INTRODUCERE

OMG
OMG = organisme în care materialul genetic a fost modificat (ADN), într-un mod care
nu se produce prin mecanisme naturale („tehnologii moderne”, „tehnologie genetică”,
„tehnologie de recombinare a ADN”, „inginerie genetică”). Gene individuale, selectate
datorită calitatilor lor, sunt transferate de la un organism la altul, chiar şi între specii
diferite.
Rezultă crearea de plante modificate genetic, ale căror seminte sunt apoi utilizate la
cultivare (culturi modificate genetic).

PRODUCEREA ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC

OMG se produc şi se comercializează pentru a aduce avantaje producatorului şi
consumatorului de alimente obţinute din OMG. Avantajele înseamnă: preţuri mai mici,
beneficii mai mari privind durabilitatea şi/sau valoarea nutritivă.
Obiectivul iniţial a fost acela de protejare a culturilor, prin crearea rezistenţei împotriva
bolilor si dăunătorilor la plante (insecte si virusuri), sau prin crearea unei mai bune
tolerante la ierbicidele utilizate în agricultură.
- Rezistenţa împotriva insectelor s-a obţinut prin încorporarea în planta utilizată ca
materie primă pentru alimente, a unei gene ce induce producerea unei toxine, gena
prelevată de la un microorganism (Bacillus thuringiensis - BT). Aceasta toxina este
utilizată de mult timp ca un insecticid convenţional în agricultură, fiind netoxic pentru
consumul uman. Culturile MG care produc permanent această toxină, s-au dovedit a avea
nevoie de cantitaţi mult mai mici de alte insecticide, folosite pentru situaţii specifice,
când presiunea unor populaţii mari de daunători este mare.
- Rezistenţa împotriva virusurilor se obţine prin introducerea de gene de la anumite
virusuri care provoacă bolile plantelor. Creşterea rezistenţei împotriva virusurilor face
plantele mai puţin vulnerabile la boli cauzate de acestea, mărind astfel productivitatea.
- Toleranţa la ierbicide se obţine prin introducerea unei gene de la o bacterie care
manifesta rezistenţa la unele ierbicide. În situaţii în care a fost imperativă utilizarea
ierbicidelor, cantitaţile necesare de ierbicid au fost mult mai mici.

ALIMENTELE PRODUSE DIN OMG („ALIMENTE NOI”) SE EVALUEAZĂ

DIFERIT DIN PUNCTUL DE VEDERE AL SIGURANŢEI ALIMENTULUI,
FAŢĂ DE ALIMENTELE TRADIŢIONALE

Consumatorii consideră, în general, că alimentele tradiţionale, unele cu istorie de mii de

ani, sunt sigure. Atunci când se realizeaza alimente noi, obţinute prin metode naturale,
unele dintre caracteristicile cunoscute de la alimentele tradiţionale se modifică, în bine
sau în rău. Autoritaţile din domeniul controlului oficial al alimentului efectuează curent
analize de risc pentru alimentele tradiţionale. Este, desigur, nevoie de metode adecvate
de analiza a riscului pentru alimentele noi.
Sunt necesare metode specifice de analiză a riscului si de
aceea au fost elaborate metode specifice, riguroase, pentru OMG şi pentru alimentele noi,
obţinute din OMG, în relaţia lor cu sănătatea animalelor si a omului, precum si cu
mediul. Aşadar, evaluarea la punerea pe piaţă a alimentelor este foarte diferită în cazul
alimentelor tradiţionale, faţă de cele noi, obţinute din OMG.
OMS are un program special pentru asistarea autoritaţilor naţionale în identificarea
alimentelor care trebuie sa fie supuse evaluarii riscului, inclusiv pentru cele obţinute din
OMG.
RISCUL POTENTIAL AL OMG SI AL ALIMENTELOR
DIN OMG PENTRU SANATATEA OMULUI?
Prin evaluarea sigurantei alimentelor obtinute din OMG se au în vedere:
- efectele directe asupra sanatatii (toxicitate),
- tendintele de a provoca reactii alergice (alergenicitate);
- componentele specifice care ar putea avea proprietati nutritionale sau toxice;
- stabilitatea genelor inserate;
- efectele nutritionale asociate modificarii genetice;
- orice efecte nedorite ce ar putea rezulta prin transferul genetic.

. PRINCIPALELE PROBLEME DE INTERES PENTRU

SĂNĂTATEA OMULUI LEGATE DE OMG

În urma discuţiilor teoretice care au acoperit o arie largă de aspecte, cele trei puncte
principale de dezbatere sunt: alergenicitatea, transferul genetic si transferul natural al
genelor transferate artificial, la celelalte culturi.
- Alergenicitatea: nu au fost evidenţiate efecte alergice legate de alimentele noi (MG)
comercializate până în prezent.
- Transferul de gene din alimentele noi (MG) în organismul uman sau la bacterii
aflate în intestinul uman: dacă este posibil şi, dacă da, materialul genetic transferat
poate afecta sănătatea oamenilor. Acest subiect este important îndeosebi pentru genele
care induc rezistenţă la substanţe chimice, în acest caz, la antibiotice, dacă transferul de
gene ar fi posibil. Cu toate că probabilitatea acestui transfer este foarte mică, experţii
Fondului pentru Alimentaţie şi Agricultura –FAO si expertii OMS au recomandat
neutilizarea proceselor de transfer al genelor de rezistenţă la antibiotice la noile
OMG.
-Transferul natural în culturi si amestecarea seminţelor provenite din culturile
naturale, cu cele din transfer genetic, ar putea afecta siguranta alimentelor. Acest risc
este real si a fost demonstrat atunci când, urme de orez aprobat a fi utilizat doar pentru
nutreţuri, au fost decelate în produsele de orez pentru consum uman, obţinute din culturi
care nu fuseseră modificate genetic în mod voluntar, în SUA. S-au adoptat strategii
nationale pentru reducerea mixării, prin separarea clara a perimetrelor cu culturi (OMG si
culturi convenţionale).
În acest moment se pun la punct la nivel mondial detaliile pentru: monitorizarea post
punere pe piaţă a OMG si alimentelor noi din OMG, supravegherea continuă a siguranţei
alimentelor obtinute din OMG.

DERULAREA ANALIZEI A RISCULUI PENTRU MEDIU

Analizele de risc acoperă atât un anumit OMG, cât si mediul care îl gazduieşte. Procesul
de analiză a riscului include evaluarea caracteristicilor OMG, efectele si stabilitatea sa în
mediu, combinate cu caracteristicile ecologice ale mediului în care va fi introdus acest
OMG. Analiza are în vedere si efectele neaşteptate, ce ar putea rezulta în urma procesului
de inserţie genetică.

PROBLEME PRIVIND OMG ÎN LEGATURĂ CU MEDIUL

- abilitatea OMG de a „scăpa” si, eventual, de a introduce gene noi în populaţiile

salbatice, naturale;
- persistenţa genei în mediu, după recoltarea culturilor de plante MG
- susceptibilitatea organismelor ne-tinta ex.: insecte care nu sunt dăunătoare la
Proprietaţile produsului modificat genetic
- stabilitatea genelor;
- reducerea nedorita a gamei de alte plante, cu impact asupra biodiversitatii;
- utilizarea crescută a substanţelor utilizate in agricultură
Aspectele de siguranţa a mediului legate de omg variază in funcţie de condiţiile locale.
Investigaţiile au avut in vedere
- efectele negative potentiale asupra insectelor utile sau o inducere mai rapida a
rezistentei unor insecte;
- potenţialul de a genera noi patogeni ai plantelor
- consecinţele potential negative asupra biodiversitaţii vieţii sălbatice
- scăderea practicilor importante de rotare a culturilor;
- transferul rezistenţei sau toleranţei crescute artificial la ierbicide la omg la alte plante dăunătoare

TIPURI DE ALIMENTE OMG COMERCIALIZATE ÎN PREZENT

PE PLAN INTERNATIONAL?

Pe piaţa se află acum toate cele trei tipuri de OMG pentru înfiinţarea de culturi de plante:
- rezistenţe la atacurile insectelor
- rezistenţela infecţiile virale
- cu toleranţă crescută la ierbicide
Toate genele utilizate pentru aceste modificari provin de la microorganisme.

REACTIILE OAMENILOR DIN DIVERSELE REGIUNI ALE GLOBULUI,

FATA DE ALIMENTELE OMG

Atitudinile privind alimentul, în general, sunt diferite în functie de zona geografică.În

afara considerentelor de ordin nutritional, atitudinea faţă de aliment are adesea conotaţii
sociale si istorice, uneori chiar religioase, rituale. Modificarile tehnologice ale
alimentelor si proceselor de producţie pot genera reacţii negative ale consumatorilor în
special acolo unde comunicarea privind eforturile întreprinse pentru analiza riscului şi
eforturile pentru evaluarea raportului cost / beneficiu nu există sau este de slabă calitate.

CE EVOLUTII SUNT DE ASTEPTAT ÎN PERIOADA URMATOARE ÎN

DOMENIUL OMG

Este de aşteptat ca lista cu viitoarele OMG să includa plante cu rezistenţă mai scurtă la boli
si secetă, capabile să furnizeze recolte cu niveluri nutritionale sporite specii de peste cu
caracteristici de creştere ameliorate plante sau animale capabile sa producă proteine cu importanţă
medicală cum ar fi chiar pentru realizarea de vaccinuri. FAO si OMS evolutiile din acest domeniu.
desfasoara continuu activitati
 Porumbul modificat genetic MON 810

Referitor la informaţiile apărute în mass-media privind toxicitatea porumbului modificat genetic MON 810,
autorizat pentru import, cultivare si consum in UE, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR)
doreşte să facă următoarele precizări:

Autoritatea ştiinţifică competentă la nivelul UE (Autoritatea Europeana pentru Siguranţa Alimentelor -

EFSA) concluzionează cu privire la studiul semnat de Vendomois et. al. 2009, O comparaţie a efectelor a
trei varietăţi de porumb modificat genetic asupra sănătăţii mamiferelor (o re-analiza statistica a datelor din
studiile de hrănire de 90 de zile pe şobolani evaluate anterior de EFSA), astfel:

“Afirmaţiile autorilor cu privire la efectele secundare ce ar indica niveluri de toxicitate crescuta în rinichi şi
ficat nu sunt susţinute de datele prezentate în lucrare. Nu există informaţii noi care să conducă la
reconsiderarea opiniilor anterioare cu privire la cele trei evenimente de transformare MON 810, MON863 şi
NK603, în care se concluziona că, nu sunt efecte adverse asupra sănătăţii, omului, animalelor şi mediului.”

MADR ţine să menţioneze că la concluzii similare a ajuns şi Înaltul Consiliu Francez pentru Biotehnologie
(HCB), care a fost solicitat de parlamentarul francez Francois Grosdidier, să facă o evaluare ştiinţifica a
concluziilor studiului semnat de Vendomois et. al. .

Comunicatul de presă asupra opiniei finale a comitetului ştiinţific al HCB (ataşat), precizează că “Comitetul
ştiinţific al Înaltului Consiliu Francez pentru Biotehnologie (HCB) indica faptul că studiul semnat de
Vendomois et. al., nu aduce nici un element ştiinţific nou, ce ar putea fi acceptat pentru a demonstra ca cele
trei varietăţi de porumb modificat genetic, ar duce la niveluri crescute de toxicitate în sânge, ficat sau
rinichi.”

În anul 2008, porumbul modificat genetic MON 810 s-a cultivat în UE pe o suprafaţă de aproximativ
100.000 ha, în Spania, Portugalia, Cehia, Slovacia, Germania şi România.

Suprafaţa cultivată cu porumb MON 810 în România, în anul 2009 a fost de 3243,5 ha, menţionează
MADR.

"Expertii in OGM /organisme modificate genetic/ ai EFSA au concluzionat ca porumbul 810 nu prezinta
riscuri pentru sanatatea oamenilor si animalelor, si nu constituie o amenintare pentru mediu, daca sunt luate
masuri adecvate pentru evitarea unei contaminari cu lepidoptere", se precizeaza in avizul publicat pe site-ul
agentiei
 Germania, Franta, Grecia, Austria, Ungaria si Luxemburg au suspendat cultivarea acestei varietati de
porumb, conceputa pentru a rezista la un fluture daunator, din cauza incertitudinilor legate de eventuale
consecinte pentru sanatate si mediu.

Fermierii români care au cultivat porumb modificat genetic, în perioada 2007-2009, au obţinut o recoltă totală de cir
44.000 tone, potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. În România, s-a culti
porumb modificat genetic pe o suprafaţă totală de 10.572 hectare. O recentă investigaţie ştiinţifică, întreprinsă în laboratoare
biologie ale universităţilor Rouen şi Caen, în colaborare cu CRIIGEN din Franţa, a pus în evidenţă efecte negative, urmare a
consumului de porumb modificat genetic (OMG). Între cele trei tipuri de porumb modificat genetic studiate se află şi porum
MON810, cultivat în România.

Cercetătorii francezi au publicat în International Journal of Biological Sciences rezultate care arată efectele
consumului de porumb modificat genetic asupra organelor vitale pentru detoxifierea organismului – rinichii
şi ficatul, precum şi asupra inimii, glandelor suprarenale, splinei.

Porumbul MON810 este un organism modificat genetic (OMG), produs şi brevetat de către corporaţia agro-
chimică Monsanto, comercializat în România sub marca YieldGuard. Cultivarea acestui OMG este interzisă
în Franţa, Germania, Austria, Ungaria, Luxemburg şi Grecia. Alte 15 state din UE, deşi nu l-au interzis, au
decis să nu-l cultive.

În România, primele evaluări cu privire la impactul organismelor modificate genetic (OMG) asupra sănătăţii
oamenilor ar putea începe abia anul acesta, după data de 1 martie, după cum anunţă mass media.

Marile cotidiene bucureştene au publicat zilele trecute anunţul unei organizaţii interesate de evaluarea
riscurilor organismelor modificate genetic (OMG) asupra sănătăţii oamenilor.

“Căutam femei însărcinate şi femei care alăptează pentru a fi supuse în mod voluntar testelor de toxicitate a
porumbului modificat genetic MON810 pentru organele interne rinichi şi ficat. Doritoarele se pot înscrie la ,
până luni 1 martie 2010″, se arată în anunţul menţionat. Primele OMG au fost introduse în mediu în anii ‘90,
pentru a fi folosite în agricultură la obţinerea de recolte mai mari.

Până în prezent, OMG-urile nu au oferit fermierilor rezultatele promise. În schimb, există studii care ridică
semne de întrebare cu privire la siguranţa oamenilor şi mediului, dovedit fiind că afectează solul, specii de
insecte nevizate, viaţa acvatică şi conduc la creşterea rezistenţei dăunătorilor la pesticide. La reuniunea din
data de 2 martie 2009, miniştrii Mediului din Uniunea Europeană au decis că statelor membre li se
recunoaşte dreptul de a decide singure dacă doresc să cultive porumb modificat genetic MON810.

Câteva luni mai târziu, în iunie, Autoritatea europeană pentru securitate alimentară (EFSA) a stabilit că
porumbul modificat genetic MON810, interzis în şase state ale Uniunii Europene, nu prezintă riscuri pentru
sănătate sau mediu. Avizul EFSA a permis Comisiei Europene să propună statelor membre înnoirea
autorizaţiei acordate în 1998 pentru importarea şi cultivarea varietăţii MON 810, produsă de firma
americană Monsanto.

In tara noastra, este autorizat pentru cultura inca din 2007 porumbul modificat genetic MON 810. Acesta
este unul dintre cele trei soiuri de porumb care au facut obiectul studiului realizat la doua universitati din
Franta. Specialistii au descoperit ca, la soarecii pe care i-au hranit cu acest soi de porumb, MON 810, au
aparut probleme de toxicitate la nivelul ficatului si rinichilor. Asta au aratat analizele de sange si de urina
care au fost facute inainte de a fi hraniti cu porumb si dupa trei luni de cand consumau acest porumb
modificat genetic. Aceste efecte negative pot sa apara si la oameni, spun specilistii, iar in timp pot duce la
cancer, boli nervoase sau boli de reproducere.

Doctorul Giles Eric Seralini, unul dintre cercetatorii care au realizat studiul, spune ca exista o scadere la
nivelul sintezei proteinelor la nivelul ficatului, o crestere a ureei in sange si o crestere in greutate a splinei,
adica organul responsabil cu fabricarea globulelor rosii. Potrivit studiillor, consumul de plante modificate
genetic este nociv pentru mamifere pentru simplul fapt ca in decursul evolutiei acestora s-au hranit constant
cu plante naturale, nemodificate genetic iar metabolismul animalelor reactioneaza violent la aceste
schimbari bruste si radicale.

Fermierii romani care au plantat porumb modificat genetic in perioada 2007-2009 au obtinut o recolta totala
de aproximativ 44.000 tone, potrivit Ministerului Agriculturii. Cele mai mari suprafete sunt in judetele
Braila, Calarasi si Arad.

Reprezentantii Ministerul Agriculturii sustin ca porumbul MON 810 a fost testat din 1998 incoace, iar
autoritatile europene pentru siguranta alimentelor au concluzionat ca este putin probabil ca acest soi sa aiba
efecte adverse asupra sanatatii oamenilor si animalelor.

