poate fi observata la cei care frecventeaza cluburile
folclorice - numai ca la ace?tia din urma pantalonii sunt asor-
tati la un jerseu albastru. Oar acest individ purta un costum
din trei piese care iti sarea in ochi. Cu greu te puteai uita la el

dltt rapiei cognitive a avut un impact semnificativ

asupra publicului general
ll11Cadesfif~urat£'fde Art Freeman in domeniul EIte-a
~i de specialitate.
scris 0 serie de carli de specialitate care aplica met odele cognitive
tara sa-ti fere?ti imediat privirea.
Primullucru pe care i I-a adus la cuno~tinta lui Freeman a
fost educatia lui excelenta. Absolvent al Colegiului Yale. Fa-
- care i~i propll11 sif l1wd!fice procesele interne de gandire ale oa- cultatea de Drept, la Universitatea Harvard. Apoi un an la Ox-
mmi/or in scopul de a schimba percepliile pi comportamentullor ford. De?i petrecuse doar un an studiind in Anglia, el adapta-
- la persoanele ce sufera de tulburari severe. EI ~i-a petrecut 0 lnma se expresiile ?i accentul unui avocat britanic, adica exact ceea
parte din cariera lucrand Cl/ pacienfi foarte dificili de care cei mai ce l?i imagina el ca este.
mulfi dintre tempel/Ii fug inspifil11antali - cei care au tullntrari de - Ei bine, onorate domn, s-a adresat el noului sau terape-
personalitate cronice ~i netratabile ~i care ii fac sa fie foarte mani- ut de parca ar fi fost in fata instantei, haideti sa incepem.
pulanfi pi vic1cni, punand in perl1ul11enlala incercare rabdarea ce-
10rlalPi.
Printre cele mai cunoscute carfi de specialitate ale lui Freeman
Istoria familiei
se numifra: Cognitive Therapy of Personality Disorders (Tera-
pia cognitiva a tulburarilor de personalitate), Clinical Appli- Freeman a descoperit in curand ca pacientul sau cu accent
cations of Cognitive Therapy (Aplicatii clinice ale terapiei cog- britanic fals ~i cu costum din stofa ro?ie, de?i avea 0 educatie
nitive) ~iThe Comprehensive Casebook of Cognitive Therapy de prima mana, nu parea totu?i sa aiba vreo slujba permanen-
(Repertoarul terapiei cognitive). De asemenea, el a popula1'izat ta. El i~i schimbase in repetate randuri locul de munca. Pur ~i
aceste concepte intr-o serie de carPiprecum Woulda, Coulda, 5ho-
simplu nu era in stare sa stea mai mult de cateva luni intr-un
serviciu.
ulda: Overcoming Mistakes and Missed Opportunities (Min-
Inainte sa cerceteze situatia curenta a clientului sau, Free-
tea de pe urma: Cum sa eviti sa faci gre?eli ?i sa ratezi ocazi-
man a vrut sa afle dHeva lucruri despre familia sa. Astfet el a
ile care ti se ivesc) ~i The Ten Dumbest Mistakes That People
aflat ca in copilarie Percival a avut parte de 0 serie de eveni-
Make and How to Overcome Them (Cele mai proste?ti zece
mente traumatizante. Intr-o zi, cand a venit de la ~coala, I-a
gre?eli pe care Ie fac oamenii ?i cum pot fi ele evitate).
 228
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
gasit pe tatal sau zadmd in dulap. El a vazut 0 balta de sange
care se scurgea pe sub u~a dulapului. Tatal sau se sinucisese
taindu-~i carotida. Din anumite motive, el a vrut ca fiullui sa
descopere aceasta scena.
Mama lui Percival a murit in urma unei supradoze de me-
dicamente; nu s-a putut stabili daea a fast yorba de un acci-
dent sau de 0 sinucidere.
Intr-o zi foarte geroasa, unul dintre fratii mai mici ai lui
Percival s-a dus pana la un lac inghetat. Acolo ~i-a dat jos toa-
te hainele de pe el ~i s-a a~ezat in zapada. In dimineata urma-
toare a fost gasit mort.
Aceste evenimente ingrozitoare nu puteau sa explice pe de-
plin infati~area ciudata a lui Percival ~i istoria pendularilor lui
intre diferite locuri de mundi. Cu toate aces tea, ele furnizau
un oarecare context al excentricitatii lui.
Percival face fost de primul sau client
In continuare, Freeman I-a indemnat pe Percival sa poves-
teasca mai amanuntit despre slujbele pe care le-a avut ~i de-
spre modulin care a reu~it sa Ie piarda. Art era extrem de cu-
rios sa afle cum un judecator educat la Ivy League a putut sa
e~ueze atat de lamentabil in cele mai multe din lucrurile pe
care incercase sa Ie faea.
Percival a relatat istoria angajarilor sale, trecand in revista
o serie de ghinioane pe care le-a avut, unele dupa altele. Apoi
IIIII
1]1
a inceput sa povesteasca despre incidentul care I-a infuriat cel
'I'I
mai mult. La vremea aceea el tocmai lucrase ca judecMor de
Iii stat reu~ind performanta rar intalnita de a fi eliberat involun-
tar din serviciul civil.
'111,111,'1
,I,'i
"i'I'I,"'1
De~i lucrul acesta il facea sa se simta ingrozitor, el a decis
'I" II
1"11
sa depuna 0 cerere pentru ajutor de ~omaj. Ajuns la biroul de
H
~omaj, el a constatat nu numai ca era singura persoana alba
dintre cele prezente acolo dar cu siguranta ~i singura imbra-
cata intr-un costum din trei piese ~i care purta 0 valiza diplo-
mat din piele. S-a a~ezat la rand cu sute de alti oameni ca sa
Mumia de la masa din sufragerie 229
constate dupa cateva ore de a~teptare ca completase ni~te har-
tii gre~ite.
- Completeaza Formularul 99-7, i-a spus functionarul cu
o voce plictisita, ~i apoi treci inapoi la rand.
- Cum indrazne~ti sa tratezi in felul acesta pe cineva de
valoarea mea! a spus Percival cu un accent britanic plin de aro-
ganta. Trebuie sa-ti aduc la cuno~tinta ca sunt membru al ba-
roului din acest stat. Pot ocupa postul tau.
Functionarul ~i-a ridicat nasul din hartiile de pe birou ~i
fara sa scoata un cuvant i-a aruncat 0 privire plina de ura.
Oamenii din spatele lui Percival au inceput sa faca glume
pe seama lui, dar el a continuat sa-l fixeze pe functionar fara
sa-i bage in seama.
- Vreau sa vorbesc imediat cu ~eful tau, a spus el uitan-
du-se la ceas ca ~icand ar fi fost prea ocupat ca sa-~i bata capul
cu asemenea oameni de rand.
- Nu am ~ef, i-a spus functionarul cu 0 voce de-a dreptul
amenintatoare. Daca te dai mare ca e~ti un avocat atat de gro-
zav, cum se face ea nu ~tii ce formular trebuie sa completezi?
$i acum du-te ~i stai din nou la coada.
Cei de la rand au ras plini de satisfactie. Dupa atatea ore
de a~teptare in care se plictisisera, incidentul acesta Ii se pa-
rea un divertisment placut.
Percival a ramas pe loc ne~tiind ce sa faca. Suferise deja
destule umilinte pe ziua aceea, dar in nici un caz nu avea de
gand sa dea inapoi in fata amaratului acela de functionar idiot.
El a cercetat cu atentie in jur ~i a vazut 0 u~a pe care scria In-
trarea interzisa, numai pentru angajati. Prin urmare, aici se as-
cundea supervizorul.
Percival ~i-a strans formularele pe care le-a facut ghemo-
toc intr-o mana, dupa care ~i-a luat servieta 9i s-a indreptat ca-
tre acea u~a. Ca unnare a agitatiei provocate de schimbul de
replici cu functionarul, paza era in alert a astfel ca ea I-a imo-
bilizat imediat pe Percival care ll,cerca sa intre cu forta in zona
i.nterzisa.
- Cum indrazne~ti! a strigat Percival spre deliciul audien-
tei. Da-mi drumul imediat. Asta e brutalitate politieneasca! Ati
230 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
vazut, oameni buni, cum ma agreseaza acest om din Nean-
derthal?
in cele din urma a fost chemata politia pentru a pune ca-
pat disputei. in felul acesta Percival a fost acuzat de infractiu-
nea de intrare intr-o zona interzisa ~i de alte mcalcari ale legii
referitoare la amenintarile la adresa ill1gajatilor de stat.
Percival incercase 0 vreme sa practice avocatura in parti-
cular, dar nu a gasit pe nimeni pe care sa-l reprezinte. Acum,
vestea buna era ca avea primul sau caz: trebuia sa se apere pe
sine in instill1ta de acuzatiile care ii fusesera aduse.
Sugestii pentru partenerul managerial
Lucrurile s-au calmat. AcuzaFile au fost retrase, de~i acest
lucru nu a fost nici pe departe rezultatul apararii judiciare pre-
zentate de Percival. in cele din urma, un prieten I-a ajutat sa
se angajeze la 0 firma mare unde trebuia sa presteze 0 munca
mai degraba potrivita pentru un student m anul doi la Drept.
Ei I-au instalat intr-un birou unde se aflau mormane peste
monnane de cazuri neterminate care mai aveau nevoie de 0
simpla hartie sau de un telefon inainte de a fi clasate.
Constatand ce sarcina marunta i se repartizase, Percival a
fost cuprins de indignare. Cum indrazneau sa-l trateze cu ata-
ta lipsa de respect! $i s-a hotarat sa-i dea de indata 0 lectie par-
tenerului managerial. Trecand ca 0 furtuna pe langa secreta-
ra, el a intrat in cabinet unde a inceput sa tipe la un domn mai
in varsta care a ramas foarte uimit.
- Cu siguranta ca nu-p dai seama ca sarcinile acestea umi-
Ie care mi-au fost repartizate sunt total necorespunzatoare cu
educatia ~i statutul meu profesional, a proclamat Percival. in
loc sa fac munca asta stupida de scrib ar trebui sa ma ocup de
cele mai dificile cazuri pe care Ie ai. La Harvard ni se spunea
mereu ca lipsa de apreciere a talentelor este una dintre cele
mai frecvente erori care se fac in astfel de locuri. De fapt, toc-
mai v-am pregatit 0 lista cu ceea ce ar trebui sa faceti pentru
ca lucrurile sa mearga mai bine in firma asta de doi bani.
Mumia de la masa din sufragerie 231
Percival a fost imediat escortat afara din birou de catre cei
care asigurau paza. Nu i s-a dat voie nici macar sa-~i recupe-
reze geanta diplomat care i-a fost inmanata numai dupa ce a
ajuns afara din cladire.
eu permisiunea cardinalului
Freeman ~i-a dat seama ca intreaga existenta a lui Percival
fusese marcata de asemenea crize care se succedau permanent.
Acest lucru se intampla fie pentru ca nu era apreciat de catre
ceilalti, fie pentru ca oamenii nu realizau pe deplin de ce ca-
pacitati dispunea el. Lucrul acesta era valabil nu numai in ca-
zullocurilor de munca pe care Ie pierduse, dar ~i in alte do-
menii ale vietii lui.
- Haide sa facern un program pentru astazi, i-a propus
Freeman lui Percivalla inceputul ~edintei. Ti s-a intamplat
ceva in ultima saptamana despre care crezi ca ar trebui sa ~tiu
~i eu?
Freeman nu a putut sa nu observe ca Percival avea fata
umflata ~i ochii invinetiti. Ramele ochelarilor sai erau prinse
cu banda adeziva.
- Ei, m-am simtit earn demolat in ultimul timp.
- Vad. Dar ce s-a intamplat cu fata tal
Percival a spus ca in timp ce se plimba pe strada gandin-
du-se la ale sale a fost abordat de 0 persoana fara adapost.
- Hei, amice, i-a spus individul, poti sa-mi dai 0 tigara?
- in primul rand, creatura demna de dispret ce e~ti, i-a
raspuns Percival intorcandu-se catre el, eu nu sunt amicul tau.
in al doilea rand, dupa cate vad, ai nevoie mai degraba de 0
slujba bine platita decat de 0 Fgara.
Freeman s-a mirat gandindu-se ca Percival insu~i nu avea
oslujba mai buna decat acest om al strazii ~i totu~i avea tupe-
ul sa se ia de ceilalti.
- $i ce s-a intamplat dupa aceea? I-a intrebat Freeman pe
Percival.
232 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Ei, creatura m-a lovit. Mi-a dat un pumn in fata fara nici
un motiv. Am incercat sa dau de un politist, dar nu era nici
unul prin preajma.
- Dar bine, Percival, de ce Dumnezeu nu ti-a trecut pur ~i
simplu prin minte sa-i dai tipului 0 tigara sau sa-l ignori?
- De ce sa fi facut asta?
- Ca sa eviti sa prime~ti un pumn in fata.
- Ei bine, dUa vreme asemenea creaturi populeaza urbea
noastra cinstita, este de datoria mea sa Ie aduc la cuno~tinta
ca viata lor nu are nici un rost daca nu-~i gasesc 0 slujba bine
platita.
Freeman a facut tot posibilul sa-i explice ca exista ~i alte
modalitati cu mult mai practice ~i mai avantajoase de a intra
in contact cu oamenii, dar Percival sustinea ca nu a fost inte-
les. Acest incident i-a adus aminte de 0 alta poveste sau mai
bine zis de 0 alta criza din care abia scapase.
De curand fusese la 0 biblioteca de drept de la 0 universi-
tate locala cu intentia de a se documenta in vederea procesu-
lui pe care il deschisese impotriva statului pentru felul in care
fusese tratat la oficiul de ~omaj. Spre surprinderea lui, de data
aceasta el a avut putin noroc ~i a dat peste 0 bibliotecara care
I-a ajutat foarte multo Cei doi au inceput sa se intalneasca ~i
au infiripat 0 relatie, prima de care Percival se bucura dupa 0
perioada foarte lunga de timp.
Noua iubita a lui Percival era 0 catolica foarte credincioa-
sa. Cum trecuse atat de multa vreme de la ultima sa relatie se-
xuala ca aproape nu-~i mai aducea aminte de ea, Percival a de-
venit foarte insistent in timpul imbrati~arilor lor. Dar, cu toa-
te ca ii placea foarte muIt Percival, femeia sustinea ca nu va
avea relatii sexuale pana dupa casatorie. Putea doar sa 0 man-
gaie fara ca sa-~i dea jos hainele de pe ea.
Percival a pledat cazullui inaintea femeii - sustinand ca
ei se plac unul pe ceUllalt, ca amandoi VOl'sa faca sex -, dar
ea a ramas ferma in privinta limite lor pe care Ie stabilise. Era
de-a dreptul impotriva convingerilor sale religioase sa faca sex
in afara casaioriei ~i fara binecuvantarea bisericii.
Mumia de la mas a din sufragerie 233
Chiar in acea saptamfma, Percival a sunat la arhidioceza
pentru a face 0 programare la cardinal. Acesta nu era un car-
dinal oarecare ci un biHran foarte conservator care ar fi putut
sta foarte bine la dreapta lui Attila, capetenia hunilor. Monse-
niorull-a invitat la el ~i i-a explicat ca din pacate cardinalul
era foarte ocupat, dar ar fi bucuros dadi ar putea sa preia el
mesajullui.
- De fapt, a spus Percival, ceea ce aveam in minte era un
dialog rational intre doi oameni inteligenti. Am 0 problema cu
biserica ~i cred ca dumnealui ar putea sa 0 Iamureasea.
- Ei bine, a spus monseniorul, cred ca ati putea sa-mi spu-
neti mie despre ce este yorba.
- Desigur, domnul meu. Vedeti, eu ma intalnesc eu 0 ta-
nara femeie care este membra a organizatiei dumneavoastra
sau, a~ putea spune, a confesiunii dunuleavoastra.
- Inteleg.
- $i tinem foarte mult unulla eelalalt.
- Foarte bine.
- Ei bine, e simplu, ~i-a dat el drumulla gura, noi vrem
sa facem sex, dar ea sustine ea nu poate pentru ca este catoli-
ca. Nu am auzit in viata mea eeva mai ridieol!
Monseniorul a taeut pentru un moment, foarte ineurcat de
situatia respeetiva.
- Sunteti casatoriti? a intrebat el.
-- eu siguranta ca nul
- Ei bine, sunteti logoditi?
- Nu. Dar ee legatura au toate aeestea eu problema mea?
- Atunci, imi pare rau, dar potrivit obiceiurilor noastre,
un asemenea comportament este inaeeeptabii.
- Prin urmare, vreti sa spuneti ea sexul este in afara ori-
carei discutii?
- Da, domnule, exact asta vreau sa spun. Cardinalul nu
poat~ fi deranjat eu asemenea probleme.
- Ei bine, atunci, s-a inver~Ullat Percival, ce spuneti de-
spre sanii ei?
- Despre ee?
234 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
-- Oespre sanii ei. Sanii ei! $titi, chestiile acelea pe care
doamnele Ie au pe piept.
- Ce-i cu ei? a spus monseniorul, din ce in ce mai tulbu-
rat de turnura pe care 0 luase conversatia.
- Ei bine, voiam sa ~tiu daca am voie sa-i ating sau tre-
buie sa cer permisiunea cardinalului ~i pentru asta?
- Ceea ce va sugerez, a spus monseniorul cu 0 voce incor-
data, este sa-i spuneti prietenei dumneavoastra sa mearga cat
mai curand posibilla biserica ~i sa se confeseze.
- Prin urmare, raspunsul este nul
Vorbind pe limba lui
Cu cativa ani inainte de a ajunge la Freeman, Percival trecu-
se printr-o terapie de lunga durata, incercand sa asimileze tre-
cutul sau traumatic, sa-~i stabilizeze situatia profesionala ~i de
asemenea sa se refaca dupa mariajullui cu 0 avocata care ab-
solvise 0 ~coala "mai putin importanta" decM a lui. Ei aveau un
fiu linpreuna, dar linpotriva lui Percival fusese emis un ordin
de restrictie care 11linpiedica sa se apropie de fosta lui sotie ~i
de copil. Se pare ea in trecut elii agresase verbal pe cei doi.
$tiind ca toate eforturile terapeutice anterioare se dovedi-
sera ineficiente, Freeman ~i-a propus sa porneasca cu 0 agen-
da modesta. Priori tate a sa majora era sa-l ajute pe Percival sa
identifice acele aspecte ale vietii sale pe care ar trebui sa Ie re-
ajusteze. Acest lucru presupunea, de exemplu, anumite mo-
dificari ale stilului sau interpersonal ~i, bineinteles, renunta-
rea la a~teptarile sale nerealiste pe care Ie avea fata de ceilalti.
Din cauza depresiilor pe care le-a avut in trecut ~i a istoriei si-
nuciderilor din familia sa, Freeman i-a administrat ~i un test
pentru masurarea stabilitatii sale emotionale curente. TestuJ
presupunea ca Percival sa evalueze fiecate item pe 0 scara de
la Ila 5. Oar cand Freeman s-a uitat la rezultate, a observat ca
Percival notase anumiti itemi cu 2.5 sau chiar cu 3.65, refu-
zand sa se rezume la variantele oferite cu intentia de a fi mult
mai precis in raspunsurile sale.
Mumia de la mas a din sufragerie 235
AHa data, Freeman i-a cerut lui Percival sa completeze un
chestionar care Ii cerea sa faca 0 lista cu cele mai disfunctio-
nale ganduri ale sale, cum ar fi "Nu e sfar~itullumii doar pen-
tru ca oamenii nu se comporta a~a cum a~ dori eu" sau "Nu e
deloc realist din partea mea sa ma a~tept sa primesc permisiu-
nea cardinalului pentru a ma culca cu una dintre enoria~ele
sale". Asemenea teme pentru acasa ocupa un loc important in
metoda pe care 0 folose~te Freeman. In felul acesta oamenii
sunt ajutati sa-~i identifice diferitele maniere in care ei exage-
reaza ~i distorsioneaza lucrurile care se intampla in viata lor,
exacerbandu-~i astfel propria lor suferinta.
Cand chestionarul i-a fost returnat, Freeman a observat ca
raspunsurile nu erau scrise in engleza.
- Percival, imi pare rau, dar nu pot sa fac altceva decat sa
observ ca ai scris tema pentru acasa in franceza.
- Mais alii! a spus Percival.
- ~i pot sa te intreb de ce?
- Oa, bineinteles! Pentru ca limba franceza mi s-a parut
mult mai expresiva.
- Frumos. Oar cum crezi tu ca a~ putea sa citesc asta?
- Vrei sa spui ca lU1om ca tine, despre care se presuplU1e ca
este educat, nu poate sa citeasca in franceza? Quelle dOl11mage!
- Vite ce e, Percival, nu sunt decM un biet evreu din
Bronx. In cartierul meu nimeni nu ~i-a pus vreodata proble-
ma sa invete franceza. ~i poate ca presupunerea ta di sunt sau
ca ar trebui sa fiu in stare sa vorbesc limba ta nu este decM un
exemplu al felului in care te raportezi la cei din jurul tau.
Percival ameninta ca da in judecata
Percival avea atat trasaturi narcisiste cat ~ihistrionice, a ex-
plicat Freeman. Manifesta frecvent tendinte suicidale ~i, avand
in vedere istoria familiei lui, acest lucru 11ingrijora foarte multo
Lua medicamente pentru somn, pentru ca, spune el, nu reu-
~ea sa se relaxeze in pat, gandindu-se mai tot timpulla diver-
se lucruri.
236 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
In timpul perioadelor de stres, care erau din ce 'in ce mai
frecvente 'in momentele de criza, Percival 11 suna pe Free-
man pentru a-i cere ajutorul. In cursul unei asemenea con-
vorbiri telefonice care a avut loc la 0 ora tarzie din noapte,
Art a simFt ca situatia 'incepuse sa-i scape de sub control.
Oe;;i era foarte preocupat de pacientullui, el a considerat
ca e cazul sa introduca ni;;te limite mai stricte 'in relaFa cu
acesta.
- Percival, ti-am atras atentia de nenumarate ori ca noi doi
am stabilit 0 mtelegere.
- Sunt foarte con;;tient de acest lucru, doctore. La urma
urmei, sunt membru al baroului ;;i un expert 'in contracte. Nu
trebuie sa fii condescendent.
- Oaca a?a stau lucrurile, a spus Freelnan rabdator, atunci
poate 1ti vei aminti ca noi ne-am inteles sa ma suni doar m caz
de urgenta.
- Binemteles ca 'imi aduc aminte de acest lucru. Oar aceas-
ta este 0 urgenta. Am ajuns sa fumez trei pachete de tigari pe
zi. Nivelul meu de stres este atat de ridicat ca abia reu;;esc sa
mai fac fata.
- Percival, putem sa vorbim despre toate acestea la ?edin-
tele pe care unneaza sa Ie avem.
- Oar, doctore, ceea ce vreau sa spun este ca tu nu ma
ajuti.
- IF multumesc ca 'imparta;;e;;ti aceasta parere. $i iti pro-
mit ca vom vorbi data viitoare despre acest lucru, dar acum
nu este cazul. Acum am sa inchid.
- Ooctore, daca mchizi, sunt aproape sigur ca am sa ma
sinucid.
- Oaca a;;a stau lucrurile, atwl.ci trebuie sa te ducem la ur-
genta. Am sa sun politia chiar acum 9i ei VOL ..
Percival a 'inchis.
Treizeci de minute mai tarziu, telefonul a sunat din nou.
- Ooctore, vreau doar sa-ti spun ca slmt atat de suparat
din cauza felului in care mi-ai vorbit mai devreme ca am luat
un vas foarte preFos ?i I-am aruncat pe podea. Era 0 piesa chi-
nezeasca foarte valoroasa, iar acum zace 'impra;;tiata pe po-
Mumia de la masa din sufragerie 237
dea. S-a spart din cauza lipsei tale de atentie. Ma a9tept sa 0
plate;;ti pentru ca a fost vina ta.
- Percival, a spus Freeman cu 0 voce controlata nevrand
sa mu;;te momeala, dupa cum ti-am mai spus, putem vorbi
despre asta la urmatoarea noastra ;;edinta. La revedere.
La urmatoarea lor intalnire, Freeman a constatat ca 0 alta
criza se declan;;ase 'intre timp.
- M-ai ad us m pragul sinuciderii, a inceput Percival con-
versatia.
- Ce am facut?
- M-ai auzit bine. Prima data m-ai facut sa sparg vasul,
iar apoi m-ai enervat atilt de mult ca am avut un alt incident.
Freeman s-a straduit din greu sa nu se mcrunte indignat.
El a invatat din experienta pe care a avut-o cu Percival ;;i cu
altH ca el care manifest a asemenea tendinte manipulative ;;i
egocentriste ca este esential sa ramai cat mai calm posibil.
- A;;adal~cum se face ca te-ai simtit atat de neajutorat sap-
taman a asta?
De fapt, Freeman nu-l mai vazuse niciodata pe Percival atat
de agitat.
- Am crezut ca totul va fi mai bine, a mceput Percival. Am
au zit de slujba asta nemaipomenita.
- Inteleg.
- Ei cauta un partener senior la aceasta firma mare.
- Continua, I-a 'indemnat Freeman, stapanindu-se sa nu
dea din cap m semn de nemcredere.
Freeman banuia ca 0 sa urmeze 0 aHa poveste amuzanta ;;i
nu s-a in;;elat. Percival fusese la un centru de copiat din car-
tierul sau pentru a-9i imp rima CV-ulm vederea cererii pe care
urma sa 0 faca pentru postul de partener senior. Cel care lu-
cra la copiator a mdoit una din paginile lui in timp ce 0 intro-
ducea in ma9ina.
- Uite ce ai facut, i-a spus Percival individului. Mi-ai dis-
trus complet documentul. Este pur ;;i simplu inacceptabil.
- Lini;;te;;te-te, i-a spus individul, nu este decat 0 pagina.
Oaca te deranjeaza, 0 pot introduce din nou m copiator fara
nici 0 problema.
238 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Daea ma deranjeaza? Dadf mii deranjeazii? Cred d'i glu-
me~ti. In felul asta mi-ai ruinat orice ~ansa de a mai obtine 0
slujba importanta. Trebuie sa-ti SPW1 ea sunt avocat. Iar acum
sunt atat de suparat ea nu am sa mai fiu in stare nici macar sa
ma duc la interviu.
Percival a smuls apoi hartiile mototolindu-le ~i mai multo
Foarte nervos, el ~i-a pus geanta diplomat pe tejghea, a des-
chis-o ~i a pus CV-ul inauntru.
- Iti aduc la cuno~tinta in calitate de avocat di imi va face
o deosebita placere sa va dau in judecata pe tine ~i pe aceasta
institutie mizerabila.
- A, da? a spus individul de la tejghea. Ei bine, atunci afla
ca sunt student in anul trei la Drept. Am 0 copie a CV-ului tau.
Cu adresa ~i cu numarul tau de telefon. ;;tiu unde locuie~ti. ;;i
mai ~tiu ea nu poti sa ameninti oamenii ca ii dai in judecata
pentru lucruri frivole. Am de gand sa te reclam la Asociatia
Baroului de Stat.
Acum Percival credea ea i~i va pierde licenta de practicare
a avocaturii.
- Ei bine, I-a intrebat Freeman, pur ~i simplu nu inteleg
de ce iti este atat de greu sa-ti tii gura?
Percival s-a multumit sa raspunda ca din nou a fost inte-
les gre~it ~i ea in nici un caz nu era vina lui. Lumea era plina
de idioti, cretini ~i de aIte asemenea creaturi. Pur ~i simplu
avusese din nou ghinion.
Spitalul
In cele din urma situatia lui Percival s-a inrautatit pana in
punctul in care a devenit extrem de depresiv ~i cu tendinte sui-
cidale. Freeman i-a sugerat ca ar fi timpul sa ia in considerare
posibilitatea internarii intr-un spital pentru un timp ~i, spre
surprinderea lui, Percival a acceptat imediat.
Din nefericire, camera lui Percival era dotata cu telefon. Nu
se ~tie cum, a reu~it sa convinga pe cineva din personalul spi-
talului sa-i aduca 0 copie a listei cu numerele de telefon ale
Mumia de la mas a din sufragerie 239
membrilor ~colii medicale care administra spitalul in care el se
aHa. Avand langa el impresionantul sau diplomat ~i 0 grama-
da de foi impra~tiate in tot patul, Percival a inceput sa-i sune
pe cei care se aflau pe lista. Ell-a sunat pe decanul ~colii me-
dicale. L-a sunat pe ~eful departamentului de psihiatrie. I-a su-
nat chiar ~i pe pre~edintele universitatii ~i pe membrii consi-
liului administrativ. De fiecare data, el ii ameninta ea ii da in
judecata pentru malpraxis, ca urmare a tratamentului incom-
petent care ii fusese administrat.
Au fost organizate diverse comisii pentru a investiga aceste
acuzatii. Percival aleatuise un dosar uria~ in care relata despre
tratamentul inadecvat care i se acordase, iar una sau doua pa-
gini erau dedicate modului in care Freeman se ocupase de el.
Art a observat ca pe langa alte revendieari pe care Ie formula-
se in proces, Percival voia ca el sa-i plateasea vasul spart.
Cand a fost chemat sa se apere, Freeman a venit inarmat cu
teancul de insemnari. Comisiei de investigatie nu i-a luat prea
mult timp sa renunte la acuzatiile impotriva lui ~i a celorlalti
membri ai personalului care figurau in pH\ngere. La urma ur-
mei, Percival i~i petrecuse 0 buna parte din viata amenintan-
du-i ca-i da in judecata pe toti cei care nu se ridicau la inalti-
mea pretentiilor lui.
Cateva Ilmi mai tarziu, Percival I-a sunat din nou pe Free-
man pentru a reincepe ~edintele. Art s-a gandit insa ea cel mai
bine ar fi ca ei doi sa nu mai continue aceste intalniri ~i I-a reco-
mandat unui psihiatru care era mai in masura sa-i administre-
ze un tratament medicamentos. In felul acesta Percival a ajuns
sa fie tratat cu diferite medicamente care insa nu au reu~it sa aiba
vreo influenta decisiva asupra comportamentului lui. El a ramas
in continuare avocatul de co~mar cu inclinatii autodistructive ~i
incapabil de a avea 0 comunicare buna cu cei din jur.
Ce a invatat
, Freeman
Freeman este renumit pentru faptul ca a lucrat cu oameni
care manifestau tulburari grave de personalitate. De~i este ex-
240 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

pert in narcisismul terapeutic, el a avut dificuWtti foarte se-

rioase cu pacientullui incercand sa modifice un pattern intra- CAPITOLUL IjiAPTESPREZECE
tabil, cronic, aflat in plina desfa~urare ~i foarte rezistent la
schimbare.
Robert A. Neimeyer
- Problemele lui Percival erau intr-adevar netratabile, ne-a
explicat Freeman, in buna masura pentru ca el nu ~i-a dat sea-
ma niciodata de ce are nevoie. Grandomania sa era incredibi-
la. Instabilitatea sa in ce prive~te autocontrolul era cea mai rea
din dHe am intalnit. El ~i-a petre cut intreaga viata scriind do- Reconstruind puzzle-ul
sare ~i dandu-i in judecata pe cei care il suparau sau 11deza-
mageau.
memoriei unui metrolog
Tehnologia noastra terapeutica nu este suficient de sofisti-
cata pentru a asigura reu~ita tratamentului lui. Probabil ca
exista factori biogenetici pe care nici nu poti macar sa-i abor-
dezi. Incercarea de a fi rezonabil nu a fost rezonabila in acest
caz. In cazullui Percival, eel mai bine a functionat magia. Ii
place a magia gene rata de medicamente. Probabil ca ar fi reac-
tionat foarte bine la acupunctura sau la ceva similar. Dar ideea
unei abordari mult mai directe a comportamentului, de natu-
c:R cieni ai terapiei constructiviste,
pune In euidenlaeste
obert Neimeyer manierele unice
llnul dintre
0 abordare care
In care oamenii
principalii teoreti-
creeaza senSUrl In situaliile problematice ~i In general In uiala lor de
zi cu zi. El s-a specializat In a utiliza aceasta abordare pentru a-i
ra cognitiva, nu a mers prea bine. El voia magie, iar Freeman ajuta pe cei care au necazuri ~i sunt dezorientali. Neimeyer a publi-
nu i-a oferit-o.
cat ~aptesprezece carli In acest domeniu, printre care se numara:
De~i multe din cazurile relatate in aceasta carte vorbesc de- Constructivism in Psychotherapy (Constructivism in psihote-
spre progrese dramatice ale tratamentului sau chiar despre rapie); Advances in Personal Construct Theory (Progrese in
vindecari complete, Percival este un exemplu graitor in ce pri- teoria constructiei personale); Meaning Reconstruction and the
ve~te limitele terapiei. Medicatia, la randul ei, nu ajuta intot- Experience of Loss (Reconstructia sensului ~i experienta dez-
deauna in cazul unor tulburari de personalitate severe de ge- orientarii) ?i Lessons of Loss: A Guide to Coping (Lectiile dez-
nul celei descrise in cazullui Freeman. In situatii de acest fel, orientarii: Un ghid pentru a face fata unar astfel de situatii).
scopul urmarit nu consta numai in eliminarea completa a pat- El este de ase111eneaeditor al publicaliilor Death Studies (Studii
tem-urilor de autoaparare, ci mai ales in a ajuta persoana res- despre moarte) ~i Journal of Constructivist Psychology (Revis-
pectiva sa devina mai adaptabila ~i mai eficienta in satisface- ta psihologiei constructiviste).
rea nevoilor sale, far a ca prin aceasta sa fie 0 sursa de iritare Neimeyer este profesor de psihologie la Universitatea Memphis.
permanenta pentru cei din jurul sau.
*
* *

Din cauza caracterului dramatic al acestei povestiri, rela-

tarea ei este un pic diferita de a celorlalte din aceasta carte. Pa-
242 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cientul, Bill, i-a fost recomandat lui Neimeyer de catre un me-
dic, ca urmare a faptului ca nici psihologii, nici medicii care
au lucrat cu Bill nu au avut prea mare succes in a-I ajuta sa-)'i
refad viata dupa 0 experienta traumatizanta.
Cizmele de cowboy
Bill era in intarziere, a)'a d a grabit pasul in timp ce se in-
drepta dHre una din aleile casei. Din fericire se aHa intr-un
cartier in care aproape toate locuintele fusesera construite
cam in acela)'i timp, astfel d nu trebuia sa piarda tim pul du-
tand contoarele; cel mai rau lucru care i se putea intampla
era sa fie nevoit sa dea la 0 parte tufi)'urile care crescusera
peste aparate.
Era pe autopilot, verificand contoarele a)'a cum facuse de
sute de ori pana atunci. El inregistra cu gl'ija numel'ele, dupa
care se grabea mai departe la urmatoarea casa. Daca ar tine-o
tot a)'a, se gandea el, ar putea sa se intoarca acasa ceva mai de-
vreme.
- Hei, io-te ce avem aici! Un metrolog. Ei, maestre metro-
log. Care-i treaba?
Ridicandu-~i privirea din tabelul pe care nota citirile, Bill
s-a trezit in fata a patru tineri. Fiecare dintre ei era imbracat in
ceea ce parea a fi uniforma unei bande locale - tricouri rup-
te, blugi, cizme, iar pe cap aveau legate basmale cu buline.
- Te intrebai, maestl'e, ce invarti p'acilea! Ai ni)'te parale?
- Ce crezi ca fac? a spus Bill dupa care a trecut pe langa
ei dtre urmatoarea casa.
La naiba, se gandea el, iar pierd timpul.
- Te intrebai dad ai ni)'te bani. Acuma, tine-ti labele din
calea mea )'i da portofelul.
Bill s-a uitat uimit la individ. Pur )'i simplu nu )'tia de ce i
se intampla lui una ca asta. Tot ceea ce voia sa faca era sa-)'i
termine traseul )'i sa se intoarca acasa.
In secunda urmatoare, s-a trezit trantit la pamant )'i cu un
pistol care-i impungea obrazul pana la durere. Tot ceea ce a
Mumia de la masa din sufragerie 243
putut vedea cu singurul ochi pe care-l putea tine deschis era
cizma de cowboy a individului care avea arma.
- 0 singura mi)'care, jigodie, ~i e)'ti un om mort. Ai auzit
jigodie de metrolog?
Bill se simtea ametit ~i dezorientat. Nu-i era prea clar ce se
intamplase. Cu 0 secunda inainte el mergea pe alee, iar acum
era trantit la pamant. Sprijinindu-se intr-o mana, a incercat sa
se ridice.
- Am spus, a tipat individul cu cizme, sa stai naibii jos!
In timp ce-i vorbea illovea cu cizma in stomac vrand sa se
fad astfel inteles.
Bill a simtit din nou arma impinsa eu putel'e in ceafa lui
pana cand fata i-a devenit una cu asfaltul.
- La naiba, ai face bine sa asculti cand iti spun ce sa facio
Ai au zit?
$i din nou el ~i-a intarit spusele lovindu-l cu piciorul. Bill
a simtit cum ii pocnesc coastele.
Lovitura asta brusca in coaste I-a Hisat fara l'espiratie. S-a
chinuit din nou sa se l'idice incercand sa ia 0 gura de ael',
cand, din senin, cei patru indivizi s-au pornit sa-Iloveasca
salbatic eu picioarele. Unul dintre ei a inceput sa-l calce cu
cizmele peste maini, rupandu-i degetele. Altul illovea cu
sete in stomac ~i in coaste. In eele din urma, oasele fractu-
rate i-au intepat pHimanii care s-au umplut cu lichid. Cel
mai violent a fost individul cu cizmele de cowboy, La un
moment dat, el s-a dat un pas inapoi pentru a-)'i lua avant
.~i a inceput sa dea cu piciorul in capullui Bill ca intr-o min-
ge de fotbal.
In timpul acestui asalt nemilos, Bill a incercat in repetate
randuri sa se ridice. I)'i spunea in sinea lui ca. ar merit a daca
ar reu)'i sa riposteze macar 0 data. Nu i-a trecut deloc prin
minte ca in starea in care era nu avea nici 0 )'al1Sasa-~i love as-
ca atacatorii chiar daca reu)'ea sa se ridice in picioare. Maini-
Ie lui erau complet strivite, iar ochii ii inotau in sange. Cu toa-
te acestea, a continuat sa incerce sa se l'idice in timp ce indivi-
zii il dlcau in picioare. Daca ar putea cumva sa se ridice, se
gandea el, totul ar fi sub control.
242 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
dentul, Bill, i-a fost recomandat lui Neimeyer de ditre un me-
dic, ca urmare a faptului ca nid psihologii, nici medicii care
au lucrat cu Bill nu au avut prea mare succes in a-I ajuta sa-~i
refaca viata dupa 0 experienta traumatizanta.
Cizmele de cowboy
Bill era in int<'irziere, a~a ca a grabit pasul in timp ce se in-
drepta catre una din aleile casel.. Din feridre se aHa intr-un
cartier in care aproape toate locuintele fusesera construite
cam in acela~i timp, asHel ca nu trebuia sa piarda timpul cau-
Hind contoarele; cel mai rau lucru care i se putea intampla
era sa fie nevoit sa dea la 0 parte tufi~urile care crescusera
peste aparate.
Era pe autopilot, verificand contoarele a~a cum facuse de
sute de ori pmla atunci. El inregistra ell grija numerele, dupa
care se grabea mai departe la urmatoarea casa. Daca ar tine-o
tot a~a, se gandea el, ar putea sa se intoarca acasa ceva mai de-
vrenle.
- Hei, io-te ce avem aid! Un metrolog. Ei, maestre metro-
log. Care-i treaba?
Ridicandu-~i privirea din tabelul pe care nota citirile, Bill
s-a trezit in fata a patru tineri. Fiecare dintre ei era imbracat in
ceea ce parea a fi uniform a unei bande locale - tricouri rup-
te, blugi, dzme, iar pe cap aveau legate basmale cu buline.
- Te intrebai, maestre, ce invarti p'adlea! Ai ni~te parale?
- Ce crezi ca fac? a spus Bill dupa care a trecut pe langa
ei catre urmatoarea casa.
La naiba, se gandea el, iar pierd timpul.
- Te intrebai daca ai ni~te bani. Acuma, tine-ti labele din
calea mea ~i da portofelul.
Bill s-a uitat uimit la individ. Pur ~i simplu nu ~tia de ce i
se intampla lui una ca asta. Tot ceea ce voia sa faca era sa-~i
termine traseul ~i sa se intoarca acasa.
In secunda urmatoare, s-a trezit trantit la pamant ~i cu un
pistol care-i impungea obrdzul pana la durere. Tot ceea ce a
Mumia de la mas a din sufragerie 243
putut vedea cu singurul ochi pe care-l putea tine deschis era
cizma de cowboy a individului care avea arma.
- 0 singura mi~care, jigodie, ~i e~ti un om mort. Ai auzit
jigodie de metrolog?
Bill se simtea ametit ~i dezorientat. Nu-i era prea clar ce se
intamplase. Cu 0 secunda inainte el mergea pe alee, iar acum
era trantit la pamant. Sprijinindu-se intr-o mana, a incercat sa
se rid ice.
- Am spus, a tipat individul cu cizme, sa stai naibii jos!
In timp ce-i vorbea illovea cu cizma in stomac vrand sa se
faca asHel inteles.
Bill a simtit din nou ann a impinsa cu putere in ceafa lui
pana cand fata i-a devenit una cu asfaltul.
- La naiba, ai face bine sa asculti cand iti spun ce sa facio
Ai auzit?
$i din nou el ~i-a intarit spusele lovindu-l cu pidorul. Bill
a simtit cum ii pocnesc coastele.
Lovitura asta brusca in coaste I-a lasat fara respiratie. S-a
chinuit din nou sa se ridice incercand sa ia 0 gura de aer,
cand, din senin, cei patru indivizi s-au pomit sa-lloveasca
salbatic cu pidoarele. Unul dintre ei a inceput sa-l calce cu
<;izmele peste maini, rupandu-i degetele. Altul illovea cu
sete in stomac ~i in coaste. In cele din urma, oasele fractu-
rate i-au intepat plamanii care s-au umplut cu lichid. Cel
1l,'laiviolent a fost individul cu cizmele de cowboy. La un
moment dat, el s-a dat un pas inapoi pentru a-~i lua avant
~i a inceput sa dea cu piciorul in capullui Bill ca intr-o min-
ge de fotbal.
In timpul acestui asalt nemilos, Bill a incercat in repetate
randuri sa se ridice. I~i spunea in sinea lui ca ar merita daca
ar reu~i sa riposteze macar 0 data. Nu i-a trecut deloc prin
minte ca in starea in care era nu avea nici 0 ~ansa sa-~i loveas-
ca atacatorii chiar daca reu~ea sa se ridice in picioare. Maini-
Ie lui erau complet strivite, iar ochii ii inotau in sange. Cu to a-
te acestea, a continuat sa incerce sa se ridice in timp ce indivi-
zii il calcau in picioare. Daca ar putea cumva sa se ridice, se
gandea el, totul ar fi sub control.
244
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
In timp ce tovara~ii lui lucrau la extremita}i, Cizme de
Cowboy continua sa loveasca cu putere fata lui Bill, spargan-
du-i nasul, maxilarul ~i toti dintii cu exceptia molarilor. El i-a
fracturat oasele facia Ie din jurul ochilor ~i cele din obraji. El ~i
prietenii lui I-au batut pe Bill pana aproape di I-au omorat. Ul-
timul gand care i-a venit in minte lui Bill inainte sa le~ine a
fost ca nu va uita dH 0 sa traiasca imagine a atat de pregnan-
ta a acelor cizme de cowboy.
Un an mai tarziu
Cand I-a vazut prima data pe noul sau client, Neimeyer
~i-a dat seama ca acesta fusese supus unor operatii de chirur-
gie plastica. Mai tarziu el a aflat di a fost nevoie de ~apte in-
terven}ii chirurgicale pentru a reface fata lui Bill. Avea cicatri-
ce vizibile pe frunte, pe obraji ~i la buze, iar dintii lui erau ne-
firesc de albi. Nu era resping<ltor, dar uitandu-te la el nu pu-
teai sa nu te intrebi ce i s-a intamplat.
Bill era imbracat foarte modest: blugi ~i 0 cama~a flanela-
ta. In ciuda hainelor obi~nuite pe care Ie purta, era ceva foar-
te ciudat in atitudinea lui. De indata ce a intrat in birou, el a
inconjurat foarte atent camera alegand scaunul cel mai apro-
piat de perete. Dupa ce s-a a~ezat a tras scaunul ~imai aproa-
pe de zid vrand parca sa se asigure ca nu este nimic intre el ~i
perete. Neimeyer ~i-a dat seama imediat ca avea de-a face cu
o persoana atat de vulnerabila ~i de hipervigilenta incat cau-
ta cu orice chip sa se simta cat mai in siguranta.
Lui Neimeyer i-a luat ceva vreme sa inteleaga povestea
clientului sau din cauza ca multe din lucrurile pe care Ie spu-
nea acesta nu se legau intre ele. In plus, din cauza danturii
prost fixate, Bill vorbea neclar. Mai tarziu, cand s-a obi~nuit
cu terapeutul, i~i scotea dantura falsa de fiecare data cand ve-
nea la ~edinte. De~i ii modifica radical forma fetei, acest lucru
ii permitea lui Bill sa vorbeasca intr-un fel pe care el il resim-
tea mult mai direct ~i cum va mai real. Avea 0 minte sclipitoa-
re ~i 0 elocventa a discursului surprinzatoare pentru cineva
Mumia de la mas a din sufragerie 245
care nu reu~ise sa termine liceul. Ce-i drept, era yorba de acea
inteligenta care se na~te mai degraba din experienta de viata
decat din invatatura.
Bill fusese diagnostic at cu tulburari de stres posttraumati-
cel precum ~i cu 0 serie de deficiente cognitive care interferau
cu memoria sa ~i cu controlul actiunilor impulsive. Din cauza
ca era vazut ca 0 autoritate in ce prive~te tratarea pacientilor
care suferisera pierderi traumatizantel Neimeyer a fost rugat
sa-l consulte ~i sa-l trateze pe Bilt in speranta ca acest om dis-
trus din punct de vedere fizic ~i emotional va ajunge in stare
sa func}ioneze mai bine.
Fe langa teama pe care 0 avea ca ceilalti 11pandesc ca sa-i
faca rau - ~i Neimeyer se intreba daca acest lucru putea fi nu-
mit paranoia intrucat experienta ii demonstrase lui Bill ca oa-
menii il urmaresc ca sa-l inhate - Bill era foarte deprimat ~i
avea inclina}ii sinuciga~e. Statea toata ziua inchis in casal sin-
gur ~i izolat, fara un loc de munca ~i aparent dependent de 0
serie de "programe despre realitatea vietii de zi cu zi" care nu
faceau altceva decat sa-l traumatizeze din nou. In cea mai
mare parte a timpului el se simtea neajutorat ~i disperat. $i cel
mai rau lucru era ca nu avea 0 memorie coerenta a ceea ce se
intamplase cu el; in permanenta ii veneau in minte fragmen-
te izolate de imagini care 11torturau. Cea mai vie dintre aces-
tea era imaginea cizmei de cowboy care ii strivea fata.
Construind sensuri din nimic
Neimeyer ~i-a dat seama ca Bill avea nevoie de ajutor nu
numai in ce prive~te memoria lui dar ~i pentru a gasi un
sens nou, care sa faca suportabila viata sa de acum radical
diferita. In cadrul abordarii constructiviste pe care 0 aplical
Neimeyer se straduia sa-i ajute pe oameni sa inteleaga con-
textul experientelor lor traumatice, sa gaseasca un nou sens
~i sa capete control asupra vietii lor dezagregate. In cazul
lui Bill, Neimeyer avea de-a face cu 0 situatie care a dus la
distrugerea nu numai a fetei ~i a corpului dientului sau, dar
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
~i a identitaFi lui personale. Cu siguranta ca infati~area lui
era profund schimbata, dar la fel stateau lucrurile ~i cu sen-
suI identitatii, cu istoria ~i cu capacitatea lui de a-~i recon-
strui viata pe care 0 avusese inainte. Era foarte trist ca Bill
nu era in stare nici macar sa spuna 0 poveste coerenta a ceea
ce i se intamplase, a~a de descompusa ~i de fragmentata era
memoria lui.
- Dom'le doctor, a spus el cu 0 voce disperata, nici macar
nu ma mai recunosc. E ca ~icum m-a~ uita dimineata in oglin-
da ~i a~ constata ca individul care ma prive~te de acolo nu
aduce deloc cu cel care eram dmdva. $i bineinteles ca el se
comporta cu totul ~i cu totul altfel decM ma comportam eu.
Intr-adevar, de~i inainte se lasa foarte rar prada agresivi-
tatii sau maniei, Bill devenise atat de capricios ~i de impre-
vizibil incat, dupa ~aptesprezece ani de casnicie, sotia lui "nu
a mai suportat" ~i I-a paras it. De curand el fusese la un apro-
zar unde facuse cumparaturi in stilullui obi~nuit - stand
mereu cu spatele cat mai aproape de 0 suprafata solida ast-
fel ca nimeni sa nu se poata furi~a in spatele lui. In felul aces-
ta a putut sa ajunga destul de u~or la legumele dintr-un ca-
pat al magazinului ~i la produsele lactate din celalalt capat,
dar rafturile cu conserve din mijloc s-au dovedit inaccesibi-
Ie pentru el. El a trebuit sa a~tepte cateva minute pana cand
culoarul de trecere dintre rafturile din mijloc s-a eliberat com-
plet, pentru ca apoi sa se aventureze intr-acolo, sa apuce ca-
teva conserve ~i sa se retraga in siguranta catre peretele cu
alimente congelate. Se comporta de pard ar fi fost in jungla,
vanat mereu de inamic.
In timp ce incerca sa se strecoare catre coada de la casa de
marcat, Bill a surprins 0 conversatie purtata cu voce tare.
- Cum adica, nu aveti branza Brie? striga un client la ca-
sier. Am nevoie de branza asta ~i vreau sa 0 cum par chiar
acum.
- Imi pare rau, domnule, a spus tanarul, daca doriti pu-
tern sa sunam la manager ~i sa-l intrebam cand ...
- Las-o balta, a sarit clientul. N-am mai pomenit a~a
ceva ...
Mumia de la masa din sufragerie 247
lndividul nu a mai apucat sa-~i termine peroratia, pentru
ca, in secunda aceea, Bill s-a repezit la gMullui. A fost nevoie
de trei oameni ca sa-l desparta de el.
- Chiar ca nu ~tiu ce se intampla cu mine uneori, i-a ex-
plicat Bill terapeutului. Nu mai am nici un fel de control. E
ca ~i cum a~ lua foc pe dinauntru ~i pur ~i simplu explodez.
Nici macar nu-mi dau seama de ce am sarit la individul ace-
la de la magazin. Nu pot sa spun decM d am simtit ci'ieram
in pericol.
Sarcina lui Neimeyer era sa-l ajute pe Bill sa-~i refaca me-
moria ~i sa construiasca 0 semnificatie pentru acel incident
sub a ci'irui stapanire inca se mai afIa. Acesta era un lucru
foarte dificil pentru ca Bill nu era in stare sa-~i aminteasci'i ce
s-a intamplat ~i cu atat mai putin sa ordoneze intreaga in-
tamplare intr-o povestire coerenta. Pornind de la acest prim
pas, scopul sau era sa depa~easca trecutul, pentru a se con-
centra asupra prezentului ~i mai departe, asupra unui vii tor
mai optimist.
Franturi de memorie
- Nu ~tiu de ce sunt tot timpul atM de nervos, a spus Bill.
Inainte nu eram a~a.
- Spui "inainte", a observat Neimeyer. Poveste~te-mi de-
spre cum era "inainte", despre ce s-a intamplat cu tine ~i care
a schimbat totul.
- Pur ~i simplu nu ~tiu! Nici mikar nu pot sa-mi aduc
aminte de tot ce s-a intamplat. Ce ~tiu este ca indivizii aceia
au incercat sa ma jefuiasca ~im-au bi'itut atM de rau ci'ima mir
ci'iinca mai sunt in viata. Dar mai mult nu pot sa-mi amintesc.
E ca ~i cum mintea mea ar fi complet invaluita in ceata. Pur ~i
simplu nu mai fac fata.
Spunand aces tea, Bill a inceput sa planga.
Pentru ca pacientul sau nu era in stare sa povesteasca tot
ce i se intamplase, Neimeyer a decis sa aplice 0 tehnica ce ar
fi putut sa-i fie de ajutor.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Bill, ~tiu ca mi-ai spus 0 serie de lucruri despre atacul
ingrozitor prin care ai trecut. Ma intreb ins a daca nu cumva
ne-ar fi de folos acum sa incercam doar sa revizuim mai in
amanunt aceasta experienta. Poate ca asta te-ar ajuta sa-mi
spui unele dintre lucrurile pe care tu ai grija sa Ie omiti atunci
dlnd poveste~ti altora ce ti s-a intamplat.
- Ti-am spus ca nu-mi aduc aminte nimic. Pur ~i simplu
nu pot sa-mi aduc aminte.
- Uneori, cand incepem sa povestim ceva, constatam ca
ne vin in minte din ce in ce mai multe detalii. Prin urmare,
ceea ce vreau eu sa facem este sa incepem eu acele parti care
in momentul acesta iti sunt cu adevarat clare ~i vii in minte,
iar apoi, pe masura ce iti vin ~i altele in minte, presupunand
ca se intampla a~a, sa facem 0 lista cu ele.
- Vrei sa spui, ea ~i cum am alcMui un puzzle?
- Exact. E ca ~i cum am pune impreuna piesele unui puz-
zle. De cele mai multe ori, experientele nefericite din viata
noastra pe care Ie suportam cu greu sunt asemenea pieselor
unui puzzle care ne-au scapat pe podea. Lipsindu-ne 0 parte
din piese, nu mai putem sa intelegem nimic. $i astfel, daca re-
u~im sa punem din nou impreuna piesele, ajungem sa refa-
cem intreaga imagine a vietii tale.
- Cand eram copil imi placea sa ma joc cu puzzle-ul.
- Atunci sa incercam sa facem acest lucru acum. A~ vrea
sa scrii pe aceste cartona~e tot ce iti aduci aminte in legatura
cu atacul.
Spunand aces tea, el i-a inmanat lui Bill un teanc cu vreo
trei, patru sau cinci cartona~e.
-Acum?
- Da, daca te simti in stare, haide sa completam cateva
dintre ele acum, doar ca sa-ti arM des pre ee este yorba. Pe ce-
lelalte poti sa Ie completezi mai incolo, de fiecare data cand W
aduci aminte de ceva. Nu trebuie sa te preocupe sa scrii aceste
lucruri in ordinea in care au avut loc - Ie yom aranja dupa
aceea. A~adar, incepe cu primullucru care iti vine in minte de-
spre acea intamplare.
Mumia de la mas a din sufragerie 249
Pentru a-I ajuta sa inceapa, Neimeyer i-a spus sa inchida
ochii un moment ~i sa se concentreze asupra uneia dintre pri-
me Ie imagini vizuale pe care poate sa Ie acceseze ~i care are
legatura cu atacul.
Dupa un minut, Bill a deschis ochii ~i a scris cu litere stan-
gace, ca cineva care nu este obi~nuit sa scrie prea mult: La Se1'-
viciu. Sunt abordat de patm oameni. Apoi a ~ters cuvantul oameni
~i I-a inlocuit cu hoJj. Sernnificativ, dintre instrumentele de scris
care i-au fost oferite, Bill a ales un stilou care era incarcat cu 0
cerneala de un ro~u aprins.
Dupa ce a terminat, el i-a inmanat lui Neimeyer cartona-
~ul. Acesta I-a eitit, s-a uitat sa vada daca Bill este dispus sa
continue ~i apoi I-a incurajat sa mai scrie unul.
Bill s-a gandit un moment. Limba i se itea din gura lui tara
dinti. Apoi, fara sa se lase indemnat prea mult, el a inceput sa
completeze cartona~ele, unul dupa altul, noti'md fiecare sen-
zatie vie, fiecare sentiment sau imagine a~a cum ii veneau in
minte fara nici a ordine anume - imaginea fulger a eizmei
care ii lovea fata, scanteierea armei, furia lui -, to ate se iveau
haotic din spasmele aducerii aminte. Cand Bill a ajuns la vreo
zece eartona~e, Neimeyer i-a spus:
- Ma intreb daca ai putea sa faei acest lucru in continua-
re; sa pui pe hartie in zilele care urmeaza. pana la viitoarea
noastra intalnire tot ce iti vine in minte in legatura cu ceea ce
ti s-a intamplat. Memoria ta in legatura cu asaltul este aseme-
nea unui joc de puzzle iar acum tu vii cu piesele, astfel di yom
putea sa incepem sa Ie punem impreuna ~i sa vedem cum se
potrivesc in povestea mai larga a vietii tale.
Bill era intrigat ~i tulburat de toata aceasta poveste. Se ve-
dea clar ca era foarte vulnerabil ~i ca avea nevoie sa-~i ia ma-
suri de protectie atunci cand situatia il depa~ea. Lucrand cu
el, Neimeyer a aflat ca Bill putea sa fadi fata stresului intr-un
mod creativ, ascultand muzica clasica, plimbandu-se sau fa-
cand bai prelungite. Neimeyer i-a recomandat sa continue sa
facii aceste lucruri ca parte a terapiei lui in vederea eliberarii
de trecutul traumatizant.
250 Jeffrey A. Kottlel~ Jon Carlson
Cand Bill a venit la urmatoarea ?edinta cu mai multe car-
tona?e, Neimeyer I-a indemnat sa Ie aranjeze in ordinea in care
s-au petrecut evenimentele ?i sa construiasca legaturi intre ace-
Ie fragmente. Continuand prima parte a povestirii mentionata
mai devreme, in final intreaga naratiune suna in felul urmator:
01nd am ajuns la stalp, ei au venit in fuga spre mine ~i
m-au inconjurat astfe] ca nu aveam cum sa scap. Mi-au pus
in ceafa un pistol automat Ruger de 9 milimetri. Au spus: Ce
ai la tine? Am ridicat mi'Hnile.
Au spus: la-I. Dupa ce au luat ce au vrut, m-au lovit in cap
cu arma ~i am cazut la pamfmt. Inainte sa ma loveasca el a
spus, tu, nenorocitule.
Imi aduc aminte flashuri de lumina stralucitoare. Erau
atilt de stralucitoare. Nu puteam sa vad nimic. Toti indivizii
a~tia ma loveau cu picioarele in cap. Unul dintre ei care avea
cizme de cowboy ;;i-a luat avant ~i a sarit pe fata mea. Imi
aduc aminte ca am simtit 0 furie imensa in special fata de eel
care sarea cu picioarele pe mine. Ma gandeam ca a~ putea sa-l
lovesc foarte u;;or daca a;; fi putut sa ma ridic. Am decis ca
ar merita sa fiu lovit numai ca sa reu~esc sa-i dau un dos de
palma in nas. M-am hotarat sa fac asta indiferent de urmari.
De cate ori ma ridicam, \oviturile ma puneau din nou la pa-
manto Am incercat de mai multe ori - cred ca de vreo doua-
zeci de ori.
Aceasta metoda a "franturilor de memorie" se dovedise
utila celor care sufereau de dezorientare ?i de pierderi grave
ale identitatii ca urmare a uno I' traume. Neimeyer spera sa-l
ajute pe Bill sa recreeze 0 anumita ordine din acest haos, sa
lege amintirile traumei pe care 0 suferise intr-un fel de stl'llc-
tura care sa dea obscurului incident 0 anumita semnificatie.
Cercetarile lui Neimeyer ?i experienta pe care 0 avea cu multi
alti pacienti care se luptau cu pierderea identitatii il invatase-
ra ca 0 asemenea procedura reprezenta un prim pas in a inte-
lege trecutul, a-I control a ?i a trece mai departe catre un pre-
zent mult mai echilibrat ?i un viitor plin de speranta.
Mumia de la masa din sufragerie
Reconstruind trecutul
- Asta ma face sa ma simt ceva mai bine, i-a spus Billlui
Neimeyer la a treia lor ?edinta. Vreau sa spun, sa fiu ajutat sa
inteleg lucrurile ?i nu doar sa fiu calmat ?i sa mi se dea pasti-
Ie pentru somn. Dar nu vreau numai sa reu?esc sa-mi aduc
aminte ce s-a intamplat. A? vrea sa inteleg de ce mi s-au intam-
plat mie toate astea.
A?a cum s-a dovedit, nu era prima data cand Bill fusese
victima hartuielilor sau pe punctul de a fi agresat. In viata lui
exista un pattern recurent pe care el voia sa-l inteleaga.
Neimeyer ?i-a dat seama ca era timpul sa extinda discu-
tia ?i sa se concentreze nu numai asupra traumei care dura
de un an ci?i asupra pove?tii uneivieti care dura de patl'll-
zeci ?i doi de ani, ?i din care aceasta facea parte. Alcatuind
un fel de biografie a lui Bill, cei doi au identificat cateva ca-
pitole importante din viata trecuta a acestuia. Pentru fieca-
re dintre aceste perioade, Bill avea amintiri foarte clare. De
exemplu, el i?i amintea ca intr-o zi, pe eand avea trei ani, ve-
nea aeasa eu tricicleta de la 0 balta din apropiere. Parintii lui
erau foarte speriati pentru ca. il cautasera peste tot. Dar Bill
i?i adueea de asemenea aminte ci'i, dincolo de asta, s-a sim-
tit foarte mandl'll de curajul ?i de independenta de care da-
duse dovada.
AHa data, cand Bill avea ?apte ani, tatallui a fost electro-
eutat intr-un accident de munca. Fiind inca inviata, el a fost
dus undeva departe pentru a fi tratat iar sotia lui I-a insotit.
Pentl'll ca parintii lui urmau sa lipseasca aproape un an, Bill a
fost dat in custodia unui unehi ?i a unei mEitu?i pe care abia ii
euno?tea. I?i adueea aminte ca in perioada aceea s-a simtit
!oarte singur. Nu intelegea de ee parintii lui il abandonasera.
Ii era foarte teama pentl'll ca nu ?tia ce se va intampla eu el.
Neimeyer ?i Bill au trecut mai departe inapoi in timp ajun-
gand la perioada cand aeesta din urma era in clasa a ?asea. Pe
atunci Bill era un tinta? musculos ?i talentat care juca in Liga
Mica. "Dand banda inainte" din nou, ei au ajuns sa discute
despre anii tumuHuo?i de liceu. Bill i?i aducea aminte ca fu-

