Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Cuprins
Cuprins i
1 Astronomia sferică 3
1.1 Sfera cerească: Rotaţia, punctele, planele şi
liniile ei fundamentale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.1 Sfera cerească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.2 Poziţia reciprocă a cercurilor şi punctelor sferei cereşti . . . . 5
1.2 Coordonate cereşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2.1 Sistemul de coordonate orizontale . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2.2 Sistemul de coordonate orare (semilocale) . . . . . . . . . . . 6
1.2.3 Coordonatele ecuatoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.3 Relaţiile dintre coordonatele geografice şi cele cereşti ı̂n cazul
trecerilor la meridianul ceresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.4 Mişcarea Soarelui pe ecliptică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.5 Sistemul de coordonate ecliptice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.6 Coordonate galactice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.7 Transformarea coordonatelor cereşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
i
ii CUPRINS
Bibliografie 139
2 CUPRINS
Capitolul 1
Astronomia sferică
3
4 CAPITOLUL 1. ASTRONOMIA SFERICĂ
Meridian
Ceresc
s Z
P
Parallel s
ceresc s
Ecuator
E Q ceresc
O
N
Orizont
matematic
V
Q
P
Z
Parallel
geografic
O
G
q j q
Ecuator
terestru L
G O
Meridian
Geografic
Latitudinea geografică (ϕ) a unui loc este unghiul format de planul ecuatorului
terestru (qq 0 ) cu verticala locului (T O).
A doua coordonată pentru determinarea locului observatorului este unghiul
format de meridianul iniţial ( meridianul Greenwich) cu meridianul locului, unghi
numit longitudine geografică (L). Ea este vestică sau estică, după cum se măsoară
spre vest, respectiv spre est, de la meridianul iniţial; printr-o convenţie, longitudinea
estică se consideră pozitivă, iar cea vestică negativă.
E h
O
N S
s A
V
P
z
s
d
E
O H
Q Q
g
V a s
P d
O
zp =90-j Q
j
d3
zQ =
rp =j
N S
O
90-
j
d=N
Q
P
Formulele (1.3.1) şi (1.3.4) sunt utile pentru determinarea latitudinii geografice
a locului de observaţie.
Observaţie. Pentru ca o stea să fie circumpolară, este necesar ca culminaţia sa
inferioară să fie deasupra orizontului (Figura 1.5). Deoarece orizontul formează cu
ecuatorul ceresc unghiul 900 − ϕ, condiţia circumpolaritaţii este: δ ≥ 900 − ϕ
La fel, δ 6 − (900 − ϕ) este condiţia ca o stea să nu răsară. Deci condiţia ca o
stea să nu fie circumpolară (să nu apună sau să nu răsară) este:
|δ| ≥ 900 − ϕ, (1.3.5)
iar condiţia ca o stea să fie cu răsărit şi apus este:
|δ| 6 900 − ϕ. (1.3.6)
Q O Q
|
E
Alte două puncte importante ale eclipticii sunt punctele unde declinaţia Soare-
lui ia valori extreme, puncte numite solstiţii: punctul solstiţiului de vară (α¯ =
6h , δ¯ = +230 270 ), unde declinaţia este maximă, şi punctul solstiţiului de iarnă (
α¯ = 18h , δ¯ = −230 270 ), unde declinaţia este minimă.
Fenomenele mişcării aparente a Soarelui se explică ı̂n ı̂ntregime prin două
mişcări ı̂n spaţiu ale Pământului, socotit drept corp rigid: mişcarea de rotaţie ı̂n
jurul axei sale şi mişcarea de translaţie (numită ı̂n astronomie mişcare de revoluţie) ı̂n
jurul Soarelui. Aceste mişcări se execută astfel ı̂ncât axa de rotaţie rămâne ı̂nclinată
faţă de planul orbitei Pământului cu un unghi de 660 330 , deplasându-se paralel cu
ea ı̂nsăşi.
P
s
b
O
E E
l s
cu instrumente, ci se deduc prin calcul din cele ecuatoriale. Ele se utilizează mai
ales la studiul mişcării Lunii şi planetelor, care ı̂şi execută mişcarea ı̂n apropierea
eclipticii.
Q Q
O
i
G
L
P
P
H 90
-Oj
O
p=90 -d
O
180 -A
q Z
O
Z=90
s
Dacă H > 450 , atunci, pentru a determina pe δ după tangentă, este mai
bine să ı̂mpărţim prima ecuaţie cu a doua, pentru că ı̂n acest caz eroarea de calcul
influenţează mai puţin sinusul:
(I)
tan δ = sin H. (1.7.3)
(II)
Dacă H < 450 , atunci, pentru a calcula pe δ, este mai bine să ı̂mpărţim prima
ecuaţie cu a treia, deoarece ı̂n acest caz eroarea influenţează mai puţin cosinusul:
(I)
tan δ = cos H. (1.7.4)
(III)
Probleme propuse:
1. Enumeraţi punctele fundamentale de referinţă de pe sfera cerească.
θ = α + H,
are o valabilitate generală (nedepinzând de situarea observatorului O pe globul tere-
stru şi a astrului σ pe sfera cerească)
14 CAPITOLUL 1. ASTRONOMIA SFERICĂ
5. Un vapor pleacă ı̂n ziua de 8 iulie, ora 6 dimineaţa, din portul B(ϕ1 =
48 23 N, L1 = 40 300 V ) pe un cerc mare, spre portul C(ϕ2 = 50 170 N, L2 = 520 330 V ).
0 0
Când ajunge vaporul la destinaţie dacă viteza sa medie de deplasare este de 18 mile
marine pe oră?
8. O cometă are coordonatele ecliptice (λ, β). Care sunt coordonatele ecuato-
riale ale cometei ştiind că ı̂nclinarea pe ecuator este ε? Aplicaţie: λ = 5h 43min 01s , 5;
β = 450 070 4800 ; ε = 230 260 2100 .
10. Să se determine timpul sideral şi azimutul pentru punctele unde răsare
şi apune steaua S, de coordonate ecuatoriale (α, δ), ı̂ntr-o localitate de latitudine ϕ
(nu se ţine seama de refracţie).
Capitolul 2
−
→ d
F = (m−
→
v) (2.1.1)
dt
şi ţinând seama că masa este o mărime constantă ı̂n ecuaţia (2.1.1), această lege se
mai scrie
→
− d−
→v
F =m = m−
→
a (2.1.2)
dt
15
16 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOUĂ CORPURI
→
− m1 m2 −
→
r
F =G 2 · (2.2.1)
r r
unde m1 şi m2 sunt masele celor două puncte materiale aflate la distanţa rı̂ntre ele
(vezi Fig. 2.1), iar G reprezintă un coeficient de proporţionalitate, numit constanta
atracţiei gravitaţionale (universale), a cărei valoare depinde de alegerea sistemului
fundamental de unităţi (de lungime, de masă şi timp)
1
-ı̂n sistemul internaţional (S.I.) G = 6.67 · 10−11 ' 15
· 10−9
-ı̂n Sistemul Astronomic Fundamental (distanţa medie Pământ-Soare, masa Soare-
lui, zona solară medie): G = 0.000295912 sau G = k 2 (k = 0.01720209895 şi se
numeşte constanta lui Gauss).
−→
Conform legii universale a gravitaţiei lui Newton forţa Fik exercitată de mi
asupra lui mk este
−→ Gmi mk −
Fik = − 3
r→
ki (2.3.1)
rki
unde
−
r→ →
− − →
ki = ri − rk . (2.3.2)
sau
18 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOUĂ CORPURI
n
X
−
→ mk −
Fi = −Gmi 3
· r→
ki . (2.3.4)
k=1, k6=i
r ki
−→
Notăm cu Fie rezultanta celorlalte forţe exterioare datorită rezistenţei la ı̂naintare,
compresiunii, presiunii radiaţiei solare, perturbaţiilor datorită nesfericităţii acestor
−
→
corpuri, etc. Astfel, asupra corpului mi acţionează o forţă rezultantă Ri
−
→ − → − →
Ri = Fi + Fie . (2.3.5)
d −
→
(mi −
→
vi ) = Ri (2.3.6)
dt
sau
d−
→vi − dmi − →
mi +→
vi = Ri (2.3.7)
dt dt
Anumite efecte relativistice pot produce o schimbare a masei mi ca funcţie de
timp şi astfel termenul al doilea din relaţia (2.3.7) nu poate dispărea ı̂ntotdeauna.
→
−
Cu alte cuvinte, ı̂n astrodinamică nu este mereu satisfăcută ecuaţia F = m→ −a.
Înmulţind relaţia (2.3.7) cu m−1
i obţinem ecuaţia generală a mişcării pentru
corpul i
..
−
→ . m.
−
→ Ri − → i
ri = − ri (2.3.8)
mi mi
..
unde −
→
ri reprezintă vectorul acceleraţiei al corpului i relativ la sistemul de coordonate
Ox1 x2 x3 .
Ecuaţia (2.3.8) reprezintă o ecuaţie diferenţială vectorială de ordinul doi neliniară
a cărei soluţie nu poate fi găsită ı̂n forma de mai sus, decât făcând anumite ipoteze
simplificatoare.
−→
Presupunând că masa mi rămâne constantă (ṁi = 0) şi că Fie este identic nul,
ecuaţia (2.3.8) se reduce la
.. n
X
−
→ mk −
ri = −G 3
· r→
ki . (2.3.9)
k=1, k6=1
rki
2.4. PROBLEMA CELOR DOUĂ CORPURI 19
.. n
X
−
→ mk
r1 = −G 3
·−
r→
k1 (2.3.10)
k=2
rk1
respectiv
.. n
X
−
→ mk −
r2 = −G 3
· r→
k2 . (2.3.11)
k=1,
r
k6=2 k2
µ− ¶
r→ −
r→
.. X n
− G (m1 + m2 ) −
r→ · r→
k2 k1
12 = − 3 12 − Gmk − . (2.3.13)
r12 k=3
rk2 rk1
1. Corpurile sunt uniform sferice şi considerăm că ı̂ntrega lor masă este con-
centrată ı̂n centrele lor.
2. Asupra sistemului nu acţionează forţe interne sau externe ı̂n afară de forţele
gravitaţionale ce acţionează de-a lungul liniei ce uneşte centrele celor două corpuri.
Vom formula următoarea problemă: ”Să se studieze mişcarea relativă a punc-
tului material de masă m2 ı̂n câmpul gravitaţional creat de punctul material de masă
m1 ” .
Poziţa celor două puncte masice m1 şi m2 este cunoscută cu ajutorul vectorilor
de poziţie −
→
r1 şi respectiv →
−
r2 faţă de un reper considerat fix Ox1 x2 x3 (vezi Fig. 2.3).
Admitem că aceste două mase interacţionează printr-o forţă ce depinde de distanţa
relativă dintre cele două mase şi are sensul de la m1 spre m2 . Această forţă poate
fi exprimată astfel
−
→ →
−
F = F · ir (2.4.1)
→
−
unde ir este versorul direcţiei m1 m2 şi are următoarea expresie
→ −
− →
r
ir = (2.4.2)
r
cu
−
→
r =−
r→ −
→ − →
12 = r2 − r1 . (2.4.3)
.. −
→
m2 −
→
r2 = − F (2.4.4)
respectiv
−
→..
m1 −
→
r1 = F . (2.4.5)
.. ..
µ ¶
−
→ 1 1 −
→
r2 − −
→
r1 = − + F. (2.4.6)
m2 m1
1 1 m1 + m2
+ = (2.4.8)
m2 m1 m1 m2
se numeşte masă redusă.
Utilizând relaţiile (2.4.8) şi (2.2.1) ı̂n (2.4.7) obţinem
.. m1 + m2 m1 m2 −
−
→ →
r=− G 2 ir (2.4.9)
m1 m2 r
sau introducând factorul
µ = G (m1 + m2 ) (2.4.10)
obţinem ecuaţia diferenţială sub formă vectorială a mişcării pentru problema celor
două corpuri sub forma
.. µ−
−
→
r + 3→
r = 0. (2.4.11)
r
Observaţii
1. Ecuaţia (2.4.11) rămâne neschimbată dacă ı̂nlocuim pe → −
r cu −−
→
r . Astfel,
ecuaţia (2.4.11) descrie fie mişcarea lui m2 faţă de m1 fie invers.
22 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOUĂ CORPURI
.. ∂v
−
→
r=− −
∂→r
unde
µ
v=− .
r
4. Potenţialul gravitaţional este definit astfel ı̂ncât este zero la infinit, i.e.
lim v = 0.
r→∞
x02 02 02
1 + x2 + x3 = r
02
(2.5.1)
cu centrul situat ı̂n originea sistemului de axe Ox1 x2 x3 , având masa atractivă uni-
form distribuită pe suprafaţa ei, astfel reprezentând o suprafaţă materială sferică
omogenă. Considerăm punctul material M2 de masă unitate situat pe axa Oz atras
de masa superficială a sferei, cu o forţă newtoniană de tipul (2.2.1) şi fie M1 un
punct curent al sferei, (vezi Fig. 2.3).
2.5. TEOREMA LUI NEWTON PRIVIND ATRACŢIA 23
ZZ
dA
U (M2 ) = ρ P
(2.5.2)
r
→
− −−−−→ −−−→ −−−→
r = M1 M2 = OM2 − OM1 . (2.5.3)
Deoarece
şi
ZZ
r02 sin θ · dθ · dψ
U (M2 ) = U (x3 ) = ρ P
p =
r02 + x23 − 2r0 x3 cos θ
24 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOUĂ CORPURI
Z2π Zπ
ρr0 r0 sin θ · dθ
= dψ p =
x3 r02 + x23 − 2r0 x3 cos θ
0 0
q ¯π
2πρr0 ¯ 2πρr0 0
= r02 + x23 − 2r0 x3 cos θ¯¯ = (r + x3 − |r0 − x3 |) . (2.5.6)
x3 0 x3
m1 = 4πρr02 (2.5.7)
obţinem că
½ m1
x3
dacă x3 ≥ r0
U (z) = m1 (2.5.8)
r0
dacă x3 < r0
−
→
şi forţa F = 5U trece prin centrul sferei considerate.
Newton a demonstrat această teoremă ı̂n ”Principiile” pe cale geometrică.Vom
extinde acest rezultat ı̂n cazul unei sfere pline, pe care o vom considera fiind formată
dintr-un număr foarte mare de straturi sferice concentrice omogene, foarte subţiri.