Si totusi 21 de state l-au interzis. Romania nu a facut deocamdata asta.

Fermierii români care au cultivat porumb modificat genetic, în perioada 2007-2009, au obţinut o recoltă
totală de circa 44.000 tone, potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Agenţiei Naţionale pentru Protecţia
Mediului. În România, s-a cultivat porumb modificat genetic pe o suprafaţă totală de 10.572 hectare. O
recentă investigaţie ştiinţifică, întreprinsă în laboratoarele de biologie ale universităţilor Rouen şi Caen, în
colaborare cu CRIIGEN din Franţa, a pus în evidenţă efecte negative, urmare a consumului de porumb
modificat genetic (OMG). Între cele trei tipuri de porumb modificat genetic studiate se află şi porumbul
MON810, cultivat în România.

Cercetătorii francezi au publicat în International Journal of Biological Sciences rezultate care arată efectele
consumului de porumb modificat genetic asupra organelor vitale pentru detoxifierea organismului - rinichii
şi ficatul, precum şi asupra inimii, glandelor suprarenale, splinei.
Porumbul MON810 este un organism modificat genetic (OMG), produs şi brevetat de către corporaţia agro-
chimică Monsanto, comercializat în România sub marca YieldGuard. Cultivarea acestui OMG este interzisă
în Franţa, Germania, Austria, Ungaria, Luxemburg şi Grecia. Alte 15 state din UE, deşi nu l-au interzis, au
decis să nu-l cultive.

În România, primele evaluări cu privire la impactul organismelor modificate genetic (OMG) asupra sănătăţii
oamenilor ar putea începe abia anul acesta, după data de 1 martie, după cum anunţă mass media.
Marile cotidiene bucureştene au publicat zilele trecute anunţul unei organizaţii interesate de evaluarea
riscurilor organismelor modificate genetic (OMG) asupra sănătăţii oamenilor.

'Căutam femei însărcinate şi femei care alăptează pentru a fi supuse în mod voluntar testelor de toxicitate a
porumbului modificat genetic MON810 pentru organele interne rinichi şi ficat. Doritoarele se pot înscrie la ,
până luni 1 martie 2010', se arată în anunţul menţionat. Primele OMG au fost introduse în mediu în anii '90,
pentru a fi folosite în agricultură la obţinerea de recolte mai mari.

Până în prezent, OMG-urile nu au oferit fermierilor rezultatele promise. În schimb, există studii care ridică
semne de întrebare cu privire la siguranţa oamenilor şi mediului, dovedit fiind că afectează solul, specii de
insecte nevizate, viaţa acvatică şi conduc la creşterea rezistenţei dăunătorilor la pesticide. La reuniunea din
data de 2 martie 2009, miniştrii Mediului din Uniunea Europeană au decis că statelor membre li se
recunoaşte dreptul de a decide singure dacă doresc să cultive porumb modificat genetic MON810.

Câteva luni mai târziu, în iunie, Autoritatea europeană pentru securitate alimentară (EFSA) a stabilit că
porumbul modificat genetic MON810, interzis în şase state ale Uniunii Europene, nu prezintă riscuri pentru
sănătate sau mediu. Avizul EFSA a permis Comisiei Europene să propună statelor membre înnoirea
autorizaţiei acordate în 1998 pentru importarea şi cultivarea varietăţii MON 810, produsă de firma
americană Monsanto.

Suprafata cultivata cu porumb modificat genetic s-a

triplat fata de 2008
Suprafata cu porumb modificat genetic s-a triplat fata de anul trecut si s-ar putea cultiva peste 500.000 de
hectare cu soia modificata genetic, daca Romania ar solicita Comisiei Europene reintroducerea acestor tipuri
de culturi, a declarat, luni, presedintele LAPAR, Marcel Cucu.

"Fermierii au cultivat cu porumb modificat genetic peste 10.000 de hectare, in aceasta primavara, de trei ori
mai mult fata de anul trecut. In ceea ce priveste soia, Romania ar putea ajunge la peste 500.000 de hectare.
Pentru ca acest potential sa fie valorificat, Romania ar trebui sa solicite Comisiei dreptul de cultiva soia
modificata genetic", a declarat, luni, presedintele Ligii Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania
(LAPAR), Marcel Cucu, in cadrul conferintei internationale "Biotehnologii agricole-Plante Modificate
Genetic".

Acesta a precizat ca ofensiva impotriva Organismelor Modificate Genetic (OMG) aduce prejudicii majore
agriculturii.
"OMG reprezinta singura perspectiva de crestere a productiei agricole, astfel incat sa se asigure

necesarul de hrana, in contextul crizei mondiale de alimente", a mentionat Cucu.

LAPAR a solicitat, recent, ministrului mediului Attila Korodi ca o decizie privind OMG sa se adopte doar
dupa o dezbatere nationala. Ministrul Mediului, Attila Korodi, le-a cerut, recent, fermierilor sa nu mai
cultive porumb modificat genetic (MON 810) si a declarat ca daca studiile dovedesc ca aceasta planta este
periculoasa va elabora o Hotarare de Guvern pentru interzicerea cultivarii ei.

Potrivit reprezentantii Greenpeace porumbul modificat genetic este singurul autorizat in UE de zece ani, iar
aceasta autorizatie este pe punctul de a expira si se fac studii pentru a se stabili daca aceasta planta pune sau
nu in pericol siguranta populatiei si a mediului. In prezent, MON810 este reevaluat de Comisia Europeana.

LAPAR a solicitat Guvernului, la inceputul lunii februarie 2008, sa sustina reintroducerea cultivarii
organismelor modificate genetic si, in principal, a soiei. Romania s-a aliniat politicii agricole a Uniunii
Europene in ceea ce priveste regimul organismelor modificate genetic, iar respectarea angajamentelor in
acest domeniu implica interzicerea cultivarii de soia modificata genetic. Aceasta masura a intrat in vigoare
din 1 ianuarie 2008Culturile de plante modificate genetic din Uniunea Europeană au scăzut semnificativ în
2009, ca urmare a neîncrederii populaţiei şi a efectelor nocive pe care le au asupra mediului. Potrivit
Greenpeace, în România suprafaţa cultivată cu porumb modificat genetic s-a înjumătăţit anul trecut faţă de
2008, ajungând la 3.000 de hectare.

În România, anul trecut au fost cultivate cu porumb modificat genetic MON 810 al grupului american
Monsanto - singurul autorizat în UE - numai 3.000 de hectare, faţă de 6.000 câte au fost în 2008, potrivit
unui raport publicat de organizaţiile Greenpeace şi Friend of Earth.

La nivelul Uniunii Europene, numai şase state cultivă acest porumb. În afară de România, care şi-a diminuat
culturile de porumb modificat genetic, Spania, Cehia şi Slovacia şi-au redus, de asemenea, suprafaţele
cultivate cu acest tip de porumb, la 76.000 hectare de la 79.000 hectare în 2008, 6.480 hectare faţă de 8.000
hectare, respectiv 875 hectare de la 1.900 hectare.

În schimb, Portugalia şi-a mărit suprafaţa cultivată cu porumb modificat genetic la 5.000 de hectare, faţă de
4.000 în 2008, iar Polonia a cultivat anul trecut 3.000 de hectare de porumb modificat genetic.

Decizia Germaniei de a nu mai autoriza cultura de porumb MON 810 a afectat sever compania americană.
Cultura acestui tip de porumb este, de asemenea, interzisă în Franţa, Austria, Grecia, Ungaria şi Luxemburg

Studiul efectuat pe termen lung pe tema organismelor modificate genetic, indica faptul ca fertilitatea
soarecilor de laborator hraniti cu porumb modificat genetic a fost serios afectata, acestia putând
procrea doar într-o mica masura, comparativ cu cei hraniti cu mâncare naturala. Având în vedere
amenintarea care exista la adresa sanatatii si capacitatii de reproducere a populatiei, Greenpeace solicita
retragerea de pe piata a alimentelor si recoltelor modificate genetic, la nivel mondial.
Studiul, sponsorizat de catre Ministerul Austriac al Agriculturii si Sanatatii, a fost prezentat în cadrul unui
seminar stiintific ce a avut loc în Viena, Austria. Prof. Dr. Jürgen Zentek, Profesor al Universitatii de
Medicina Veterinara din Viena si coordonatorul studiului, a subliniat rezultatele acestuia: cobaii hraniti cu
porumb modificat genetic au avut mai putini urmasi la nivelul celei de-a treia si a patra generatii si
aceste diferente sunt semnificative din punct de vedere statistic. Soarecii de laborator hraniti cu
mâncare ce nu continea organisme modificate genetic s-au reprodus mult mai eficient. Acest efect
poate fi atribuit diferentelor surselor de hrana.

"Se pare ca alimentele modificate genetic actioneaza ca un agent de control la nivelul natalitatii, generând
infertilitate - daca acesta nu este un motiv suficient de a pune capat o data pentru totdeauna industriei
biotehnologiei, nu stiu ce alt dezastru mai asteptam", a declarat Dr. Jan van Aken, expert în organisme
modificate genetic al Greenpeace International. "Jucând la ruleta genetica cu alimentele, este ca si cum am
juca la ruleta ruseasca cu consumatorii si sanatatea publica".

Oamenii de stiinta austrieci au efectuat mai multe teste pe termen lung cu soareci de laborator, pe
parcursul a 20 de saptamâni. Unul dintre studii a fost "Evaluarea reproducerii prin hranirea continua
(RACB)", în cadrul caruia, aceeasi generatie de parinti dadea nastere la câtiva urmasi. Parintii au fost hraniti
fie cu hrana ce continea în proportie de 33% diferite tipuri de porumb modificat genetic (NK 603 x MON
810), fie cu porumb care nu a fost modificat genetic. În cazul soarecilor de laborator carora li s-a administrat
hrana modificata genetic s-a o scadere a numarului puilor si greutatii lor, la nivelul celei de a treia si a patra
generatii, comparativ cu grupul de referinta. Aceasta scadere este semnificativa din punct de vedere statistic.

Tipul de porumb modificat genetic folosit în acest studiu - proprietate Monsanto - este rezistent la
anumite ierbicide si daunatori. Acesta a fost aprobat spre cultivare si folosire în alimentatie în diferite tari,
incluzând: SUA, Argentina, Japonia, Filipine si Africa de Sud. În Mexic si în Uniunea Europeana (1) este
aprobat pentru alimente si pentru hrana animalelor.

"Acest studiu este înca un exemplu ca siguranta alimentelor si a hranei provenite din recolte modificate
genetic nu poate fi garantata. Aceste rezultate ale studiului au fost total neasteptate si multi considerau ca
aceasta varianta de porumb modificat genetic este la fel de sigura ca celelalte tipuri, nemodificate - o
eroare devastatoare", a declarat Dr. van Aken.

Porumbul nu are “rude compatibile sexual cu alte culturi agricole sau flora spontană din Europa”, astfel că
nu are impact asupra alterării biodiversităţii, se arată într-un document al Ministerului Agriculturii, care
neagă unele informaţii privind toxicitatea porumbului modificat genetic.

“Referitor la informaţiile apărute în mass-media, privind toxicitatea porumbului modificat genetic MON
810, autorizat pentru import, cultivare şi consum în Uniunea Europeană, precizăm că acesta, alături de alte
două varietăţi de porumb modificat genetic, au făcut obiectul unui studiu recent al unei comisii a
Universităţii Caen din Franţa, care contestă siguranţa produselor analizate, acuzând toxicitate crescută în
ficatul şi rinichii cobailor hrăniţi cu acest porumb”, se menţionează în document.

Studiul a fost contestat însă de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA), potrivit căreia
afirmaţiile cu privire la efectele secundare şi la nivelurile de toxicitate crescută în rinichi şi ficat nu sunt
susţinute.

Potrivit EFSA, consumul de porumb MON 810 nu are efecte adverse asupra sănătăţii omului, animalelor şi
mediului.

“În perioada 2007-2009 nu au fost raportate, în România, incidente cu privire la impuritatea culturilor
convenţionale sau ecologice de porumb, cu porumb modificat genetic MON 810″, se mai arată în document.

Potrivit reprezentanţilor instituţiei, în România există mai multe măsuri menite să asigure coexistenţa
culturilor modificate genetic cu cele convenţionale şi ecologice, inclusiv o distanţă de izolare de 200 de
metri între culturile de porumb modificat genetic şi cele convenţionale sau ecologice.

Potrivit sursei citate, în Uniunea Europeană se cultivă doar porumbul MON 810, modificat genetic pentru
rezistenţa la dăunătorul “sfredelitorul porumbului”.

Suprafeţele cultivate anual cu porumb modificat genetic în România, respectiv 7.000 de hectare în 2008 şi
3.000 de hectare în 2009, sunt nesemnificative raportat la suprafaţă totală cultivată cu porumb, care
însumează 2,3-2,5 milioane de hectare.

Controversa privind decizia de cultivare a organismelor modificate genetic a luat amploare în

interiorul Uniunii odată cu decizia Executivului european de a lăsa libertate statelor membre în
legătură cu acest aspect. Societatea civilă şi presa europeană a reacţionat prompt, însă diferit, în
funcţie de interesele regionale şi economice.

Măreşte
Comisia propune ca statele membre să aibă libertatea de a decide asupra unei probleme extrem de spinoase,
care a constituit, zeci de ani, un adevărat măr al discordiei în interiorul Uniunii: cultivarea, respectiv
interzicerea organismelor modificate genetic. La jumătatea lunii iulie, Executivul a prezentat un pachet de
propuneri în acest sens, societatea civilă şi presa europeană reacţionând prompt şi aducând numeroase critici
propunerilor Comisiei, inclusiv avertizând asupra unor "ameninţări iminente".

Comisarul pentru sănătate, John Dalli, a declarat că experienţa în materie de OMG arată că statele membre
au nevoie de o mai mare flexibilitate pentru a decide unde şi dacă doresc să le cultive.

Pachetul de măsuri adoptat cuprinde o comunicare, o nouă recomandare privind coexistenţa culturilor
modificate genetic cu cele convenţionale şi/sau organice, precum şi un proiect de Regulament ce vizează
modificarea legislaţiei privind OMG. Deciziile acestor state nu vor trebui autorizate de Comisie, dar statele
respective vor trebui să informeze celelalte state membre şi CE cu o lună înainte de adoptarea acestor
măsuri.

Propunerile Comisiei urmează a fi dezbătute de statele membre şi, după caz, vor intra în procesul de
legiferare ordinară prin procedura de codecizie a PE şi Consiliului UE.

Reacţia societăţii civile europene

InfOMG, un ONG care oferă informaţii despre situaţia organismelor modificate genetic, a publicat o analiză
a propunerilor Comisiei, la care au contribuit şi organizaţiile "Friends of the Earth" şi "Greenpeace": "Nu se
prevede interzicerea cultivării de organisme modificate genetic bazată pe riscuri de mediu şi sănătate".

Se presupune că propunerea Comisiei Europene va da Statelor Membre UE un nou drept de a interzice

cultivarea de OMG pe teritoriul lor, însă există deja în Europa decizii de interzicere bazate pe studii
ştiinţifice de evaluare a riscurilor de mediu şi sănătate. Cele două plante modificate genetic autorizate pentru
cultivare în UE (respectiv porumbul MON810 şi cartoful Amflora) au fost interzise pentru cultivare în
următoarele state: Franţa, Germania, Austria, Luxemburg şi Ungaria (decizii de interzicere a porumbului
MON810) şi Ungaria, Luxemburg şi Austria (decizii de interzicere a cartofului Amflora). Conform art. 23
deciziile de interzicere pot fi adoptate doar temporar, însă Comisia a eşuat în 4 rânduri să anuleze
interdicţiile naţionale de cultivare a OMG în cadrul Consiliului, datorită faptului că statele membre au votat
cu majoritate calificată împotriva anulării acestor măsuri de protecţie.

De-a lungul anilor, statele membre şi autorităţile ştiinţifice competente au criticat insuficienţa evaluărilor de
risc ale OMG asupra mediului şi sănătăţii, evaluări care stau la baza deciziilor Comisiei Europene.

Păreri diferite la nivelul statelor UE

Poziţiile ţărilor UE în această chestiune diferă, ceea ce face ca deciziile comune privind autorizarea unui
produs modificat genetic să fie mai greu de luat.

Unele sunt receptive, susţinând că acest tip de recolte asigură o producţie mai mare şi sunt mai rezistente la
dăunători. Altele rămân preocupate de problema riscurilor pentru sănătate şi mediu. Mulţi agricultori se tem
că aceste culturi ar putea contamina recoltele organice şi convenţionale, care ar fi astfel mai greu de
comercializat sub eticheta de produse fără OMG.
În UE, OMG-urile se cultivă pe scară mult mai redusă comparativ cu SUA, Brazilia şi Argentina. În prezent,
doar două produse modificate genetic pot fi comercializate spre cultivare în UE şi doar unul dintre ele a fost
aprobat pentru consum alimentar - un tip de porumb cu denumirea de MON810.

16 cereri de autorizare de plante modificate genetic sunt în acest moment pe lista de aşteptare (13 varietăţi
de porumb modificat genetic, o varietate de soia, o varietate de sfeclă de zahăr şi una de cartof).