252 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sese un licean foarte rebel. Era ingrozitor de timid. Majorita-
tea colegilor 11considerau un nebun singuratic.
- Ripostam impotriva tuturor celor care imi stateau in
cale, a spus Bill. Nu conta cu cine ma puneam. Incercam sa
dau pe masura a ceea ce primeam. Dupa un timp oamenii au
preferat sa ma lase in pace.
Bill era foarte mandru de inver~unarea lui, de felul in care
se impotrivea la tot ce-i statea in cale. Initial, el nu ~i-a amin-
tit ca in timpul bataii incercase in permanenta sa se ridice.
Abia dupa ce a completat cartona~ele el ~i-a ad us aminte ca
incercase sa riposteze chiar ~i atunci cand se aHa complet imo-
bilizat sub ploaia de lovituri. Aceasta descoperire a fost ex-
trem de importanta pentru el: avusese curajul ~i indrazneala
sa se opuna chiar ~i intr-o situatie fara scapare.
Trecand in revista episoadele semnificative ale vietii sale,
Bill a descoperit curand un pattern - multe din aspectele vie-
tii lui din trecut se repetau in prezent - e yorba de faptul de
a fi victimizat ~i de sentimentul abandonului.
Neimeyer a descris situatia in termeni constructivi~ti:
- Bill a incorporat experienta atacului intr-un sistem com-
prehensiv pe care el a inceput sa-l construiasca de la varsta de
~apte ani. Experientele victimizarii sale pe care le-a avut in
timpulliceului au contribuit maideparte la dezvoltarea acestui
sistem. Acesta a fost scenariul predominant al vietii sale, "par-
tea intunecata a Fortei" care s-a reactualizat in momentul in care
a fost atacat. Dar acesta nuacopera intreaga poveste a identita-
tii lui Bill. Sa ne uitam la felul in care el ~i-a organizat episoa-
dele viepi in functie de 0 serie de teme importante. Ceea ce yom
constata este ca el avea tendinta sa-~iimparta evenimentele exis-
tentiale potrivit unei dihotomii alb-negru, foarte stricte: fieca-
re lucru era complet bun sau complet rau. Acest fapt era aso-
ciat cu alte cateva teme care se impuneau la un moment dat -
cum ar fi: a avea 0 parere buna despre sine in opozitie cu a avea
o parere proasta, a fi relaxat versus a fi agitat, a pierde contro-
lul versus a avea control, a putea sa-ti pastrezi integritatea ver-
sus a fi atacat, a fi in stare sa rationezi versus a te lasa prada fu-
riei, a avea incredere versus a nu avea incredere in ceilalti.
Mumia de la masa din sufragerie 253
Ca urmare a traumei suferite, Bill a ajuns sa asimileze eve-
nimentul respectiv ~i sentimentul identitatii sale din acel mo-
ment cu imaginea baietelului de ~apte ani, abandonat, speriat
~ifuries. Dupa ce a descoperit acest lucru, Bill a inceput sa in-
teleaga ca nu era singura modalitate de a raspunde situatiei
critice generate de atac. .
Aceste conversatii au avut darul sa-l determine pe Bill sa
abandoneze imaginea pe care 0 avea des pre viata sa ca fiind
una a complotului general in care el juca rolul de victima, in
favoarea unei imagini mult mai cuprinzatoare in care temele
majore ale existentei sale erau mult mai complexe ~i mai va-
riate. In cele din urma, el a inteles ca atacul traumatizant nu
reflecta decat 0 singura tema recurenta, chiar daca era yorba
de cea mai intunecata.
Finalul pove~tii
- Doctore, azi ma simt tare. Am dat lovitura.
- A~a? Ce vrei sa spui? a intrebat Neimeyer curios, obser-
vand zambetul subtil allui Bill ~i buna dispozitie din vocea
sa.
_ Ei bine, am jucat primul meu meci de baseball dupa
aproape cincisprezece ani. Pur ~i simplu m-am dus ~i m-am
alaturat unor tipi care jucau pe un teren din apropiere.
Neimeyer a fost de-a dreptul uluit de aceasta marturisire
nea~teptata. Experienta asta reprezenta 0 exceptie semnifica-
tiva in viata de pana atunci a lui Bill; in termenii terapiei na-
rative aceasta reprezenta un "rezultat unic". Era un moment
inaltator in existenta sa, care reactualiza perioada in care, co-
pil fiind, el juca baseball in Liga Mica, aproape singura in care
el se simtise cu adevarat bun la ceva. Fusese intotdeauna un
jucator exceptional. Neimeyer a avut grija sa-i atraga atentia
asupra faptului ca acesta era un pas important in a restabili
legatura cu cei din jur ~i a pune capat exilului de la speda
umana pe care Bill ~i-l impusese. Pentru a face acest lucru el
nu s-a multumit sa-i ofere lui Bill interpretarea evenimentu-
254
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
lui, ci i-a solicitat acestuia detalii despre felul in care gasise cu-
rajul necesar pentru a se expune in public, permitand celui
care prinde mingea sa stea in spatele lui ~i in general sa se
puna intr-o situape m care trebuia sa alerge, sa strige ~i sa faca
efort fizic. El se intreba cu voce tare ceanume putea sa indice
acest eveniment cu privire la viitorul posibil allui Bill: acum,
dat fiind ca ajunsese la "prima pozitie" in meciul sau cu pa-
ranoia, era oare posibil "sa smulga 0 aWl.pozitie" ~i sa mear-
ga mai departe? Cine din "echipa" era cel mai convins ca este
m stare sa "ajunga acasa"? Punand 1ntr-o maniera metaforica
problema continuarii acestor progrese, Neimeyer a reu~it sa-l
coopteze pe Billmtr-o discupe pe cat de amuzanta pe atat de
serioasa despre istoria dominanta a vietii acestuia, legata de
frica, izolare ~i slabiciune, punand-o in balanta cu alternativa
unei istorii a sperantei, reintegrarii ~i alegerii.
Curand dupa aceea, Bill a mceput sa se intalneasca la 0 ca-
fea cu ni~te indivizi din cartier. Neimeyer a observat de ase-
menea un alt indiciu semnificativ al progresului lui continuu:
in timpul ~edintei Billi~i tragea scaunul din ce m ce mai de-
parte de perete ~i mai aproape de terapeut. In felul acesta, nu
numai ca reducea distanta dintre ei, dar, a~a cum spunea el,
simtea ca nu mai are nevoie sa-~i pazeasca spatele.
Totu?i Neimeyer nu a fost atat de mult impresionat de
aceste progrese pe cat a fost de faptul ca la a unsprezecea ~e-
dinta Bill I-a anuntat ca 0 sa lipseasca un timp.
- Nu 0 sa crezi, doctore, dar m-am impacat cu tatal meu.
Nu-l mai vazusem de douazeci de ani.
- Oh, dar asta e ceva! Spune-mi mai multe despre acest
lucru.
Bill a zambit mfmdru, adl.tandu-?i dantura pe care acum 0
purta fara sa-i mai pese.
- Mda, a spus Bill, m-am intalnit cu el de cateva ori. Am
mcercat sa reparam amandoi vechea mea motocicleta Harley.
Nu am mai mers cu ea de vreo douazeci ~i cinci de ani. Poate
chiar de mai mult timp.
Metafora motocicletei parea profund semnificativa. Nei-
meyer ~i-a dat seama di Billl~i reconstruia viata impreuna cu
Mumia de la masa din sufragerie 255
tatiH lui, folosind motocicleta ca pe un mod de a se aventura
din nou m lume.
_ M-am gandit, a continuat Bill, sa iau nenorocita asta de
motocicleHl. ~i sa ma duc sa vizitez cat mai mUlte locuri din
tara.
Bill nu citise cartea Zen ~i arta fntretinerii spirituale eu aju-
taml matacidetei, dar cu siguranta ca acesta era exact genul
de calatorie spirituala la care se angajase. El a umblat prin
tara, dintr-un loc in altul, infruntand multe dificultati ~i
avand 0 serie de aventuri inainte de a se intoarce acasa cu
un sentiment reinnoit almcrederii ?i sperantei. Nu numai ca
a inceput sa se cunoasca dar ~i-a dat seama ca ii placea noul
sau mod de a fi.
In cele cateva lungi ~edinte pe care Ie-au avut dupa mtoar-
cerea sa, Bill i-a vorbit lui Neimeyer despre cat de mult ii pla-
ce sa se ocupe de motocicleta sa. I~i dorea chiar sa lucreze ca
mecanic. De?i a continuat sa lucreze cu tati:Hsau, el a conside-
rat ca pentru ceea ce voia el sa faca in. vii tor avea nevoie de
mai multa pregatire, a?a ca s-a inscris la un program de in-
struire profesionala pentru mecanici de locomotiva.
Concluzii
Rezultatele terapiei lui Bill au fost amestecate, a?a cum se
intampla de cele mai multe ori in cazul unor traume severe de
o asemenea amploare. In cele din urma, cei patruindivizi care
I-au atacat au fost adu?i m fata instantei, iar Bill a fost obligat
sa depuna marturie. A?a cum era de a?teptat, trebuind sa-?i
infrunte atacatorii, 0 buna parte din furia lui a fost reactivata.
Totodata, avocatul apaxarii a incercat sa-l atace, punand la m-
doiala credibilitatea sa ca martor, dar, cu ajutorul a doi prie-
teni, Bill a reu~it sa fad fata acestei acuzatii.
Liderul bandei, individul cu cizme de cowboy ?i singurul
pe care Bill apucase sa-l vada bine la fata, a fost condamnat la
treizeci de ani de il1chisoare, din care a executat doar zece. Cei-
1a1tiindivizi s-au ales cu "lovituri peste degete".
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Bill a fost foarte indignat de decizia tribunalului care nu
facea dedit sa puna inca 0 data in evidenta nedreptatea din
lume.
- Sunt atat de exasperat, i-a spus Billlui Neimeyer intr-u-
na dintre ultimele lor ~edinte, de toata lumea asta nebuna. Ni-
meni nu mai are nici un fel de respect pentru viata umana. Pur
~i simplu nu reu~esc sa-mi potolesc furia care m-a cuprins.
De parca nu ar fi trecut prin destule nenorociri in viata, Bill
a fost diagnostic at la putin timp dupa aceea cu melanom ma-
lign, cea mai grava forma de cancer de piele. A fost nevoie de
dl.teva interventii chirurgicale pentru a indeparta tesutul can-
ceros, iar acest lucru i-a readus in memorie cele mai negre amin-
tiri despre durerea ~isuferinta la care fusese supus doar cu d'iti-
va ani in urma dind trebuise sa-~i opereze fata ~i mainile.
- Eu ~tiu ci'imelanomul 0 sa reapara, a spus Bill. Trei din-
tre prietenii ~i rudele mele au murit din cauza acestei boli ~i
nici unul dintre ei nu a avut vreo ~ansa.
- $i asta te sperie pe tine? I-a intrebat Neimeyer. Perspec-
tiva ca ai putea muri de cancer?
- Ei bine, doctore, nu ar fi prima data cand trebuie sa in-
frunt ceva care ma sperie. Moartea nu este un lucru pe care 11
a~tept, dar nu este nici ceva inspaimantator.
- Ce crezi ca se intampla dupa moarte?
- Sufletul tau se duce intr-unul din cele doua locuri posi-
bile. Candva ma gandeam ca 0 sa ajung in rai, dar acum nu
mai sunt atat de sigur. Am ura asta in mine care a revenit ~i
nu 0 sa mai pIece. Incerc sa ma duc la biserica de dUe ori pot
~i am oarecare sperante ca asta va schimba putin situatia,
dar ... ~i voeea lui Bill a meeput sa se piarda.
- Dar nu e~ti sigur daca asta este de ajuns, a dus Neime-
yer pana la capat gandullui Bill.
- A~a e. Vezi, exista atatea religii diferite. Cine ar putea sa
spuna care este cea buna, eea pe care trebuie sa 0 urmezi?
- A~adar, s-a aventurat Neimeyer, e~ti furios pe Durnne-
zeu pentru ca te-a supus la atata durere in viata ~i chiar in mo-
mentul in care ai mceput sa-ti revii ~i sa-ti recapeti controlul
ai fost lovit de cancer. Pare nedrept.
Mumia de la masa din sufragerie 257
- Ei, a spus Bill scuturand din cap. Adevarul este ca eu
cred ca merit cancerul pentru ca nu am reu~it sa duc 0 viata
mai buna. Nu Durnnezeu m-a adus in situatia asta, ci el doar
a permis sa mi se intample pentru a-mi indrepta atentia catre
el. La fel a fost ~i cand m-a lasat sa fiu bi'itut de acei indivizi.
Iar acum, cancerul. Acesta este un mod de a ma readuce in sa-
nul bisericii ~i de a acorda atentie lucrurilor care sunt cu ade-
varat importante. Ma simt de parca intr-un fel a~ fi atras raul
asupra mea. Povestea asta cu cancerul este de fapt cea care
m-a facut sa gandesc in felul acesta. Noi nu ne aflam pe acest
pamant doar ca sa murim, iar universul mtreg nu a fost creat
doar pentru a fi aruncat in aer ~i a fi transformat asHel intr-o
gramada de pietre. Trebuie sa existe un scop in. toate acestea
pe care simt nevoia sa-l aflu.
Neimeyer a fost cuprins de 0 mare admiratie fata de acest
om care nu-~i terminase studiile liceale ~i care nici nu citise
prea mult la viata lui. Pus m fata unor situatii de-a dreptul m-
grozitoare, el a reu~it sa Ie infrunte dand dovada de 0 demni-
tate rar intalnita. Bill nu a putut sa schimbe ceea ce i se intam-
plase, dar, cu ajutorullui Neimeyel~ el a rescris textul istoriei
sale, astfel incat in cele din urms. s-a comportat ca un erou lup-
tator aflat intr-o misiune nobila ~i nu ca 0 victima pasiva a ca-
rui soarta a fost hotarata de altii.

CAPITOLUL OPTSPREZECE
Pat Love
o hipnoza
de urgenta
pentru a rezolva infractiunea
de la Burger Joint
~ i
Ie, acesta este Pat Love. Ea se prezintil drept consilier
aca exista cineva camia se potrivepte pelfeet nume-
in proble11le de cuplu susfinfind ca pi-a pierdut de
l1lult rabdarea pentru terapia continua. Love este autoarea pi coau-
toarea unoI' carfi foarte populare, CU11lar fi: The Truth About Love
(Adevarul despre iubire), a carte in care ea discuta despre faptele
pi ficpiunile pe care Ie presupun re/afiile stabile, fericite pi de lunga
durata; Hot Monogamy (Monogamia pasionala), un program
pentru menfinerea pasiunii in relafiile de lunga durata; Emotional
Incest Syndrome: What to Do When a Parent' Love Rules Your
Life (Sindromul incestului emotional: Ce sa faci d\.nd dragos-
tea unui parinte iti domina viata), 0 carte care ii ajuti'i pe oameni
si'i-?i aline suferinfa provocati'i de dominafia afeetiva a unui pi'irinte
piHow to Ruin a Perfectly Good Relationship (Cum sa ruinezi
o relatie perfecta), al ci'irei titlu vorbe?te de la sine. Love este renu-
miti'i I1UnU11laipentru carfile sale ci pi pentru prezenfa ei carisma-
tica din media pi conferinfele in circuit. Ea este nonconformisM, pro-
vocatoare ?i creativa.
,.
* *
Mumia de la masa din sufragerie 259
- Doamna doctor Love?
-Da.
- Doamna doctor Pat Love?
- Da. Cu ce va pot fi de folos?
- va sun de la Centrul de Consiliere al universitatii. Avem
un caz urgent de hipnoza ~i ma gfutdeam daca ati putea sa ne
ajutati·
- Hipnoza de urgenta? a intrebat Love.
lmaginatia ei 0 lua razna. Fusese cineva introdus in transa
iar acum nu mai putea sa iasa? Sau poate ca i se spusese unei
persoane extrem de sugestionabile ca se aHa intr-un loc frigu-
ros iar acum era inghetat bocna. Oare ei se a~teptau ca ea sa-l
dezghete?
- Da, aveam un caz care necesita atentie imediata. Dum-
neavoastra va ocupati de asemenea lucruri, nu-i a~a? a intre-
bat innebunita vocea. Mi s-a spus ca faceti hipnoza.
Pat era membra a departamentului de consiliere al facul-
tatii care ofere a studentilor dHeva cursuri de hipnoza elinica.
De cm·and ea urmase un program de pregatire avansata in do-
meniul hipnozei util pentru practica de elinica dar ~i pentru
activitatea didactica.
- Mda, fir-ar sa fie, sigur ca da, a spus Love cuprinsa de
entuziasm. Era incfuttata ca i se ofere a ocazia sa aplice ceea ce
invatase. $i, mai ales, era foarte curio as a sa afle despre ce era
yorba. Cand ar vrea persoana respectiva sa se programeze?
- Ne intrebam dadi nu am putea sa-l trimitem chiar acum.
- Acum? a zis Love. Mda, sigur, avfutd in vedere ca este
yorba de 0 urgenta puteti sa-l trimiteti.
- Este deja pe drum.
Love era nenl.bdatoare sa vada despre cine era vorba. Un
eaz urgent de hipnoza. Ce putea sa insemne asta? Ce putea fi
atat de presant? De ce ar fi avut nevoie cineva sa inh·e imediat
in transa?
Din fericire nu a avut de a~teptat prea mult. Cinci minute
mai tarziu in biroul ei a intrat un tfmar insotit de doua femei.
Barbatul era mie de statura, eu 0 constitutie firava ~i im-
bracat cu eeea ce pihea fi un fel de uniforma - pantaloni kaki
260
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
~i 0 cama~a galbuie cu maneci scurte. Era foarte nerabdator ~i
agitat, ca ~i cand s-ar fi aflat pe punctul de a exploda. Spre de-
osebire de el, cele doua femei erau deosebit de calme iar mi~-
carile lor erau foarte lente. Una dintre ele era bine facuta ~i
purta 0 bluza de stofulita, fusta lunga ~ipantofi de tenis. De~i
era mai in varsta arata de parca ar fi fost la ~coala parohiala.
Cealalta femeie era mai plinuta ~i foarte inalta. II domina pe
tanar cu statura ei impunatoare. Cele doua femei nu au scos
nici 0 yorba lasandu-l pe tanar sa vorbeasca in numele tutu-
ror.
- Probabil va intrebati de ce sunt aici, a inceput el.
- De fapt, a spus bland Love, ma intreb de ce sunteti cu
totii aici.
- Vedeti, a spus el nervos, numele meu este Carl ~i lucrez
la un restaurant din ora~. Imi place munca asta. Sau, mai bine
zis, imi placea.
- Ah, a spus Love, nu mai lucrezi acolo?
El a dat din cap cu tristete. Cele doua femei s-au uitat la el
ingrijorate. Erau iubitele lui, surorile sau, poate, garzile lui de
corp? Pareau foarte protectoare. De fiecare data cand el vor-
bea, ele incuviintau din cap la unison.
- Vedeti, in timp ce eram de serviciu au fost furati ni~te
bani.
- Au fost furati ni~te bani? a repetat Love.
- Mda. Dar nu i-am luat eu.
- Bine, ~i cu ce a~ putea sa te ajut eu?
Love se intreba ce avea asta de a face cu hipnoza de urgen-
ta. ~i ce cautau femeile acelea acolo?
- Compania are 0 anumita politica, a spus ellasand sa se
inteleaga cat de stupida i se parea lui acea politica: atunci dnd
se constata di lipsesc bani, sunt concediati toti cei care au lu-
crat in tura respectiva.
-ToW
- Exact. Toti. Nu conteaza cine a facut acest lucru. Daca
lipsesc bani, toti sunt considerati responsabili. Ei nici macar
nu incearca sa afle cine este vinovatul.
- A~adar, te-au concediat?
Mumia de la masa din sufragerie 261
- Mda. ~i eu ~tiu ca nu am luat banii.
Carl era pe punctul de a izbucni in lacrimi. Femeia mai chi-
pe~a a intins mana catre el ~i I-a apucat u~or peste brat, dar el
nu a parut sa 0 remarce.
- Nu ai luat banii ~i cu to ate astea te-au concediat.
- Va vine sa credeti a~a ceva? Nu mi-au dat nici macar 0
~ansa. Pur ~i simplu ne-au spus sa plecam.
Zicand acestea, el s-a intors catre insotitoarele lui care se
incruntasera in semn de simpatie.
- Cand au sunat cei de la Centrul de Consiliere, a spus
Love incerdl.nd sa treaca la subiect, mi-au spus ceva despre 0
hipnoza urgenta. Despre ce este vorba?
- Ei; a spus el, cu 0 figura de-a dreptul nefericita, proba-
bil ca e prea tarziu pentru a-mi recapata slujba, dar trei dintre
noi au avut 0 idee.
- Spune mai departe.
- Chiar daca nu am sa ma mai intorc acolo, vreau sa-mi
restabilesc reputatia. Nu a~ lua niciodata bani in felul acesta.
Chiar daca abia il intalnise, Love il credea pe acel tanar.
Durerea lui era atat de reala ca nu era nici un chip sa se pre-
faca. Pe fata lui nu se intrezarea nici 0 umbra de vinovatie sau
regrete. Era ceva in infati~area lui care il facea sa apara foarte
inocent ~i vulnerabil. Nu era de mirare ca cele doua femei 11
urmau de parca el ar fi fost in custodia lor.
- Erai pe punctul de a-mi spune cum crezi ca a~ putea sa
te ajut, i-a reamintit Love.
- Dupa cum v-am mai spus, nu eu sunt cel care a luat ba-
nii. ~i daca nu sunt eu acela atunci trebuie sa fie vorba de unul
dintre colegii mei pentru ca numai angajatii au acces la casa
de marcat.
- Pare logic, a fost de acord Love.
- Banii erau acolo. Apoi au disparut.
-Exact.
- Problema este ca eu am fost la casa tot timpul. Eu sunt
cel care raspunde de bani pe tura mea, a~a ca nu aveau cum
sa dispara banii aceia. Pur ~i simplu nu-mi amintesc ce s-a in-
tamplat sau cine ar fi putut sa-i ia.
262
Jeffrey A. Kottlel~ Jon Carlson
- Bine, a spus Love. Cu ce crezi dl a~ putea sa te ajut?
Nu se adresase tuturor celor prezenti, dar s-a gandit apoi
Cel poate unul dintre ei ii va raspunde in cele din urma.
- Ma intrebam daca ati putea sa ma hipnotizati - ~titi
dumneavoastra, sa ma duceti inapoi la fiecare moment al tu-
rei mele de la inceput pana la sfar~it. Poate ca in felul acesta
mi-a~ aduce aminte de ceva, un indiciu, un incident care ar
putea sa ma ajute sa aflu cine a facut asta. Ma supara foarte
mult faptul ca cineva ar putea sa creada despre mine ca am
furat. N-a~ face niciodata una ca asta.
Cele doua femei au incuviintat solemn din cap. Erau ali-
biurile lui sau poate ca se aflau acolo pentru a garanta probi-
tatea lui morala?
De~i parea cam ciudat, cererea lui i se parea intemeiata.
Poate ca ea ar fi reu~it sa-l introduca intr-o stare de transa care
sa-l ajute sa-~i aminteasca un mic detaliu sau un indiciu care
ar fi putut sa rezolve misterul. Cu putin timp in urma ea hip-
notizase 0 femeie pentru a 0 ajuta sa-~i aduca aminte unde pu-
sese un inel foarte pretios, mo~tenire de familie. De ce nu ar fi
putut sa-l ajute ~i pe acest individ sa afle cine ar fi fost in sta-
re sa ia banii?
- Poate ca a~ putea sa te ajut cu acest lucru, a sugerat
Love.
Love trata foarte serios ~edintele de hipnoza c1inica ~i nu
suporta sa Ie transforme intr-un fel de spectacol; tara un mo-
tiv c1ar nu avea nici un rost sa ingaduie prezenta a doi obser-
vatori. In plus, prezenta lor ar fi putut sa puna in pericol ca-
pacitatea clientului de a se concentra ~i relaxa. Inainte de a se
ocupa de hipnoza, trebuia sa lamureasca problema celor doua
insotitoare.
- Ei bine, cu ce a~ putea sa va ajut pe voi? a intrebat Love
dand din cap inspre cele doua femei.
- A, ele au venit aici ca sa ma ajute, a intervenit Carl. Pro-
blema e ca de cate ori intru in transa, parasesc lumea asta.
- Parase~ti lumea asta?
Aceasta afirmatie a surprins-o aUHde mult inca! nu a fost
in stare decal sa repete ceea ce spusese el.
Mumia de la masa din sufragerie
_ Oh! Parasesc pamfmtul ~i intru in proiectie astrala. $titi
ce inseamna asta?
Pat a incuviintat din cap uluita. Ea ~i-a adus aminte de 0
prezentare pe care 0 facuse cu putin timp in urma, in estul in-
departat al Texasului, acolo unde se incheie Bible Belt. La
aceasta prezentare ea folosise tehnica imaginatiei dirijate. Doi
dintre spectatorii prezenti s-au ridicat mormaind indignati in
timp ce se indreptau spre ie~ire: "Probabil ca in continuare 0
sa 0 vedeti cum fumeaza marihuana ~i face ~edinte de spiri-
tism." Pat putea sa-~i imagineze care ar fi fost reactia locala
dad s-ar fi aflat ca ea lua parte la proiectii astrale. Oamenii
din acea regiune nu-i priveau cu ochi buni pe cei din afara co-
munitatii lor care veneau cu obiceiuri straine. De fapt, intr-o
noapte, unul dintre studentii ei doctorali interni a fost trezit
de ni~te bubuituri puternice in u~a ei de la intrare. Individul
furios de la u~a nu era nimeni altul decat ~eriful din comita-
tul vecin care venise sa 0 ameninte: "Daca vrei sa nu ai pro-
bleme, ar fi bine sa pui capat ~edintelor alara de consiliere cu
sotia mea!" $tiind care sunt obiceiurile locale, Pat s-a hotarat
sa 0 lase mai moale ~i sa actioneze cu mai multa precautie.
_ A~adar, cand intri in trans a, parase~ti pamantul ~i intri
in proiectie astrala. Corect? I-a intrebat Love pe Carl.
_ A~a e, a admis el. Iar Martha ~i Mary sunt aici ca sa ma
ghideze.
El ~i-a in tins mainile ~i Ie-a luat pe amfmdoua de dupa
umeri.
_ Ele sunt ghizii tai? a intrebat Love din ce in ce mai cu-
rioasa.
_ Exact, a spus el, incantat ca ea parea sa-l inteleaga. Ele
sunt aici pentru a ma aduce inapoi pe pamant.
Love s-a uitat la cele doua femei ~i a observat ca amandoua
dadeau din cap in semn de incuviintare. Ele pareau sa fie ne-
rabdatoare sa-~i indeplineasca misiunea. Aveau 0 privire foar-
te increzatoare, care parca spunea: "Da. Asta facem noi. Sar-
cina noastraeste sa-l aducem inapoi pe pamant."
Mda, s-a gandit Love, pot sa lucrez chiar ~i a~a. De fapt,
unnl dintre principiile care stau la baza unei hipnoze solide
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
este utilizarea - cu alte cuvinte, sa folose~ti tot ceea ce iti ofe-
ra clientul. In cazul acesta, pacientul venea cu 0 conceptie foar-
te aparte despre ceea ce l-ar putea ajuta sa se simta m siguran-
ta pe pal'cursul acestei calatorii. Daca el credea ca are nevoie
de doi ghizi pentru a-I aduce inapoi pe pam ant, cine era ea
sa-l contrazidi?
- Foarte bine, a spus Love. Haideti sa mcepem.
Ea le-a cerut tuturor sa se relaxeze ~i sa mchida ochii chiar
dad in continuare urma sa se concentreze mai mult asupra
lui Carl. Pentru di nu era sigura cum aveau sa evolueze lucru-
rile, Love s-a hotarat sa foloseasca 0 inductie generala care era
posibil sa functioneze pentru toti trei.
Dupa ce Carl a intrat intr-o trans a adanca, Love i-a cerut
sa se intoarca in timp, la clipa m care mcepuse tura lui. Ea I-a
purtat in fiecare moment al acelei dupa-amieze intrebandu-l
unde era, ce vedea, ce facea, cine era prin prejma, ce comenzi
a luat. A fost uimita de cat de detaliate erau relatarile lui. El a
putut sa-~i aminteasca tot ce s-a mtamplat pana la cel mai mic
amanunt. De asemenea, Carl a fost m stare sa indice locul pe
care-l ocupase fiecare persoana din restaurant.
- E m regula acum, I-a lini~tit ea indemnandu-l sa conti-
nue relatarea. In momentul acesta serve~ti un client.
- Oh. Numarul cinci. Ketchup ~imuraturi. Fara salata ver-
de. 0 portie mare de cartofi prajiti. Coca-Cola fara gheata.
- Foarte bine. Altceva?
- Uite-l pe Elvis.
- Spune-mi despre Elvis, a zis Love pe un ton neutru. Era
yorba despre 0 alta expozitie cu Elvis? In momentul acela ni-
mic nu putea sa 0 mai surprinda. Dar lucrurile mersesera bine
pana atunci, a;>aca s-a straduit sa nu-;>ipiarda calmul.
- Nu, nu e adevaratul Elvis. Seamana cu el. Par negru.
Haina de mu;>ama. Blugi stramti. Marvin II serve;>te pentru ca
eu trebuie sa incalzesc ni;>techifle.
- Cine este Marvin? a mtrebat Pat. Lucreaza cu tine?
- Mda, este unul dintre baietii din tura. Elll ajuta pe El-
vis. Imi aduc aminte ca dupa aceea am facut tot felul de glu-
me despre asta.
Mumia de la mas a din sufragerie
Pat ;>iCarl au mers pas cu pas de-a lungul acelei dupa-a-
mieze, iar el a continuat sa descrie tura, aducandu-;>i aminte
de fiecare client ;>ide fiecare comanda pe care 0 luase. De-a lun-
gul acestei relatari, cele doua femei au stat fara sa scoata nici
un cuvant, incuviintand din cap de fiecare data cand erau de
acord cu el.
- Haide sa ne intoarcem la Elvis pentru un moment, a su-
gerat Pat. I se parea ca acest incident trebuia exploatat m de-
taliu. Poveste;>te-mi mea 0 data ce se intampla.
- Gunoiul este dus afara.
- Cine duce afara gunoiul?
- Eu duc afara gunoiul.
- Spune-mi exact ce se mtampla.
- Ies afara, a continuat Carl, cu trei, nu, patru saci foarte
grei. Dintr-unul picura, 0 bautura, Coca-Cola - nu, Dr. Pep-
per - se scurge ;>i... El a clipit din ochi ca ;>icum ar fi vrut sa
vada mai bine.
- Em regula. Este foarte bine. Nu te grabi. Ie~i afara cu
patru saci, iar dintr-unul se scurge Dr. Pepper. Descrie ce faci
afara.
- Pun sacii m tomberon. Dr. Pepper a facut multa mize-
rie. Trebuie sa cUI'at...
- E minunat. Te descurci foarte bine. Acum, de la tombe-
ron, vreau sa te uiti catre restaurant ~i sa-mi spui ee vezi.
- Suzette luereaza la ghi;>eul pentru servit clientii la ma-
;>ina.Ea are probleme eu d'i;>tile.
- Bine. Ce alteeva mai vezi?
- Doar pe Marvin.
- Bine, Ce face Marvin?
- Sta langa casa de marcat. Pur ~i simplu sta acolo.
Dintr-o data Carl ;>i-asehimbat atitudinea. Acum arata in-
spaimantat.
- Ce se intampla acum? I-a mtrebat Love. Era surprinsa
sa eons tate d el nu era deloc incantat de revelatia pe care 0
avusese m legatura cu rezolvarea misterului. In mod evident,
Marvin fusese vinovatul, fiind singurul care avusese aeces la
266
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de la masa din sufragerie

cas a de marcat in timp ce Carl fusese plecat. Oar in loc sa ara- lepciunea clientilor sai. De fapt aceasta a fost una dintre regu-
te u~urat el era foarte speriat. lile sale terapeutiee principale. Atunci dind porne?ti de la
- Incep sa plutesc, a spus el incet, iar vocea lui parea sa ideea ca doar tu ~tii ee este mai bine pentru cei care vin sa-ti
se estompeze. Parasesc acest pamant. Acum sunt in spatiu. ceara ajutorul, intampini dificultati sau eel putin nu reu?e~ti
Sunt una cu universul. sa-ti fad bine treaba.
Love a inceput sa se impacienteze dar ~i-a adus aminte ea Ceea ee ii place eel mai muIt in munca de terapeut, spunea
el 0 avertizase ca se va intampla lucrul aeesta. Doar din cau- Love, este ea e~ti ?i student ?i profesor totodata. E-adevarat ca
za asta el venise insotit de ghizi. unii ar putea sa sustina ca acest individ avea halucinatii, dar
- E timpul sa vina ghizii tai? I-a intrebat ea. la urma urmei el venise la ea pentru a-i cere un lueru simplu
El a incuviintat din cap. Acum era degajat ~i chiar zambea. pe care ea putuse sa-l faca. Atunei cand cineva vine la ea, in-
- Nu trebuie deeM sa te relaxezi ~i sa te simti confortabil cearca sa fie foarte atenta la eeea ee-i solicita ~i sa trateze aeest
~i in siguranta; ghizii tai.sunt in apropiere. lueru cu maxima seriozitate.
Apoi s-a adresat celor doua femei: Cand tipul acesta a venit la ea, nu a facut caz de ceea ce-i
- Am sa va rog, in calitate de ghizi interstelari ai lui Carl, cerea. A respectat modul in care el vedea lucrurile. $i I-a ad-
sa puneti fiecare cate 0 mana pe umerii lui ... u~or dar ferm. mirat pentru ca ~tia ce voia ~i de ce avea nevoie. A fost foarte
Foarte bine ... Acum vreau sa-l ghidati inapoi catre pamant. atenta sa actioneze intocmai cum dorea el.
Nu trebuie deeM sa dati din cap in momentul in care va yeti
afla toti trei inapoi pe pamant, in camera eu doctorul Love.
Dupa aproape patruzeci ~i cinci de seeunde Carl ~i cele
doua femei au dat din cap unul dupa aItul.
- A~ vrea sa-mi indici printr-o seuturare de cap, i-a spus
Love lui Carl, eand e~ti sigur ca te-ai llLtors eu adevarat pe pa-
manto
Zeee seeunde. Cincisprezece. Douazeci. Apoi 0 u~oara scu-
turare din cap.
Love a respirat adanc. Aceasta calatorie in spatiu fusese ex-
tenuanta.
Cei trei au fost seo?i din transa. Ea a executat 0 sugestie
posthipnotica pentru ca el sa-?i aduea aminte de tot ce au vor-
bit, in special de faptul ca I-a identificat pe Marvin ca fiind po-
tentialul hot. Toti trei au pIe cat extrem de multumiti de rezul-
tat, iar mai Hhziu, Love a auzit din surse neoficiale ca eei din
conducerea restaurantului au reu~it sa-l identifice pe fapta~ eu
ajutorullui Carl. Ea nu a aflat insa dadi tanarul proaspat in-
tors din spatiu ~i-a reluat munca.
Love a avut multe de invatat din acest caz, ?i nu in ultimul
rand cat de important a fost pentru ea sa se increada in inte-

CAPITOLUL NouAsPREZECE
Samuel Gladding
, bestia
Frumoasa si
d
. scris 11lanualein domeniul consilierii psihologice. Mul-
a11luelGladding este destinate
te dintre ele au fost unul dintre pri11lii autori
cursurilor care au
de pregatire
universitarii, cum ar fi: Community and Agency Counseling
(Consiliere comunitara ~i privata); Becoming a Counselor: The
Light, the Bright, and the Serious (Cum sa ajungi consilier:
u~or, interesant ~i serios); Counseling: A Comprehensive Pro-
fession (Consilierea: 0 meserie complexa); Family Therapy:
History, Theory and Practice (Terapia de familie: lstorie, teo-
rie ~i practica); Group Work: A Counseling Specialty (Terapia
de grup: 0 specialitate a consilierii) ~i Ethical, Legal, Profes-
sional Issues in the Practice of Marriage and Family Therapy
(Probleme €lice, juridice ~iprofesionale in practica terapiei ma-
ritale ~i de familie). Sam este de ase11leneaspecialist In utilizarea
strategiilor creative In 11lunca de consi/iere. 1n acest sens, el a scris
o carte destinatii profesioni~tilor, Consilierea ca arta.
Gladding este profesor de consiliere la Universitatea Wake Fo-
rest.
*
* *
Era vorba de un cuplu care arata nemaipomenit ~i in care
cei doi protagoni~ti abia depa~isera treizeci de ani. Prin urma-
Mumia de la masa din sufragerie
re, Gladding a presupus ca nu putea fi vorba decat de ni~te
probleme conjugale minore, cum ar fi, cine are prioritate la fo-
losirea aparatelor de aerobic sau a gelului de par. Privindu-i
doar, nu i-ar fi dat niciodata prin cap ca se afla in fata a ceea
ce avea sa fie cel mai memorabil caz al sau. Acum, cand au
trecut atatia ani, Gladding inca Ie mai poarta 0 vie amintire. E
ca ~i cu cuplurile fictive din romane care, chiar ~i dupa ce ai
terminat de citit cartea, continua sa-ti ramana muIt timp in
minte.
Sam i-a salutat pe cei doi care se aflau la u~a biroului sau.
Ce-i drept, stateau impreuna dar la 0 distanta suficienta pen-
tru a permite unei camionete sa treaca printre ei. Nu era pri-
ma data cand observa acest pattern de pozitionare, dar nu se
a~teptase sa-l intiUneasca la un cuplu care putea sa aiba difi-
cuItati minore de acomodare. In acel moment ~i-a dat seama
ca dincolo de frumusetea acelor chipuri care se aflau inaintea
lui ar fi putut sa se ascunda 0 bestie de problema. Pentru a-~i
testa noua ipoteza, Gladding a lansat 0 intrebare deschisa ~i
benigna, ~tiind ca ea va atrage dupa sine un raspuns in masu-
ra sa-l informeze cu privire la gravitate a situatiei.
- A~adar, ce va aduce aici? i-a chestionat el.
Aproape instantaneu, Joe, sotul, un fan al golfului ~iun im-
patimit al sportului, a raspuns cu 0 voce putemica ce I-a facut
pe Sam sa tresara ~i care trebuie sa fi speriat pe oricine se afla
pe 0 raza de cativa zeci de metri:
- Ea nu se poarta cum trebuie, a mugit el.
- Nu se poarta cum trebuie? a intrebat Gladding cat mai
bland cu putinta. Spune-mi mai exact despre ce este vorba.
Joe, fost sergent de instructie, rumen, cu parul blond tuns
regulamentar, se uita la Sam de parca acesta nu ar fi fost in
toate mintile. Joe era obi~nuit ca el sa dea ordine iar ceilalti
sa-l ascuIte; la fel cum fusese cazul cu noii recruti pe care ii in-
struise candva sau cu jucatorii de golf pe care ii antrena acum
la unul din cIuburile regionale din apropiere.
- Nu se poarta cum trebuie, a repetat el cu sarcasm, arun-
candu-i 0 privire incruntata. Adica sa faca ce i se spune. Acum
ai inteles?
270 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Inainte de a raspunde, Gladding s-a uitat la Mona, so-
tia lui Joe. Aceasta ?i-a ferit privirea. Parea speriata. Oar
chiar ?i intr-un asemenea moment tension at era imposibil
sa nu observi ca Mona era 0 femeie foarte frumoasa. Avea
un par blond care-i cadea cu multa grajie pe umeri, de par-
ca Hecare ?uvita in parte ar fi fost aranjata. Ochii alba?tri
?i corpul ei zvelt erau absolut remarcabili. Oar ea prezen-
ta imaginea perfecjiunii ?i dincolo de calitatiIe fizice cu
care 0 inzestrase natura. Machiajul ei era fara nici un cu-
sur iar hainele pe care Ie purta pareau alese de un expert
dintr-un magazin de lux din New York in vederea unei pre-
zentari de moda.
- A?adar, Mona, a spus Gladding, crezi ca motivul pen-
tru ati venit la terapie este faptul ca nu te porti cum trebuie?
Inainte ca ea sa apuce sa raspunda, Joe a intervenit. El s-a
mi?cat amenintator in direcjia lui Sam?i a latrat vizibil nemul-
tumit:
- Ce faci? Eu sunt cel care te-a sunat. Eu sunt sursa de in-
formatii aid. Nu mai pot sa ajung pana la ea. Pur ?i simplu nu
asculta. E cIar ca nu-i mai pasa. Uita-te la ea. Nu e nevoie sa
o intrebi ceva. Se vede cIaI' totulla fel ca nasul de pe fata mea.
Gladding s-a abtinut sa nu se zgaiasca la nasul lui Joe, de?i
era tentat sa faca a?a. Joe il invitase sa examineze aceasta pa-
pu?a de porte Ian numita Mona, urmand ca apoi sa se intoar-
ca la Joe cu revelatia ca a inteles ceea ce acesta incerca sa-i spu-
na. Oar in timp ce se uita la Mona, care arata ca 0 jucarie pre-
ferata pastrata in dulap ?i scoasa numai la ocazii speciale, s-a
simjit mcurcat pentru ca nu reu?ea sa-?i dea seama m ce con-
sta problema pe care Joe 0 invocase ?i care ar putea fi rolul
Monei in aceasta relatie.
- Nu cred ca am inteles prea bine ce ai spus, i-a spus el
prudent lui Joe.
- E nevoie sa-ji spun pe litere? s-a rastit Joe.
Avea 0 voce autoritara care ii aducea aminte lui Gladding
de vremea cand i~i facea armata la Fort Bragg, m Carolina de
Nord, unde a avut parte de 0 astfel de atmosfera tensionata?i
inhibatoare.
Mumia de la mas a din sufragerie 271
- Uite ce e, cand am cunoscut-o pe Mona era saraca, slaba
?i sfioasa. Nu avea cIasa. Nu era in nid un caz 0 femeie sofisti-
cata. Era un fel de Eliza Oolittle, dar tara accent britanic. Eu am
facut-o ceea ce este azi. Am scos-o din mizeria aia pe care ea 0
nu~ea familie ?i am invatat-o sa se poarte ca 0 femeie stilata.
In timp ce Joe spunea aceste lucruri, Mona ?i-a incrud?at
bratele ?i a scos limba la sotul ei, 0 dovada graitoare, se gan-
dea Gladding, a maturitatii cuplului ?i a respectului pe care
Mona il avea fata de Joe. Oar de indata ce sotul ei a privit-o
mtr-un anume fel, ea s-a imbato?at precum un soldat care ia
pozijie de drepti, incetand sa se mai comporte ca 0 papu?a.
- Ma mtreb, Mona, daca tu ...
Inainte ca Gladding sa apuce sa 0 invite pe Mona sa vor-
beasca, Joe I-a mtrerupt din nou.
- Nu am terminat, a spus Joe. Vreau sa-ti mai spun ceva.
Uite care sunt principalele mele plangeri. Noi nu mai facem
sex! Ei nu-i place sa iasa in ora? sau sa faca ceva. Nici macar
nu mai este preocupata de felul cum arata! Mie imi place ca
sojia mea sa arate bine atunci cand ies in lume cu ea, iar ea
trebuie sa vrea la randul ei acest lucru atat pentru mine cat ?i
pentru ea msa?i. Am relatii cu 0 serie de oameni importanji
din acest ora?, iar sojia mea trebuie sa arate bine cand e cu
mine.
- Bine, multumesc, Joe, a incercat Gladding sa-l tempere-
ze. Apreciez faptul ca ai venit sa ceri ajutor in problemele le-
gate de casnicia ta ?i ca ti-ai expus punctul de vedere in leg a-
tura cu ceea ce se petrece intre voi. Oar trebuie neaparat sa
aud lucrurile astea ?i de la sotia ta. Mona, poti sa-mi spui ce
crezi tu ca se intampl<\ in mariajul vostru?
In tacerea care s-a lasat, Mona a mceput sa vorbeasca mcet
dar ferm:
- El vrea pur ?i simplu totul dar nu oferi!.nimic m schimb.
Stau toata ziua singura acasa. Nici macaI' nu ma lasa sa-mi iau
o pisica sau un caine. Sunt 0 persoana, nu un obiect!
- lubito, a intervenit Joe, neluand in seama ultima ei afir-
majie, ;>tiica animalele fac mizerie. Oaca ne luam 0 pisica sau
un caine 0 sa se umple casa se par, mai ales daca ...
272 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Imi cer scuze Joe, I-a intrerupt Gladding, dar cred ca
Mona spunea ceva important, ~i acest lucru nu avea legatura
cu creaturile cu blana.
- Vezi, a izbucnit Mona intrezarind in discutia eu Sam 0
oportunitate de a-~i ca~tiga un aliat. Vezi cum ma trateaza?
- Continua, a indemnat-o Sam. Nu voia sa-i ia parte a ci
doar sa 0 asigure ca este ascultata. Spuneai ca te simti singu-
ra ~i ca e~ti apreciata doar pentru felul in care arati ~i te porti
in anumite ocazii.
- Da! aproape ca a strigat ea, facand ca discutia sa devi-
na ~i mai aprinsa. Ai auzit ce vrea el. Ei bine, da-mi voie sa-ti
spun dupa el, nu numai eu trebuie sa fiu frumoasa ~i stralu-
citoare ca 0 moneda nou-nouta ci ~i casa in care loeuim. Joe
inspecteaza casa in fiecare zi, daca poti sa crezi a~a ceva. I~i
pune manu~i albe la fel ca cei din armata ~i verifica daca este
praf pe rafturi ~i prin alte locuri. Se duee sa vada daca patu-
rile sunt facute cum trebuie. Ma trateaza ea pe un reerut pe
care crede ca trebuie sa-l tina la respect pentru ca este mai
mare in grad. El e convins ca are dreptul sa faca asta pentru
ca, printre altele, m-a transformat in ceea ce el nume~te 0 "fi-
inta admirabila".
- Iubito, iubito, a spus Joe, ~tii ca fac asta doar pentru ca
tin la tine. Vreau sa arati cat se poate de bine. Vreau ca locuin-
ta noastra sa fie ...
- Inteleg ca iti este greu sL., a inceput Gladding.
- Stai putin, a spus Mona. Asta nu este tot. Mai mult de-
cat orice altceva, trebuie sa-i pregatesc manearurile lui dupa
planul pe care il afi~eaza in fiecare saptamana: 0 portie de car-
ne, doua de legume (nu numai una), paine, desert - ~i toate
astea trebuie sa fie pe masa in fiecare seara la ora 6.35. Nu la
6.30. Nu la 6.40. Exact la 6.35. ~i mancarea trebuie sa fie fier-
binte ~i gustoasa. Ai idee cata mancare am aruncat la gunoi
numai pentru ca nu era pe placul acestui sergent?
Mona a continuat sa enumere cu inver~unare ordinele pe
care trebuia sa Ie execute. $i cu fiecare plangere pe care ea 0
avansa, Joe se agita din ce in ce mai nervos pe scaun. Fata lui
rotofeie devenea din ce in ce mai ro~iatica. La un moment dat
Mumia de la masa din sufragerie 273
Gladding a crezut ca 0 sa explodeze. Dar in cele din urma Joe
a reu~it sa se mentina in limite rezonabile, cu exceptia momen-
telor in care mormaielile lui dezaprobatoare se auzeau precum
rafalele de gloante menite sa reduca la tacere forta ce se dez-
li'mtuise impotriva lui.
- Nu ai terminat inca? s-a adresat el vehement Monei,
dand de inteles ca acum era randullui.
Mona ~i-a ineruci~at bratele, s-a uitat fix inainte, dupa care,
asigurandu-se ca Joe 0 vede, a scos din nou limba la el.
- Nu mai am nimic de spus, a replicat ea bosumflata.
- Nu e deloc drept, a zis Joe dand din cap dezgustat, ca 0
femeie sa se poarte in felul acesta. Este sotia mea. M-am casa-
torit cu ea. Este proprietatea mea. Imi apartine. Fiecare parte
a fiintei ei este a mea, iar ea trebuie sa inteleaga acest lucru ~i
sa se supuna. Am salvat-o din eel mai ingrozitor loc pe care
ti-1 poti imagina ~i am facut din ea 0 fiinta adorabila. Am m-
vatat-o cum sa tina casa curata ?i sa gi'iteasca bine. Femeia asta
ar trebui sa fie recunoscatoare pentru tot ce am facut pentru
ea. Dar crezi ca imi multume?te? Nu! Ea doar ...
- Ar trebui sa fiu recunoscatoare? Ar trebui sa fiu recu-
noscatoare pentru ca m-ai tratat ca pe un obiect? Ar trebui sa
fiu recunoscatoare pentru faptul ca imi alegi pana ?i hainele
cu care ma imbrac ~i imi verifici machiajul in fiecare zi? Pen-
tru felul in care ma urmare?ti ?i te uiti la mine in fiecare se-
cunda? Pentru modul in care mi-ai organizat viata pana la cel
mai mic detaliu? Nu cred, soldatule! Mona se dezlantuise.
Joe a dat din cap dezamagit, dupa care s-a uitat la Glad-
ding cu 0 figura aproape disperata.
- Acum intelegi despre ce vorbeam?
Spiritele se infierbanta
In primele ?edinte, Gladding a strans mai multe informa-
tii despre relatia lor. El a aflat ca Joe ~i Mona erau casatoriti de
~ase ani ~i ca, in ultimul timp, certurile dintre ei erau din ce in
ce mai aprinse. Mona nu mai voia sa fie supusa. Ea era deci-
274 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sa sa-~i infrunte sotul. Avea convingerea ca merita mai multa
libertate ~i respect, iar acest lucru il scotea din minti pe Joe. El
sustinea ca ea a devenit indisciplinata ~i ca nu-i mai recunoa~-
te superioritatea in rang.
Aceste probleme se adanceau pe zi ce trecea. Viata lui Joe
fusese intotdeauna animata de dorinta de a ca~tiga. De-a lun-
gul carierei sale militare obtinuse 0 serie de distinctii ~i, de ca-
teva ori, chiar fusese citat ca cel mai bun sergent de instructie
din batalion. Acum, cand era suporter de golf, nu se multu-
mea doar sa-i invete pe altii acest joc; la sfar~itul saptamanii
pleca in turneu. Era manat de dorinta de a acumula cat mai
multe victorii. Acasa, pe ~emineu, se aflau expuse trofeele pe
care Ie obtinuse, dovezi ale talentului sau de jucator. Pentru el
barbatia consta in a fi cel mai bun in tot ceea ce facioAceasta
presupunea printre altele sa te casatore~ti cu cea mai frumoa-
sa femeie.
Mona era cel mai valoros dintre trofeele sale. El 0 etala de
cate ori avea ocazia. Frumusetea ~i ~armul ei il faceau sa se
simta important. Originea lui modesta il facuse sa aiba pro-
bleme cu respectul de sine, motiv pentru care avea nevoie de
Mona a~a cum un alcoolic are nevoie de bautura. Ea nu era
numai proprietatea dar ~i obsesia lui. Primii ani de casnicie i-a
dedicat infati~arii Monei, care trebuia sa atinga perfectiunea
imaginata de el. Apoi Joe a inceput sa-~i petreaca ore intregi
pentru a se asigura ca 9i casa pe care 0 intretinea ea ~imanca-
rurile pe care Ie gatea erau tot atat de perfecte ca ~i ea. Era ex-
trem de preocupat de hainele pe care ea trebuia sa Ie poarte.
Inspecta casa inainte sa pIece, iar 0 data pe saptamana i~i can-
tarea sotia pentru a se asigura ca-~i men tine greutatea ideala.
Pentru Gladding, Mona era acum ca un vulcan care tocmai
a erupt. Pur ~i simplu ea nu mai voia sa accepte aceasta situa-
tie ~i, intr-un fel, Gladding 0 admira pentru faptul ca se hota-
rase sa-l infrunte pe acest individ extrem de pretentios ~i de
autoritar. Pe de alta parte, el i~i dadea seama ca Joe ~i Mona
aveau 0 viata impreuna care merita sa fie salvata. Aceasta nu-
mai dadi Joe ar fi ajuns sa admita ca acum era tot atat de ne-
ajutorat pe cat fusese ~i Mona in momentul in care 0 cunoscu-
Mumia de la mas a din sufragerie 275
se. La randul ei, Mona avea un rol important in acest proces.
Ea putea sa-~i directioneze constructiv furia care 0 cup rinse-
se sau sa 0 lase sa erupa pur ~i simplu, generand un sfar~it ex-
ploziv al mariajului ei.
,
Hartuiala
Raspunsulla aceasta dilema a venit brusc ~iintr-un mod ne-
a~teptat in intervalul dintre cea de a ~asea ~i cea de-a ~aptea ~e-
dinta. Intr-o sambiHa dimineata. Mona i-a dat telefon lui Glad-
ding. Deoarece ii sfatuise pe cei doi soti sa-l sune numai in caz
de urgenta, el s-a gandit imediat ca se intamplase ceva gray.
Oare Joe iti pierduse cumpatul ~i i~i biituse sotia neascultatoa-
re? Oare Mona pusese otrava pentru ~oareci in mancarea lui
Joe? Dar in timp ce 0 asculta pe Mona, el a constatat ca nu era
nimic din toate acestea. Mona nu facea decat sa sporovaiasca
despre tot felul de lucruri banale, aparent fara nici un scop.
- ~i totu~i, de ce m-ai sunat acasa? a intrebat-o in cele din
urma Gladding dupa ce 0 ascultase vreo zece minute. Te in-
treb asta pentru ca mi-ai vorbit despre 0 gramada de lucruri
dar nu ~i despre motivul telefonului tau.
- Ah, imi eer scuze pentru asta. Pur ~i simplu am simtit
nevoia sa. vorbesc cu cineva ~i eram sigura ca tu 0 sa ma as-
culti. Oricum, ne vedem spre sfar~itul saptamanii.
Dupa asta Mona a inchis brusc.
Despre ce naiba putea sa fie yorba? s-a intrebat Gladding;
Gestul ei fusese complet neobi~nuit. Nu avea nici un sens. Sa
fi fost vreun motiv ascuns? In timp ce se intorcea la treburile
lui de sfar~it de saptamana, Gladding era din ce in ce mai ne-
lamurit. In curand avea sa descopre ca telefonul Monei fuse-
se de fapt 0 IIchemare la arme" .
Revelatia s-a ivit la urmatoarea ~edinta, imediat ce Mona
~i Joe s-au instalat in biroullui Gladding. De obicei Gladding
era cel care dadea tonul ~edintelor cu cei doi, punand 0 intre-
bare sau facand un comentariu. De data aceasta insa, Mona a
inceput imediat sa vorbeasca.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
-In primul rand, a zis ea, vreau sa-ti multumesc, domnu-
Ie doctor Gladding, pentru ca ai acceptat sa disc uti cu mine
despre Joe.
"Am discutat despre Joe? La ce se referea?" s-a gandit
Gladding. Tot ce a putut sa-\,i aduca aminte a fost ca ea se lan-
sase la telefon intr-o tirada nesfar\,ita despre cat de mult tre-
buia sa munceasca pentru a pune casa la punct in vederea ur-
matoarei inspectii.
- L-ai sunat fara sa-mi ceri voie? a interagat-o Joe pe so-
tia lui.
- Exact! L-am sunat! a replicat ea. t,)iel a fost de acord cu
mine ca e\'ti 0 persoana foarte autoritara, nesigura \,i demna
de mila. La fel ca \,i mine, a ajuns foarte repede sa-\,i dea sea-
ma ce Jel de persoana e\'ti. Se pare ca toate astea au legatura
cu sentimentele tale de inferioritate.
- Despre ce vorbe?ti? a urlat el. Apoi s-a intors acuzator
catre Gladding. Tu ai pus-o sa faca asta? Tu m-ai tradat in fe-
Iul asta? Ai facut un lucru imoraI, ilegaI, dezonorant, lipsit de
respect ?i de-a dreptul dezgustator!
- Nu, nu, a incercat Sam sa explice pentru a pune capat
ace lei situatii. E adevarat ca am vorbit cu Mona. Apoi, intor-
candu-se catre Mona: Noi doi am vorbit saptamana trecuta,
dar, daca iti mai aminte?ti, eu nu am facut altceva decat sa te
as cult. De fapt tu nu ai spus nimic. Am avut impresia ca nu
vrei decat sa reciti plangerile pe care de altfelle-ai mentionat
la ?edintele trecute. In cele din urma am pus capat con versa-
tiei cu tine pentru ca nu era nimic urgent.
- Of, domnule doctor, a spus ea pe un ton mieras, e?ti
prea modest. Sincer, m-ai ajutat mai mult decat orieine. In pri-
vinta asta, a spus ea uitandu-se cu inteles catre sotul ei. t,)iin
plus, a continuat ea adresandu-se de data aceasta direct sotu-
lui ei, el a fost de acord cu mine ca tu e\,ti eel care are proble-
me. Daca nu te-ai simti atat de nelalocul tau ca om, daca ...
- Ce? a mugit Joe. E ridieol! Mona, ai innebunit?
Ei bine, Mona chiar ca era nebuna, iar acum nebunia ei se
transformase in ticalo\,ie de vreme ce i?i hartuia atat sotul cat
?i terapeutul. Era 0 experienta foarte dureraasa, mai ales ca to-
Mumia de la masa din sufragerie 277
tul se intamplase atat de repede ?i cu atata inver\,unare. Glad-
ding incepuse sa se intrebe serios daca nu cumva Joe 0 sa se
intoarca fizic impotriva lui, a?a cum procedase ?i Mona, dar
la modul verbal. Joe parea sa nu dea nici un semn ca ar avea
o asemenea intentie ?i, mai mult decat orice, se aHa intr-o sta-
re de stupoare absoluta. Cu toate acestea, Gladding s-a uitat
precaut in jur pentru a gasi 0 cale de a ajunge mai repede la
telefon sau la u?a.
- t,)imai vrei sa ?tii ceva? a tipat Mona Ia Joe. Ieri am man-
cat 0 cutie intreaga de eiocolata ?i m-am ingra?at cu un kilo-
gram! Cand 0 sa ajung acasa azi, am de gand sa mananc inca 0
cutie de ciocolata. t,)inu 0 sa poti sa ma impiediei in niei un fel!
- Cum indrazne?ti! a izbucnit Joe, simtindu-se ca \,i cum
ar fi pierdut controlul asupra Monei ?i a lui insu\,i.
Era inmarmurit \,i speriat, precum eineva care se retragea
din mijlocul unei batalii pentru care nu era pregatit. Hartuia-
la lui Mona reu\,ise. Autoritatea lui Joe fusese atacata \,i Invin-
sa.
Mona a simtit gustul dulce al victoriei pe care 0 ca~tigase
in urma atacului sau prin surprindere. Fara prea multa valva,
ea s-a ridicat de pe scaun, ~i-a netezit cutele fustei ~ifonate \,i
s-a Indreptat incet dar ferm catre u\,a. In felul acesta ea ~i-a
luat ramas-bun de la cei doi. Joe \,i Sam au ramas amandoi cu
gura cascata.
- Cum ai putut sa-mi faei una ca asta? I-a acuzat Joe pe
Sam. Cum ai putut sa 0 intorei in halul asta impotriva mea?
Inainte sa raspunda, Sam ~i-a dat seama ca Mona I-a tras
pe sfoara. Ea i~i obtinuse independenta transformand conver-
satia inocenta pe care ei doi 0 avusesera la telefon intr-un ade-
varat atac. Inainte ca el sa poata replica, ea a acaparat intrea-
ga scena ~i ~i-a declarat victoria parasind campul de lupta.
Frumoasa s-a transformat intr-o bestie, dand in vileag maria-
jullor a\,a cum era: 0 capcana cu peretii exteriori bine contu-
rati \,i care nu lasau sa se vada ce se af1a inauntru.
Revenindu-~i cu greu dupa aceasta agresiune verbala,
Gladding a fost nevoit sa-l asculte pe Joe care se lansase intr-o
serie de amenintari ~i injuraturi care mai de care mai picante,

Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
pe care Ie adunase probabil de-a lungul carierei lui de sergent
de instructie. In timp ce injura de mama focului, venele de pe
gat ?i frunte i se mgro?asera ?i pulsau cu rapiditate. Dar cu-
vintele erau in van. La un moment dat, Joe a ramas cu gura
deschisa, fara sa mai spuna nimic, de parca se scursese din el
toata energia. EI s-a ridicat ?i s-a indreptat catre aceea?i u?a pe
care ie?ise satia lui cu cateva minute mai devreme. Mobilizan-
du-?i ultimele rama?ite de energie, Joe a ie?it trantind cu ata-
ta putere u?a in urma lui incat peretii au mceput sa vibreze.
Dupa cearHi
Gladding nu a mai revazut niciadata acel cuplu, cel putin
nu in biroullui. Mai tarziu el a aflat ca mca mainte de ultima
?edinta de terapie, Mona i?i dusese toate hainele de acasa. Ast-
fel a putut sa cons tate inca 0 data ce strateg talentat se dove-
dise acea femeie. Ea reu?ise sa faca minuni din acea convor-
bire telefonica /Ide nimic". Sub pretextul ca avea nevoie de aju-
tor, ea a inceput un nou stil de viata, parasindu-l pe Joe iar mai
tarziu divortand.
In timp, Mona s-a recasatorit. Gladding a intalnit-o cativa
ani mai tarziu, intr-un magazin. Era cu baietelul ei de varsta
pre?colara caruia tocmai ii cumpara 0 jucarie GI Joe. Gladding
a fost foarte surprins de cat de mult se schimbase. Inca mai
era 0 femeie atragatoare, dar era nemachiata iar imbracamin-
tea ei era obi~nuita. ~i se ingra?ase destul de multo Cu toate
aces tea, parea fericita. De?i nu ?i-au spus nid un cuvant, Mona
a zambit cand I-a vazut pe Gladding.
Cat despre Joe, el s-a apucat sa colectioneze neveste la fel
cum procedase cu trofeele de golf. Ultima data cand a facut
numaratoarea, Gladding a constatat ca Joe se casatorise de trei
ori ~i divortase de tot atatea. Fiecare persoana recrutata pen-
tru mariaj era tfmara ?i draguta dar nesofisticata. ~i toate pro-
veneau dintr-o zona rurala ?i nu aveau prea multa ?coala. Re-
cordul divorturilor lui Joe dovedea ca ii era destul de greu
sa-?i pastreze recrutii 0 data ce ace?tia dobandeau un anumit
Mumia de la masa din sufragerie 279
grad de sofisticare. De fapt, s-ar putea spune ca, a?a cum se
mtamplase ?i in cazul Monei, Joe reu?ea sa scoata bestia din
fiecare dintre frumusetile lui.
Gladding a aflat de asemenea ca Joe nu s-a mai dus nicio-
data la consiliere maritala ?i nici una din sotiile lui nu ?i-a re-
ca?tigat libertatea in urma vreunei hartuieli terapeutice. Ba-
tranul sold at Joe nu a mvatat niciodata sa foloseasca noi mo-
dalitati de a-?i controla consoartele ?i pe sine insu?i. Se pare
ca in timp el a devenit ceva mai tolerant ?i chiar a renuntat la
pattern-urile lui de interactiune. El spunea ca golful a de venit
pentru ella fel de important ca ?i femeile. De?i a continuat
sa-?i etaleze cu mandrie realizarile lui, el nu a mers niciodata
pana la radacina pattern-urilor lui de interactiune.
In ce-l prive?te pe Gladding, se pare ca 0 singura hartuia-
la i-a fost de ajuns. El a avut grija sa intareasca regula telefoa-
nelar de urgenta. De asemenea, ofere a cuplurilor pe care Ie
avea la terapie numerele de telefon de la cateva linii de urgen-
ta. In plus, a devenit un cititor pasionat al istoriei Razboiului
Civil. Lectura aceasta I-a ajutat sa inteleaga mai bine strategi-
ile implicate in razboiul purtat impotriva unui opresor real
sau care este doarperceput in acest fel. Se pare ca acest lucru
i-a imbogatit strategiile ?i perceptiile terapeutice intr-un mod
nea?teptat.

CAPITOLUL DouAzECI
Gay Hendricks
Minciuna care se ascundea
in spatele lui
§
rado, consilier asociat, practica terapia re/afii/or de cu-
ay Hendricks este profesor la Uni1'ersitatea din Colo-
plu ?i este autorul unor best-seller-uri despre dragos-
te pi relaliile de cuplu. In 11lunca sa terapeuticii el combinii concen-
trarea spiritualii, aptitudinile comunicalionale ?i utilizarea con?ti-
inlei corporale, a respiraliei ?i a mi?carii. Aceastii inseamnii ca e/ ii
ajutii pe oameni sii-?i conecteze experienla somaticii la dezvoltarea
personalitiilii ?i a relaliilor cu ceilalli. De asemenea, el practicii te-
rapia intensivil, care presupune douii panii la trei ?edinle pe saptii-
manii in loc de obisnuita sedintii siiptiimanalii.
In carlile sale,' Concious Loving (Dragostea con~tienHi)pi
The Conscious Heart (Inima con~tienta), el ajutii cuplurile sii-?i
dezvolte re/aliile intime, indiciindu-le sii ia in considerare 0 serie de
probleme, cum arfi: Care sunt calitiilile pe care Ie ad11lircell11ai inuit
la partenerulmeu? Cum a? putea sii apreciez mai bine aceste cali-
tiili? Ce pot sii fac ca sa fiu apreciat mai mult ?i ca relalia mea sii
prospere?
Hendricks lucreaza impreuna cu solia lui, Kathlyn. Ei ciiliito-
resc foarte mult organiziind workshop-uri despre ceea ce trebuie sa
facem pentru a triii intr-un mod mult mai responsabil. De fapt,
Gay este aproape tot timpul in mipcare, astfel cii acest interviu i-a
fost luat prin telefonulmobil, in timp ce traversa l11unlii spre San-
ta Barbara.
Mumia de la masa din sufragerie 281
*
* *
Hendricks a dorit sa vorbeasca despre doua cazuri, am-
beIe fiind axate pe problemele increderii ~i fidelitatii in cas-
nicie. EI ~i sotia lui lucreaza adesea cu cupluri care din dind
in cand iau avionul pana la ei pentru a experimenta vreme
de cateva zile terapia intensiva oferita de cei doi soti. Ei pre-
fera acest mod de lucru pentru ca.,pe de 0 parte se intam-
pIa foarte rar ca ei sa stea in ora~ 0 perioada mai lunga de
timp, iar pe de aHa parte, au constatat ca aceste ~edinte con-
centrate sunt eficiente. Gay a descoperit ca in doar cateva
zile poate sa faca mai multe progrese decat pot sa faca altii
intr-un an. Uneori, cand timpul este limitat sau cand se ive~-
te vreo criza, ei pot sa lucreze impreuna chiar ~idouazeci ~i
patru de ore neintrerupte, terminand de multe ori spre di-
mineata.
Care este acea minciuna pe care
ai pastrat-o in corpu! tau?
Primul dintre cazuri a aparut cand un barbat care facea
parte dintr-un grup de oameni de afaceri a venit sa lucreze ca-
teva zile cu Hendricks la alcatuirea unei echipe. Tommy era
casatorit de douazeci de ani cu cea de a doua sotie a sa, care
11insotea in acea excursie. Era un antreprenor plin de succes
~ifoarte bogat, a~aca cei doi soti stateau foarte bine din pund
de vedere financiar; de fapt, erau pe cale de a-~iconstrui casa
visurilor lor.
- La prima vedere, a spus Hendricks, se parea ca lucruri-
Ie merg bine intre ei.
Dar in cursul interviului pe care I-a avut cu acel domn, a
reie~itfoarte limpede ca acesta era nefericit, avand unele pro-
bleme atat la serviciu cat ~i cu sanatatea. Avea dureri cronice
de spat~ care se agravasera atat de mult incat i se recomanda-
se sa se opereze.
282 Jeffrey A. Kottler,Jon Carlson
Gay ~i Kathlyn obi~nuiau sa lucreze eu cuplurile intr-o ma-
niera foarte simpla. Dupa ce i-au poftit in birou pe Tommy ~i
pe sotia lui, Caitlan, pentru 0 ~edinta mai lunga, ei au inceput
cu 0 intrebare pe care obi~nuiau sa 0 puna pentru a afla gra-
dul de angajare al pacientului:
"E~ti hotarat sa-ti tratezi durerea de spate?"
"Ei", a raspuns lent Tommy, "de fapt, nu pentru asta am
venit aici, dar, la naiba, mda, am sa fac tot ce trebuie pentru a
scapa de nenorocita asta de durere. Abia pot sa ma mai mi~c."
- Aveam in fata un om care era obi~nuit sa aiba un con-
trol absolut asupra afacerilor ~i a vietii sale, iar acum era pur
~i simplu exasperat ca trupul sau il trada in felul acesta. Era
intr-o agonie ingrozitoare, atilt din pund de vedere fizic dH ~i
psihic.
Hendricks era convins ca intre problemele psihologice ~i
simptomele fizice exista 0 conexiune foarte stransa. Totodata,
credea ca 0 singura intrebare importanta ar fi fost suficienta
pentru a dezvalui originile durerii de spate a lui Tommy. Exis-
ta totu~i riscul ca aceasta chestionare sa fie luata drept inopor-
tuna ~i amenintatoare.
"Ma intrebam", a inceput Hendricks cu grija, "ce minciu-
na ai tinut in tine in ultimii ani din moment ce ai ineeput sa
simti durerea de spate?"
"Cum?" a spus Tommy, luat prin surprindere. Incepuse sa
se inro~easca u~or la fata. "Vrei sa spui ca sunt un mincinos?"
"Nici vorba", a zis Hendricks.
E! i-a explicat apoi ipoteza lul. Potrivit aeesteia, Tommy ar
fi putut "sa fi dat ceva la spate" candva, iar acest lucru sala-
~luia de atunci in spatele lui. Hendricks crede di a~a cum pi-
sicilor ~icainilor li se ridica blana de pe spate atunci cand sunt
intaratati, ~i oamenii, la randullor, pot sa resimta durerea psi-
hica in spate.
Deocamdata, Hendricks nu sea~tepta ea Tommy sa ras-
punda.
- Cand pui 0 intrebare dura ca aceasta, nouazeci ~i noua
la suta din cei intrebati refuzasa-~i deschida sufletul ~i sa ras-
punda la ea. Oar felul in care reactioneaza ei este de-a drep-
Mumia de la mas a din sufragerie
tul revelator, spunand foarte multe despre personalitatea lor.
Cu alte cuvinte, oarnenii vor raspunde la aceasta intrebare prin
acela~i mecanism pe care I-au folosit de-a lungul vietii lor pen-
tru a-~i satisface nevoile ~i pentru a se apara de durere.
In cazul acesta, Tommy s-a infuriat pentru ca Hendricks in-
draznise sa-i aduca 0 asemenea acuzatie.
- Aceasta reactie mi-a dat de ~tire imediat di ma aflu pe
drumul cel bun, a spus Hendricks. Daca putem sa obtinem 0
reactie aUit de puternica punand 0 intrebare de genul acesta,
atunci ~tim ca ne aflam pe calea cea buna. Eu Ie spun mereu
studentilor mei ea acesta este momentul pentru care terapeu-
tii i~i primesc plata. Intr-un fel situatia este asemanatoare cu
aceea a vanzatorilor care sunt platiti pentru momentul in care
cumparatorul spune: "Nu, nu vreau sa cum par asta!" Ei bine,
in terapie momentul pentru care suntem platiti este atunci
cand clientul se incapataneaza sa spuna: "Nu, aici te afli pe un
drum gre~it". Acesta este un moment pe care il savurez pen-
tru ca ~tiu ca tocmai mi s-a ivit 0 cale de acces.
Confesiunea
In urmatoarea ora, Hendricks a continuat sa-l preseze pe
Tommy pe aceasta tema. I-a explicat ca ceea ce facea el, orice ar
fi fost aceasta, nu numai ca nu ducea la nimic bun dar parea
chiar sa inrautateasca Iucrurile. In cele din urma, clientul sau a
inceput sa cedeze ~i a marturisit - ce-i drept, fara tragere de
inima - ca minciuna pe care 0 purta cu sine era ca avea 0 re-
latie cu 0 aHa femeie. Interesant era ca el a inceput sa aiba du-
reride spate din momentul in care a debutat aceasta aventura.
- 0 data ce a fost dispus sa admita ca minte ~i sa-i mar-
turiseasca sotiei lui adevarul, a explicat Hendricks, probleme
ca a lui puteau fi rezolvate in nu mai mult de zece secunde.
Bineinteles, cu conditia ca in acest interval sa fie deschis ~i sa
comunice ceea ce este esential. Oar, cu toate ca marturisise ca
avea 0 relatie cu 0 aHa femeie, lui i-a fost frica sa vorbeasca
despre aeest lucru pentru ca ~tia ca sotia lui se va supa.ra. ~i,
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
binemteles, ea s-a suparat. Au urmat cateva ore m care ne-am
straduit din rasputeri sa-i ajutam pe cei doi soti sa depa;;eas-
ca aceasta situatie.
Cuplul a parasit ~edinta decis sa mcerce m continuare sa-;;i
refaca relatia. Tommy a fost de acord sa fie mult mai sincer,
iar Caitlan sa mcerce sa-l ierte. Durerea lui de spate a inceput
sa se diminueze. In cele din urma, Tommy nu a mai fost ne-
voit sa se opereze, simtindu-se mai bine ca oricand.
Ca ;;icum acest aspect al pove~tii nu ar fi fost un exemplu des-
tul de graitor al modalitatilor m care corpul poate sa IIpastreze"
durerea psihica, Caitlan a mceput sa observe, dupa ce cuplul s-a
mtors acasa, ca se petreceau ni;;te schimbari dramatice m corpul
ei. Una dintre problemele constante ale relatiei lor era legata de
faptul ea ea era supraponderala. In anii In care sotul ei avusese
acea aventura, ea mcercase, fara nici un rezultat, sa scape de cele
aproape cincisprezece kilograme pe care Ie avea m plus.
- Cateva luni mai tarziu, Caitlan mi-a trimis 0 scrisoare,
ne-a spus Hendricks. Ea spunea ca slabea vazand cu ochii.
Nici macar nu a fost nevoie sa faea 0 cura de slabire - kilo-
gramele m plus disparusera de la sine. Ceva se schimbase in
ea, ~i ca rezultat al acestui moment al adevarului, ea avea
acum 0 relatie mult mai sanatoasa cu corpul ei.
Ceea ce I-a surprins cel mai mult pe Hendricks a fost rapidi-
tatea acestor reactii. El mai vazuse pana ahmci ;;i alte cazuri m
care oamenii faceau aceste tipuri de legaturi, dar nu mai intal-
nise niciodata 0 situatie m care reactiile sa fie atat de dramatice
;;i instantanee. Tommy s-a simtit in stare sa infrunte repro;;urile
;;i furia sotiei lui numai in momentul in care s-a decis sa se eli-
bereze de durerea lui de spate. La randul ei, Caitlan a seapat de
kilogramele in plus numai m momentul in care suspiciunile ei
s-au eonfirmat ~i ea s-a aratat dispusa sa-;;i ierte sotul.
Uisand furia sa vorbeasca
Hendricks ne-a relatat un alt caz care, ea ~i cel de mai ma-
inte, trata problema mcrederii ~ia fidelitatii in easnicie. In plus,
Mumia de la masa din sufragerie
acesta of ere a un exemplu mai degraba neobi;muit de pat-
tern-uri ereditare recurente - 0 situatie in care istoria familiei
trece de la 0 generatie la alta, adesea fara ca participantii sa
aiba cuno~tinta despre scenariile repetitive ;;i mo~tenite pe care
ei Ie interpreteaza.
Era yorba de un cuplu care venise pentru trei zile de ~edin-
te intensive cu scopul de a-;;i rezolva 0 serie de dificultati pe
care Ie aveau In casnicie. Erau casatoriti de cincisprezece ani.
Cu un an m urma, intre ei a intervenit 0 problema peste care
nu au putut sa treaca. Acum ajunsesera m punctulm care se
gandeau serios la divort·
- Trent era un individ masiv, I-a descris Hendricks pe sot·
Avea 1,83 metri maltime ;;i cantarea peste 0 suta de kilogra-
me. Era un barbat foarte musculos, cu 0 voce puterniea ;;i ra-
sunatoare -In facultate fusese fotbalist ;;i atlet. Spre deosebi-
re de el, sotia lui, Jane, era ehiar subtirica. Era 0 femeie cu pi-
cioarele pe pamant, foarte directa ~i cu 0 fata care plesnea de
sanatate - parea sa fi trait toata viata la 0 ferma sau ceva de
genul asta. Pe Trent ti-l imaginai mai degraba la Clubul Kiwa-
nis tinand cuvantari. Cei doi soti trecusera de patruzeci de ani
;;i nu aveau copii, a;;a mcat pentru ei, profesia era principala
preocupare din viata lor. $i amandoi erau foarte realizati In
domeniile lor de activitate.
Lui Hendricks nu i-a trebuit prea mult pentru a afla ce anu-
me Ii adusese pe cei doi Intr-o asemenea situatie nefericita:
Jane avusese 0 relatie sexuala cu un alt barbat.
- Era vorba de 0 relatie eareia Jane Ii pusese capat la putin
timp dupa ce debutase. Cu toate acestea, ea a marturisit ca a fost
yorba de 0 pasiune nebuneasca, spontana, plina de intensitate
;;i care s-a stins la fel de rapid precum incepuse. Chiar dad\.
aceasta aventura se sfar;;ise cu mult timp in urma, Trent era ob-
sedat de ea. Pur ~isimplu nu era m stare sa se deta~eze de ea ;;i
sa a dea uitarii. $i nici nu era dispus sa-;;i ierte sotia. De;;i Jane
I;;i ceruse in repetate randuri iertare, sustinand ca Ii pare rau ;;i
ea nu 0 sa mai faea a;;a ceva, Trent era din ce in ce mai nervos ;;i
mai agresiv. Jane se temea foarte mult de aceasta violenta emo-
tionala pe care nu 0 mai observase pana atunci la sotul ei.
286
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Oeoarece Trent nu voia sa 0 ierte, iar furia lui se ad an-
cea pe zi ce trecea, Jane a simtit ca nu mai poate indura aceas-
ta situatie. Mai incercasera ~i inainte sa faca terapie. Fusesera
la biserica sa se roage. Oar nimic nu a putut sa-i ajute sa de-
pa~easca aceasta situatie dificila in care ramasesera blocati.
- In familia lui Jane, daca fikeai ceva rau iti cereai iertare
~i se depa~ea momentul. Oar, de~i a incercat in repetate ran-
duri sa procedeze astfel cu Trent, nu a mers; din contra, po-
cainta ei parea sa-l infurie ~i mai multo Aceasta era situatia lor
in momentul in care au venit la mine.
Gay ~i Kathlyn au incercat absolut orice pentru a-i ajuta pe
cei doi sa depa~easca acest impas. Ei au incercat sa-i invete a
procedura numita ascultareactiva, prin care fiecare partener
este obligat sa-l asculte atent pe celalalt ~i sa raspunda intr-o
maniera care dovedea ca celalalt a fast auzit ~i inteles.
"Ei bine, Trent", a inceput Gay, "vreau sa-i spui sotiei tale
cum te simti in momentul de fata. Stai. A~teapta a clipa ina-
inte sa incepi. Jane, a~ vrea sa asculti cat mai neutru cu putin-
ta ce are Trent sa-ti spuna."
Amfmdoi au dat din cap in sensul ca au inteles instructiu-
nile, numai ca Ie era greu sa leurmeze.
"E limpede de data aceasta?" i-a intrebat din nou Gay, pen-
tru a se asigura ca nu vor e~ua la fel de dezastruos ca data tre-
cuta, cand lucrurile au seapat de sub control.
"Sunt foarte furios", a inceput Trent pe un ton masurat.
"Uita-te la Jane in timp ce-i vorbe~ti", I-a atentionat Gay.
"Am spus ca sunt foarte, foarte furios." De data aceasta el
a ridicat putinvocea.
"Bine, Trent. Acum e randul tau, Jane."
"E in regulLAm auzit asta. Am auzit ca e~ti furios."
Inainte ca Gay sa poata sa intervina, Trent a sarit nervos.
"La naiba, ai dreptate, sigur ca sunt furios. $i tu ~tii al nai-
bii de bine ca am tot dreptul sa fiu a~a!"
Hendricksne-a explicat ca din experienta pe care 0 avea
~tia ca, dupa cateva runde ca acestea, oamenii se inmoaie, nu
mai sunt atat de sensibili ~i devin mult mai intelegi'itori. EI era
sigur ca Trent va ajunge intr-un punct in care va recunoa~te ca
Mumia de la masa din sufragerie
se teme sa nu-~i piarda sotia ~i ca se simte profund ranit -
oricum, va face altceva decat sa se lase in continuare prada fu-
riei. Oar in acest caz, nu s-a intamplat nimic din toate acestea.
Nu s-a intamplat nici 0 minune. Nici 0 catharsis. Nici 0 schim-
bare de situatie. Fe masura ce trecea timpul, Trent nu facea de-
cat sa devina din ce in ce mai furios. Apoi el ~i-a indreptat ma-
nia impotriva terapeutilor.
Mi-e frica de tine
"Vrei sa spui", i-a zis Trent lui Hendricks pe un ton ame-
ninti'itor, "ca de~i am batut atata drum pana aici ~i am cheltuit
al dracului de multi bani asta e tot ce puteti sa faceti pentru
noi?"
"Lini?te?te-te", a incercat Hendricks sa-l calmeze.
"Nu-mi spune mie sa ma lini~tesc! Nu eu sunt acela care
?i-a facut de cap in spatele altcuiva. $i de ce naiba ii tineti me-
reu partea?" Spunand aceasta, el a aratat-o cu degetul pe so-
tia lui a?a cum fac martorii la proces ca sa identifice fapta~ii
pentru cei din juriu.
"Noi nu tinem partea nimanui. Nu facem decat sa va aju-
tam pe fiecare dintre voi sa va spuneti punctul de vedere. Va
ajutam sa va ascultati reciproc."
Trent ~i-a incruci~at bratele ~i s-a incruntat. Hendricks ?i-a
dat seam a ca pacientullui era pe punctul de a a zbughi din
camera.
Gay ?i Kathlyn erau acum siguri ca exercitiul de ascultare
activae?uase complet. De Hecare data cand incercau sa aplice
a procedura u?or diferita pentru a aduce lucrurile la un nivel
mai profund, se loveau de rezistenta celor doi ca de un zid de
piatra.
- Unul dintre principiile filosofiei noastre, pentru care
suntem cunoscuti, este ca noi Ie cerem oamenilor sa-~i asume
responsabilitatea totala pentru ceea ce Ii se intampla in viata
lor. Chiar daca uneori pare ca ar fi vina altcuiva, noi insistam
ca ei sa-~i asume in intregimeresponsabilitatea.
288
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Gay ~i Kathlyn s-au uitat unulla ceUilalt fadlndu-~i un
sernn discret cum il pot avea numai terapeutii care lucreaza ~i
traiesc impreuna de foarte mult timp. Kathlyn a pus la bataie
urmatoarea interventie, calmfmdu-l pe Trent ~i indemnand-o
pe Jane sa-~i continue eforturile. Apoi i-a dat lui Gay sernna-
lul sa inceapa.
"Tocmai ma intrebam ceva", i s-a adresat Hendricks lui
Trent.
"Despre ce este vorba?" a spus el suspicios. Avea in conti-
nuare aceea~i atitudine, cu bratele incruci~ate la piept, refu-
zand sa se uite la oricare dintre cei prezenti.
"Ma intrebam: De ce crezi ca a fost absolut necesar sa dai
na~tere unui asemenea eveniment in viata ta?"
Pe obrajii ~ifruntea lui Trent au inceput sa apara pete tran-
dafirii. Incheieturile degetelor de la mana dreapta, cea care se
aHa incruci~ata pe piept peste cealalta mana, s-au albit. Arata
de parca era gata sa explodeze.
"Cum indrazne~ti sa-mi vorbe~ti in felul acesta? Vrei sa
spui ca eu am facut-o pe Jane sa aiba aventura asta? Vrei sa
spui ca eu am facut-o sa se duca ~i sa agate cine ~tie ce indi-
vid ... "
"Dar nu a fost a~a", a protestat Jane. ,,~i tu ~tii. Nu am ... "
"Nu ai decat sa spui asta cui ii pasa", a mormait Trent fara
sa se uite la ea. Era iara~i foarte suparat.
"VedeW" a spus Jane, bucuroasa ca reu~ise sa puna in evi-
denta cateva lucruri. "A~a face ~i acasa. Ma sperie."
Hendricks a fost nevoit sa admita ca Trent era infrico~ator
in acele momente. Dar a refuzat sa dea inapoi.
"Vezi", i s-a adresat Hendricks cu 0 voce afectata,,,daca te
porti in felul asta, ridicand vocea ~iluand 0 atitudine amenin-
tatoare, ma sperii. Simt cum imi intepene~te gatul ~i mi se
strange stomacul iar inima incepe sa bata mai repede. In mo-
mentul asta chiar ca imi este frica de tine."
lmediat dupa asta, Trent a inceput sa dea inapoi. A inceput
sa se inmoaie.
- Nu cred ca i-a mai vorbit cineva in felul asta pana la
mine, ne spuse Hendricks. Jane reactiona fie luand-o la fuga,
Mumia de la mas a din sufragerie
fie incepand sa tipe ~i ea; nici una din aceste strategii nu ser-
vise la ceva. Faptul ca am fost in stare sa ma uitcalm in ochii
lui ~i sa-i spun ca imi este frica a fost luat de el drept un exem-
plu al modului in care 0 alta persoana la fel de putemica ca ?i
el poate sa devina vulnerabila. ~i cred ca acesta a fost un
exemplu bun pentru ca dupa aceea atitudinea lui s-a schim-
bat.
Trent statea pur ~i simplu fara sa spuna 0 yorba, incercand
sa asimileze cele spuse de Hendricks. Respiratia i s-a domo-
lit. Incheieturile degetelor ~i obrajii ~i-au revenit la culoarea
lor naturala. Timp de zece minute s-a lasat 0 lini~te absoluta.
Apoi Jane a gangurit.
-- $tii, nu s-a intamplat la fel ~i cu prima ta sotie?
, eu alti, barbati,
Nevestele lui au avut relatii
Gay ~i Kathlyn au fost ~ocati de aceasta noua informatie.
Una e cand un lucru se intampla 0 data, dar atunci cand se re-
peta trebuie ca exista un pattern in acest sens.
lICe vrei sa spui?" a intrebat Trent, ~tiind de fapt la ce se
referea soFa lui.
"Exact ce am spus. Acela~i lucru s-a intamplat ~i cu Michel-
le, prima ta sotie, daca ma gandesc mai bine. Pana acum nu
am facut legatura asta."
Dupa momentul acesta ~edinta a luat 0 tumura noua.
"Mda", a recunoscut Trent. "Cred di a~a e. Dar ce are de-a
face asta cu situatia de fata?"
"Ei bine, tu ar trebui sa ne spui", I-a invitat Kathlyn pe
Trent.
"Eu ... eu nu ~tiu. Chiar ca nu ~tiu."
Chiar daca acest lucru era adevarat sau nu, Hendricks s-a
hotarat sa-l ajute. Trent arata de parca ar fi fost luat la pumni.
"Trent, Jane vrea sa spuna ca atunci cand in doua casnicii
diferite se intampla lucruri similare, eel mai bine este sa in-
cerci sa-ti dai seama ce ar putea sa insemne asta. De unde vine
un asemenea pattern?"
290 Mumia de la mas a din sufragerie 291
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

"De unde sa ~tiu eu?" a spus Trent cuprins din nou de fu- el iF spune "Care apa ?" Acesta a fost exact genul de raspuns
rie - oboseala il impiediea insa sa-i mai dea amploarea obi~- pe care Trent ni I-a oferit.
nuita. De~i, mai intotdeauna, intelegerea ~i aprofundarea unei si-
Toti eeilalti nu au faeut decat sa a~tepte. tuatii nu atrag dupa sine schimbari majore, in cazul de fata,
"Stai putin. Vrei sa spui ca este vina mea? Nu eu sunt cel dupa ce Trent a realizat pattern-ul dupa care traia, totul in ju-
care a avut 0 aventura. Nu eu sunt acela care a tradat aceasta rullui a parut ca se schimba. El nu se mai simtea invinovatit;
casnicie. Nu eu sunt cel care ... " se simtea ca pus in fata unei situatii in care nu avusese de ales.
"Am inteles, Trent. Nu-ti face griji in privinta asta", a spus "Nu e de mirare ca nu am putut sa te iert", i-a spus el in-
Hendricks. "Dar hai sa ne intoareem la ceea ce spunea Jane. durerat sotiei.
Michelle, fosta ta sotie, a avut ~i ea 0 aventura? Daca nu ma Pentru prima data dupa cele doua zile pe care Ie petrecu-
in~el, avem de-a face cu doua relatii, la distanta de paispreze- sera impreuna, el trilia un sentiment nou, altul decat furia obi~-
ce ani, ~i cu toate acestea, acela~i lucru s-a intamplat cu ambe- nuita.
Ie. Interesant, nu?" Aceasta poveste, ca ~i cealalta pe care Hendricks ne-a im-
Trent s-a multumit sa dea din umeri. Dar ei erau siguri ea parta~it-o, a avut un final fericit. Descoperirea pe care au fa-
se gandea la aeela~i lucru ca ~i ei. cut-o le-a permis celor doi soti sa examineze mai indeaproa-
"Vite", a eontinuat Hendricks, "da-mi voie sa te intreb alt- pe pattern-urile lor ?i sa incerce sa Ie schimbe in a~a fel incat
ceva. Ai eunoscut vreodata pe cineva caruia sa i se fi intam- sa fie mult mai conforme cu modul in care doreau sa-?i traias-
plat ceva de genul acesta?" ca viata. Cativa ani mai tarziu cand s-a interesat de ei, Hen-
In felul acesta ei au aflat ea Trent facea parte dintr-o fami- dricks a aflat ca reu~isera sa se inteleaga mult mai bine. Trent
lie numeroasa, cu opt copii. Cand era foarte mie, mama lui a nu-~i mai urmarea sotia sa vada daca nu cumva il in~ala, iar
fugit cu un alt barbat. Drept urmare, a fost nevoit sa creasca Jane nu mai era terifiata de furia lui.
in compania unui tata inveninat ~i singur care se plangea tot
timpul ca femeile sunt necredincioase ~i te parasesc cand te
a~tepti mai putin, fara macar sa se mai uite in urma.
- De atunci, in familia lor nu a mai aparut nici 0 femeie
de treaba, a explicat Hendricks.
Era foarte impresionat de claritatea cu care aceasta tema se
reprodusese pe parcursul mai multor generatii fara macar ca
protagoni~tii ei sa-~i dea seama de ea. Ei traiau un scenariu
care fusese scris pentru ei de catre altii.
- Acest lucru era absolut uluitor, a spus Hendricks. I~ace
parte din categoria lucrurilor despre care am crezut mereu ca
au 0 influenta puternica asupra no astra, dar pana atunci nu-I
mai intalnisem niciodata in viata reala. Am constatat cu aceas-
ta ocazie cat de constrangator poate sa devina modelul dupa
care am fost crescuti de mici. Este precum apa pentru pe~te.
Dupa un timp, ii ceri pe~telui sa-ti explice cum este cu apa, iar

CAPITOLUL DouAzECI $1 UNU
Howard Kirschenbaum
Clientul care voia
ca terapeutullui sa fie altcineva
deplinirii a doua misiuni extre11lde diferite dar ega-
dfoward Kirschenbaum aInceputul
Ie ca i11lportanta. devenit fai1110sIn
La urma.Kir-
carierei sale, In-
schenbaum era cunoscut In principal ca biograf allui Carl Rogers,
renumitul fonda tor al psihologiei umaniste. 1n cartea sa, On Beco-
ming Carl Rogers (Despre Carl Rogers), Kirschenbaum poves-
te;;te despre viata ;;i munca lui Rogers ;;i despre cum s-au influentat
ele reciproc. Mai Uirziu el a editat 1111preunaeu altii The Carl Ro-
gers Reader (Antologia Carl Rogers) ;;i Carls Rogers: Dialogue
(Carl Rogers: Dialoguri).
De drept, Kirschenbaum este lideml mi;;ciirii de clarificare a valo-
ri/or In eonsiliere ;;i educatie. Best-seller-ul Values Clarification: A
Handbook of Practical Strategies for Teachers and Students (Cla-
rificarea valorilor: Un ghid al strategiilor practice pentru profe-
sori ~i studenji), se11lnat de Simon, Howe tJiKirschenbaum, a fost
considerat de generatii fntregi de educatori ca sursa primarii de infor-
mare despre realizarea ·valorilor. Aceastii carte a fost urmata de mu/te
a/tele, cum ar fi: Advanced Value Clarification (Ghidul avansat
al clarificarii valorilor), One Hundred Ways to Enhance Values
and Morality in Schools and Youths Setiings (0 suta de moda-
litati de a promova valorile ~il11.oralitateain ~coli ~iill randul ti-
nerilor), ;;i Wad - Ya Get? The Grading Game in American Edu-
cation (Te-ai prins? Jocul sortarii in educajia americana).
Mumia de la masa din sufragerie 293
Kirschenbaum este ;;eful departamentului de consiliere tJidezvol-
tare de la Warner Graduate School of Education, Universitatea Ro-
chester.
*
* *
AfH\.nd ca Howard Kirschenbaum s-a ocupat de biografia
lui Carl Rogers, Billy s-a decis sa-l caute pentru a-i cere sa-l
primeasca la terapie. Vreme de mai mulji ani el fusese un fan
al terapiei centrate pe pacient, reu~ind sa intre la multi din-
tre cei mai importanji practicanji ai abordarii umaniste.
Aeeasta metoda folose~te tehnica ascultarii empatiee ~i a sta-
bilirii unei relajii autentice cu pacientul pentru ca aeesta sa
ajunga la un nivel mult mai profund alilljelegerii de sine. EI
eitise cartea lui Kirschenbaum "Despre Carl Rogers" ~i se ho-
tarase sa-l testeze pe aeest presupus expert in terapia centra-
ta pe client.
Clientul i~i prescrie singur tratamentul
- Dupa cate am illjeles e~ti un expert in Rogers, a inceput
Billy eonversatia din biroullui Kirschenbaum de la universi-
tate.
- Mda, am avut ~ansa sa lucrez cu el cajiva ani, a raspuns
Howie cu modestie.
In realitate, nu mai cunosc pe nimeni care sa fie mai reeu-
noscut decat el ca fiind 0 autoritate in materie de Carl Rogers.
- Am citit biografia pe eare ai seris-o, a continuat Billy, ~i
trebuie sa admit ca ai faeut 0 treaba serioasa.
- Mda, muljumesc, a raspuns Kirschenbaum preeaut.
Acesta era un mod destul de aparte de a discuta despre 0 po-
sibila relatie de consiliere. A~adar, a spus Howie, eu ce pot sa
te ajut?
- Eu consider intalnirea aceasta ca pe 0 buna oportunita-
te de a lamuri cateva probleme eare ma preocupa. Simt ca
294 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
m-am bloc at ~i ca viata mea nu se ridica la nivelul potentialu-
lui de care dispun. Mi-ar pHlcea sa am 0 pozitie ca a ta. Cred
ca daca a~ reu~i sa depa~esc unele probleme legate de trecu-
tul meu, a~ putea sa fiu liber sa merg mai departe. ;:>i,a?a cum
am mai spus, ma intereseaza foarte mult opera lui Rogers.
De-a lungul anilor, am lucrat cu cativa terapeuti faimo?i ale
caror nume cu siguranta ca-j:i spun ceva. Zicand aces tea, Bill
parea foarte mfmdru de sine, lucru care I-a facut pe Kirschen-
baum sa aiM presimtiri rele.
- Se pare ea acest lucru te preocupa in mod constant.
- Exact. A~adar, vei lucra cu mine?
Adevarul era ca Howie nu avea clienti la acea data fiind
absorbit cu totul in munca academica. De fapt, nici nu avea
un birou pentru practica privata. Cu toate aces tea, Kirschen-
baum era interesat sa-9i reia practica de clinica, a~a ca s-a de-
cis sa se ocupe de acest client nou ~i sa faca tot ce-i sta in pu-
tinta pentru a-I ajuta. Dar mai intai, el a simtit nevoia sa-i ex-
plice potentialului sau client ca nu este pe de-a-ntregul "roge-
rian".
- Ei bine, da, sunt dispus sa lucrez cu tine dar, inainte
sa trecem la treaba, trebuie sa ~tii ca de fapt eu nu practic in
exclusivitate terapia centrata pe pacient. Folosesc 0 comb i-
natie de metode in functie de ceea ce eu consider ca este ne-
cesar.
- Hmmm, a spus Billy, manifestfmdu-~i dezacordul.
Poate pentru ca nu a vrut sa-~i piarda unicul sau client sau
poate pentru ca ii placeau provocarile, fapt este ca Kirschen-
baum a acceptat, ~i asta in ciuda presimj:irilor sale, sa lucreze
cu Billy intr-o maniera centrata pe pacient. La urma urmei,
chiar daca depa9ise aceasta abordare trecand ~i la alte forme
de consiliere, Kirschenbaum avea inca un respect imens pen-
tru puterea ascultarii empatice, ca instrument pentru a-i aju-
ta pe oameni sa faea fata problemelor lor nerezolvate. Se in-
treba insa daca chiar trebuia sa-l lase pe acest pacient sa-?i pre-
scrie singur tratamentul, mai ales dadi aceasta insemna restric-
tionarea interventiilor sale referitoare 1a ascultarea reflectiva
~i atingerea unui nivel avansat de empatie. Cu siguranta ca
Mumia de la masa din sufragerie 295
acestea erau metode puternice, dar aveau ele sa se dovedeas-
ca suficiente?
Prima sedinta
, ,
Kirschenbaum a aranjat sa foloseasca unul dintre birouri-
Ie unui prieten terapeut care dispunea de mai mult spatiu. Lo-
caj:ia era de-a dreptul spectaculoasa. Era yorba de 0 casa con-
struita in stil victorian ~icare avea toate dotarile necesare. Ime-
diat ce clientul sau a terminat de completat un formular de
consimtamant, ei au inceput prima ~edinj:a.
Dupa ce au discutat ceva timp despre istoria lui persona-
la ~i despre proiectele lui, a devenit evident ca Bill era tara
doar ~i poate un client rogerian foarte bine pregatit ~i coope-
rant. Intr-un timp record, el i-a descris lui Kirschenbaum pro-
blemele pe care Ie avea ~i a raspuns cu promptitudine la in-
demnurile ~i reflectiile acestuia.
- Ma simt de parca a9 fi intr-o cutie. Nu pot sa ma mi~c
nici inainte, nici inapoi.
- E ca ~icum ai fi intr-o inchisoare, un loc din care nu poj:i
ie9i.
- Exact! Parintii mei nu m-au ajutat prea mult. Toata via-
j:a a trebuit sa suport atacurile lor. Erau ni~te sadici.
- Mult timp te-ai simj:it singur, neavand cu cine sa imparj:i
greutatile.
Billy a plans un timp in tacere, dupa care ~i-a ~ters lacrimi-
Ie ~i s-a uitat la terapeut.
- Se pare ca tu ma intelegi foarte bine de~i abia ne-am cu-
noscut. Ma ajuti intr-un mod in care parinj:ii mei nu au facut-o
niciodata.
Spunand aceasta, Billy a zambit, iar Kirschenbaum nu a
putut decat sa se simta multumit vazand ca lucrurile mergeau
bine. El observase in repetate randuri ca oamenii i?i exprima
mult mai u~or sentimentele ~i conflictele interioare atunci cand
se simt intele~i ?i acceptaj:i. Reactiile lui Billy erau 0 dovada in
plus a acestui fapt.
 Jeffrey A. Kottlel~ Jon Carlson
-- Pari mai impckat acum, a continuat Howie sa reflecte-
ze, te simti mai liber, mai u~or.
- E adevarat, ma simt cumva mai liber. Oar acest lucru
ma sperie totodata.
- E~ti speriat de responsabilitatea care vine 0 data cu
aceasta eliberare.
-- Ma simt ca ~i cum m-a~ dizolva. Dar e bine. Spiritul de
aparare este cel care se dizolva.
- Apararile tale sunt cele care se dizolva, a clarificat Kir-
schenbaum.
- Oa! Cand ma simt liber ca acum pot sa spun orice vreau.
De exemplu, a~ putea sa spun "Te urasc, Howie!" A inceput
apoi sa rada nervos. Kirschenbaum a zambit in semn de inte-
legere ~i acceptare. Billy a continuat: Simt ca am redevenit eu
insumi. Multumesc. Multumesc pentru ca m-ai ajutat in felul
acesta.
Petrecusera mai putin de 0 ora impreuna, dar se aflau deja
destul de departe. Lui Howie ii placea acest tip de legatura
profunda care rezultase in urma practicarii consilierii centra-
te pe pacient, intr-o maniera pe care nu 0 mai abordase de ani
de zile.
, , doi si, trei
Sedintele
- Cu parintii mei am fost sortit uitarii. Ma simt de parca a~
fi fost rupt pe dinauntru. Imi este teama ca am sa ma simt me-
reu inchis in cu~ca asta ~i am sa trec prin viata fara sa mai fiu
vreodata in stare sa fiu eu insumi. E ca ~i cum un par imens ar
fi fost trecut prin mine, tintuindu-ma la pamant ~ilasandu-ma
fara putere. Sunt furios pentru ca am fost tratat in felul asta. Oar
furia mea e undeva adanc in mine, nu iese la suprafata.
Kirschenbaum nu mai intalnise pana atunci un client care
sa stapaneasca atat de bine limbajul sentimentelor. $i nicioda-
ta nu se simtise in stare sa intre in lumea clientilor sai cu ata-
ta compasiune ~i intelegere. Billy a continuat, descriind in
amanunt profunzimea durerii sale ~ia resentimentelor pe care
Mumia de la masa din sufragerie 297
Ie nutrea fata de parintii lui. Apoi, el ~i-a intors mania impo-
triva terapeutului.
- Va urasc pe voi, nenorocitii a~tia de experti. Oaca a~ fi
putut sa am 0 singura conversatie decenta cu oameni ca tine
care se cred importanti, poate a~ fi reu~it sa ajung cineva. A~
fi putut face ~i simti lucruri.
Nevrand sa mu~te momeala, Kirschenbaum ~i-a pastrat in
continuare rolul pe care ~i-l asumase de persoana intelegatoa-
re ~i de sprijin.
- E~ti furios pe oameni atunci dnd simti ca e~ti tinut sub
control ~i ca nu poti sa faci nimic.
- Parintii mei m-au facut sa ma simt a~a, a spus Billy ri-
didndu-~i vocea. $i voi, expertii nenorociti ce sunteti, incer-
cati sa faceti acela~i lucru. Ma tineti imobilizat.
Kirschenbaum a dat din cap, incurajandu-l sa continue.
- Oar dnd spun "Du-te naibii!" unei autoritati, simt ca
persoana care are putere asupra mea dispare.
- Acum tu simti acest lucru in legatura cu mine. Puterea
pe care 0 am asupra ta se reduce.
- Oa, ~i asta imi da sperante.
- Eu sper ca intr-o zi, a~a cum ai spus, sa fii in stare sa ie~i
din cutia ta, din inchisoarea ta, ~isa faci mai multe lucruri pen-
tru tine.
Kirschenbaum a aflat ca, de~i era 0 persoana inteligenta,
Billy avea un serviciu foarte modest. El sustinea ca nu avea
destula incredere in el pentru a cauta ceva mai bun. Era plin
de invidie la adresa celor realizati profesional, oameni precum
terapeutii, care ajunsesera ce ~i-au dorit.
Catre sfar~itul acestei inti'ilniri, Howie ~i-a dat seama ca ii
place Billy. Se simtea legat de el. Aprecia sinceritatea de care
acesta dadea dovada straduindu-se sa lucreze cu el insu~i. $i,
de asemenea, era multumit de felul in care mersesera lucruri-
Ie pana atunci. Oesigur, recuno~tea el, nu facea decat sa-~i joa-
ce rolul pe care 11acceptase de la inceput, rezumandu-se la a
se centra numai pe raspunsurile clientului. Oar era un rol pe
care putea sa-l joace sincer ~i, pentru ca dadea rezultate, nu
avea nici un rost sa schimbe planul.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
La a treia ?edinta, Billy a continuat sa vorbeasca despre re-
sentimentele pe care Ie nutrea la adresa expertilor ?i a persoa-
nelor autoritare, iar Kirschenbaum, la randullui, a continuat
sa dezvaluie sentimentele mai profunde care se aflau in spa-
tele acestor relatari. El a facut tot posibilul pentru a-I incredin-
ta pe Billy ca urmare?te cu mare atenFe ?iintelege tot ceea ce
acesta ii spune.
- Acesta este un lucru foarte bun, a spus Billy recunosca-
tor. Ma simt mult mai real. Tu imi validezi experientele ?i sen-
timentele, iar acest lucru ma face sa ma simt mult mai aproa-
pe de ceea ce sunt eu cu adevarat. Eu vad ca tie chiar iti pasa
?i nu cred ca gre?esc in aceasta apreeiere. Ma simt mai puter-
nic din cauza asta.
- Te simF mult mai puternic, mult mai real. Crezi ca mie
chiar imi pasa de tine iar asta te face sa te simti mai puternic.
- Da, dar in acela?i timp ma face sa ma shut dependent.
A?a ca te urasc pentru ca ai ajuns din nou sa ma domini ?i sa
ma faei sa ma simt obligat sa fac ceea ce trebuie, ceea ce se a?-
teapta de la mine in astfel de situatii.
La sfih?itul ?edintei, Kirschenbaum a ajuns la concluzia ca
atinsesera ni?te probleme foarte profunde. De asemenea, el a
constatat ca se produceau ni?te transferuri puternice. Billy spu-
sese destul de dar ca se simtea foarte apropiat de terapeut ?i
ca detesta aceasta apropiere care de altfel il inspaimanta. Kir-
schenbaum a reflectat la acest lucru asigurandu-l ca il intele-
ge foarte bine. El era incantat de felul in care mergeau ?edin-
tele. Se gandea chiar, amuzat de aroganta lui, ca Rogers insu?i
nu ar fi putut sa fie mai empatic ?i mai aprobator decat el.
~edinta a patra
- Ar fi foarte bine daca nu ai folosi atat de multe cuvinte
ca.nd reformulezi sentimentele mele.
~ Nu cred ca inteleg ce vrei sa spui, a raspuns Howie.
Tocmai erau in mijlocul unei discutii despre modul in care
Billy fusese oprimat de parintii lui ?i despre ceea ce simtea in
Mumia de la masa din sufragerie 299
legatura cu acest lucru, cand acesta a inceput brusc sa critice
tehnica terapeutului lui.
- Ar merge mult mai bine daca ai fi mult mai direct ?i mai
coneis. Vreau sa avem 0 relatie mult mai simpla. Vreau sa shut
ca ma intelegi. Dar uneori cuvintele tale ma dezorienteaza.
Acttm Billy incepuse sa directioneze ?i mai tare comporta-
mentullui Kirschenbaum. Ii dadea indicatii exacte cu privire
la modul in care el voia ca Howie sa fie. Se pare ca Billy con-
struise un soi de imagine perfecta a terapeutului ?i incerca sa-l
modeleze pe Kirschenbaum dupa ea. Acesta a simtit nevoia
sa-i atraga atenfia lui Billy asupra acestui lucru ?i sa-l faca de-
Hcat sa se confrunte cu ceea ce facea. Dar in felul acesta s-ar fi
abatut de la terapia "centrata pe paeient". Howie ?i-a dat sea-
ma ca era prea tarziu sa modifice acordul tacit cu pacientul sau.
- Acesta este ?i scopul meu, a spus Kirschenbaum, sa te
inteleg ?i sa te ajut ca, la randul tau, sa te intelegi mai bine pe
tine insufi.
- Asta e bine, a raspuns Billy.
- Bine?
- Da, este bine ca tu nu ma. ataci. Am fost intotdealma ata-
cat pentru ca am critic at sau am pus sub semnul intrebarii au-
toritatea.
Era acesta un test? s-a gandit Kirschenbaum. Apoi a ince-
put sa nu se mai simta atilt de increzator in reflectiile lui. Pro-
babil ca ar trebui sa ia aminte la feedback-ul clientului lui ?i
sa-?i scurteze raspunsurile daca acest lucru il ajuta mai multo
Astfel, el a incercat sa faca tot posibilul sa tina pasul cu Billy.
- Simt ca peretii de gheata intre care eram prh1s au ince-
put sa se topeasca putin cate puth1, a recunoscut Billy.
In timp ce spunea acestea, se tot foia in scaun, neputand sa
indure ceea ce simtea. Apoi au inceput sa-i curga lacrimile.
Kirschenbaum s-a aplecat catre el, in semn de simpatie.
Voia sa intinda mana ?i sa-l atinga pe Billy pentru a-i alina du-
rerea, dar a simfit ca gestullui nu va fi primit bine. De fapt,
chiar?i aceasta mi?care simpla a provocat 0 reactie puternica.
- Ai putea, te rog, sa te dai inapoi? a cerut Billy. Da-te ina-
poi!