În acest caz, utilizând coordonatele sferice elementul de volum dv are următoarea
expresie
Zr0 Zπ Z2π
4
m1 = ρr2 sin θ · dψ · dθ · dr = πr03 ρ. (2.5.10)
3
0 0 0
Zr0 Zπ Z2π
r0 sin2 θ · dr · dψ · dθ
U (M2 ) = U (z) = ρ p . (2.5.11)
r02 + x23 − 2r0 x3 cos θ
0 0 0
2.6. SOLUŢIA ANALITICĂ A PROBLEMEI CELOR DOUĂ CORPURI 25
Folosind relaţiile (2.5.6),(2.5.10) şi ţinând seama că ı̂n cazul punctului M2 interior
sferei avem
x
Z3 Zr0
2πρ
U (M2 ) = r [(r + x3 ) − (x3 − r)] dr + r [(r + x3 ) − (r − x3 )] dr
x3
0 x3
(2.5.12)
obţinem
( m1 0
U (M2 ) = ³ x3 , dacă
2
´ x3 ≥ r . (2.5.13)
x
2πρ r02 − 33 , dacă x3 < r0
Observăm că potenţialul U este continuu ı̂n tot spaţiul exterior sau interior
sferei precum şi la traversarea suprafeţei din ambele cazuri.
În Figura 2.5 prezentăm un sistem cartezian ı̂n care vectorul de poziţie −
→
r =
−
→
S σ este exprimat astfel
−
→ −
→ →
− −
→
r = x1 i1 + x2 i2 + x3 i3 . (2.6.3)
Vom obţine integralele mişcării problemei celor două corpuri utilizând ecuaţia
(2.4.11).
Înmulţind vectorial cu −
→
r la stânga ambii membrii ai relaţei (2.4.11) sau (2.6.1)
şi ţinând seama de ecuaţia
→
−
r ×→
−
r =0 (2.6.4)
obţinem
−
→
.. d ³− . ´
r×− →
r= r×−
→ →
r = 0. (2.6.5)
dt
Integrând relaţia de mai sus găsim că
.
→
−
r×−
→
r=−
→
c = const. , (2.6.6)
unde ³ . ´
−
→ →
− −
→ →
−
c = c r (t) , r (t) = const. .
−
→
−
→ dA 1 − → 1→
Ω = = (→
r ×−
v)= −c. (2.6.7)
dt 2 2
.
Un rezultat important se obţine ı̂nmulţind scalar cu −
→
r şi cu −
→
r relaţia (2.6.6)
³ . ´
−
→ →
− −
→ −
→ −
→
r · c = r · r× r =0
şi . . ³ . ´
−
→
r ·→ r · −
−c =−
→ →
r×−
→
r = 0. (2.6.8)
.
Acest rezultat ne arată că raza vectoare −
→
r şi viteza −
→
r sunt perpendiculare pe
−
→ −
→
vectorul c ; deci vectorul c este normal pe planul orbitei (planul de mişcare).
Ecuaţia planului orbitei se scrie sub forma
−
→
r ·−
→
c = x1 c1 + x2 c2 + x3 c3 = 0. (2.6.9)
Observăm că acest plan conţine originea sistemului cartezian ales.
Altă integrală primă a mişcării o vom obţine ı̂nmulţind scalar ecuaţia (2.4.11)
.
cu −
→
r
. ³ .. . ´
µ →
−
→ r · − →
r + 3 −r =0 (2.6.10)
r
sau
−
→
. .. 1 d ³−. ´
r ·− →r= →r ·→
−
r . (2.6.11)
2 dt
Observăm că
µ ¶ .
d µ µ d − → −
→ µ → −
− √−→ −
→ = q ( r · r ) = 3
r ·−
→
r. (2.6.12)
dt 3 dt r
r · r 2 (−
→
r ·−
→
r)
1 ³−
→
. . ´ µ
r ·−
→
r − = h = const. (2.6.14)
2 r
28 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOUĂ CORPURI
sau
.
−
→2
r µ
− = h. (2.6.15)
2 r
unde h se numeşte constanta energiei şi se determină din condiţiile iniţiale. În
relaţia (2.6.15) primul termen reprezintă energia cinetică a punctului material (de
masă unitate) iar al doilea energia lui potenţială, ceea ce justifică denumirile făcute
de integrala energiei.
De asemenea, relaţia (2.6.15) ne arată că energia mecanică a satelitului este
constantă ı̂n tot timpul mişcării, adică energia se conservă.
Pentru a deduce ultima integrală vectorială a mişcării vom ı̂nmulţi vectorial la
stânga cu vectorul moment cinetic −
→c relaţia (2.4.11)
−
→
.. µ ³→ −. ´
c×−
→ r×→
r + 3 − r ×− →
r = 0. (2.6.15)
r
Ţinând seama de (2.6.15) obţinem ecuaţia
−
→
.. µ h→ − . ³ . ´ i
c×−
→
r + 3 (− r − −
r)−
r ·→ → →r ·−
→
r −→
r = 0. (2.6.16)
r
Primul termen din membrul drept al relaţiei de mai sus, ţinând seama de
(2.6.6) devine
−c × −
→
..
→ d ³−
→ −
→
. ´
r= c× r (2.6.17)
dt
iar cel de al doilea se mai poate scrie sub forma
µ ¶
µ h−→ −
→ →
−
. ³ .
−
→ −
→
´
−
→
i d 1− →
( r × r )· r − r × r · r = µ r . (2.6.18)
r3 dt r
Astfel din (2.6.16) - (2.6.18) obţinem ecuaţia
d ³−
→ →
−
. µ−→
´
c × r + r = 0. (2.6.19)
dt r
Această ecuaţie ne conduce la integrala mişcării a lui Laplace
. µ→ −
→
−
→
c×−
→
r + −r = −P (2.6.20)
r
2.6. SOLUŢIA ANALITICĂ A PROBLEMEI CELOR DOUĂ CORPURI 29
−
→ −
→
(i) c ·P =0
µ ¶
c2 µ P2
(ii) =− 1− 2 .
µ 2h µ
Demonstraţie
Înmulţim scalar cu −
→
c ambii membrii din integrala lui Laplace (2.6.21)
.
µ− − −
→
−
→ c×−
c ·−
→ → r + →c ·→
r = −−
→
c · P.
r
.
Cum →
−c · −
→
r şi −
→ c×−
c ·−
→ →
r = 0 obţinem:
−
→ −
→
c · P = 0.
→
−
Din relaţia de mai sus observăm că P este inclus ı̂n planul orbitei deoarece
este perpendicular pe → −c .
−
→
Pentru a determina cea de-a doua relaţie ı̂ntre −
→
c , h şi P vom calcula produsul
−
→
vectorial dintre P şi el ı̂nsuşi:
→
− →− ³ . ´ ³ . ´ 2µ − ³ . ´ µ2 → −
P ×P = −→
c×→
−
r · → −c × −
→
r + →
r · −c×−
→ →
r + 2 (−r ·→
r ).
r r
³ . ´ ³ . ´ ³ . . ´ ³ . ´³ . ´
−
→ →
− →
− −
→ −
→ −
→ −
→ −
→ −
→ −
→
c× r · c × r = r · r ( c · c)− c· r −
→ −
→
c· r .
.
Cum −
→
c·→
−
r = 0 şi −
→
c ·−
→
c = c2 avem:
30 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOUĂ CORPURI
³ . ´ ³ . ´ . .
−
→
c × r · c × r = c2 −
→
− →
− −
→ →
r ·→
−
r
şi obţinem:
2µ − ³ . ´ 2µ
r · −
→ c×−
→ →
r = − c2 .
r r
Din ultimele două relaţii şi din faptul că
µ2 −
2
(→
r ·−
→
r ) = µ2
r
Ecuaţiile (i) şi (ii) din Propoziţie ne arată că integralele mişcării (2.6.6),
(2.6.14) şi (2.6.21) nu sunt independente ı̂ntre ele.
Astfel cele şapte constante ale mişcării introduse de integralele mişcării se reduc
datorită relaţiilor (i) şi (ii) la cinci.
Cum pentru soluţia completă a problemei celor două corpuri avem nevoie de
şase constante va trebui să mai determinăm una. Pe aceasta o vom determina ı̂n
cele ce urmează din ecuaţia lui Kepler.
Vom ı̂ncepe prin a calcula pătratul momentului cinetic −
→c
³ . ´ ³ . ´
c2 = −
→
c ·→
−c = −r×→
→ −
r · − r×−
→ →
r . (2.6.22)
µ ¶ .
2 2µ −
→
=r 2h + − r · r2 .
2
(2.6.23)
r
Vom considera, ı̂n cele ce urmează cazul orbitei eliptice caz ı̂n care energia h
este strict negativă.
Din relaţia (2.6.23) observăm că
2.6. SOLUŢIA ANALITICĂ A PROBLEMEI CELOR DOUĂ CORPURI 31
r ³
√ µr ´ c2
rṙ = ± −2h − r2 + + (2.6.24)
h 2h
relaţie ce se
¡ µmai
¢2 poate rescrie dacă sub cel de-al doilea radical adunăm şi scădem
cantitatea 2h şi sub forma
r ³
√ µ ´2 c2 ³ µ ´2
rṙ = ± −2h − r + + + . (2.6.25)
h 2h 2h
µ
Ţinând seama de ecuaţia (ii) ı̂nmulţită cu 2h
, ecuaţia (2.6.25) devine
sµ ¶2
√ P ³ µ ´2
rṙ = ± −2h − r+ . (2.6.26)
2h 2h
Ecuaţia (2.6.26) poate fi pusă sub forma unei ecuaţii diferenţiale cu variabile
separabile sub forma:
√ µ
z − 2h
± −2hdt = q¡ ¢ dz (2.6.27)
P 2 2
2h
− z
µ
z=r+ . (2.6.28)
2h
Vom introduce o altă notaţie
à !
z
E = arccos P
. (2.6.29)
2h
De aici
sµ ¶2
2h P
sin E = − z2 (2.6.30)
P 2h
√ P
± −2h (t + k) = E − sin E. (2.6.31)
µ
32 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOUĂ CORPURI
În acest capitol vom verifica legile lui Kepler utilizând integralele mişcării găsite
ı̂n Capitolul 2.
33
34 CAPITOLUL 3. LEGILE LUI KEPLER
−
→
unde φ reprezintă unghiul dintre vectorul de poziţie →
−
r şi vectorul lui Laplace P şi
este numit anomalie adevărată.
Din relaţia (3.1.3) găsim pentru modulul vectorului de poziţie ~r expresia
c2 1
r= · P
. (3.1.4)
µ 1 + µ cos φ
Ţinând seama de ecuaţia standard a unei conice
p
r= (3.1.5)
1 + e cos φ
cu
p ≡ a(1 − e2 ), (3.1.6)
din (3.1.4) obţinem pentru parametrul conicei şi pentru excentricitate expresiile
c2
p= (3.1.7)
µ
P
e=. (3.1.8)
µ
Ţinând seama de a doua relaţie de dependenţă dintre integralele mişcării vom ex-
prima constanta energiei cu unul dintre parametri conicei astfel
" µ ¶2 #
c2 µ P
=− 1− = p ≡ a(1 − e2 ). (3.1.9)
µ 2h µ
Astfel obţinem că
µ
a=− (3.1.10)
2h
ceea ce ne arată că semiaxa mare a conicei depinde numai de energie.
Observăm că dacă φ = 0 , distanţa r atinge valoarea minimă rπ numită distanţa
la pericentru de ecuaţie
p a(1 − e2 )
rπ = = = a(1 − e). (3.1.11)
1+e 1+e
Forma conicei este determinată de semnul constantei h pe baza expresiei
(3.1.5), astfel
h < 0 ⇔ e < 1 → elipsă
h = 0 ⇔ e = 1 → parabolă (3.1.12)
h > 0 ⇔ e > 1 → hiperbolă.
3.2. A DOUA LEGE A LUI KEPLER 35
→
− −
→ − →
iφ = ic × ir (3.2.3)
cu
→ −
− →
c
ic = . (3.2.4)
c
→
− − → − →
Versorii ir , iφ , ic formează un sistem ortogonal. În acest sistem vectorul
moment cinetic este
−
→
.
− ³ −
→ → →´
−
c =−r×−
→ →r = r ir × ṙ ir + rφ̇ iφ . (3.2.5)
−
→ − → − →
Ţinând seama de relaţiile −
→
r ×−
→
r = 0 şi ir × iφ = ic obţinem
−
→ −
→
c = r2 φ̇ ic . (3.2.6)
c = r2 φ̇ = constant. (3.2.7)
1
4A = (r+ M r) (r M φ) . (3.2.9)
2
Trecând la limită cu Mr → 0 pentru 4t → 0 obţinem
36 CAPITOLUL 3. LEGILE LUI KEPLER
dA 4A 1 4φ 1
= lim = r2 lim = c = constant. (3.2.10)
dt 4t→o 4t 2 4t→0 4t 2
r = a (1 − e cos E) . (3.3.1)
Astfel din relaţia (2.6.26) găsim că
√ rdr
± −2hdt = q¡ ¢ ¡ ¢ . (3.3.2)
P 2 µ 2
2h
− r+ 2h
Z s Z
T 2π
a3
dt = (1 − e cos E)dE. (3.3.4)
0 µ 0
4π 2
T2 = a3 . (3.4.1)
G (S + P )
Analog, putem scrie cea de-a treia lege a lui Kepler pentru Soare şi asteroid
4π 2
T12 = a3 (3.4.2)
G(S + m1 ) 1
unde m1 reprezintă masa asteroidului şi pe care o presupunem neglijabil de mică ı̂n
raport cu S.
Din raportul relaţiilor (3.4.1), (3.4.2) obţinem
µ ¶2 µ ¶3
T 1 + mS1 a
= . (3.4.3)
T1 1 + PS a1
În cea de-a doua aplicaţie vom considera cunoscute din observaţii:
T şi TS - perioada planetei şi respectiv a satelitului
a şi aS - semiaxa mare a orbitei planetei şi respectiv a satelitului
Vom scrie legea a treia a lui Kepler pentru mişcarea satelitului şi planetă:
4π 2
TS2 = a3 . (3.4.5)
G (M + mS ) s
3.4. DETERMINAREA MASEI PLANETARE 39
4π 2
T2 = a3 . (3.4.6)
G (S + M + ms )
De aici găsim valoarea raportului dintre masa Soarelui şi masa totală a planetei
şi a satelitului:
³ a ´3 µ ¶2
S s Ts
= − 1. (3.4.8)
M + ms a T
În Mecanica Cerească sunt foarte folosite aceste rapoarte de mase deoarece pot
fi determinate din observaţii cu un grad ı̂nalt de acurateţe
¡ , pe când G - Constanta ¢
Gravitatiei Universale nu este foarte exact cunoscută G = 6,672 × 10-20 Km3 /(Kg · s2 ) .
40 CAPITOLUL 3. LEGILE LUI KEPLER
Capitolul 4
1−. µ
→
r ·−
→
r − =h
2 h
µ → −
→
(−
→
r ×−
→
r )×−
→
r + ·−
r = −P
r
2h √ P
± −2h(t + k1 ) = E − sin E
µ µ
unde
µ P
r=− (1 − cos E).