Presa europeană, între da şi nu

"Depuneţi armele în polemica asupra OMG în Europa", titrează "La Vanguardia": "Aceste noi propuneri
deschid calea spre o interzicere nu doar pe motive agricole şi ştiinţifice, adesea criticate de către oficialii de
la Bruxelles, ci şi, pe termen lung, pentru motive etice şi argumente sociale". Comisia Europeană, adaugă
cotidianul din Barcelona, speră că "ţările care au blocat ani de zile în şir utilizarea de produse transgenice
vor permite de acum înainte în Europa autorizarea noilor culturi". Astfel Spania, care produce 80% de
porumb Monsanto în Europa, "este în favoarea regulilor comune pentru ansamblul UE", iar ţări ca Olanda,
una dintre cele mai inovante din acest punct de vedere, "preferă un acord asupra unei soluţii care să pună
capăt blocajului actual".

Austria, unde un ţăran din şapte este un producător bio, iar acest sector generează anual un miliard de euro
ca cifră de afaceri, ar avea tot interesul să ducă muncă de convingere pentru interzicerea OGM, constată
"Die Presse". Dar politicienii şi lobbyiştii preferă demagogia anti-ştiinţifică acestui "calcul legitim". Unii
agită ideea pericolului "uriaşilor răi din industria agroalimentară", alţii se bucură de faptul că "fiecare ţară va
putea decide ce tip de producţie alimentară doreşte, o producţie industrială lipsită de gust sau o producţie
diversificată şi apropiată naturii". "Măcar de-ar fi atât de simplu!", exclamă "Die Presse": "În Europa,
agricultura a devenit de mult timp o industrie. Cultura bio nu poate hrăni lumea. Iată de ce faptul că s-a
ajuns ca Comisia să-şi cedeze competenţa decizională statelor membre este îngrijorător. În loc să dezbată cu
cetăţeanul european, clar, asupra geniului genetic, politicienii au cedat unui lobbying grosolan şi panicii.
Este cu siguranţă practic, dar în nici un caz nu este o bună politică".

Dincolo de aspectul moral şi al securităţii alimentare, liberalizarea culturilor OMG este şi o operaţiune
proastă din punct de vedere economic, remarcă "Dziennik Gazeta Prawna": "Decizia Bruxelles-ului ar putea
să bulverseze piaţa produselor agricole în Europa şi să asigure dominaţia puterilor OMG, cum ar fi SUA,
Brazilia, Argentina, India, Canada şi China", explică ziarul. Ţările, cum ar fi Polonia, care se opun
produselor modificate şi au introdus limite culturii lor, vor pierde din competivitate şi din veniturile din
exporturi. Şi pentru UE, "aceasta se traduce prin mai multe subvenţii pentru agricultori şi o umflare a
programelor de ajutorare".

România nu poate ignora progresul ştiinţific în agricultură

Rezoluţia Conferinţei Internaţionale
„Biotehnologii agricole – plante modificate genetic“

Dezbaterile din cadrul manifestării la care s-au reunit cercetători, cadre universitare, parlamentari, specialişti
din MADR, fermieri, reprezentanţi de la Uniunea Europeană au condus la concluzii pe care participanţii
doresc să le transmită decidenţilor politici din România.
Producătorii agricoli din România doresc să-şi dezvolte afacerile pe termen lung, respectând normele în
vigoare, atât cele din Uniunea Europeană, cât şi pe cele naţionale. Considerăm că este de datoria
autorităţilor române să sprijine producătorii agricoli, în limitele permise de legislaţia românească şi
europeană, să aibă acces la cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnologiei agricole.

Un asemenea acces ar permite obţinerea unor producţii sporite, cu costuri mai mici de operare, contribuind
la creşterea competitivităţii producţiei agricole româneşti pe piaţa internă şi internaţională.

Concret, ne referim la utilizarea în agricultura românească a plantelor modificate genetic. Dorim să

precizăm că acestea au primit avizul favorabil pentru comercializare din partea Autorităţii Europene pentru
Siguranţa Alimentelor (EFSA), instituţie europeană reputată pentru rigurozitatea sa ştiinţifică.

Argumente

În anul 2007, suprafaţa globală pe care au fost cultivate plante modificate genetic a ajuns la 114,3 milioane
de hectare, înregistrându-se unul dintre cele mai înalte ritmuri de creştere, 12%. O astfel de evoluţie nu
poate fi explicată decât prin avantajele evidente pe care le prezintă produsele biotehnologiei agricole
moderne. Aceste avantaje, ca urmare mai ales a reducerii numărului de tratamente cu pesticide şi, implicit, a
consumului de combustibil, sunt vizibile atât la nivelul fermei, cât şi pentru mediul înconjurător.

Un joc periculos

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile şi-a făcut publică intenţia de a interzice în România cultivarea
unei plante modificate genetic (porumbul MON 810), a cărei introducere a fost aprobată în Uniunea
Europeană în urmă cu 10 ani, pe baza avizului ştiinţific al EFSA. Nu este clar cum va fi justificată din punct
de vedere ştiinţific o asemenea măsură.

Este de precizat că, în cursul primilor zece ani de cultivare, în UE nu au fost semnalate efecte dăunătoare
asupra mediului, asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor, ceea ce a determinat EFSA să nu-şi modifice
opiniile ştiinţifice exprimate iniţial.

Demers pentru un sistem raţional de cultură

În agricultura românească trebuie aplicate toate sistemele de cultură existente în prezent pentru acoperirea
tuturor nişelor pieţei, ceea ce corespunde politicii de coexistenţă a UE. Cei care sunt împotriva folosirii
plantelor modificate genetic opun acestui sistem raţional de cultură agricultura considerată ecologică.
Interesul agriculturilor români, al majorităţii oamenilor din această ţară este ca agricultura să producă
„pentru mase, nu pentru clase“. Ceea ce este posibil inclusiv prin asimilarea noilor tehnologii în producţia
agricolă.

În loc de concluzii

Faţă de cele menţionate, solicităm elaborarea unei politici clare în domeniul biotehnologiilor moderne, în
general, şi al biotehnologiilor agricole, în special. Această strategie trebuie gândită la adăpost de intervenţii
politice conjuncturale, dictate de interese de grup, nu de interesele agriculturii româneşti şi ale societăţii în
ansamblul său. Un aport hotărâtor la formularea deciziilor privind politica agrară în România trebuie să-l
aibă rezultatele şi concluziile cercetării ştiinţifice din unităţile de cercetare şi universităţi.
Cultura efi cient` a
porumbului
Cum alegem hibrizii de porumb?
R`spândire. Importan]`.
Porumbul (Zea mays L.), cunoscut în unele
regiuni cu denumirea de cucuruz este o
cereal` cu centrul de origine în Mexic, America
Central`, America de Sud care s-a r`spândit
de-a lungul timpului pe areale întinse fi ind
cultivat pe glob în condi]ii foarte variate
de clim` [i sol. Astfel, în emisfera nordic`
se întâlne[te pân` la 58° (Canada [i Rusia),
în emisfera sudic` pân` la 42-43° (Noua
Zeeland`).
Porumbul ocup` locul trei în lume ca
suprafa]` cultivat` (dup` grâu [i orez) [i
primul din punct de vedere al produc]iei, fi ind
utilizat în alimenta]ia oamenilor, furajarea
animalelor, ca materie prim` în industria
alimentar` (a amidonului, fulgilor, spirtului,
uleiului din germeni, porumbului zaharat
conservat etc.) [i pentru producerea de
combustibili (etanol).
Datorit` multiplelor sale întrebuin]`ri
[i diversit`]ii tehnologiilor de cultivare,
porumbul, ocup` anual în România aproximativ
33% din totalul suprafe]elor ocupate de
culturile de câmp.
Hibrizii. Zone de favorabilitate.
Cerin]ele tot mai crescânde ale pie]ei
cerealelor au determinat în ultimele decenii
preocuparea speciali[tilor în ameliorarea
plantelor pentru ob]inerea hibrizilor de porumb
cât mai valoro[i care s` r`spund` solicit`rilor
fermierilor din punct de vedere al poten]ialului
de produc]ie, con]inutului în substan]e
nutritive [i al toleran]ei la factorii de stres.
Valorifi carea efi cient` a resurselor naturale
pentru cultura porumbului în vederea ob]inerii
de produc]ii rentabile economic este posibil`
numai prin punerea în concordan]` a cerin]elor
biologice ale hibrizilor de porumb cultiva]i
cu resursele climatice specifi ce zonelor de
cultivare.
Principalul factor determinant al
favorabilit`]ii pentru cultura porumbului într-o
zon` agricol` este resursa termic`, respectiv
suma temperaturilor zilnice biologic active
(mai mari de 10°C), de la sem`nat pân` la
maturitate. Pentru condi]iile climatice din
România deosebim trei zone de favorabilitate
specifi ce culturii porumbului:
zon` poten]ial termic
foarte favorabil` (I) peste 1400_C
favorabil` (II) între 1200_C [i 1400_C
pu]in favorabil` (III) între 800_C [i 1200_C.
Arealul geografi c [i structura hibrizilor
potrivi]i fi ec`rei zone sunt eviden]iate în
tabelul urm`tor.
Zonele de cultur` [i structura hibrizilor de porumb pe zone.
Zona de cultur`
Poten]ialul
termic al zonei
(_t_C, >10_C)
Structura hibrizilor
I. B`r`gan [i Dobrogea,
zonele de câmpiile din
sudul [i vestul ]`rii.
Peste 1400_C
Tardivi 20%
Semitardivi 60%
Mijlocii 20%
II. Podi[ul Moldovei,
zonele culinare din
sudul [i vestul ]`rii,
Câmpia Transilvaniei.
1200 – 1400_C
Semitardivi 24%
Mijlocii 40%
Timpurii 36%
III. Nordul Moldovei
zonele Premontane,
dealurile Transilvaniei.
800 – 1200_C
Mijlocii 26%
Timpurii 74%

Recomand`ri tehnice. Portofoliu de

hibrizi.
Se recomand` ca în fi ecare exploata]ie
agricol` s` se cultive 2-3 hibrizi cu perioad` de
vegeta]ie diferit` care pot atinge maturitatea
deplin` în condi]iile climatice ale zonei f`r` a
sc`pa din obiectiv destina]ia produc]iei respective
(hrana omului, furaj concentrat, porumb însilozat
în faza de lapte-cear`, industrie etc.). Deja în
ultima perioad` fermierii care cultiv` porumbul
pe suprafe]e mari testeaz` cu mare aten]ie,
în câmpuri proprii, noii hibrizi [i tehnologiile
recomandate de speciali[tii fi rmelor produc`toare
de semin]e.
Alegerea unei structuri optime a hibrizilor
de porumb ce urmeaz` s` fi e cultiva]i, mai ales
în exploata]iile mari, este o decizie deosebit de
important` care permite o e[alonare mai bun`
a aplic`rii m`surilor tehnologice precum [i a
recolt`rii, valorifi c`rii [i p`str`rii corespunz`toare
a produc]iilor f`r` riscul înregistr`rii pierderilor
de produc]ie dup` maturarea tehnic` a boabelor.
Pentru actualul sezon de cultur` a porumbului
din anul 2009 fi rma PROCERA vine în sprijinul
fermierilor din principalele zone de cultur` a
porumbului cu un sortiment variat de hibrizi
(cu germoplasm` de import Iroko®, Lorica®
, Marvin®, Manaos®, Chillan®, Lugano® [i cu
germoplasm` autohton` Generos®,Cera 2504®)
care au fost testa]i în ultimii 2 ani, în loturi
demonstrative din diverse localit`]i, remarcânduse
prin rezultate de produc]ie de excep]ie.
Hibrizii PROCERA se caracterizeaz` prin
plasticitate ecologic` mare ceea ce le confer`
o capacitate foarte bun` de adaptabilitate la
condi]ii variate de clim` [i sol.
IROKO® este un hibrid trilinial cu bob
semisticlos, semitimpuriu (FAO 280) cu
plasticitate ecologic` mare, pretabil pentru a fi
cultivat în toate zonele de cultur` a porumbului
din România dar mai ales în zonele din NV [i
NE unde realizeaz` produc]ii mari apropiate de
poten]ialul genetic.
LORICA® este un hibrid simplu cu bob dentat,
semitardiv (FAO 480) recomandat pentru zonele
de favorabilitate I [i II remarcându-se prin
toleran]` bun` la secet` [i rezisten]` la c`dere
realizând u[or produc]ii mari în culturi intensive.
MARVIN® este un hibrid simplu cu bob
dentat, semitardiv (FAO 540) recomandat pentru
zonele de favorabilitate I [i II remarcându-se
prin toleran]` bun` la secet` [i rezisten]` la
c`dere. MARVIN® se remarc` printr-un poten]ial
de produc]ie excelent, de 13,8-14,1 t/ha [i un
comportament bun fa]` de bolile aparatului foliar.
Poate fi cultivat în sistem intensiv [i pentru siloz
în vederea însiloz`rii datorit` biomasei mari
rezultate în condi]ii optime de cultivare.
MANAOS® este un hibrid trilinial cu bob
dentat, semitardiv (FAO 580) recomandat pentru
zonele de favorabilitate I [i II remarcându-se prin
toleran]` bun` la secet` [i rezisten]` la c`dere.
Plantele au o vigoare remarcabil` la plecarea în
vegeta]ie, frunzele sunt de culoare verde închis
cu port semierect [i inser]ia [tiuletelui medieînalt`.
Bobul are un con]inut de peste 10,8%
protein`, 4,9% ulei [i 67% amidon. MANAOS®
se eviden]iaz` printr-un poten]ial de produc]ie
ridicat, de 13,8-16,0 t/ha [i un comportament bun
fa]` de bolile aparatului foliar. Se preteaz` la
cultur` intensiv` [i pentru siloz.
CHILLAN® este un hibrid simplu cu bob
semisticlos, semitardiv (FAO 580) recomandat
pentru zonele de favorabilitate I [i II remarcânduse
prin toleran]` foarte bun` la secet` [i boli
foliare. Valorifi c` foarte bine solurile fertile din
zonele sudice unde reu[e[te s` dea produc]ii bune
la neirigat.
LUGANO® este un hibrid simplu cu bob
dentat, semitardiv (FAO 590) recomandat pentru
zonele de favorabilitate I [i II remarcându-se prin
toleran]` bun` la secet` [i c`dere. Se preteaz`
la cultur` intensiv` eviden]iindu-se printr-un
poten]ial de produc]ie cuprins între 12,5 [i 14,2
t/ha.
GENEROS® este un hibrid simplu creat în
condi]iile din sudul ]`rii, cu bob dentat, semitardiv
(FAO 540) recomandat pentru zonele de
favorabilitate I [i II remarcându-se prin toleran]`
foarte bun` la secet` [i c`dere.
Are capacitatea de a valorifi ca mai bine apa din
pânza freatic` situat` la 1,5-3,5 m.
La irigat sau în anii cu precipita]ii abundente
se remarc` prin cre[terea produc]ivit`]ii
individuale a plantei datorit` apari]iei a câte doi
[tiule]i pe plant`.
Hibridul GENEROS® se comport` bine [i în
condi]ii de agricultur` biologic` contribuind la
cre[terea produc]iei de gr`simi vegetale datorit`
con]inutului mai ridicat de gr`simi din bob.
Poten]ialul de produc]ie este variabil de la 12,6
pân` la 15,9 t/ha.
CERA 2504® este un hibrid de perspectiv`,
ob]inut de asemenea în condi]iile din sudul ]`rii de
departamentul de cercetare al fi rmei PROCERA,
afl ându-se în prezent în ultimul an de testare
[i înregistrare a c`rei s`mân]` comercial` va fi
disponibil` începând cu anul 2010.
CERA 2504® este un hibrid trilinial cu bob
dentat, semitardiv (FAO 480) care se remarc` prin
pierderea rapid` a apei din bob la maturitate [i
toleran]` deosebit` la secet` [i ar[i]`. Se preteaz`
la cultur` intensiv` în zonele de favorabilitate I
[i II ale porumbului din România. Poten]ialul de
produc]ie este variabil între 13,0-15,0 t/ha.
De ce hibrizi PROCERA?
Prin programul de ameliorare a porumbului
speciali[tii din cadrul Departamentului de
Cercetare [i Dezvoltare - Procera testeaz`
anual diferi]i hibrizi în culturi comparative având
posibilitatea identifi c`rii celor mai importante
caracteristici morfologice sau tehnologice care
conduc la ob]inerea unor produc]ii rentabile de
porumb.
Rezultatele ob]inute din ultimii 4 ani au pus în
eviden]` necesitatea cre[terii ponderii în cultur`
a hibrizilor semitardivi în zonele foarte favorabile,
mai ales la neirigat, unde [ansa ob]inerii unor
produc]ii stabile [i rentabile este net favorabil`
acestora comparativ cu hibrizii tardivi care
frecvent dau produc]ii mai mici datorit` secetei
prelungite [i ar[itei din perioada de formare a
produc]iei.
Portofoliul propriu de hibrizi comercializa]i
reprezint` în esen]` rezultatul a numeroase
investiga]ii care pot s` aduc` o cre[tere
substan]ial` a produc]iilor [i calit`]ii acestora
refl ectat` prin prisma cre[terii efi cien]ei
economice a produc]iei vegetale din fermele
agricole.
A[adar, în func]ie de condi]iile concrete din
zona în care se afl ` ferma vegetal` (fertilitatea
solului, nivelul precipita]iilor anuale, tehnologia
aplicat`) [i destina]ia recoltei de porumb, putem
alege hibrizii cei mai potrivi]i care s` r`spund`
tuturor cerin]elor.

