DEMOCRATIA IN ROMANIA

Voi incerca in aceasta aceasta lucrare sa fac o analiza a procesului de

democratizare din Romania, a tranzitiei de la comunism la democratie.
Insa pentru a putea face o astfel de analiza, este important sa stim ce presupune
conceptul de democratie.
Phillipe Schmitter si Terry Lynn Karl au definit democratia politica moderna drept
„un sistem de guvernare in care conducatorii sunt permanent raspunzatori pentru
actiunile lor in spatiul public fata de cetateni, care actioneaza indirect, prin procesul
de competitie si cooperare care are loc intre reprezentantii lor alesi.” Pe plan politic,
democratia reprezinta un regim politic fundamentat pe principiul suveranitatii
nationale: natiunea conduce statul prin reprezentantii sai alesi, pe principiul separarii
puterilor in stat, al egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii.
In cadrul analizei perioadei de tranzitie, am incercat sa urmaresc trei
nivele foarte importante in consolidarea democratica, si anume nivelul politic, cel
economic si cel al ajutorului extern, occidental.
Tranzitia, un concept care se afla in stransa legatura cu democratia, presupune, in
latura sa politica, trecerea la democratie, la alegeri libere, pluralism politic, stat de
drept. In acest sens, primele rezultate ale revolutiilor din 1989 in tarile Europei
Centrale si de Est au fost de natura politica. Din punct de vedere politic, tranzitia a
inregistrat succese imediate, noile regimuri fiind intru totul de acord cu instaurarea
democratiei.
In Romania, inlaturarea regimului autoritar impus de Nicolae Ceausescu s-a produs in
urma revolutiei din 1989. Aceasta a fost urmata de un lung proces de modernizare in
multe domenii, cel mai important fiind domeniul politic.
Atunci cand vorbim de componenta politica a unei democratii, ne referim, implicit, la
o cultura politica democratica, un sistem multipartidist, alegeri libere, elita politica si
existenta unei Constitutii viabile. In ceea ce priveste cultura politica, aceasta
reprezinta intregul set de orientari, atitudini, convingeri si valori prin care individul se
raporteaza la sistemul politic. In cadrul unei democratii avem de-a face cu o cultura
politica participativa, in care cetatenii detin mijloacele necesare de a influenta luarea
deciziilor, desfasurarea evenimentelor politice care le-ar afecta negativ interesele.

1
In Romania insa a lipsit o cultura politica democratica, deoarece, pentru a participa la
viata politica din cadrul unei democratii, este nevoie ca cetatenii sa aiba un anumit
grad de informatie, de educatie, lucru care nu se intalnea la inceputul anilor 1990.
Prima etapa seminificativa in procesul de constructie de consolidare al democratiei o
reprezinta edificarea instituriilor statului de drept. In aceasta perioada au avut loc mai
multe dispute sociale si politice, care au degenerat in violenta. Cu toate acestea, se
face primul pas catre democratizare, prin organizarea de alegeri libere si adoptarea,
prin referendum, a unei noi Constitutii. O alta componenta a democratiei care se
regaseste si in cazul Romaniei o reprezinta alternanta la guvernare. Astfel, dupa 1996
s-a produs prima alternanta la guvernare – centru-dreapta -; in 2000 avem de-a face
din nou cu o guvernare social-democrata, pentru ca la alegerile din 2004 sa iasa
invingatoare alianta Dreptate si Adevar, formata din Partidul National Liberal si
Partidul Democrat.
In lucrarea „Romania in cadrul celui de-al treilea val al democratizarii” se face o
caracterizare a democratiei romanesti dupa 11 ani de la alegerile din 1990. Astfel,
autorii subliniaza faptul ca „democratia este un regim politic cu o larga legitimitate
populara, consolidata prin doua alternante la guvernare, cu alegeri tinute la timpul
reglementar”. Cu toate acestea, autorii mentioneaza si fenomenele negative
inregistrate in procesul de tranzitie, cum ar fi coruptia, birocratia excesiva, procesul
de adancire a saraciei, fenomene care sporesc neincrederea populatiei in instituriile
statului si in regimul democratic. In acelasi timp, neincrederea populatiei a crescut si
prin faptul ca aceasta a trait o deziluzie. Astfel, trecerea de la un regim in care erau
asigurate mijloacele esentiale de satisfacere a nevoilor, intr-unul in care aceste
mijloace trebuiau castigate prin concurenta a dus la aparitia neincrederii generale.
In Romania, dupa cum oricine poate observa, coerenta si consistenta
obiectivelor tranzitiei au fost pierdute intre guverne. Majoritatea guvernelor au
afirmat ca singura reforma reala este cea care a inceput cu propria guvernare. Ca sa
dovedeasca asta, fiecare guvern a risipit timp si resurse, inclusiv prin schimbarea
legilor si a reglementarilor.
Aceasta a condus la o incertitudine a mediului de afaceri care, impreuna cu slaba
capacitate a guvernelor pentru elaborarea, coordonarea si aplicarea politicilor, au
transformat Romania intr-o tara cu promisiuni si probleme perpetue.
Se poate spune ca , in Romania, legatura dintre politicile economice ale diferitelor
guverne a fost facuta de catre organizatiile financiare internationale. De aceea, una