300 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Kirschenbaum a fost ?ocat de aceasta reactie brusca. Oin-
tr-o data Billy a inceput sa respire greu ?i sa se inro?easca la
fata.
- Acum nu ma simt in siguranta cu tine.
- Nu te simti in siguranta? a repetat Kirschenbaum, vizi-
bil incurcat de aceasta intorsatura nea?teptata.
Cu un minut inainte erau pe punctul de a face progrese,
iar acum Billy arata de parea fusese atacat. ~i asta doar pen-
tru ca Kirschenbaum se aplecase cu dltiva centimetri in direc-
Fa lui. In continuare, el a ramas totu?i empatic, incercand sa
fie cat mai concis in reflectiile lui, iar lucrul acesta se pare ca.
I-a ajutat pe Billy sa se relaxeze ?i sa-?i exploreze din nou sen-
timentele.
La sfar?itul ?edintei, Billy a remarcat:
- Simt ea peretele incepe din nou sa se topeasea.
Sedinta
, , a cincea
Kirschenbaum ?i-a dat acum seama cat de mult gre?ise
cand acceptase ca la terapie sa fie dona lui Carl Rogers ?i nu
el insu?i. Era bloc at in incercarea de a se ridica la nivelul unei
imagini, al unei icoane pe care nu era cu putinta sa 0 ajunga
niciodata. Daca ar fi incercat sa se poarte mult mai natural,
?i-ar fi infruntat clientul sau l-ar fi invitat sa accepte ?i alte me-
tode. Din pacate, contractul cu care fusese de acord nu-i per-
mitea sa actioneze altfel de cat un "rogerian". De fapt, Billy
spusese foarte dar ca el fusese la cei mai buni terapeuti cen-
trati pe client pe care i-a putut gasi, a?a ca Kirschenbaum tre-
buia sa faea bine sa se dovedeasca cel putin la fel de bun ca
ace?tia. ~tia ca nu are altceva de facut decat sa urmeze planul
cu care fusesera de acord. Cand Billy s-a intors, a continuat sa
critice interventiile pe care terapeutullui Ie-a avut de-a lun-
gul ?edintei. Lui Kirschenbaum, asta ii aducea aminte de pro-
cesul de supervizare a consilierii, dar cu siguranta ea nici un
supervizor competent nu putea sa fie atat de aspru precum
era dientul sau.
Mumia de la masa din sufragerie 301
_ E adevarat ca imi refledezi sentimentele, I-a cicalit Bil-
ly, dar nu am sentimentul di tie iti pasa de mine cu adevarat.
Mi-e teama ca nu ma intelegi prea bine.
Din nou, Howie a fost luat prin surprin.dere de turnura pe
care 0 luasera lucrurile. La ?edintele anterioare se parea ca fa-
cusera 0 treaba destul de buna. Relatia lor fusese solida. Oes-
coperisera 0 multime de lucruri bune. Billy spusese in repeta-
te randuri ea Kirschenbaum 11ajuta foarte mult ?i ca.simtea ca
este pe maini bune. lar acum facea tot posibilul sa rupa lega-
turile care se creasera intre ei.
~i din nou Kirschenbaum a regretat targul pe care-l inche-
iase ?i care il priva de multe din optiunile sale terapeutice.
"A.sta nu sunt eu", ?i-a spus in sine a lui. "Ma simt la fel ca ?i
el, de parca a? fi intr-o cutie, diferenta este ca eu sunt obligat
sa joc un rol. Nu e deloc rezonabil ce se intampla. El vrea un
terapeut centrat pe client, dar mai presus de toate, 0 aseme-
nea persoana trebuie sa fie ea insa?i, reala ?i autentica, in
aceasta relatie. Trebuie sa fac ce cred eu ca este cored in situ a-
tia de fata."
Kirschenbaum s-a uitat la clientul sau.
_ Apreciez ce spui tu, dar nu cred ca asta va duce la 0 re-
latie mult mai empatica. Eu cred ca tu ai a?teptari nerealiste
pe care nici eu - ?i nici altcineva - nu e cu putinta sa Ie im-
plineasca.
Kirschenbaum a crezut ca aceasta incercare a lui de a face
ca situatia sa fie mult mai autentica, de a se confrunta cu Bil-
ly, va schimba lucrurile in bine, dar a fost dezamagit in a?tep-
tarile lui. Billy s-a simtit atacat pentru ca avea a?teptari nere-
aliste ?i pretentii excesive pe care nimeni nu putea sa Ie satis-
faca.
_ Acum chiar ca nu ma mai shut in siguranta cu tine, a
spus Billy, dandu-se cu scaunul mai in spate. In loc sa fi ac-
ceptat ceea ce ti-am spus, ai ales defensiva. Nu pot sa mai am
incredere in tine.
Kirschenbaum a avut insa destula prezenta de spirit (?i de
suflet) ca sa-?i dea seama ce se petrecea. In nici un caz nu se
afla in defensiva. Oar a realizat de asemenea ca orice ar fi fa-
302 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cut sau ar fi spus in continuare, nu ar fi reu~it decat sa inrau-
tateasca ~i mai mult situatia. Dadi continua sa fie autentic ~i
direct, Billy ar fi luat acest lucru drept 0 atitudine defensiva,
necentrata pe pacient ~i 0 violare a increderii. Daca s-ar fi in-
tors insa la raspunsurile empatice, ar fi fost critieat in conti-
nuare pentru ca nu reu~ea sa fie destul de empatic ~i de atent.
La un moment dat s-a gandit sa-i spuna aceste lucruri lui Bil-
ly, dar in cele din urma a ramas fidel scenariului initial, refor-
muland ceea ce intelegea. Nu a fost de ajuns.
- Imi pare rau, a spus Billy dand din cap dezaprobator,
dar asta nu 0 sa mearga. Ma simt foarte, foarte inconfortabil
cu tine. A~a cum ti-am mai spus, nu ma simt in siguranta. Simt
nevoia sa ma opresc aici.
- Prill. urmare, spui ca nu vrei sa continuam ~edinta de
consiliere. ~i consideri asta drept 0 renuntare?
- Da, exact asta am spus. Chiar ca simt nevoia sa ma
opresc aiei. Ma simt claustrofobic, a~a di trebuie sa plec de in-
data!
- Imi pare sincer rau ca lucrurile nu au mers bine. ~i bi-
neinteles, am toata intelegerea pentru nevoia ta de a te retra-
ge.
Cu aceasta, Billy s-a ridicat sa pIece. Kirschenbaum i-a spus
sa-l sune in caz ca vrea sa se programeze pentru 0 alta ~edin-
ta, dupa care au parasit impreuna biroul.
Inapoi la inchisoare
Biroul se afla in partea de sus a cladirii. Nu mai era nimeni
la acea ora deoarece prietenul terapeut allui Kirschenbaum
era plecat din ora~. In timp ce coborau scarile, indreptandu-se
catre ie~ire, Billy a evitat sa se uite la Howie sau sa scoata vreo
yorba.
Cand au ajuns la u~a de la intrare, Kirschenbaum a acce-
sat codul instalatiei de securitate pentru a dezactiva alarma.
Din nu se ~tie ce motive, de fiecare data cand apasa pe taste
semnalul arata ca alarma era inca activata.
Mumia de la masa din sufragerie 303
- Ce se intampla? a spus Billy cuprins de paniea. E ceva
in neregula? Ti-am spus ca trebuie sa plec. Trebuie sa plec in
momentul acesta!
Kirschenbaum incerca sa-~i aduca aminte care era codul
cored. Inversase numerele? Poate ca nu apasase suficient de
tare pe taste. A format din nou codul. Acela~i rezultat. Lumi-
na ro~ie indica faptul ca alarma era inca activata. Daca ar fi in-
cercat sa deschida u~a, alarma ar fi trezit intregul cartier. In
plus, ce ar fi putut sa spuna politiei? Ca era un prieten care in-
chiriase casa? (Exact de asta avea nevoie Billy - 0 excursie la
o inchisoare adevi'irati'i.) ~i de ce naiba nu mergea codul?
- Ti-am spus doar, a auzit vag Kirschenbaum in timp ce
incerca sa se concentreze, pi-am spus ca trebuie sa plec naibii
de aiei. ~i asta imediat!
Exasperat, Howie ~i-a dat seama ca au dimas blocati in
casa.
- Uite ce e, a incercat el sa spuna cu 0 voce cat mai lini~-
titoare, sper ca ai simtul umorului pentru ca., nu 0 sa-ti vina
sa crezi, dar am ramas inchi~i aiei.
- Nu gasesc nimie amuzant in asta, a spus Billy cu race a-
la.
- Sa-ti spun drept, ~tiam ca nu 0 sa te amuze, a spus Kir-
schenbaum incercand sa schiteze un zambet cat mai optimist
cu putin.ta. Totu~i trebuie sa sunam sa cerem ajutor pentru ca
nu 0 sa putem sa ie~im de aici pana nu vine cineva sa dezac-
tiveze alarma.
De~i era aproape sigur ca nu aveau niei 0 ~ansa sa gaseas-
ca 0 alta ie~ire din cas a, Howie I-a luat pe clientul sau sa ex-
ploreze impreuna casa, gandindu-se ca-i va distrage astfel
atentia. De fapt, el ~tia ca nu avea cum sa scape de acolo pana
la venirea fiicei prietenului lui. Prin urmare, ei au ramas m-
chi~i in casa mai bine de 0 ora. Tot timpul acesta Billy nu a fa-
cut altceva decat sa bombane nemultumit, sustinand ca aceas-
ta era cea mai neagra experienta din viata lui.
In final cei doi ce au fost eliberati. La putin timp dupa
aceea, dandu-~i seama ca Billy nu avea de gand sa-l mai con-
tacteze, Kirschenbaum i-a trimis 0 scrisoare in care i~i expri-
304 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
ma regretul ca lucrurile nu au mers a~a cum sperasera aman-
doi. El a trecut in revista principalele probleme pe care ei Ie
abordasera, iar la sfar~it i-a urat succes in indeplinirea planu-
rilor lui de viitor. De asemenea, i-a returnat ultimul cec. 0 sap-
tamana mai tarziu, a primit urmatorul raspuns:
Draga Howie,
Iti multumesc pentru scrisoarea amabila ~i Incurajatoare
pe care mi-ai trimis-o ~i pentru di mi-ai Inapoiat cecu!. Eu cred
di tu e~ti empatic, dar nu am simtit acest lucru In reflectiile
tale (~i nici In felulln care dirijai ceea ce reflectai). Oare pre-
tind eu prea mult? Nu cred, pentru cii au existat alti doi tera-
peuti care au reu~it sa se ridice la nivelul pretentiilor mele. $i
crede-ma, nu spun asta ca sa te fac sa te simti prost. Tu e~ti un
tip de treaba. Pornind de la experientele pe care Ie-am avut In
trecut, a fast Intelept din partea ta sa te Intrebi daca nu cum-
va te consider doar un alt terapeut nedemn de Incredere. Eu
nu te vad a~a. Pur ~i simplu, uitandu-ma la tine, mi-am rea-
mintit de felulln care era Rogers inainte de a intra in criza pe
care ai descris-o In cartea ta. Pari blocat din punct de vedere
emotional ~i, a~a cum a descoperit ~i Rogers, cred ca genu I de
terapie pe care 11practici se va adanci ~i fara acest blocaj. Ma
bucur foarte mult cii m-ai contactat ~i ca mi-ai scris acele lu-
cruri.
eu sinceritate,
Al tau,
Shalom, Billy
Privind Inapoi
Ar fi trebuit sa se a~tepte la a~a ceva, a observat Kirschen-
baum. Pentru el, cazul acesta a fost 0 dovada graitoare a fap-
tului ca, in relapa cu clientul, terapeutul trebuie sa fie ~i sa ra-
mana elinsu~i, refuzand sa joace rolul vreunui alt personaj.
Pur ~i simplu nu merge sa pretinzi ca e~ti altcineva sau sa fii
tu insuti doar pe jumatate. De altfel una dintre regulile de baza
Mumia de la masa din sufragerie
ale lui Carl Rogers este di terapeutul trebuie sa fie in armonie
cu el insu~i. Kirschenbaum a fost prins intr-o situatie in care,
prin definipe, nu era in acord cu sentimentele sale din acel mo-
ment ~i nici cu propriile sale metode de abordare a terapiei.
Chiar daca ~i-a jucat rolul foarte bine, acest lucru nu a fost de
ajuns. Nu a avut destul de multa incredere in el pentru a face,
impreuna cu clientul sau, 0 intelegere care sa mearga atat pen-
tru unul cat ~i pentru celalalt.
In mod cert, Billy avea 0 atitudine ambivalenta fata de ne-
cesitatea unor schimbari majore in viata lui. E adevarat ca el
spera sa se produca 0 schimbare radicala, dar in acela~i timp
voia ca terapia sa e~ueze astfelindH sa nu fie nevoit sa-~i asu-
me sarcina dificila de a invata ~i de a se adapta la ceva nou.
Ca multi alti oameni, el se obi~nuise cu situatia lui nefericita
~i se adaptase la ea. Voia sa fie diferit, dar ii era frica de con-
secinte in caz ca reu~ea. Astfel ca el a aranjat lucrurile de a~a
natura ca nici unul dintre terapeutii lui sa nu se poata ridica
vreodata la nivelul a~teptarilor lui ~i sa nu reu~easca sa-l in-
truchipeze perfect pe Carl Rogers.
Retrospectiv, a recunoscut Kirschenbaum, ar fi fost mult
mai bine daca ~i-ar fi dat seama de acest lucru inca de la ince-
put, in loc sa intre in capcana in care a intrat. E pacat, pentru
ca acesta a fost unul dintre cele mai interesante cazuri pe care
le-a avut.

CAPITOLUL DouAzECI ~I DOl
Joel Bergman
Mireasa purta frac,
iar mirele trena
:J rea abordiirilor succinte ale tempiei de familie, s-a dove-
dit
oel in ultimii treizeci
Bergman, de ani deosebit
una dintrefigurile de eficaceinfndezvolta-
importante
rea tempeufilor. EI este 0 persoana antrenantii ~ifoarte glu11leafa.
instrui-
Totodata se remarcii printr-un stil de abordare foarte direct ~i provo-
calor, care lasa sa se fntrevadii radiicinile sale newyorkeze. Astfel, de
fiecare data el I~i fntCi11lpinaclienfii cu Intrebarea"De ce vii aflafi
aici?". Dupa ce ace~tia fncep sa explice care sunt proble11lele lor,
Bergman continuii sa Ie adreseze aceastli fntrebare din nou ~i din
nou, pand cand ei fncep sa infeleaga ca exista numeroase modalitafi
de a privi situafia lor ~i de a con cepe ceea ce nu este In regula.
1n cartea sa, devenita clasicii, Fishing for Barracuda (Pescuind
baracuda), Bergman define~te 11lanierelesistematice, strategice In
care terapeufii pot produce schimbari de durata In perioade relativ
scurte. 1n ultimii zece ani, el s-a oeupat de realizarea unoI' Inregis-
trari video destinate instruirii tempeufilor ~i care ilustreaza diferi-
te modalitafi creative, evoeatoare de a-i ajuta pe oameni.
Bergman este psiholog la 0 clinica privata din Manhattan.
*
* *
Mumia de la masa din sufragerie 307
Acest interviu s-a desfa~urat mtr-o maniera oarecum dife-
rita de celelalte din aceasta carte. Optand pentru unul dintre
cele mai memorabile cazuri din cariera sa, Bergman ne-a ex-
plicat ca alegerea lui s-a datorat in buna masura dialogului
spiritual pe care I-a avut cu clientul sau, drept care se va stra-
dui sa-l redea cat mai exact cu putinta. Ca urmare, prima par-
te a acestui capitol este scrisa la persoana mtai.
Bergman a inceput descrierea acestui caz spunandu-ne ca,
initial, pacientullui, James, fusese destul de nemcrezator in
faptul ca terapia l-ar putea ajuta. Dar era atat de lovit de pa-
nica meat la un moment dat s-a decis sa-~i face 0 programare
la terapie. Bergman a mceput ~edinta cu mtrebarea lui favori-
ta: "De ce te afli aici ~i cum crezi ca a~ putea sa te ajut?"
"Pai", a raspuns James, lIma aflu aid din mai multe moti-
ve. Ceea ce ma sperie cel mai mult este posibilitatea ca prie-
tena mea sa ma paraseasca. Mi-e teama ca mtr-o zi ea 0 sa vina
acasa pe nea~teptate ~i 0 sa fie atat de dezgustata de ceea ce
vede ca ma va parasi."
,,$i ce 0 sa vada?" am intrebat, curios sa aflu ce avea in
minte.
"Mi-e ru~ine sa-ti spun", a mormait James coborandu-~i
privirea. "Mi-e teama ca 0 sa razi."
"Nu rad decat daca este yorba de cevafoarte nostim."
"Pai nu este nostim deloc. De fapt, lucrul asta este mai de-
graM dezgustator ~i nu-l inteleg." James ~i-a ridicat privirea
~i s-a uitat la mine sincer mdurerat, apoi a adaugat: "Dar nu
pot sa ma abtin."
"Pune-ma la mcercare."
James a mcuviintat din cap, ~tiind ca nu avea mcotro.
"In dulapul din dormitorul meu, pe raftul de sus, tin as-
cunsa 0 cutie cu haine femeie~ti. Uneori, cand prietena mea
nu este acasa, ma imbrac cu ele. Ma machiez, imi dau cu par-
fum, imi pun chiloti de femeie, sutien, bluza, fusta, pantofi cu
toc, cercei - tot ce trebuie."
,,?i dupa aceea ce faci?"
,,Imi inchipui ca sunt 0 bucatica nostima ~i ma fatai de
colo-colo prin dormitor, admirandu-ma m oglinda."
308 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Am dat din cap fara nici 0 noima ~i I-am indemnat sa con-
tinue.
"Vezi, problema este ca pentru a ma excita ~i mai mult,
merg pana acolo ineat ma leg strans de un scaun."
Am incercat din rasputeri sa ma abtin sa nu zambesc.
Aproape in Hecare zi am ocazia sa aud pove~ti absolut uimi-
toare, dar a~a ceva nu mai auzisem pana atunci. Bineinteles ca
eram curios. Incercam sa-mi imaginez cum reu~ea James sa se
lege singur de scaun, ~i inca strans.
"Ei bine", I-am indemnat eu cu 0 mina sincera, ,,~icare este
problema?"
James s-a uitat indignat la mine scuturand din cap. Se in-
treba daca nu sunt cumva mai nebun decat el. Aproape ca a
strigat la mine:
"Cum care e problema? Daca Jennie intra ~i ma gase~te im-
bracat in rochie ~i legat de scaun, 0 sa creada ca sunt cine ~tie
ce fel de pervers. Cu siguranta ca ma va parasi pentru totdea-
una", a adaugat el pe un ton jalnic.
"Pai, am sugerat eu inocent, de ce nu lncui u~a de la dor-
mitor atunci eand faci asta?"
James s-a uitat din nou la mine nemai~tiind ce sa creada.
Vazand ca eram serios, a decis sa ia in considerare sugestia
11lea.
"Dar daca fac asta", a obiectat, "atunci 0 sa ma intrebe de
ce e incuiata u~a de la dormitor."
"Ei bine, atunci", am glumit eu sarcastic, "de ce nu ii spui
ca e~ti prins pe moment ~i ca in cel mai scurt timp 0 sa fii al
el..?"
Telefoanele de la mama
James se a~tepta ca eu sa reactionez in acela~i fel in care
se temea ca ar face-o Jennie - cu respingere ~i dezgust.
Comportamentullui imi starnea mai degraba indignarea de-
cat dezgustul. Ma intrebam de unde provine aceasta apudi-
tura a lui.
Mumia de la masa din sufragerie 309
o data ce am aflat mai multe despre copilaria lui James,
am putut sa-mi explic intr-o oarecare masura comportamen-
tullui. James era un violonist foarte dotat, de exceptie a? pu-
tea spune. Cu ajutorul talentului sau natural, al muncii asidue
?i al ambitioasei sale marne el ajunsese sa imbrati~eze 0 carie-
ra muzicala deosebWi.
"De cand ma ?tiu", mi-a explicat James, "am fost singura
preocupare a mamei mele. Ea a vrut ca eu sa ajung un mare
violonist. In copilarie am fost trimis la cele mai bune ?coli de
muzica. Mama mi-a cumparat cele mai bune viori, a angajat
cei mai buni profesori ?i a facut tot posibilul pentru a-mi asi-
gura 0 cariera muzicala. A fost nelipsita de la concertele mele
- chiar ?i eand am fost in turneu prin lume - ?i a ramas cel
mai mare fan al meu. A fost langa mine de dHe ori am avut
nevoie de ea. M-a rasHitat mereu cu haine scumpe, cadouri de
ziua mea ?i de Craciun ?i alte lucruri care credea ea ca imi vor
face placere."
"Se pare ca ai avut parte de 0 mama nemaipomenita", am
observat eu.
"Ei", a sarit imediat James, "nu a fost chiar atat de nemai-
pomenita. Cand eram copil obi?nuia sa-mi vorbeasca despre
problemele ei ~i eu trebuia sa 0 ascult ore intregi pentru ca ni-
meni altcineva nu era dispus sa 0 faca. Ea divortase de tatal
meu cand aveam cinci ani, iar de atunci nu mai contenea sa
se planga de cat de rau se purtase cu ea. Am crezut tot ce imi
spunea ea pana cand am ineeput sa ma vad din nou eu tatal
meu. Aveam pe atunci vreo douazeei?i einci de ani."
Vorbind despre mama lui, James ?i-a adus aminte de felul
in care aeeasta obi?nuia sa-i controleze Heeare aspect al vietii
lui.
"Mama avea obiceiul sa intre brusc in dormitorul meu fara
sa bata la u?a. Cand aveam zeee ani, am pus 0 incuietoare la
u?a mea. A fost atat de ofens at a de aeest lueru indit a scos-o
imediat pretinzand ca altfel nu va putea sa intre la mine in eaz
de urgenta. Hai sa fim serio?i! Ce putea sa i se mmmple unui
baiat de zece ani? In fiecare seara imi punea deoparte hainele
pentru ziua urmatoare fiindea voia sa arat intr-un anumit fel.
310
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Era nemultumita de prietenii mei ~i ii critica tot timpul, a~a
incat la un moment dat m-am trezit singur ~i izolat. Ani de
zile nu ne-am avut dedH unul pe celalalt." James a ezitat un
moment dupa care a adaugat vizibilmcurcat: "Traiam mai de-
graba ca sot ~i sotie decat ca mama ~i fiu."
"Cand au inceput sa se schimbe lucrurile?" I-am intrebat
incercand sa-l fac sa spuna mai multe despre aceasta relaFe
sufocanta cu mama lui.
"Lucrurile s-au schimbat dupa ce m-am mutat la New York
ca sa cant m orchestra. Mama a devenit din ce m ce mai nemul-
tumita ~i mai posesiva. Jar de ~ase luni incoace este de-a drep-
tul imposibila. Acum trei luni, Jennie s-a mutat cu mine. Din mo-
mentul acela, mama mea s-a transformat m teroarea absoluta.
Ma mgrozesc de cate ori imi spune ca nu mai are pentru ce sa
traiasca. Ma suna de doua-trei ori pe saptamana, uneori m toiul
noptii, plangandu-se ca este speriata ~i ca nu poate sa doarma.
Daca se mtampla ca Jennie sa ridice receptorul, mama mchide
imediat. Acum Jennie a mceput sa creada ca am 0 alta relatie."
La fel ca ~idata trecuta, i-am oferit 0 sugestie foarte directa:
"De ce nu-i spui sa inceteze sa te mai sune in toiul noptii?
Sau ai putea sa-i sugerezi destul de discret ca ar fi cazul sa
consulte un psihoterapeut."
"Face deja terapie ~i ia Prozac."
"Bine", am mcercat eu din nou, "dar ce-ar fi sa-i spui to-
tu~i ca telefoanele astea te sperie?"
"Nu pot sa fac asta! Ar fi 0 dovada de cruzime ~iegoism din
partea mea. Sunt singura persoana careia ii pasa de ea. Daca ii
intorc spatele acum, nu va mai avea pe nimeni. Mi-e teama ca
daca nu sunt langa ea cand are nevoie de mine, 0 sa se sinuci-
da iar eu am sa ma simt vinovat pentru tot restul vietii."
"De ce nu ceri ajutor rudelor tale?" am avansat eu 0 alta
sugestie.
Scopul terapiei mele nu consta atat in oferirea unor sfaturi
cat mai degraba m cautarea unei parghii pentru a schimba acest
nefericit pattern. Intotdeauna m-am intrebat de ce nu aleg oa-
menii cea mai directa ~i mai evidenta cale pentru a-~i rezolva
problemele.
Mumia de la mas a din sufragerie 311
o recomandare ,
neobisnuiHi
James a recunoscut ca mama lui avea patru surori care 10-
cuiau chiar in acela~i ora~, dar - ~i asta nu era de mirare -
se certa tot timpul cu ele. Din cand in cand mama lui lua le-
gatura cu una dintre ele, msa asta nu dura prea multo
Am decis sa mai mcerc mea 0 datil.
"Atunci, James, data viitoare cand mai prime~ti telefoane
de la mama ta m toiul noptii, cel mai bine ar fi sa-i suni pe ta-
tal tau sau pe surorile ei ~i sa Ie spui ca e~ti mgrijorat, ca-ti este
teama ~i ca nu ~tii ce sa faci."
"Nu pot sa fac asta! A~ omorJ:-o dad\. a~ face una ca asta."
"Mda", mi-am spus m sinea mea, "dar dad\. nu 0 faci 0 sa
te omoare ea pe tine."
La urmatoarea ~edinta, am aflat de la James ca situaFa se
imautatise ~i mai mult, iar el se simtea ~i mai disperat. A~a
cum era de a~teptat, refuzase sa urmeze sfatul meu ~i sa dea
telefon matu~ilor sau tatalui luL Mama lui, simtind ca fiul ei
are de gand sa incerce sa 0 Fna cumva la distanta, a imp ins
lucrurile ~i mai mult, amenintand ca se sinucide. $tiam ca tre-
buie sa iau 0 masura foarte radicala pentru a rupe acest ciclu
care se intensifica din ce m ce mai mult, lucru care nu era be-
nefic pentru nici unul dintre ei.
"James", i-am spus eu bland, "eu cred di daca 0 sa dai te-
lefon matu~ilor sau tatalui tau dupa fiecare apel noctum al
mamei tale, in cele din urma eava inceta sa te mai sperie. Pe
de alta parte, eu inteleg ca drag os tea ~i loialitatea fata de
mama ta te impiedica sa faci asta. Nu ai decat doua posibili-
tati, fie sa suni la matu~i sau la tatal tau dupa fiecare telefon
nocturn, fie sa te duci sa 0 vezi ~i sa faci acellucru la care te
gande~ti de ani de zile."
"Vrei sa spui, sa ma culc cu mama mea?"
Ei bine, chiar la asta nu ma gandisem, dar am mcercat sa
nu ma arM surprins.
"Da, mi-ai spus cat de apropiati sunteti tu ~i cu mama ta.
Din momentulin care parintii till au divortat, tu ~i cu mama
ta ati avut 0 relatie «neobi~nuit de intima», dupa cum te-ai ex-

312 JeffreyA. Kottler,Jon Carlson
primat. Mi-aimai spus dH de frumoasa ~ide atragatoare este
mama ta, a~a ca poate este timpul sa la~ila 0 parte fanteziile
~i sa te duci pana la ea ~i sa 0 faci!"
Ma a~teptam ca James sa sara din scaun, a~acum de altfel
a~ face ~ieu daca un terapeut mi-ar recomanda acela~ilucru,
dar, spre marea mea surprindere, am constatat ca el a cazut pe
ganduri, luand astfel in serios propunerea mea. Uitandu-ma
la el, mi-am adus aminte de Jack Benny,cand un hot i-a bagat
pistolul in spate ~ii-a spus: "Banii sau viata!". Dupa mai mul-
te secunde, Benny i-a raspuns: "Ma gandesc ... ma gandesc".
La doua zile dupa ce i-am propus lui James aceasta alege-
re hobsoniana, in urma unui telefon nocturn de la mama sa,
James s-a decis sa-i sune pe tatal ~i pe matu~ile lui. Bineinte-
les, telefoaneleei terorizante au incetat dintr-o data. De atunci,
mama lui suna cel mai adesea duminica dupa-amiaza iar vo-
cea ei este intotdeauna de un calm de-a dreptul miraculos.
De la mama la iubita
James a inceput terapia pentru ca se temea ca-~iva pierde
prietena (ca urmare a repulsiei ~i abandonului acesteia) ~i
mama (caurmare a sinuciderii)~iva ajunge sa traiascade unul
singur. Una dintre problemele lui era ca incercase sa se sepa-
re de mama lui prin intermediul unui comportament compul-
siv.Travestirea~i,mult mai important, faptul ca acest compor-
tament era tinut in secret reprezentau mica oaza a lui James
in care acesta se simtea el insu~i ~ipe care 0 delimitase inca
din copili'irie pentru a se feri sa fie complet absorbit de 0
mama exagerat de posesiva. EI nu reu~ise sa-~idezvolte nici-
odata 0 identitate proprie, 0 personalitate autentica, sa fie el
insu~i, unie ~i diferit de mama lui.
Cand James era mic, nu avea voie sa-~i aleaga singur ju-
cariile, hainele, prietenii ~inici macar mancarurile favorite.
Mama lui facea totul in locul sau, bineinteles, in numele
dragostei ce i-o purta. James a pus nevoia mamei lui de a
simti ca cineva are nevoie de ea mai presus de nevoia lui
Mumia de la masa din sufragerie 313
de autonomie, de libertate dealegere, de spatiu ~i de inti-
mitate. Rareori avea ocazia sa-~i sustina punctul de vedere,
motiv pentru care vocea lui nu s-a dezvoltat. Nu avea un
taUisau ni~te rude carora sa se planga sau cu care sa se in-
teleaga tara ~tirea mamei lui. Travestirea il proteja de ase-
menea de temerile sale incestuoase, deoarece mama lui nu
ar fi niciodata interesata sexual de cineva care poarta hai-
ne de femeie.
Fara 0 voce clara sau 0 identitate proprie, James a avut,
a~a cum era de a~teptat, dificultati serioase dupa ce prietena
lui s-a mutat la el. Pasivitatea sa, dependenta ~i teama de a
fi abandonat, precum ~i incapacitatea de a-~i controla emo-
tiile, frica de intruziune ~iposesivitate care I-au terorizat de-a
lungul copilariei sale au reaparut 0 data cu Jennie. EI a ince-
put sa se abandoneze lui Jennie, exact a~a cum facuse cu
mama lui. Daca credeti ca acestea sunt simple speculatii din
partea mea, atunci poate ar trebui sa aduc ni~te dovezi mult
mai clare in sprijinul acestei ipoteze: James a incetat sa se mai
travesteasd imediat ce s-a mutat din casa mamei lui dar a
reinceput sa fad acest lucru la 0 luna dupa ce Jennie a venit
sa locuiasca cu el.
Acum, ca reu~isemsa punem capat telefoanelor mamei lui,
urmatorul pas era sa lucram la relatia lui cu Jennie. Intr-o zi
I-am intrebat ce il deranjeaza cel mai mult la prietena lui.
"Furia ei ma sperie", a marturisit ru~inat James. "Jennie se
infurie dlnd nu facceea ce vrea ea. Daca eu vreau pe~tecu pai-
ne alba, iar ea crede di painea integrala este mai sanatoasa,
trebuie sa mananc paine.integrala chiar dad mi se face rau."
"Ce s-ar intampla daca te-ai incapatana sa mananci paine
alba?"
"Jenniear deveni pisaloaga."
);;i ce e atat de groaznic in asta?"
"Totul.In primul rand, nu-mi plac confruntarile. In al doi-
lea rand, cand Jennie se enerveaza, nu-i trece a~a u~or,iar asta
ma face sa sufar ~iin cele din urma sunt nevoit sa fac ce vrea
ea. In plus, mi-e teama ca daca sta prea mult suparata 0 sa ma
paraseasca."

Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Dadi nu reu~e~ti sa te impui in privinta unor lucruri ma-
runte cum ar fi painea alba, ma intreb ce vei face cand vor apa-
rea discutii legate de cariera, bani, sex, copii?"
"Pai din cauza asta am venit aici. Vezi, eu sunt un tip foar-
te tolerant, a~a di nu ma deranjeaza daca Jennie este mai in-
capatanata decat mine in privinta unor lucruri. De cele mai
multe ori, cand avem discutii in contradictoriu, eu sunt cel
care cedeaza ~i nu-i port pidi pentru asta. Dar ea ma sperie
atunci cand nu obtine ce vrea." Pentru un moment, James a
cazut pe ganduri, apoi a ad au gat: In multe privinte, Jennie
seaman a cu mama mea."
De~i un psihanalist ar fi aplaudat in acest moment, ca te-
rapeut strategic eram mult mai interesat sa-l ajut pe James sa
schimbe pattern-ul decat numai sa generez aceasta intelegere.
L-am pus sa se confrunte cu ideea di el nu se temea de fapt
de furia lui Jennie ci de istericalele ei dramatice. Faptul di el
ceda in favoarea ei de fiecare data nu era decat un mod de a
o "rasplati" pentru comportamentul ei care se dovedea astfel
un mijloc eficace de a obtine ceea ce voia.
James a explicat di de fapt nu era yorba di cedeaza in fa-
voarea ei ci mai degraba di ii respecta sentimentele. Dar ade-
varul era ca se temea di dad nu cedeaza ea 11va parasi.
Ne-am invartit in jurul acestei probleme pana cand in cele din
urma el a recunoscut di i-ar placea ca uneori sa poata sa faca
cum vrea el ~i, de asemenea, sa nu mai sufere atat de mult
pentru faptul di face intotdeauna cum spune Jennie.
"Apoi, trebuie sa-ti sustii punctul de vedere", i-am spus eu
precum un antrenor care i~i incurajeaza atletul. "Trebuie sa-ti
pastrezi pozitia ~i sa negociezi. Exact ca la arbitrajul obligato-
riu, cand cele doua parti aflate in conflict sunt obligate sa ne-
gocieze pana cand ajung la 0 intelegere convenabila pentru
fiecare dintre ele."
A~a cum era de a9teptat, in urmatoarele saptamani, certu-
rile lor s-au intetit. James avea acum 0 atitudine mult mai fer-
ma, pe care Jennie nu prea 0 aprecia. Acest lucru I-a speriat
foarte mult pe James diruia ii era tot timpul teama di Jennie
11va parasi dad nu va face cum vrea ea.
Mumia de la mas a din sufragerie 315
, mire
Mireasa si
James m-a intrebat dad ar putea sa 0 adudi pe Jennie la
una din ~edinte, pentru ca certurile lor se inrautatisera ~iii era
teama ca in curand 11va parasi. Am acceptat imediat, nerab-
dator sa lucrez cu amandoi, fie ~i numai pentru 0 singura ~e-
dinta.
Cand Jennie a venit la birou, am constatat, fara surprindere,
ca era mult mai calda?i mai prietenoasa decat spusese James.
Am invitat-o sa imi spuna versiunea ei cu privire la relatia cu Ja-
mes ?i care credea ea ca este cea mai mare problema a lor.
"El este prea pasiv", aspus Jennie. "Cedeaza prea u~or ~i
nu-mi spune ce vrea. Uneori imi propun sa a?tept sa aiba el
initiativa. $i apoi a~tept ~i a~tept, pana nu mai pot, iar in cele
din urma, disperata, 1i sugerez eu ce sa faca."
"Ma surprinde foarte mult sa aud asta", am spus eu, hota-
randu-ma sa fiu foarte direct pentru ca nu aveam prea mult
timp la dispozitie. ,,James imi spune ca de cele mai multe ori
te porti autoritar ~i ca intotdeauna trebuie sa fadi a~a cum spui
tu. El mai spune ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei faci crize
de isterie."
,,$tiu", a spus ea zambind. ,,$i mie imi spune acela?i lucru.
Dar nu sunt autoritara. De obicei, a?tept pana cand James se
decide sa vina cu 0 idee. Cand nu face acest lucru ma simt
frustrata. Iar cand nu pot sa mai a?tept, vin eu cu 0 propune-
re pentru di mi-e teama ca daca-l mai a?tept 0 sa ajungem sa
nu faeem nimic. Reactionez mai mult din disperare deceit din
alte motive. Nici nu va inchipuiti d'tti bani cheltuim pe bilete-
Ie de avion, pentru di atunci cand in sfar?it el se hotara9te ce
vrea, biletele sunt de doua ori mai scumpe deceit ar fi fost daca
Ie-am fi cumparat cu doua sau trei luni mai devreme."
"Dar ce parere ai despre furia ta?" a intervenit James. Eram
mandru vazandu-l cum incearca sa-9i sustina punctul de ve-
dere.
Jennie s-a intors ditre el pentru a-linfrunta.
"Dadi sunt furioasa uneori este din cauza a ceea ce fad tu
cand e?ti suparat pe mine. In loc sa-mi spui ea e9ti nervos sau
316 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
necajit, te retragi in tine 9i nu mai vorbe9ti. Uneori nu ma bagi
in seama zile intregi. Atunci ma simt atiit de singura 9i de res-
pinsa incat explodez. Ceea ce tu nume~ti istericale sunt de fapt
aceste izbucniri ale mele."
Am incheiat intalnirea noastra, negociind 0 intelegere prin
care James a fost de acord sa-~i spuna mai des punctul de ve-
dere, iar Jennie sa-i spuna mult mai explicit ceea ce simte. In
esenta, planul era ca cei doi sa nu mai fuga unul de celalalt
atunci cand se simteau raniti.
Bineinteles ca relatia lor s-a schimbat rapid, 0 data ce Ja-
mes a inceput sa vorbeasca mai mult iar Jennie a inceput sa
asculte. Cateva luni mai tarziu, dupa ce s-a terminat terapia,
James m-a sunat sa-mi spuna care mai era situatia. Era foarte
bucuros 9i a tinut sa-mi spuna ca s-a cas at or it de curand cu
Jennie. Cum era de a~teptat, mama lui refuzase sa vina la nun-
ta. ;>iau fost doua ceremonii: una oficiala la care Jennie a pur-
tat rochie de mireasa iar James frac, ~i una privata, organiza-
ta la ei in apartament 9i la care mireasa a purtat fracul iar mi-
rele rochia.
Reflectand asupra cazului
Dupa ce Bergman ne-a spus aceasta intamplare, am fost
foarte curi09i sa aflam ce anume facea ca acest pacient sa fie
atat de memorabil pentru el. La urma urmei, travestirea era
un lucru destul de obi~nuit in New York, 9i chiar 9i acea va-
ria tie incluzand legatul strans de scaun.
- Cred ca este yorba de faptul ca amandoi eram muzi-
cieni, a spus Bergman. Desigur, el era un artist talentat care
canta in orchestra, iar eu sunt un pianist care canta jazz la
nunti ~i la Bar-Mitzvah. Dar, intr-un fel, am simtit ca exista 0
legatura muzicala intre mine 9i acest individ.
Bergman ne-a spus ~i ca ii place stilul direct ~i concis al
conversatiei newyorkezilor. Ii trezea imaginea a doi cantareti
de jazz care se completeaza unul pe celalalt anticipand fieca-
re partitura celuilalt.
Mumia de la mas a din sufragerie 317
- In plus, a mentionat Bergman, am simtit multa simpa-
tie fata de pasivitatea acestui individ. La randul meu am fost
un tip foarte pasiv ~i am avut, de asemenea, 0 mama din cale
afara de autoritara ~i agresiva, motiv pentru care, ani la rand,
nu am reu~it sa am propriile mele opinii. Drept urmare, atunci
cand ma uitam la acest pacient ma vedeam cumva pe mine,
a~a cum eram cu ani in urma. In felul acesta am devenit foar-
te interesat sa-l invat sa-~i sustina propriile opinii. Eram con-
vins ca lipsa lui de voce era principala cauza a neputintei de
a se impune.
De asemenea, Bergman a fost interesat sa lucreze cu acest
pacient pentru ca nu mai lucrase niciodata cu travestiti.
- Am preferat sa abordez comportamentullui intr-un
mod integrativ, evitiind sa-l iau drept 0 tulburare de identita-
te, caz in care s-ar fi dovedit foarte greu de tratat.
Ceea ce vrea sa spuna Bergman este ca in loc sa-l conside-
re pe pacientul sau drept un pervers sexual, un individ cu tul-
burari de identitate sexuala, el a preferat sa conceapa aceasta
problema drept 0 functie a relatiilor lui cu mama ~i cu priete-
na lui. Bergman ~i-a dat seama ca lucrurile stau astfel, in mo-
mentul in care a aflat ca James a inceput sa se travesteasca din
nou dupa ce prietena lui s-a mutat cu el.
De asemenea, Bergman sustine di el nu i-a recomandat cu
adevarat pacientului sau sa aiba 0 relatie incestuoasa cu mama
lui, chiar daca in acel moment parea cea mai eficienta strate-
gie de care dispunea. De fapt, la momentul acela el ~i-a dat
seama ca nu putea sa-l convinga pe James sa-i urmeze sfatul
terapeutic 9i sa-i sune pe tatal ~ipe matu9ile lui sa Ie ceara aju-
torul. Astfel a fost nevoit sa gaseasca 0 metoda de a-I provo-
ca pe acesta sa treaca la fapte.
- Consider ca sunt un terapeut atent ~i responsabil, a spus
Bergman. Acest caz a fost insa de 0 asemenea factura incat am
fost nevoit sa concep 0 strategie mai neobi9nuita.
Facand aluzie la cartea sa, Pescuind baracuda, Bergman a ex-
plicat ca din cauza ca acest pacient nu era dispus sa actione-
ze intr-un mod care ar fi calmat problemele din familia sa, a
fost nevoie de 0 interventie pe masura drarnatismului situ a-
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

tiei prezentate de el. Era necesar sa-i faca 0 recomandare oa-

recum ~ocanta dar pe masura situatiei pentru a-I face sa reac- CAPITOLUL DouAzECI ~I TREI
tioneze. Din fericire, aceasta a functionat, iar pacientul a fast
capabil sa faca alegerea potrivita referitoare la schimbarea David Scharff
comportamentullui.
Pentru ca James s-a mutat din New York, Bergman nu I-a
mai vazut de foarte multi ani. Din cand in cand ei vorbesc la
telefon, astfel ca Bergman a aflat ca el ~i Jennie sunt ~i acum
casatoriti ~i au 0 familie.
Revenind u-si,
din amintirile regasite

!.D principalii teoreticieni ai Terapiei relafiilor obiectua-

avid Scharff, revizuire
Ie. Aceasta psihiatru contemporana
?i psihanalist, este unul dintre
a psihanalizei
pune in evidenfa ata?amentele ?i legaturile emofionale care sedez-
volta intre indivizi, in special intre cei care provin din aceea?ifami-
lie. Folosindu-se de dinamica transferului ?i contratransferului -
adica de acele aspecte autentice (ii proiectate ale relafiei terapeutice
- Scharff este interesat sa-i ajute pe oameni sa se elibereze de mo-
dalitafile disfuncfionale ad&nc inradacinate in care intra in relafii
cu ceilalfi.
David este autor, coautor ?i editor a cincisprezece carfi. Printre
acestea se numara (ii cele pe care le-a scris impreunii cu sofia lui, Jill
Savege Scharff: Object Relations Individual Therapy (Terapia
individuala a relatiilor obiectuale); Object Relations Couples
Therapy (Terapia de cuplu a relatiilor obiectuale); Object Re-
lations Family Therapy (Terapia de familie a relatiilor obiec-
tuale); The Primer of Object Relations Therapy (Abecedarul
terapiei relatiilor obiectuale) ?i, cea mai recenta, Tuning the The-
rapeutic Instrument: Affective Learning of Psychotherapy
(Acordand instrumentul terapeutic: Invatarea afectiva a psi-
hoterapiei).
Scharff este director al Institutului Internafional de Terapie a Re-
lafiilor Obiectuale, profesor clinic de psihiatrie la Universitatea Geor-
 320 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
get awn ~i la Universitatea pentru Serviciile de Siiniitate ~i cercetii-
tor la Institutul de Psihanalizii din Washington D.C.
*
* *
Acest caz i-a dat lui Scharff sentimentul ca I-a invatat
aproape tot ceea ce ~tie. El implica acel gen de familie care ar
putea invata pe arice terapeut mai tot ceea ce vrea sa ~tie. A~a
cum se obi~nuie~te in terapia psihanalitica de durata in care
sunt abordate atat substraturile cele mai profunde cat ~i simp-
tomele prezente, Scharff a lucrat cu aceasta familie timp de doi
ani ~ijumatate. $i cum era de a~teptat de la un asemenea tra-
tament foarte lung ~i care are pretentia ca merge pana in pro-
funzimi, cazul de fata s-a remarcat prin complexitatea ?i va-
rietatea problemelor care au fost puse in discutie.
Exista cateva motive pentru care acest caz este considerat
de Scharff ca fiind cel mai remarcabil din intreaga sa cariera.
Desigur, familia era cu probleme, dar acest lucru nu este in sine
principalul motiv. Ceea ce I-a impresionat cel mai mult a fost
cat de deschi?i ~i de fermi s-au dovedit membrii acestei fami-
lii in decizia lor de a urma neabatut aceasta terapie care a du-
rat aproape trei ani. Parintii erau deosebit de comw1icativi, dar
~i copiii erau de 0 expresivitate captivanta - atat verbala cat
?i comportamentala. (Folosirea jocurilor copiilor este unul din-
tre aspectele remarcabile ale modului in care Scharff aplica te-
rapia relatiilor obiectuale in cazul familiilor.) Aceasta familie
avea 0 lista atat de lunga de probleme individuale ~i comune
care cu siguranta ar fi pus pe fuga pe oricine s-ar fi apucat sa
Ie enumere ?i, cu toate acestea, era incredibil de hotarata sa faca
tot ceea ce era necesar pentru a imbunatati functionarea ei.
Scharff nu a putut sa decida niciodata daca acesta a fost
sau nu un caz dificil. De?i simptomele membrilor familiei pa-
reau netratabile iar comportamentullor era deosebit de difi-
cil, ei s-au straduit din rasputeri sa fie cat mai cooperanti.
Scharff era insa sigur de un lucru: in cariera lui nu au existat
Mumia de la masa din sufragerie 321
clienti care sa-l invete mai multe lucruri despre cum se face
terapia ~i despre ce anume face ca terapia sa reu~easca.
Patru minute e prea mult
Scharff lucra intr-un spital arondat universitatii. Aici el fa-
cea ?edinte demonstrative pentru psihiatrii rezidenti ?i pen-
tru alti membri ai personalului. Unul dintre cuplurile care s-au
oferit voluntar pentru a fi intervievati la una dintre aceste ?e-
dinte erau un sot ?i 0 sotie, Lars ?i Velia.
La prima impresie, ei pareau extrem de diferiti. Velia era
emotiva, dinamica ?i expresiva. Avea un stil de a vorbi ?i de a
gesticula foarte teatral. Lars era mai degraba tacut ~i retras.
- Ei bine, a inceput Scharff interviul, de ce ati venit la ?e-
dinta de astazi?
- Nu sunt sigura, a spus Velia, dupa care a chicotit. Cred
ca problema e ca urasc sexul.
- Ura?ti sexul? a indemnat-o Scharff.
- Da, a raspuns ea, apoi s-a adresat sotului ei. Asta e, nu-i
a?a?
Lars a incuviintat din cap.
- Asta este ?i parerea ta, ca problema voastra este ca Ve-
lia ura?te sexul? a lncercat Scharff sa clarifice lucrurile.
El voia nu numai sa obtina de la Lars punctullui de vede-
re cu privire la situatia lor, dar ?i sa Ie arate medicilor ~i stu-
dentilor prezenti dit de important este sa lucrezi cu ambii par-
teneri.
- Mda, a aprobat Lars zambind ru?inat. Cam asta e. A ur-
mat 0 pauza, dupa care Lars a adaugat: Mai e ?i faptul ca su-
far de ejaculare prematura.
- Cat timp rezi?ti pana la ejaculare?
- Doua sau trei minute, a spus el.
- Prin urmare, a spus Scharff, acesta este motivul pentru
care Velia ura?te sexul? La urma urmei, dit de bine poate sa
fie dad tu ejaculezi inainte ca ea sa aiba vreo placere?
322 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Nu, nu, a protestat Lars. E adevarat ca ma tin doar trei
minute dar patru minute este prea mult pentru ea.
Toti trei au izbucnit in ras stabilind asHel 0 relatie care le-a
permis apoi sa treaca u?or la urmatoarea parte a interviului ill
care Scharff a solicitat eateva informatii despre fami1iile din
care proveneau cei doi.
Medinl familial
Velia provenea dintr-o familie disfunctionala in care pa-
rintii aveau un limbaj agresiv iar copiii practicau un fel de
harjoneala sexuala. Ea nu a avut retineri sa povesteasca de-
spre atmosfera traumatizanta in care crescuse ?i despre difi-
cultatile ?i suferintele pe care Ie avusese de mfruntat din par-
tea unor parinti atilt de imprevizibili, neglijenti ?i abuzivi.
Cand i-a venit randul, Lars a declarat ca nu-?i aduce amin-
te de nimic din copilaria lui.
- Totul s-a intamplat cu multi ani in urma, a spus el dand
din umeri pentru a arata ca nu-i pasa.
Oricat de mult a incercat Scharff sa-l preseze, Lars sustinea
ca totul era ill ceata. Fara illdoiala ca acesta era un subiect de-
spre care nu putea sau nu voia sa vorbeasca.
- Poveste?te-mi des pre parintii tai, I-a mtrebat Scharff.
- S-au descurcat destul de bine, presupun.
- A?adar, nici 0 problema?
- Ei... Lars ezita, gi'mdindu-se daca sa continue sau nu.
Apoi, pe un ton foarte degajat, el a spus: Odata, tatal meu a
fost arestat.
- Cati ani aveai dlnd s-a mtamplat asta?
- Eram la liceu. Aveam ?aptesprezece ani. Mi-am adus
aminte de asta pentru ca atunci tocmai incepusem ultimul an
de liceu.
- $i pentru ce a fost ares tat tatal tau?
- Acosta barbati.
- Acosta barbati? Stai putin. Scharff credea ca vorbeau de-
spre tatal lui nu despre mama. Sau poate ca el se referea 1a un
alt fel de infractiune.
Mumia de la masa din sufragerie 323
- Nu mteleg ce vrei sa spui, a spus Scharff.
- El a fost arestat pentru seductii homosexuale. $tii, cand
agati un tip la toaleta barbatilor. A stat la inchisoare cateva
luni.
- A?adar, tatal tau a fost la mchisoare?
- Mda, dar acesta a fost singurul incident. In rest, parin-
tii mei s-au descurcat bine. Am fost 0 familie fericita ... ma rag,
parintii mei s-au despartit dupa ce tatal meu s-a intors de la
mchisoare.
- Cand a ie?it, tatal tau era tot homosexual?
- 0, da, a raspuns Lars m stilullui laconic. De atunci a ra-
mas homosexual. Acum traie?te cu un barbat.
In continuare, Scharff s-a mtors la discutia de la mceputul
?edintei - urmand ca mai tarziu sa reia discutia despre fami-
liile lor.
- In afara c;leproblemele sexuale pe care amandoi le-ati
mentionat, mai sunt ?i altele pe care ati dori sa Ie rezolvati?
- Poate cu copiii, a spus simplu Lars.
- Atunci spuneti-mi ce prob1eme aveti cu copiii.
Lars ?i Velia aveau trei copii, de ~apte, cinci ?i respectiv trei
ani. Cel mijlociu, Sven, merge a la gradinita ?i era unul dintre
copiii problema de acolo. Din cele povestite de Lars ~i Velia,
Scharff ?i-a dat seama ca baiatul era probabil hiperactiv ?i cu
un oarecare deficit de atentie.
Vazand ca se apropiau de sfar~itul mtalnirii, Scharff i-a m-
trebat pe cei doi daca vor sa-?i aduca copiii la urmatoarea ?e-
dinta pentru a face 0 evaluare a mtregii familii. Ei au accep-
tat, dupa care au fixat 0 data pentru urmatoarea mtalnire care
urma sa aiM loc in biroullui Scharff ?i nu m public.
E timpul pentru joadi
Familia s-a instalat in birou, Lars ?i Velia stateau pe cana-
pea, iar copiii se jucau pe podea. Cei mai mari dintre copii
erau baieti - Sven, a?a-numitul copil problema, care avea
cinci ani, ?i Eric, de ~apte ani, un baiat vorbaret dar cuminte
care a venit echipat cu tot felul de luptatori de jucarie. Cel mai
324 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
mic, Tiffany, era 0 fetita de trei ani, absolut adorabila, ilnbra-
cata cu 0 rochita roz, pentru ocazie.
In scurt timp, Scharff a constatat ca Sven avea probabil tul-
burari de hiperactivitate ~i deficit de atentie (AOHO - THOA).
Baiatul nu putea sa stea intr-un loc mai mult de dHeva minu-
te. El i~i intrerupea m permanenta fratii - pe Tiffany, care con-
struia lini~tita un joc lego ~i pe Eric, care se juca cu luptatorii
lui, impartindu-i in tabere adverse, cei buni ~i cei rai, ~i avfu1d
bineinteles grija sa ca~tige cei buni.
Scharff a aflat de asemenea de la parintii lui Sven ca, pe
langa problemele legate de atentie, acesta facea pe el noaptea
iar uneori ei erau nevoiti sa-i schimbe pantalonii ~i in timpul
zilei.
In vreme ce copiii erau ocupati cu jucariile lor favorite, pa-
rintii au continuat sa vorbeasca despre problemele lor.
- Ceea ce ne ingrijoreaza cel mai mult este relatia noastra
conjugala, a conchis Velia, alegandu-~i cuvintele cu grija pen-
tru ca erau de fata copiii. Uneori, cand James se arata intere-
sat, imi ies pur ~i simplu din minti ~isimt nevoia sa 0 fac ime-
diat.
- Oar copiii nu vad? a intrebat Scharff. Ce inteleg ei din
asta?
- Ei vad doar ca ne ducem in dormitor ~i ca ie~im apoi ca
furtuna, certandu-ne ingrozitor.
Tiffany ~i Sven se jucau impreuna in mijlocul camerei.
lmediat ce Velia a pomenit de furia la care dadea na~tere re-
latia lor sexuala, Tiffany s-a uitat la 0 ma~ina de pompieri
de jucarie pe care a inceput sa 0 plimbe in directia unei mici
cladiri in forma de tunel pe care 0 construise din piese de
lego, introducand-o in ea ?i scotand-o de mai multe ori.
Scharff a fost uimit de cat de mult se asemana aceasta mi~-
care cu actul sexual. El s-a uitat la camera video care inre-
gistra ~edinta, rugandu-se sa fi filmat aceasta imagine im-
presionanta. Nu mai vazuse pana atunci 0 reprezentare sim-
bolica atat de dramatica a felului in care jocul unui copil re-
produce povestea parintilor. lar aceasta fetita nu avea decM
trei ani ?i jumatate!
Mumia de la mas a din sufragerie 325
Scharff a aratat catre ma?ina pe care Tiffany 0 mi?ca cu ne-
pasare de-a lungul tunelului daramfu1du-l in cele din urma ?i
a intrebat-o pe Velia:
- A?a arata lucrurile pentru tine? E ca ~i cum te-ar sfa.?ia?
- Exact! a ras ea.
Lars a ras ?i ella randullui. Copiii s-au oprit pentru un
moment apoi au mceput sa initieze jocuri noi. Sven s-a apu-
cat sa construiasca blocuri pe care le darama apoi, impra~ti-
ind piesele ~i ma~inile pe tot covorul. Eric s-a a?ezat la 0 mas a
~i a inceput sa deseneze 0 scena dintr-un razboi intergalactic.
El i-a explicat lui Scharff ca luptatorii rai atacau nava mamei
lui.
- Or s-o distruga? a intrebat Scharff.
- Nu ~tiu deocamdata, a raspuns Eric desenand m conti-
nuare.
Oar cel mai puternic a reactionat micuta Tiffany. In mo-
mentul in care mama ei a inceput sa rada de observatia pe
care 0 facuse Scharff, Tiffany a luat din jucariile oferite de
Scharff cea mai mare papu~a-bebelu? pe care a pus-o peste
cea mai mica, aceasta intamplandu-se sa fie un tata de juca-
rie. Arata de parca 0 fata uria~a i?i turtea tatal intinzandu-se
peste el.
Scharff s-a uitat la Lars care statea necajit cu capul in maini
ca ?i cum acest lucru i s-ar fi intamplat lui, ca ?i cum el ar fi
fost cel care era turtit. In felul acesta, Lars ?i Velia au putut sa
faca imediat legatura. Ei au facut haz de felul in care joaca co-
piilor lor reproducea problemele lor.
Catre sfar?itul acelei ?edinte, Velia ~i Lars vorbeau despre
cele mai frecvente certuri ale lor. Ei au fost intrerupti de Sven,
care a inceput sa faca galagie ~i sa alerge de la un capat la al-
tul al camerei lovind scaunele in drumullui. Era fara indoia-
la foarte agitat, in ciuda faptului ca parintii lui erau calmi ?i
vorbeau despre certurile lor intr-o maniera foarte civilizata.
Scharff a fost din nou ~ocat de cat de bine parea sa fie conec-
tat baiatulla problemele parintilor ~i de felul in care acesta
incepuse sa Ie reproduca simbolic de parca ar fi fost menite
pentru a?a ceva.
 326 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Privind Inapoi
Scharff a prescris un tratament experimental cu Ritalin,
care initial a parut sa-l ajute pe Sven, baietelul hiperactiv, sa-~i
controleze intr-o oarecare masura comportamentul impulsiv,
dar chiar ~i dupa ce a fost dat in grija unui coleg specializat in
terapia copiilor, Sven nu a reacjionat bine la psihoterapia in-
dividuala. Intr-un fel, el repeta experienta tatalui lui, care nici
el nu parea sa raspunda la terapie. In cea mai mare parte a
timpului, Lars ramanea pasiv ~i fara grai, lasand-o pe sojia lui
sa vorbeasca pentru amandoi. EI nu parea sa caute sa faca pro-
bleme, din contra, i~i dadea toata silinja sa coopereze - dar
se pare ca era pur ~i simplu incapabil sa exprime in cuvinte
ceea ce gandea sau simtea. Probabil ca avea 0 deficienta in ce
prive~te capacitatea de intelegere.
Spre deosebire de sojul ei, Velia, care avea probleme mai
grave decat toti ceilalti membri ai familiei, raspundea cel mai
bine la terapie. In trecut ea avusese probleme de sanatate men-
tala care pareau sa fi aparut pe fondul unar tulburari de per-
sonalitate contradictorii - ea pendula intre 0 atitudine coo-
peranta, protectoare ~i una manipulatoare ~i autodistructiva.
De~i cel mai adesea parea vesela ~i glumeata, in realitate ea
ascundea foarte multa furie ~i vulnerabilitate. Velia incepuse
sa faca tratament cu un alt psihiatru care lucra cu ea indivi-
dual in psihoterapie intensiva. In cursul acestei terapii, a fost
nevoie sa fie internata de doua ori pentru perioade scurte de
timp din cauza depresiei ~i a unor episoade disociative seve-
re - momente in care ea pierdea contactul cu realitatea ~i se
retragea in sine incercand sa se protejeze in felul acesta.
Un an mai tarziu familia a venit din nou la Scharff pentru
o consultatie. De data aceasta, Scharff a stabilit ca ~edintele sa
aiba loc de doua ori pe saptamana, 0 data cu toti membrii,
pentru terapie de familie, ~i 0 data doar cu cei doi soti pentru
terapie sexuala. Relatia intima a cuplului nu se imbunatatise
de~i terapia individuala trezise in Velia dorintele sexuale. Tif-
fany avea acum aproape cinci ani, era la fel de adorabila ca la
prima ~edinta, numai ca de data aceasta purta 0 rochita care
Mumia de la masa din sufragerie 327
parea cumva prea scurta pentru ea. Inca de cand 0 vazuse
pentru prima data Scharff a remarcat ca infati~area ~i compor-
tamentul ei aveau ceva sexual in ele. Uneori parea aproape se-
ducatoare, in special in felul in'care Ie raspundea fratilor, ta-
talui ei ~i lui Scharff.
Sven arata mai rau ca niciodata. De~i reactionase destul de
bine la medicamentele care ii fusesera pres crise, comporta-
mentullui necontrolat era ~i mai agresiv decat inainte ~i con-
tinua sa faca pe el. Eric, baiatul cel mare, atat de plin de ener-
l?ie ultima data cand il vazuse Scharff, parea deprimat acum,
Inainte, Eric inscena sau desena razboaie in care binele trium-
fa asupra raului. Acum Scharff a observat 0 parte mai tene-
broasa a scenariului: tipii rai ca~tigau intotdeauna. ~i acesta
era cea mai sanatoasa persoana din familie!
Scharff crezuse ca poate sa inteleaga cum aparuse aceasta
situatie rand, la 0 ~edinta de familie care a avut loc cateva sap-
tamani mai hlrziu, el a fost martor la urmatoarea scena. Sven
tocmai se calmase pentru moment ~i se juca lini~tit, cand Eric
i-a luat jucaria ~i a pus-o intr-un loc unde el nu putea sa ajun-
ga. Acest lucru I-a infuriat pe Sven care a inceput sa tipe ~i sa
loveasca peretele, alergand apoi dupa fratele lui pentru a-~i
lua jucaria inapoi.
- Incetati imediat! a strigat Velia la cei doi baieti, cu 0 fu-
rie nestapanita. Acum ati stricat totuI! Nu puteti sa stati cu-
minti nici maCaI' un minut? De ce trebuie sa va purtati in fe-
lul acesta? Noi incercam sa facem ceva aici, iar voi stricaji to-
tuI! Eric, 0 sa ajungi exact ca bunicul tau!
Sven s-a intors inapoi la jocullui, dar Eric arata absolut de-
vastat din. cauza ca fusese ocarat. Izbucnirea mamei lui fuse-
se nea~teptata ~i plina de rautate ~i,mai mult decat atat, aceas-
ta parea sa fie 0 scena destul de obi~nuita in familia lor. In
timpul exploziei, Lars a stat cu capul in maini a~a cum facu-
se cu un an inainte cand Tiffany se juca cu bebelu~ul ~i tatal
de jucarie pe care Ie pusese unul peste altul. Invulnerabilita-
tea ei, Velia vazuse in "baiatul ei bun", Eric, imaginea tatalui
ei abuziv, iar spaima ei se transformase intr-o cearta violenta
care I-a facut pe Eric sa suporte din partea mamei lui acela~i
328 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
comportament la care aceasta fusese la randul ei supusa i"i
pentru care il urase at~Hde mult pe taHil ei. Lars a fost com-
plet neajutorat. El nu a schitat nici un gest pentru a mcerca sa-l
apere pe Eric (sau pe sine msui"i), ai"acum probabil facuse i"i
fata de tatallui cand era copil.
Scharff i"tia ca era martorul unui mic episod din procesul
de transmitere a abuzului de la 0 generatie la alta. El a fost ca-
pabil sa explice familiei ca 0 cearta obii"nuita de familie fuse-
se inteleasa grei"it in lumina unor traume anterioare. In £elul
acesta el i-a oferit lui Eric un mijloc de protectie, Veliei, mte-
legerea necesara iar lui Lars, un nou model de a fi tata.
Amintiri regasite
Progresul cu cei doi soti era foarte, foarte lent. Ei au mce-
put sa fadi eforturi serioase pentru a-i"irezolva problemele se-
xu ale; m cele din urma Lars a llwatat sa-i"i amane orgasmul,
iar Veliei a inceput sa-i placa sa faca sex. Ei au continuat de
asemenea sa exploreze mai m amanunt trecutul familiilor lor,
dlutand indicii pentru a-i"iexplica 0 parte din problemele lor
curente.
- Am vorbit cu sora mea saptamana aceasta, a relatat Ve-
lia la una din i"edinte, i"imi-a spus ca tatal nostru ne batea tot
timpul. E ciudat, pentru ca nu mi-a venit m minte niciodata
lucrul asta, dar sunt sigura ca ai"aa fost, iar acum am mceput
sa-mi reamintesc unele aspecte legate de asta.
- Este 0 descoperire foarte importanta, a observat Scharff.
Ai vorbit cu Lars despre asta m cursul saptamanii?
In timp ce mtreba acest lucru, el s-a uitat la Lars.
- Da, a raspuns el. $i m timp ce imi povestea despre lu-
crurile astea, dintr-o data, mi-am adus i"ieu aminte de ceva.
- Despre ce este yorba? I-a intrebat Scharff cu blandete.
Nu voia sa-l intimideze pentru ca. Lars avea mtotdeauna
dificultati sa vorbeasca. despre trecutullui.
Lars a mceput sa-i"i ridice mainile ca.tre fata, fiind pe punc-
tul de a lua din nou acea infatii"are chinuita, turtita.
Mumia de la masa din sufragerie 329
- Imi aduc aminte ca odata l~am mtrebat pe tatal meu de-
spre sex, cum se face i"i,ma rog, tot ce tine de asta.
Scharff a ai"teptat, sperand ca. Lars 0 sa continue far a a fi
nevoie sa fie impins de la spate.
- Atunci tatal meu mi-a spus: Bine, iti arat. $i i"i-abagat
penisul m anusul meu, a spus Lars, uitandu-se in jos pentru a
evita privirile sotiei sau ale terapeutului. Apoi a adaugat: Cred
ca. s-a mtamplat de doua ori. Dupa care a tacut brusc.
- S-ar parea ca.vrei sa mai spui ceva m legatura cu asta,
a spus Scharff sperand sa-l faca sa continue. Raspunsullui
Lars a fost i"imai i"0cant.
- Cred ca dupa aceea a facut-o i"icu fratele meu. Apoi a
tacut pentru un moment dupa care a spus: $tiu ca.a facut-o i"i
cu fratele meu.
Asta era tot ce a putut sa-i"i aduca aminte Lars sau cel pu-
tin tot ce avea sa spuna despre acea mtamplare. El i"i-adat sea-
ma ca.,la urma urmei, parintii lui nu au fost ai"a de fericiti im-
preuna i"ica. tatallui fusese probabil toata viata homosexual.
E1era dispus sa recunoasca acest lucru despre tatallui i"ichiar
abuzul sexual, dar cu to ate acestea mca mai dorea sa aiba 0
oarecare legatura cu el. Tatallui rupsese relatiile cu el i"icu fa-
milia lui, iar acest lucru parea sa-l afecteze m acel moment mai
mult decat orice.
Intuitie
" si observatie
,
Aceste dezvaluiri s-au dovedit 0 oportunitate pentru
munca pe care cei trei 0 face au impreuna. Velia i"iLars au
reui"it sa discute despre unele dintre vechile lor probleme,
personale sau comune. Deoarece amandoi fusesera abuzati
in copilarie, era important ca atentia lor sa se concentreze
asupra a ceea ce li se intampla propriilor lor copii. Era vor-
ba nu numai de problemele lui Sven (care incepuse sa faca.
progrese), ci i"ide comportamentul sexualizat allui Tiffany.
Acesta era de fapt cel mai negru c0i"mar allor care, din pa-
cate, incepuse sa se adevereasca. Ultimullucru pe care i"i-l
330 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
doreau era ca propriii lor copii sa treaca prin ceea ce trecu-
sera ei.
Lars parea ca vede foarte clar ceea ce se inHimpla cu cei-
lalti din familia lui, dar nu reu~ea in nici un chip sa dezvolte
o intelegere profunda a propriilor lui probleme. Pentru Scharff
acest lucru e echivalent cu a fi capabil mai degraba de 0 ob-
servatie exterioara decat de una interioara. Mai precis, unii oa-
meni nu pot sa vada lucrurile a~a cum sunt ele in sine, dar Ie
pot intelege atunci cand Ie observa la alti membri ai familiei.
Pentru oameni ca Lars ~i Sven, acesta este unul dintre marile
avantaje ale terapiei de familie.
Chiar ~i cu aceasta deficienta, Lars a incercat din greu sa
ajute la armonizarea relatiilor dintre membrii familiei sale,
precum ~i la asimilarea de catre ei a trecutului lor. Adeseori
el recuno~tea interpretarile gre~ite pe care Ie Hiceau copiii lui
cu privire la diverse evenimente ~i ii ajuta sa se corecteze.
Aceasta a fost 0 parte a procesului care a permis intregii fa-
milii sa faca progrese majore, astfel ca Lars s-a simtit mai bine
ca sot ~i ca tata. El ~i sotia lui au reu~it sa aiba relatii intime
satisHicatoare. Eric a de venit mai tenace (iar tipii buni au in-
ceput din nou sa ca~tige); Sven a incetat sa mai faca pe el ~i
aduna mult mai bine la ~coala ~i la joaca; in sfar~it, Tiffany
parea sa nu mai aiba nid 0 legatura cu sexualitatea. Numai
Velia nu reu~ise inca sa fad toate lucrurile care se cereau in
situatia ei. A ramas ca i~i va continua eforturile cu ajutorul te-
rapeutului ei individual.
Dupa doi ani ~i jumatate, venise timpul ca terapia sa ia
sfar~it. Se pare ca Eric, baiatul cel mare, a fost cel care a re-
u~it sa exprime cel mai bine ceea ce simteau ei toti in acel
moment. El a desenat un monstru fioros dar nostim in ace-
la~i timp pe care i I-a aratat lui Scharff. Acesta I-a intrebat ce
reprezinta.
- Se nume~te tortura terapeutica, a spus Eric zambind.
Dar mai este un desen allui, pe partea cealalta.
El a intors foaia, unde era desenat acela~i monstru cu ochi
uria~i ~i cu lacrimile ~iroindu-i pe obraji.
- De ce este trist? a intrebat Scharff.
Mumia de la mas a din sufragerie 331
- E trist pentru ca nu poate sa mai vina de acum incolo.
Scharff a fost din nou impresionat de cat de inteligenti pot
sa fie cop iii, reu~ind sa exprime in jocurile lor lucruri despre
care parintii nu sunt in stare sa vorbeasd. Urmand exemplul
lui Eric, intreaga familie ~i-a exprimat tristetea pe care 0 re-
simteau despartindu-se de 0 experienta care ii ajutase foarte
mult.
Urmarea
Opt ani mai tarziu, Velia I-a sunat pe Scharff. L-a intrebat
dad ea ~i familia ei mai pot veni la el inca 0 data doar pentru
a-I pune la curent cu ceea ce se mai intamplase in viata lor de
la ultima ~edinta.
Cand au intrat in birou Scharff a vazut 0 familie complet
schimbata. I-a fost foarte greu sa-~i stapaneasca lacrimile pen-
tru ca aratau atat de diferit, nu numai in ce prive~te infati~a-
rea dar ~i in felul in care evoluasera. Eric tocmai fusese accep-
tat cu bursa la colegiul pe care-l trecuse pe primulloc in lista
de optiuni. Sven nu facuse progrese remarcabile la liceu, dar
se descurca destul de bine ~i parea ca se bucura de viata. Tif-
fany avea acum paisprezece ani ~i era la fel de adorabila. Era
bucuroasa ca luase calificari maxime la toate disciplinele, cu
o singura exceptie pentru care era dezamagita. Dar, inainte de
toate, Scharff era u~urat sa vada ca ea se schimbase in bine.
De-a lungul anilor, el a continuat sa tina legatura cu aceas-
ta familie. Acum Eric este casatorit, iar Tiffany este logodita.
Ei s-au descurcat foarte bine la colegiu, iar acum i~i demarau
carierele profesionale. Sven, baiatul mijlodu, este in armata ~i
se impaca destul de bine cu disciplina militara care il ajuta
sa-~i organizeze viata. Lars se ocupa cu muzica, un lucru pe
care dorea de foarte mult timp sa-l faca. Velia mai are inca mo-
mente de dldere. Ea face in continuare terapie pentru a-~i re-
zolva problemele legate de vulnerabilitatea ei la disociere
atunci cand se aHa sub stres. Munce~te in continuare ~i este
foarte mandra de familia ei.
332 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