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL

ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

privind libertatea de decizie a statelor membre în ceea ce priveşte

culturile modificate genetic

1. INTRODUCERE
Uniunea Europeană (UE) a adoptat un cadru juridic cuprinzător pentru autorizarea produselor care
constau în organisme modificate genetic (OMG-uri) sau care sunt derivate din acestea. Procedura
de autorizare reglementează utilizarea alimentară şi furajeră a OMG-urilor şi a produselor derivate
din acestea, precum şi prelucrarea industrială şi cultivarea lor.
Sistemul de autorizare al UE are ca scop garantarea siguranţei OMG-urilor autorizate şi, în acelaşi
timp, instituirea unei pieţe interne pentru aceste produse. Două texte legislative, şi anume Directiva
2001/18/CE privind diseminarea în mediu a OMG-urilor1 şi Regulamentul (CE) nr. 1829/2003
privind produsele alimentare şi furajele modificate genetic, prevăd autorizarea prealabilă
introducerii pe piaţă a OMG-urilor. Ambele acte fixează standarde bazate pe date ştiinţifice în
materie de sănătate umană, de sănătate animală şi de evaluare a riscului pentru mediu. În plus,
Regulamentul (CE) nr. 1830/20032 prevede norme privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor
modificate genetic şi trasabilitatea produselor alimentare şi a furajelor produse din OMG-uri.
Responsabilitatea pentru evaluarea ştiinţifică îi revine Autorităţii Europene pentru Siguranţa
Alimentară (EFSA), precum şi autorităţilor ştiinţifice ale statelor membre. Statele membre au un
rol important mai ales în ceea ce priveşte autorizarea OMG-urilor pentru cultivare, efectuând în
acest sens evaluarea iniţială a riscurilor pentru mediu.
De când a fost adoptat cadrul juridic acum şase ani, şapte state membre au interzis sau au
restricţionat cultivarea de OMG-uri pe teritoriile lor prin măsuri de salvgardare privind OMG-uri
autorizate specifice sau prin interziceri generale ale unor seminţe modificate genetic. Cu patru
ocazii diferite, Consiliul a respins cu majoritate calificată toate propunerile Comisiei de abrogare a
măsurilor naţionale de salvgardare privind cultivarea de OMG-uri, chiar dacă în toate cazurile
evaluările ştiinţifice ale UE au concluzionat că respectivele măsuri nu sunt întemeiate pe informaţii

1
2
ştiinţifice noi sau suplimentare apărute după acordarea autorizaţiilor şi că, prin urmare, astfel de
măsuri nu sunt justificate din punct de vedere juridic.
Concluziile Consiliului din decembrie 2008 au apreciat cadrul legislativ privind OMG-urile ca fiind
cuprinzător şi au subliniat necesitatea unei mai bune aplicări a dispoziţiilor existente, mai ales în
ceea ce priveşte cultivarea, menţionând, în acelaşi timp, necesitatea de a se continua examinarea
cererilor fără întârziere. În aceste concluzii au fost identificate domenii specifice în care trebuie
aduse îmbunătăţiri ale aplicării legislaţiei privind OMG-urile, aspecte asupra cărora lucrează în
momentul de faţă Comisia şi EFSA, în colaborare cu statele membre.
Comisia şi EFSA lucrează în acest moment alături de statele membre asupra domeniilor specifice,
identificate în cadrul concluziilor Consiliului „Mediu” 2008, în care trebuie aduse îmbunătăţiri ale
aplicării legislaţiei privind OMG-urile. Actualizarea orientărilor EFSA pentru evaluarea riscului
pentru mediu este în curs de desfăşurare şi acoperă domenii specifice solicitate de Consiliu. EFSA
este aşteptată să termine orientările în ultimul trimestru al anului 2011. Atunci, Comisia va discuta
împreună cu statele membre despre aceste orientări actualizate pentru a le oferi o valoare
normativă, cu aprobarea statelor membre.
Mai mult, Comisia analizează modul în care poate fi consolidată monitorizarea mediului după
introducerea pe piaţă a culturilor de OMG-uri, în conformitate cu dispoziţiile actualei legislaţii şi cu
concluziile Consiliului „Mediu” din 2008.
În decembrie 2008, Consiliul a solicitat Comisiei să prezinte, de asemenea, un raport privind
implicaţiile social-economice ale OMG-urilor. Acest raport ar trebui să se bazeze pe informaţii
furnizate de statele membre, care au făcut un efort important de compilare a informaţiilor privind
implicaţiile social-economice ale organismelor modificate genetic şi, în special, ale cultivării
acestora. Comisia îşi va finaliza raportul până la sfârşitul anului 2010. Acest raport va fi prezentat
apoi Parlamentului European şi Consiliului pentru examinare şi pentru continuarea discuţiilor.
În cadrul mai amplu al activităţilor regulate de revizuire a legislaţiei UE, Comisia a lansat două
evaluări referitoare la cadrul legislativ al UE privind OMG-urile: o evaluare cu privire la produsele
alimentare şi furajele modificate genetic, iar cealaltă evaluare cu privire la cultivarea de OMG-uri.
În sfera de aplicare a acestor evaluări intră aspectele cele mai importante legate de cadrul legislativ.
Cele două evaluări vor fi finalizate în ultimul trimestru al anului 2010 şi continuate, până la
jumătatea anului 2012, de o analiză a posibilelor schimbări în materie de orientare politică.
Concluziile din 2008 au dezbătut, de asemenea, într-o oarecare măsură, aspecte regionale legate de
cultivarea OMG-urilor, atât în contextul evaluării ştiinţifice a riscurilor, cât şi în cel al implicaţiilor
social-economice specifice. De atunci, anumite state membre i-au solicitat Comisiei să elaboreze
propuneri pentru a le fi acordată libertatea de decizie în ceea ce priveşte cultivarea de OMG-uri pe
teritoriul lor.
În acest context, orientările politice pentru noua Comisie, stabilite de preşedintele Barroso în
septembrie 2009 şi aprobate de Comisie în martie 2011, au indicat faptul că ar fi posibilă
combinarea unui sistem de autorizare al Uniunii Europene, bazat pe date ştiinţifice, cu libertatea de
decizie a statelor membre în ceea ce priveşte prezenţa culturilor modificate genetic pe teritoriul lor.
Obiectivul aceste comunicări este acela de a clarifica modalităţile de punere în aplicare a libertăţii
statelor membre printr-o abordare care îmbină revizuirea recomandării actuale privind coexistenţa,
prin care se recunoaşte faptul că statele membre au nevoie de mai multă flexibilitate, cu
modificarea cadrului legislativ în vigoare.
2. O ABORDARE MAI FLEXIBILĂ ÎN CONFORMITATE CU LEGISLAȚIA EXISTENTĂ
2.1. Calea de urmat: acordarea unei flexibilități mai mari statelor membre cu privire la
cultivarea de OMG-uri
În conformitate cu articolul 26a din Directiva 2001/18/CE, statele membre pot adopta măsurile
necesare pentru a evita prezența accidentală a OMG-urilor în alte produse. Având în vedere
diversitatea condițiilor naționale, regionale și locale în care lucrează agricultorii europeni, Comisia
a considerat dintotdeauna că măsurile de evitare a prezenței accidentale a OMG-urilor în culturile
convenționale și ecologice ar trebui să fie elaborate și puse în aplicare de către statele membre.
În încercarea de a sprijini statele membre în procesul de elaborare a unor astfel de măsuri naționale,
Comisia a publicat în 2003 Recomandarea 2003/556/CE privind orientările pentru elaborarea de
strategii naționale și bune practici în vederea asigurării coexistenței culturilor modificate genetic cu
agricultura convențională și ecologică3. Scopul unor astfel de măsuri naționale este acela de a evita
impactul economic potențial al amestecului de culturi modificate și nemodificate genetic
(convenționale și ecologice).
Experiența dobândită în ultimii ani arată că abordarea aplicată în temeiul Recomandării
2003/556/CE nu epuizează dispozițiile prevăzute la articolul 26a din Directiva 2001/18/CE, în
special în ceea ce privește capacitatea statelor membre de a stabili măsuri de evitare a prezenței
accidentale a OMG-urilor în alte produse. Același lucru reiese din examinarea evoluțiilor privind
cultivarea de OMG-uri în statele membre. În prezent, anumite state membre au adoptat măsuri
naționale de coexistență care urmăresc menținerea prezenței OMG-urilor în alte culturi la un nivel
situat sub 0,9%. Alte state membre au stabilit diferite cerințe de izolare aplicabile producției
ecologice. Mai concret, experiența legată de punerea în aplicare a recomandării din 2003 arată că
pierderea potențială de venituri pentru producătorii ecologici și (câteodată) convenționali nu se
limitează numai la situația în care pragul de 0,9% este depășit.
Având în vedere că anumite tipuri de producție agricolă, precum producția ecologică4, sunt deseori
mai costisitoare, posibilitatea de a pierde majorarea de preț asociată, din cauza prezenței
accidentale de OMG-uri, poate antrena prejudicii economice importante pentru aceste tipuri de
producție. Prin urmare, o astfel de producție poate solicita eforturi de separare mai stricte. În plus,
constrângeri și caracteristici locale pot face ca punerea în aplicare a acestor nevoi specifice de
separare să devină foarte dificilă și costisitoare în anumite regiuni.
Mai mult, în anumite cazuri, în funcție de cererea de pe piață și de dispozițiile respective ale
legislațiilor naționale (de exemplu anumite state membre au elaborat standarde naționale pentru
diferite tipuri de etichetare „fără OMG-uri”), prezența urmelor de OMG-uri în anumite produse
alimentare - chiar și la un nivel apropiat de pragul de 0,9% - poate cauza prejudicii economice
operatorilor care ar dori să le comercializeze în calitate de produse care nu conțin OMG-uri.
Din cele menționate mai sus, reiese faptul că este necesară revizuirea recomandării din 2003
privind coexistența și înlocuirea acesteia cu o nouă recomandare care să reflecte experiența
dobândită până acum în ceea ce privește măsurile naționale privind cultivarea de OMG-uri și care
să permită un nivel mai ridicat de flexibilitate.
Noua recomandare se referă, de asemenea, la posibilitatea statelor membre de a restricționa
cultivarea de OMG-uri în zone vaste de pe teritoriul lor pentru a evita prezența accidentală a OMG-
3
4
 urilor în culturile convenționale și ecologice („zone fără culturi modificate genetic”). Totuși, pentru
a recurge la această posibilitate, statele membre trebuie să demonstreze că, în cazul zonelor
respective, nu sunt suficiente alte măsuri de evitare a prezenței accidentale a OMG-urilor în
culturile convenționale sau ecologice. În plus, măsurile de restricționare trebuie să fie proporționale
cu obiectivul urmărit (și anume, protejarea nevoilor specifice ale agriculturii convenționale sau
ecologice).
În acest scop, conținutul noii recomandări de stabilire a orientărilor pentru elaborarea măsurilor
naționale de coexistență (anexată) se limitează la expunerea principiilor generale aplicabile pentru
elaborarea unor măsuri de evitare a amestecului cu OMG-urile, recunoscând astfel flexibilitatea
necesară pentru statele membre astfel încât să fie luate în calcul specificitățile lor regionale și
naționale, precum și nevoile specifice locale ale culturilor ecologice, convenționale și de alte tipuri.
Această recomandare este adoptată de către Comisie împreună cu prezenta comunicare. Comisia va
continua să elaboreze, în colaborare cu statele membre, documente privind cele mai bune practici
de coexistență (activitatea Biroului european pentru coexistență).
2.2. Alte elemente legate de cadrul UE care reglementează autorizarea OMG-urilor
Ar trebui să fie semnalat, de asemenea, faptul că actualul cadru legislativ privind OMG-urile constă
într-un sistem de autorizare clar la nivelul Uniunii Europene, bazat pe o evaluare științifică a
riscurilor. Este posibil, în principiu, să se facă o distincție între regiuni în cadrul evaluării riscurilor,
în temeiul unor argumente științifice5. Dacă evaluarea riscurilor ajunge la concluzia că prin
cultivarea unui OMG sunt generate preocupări regionale specifice, acestea trebuie să fie luate în
considerare de autorizarea UE prin intermediul unor condiții specifice sau al unor măsuri de
gestionare a riscurilor. Dacă sunt justificate științific, aceste măsuri pot include măsuri de
restricționare sau interdicții.
Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede, de asemenea, posibilitatea Comisiei de a lua în
considerare factori legitimi, alții decât factorii științifici, în contextul procedurii de autorizare a
OMG-urilor pentru a restricționa sau pentru a interzice introducerea acestora pe piață. Cu toate
acestea, justificările pentru astfel de restricții trebuie să fie specifice pentru fiecare OMG în parte și
pot fi luate în calcul numai în momentul adoptării deciziei de autorizare a OMG-ului respectiv. Mai
mult, această posibilitate nu este prevăzută de Directiva 2001/18/CE și, astfel, nu ar fi aplicabilă în
cazul OMG-urilor autorizate prin această directivă.
Prin urmare, reiese că actualul cadru în care se pot aplica argumente științifice sau alți factori
legitimi în vederea justificării restricțiilor sau a interdicțiilor referitoare la cultivarea de OMG-uri,
nu le oferă statelor membre libertatea de decizie necesară în ceea ce privește cultivarea OMG-urilor
pe teritoriul lor, în baza condițiilor lor specifice.

3. MODIFICAREA LEGISLATIVĂ PENTRU INTRODUCEREA UNEI „CLAUZE DE NEPARTICIPARE”

Un anumit număr de state membre vor să aibă posibilitatea de a nu participa la cultivarea de OMG-
uri. Până acum, mai multe dintre aceste state membre au interzis cultivarea OMG-urilor în temeiul
clauzei de protecție stabilite la articolul 23 din Directiva 2001/18/CE sau al măsurilor de urgență
prevăzute la articolul 34 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care au doar scopul de a reacționa
față de noile riscuri care apar după acordarea unei autorizații. Prin urmare, Autoritatea Europeană
pentru Siguranța Alimentară (EFSA) nu a considerat aceste măsuri ca fiind justificate din punct de

5
 vedere științific. În mod similar, o serie de regiuni s-au autodeclarat regiuni „fără culturi modificate
genetic”.
Motivele pentru care OMG-urile sunt interzise într-o țară sau pentru care o regiune este declarată
regiune fără culturi modificate genetic par a fi diverse. Acestea variază de la justificări agronomice
legate de dificultăți în ceea ce privește asigurarea coexistenței până la motivații politice sau
economice precum aceea de a satisface cererea de piețe fără OMG-uri. În alte cazuri, statele
membre doresc să păstreze anumite zone în conformitate cu politicile naționale privind
biodiversitatea sau cu alte obiective generale de conservare a mediului natural.
La 23 martie 2009, Țările de Jos au înaintat o declarație Consiliului „Agricultură” și Consiliului
„Mediu”6 prin care solicitau Comisiei să propună o soluție în ceea ce privește cultivarea de OMG-
uri, care să țină cont de dimensiunea social-economică a acesteia și care să mențină piața internă a
produselor alimentare și a furajelor modificate genetic. Austria, susținută de doisprezece state
membre7, a prezentat în cadrul Consiliului „Mediu” din 25 iunie 2009 o lucrare8 care sublinia
aspectul subsidiarității asociat cultivării de OMG-uri și care sugera introducerea în legislație a unei
clauze de neparticipare.
În acest context, pare necesară modificarea legislației UE pentru a fi introdus în cadrul legislativ al
UE privind OMG-urile un temei juridic explicit care să autorizeze statele membre să interzică sau
să restricționeze cultivarea tuturor OMG-urilor autorizate sau a unora dintre acestea pe întreg
teritoriul lor sau doar în părți ale acestuia, în baza condițiilor lor specifice. Această modificare
poate fi efectuată prin includerea unui nou articol 26b în Directiva 2001/18/CE și ar fi aplicabilă
tuturor OMG-urilor care au fost autorizate pentru a fi cultivate în UE, fie în temeiul Directivei
2001/18/CE, fie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003.
În conformitate cu cadrul juridic pentru autorizarea OMG-urilor, nivelul de protecție a sănătății
umane/animale și a mediului ales în UE nu poate fi modificat de un stat membru, iar această
situație nu trebuie să se schimbe. Cu toate acestea, noul temei juridic va permite statelor membre să
adopte măsuri de restricționare sau de interzicere a cultivării tuturor OMG-urilor sau a unora dintre
acestea, pe întreg teritoriul lor sau doar în părți ale acestuia, în baza unor motive, altele decât cele
deja abordate în setul de norme armonizate ale UE care prevăd deja proceduri ce iau în calcul
riscurile pe care le poate prezenta cultivarea unui OMG pentru sănătate și mediu.
Mai mult, va trebui ca aceste măsuri naționale să fie în conformitate cu tratatele, în special cu
principiul nediscriminării între produsele naționale și produsele care nu sunt naționale și cu
articolele 34 și 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește libera
circulație a mărfurilor. Măsurile ar trebui să se refere numai la cultivarea OMG-urilor și nu la libera
circulație și importul semințelor și al materialului săditor modificate genetic, precum și al
produselor din recoltele respective. Aceste măsuri trebuie să fie compatibile și cu obligațiile
internaționale ale UE, mai ales cu cele din contextul Organizației Mondiale a Comerțului. Pentru a
se asigura transparența, va trebui ca statele membre care intenționează să adopte măsuri să le
comunice, împreună cu motivele care au dus la acestea, Comisiei și celorlalte state membre cu o
lună înainte de adoptarea lor.
Statele membre ar fi, de asemenea, libere să modifice aceste măsuri, cum li se pare adecvat, în toate
stadiile de autorizare sau reautorizare a OMG-urilor respective.
6
Nota 7581/09 a Consiliului Uniunii Europene.
7
BG, IE, EL, CY, LV, LT, HU, LU, MT, NL, PL și SI.
8
Nota 11226/2/09 REV 2 a Consiliului Uniunii Europene.
 Pe scurt, acest nou temei juridic nu schimbă sistemul UE de autorizare a OMG-urilor, ci permite
statelor membre să adopte măsuri care s-ar putea aplica în cazul OMG-urilor care au fost autorizate
în temeiul legislației existente. Astfel, statele membre au opțiunea suplimentară de a adopta măsuri
în legătură cu OMG-urile autorizate, în plus față de măsurile pe care le pot deja adopta, prin
aplicarea articolului 26a din Directiva 2001/18/CE, pentru a evita prezența accidentală a OMG-
urilor în alte culturi.
Prin urmare, în temeiul principiilor menționate mai sus, Comisia a hotărât să înainteze
Parlamentului European și Consiliului o propunere legislativă sub forma unui Regulament de
modificare a Directivei 2001/18/CE în ceea ce privește posibilitatea statelor membre de a
restricționa sau de a interzice cultivarea de OMG-uri pe teritoriul lor.