2h µ
→ →
Pentru a reduce cele opt constante de integrare ( c , h, P şi k1 ) la şase, vom
introduce cele două relaţii scalare obţinute din Capitolul 2
41
42 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL ÎN ASTRODINAMICĂ
−
→ −
→
c ·P =0
c2 µ P
=− (1 − ( )2 ).
µ 2h µ
c2
p = a(1 − e2 ) =
µ
P
e=
µ
µ
a=−
2h
precum şi relaţia
p
r= .
1 + e cos ϕ
Atunci ecuaţia lui Kepler poate fi scrisă
k1 = −tπ (4.1.2)
când E = 0.
De asemenea am introdus
r
2h √ µ
n=− −2h = (4.1.3)
µ a3
şi
M = n(t − tπ ) (4.1.4)
Din ecuaţia de mai sus ţinând seama că F (E) = 0 obţinem o aproximare a
soluţiei
F (Ek )
E = Ek − ¡ dF ¢ . (4.1.8)
dE k
Astfel din ecuaţiile (4.1.8) şi (4.1.9) obţinem următoarea aproximare a soluţiei
F (Ek )
E = Ek − . (4.1.10)
1 − e cos Ek
E0 = ζ = n (t − tπ )
44 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL ÎN ASTRODINAMICĂ
şi
Ek = ζ − e sin tk−1 , k = 1, n (4.1.11)
f (E) = ζ − e sin E
şi
f (En ) − f (En−1 )
= f 0 (Eν ) . (4.1.16)
En − En−1
−
→ − → − →
Figura 4.1: Sistemul de coordonate de versori iP , iQ şi ic .
Vectorul de poziţie −
→
r are expresia
−
→ −
→ −
→
r = r cos φ iP + r sin φ iQ . (4.2.1)
Pentru a obţine viteza, diferenţiem ecuaţia (4.2.1) şi obţinem
.
−
→ →
− −
→
r = (ṙ cos φ − rφ̇ sin φ) iP + (r sin φ + rφ̇ cos φ) iQ . (4.2.2)
Din legea a doua a lui Kepler ı̂l obţinem pe φ̇
46 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL ÎN ASTRODINAMICĂ
√
r2 φ̇ = c = µp. (4.2.3)
p
r=
(1 + e cos φ)
obţinem vectorul de viteză ṙ
e sin φ 2
ṙ = ( )r φ̇.
p
Din relaţia (4.2.3) obţinem
r
µ
ṙ = e sin φ. (4.2.4)
p
.
Introducând relaţiile (4.2.3) şi (4.2.4) ı̂n expresia lui −
→
r obţinem
r √ r √
−
→
. µ r sin φ µp →− µ r cos φ µp − →
r = [(e sin φ) cos φ − ] iP + [(e sin φ) sin φ − ] iQ
p r2 p r2
r r
µ p→− µ p→−
= [e sin φ cos φ − sin φ ] iP + [e sin2 φ + cos φ ] iQ . (4.2.5)
p r p r
.
r r
−
→ µ →
− µ −
→
r= [e sin φ cos φ − sin φ(1 + e cos φ) iP + [e sin2 φ + cos φ(1 + e cos φ)] iQ .
p p
După simplificări găsim că
.
r
−
→ µ −
→ −
→
r= [(− sin φ) iP + (e + cos φ) iQ ]. (4.2.6)
p
.
Ecuaţia (4.2.1) pentru → −r şi ecuaţia (4.2.6) pentru →
−
r ne oferă expresii pentru
vectori de poziţie si de viteză ı̂n funcţie de anomalia adevarată.
Următorul pas ı̂n obţinerea soluţiilor va fi eliminarea anomaliei adevarate φ ı̂n
favoarea anomaliei excentrice E.
4.3. VECTORII DE POZIŢIE ŞI VITEZĂ 47
a(1 − e2 )
r= = a(1 − e cos E)
1 + e cos φ
cos E − e
cos φ = . (4.3.1)
1 − e cos E
Cum
r
µ
ṙ = e sin φ
p
şi
atunci
ṙ = ae sin E Ė.
Din ecuaţia
p r
dE µ/a 1 µ
= = (4.3.3)
dt a(1 − e cos E) r a
√
rṙ = e µa sin E. (4.3.5)
48 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL ÎN ASTRODINAMICĂ
r
p sin E
sin φ =
a 1 − e cos E
şi cum
p ≡ a(1 − e2 )
avem
√
1 − e2 sin E
sin φ = . (4.3.6)
1 − e cos E
→
− →
− −
→
r = r cos φ iP + r sin φ iQ
√
cos E − e − → 1 − e2 sin E →
−
= r[ ] iP + r[ ] iQ .
1 − e cos E 1 − e cos E
−
→ − √
→ −
→
r = a(cos E − e) iP + ap sin E iQ . (4.3.7)
.
−
→ → √
− −
→
r = −a sin E · E iP + ap cos E · E iQ
√ √
−
→
. µa −
→ µp →
−
r=− sin E iP + cos E · iQ . (4.3.8)
r r
.
Ecuaţiile (4.3.7) şi (4.3.8) ne dau expresiile pentru −
→ →
r şi r ı̂n funcţie de anom-
alia excentrică E.
4.4. ELEMENTE ORBITALE 49
- semiaxa mare a;
- excentricitatea e;
- timpul trecerii la pericentru tπ ;
- unghiul nodal ascendent Ω;
- ı̂nclinaţia i;
- argumentul la pericentru ω.
Aceste elemente sunt şi integrale de mişcare ı̂n sistemul de ecuaţii diferenţiale.
Vom considera următoarea problemă:
.
r şi −
Se dau poziţia şi viteza la un moment dat t, −
→ →
r , se cer elementele arbitrare
a, e, tπ , i, Ω si $.
Vom da următorul algoritm de calcul.
a) Calculăm energia şi semiaxa mare
r = |−
→
r| (4.4.1)
1−. . µ
h= r ·−
→ →
r − (4.4.2)
2 r
µ
a=− . (4.4.3)
2h
b) Calculăm momentul cinetic, vectorul lui Laplace şi excentricitatea
.
−
→
c =−
→ →
r× r
−
→ µ → .
P = ·−
r − →
−c × −
→
r
r
−
→
P = kP k
50 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL ÎN ASTRODINAMICĂ
P
e= . (4.4.4)
µ
Deoarece
2
1 − −c = c = a(1 − e2 )
·→
c ·→
µ µ
atunci avem
s
c2
e= 1− . (4.4.5)
aµ
r
e cos E = 1 −
a
.
r·−
−
→ →
r
e sin E = √
µa
e sin E
E = arctg( )
e cos E
r
µ
n=
a3
1
tπ = t − (E − e sin E). (4.4.6)
n
Observaţii:
1. Pentru calculul excentricităţii putem de asemenea folosi şi ecuaţia:
p
e= (e cos E)2 + (e sin E)2 . (4.4.7)
0
E −→ arctg( )
0
4.4. ELEMENTE ORBITALE 51
−
→ →
i = arccos( k · −
c)
unde
→ −
− →
c
ic = ; i ∈ (00 , 1800 ) (4.4.8)
c
Orbitele cu 00 ≤ i ≤ 900 se numesc orbite directe şi orbitele ı̂ntre 900 ≤ i ≤
1800 se numesc orbite retrograde.
Cum
−
→ − →
i · ic = sin Ω sin i
şi
−
→ →
j · −c = − cos Ω sin i.
−
→ − →
sin Ω sin i i · ic
tgΩ = = → − − →,
cos Ω sin i − j · ic
sau à −→ − → !
i · ic
Ω = arctg −
→ → − . (4.4.9)
− j · ic
52 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL ÎN ASTRODINAMICĂ
0
Ω −→ arctg( )
0
şi Ω devine nedefinit. Planul orbital se apropie de planul ecuatorial şi se intersectează
oriunde ı̂n planul ecuatorial.
e) Calculăm argumentul pentru pericentru
−
→ − →
cos ω = iN · iP
→
− − → → −
sin ω = ic · iN × iP
sin ω
ω = arctg( ). (4.4.10)
cos ω
Din Figura 4.2 observăm că ω ∈ (00 , 3600 ). Observăm că atunci când e −→ 0,
−
→
P devine nedefinit:
−
→ 1 −
→ 1 − →
− · P = (µe) · P
iP = →
kP k
→ →
astfel ω devine nedefinit. De asemenea când i −→ 0 atunci iN şi ω devin nedefinite.
4.5. ALTE SISTEME DE ELEMENTE ORBITALE 53
gD = ω
hD = Ω
√
LD = µa
p
GD = µa(1 − e2 ) = c
p
HD = µa(1 − e2 ) cos i.
ρ1 = LD
p
ρ2 = 2(LD − GD ) cos(gd + hd )
p
ρ3 = 2(GD − HD ) cos hD
54 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL ÎN ASTRODINAMICĂ
σ1 = lD + gD + hD
p
σ2 = − 2(LD − GD ) sin(gD + hD )
p
σ3 = − 2(GD − HD ) sin hD .
Avantajul elementelor lui Poincaré ı̂n raport cu elementele kepleriene este că
acestea rămân definite pentru ı̂nclinaţii şi valori ale excentricităţii foarte mici.
Considerăm urmatoarele cazuri:
Cazul a: Înclinaţie mică : i −→ 0, HD −→ GD si ρ3 , σ3 −→ 0. Chiar şi
unghiul nodal (hD = Ω) devine nedefinit , dar acest lucru nu contează deoarece
suma gD + hD este folosită ı̂n elementele σ1 , σ2 şi ρ2 .
Cazul b: Excentricitatea mică : e −→ 0, GD −→ LD si ρ2 , σ2 −→ 0. Argu-
mentul pericentrului (gD = ω) devine nedefinit pentru acest caz , dar acest lucru nu
contează deoarece gD apare numai ı̂n suma gD + hD prin elementul σ1 .
Capitolul 5
Funcţiile astrodinamice
fundamentale f şi g
În acest capitol vom prezenta soluţia problemei celor două corpuri reprezentată
ı̂ntr-un sistem de coordonate carteziene inerţial .
Pentru obţinerea unei soluţii este suficient să reducem problema celor două cor-
puri la şase integrale independente de mişcare . În cele mai multe aplicaţii practice
este util să avem soluţii ı̂n coordonate carteziene inerţiale. Vom considera soluţiile
→ → →
din Capitolul 4 exprimate prin versorii iP , iQ , ic pentru a ajunge la soluţii de forma
.
−
→ ro f + −
r =−
→ →
ro g
. . .
−
→
r=−
→
ro f + −
→
ro ġ
. .
unde f , g , f şi g sunt funcţii care depind de condiţii iniţiale şi de timp.
−
→ −
→ −
→
r = l iP + m iQ (5.1.1)
55
56 CAPITOLUL 5. FUNCŢIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
. . −
−
→ → . −
→
r =l iP + m iQ . (5.1.2)
. .
Funcţiile l, m , l şi m sunt date ı̂n ecuaţiile (4.2.1) şi (4.2.6) funcţie de anomalia
adevarată
l = r cos φ (5.1.3)
m = r sin φ (5.1.4)
r
˙l = − µ sin φ (5.1.5)
p
r
µ
ṁ = (e + cos φ). (5.1.6)
p
Altă mulţime de astfel de funcţii sunt date ı̂n ecuaţiile (4.3.7) şi (4.3.8) ı̂n
termenii anomaliei excentrice:
l = a(cos E − e) (5.1.7)
√
m= ap sin E (5.1.8)
√
˙l = − µa sin E (5.1.9)
r
√
µp
ṁ = cos E. (5.1.10)
r
.
Vom arăta că ecuaţiile (5.1.1) şi (5.1.2) pentru − →
r şi −→r pot fi transformate
.
−
→ −
→
ı̂ntr-o soluţie cu condiţiile iniţiale r0 , r0 şi t0 . La timpul iniţial t0 , ecuaţiile (5.1.1)
şi (5.1.2) devin
−
→ →
− −→ →− →
r0 = l0 iP + −
m0 iQ (5.1.11)
5.1. DETERMINAREA FUNCŢIILOR F ŞI G 57
. . −
−
→ → . −
→
r0 =l0 iP + m0 iQ . (5.1.12)
În cele ce urmează vom rezolva ecuaţiile (5.1.11) şi (5.1.12) pentru a afla versorii
−
→ − →
iP şi iQ .
→
− −
→ −
→ −
→
r0 = x0 i + y0 j + z0 k
.
→
− −
→ −
→ −
→
r0 = ẋ0 i + ẏ0 j + ż0 k
−
→ −
→ −
→ −
→
ip = Px i + Py j + Pz k
−
→ −
→ −
→ −
→
iQ = Qx i + Qy j + Qz k
unde
−
→ − → −
→ → − −
→ − →
Px = i · iP , Py = j · iP , Pz = k · iP
−
→ → − −
→ − → −
→ → −
Qx = i · iQ , Qy = j · iQ , Qz = k · iQ .
x0 = l0 Px + m0 Qx
. . .
x0 =l0 Px + m0 Qx (5.1.13)
1 . .
Px = (mo xo − mo xo ) (5.1.15)
∆
1 . .
Qx = (− lo xo + lo xo ) (5.1.16)
∆
unde determinantul matricii este
. .
∆ = lo mo −mo lo .
1 . → .
−
→
iP = (mo −
ro − mo −
→
ro ) (5.1.17)
∆
1 .
−
→ .
ro + lo −
iQ = (− lo −
→ →
ro ). (5.1.18)
∆
Pentru a determina pe ∆ vom folosi expresia momentului cinetic, ecuaţiile
−
→ − → →
− − →
(5.1.11) şi (5.1.12) şi ţinând seama că iP × iP = 0 şi iQ × iQ = 0, obţinem
→
−c = l m. −
→ − → . −
→ − →
o o ( iP × iQ ) − mo l o ( iQ × iP ).
−
→ − → → −
Dacă iQ × iP = ic avem
. → − −
→
→
−c = (l m.
o o −mo l o ) ic = c · ic . (5.1.19)
Deci
. √
c = ∆ = l0 m0 −m0 l˙0 = µp. (5.1.20)
1 .
→
−
iP = √ (mo −
. →
ro − mo −
→
ro ) (5.1.21)
µp
1 .
−
→ .
ro + lo −
iQ = √ (− lo −
→ →
ro ). (5.1.22)
µp
Introducând ecuaţiile (5.1.21), (5.1.22) ı̂n ecuaţiile (5.1.1) , (5.1.2) găsim pen-
tru vectorul de poziţie −
→
r următoarea expresie
5.1. DETERMINAREA FUNCŢIILOR F ŞI G 59
1 . . .
−
→
r = √ [l(mo →
. −
ro − mo −
→
ro ) + m(− lo −
→
ro + lo −
→
ro )]
µp
1 . 1 .
r = √ (l mo −m lo )−
−
→ . →
ro + √ (−l mo + m lo ) −
→
ro . (5.1.23)
µp µp
.