Aceasta familie I-a invatat foarte multe lucruri despre fe-

lul in. care oamenii i~i pot reveni dupa ce multa vreme au avut CAPITOLUL DouAzECI $1 PATRU

parte de 0 viata dezastruoasa, le-a reamintit Scharff. Cazul

acesta ne arata foarte clar ca parintii, in ciuda propriilor lor is-
Howard Rosenthal
torii de familie ~i a limitarilor, pot sa coopereze pentru a-~i aju-
ta copiii. Aceasta este 0 familie care, chiar ~i acum, dupa opt-
sprezece ani, inca mai crede ca unul dintre cele mai importan-
te lucruri pe care Ie-au fi:'icutvreodata a fost sa-~i imparta~eas-
ca experientele relationale pe care Ie-au simtit prima data in
Ataeuri de paniea
timpul terapiei ~i sa invete sa se mentina la acest nivel in anii provoeate de gratarele eanalelor,
care au urmat.
parcurile de distrae~ie
~i partidele de sex eu mini~tri

pentru terapeufi, printre care se nU11liira:Before You

dfoward Rosenthal
See Your este autorul
First Client (Inaintectltorva carti
sa-l vezi pe practice
primul
tau client); Favorite Counseling and Therapy Techniques (Con-
siliere preferentiala ~i tehnici de terapie); 51 Therapists Share
Their Most Creative Strategies (51 de terapeuti imparta~esc cele
mai creative strategii ale lor); Favorite Counseling and Thera-
py Homework Assiguments (Consiliere preferentiala ~i terapie
pentru acasa) ~i The Encyclopedia of Counseling (Enciclope-
dia consilierii). De~i este cunoscut in pri11lul rand pentru 11lanua-
lele sale care ofera exercitii ~i tehnici pentru practicieni, Rosenthal
este specializat ~i in tratarea problemelor legate de stres.
Pe lfmga cartile destinate profesioni~tilor, el a 11laiscris 0 serie
de carti de popularizare cum ar fi: Not with My Life I Don't: Pre-
venting Your Suicide and That of Others (Nu cu viata mea:
Cum sa previi propria ta sinucidere ~i a altora) ~i Help Your-
self to Positive Mental Health (Autoserve~te-te cu sanatate
mentala pozitiva).
In prezent el este coordonatorul Programului pentru Servicii
Umanitare, de la Colegiul de stat din St. Louis ~i preda la Univer-
334 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sitatea Webster. ln aWi ardine, Rosenthal poate fi gasit pe Internet
pe un 'website de catre hair stili~tii profesionali care au nevoie de un
specialist In aspectele psihologice legate de 11lunca lor.
* Pe Rosenthal 11deranja foarte tare acest lucru pentru ca de
* *
Inainte de a ne pO\Testidespre cel mai neobi~nuit pacient
al sau, Rosenthal a tinut sa remarce ca cel mai bizar dintre ca-
zurile sale I-a avut ca protagonist pe el insu~i. Mai exact, el a
inHHnit mai tarziu la un pacient de al sau ceva ce experimen-
tase ~i el personal.
Doua simptome ciudate
Pe vremea rand era student, Rosenthal s-a hotarat la un
moment dat sa se aventureze in afara domeniului teoretic in
care era instruit la acea vreme ~i sa urmeze un curs de psih-
analiza. Spre marea lui surpriza, el a constatat ca era foarte
atras de aceasta disciplina care punea accent pe interpretarea
trecutului ~i dezvaluirea dorintelor incon~tiente. Aceasta abor-
dare era in mod evident la antipodul terapiei pe care 0 inva-
tase pana atunci, mult mai orientata catre actiune ~i centrata
asupra prezentului.
Uneori, colegii sai de facultate ii puneau intrebari despre
acest curs.
- Cine preda cursul? I-a intrebat unul dintre ei. Vreun tip
cu barba?
- Nuuu, a raspuns Rosenthal razand. Nu are barba ca
Freud. Nici macar trabuco
- Bine, atunci cum il cheama?
- Stai a~a sa ma gandesc. Ma gandesc. Lasa-ma un minut.
- Te duci de atatea saptamani la cursul acesta ~i nici ma-
car nu ~tii care este numele individului care 11preda.
Rosenthal a incremenit. Ce ciudat! Ii placea foarte mult
cursul ~i il admira in mod deosebit pe profesor. Dar, pe viata
Mumia de la masa din sufragerie 335
lui, nu putea sa-~i aduca aminte de numele instructorului. $i,
mai mult decat atata, nu era prima data cand i se intampla
acest lucru; doar cu cateva zile in urma el incercase dar fara
nici un rezultat sa-~i aduca aminte numele analistului.
obicei avea 0 memorie foarte buna a numelor. Chiar~i in ziua
de azi el poate sa-~i aduca aminte pana ~i numele de domni-
~oara al educatoarei de la gradinita.
Ca ~i cand acest lucru nu l-ar fi lovit suficient, naucindu-l,
la un moment dat s-a trezit cu un alt simptom inca ~i mai bizar.
Rosenthal a crescut in St. Louis, capitala bowlingului din State-
Ie Unite, astfel ca multa vreme visul sau a fost sa ajunga un ju-
cator profesionist la fel de bun ca ~iunii dintre eroii lui din ado-
lescenta. De~i visul nu s-a implinit ~i in cele din urma a ajuns
terapeut, el a continuat sa joace bowling in fiecare saptamana
pentru a se recrea. Chiar daca avea foarte mult de invatat pen-
tru facultate ~i pentru cursul facultativ de psihanaliza, nu era
dispus sa-~i sacrifice noptile dedicate bowlingului.
U~a de la sala de bowling
Rosenthal avea 0 noua problema. In fiecare seara cand mer-
gea la bowling, pe masura ce se apropia de u~a salii, devenea
din ce in ce mai agitat. U~a nu avea nimic neobi~nuit, era exact
in genul celor care se amplaseaza la intrarea unor astfel de sta-
bilimente - din sticla, cu 0 bad de metal peste ea care ser-
ve~te drept maner. In partea de jos avea 0 pIasa de otel pen-
tru a proteja sticla de loviturile de picioare ale jucatorilor fu-
rio~i.
De rate ori vedea u~a aia, Rosenthal incepea sa se zgaias-
ca la pIasa de otel ~i lucrul acesta 11scotea din minti. Simtea
cum il cuprinde 0 furie nestapanita impotriva u~ii, in special
a partii ei de jos, ~i incepea sa injure de unul singur. Ura din
tot sufletul nenorocita aia de u~a!
Rosenthal era foarte stanjenit de comportamentul sau ira-
tiona!, pentru ca aspira sa faca parte din categoria acelor tera-

JeffreyA. Kottler,Jon Carlson
peuti care Ie au pe toate. Din pacate lucrurile pareau sa se in-
drepte acum intr-o alta directie. Simtea ca i~i pierde mintile
pur ~isimplu - uitase numele instructorului... el care se man-
drea ca avea 0 memorie perfecta! Jar acum, il apucase 0 furie
dementa impotriva unei blestemate de u~i.
Rosenthal a incercat sa aplice tot ceea ce invatase pentru a
scapa de simptomele acelea suparatoare. EI a incercat sa vor-
beasca cu el insu~i, a~a cum ar fi facut cu clientii lui. S-a ana-
lizat. ;>i-afacut autohipnoza. A folosit imagistica, desensibili-
zarea, suspendarea gandirii - absolut tot ce i-a venit in min-
te - dar fara nid un rezultat. ;>ipe deasupra, el a simtit ca a
e~uat lamentabil in incercarea de a-~ifi propriul terapeut. Sin-
gura idee care i-a trecut prin minte a fost ca poate acea pIasa
de otel il scotea din minti pentru ca intr-un fel ii aducea amin-
te de 0 infractiune. Era 0 teorie earn trasa de par, dar altceva
nu avea la indemana.
Evrika!
Solutiala problema lui s-a ivit printr-o pura intfunplare.Dar
intuitia pe care a avut-o in legatura cu problema in cauza s-a
datorat, ~iasta nu in ultimul rand, studiului psihanalizei.
Intr-o zi,la sfar~itulunei partide de bowling, Rosenthal i~i
scotea pantofii, cand partenerul sau de joc a venit la el ~i I-a
batut pe umar.
- Hei, Howard, a spus prietenul, ce zid de 0 pizza?
Rosenthal a incremenit. Dintr-o data I-a strafulgerat 0 ima-
gine din copilarie, pe care 0 uitase de multoEra de pe vremea
cand avea zece ani ~ijucc:bowling exact in aceasta sala. ;>itot
intr-o seara de miercuri. J~ifacuse obiceiul ca dupa ce inche-
ia meciul sa joace ~ah a~teptand ca ceilalti sa termine. In acea
seara tocmai era in toiul unei astfel de partide de ~ah,cu unul
dintre prietenii sai, cand un pu~ti mai mic, cunoscut ca 0 ade-
varata pacoste, a venit la ei sa-i necajeasca.
- Cara-te de aid, pu~tiule,I-a amenintat prietenullui, daca
nu vrei sa prime~ti un ~ut in fund.
Mumia de la masa din sufragerie 337
In loc sa tina cont de faptul ca amicullui Rosenthal era
foarte suparat, fiind pe cale sa piarda partida, pu~tiul a ras-
turnat cateva piese de ~ah dupa care a luat-o la fuga. Jme-
diat prietenul a inceput sa alerge dupa el prin sala de bow-
ling. La un moment dat, Rosenthal a au zit 0 lovitura puter-
nica urmata de un zgomot asurzitor ca ~i cand ar fi explo-
dat 0 bomba.
Incercand sa scape de urmaritor, baiatul 0 luase la fuga
drept catre u~a de sticla care, pe vremea aceea, nu era pre-
vazuta cu pIasa de otel. Pentru ca era foarte mic de statura,
el a reu~it sa evite bara de metal care se afla la jumatatea
u~ii, intrand direct in geam. Era acoperit de cioburi ~i de
sange, cu siguranta, mort in urma impactului.
"Doamne", s-a gandit Rosenthal, "l-a omorat pe bietul
baiat. ;>ia~ fi putut sa fac ceva ca sa impiedic acest lucru."
Exact in acel moment, prietenullui s-a intors, i-a pus mana
pe umar (exact cum facuse acum partenerullui) ~i i-a spus
acela~i lucru: "La naiba cu el. Vrei sa mergem sa mancam 0
pizza?"
Se pare ca acea amintire reprimata, pe care 0 dad use de
mult uitarii, fusese trezita de replicile acestea care semanau
atat de mult cu incidentul original. Dar cum ramanea cu cea-
lalta problema? Faptul ca nu-~i reamintea numele instructo-
rului de psihanaliza?
Coincidenta coincidentelor, in cele din urma a ie~it la
iveala ca bietul pu~ti avea exact acela~inume ca ~i profeso-
rul!
o data ce ~i-adat seama care este cauza simptomelor lui,
Rosenthal a putut sa-~i aduca aminte de numele instructo-
rului ~i a incetat sa se mai infurie la vederea u~ii. In acea zi,
el a invatat de asemenea cat de puternic poate sa fie afectat
comportamentul de catre evenimentele din trecut. Desigur,
aceasta este 0 lectie pe care orice terapeut 0 invata la ~coa-
la. Dar e cu totul altceva sa 0 simti pe propria piele.
;>iinca un lucru: a aflat ca in cele din urma pu~tiul a sca-
pat doar cu cateva vanatai, taieturi ~i zgarieturi.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Atacuri de panid.
Intr-un caz de genul celui despre amintirile pe care le-a re-
capatat intr-un mod ciudat, Rosenthallucra cu 0 graficiana
care suferea de anxietate, acest lucru afectandu-i nu numai
munca dar chiar ~i viata de zi cu zi. Prima data cand ~i-a dat
seama de acest lucru a fost cand a observat ca de fiecare data
cand calca din neatentie peste gratarele de la canale Ie de scur-
gere fixate in trotuar avea ameteli ~i i se oprea respiratia. Chiar
dad se straduia sa fie vigilenta, erau momente in care era cu
gandul aiurea sau era atenta la altceva ~i fara sa vrea ajungea
din. nou sa calce pe' aceste gratare care se aflau aproape la fie-
care colt de strada. In asemenea ocazii ea devenea realmente
neputin.cioasa. Ii era foarte greu sa-~i recapete respiratia. lni-
ma incepea sa i se zbata cu putere in piept, batand atat de tare
ineat ii era frica ca 0 sa explodeze. Se trezea dintr-o data trans-
pirata toata, iar mainile ii tremurau. Uneori ii era atat de rau
incat ajungea sa cada pe strada.
- Ai mai avut ~i in alte ocazii stari de genul acesta? a in-
trebat-o Rosenthal.
Elincerca sa gaseasca 0 explicatie pentru aceasta reactie ex-
trema. De ce gratarele de canalii provocau asemenea stari?
A reie~it ca, intr-adevar, ea avusese 0 experienta similara nu
cu mult timp in urma. Se afla intr-un parc de distractii local,
plimbandu-se ~ibucurandu-se de ziua respectiva cand, din se-
nin, a fost cuprinsa din nou de acele stari. De data asta a fost
mai rau ca niciodata. Anxietatea a paralizat-o pur ~i simplu,
pana intr-acolo incat nu mai putea sa se mi~te sau sa vorbeas-
ca ~i nici macar sa respire. A crezut ca 0 sa moara. Autoritatile
parcului au trebuit sa cherne 0 ambulanta pentru a 0 reanima.
Dupa ce a fost exclusa posibilitatea unor cauze fizice, a re-
ie~it ca, intr-adevar, ea suferea de un fel de tulburari de pani-
ca declan~ate de ace~ti doi stimuli disparati. Era ceva legat de
calcatul peste gratare ~i plimbatulin parcurile de distractii care
declan~a acele atacuri incontrolabile.
La fel ca ~i in propriul sau caz de auto analiza, Rosenthal a
ajuns la concluzia ca era foarte probabil ca aceasta anxietate
Mumia de la masa din sufragerie 339
severa sa aiba drept cauza un eveniment traumatizant din tre-
cut. Partea cea mai grea in cazul de fata era sa descopere pat-
tern-ul.
Elementul care lipsea
$i la fel cum procedase in cazullui, Rosenthal a incercat
variate metode pentru a 0 ajuta pe aceasta femeie sa fad fata
simptomelor ei. El i-a facut hipnoza pentru a-i furniza diferi-
te mijloace de a se descurca in acele situatii stresante. A folo-
sit biofeedback-ul pentru a 0 ajuta sa capete un control mai
mare asupra senzatiilor corporale. A introdus desensibilizarea
sistematica pentru a 0 obi~nui treptat cu stimulii responsabili
de declan~area atacului. A pus-o sa faca terapie de grup pen-
tru dezvoltarea spiritului de afirmare in speranta d asta ii va
spori increderea in sine. Chiar ~i medicamentele recomanda-
te special pentru anxietate ~i tulburari de panid s-au dovedit
inutile.
La un moment dat, in cursul aces tor tratamente a ie~it la
iveala ca a mai existat 0 situatie care i-a provocat un atac gray.
Ea avea 0 relatie cu un barbat, un ministru, care dura de ceva
vreme. De~i altfel relatia lor mergea bine, de cate ori incercau
sa fad sex, ei i se oprea respiratia ~i le~ina. Era clar ca reactia
ei nu era tocmai expresia pasiunii ci mai degraba a terorii. Mai
departe, Rosenthal a aflat ca ea avusese relatii ~i cu alti mi-
ni~tri, unii dintre ei casatoriti, altii nu - dar nu reu~ise sa aiba
raporturi sexuale cu nici unul dintre ei, din cauza ca avea ata-
curi de panica eand era pe punctul de a fi penetrata.
lncet-incet ~icu delicatete, Rosenthal a incurajat-o pe aceas-
ta femeie sa vorbeasca despre copilaria ei. Ceva fusese ingro-
pat acolo, ceva traumatizant se intamplase cand ea era mica.
Dar oricat de des ~i oricat de mult ar fi sondat el terenul, ea
nu a putut sa-~i aduca aminte de nimic semnificativ, de natu-
ra sa explice acest fen omen.
La putin timp dupa aceasta, femeia s-a dus la 0 conferinta
profesionala. La una dintre prezentari, vorbitorul a spus un
340 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
bane fara perdea. In mod normal acest lucru nu ar fi de ran-
jat-o cu absolut nimic; de data aceasta insa a infuriat-o peste
masura - exact a?a cum i se intampla ?i lui Rosenthalla ve-
derea u?ii de sticla. Ea I-a criticat in public pe acel prezenta-
tor ?i i-a ocarat pe toti cei care au sarit in apararea lui. Ea in-
sa?i a fost foarte surprinsa de reactia ei pentru ca ii pUicea nu
numai sa auda bancuri fara perdea, dar sa spuna ?i ea aseme-
nea bancuri.
Frustrata ?i manioasa, in cele din urma ea s-a repezit afa-
ra din sala de conferinte )3is-a retras la ea in camera. In timp
ce se chinuia sa adoarma, a inceput dintr-o data sa fie bantui-
ta de amintiri de mult uitate, de pe vremea cand avea cinci
ani. Tatal ei fusese ministru, profesor ?i un membru respectat
al comunitatii. pe'langa aceste preocupari alese, el se mai in-
deletnicea )3icu molestarea ei sexuala.
Alte piese ale puzzle-ului incepeau sa se imbine. Cu sigu-
ranta ca aversiunea ei fata de relatiile sexuale cu mini?trii ?i
atractia pe care 0 avea pentru ace?tia ca intruchipari ale tata-
lui sau erau acum u?or de interpretat. Dar cum ramanea cu
restul?
Cand tatal ei a inceput sa 0 pipaie pentru prima data, s-a
intamplat ca un tren sa treaca tocmai in momentul acela. Zgo-
motul pe care-l facea trenul mergand pe )3inei se parea ca fi-
ind acela)3icu zgomotul facut de pa)3iiei in timp ce trecea peste
gratarul unui canal. De dUe ori auzea acest zgomot ea era in
perieol sa simta teroarea a)3acum se intamplase cand fusese
molestata.
Dar acum Rosenthal se intreba cum se faca legatura cu par-
curile de distractii.
Abuzul sexual avusese loc cu zed de ani in urma, pe vre-
mea cand trasurile cu cai mai erau inca la moda. Ea fusese mo-
lestata intr-o trasura care arMa exact ca aceea care se afla ex-
pusa in parcul de distractii. Speriata )3icu lacrimile ?iroind, dar
cu toate aces tea vrand sa-i faca pe plac tatalui ei, ea a indurat
abuzullui sexual, in timp ce asculta trenul care se afla in de-
partare ?i scartaitul arcurilor ruginite ale trasurii. De cate ori
auzea acest zgomot familiar dar de mult uitat sau vedea un
Mumia de la masa din sufragerie 341
loc care semana cu cel in care fusese abuzata, ea se simtea de
parca ar fi fost pe punctul de a muri din nou.
Confruntarea
Dupa ce )3i-arecapatat amintirile reprimate, femeia a decis
sa se confrunte cu parintii ei care aveau la acea data peste
nouazeci de ani.
- Mama, a spus ea la telefon intr-o zi, nu 0 sa-ti vina sa
crezi. Am fost la un terapeut, )3tii,in legatura cu starile mele.
De ani de zile n-am reu?it sa-mi dau seama de ce ma simt atilt
de ciudat... )3tiitu.
Mama ei a ramas suspect de tacuta, a)3aca ea a continuat.
- Ei bine, mama, cred di am reu)3itsa aflu ce se intampla.
- E yorba de tatal tau, nu-i a?a?
- De cine?
- De tatal tau? Despre asta voiai sa vorbe?ti, nu-i a)3a?
Femeia a ramas )3ocata.Dupa cate se parea, mama ei )3tiu-
se tot timpul ca sotul ei ii molestase fiica dar a preferat sa nu
spuna nimic. Aceasta este 0 reactie obi~nuita in cazurile de
abuz sexual in familie - parintele nonabuziv ~tie ce se petre-
ce dar decide sa ignore totul.
Femeia a incercat sa se confrunte ~i cu tatal ei, dar el a ne-
gat totul. Ellua in deradere acuzatiile )3i,cand acest lucru nu
merge a, spunea ca ea a inventat totul. EI nu a recunoscut nici-
odata ce a facut ?i acest lucru a dezamagit-o foarte mult. Cu
to ate aces tea ea era impacata cu sine pentru ca eel putin facu-
se tot posibilul sa discute cu el aceasta problema.
Ca ~i in cazullui Rosenthal, intelegerea intuitiva se dove-
dise a fi leacul problemei. Lucrul acesta nu se intampla intot-
deauna in terapie ~i unii dintre teoreticieni care figureaza in
aceasta carte ar putea sa aiba obiectii majore fata de ideea ca
intelegerea intuitiva este suficienta pentru a produce schim-
bari de durata. Dar, in ambele cazuri, dezvaluirea sursei amin-
tirilor incon~tiente ~i reprimate le-a permis atat terapeutului
cat ~i pacientului sa lase trecutul in urma lor.

CAPITOLUL DouAzECI ~I CINCI
Jay Haley
Prostituata·
de optzeci ~i doi de ani
{jay teoreticieni din secolul trecut. Cercetarile sale asupra schi-
zofrelliei,
Haley este,
pe care
cu sigurantii,
le-a efectuat
unulla dintre
inceputul
cei mai
carierei,
aVllt un caracler revolujionar, insistand asupra faptului ca pat-
infLuenti
au
tern-urile de comunicare disfunctionala in cadrul familiei ii fac pe
unii oameni sa 0 ia razna. Mai ttirziu, a intemeiat 0 ~coala de tera-
pie strategica care se baza pe cercetarile pe care Ie efectua el, ca ~i pe
consultatiile cu unii dintre cei mai inovatori ganditori ai timplilui
sau.
Genul de terapie de fa11lilie pe care II practica Haley pornea de la
principiul ca oamenii se blocheaza atunci cand se incapajaneaza sa
facii lucruri care nu merg. Strategia lui era sa (1) Ii ajute pe clienti
sa identifice acele probleme care pot fi rezolvate 11laiu~or, (2) sa re-
formuleze aceste dificultafi pentrll a fi mult 11laiu~or de schimbat,
(3) sa conceapa interventii pentru a dezagrega pattern-urile comu-
nicationale disfunctionale ale parinfilor, (4) sa faca modificari In plan
In acord Cll reactiile generate de acesta. Ca terapeut, Haley era pro-
vocator, puternic ~i creatilJ, dincolo de tot ce s-a vazut pana acum in
acest domeniu.
NU11Ieroaselepublicatii ale lui Haley se Intind pe mai bine de pa-
tru deceni ~i acopera 0 serie de domenii i11lportante. In calitate de
biograf intelectual almentorului sau, Milton Erickson, Haley a fa-
cut cunoscute publicului metodele de terapie de scurta durata prac-
Mumia de la masa din sufragerie 343
ticate de acesta In carji cum ar fi: Uncommon Therapy (Terapie
neobi~nuita) ~i Conversation with Milton Erickson (Stand de
vorba cu Milton Erickson). De asemenea, el a descris stilul sau
unic de terapie, in Problem-Solving Therapy (Terapia pentru re-
zolvarea problemelor), Ordeal Therapy (Terapia cu cazne) ~i
Techniques of Familly Therapy (Tehnici ale terapiei de fami-
lie). Multi dintre fo~tii clienti ai lui Haley ar putea sa spuna ca une-
ori acesta se c011lportamai ciudat deciit ei, care aveau probleme.
Cand am vorbit cu Haley, avea ~aptezeci ~i opt de ani ~i era pe
cale de a se pensiona. Preocuparile sale vizau In primul rand instruc-
tajul'video pentru terapeuti. Aceasta conversatie s-a dovedit a fi mult
mai 11lultdecat 0 si11lpladiscutie despre unul dintre cazurile sale -
ea a fost mai degraba 0 retrospectiva a vietii sale profesionale.
*
* *
Haley i~i amintea de 0 vreme cand superviza un student
care lucra cu un cuplu. El a fost de fapt unul dintre pionierii
care au dezvoltat 0 metoda de terapie in care pacientul era su-
pravegheat din spatele unei oglinzi transparente, terapeutul
intervenind numai pentru a directiona cursu 1tratamentului.
Era vorba de un cuplu in care ambii parteneri pareau ex-
trem de nefericiti.
- $i ce e a~a de neobi~nuit in asta? I-am intrebat pe Haley.
La urma urmei, oamenii vin la terapie de familie, tocmai din
acest motiv.
- Ei se certau foarte mult, oriunde se duceau, a explicat
el. Se certau acasa. Se certau ~i in prezenta mea. Dar cel mai
des se certau de fata cu mama sotiei. A~a di a trebuit sa Ie cer
ca data viitoare sa vina cu mama lor.
Haley este renumit pentru genul acesta de interventii di-
recte destinate obtinerii unei mai bune comunidiri intre mem-
brii familiei ~i in special ajustarii distributiei puterii in cadrul
ei. A~a cum am mentionat deja, el este de asemenea cunoscut
pentru introducerea unor "cazne", sarcini terapeutice care sunt
o adevarata pacoste pentru pacienti, asHel incat ace~tia ajung
344
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sa se vindece singuri numai ca sa evite sa se intoardi pentru
a primi alte instructiuni.
Cand Haley le-a cerut celor doi sa 0 aduca pe mama lor de
optzeci ~i doi de ani la urmatoarea ~edinta, nici unul dintre ei
nu a parut incantat de aceasta idee. Haley se intreba care sa
fie motivul reticentei lor. A reie~it ca aceasta femeie de optzeci
?i doi de ani era 0 prostituata care inca i~i mai ca~tiga existen-
ta oferind servicii batranilor domni ?i chiar unora mai tineri
pentru care sexul cu 0 asemenea mamaie era 0 sursa de sen-
zatii tari.
- Nici acesta nu e un lucru neobi?nuit, am observat noi.
- Ea era foarte mahnita de acest lucru. Nu ii place a sa fie
numita prostituata. Prefera mai degraba eticheta de dama de
companie, considerand ca acesta este un nume mult mai ono-
rabil pentru munca pe care 0 presta. De-a lungul anilor ea l~i
facuse 0 adevarata clientela pe care nu voia sa 0 lase de izbe-
li?te.
- Ei bine, ce ai £acut cu familia asta? I-am intrebat noi.
- Nu am avut decat doua ?edinte cu ei. Am incercat sa 0
integram pe mama in familie, sa-i oferim un rol mai mare in
cadrul acesteia, de vreme ce ambii soti pareau sa 0 respecte
foarte multo Lucrul acesta a parut sa mearga destul de bine.
Haley reu?ise sa-i ajute pe cei doi sa se imp ace in a~a fel in-
eat cearta nu a mai fost un mijloc de comunicare profitabil
pentru nici unul dintre ei. Mama juca rolul de mediator, un fel
de punte de legatura intre cei doi.
- Singura problema, a continuat Haley, era ca nepotilor
nu Ie placea sa mearga in vizita la ea ~i sa gaseasca acolo cati-
va barbati a?teptandu-?i randul in sufragerie. Se pare ca afa-
cerea ei merge a destul de bine.
In cele din urma, ei au stabilit 0 zi ?i un loc unde puteau
sa se intaIneasca cu mama lor ?i sa-i prezinte problemele pe
care aceasta trebuia sa Ie medieze. Ei I-au sunat pe Haley pen-
tru a-i spune ca certurile lor erau din ce in ce mai rare. De ase-
menea, s-au inteles cu mama lor sa aiba grija sa nu mai fie vi-
zitatori prin preajma cand nepotii veneau la ea, ~i acest lucru
a fkut fericita pe toata lumea.
Mumia de la masa din sufragerie 345
Optsprezece ani de analiza
L-am invitat pe Haley sa ne povesteasca alte cazuri ciuda-
te pe care le-a avut de-a lungul a 0 jumatate de secol de prac-
tica terapeutica ~i supervizare.
- Cand am inceput sa practic terapia, ne-a spus Haley,
unul dintre primele cazuri pe care Ie-am avut a fost al unei
doamne care era in analiza de optsprezece ani. Ceea ce s-a in-
tamplat a fost ca ea se suparase pe sotul ei ~i s-a dus la anali-
za, ?i tot acolo se mai afla inca ~i dupa optsprezece ani.
- $i mai era inca cu sotul ei? am intrebat noi.
- Da, dar cand a venit la mine, era pe punctul de a-I pa-
rasi.
- Pe cine, pe analist sau pe sot?
- Pe amandoi. Era un acord global. Dar in cele din urma
ea nu a reu?it sa faca nimic.
Ceea ce I-a uimit pe Haley la acest caz a fost nu numai ca
cei optsprezece ani de analiza nu au ajutat-o prea mult pe
aceasta femeie dar ?i ca, din cate se parea, nu i-au £acut nici
prea mult rau.
- Cele doua relatii ale ei erau legate intre ele. Ea nu putea
sa se descurce cu una fara ajutorul celeilalte.
- A?adar, ce s-a intamplat?
- Ea nu a mai venit la mine.
-De ce?
- Pentru ca i-am spus sa-l paraseasca pe analistul ei.
Lui Haley nu i-a venit pur ~i simplu sa creada ce lucruri
pot fi facute sub masca terapiei.
- Era un fel de mariaj in trei. De fapt, sotul nu era tot atat
de important pentru ea ca analistul.
Cuplul caruia Ii placea sa fipe
Pentru Haley, cele mai remarcabile cazuri erau cele care 11
provocau, cazurile foarte dificile sau cazurile care veneau cel pu-
tin cu noi moduri de a-I pune la incercare. El i?i aminte~te llL spe-
346 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
cial de un cuplu m care cei doi parteneri se certau foarte mult.
Haley nu a putut sa faca nimic sa-i opreasca. Aceasta spune mul-
te, avand m vedere ca Haley era cel care a inventat strategii pa-
radoxale m care li se cerea uneori clienp.lor sa faca ceea ce faceau
deja oricum - de exemplu, sa se scoale la trei dimineata ?i sa se
certe vreme de 0 ora mainte de a se duce din nou la culcare.
- Ei au venit sa ma vada, a spus Haley, ?i imediat ce s-au
a?ezat au mceput sa tipe unulla celalalt. Timp de 0 ora am m-
cercat sa-i calmez, pana cand a venit timpul ca ei sa pIece. Ur-
matoarea saptamana am luat-o de la capat. Am incercat tot ce
s-a putut -Ie-am prescris simptomele lor; Ie-am cerut sa tipe
mai tare, apoi mai mcet; am mcercat sa-i separ. Le-am cerut sa
nu se mai uite unulla celalalt. Apoi am mceput sa tip eu la ei.
Le-am spus ca sunt ni?te amatori ?i daca vor cu adevarat sa
fie buni m ceea ce fac trebuie sa practice mai mult. Nimic nu
a mers. Pur ~i simplu Ie placea sa tipe. Nu am vazut nicioda-
ta ceva de genul acesta. - foarte interesanta ~i deosebit de incurcata. gedintele noastre
- Avand m vedere ca e?ti un tip inventiv, nu ai putut to-
tu~i sa faci nimic pentru ei?
- 0 data am mcercat sa pun capat ?edintei mai devreme,
?i asta i-a mfuriat teribil. Ei s-au simtit pacaliti pentru ca vo-
iau sa dispuna de mai mult timp ca sa tipe. Pentru ei, biroul
meu era un loc unde puteau sa strige unulla celalalt in sigu-
ranta. In ce ma prive~te, trebuia sa hotarasc dadi imi conve-
nea sau nu lucrul acesta.
- 9i ce ai hotarftt?
- Nimic. Pur ~i simplu nu imi mai venea nimic m minte.
Eram exasperat.
Haley ~i-a reamintit acest caz tocmai pentru ca se simtise
infrant. In ciuda talentelor ~i a experientei sale, nu a putut sa
faca nimic ca sa-i opreasca din ceea ce faceau.
Asemenea rezultate neconcludente au fost totu~i rare m ca-
riera lui Haley, ~i asta pentru ca el nu este de acord cu cei care
cred ca exista 0 linie de demarcatie clara mtre ceea ce este nor-
mal ~i ceea ce este anormal. Principala lui preocupare nu este
aceea de a detecta ceea ce este ciudat m comportamentul oa-
menilor, ci ceea ce este functional.
347
Mumia de la masa din sufragerie
Nebun sau somer?
,
Chiar la mceputul carierei lui, Haley lucra cu Gregory Ba-
teson ~i cu altii la 0 cercetare des pre baza sociala a schizofre-
niei. Ei considerau ca aceasta conditie nu este 0 boala biologi-
ca ci un fenomen social influentat mtr-o masura importanta
de pattern-urile de comunicare familiala.
- Imi aduc aminte ca 0 data am fost abordat de un psihia-
tru, ne-a spus Haley. El a venit la mine din partea Spitalului
Administrap.ei Veteranilor.
"Am inteles ca studiezi comunicarea" , i-a spus doctorul.
"Ei bine, eu am un pacient care comunica mtr-un mod foarte
ciudat."
Haley s-a oferit sa-l consulte pe acel om ?i sa vada ce se
poate face.
- Am stat ~i am discutat cu el ~i am aflat ca avea 0 poveste
de terapie au durat cinci ani. In acele vremuri, acesta nu era
un lucru neobi?nuit, in specialm cazul unor persoane care
aveau probleme cronice ?i foarte greu de tratat.
$i m acest caz, Haley a mcercat sa faca tot posibilul sa-~i
ajute clientul, dar rezultatele au fost foarte modeste. Omul sus-
tinea ca venea de pe Marte. El folosea 0 duzina de nume fal-
se diferite, toate m limbaj martian. Haley ~i-a dat seama ca nu
vor ajunge nicaieri.
Apoi, intr-o zi, se afla m salonul acestui individ, vorbind
cu el ?i mcercand sa mteleaga ceva din raspunsurile lui. La un
moment dat, a auzit in camera alaturata cum un alt terapeut
i~i intervieva pacientul. A ciocanit la u~a ?i i-a sugerat terape-
utului ca de vreme ce nici unul dintre ei nu mtelege ce spune
pacientul sau, poate ca ar trebui sa-i lase sa-~i faca reciproc te-
rapie. Au incercat acest lucru ~i parea ca merge foarte bine.
Cei doi au mceput sa-?i bolboroseasca unul altuia ceva pe lim-
ba lor. 9i fiecare parea ca mtelege perfect ceea ce spunea cela-
lalt. Atftt pentru Haley cat ~i pentru ceHHalt terapeut aceasta
nu era decat 0 conversap.e foarte bizara. Dar cei doi pacienti
se purtau ca ~i cum ar fi fost doi prieteni care nu se mai vazu-

348 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
sera de mult timp ?i care i?i povesteau ce facusera de cand se
vazusera ultima oara. Ace?ti doi indivizi, inabordabili ?i apa-
rent necomunicativi, reu?eau sa aiba 0 conversatie care pen-
tru ei era vesela ?i plina de sens - fapt care I-a mvatat pe Ha-
ley un lucru crucial despre comportamentul uman ?i pretinsa
patologie.
- Acest om traia izolat de restullumii. Am mcercat tot ce
?tiam eu pentru a-I face sa inteleaga anumite lucruri. L-am pus
pe bietul om sa treaca prin toate aceste mcercari, iar el a ac-
ceptat pentru ca se plictisise de moarte sa stea pe margine.
Cand am mceput terapia cu el, m-am interesat de familia lui
?i de modul in care ajunsese la spital. Se pare ca in tinerete fu-
sese gas it mtr-o vale, dupa toate aparentele, beat. L-au ares tat
iar in dimineata urmatoare au constatat ca nu se trezise din
betie. Vorbea tot timpul intr-o limba ciudata. Cand a fost in-
trebat unde IQcuie?te, a raspuns ca vine de pe Marte.
Acesta a fost cazul care I-a invatat pe Haley sa fie mult mai
pragmatic in abordarea pacientilor. Ca urmare a acestui caz,
el a abandonat terapia conventionala, cu tot ce presupunea ea
la acea vreme - interpretarea viselor, analiza rea transferuri-
lor ?i a?a mai departe. El a inceput sa considere problemele
pacientilor ca pe ni?te metafore.
- Acest individ folosea metafore intr-un mod foarte inte-
resant, ?i-a amintit Haley. Uneori nu voia sa vorbeasca, a~a ca
a trebuit sa inventez tot felul de situatii pentru a-I aborda.
L-am invitat sa luam mas a in ora~. L-am dus la magazine. Sta-
tuse atat de mult indus in spital ca nu mai ~tia cum sa se poar-
te in lume. M-am hotarat sa-l ajut in acest sens. Bietului om i
se facuse terapie de ~oc m fiecare saptamana, a~a ca era foar-
te dezorientat. Nici dupa tot timpul acesta petrecut impreuna,
nu am putut sa aflam care era numele lui real sau de unde
provenea. In cele din urma am reu~it sa descopar ca provenea
de undeva din Northwest. Dupa oarecare eforturi am ajuns
cumva sa dau ~i de urma ora~ului sau natal ~i i-am contactat
parintii. Tatallui i-a trimis un bilet, dupa care bietul meu pa-
cient a plecat brusc acasa. Ajuns in ora~, el a intrat intr-o ma-
~ina, a stat acolo pentru 0 vreme, dupa care a fost arestat. Ta-
Mumia de la mas a din sufragerie 349
tal s-a dus sa-l scoata din inchisoare. I-a spus ca mama lui mu-
rise chiar in dimineata aceea. Ce trist! Dupa atatia ani el nu a
reu~it sa ajunga sa-~i vada mama ..
Haley a continuat sa urmareasca cazul acestui barbat, in
special dupa ce acesta a aterizat din nou la spitalul AV. Pe dH
de mult ura sa fie institutionalizat, pe aHHii placea sa-~i pe-
treaca timpul cu terapeutullui, singura relatie solida pe care
o avusese in viata. In cele din urma, el a reu~it sa-?i gaseasca
un loc de munca, de~i ii ramasese diagnosticul de schizofre-
nie cronica. Haley a considerat ca pacientul sau era vindecat
_ caci poate ca arta reprezinta vindecarea: cand cineva reu-
?e~te sa-?i gaseasca 0 slujba ~i sa traiasca pe propriiIe picioa-
reo Pentru cei de la spitalul de boli mentale, individul acesta
era nebun; Haley a considerat pur ~i simplu ca are de-a face
cu un ~omer.
Toate cazurile pe care ni le-a povestit Haley - despre pros-
tituata de optzeei ~i doi de ani, despre cuplul isteric, des pre
omul de pe Marte - au fost pentru el tot atatea lectii despre
varietatea comportamentului uman ?i despre acomodarile ne-
cesare pentru a reu~i sa-i ajuti pe oameni sa-~i imbunatateas-
ca viata. Ca urmare a acestor experiente, el a putut sa dezvol-
te interventii strategice - cum ar fi reformularea, care presu-
pune redefinirea problemelor curente in a~a fel mcat ele pot
sa fie rezolvate mai u?or. La urma urmei, ce poti sa faei pen-
tru eineva care pretinde ca vine de pe Marte? Haley a incetat
sa-?i mai considere pacientii nebuni, deranjati sau in orice alt
fel in afara de acela ca incercau sa comunice intr-un mod me-
taforic original. Intr-o carte despre cazuri neobi?nuite, cu si-
guranta Haley se remarca drept unul dintre cei mai neobi?-
nuiti terapeuti.