4. CONCLUZII
Comisia consideră că această nouă abordare este necesară pentru a se ajunge la un echilibru între
menținerea sistemului de autorizare al UE bazat pe evaluarea științifică a riscurilor pentru sănătate
și mediu și nevoia de a acorda libertate statelor membre pentru a-și rezolva problemele specifice
naționale, regionale sau locale ridicate de cultivarea OMG-urilor.
În primul rând, o revizuire a recomandării existente privind coexistența (2003/556/CE) va reflecta
mai bine posibilitățile oferite statelor membre de a adopta măsuri pentru a evita prezența
accidentală a OMG-urilor în culturile convenționale și ecologice, în conformitate cu cadrul
legislativ existent.
În al doilea rând, adoptarea de către Parlamentul European și Consiliu a propunerii legislative care oferă state
membre posibilitatea de a restricționa sau de a interzice, în anumite condiții, cultivarea tuturor OMG-urilor sau a un
dintre acestea pe întreg teritoriul lor sau doar în părți ale acestuia le va permite statelor membre să își rezo
problemele specifice naționale sau locale ridicate de cultivarea OMG-urilor independent de procesul de autorizare.
așteaptă ca această abordare a cultivării OMG-urilor să răspundă cererilor mai multor state membre și să primea
sprijinul părților interesate și al publicului larg, menținând, în același timp, sistemul UE de autorizare a OMG-uri
care se va aplica în continuare, precum și libera circulație și importul de produse alimentare, furaje și semi
modificate genetic. Abordarea este, de asemenea, conformă cu realitatea constatată a practicilor statelor membre
până acum în ceea ce privește cultivarea de OMG-uri și cu principiul subsidiarității și proporționalității. Între tim
Comisia va continua să aplice actualul cadru legislativ al UE cu privire la OMG-uri. În acest context și în conformi
cu articolul 31 din Directiva 2001/18/CE,