−
→ − →
Putem obţine vectorul viteză −
→
r ı̂ntr-o manieră similară ı̂nlocuind iP şi iQ ı̂n
.
ecuaţia (5.1.2) a lui −
→
r.
Un procedeu mai simplu este să derivăm ı̂n raport cu timpul expresia (5.1.23)
. 1 . . . . − 1 . .
−
→
r = √ (l mo − m lo )→
ro + √ (− l mo + m lo ) →
. −
ro . (5.1.24)
µp µp
Introducem funcţiile
1 . .
f = √ (l mo −m lo ) (5.1.25)
µp
1
g = √ (−l mo + m lo ) (5.1.26)
µp
. 1 . . .
f = √ (l mo −ṁ lo ) (5.1.27)
µp
. 1 . .
g = √ (−l mo + m lo ). (5.1.28)
µp
.
Ţinând seama de ecuaţiile (5.1.25) - (5.1.28) ı̂n expresiile lui −
→
r şi −
→
r (5.1.23)
şi (5.1.24) obţinem :
.
−
→
r =f −
→
ro + g −
→
ro (5.1.29)
. . . → .
−
→
r =f −ro + g −
→ ro . (5.1.30)
.
−
→
r×−
→
r=−
→
c
. .
ţinı̂nd seama că −
→
ro × −
→
ro = 0 şi −
→
ro × →
−
ro = 0, obţinem
. → . . .
−
→
c = f g (−
ro × −
→
ro ) + g f (→
−
ro ×−
→
ro ).
Cum
. .
−
→
c =−
→
r×−
→
r=→
−
ro × −
→
ro = constant
. .
−
→
c = (f g −g f )→
−c (5.1.31)
f ġ − g f˙ = 1. (5.1.32)
1 . .
f = √ (l mo −m lo ) =
µp
r r
1 µ µ
= √ [(r − cos φ) (e + cos φo ) − (r sin φ) (− sin φo )]
µp | {z } p | {z } p
| {z } | {z }
. .
l mo m lo
r
r µ
f=√ [cos φ(e + cos φo ) + sin φ sin φo ]
µp p
r
f = [e cos φ + cos φ cos φo + sin φ sin φo ].
p
5.2. FUNCŢIILE F ŞI G - ÎN FUNCŢIE DE ANOMALIA ADEVĂRATĂ 61
Am arătat că
p
r=
1 + e cos φ
unde
p
e cos φ = − 1.
r
r p
f = [ − 1 + cos(φ − φo )].
p r
Folosind notaţia
∆φ = φ − φo , (5.2.1)
r
f = 1 − (1 − cos ∆φ). (5.2.2)
p
Pentru g vom ı̂nlocui ecuaţiile (5.1.3) şi (5.1.4) ı̂n ecuaţia (5.1.26)
1 1
g = √ (−lmo + mlo ) = [−r cos φ ro sin φo + r sin φ ro cos φo ] · √
µp | {z } | {z } | {z } | {z } µp
l mo m lo
rro
= √ (sin φ cos φo − cos φ sin φo ).
µp
rro
g = √ sin ∆φ. (5.2.3)
µp
1 . .
ġ = √ (− l mo + m lo ) =
µp
r r
1 µ µ
= √ [− (− sin φ) ro sin φo + (e + cos φ) ro cos φo ] =
µp p | {z } p | {z }
| {z } | {z }
.
lo m m lo
r
ro µ ro
=√ [sin φ sin φo + cos φ cos φo + e cos φo ] = [cos(φ − φo ) + e cos φo ].
µp p p
p
e cos φo = −1
ro
obţinem
ro
ġ = 1 − (1 − cos ∆φ). (5.2.4)
p
Pentru a obţine o expresie pentru f˙ vom ı̂nlocui ecuaţiile (5.2.3) - (5.2.4) ı̂n
(5.1.32)
. r ro
−g f = 1 − [1 − (1 − cos ∆φ)][1 − (1 − cos ∆φ)]
p p
sau
√
. µp 1 − cos ∆φ rro
− f= · [r + ro − (1 − cos ∆φ)].
rro sin ∆φ p p
r
f = 1 − (1 − cos ∆φ) (5.2.6)
p
5.3. FUNCŢIILE F ŞI G ÎN FUNCŢIE DE ANOMALIA EXCENTRICĂ 63
rro
g = √ sin ∆φ (5.2.7)
µp
. ro
g= 1 − (1 − cos ∆φ) (5.2.8)
p
r
µ 1 − cos ∆φ 1 1 1
f˙ = ( )[ (1 − cos ∆φ) − − ]. (5.2.9)
p sin ∆φ p ro r
1 . .
f = √ (l mo −m lo )
µp
√ √
1 µp √ µp
= √ [a(cos E − e) · cos Eo − ap sin E · (− sinEo ) ] =
µp ro ro
a
= [(cos E − e) cos Eo + sin E sin Eo ]
ro
a
= [−e cos Eo + cos E cos Eo + sin E sin Eo ].
ro
Din relaţia
ro = a(1 − e cos Eo )
obţinem
ro
e cos Eo = 1 − .
a
Astfel ecuaţia (5.1.25) capătă următoarea formă simplificată:
64 CAPITOLUL 5. FUNCŢIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
a ro
f= [ − 1 + cos(E − Eo )]. (5.3.1)
ro a
Folosim notaţia
∆E = E − Eo (5.3.2)
a
f =1− (1 − cos ∆E). (5.3.3)
ro
. a d a dE
f= (cos ∆E) = − sin ∆E .
ro dt ro dt
Ţinând seama de relaţia (4.3.5)
pµ
dE a
=
dt r
ecuaţia ı̂n f˙ devine √
µa
f˙ = − sin ∆E. (5.3.4)
rro
√ √
. 1 ˙ o + ṁlo ) = √1 [ µa sin E √ap sin Eo + µp cos Ea (cos Eo − e)]
g = √ (−lm
µp µp r r
√
1 a µp
=√ [sin E sin Eo + cos E cos Eo − e cos E]
µp r
sau
. a
g = 1 − (1 − cos ∆E). (5.3.5)
r
Pentru a obţine o expresie pentru g , vom integra ecuaţia (5.3.5) sub forma
dg dt a dt
= [1 − (1 − cos ∆E)] .
dt dE r dE
5.3. FUNCŢIILE F ŞI G ÎN FUNCŢIE DE ANOMALIA EXCENTRICĂ 65
f (t0 ) = 1
g(t0 ) = 0
E = E0 .
g(to ) = 0 = to + o constantă
de unde
constanta = −to .
66 CAPITOLUL 5. FUNCŢIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
a
f =1− (1 − cos ∆E) (5.3.9)
ro
√
µa
f˙ = − sin ∆E (5.3.10)
rro
s
a3
g = t − to − (∆E − sin ∆E) (5.3.11)
µ
a
ġ = 1 − (1 − cos ∆E). (5.3.12)
r
Ţinând seama de relaţia (5.3.5) şi de ecuaţia
r = a(1 − e cos E)
obţinem că
s
a3
dt = (1 + e cos E) dE. (5.3.13)
µ
Integrând relaţia (5.3.13)
Z s Z
t E
a3
dτ = (1 − e cos ε) dε
t0 µ E0
găsim
s
a3
t − to = [E − Eo −e(sin E − sin Eo )]. (5.3.14)
µ | {z }
∆E
5.3. FUNCŢIILE F ŞI G ÎN FUNCŢIE DE ANOMALIA EXCENTRICĂ 67
obţinem
ro
e cos Eo = 1 −
a
→
−ro · −
→
ro
e sin Eo = √
µa
s .
a3 ro −
→
ro · −
→
ro
t − to = [∆E − (1 − ) sin ∆E + √ (1 − cos ∆E)]. (5.3.16)
µ a µa
Aceasta este ecuaţia lui Kepler ı̂n raport cu timpul t şi anomalia excentrică
∆E.
Din ecuaţia
r
µ dt
r=
a d(∆E)
unde am folosit ecuaţia
68 CAPITOLUL 5. FUNCŢIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
d(∆E) = a(E − Eo ) = dE
∞
X zk
cn (z) = (−1)k
k=0
(2k + n)!
unde n = 0, 1, 2, 3, ... .
Fie z = αj s2 , atunci primi termeni c0 , c1 şi c2 sunt
√
cos √z αj > 0
c0 = c0 (z) = ch −z αj < 0
1 αj = 0
√
sin z
√ αj > 0
√z
c1 = c1 (z) = sh√ −z
−z
αj < 0
1 αj = 0
√
(1−cos z)
√z
αj > 0
c2 = c2 (z) = (ch −z−1)
αj < 0
1 −z αj = 0.
2
5.4. FUNCŢIILE F ŞI G - ÎN FUNCŢIE DE VARIABILELE UNIVERSALE 69
Observăm că această clasă de serii infinite reprezintă ı̂mpreună atât funcţii
trigonometrice (α > 0) cât şi funcţii hiperbolice (α < 0). Cazul funcţiilor parabolice
(α = 0) este deasemenea inclus, deoarece
1
cn (0) = .
n!
Din definiţie observăm că
1
cn (z) + zcn+2 (z) = .
n!
Funcţiile Stumpff au o formulă de derivare convenabilă.
De exemplu,
dcn (z)
2z = cn−1 (z) − ncn (z) , n > 0
dz
şi
dcn (z) 1
= [ncn+2 (z) − cn+1 (z)] , n ≥ 0 .
dz 2
În cazul cı̂nd z = αs2 avem
dz
= 2αs
ds
şi formula pentru prima derivată devine
dcn (αs2 ) dz
2αs2 = [cn−1 (αs2 ) − ncn (αs2 )]2αs
dz ds
sau
dcn (αs2 )
s = cn−1 (αs2 ) − ncn (αs2 ).
dz
Formula derivatei a doua devine
dcn (αs2 ) dz 1
= [ncn+2 (αs2 ) − cn+1 (αs2 )]2αs
dz ds 2
sau
70 CAPITOLUL 5. FUNCŢIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
dcn (αs2 )
= αs[ncn+2 (αs2 ) − cn+1 (αs2 )].
dz
Dacă privim pe αs2 ca argument al funcţiei Stumpff şi notăm cu
0 d
() = ds
atunci aceste două ecuaţii ale derivatelor devin:
0
scn = cn−1 − ncn , n > 0
0
cn = αs(cn+2 − cn+1 ) , n ≥ 0.
1 z z2
S(z) = − + − ... , (5.4.1)
3! 5! 7!
1 z z2
C(z) = − + − ... (5.4.2)
2! 4! 6!
sau
√
1 − cos z
C(z) =
z
iar pentru z < 0 avem √
ch −z − 1
C(z) = .
−z
Din considerentele teoretice precedente referitoare la funcţiile Stumpff ob-
servăm că:
S(z) = c3 (z)
C(z) = c2 (z)
dC(z) 1
= (1 − zS(z) − 2C(z))
dz 2z
dS(z) 1
= (C(z) − 3S(z)).
dz 2z
Vom introduce funcţiile S(z) şi C(z) ı̂n expresiile funcţiilor f, g, f˙ şi ġ date ı̂n
ecuaţiile (5.3.8) - (5.3.12) ca şi ı̂n ecuaţia lui Kepler (5.3.16).
În aceste ecuaţii vom introduce funcţiile trigonometrice sin ∆E şi cos ∆E.
Utilizând dezvoltarea ı̂n serie a funcţiei cos ∆E
√
∆E = αo · x (5.4.4)
sau
72 CAPITOLUL 5. FUNCŢIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
∆E
x= √ .
αo
Am notat cu
1
αo =
a
a fiind semiaxa mare.
Observăm că αo > 0 pentru orbitele eliptice, αo < 0 pentru orbitele hiperbolice
si αo = 0 pentru orbitele parabolice.
Expresia (5.4.3) a lui cos ∆E ı̂n x ţinând seama de (5.4.4) devine:
αo x2 αo2 x4 αo3 x6
cos ∆E = 1 − + − + ...
2! 4! 6!
sau dând factor comun pe αo x2 avem:
1 αo x2 αo2 x4
cos ∆E = 1 − αo x2 [ − + − ...].
2! 4! 6!
Ţinı̂nd seama de expresia (5.4.2) a lui C(z) obţinem
1 (∆E)2 (∆E)4
sin ∆E = ∆E(1 − (∆E)2 [ + − + ...]).
3! 5! 7!
Ţinând seama de (5.4.5) ecuaţia (5.4.6) devine
√ 1 (∆E)2 (∆E)4
sin ∆E = αo x(1 − αo x2 [ + − + ...]).
3! 5! 7!
sau folosind expresia (5.4.1) a lui S(z)
5.4. FUNCŢIILE F ŞI G - ÎN FUNCŢIE DE VARIABILELE UNIVERSALE 73
√
sin ∆E = αo x[1 − αo x2 S(αo x2 )]. (5.4.7)
x2
f = 1 − C(αo x2 ). (5.4.8)
ro
x2
ġ = 1 − C(αo x2 ).
r
Din ecuaţiile (5.3.8) şi (5.4.6) avem următoarea ecuaţie
1
g = t − to − √ x3 S(αo x2 ). (5.4.10)
µ
. .
Rezumând funcţiile f, g,f şi g exprimate cu variabilele universale sunt:
x2
f =1− C(αo x2 ). (5.4.11)
ro
√
. µ
f= [αo x3 S(αo x2 ) − x] (5.4.12)
rro
1
g = t − to − √ x3 S(αo x2 ) (5.4.13)
µ
x2
ġ = 1 − C(αo x2 ). (5.4.14)
r
74 CAPITOLUL 5. FUNCŢIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
Ecuaţia lui Kepler (5.3.16) ţinând seama de ecuaţiile (5.4.5) şi (5.4.6) devine:
1 3 √
t − to = p [αo2 x3 S(αo x2 ) + ro αo αo x(1 − αo x2 S(αo x2 ))+
µαo3
r .
αo −
+ ro · −
(→ →
ro )αo x2 C(αo x2 )]
µ
sau
.
√ −
→
ro →
−
ro
µ(t − to ) = √ x2 C(αo x2 ) + x3 S(αo x2 )(1 − ro αo ) + ro x. (5.4.15)
µa
Din expresia lui r funcţie de anomalia excentrică ţinând seama de (5.4.5) şi
(5.4.7) obţinem
.
ro −
→
ro →
−
ro
r = a[1 − (1 − ) cos ∆E + √ sin ∆E]
a µa
1
= [αo x2 C(αo x2 ) + ro αo (1 − αo x2 C(αo x2 ))+
αo
.
r
αo √
+−
→
ro −
→
ro αo x(1 − αo x2 S(αo x2 ))]
µ
sau
.
−
→ro →
−
ro
r = ro + x2 C(αo x2 )(1 − ro αo ) + √ x(1 − αo x2 S(αo x2 )).
µ
Deoarece
5.5. FUNCŢIILE F ŞI G ÎN FUNCŢIE DE TIMP 75
√
∆E = αo x
obţinem
√ dt √ dt
r= µαo · √ = µ . (5.4.17)
d( αo x) dx
. . .→ .