CAPITOLUL DouAzECI
Stephen Lan/don
Salvat de 0 stafie
d
da 'in cateva domenii foarte largi. In timpul facultiitii
tephen este ingineria
un asistent~i social
el a studiat chimia,care
darare
'in 0cele
pregatire soli-a
din urma
optat pentru ~tiintele sociale, mai precis, pentru psihologie ~i lin-
gvisticii. In domeniul terapiei a urmat de asemenea mai multe spe-
cializiiri - mai 'intai terapia Gestalt ~i psihodrama, apoi analiza
tranzactionalii, terapiile corpului, programare neurolingvisticii ~i
hipnoza ericksonianii. Scrierile lui 'in domeniu reflecta aceasta pre-
giitire eclecticii, cornbinand trasaturile catorva abordari 'in vederea
unei 'intelegeri mai profunde a hipnozei ~i a schimbifrii transfor11la-
toare. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara: Practical
Magic (Magia practica); The Answer Within (Raspunsul din-
launtru); Enchantment and Intervention in Familly Therapy
(Magie ~i interventie in terapia de familie) ~i Tales of Enchant-
ment(Pove9ti despre magie).
Steve locuie~te 'in Phoenix, Arizona, unde lucreaza ca terapeut,
instructor ~i consultant organizational.
* nebuna."
* *
- Un caz? a exclamat Lankton la inceputul discutiei. Tre-
buie sa aleg numai un caz? Oar am avut atatia pacienti inte-
resanti! Cum 0 sa reu~esc sa aleg doar unul?
--------- ----------------------- -
Mumia de la masa din sufragerie 351
- La care cazuri te gande~ti? am intrebat noi.
~I ~ASE Primul caz care i-a venit in minte a fost al unei femei care
ii fusese recomandata de un medic fiindca nimeni nu reu~ise
sa faca ceva pentru ea. 0 buna parte dintre pacientii pe care-i
primea Lankton erau trimi~i de medici sau de alti terapeuti
care, pu~i in incurcatura de ciudatenia cazurilor respective, re-
nuntasera la ele. Ceea ce-i ramanea de facut lui Steve era sa
incerce strategii alternative, creative care, probabil, nu Ie tre-
cusera prin minte celorlalti practicieni.
Femeia eu un puIs dureros
"A~adar, care este problema?" a mtrebat-o Lankton pe fe-
meie imediat ce aceasta a luat loc pe un scaun in biroullui.
"Am 0 pulsatie foarte dureroasa la incheietura mainii
stangi pe care 0 suport foarte greu. Nimeni nu a putut sa faca
ceva in privinta asta."
"Ai consultat un medic?" a spus Lankton, intrebandu-se
de ce fusese trimisa la el femeia aceasta.
"Da, binemteles, am consultat 0 multime de doctori, dar
nici unul dintre ei nu a putut sa ma ajute. $i pulsatia aceasta
doare atat de mult ca abia 0 mai suport."
"Pulsatia?"
"Da, e ca 0 pulsatie de durere pe toata partea stanga."
"Da, suna ingrozitor, dar nu sunt sigur ca inteleg la ce te
referi cand spui pulsatie."
"Da-mi voie sa-ti spun ceva" a ~optit ea pe un ton con-
spirativ, lIce nu am mai spus nici unui alt doctor. Dupa fe-
lul cum te porti cu mine, sunt sigura ca tu nu 0 sa ma crezi
lICe vrei sa spui?" a intrebat-o curios Lankton.
Ea a ezitat un moment.
,,$tii, e vorba de ni~te pove~ti ciudate."
,,$i tu ai 0 asemenea poveste?"
Ea a incuviintat din cap cu gravitate.
352 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Vezi, eu am murit in sala de operatii. Nu am mai spus ~i
celorlalti medici despre asta pentru ca mi-am dat seama di or
sa creada ca mi-am pierdut mintile."
"Ai murit? Ei bine, poveste~te-mi tot ce s-a intamplat."
"Uf! Am fost moarta clinic. Mi s-a oprit inima ~i, ma rog,
toate celelalte. Eram con~tienta de faptul ca doctorii se aflau
lfmga mine incerciilld sa ma resusciteze, pentru ca auzeam su-
netul acela inalt al aparatelor care indica faptul ca persoana in
cauza nu mai respira ~i nu mai are puIs. Simteam ca plutesc
undeva deasupra a~a ca puteam sa ma uit in jos la toti docto-
rii aceia din sala de operatie care se agitau in jurul meu incer-
cand sa faca ceva pentru a-mi recapata pulsul."
"Cum te simteai", a intrebat-o Lankton, "dilld te uitai in
jos la tine?"
"Ma simteam calma, lini~tita. Impacata."
"Da, e de a~teptat in asemenea situatii. ~i ce altceva mai
si~teai?"
"Speram doar ca ei vor putea sa-mi redea pulsul."
,,~i ce s-a intamplat?"
Ea a dat din umeri.
"Singurullucru pe care mi-l mai amintesc este ca m-am tre-
zit in sala de reanimare. Eram din nou in viata. Oar aveam
aceasta durere in puIs cu care am ramas de atunci. Numai pe
parte a stanga."
Steve s-a gandit un moment, dupa care a anuntat-o ca el
crede ca poate sa-i rezolve problema. Dupa ce a introdus-o in
transa, el i-a cerut sa se intoarca la sala de operatie. Cand a
ajuns in momentulin care plutea deasupra doctorilor intre-
bandu-se daea ace~tia 0 vor aduee inapoi la viata sau nu, Lan-
kton i-a eerut sa reduca sensibilitatea pulsului ei 0 data ee
aeesta i-a fost restabilit. El ~i-a dat seama ca ea se intorsese din
morti eu 0 fiziologie hipersensibila pe 0 parte a corpului, a~a
ca nu a facut deeM sa-i ceara sa-~i potriveasca butonul de vo-
lum, ca sa zicem a~a.
- ~i acesta a fost sfar~itul durerii ei, a ineheiat simplu Lan-
kton. Sa mai spun ceva despre aeest caz sau sa povestese a1-
tul?
Mumia de la masa din sufragerie 353
- Ce altceva mai ai? I-am intrebat noi.
Ea voia sa tina telefonulin frigider
Lankton ne-a povestit cazul unei aite femei care era ex-
trem de deprimata ~i care avea tendinte suicidale. Traia sin-
gura, izo1ata de restullumii. Cand a venit la el prima data,
era practic muta. PaTUl ii atarna peste fata ca ~i cum ar fi
vrut sa se aseunda in spatele lui. Vorbea foarte rar ~i raspun-
suri1e ei erau toate prea scurte. Uneori era greu sa inte1egi
ce spunea, mai ales ea vorbea incet. Au urmat cateva sapta-
mani de terapie in decursul carora Violet, pacienta lui, a fa-
cut 0 serie de schimbari importante. Treptat, ea ~i Lankton
au reu~it sa faca progrese la ~edinte. Dar intr-o zi, Violet a
inceput sa se planga de faptul ca 0 deranja cand sun a tele-
fonul - era prea mult zgomot. La un moment dat a mur-
murat ceva de genul ca telefoanele ar trebui bagate in frigi-
der pentru a nu mai face atata galagie. Pur ~i simp1u ura sa
auda telefonul sunand ~i tot ee voia era sa fie lasata in pace
de cei care 0 sunau.
"E ciudat", i-a spus Lankton.
"Ce? Sa-mi pun telefonul in frigider?"
"Nu", a raspuns el. "Nu ma gandeam ehiar la asta. Oar
mi-am amintit ea este a doua oara in ultimele doua saptamani
cand spui ceva neobi~nuit despre frigidere. Care sa fieexpli-
eatia?"
Femeia a dat din umeri. Oar ceva era declan~at de catre
imaginea frigiderului. In cele din urma ea nu a reu~it sa rea-
duca acea amintire, a~a ca a decis sa-i intrebe pe eei din fami-
lia sa despre acest lucru. Poate ca ei ~tiau ee declan~a acea aso-
ciere.
Cand a intrebat-o pe mama ei daca in treeut s-a intamplat
eeva in familia lor care avea legatura eu frigiderele, aceasta a
izbucnit in lacrimi ~i a ie~it din camera. Asta era ehiar ciudat,
s-a gandit ea. Apoi a sunat-o pe sora ei pentru a incerea sa afle
ceva de la ea.
354 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Nu-ti mai aduci aminte?" a spus sora ei. "Cand aveai doi
ani aproape ca era sa mori in frigider. Cand te-am gasit in cele
din urma, erai practic 0 minge de gheata. Mult timp dupa asta
nu ai mai fost in stare nici macar sa vorbe~ti."
In seara cfmd a venit din nou la terapie, ea i-a povestit lui
Lankton ce aflase. El a ajutat-o sa se intoarca in timp pana la
varsta de doi ani. Era aniversarea surorii ei. Se simtea ignora-
ta ~i neglijata, a~a ca s-a dus in garajul vecinilor ~i s-a jucat cu
cutiile de acolo. La un moment dat ea s-a urcat intr-o cutie cu
peretii lucio~i ~i rece pe dinauntru. U~a s-a trantit in urma ei
~i s-a facut intuneric bezna. Dintr-o data ea s-a a~ezat in pozi-
tia pe care 0 avusese atunci, cu genunchii stran~i la piept ~i cu
mainile in jurul gleznelor. La fel ca in ziua aceea, parul i-a ca-
zut peste fata. A devenit complet muta ~i nemi~cata. De data
aceasta ins a, Lankton a incurajat-o sa faca galagie ~i sa tipe in
loc sa a~tepte pur ~i simplu sa fie salvata.
Violet a Fpat ~i a ta~nit de pe scaun ca ~i cum ar fi fost pro-
iectata de un arc. A aterizat pe jos ~i a inceput sa se tarasca pe
podea ca 0 carpa umeda de vase, scotand sunete ciudate. Dar
cel putin facea zgomot in loc sa-~i accepte neputincioasa soar-
ta. Acum era furioasa ~i speriata. ~i - vorbea! Dupa aceea s-a
schimbat complet - nu a mai fost niciodata atat de deprima-
ta, de neajutorata ~i de muta.
- Ce spuneti de acest caz? ne-a intrebat Lankton. VreF mai
multe detalii despre el?
- Foarte interesant, am raspuns noi. Ce altceva mai ai?
,
Sifonierul
Lankton primea in mod re&.ulat pacienti recomandati de
psihiatri locali sau de medici. Ii place a sa lucreze cu ace~tia
pentru ca erau foarte motivaF ~i fusesera bine pregatiti de doc-
torii lor cu privire la ceea ce trebuiau sa se a~tepte.
Peter era un tip la vreo treizeci de ani, imbracat neglijent
dar cur at. Dupa infaF~are parea sa fie muncitor, probabil me-
canic sau instalator. Era un tip dintr-o bucata, putin cam scep-
Mumia de la masa din sufragerie 355
tic in privinta valorii hipnozei. Cu unsprezece ani in urma, el
avusese un accident de ma~ina in urma caruia ramasese cu 0
durere cronica. Ca ~i alti oameni aflati in situatia lui, era dis-
perat pentru ca tot ce incercase sa faca pana atunci in privin-
ta acestei dureri se dovedise inutil. ~i cu toate acestea, nu prea
avea incredere in ideea ca durerea lui cronica ar putea fi real-
mente controlata de catre mintea lui. Era un individ care era
obi~nuit sarezolve problemele inlocuind partile stricate. In
cele din urma el a fost de acord sa dea hipnozei 0 ~ansa.
"Nu am nimic de pierdut", a spus el, "nu-i a~a, doctore?"
Lankton prefera sa foloseasca 0 forma de autohipnoza care
face posibil ca persoana respectiva sa reintre mai tarziu singu-
ra in starea de transa pentru a putea practica metodele de con-
trol al durerii. Cand cineva ca Peter de exemplu nu este educat
anume pentru hipnoza, strategia lui Steve este sa ajute persoa-
na respectiva sa aleaga 0 imagine sau un obiect din copilarie,
care poate fi folosit ca un instrument meditativ ~i la care el se
poate reintoarce mai tarziu. De obicei oamenii vin eu imagini
de genul celei care ii infati~eaza stand intr-o barca la peseuit.
"Peter", a inceput Lankton transa, "a~ vrea sa inchizi ochii
~i sa te gande~ti cat se poate de atent la 0 perioada anterioara
accidentului de ma~ina, dinainte sa ai dureri, ~i in care te-ai
aflat intr-o situatie pe care ai trait-o atat de intens incat a ra-
mas vie in mintea ta. Poate sa fie vorba ~i de ni~te obieete care
ti-au produs 0 senzatie de confort dnd te aflai in acea situa-
tie."
"Mda", a spus Peter fara sa ezite. "Mi-a venit una in min-
te."
Raspunsullui instantaneu I-a surprins pe Lankton, pentru
ca de obicei oamenii au nevoie de unul sau doua minute pen-
tru a alege imaginea potrivita.
"Bine", a eontinuat Lankton cu 0 voce blanda. "Vreau sa te
gande~ti la ace a imagine sau acel obiect ea la 0 experienta po-
zitiva."
Peter a spus ea este de fapt un obiect pozitiv. Procesul de
indue ere in trans a a continuat, Lankton cerandu-i pacientului
sa se lase din ce in ee mai mult absorbit de acea imagine.
356 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Uita-te atent la acel obied", I-a instruit Lankton. "Urmea-
za liniile acelei experiente in timp ce examinezi atent obiectul.
Uita-te atent la inaltimea luL. la intindere ... la adancime ~i la
culorile pe care Ie vezi. Ia aminte la senzatia pe care 0 ai acum
~i pe care nu ai sesizat-o la vremea respectiva ... la relaxarea ~i
la placerea pe care Ie simti. Lasa-ti mintea sa recheme lucru-
rile la care te gandeai atunci ~i orice sunet pe care l-ai auzit."
Aceasta introducere in starea de transa s-a transformat in-
tr-o ~edinta pentru controlul durerii care a durat doucheci de
minute. Lankton a incercat sa-l ajute pe Peter sa-~i reimpros-
pEiteze memoria astfel ca mai tarziu sa poata reu~i sa intre din
nou in transa. Apoi, Lankton i-a oferit lui Peter sugestii pen-
tru a-I ajuta sa inlocuiasca senzatiile de durere cu mijloacele
de a se disocia pe sine de senzatiile acelea neplacute.
Dupa ce Peter s-a trezit din transa, Lankton a trecut la 0
evaluare a impactului pe care aceasta procedura I-a avut asu-
pra pacientului sau. Inainte de a trece la tehnici mai profun-
de, era important ca Lankton sa aprecieze masura in care hip-
noza a functionat.
Peter a deschis ochii ~i s-a uitat in jur.
"E uluitor", a spus el, cu 0 expresie foarte buimaca.
lICe anume?"
"Ciudat. Nu mai simt nici un fel de durere. Pur ~i simplu
a disparut! 0, a mers. Sunt foarte surprins."
,,$i eu", a recunoscut Lankton. "De obicei, oamenii nu ras-
pund atM de repede la hipnoza. Trebuie ca lucrul asupra ca-
ruia te-ai concentrat sa fi fost de-a dreptul memorabil ~i, cu si-
guranta, a avut un impact considerabil asupra ta."
"Da, a~a a fost."
Lankton era foarte curios sa afle despre ce fusese yorba,
dar pentru ca Peter nu parea dispus sa ofere vreo explicatie,
s-a gandit ca poate ar fi mai bine sa 0 lase balta. Lankton voia,
pe de 0 parte, sa afle daca imagine a selectata de Peter era po-
trivita pentru ceea ce urmareau ei (de~i era greu sa argumen-
tezi in situatia in care experienta parea sa fi avut succes), dar
era ~i curios sa vada ce anume mersese atat de bine.
"Peter, crezi ca ai putea sa-mi spui ~i mie la ce te gandeai?"
Mumia de la masa din sufragerie 357
"La un ~ifonier."
"Un ~ifonier? Vrei sa spui un dulap pentru haine, unde se
tin puloverele ~i ~osetele?"
"Da. Aveam unul in camera mea cand eram copil."
De-a lungul anilor, Lankton auzise de la pacientli sai 0 mul-
time de lucruri pe care ei Ie selectasera in vederea hipnozei,
dar cu siguranta ca alegerea pe care 0 facuse Peter era cea mai
neobi~nuita dintre ele.
,,$ifonierul acesta de care vorbe~ti avea ceva special?" I-a
intrebat el pe pacientul sau. "Trebuie sa fi fost foarte frumos."
"Nu, era chiar un ~ifonier obi~nuit. Din lernn. Cu sertare.
Nimic deosebit."
Hotarandu-se sa fie muIt mai direct cu acest individ atat
de realist, Lankton I-a indernnat pe Peter sa-i explice de ce i~i
ale sese acest ~ifonier obi~nuit pentru relaxare.
"Ei", a spus el pe un ton nehotarat, care indica ca nu era
deloc dispus sa vorbeasca despre asta. "Tine de un lucru care
mi s-a intamplat in copilarie. Totul a fost atat de ciudat."
Intrusul
Neputand sa-~i stapaneasca curiozitatea, Steve i-a cerut lui
Peter sa-i povesteasca despre aceasta intamplare.
"Aveam opt ani ~i ma aflam in dormitorul meu. ParinFi
mei dormeau intr-o camera situata in parte a cealaIta a holu-
lui. Casa in care locuiam era cam darapanata. Tavanele ~i pe-
retii aveau 0 tencuiala groasa, de cativa centimetri. Camera
mea era separata de hol printr-o u~a foarte grea. Am inchis
u~a, mi-am imbracat pijamaua ~i m-am bagat in pat."
Ajuns aici, Peter s-a oprit ne~tiind daca sa continue sau nu.
"Asta e tot?" a intrebat Lankton nevrand sa-l preseze dar
foarte curios sa afle ce se intamplase mai departe.
Peter a scuturat din cap.
"A~adar, eram in pat ~i abia inchisesem ochii cand am au-
zit ceva."
"Ai auzit ceva?"
358 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Da. Nu ~tiu daca adormisem deja sau nu, dar d\.nd am
deschis ochii am vazut un tip care sHitea la capatul patului
meu. Nu am mai fost niciodata atat de speriat."
"Trebuie sa fi fost ingrozitor."
"Crede-ma, chiar a~a a fost."
lICe s-a illtamplat mai departe?"
Nu era deloc u~or sa sco~i de la el intreaga poveste.
"Am ~ipat. Eram atat de surprins ci'i~ipatul mi-a ie~it ime-
diat ce am deschis gura. Cel mai ciudat era ca tipul state a pur
~i simplu acolo uitandu-se la mine ~i fara sa scoah'i 0 yorba.
A~a ca am Fpat din ce in ce mai tare."
Inginerul
Tatallui Peter a dat buzna in camera intrebandu-se ce nai-
ba se petrecea acolo.
"Tata, tata", a sci'incit Peter. "A fost un om in camera mea.
Pe cuvant. Statea chiar acolo", a spus Peter aratand catre ca-
patul patului.
"Cum adica a fost un individ in camera ta?"
Tatallui Peter a inceput sa se uite in jur incercand sa vada
daca cineva ar putea fi acolo. EI a observat ca fereastra era in-
chisa, la fel ~i u~a de la debara.
"Tata, pe cuvant, a fost un barbat aici. Era chiar acolo."
"Cum arata?" a intrebat el, ne~tiind ce altceva sa spuna.
"Arata ca cineva care lucreaza la diile ferate. Avea 0 salo-
peta cum poarta cei care conduc trenul. Avea barba ~i 0 pala-
rie in dungi. $i mai avea ceva pe haine - un fel de unsoare
sau funingine."
"Vrei sa spui ca un inginer de la caile ferate?"
"Da, da!", a exc1amat Peter bucuros ca tatallui parea sa in-
~eleaga. ,,$i avea 0 lanterna."
"Uite ce e, dragule", a incercat tatallui sa-Ilini~teasca,
"probabil ca ai visat urat. Du-te inapoi in pat."
"Nu, tata, asculta-ma! I~i spun, chiar ca a fost un individ
aici."
Mumia de la mas a din sufragerie 359
Dandu-~i seama ca tatallui nu-l crezuse, Peter a inceput sa
fie din ce in ce mai nelini~tit.
"Bine, bine, baiatule. Haide sa cautam sub pat ~i in deba-
ra ~i dupa aceea po~i sa te duci la culcare."
"Tata, te rog!" a insistat Peter. "Trebuie sa ma crezi! I~ispun
ca era un individ de la caile ferate cu barba ~i palarie ~i cu 0
salop eta veche murdara de un fel de unsoare albastra. $i pur-
ta 0 cama~a ciudata, dintr-un fel de stofa ~i..."
Ceva din descrierea aceasta I-a facut pe tatallui Peter sa in-
cremeneasca in timp ce se indrepta spre u~a camerei. Era ceva
familiar in legatura cu acest individ misterios. In cele din urma
s-a mul~umit sa dea din umeri ~i I-a invitat pe Peter sa vina sa
doarma in camera parin~ilor.
A~a ca Peter s-a bagat in pat intre mama ~i tatallui. Abia
se a~ezasera cand au auzit cu to~ii un trosnet asurzitor, ca 0
explozie, care a zguduit toata casa. Cu mare aten~ie, ei s-au
dus sa cerceteze casa ~i au descoperit ca dormitorullui Peter,
in care acesta fusese chiar cu un minut mai devreme, era com-
plet distrus de tencuiala care se prabu~ise de pe tavan. BucaF
mari de tencuiala precum bolovanii cazusera ~i zdrobisera tot
ce se aHa ill camera. Patul in care dormise Peter fusese com-
plet distrus. Acvariul era spart ill mii de buca~ele, iar pe~tii sa-
reau pe podea. Scaunul, noptierele, jucariile - totul fusese
zdrobit. Singurullucru care ramasese intreg era ~ifonieru1. In-
tr-un mod miraculos, acesta nu numai ca nu fusese distrus dar
nu avea nici 0 zgarietura. Toata camera era ill ruina, numai ~i-
fonierul state a acolo ca 0 insula protejata.
Fotografie de £amilie
"Asta nu e tot, nu-i a~a?" I-a illtrebat Lankton nerabdatOl:
Desigur, acum el in~elegea foarte bine cum a ajuns Peter sa se
ata~eze de ~ifonier care a devenit pentru el 0 imagine a sigu-
ran~ei. Dar din nou Peter avea retineri sa continue.
"Nu", a recunoscut Peter. "Ar mai fi ceva."
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Vrei sa poveste~ti mai departe?"
"lntr-un tarziu ne-am dus inapoi la culcare", a continuat Pe-
ter. "In dimineata urmatoare cand m-am sculat I-am auzit pe
tatal meu cum cotrobaia prin mansarda. M-am gandit ca s-a dus
sa vada cat de mult era afectata casa dupa dezastrul din noap-
tea trecuta. Dar imediat ce a auzit ca m-am trezit m-a chemat."
"Peter", m-a strigat el, "vino pana aici sus."
Peter a urcat scarile care duceau la mansarda. Odata ajuns
sus, I-a vazut pe tatallui cum scormonea intr-un cufar vechi.
A scos de acolo 0 caseta veche de piele in genul celor in care
se pastreaza poze.
"Ce ai acolo, tata?"
"Vino aici, baiete. Vreau sa-ti arat ceva."
Tatallui Peter a deschis caseta, care s-a dovedit a fi un al-
bum cu fotografii. Intre fotografiile de familie era 0 poza cu
un grup de oameni. Toti erau lucratori la caile ferate cu salo-
pete ~i ca?ti.
Lui Peter i-a atras imediat atentia individul care statea in
randul din fata, al treilea de la stanga.
"EI este", a tipat Peter. "EI este individul care a fost in ca-
mera mea noaptea trecuta!"
Tatallui Peter ~i-a acoperit fata cu mainile, incercand sa-?i
mascheze astfel suspinele. Peter era foarte inspaimantat,
aproape la fel ca ?i in noaptea trecuta, pentru ca nu-l mai va-
zuse niciodaHi pe tatal sau plangand. Cu siguranta ca ceva il
supara foarte tare.
"Tata, ce s-a intamplat?" a intrebat Peter, gata sa intre in
panica.
"Omul pe care l-ai aratat tu", a spus el ?tergandu-?i lacri-
mile de pe obraji cu mana, "este taUilmeu. Bunicul tau. A mu-
rit cand eu aveam opt ani, exact cat ai tu acum."
,
Povesti Cll fantome
Auzind partea aceasta a pove?tii, Lankton a simtit cum il
trece un fior rece pe ?ira spinarii.
Mumia de la mas a din sufragerie
"Doamne, Peter, asta este ca in pove~ti1e cu fantome. Bu-
nicul a fost separat de tatal tau de 0 moarte prematura cand
tatal era de varsta ta. E ca ?i cum spiritullui nu ar putea sa se
odihneasca pana cand el nu-?i va fi faeut oarecum datoria, ve-
ghind ea lucrurile sa mearga bine in lume. El s-a intors exact
cand erai de varsta tatalui tau ea sa te salveze de la 0 moarte
sigura. E cutremurator, Peter!"
Peter s-a uitat un moment la Lankton cu 0 mina foarte se-
rioasa ?i i-a spus:
"Nu cred in pove~tile cu fantome!"
"Nu crezi in pove?tile cu fantome?"
Peter a seuturat din cap.
"La naiba", a spus Lankton, "nici eu nu cred in a?a ceva.
Dar nici nu am trecut vreodata prin ce ai trecut tu."
Lankton a considerat ea sarcina lui nu era sa-l faea pe Peter
sa renunte la convingerile lui, dar era uluit de ce putuse sa spu-
na. El traise 0 poveste cu fan tome iar acum sustinea ca nu cre-
de in asemenea lucruri! Era de-a dreptul uluitor ca 0 asemenea
experienta nu reu?ise sa-i zdruncine din temelii sistemul sau
de credinte. Chiar ?i astazi, povestea asta inca ii da fiori.
Peter s-a declarat multumit de tratament. EI a spus ea du-
rerea ii disparuse eomplet. El nu s-a mai intors niciodata, iar
Lankton nu a reu?it sa afle ce s-a mai intamplat cu el.
Violet, femeia care se facea tot mai mica
Discutand despre finalul pove?tii, ne-am intrebat ee s-a mai
intamplat cu femeia care a ramas inehisa in frigider.
Dupa aceasta trauma din eopilarie, Violet a avut parte de
tot felul de intamplari nefericite in viata ei. Din cauza timid i-
taW sale excesive i~i pierdea foarte des locul de munca. Avea
un copil care se naseuse diform. Sotul ei ii abandonase la pu-
tin timp dupa aceea. ;;i in tot timpul acesta, ea a stat tacuta,
exact a?a eum fusese cand ramasese inchisa in frigider.
Dupa ce a avut acea experienta cathartica pe podea, care a
facut-o sa depa?easea episodul cu frigiderul, Violet a inceput
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de la masa din sufragerie

sa se inHUneasca din nou cu barbatii. Ea era acum mult mai Cativa ani mai tarziu, Steve i~i facea planul sa renunte la
vorbareata ~i mai ferma in atitudinea ei. La un moment dat a munca sa de la agentia de asistenta sociala. Inainte de ultima
reu~it chiar sa-~i dea frau liber sentimentelor pe care Ie tinuse zi de munca, el a primit un telefon de la Violet care auzise de
ascunse in ea toata viata. De asemenea, a reu~it sa faca pro- intentiile lui.
grese considerabile in fiecare aspect al vietH ei, a~a ca venise "Buna, sunt Violet", a spus ea la telefon.
vremea ca ~edintele sa ia sfar~it. "Buna!" a raspuns Lankton recunoscandu-i imediat vocea.
Violet era extrem de reticenta in a pune capat terapiei, de lICe mai fad?"
parca acest lucru ar fi insemnat sfar~itul vietH ei. "Trebuie sa te vad", a spus ea. "Am auzit ca pled."
"Cum a~ putea sa supravietuiesc fara asta?" se intreba ea. "Despre ce este vorba?" a intrebat-o el.
,,0, Violet, cum ai putea sa e~uezi? De fapt, pana saptama- "E timpul potrivit", a spus ea, "sa te vad."
na viitoare, cand sunt programate ultimele doua ~edinte, vreau Ea voia sa-i spuna ca, intr-adevar, sugestia hipnotica pe
sa te gande~ti ~i sa-mi spui cum ai putea sa nu reu~e~ti sa con- care Lankton i-o inoculase cu mult timp in urma - ca ea i~i
tinui ce ai inceput." va gasi 0 slujba potrivita cand va fi pregatita pentru acest lu-
La ultima lor ~edinta, Lankton a introdus-o in trans a ~i i-a cru - dad use roade in cele din urma, ca un ultim stadiu al
cerut sa-~i imagineze ca au trecut trei ani. Dupa ce a constatat transformarii lui Violet. A~a cum se dovedise ~i in cazul femeii
ca ea avea ochii inchi~i ~i era complet absorbita de aceasta fan- cu pulsdureros ~i al barbatului care nu eredea in pove~ti eu
tasma, Lankton ~i-a dat jos jacheta ~i cravata ~i ~i-a pus un pu- fantome, transele hipnotice i-au permis lui Violet sa-~i rezol-
lover pe care-l tinea la birou. In momentul in care i s-a cerut ve 0 serie de probleme dificile pe care Ie avea de mult timp ~i
sa deschida ochii, ea a vazut ca terapeutul ei era imbracat di- care mai inainte se dovedisera rezistente la schimbare.
ferit, a~a cum era de a~teptat dupa trei ani.
Violet a enumerat toate suecesele minunate pe care Ie avu-
sese in cei trei ani. Parea fericita ~icomportamentul ei era eom-
plet schimbat fata de ziua in care aparuse pentru prima data
la terapie ~i chiar fata de cum era cu cateva minute mai devre-
me cand se aflase in prezent. Perspectiva sa asupra viitorului
era foarte optimista.
"Acum, Violet, vreau sa inchizi din nou ochii", i-a spus
Lankton, ,,~i sa te intorci in prezent. Anunta-ma rand e~ti din
nou aiei."
In timp ce se intorcea din calatoria ei in viitor, Lankton ~i-a
schimbat din nou imbracamintea, punandu-~i inapoi jacheta
~i cravata, astfelincat sa arate exact ca atund cand intrase ea
in birou.
Singurullucru pe care Violet nu a reu~it sa-l rezolve satis-
facator a fost sa-~i gaseasca un loc de munca stabil. In timp ce
era in transa, Lankton i-a spus ca acest lucru se va intampla
,,la timpul potrivit".

CAPITOLVL DouAzECl , ,
51 5APTE
James F. T. Bugental
EI va ramane
intotdeauna un negru
{j
cieni din domeniul psihotempiei. Pasionat pi consecvent,
ames Bugental
Bugental este unul
a continuat dintre
l1lunca lui cei mai
Carl infLuenti
Rogers, teoreti-
Rollo May
pi Abraham Maslow, cu care el a lucrat, dezvoltiind psihologia uma-
nistii dincolo de riidiicinile ei pentru a cuprinde a abordare mult mai
fLexibilii, globalii pi comprehensivii din punct de vedere cultural. Car-
tea sa, Challenges of Humanistic Psychology (Probleme ale psi-
hologiei umaniste), a dimas lucrarea clasicii in domeniu de mai
11inede patruzeci de ani.
Recent, el a adunat intr-un singur voillm lucriirile celor mai im-
portanti teoreticieni pi practicieni din domenill, Handbook of Hu-
manistic Psychology: Leading Edges in Theory, Research, and
Practice (Manual de psihologie umanista: Principii ale teoriei,
cercehtrii ~i practicii). Printre alte lucriiri importante ale sale se
numiirii Intimate Journeys: Stories of Life Changing Psycho-
therapy (CaHitorii in sfera privata: Povestiri despre psihote-
rapia radicala); Psychotherapy and Process (Psihoterapie ~i
proces); The Search for Existential Identity (In cautarea iden-
titaW existentiale); The Search for Authenticity (In cautarea
originalitatii); The Art of the Psychotherapist (Arta psihote-
rapeutului) pi, cea mai recentii, Psychotherapy Isn't What You
Think: Bringing the Psychotherapeutic Engagement into the
Living Moment (Psihoterapia nu este ceea ce crezi: Aducerea
Mumia de la masa din sufragerie
la zi a angajamentului psihoterapeutic). In cartile sale Bugen-
tal se distinge prin modul original in care ii in vita pe clienti, pe stu-
denti ca pi pe cititori sa-pi exploreze cele mai profunde experiente
subiective.
Bugental este profesor emerit la Institutul Saybrook pi la $coala
Medicala Stanford.
*
* *
Acest capitol este construit diferit fata de restul capitolelor.
La cei optzeci ~i ~apte de ani ai lui, Jim Bugental marturise~te
ca nu-~i mai aduce aminte de multe din cazurile sale.
- Au trecut aHitia ani de cand nu am mai practicat! ne-a
spus el. E ca un loc in care am trait candva ~i care mi-a pla-
cut foarte mult, dar acum imi este imposibil sa ma mai intorc
acolo.
Jim era 0 persoana foarte binevoitoare ~i dornica sa ne faea
pe plac, a~a ca in cele din urma a fost de acord sa arunce 0 pri-
vire asupra carierei lui trecute. Am descoperit insa ca el nu
prea avea mare lucru de spus despre fo~tii lui pacienti ~i voia
mai degraba sa vorbeasca despre semnificatia muncii sale de
o viata.
Cu toate acestea, Bugental ne-a povestit despre un caz de
care i~i aducea aminte cel mai bine. Era vorba de 0 femeie care
se apropia de ~aizeci de ani, divortata, fara copii ~i care era se-
cretara decanului colegiului. Era disperata. Avea tendinta sa
alterneze momentele de depresie profunda care 0 paralizau
cu cele in care i~i expunea diferitele ei necazuri mtr-un mod
foarte teatral.
Ceea ce I-a surprins cel mai mult pe Bugentalla aceasta fe-
meie a fost faptul ca ea cauta sa profite dH mai mult de pe
urma terapiei fara sa incerce sa se imp lice prea mult. Acesta
este un pattern obi~nuit, dar in acela~i timp a fost 0 provocare
pentru el sa 0 determine sa se imp lice ~i mai multo
"Fostul meu sot a venit noaptea trecuta insotit de noua lui
prietena", a spus ea pe un ton degajat, ,,~i se a~tepta ca eu sa
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
ma port prietenos cu ea. Imi venea siH iau pe amandoi la ba-
taie ~i sa-i dau afara. Oar apoi m-am gandit di ar trebui sa si-
muIez 0 atitudine binevoitoare."
In timp ce povestea aceasta intamplare se simtea furia pe
care 0 adunase in ea. Cu toate acestea reu~ise cumva sa se de-
ta~eze de sentimentele ei ~i sa se poarte ca ?i cum nu i-ar fi pa-
sat deloc de aceasta vizita. Bineinteles, sotul ei era un ticaIos
insensibil, dar la urma urmei ce mai conta.
Femeia a continuat sa se planga de 0 multime de lucruri.
Toate erau variatii ale aceleia~i teme: ea se straduia foarte mult
dar oamenii nu 0 intelegeau ~i nu 0 apreciau. Ei profitau de
ea. Cel mai rau era fostul ei sot. Ei se certau in permanenta, se
des parte au, dupa care se impacau din nou, ca apoi sa 0 ia iar
de la capat.
Am fost uimiti sa constatam ca acesta era un caz foarte
obi?nuit care tinea de domeniul consilierii cuplurilor, ca ne-am
intrebat de ce, dintre mine de cazuri pe care Ie avusese la via-
ta lui, Bugental il alesese tocmai pe acesta.
Una dintre explicatii era legata de momentul in care se ivi-
se acest caz.
.- A avut loc chiar la inceputul carierei mele, imediat dupa
ce am incetat munca la catedra. Abia incepusem sa lucrez cu
norma intreaga, iar acesta a fost unul dintre primele mele ca-
zuri.
o alta explicatie tinea de puternicul transfer pe care feme-
ia il dezvoltase fata de Bugental ~i de asemenea de sentimen-
tele puternice pe care acesta Ie dezvoltase la randullui fata de
ea. Fara indoiala, to ate acestea erau reactii pozitive~ avand in
vedere ca uneori ii era foarte greu sa lucreze cu ea. In perma-
nenta ea se plangea de viata pe care 0 avea ~i ii povestea lui
Bugental despre nenumaratele nedreptafi care i se facusera.
Acesta a observat ca ea semana destul de mult cu mama lui.
- Mama mea nu era atat de rupta de realitate, a spus el,
dar cu siguranta ele doua aveau multe lucruri in comun.
Cazul acesta era de asemenea memorabil pentru Bugental
deoarece se straduise enorm sa 0 salveze pe pacienta luL El i~i
dorea atat de mult sa 0 ajute sa-~i rezolve problemele ca ?i cum
Mumia de la mas a din sufragerie
asta ar fi indreptat cumva lucrurile cu propria Iui mama. De
cele mai multe ori insa era frustrat pentru ca simtea ca nu 0
ajuta prea multo
- Reflectand acum asupra acestui caz, a recunoscut Bu-
gental, imi dau seama cat de multe lucruri am invatat de la ea.
- Cum a~a? am intrebat noi. Ce anume te-a invatat?
Raspunsullui Bugental ne-a surprins. Ne a~teptam la olis-
ta de trei sau poate de ~apte lucruri, toate elaborate cu grija.
La urma urmei, el a avut la dispozitie 0 jumatate de secol sa
reflecteze la acest caz ~i de asemenea este unul dintre cei mai
fluenti ~i mai poetici scriitori din domeniu.
- Nu am un raspuns simplu, a spus el.
- Ce zici atunci de unul complicat? I-am indemnat noL
- Cred ca am invatat sa ingadui pacientului sa-?i pastre-
ze propria lui nefericire. Am invatat sa incetez sa mai incerc
sa-i salvez pe oameni, ci sa Ie dau posibilitatea sa foloseasca
aceasta oportunitate pentru a se descurca singuri in viata chiar
?i cand au necazuri. Nu m-am gandit la acest lucru inainte,
dar acum imi dau seama ca acesta a fost unul dintre cazurile
cruciale din viata mea. Am invatat cum sa abordez aceasta
muncil de terapie, in special problema transferurilor ?i contra-
transferurilor. La un moment dat am inceput propria mea te-
rapie, lucru care a adus 0 serie de modificari importante.
In afara de aceasta, ne intrebam care ar fi urmatorul caz re-
marcabil pe care Bugentall-a avut de-a lungul tuturor acestor
ani. Spre exemplu, ne-am adus aminte de un caz in care el a
fost abordat de un negru care i-a cerut sa-l faca alb.
Bugental a zambit amuzat de acea intamplare.
- Oa, individul aceIa imi era foarte drag. M-am ata~at
foarte mult de el. Mi-a parut foarte rau ca nu am reu~it sa-l
ajut mai multo Asta a fost ... acum cand imi aduc aminte de el
ma simt cam trist. I-a fost atat de greu sa accepte in cele din
urma ca este negru ~i ca va ri'imane pentru totdeauna negru.
Foarte mi~cati de afecfiunea ~i grija pe care Bugental inca
Ie mai simtea pentru cei pe care ii cunoscuse ~iIi ajutase, i-am
mentionat ca este 0 adevarata legenda.
- Da, a adaugat el cu umor, cu accentul pc ('nd.

CAPITOLUL DOUA-ZEeI ~I OPT
Michael Mahoney
"Nu m-a~ supara Sa fiu
tipul acela din oglindaJl
E lui Michael Mahoney. La inceputul carierei sale a fast
xista
unul doua
dintre contribupii
principalii i11lportante
cerceflltori care ii sunt atribuite
in domeniul
cognitive. Cartea sa, Cognition and Behavior Modification (Cu-
terapiei
noa?terea ?i modificarea comportamentului) s-a dovedit foarte
eficientii in c011lbinareateoriei cognitive cu terapia comportamenta-
Iii intr-un model integrativ. lntr-o aIM lucrare, Human Change
Process (Procesele de modificare a comportamentului uman),
a continuat eforturile sale de a sintetiza idei provenite dintr-o mrie-
tate de discipline intr-lln cadru coerent.
Mai recent, Mahoney ~i-a indreptat atenfia asupra terapiei
constructiviste, efortllrile sale din acest domeniu cul11linand cu
scrierea unor carfi foarte influente, cum ar fi: Cognitive and
Constructive Psychotherapies (Psihoterapii cognitive ?i
constructiviste) ~i Constructivism in Psychotherapy (Con-
structivism in psihoterapie). In cadrul acestei abordari, Ma-
honey ~i cafiva dintre colegii siii au dezvoltat a teorie care ii ajll-
ta pe oameni sa dea un sens experienfelor lor intr-un mod crea-
tor, folosind metafore, reflecfia cognitiva ~i 0 relafie de cola bora-
re stransa.
Mahoney este profesor de psihologie la Universitatea din Texa-
suI de Nord, Denton, ~i profesor adjunct emerit la Facultatea Say-
brook ~i Centrul de Cercetare din San Francisco.
Mumia de la masa din sufragerie
*
* *
De~i a fost bine pregatit in perioada in care ~i-a facut prac-
tica de intern ?i in primii ani de lucru sub supervizare, Maho-
ney a fost pus in dificultate de complex ita tea unor cazuri pe
care le-a avut. In acea perioada ellucra in domeniul terapiei
comportamentului. Unii dintre pacientii sai pur ?i simplu nu
se comportau a?a cum prevedea teoria pe care el 0 studiase.
De exemplu, dl.nd Adam a venit pentru prima data la Ma-
honey, el se afla deja la capatul a douazeci ?i doi de ani de te-
rapie efectuata de nu mai putin de ~apte terapeuti. eu ocazia
ultimei sale internari in spital, doctorii de acolo i-au spus di
probabil singura lui speranta este cineva ca Mahoney, care,
spre deosebire de terapeutii pe care ii avusese pana atunci, ar
putea sa abordeze lucrurile intr-un mod diferit. Nici acum Ma-
honey nu e sigur ce a vrut sa spuna individul cu asta. In ori-
ce caz nu este cel mai bun lucru pe care sa-l spui cuiva care
are deja frustrari in profesia sa.
Telefonul
- Unde spui ca lucrezi acum? I-a intrebat Adam pe Ma-
honey la prima lor convorbire telefonica.
Mahoney i-a explicat ca se afla la 0 distan~a de aproape trei
ore de mers cu ma?ina de locuin~a lui Adam. In timpul aces-
tei convorbiri, el a aflat de asemenea ca noullui client avea
probleme foarte variate, mergand de la depresiecronica, an-
xietate acuta, tulburari obsesionale-compulsive pana la pro-
bleme legate de alimentatie. Mahoney a fost intrigat cand a
auzit de aceasta ultima dificultate. Bulimia ?i anorexia sunt
boli care se intalnesc destul de frecvent la tinerele femei, dar
la barbati sunt rare. De fapt, la acea vreme nu se ?tia de vreun
asemenea caz.
- Ei, a raspuns Mahoney, se pare ca ai foarte mult de fur-
ca. $i, de asemenea, ai mult de mers pana aici.
370 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Asta nu e 0 problema, a spus Adam. Am trecut prin ata-
tea in ultima vreme indH ma gandesc ca s-ar putea sa-mi faca
bine sa conduc. A~adar, doctore, accepti sa fiu pacientul tau
sau nu?
- Uite ce-ti propun: Vino pana aici pentru 0 consultatie ~i
apoi am sa vad daca te pot recomanda unui doctor care este
mai potrivit pentru problemele tale.
Dupa ce a inchis telefonul, Mahoney s-a simtit multumit
de gestul sau caritabil. 0 sa-l vada pe Adam, 0 sa-i faca 0 eva-
luare ~i apoi, in functie de ceea ce descopera, 0 sa poata sa-i
faca cea mai buna recomandare.
Criticul
Saptamana urmatoare, Adam a venit la ora la care avea
programare. A pa~it in birou, ignorandu-l pe Mahoney care
statea la u~a, ~i-a aruncat cheile pe birou iar apoi s-a prabu~it
pe eel mai apropiat scaun - care s-a intamplat sa fie scaunul
pe care ii pHicea lui Mahoney sa stea.
- Ei bine, Adam, i s-a adresat Mahoney, a~...
- $tii ca venind incoace am primit 0 amend a pentru de-
pa~irea vitezei? a spus Adam in timp ce se uita la noul sau
doctor cu 0 privire dispretuitoare.
Mahoney se a~teptasesa vada pe cineva care sa-i fie pro-
fUnd recunoscator pentru nobilul sau gest de a-I fi primit. In
schimb, a fost ~ocat sa constate ca noul sau client era de-a
dreptulostil.
- Vad ca e~ti suparat, a admis Mahoney. Ce pot sa fac pen-
tru tine?
- Ce poti sa faci pentru mine? Ce poti sa faci pentru mine?
Ce naiba poti sa faci pentru mine altceva decat au facut cei-
lalti ~apte doctori pe care i-am vazut?
Mahoney era inca tanar ~i u~or de intimidat a~a ca.,auzin-
du-l pe Adam, a ramas mut.
- Dupa parerea mea, nu sunteti decat 0 adunatura de
~arlatani nenorociti. Nu ~tiu cum puteti sa mai dormiti lini~-
Mumia de la mas a din sufragerie 371
titi cand ~titi ca luati bani pentru munca de nimic pe care 0
faceti·
Mahoney incremenise pe scaun. Ce naiba mai putea sa zica
sau sa mai faca acum? El a considerat ~i a respins pe rand 0
serie de optiuni, tot ceea ce invatase vreodata, dar ~i-a dat sea-
ma ca nu i se spusese niciodata ce sa faca cu un tip ca acesta.
- Uite ce e, doctore - a spus Adam plin de dispret -, am
fost psihanalizat, mi s-a facut analiza jungiana ~i 0 gramada
de alte chestii de care nici nu-mi mai aduc aminte. Una peste
alta, ni~te prostii. Crezi ca.poti sa-mi spui ceva ce nu mi-au zis
~i ceilaJti clovni?
Mahoney se intreba daca individul acesta a~tepta intr-ade-
var un raspuns de la el. In cele din urma, ~i-a facut curaj.
- Ce e~ti pregatit sa auzi? a spus el dupa ce ~i-a dres vo-
cea.
- 0, asta e buna! a replicat Adam. De unde ai invatat teh-
nica asta dragala~a? Imi place felul in care pui aceasta intre-
bare ambigua, deschisa, a~teptand dupa aceea sa dau drumul
la suficienta funie pentru a ma spanzura singur. Prostii, am fa-
cut terapie Gestalt ani de zile; cunosc toate trucurile astea.
Mahoney i~i modificase programarile pentru a-~i face timp
sa-l ajute pe acest individ. Iar acum acesta 11ataca fara nici un
motiv, lucru care incepuse sa-l infurie. Simtind ca i~i pierde
controlul, a incercat sa se calmeze respirand adanc. Odata li-
ni~tit, el a simtit ca e gata de actiune.
- Mi-aduc aminte ca la telefon mi-ai spus cae~ti deprimat
de mai mult timp.
- Foarte bine. Ai tinut minte lucrul acesta. $i ce-i cu asta?
Mahoney s-a uitat ganditor la Adam, apoi a spus.
- Ma intrebam ce ar insemna pentru tine sa nu fi depri-
mat?
Pentru prima data, Adam nu a mai sarit sa-l critice ~i a re-
cunoscut ca aceasta era 0 intrebare interesanta la care nu se
gandise pana atunci. Imediat, Mahoney s-a simtit mandru ca
el, un terapeut debutant, s-a gandit sa abordeze 0 chestiune
pe care nici unul dintre ceilalti terapeuti nu 0 investigasera in
ultimii douazeci ~i doi de ani.
372 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Ei, a spus Adam prudent, primul raspuns care imi vine
in minte e de-a dreptul nebunesc.
Mahoney s-a aplecat catre el ~i I-a intrebat:
- Nebunesc sau nu, care ar fi acesta?
- Pentru mine, sa nu fiu deprimat, a spus Adam, cred ca
ar insemna ca ar trebui sa fiu 0 persoana diferita.
Mahoney a respirat u~urat. Se parea ca in cele din urma ei
reu~isera sa comunice. Era ceva in raspunsullui Adam care
I-a impresionat profund, ceva autentic ~i real. Pentru prima
data in conversatia lor, Mahoney a simtit ca la urma urmei ei
pot sa lucreze impreuna.
Experimentul
Gandindu-se cum sa abordeze intreaga colectie de simpto-
me pe care 0 prezenta Adam, Mahoney ~i-a dat seama ca eel
mai bine ar fi ca ei sa se concentreze ceva mai mult asupra
identitatii lui Adam, lasand pe planul doi analiza fiecarui
simptom in parte. Aceasta insemna ca terapia se va centra mai
putin asupra compulsiilor, a problemelor de alimentatie, a an-
xietatii ~i a depresiei ~i mai mult asupra felului in care era
Adam ca persoana ~i a modului in care ajunsese sa fie a~a.
Adam a reactionat bine la aceasta abordare. Mai mult, el a
ajuns sa se dedice atat de mult acestei munci terapeutice inciit
s-a mutat mai aproape de ora~ul in care locuia Mahoney, a~a
ca nu mai era nevoit sa faca opt ore pe drum, dus-intors. Aces-
ta a fost primul caz real de terapie pe termen lung allui Ma-
honey, in care el ~i pacientullui au lucrat la consolidarea rela-
tiei dintre ei la fel de mult ca la orice altceva.
De fiecare data cand Adam venea la ~edinta, Mahoney ~tia
ca trebuie sa fie gata de start. Adam era intotdeauna in criza
chiar daca de fiecare data motivul era altul. La 0 ~edinta, ulti-
mul dezastru s-a rezolvat de la sine doar in cateva minute.
Adam nu a mai avut ce sa spuna, dandu-~i seama ca crizele
de care se plangea erau doar in mintea lui. Mahoney era intri-
gat ca Adam, in ciuda faptului ca nu avea nici 0 problema ma-
Mumia de la masa din sufragerie 373
jora, parea lipsit de energie. Era un tip numai piele ~i oase, cu
un par sarmos, nepieptanat. Cand termina de discutat proble-
mele lui, parea ca se strange in el. Era ca un balon lung care
se dezumflase.
- Cand am inceput terapia cu tine, a spus Adam, eram de-
primat. Acum parca e ~i mai rau pentru ca nu mai simt abso-
lut nimic.
Spun and aceasta, el a ramas cocarjat in scaunullui, uitan-
du-se in jos.
- Nu simti nimic?
-Nimic.
Ceea ce-i placea cel mai mult lui Mahoney la munca sa cu
Adam era ca acesta il obliga sa inventeze ~i sa incerce lucruri
pe care nu Ie mai folosise niciodata inainte. Multe din strate-
giile care au aparut in felul acesta, chiar daca nu s-au dovedit
utile in cazullui Adam, au mers surprinzator de bine cu alti
pacienti. Uneori, Mahoney nu era sigur daca ceea ce facea el
il ajuta cu adevarat pe Adam, dar ~tia cu certitudine ca inva-
ta foarte multe lucruri din relatia lor.
- Ei bine, a insistat Adam care ramasese incovoiat pe sca-
un ~i cu privirea atintita asupra podelei, nu spui nimic?
Mahoney a ramas tacut ~i nemi~cat in scaunullui.
- E~ti la fel ca psihanalistul meu! a aruncat Adam, ca ~i
cand ar fi fost cea mai mare insulta pe care ~i-a putut-o ima-
gina.
De fapt, Mahoney chiar a luat-o in sensul acesta ~i s-a sim-
tit provocat sa-l atace.
- Adam, te superi daca te rog sa-mi faci 0 favoare?
Mahoney i-a pus aceasta intrebare fara sa aiba nici cea mai
mica idee unde voia sa ajunga cu ea sau ce 0 sa faca mai de-
parte.
Adam ~i-a ridicat privirea din pamant ~i s-a uitat la el.
-Ce?
El incerca sa reactioneze cat mai aiurea, dar pur ~i simplu
nu-i reu~ea. Avea 0 voce seaca.
- Vreau sa te ridici in picioare. Te deranjeaza sa te ridici
in picioare?
374 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Adam s-a uitat la el de pardi ar fi vrut sa spuna: E~ti ne-
bun? Oar s-a gfmdit di cel putin facea ceva, ca incerca ceva.
La urma urmei, un psihanalist nu ar pune niciodata 0 aseme-
nea mtrebare.
- Chiar vrei sa ma ridic ill picioare? a mtrebat Adam dand
din cap cu dezgust ca ~i cand ar fi vrut sa spuna: Asta e tot ce
poti sa faci?
Ce naiba fac aici? se mtreba Mahoney. Adam fie ca se va ri-
dica m picioare, fie di nu. Oar ce 0 sa fac eu dupa aceea?
- Vrei sa ma ridic m picioare? a mtrebat din nou Adam.
Acum Mahoney era angajat in aceasta actiune.
- Oa, a spus el cu mai multa autoritate decat simtea.
Cu chiu cu vai, Adam s-a ridicat de pe scaun. Parea un ba-
tranelmcovoiat de artrita. Statea acolo leganandu-se, cu mai-
nile m buzunare, ca prabu~it.
- $i acum?
- Nu ~tiu, a raspuns sincer Mahoney.
- Nu ~tii? Mi-ai cerut sa ma ridic m picioare ~i nu ~tii de
ce naiba ai facut-o?
Mahoney a zambit ~i s-a uitat la elmcurcat.
- Nu. N-am nici cea mai midi idee.
- Omule, e~ti mai zanatic decat mine. Nu-mi vine sa cred
ca oamenii te platesc pentru tampenia asta pe care tu 0 nu-
me~ti terapie. Tu ar trebui sa ma plate~ti pe mine!
Mahoney era pe punctul de a-i da dreptate, dar I-a lasat
sa-~i continue peroratia. Furia lui Adam s-a transformat mtr-o
adevarata furtuna. In mijlocul insultelor sale care nu mai con-
teneau, Mahoney I-a mtrerupt cu 0 mtrebare foarte simpla.
- Adam, nici acum nu simti nimic?
$ocat de realitate, Adam a murmurat "Tidilosule!" ~i s-a
a~ezat mapoi pe scaun.
Acest schimb de replici a generat 0 discutie fructuoasa de-
spre necesitatea de a-ti asuma riscul pentru actiunile tale chiar
~i atunci cand nu e~ti sigur de motive sau de ce ar putea sa se
mtample. Adam credea ca e yorba de un truc scos din cine ~tie
ce manual, dar Mahoney i-a explicat di nu-l mai folosise nici-
odati'i. El i-a marturisit ce I-a determinat sa faca acest lucru:
Mumia de la mas a din sufragerie 375
pur ~i simplu a simtit nevoia sa-i ceara sa fad ceva pentru a
depa~i impasulm care se aflau. Riscul s-a dovedit minim iar
relatia lor a supravietuit.
Oglinda
La putin dupa aceasta ~edinta, Mahoney a avut un alt
client, un adolescent care ii fusese trimis de tribunal pentru
detinere de marijuana. Mama pu~tiului fusese cea care 11da-
duse pe mana autoritatilorcand descoperise ni~te lIiarba" in
sertarullui cu lenjerie. Ea s-a gandit d ar fi bine sa-l sperie
implicand politia. Nu a avut msa nici cea mai mica idee m pri-
vinta a ceea ce avea sa urmeze: judecatorul a dispus ca baia-
tul sa fie supus unei expertize psihiatrice, care trebuia sa m-
sumeze patru ~edinte, inainte sa decida asupra sentintei.
Aceasta era a treia ~edinta pe care Mahoney 0 avea cu baiatul,
iar una dintre principalele teme la care lucrau era legata de m-
credere.
Baiatul nu prea vorbea. Era chiar mai tacut decat de obi-
cei. Mahoney se simtea frustrat, dandu-~i seama ca nu a facut
prea multe progrese; mai aveau doar ~edinta aceasta ~i mca
una, a~a ca era zorit sa ajunga cat mai rapid la un rezultat. Au
stat un timp fara ca nici unul dintre ei sa spuna ceva, dar era
un soi de companie placuta. Mahoney era decis sa nu-l forte-
ze pe acest baiat sa fad vreun lucru pe care el nu era dispus
sa-l faca.
Cu putin timp mainte de a se mcheia ~edinta, baiatul a ha-
gat mana m buzunar ~i a scos 0 oglinda mica. Timid, i-a m-
tins-o lui Mahoney care a examinat-o. Pe partea de sus a oglin-
joarei erau gravate cuvintele MotocicIetele Harley Davidson.
- Poti sa 0 pastrezi daca vrei, a spus baiatul cu un zam-
bet timid.
- E pentru mine?
Mahoney era foarte surprins ~i in acela~i timp placut im-
presionat de gestullui. Acesta mserrma ca baiatul avea incre-
dere in el; era 0 dovada a bunavointei lui. Se mtreba msa daca
376 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
era bine sa accepte un asemenea cadou, dar apoi a deds ca ar
fi mai rau daca l-ar refuza, mai ales ca pentru baiat insemna
atat de mult.
- Da, poti sa 0 pastrezi. Daca vrei, binemteles.
- Da, sigur ca vreau. Multumesc foarte mult!
- Am ca~tigat-o la tragerea la tinta la carnaval. Am fost
acolo la sHh~itul saptamfmii trecute.
Apoi a tacut brusc ca ~i dind asta era tot ce avea de gand
sa spuna in legatura cu acel eveniment.
Mahoney s-a uitat din nou la oglinda, dupa care, ~tiind cat
de importanta era urmatoarea sa mi~care, s-a indreptat meet
catre raftul cu dirti ~i a pus oglinda la loc de cinste. In momen-
tul in care s-au despartit, Mahoney era a convins ca aceasta
mtamplare cu oglinda ar putea sa se dovedeasca 0 buna opor-
tunitate.
,
Reflectia
Mahoney a avut 0 ora ca sa se pregateasca pentru urmato-
rul sau client: Adam. Ajunsese la concluzia ca are nevoie de
timp pentru a-~i aduna fortele mainte de intalnirea cu acest
individ care uneori pu.tea fi atM de furios dar m acela~i timp
atat de interesant.
Ca de obicei, Adam trecea printr-o perioada de criza. Tiplp
de aproape cind minute, Mahoney I-a observat cum dadea din
cap energic dintr-o parte malta, ca ~icand ar fi avut un tic du-
dat.
- Ce naiba este asta? a spus Adam aratand catre oglinjoa-
ra de pe raftul de carti. Nu era aid mainte.
- Nu, este noua.
- Ei bine, nu-mi place. Am tendinta sa ma uit mereu in
oglinda ~i imi pierd ~irul gandurilor. Te superi daca te rag sa
o muti in aHa parte?
- Deloc, a raspuns Mahoney ridicandu-se pentru a lua
oglinda de la locul ei. In timp ce se mtorcea inapoi la birou,
ceva I-a facut sa mdrepte oglinda catre fata lui Adam.
Mumia de la masa din sufragerie 377
- Ce fad? a strigat el. Ia-o de aid!
- Ce s-a intamplat? a mtrebat Mahoney cu 0 figura ino-
centa.
- Daca uitatul m oglinda este una dintre conditiile pentru
a face terapie cu tine, atunci am plecat de aici.
- Nu, Adam, nu trebuie sa te uiti m oglinda. Dar ai putea
sa-mi explici despre ce este yorba?
Adam s-a ridicat de pe scaun ~i a mceput sa se plimbe ner-
vos prin camera. Mahoney pusese oglinda pe mas a cu fata in
jos, dar Adam continua sa se uite fix la ea de parca ar fi fost
un ~arpe care ar fi putut sa sara la el.
- Imi cer scuze, Adam. E clar ca am facut un lucru care
te-a suparat mult ~i, te rog sa ma crezi, imi pare foarte rau.
Ajuta-ma sa inteleg ce am facut ~i ce simti m momentul aces-
ta.
Adam s-a oprit din plimbat.
- E yorba doar de faptul ca mi-am petrecut atatea ore din
viata suferind m fata oglinzii. Storcandu-mi co~urile de pe fata.
Uitandu-ma la cat de urat sunt. $i nu am de gand sa vin aid
~i sa dau bani ca sa ma simt mizerabil.
- Dupa cum am mai spus, imi cer scuze. Nu mi-am dat
seama ce semnificatie are oglinda pentru tine.
o oportunitate terapeutidi
Ceva mai tarziu, in acea zi, Mahoney vorbea cu un coleg
despre ce se intamplase la ~edinta cu Adam. La un moment
dat, i-a aratat oglinda, ~i amandoi au inceput sa se joace cu
ea, tinand-o unul in fata celuilalt, a~a cum facuse el cu pa-
cientullui. $i amandoi au fost intrigati sa cons tate ce gan-
duri ~i sentimente ies la iveala atunci cand e~ti fortat sa te
uiti in oglinda intr-un context terapeutic. Acest lucru a dat
na~tere unei idei care de atunci a devenit 0 parte consisten-
ta a terapiei lui Mahoney: el a instalat 0 oglinda pe toata lun-
gimea partii interioare a u~ii de la biroul sau. In cele din
unna, el a folosit acest "moment al oglinzii" cu majoritatea
378 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
elientiIor sai, carora Ie cerea sa se uite in oglinda iar apoi sa
inchida ochii, sa se afunde in ei ~i sa descrie ceea ce se in-
tampla in corpurile lor.
La ~edinta urmatoare, Mahoney a fost surprins cand I-a au-
zit pe Adam intreband daca mai are inca oglinda aceea prin
preajma.
- Da, a raspuns prudent Mahoney, intrebandu-se daca nu
cumva aceasta era 0 intrebare capcana. De fapt, mai am cate-
va oglinzi. De ce?
- M-am gandit tot timpulla reactia mea de data trecuta.
Simt nevoia sa ma uit din nou in oglinda.
Uitatul in oglinda a devenit una dintre ocupatiile lor prin-
dpale la ~edintele care au urmat. Vazandu-l pe Adam cum se
privea lung in oglinda, lui Mahoney i-a venit in minte imagi-
nea unui pu~ti incercand sa strapunga cu privirea intunericul
din dulapul in care se afla, in a~teptarea unui monstru pe ca-
re-I credea ascuns acolo. De fapt, Adam evita sa se confrunte
direct cu imaginea din oglinda, apropiindu-se de ea dintr-o
parte, ca ~i cand ar fi vrut sa se furi~eze. Dupa aceea, se incli-
na inainte sa vada daca e in regula, aruncand 0 ocheada scur-
ta apoi una mai lunga.
- ~tii, a spus Adam, tipul din oglinda nu arata atat de in-
grozitor pe cat am crezut.
- Poti sa-mi spui mai multe despre asta?
- Nu m-ar deranja sa fiu eu tipul acela din oglinda.
Acesta a reprezentat 0 oportunitate terapeutica majora.
Continuand sa lucreze impreuna in urmatorii doi ani, Maho-
ney a ajuns sa-l respecte ~i chiar sa-l placa pe acest individ la
fel de mult ca pe alti cativa dintre pacientii lui. Au ajuns sa se
aprecieze foarte mult unul pe celalalt.
Adam era deosebit de inteligent, ne-a spus Mahoney. Era
foarte receptiv la viata lui interioara avand chiar 0 inelinatie
catre gandirea psihologica.El a reu~it sa 11mobilizeze pe Ma-
honey sugerandu-i abordari terapeutice pe care nu Ie incerca-
se pana atund.
Mumia de la masa din sufragerie 379
Problemele de alimentatie ale lui Adam avusesera conse-
cinte nefaste asupra corpului lui in cei zece ani care trecusera
de la debutullor. El avea 0 serie de ritualuri ~i proceduri foar-
te speciale legate de alimentatie. In primul rand, se ducea la
supermarketullui favorit, unde i~i alegea cele mai fine ingre-
diente care se gaseau acolo ~i cele mai proaspete condimente
~i verdeturi. Apoi petrecea cateva ore gatind dupa retete foar-
te elaborate - majoritatea erau retete pe care nu Ie mai incer-
case niciodata. De fiecare data, prepara cate cind sau ~ase fe-
luri de mancare - numai pentru el. Apoi, a~eza cu mare gri-
ja masa, folosind cea mai fina vesela - cristal ~i argint. Ospa-
tul dura mai mult de 0 ora, timp in care gusta pe indelete toa-
te delicatesele ~i savura din plin aromele bogate.
Ar fi fost frumos ca ritualurile sa se sfar~easca aid dar, din
pacate, acesta era doar inceputul. Dupa ce curata masa, dar
inainte a trece la spalarea vaselor, Adam se ducea imediat la
toaleta. Acolo se a~eza in genunchi pe podea ~i vomita in va-
suI de toaleta tot ceea ce mancase. Apoi, lovitura de gratie: i~i
facea 0 clisma pentru a-~i curata complet intestinul gros. Apoi
se spala cu multa atentie la du~, dupa care i~i petrecea aproa-
pe 0 ora introducandu-~i un deget in anus pentru a verifica
daca nu cumva au mai ramas urme de fecale. Daca gasea un
rest cat de mic, relua intregul cielu, controlandu-~i in repeta-
te randuri anusul cu degetul.
Dupa ce a auzit relatarea acestor episoade compulsive de
dezmat culinar ~i purgatie, ~i cu asemenea detalii, lui Maho-
ney i-a fost teama ca ei nu vor reu~i niciodata sa abordeze
aceasta ultima problema majora.
Telefonul
Era patru dimineata cand telefonul a sunat.
~ Mike, e~ti treaz? a intrebat vocea de la celalalt capat al
firului.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- Treaz? Oa, SigUl~sunt treaz. Cine este? Mahoney este ge-
nul de om care, atunci cand este trezit in miezul noptii sau di-
mineata devreme, nu recunoa~te d dormea.
- Mike, sunt Adam. Poti sa vorbe~ti?
- Sa vorbesc? Acum?
- Mike, nu 0 sa-ti vina sa crezi ce s-a intamplat!
Lini~te.
- Mike, mai e~ti acolo? Mike?
- Mda, ,a spus Mahoney, pe punctul de a adormi. Sunt
treaz. Spuneai ca s-a intamplat ceva incredibil.
- Asculta. Seara trecuta, pentru prima data in zece ani, am
renuntat la ospaturi ~i la clisme.
- 0, asta e ceva.
- $i sa-ti mai spun ceva. Abia am ajuns acasa.
- Abia ai ajuns acasa. De unde?
- Am fost la 0 petrecere unde am cunoscut 0 femeie cu
care am petrecut noaptea impreuna. A fost minunat!
Adam vorbea repede, foarte impresionat de ceea ce i se in-
tamplase. Parea mai fericit ca niciodata.
- 0, a fost tot ce a putut spune Mahoney.
- Stai putin. Mai e ceva. Ea vrea sa nemaiintalnim.Iti
vine sa crezi?
- Asta e nemaipomenit, Adam, a spus Mahoney care in-
tre timp se trezise complet. Era la fel de emotionat ca ~i clien-
tul sau.
- Asculta, doctore, vreau sa-mi indepartezi chirurgical
aceasta bulimie. Oaca femeia asta afla ceea ce fac eu in baie,
nu 0 sa vrea sa mai aiba de-a face cu mine vreodata.
- Ce-ar fi sa discutam despre asta dimineata, dupa ce ma
trezesc?
- Foarte bine, doctore. Am vrut doar sa-ti spun ve~tile
bune. Nu-mi pasa dad ma hipnotizezi sau daca imi faci ori-
ce altceva, dar trebuie sa ma scapi de bulimie. $i vreau asta
imediat! E prima data cand mi s-a ivit ocazia unei relatii ade-
varate ~i nu vreau sa risc.
- Stai sa vad dad am inteles ce vrei sa spui. De zece ani
incoace, in fiecare noapte te-ai ospi'ltat ~i ti-ai facut clisme.
Mumia de la masa din sufragerie
-Oa.Da.
- Ai facut terapie comportamentala. Ai fost psihanalizat.
Ai fost internat in spital. Au incercat sa-ti fad tratamentde
~oc pentru a te impiedica sa mai vomiti ~i sa-ti mai bagi dege-
tul in ~ezut.
- Da, ~tiu asta.
- $i acum, dintr-o data, comportamentul tau a inceput sa
se schimbe ~i vrei sa te ajut?
- N-o sa faci nimic, nu-i a~a?
- Mie mi se pare, a spus Mahoney, ca lucrurile au inceput
sa se schimbe de la sine.
- La naiba, a chico tit Adam, ~tiam eu ca 0 sa spui ceva de
genul acesta.
In cele din urma, Adam i-a marturisit ace lei femei pro-
blemele pe care Ie avea in legatura cu alimentatia ~i, surpri-
za surprizelor: a aflat ca ~i ea avea acela~i gen de probleme!
Astfel, aceste probleme in loc sa-i desparta i-a apropiat ~i
mai multo
- S-ar putea sa nu ajung niciodata sa fiu in stare sa ma ab-
tin de la ospaturile ~i clismele mele, a recunoscut Adam, dar
acest lucru nu ma mai preseaza la fel de mult ca pana acum.
Lectiile ,
, Invatate
Chiar ~i dupa douazeci de ani de la intalnirea cu Adam,
Mahoney considera d ind mai are de invatat din experienta
pe care au avut-o impreuna. Nu e vorba numai de conversa-
tiile lor interesante, dar acesta a fost singurul caz din care Ma-
honey a invatat sa se increada in propria-i intuitie. In acest
sens, el i~i aminte~te cand Adam a venit 0 data la el ~i i-a spus:
- $tii, azi nu ma simt atat de rau. A~ vrea doar sa poti sa
ma mentii in aceasta stare.
- Sa te mentin in aceasta stare? a intrebat surprins Maho-
ne~ .
- Oa, sunt intr-o forma buna. Ar fi bine dad ai putea sa
ma mentii astfel.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