UNIVERSITATEA DE STIINłE AGRICOLE SI MEDICINĂ

VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA
SCOALA DOCTORALĂ
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
Ing. CRISTIAN RADU SISEA
STUDIUL CONłINUTULUI DE ORGANISME MODIFICATE GENETIC
DIN UNELE PRODUSE ALIMENTARE PE BAZĂ DE SOIA SI PORUMB
(REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)
CONDUCĂTOR STIINłIFIC
Prof. univ. dr. ing. DORU PAMFIL
Cluj-Napoca
2009
Rezumat al tezei de doctorat
2
CUPRINS
în cadrul
rezumatului
în cadrul
tezei
INTRODUCERE ............................................................................................. 4
CAPITOLUL I. STADIUL ACTUAL AL CUNOSTINłELOR ÎN
DOMENIUL OMG-URILOR................................................................. 6
1.1. ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC ....................................... 6
1.1.1. Introducerea organismelor modificate genetic ................................. 6
1.1.2. Răspândirea PMG-urilor................................................................... 7
1.1.3. Impactul potenŃial al PMG-urilor ..................................................... 8
1.2. MONITORIZAREA OMG-URILOR.................................................... 9
1.2.1. LegislaŃia europeană si cea românească referitoare la OMGuri
....................................................................................................... 9
1.2.2. Etapele analitice incluse în procedura integrată de testare
OMG a produselor alimentare ......................................................... 10
1.2.2.1. Procedura integrată de testare OMG ........................................ 10
1.2.2.2. Decizia de etichetare pe baza rezultatelor testării OMG .......... 11
1.3. SCOPUL SI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR................................ 12
CAPITOLUL II. MATERIAL SI METODE................................................. 13
2.1. LABORATORUL DE TESTARE ....................................................... 13
2.2. MATERIALUL BIOLOGIC................................................................ 13
2.2.1. Evenimentele de transformare studiate .......................................... 13
2.2.2. Probele utilizate în cadrul experimentelor...................................... 14
2.3. ESANTIONAREA............................................................................... 15
2.4. PREGĂTIREA PROBELOR............................................................... 16
2.5. EXTRACłIA ADN-ULUI................................................................... 16
2.6. EVALUAREA EXTRACTELOR DE ADN ....................................... 17
2.6.1. Cuantificarea spectrofotometrică.................................................... 18
2.6.2. Evaluarea stării de fragmentare a moleculelor de ADN................. 18
2.6.3. Confirmarea absenŃei substanŃelor inhibitoare ............................... 18
2.7. METODE ANALITICE UTILIZATE ÎN CADRUL TESTĂRII
OMG................................................................................................... 19
2.8. TESTAREA OMG CALITATIVĂ...................................................... 20
2.8.1. DetecŃia ADN-ului specific taxonului ............................................ 22
2.8.2. DetecŃia rapidă (screening) a OMG-urilor ..................................... 22
2.8.3. Identificarea evenimentelor de transformare.................................. 23
2.9. TESTAREA CANTITATIVĂ A OMG-URILOR............................... 24
2.9.1. Metodologia real-time PCR utilizată în cazul testării OMG.......... 24
2.9.1.1. Introducerea analizei real-time PCR......................................... 24
2.9.1.2. Principiul real-time PCR ........................................................... 24
2.9.1.3. Materialele de referinŃă certificate ............................................ 26
2.9.1.4. Sisteme de detecŃie ..................................................................... 26
2.9.2. Confirmarea absenŃei inhibitorilor PCR......................................... 27
...............10
...............17
...............17
...............17
...............29
...............33
...............43
...............43
...............48
...............49
...............53
...............55
...............57
...............57
...............60
...............61
...............68
...............72
...............78
...............80
.............100
.............101
.............105
.............109
.............109
.............120
.............145
.............146
.............150
.............153
.............153
.............155
.............172
.............181
.............190
Rezumat al tezei de doctorat
3
2.9.3. Cuantificarea ADN-ului MG.......................................................... 27
2.9.4. Cuantificarea evenimentului de transformare GTS 40-3-2 ............ 28
2.9.4.1. Cuantificarea pe platforma Rotor-Gene 3000 ........................... 28
2.9.4.2. Cuantificarea pe platforma LightCycler 480............................. 29
2.9.5. Cuantificarea evenimentului de transformare Bt176...................... 29
2.10. EVALUAREA SI VALIDAREA METODELOR ANALITICE ...... 29
2.10.1. Validarea si acreditarea metodelor analitice................................. 29
2.10.2. Incertitudinea de măsurare............................................................ 31
CAPITOLUL III. REZULTATE SI DISCUłII ............................................ 32
3.1. PREGĂTIREA PROBELOR TEST .................................................... 32
3.2. TESTAREA METODELOR DE EXTRACłIE A ADN-ULUI.......... 32
3.3. IZOLAREA ADN-ULUI ÎN CADRUL PROTOCOLULUI
INTEGRAT DE TESTARE ............................................................... 33
3.4. TESTAREA OMG CALITATIVĂ...................................................... 34
3.4.1. DetecŃia ADN-ului specific taxonului ............................................ 34
3.4.2. Screeningul OMG........................................................................... 34
3.4.3. Identificarea evenimentelor de transformare.................................. 35
3.4.4. Considerente generale pentru testarea calitativă ............................ 35
3.5. TESTAREA OMG CANTITATIVĂ................................................... 37
3.5.1. Cuantificarea evenimentului de transformare GTS 40-3-2 pe
platforma Rotor-Gene 3000 ............................................................. 37
3.5.2. Cuantificarea evenimentului de transformare GTS 40-3-2 pe
platforma LightCycler 480............................................................... 38
3.5.3. Cuantificarea evenimentului de transformare Bt176...................... 38
3.5.4. Considerente generale pentru testarea cantitativă .......................... 39
3.6. REZULTATE GENERALE ALE TESTĂRII OMG........................... 41
CONCLUZII SI RECOMANDĂRI............................................................... 43
BIBLIOGRAFIE............................................................................................ 49
.............191
.............197
.............198
.............200
.............202
.............206
.............207
.............221
.............237
.............237
.............238
.............252
.............257
.............257
.............263
.............266
.............269
.............270
.............270
.............274
.............276
.............279
.............282
.............285
.............293
Rezumat al tezei de doctorat
4
INTRODUCERE
Plantele (de cultură) modificate genetic (PMG) (genetically modified crop/GMC)
reprezintă tehnologia agricolă cu cea mai rapidă răspândire din istorie (Raney, 2006),
precum si subiectul celor mai intense controverse referitoare la introducerea si utilizarea
biotehnologiilor moderne. Acest tip de organisme modificate genetic (OMG) (genetically
modified organism/GMO) au fost obŃinute încă din anii 1980, momentul introducerii
pentru prima dată în cultura comercială fiind însă discutabil. Mai mulŃi autori (Hails si
Kinderlerer, 2003; Zhou et al., 1995, în Nap et al., 2003; James si Krattiger, 1996) afirmă
că PMG-urile au fost utilizate în China, în scop comercial, încă de la sfârsitul anilor 1980
sau începutul anilor 1990. În ceea ce priveste utilizarea în alimentaŃia umană, tomatele
FlavrSavr reprezintă primele plante de cultură modificate genetic destinate acestui scop
(Lüthy, 1999; James si Krattiger, 1996). Introducerea lor pe piaŃă s-a făcut în 1996.
Opiniile referitoare la utilzarea PMG-urilor pot fi încadrate în două curente. Pe de
o parte, cultivarea la scară largă este văzută ca având numeroase beneficii economicosociale
si ecologice, iar de cealaltă parte, opozanŃii noii tehnologii insistă asupra
potenŃialelor efecte negative pe care OMG-urile le pot provoca asupra echilibrului
ecosistemelor, economiei, sănătăŃii etc.
Conform ligislaŃiei europene (ex. Regulamentul 1829/2003 si Regulamentul
1830/2003), cultivarea OMG-urilor si procesarea sau comercializarea sub formă de
alimente, furaje sau material săditor se face doar după parcurgerea unui proces de
autorizare. Pentru a fi autorizate, OMG-urile trebuie să îndeplinească anumite cerinŃe
referitoare la siguranŃă si liberă alegere, care au de fapt rolul de a asigura coexistenŃa, la
orice nivel, cu produsele convenŃionale (Wikipedia, 2009; GMO Compass, 2006c). Este
astfel protejat dreptul producătorilor, comercianŃilor si consumatorilor de a alege, iar
instrumente ca trasabilitatea, etichetarea sau monitorizarea post-market, introduse prin
noile actele normative, au rolul de a permite identificarea OMG-urilor de-a lungul
lanŃului de producŃie si consum.
Din cele prezentate anterior se poate concluziona că ingineria genetică si
produsele derivate din aceasta reprezintă deja un domeniu important la nivel global, care
Rezumat al tezei de doctorat
5
se dezvoltă continuu, având potenŃialul de a genera numeroase beneficii, dar si efecte
negative. Cu toate că până în momentul de faŃă nu există dovezi clare, care să
fundamenteze temerile legate de posibile urmări nefavorabile ale utilizării OMG-urilor,
se recomandă o abordare prudentă.
În Ńara noastră, soia si porumbul au fost singurele plante MG cultivate în scop
comercial. Desi opoziŃia publicului faŃă de aceste culturi este, în general, evidentă,
fermierii susŃin că beneficiile economice obŃinute sunt considerabile. Aceste aspecte au
fost evidenŃiate de rapoartele Serviciului Străin de Agricultură din cadrul
Departamentului de Agricultură al Statelor Unite (USDA Foreign Agricultural Service)
(Cionga, 2005; Higgins, 2000), precum si de publicaŃii din Ńara noastră.
Astăzi, cultivarea PMG-urilor în România se face pe suprafeŃe foarte restrânse, în
principal datorită implementării legislaŃiei europene care, odată cu aderarea Ńării noastre
la UE, la 1 ianuarie 2007, a impus renunŃarea la soia MG. Această legislaŃie
reglementează strict domeniul biotehnologiilor si în special cultivarea PMG-urilor. În
consecinŃă, în cadrul UE si implicit în România, doar două evenimente de transformare
(MON810 si T25, ambele la porumb) mai sunt încă autorizate pentru cultivare (Comisia
Europeană, 2009; GMO Compass, 2009).
În ceea ce priveste activitatea de testare OMG, s-au creat si în România premisele
dezvoltării unui sistem adecvat, capabil să asigure punerea în aplicare a noilor prevederi
legale referitoare la trasabilitatea, etichetarea si monitorizarea post-market a produselor
alimentare care conŃin OMG-uri, permiŃând astfel o alegere informată si constientă
(informed choice) de-a lungul lanŃului de producŃie si comercializare (Lee et al., 2006;
Zafar et al., 2004).
În vederea armonizării politicilor naŃionale cu cele europene, au fost demarate
procese de acreditare a unor laboratoare de testare OMG, care să corespundă standardelor
acceptate la nivel internaŃional. În acest context se înscrie si tematica prezentei teze,
motivată, în principal, de existenŃa unui contract CEEX Modul IV (nr. 229/2005) care a
urmărit crearea unui laborator naŃional pentru evaluarea si certificarea conformităŃii
produselor alimentare de origine vegetală ce conŃin OMG-uri. Laboratorul a fost denumit
CERT-OMG.
Rezumat al tezei de doctorat
6
Activitatea de monitorizare presupune efectuarea unor analize moleculare
specifice, concretizate prin detecŃia, identificarea si cuantificarea materialului MG. În
practica testării OMG sunt folosite metode imunologice, bazate pe analiza proteinelor,
sau metode bazate pe tehnologia PCR (polymerase chain reaction) ce utilizează ADN-ul
ca analit. Cele mai performante si deci cele mai utilizate, sunt metodele din a doua
categorie (Žel et al., 2008).
Un aspect foarte important referitor la procesul de acreditare al laboratoarelor
OMG este reprezentat de necesitatea validării metodelor analitice, problematică care a
preocupat si colectivul laboratorului nostru.
CAPITOLUL I. STADIUL ACTUAL AL CUNOSTINłELOR ÎN
DOMENIUL OMG-URILOR
1.1. ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC
1.1.1. Introducerea organismelor modificate genetic
Exceptând liniile modificate genetic (MG) răspândite în aproape toate regiunile
globului, cultivarurile utilizate la scară largă pentru obŃinerea produselor alimentare sunt
rezultatul domesticirii formelor sălbatice iniŃiale. Metodologia clasică de recombinare a
genelor responsabile pentru expresia caracterelor de interes, necesită un consum
semnificativ de resurse materiale, dar mai ales de timp. Un alt dezavantaj major al
metodelor clasice este reprezentat de incapacitatea introducerii unei singure caracteristici,
fără a fi necesară recombinarea genoamelor întregi. Cel mai important neajuns al
ameliorării clasice este reprezentat însă de imposibilitatea transferului de material genetic
între organisme îndepărtate din punct de vedere taxonomic. Aceste două limitări pot fi
depăsite, cel puŃin în parte, prin aplicarea tehnologiilor de transformare genetică.
Protocolului asupra BiosecurităŃii de la Cartagena (The Cartagena Protocol on
Biosafety/CPB) definste organismele vii modificate (living modified organisms/LMOs)
ca fiind acele entităŃi vii (inclusiv cele sterile, virusurile si viroizii) ce posedă o nouă
Rezumat al tezei de doctorat
7
combinaŃie de material genetic obŃinută prin utilizarea biotehnologiilor moderne (CPB,
2000). Desi face referire la aceeasi categorie de fiinŃe, Directiva Consiliului 2001/18/CE
le numeste organisme modificate genetic, denumire care a fost preluată si este astăzi
utilizată în întreaga lume, la toate nivelurile. Conform Directivei, sintagma „organism
modificat genetic” descrie entităŃile vii, exceptând fiinŃele umane, a căror material
genetic a suferit modificări ce nu pot fi generate prin mecanisme naturale de hibridare sau
recombinare. În acest caz, termenul „organism” subliniază capacitatea entităŃii biologice
în cauză de a se înmulŃi si de a-si trasmite informaŃia genetică în descendenŃă.
Aplicată speciilor cultivate, sintagma se referă la plantele în genomul cărora a fost
introdusă stabil, prin transformare genetică, informaŃie genetică provenită de la o altă
specie, efectul dorit fiind exprimarea acesteia în organismul gazdă. Procesul de
introducere si funcŃionare (exprimare) a genelor în specii neînrudite este denumit
transformare genetică.
1.1.2. Răspândirea PMG-urilor
Fig. 1. EvoluŃia suprafeŃei (milioane ha) globale cultivate cu plante transgenice.
Sursă: James (2009).
Extinderea OMG-urilor în culturile agricole s-a făcut foarte rapid în anii care au
urmat introducerii lor pe piaŃă. Astfel, din 1996 si până la sfârsitul anului 2008, suprafaŃa
globală cultivată cu OMG-uri a crescut de peste 70 ori, ajungând în prezent la 125
Rezumat al tezei de doctorat
8
milioane hectare (Figura 1), ceea ce reprezintă aproximativ 8% din suprafaŃa agricolă
mondială (James, 2008). Cea mai mare parte din culturile transgenice este concentrată în
SUA, Argentina, Brazilia, India si Canada care, împreună cu alte câteva Ńări, sunt
considerate marile cultivatoare de PMG-uri ale lumii („biotech mega-countries”).
În UE, cultivarea OMG-urilor se face la scară mult mai mică, importurile de
materii prime destinate obŃinerii produselor alimentare si furajelor fiind însă foarte
frecvente. În ceea ce priveste Ńara noastră, la nivelul anului 2008, suprafaŃa atribuită
culturilor transgenice nu a depăsit 50.000 ha (James, 2009; James, 2008).
1.1.3. Impactul potenŃial al PMG-urilor
Opiniile referitoare la utilitatea si riscurile inerente utilizării PMG-urilor sunt
foarte diferite. Pe de o parte, aceste organisme sunt promovate ca fiind sigure si necesare
societăŃii umane, în timp ce opozanŃii le consideră neesenŃiale si potenŃial cauzatoare de
efecte negative asupra sănătăŃii si mediului. Niciuna dintre aceste opinii nu poate fi însă
corectă din simplu considerent că PMG-urile nu reprezintă o categorie omogenă, punerea
în balanŃă a beneficiilor si riscurilor trebuind făcută pentru fiecare caz în parte (Pretty,
2000). Analiza impactului potenŃial al introducerii si utilizării PMG-urilor are în vedere o
serie de factori ca: implicaŃiile tehnice pentru practica agricolă; inputurile din agricultură;
fluxul de gene; biodiversitatea; impactul economic; avantajele pentru sistemul sanitar;
riscurile pentru sănătatea consumatorilor si organismele non-Ńintă; asigurarea securităŃii
alimentare; implicaŃiile de natură etică sau culturală.
Pe baza celor studiate, concluzionăm că utilizarea PMG-urilor, ca în cazul oricărei
alte tehnologii, prezintă o serie de avantaje, dar pot genera si riscuri pentru mediu si
sănătate. Trebuie de asemenea subliniat că pericolul nu este reprezentat întotdeauna de
tehnologia în sine, ci mai degrabă de utilizarea iraŃională.
O serie din situaŃiile întâlnite demonstrează clar posibilitatea formulării unor
păreri diferite, sau chiar opuse, pe baza aceleiasi informaŃii, datorită deosebirilor în ceea
ce priveste percepŃia, valorile sociale, orientările politice, sistemul legislativ si
capacitatea de acŃiune colectivă (Yogendra, 2004, în Deisingh si Badrie 2005). De aceea
considerăm că informarea corectă a publicului, precum si implemetarea metodologiei de
Rezumat al tezei de doctorat
9
testare în laboratoare, sunt două obiective importante în conjunctura comercializării
PMG-urilor ca atare sau sub formă de produse alimentare derivate, iar lucarea de faŃă
reprezintă o contribuŃie la eforturile de atingere a acestora în Ńara noastră.
1.2. MONITORIZAREA OMG-URILOR
1.2.1. LegislaŃia europeană si cea românească referitoare la OMG-uri
Introducerea deliberată în mediu, cultivarea, schimburile transfrontaliere si
utilizarea în alimentaŃie a OMG-urilor sunt reglementate la nivelul UE de un set de
proceduri stricte, ce alcătuiesc un larg cadru legislativ (Mazzara et al., 2008).
Principale instrumente legale adoptate în cadrul UE pentru reglementarea acestui
domeniu sunt: Directiva 2001/18/CE referitoare la introducerea deliberată în mediu a
OMG-urilor; Regulamentul 1829/2003 privind produsele alimentare si furajele MG;
Regulamentul 1830/2003 privind trasabilitatea si etichetarea OMG-urilor si trasabilitatea
alimentelor destinate alimentaŃiei umane sau animale, produse din OMG-uri, si de
modificare a Directivei 2001/18/CE; Regulamentului 641/2004 privind normele de
aplicare a Regulamentului nr. 1829/2003; Regulamentul 1981/2006 privind normele de
aplicare a articolului 32 din Regulamentul nr. 1829/2003; Recomandarea 2004/787/EC.
Aceste acte normative au introdus sau consolidat diferite principii sau concepte
referitoare la domeniul OMG-urilor: evaluarea riscului asupra mediului; informarea
cetăŃenilor; alegerea constientă/informată; etichetarea (labeling) si trasabilitatea
(traceability) în toate etapele plasării pe piaŃă; monitorizarea post-market (post-market
monitoring); pragul de etichetare al conŃinutului MG (i.e. 0,9%) si modul de interpretare
a acestuia; coexistenŃa culturilor transgenice cu toate celelalte sisteme agricole;
Laboratorul Comunitar de ReferinŃă pentru Alimente si Furaje Modificate Genetic
(Community Reference Laboratory for Genetically Modified Food and Feed/CRLGMFF);