−
→
r =f −ro + g −
→ ro .
Deşi ea fost obţinută pentru orbitele eliptice (αo > 0) se poate arăta că este
adevărată şi de asemenea pentru orbite parabolice (αo = 0) şi hiperbolice (αo < 0).
f¨ + qf = 0 (5.5.1)
g̈ + qg = 0. (5.5.2)
Am introdus funcţia
µ
q= (5.5.3)
r3
. .
r q +3q r= 0. (5.5.4)
.. c2 µ
r= − . (5.5.5)
r3 r
Folosind definiţia pentru q ecuaţia diferenţiala (5.5.5) devine
.. c2
r= q( − r). (5.5.6)
µ
Dezvoltăm ı̂n serie Taylor ı̂n funcţie de timp funcţiile f, g, q şi distanţa r
∞
X
f= an (t − to )n (5.5.7)
n=0
∞
X
g= bn (t − to )n (5.5.8)
n=0
∞
X
q= cn (t − to )n (5.5.9)
n=0
∞
X
r= dn (t − to )n . (5.5.10)
n=0
Înlocuim cele patru serii date de ecuaţiile (5.5.7)-(5.5.8) ı̂n cele patru ecuaţii
diferenţiale (5.5.1), (5.5.2), (5.5.4) şi (5.5.5) şi identificând coeficienţii an ,bn ,cn ,dn ,
vom găsi după calcule lungi dar elementare urmă-
toarele formule de recurenţă
Xn
1 c2
dn+2 = ( cn − cn−k dk ) (5.5.11)
(n + 1)(n + 2) µ k=0
n−1
X
1
cn = − (3co ndn + k(3cn−k dk + ck dn−k ) (5.5.12)
ndo k=1
5.5. FUNCŢIILE F ŞI G ÎN FUNCŢIE DE TIMP 77
X n
−1
an+2 = ck an−k (5.5.13)
(n + 1)(n + 2) k=0
X n
−1
bn+2 = ck bn−k . (5.5.14)
(n + 1)(n + 2) k=0
f (to ) =
ao = 1
f˙(to ) =
a1 = 0
g(to ) =
bo = 0
ġ(to ) =
b1 = 1
µ
q(to ) = co = 3
ro
r(to ) = do = ro
ṙ(to ) = d1 = ro .
.
r şi −
Avantajul soluţiilor astfel obţinute pentru −
→ →
r este acela că nu este necesar
să rezolvăm ecuaţia lui Kepler.
78 CAPITOLUL 5. FUNCŢIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
Capitolul 6
Sfericitatea Pământului este dovedită prin mai multe fapte, dintre care
amintim:
à forma circulară a orizontului aparent si creşterea razei lui cu altitudinea
observatorului
à variaţia ı̂nălţimii Polului lumii, dacă observatorul se deplasează, spre nord
sau spre sud, de-a lungul unui meridian geografic
à forma circulară a umbrei Pământului pe discul Lunii ı̂n timpul eclipselor
de Lună
à fotografiile Pământului obţinute din Cosmos cu ajutorul rachetelor şi sateliţi-
lor artificiali
Sfericitatea Pământului permite determinarea dimensiunilor lui. Fie două
puncte O1 şi O2 două puncte ale globului terestru, situate pe acelaşi meridian ge-
_
ografic. Notând cu l lungimea arcului de meridian O1 O2 (ı̂n km de exemplu), cu
n0 valoarea unghiulară a acestui arc (ı̂n grade de exemplu), iar cu R raza globului
terestru, atunci rezultă uşor:
1800 l
R=
πn0
unde n0 este egală cu diferenţa latitudinilor geografice ale punctelor O1 şi O2 :
n0 = φ1 − φ2
Această metodă simplă a fost folosită pentru prima dată de către Eratostene
(276-195 i.e.n.).
79
80 CAPITOLUL 6. PĂMÂNTUL − CORP CERESC
n
O1
e
O2
Mult mai complicată este determinarea distanţei liniare l dintre punctele O1 şi O2 .
Metoda folosită este una indirectă numită triangulaţie. A fost aplicată pentru
prima dată de către W.Snellius ı̂n 1615. Această metodă constă din: alegerea,
de o parte şi de alta a arcului de cerc pe care dorim să-l măsurăm, mai mul-
tor puncte (A, B, C, D, ....), la distanţe de 30-40km unul de celălalt. Punctele se
aleg astfel ca din fiecare să fie vizibile cel puţin două puncte. În toate punctele se
fac construcţii speciale, numite semnale geodezice. Se alege una din laturi drept
bază (de exemplu O1 A), mai departe se masoară numai unghiurile din triunghiurile
O1 AB, ABC, BCD, .... Cunoscând in reţeaua de triunghiuri o latură (baza) şi toate
unghiurile putem calcula lungimea liniei poligonale O1 BDO2 (sau O1 ACEO2 ). Tre-
buie ţinut cont de faptul că triunghiurile nu sunt plane ci sferice. Determinând
azimutul direcţiei laturii O1 A (sau O1 B),liniile poligonale de mai sus pot fi proiec-
tate pe meridianul O1 O2 adică se poate obţine lungimea arcului O1 O2 ı̂n unităţi
liniare.
În temeiul unor consideraţii teoretice bazate pe legea atracţiei universale, Newton
a arătat că, ı̂n urma rotaţiei sale, Pământul, ca de altfel toate planetele, trebuie să
aibă forma unui sferoid (elipsoid de revoluţie), turtit la poli. Turtirea se defineşte
astfel:
a−b
ε=
a
unde: a - semiaxă ecuatorială şi b - semiaxa polară a sferoidului.
În 1964, Uniunea Astronomică Internaţională a adoptat urmatoarele valori ale
elementelor elipsoidului terestru: a = 6378,16km; b = 6356,78km.
Forma adevarată a Pământului nu poate fi reprezentată exact prin nici una din
6.1. CELE TREI LATITUDINI GEOGRAFICE 81
O1
A
B
O2
x2 y 2
+ 2 = 1, (x, y) ∈ R2
a2 b
O putem reprezenta parametric ı̂n funcţie de φ prin ecuaţiile:
a cos φ a (1 − e2 ) sin φ h π πi
x= p , y= p , φ∈ − ,
1 − e2 sin2 φ 1 − e2 sin2 φ 2 2
Z φ2
¡ 2
¢ dφ
l =a 1−e ,
φ1
3
¡ 2
¢
1 − e2 sin φ 2
y
p
O
b
a j j j1
q T T1 T2 q x
Luând pentru valoarea medie a razei Pământului R = 6371km şi pentru val-
oarea medie a acceleraţiei forţei de gravitaţie g = G9, 81m/s2 formula
M⊕
g=
R2
Cunoscând masa Pământului şi volumul lui putem calcula şi densitatea sa
medie (5, 52g/cm3 ). Densitatea creşte de la suprafaţă spre interior.
84 CAPITOLUL 6. PĂMÂNTUL − CORP CERESC
1. Atmosfera − este regiunea din jurul Pământului ı̂n care acesta constituie ”orga-
nizatorul” principal al mişcării tuturor particulelor interplanetare. Din acest punct
de vedere putem distinge două părţi:
(a) prima (până la 2000km ı̂nălţime), ı̂n care este preponderent câmpul gravific
− Atmosfera neutră este formată din atomi şi molecule ı̂n stare neutră:
− Troposfera (până la ı̂nălţimea de 13km)
− Stratosfera (până la ı̂nălţimea de25km)
− Mezosfera (ı̂ntre 85-90km)
− Ionosfera se compune din electroni şi ioni proveniţi din ionizarea aerului
rarefiat sub acţiunea razelor ultraviolete şi X ale Soarelui. Partea sa inferioară este
termosfera. În ionosferă, electronii liberi au rolul foarte important de a reflecta
undele radio;
− Exosfera se ı̂ntinde ı̂ntre 700-2000km şi este caracterizată printr-o densitate
foarte mică.
(b) a doua parte ı̂n care este preponderent câmpul magnetic terestru, de la
2000km până la câteva zeci de raze terestre (se numeşte magnetosferă)
− Magnetosfera. Aici particulele au nu numai o agitaţie termică ci sunt supuse
şi câmpului magnetic terestru. Magnetosfera se ı̂ntinde până la 50000km de partea
Soarelui şi zeci de raze terestre ı̂n partea opusă. În interiorul magnetosferei sunt
două centuri de radiaţii (ale lui Van Allen)
Prima centură (internă) are densitatea maximă la o distanţă de 1,5 raze tere-
stre, continuând cu o populaţie foarte stabilă de protoni energetici, neutroni cosmici
reflectaţi şi ı̂ncetiniţi de atmosfera ı̂naltă.
A doua centură (exterioară) este populată de particule energetice provenite
din coroana solară, atingând un un maxim al radiaţiei la 19000km de suprafaţa
Pământului.
Dincolo de magnetosferă se ı̂ntinde coroana solară, care prin curgerea de pro-
toni şi electroni numită vânt solar, delimitează atmosfera terestra.
Densitatea atmosferei (ρ) descreşte foarte repede cu ı̂nălţimea (h). Variaţia
densităţii respectă aproximativ legea exponenţială:
µ ¶
h
ρ ∼ exp −
H
6.4. STRUCTURA PĂMÂNTULUI 85
n 0 = φ1 − φ2 = z1 − z2 ,
(1 − ε)2 = 1 − e2
unde ¡ ¢
a
C=p , S = 1 − e2 C
1 − e2 sin2 B
6. Să se arate că ı̂ntre latitudinea geodezică (B) şi latitudinea geocentrică (φ0 )
există relaţia:
1
tgB = 2
tgφ0 ,
1−e
unde e este excentricitatea elipsei meridiane.
88 CAPITOLUL 6. PĂMÂNTUL − CORP CERESC
7. Să se arate că ı̂ntre latitudinea excentrică (Ψ)¸si latitudinea geodezică (B)
există relaţia: √
tgΨ = 1 − e2 tgB,
unde e este excentricitatea elipsei meridiane.
8. Să se demonstreze că diferenţa dintre latitudinea geodezică (B) şi latitudinea
geocentrică (φ0 ) se exprimă prin urmatoare relaţie aproximativă:
O1 (φ1 ) şi O2 (φ2 ) ,care reprezintă latitudinea astronomică,se exprimă prin formula:
Zφ2 3
2
¡ 2 2
¢−
l _ = a(1 − e ) 1 − e sin φ 2 dφ,
O1 O2
φ1
Fenomenele care falsifică, mai mult sau mai puţin, observaţiile şi ı̂ngreunează
determinarea coordonatelor aştrilor sunt: efectul optic al refracţiei astronomice; efec-
tul optic al mişcărilor Pământului: aberaţia diurnă, anuală, seculară; efectul geo-
metric al mişcărilor Pământului: paralaxa diurnă, anuală, seculară; deplasarea plan-
etelor fundamentale de referinţă: precesia şi nutaţia; mişcările proprii ale stelelor.
z = z 0 + R. (7.1.1)
89
90 CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFICĂ POZIŢIA AŞTRILOR
Z
s
Z s
R
Z
A
O
ra /
/// ///////// //////////
fe
//
os
///
A tm
///
/
////
////
////////
//////
T
s
s
im=Z
vid nm=1
im -1
nm-1
n2 i2
i1
n1
n0 i0-1
////////////////////////
Figura 7.2: Schema refracţiei pentru straturi plan-paralele
sin (z 0 + R)
im = z 0 + R ⇒ = n0 (7.1.3)
sin z 0
unde n0 se poate determina din măsurări, iar z 0 se poate obţine din observaţii.
1
Cum 00 ≤ z 0 ≤ 700 ⇒ cos R = 1, sin R = R sin 100 , unde sin 100 = , dacă
206265
R se măsoară ı̂n secunde de arc.
După dezvoltarea mărimii sin (z 0 + R) formula devine:
n0 − 1
R= 00
tan z 0 . (7.1.4)
sin 1
n0 − 1
Coeficientul se numeşte constantă de refracţie ; pentru condiţiile nor-
sin 100
male (temperatura t = 100 C şi presiunea p = 760 mm Hg), ea are valoarea de 5800 .3.
Astfel,
R = 5800 .3 tan z 0 . (7.1.5)
La orizont R u 350 .
Influenţa refracţiei se manifestă ı̂n următoarele fenomene: răsăritul şi apusul
aştrilor, turtirea discului Soarelui şi al Lunii ı̂n aproprierea orizontului, modifi-
carea coordonatelor orare, ecuatoriale, ecliptice ale aştrilor, scânteierea (scintilaţia)
stelelor.
p
s
Z
O
D p s
R D
Z
T
z = z 0 − p0 (7.3.6)
ct
∆= ,
2
unde c = 3 · 105 km/s - viteza de pripagare a undelor radio.
Distanţa medie Pământ - Soare este ∆ = 149589500km (±500km). Această
distanţă are o deosebită importanţă ı̂n astronomie, fiind considerată ca unitate de
distanţă, numită unitate astronomică (UA).
Din anul 1970 sunt folosite următoarele valori ale paralaxei Soarelui şi unităţii
astronomice:
p0 = 800 , 794, 1U A = 149, 6 · 106 km (7.3.8)
Se numeşte paralaxă anuală sau heliocentrică a unei stele unghiul sub care se
vede din stea raza medie a orbitei terestre când ea este perpendiculară pe distanţa
Pământ -stea.
s
a T
S
Fie steaua ı̂n σ, Soarele ı̂n S, Pământul ı̂n T (Figura 7.4). Din triunghiul sferic
σST avem:
a
sin π = (7.3.9)
∆
Având ı̂n vedere faptul că paralaxele heliocentrice ale stelelor sunt mai mici
decât 100 , din formula (7.3.9) rezultă formula pentru calculul distanţelor stelelor:
20626500 20626500
∆= a = UA (7.3.10)
π 00 π 00
distanţa ∆ se obţine ı̂n aceleaşi unităţi ı̂n care este exprimată şi distanţa a.
Oservăm că ı̂n cazul când steaua σ se află ı̂n direcţia polului ecliptic, unghiul
a
π este exprimată prin tan π = şi deoarece π este mic, se regăseşte aceeaşi formulă
∆
(7.3.10).
Paralaxele stelare determinate pe baza deplasării paralactice a stelei se numesc
paralaxe trigonometrice. Cele mai perfecţionate instrumente de măsurat unghiuri
permit determinarea paralaxelor stelare cu o eroare de ±000 , 01. Azi se cunosc par-
alaxele la aproximativ 10000 de stele.