Dintr-un motiv pe care nu ~i-l putea explica, Mahoney a

hotariH sa-i dea lui Adam 0 tema pentru acasa. AsHel, el tre- CAPITOLUL DovAzECI ,
51 NovA
buia sa-~i petreaca ceva timp in fata unei pendule. Intuitia ii
spunea lui Mahoney ca Adam ar fi putut sa invete ceva obser- Laura S. Brown
vand pur ~i simplu cum se incheie un ciclu natural. .
Intamplarea facea ca in holul unei firme de avocatura sa se
afle 0 pendula foarte inalta. Bineinteles ca Adam s-a infuriat:
o asemenea sarcina i se parea absurda ~i ridicola. In cele din
urma, el s-a supus ~i a inceput sa-~i petreaca ore intregi in ho-
Alcoolica la trei ani
lul acelei firme, privind ~i ascultand ceasul.
La putin timp dupa aceea, Mahoney a gas it urmatorul me-
saj pe robotul telefonului: "Dragul meu doctora~. Azi la pranz
mi-am mai pierdut inca 0 ora uitandu-ma la nenorocitul ala
de pendul ~i incercand sa-mi dau seama care dintre cele doua
abuzul sexual, Laura Brown reprezintil un punct de
parti ale lui era buna ~i care era rea. Sau poate ca numaram fJeoretician
cotitura In feminist
practica ~i expert InSpre
terapeutica. problemele
deosebirelegate de
de tera-
doar secundele in care eram in viata sperand ca mi~carea nu
piile tradifionale, abordarea sa trateaza mult mai explicit probleme-
se va opri. In momentul in care m-am ridicat ~i am inceput
Ie legate de putere, etica, harfuire sexuala, rolurile specifice fiecarui
sa-mi strang punga in care avusesem mancarea pentru pranz,
sex, orientare sexuala ~i i11lagineacorpului. Preocuparile sale legate
mi-am dat seama ca pe axul pendulului exista un singur loc
de recllperarea un or a11lintiri ~i munca ei neobosita pentru Infaptui-
unde poti vedea atat partea buna cat ~i pe cea rea, iar acesta
rea justifiei sociale In chestillnile referitoare la h011losexuali ~i lesbie-
este situat in partea de sus, la articulatia axului. 0 parte din
mine inca vrea sa fie ca acel indicator al barometrului care co- ne au fost de-a dreptul revolufionare.
Printre lucrarile cele 11laisemnificative se11lnatede Brown se nu-
boara atunci cand se anunta 0 zi buna ~i se ridica ~i ascunde
marii: Subversive Dialogues: Theory in Feminist Therapy (Dia-
atunci cand e 0 zi proasta. Pana in acel moment nu realizasem
loguri subversive: 0 abordare teoretica a terapiei feministe);
importanta unghiului din care prive~ti lucrurile. Nu-mi dadu-
sem seama ca facea parte din tema pentru acasa." Recovered Memories of Abuse (Amintiri recuperate despre
Mahoney se gande~te ~i acum la ceea ce a invatat de la abuz); Fat Oppression and Psychotherapy: A Feminist Perspe-
Adam, intr-un moment foarte important al carierei sale cand tive (Oprimarea exercitata de supraponderabilitate ~ipsihote-
incepuse sa capete incredere in sine ~i sa faca progrese. In ciu- rapie: 0 perspectiva feminista); Personality and Psychopatho-
da conflictelor dintre ei (sau poate chiar din cauza lor), Adam logy (Personalitate ~i psihopatologie) ~i Diversity and Com-
a ramas clientulla care se gande~te cel mai multo La urma ur- plexity in Feminist Therapy (Diversitate ~i complexitate in te-
mei el a fost persoana care I-a ajutat pe Mahoney sa-~i dea sea- rapia feminista).
Broum s-a stabilit In Seattle, unde desfa~oara 0 munca activa de
ma de limitarile terapiei comportamentale inguste pe care 0
efectua ~i sa devina mai interesat sa-i ajute pe oameni sa cau- terapie ~i consultanfa. De asemenea, este profesor de psihologie la
Universitatea Argosy, ~coala de psihologie profesionista din Seattle.
te intr-un mod creativ semnificatia experientelor lor.
*
* *
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Gandindu-se la persoanele neobi~nuite pe care le-a cunos-
cut de-a lungul timpului, Brown s-a oprit asupra uneia singu-
re pe care 0 considera cu totul ~i cu totul aparte. Era yorba de
o femeie pe care nu 0 mai avusese la terapie de mai bine de
~ase ani, dar cu care mai comunica ocazional. Cazul ei era cu
adevarat remarcabil, dar acest lucru nu se datora caracterului
neobi~nuit al problemelor ei sau obstacolelor ~i adversitatii pe
care a trebuit sa Ie infrunte ~i care ar fi ucis un suflet mai slab,
ci hotararii de care a dat dovada in ce prive~te depa~irea trau-
mei pe care 0 suferise.
Copilarie de co~mar
Gloria a venit la Brown pentru a-~i trata problemele lega-
te de lupta ei continua cu dimensiunile corporale ~i de relatia
ei cu mancarea. ("Nu folosesc niciodata cuvantul, obezitate!"
ne-a spus Brown.) Ea i-a marturisit lui Brown ca, din dHe i~i
aduce aminte, pe vremea cand avea trei ani ~i locuia cu fami-
lia ei la Londra, a inceput sa bea alcool, apucatura care a fost
incurajata mai tarziu de catre ceilalti membri ai familiei. Se
pare ca intr-o zi parintii ei au baut pana au le$inat. Copilita a
reu$it sa ajunga pana la dulapul cu bauturi ~i a inceput sa bea
din variatele stic1e care se aflau acolo pana d'md a gasit ceva
pe gustul ei. Ceea ce a incantat-o mai mult a fost ca lichidul
din stic1e i-a alinat durerea teribila pe care 0 avea. Din acea zi,
ea a inceput sa foloseasca alcool ~i alte medicamente pe care
Ie gasea in casa pentru a se "anestezia" impotriva agresiuni-
lor aproape zilnice pe care Ie suferea din partea parintilor sai.
Tatal Gloriei era parintele "eel bun", grijuliu, iubitor, stabil,
previzibiL De fapt, era atat de "iubitor" incat ~i-a initiat fiica
din punct de vedere sexual inca de pe vremea cand aceasta era
la ~coala primara. De la mangaieri insistente, s-a ajuns in cu-
rand la penetrare, iar apoi la 0 relatie sexuala permanenta.
Mama ei era foarte imprevizibila ~i instabila, ceea ce indi-
ca probabil existenta unor tulburari de personalitate multipla,
un tip de conditie disociativa in care ea literalmente putea fi
Mumia de la mas a din sufragerie
mai bine de cinci persoane diferite la un loc ~i cu care biata fe-
tita trebuia sa se descurce. Una dintre aceste personalitati ale
sale era in permanenta furioasa pe fiica ei ~i se folosea de ori-
ce oportunitate ca sa 0 bata cu coada maturii. Uneori Gloria
era trezita din somn in toiul noptii de catre mama ei care veni-
se sa 0 "pedepseasca" pentru cine ~tie ce gre~eala inchipuita.
Cea mai timpurie amintire pe care 0 avea Gloria din copi-
larie: mama ei statea aplecata deasupra patutului in care se
afla, incercand sa 0 sufoce cu 0 perna. Chiar ~i in ziua de azi,
Gloria are 0 puternica reactie posttraumatica la un anume par-
fum foarte popular pentru ca cu el era data mama ei atunci
cand incercase sa 0 stranguleze.
De~i Brown nu ar recomanda niciodata alcoolul ca 0 for-
ma de automedicatie pentru cei care au suferit abuzuri in co-
pilarie, ironia este ca, din dHe se pare, bautura a salvat-o pe
Gloria de la tulburari disociative severe ~i poate chiar de la 0
psihoza totala. Cand alcoolul nu era suficient pentru a-i anes-
tezia durerea ~i a bloca amintirile legate de abuzurile emotio-
nale, fizice ~i sexuale constante, ea lua amfetamine ~i haluci-
nogene. Gloria credea ca, in ciuda efectelor secundare negati-
ve, asta a fost cea care a ajutat-o sa supravietuiasca in copila-
rie ~i adolescenta. Ea a folosit pastilele acestea pana a putut sa
gaseasca lucrul de care avea nevoie cu adevarat: un refugiu in
care se simtea in siguranta din punct de vedere emotional, in-
tre ceilalti oameni.
Familia pe care ~i-a ales-o
Brown se gande~te ca Gloria nu avusese nici 0 ~ansa sa
ajunga 0 fiinta umana decenta. Din cauza serviciului tatalui
sau care presupunea deplasari frecvente, rareori ajungeau sa
stea un timp indelungat in acela~i loc. Casa in care statea ea
era un loc dezordonat ~i periculos, iar din cauza ca familia ei
trebuia sa se mute in permanenta, avea rare ocazii sa mentina
ni~te relatii stabile cu ceilalti care ar fi putut compensa dis-
functia ei familiala bizara.
386 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Pentru ca tatal ei detinea 0 pozitie importanta ~i avusese
grija sa pozeze in parinte responsabil ~iatent, abuzurile la care
o supunea pe fiica sa treceau neobservate. De altfel, in anii '50,
anii copilariei sale, familiile de albi din inalta societate ameri-
cana nu erau nici macar suspectate de asemenea abuzuri. In
conditiile acestea, ea a trebuit sa se descurce singura. A inva-
tat sa-~i blocheze amintirile legate de tentativa de strangula-
re, de bataile pe care le-a primit, de molestarile sexuale la care
a fost supusa. Desigur, medicamentele ~i alcoolul au ajutat-o
sa uite realitatea de co~mar pe care 0 avea de infruntat.
Ambii parinti erau alcoolici activi. De~i tatal Gloriei a fa-
cut tot posibilul sa 0 protejeze de comportamentul violent al
mamei ei, acest lucru nu a avut 0 eficienta prea mare pentru
ca el insu~i ii in~elase increderea. In plus, cand tatal pleca de
acasa cu sarcini de serviciu, Gloria ramanea in tot acest timp
singura cu mama ei. Cel mai bine era cand mama capMa 0
personalitate catatonica - situatie in care ramanea increme-
nita pana la urmatoarea schimbare de personalitate. Cel mai
rau era atunci cand, in absenta tatalui, zilele Gloriei se trans-
formau intr-o adevarata teroare. In acele zile ea incerca sa stea
cat mai mult la ~coala sau pe la vecini ~i, in general, facea tot
posibilul sa ramana in viata.
In ciuda deteriorarilor provacate de abuzul cronic de sub-
stante, Gloria a ajuns 0 tanara precoce, remarcabil de inteli-
genta, cu aptitudini sociale ~i inteleetuale superioare. Cu toa-
te acestea, Brown considera chiar ~iacum capacitatea ei de a-~i
reveni de pe urma traumelar ca fiind unul dintre cele mai ului-
toare lucruri pe care le-a vazut vreodata.
In mod normal, este de a~teptat ca cineva care a fast supus
unui asemenea abuz pe termen lung ~i fara intrerupere va
avea de suferit tulburari majore de ata~ament. Majoritatea cer-
cetarilor care s-au facut in acest domeniu arata ca asemenea
victime gasesc ca este foarte dificil sa intre in relatii cu alti oa-
meni, sa aiba incredere in ei, de cele mai multe ori ele nu-~i
mai revin de pe urma traumelor suferite in copilarie. Cel mai
adesea ele dezvolta tulburari de personalitate severe ~i tulbu-
rari de personalitate multipla, strategii care Ie ajuta sa evite sa
Mumia de la mas a din sufragerie
mai fie ranite in viitor. Cu toate aces tea, Gloria nu numai ca
~i-a revenit de pe urma traumelor suferite, dar a ajuns 0 per-
soana de-a dreptul infloritoare. Ea era un "mensch", 0 fiinta
umana decenta, in ciuda tuturor adversib'itilor.
Ca participant la terapie, Gloria a fost un client foarte res-
ponsabil care nu forta nota niciodata. Cand Brown era in va-
canta, ea nu intra in criza. Nu ii dadea telefon noaptea, chiar
daca avea 0 urgenta. Ea nu punea la incercare oamenii cau-
tand sa evite intimitatea. Ar fi avut to ate motivele sa 0 ia raz-
na, dar in cele din urma s-a dovedit 0 fiinta incantatoare. Sin-
gurullucru care continua sa 0 afecteze serios era abuzul de
alimente.
Gloria a activat in cadrul Asociatiei Alcoolicilor Anonimi,
sprijinindu-i financiar pe membrii noi ai acestui program. Ea
a reu~it sa-~i mentina 0 relatie pe termen lung, care dureaza
de peste douazeci de ani. De asemenea, este un membru de
baza al comunitatii de lesbiene ~i homosexuali. Atunci cand
Laura vorbe~te despre clienta ei ai impresia ca se refera la 0
colega de incredere - ~i chiar acesta este modul in care ea se
raporteaza la Gloria ~i in care ar prefera sa se raporteze la ma-
joritatea clientilor ei -- colegi sau colaboratori.
- Gloria are un talent innascut de a stabili relatii cu alti
oameni, ne-a spus Brown. Ea ii apreciaza pe cei din jurul ei,
gasind foarte u~or oameni de treaba cu care sa se asocieze. Este
pur ~i simplu uluitor. De exemplu, cand era la colegiu, a in-
talnit la departamentul de engleza un grup de homosexuali
care au avut grija de ea. Inca nu ~tia ca este lesbiana. A trecut
foarte mult timp pana sa-~i descopere aceasta latura. Intre
timp, ea s-a asociat acestui grup de barbati foarte protectori
care erau foarte atenti ~i afectuo~i cu ea. Ei i-au oferit ~ansa de
a avea relatii sigure ~i stabile din punet de vedere emotional,
de care ea a profitat din plin. Dupa treizeci de ani, Gloria inca
men tine aceste prietenii.
Gloria a descoperit ca poate sa-~i aleaga propria ei familie,
de data aceasta una in care sa se simta protejata ~i in siguran-
ta. $i a reu~it sa~~iconstruiasca 0 familie care este un model
de dragoste, ata~ament ~i sinceritate.
388 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
OnOllamama
Brown a lucrat cu Gloria, cu intreruperi, timp de zece ani.
Ele au continuat sa-~i concentreze eforturile asupra imaginii
corporale a Gloriei ~i a pattern-urilor de alimentare, facand
progrese modeste dar de durata. lntr-un fel, Brown a func-
tionat in aceasta relatie ca mentor, model de persoana sana-
toasa ~i sursa de suport in rezolvarea problemelor legate de
consumul de alcool. Ea a ajutat-o pe Gloria sa asimileze abu-
zurile pe care le-a suferit in trecut, in primul rand prin acce-
sarea unor amintiri care anterior fusesera indisponibile, apoi
prin acomodarea cu acestea in a~a fel mcat sa devina capa-
bila sa accepte acele lucruri care nu puteau fi schimbate.
Cand a venit la terapie, Gloria era aproape stabila din
punet de vedere emotional ~i in general sanatoasa. Problema
majora pareau sa fie kilogramele in plus - consecinte ale unei
supraalimentatii compulsive. Dupa ce renuntase la consumul
de alcool ~i medicamente, Gloria a devenit dependenta de
mancare - aceasta ramanand principala ei strategie de a face
fata mediului inconjurator. Prin urmare, terapia a constat in
buna parte in incercarea de a controla aceste mijloace externe
prin care Gloria i~i procura confortul.
Pentru Gloria, parte a cea mai dificila a terapiei a fost pro-
babil sa-~i asume riscul enorm de a dezvolta 0 relatie profun-
da emotionala cu 0 femeie - chiar dad in acest caz era vor-
ba de propriul sau terapeut. De~i era lesbiana, pentru Gloria,
femeile reprezentau 0 amenintarela adresa echilibrului ei
emotional. Cu siguranta, abuzul sexual pe care-l suferise din
parte a tatalui sau a fost un lucru ingrozitor care a facut-o sa-~i
piarda increderea in barbati, dar era inca ~i mai circumspeeta
in relatiile ei cu femeile. La urma urmei, mama ei 0 torturase
in permanenta fiind la un moment dat pe punctul de a 0 omo-
ri. Era contrafobid fata de ambele sexe, ~i pe buna dreptate:
sarcina de a dezvolta 0 relatie care implica un transfer pro-
fund cu 0 femeie terapeut reprezenta un pas enorm in ce pri-
ve~te increderea.
Mumia de la mas a din sufragerie
Brown se considera destul de priceputa in ce prive~te dez-
voltarea unei relatii de transfer mama-copil. ;;i aceasta se da-
tora in parte faptului ca evita sa con~tientizeze orice transfer
sexualizat. De asemenea ea era 0 persoana foarte afectuoasa
~i deschisa. Grija ~i respectul deplin fata de clientii sai 0 aju-
tau sa ca~tige foarte u~or increderea lor.
o data ce in relatia lor s-a produs un transfer matern, Glo-
ria s-a simtit in siguranta, iar aceasta a ajutat-o sa-~i aduca
aminte de unele lucruri care is-au intamplat in viata ei. ;;i mai
mult deeM atat, ea a putut sa fad acest lucru fara sa mai sim-
ta nevoia sa se intoarca la alcool ~i medicamente.
- Ea a dezvoltat 0 compasiune enorma fata de copilul care
fusese, a explicat Brown. Acest lucru era unul dintre elemen-
tele care lipseau. Simtea compasiune ~i pentru cei din jurul ei
pe care i:itrata cu multa afectiune ~i atentie.
Gloria a lucrat ca supervizor la 0 agentie locala de servicii
sociale. Ea a avut una dintre cele mai dificile slujbe din cate se
pot imagina - biroul unde lucra dispunea de foarte putini an-
gajati ~i de resurse financiare insuficiente -, cu toate acestea
ea era iubita de catre colegii sai ~i adorata de supervizori. Ade-
seori ii aducea lui Brown evaluarile pe care Ie primea din par-
tea supervizorilor sai - pur ~i simplu nu-i venea sa creada ca
persoana descrisa acolo era chiar ea; era uimita de cat de mult
era apreciata munca ei.
Hranindu-se ell dragoste
Pe cat de buna era cu cei din jurul ei pe atat de putin inva-
tase Gloria cum sa fie buna cu ea in.sa~i.Ea se hranea cu man-
care in loc de dragoste.
"Pentru a ajunge sa te hrane~ti intr-o maniera corespunza-
toare", i-a explicat Brown, "trebuie sa inveti sa te iube~ti pe
tine insaW'
lICe vrei sa SpUi?" a intrebat Gloria. "Sa inteleg ca sunt gra-
sa pentru ca nu ma iubesc pe mine insami?"
390 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"Ei bine", a sugerat Brown, "haide sa discutam mai pe in-
delete despre acest lucru. Ce anume gase~ti la tine care nu
poate fi indragit?"
La fel ca majoritatea celor care au supravietuit abuzurilor,
Gloria nu se putea inchipui pe sine in ipostaza de copil.
- Cred ca agresorii ii considera pe copii ni~te adulti in mi-
niatura, a explicat Brown. Nu numai ca Ie lipse~te simpatia
fata de vietimele lor, dar nu au nici capacitatea de a intelege
ca, din punet de vedere cognitiv ~i emotional, copiii sunt di-
feriti fata de adulti. Cred ca vietimele abuzurilor fizice, emo-
tionale ~i sexuale severe i~i creeaza ~i admite 0 imagine a lor
ca adulti nedezvoltati. Intr-un fel, ei cred ca ar fi putut sau ca
ar fi trebuit sa aiba atitudinea pe care un adult ar avea-o daca
ar fi agresat.
Brown a ajutat-o pe Gloria sa-~i recapete imaginea sa de
copil fara sa mai fie terifiata in timpul acestui proces. Ea a
ajutat-o de asemenea sa inteleaga cat de mica ~i de vulnera-
bila fusese ~i sa-~i redirectioneze furia pe care 0 resimtea fata
de ea insa~i. Brown a introdus cateva strategii pentru a 0 aju-
ta pe Gloria in cadrul acestui proces. AsHel, i-a cerut Gloriei
sa aduca fotografii cu ea de pe vremea cand era copil pentru
a 0 confrunta cu evidenta de netagaduit a cat de mica fuse-
se. De asemenea a incurajat-o sa petreaca 0 parte din timpul
liber stand in preajma copiilor, lucru de care ea se temuse in-
totdeauna. In felul acesta ea ar fi putut sa observe ceea ce co-
piii pot sau nu pot sa faca in fata adultilor. Gloria avea de
mai mult timp temerea ca ar fi putut sa fad rau copiilor. In
cele din urma ea ~i-a dat seama d singurul copil pe care-l
putea pune in pericol era copilul din ea. Aceste strategii ~i
altele pe care Brown le-a folosit pentru a 0 face pe Gloria sa
accepte ca fusese cu adevarat candva mica au dat in cele din
urma rezultate. Ea a inceput sa aiba 0 atitudine mult mai in-
telegatoare fata de ea insa~i. AsHel, atitudinea ei fata de com-
portamentul pe care-l dezvoltase in copilarie ca reactie la eve-
nimentele negative a de venit mult mai plina de compasiune
~i mai apreciativa. Pentru Brown, Gloria fusese un copil care
reu~ise sa supravietuiasca in ciuda tuturor adversitatilor. In
Mumia de la masa din sufragerie 391
cele din urma, pacienta sa a ajuns sa creeze ~i admita ace as-
ta imagine renuntand sa mai creada d in copilarie se com-
portase ca 0 fiinta slaba.
Treptat, Gloria a devenit capabila sa-~i schimbe obiceiuri-
Ie legate de mancare, de~i acest lucru nu a dus la 0 scadere
semnificativa a greutatii ei. Ea s-a inscris la un program de in-
tretinere corporala iar acest lucru a cam speriat-o. Pentru 0 fe-
meie de 0 suta de kilograme este foarte dificil sa apara in pu-
blic imbracata in costum de baie sau pentru sport. Cu toate
aces tea ea a devenit mult mai con~tienta de nevoile corpului
ei ~i a invatat cum sa ~i Ie satisfaca, renuntand sa Ie mai igno-
re sau sa Ie "anestezieze".
In timp ce Gloria continua sa depuna eforturi pentru a-~i
rezolva problemele legate de traumele din copilarie, hotara-
rea ei de a renunta la alcool a fost pusa de asemenea la incer-
care. Era pentru prima data cand era in stare sa abordeze pro-
priul trecut fara sa se distanteze emotional. Ea a fost de ase-
menea in stare sa dezvolte sentimente de compasiune ~i iubi-
re fata de ea insa~i, dandu-~i seama de cat de putemica se do-
vedise in copilarie, tinand in ea toate aceste sentimente fara sa
se distruga complet.
Mai mult de cat un simplu nu
In mod frecvent copiii vad materiale publicitare destinate
prevenirii consumului de alcool ~i de droguri. Li se spune d
totul se reduce la "Un simplu nu adresat drogurilor". In cazul
Glori~i insa, bautura a ajutat-o sa supravietuiasca. 0 "aneste-
zia". Ii permitea sa se disocieze de nebunia care se petrecea in
jurul ei, de abuzurile la care era supusa, fara sa fie totu~i ne-
voie sa se separe complet ~i permanent de realitate. Ea a fost
in stare sa supravietuiasd administrandu-~i medicamente
pana cand a putut sa se protejeze singura sau cel putin. pana
cand a murit mama ei. Principaia problema in familia Gloriei
asupra careia trebuiau concentrate toate eforturile era abuzul
practicat de ambii parinti. In absenta acestuia, ea ar fi putut
392 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de la mas a din sufragerie 393

sa fie nevoita sa aleaga intre abuzul de substante \,i dezinte- Ajungand sa-\,i cunoasca \,i sa-\,i asimileze trecutul, ea a pu-
grarea interioara. tut sa traiasca in pace eu ea insa\,i.
Gloria a invatat-o pe terapeuta sa foarte multe lucruri de- Brown semaiintalne~tedincandincandcuGloria.cu oca-
spre capacitatea pe care 0 au oamenii de a transforma ceea ce zia unor evenimente care au loc in sanul comunitatii de ho-
este terifiant in ceva transcendent. mosexuali ~i lesbiene. De fiecare data, Gloria pare sa fie mult
- Acest lucru m-a invatat, a spus Brown, sa am incredere mai activa, mai energica \,i mai deschisa.
in clientii mei \,i in propriile lor optiuni terapeutice, chiar daca
acestea pot sa-i destabilizeze temporar. Mi-a demonstrat ca e
important sa iau in considerare cand cineva spune "Acum,
vreau sa 0 iau pe aceasta cale" \,i sa invat sa-l urmez.
In plus, Laura a inceput sa aprecieze mult mai mult capa-
citatea oamenilor de a asimila trecutullor, nu intr-un sens
freudian ci intr-un mod care sa conduca la iertare. In cele din
urma, Gloria a avut curajul sa-l abordeze pe tatal ei \,i sa-l in-
trebe despre ce s-a intamplat in copilaria ei. El a recunoscut ca
a molestat-o sexual in copilarie. In anii care au urmat el a ac-
ceptat sa lucreze cu fiica lui, coroborand evenimentele \,i aju-
tand-o sa-\,i aminteasca ce s-a intamplat. Gloria a fost in stare
sa aprecieze partea buna a acestei relatii fara sa fie nevoita sa
nege raul suferit, ceea ce a permis stabilirea unui legaturi mai
stranse.
Dupa ce Gloria a inteles de unde vine \,i prin ce a trecut, a
putut sa inteleaga mai bine pattern-urile ei caracteristice. Ea a
inceput sa vada lumea diferit. $i asta nu pentru ca Brown 0
fortase sa se confrunte cu trecutul, ci pentru ca 0 sprijinise cu
multa delicatete \,i 0 incurajase sa mearga pana unde dorea ea.
- Sunt sigura, a explicat Brown, di oamenii \,tiu in orice
moment de ee au ei nevoie pentru a functiona. Cunoa\'terea
propriei lor biografii ii ajuta sa aiM 0 poveste personala mai
completa. Ii ajuta sa dea un sens suferintei lor.
Gloria a reu\,it sa dea un sens vietii ei. Ea \,i partenera ei au
intemeiat 0 familie. Ele au devenit parinF adoptivi, avand grija
de copiii care ii aduc aminte Gloriei de cum era ea in copilarie.
-- Gloria este hotarata sa ofere cat mai mult celor din jur,
intr-un efort de compensare a trecutului ei, a spus Brown. Ea
incearca sa creeze 0 lume in care copiii sa traiasca in siguran-
ta \,i are un rol activ in aceasta stradanie.

CAPITOLUL TREIZECI
Donald Meichenbaum
eel mai negru co~mar
al fiecarui parinte
!b rapiei cognitiv-comportamentale, contributiile sale fi-
onald Meichenbaum
ind recunoscute estecolegii
de catre unul dintre Intemeietorii
sai care fl considera te-
fiind unul dintre primii zece psihoterapeufi de marca ai acestui secol.
ca
El a evidentiat interdependenta dintre comportamentul, gandurile ~i
sentimentele pacientului ~i consecintele acestora. Meichenbaum s-a
nascut ~i a crescut la New York unde, observa el, "foarte multi oa-
meni vorbesc cu ei In~i?i". Pornind de aici, el a aratat ca unul dintre
scopurile tempiei este sa-i ajute pe oameni sa Invete sa vorbeasca cu
ei Insisi
I' intr-un mod dlifieritsi
"" sa-si spuna lor si aItora "povesti" con-
structive. Oar asemenea pove~ti trebllie sa se Intemeieze pe 11l0difica-
rile de c011lporta11lent.Printre cartile llii devenite clasice, se nU11lara:
Cognitive-Behavioral Modification: An Integrative Approach
(Modificare cognitiv-comportamentala: 0 abordare integratoa-
re); Stress Inoculation Training (Antrenarea inocularii stresu-
lui); Pain and Behavior Medicine (Controlul durerii ~i al com-
portamentului in medicina); Facilitating Treatment Adherence
(Facilitarea aderentei la tratament); Treatment of Individuals
with Anger-Control Problems and Aggressive Behaviors (Tra-
tamentul persoanelor care au probleme cu controlul furiei 9i
comportamentul agresiv) ~i 0 carte legata de cazul discutat In acest
capitol, Chid clinic pentru evaluarea ~i tratarea adultilor cu tul-
burari de stres post-traumatic.
Mumia de la masa din sufragerie 395
Meichenbawn este profesor emerit la Universitatea Waterloo, In
Ontario, Canada, ~i Director de Cercetilri la Institutul Melissa pen-
tru prevenirea violentei ~i tratamentul victimelor violentei din
Miami, Florida.
*
* *
Monica avea toate calWitile care prevesteau un viitor stra-
lucit. Era un exemplu tipic de "TACIS" ~ Tanara, Atractiva,
Comunicativa, Inteligenta ~i plina de Succes. Monica era 0 pro-
fesoara de treizeci ~i ~ase de ani, dsatorita cu un om de afa-
ceri prosper. De~i sotul ei Bruce dlMorea foarte des in interes
de serviciu, ei aveau 0 casnicie foarte solida ~i 0 relatie exce-
lenta cu fetita lor Vickie de unsprezece ani. Locuiau foarte con-
fortabil intr-o zona suburbana, unde se simteau in siguranta
fata de pericolele ora~ului.
De~i Monica avusese norocul sa aiba, a~a cum spunea ea,
o "viata privilegiata", in momentul in care a venit la cabi-
netul de terapie suferea de 0 depresie care 0 adusese aproa-
pe in pragul sinuciderii. Era de-a dreptul naucita ~i speria-
ta. Meichenbaum se intreba ce putea oare sa i se fi intamplat
care sa 0 afecteze atat de mult incat sa-i schimbe viata atat
de rapid ~i de profund. El a invitat-o pe Monica sa-~i spuna
povestea.
Spargerea
Monica petrecea foarte mult timp acasa, cu fiica ei. Avand
in vedere ca sotul ei di.latorea foarte mult, Monica ~i Vickie
ajunsesera sa aiba 0 relatie mult mai apropiata decM cea obi~-
nuita dintre mama ~i fiid. Vickie era 0 fetita sclipitoare, pre-
coce, cum spunea mama ei, "neobi;;nuit de inteligenta pentru
varsta ei", iar acest lucru Ie permitea, sa aiba legaturi recipro-
ce pe multe planuri diferite. AsHel, ele discutau frecvent de-
spre vietile lor, imparta~indu-~i secretele. De asemenea, in fie-
396 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
care seara, inainte de culcare, obi?nuiau sa-?i povesteasca ce
£acusera in ziua respectiva.
Intr-o noapte, cand sotul ei era plecat de acasa, Monica a
fost trezita brusc dintr-un somn foarte adanc. Ea a ascultat
atent vreme de un minut sau doua, dupa care a incercat sa
adoarma, cand zgomotul s-a auzit din nou. A sarit din pat fi-
ind convinsa acum ca era cineva in casa. Locuinta lor fusese
invadata de spargatori.
Monica a auzit foarte clar un zgomot de pa~i care venea
din josul scarilor. Dupa cate se parea, nici macar nu incercau
sa acopere zgomotul pe care-l faceau. Terifiata, primul gand
al Monicai a fost la Vickie. Trebuia sa gaseasdi 0 cale sa 0 pro-
tejeze. Dupa ce a sunat la politie, s-a strecurat u~or in camera
fiicei sale ca sa 0 trezeasca. Ele au stat ascunse in dulap pana
cand au plecat spargMorii.
Masuri de protecfie
Din fericire, cat au stat in casa, spargatorii nu au urcat sca-
rile. Ei au luat lucrurile pe care Ie-au vrut dupa care au para-
sit casa inainte ca politia sa ajunga acolo. Monica ~i Vickie au
fost zdruncinate puternic de aceasta intamplare, dar in cele
din urma au scapat cu bine.
Cum era de a?teptat dupa un asemenea eveniment, cei doi
soti au inceput sa ia 0 serie de masuri de protectie. In acest
sens, ei au schimbat incuietorile ?i au instalat un sistem de
alarma. Ca ultima masura de protectie, Bruce a convins-o pe
Monica sa cumpere un pistol.
De~i aceste masuri de protectie I-au facut pe Bruce sa se
simta mult mai in siguranta, Monica a continuat sa traiasca cu
teama ca locuinta lor ar putea fi sparta din nou. Se temea ~i
de pistolul din noptiera ei ~i care arata foarte urat. Evita chiar
?i sa se uite la el, ?i cu atat mai mult sa-l atinga. Cand vecinii
au incercat sa 0 lini?teasdi spunandu-i ca ~i ei tin in casa arme
pentru a se proteja, ea s-a simtit ceva mai bine dar a ramas in
continuare neincrezatoare.
Mumia de la masa din sufragerie 397
Dupa diteva luni, atmosfera din casa a revenit la normal.
Bruce plecase din nou cu treburi lasandu-~i sotia ~i fiica sin-
gure. Era 0 noapte furtunoasa. Vantul urla afara, iar ploaia ba-
tea tare in acoperi~ ~i in geamuri. Copacii se indoiau in bata-
ia vantului scotand un zgomot ~uierator. Obloanele de la fe-
restre se loveau cu putere de zidurile casei.
Un zgomot ciudat, care nu semana cu cele £acute de furtu-
na, a trezit-o pe Monica. De unde venea zgomotul? Era posi-
bil sa se fi intors spargatorii? Erau ploaia salbatica, copacii
~uieratori, obloanele care se bateau? Monica se concentra din
ce in ce mai mult; era clar ca cineva intrase din nou in casa. $i
cu to ate aces tea, era imposibil sa fie a~a! Cum putuse sa trea-
ca de noile incuietori ~i de sistemul de alarma? A incercat sa-~i
aduca aminte daca intr-adevar activase alarma.
Monica se ridicase in capul oaselor chinuindu-se sa dis-
cearna zgomotele care se auzeau de jos. Credea ca aude pa~i.
Era posibil sa viseze? Nu, era cineva. Slava Domnului, s-a gan-
dit Monica, am pistolul.
Ea a ta~nit la noptiera, a tras la repezeaHi sertarul ~i a ridi-
cat arma. Era mai grea decat i~i amintea, destul de dificil de
tinut in mainile ei tremurande.
Cu inima batandu-i sa-i sparga pieptul ~i cople~Wi de spai-
ma, ea a luat arma ~i s-a dus tinta catre camera fiicei ei, unde
ele se puteau ascunde din nou. Acum se simtea aparata de pis-
tol.
Restul s-a petrecut foarte rapid. Singurullucru pe care ~i
I-a amintit dupa aceea a fost ca u~a de la dormitor a fost des-
chisa brusc ~i s-aauzit un bubuit asurzitor. Era arma ei. Se des-
carcase in momentul in care u~a de la dormitor a lovit mana
el.
k dreptul u?ii, pe podea, zikea un corp omenesc. De sub
capullui se scurgea 0 balta de sange. kgrozita ~i dezorienta-
ta, Monica s-a uitat mai bine ?i a vazut ca pe podea zacea chiar
fiica ei Vickie. Peretele din fata era lmpro~cat cu bucati din cre-
ierul ei, a?chii de oase ?i sange.
Monica a fost gas ita dupa douazeci ?i patru de ore de ca-
tre sotul ei care se intorsese din calatoria de afaceri. Ea state a
398 JeffreyA. Kottler,Jon Carlson
pe podea, intr-o stare catatonidi, tinand in poala corpullui
Vickie.
Vindecand trauma
Auzind povestea Monieai, Meichenbaum s-a abtinut cu
greu sa nu izbucneasdi in lacrimi. Avea ~iel patru eopii ~inu
putea sa-~i imagineze prin ce trecuse Monica dnd i~i pier-
duse fiica intr-un mod atat de tragic. Nu era de mirare ea era
atat de deprimata ~i ea se gandea la sinucidere.
Cazul acesta era extrem de dificil. Cum putea sa 0 ajute
pe Monica sa ramana in viata ~i sa continue sa functioneze?
Fiica ei era moarta. Sotul, considerand di el este responsabil
pentru ceea ce se intamplase, plecase. Viata ei era ruinata.
Nu mai putea sa munceasca. Era complet lipsita de orice spe-
ranta.
Prietenii ~ifamilia au incercat sa 0 consoleze. Ei i-au spus
in repetate randuri ca nu era vinovata pentru acea tragedie.
Doctorii i-au prescris antidepresive, dar se simtea in conti-
nuare pierduta, fara nici 0 speranta ~imai ales vinovata.
- Pe zi ce trece, a spus Monica, imi dau din ce in ce mai
mult seama ca, 0 data cu sotul ~i fiica mea, mi-am pierdut ~i
sensul existentei. Nu mai am nici un scop in viata. Depresia
invinge, iar eu pierd.
In acea noapte tragidi, Monica i~ipierduse nu numai fa-
milia, dar ~ipresupozitiile ei fundamentale despre lume, de-
spre sine ~i despre viitor. Inainte de tragedie, Monica avea
impresia di traie~te a~a cum spunea ea, ,,0 viata ca in po-
ve~ti". Prezentul, trecutul ~i viitorul erau stralucitoare.
Intr-o situatie ca aceasta nu exista cuvinte pentru a alina
durerea sau pentru a vindeca consecintele traumei. Prin ur-
mare, prima sarcina in terapia Monicai a fost stabilirea unei
relatii terapeutice in care ea sa poata sa-~i spuna nestinghe-
rita povestea. Meichenbaum a considerat di scopul acestei
terapii era sa 0 ajute pe Monica nu numai in ce prive~te su-
ferinta prin care trecea ~i sentimentul de vinovatie, ci mai
Mumia de la masa din sufragerie 399
ales sa gaseasca in aceasta experienta tragidi un sens care sa-i
permita sa ajunga sa se vada pe sine nu numai in postura de
victima ci ~iin aceea de supravietuitor.
Pentru a evita sa ajunga extrem de descurajata, Meichenba-
urn i-a reamintit Monidii di povestirile despre cei care au tre-
cut prin evenimente extrem de traumatizante sau au pierdut
persoane apropiate, fie ca e yorba de Holocaust sau de ravagi-
ile razboiului ~i ale atacurilor teroriste, sunt adevarate exem-
pIe ale curajului ~i rezistentei de care sunt capabili oamenii.
Unde ~i cum au fost ei in stare sa gaseasca curajul necesar ~i
vointa de a merge mai departe, de a-~icU\di0 noua viata?
Strategia lui Meichenbaum a fost sa 0 indemne pe Moni-
ca sa vorbeasca mai mult despre pierderea ~isuferinta ei, dar
sa 0 fadi intr-un mod care sa-i permita ~i sa 0 incurajeze sa
se "dezlipeasdi" de momentul in care arma s-a descarcat ~i
de urmatoarele douazeci ~ipatru de ore de disperare. Ea i-a
cerut Monicai sa fadi ceva foarte dificil - ~iea era libera sa
refuze: Ar putea sa se gandeasca sa aduca un album cu foto-
grafiile lui Vickie la care sa se uite impreuna la urmatoarea
~edinta? Meichenbaum descoperise di acesta era un mijloc
eficient de a-i face pe cei aflati in suferinta sa-~iimpinga me-
moria dincolo de momentul tragediei pana cand ajungeau sa
ia in considerare viata in ansamblul ei.
De~iMonidii i-a fost extremde greu sa revada fotografi-
ile de familie in care aparea Vickie ~isa se gandeasca la vre-
murile de atunci, acest proces reflectiv i-a oferit totodata oca-
zia sa remarce ca unul dintre lucrurile care au impresionat-o
eel mai mult la Vickie a fost di era "mult prea inteligenta
pentru varsta ei".
- Dadi Vickie ar fi aici, i-a spus Meichenbaum Monicai,
~is-ar cuibari in bratele tale iubitoare, uitandu-se in ochii tai
plini de afectiune, ce sfat crezi ca ti-ar oferi ea, care a fost a~a
cum ai descris-o tu, "mult prea inteligenta pentru varsta ei"?
Mai mult decat atat, daca te-ai sinucide a~a cum te gande~ti
uneori, ce s-ar intampla cu amintirea lui Vickie?Acele amin-
tiri ar muri 0 data cu tine. Crezi ca asta ar vrea Vickie sa se
intample?
400 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de la masa din sufragerie 401

Meichenbaum incerca sa infaptuiasca doua lucruri deo- Continuarea povestirii

data. In primul rand, el onora memoria lui Vickie, initiind
un fel de ceremonie sacra in care era relatata viata lor impre- Monica a continuat sa se lupte cu suferinta ~i depresia, in
una. In al doilea rand, el a ajuta pe Monica sa gaseasca un specialla comemorarea mortii fiicei ei. Dar munca ei desfa~u-
motiv pentru a merge mai departe. El se folosea de "celalalt rata in beneficiul grupurilor de educare a parintilor, pentru a
absent", Vickie, ca un mijloc de a a ajuta pe Monica sa cola- impiedica sa aiba lac tragedii similare ~i in alte familii, i-a dat
boreze pentru generarea unor strategii de a face fata situ a- un scop in viata. Ea ~i sotul ei au ramas prieteni, dar au decis
tiei. sa divorteze. Devotamentul fata de cei din jurul ei a facut-o sa
Pana in momentul acela, a observat Meichenbaum, Mo- se intoarca la catedra.
nica incercase sa-~i sup rime gandurile legate de Vickie. Dar Desigur, s-ar mai putea pune a intrebare in legatura cu
pe masura ce se straduia sa Ie evite, era tulburata din ce in acest caz: Erau intr-adevar hoti in casa in acea noapte fatala in
ce mai des de ganduri ~i sentimente inoportune. care a murit Vickie?
AsHel ca in lac sa ascunda aceste amintiri dureroase, Mo- Da, erau. Ei au reu~it cumva sa intre in casa trecand fara
nica avea nevoie mai degraba sa Ie transforme. Vickie cea ab- probleme de noul sistem de alarma instalat. Erau jos cand au
senta a fast transformata intr-un "consilier", un co-terapeut auzit focul de arma ~i au luat-o la fuga imediat. Monica a ga-
in acest proces de vindecare. sit a oarecare consolare in faptul ca zgomotul pe care-l auzise
Pretinzand ca solicita sfatul pe care Vickie l-ar oferi, Mei- in noaptea aceea nu fusese doar in capul ei. Avea oricum des-
chenbaum a ghidat-o ~i a sprijinit-o pe Monica in dezvolta- tule lucruri cu care trebuia sa traiasca de acum inca 10.
rea unor strategii pentru a face fata situatiei sale. Acestea in-
cludeau metode de a se raporta la sentimentul ei cople~itor
de vinovatie ~i la inclinatia ei permanenta de a se gandi la
evenimente intr-un mod contrafactual, sub forma "ce ar fi
fast daca"; la tendinta ei de a evita contactele sociale ~i opor-
tunitatile de a-~i relua viata; ~i la metodele de a gasi un sens
~i un scop in viata. A~a cum a observat Monica, "Au ramas
atatia «daca». Singurullucru pe care 11pot schimba este eel
pe care il fac in prezent."
Meichenbaum a ajutat-o pe Monica sa-~i trans forme du-
rerea ~i sa gaseasca un sens in suferinta ei. Monica a ajuns la
concluzia ca daca va reu~i sa impiedice moartea prin impu~-
care a unui alt copil inocent, atunci inseamna ca Vickie nu a
murit in van. Ea a decis sa imparta~easca povestea ei tragi-
ca oricui ar fi dispus sa a asculte, inclusiv comitetelor de pa-
rinti din ~coli ~i membrilor comunitatilor religioase. Ea a ga-
sit un sens in a-i avertiza pe oameni cat de periculos este sa
pastrezi "Hme in casa ~i cat de importanta este utilizarea pie-
dicilor de siguranta.
 Mumia de la masa din sufragerie

dovedit oarecum dificila. din cauza atmosferei politice din

CAPITOLUt TREIZECI ~I UNU d\.mpul studiilor de gen. Cu toate acestea, se poate spune ca
luerurile care Ii s-au intamplat cuplului din acest caz au avut
Peggy Papp ni~te implicatii de natura sa faca pe oricine sa se intrebe daca
dragostea este intr-adevar un lucru minunat in multe aspecte.