ReŃeaua Europeană de Laboratoare OMG (European Network of GMO
Laboratories/ENGL) etc. A fost stabilit si rolul în acest domeniu a diferitelor instituŃii
europene ca: Autoritatea Europeană pentru SiguranŃă Alimentară (European Food Safety
Authority/EFSA); CRL-GMFF; Centrul Comun de Cercetare (al Comisiei) (Joint
Rezumat al tezei de doctorat
10
Research Centre/JRC); ENGL; Unitatea de Biotehnologii si OMG-uri (Biotechnology
and GMOs Unit/B&GMOs) a Institutului pentru Sănătate si ProtecŃia Consumatorului
(Institute for Health and Consumer Protection/IHCP); Institutul pentru Materiale de
ReferinŃă si Măsurători (Institute of Reference Materials and Measurements/IRMM).
1.2.2. Etapele analitice incluse în procedura integrată de testare OMG a produselor
alimentare
Necesitatea monitorizării OMG-urilor si a implementării metodologiei de testare,
atât în cazul soiei si porumbului, cât si al altor taxoni, rezidă în principal din contextul
geo-politico-economic în care se găseste România sau alte state membre UE. Astfel, desi
legislaŃia cu privire la cultivarea OMG-urilor este restrictivă, schimburile comerciale
transfrontaliere oferă posibilitatea introducerii acestui tip de produse pe piaŃa alimentară
(Ujhelyi et al. 2007).
Aplicarea legislaŃiei privitoare la etichetarea produselor care conŃin material MG
se face pe baza rezultatelor obŃinute de către laboratoare specializate. În viziunea
europeană, acreditarea laboratoarelor de testare OMG, în conformitate cu standardele ISO
specifice (i.e. ISO/CEI 17025), este considerată ca fiind un element necesar pentru
desfăsurarea controalelor oficiale (Directiva 93/99/EEC în Schulze, 2008; Recomandarea
2004/787/EC). Acest tip de strategie va trebui aplicat si în cazul „Laboratorului naŃional
de referinŃă pentru evaluarea si certificarea conformităŃii produselor vegetale care conŃin
organisme modificate genetic” (CERT-OMG), USAMV Cluj-Napoca, de aceea etapele
analitice, metodele si procedurile utilizate în această lucrare urmează recomandările si
liniile directoare stabilite sau acceptate la nivelul spaŃiului comunitar.
1.2.2.1. Procedura integrată de testare OMG
Pentru detecŃia elementelor genetice specifice OMG-urilor, majoritatea
laboratoarelor utilizează metodologii bazate pe reacŃia PCR si real-time PCR (Morisset et
al., 2009). Toate procedurile de acest fel identificate în literatura de specialitate, urmează
acelasi principiu general, fiind însă diferite din perspectiva includerii/excluderii sau
Rezumat al tezei de doctorat
11
complexităŃii anumitor etape. Sursele folosite direct pentru elaborarea metodologiei de
lucru utilizată în această lucrare (Figura 2) sunt Querci (2004) si Querci et al. (2005).
Caracteristicile fiecăreia dintre aceste etape analitice vor fi discutate în
subcapitolele următoare.
Fig. 2. Succesiunea etapelor analitice în cadul metodologiei de testare OMG.
După Querci (2004), modificat.
1.2.2.2. Decizia de etichetare pe baza rezultatelor testării OMG
Conform legislaŃiei europene (i.e. Directiva 18/2001/CE), OMG-urile
comercializate ca produse în sine sau ca ingrediente ale altor produse trebuie etichetate
corespunzător, în funcŃie de noul prag limită introdus de Regulamentul 1829/2003 –
0,9%, la nivel de ingredient. În acest context, odată ce un produs a fost identificat pozitiv
Rezumat al tezei de doctorat
12
pentru unul sau mai multe evenimente de transformare, următoarele etape ale analizei au
ca scop determinarea cantitativă a conŃinutului OMG, iar pe baza rezultatelor obŃinute se
va lua decizia de etichetare. În cazul evenimentelor de transformare neautorizate pentru
comercializare în UE, procedura de testare este similară cu cea descrisă anterior. PrezenŃa
acestora este însă total interzisă (zero tolerance policy) (GMO Compass, 2007).
1.3. SCOPUL SI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR
Din cele prezentate anterior se desprinde concluzia că una dintre componentele
esenŃiale ale cercetărilor si aplicaŃiilor actuale în domeniul OMG-urilor este reprezentată
de testatea calitativă si cantitativă.
DetecŃia si cuantificarea evenimentelor de transformare GTS 40-3-2 (Roundup
Ready) la soia si Bt176 (Maximizer) la porumb a constituit obiectul principal de studiu al
prezentei teze de doctorat, în scopul implementării acestor metodologii în cadrul
laboratorului CERT-OMG al USAMV Cluj-Napoca.
În conformitate cu principiile de analiză a conŃinutului OMG descrise în literatura
de specialitate (ex. Querci et al., 2005; Querci, 2004), în cadrul cercetărilor noastre s-a
avut în vedere realizarea următoarelor obiective: dobândirea competenŃelor teoretice si
practice necesare desfăsurării activităŃilor specifice acestui domeniu; prospectarea pieŃei
în vederea identificării produselor alimentare pe bază de soia sau porumb; revizuirea
procedurilor de esantionare; pregătirea probelor pentru analiză; extracŃia ADN-ului;
evaluarea caracteristicilor extractelor obŃinute; detecŃia ADN-ului specific taxonului
analizat utilizând reacŃia PCR ; detecŃia OMG-urilor utilizând metode screening bazate pe
reacŃia PCR; identificarea evenimentelor de transformare utilizând reacŃia PCR;
cuantificarea conŃinutului MG prin real-time PCR; stabilirea metodologiei de testare
OMG si validarea metodelor în vederea implementării si acreditării acestora în cadrul
Laboratorului CERT-OMG, USAMV Cluj-Napoca.
Rezumat al tezei de doctorat
13
CAPITOLUL II. MATERIAL SI METODE
2.1. LABORATORUL DE TESTARE
Pentru buna desfăsurare a fluxului analitic si obŃinerea unor rezultate de încredere
este esenŃială existenŃa unui spaŃiu adecvat si cu dotare corespunzătoare. De aceea,
urmarea liniilor directoare si respectarea normelor acceptate la nivel internaŃional sunt
aspecte de importanŃă majoră, mai ales în cazul în care se doreste acreditarea metodelor
de testare.
ExperienŃele descrise au fost efectuate în laboratoarele Centrului de Cercetare
pentru Markeri Genetici din cadrul FacultăŃii de Horticultură, USAMV Cluj-Napoca.
SpaŃiul existent aici nu îndeplineste cerinŃele enunŃate anterior, motiv pentru care se
doreste transferarea activităŃilor într-un nou spaŃiu conceput si dotat corespunzător.
Acesta din urmă corespunde laboratorului CERT-OMG, situat în cadrul Institutului
pentru StiinŃele VieŃii al USAMV Cluj-Napoca si va permite funcŃionarea în condiŃiile
necesare acreditării metodelor de testare, proces care a fost de altfel iniŃiat.
2.2. MATERIALUL BIOLOGIC
2.2.1. Evenimentele de transformare studiate
Alegerea celor două evenimente de transformare, GTS 40-3-2 si Bt176, pentru
experienŃele propuse, a fost făcută având în vedere considerente ca: importanŃa pe care
porumbul si soia MG o au în agricultură; stadiul autorizaŃiei pentru comercializarea
acestor OMG-uri în cadrul UE, la nivelul anului 2006; volumul mare de informaŃie
disponibilă pentru testarea acestor două evenimente de transformare.
Evenimentul de transformare la soia (Glycine max) GTS 40-3-2, comercializat sub
denumirea Roundup Ready (RR), a fost creat de Monsanto în scopul utilizării erbicidelor
totale pe bază de glifosat pentru controlul buruienilor în culturile comerciale. Simplitatea
acestui sistem a reprezentat unul dintre motivele succesului rapid pe care la avut în rândul
cultivatorilor (AGBIOS, 2009b). Soia Roundup Ready este cultivată pentru boabe
Rezumat al tezei de doctorat
14
destinate alimentaŃiei umane (în special sub formă de ulei, fracŃiuni proteice si fibre) si a
animalelor (în special sub formă de srot) (Querci si Mazzara, 2004b).
GTS 40-3-2 a fost obŃinut prin introducerea în varietatea comercială A5403
(Asgrow Seed Company) a genei EPSPS, izolată din linia CP4 a speciei Agrobacterium
tumefaciens (Lin et al., 2000). Gena introdusă codifică o proteină EPSPS insensibilă, în
general, la acŃiunea glifosatului, care poate astfel metaboliza aminoacizii aromatici
necesari plantei, chiar si în cazul aplicării erbicidului Roundup (Deisingh si Badrie, 2005;
Querci si Mazzara, 2004).
Syngenta Crop Protection AG deŃine în prezent drepturile de proprietate pentru
evenimentul de transformare la porumb (Zea mays) Bt176, comercializat sub denumirile
Maximizer, NaturGard sau KnockOut.
Bt176 este rezistent la atacul sfredelitorului tulpinilor (european corn borer/ECB)
(Ostrinia nubilalis), dăunător important pentru cultura porumbului (AGBIOS, 2009a).
Planta produce o variantă trunchiată a proteinei CryIA(b), ce corespunde regiunii de la
capătul N al acesteia. Proteina nativă provine de la Bacillus thuringiensis ssp. kurstaki
linia HD-1 si are acŃiune insecticidă împotriva anumitor specii de insecte din ordinul
Lepidoptera. Evenimentul Bt176 exprimă de asemenea gena bar clonată de la specia
bacteriană Streptomyces hygroscopicus, care codifică enzima fosfinotricin-Nacetiltransferaza
(phosphinothricin-N-acetyltransferase/PAT) (AGBIOS, 2009a; Querci si
Mazzara, 2004).
2.2.2. Probele utilizate în cadrul experimentelor
Clasificarea produselor care pot fi testate pentru prezenŃa OMG-urilor se poate
face după: gradul de procesare; tipul ingredientelor; modul de prezentare; gradul de
umiditate. Aceste aspecte sunt importante deorece o cunoastere cât mai bună a
proprietăŃilor intrinseci ale probelor ajută la alegerea celor mai potrivite metode de
esantionare, pregătire si extracŃie.
Literatura de specialitate menŃionează o paletă largă de produse alimentare ce pot
conŃine soia si/sau porumb MG. Pe piaŃa din Ńara nostră, produsele de larg consum ce
conŃin soia sunt mai reduse ca număr. Din punctul de vedere al consumatorului acestea
Rezumat al tezei de doctorat
15
pot fi clasificate după cum urmează: texturatele proteice - cele mai răspândite produse
alimentare din soia, motiv pentru care au reprezentat principala categorie de probe
necunoscute testate în cadrul experimentelor; produse (ex. cremă vegetală de brâză, pate
vegetal, salam vegetal) în care extractul proteic din soia înlocuieste ingredientele de
origine animală; laptele de soia, iaurturi si băuturi răcoritoare; tofu; batoane energizante;
orice sortiment de ciocolată (conŃine lecitină ca aditiv); mâncare pentru nou-născuŃi;
suplimentele proteice; ulei vegetal. În cazul porumbului există următoarele tipuri de
probe: mălai, boabe la conservă, fulgi, amidon modificat (aditiv alimentar), ulei, sirop.
Cu toate că soia si porumbul destinate alimentaŃiei umane ajung de obicei la
consumatorul final sub formă procesată, testarea seminŃelor este de asemenea importantă
deoarece conceptul de trasabilitate, impus de legislaŃia europeană în vigoare, prevede ca
etichetarea să fie făcută chiar dacă materialul MG nu este detectabil în produsul finit.
O categorie importantă de probe este reprezentată de materialele de referinŃă
certificate (MRC). Aceastea sunt matrici cu caracteristici cunoscute, indispensabile
pentru validarea metodelor sau rezultatelor .
2.3. ESANTIONAREA
În practica testărilor OMG, operaŃiunea de esantionare nu revine laboratoarelor de
testare, fiind efectuată de personal specializat din cadrul instituŃiilor abilitate ale statului.
Dorim să subliniem însă importanŃa acestei operaŃiuni care influenŃează semnificativ
etapele ulterioare desfăsurate în laborator, precum si corectitudinea rezultatelor obŃinute.
Procesul de esantionare reprezintă întodeauna o sursă de eroare care apare atunci
când din lotul de dimensiuni mari se aleg obiecte pentru a constitui proba ce va fi utilizată
direct în laborator (Querci et al., 2005, Zafar et al., 2004). O bună practică de esantionare
asigură reducerea erorilor, ceea ce înseamnă de fapt cresterea gradului de
reprezentativitate al probei pentru populaŃia din care provine. În acest scop trebuie
cunoscute, în primul rând, proprietăŃile populaŃiei iniŃiale. În cazul testării OMG
caracterizarea poate fi extrem de dificilă si diferă în funcŃie de tipul produsului luat în
considerare (ex. produse pocesate comparativ cu cele neprocesate sau produse ambalate
compartiv cu cele în vrac).
Rezumat al tezei de doctorat
16
2.4. PREGĂTIREA PROBELOR
Înainte de izolarea analitului este necesară aplicarea anumitor operaŃiuni de
pregătire a probelor (reducerea mărimii, mărunŃire, umectare sau omogenizare), în funcŃie
de caracteristicile matricii supuse analizelor (Querci et al., 2005). Scopul acestora este de
a facilita izolarea si purificare analitului.
În general, a fost necesară doar mărunŃirea, omogenizarea si reducerea în
dimensiuni a probei de laborator. Doar în cazul matricilor uscate, umectarea probei
înainte de extracŃie poate duce la îmbunătăŃirea rezultatelor. De asemenea, în cazul
probelor uscate, se poate realiza o separare a fracŃiunilor, astfel încât proba test să fie
constituită din particule cu granulaŃie cât mai fină.
IniŃial, mărunŃirea a fost făcută prin mojarare în azot lichid, iar ulterior s-a trecut la
utilizarea unei mori cu cuŃite rotative, Grindomix GM 200 (Retsch).
2.5. EXTRACłIA ADN-ULUI
După cum s-a specificat într-unul dintre subcapitolele anterioare, reacŃia PCR,
clasică sau real-time, stă la baza celor mai utilizate metode de testare OMG. În cadrul
analizelor ce au la bază această reacŃie, analitul este reprezentat de ADN, a cărui izolare
si purificare constituie astfel prima etapă a testării OMG, specifică biologiei moleculare.
PerformanŃele analizei PCR pot fi însă influenŃate semnificativ de caracteristicile
intrinseci ale probei si de performanŃele metodei de extracŃie, aspecte ce se reflectă în
absenŃa/prezenŃa inhibitorilor PCR si în calitatea si cantitatea ADN-ului din extracte (Di
Pinto et al., 2007). Cele mai importante caracteristici ale extractelor utilizate în analizele
PCR sunt cantitatea, calitatea si puritatea, care, dacă sunt nesatisfăcătoare, reduc
sensibilitatea metodei sau fac imposibilă testarea OMG (Engel si Moreano, 2003, în
Smith si Maxwell, 2007; Deisingh si Badrie, 2005).
ExistenŃa unei largi varietăŃi de metode destinate extracŃiei si purificării acizilor
nucleici impune, în primul rând, alegerea celei mai potrivite tehnici. De aceea, primul
obiectiv, în ceea ce priveste obŃinerea ADN-ului, a fost testarea comparativă a sase
metode de extracŃie: un protocol pe bază de CTAB (după Somma, 2004, si SR EN ISO
Rezumat al tezei de doctorat
17
21571:2006); kitul DNeasy Plant Mini (Qiagen); kitul QIAamp Stool DNA Mini
(Qiagen); kitul High Pure GMO Sample Preparation (Roche); kitul MagNA Pure LC
DNA Isolation (Roche) în combinaŃie cu extractorul automat MagNA Pure LC (Roche);
kitul Maxwell 16 Tissue DNA Purification (Promega) în combinaŃie cu Maxwell 16
(Promega). În cazul fiecărui protocol de bază (vezi: Somma, 2004, si SR EN ISO
21571:2006; Qiagen ,2006; Qiagen, 2007; Roche, 2004; Roche, 2009, si Sakai et al.,
2002; Koller si Storts et al., 2006, si Promega, 2006) au fost efectuate mici modificări.
Evaluarea metodelor de extracŃie a avut la bază procedura aplicată de CRLGMFF
(vezi CRL-GMFF, 2007) pentru validarea metodologiei ce trebuie atasată
documentaŃiei de autorizare a OMG-urilor, conform Regulamentului 1829/2003. S-au
evaluat următoarele caracteristici, ultimele două nefiind incluse în procedura model:
concentraŃia ADN-ului; cantitatea de ADN recuperat; deviaŃia standard a repetabilităŃii;
puritatea extractului; gradul de fragmentare; absenŃa inhibitorilor reacŃiei PCR; timpul de
lucru aproximativ; costul aproximativ pentru o probă.
Datorită costurilor ridicate ale MRC-urilor, testarea performanŃelor metodelor de
extracŃie s-a făcut pe o probă necunoscută sub formă de texturate (felii) proteice din soia
(T4). A fost aleasă această probă deoarece reprezintă cea mai răspândită categorie de
produse alimentare pe bază soia din Ńara noastră si este caracterizată printr-o procesare
medie, situându-se din acest punct de vedere între materiile prime (seminŃe) si alimentele
cu cel mai înal grad de procesare (ex. pate, ulei). Ulterior, metodele au fost verificate si
cu alte tipuri de matrici.
În etapa de analiză propriu-zisă, extracŃiile au fost efectuate în duplicat (SR EN
ISO 21571:2006; Querci et al., 2005; Germini et al., 2004), fiind incluse si probele de
control indicate în SR EN ISO 24276:2006.
2.6. EVALUAREA EXTRACTELOR DE ADN
Înainte de efectuarea analizei OMG este necesară testarea pretabilităŃii extractelor
la amplificare PCR clasică, dar mai ales la cea de tip real-time. Criteriile ce au în vedere
în acest context sunt cantitatea de ADN recuperat si calitea extractului si a ADN-ului
(Cankar et al., 2006; Meyer, 1999).
Rezumat al tezei de doctorat
18
2.6.1. Cuantificarea spectrofotometrică
Datorită în principal avantajelor de ordin practic, cuantificare spectrofotometrică a
extractelor este des utilizată în practică, multe spectrofotometre fiind concepute special
pentru determinarea concentraŃiei si purităŃii moleculelor biologice. Trebuie însă avut în
vedere faptul că valorile obŃinute nu sunt exacte (sunt, de obicei, supraestimate), existând
o serie de factori ce determină apariŃia unor erori semnificative (MATC, 2009)
Determinările au fost efectuate cu instrumentul NanoDrop Nd-1000 UV/Vis 1μl
Spectrophotometer (Labtech International) conectat la un PC pe care a fost instalat
software-ul spectrofotometrului.
2.6.2. Evaluarea stării de fragmentare a moleculelor de ADN
Integritatea structurală a moleculelor de ADN reprezintă o caracteristică
importantă pentru succesul reacŃiei PCR deoarece un grad ridicat de fragmentare creste
probabilitatea ca numărul copiilor amplificabile ale secvenŃei Ńintă să fie insuficient,
respectiv sub limita de detecŃie/cuantificare (Berdal si Holst-Jensen, 2001). Pentru
evaluarea acestei însusiri se poate utiliza migrarea electroforetică în gel de agaroză si
marcarea cu EtBr (ex. Debode et al., 2007; CRL-GMFF, 2007; Corbisier et al., 2005)
Migrarea s-a făcut în gel de agaroză 1% (w/v) (sistem TAE) la o intensitate a
curentului electric de 10 V/cm. Gelul trebuie să aibă grosimea mai mică de 1 cm, iar după
migrare gelul este incubat în soluŃie de EtBr timp de 15 minute, la temperatura camerei si
sub agitare usoară. SoluŃia de colorare este obŃinută prin diluarea EtBr în tampon TAE
1X, la o concentraŃie finală de 0,01 mg/ml.
Vizualizarea si înregistrarea rezultatelor s-a făcut cu ajutorul sistemului
BioSpectrum AC Imaging System (Ultra-Violet Products, UVP).
2.6.3. Confirmarea absenŃei substanŃelor inhibitoare
După cum s-a menŃionat si în subcapitolele anterioare, succesul extracŃiei în
cadrul analizelor OMG depinde de performanŃele metodei utilizate, respectiv capacitatea
Rezumat al tezei de doctorat
19
acesteia de a recupera o cantitate suficientă de ADN amplificabil si de a elimina
substanŃele inhibitoare (Waiblinger et al., 2006). PrezenŃa acestora din urmă în extract si
influenŃa pe care o au asupra activităŃii polimerazei, pot fi evidenŃiate printr-un
experiment real-time PCR, amplificând o genă endogenă în diluŃii seriale ale extractului
(CRL-GMFF, 2007; Reiting et al., 2007; Foti et al., 2006; Lee et al., 2006; Waiblinger et
al., 2006; Cankar et al., 2006; SR EN ISO 21570:2006). Acest tip de analiză reprezintă o
foarte bună modalitate de evaluare a pretabilităŃii extractelor la amplificarea real-time
PCR, constituind o parte esenŃială a validării efectuate în cadrul laboratorului (in-house
validation), înainte de verificarea printr-un studiu de comparare interlaboratoare
(Waiblinger et al., 2006).
2.7. METODE ANALITICE UTILIZATE ÎN CADRUL TESTĂRII OMG
Tipurile de metode ce pot fi utilizate pentru testarea OMG sunt numeroase si
variate, atât din punct de vedere al analitului, cât si în ceea ce priveste complexitatea
tehnică si metodologică. Cele mai utilizate sunt prezentate în continuare.
Dintre metodele bazate pe analiza proteinelor, doar cele imunologice sunt folosite
în practica testării OMG. Acestea au la bază interacŃiunea anticorp-antigen, proteina
rezultată în urma expresiei transgenei în organismul gazdă reprezentând antigenul. Există
două formate ale imunotestelor – ELISA si teste rapide de tipul stripurilor (lateral flow
strips), care diferă, în principal, prin gradul de complexitate si performanŃa rezultatelor.
Datorită limitelor ce le caracterizează, aceste strategii sunt mai puŃin utilizate, doar
testele rapide găsindu-si o largă aplicabilitate pentru efectuarea screeningului probelor