Distanţa stelei celei mai apropiate Proxima Centauri, având parralaxa helio-
centrică (π = 000 , 76) , va fi, conform formulei (7.3.10):
20626500
∆= a = 272000a = 272000U A
000 , 76
O
V
q
-V
S
Figura 7.5: Mişcarea aparentă a stelei spre antapex cauzată de mişcarea Soarelui
eclipse pe care polul adevărat se mişcă ı̂n sens retrograd (Figura 7.6).
mi
a l lu
iu
c
ijlo
polului m
O
P 23,5 Pm
bita
Or
9
Pa
Orbita polului
adevarat al lumii
7
Ulterior s-a descoperit că polul ceresc adevărat mai execută ı̂ncă două mişcări
periodice foarte mici: una având perioada de o jumătate de an, iar cealaltă de o
jumătate de lună.Astfel, prin fenomenul de nutaţie se ı̂nţelege azi ansamblul tuturor
oscilaţiilor ale polilor lumii.
md
m
s ma
co
sa m
d
S
ma
Ecuato
r ce r es c
unde µs ı̂nseamnă că mărimea µα este exprimată ı̂n unităţi de timp, cum este ex-
primată de obicei şi α.
donatele stelelor ı̂n raport cu un sistem de referinţă ı̂n care ecuatorul se obţine din
distanţele zenitale măsurate ale stelelor, iar echinoxul din observaţii ale Soarelui;
obsevaţiile diferenţiale sau relative se obţin raportând poziţiile stelelor la o reţea de
stele fundamentale cu coordonate cunocute cu precizie. Observaţiile se efectuează
cu diferite instrumente astronomice ca: cercul meridian, cercul vertical, luneta de
trecere, astrlabul şi astrograful.
Un catalog fundamental de stele este,,Fundamental Katalog des Berliner As-
tromischen Jahrbuch (FK4), care conţine 1553 de stele.
În ţara noastră, Observatorul din Bucureşti a publicat catalogul stelar de
poziţie,,Bucharest KSZ of stars for 1950.
În afara cataloagelor stelare (de poziţii, de străluciri, spectrale), există azi
numeroase cataloage ale altor obiecte cereşti: cataloage de nebuloase şi roiuri stelare;
cataloage de radio surse; precum şi cataloage de galaxii şi roiuri de galaxii.
Probleme propuse:
1.Să se stabilească o formulă pentru refracţia astronomică ı̂n cazul modelului
sferic concentric pentru atmosfera terestră.
2.Să se determine efectul pe care ı̂l are refracţia asupra coordonatelor ecuato-
riale ale unui astru.
10. Să se determine expresiile corecţiilor de aberaţie anuală ı̂n coordonate ecu-
atoriale.
102 CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFICĂ POZIŢIA AŞTRILOR
Capitolul 8
Spaţiul, timpul şi masa sunt noţiunile fundamentale ale mecanicii. În acest
capitol ne referim, ı̂n special, la problema măsurarii timpului, a instituirii unităţiilor
de timp pentru exprimarea duratelor fenomenelor astronomice.
Forma de existenţa a materiei ı̂n mişcare, timpul este o marime materiala.
Neputı̂ndu-se realiza un etalon material de timp, ca ı̂n cazul celorlalte marimi fun-
damentale (lungime, masa), timpul, pentru a putea fi măsurat, trebuie raportat la
un fenomen material. Încâ Epicur (sec. IV ı̂.e.n.) susţinea că ”timpul nu există ı̂n
sine, prin sine, ci doar prin intermediul unor obiecte perceptibile”. Iar Engels arăta
că a fi ı̂n spaţiu ı̂nseamna a exista ”ı̂n aşezarea lucrurilor unul lângă altul”, pe când
a fi ı̂n timp ı̂nseamnă a exista ”ı̂n succesiunea lor unul după altul”.
Se defineşte scara de timp ca fiind un ansamblu format dintr-un fenomen ma-
terial măsurabil, permanent şi stabil, şi dintr-o teorie, care dă desfăşurarea acestui
fenomen ı̂n funcţie de o variabilă independentă. Această variabilă independentă
a desfăşurării fenomenului joaca rolul timpului. Unitatea de timp este o valoare
convenţională atribuită unei durate date din evoluţia fenomenului de referinţă, la
care, cu ajutorul teoriei, putem raporta orice altă durată. Determinarea timpului ı̂n
această scară constă, deci, ı̂n măsurarea fenomenului fundamental şi ı̂n comparaţie
cu teoria, deducerea valorii timpului, t(citind ”indicaţiile” orologiului).
În Univers există multe fenomene evolutive cărora le putem asocia câte o scara
de timp uniform. În fiecare caz, criteriul de uniformitate este urmatorul: legiile
mecanicii newtoniene trebuie verificate, dacă considerăm drept variabilă indepen-
dentă timpul, t, un parametru cu variaţie continuă şi uniformă (timp inerţial ).
Una din problemele fundamentale ale astronomiei este să găsească şi să studieze
103
104 CAPITOLUL 8. TIMPUL ŞI MĂSURAREA LUI
mişcări uniforme (sau cel puţin aproape uniforme), acele orologii naturale care să
poată servi la măsurarea timpului.
În prezent, măsurarea timpului se bazeaza pe următoarele mişcări :
(1)Mişcarea de rotaţie a Pământului, deci şi mişcarea aparentă diurnă a sferei
cereşti, considerându-se uniformă. Timpul dedus din această mişcare se numeşte
timp terestru.
(2)Mişcarea orbitală a Pământului şi a Lunii, deci şi mişcarea aparentă a Soare-
lui şi a Lunii ı̂n jurul Pământului, dovedindu-se mai potrivită decât mişcarea de
rotaţie ı̂n jurul axei. Timpul bazat pe această mişcare, numit timpul efemeridelor,
reprezintă, cu suficientă aproximaţie, timpul uniform al mecanicii newtoniene, t.
Totuşi, ı̂n mod practic, şi rotaţia Pământului poate fi considerată ca o scară de
timp uniform, dacă se ţine cont de efectele perturbatoare datorate Lunii şi planetelor
ı̂n aceasă mişcare. Dar acest timp terestru poate fi utilizat numai pentru un interval
mai scurt, de ani sau chiar numai de câteva luni.
Soluţia ideală ar fi stabilirea unui etalon fizic independent de constantele as-
tronomice. Orologiile cu cuarţ şi atomice, care determină ziua cu o precizie de 10−9 -
10−11 , sunt paşi mari ı̂n această direcţie; pe cale astronomică ziua se determină cu
o precizie de numai 10−7 .
În cele ce urmează vom expune succint cele două categorii de timp: timpul
astronomic şi timpul fizic.
Figura 8.1: Legătura timpului sideral cu ascensia dreptă şi unghiul orar.
Numim timp sideral intervalul de timp scurs de la ı̂nceputul zilei siderale până
la un alt moment oarecare, interval exprimat ı̂n ore, minute şi secunde siderale. Se
106 CAPITOLUL 8. TIMPUL ŞI MĂSURAREA LUI
ı̂nţelege că din cauză că rotaţia diurnă a sferei cereşti este uniformă (ı̂n apriximaţie),
timpul sideral la un moment dat este exprimat prin acelaşi număr de ore, minute
şi secunde prin care este exprimat (ı̂n unităţi de timp) unghiul orar al punctului
vernal. Din acest motiv, unghiul orar al punctului vernal (γ) este numit (de fapt,
impropriu) timp sideral, adică:
ta ≡ θ = Hγhmins . (8.2.3)
Cel mai bun mijloc de a determina ora siderală (θ) constă ı̂n observarea, la
meridianul locului, a stelelor fundamentale, a căror ascensie dreaptă este cunoscută
cu mare precizie.
Timpul sideral (adevarat), nefiind uniform, este ı̂nlocuit cu timpul cu timpul
sideral mediu, determinat prin unghiul orar al punctului vernal mediu (neafectat de
fenomenul de mutaţie).
Pentru păstrarea timpului sideral se folosesc orologii siderale, instrumente care
indică timpul sideral.
Timpul sideral este convenabil pentru problemele de astronomie, dar este in-
comod pentru viaţa practică, care se călăuzeşte după Soare.
(2)Timpul solar. Avem următoarele sisteme de timp solar:
-timpul solar adevărat: se defineşte cu ajutorul centrului discului solar (numit
”Soare adevărat”: ¯). Unitatea de timp solar adevărat este ziua solară adevărată:
la meridianul superior (sau inferior) al locului. Ca ı̂nceput al zilei solare adevărate
se ia, ı̂n practică, nu momentul culminaţiei superioare (amiaza adevărată), ci al celei
inferoare a ”Soarelui adevărat” (miezul nopţii adevărate).
Intervalul de timp scurs ı̂ntre ı̂nceputul zilei solare adevărate şi nu alt moment
oarecare se numeşte timpul solar adevărat; el se exprimă ı̂n subdiviziunile zilei solare
adevărate : ore, minute şi secunde solare adevărate. Între timpul solar adevărat ta ,
ı̂n fiecare loc şi moment, şi unghiul orar al ”Soarelui adevărat” H¯ există relaţia:
ta = H¯hmins + 12h (8.2.5)
Cu toate că măsurarea timpului ı̂n zile şi fracţiuni de zile solare adevărate este
relativ simplă, nici acest timp nu este potrivit pentru viaţa de tote zilele, deoarece
8.2. TIMPUL ASTRODINAMIC 107
zilele solare adevărate nu sunt egale ı̂ntre ele, adică cerinţa ca intervalul de timp
să fie constant nu este ı̂ndeplinită. Durata zilei solare adevărate nu este constantă
din două cauze: a) Soarele adevărat parcurge ecliptica ı̂n mod neuniform-datorită
mişcării reale neuniforme a Pământului ı̂n jurul Soarelui, şi b) mişcarea lui diurnă
ı̂n jurul axei lumii nu este unformă din cauza ı̂nclinării eclipticii faţă de ecuatorul
ceresc cu un unghi de 23◦ 270 -datorită faptului că axa de rotaţie a Pământului este
ı̂nclinată, cu acelaşi unghi, faţă de planul orbitei sale.
Pentru a obţine zile de durată constantă şi legate totodată de mişcarea Soarelui,
ı̂n astronomie se defineşte:
-timpul solar mediu, care este timpul solar adevărat corectat de inegalităţile
sale amintite mai sus. Noul timp se de fineşte cu ajutorul unui punct fictiv, numit
”Soare mediu ecuatorial”(¯me ), care se află ı̂n mşcare uniformă pe ecuator şi trece
prin punctul vernal deodată cu ”Soarele adevărat”.
Se numeşte zi solară medie sau, mai scurt, zi medie intervalul de timp dintre
două culminaţii consecutive de acelaşi fel ale ”Soarelui mediu ecuatorial” la un
acelaşi meridian geografic. Ea se ı̂mparte ı̂n 24 ore medii, 24 × 60 minute medii
şi 24 × 60 × 60, secunde medii. Începutul zilei solare medii coincide cu momentul
culminaţiei inferioare a ”Soarelui mediu ecuatorial”, adică cu miezul nopţii mediu.
Timpul scurs de ı̂nceputul zilei solare medii până la un moment oarecare,
exprimat ı̂n ore, minute şi secunde solare medii, se numeşte timp solar mediu, ı̂n
momentul şi locul considerat. Între timpul solar mediu tm şi unghiul orar al ”Soarelui
mediu ecuatorial” H¯m , avem, ı̂n conformitate cu definiţiile, relaţia:
hmins
tm = H¯me + 12h (8.2.6)
365, 2422 zile solare medii = 366, 2422 zile siderale, (8.2.7)
de unde rezultă:
24 ore solare medii = 24h 3min 56, 555s de timp sideral. (8.2.9)
HB
HA
P
δx
ZA
p
xG B
q q
Q Q
T B L A
L B
HB
HA
p R
ale suprafeţei terestre, este egală numeric cu diferenţa longitudinilor geografice ale
localităţilor respective, adică:
HA − HB = LA − LB (8.2.10)
Aplicând această teoremă la fiecare timp local, pe baza formulelor (3),(5) şi
(6),obţinem:
Deci diferenţa timpurilor de acelaşi fel pentru două localităţi, corespunzând aceluiaşi
moment fizic, este egală cu diferenţa longitudinilor geografice ale localităţilor, expri-
mată ı̂n unităţi de timp.
(2)Timpul universal. Se numeşte timp universal TU (sau GMT=Greenwich
Mean Time, sau T0 ) timpul solar mediu al meridianului localităţii Greenwich (merid-
ianul zero):
T U = tmG (8.2.11)
Acest timp este unic pe ı̂ntreaga suprafaţă terestră şi este larg folosit ı̂n as-
tronomie pentru notarea momentelor observaţiilor şi pentru calcule efemeride.
Cunoscând timpul universal, timpul solar mediu local al oricărui punct de pe
glob (de longitudine L) se obţine după formula:
tm = T U + L (8.2.12)
L fiind exprimată ı̂n unităţi de timp; această formulă se obţine din a treia
formulă (11), dacă punem tmA = tm , tmB = T U, LA = L, LB = 0.
(3)Fusele orare şi timpul legal. Deosebirea, ı̂n acelaşi moment fizic, a tim-
purilor solare medii locale ale punctelor situate pe meridiane geografice diferite ar
introduce inconveniente ı̂n folosirea timpului solar mediu. Astfel, deplasându-ne pe
suprafaţa Pământului, spre răsărit sau apus, am fi nevoiţi să mutăm mereu acele
ceasornicului (ı̂nainte sau ı̂napoi), pentru a avea ı̂n fiecare moment ora locală a
meridianului pe care ı̂l traversăm ı̂n acel moment. Pentru ı̂nlăturarea acestui incon-
venient, s-a adoptat ı̂n anul 1884 aşa-numita convenţie a fuselor orare. Conform
acestei convenţii, suprafaţa globului terestru a fost ı̂mpărţită ı̂n 24 de fuse orare de
câte 15◦ longitudine geografică ı̂n lărgime (Fig 8.3). Toate localităţile din interiorul
unui fus au acelaşi timp, timpul solar mediu al meridianului lor median. În acest
fel,diferenţa dintre ora fusului şi ora locală nu depăşeşte ±30min .
110 CAPITOLUL 8. TIMPUL ŞI MĂSURAREA LUI
V Fusul E
22 23 0 1 2
o o o o
15 15 15 15 15
o
}
}
}
}
}
Greenwich
x
}
}
}
}
o o o o
15 15 15 15
Meridian
origine
Se numeşte ora fusului sau timpul legal timpul solar mediu al meridianului
median al fusului orar respectiv. Fusul iniţial (fusul zero) are ca meridian median
meridianul zero şi ora fusului este chiar TU, fusul 1-meridianul de 15◦ longitudine
geografică, fusul 2-meridianul de 30◦ longitudine geografică ş.a.m.d., diferenţa tim-
purilor lor faţă de timpul universal fiind 0, 1, 2, ... ore ı̂ntregi. Deci ora fusului n
este legată de timpul universal prin relaţia evidentă:
tn = T U + nk (8.2.13)
unde n este numărul de ordine al fusului orar. Dacă se trece dintr-un fus orar ı̂n
fusul limitrof la răsărit sau la apus, acele ceasului se mută cu o oră ı̂nainte, respectiv
ı̂napoi.