2
dintre principalele sarcini ale politicienilor din Romania este sa construiasca un punct
de vedere al partidelor politice, coerent si cuprinzator, asupra obiectivelor si
strategiilor tranzitiei. Diferitele guverne ar trebui sa construiasca pe realizarile
echipelor anterioare si nu sa iroseasca luni intregi pentru a demonstra cat de rea este
situatia lasata de vechea guvernare, precum si ani de zile pentru a explica , din nou,
prin greaua mostenire propriile rezultate proaste.
In orice caz pentru a vedea ce inseamna democratia in Romania trebuie sa ne
intoarcem in 1990. Mi se pare un an relevant pentru istoria democratiei din Romania.
Revolutia din Romania exprima neajunsurile regimului si soaptele tot mai insistente
ale oamenilor despre iminenta schimbarii lui Ceausescu. Astfel noului regim instaurat,
care era direct conditionat de aceste neajunsuri de ordin economic, i se pretindea
rezolvarea urgenta a problemelor de stricta necesitate: alimentatie si utilitati. Acestea
erau problemele cele mai stringente in Romania in 1989.
Constitutia este garantul democratiei, insa Parlamentul „a fost de fapt o Adunare
Constitutionala cu menirea de a formaliza ceea ce era deja fapt, o transformare care
avea mai degraba menirea de a nu rupe prea tare cu trecutul decat a ajunge intr-un
punct precis in viitor” . Ceea ce este mai rau legat de aceasta Constitutie este ca ea a
creat institutii cu functii asemanatoare care se anihilau reciproc si care nu isi puteau
dovedi eficienta . De aici pleaca toata problema legata de imaginea proasta a
Parlamentului sau a Justitiei. Ganditi-va ca primele imagini ale populatiei legate de
democratie au fost alegerile din mai 1990, o imensa parodie a alegerilor libere si
Parlamentul dominat de membrii nomenclaturii, adica tot cei dinainte. Schimbare,
schimbare, dar totusi nimic nu s-a schimbat. Tot vechea elita. Ideea de hotie aici a
aparut pentru prima oara in postcomunism.
Imaginea proasta a partidului in Romania este in stransa legatura cu Parlamentul.
Romania se afla la al saselea rand de alegeri libere si pluraliste de dupa caderea
comunismului:. Respectarea ciclurilor electorale ar putea fi interpretata de catre un
observator nefamiliarizat cu realitatea romaneasca drept un semn de admirabila
stabilitate si predictibilitate politica. Predictibilitatii ciclului electoral i s-ar putea
adauga testul alternantei la guvernare, trecut in 1996 si 2000, si existenta unei
economii de piata functionale, certificata de Uniunea Europeana. O democratie
autentica, intr-o tara normala, in care sistemul electoral, cupleaza cu piata libera si
este insotit de o realizare sistematica a drepturilor si libertatilor specifice democratiei,
ar putea conchide atunci observatorul nostru.

3
Fara sa reprezinte un ideal, “democratia romaneasca” asa cum ea pare, totusi, un rau
mai mic in comparatie cu instabilitatea politica sau cu dictatura.

Romania ocupa locul 50, dintr-un total de 167 de state, fiind inscrisa in categoria
democratiilor care prezinta puncte slabe, alaturi de state precum Panama, Jamaica,
Trinidad-Tobago, dar si Italia, Cipru, Ungaria, Bulgaria, Croatia si Lituania. In acest
top, Romania este devansata de state precum Chile, care ocupa locul 30, Taiwan
(locul 32), Botswana (locul 36), si Jamaica (locul 45). Bulgaria devanseaza Romania
in topul privind indicele de democratie, ocupind locul al 49-lea. Romania este de
asemenea devansata in acest clasament de o serie de state noi membre ale Uniunii
Europene, inscrise de asemenea in categoria democratiilor care prezinta puncte slabe:
Estonia (locul 33), Cipru (locul 36) , Ungaria (locul 38).

BIBLIOGRAFIE
1. “ Democratia la romani 1866–1938”-Ioan Scurtu, Ion Bulei, editura

Humanitas

2. “Democratia la pachet : Elita politica in Romania postcomunista” - Adrian

Gavrilescu, Marius Tudor, Editura Compania.

3. „Romania in cadrul celui de-al treilea val al democratizarii”- Ioan Marginean.

Iuliana Precupetu. Marius Precupetu.