A treia identitate sexuala ,

Probleme obisnuite

Wayne ~i Holly aveau 0 relatie in multe privinte tradi-

tionala. Problemele de care se plangeau ei erau obi~nuite -
la care oricine se putea a~tepta de la un cuplu care dura de
doi ani -, dispute despre petrecerea timpului, mici gelozii

[P
latiile
"
11lunca ei de cercetare legata de modul In care roluri-
eggy Papp convingerile
Ie sexuale, este cunoscutii In pri11lul
;;i a;;teptarile rand pentru
influenfeaza
, ei, printre care se nU11lara,The Process
sifiamiliile. Cartile
re-
of Change (Procesul schimbarii), The Invisible Web (Reteaua
invizibila) ;;i Couples on the Fault Line (Cupluri la limita ero-
rii), abordeaza terapia de fa11lilie din perspectiva siste11lelor de con-
vingeri profunde ale oamenilor. De-a lungul carierei sale, ea a 111ili-
tat cu tarie ;;i consecvenfa pentru un mod de abordare a probleme-
lor oamenilor care porne;;te de la principiul ca experienfele biirbafi-
lor ;;i cele ale femeilor sunt similare ;;i In acela;;i timp diferite.
Papp este supervizor ;;i director al Proiectului de cercetare a de-
presiei de la Institutul Ackerman pentru Terapia de Familie din New
York.
* unul de celalalt fara sa renunte la spatiile lor private, atat la
* *
Cazul care a pus la grea incercare convingerile lui Papp le-
gate de dragostea romantica ~iidentitatea sexuala a obligat-o
totodata sa-~ireevalueze conceptiiledespre relatiile dintre bar-
bati ~ifemei. Acesta a fost un caz atat de complex ~ide nuan-
tat incat Papp a avut nevoie de mai mult de zece ani pentru a
asimila celeinvatate. Chiar ~isimpla discutare a acestui caz s-a
legate de prietenii lor, negocieri cu privire la frecventa re-
latiilor sexuale sau la bani ~i alte lucruri de genul acesta.
Amandoi mai fusesera casatoriti inainte, a~a ca voiau sa fie
siguri ca nu vor mai repeta acelea~i gre~eli. Ei au venit la
Papp pentru ca se hotarasera sa faca un fel de terapie pre-
ventiva.
Erau un cuplu foarte atragator. Wayne era un domn la
patruzeci de ani, cu 0 infati~are distinsa - zvelt ~icu 0 bar-
ba atent ingrijita. Holly era 0 femeie superba, cam la treizeci
de ani, cu parullung ~i blond, imbracata obi~nuit dar cu
multa atentie. Uitandu-te la ei nu puteai sa nu observi cat
erau de absorbiti unul de celalalt.
Nu cu mult timp in urma, Holly inchiriase un aparta-
ment in blocullui Wayne, astfel ca puteau sa fie aproape
propriu cat ~i la figurat. De curand ei se hotarasera sa faca
urmatorul pas ~i sa se mute impreuna, un pas mare pe dru-
mul angajarii lor intr-o viata comuna.
Amandoi erau putin eam nelini~titi din cauza acestui
nou aranjament, ne~tiind prea bine cum sa-~i organizeze
spatiul comun astfelincat sa-~i pastreze 0 parte din intimi-
tate a cu care se obi~nuisera. De asemenea, ei au vorbit de-
spre unele frustrari legate de viata lor sexuala: Wayne voia
sa faca dragoste mai des, in timp ce Holly se dovedise mai
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
reticenta, cel putin susFnea ea, pana in momentul in care
vor deveni mai apropiati din punct de vedere emotional.
Aceasta era 0 problema foarte familiara pentru Papp ;>ipen-
tru orice terapeut care lucra cu cuplurile: cei doi se compor-
tau fiecare conform rolului specific sexului lui, barbatul
voia mai mult contact fizic, iar femeia voia legaturi emotio-
nale mai stranse. Holly s-a mai plans de asemenea dl Way-
ne avea 0 personalitate foarte puternica in vreme ce ea era
foarte timida.
"El ia toate deciziile", s-a plans Holly, "de genul, unde
mergem sa mancam sau chiar la ce sa ne uitam la televizor./I
"Nu e chiar a;>a/l, a ripostat Wayne razand. /lHolly nu-mi
spune ce vrea, iar eu nu pot sa-i citesc gandurile./I
"Dar eu incerc sa-i spun ce vreau/l, a insistat Holly, "dar
nu pot sa tin pasul cu el. El ma domina ;>iin cele din urma
ajung sa fac ce vrea el. /I
"Tu nu poti sa-ti sustii punctul de vedere", i-a spus Way-
ne. "Pur ;>isimplu nu te afirmi. La;>itotul in seama mea, a;>a
ca sunt nevoit ca in cele din urma sa iau eu deciziile. Nici
mie nu-mi place acest aranjament, dar m-am gandit ca asta
vrei tu./I
"In ce fellucrul acesta v-a afectat decizia de a va muta
impreuna?/I a intrebat Papp. "L-ai lasat pe Wayne sa ia toa-
te deciziile in aceasta privinta?/I
Holly s-a uitat cu inteles la Wayne, incuviintand din cap.
, Wayne s-a aratat surprins.
"Nu am ;>tiut ca tu vezi lucrurile in felul acesta. Ce deci-
zie am luat eu ;>icu care tu nu ai fost de acord?/I
"Pai, de exemplu, tu ai luat 0 hotarare in legatura cu ca-
mera care va ramane libera ;>itot tu ai decis ca cea mai mare
parte a mobilei va fi pusa in sufragerie."
Era evident ca Holly simtea ca ea nu este implicata in
procesul de luare a deciziilor. In timpul care Ie mai ramase-
se pana la terminarea ;>edintei, ei s-au concentrat asupra
acestui subiect. La sfar~itul intalnirii, ei au ajuns la 0 intele-
gere ~i au hotarat sa incerce sa 0 puna in aplicare in sapta-
mana urma toare.
Mumia de la masa din sufragerie
o coregrafie
Cand s-au intors in saptamana urmatoare, Holly a decla-
rat ca reu~ise sa-;>iexpuna mult mai direct cerintele ei. La ran-
dullui, Wayne s-a declarat multumit de faptul ca in acest fel
el a putut sa afle cum gandea ea. A urmat 0 conversatie super-
ficiala, intrerupta de pauze lungi ~i penibile in care cei doi se
uitau lung unulla celalalt. Papp a simtit ca ei ii ascundeau
ceva despre care Ie era greu sa vorbeasca.
Dupa un timp in care ei au discutat aproape fara nici un
scop, Peggy le-a sugerat sa faca un exercitiu de comunicare pe
care ea il dezvoltase de-a lungul anilor ~i pe care il considera
un fel de coregrafie de cuplu. Exercitiul implica 0 punere in
scena destinata sa ajute cuplurile sa comunice la un nivel
non-verbal, folosind metafore, simboluri, figuri de stil ;>i0 anu-
mita mi;>carefizica. Li s-a cerut sa dezvolte fantezii despre re-
latia lor ;>iapoi sa Ie interpreteze impreuna. Pentru ca aceste
fantezii evitau logica limbajului, ele revelau intr-un mod esen-
Fal diferite aspecte ale relatiei cuplului. Peggy le-a indicat
acest exercitiu lui Wayne ;>ilui Holly, ca un mod de a-i ajuta
sa exprime prin intermediul imaginilor ceea ce se parea ca este
greu sa 0 spuna in cuvinte.
"In primul rand a;>vrea sa va inchideti ochii", a inceput
Papp exercitiul. "Nu trebuie decilt sa va relaxati ;>isa va tineti
ochii inchi;>i./I
Amandoi au urmat aceasta indicatie ;>is-au a;>ezatcat mai
confortabil pe canapeau pe care stateau.
"Acum, dati-va drumulla imaginatie in legatura cu pro-
blema voastra comuna ~i ganditi-va ce forme simbolice ar lua
fiecare dintre voi in aceasta fantezie./I
"Nu cred ca inteleg ce vrei sa spui/l, a zis Wayne deschi-
zandu-;>i ochii pentru 0 secunda.
,,$titi ca in vise sau in imaginatie", a explicat Papp in con-
tinuare, "adeseori oamenii nu apar a;>acum sunt ei in realita-
te, ci sub forma unor simboluri sau imagini, precum persona-
jele din cartile de pove~ti? Nu trebuieca totul sa aiba un sens.
Lasati-va imaginatia libera. Apoi imaginaF·va in ce mod cele
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
doua forme simbolice interactioneaza atunci eand incearca
sa-~i rezolve impreuna unele probleme legate de relatia lor.
Cand ati terminat acest lucru a~ vrea sa deschideti ochii fara
sa spuneti ceva."
Pret de un minut sau doua, Holly ~i Wayne au stat in tace-
re pierduti in fanteziile lor. Apoi, Wayne a deschis ochii, ur-
mat la scurbi vreme de Holly.
"Bine", a spus Papp. "Acum, am sa va cer sa faceti ceva
care s-ar putea sa vi se para ridicol. A~ vrea sa interpretati fan-
teziile pe care le-ati avut. Wayne, ai deschis primul ochii, a~a
ca de ce sa nu incepi tu?"
Wayne parea cam reticent.
"Haide", I-a incurajat Holly, "sa incercam! 0 sa fie amu-
zant!"
Lui Papp i-a placut sa 0 vada pe Holly ca ia initiativa spar-
gand tiparul dupa care ea declarase ca functiona relatia lor.
"Pai, nu am putut sa vin cu ni~te forme simbolice ... imagi-
nea este foarte emotionala ... ~i foarte puternica... e ceva care
vine de aici", a spus Wayne aratand catre pieptullui.
"Foarte bine", a spus Peggy. "Arata-ne ~i noua."
"Mda", a continuat Wayne, "eram un baietel speriat ~i fu-
geam de aceasta relatie."
"Arata-ne lucrul acesta. Interpreteaza-l. Unde era Holly in
toata povestea aceasta?"
"Ea statea acolo ~i se uita ... poate ca pare ciudat, dar avea
privirea unui inger ... un fel de inger al dreptatii... ~i ma arata
cu degetul."
Holly a urmat instructiunile lui Wayne ~i s-a prefacut ca
este un Inger al dreptatii.
,,$i cum a reactionat baietelulla vederea mgerului drepta-
tii?" I-a iscodit Papp.
"Am continuat sa fug de ea" a spus Wayne interpretand
scena, "dar nu am putut sa ajung prea departe. Am incercat
sa ma intorc sa 0 atacj dar am observat eat de speriat ~i de trist
arata ingerul. A~a ca n-am mai putut sa 0 atac. Am vrut sa 0
iau din nou la fuga, dar nu am reu~it pentru ca nu am putut
sa-l parasesc pe mgerul trist."
Mumia de la mas a din sufragerie 407
Papp le-a cerut sa continue sa repete mi~carile in a~a fel in-
eat sa experimenteze fizic situatia respectiva. Cand Wayne i-a
mtors spatele lui Holly, Papp I-a intrebat de ce se temea baie-
telul.
"Sa se apropie prea mult de ea, credo Imi este frica de dez-
aprobarea ei. Imi este probabil frica sa ma angajez m aceasta
relatie; a~ fi prea vulnerabil."
Papp i-a cerut dupa aceea sa interpreteze fantezia lui idea-
la, iar el s-a dus la Holly ~i a imbrati~at-o. Cum 0 tinea m bra-
te, Wayne a mceput sa planga.
"De ce plangi?" a intrebat Papp.
"Ma face sa ma simt bine", a suspinat Wayne ~i amandoi
au ras de aceasta contradictie. "Mi-am mtors spatele ~i am fu-
git de prea multe ori in viata mea. Nu vreau sa mai fac lucrul
acesta. Acum vreau sa infrunt problemele."
Holly I-a mangaiat pe Wayne spunandu-i printre lacrimi:
"Am sa incerc sa te ajut sa nu-ti mai fie atat de frica."
Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei meto-
de este ca permite oamenilor nu numai sa vada dar ~i sa expe-
rimenteze esenta interactiunilor pe care ei Ie percep; ~i, mai
mult, ei pot sa faca acest lucru intr-un mod in care nu se simt
atat de amenintati ca vor e~ua.
Surpriza
Dupa aceea i-a venit randullui Holly sa-~i interpreteze fan-
tezia.
"M-am imaginat stand in pat cu Wayne, dar el era 0 fetita.
o imbrati~am pentru ca era ramta ~i furioasa, ~i toate astea din
cauza mea. Ea nu-mi raspundea la imbrati~ari, iar eu nu pu-
team sa suport acest lucru. Am facut tot posibilul ca sa-i ea~-
tig afectiunea. Daca fetita va ramane in continuare ranita ~i fu-
rioasa, 0 sa moara, m-am gandit eu."
Wayne s-a intins pe jos, interpretand fantezia din pat a lui
Holly, apoi s.,a uitat foarte incurcatla Holly:
"A~adar, te gande~ti la mine ca la 0 fetita, hm?"
408 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Holly parea la randul ei earn sHlnjenita. Amandoi s-au ui-
tat sfio~i la Papp.
"Cred ca ar fi mai bine sa-i spunem, nu-i a~a?" a spus el in
continuare.
Holly a incuviintat din cap.
lICe se petrece?" a intrebat Papp, nedumerita de aceasta in-
teractiune.
"Amandoi suntem homosexuali" a lasat sa-i scape
Wayne.
"Sunteti amandoi homosexuali? Nu cred di inteleg ce vrei
sa spui." Papp era pur ~i simplu ~ocata. Cum puteau sa fie
amandoi homosexuali? Nu avea nici un sens.
"Suntem amandoi homosexuali", a repetat Wayne zambind
amuzat. "Holly este lesbiana, iar eu sunt homosexual."
Cum era posibil una ca asta? s-a intrebat Papp. Cum a pu-
tut sa-i scape lucrul acesta? Cei doi ii facusera impresia unui
cuplu foarte obi~nuit cu probleme maritale conventionale -
toate chestiuni obi~nuite. I~i tot batea capul cu urmatoarea
problema: Cum se putea ca un homosexual ~i 0 lesbiana sa
aiba 0 relatie romantica ~i sexuala?
Acest caz avusese loc cu ceva ani in urma, cand se consi-
dera ca 0 data ce e~ti homosexual vei ramane ll"ltotdeauna a~a
~i nu vei putea avea niciodata 0 relatie heterosexuala. Era to-
tul sau nimic: fie erai homosexual, fie nu erai homosexual.
Daca doi oameni erau angajati intr-un mariaj ca acesta sau ca
cel in care erau implicati de ceva timp Wayne ~i Holly, ei i~i
acopereau sexul de ru~ine ~i de teama. Dar cei doi rasturna-
sera aceasta situatie. Iar lui Papp i se taiase respiratia consta-
tand acest lucru.
"Poate ca ar fi bine sa discutam despre asta", a sugerat
Papp incercand sa-~i reca~tige calmul. "Cum v-ati cunoscut?
Cum a-ti ajuns sa va indragostiti unul de celalalt?"
"Ne-am mtalnit la 0 petrecere de homosexuali", a mceput
Holly povestea. "La acea vreme amandoi fuseseram implicati
in ni~te relatii pe care Ie terminaseram de curand."
"Relatii?"
Mumia de la masa din sufragerie
"Da!" a ras Holly. "Relatii homosexuale. Eu avusesem 0 le-
gatura cu 0 femeie, iar Wayne cu un barbat. Amandoua au du-
rat destul de mult."
"A~adar, emti la aceasta petrecere mcercand sa va faceti noi
prieteni, cand ..."
"A~;ae", a continuat Wayne povestea. "Eram amandoi in-
tr-o dispozitie destul de proasta. Sufeream amandoi, a~a ca am
plans unul pe umarul celuilalt."
"Prin urmare,la inceput ati fost prieteni", a incercat sa c1a-
rifice Papp situatia.
"Exact", a aprobat Holly, apoi s-a uitat la Wayne care a dat
din cap in sensul ca era de acord sa continue ea povestirea.
"Am devenit prieteni foarte buni. Aveam foarte multe lucruri
in comun. Mergeam sa vizitam muzee. Ne plimbam cu bici-
c1eta. Picnicuri. Eram prieteni la toarta."
Amandoi au ras.
lICe s-a intamplat m continuare?"
"Nu prea ~tiu exact ce s-a intamplat", a incercat Wayne sa
explice, "dar ~tiu ca de fiecare data cand ma desparteam de
ea ma simteam din ce in ce mai nelini~tit ~i mai singur. Cand
nu eram cu ea, Ii simteam foarte mult lipsa. De nimeni nu mi-a
fost a~a de dol' ca de ea."
"Cum Hi explicai asta?" a intrebat Papp.
"Mult timp nu am reu)'it sa-mi explic. Nu eram sigur de
ceea ce simteam. Apoi am incercat sa neg toate sentimente1e
pe care Ie aveam. Cum a putut sa se intample una ca asta? Ce
or sa creada prietenii mei? Ce se va intampla cu viata mea?
Vreau sa spun, ma luptasem atat de mult pana sa accept iden-
titatea mea homosexuala. Nu-ti poti imagina cat a trebuit sa
indur din partea familiei ~i a prietenilor mei. Militam pentru
drepturile homosexualilor - ~i indi mai militez!"
"Prin urmare, tu, un homosexual, ai ajuns sa te indragos-
te~ti de a lesbiana."
"Exact. E ca ~i cum a9 fi fast un breeder."
"Un breeder?"
Holly ~i Wayne au ras din nou.
410 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
"A?a ii numesc homosexualii pe cei care fac sex normal",
a explicat Holly. "Nu e chiar un nume de alint."
"Inteleg", a spus Papp. Ceea ce afla era uimitor. Intreaga
ei conceptie despre identitatea sexuala era intoarsa cu susul
m jos.
"In orice caz", a continuat Wayne, "de dUe ori ma mtor-
ceam acasa dupa ce ne plimbam toata ziua cu bicicleta, imi
spuneam: «Oh, Doamne sunt indragostit!». Nu puteam sa m-
teleg. Deloc. Nu supt interesat de femei decat ca prieten. Ca
sa fiu sincer, nu am fost niciodata atras sexual de femei, nu-
mai de barbati. Oar iata unde ajunsesem -mdragostit pana
peste urechi de 0 femeie."
"Cum a fost aceasta experienta pentru tine?" a intrebat-o
Peggy pe Holly.
"Am ?tiut inaintea lui ca eram mdragostiti unul de celalalt.
Oar nu am crezut ca Wayne poate sa faca fata situatiei. Nu
avea nici macar un prieten heterosexual. Toata lumea lui se re-
ducea la cea a homosexualilor. Cred ca mie imi era mai u?or
sa ma schimb, de?i avusesem relatii sexuale numai cu femei."
"Care a fost cel mai dificillucru pentru tine?" a intrebat-o
Papp pe Holly.
"Reactia comunitatii de homosexuali. Majoritatea priete-
nelor mele s-au intors impotriva mea ?i dHeva chiar m-au bla-
mat pentru ca I-am convertit pe Wayne. Cred ca s-au simtit
tradate ?i amenintate."
"Cum ai reu?it sa te descurci msituatia asta?" a intrebat
Papp.
"Pai, am continuat sa Ie ascundem multora dintre priete-
nii no~tri homosexuali ca suntem un cuplu heterosexual", a
continuat Holly. "Faptul ea eu ?i Wayne continuam sa spunem
ca suntem homosexuali ma scotea din sarite. Cum puteam sa
fim homosexuali cand noi eram practic casatoriti unulcu ce-
lalalt? Pentru numele lui Dumnezeu, eram mdragostiti nebu-
ne?te unul de celalalt!"
"Intr-adevar, e 0 situatie cam incurcata", aobservat Papp.
"Amandoi refuzam sa admitem ca aveam 0 relatie hetero-
sexuala, iar acest lucru ne-a impiedicat sa. ne apropiem mai
411
Mumia de la masa din sufragerie
mult. Pur t"isimplu refuzam sa admitem cine eram. Eram foar-
te suparata rand plecai m tabara cu prietenii tai homosexuali.
La petrecerile de homosexuali ma lasai singura - ea ?i rand
nici macar nu m-ai fi cunoscut. Ma simteam exclusa."
Wayne parea cam tulburat. Papp I-a intrebat care era opi-
nia lui despre acest lucru.
"Uite ce e", i-a spus lui Holly dupa care s-a uitat la Papp.
"Cred ca a fi homosexual este 0 stare mentala, ?i eu sunt in
continuare homosexual chiar daca iubitul meu este 0 femeie.
Intotdeauna am fost homosexual. Intotdeauna voi fi homose-
xual."
"Cum poti sa spui asta?" I-a acuzat Holly. "Poti sa spui ca
este 0 stare mentala, dar daca accepti ca definitia homosexu-
alitatii este atractia sexuala fata de 0 persoana de acela?i sex,
atunci te cam contrazici."
Holly a continuat sa vorbeasca despre cat de frustrata se
simtea rand Wayne refuza ca ei sa se imprieteneasca cu alte
cupluri heterosexuale sau chiar sa mearga macar din dlnd in
rand la petrecerile lor.
"E ca ?i cand ti-ar fi ru?ine de cine et"ti", a spus Holly.
Wayne i-a explicat lui Papp ca identitatea lui homosexua-
Ill. a insemnat 0 lupta continua. Timp de zeci de ani, el s-a urat
pe sine, ?i-a negat homosexualitatea ?i chiar a fost hartuit de
politie. El ?i-a adus aminte cat de mgrozitoare fusese prima sa
casatorie pentru ca refuzase sa admita adevarul despre el. Era
foarte hotarat sa nu mai repete acest lueru.
Papp era curioasa sa afle de ce amandoi evitau sa se nu-
measca bisexuali. Aeeasta era inainte sa apara termenul
sex-mixt ..
"Nu-mi place cuvantul acesta", a spus Wayne, cu 0 voce
indurerata. "Eu nu sunt bisexual! Eu sunt homosexual! Intot-
deauna am fost a?a!"
El era cat se poate de categoric in aceasta privinta.
"Se pare ca atunci cand vorbe?ti despre pierderea identita-
tii sexuale", s-a aventurat Papp cu precautie, vazand ca e vi-
zibil tulburat, "asta devine pentru tine 0 chestiune politica.
Pentru ca ai luptat at at de mult sa admiti aeest lucru ?i te-ai
412 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
confruntat cu atat de multe lucruri $i mai ales p-a trebuit mult
curaj ca sa faci asta."
"Exact!" a spus el u$urat. "Imi pare atilt de bine ca tu inte-
legi, asta pentru ca Holly nu intelege."
"Oar te inteleg, dragul meu", I-a asigurat Holly pe parte-
nerul sau. ,,~tiu prin ce ai trecut. ~tiu $i prin ce am trecut eu,
cat m-am luptat ca sa accept ca sunt lesbiana. ~i mai $tiu, de
asemenea, ca tr~buie sa-mi gasesc locul. Locul nostru nu mai
este in comunitatea homosexual a, dar acolo sunt top prietenii
nO$tri. ~i nu este nici in comunitatea heterosexuaHi. pentru ca
noi sun tern homosexuali."
Pentru Holly era din ce in ce mai dificil sa discute cu prie-
tenii sai, homosexuali sau lesbiene. Ace$tia 0 criticau foarte as-
pru pentru relapa ei cu Wayne.
Cei trei au tacut la un moment dat. Papp s-a gandit vreme
de un minut, dupa care a declarat:
"Poate ca voi doi trebuie sa fiti un fel de pionieri."
lICe vrei sa spui?" a intrebat Holly. Wayne s-a aditat $i el
interesat.
"Poate ca este timpul ca voi doi sa creati 0 a treia cultura,
o a treia identitate sexuala."
,,0 a treia cultura?" a repetat Wayne.
"Oa. Locul vostru nu este in comunitatea homosexuala. $i
nu yeti fi niciodata - cum ati spus voi - un breeder."
Toti trei au ras.
"Oar relatia voastra nu se potrive$te cu nici una dintre ca-
tegoriile astea. De ce sa va lasati constran$i de limbaj $i de ca-
tegorii conventionale? Sunteti amandoi homosexuali dar aveti
o relatie heterosexuala. A$adar, poate a venit vremea sa luati
ce vreti din ambele lumi $i sa va creati propria voastra cultu-
ra, 0 a treia identitate sexuala. In acest fel, nici unul dintre voi
nu va trebui sa renunte la propria-i identitatea sau la integri-
tate."
Pentru un moment s-au gandit la acest lucru, apoi au in-
cuviintat din cap, nu ca ar fi fost de acord cu aceasta ipoteza,
dar ca vor reflecta la ea.
Mumia de la mas a din sufragerie 413
Un nou spaliu
La urmatoarele $edinte, ei au continuat sa discute despre
unicitatea relatiei lor. Ideea de a avea ce este mai bun din cele
doua lumi Ii se parea atragatoare, $i au vorbit despre felul in
care ar putea fi imbogapti de catre fiecare dintre ele fara sa-~;j
piarda identitatea sau integritatea, ci mai degraba largindu-Ie
pentru a Ie include pe amandoua. In cele din urma, ei $i-au re-
cunoscut public relatia.
A$a cum era de a$teptat, unii dintre prietenii lor i-au res-
pins. Oar majoritatea au acceptat relatia lor. $i tot cum era de
a$teptat, imediat ce Wayne a incetat sa mai nege ca sunt un
cuplu heterosexual, lui Holly i s-a trezit din nou interesul se-
xual pentru partenerul sau, astfel ca viata lor sexuala s-a revi-
gorat. Ea nu s-a mai simtit exclusa. In timp, Wayne a acceptat
sa se socializeze cu unele cupluri heterosexuale $i, spre sur-
prinderea lui, a descoperit ca heterosexualii pot fi $i ei sensi-
bili $i spirituali. Acestea erau caracteristicile pe care elle aso-
ciase numai homosexualilor.
"Cred ca in cele din urma am creat un spapu", a spus Way-
ne la una din ultimele lor $edinte impreuna, "unde pot sa fiu
in acela$i timp homosexual $i indragostit de 0 femeie. Pot sa
fiu un om care nu $i-a pierdut toate calitatile sale de homose-
xual, de care sunt atat de mandru, $i totodata sa 0 iubesc pe
Holly."
Ei au facut progrese $i in alte aspecte ale relapei lor. Way-
ne a invatat sa nu mai fuga de Holly atunci cand se simtea
speriat de intimitatea lor. Iar Holly a invatat, la randul ei, sa-$i
exprime propriile ei dorinte fara ca dupa aceea sa se simta vi-
novata sau responsabila pentru reactiile lui Wayne.
, sunt flexibile
Granitele
Acest caz, probabil mai mult decat oricare altul avut de
Papp, i-a starnit curiozitatea in legatura cu insa$i natura $i cu
414 JeffreyA. Kottler,Jon Carlson Mumia de la masa din sufragerie 415

posibilitatile iubirii ~i ale identitatii sexuale. Cazul a avut loc Unii dintre prietenii mei care ~i-auschimbat orientarea se-
in anii '80 cand ideile ei despre aceasta cultura erau foarte con- xuala spun ca, in diferite momente ale vietii, poF sa iube~ti
fuze ~icontradictorii.Pana in acelmoment insa, nu simtise ne- persoane diferite ~ica de fapt ceea ce iube~ti tu este persoana
voia sa Ie puna in ordine. ca atare, indiferent de sexul ei. Ei descriu iubirea ca pe un lu-
- Am inceput sa ma gandesc la toate lucrurile pe care Ie cru continuu, cu granite flexibile. Cred ca exista atat de mul-
auzisem sau Ie citisem despre homosexualitate, ne-a spus te prejudecati in legatura cu homosexualitatea, atat de multa
Papp. Cu ani in urma exista 0 conceptie predominant psiho- stigmatizare ~iteama, precum ~i0 poIitizare intensa, incat este
dinamica despre homosexualitate, potrivit careia aceasta ar fi extrem de dificil sa fad 0 cercetare empirica relevanta pe
fost cauzata de existenta unei marne acaparatoare ~i a unui aceasta tema. In momentul istoricin care ne aflam, cel mai im-
tata distant. Nu ~tiu de unde a venit aceasta idee, dar 0 data portant lucru este sa manifestam 0 deschidere larga fata de
ce ei blamau mamele pentru orice, cred ca Ii se parea conve- ceea ce se intampla in jurul nostru ~isa incercam sa nu ne gra-
nabil sa Ie blameze ~ipentru asta. $i problema este ca nu tre- bim sa apIicam tot felul de categorii relatiilor dintre oameni.
buie sa te indoie~ti de convingerile tale pana nu intalne~ti 0 Exista atat de multe modalitati de a iubi ~iatat de multe feluri
situatie care atrage dupa sine acest lucru. de a exprima ~ide a trai acest sentiment!
Papp a abandonat aceasta teorie populara dupa ce a luat Ultima oara cand Papp a auzit de Wayne ~iHolly,ei aveau
contact cu noile cercetari care evidentiau ca nu exista nici o le- in continuare 0 relatie buna ~ise gandeau chiar sa aiba copii.
gEituraintre tipurile de familie din care provin oamenii ~i
orientarea lor sexuala. La urma urmei, nu era deloc 0 simpla
chestiune de dinamica a familiilor.
- Dupa ce am vazut acest cuplu, a spus Papp, am citit
foarte muIt ~i am facut cercetari, ~i am constatat cu aceasta
ocazie ca exista in domeniu multe idei conflictuale despre
homosexualitate. Una dintre ideile care erau avansate de
parintii homosexuali era ca aceasta orient are este determi-
nata biologic. Te na~ti cu aceasta inclinatie ~inu poti sa faci
nimic pentru a 0 schimba. Daca ai fost implicat in alte ti-
puri de relaFi decat cea homosexuala, aceasta nu inseamna
deceit ca incerci sa maschezi situatia. Cred ca aceasta con-
ceptie continua sa predomine ~i azi in comunitatea homo-
sexualilor. 0 aIta idee este ca homosexuaIitatea este 0 sim-
pIa optiune a oamenilor. Concluzia la care am ajuns in fi-
nal este ca de fapt nimeni nu ~tie cu adevarat de ce oame-
nii ajung sa se indragosteasca de persoane care sunt de ace-
la~i sex sau de sex diferit. Probabil este yorba de 0 combi-
naFe foarte complexa de factori muItipli ~i variati - de na-
tura biologica, psihologica, istorica, interpersonala, cultu-
rala ~i genetica.

CAPITOLUL TREIZECI ~I DOl
Len Sperry
Colonelul "pasare" care
s-a transformat intr-un elefant
SF o rutli circularli. La Inceput, el a studiat psihologia or-
reglitirea lui Len~i Sperry
ganizafionalli In d011leniul
consilierea terapiei a ur11lat
la Universitatea
thwestern, unde ~i-a flicut doctoratul. Dorind 0 specializare mult
Nor-
mai c011lplexli,el a urmat cursurile de psihoterapie orientatli anali-
tic la Institutul Alfred Adler, dupa care a plecat pe Coasta de Vest
pentru a face studii postdoctorale In domeniul terapiei maritale ~i de
familie. 1n urmatorii ani, Sperry a practicat atilt psihoterapia dit ~i
consilierea organizafionala, panii cand s-a decis sa-~i termine studi-
ile medicale ~i sa-~ifaca rezidenfiatulln psihiatrie ~i medicina pre-
z)entiva (aceasta decizie a luat-o pm-pialln urma cazului descris In
capitolul de fafa). Cum era de a~teptat din partea cuim pregatit In
atilt de multe discipline, Len este profesor clinic de psihiatrie ~i me-
dicina preventiva la Facultatea de medicina din Wisconsin, precum
~i profesor ~i director al programului doctaralin domeniul consilie-
rii la Universitatea Barry din Miami, Florida. El este recunascut ca
specialist In psihologia clinica, precum ~i in psihiatrie ~i medicina
preventiva.
Sperry este autorul a peste patruzeci de carfi care reflecta pregli-
tirea sa interdisciplinara ~i variatele lui interese legate de consilie-
re, diagnosticare, terapia de familie, terapia de scurta durata, leader-
ship, spiritualitate,farmacologie ~i sanatate. Printre cele mai amos-
cute clirfi ale sale se numara: The Handbook of Diagnosis and
Mumia de la masa din sufragerie 417
Treatment for DSM-IV Personality Disorders (Ghidul de diag-
nostic ~i tratament pentru DSM-IV tulburari de personalita-
te); The Intimate Couple (Cuplul Intim), The Disordered Cou-
ple (Cuplul cu tulburari); Psychopathology and Psychotera-
py: From Diagnosis to Treatment (Psihopatologie ~i psihote-
rapie: De la diagnostic la tratament); Brief Therapy with Indi-
viduals and Couples (Terapia de scurta durata individuala ~i
de cuplu) ~i, printre cele recent aplirute, Effective Leadership
(Conducerea eficienta) ~i Spirituality in Clinical Practice (Spi-
ritualitatea in practica dinica).
*
* *
Cazullui Len Sperry a avut loc in timpul celor trei ani in
care el a practicat in California de Sud. Venind din Midwest
unde petrecuse 0 perioada mai indelungata el s-a acomodat
destul de greu cu viata din California pe care 0 gasea un pic
cam dezordonata dar in acela~i timp incredibil de indtanta.
Tot aid el a intalnit 0 serie de cazuri la care nid macar nu vi-
sase vreodata, in care erau implicati oameni care practicau cul-
turi sataniste sau care credeau in existenta OZN-urilor. E ade-
varat ca asemenea grupuri erau destul de frecvente pe Coas-
ta de vest, dar Sperry nu mai avusese ocazia sa lucreze cu
aceasta populatie.
Sperry era de asemenea uimit de frecventa ridicata a un or
anumite entitati diagnostice care erau considerate foarte rare
in alte parti. El a mtalnit un numar destul de mare de padenti
cu tulburare personalitate multipla ~i chiar mai multi cu tul-
burare personalitate Borderline, ambele fiind ni~te forme ale
psihopatologiei care prezinta pattern-uri neobi~nuite ~iimpre-
vizibile. Mentionam acest lucru in contextul de fata asHel ca
dumneavoastra sa mtelegeti ca Sperry nu se sperie prea u~or
de cazurile difidle.
- A venit la mine un barbat mic de maltime, cu 0 infati~a-
re efeminata, a mceput Sperry. Parea foarte tanar. Avea 0 mus-
tata care abia se itea ~i un mers tanto~. Postura teapana ~i ex-
418 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
presia imobila pe care Ie afi;;a te duceau cu gandulla perso-
nalul politienesc sau militar. $i dadi nu purta haina milit~ra
ai fi ghicit ca trebuia sa fi fost comisionar sau functionar. Imi
aducea aminte de 0 micuta pas are kiwi care se plimba pe pla-
ja cu pieptul ei pufos scos inainte.
AfHind ca noul sau pacient era colonel in armata america-
na, avand 0 multime de oameni in subordine, Sperry a inteles
imediat ca clientul sau simtea nevoia sa se prezinte drept 0
persoana cu autoritate. Pacientului ii placea ca ceilaW sa i se
adreseze dupa rangul sau militaI~ a;;a ca Sperry I-a tratat cu
respectul cuvenit. Trebuie menFonat faptul ca el avea rangul
de colonel "plin" sau "pasare" ;;i nu pe cel inferior de locote-
nent-colonel.
"A;;adar, domnule colonel, care este problema?"
"Pai, domnule doctor, eu ;;i soFa mea. Suntem casatoriti de
;;ase ani."
"Daa", I-a incurajat Sperry sa continue.
"Nu avem copii. Singura preocupare este munca noastra",
a explicat colonelul. ,,$i se pare ca trecem a printr-o perioada
foarte grea."
Aceasta era numai 0 parte a adevarului. Atat colonelul cat
;;i sotia lui treceau printr-o criza specifidi varstei de mijloc. In
vreme ce anxietatea colonelului era cumva absorb ita de cerin-
tele noii sale pozitii militare, sotia incepuse de ceva vreme sa
flirteze cu 0 cuno;;tinta de a lor. Pana in acel moment nu facu-
se altceva decat sa se intalneasca cu acest barbat la cafea, in
doua ocazii, dar acest lucru fusese suficient pentru a-I imbol-
navi pe colonel de gelozie.
- Colonelul a ajuns extrem de deprimat, ne-a spus Sper-
ry. In cele din urma, el a apelat la medicul de familie care i-a
prescris antidepresive. A luat medicamentele timp de doua
saptamani, dupa care a incetat sa Ie mai ia din cauza unor
efecte secundare suparatoare. De;;i nu avusese niciodata pro-
bleme psihice, acum colonelul era din ce in ce mai disperat,
mai suspicios ;;i mai paranoic. El nu numai ca era gelos din
cauza aventurii de care 0 suspecta pe sotia lui, dar credea ca
aceasta impreuna cu iubitul ei comploteaza impotriva lui.
Mumia de la masa din sufragerie 419
Colonelul plead in misiune
Sperry I-a vazut pe colonel timp de cateva saptamani. La
fiecare ;;edinta omul parea din ce in ce mai agitat ;;i mai obse-
dat de aventura sotiei lui. Aceasta rela}ie dintre soFa lui ;;ico-
legul acesteia era de-a dreptul neverosimila. Cu greu se putea
spune despre cei doi ca sunt mai mult decat ni;;te simple cu-
nO\'tinte. In plus, ea era 0 femeie plinuta. De fapt, era de-a
dreptul masiva, depa;;indu-;;i sotul cu cincisprezece centimetri
in inaltime.
Colonelul incepuse sa-;;i piarda noptile gandindu-se la ce
ar fi in stare sa faca sotia lui. Programullui de lucru era foar-
te lung ;;i trebuia sa fie disponibil douazeci ;;i patru de ore pe
zi. In urmatoarele trei saptamani el a inceput sa fie din ce in
ce mai obosit. Oar in ciuda oboselii, nu putea sa doarma noap-
tea - mai exact spus, nu voia sa doarma noaptea. Lipsa som-
nului are un impact profund asupra perceptiilor, gandurilor
;;i actiunilor unei persoane. Bineinteles, la fel s-a intamplat ;;i
in cazul colonelului. El era convins ca daca sta treaz ;;i cu un
ochi atintit asupra nevestei, aceasta nu va putea sa faca vreo
mi;;care gre;;ita.
Oricat de mult se straduia sotia lui sa-llini;;teasca, colone-
lul era in continuare suspicios.
"Ce ar fi daca a;; adormi?" i-a marturisit el sincer lui Sper-
ry. "Ea ar putea sa se strecoare din casa in toiul noptii fara ca
eu sa bag de seama;;i s-ar duce sa se intalneasca cu individul
acela."
Era convins ca daca reu;;e;;te sa ramana vigilent douazeci
;;i patru de ore pe zi atunci mariajullui va fi in siguranta.
Pe deasupra problemelor pe care Ie avea in casnicie, colo-
nelul a fost obligat sa preia 0 serie de sarcini suplimentare la
serviciu. Una dintre acestea era sa mearga la conferinte in afa-
ra ora;;ului, motiv pentru care era negru de suparare. Cum pu-
tea sa-;;i mai supravegheze sotia neascultatoare daca nu mai
era in ora;;? Colonelul a inventat 0 serie de motive pentru a
nu parasi localitatea, incercand sa-l convinga pe superiorul
sau sa ramana acasa.
420 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
- In acest moment, a spus Sperry, am de venit foarte in-
grijorat. Cand lucram in Midwest era destul de u$or sa con-
ving pe cineva sa se interneze in spital $i chiar sa-l fac sa
coopereze. Dar in California este extrem de difidl sa fad
acest lucru. $i asta pentru ca sunt foarte putine paturi de
spital disponibile $i foarte putini pacienti au intaietate la
internare.
Cam in perioada m care Sperry se hotarase sa mceapa pro-
cedurile de internare, a primit mtr-o noapte un telefon de ur-
genta.
"Domnule doctor?"
"Da", a raspuns Sperry somnoros. Telefonulll trezise din
somn.
"Sunteti domnul doctor?"
"Da, cine sunteti?"
"Sunt colonelul."
"Da, domnule colonel", a spus Sperry stdiduindu-se sa
para cat mai calm. "Unde sunteW"
"Sunt la un telefon public."
"Foarte bine, dar unde se aHa acest telefon?"
Sperry a auzit receptorul cazand $i lovindu-se de sticla ca-
binei. S-a gandit ca colonelulmcerca sa gaseasca 0 pozitie mai
comoda. In cele din urma el a revenit la aparat.
"Sunt in de$ert", a spus el cu 0 voce conspirativa.
"Bine, domnule colonel, ati putea sa-mi spuneti ce faceti m
de~ert in toiul noptii?"
"Pai, domnule doctor, s-ar parea ca am 0 mica problema ..
Dar nu va faceti griji - sunt pe punctul de a 0 rezolva."
$i mca ce problema avea! Se pare ca suspiciunea colonelu-
lui luase proportii de-a dreptul inimaginabile. Coloneluli~i
dusese nevasta la marginea de$ertului $i acolo 0 legase de un
copac. Avea la el 0 colectie remarcabila de arme ~ a$a cum
era de a$teptat din partea cuiva care se aHa m serviciul mili-
tar $i care pe deasupra era con$tient de cat de mic era ca mal-
time in comparatie cu altii, ~i in special cu soFa luL Acum 0
ameninta ca oomoara.
Mumia de la masa din sufragerie 421
- Imi spunea toate aces tea, m timp ce 0 supraveghea pe
sotia lui care era legata de un copac la vreo 150 de metri. El
ma contactase pentru ca Ii spusesem candva sa ma sune nu-
mai m caz de urgenta. Cu siguranta ca situatia din acea noap-
te se mcadra perfect in aceasta categorie.
Sperry a reu$it siH calmeze pe colonel $i sa-l convinga sa-~i
dezlege nevasta.
"Domnule colonel", I-a mtrebat Sperry, "cum a ajuns soFa
dumneavoastra sa fie legata de un copac?"
"Pai, domnule doctor, am vrut sa 0 fac sa ma asculte
atunci cand vorbesc cu ea. Altfel incepe sa se gandeasdi la
altceva ~i 0 ia inainte la plimbare. Ma face sa ma simt ca un
idiot care merge in urma ei incercfmd sa-i spuna ce are in
minte."
"De data asta se pare ca ai reu$it sa te fad ascultat", a spus
Sperry pe un ton neutru.
"Da, cred ca s-a speriat de moarte crezand ca 0 sa fac 0
prostie."
"Care sunt ~ansele ca acest lucru sa se mtample?" Sperry
se purta cat mai precaut, mcercand sa vada daca colonelul era
mtr-adevar periculos.
,,$ansele sunt foarte mici. Nu-mi vine sa cred d'i am faeut
asta. Ce s-ar mtampla daca superiorul meu a1'aHa C0va des pre
asta?"
"Domnule colonel, cred ca mai exista ~i 0 aita modalitatl'
de a imbunatati eomunicarea dintre dumneavoast1'a ~iMillie."
"Doctore, ~tiu ca trebuie sa 0 dezleg, dar nu $tiu ce sa-i
spun dupa aceea."
"Mda. C1'ed ca e bine sa 0 deziegi. Ai putea sa-i spui dupa
aceea ca ai vorbit cu doctorul tau $i ca ar fi fericit sa va vada
pe amandoi la cabinetul sau, maine la prima ora."
Colonelul a fost de acord ~i a spus ca VOl' veni amandoi la
cabinet a doua zi dimineata. Sperry nu-i vazuse impreuna,
pentru ca soFa lui refuzase sa participe la terapie. Dupa "mi-
siunea" din acea seara, eu siguranta ca era muH mai motiva-
ta sa vina.
 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Colonelul gase~le0 solulie
- Imediat ce i-am vazut impreuna, a explicat Sperry,
mi-am dat seama ca rela~ia lor functiona in buna masura dupa
pattern-ul urmaritor-urmarit. Dar, spre deosebire de versiu-
nea tipica a acestei configuratii, in care femeia este cea care il
urmare\"te pe barbat, in acest caz, colonelul 0 urmarea pe so-
~ia lui. De multe ori, urmaritorul crede ca cealalta persoana 11
respinge. Pentru a evita aceasta respingere, urmaritorul mer-
ge peste tot, ca 0 umbra, dupa cel pe care 11urmare\"te, rugand
~i cerand ca nevoile sale sa fie recunoscute. Cum era de a\"tep-
tat, so~ia colonelului era cople\"ita de solicitudinea lui emo~io-
nala. Ea i~i dorise sa se marite cu un barbat puternic \"icare sa
aiba grija de ea. In loc de a~a ceva se trezise cu un barbat mo-
lau care mergea scheunand in urma ei. A fost de-a dreptul in-
dignata cand a auzit ca acesta ii cere ca ea sa aiba grija de el.
Sperry nu a fost prea surprins cand a aflat ca Millie era cu
zece ani mai in varsta decat colonelul. El a intrebat-o ce a
atras-o la colonel atunci cand I-a vazut pentru prima data.
/lOh, arata foarte chipe\" in uniforma, cu toate alamurile ~i
gaitanele acelea. $ti~i, este colonel «pasare». De-adevaratelea.
$i are 0 mul~ime de oameni sub comanda sa./I
"A~adar/l, a spus Sperry, lice v-au atras la el au fost infa~i-
\"area ~i puterea de care dispune./I
"Sigur ca da. $i, in acela~i timp, are 0 sensibilitate \"i0 blan-
de~e care 11fac ~i mai irezistibil./I
Pe masura ce ~edin~a continua, pattern-ul urmaritor-urma-
rit devenea din ce in ce mai evident. Atata vreme cat Millie 11
gasea pe colonel puternic dar ~i bland ea era atrasa de el. Dar
cand vedea ca este slab \"isperiat - \"iin acest fel se arata el
cand era stresat - ea era scarbita de comportamentullui de
urmaritor, plangare~ ~i revendicativ, a~a ca lua distan~a fa~ade
preten~iile lui.
La a doua \"edinja pe care au avut-o impreuna, a devenit ~i
mai clar ca cei doi soti ~ineau unulla altul \"ica voiau sa rama-
na impreuna cu condijia sa gaseasca ni\"te modaliHlti mai sa-
natoase de a se raporta unulla celalalt. In ciuda gandirii pa-
Mumia de la masa din sufragerie 423
ranoice recente de care dadea dovada colonelul ~i a compor-
tamentului sau extravagant (~i de asemenea a accesului pe
care 11avea la armament) Sperry a considerat ca exista pu~ine
riscuri ca el sa ac~ioneze intr-o maniera periculoasa.
- De ce am ajuns la concluzia asta? In principal pentru ca
colonelul daduse dovada de-a lungul vie~ii de 0 judecata sa-
natoasa ~i de capacitatea de a-~i controla impulsurile ~i de a
lucra in condi~ii de stres. Doar in ultimele trei saptamani, cand
nu reu\"ise sa doarma aproape deloc, aceste capacita~i ale lui
fusesera oarecum compromise. Aceasta lipsa de somn facuse
ca suspiciunea lui legata de so~ie ~i de colegul ei de munca sa
escaladeze, creand un ciclu vicios: pierderea continua a som-
nului alimenta suspiciunea ~i gelozia lui, facandu-l sa-~i ur-
mareasca so~ia cu mai multa insisten~a iar pe aceasta sa se dis-
tan~eze ~i mai mult de el, totul culminand cu IIpunctul mort/l
din de~ert.
Din fericire, educa~ia baptista a colonelului 11impiedica sa
bea. Daca alcoolul - care poate sa aiba un efect dezinhibitor
semnificativ - ar fi fost un factor in aceasta ecua~ie, e greu de
crezut ca acesta l-ar mai fi sunat pe Sperry ~i, mai mult dedit
atat, el ar fi putut sa se decida sa-\"i impu~te so~ia.
Pentru Sperry, dificultatea terapeutica a constat in gasirea
unei modalita~i de a 0 ajuta pe Millie sa inceteze sa se mai dis-
tan~eze de colonel.
- Ceea ce am facut a fost sa restructurez intreaga situatie,
a explicat Sperry, astfel incat sa-i ofer colonelului 0 oportuni-
tate pentru a se concentra asupra calitatilor care 11faceau pu-
ternic \"iatragator in ochii lui Millie. Le-am cerut sa gaseasca
o modalitate de a-\"ireconstrui rela~ia pornind de la sentimen-
tele de iubire pe care Ie imparta\"eau amandoi la inceput.
Colonelul este reparat
La urmatoarea ~edinta, colonelul a intrat singur - Millie
a intarziat din cauza unui accident care a facut-o sa ramana
blocata pe autostrada. El parea complet schimbat. Agita~ia \"i
424 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
inclinatia sa paranoica disparusera. La fel ~i vechile lui suspi-
ciuni, Dimpotriva, arata odihnit, relaxat ~iincrezator. In plus,
era multumit de elintrucat, spunea el, gasise 0 solutie pentru
problemele lui.
"A~adar, domnule colonel", a observat Sperry, "azi pareF
foarte multumit."
"Doctore, se pare ca lucrurile or sa mearga." Apoi a zam-
bit. Arata ca un mic Buddha, cu obrajii sai rotofei ~i cu burta
mititica care atarnand peste curea. "IF spun foarte serios, doc-
tore, totulo sa fie bine."
"Inteleg."
Sperry nu era prea sigur ca lucrurile stateau a~a pentru ca
acestea fusesera cuvintele pe care i Ie spusese colonelulla te-
lefon m noaptea in care i:~ilegase sotia de un copac etalandu-~i
armamentul de care dispunea.
"Vorbesc serios."
,,~tiu asta, domnule colonel. Dar nu prea i:nteleg la ce va
referi ti."
Colonelul a zambit din nou.
"Ei bine, maine ma duc la cuFt."
Sperry arata m continuare foarte mcurcat, dar colonelul pa-
rea sa se bucure de acest lucru. Dupa i:ndemnuri repetate, co-
loneIul a marturisit ca i~i fikuse 0 program are Ia unul dintre
acele centre mici de chirurgie ambulatorie "doctori la cutie",
pentru a i se face 0 vasectomie. El credea cu tarie ca era prea
potent ~i ca sotia lui era speriata de acest lucru. El ii spusese
acesteia ca daca va fi "reparat" , ea 0 sa se simta mult mai m
siguranta cu el.
"E~ti cel mai bun, doctore", i-a spus colonelullui Sperry.
"M-ai ajutat foarte mult."
"Da?"
"Da, e yorba de ideea de a gasi 0 modalitate - cred ca a~a
ai spus - de a ne raporta unulla celalalt mtr-un mod diferit.
Ceea ce vreau sa fac eu va schimba complet mtreaga situatie.
Crede-ma,"
Sperry a ramas fara grai. Nu ~tia ce sa faca, a~a ca a a~tep-
tat sa vada unde voia colonelul sa ajunga.
425
Mumia de la mas a din sufragerie
"A~adar, doctore, crezi ca mai este nevoie sa vin Ia terapie,
acum ca lucrurile or sa mearga?"
Colonelul nu mai facuse terapie mainte, a~a ca nu ~tia care
sunt regulile. ~i Sperry avea de-a face cu un militar obi~nuit
sa respecte regulile fara nici cea mai mica abatere. El a mcer-
cat din rasputeri sa-l faca pe colonel sa renunte la ideea de a-~i
rezolva problemele printr-o simpla incizie la nivelul scrotului
sau dar acesta insista ca aceasta este soIuFa. In cele din urma,
Sperry i-a sugerat ca ar fi bine sa se mtalneasca din nou peste
cateva zile.
Colonelul are nevoie de 0 punga
- A doua zi, eram m mijIocul unei ~edinte, a spus Sperry,
cand am primit un telefon urgent de la sotia colonelului.
"Domnule doctor, a spus ea cu 0 voce atat de panicata m-
cat am crezut ca sotuI ei se sinucisese sau ceva de genul aces-
ta. Sunt la spital cu colonelul - chiar ~i ea i se adresa astfeI-
~i vreau sa va spun ca nu arata bine."
"Care este problema?", a mtrebat Sperry foarte alarmat de
tonul ei.
Ea i-a spus ca cei de la clinica au ratat vasectomia. in loc
sa taie ligamentul care trebuia, ei au despicat din grl'.~eali\ ~l'-
sutul limfatic. Acest lucru se inHlmpla dl'.stul d(~ frecvl'nl
atunci cand chirurgul este incompetent sau nu are (~Xpllriell-
ta. Testiculele ajung sa fie atat de umflate indH paci(~nllli poa-
te sa moara. Acesta fusese motivul pentru care coionellli fllSl'-
se trimis la urgenta.
- Bietul colonel avea un scrot cat un pepene de 5 kilogra-
me. Asta se nume~te elefantiasis. Este 0 inflamaFe prov()cal<~
de 0 infectie bacteriana care nu prea se mtalne~te pe aid, dar
care este destul de frecventa in Africa - de aid ~i denumirea
de elefantiasis. Sotia lui a trebuit sa ii bage testiculele mtr-o
punga pentru a-I putea transporta la spital.
Colonelul a stat m spital doua zile pana cand umflatura a
mceput sa cedeze iar infecFa a ajuns sub control. El era earn
426 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de la masa din sufragerie 427

deprimat de faptul ca planullui de a se steriliza nu a mers a~a latie ~i cum operarea unei modificari in pattern-ul urmarit-ur-
cum sperase. Dar a incetat sa se mai smiord'iie ~i sa 0 mai ur- maritor poate sa schimbe mtreaga structura a intimitatii unui
mareasca pe sotia lui. La urma urmei ii era cam greu sa se de- cuplu.
plaseze cu testiculele acelea uria~e! In loc sa ineeree sa schimbe personalitatea colonelului sau
Dar evenimentele au luat 0 turnura foarte interesanta, de chiar comportamentullui, m"odificarea subtila in pattern-ul re-
parca ar fi fost dictate de destin. Cu cat colonelul devenea mai lational a fost eea care a rasturnat in final intreaga situatie. Ar
neajutorat, cu atat mai mult reducea sotia lui distanta dintre fi fost atat de simplu ~i totodata atat de inutil sa se gandeas-
ei. Se parea ca ii placea rolul de infirmiera.lntr-un fel, ea echi- ca la colonel in termenii psihopatologiei sale individuale.
vala testiculele acelea uria~e cu puterea ~i autoritatea. El era Dupa ce Sperry a meeput sa se uite la intregul sistem, atat el
puternic ~ibland ~iavea nevoie de ajutorul ~i suportul ei emo- cat ~i cei doi soti s-au simtit mai puternici.
tionaL El era barbatul ei ~i trebuia sa stea langa eL Ea ii va oferi - Acest eaz a reprezentat un punct de eotitura, a conchis
toata afectiunea de care el avea nevoie. Millie petrecea mai Sperry, in modul meu de a-i intelege pe oameni.
mult timp cu el, acum ca i~i dad use seama cat de mult avea
nevoie de ea.
Colonelul acumulase destul de multi ani in serviciul mili-
tar astfel ca a putut sa iasa la pensie ~i sa inceapa impreuna
cu sotia lui 0 noua viata, in alta parte. El credea ca daca vor
parasi comunitatea militara in mijlocul d'ireia traisera pana
atunci, amintirile din ultimele luni vor incepe sa se estompe-
ze ~iIn felul acesta vor putea sa se mtoarca la ceea ce simtise-
ra unul pentru celalalt m perioada m care abia se cunoscuse-
ra. Ei au reu~it sa faca acest lucru sau cel putin aceasta a fost
impresia lui Sperry cand a luat legatura cu ei ultima data.
- In mod simbolic, a explicat Sperry, acest individ micut
~i nesigur pe el a ajuns in cele din urma sa se simta potent lan-
ga sotia lui mult mai corpolenta ~i mai impunatoare. In ochii
lui Millie el nu mai era un eoioneillpasare", ci un elefant uria~.

, de la colonel
Leetii

Sperry a petrecut foarte mult timp gandindu-se la semni-

ficatia acestui caz pentru viata ~i munca sa. Pentru el, colone-
lul ~i sotia lui erau 0 amintire aparte ~i aceasta nu numai din
eauza eomportamentului lor neobi~nuit ci ~i a ceea ce reu~ise
el sa invete in timpul cat lucrase cu ei. A fost prima data cand
el a constatat foarte clar puterea atribuirii unor roluri mtr-o re-
 Autorii

Jeffrey A. Kottler este unul dintre cei mai prolifici autori din
domeniile psihologiei ~i educatiei. El a scris cincizeci de ciirti
care trateaza subiecte foarte variate. De asemenea, el a sem-
nat mai bine de zece lucrari pentru consilieri ~i terapeuti care
sunt folosite in universitatile din intreaga lume ~i tot atatea
ciirti pentru educatori ~i terapeuti practicanti. Printre cele mai
importante carF ale sale se numara: On Being a Therapist (De-
spre meseria de terapeut); Compassionate Therapy (Terapia eompa-
sionalii); Bad Therapy (Terapia inefieientii); Making Changes Last
(Cum sa fad ea sehimbiirile sii dureze); Beyond Blame (Dineolo de
oriee responsabilitate); Travel That Can Change Your Life (Ciiliito-
ria care Iii poate schimba via/a); The Language of Tears (Limbajul
laerimilor) ~i The Last Victim: Inside the Minds of Serial Killers (Ul-
tima victimii: PiitrunztJnd In min/ile eriminalilor In serie).
Jeffrey a fost educator timp de douazeci ~i cinci de ani. EI
a lucrat ca profesor, consilier ~iterapeut la gradinite, ~coli gim-
naziale, centre pentru sanatate mentala, centre de ajutor, cole-
gii, universitati ~i clinici particulare. A lucrat ca bursier Ful-
bright ~i conferenFar in Peru (1980) ~i Islanda (2000). A fost de
asemenea profesor invitat in Noua Zeelanda, Australia, Hong
Kong, Singapore ~i Nepal. In prezent, Jeffrey este pre~edinte-
Ie Departamentului de Consiliere de la Universitatea Fuller-
ton, California.

Jon Carlson este profesor emerit de psihologie ~i consiliere

la Universitatea Governors State, Universitatea Park, Illinois,
~i psiholog la Clinica Wellness, din Lake Geneva, Wisconsin.
430 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson

In plus, el este de multa vreme coeditor la The Family Journal

~i autorul a douazeci ~i cinci de carF in domeniul terapiei de
familie, maritale, consilierii ~i al psihologiei adleriene. Printre
cele mai cunoscute carti ale sale se numara: The Intimate Couple
(Cuplul lntim), The Disordered Couple (Cuplul cu probleme), Brief
A
TReI
Therapy with Individuals and Couples (Terapia de scurtii duratii in-
di'l'iduala ~i de cuplu), Health Counseling (Consilierea in probleme
de siinatate), Theories and Strategies of Family Therapy (Teorii ~i
strategii In terapia de familie) ~i Time for Better Marriage (E tim-
In colectia de Psihologie au mai aparut:
pul pentru un mariaj mai bun).
Jon a produs de asemenea peste 0 suta de casete video co- Eul ~i personalitatea, Mielu Ziate .199000
merciale despre cele mai importante nume din domeniu (in- Manual de psi/lOdiagnostic, Hermann Rorschach 249 000
clusiv cei care au fost inclu~i in aceasta carte) in care ei i~i de- NOli/manual TAT. Abordare psihanaliticif,
monstreaza teoriile prin aplicatii practice. Aceste casete sunt Fra1l<;oiseBrelet-Foulard, Catherine Chabert. 249 000
folosite pentru pregatirea viitoarei generaFi de practicieni. Psihodruma Balint, Anne Cain 149 000

In colecFe Biblioteca de psihanaliza au aparut:

Ciol"lJn in og/indif. Incercare de psilzanalizif, Valentin Protopopescu 129000

De ce se tem bilrbafii de fCIIlCi, Jean Cournut 169000
Dicfionar de psihanalizif, Elisabeth Roudinesco, Michel Plon 899000
Doi giganfi: Jung ~i Steiner. Confruntare ~i sinopsis, Gerhard Wehr 99000
Figllri ale crimei la Dostoiel'ski, Vladimir Marinov 199000
111con~tientul1l10dernilor, Jean-Marie Vaysse 199000
Introducere in psihanaliza freudianil ~i postfreudianil,
Vasile Oem. Zamfirescu 169000
Introducere in terupia psihanaliticii, vol. I, Wolfgang Mertens 249000
In ciiutarea sinelui, Vasile Oem. Zamfirescu 129000
Intrebiiri despre zilla de lIuJine, Jacques Derrida, Elisaheth Roudinesco .169000
Jacques Lacan. Sclzifa unci viefi, isloria lI/wi sistelll de gt7ndire,
Elisabeth Roudinesco 199000
La ce 111/11 psihanaliza?, Elisabeth Roudinesco 99000
Opere Freud, vol. 1 Eseuri de psihanalizif aplicafll, Sigmund Freud 249000
Opere Freud, vol. 2 Nevroza /a copil, Sigmund Freud 249000
Opere Freud, 1101.3 PSi/lOlogia incolI?tientlllui,
Sigml111dFreud 299000
Opere Freud, 1101.4 Studii despre societale ~ireligie, Sigmund Freud 35900()
Opere Freud, vol. 5 Inhibific, simptom, angoasii, Sigmund Freud 249000
Opere Freud, vol. 6 Studii despre sexlIi!/itale, Sigmund Freud 249000
Opere Freud, 1101.7 Nevroza, psi/lOza, perversiune, Sigmund Freud 249000
Opere Freud, 7>0/. 8 Comicul ~iulI/orul , Sigmund Freud 249000
Opere Freud, 7101.9 Interpretarea viselor ,Sigmund Freud 399000
Opere Freud, 710/.10 Introdueere in psihanaliza, Sigmund Freud 399000
Opere lung, vol. 1 Arhelipurile ~i ineon~tientul eoleetiv, C. G. Jung 399000
Opere lung, vol. 2 Psihologia fenol1lenelor oeulte, C. G. Jung ~.249000
Opere Winllicotl, vol. 1 De la pediatrie la psihanaIiza , D. W. Winnicott ...329000
Opere Winllieott, vol. 2 Convorbiri psihanalitiee eu piirintii,
D. W. Winnicott 149000
Opere Wil111icott, "01. 3 Natura ul1lanii, D. W. Winnicott 139000
Psi/uma/iza arlei ~i a creativitatii, Jimine Chasseguet-Smirgel 99000
Psihana/iza eelor patl'll viirsle, Speranta Farca 149000
Psiluma/iza ~i sexualita/ea feminilla, Jacques Andre 149000
Psililma/iza lravaJiului creator, Didier Anzieu 179000
Psihanaliza ~i islorie. nillarul Luther, Erik H. Erikson 99000
Psi/lOlogia erotieii feminine, Wilhelm Stekel 169000
Psihologia eroticii masculine, Wilhelm Stekel 169000

Pentru comenzi sau alte informatii,

va invita.m sa vizitaF situ I nostru
www.edituratrei.ro

Puteti face comenzi ~i telefonic la numerele

021-224.55.26 (tel. /fax) sau 021.224.47.71 (tel.).