Ţara noastră, aflându-se ı̂n fusul n = 2, are ora Europei Orientale: T2 =
T U + 2h . Pentru o ţară, timpul legal este de regulă timpul fusului capitalei sale.
Astfel, timpul legal român este (şi se numeşte) ora Bucureştiului.
(4)Timpul decretat şi timpul de vară. Din motive de ordin practic, timpul legal
a fost avansat cu o oră faţă de ora fusului. Acest timp se numeşte timpul decretat:
Td = T U + (n + 1)h (8.2.14)
Astfel, Moscova, deşi se află ı̂n fusul orar 2, trăieşte după ora fusului orar 3;
timpul decretat al Moscovei se numeşte ora Moscovei. Ea este deci avansată faţă de
8.2. TIMPUL ASTRODINAMIC 111
ora Bucureştiului cu 1h .
În unele ţări din Europa, America etc. tot din considerente de ordin practic,
ora se mută ı̂nainte cu o unitate numai pemtru lunile de vară. În ţara noastră, ora
oficială de vară se aplică din anul 1979 ; ı̂n anul 1984, de exemplu, ea este aplicată
de la 1 aprilie până la 30 septembrie.
(5) Linia de schimbare a datei (linia de demarcaţie). Folosirea fuselor orare
a impus introducerea liniei de schimbare a datei, care coincide aproximativ cu an-
timeridianul Geenwich. Orcine traversează această linie:
- dacă merge spre est, la miezul nopţii care urmează după trecerea liniei,
repetă data calendaristică (adică după 15 octombrie, de pildă, se va socoti tot 15
octombrie).
- dacă merge spre vest, la miezul nopţii care urmează după trecerea liniei, se
schimbă data cu două unităţi (adică după 15 octombrie va socoti 17 octombrie).
Rezultă că fiecare zi nouă pe Pământ ı̂ncepe la vest la linia de schimbare a
datei, adică pe teritoriul estic extrem al U.R.S.S. În particular, tot acolo are loc
prima zi a anului, adică ı̂nceputul fiecărui an nou.
Fusele orare şi ora oficială a diferitelor ţări, respectiv oraşe mai mari, sunt
indicate ı̂n anuare astronomice.
următor:
- se detrmină din observaţii timpul universal TU0, care se corectează cu de-
plasarea polului terestru instantaneu faţă de cel mediu, obţinându-se TU1 ;
- la TU1 se adaogă corecţia datorată variaţiei sezoniere a rotaţiei Pământului,
şi se obţine timpul universal cvasiuniform TU2 (TU2 este cea mai bună aproximaţie
la timpul uniform, pe care o putem obţine din observaţii asupra mişcării diurne a
stelelor).
Pentru trecerea de la TU la TE se introduce următoarea corecţie, dată de
formula empirică a lui H. Spencer Jones:
unde T este socotit ı̂n secole juliene, de la momentul 1900 ianuarie 0, 12h T E. În
această formulă, primul termen asigură coincidenţa ı̂nceputului zilelor efemeridelor
cu ı̂nceputul zilelor solare medii pentru anul 1900,0, al doilea este astfel ca durata
zilelor efemeridelor să fie egală cu durata medie a zilelor solare medii, al treilea ţine
cont de ı̂ncetinirea seculară a rotaţiei Pământului, iar al patrulea conţine fluctuaţiile
neregulate ale vitezei de rotaţie a Pământului ce se reflectă ı̂n longitudinea Lunii.
Fără a fi identic cu timpul uniform al mecanicii clasice, timpul efemeridelor
răspunde, ı̂n limita preciziei observaţiilor actuale, cerinţelor mecanicii newtoniene
tot atât de bine ca şi primul.
Începând cu anul 1960, efemeridele aştrlor se alcătuiesc avân drep argument
timpul efemeridelor ; pentru acel an, valoarea corecţiei ∆T a fost de +34s , 0; pentru
anul 1984, valoarea preliminară a lui ∆T este de +55s , 0.
- scara timpului astronomic universal (TU ); dacă se cere o precizie mai bună
decât 0s , 01, trebuie specificată forma ı̂n care este folosit (TU0,TU1 sau TU2 );
- scara timpului (astronomic al) efemeridelor (TE ), utilă pentru interpretarea
observaţiilor anterioare apariţiei timpului atomic ;şi
- scara timpului atomic (fizic) internaţional (TAI ); este bazată pe secunda
internaţională (SI -unitatea de timp din Sistemul Internaţional de Unităţi), sub
forma unei scări continue, ı̂ncepând cu 1 ianuarie 1958.
Menţionăm că la baza difuzării coordonate a frecvenţelor standard şi a sem-
nalelor orare stă scara timpului universal coordonat (TUC ); ea corespunde exact ı̂n
viteză cu TAI, de care diferă printr-un număr ı̂ntreg de secunde (salt pozitiv sau
negativ de secunde) pentru a asigura o concordaţă aproximativă TU1 ; această pro-
cedură se aplică de la 1 ianuarie 1972, corecţiile fiind aplicate la 1 ianuarie sau 1
iulie.
770 de perioade de radiaţie, corespunzând tranziţiei ı̂ntre cele două nivele hiperfine
ale stării fundamentale a unui atom de cesiu 133, neperturbt de câmpurile exte-
rioare electromagnetice, dar ţinându-se seama de câmpul gravitaţional existent la
suprafaţa geoidului. Asigură o precizie de 10−11 secunde.
Pentru nevoile practicii şi ştiinţei, ı̂n diferite ţări ale lumii sunt organizate
servicii speciale ale orei. Un asemenea serviciu orar modern funcţionează şi ı̂n cadrul
Centrului de Astronomie şi Ştiinţe Spaţiale din Bucureşti. Acesta este dotat cu o
lunetă reversibilă Zeiss (10-100), cu oscilatoare cu cuarţ Belin şi Rhode und Schwartz
şi cu un post de radiorecepţie a semnalelor orare. Prin sectorul său orar, Centrul de
Astronomie şi Ştiinţe Spaţiale este colaborator permanent al Biroului Internaţional
al Orei (Paris) şi al Serviciului Internaţional al Mişcării Polului (Mzusawa, Japonia).
8.5 Calendarul
Din cele mai vechi timpuri, omul a căutat ı̂n jurul său repere şi unităţi de
măsură pentru măsurarea timpului. Aceste repere au fost aştrii, iar unităţile de
măsură -periodele lor de mişcare.
Trei mişcări au influenţat direct viaţa omului, fiecare din ele asigurându-i câte
o unitate de timp:
(1) Mişcarea aparentă diurnă a Soarelui i-a dat perioada ei, ziua solară medie,
adică mica unitate de timp.
(2) Repetarea fazelor Lunii i-a dat luna, unitatea mijlocie de timp; această
perioadă are la bază revoluţia sinodică a Lunii, având o durată de 29,5306 zile
medii.
(3) Repetarea perioadelor de vegetaţie (adică mişcarea anuală a Soarelui) i-a
dat unitatea mare de timp, anul ; această perioadă are la bază anul tropic având
durata de 365,2422...zile medii.
Unităţile de timp de mai sus -ziua, luna şi anul-, aşa cum se vede din valorile
lor numerice, nu sunt comensurabile una cu alta; aceasta ı̂nseamnă că nu putem găsi
o unitate care să se cuprindă de un număr ı̂ntreg de ori ı̂n celălalte unităţi.
Problema calendarului constă ı̂n a găsi o unitate convenţională de timp -anul
calendaristic - care să cuprindă un număr ı̂ntreg nde zile, ce poate varia cel mult cu
o zi, ı̂n aşa fel ı̂ncât succesiunea lor să reproducă succesiunea anilor tropici sau a
lunilor sinodice.
Diferite popoare, ı̂n decursul veacurilor, au luat ca bază a calendarului lor anul
8.5. CALENDARUL 115
tropic; acestea sunt calendarele solare, care au ca unitate anul calendaristic (cu 365
sau 366 zile). Alte popoare au la bază calendarul lor luna sinodică; acestea sunt
calendarele lunare care au ca unitate luna, cu un număr ı̂ntreg de zile. Pentru a fi
deacord şi cu periodele de vegetaţie, unele popoare, dispunând de calendare lunare,
le-au transformat ı̂n calendare luni-solare.
Dar oricare ar fi calendarul, fiecare -ca o influenţă reciprocă- utilizează toate
unităţile: ı̂n calendarele solare există luni arbitrare, iar ı̂n cele lunare există un
an lunar arbitrar. Pe lângă aceste unităţi, s-a adoptat de către toate calendarele
o nouă unitate, săptămâna, având 7 zile; acest număr ı̂şi are originea ı̂n credinţa
geocentristă că există 7 planete (ı̂ntre care şi Soarele şi Luna)
Vom considera câteva moduri de soluţionare a problemei calendarului.
Calendare solare. Cel mai vechi calendar solar este cel egiptean, bazat pe
succesiunea revărsării Nilului. El are 12 luni de câte 30 de zile urmate de cinci zile
suplimentare, deci ı̂n total 365 de zile. Fiind prea scurt, ı̂nceputul lui se deplasează
faţă de ı̂nceputul anului tropic, astfel ı̂ncât ı̂n cursul a 1508 ani parcurge toate zilele
anului tropic, avansând cu un an faţă de succesiunea anilor tropici.
În anul 46 ı̂.e.n., Iulius Caesar decretează utilizarea calendarului ı̂ntocmit de
astronomul Sosigne (din Alexandria), calendar cunoscut sub numele de calendar
iulian sau stil vechi. Durata medie a anului iulian este de 365,25 zile solare medii,
considerând ı̂n practică trei ani simpli cu câte 365 zile şi al patrulea -an bisect cu 365
zile. Aceasta are ı̂nsă un neajuns: ı̂n 384 de ani ı̂ntârzie cu 3 zile faţă de succesiunea
anilor tropici.
În secolul XVI, decalarea calendarului iulian faţă de anul tropic era de 10 zile.
Din acest motiv, papa Grigore al XIII-lea realizează ı̂n 1582, cu ajutorul astrono-
mului italian Lilius, noua reformă a calendarului, cunoscut sub numele de calendar
gregorian sau stil nou; acesta este adoptat astăzi ı̂n majoritatea ţărilor (şi ı̂n ţara
noastră, din anul 1924). Această reformă constă ı̂n:
- adăugarea celor 10 zile de amintite, pentru eliminarea decalajului; astfel,
după 4 octombrie 1582 a urmat 15 octombrie 1582; ı̂n anul 1924 decalajul a fost
de 13 zile, astfel că 1 octombrie (stil vechi) - când s-a introdus la noi noul stil- a
devenit 14 octombrie;
- suprimarea a trei zile la 400 de ani, neconsiderând bisecţi anii seculari al căror
număr nu este divizibil cu 4 (1700,1800,1900, - ,2100 etc.) Astfel, lungimea medie a
anului gregorian este de 365,2425 zile solare medii, de unde un decalaj (ı̂ntârziere)
de o zi, faţă de anul tropic, doar la 3300 ani.
Calendare lunare. Majoritatea popoarelor au avut la ı̂nceput un calendar
lunar , cu luna calendaristică de 29 de zile şi 30 de zile alternativ. Anul lor lunar
avea 354 sau 355 zile, adică 12 luni sinodice. Pentru a evita decalajul faţă de fazele
116 CAPITOLUL 8. TIMPUL ŞI MĂSURAREA LUI
Lunii, ei consideră cicluri de 30 de ani, ı̂n care 11 ani cu 355 zile, iar 19 ani cu 354
zile.
Calendare luni-solare. S-a observat că 235 luni sinodice ∼ = 19 ani tropici.
Pe această bază, ı̂ntr-un ciclu de 19 ani, se consideră 12 ani cu câte 12 luni şi 7 ani
cu 13 luni. Este atualul calendar evreiesc.
Cronologie. Se numeşte eră sau ı̂nceputul cronologiei momentul de la care
se numără anii ı̂ntr-un sistem oarecare.
Grecii foloseau olimpiadele, ı̂ncepând cu anul 776 ı̂.e.n. (numit ”ab urbe con-
dita”). După răspândirea creştinismului, s-a introdus ”era creştină”, ı̂n care anii
se numără de la legendara dată a ”naşterii lui Christos”. În prezent, fiind cea
mai răspândită, este denumită era noatră (e.n.); pentru anii anteriori acestei ere se
menţionează ı̂naintea erei noastre(ı̂.e.n.).
Se mai poate determina timpul prin numărarea continua a zilelor, indicând
Data Juliană (DJ). Aceasta reprezintă Perioada Iuliană: ea ı̂ncepe, ı̂n mod arbtrar,
da la 12h TU din 1 ianuarie 4713 ı̂.e.n. Unitatea este ziua medie. Se utilizează ı̂n
astronomie, ı̂n special astrofizică, pentru studiul fenomenelor scurtperiodice.
Din punct de vedere practic, neajunsul calendarului actual constă ı̂n ı̂mpărţirea
neraţională a anului ı̂n luni inegale, care nu au un număr ı̂ntreg de săptămâni.
Un proiect de calendar propune ı̂mpărţirea anului ı̂n patru trimestre de câte
trei săptămâni; prima lună a fiecărui trimestru ar urma să aibă 31 de zile, iar
următoarele două-câte 30 de zile. În acest mod, fiecare trimestru şi fiecare an ar
ı̂ncepe ı̂n aceeaşi zi a săptămânii. În anii simpli s-ar adăuga o zi suplimentară (de
repaos) -ı̂ntre 30 decembrie şi 1 ianuarie -, iar ı̂n anii bisecţi- două zile suplimentare
(una ı̂ntre 30 iunie şi 1 iulie, cealaltă ca ı̂n anii simpli).
Probleme propuse:
1. Din Bucureşti s-a observat un satelit artificial al Pământului la momentul
t = 17h 35m 43s , 2. Care a fost momentul sideral al observaţiei, ştiind că longitudinea
localităţii Bucureşti este L = +1h 34m 23s , 46, iar timpul sideral la miezul nopţii
mijlocii la Greenwich (0h T U ) a fost θ0G = 1h 13m 32s , 6?
2. La Bucureşti s-a determinat timpul sideral, observându-se trecerea la merid-
ian a unei stele având ascensia dreaptă α = 5h 05m 42s , 03. Care a fost momen-
tul de timp legal corespunzător observaţiei, ştiind că timpul sideral la 0h T U era
θ0G = 2h 24m 30s , 5, iar longitudinea localităţii Bucureşti este LCj = 1h 34m 23s , 46?
3. La Tokyo timpul solar mijlociu este t¯m = 19h 53m 14s , 5. Să se determine:
a) timpul fusului la Tokyo, ştiind că LT = 9h 19m 00s , 0 E şi n = 9;
8.5. CALENDARUL 117
o Z
90-
P H 90 o z Q
-δ
H' σ
90
δ z'
o
-
σ H
H'
Q' P'
Z'
Figura 8.4: Pentru calculul distanţei zenitale a unui astru şi al latitudinii locului de
observare.
E = tm − ta ,
Teoria perturbaţiilor
În acest capitol vom prezenta elemente de teoria perturbaţiilor. Am văzut ı̂n Capi-
tolul I că problema celor două corpuri este o problemă complet rezolvabilă. Când
apar alte acceleraţii decât atracţia gravitaţională, soluţia problemei nu mai este
posibilă, deoarece integralele nu mai sunt constante, devenind funcţii de timp, unele
pot rămâne constante, sau ar pot apărea alte integrale noi. Acceleraţia impusă, alta
decât a celor două corpuri, pe care o numim perturbaţie, va conduce la un sistem
nerezolvabil; deoarece perturbaţia va reduce ı̂ntotdeauna numărul de integrale ale
mişcării.
Soluţia problemei perturbate, utilizând o metodă numerică, este numită metoda
lui Cowell. În această metodă perturbaţia (F~ ) este tratată ı̂n acelaşi fel cu rolul pe
µ
care ı̂l joacă ı̂n problema celor două corpuri termenul ( 3 ~r). Avantajul acestei metode
r
este simplicitatea. Dezavantajul metodei lui Cowell este că erorile mici apărute la
orice moment pot cauza divergenţa rapidă a soluţiei numerice.
Altă abordare a soluţiei problemei perturbate a celor două corpuri printr-o
metodă numerică este cunoscută ca metoda lui Encke. Această metodă rezolvă
problema pentru deviaţia (~η )a soluţiei (~r) a problemei perturbate din soluţia (~
ρ) a
problemei neperturbate
.. µ
ρ~ + ρ~ = 0.
ρ3
·µ ¶ ¸
.. µ ρ3
~η = 3 1− 3 (~η + ρ~) − ~η + F~
ρ r
119
120 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAŢIILOR
unde
~η = ~r − ρ~
.
iar condiţiile iniţiale sunt −
→
η0 = 0 şi →
−
η0 = 0. Avantajul metodei lui Encke spre deose-
bire de metoda lui Cowell este că deviaţiile sunt mai mici ı̂n modul decât soluţia (~r
sau ρ~). Oricum, creşterea erorii este aceeaşi ca şi pentru metoda lui Cowell - erori
mici implică divergenţa soluţiei numerice. Un dezavantaj ı̂n plus este că procesarea
soluţiei trebuie restartată (un pas numit rectificare) când magnitudinea deviaţiilor
devine mare.
O abordare mult mai inteligentă este să considerăm integralele de mişcare ca
noi variabile dependente, pentru care vom dezvolta apoi un nou sistem de ecuaţii
diferenţiale. Această abordare are avantajul că (1) ne dă perspectiva efectului
perturbaţiei asupra integralelor mişcării; (2) câteodata ne prezintă oportunitatea
de a rezolva noile ecuaţii diferenţiale prin câteva aproximări; (3) ne dă un nou sis-
tem de ecuaţii diferenţiale care depind de soluţia numerică.
.
~x= f~(~x, t) (9.1.1)
unde
~x = ~x(~c, t) (9.1.2)
unde
sunt constante de integrare (sau integralele mişcării). Observăm că sistemul (9.1.2)
este complet rezolvabil.
9.1. TEORIA PERTURBAŢIILOR. PRELIMINARII. 121
.
~x= f~(~x, t) + ~g (~x, t). (9.1.3)
Observăm că soluţiile (9.1.2) şi (9.1.4) au aceeaşi formă exceptând faptul că,
componentele lui ~c sunt acum funcţii de variabile independente. Scopul nostru este
să găsim ecuaţii diferenţiale ale funcţiilor ck (t).
ẍ + x = 0 (9.1.5)
Soluţia ecuaţiei (9.1.9) are aceeaşi formă ca şi ecuaţiile (9.1.6) şi (9.1.7), dar a
şi b sunt acum funcţii de timp. Vom obţine acum soluţia ecuaţiei (9.1.9) diferenţiând
ecuaţia (9.1.6) cu a = a(t) şi b = b(t)
ȧ = −g sin t (9.1.15)
ḃ = g cos t. (9.1.16)
unde
unde
∂σk
σ̇k = . ~g ; (9.2.6)
∂ ~x
124 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAŢIILOR
cu m = 1.
Soluţia pentru cazul neperturbat (g = 0) este
x = a cos t + b sin t
ẋ = −a sin t + b cos t,
unde a şi b sunt constante sau integrale ale mişcării. Rezolvăm aceste două ecuaţii
ı̂n raport cu integralele a(= σ1 ) şi b(= σ2 ) şi obţinem
σ1 = a = x cos t − ẋ sin t
σ2 = b = x sin t + ẋ cos t.
∂a
µ ¶
ȧ ∂ ẋ
= g.
ḃ ∂b
∂ ẋ
Calculând derivatele parţiale ale ecuaţiilor (9.2.8) şi (9.2.9), obţinem
9.3. VARIAŢIA PARAMETRILOR LAGRANGE 125
∂a
= − sin t
∂ ẋ
∂b
= cos t.
∂ ẋ
Astfel obţinem că
ȧ = −g sin t
ḃ = g cos t
.
~x= f~(~x, t), (9.3.1)
cu
~x = ~x(~c, t) (9.3.2)
cu
.
~x= f~(~x, t) + ~g (~x, t). (9.3.3)
. ∂~x . ∂~x
~x= ~c + (9.3.5)
∂~c ∂t
. ∂~x
~x= = f~ (9.3.6)
∂t
. ∂~x . ~
~x= ~c +f . (9.3.7)
∂~c
∂~x .
~c= ~g . (9.3.8)
∂~c
∂~x
De notat că este o matrice de forma
∂~c
∂x1 ∂x1 ∂x1
∂c1 ...
∂c2 ∂cn
∂x2 ∂x2 ∂x2
∂~x ...
= ∂c1 ∂c2 ∂c1 .
∂~c ... .. .. ..
. . .
∂xn ∂xn ∂xn
...
∂c1 ∂c2 ∂cn
.
Pentru a rezolva ecuaţia (9.3.8) ı̂n raport cu ~c, acestă matrice trebuie să fie
inversabilă; astfel trebuie ca
9.3. VARIAŢIA PARAMETRILOR LAGRANGE 127
·
¸
∂~x
det 6 0.
=
∂~c
ẍ = −x + g
ẋ1 = ẋ = x2
ẋ2 = ẍ = −x1 + g
sau
µ ¶ µ ¶ µ ¶
ẋ1 x2 0
= + ,
ẋ2 −x1 g
care este de forma
.
~x =f~+~g .
x1 = a cos t + b sin t
x2 = −a sin t + b cos t,
µ ¶
a
~c = .
b
∂~x .
~c= ~g .
∂~c
Atunci avem ecuaţia matricială
µ ¶µ ¶ µ ¶
cos t sin t ȧ 0
= .
− sin t cos t ḃ g
µ ¶µ ¶µ ¶ µ ¶µ ¶
cos t − sin t cos t sin t ȧ cos t − sin t 0
= ,
sin t cos t − sin t cos t ḃ sin t cos t g
sau
µ ¶µ ¶ µ ¶
1 0 ȧ −g sin t
= ,
0 1 ḃ g cos t
de unde găsim
ȧ = −g sin t
ḃ = g cos t.
Integralele de mişcare pentru problema celor două corpuri au fost obţinute ı̂n Capi-
tolul I.
Din ecuaţia vectorială
9.4. INTEGRALELE DE MIŞCARE 129
.. µ
~r + ~r = 0.
r3
Acestea sunt
1. Integrala ariei (a momentului cinetic)
.
~c=~r× ~r= constant.
2. Integrala energiei
1 . . µ
h= ~r · ~r= = constant.
2 r
3. Integrala lui Laplace (vectorul de excentricitate)
µ .
P~ = µ~ε = − ~r − ~c× ~r= constant
r
4. Timpul trecerii pericentrului
s
a3
tπ = t − (E − e sin E) = constant
µ
unde
r = a(1 − cos E)
−µ
a=
2h
e = |~ε| .
Aceste integrale (~c, ~ε, h, tπ ) nu sunt independente, deoarece avem două relaţii
de dependenţă
~c·~ε = 0
şi
c2 −µ
p ≡ a(1 − e2 ) = = (1 − ~ε·~ε).
µ 2h
130 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAŢIILOR
1 . . µ
h= ~r · ~r − . (9.6.2)
2 r
132 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAŢIILOR
∂h ~
ḣ = .F (9.6.3)
∂ ~r
.
=~r ·F~ . (9.6.3)
∂ µ
Observăm că .( ) = 0. Putem obţine acest binecunoscut rezultat derivând
∂ ~r r
ecuaţia (9.6.2) ı̂n raport cu timpul
1 . .. µ
ḣ = (2 ~r · ~r) + 2 ṙ.
2 r
Folosind faptul că
.
~r· ~r
ṙ =
r
obţinem
.
. .. µ ~r· ~r .. .. µ
ḣ =~r · ~r + 2 =~r ·(~r + 3 ~r).
r r r
Acum, din ecuatia (9.6.1) găsim că
.
ḣ =~r ·F~ ,
adică ecuaţia (9.6.3), care a fost obţinută folosind metoda lui Poisson. Cum ı̂ntre
energie si semi-axa mare există relaţia
−µ
a= , (9.6.4)
2h
rezultă că
µ
ȧ = ḣ.
2h2
Din ecuaţia (9.6.4) obţinem
9.6. PROBLEMA PERTURBATĂ A CELOR DOUĂ CORPURI 133
2 2 . ~
ȧ = a ~r ·F . (9.6.5)
µ
Observăm din ecuaţiile (9.6.3) şi (9.6.5) că expresiile lui h şi a nu sunt afectate
. .
de componenta lui ~ care este normala vitezei ~r, ceea ce ı̂nseamnă că dacă ~r ⊥F~
F
.
atunci ~r ·F~ = 0, adică ḣ = 0 şi ȧ = 0.
şi este vector constant dacă F~ = 0. Dacă F~ 6= 0 vo m aplica metoda lui Poisson
pentru a obţine ecuaţiile diferenţiale
· ¸ · ¸
. ∂~c
~ = ∂ .
~c= . F r× ~r) F~ = (~r×)F~
. (~
∂ ~r ∂ ~r
.
~c =~r×F~ . (9.6.7)
Reamintim că ı̂n această dezvoltare am folosit faptul că un produs vectorial
poate fi reprezentat ca o matrice,
∂ .
R= . (~r× ~r) = ~r×,
∂ ~r
care este o matrice 3 × 3 de forma
0 −x3 x2
R = x3 0 −x1 ,
−x2 x2 0
În cele ce urmează vom obţine o ecuaţie diferenţială pentru modulul momen-
tului cinetic astfel
c2 = ~c · ~c
cċ = ~c·(~r×F~ )
1
ċ = ~c·~r×F~ . (9.6.9)
c
Exprimând perturbaţia ı̂n sistemul de coordonate ~ic , ~ir , ~iφ , şi ţinând seama de
−
→ − → − →
ic × ir = iφ , obţinem
ċ = r~iφ ·F~ .
9.6.3 Înclinaţia
di ~ .
ċ cos i − c sin i = k· ~c .
dt
di
De aici găsim expresia pentru şi folosind ecuaţiile (9.6.7) şi (9.6.8) pentru
. dt
~c şi ċ obţinem
9.6. PROBLEMA PERTURBATĂ A CELOR DOUĂ CORPURI 135
di .
c sin i = ċ cos i − ~k· ~c= r~iφ ·F~ cos i − ~k·~r×F~ .
dt
di h−
→ i −
→
~
c sin i = r ic cos i − k · ir ×F~ .
dt
di h i
c sin i = r (sin i sin Ω~i − sin i cos Ω~j + cos i~k) cos i − ~k · ~ir ×F~ .
dt
di h i
c = r cos i sin Ω~i − cos i cos Ω~j − sin i~k · ~ir ×F~ . (9.6.12)
dt
di
c = r(~iN ×~ic ) · (~ir ×F~ ).
dt
di h i
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
c = r (ic ·F )(iN ·ir ) − (ic ·ir )(iN ·F ) .
dt
Folosind ~ic · ~ir = 0 şi ~ir · ~iN = cos(ω + φ) (vezi Fig. 9.1) obţinem ı̂n final
di r
= cos(ω + φ)~ic · F~ . (9.6.15)
dt c
~i·~c
tgΩ = ,
−~j·~c
. .
(~j·~c)(~i· ~c ) − (~i·~c)(~j· ~c)
− sec2 ΩΩ̇ = .
(~j·~c)2
Ω̇ 2 2 2
.
~i + c sin i sin Ω~j)· ~c .
(c sin i cos Ω) = (c sin i cos Ω
cos2 Ω
sau
.
Ω̇c sin i = (cos Ω~i + sin Ω~j)· ~c .
.
Folosind ecuaţia (9.6.7) pentru ~c, ecuaţia pentru ~iN şi folosind ~iN × ~ir =
~ic sin(ω + φ) (vezi Fig. 9.1) găsim că
De unde obţinem
r .
Ω̇ = sin(ω + φ) ~c ·F~ . (9.6.17)
c sin i
Astfel unghiul nodal ascendent Ω este afectat de perturbaţiile normale la planul
orbital.
9.6. PROBLEMA PERTURBATĂ A CELOR DOUĂ CORPURI 137
P~ = µ~ε.
Din paragraful 9.4 vectorul lui Laplace este exprimat ı̂n funcţie de vectorii de
poziţie şi viteză astfel
µ .
µ~ε = − ~r − ~c× ~r . (9.6.18)
r
[1] Appell, P., Traité de Mécanique rationelle, vol. I-V, ed. 5., Gauthier-Villars,
Paris, (1926).
[3] Bate, R..R; D.D. Mueller; J.E. White, Fundamentals of Astrodynamics. Dover
Publications Inc., New York, (1971).
[4] Baker, P.; M.L. Robert, Astrodynamics: Applications and Advanced Topics,
Academic Press, New York, (1967).
[5] Battin, R.H. Astronautical Guidance, Mc Graw Hill, New York, (1964).
[6] Bond, V.R.; M.C. Allman, Modern Astrodynamics, Princeton University Press,
New Jersey, (1996).
[8] Iacob, C., Mecanică Teoretică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, (1971).
[9] Pál, A.; V. Ureche, Astronomie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, (1983).
[11] Rosser, J.B; R.R. Newton; G.L. Gross, Mathematical Theory of Rocket Flight,
McGraw-Hill Book Co., New York, (1959).
139
140 BIBLIOGRAFIE
[14] Ureche, V., Universul, vol. I. Astronomie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, (1982).
[15] William, T.T., Introduction to Space Dynamics, Wiley, New York, (1961).