proaspete (boabe/seminŃe, plante), în afara laboratorului.
ReacŃia PCR permite amplificarea selectivă, într-un număr foarte mare de copii, a
unei secvenŃe ADN prezentă într-o proporŃie relativ redusă în cadrul unui amestec
complex de fragmente ADN (Zafar et al., 2004). Analiza produsilor rezultaŃi prin
amplificare într-o reacŃie PCR clasică permite formularea unei concluzii calitative („da”
sau „nu”) asupra prezenŃei OMG-urilor în proba testată. În practică, evaluarea
ampliconilor se face, în general, prin separare electroforetică în gel de agaroză, marcare
cu EtBr, vizualizare în prezeŃa luminii UV si compararea cu probe standard.
Rezumat al tezei de doctorat
20
Pentru obŃinerea informaŃiilor cantitative referitoare la conŃinutul de acizi nucleici,
este utilizată tehnica real-time PCR care reprezintă o variantă mult mai performantă a
reacŃiei PCR clasice.
Tehnica microarray are la baza hibridarea moleculară dintre două fragmente
complementare de ADN. În contextul testării OMG, este utilizată în combinaŃie cu
amplificarea PCR multiplex, corespunzând, practic, etapei post-PCR – analiza produsilor
de reacŃie. Această tehnică are o mare capacitate de procesare, constituind o strategie
foarte potrivită pentru o problemă majoră cu care se confruntă domeniul testării OMG –
cresterea numărului de evenimente de transformare.
O mare parte din probele care fac obiectul testărilor OMG este reprezentată de
matrici alimentare. Acestea se caracterizează de obicei printr-un intens grad de procesare,
în special sub influenŃa temperaturilor ridicate (Endres, 2001). Datorită faptului că
termostabilitatea ADN-ului este mai bună decât a proteinelor (Anklam et al., 2002, în
Taverniers et al., 2005; Gachet et al. 1999), reacŃia PCR este cea mai potivită tehnică
pentru detecŃia, identificarea si cuantificarea OMG-urilor (Anklam et al., 2002, în
Angonesi Brod et al., 2007; Taverniers et al., 2005; Berdal si Holst-Jensen, 2001).
2.8. TESTAREA OMG CALITATIVĂ
ReacŃia PCR are la bază mecanismul de replicare in vivo a ADN-ului si este
utilizată pentru amplificarea unei secvenŃe Ńintă de ADN într-un număr mare de copii
(Kubista et al., 2006), fiind considerată un „fotocopiator molecular” (Dalgleish, 2007)
sau o metodologie de „xeroxare a ADN-ului” (NCHGR,1992).
Pentru ca amplificarea să aibă loc, sunt necesari doi primeri oligonucleotidici care
flanchează secvenŃa de ADN Ńintă, nucleotide libere, o polimerază termostabilă si ioni de
Mg într-o soluŃie tampon. ReacŃia se desfăsoară în cadrul unui ciclu repetitiv de
temperaturi. În prima etapă a amplificării PCR, temperatura înaltă are rolul de a separa
catenele dublului helix de ADN. Temperatura este apoi coborâtă pentru a facilita alipirea
(hibridarea moleculară) primerilor oligonucleotidici la secvenŃa Ńintă. În ultima etapă
temperatura are o valoare optimă pentru activitatea polimerazei care extinde primerii prin
alipirea unor noi nucleotide, în prezenŃa ionilor de Mg. În contextul amplificării PCR,
Rezumat al tezei de doctorat
21
cele trei etape constituie un ciclu individual denumit, de obicei, ciclu/pas PCR (PCR
cycle/step). După fiecare ciclu, catenele de ADN nou sintetizate servesc ca matriŃe în
ciclul următor. Principalul produs al acestei reacŃii exponenŃiale este un segment dublucatenar
de ADN a cărui terminaŃii corespund capetelor 5’ ale primerilor oligonucleotidici.
Lungimea produsului de amplificare (amplicon) este dată de distanŃa dintre cei doi
primeri.
Elementele definitorii ale unui protocol PCR sunt instrumentul utilizat pentru
amplificare (thermal cyclerul) si componentele reacŃiei: secvenŃa Ńintă, primerii, ADN
polimeraza, nucleotidele libere, soluŃia tampon si ionii de Mg, numărul ciclurilor de
amplificare.
Testele calitative oferă informaŃii referitoare la prezenŃa/absenŃa ADN-ului Ńintă
din proba analizată. Acest tip de analiză constă, de obicei, în parcurgerea mai multor
etape analitice, fiecare corespunzând unei amplificări PCR. Prima etapă presupune
detecŃia ADN-ului specific taxonului din care derivă OMG-ul analizat, secvenŃa Ńintă
aparŃinând în acest caz unei gene caracteristice speciei respective (genă de referinŃă).
Această analiză are rolul de a elimina posibilitatea obŃinerii unor rezultate fals negative
ce pot apare în cazul în care extractul de ADN nu are parametri corespunzători pentru
amplificare, fiind uneori inclusă într-o procedură mai amplă de evaluare a caracteristiclor
ADN-ului izolat (vezi subcapitolul 2.5), alături de alte analize specifice.
Urmează apoi screeningul, etapă în care se realizează identificarea probelor ce
conŃin material MG. În această etapă se realizează trierea probelor, fiind eliminate din
etapele ulterioare ale procesului analitic cele fără conŃinut transgenic. Screeningul este
necesar mai ales în cazul probelor despre care nu există informaŃii suficiente referitoare la
prezenŃa materialului MG. Chiar dacă aceste informaŃii sunt disponibile, efectuarea
screeningului este totusi benefică, putând oferi indicii referitoare la prezenŃa unor
evenimente de transformare neasteptate. łintele pentru amplificare corespund secvenŃelor
celor mai utilizate elemente transgenice (ex. promotorul 35S, ternimatorul nos).
Probele identificate pozitiv în cea de-a doua etapă vor fi testate în vederea
determinării precise a OMG-urilor, amplificând regiuni specifice fiecărui eveniment de
transformare.
Rezumat al tezei de doctorat
22
În general, în cadrul experimentelor calitative pe care le-am efectuat au fost amplificate
ambele extracte obŃinute din pentru fiecare probă, iar amplificările au fost făcute în duplicat. Nu
au fost însă utilizate probele de control cu caracter neobligatoriu.
În vederea eficientizării procesului de testare, pe baza informaŃiilor originale a fost
conceput un singur protocol de amplificare care a fost generalizat la toate perechile de
primeri.
2.8.1. DetecŃia ADN-ului specific taxonului
În cadrul acestei etape au fost urilizate următoarele perechi de primeri:
• GMO3/GMO4, creaŃi de Meyer et al., în 1996, pentru detecŃia genei lectinei
de la soia (Le1), iar apoi utilizaŃi de Meyer si Jaccaud (1997) în a doua fază a
unui protocol de tip „nested PCR”, destinat amplificării ADN-ului extras din
alimente procesate (Querci si Mazzara, 2004);
• Lektin1/Lektin6, creaŃi de Tengel et al. (2001) pentru detecŃia genei Le1;
• ZEIN3/ZEIN4, proiectaŃi de Studer et al. (1997) pentru faza a doua a unui
protocol nested PCR, care viza detecŃia genei zeinei (Ze1) de la porumb;
• CP3/CP4, creaŃi de Thion et al. (2002); amplifică un segment situat la nivelul
secvenŃei trnL specifică genomului cloroplastelor; evident, această metodă nu
permite discriminarea taxonilor.
2.8.2. DetecŃia rapidă (screening) a OMG-urilor
Pentru experimentele efectuate în această lucrare etapa de screening nu este
esenŃială, obiectul analizelor constituidu-l doar evenimentele de transformare GTS 40-3-2
si Bt176. Etapa a fost însă inclusă pentru a demonstra aplicabilitatea protocoalelor de
screening. SecvenŃele Ńintă utilizate corespund promotorului P-E35S, respectiv
terminatorului nos.
Primerii folosiŃi pentru screening sunt:
Rezumat al tezei de doctorat
23
• p35S-cf3/p35S-cr4; acest protocol conceput de Lipp et al. (2001) este
specific promotorului 35S, prezent în ambele evenimente de transformare
studiate (Querci si Mazzara, 2004),
• CaMV1/CaMV2 (Wolf et al., 2000), specifici promotorului 35S;
• HA-nos118f/HA-nos118r, creaŃi de Lipp et al. (2001) (Querci si Mazzara,
2004); reacŃia are ca rezultat amplificarea unui fragment al terminatorului
nos si se poate aplica doar în cazul soiei MON4-3-2, porumbul Bt176
neconŃinând acest element genic.
Screeningul a fost efectuat si cu kitul Biogenics Standard produs de Biotools
(http://www.biotools.eu). Acesta permite identificarea promotorului 35S si a
terminatorului nos si include de asemenea reacŃii de detecŃie a genei lectinei care indică
prezenŃa soiei, a genei invertazei care indică prezenŃa porumbului si a genei rbcL din
genomul cloroplastelor, care indică prezenŃa materialului de origine vegetală.
Amplificările se desfăsoară separat, conform pricipiilor PCR-ului clasic, iar rezultatele
amplificării sunt evaluate prin electroforeză în gel de agaroză si marcare cu EtBr. În acest
caz, au fost utilizate protocoalele indicate de producător, cu mici modificări.
2.8.3. Identificarea evenimentelor de transformare
DetecŃia specifică a casetei genice CTP/EPSPS din linia de soia Roundup Ready a
fost efectuată cu perechile de primeri GMO9/GMO5, GMO8/GMO7 si RR01/RR04.
Primele două seturi au fost proiectate de Meyer si Jaccaud (1997) pentru detecŃia
specifică a soiei Roundup Ready în cadrul unui protocol nested PCR (Querci si Mazzara,
2004), iar cel de-al treilea set a fost utilizat pentru prima dată de Studer et al., în 1998.
Pentru a detecta gena sintetică CryIA(b), specifică evenimentului Bt176, au fost
folosite perechile de primeri CRYIA1/CRYIA2 si CRYIA3/CRYIA4, proiectate de
Studer et al. (1997) pentru detecŃia specifică a genei sintetice CryIA(b) în cadrul unui
protocol nested PCR.
Rezumat al tezei de doctorat
24
2.9. TESTAREA CANTITATIVĂ A OMG-URILOR
2.9.1. Metodologia real-time PCR utilizată în cazul testării OMG
2.9.1.1. Introducerea analizei real-time PCR
Caracterul cantitativ al metodei real-time PCR este conferit de posibilitatea
stabilirii unei corelaŃii directe între cantitatea produsului de amplificare acumulat si
numărul iniŃial de copii ale moleculei Ńintă (Weighardt, 2004). ParticularităŃile reacŃiei
PCR convenŃionale nu permit realizarea unei astfel de corelaŃii, principala cauză fiind
eficienŃa defectuoasă a amplificării, care nu este constantă între diferitele reacŃii, dar mai
ales între ciclurile aceleiasi reacŃii (Kubista et al., 2006; Weighardt, 2004). Această limită
a fost depăsită în 1992 de către Higuchi si colaboratorii săi, care au iniŃiat analiza cineticii
reacŃiei de amplificare prin crearea metodei real-time PCR capabilă să detecteze produsii
de amplificare odată cu formarea si acumularea acestora (Kubista et al., 2006; Weighardt,
2004).
Metodologia real-time PCR utilizată astăzi este o îmbunătăŃire a tehnicii iniŃiale
create de Higuchi et al. si reprezintă cea mai performantă strategie de cuantificare a
acizilor nucleici (Cankar et al., 2006; Miraglia et al., 2004, si Anklam et al., 2002, în
Engel et al., 2006; Kubista et al., 2006; Weighardt, 2004; Alary et al., 2002). Pe lângă
precizia cuantificării, a crescut si capacitatea de analiză, iar incidenŃa erorilor si a
rezultatelor fals pozitive este mult redusă (Cankar et al., 2006; Alary et al., 2002).
2.9.1.2. Principiul real-time PCR
Tehnica real-time PCR utilizează primeri specifici pentru amplificarea secvenŃei
Ńintă, iar în tandem cu acestia constructe oligonucleotidice speciale sau alte tipuri de
molecule incluse în mediul de reacŃie indică acumularea produsului PCR (Burns et al.,
2004). Astfel, de-a lungul mai multor cicluri de amplificare constructele
oligonucleotidice care sunt de asemena specifice secvenŃei Ńintă vor determina
modificarea semnificativă a semnalului fluorescent (Burns et al., 2004).
Rezumat al tezei de doctorat
25
Fig. 3. DiferenŃele dintre analiza PCR convenŃională (a, b) si analiza real-time PCR (c, d). Graficele (b, d)
reprezintă concentraŃia produsilor PCR (axa OY) în funcŃie de conŃinutul OMG procentual al probei iniŃiale (axa
OX), în punctul A. (a) Punctul A în care sunt colectate datele pentru analiză reprezintă un anumit număr de cicluri
de amplificare. (b) Se observă că probele B si C, în cazul cărora a intervenit fenomenul de plafonare, conŃin
cantităŃi de ampliconi similare, cu toate că numerele iniŃiale de copii Ńintă diferă de zece ori. SituaŃia este
asemănătoare în cazul probelor C si D. Este astfel ilustrată lipsa proporŃionalităŃii dintre concentraŃia ADN-ului si
pordusii PCR. (c) Punctul A în care sunt colectate datele pentru analiză reprezintă o anumită valoare a concentraŃiei
ampliconilor. (d) Se observă existenŃa unei relaŃii de liniaritate directă între produsii PCR si concentraŃia ADN-ului
în faza exponenŃială a amplificării, corelarea celor două valori fiind posibilă.
După Fagan în Ahmed (2002) modificat.
În cadrul reacŃiei PCR convenŃionale, determinarea este făcută într-un singur
punct, la sfarsitul amplificării (determinare end-point). De aceea proporŃionalitatea între
cantitatea finală de ampliconi si cea iniŃială de copii ale secvenŃei Ńintă Ńintă este redusă,
nefiind posibilă cuantificarea (Figura 3a si b). S-a demonstrat totusi empiric, că această
proporŃionalitate există în timpul fazei exponenŃiale a amplificării, înainte să intervină
plafonarea. Astfel, dacă se cunoaste numărul de cicluri necesare pentru atingerea unei
anumite concentraŃii a moleculei Ńintă, numărul iniŃial de copii ale acesteia poate fi
determinat cu precizie (Figura 3c si d). Pentru calcularea concentraŃiei moleculei de
interes într-o probă necunoscută este necesară utilizarea unei curbe de calibrare
(denumită si curbă standard) (Burns et al., 2004) obŃinută prin analiza unui set de
calibratori (probe standard) (Taverniers et al., 2005) reprezentat de probe al căror număr
iniŃial de copii ale secvenŃei Ńintă este cunoscut (Figura 3a si c).
ConŃinut
iniŃial
Numărul de cicluri PCR ConŃinutul iniŃial
Numărul de cicluri PCR ConŃinutul iniŃial
ConŃinut
iniŃial
Produsi PCR Produsi PCR
Cicluri PCR Produsi PCR
Rezumat al tezei de doctorat
26
Atât în cazul probelor standard, cât si al celor necunoscute, monitorizarea
acumulării produsilor de reacŃie odată cu desfăsurarea amplificării se face prin
înregistrarea emisiei fluorescente a unor substanŃe speciale aflate în mediul de reacŃie.
Este evident că între semnalul fluorescent si cantitatea de ampliconi formaŃi există o
relaŃie de proporŃionalitate directă, ambele crescând odată cu numărul de cicluri de
amplificare (Kubista et al., 2006; Grove, 1999, în Burns et al., 2004).
2.9.1.3. Materialele de referinŃă certificate
Materialele de referinŃă certificate reprezintă o categorie de probe foarte
importante în cadrul testării OMG, fiind utilizate pentru controlul calităŃii sau validarea
metodelor (IRMM, 2008; Trapmann et al., 2007; Querci et al., 2005). În ceea ce priveste
testările cantitative, MRC-urile joacă un rol crucial, cel de calibratori ADN (Querci et al.,
2005; Taverniers et al., 2005; Burns et al., 2004) necesari construirii curbelor standard.
În această situaŃie, variabila independentă necesară construirii acestor curbe cu ajutorul
regresiei liniare, este reprezentată de valoarea pentru care MRC-urile sunt certificate.
Problematica referitoare la disponibilitatea unor MRC-uri adecvate este
recunoscută de comunitatea stiinŃifică implicată în testarea OMG, fiind însă clară si
imposibilitatea creării unei game de MRC-uri care să acopere toate necesităŃile (Cankar et
al., 2006).
2.9.1.4. Sisteme de detecŃie
Există două categorii de sisteme ce pot fi utilizate pentru monitorizarea
amplificării: sisteme care utilizează substanŃe de intercalare (ex. EtBr, SYBR Green I, LC
Green, BOXTO); sisteme care utilizează sonde/primeri marcaŃi cu fluorocromi (ex.
TaqMan, FRET, Molecular Beacons, Scorpions, TaqMan MGB).
În cazul optimizării corespunzătoare a reacŃiei de amplificare, sistemul de detecŃie
utilizat nu este important decât sub aspect economic, substanŃele de intercalare fiind mult
mai ieftine. De cealaltă parte, sondele/primerii marcaŃi asigură optimizarea usoară a
Rezumat al tezei de doctorat
27
protocolului de amplificare, din perspectiva specificităŃii, aceste sisteme fiind îndeosebi
recomandate în cazul reacŃiilor multiplex.
2.9.2. Confirmarea absenŃei inhibitorilor PCR
Această analiză a fost efectuată pe platforma LightCycler 480 (Roche) utilizând
kitul LightCycler 480 Probes Master (Roche). Kitul conŃine un master mix universal
pentru reacŃii real-time PCR bazate pe sistemul de detecŃie TaqMan, iar primerii si
sondele (Lectin-F/Lectin-R/Lectin-TMP pentru soia GTS 40-3-2, respectiv ZM1-R/ZM1-
F/ZM1 pentru Bt176) au fost achiziŃionate separat. Protocoalele de amplificare au fost
preluate din SR EN ISO 21570:2006. Cele două sisteme au fost create pentru detecŃia
ADN-ului specific taxonului (i.e. soia, rspectiv porumb), fiind utilizate si în cadrul unor
protocoale de cuantificare a evenimentelor de transformare GTS 40-3-2, respectiv Bt176.
2.9.3. Cuantificarea ADN-ului MG
Prin testarea OMG cantitativă, materialul transgenic dintr-o probă nu poate fi
exprimat decât procentual, sub forma raportului dintre cantitatea de ADN MG si cea de
ADN total corespunzător taxonului analizat (Vaïtilingom et al., 1999). Există însă câteva
aspecte referitoare la modul de exprimare a conŃinutului procentual de OMG-uri, care
trebuie menŃionate. În primul rând, prin Regulamentele 1829/2003 si 1830/2003 a fost
stabilit pragul conŃinutului procentual de OMG-uri ce trebuie avut în vedere pentru
aplicarea etichetării, respectiv 0,9%, la nivel de ingredient. IniŃial, nu a fost însă indicată
nicio unitate de măsură pentru acest prag, implementarea prevederilor legislative
referitoare la etichetare fiind astfel problematică (Moens et al., 2005). Iesirea din acest
impas s-a făcut odată cu introducerea Recomandării 2004/787/EC. Această defineste
„procentul de ADN MG” ca fiind raportul dintre numărul copiilor de ADN MG si
numărul copiilor de ADN specific taxonului Ńintă, calculat la nivel de genom haploid. Se
face de asemenea precizarea că procentul de ADN MG amintit anterior să fie utilizat
pentru exprimarea rezultatelor analizelor cantitative.
Rezumat al tezei de doctorat
28
Strategia de cuantificare descrisă în continuare a fost aplicată în cazul ambelor
evenimente de transformare studiate.
Pentru calculul conŃinutului MG a fost folosită metoda curbei standard,
amplificările pentru cele două secvenŃe Ńintă desfăsurându-se deci în paralel, într-un
sistem simplex.
Amplificările au fost efectuate în triplicat pentru toate tipurile de probe (Cankar et
al., 2006; Foti et al., 2006; Moens et al., 2005; Querci et al., 2005; Applied Biosystems,
2001).
În ceea ce priveste curbele standard, au fost utilizate cinci puncte de calibrare.
Querci et al. (2005) si Foti (2004) recomandă de asemenea amplificarea probelor
necunoscute atât nediluate, cât si diluate (ex. 1:10), pentru a evalua efectul inhibitorilor
asupra eficienŃei de amplificare.
2.9.4. Cuantificarea evenimentului de transformare GTS 40-3-2
2.9.4.1. Cuantificarea pe platforma Rotor-Gene 3000
Pentru cuantificarea pe platforma Rotor-Gene 3000 a fost utilizat kitul Biogenics
RoundUp Ready Soya QT (Biotools), dedicat acestui aparat. Protocolul de lucru a fost
elaborat pe baza considerentelor prezentate anterior si a instrucŃiunilor producătorului.
S-a realizat amplificarea si detecŃia unei secvenŃe de referinŃă, i.e. gena lectinei de
la soia (Le1), precum si a unei secvenŃe specifice evenimentului de transformare GTS 40-
3-2 (soia Roundup Ready) (Biotools, 2008). Cele două reacŃii de amplificare se
desfăsoară independent în cadrul aceleiasi analize de tip real-time PCR (reacŃii simplex),
conform parametrilor metodei curbelor standard.
Probele care constituie punctele curbei standard sunt pregătite ca diluŃii seriale ale
soluŃiei de calibrare inclusă în kit (PC SOYA).
MenŃionăm că au fost efectuate anumite modificări ale protocolului de bază
indicat de producătorul kitului. Acestea au vizat modul de pregătirea a probelor standard
si amestecul de reacŃie.
Rezumat al tezei de doctorat
29
2.9.4.2. Cuantificarea pe platforma LightCycler 480
Pentru cuantificarea evenimentului de transformare GTS 40-3-2 a fost utilizată si
platforma LightCycler 480 în combinaŃie cu kitul LightCycler 480 Probes Master
(Roche). Acesta include un master mix universal de tip „hot-start” optimizat pentru realtime
PCR, sistem TaqMan, la care utilizatorul adaugă elementele de amplificare si
detecŃie ce conferă specificitate reacŃiei, respectiv primerii si sonda TaqMan (i.e. Lecti-
F/Lectin-R/Lectin-TMP, pentru gena Le1, respectiv RSR-F/RSR-R/RSR-TMP pentru
transgenă). La realizarea amestecului de reacŃie si a condiŃiilor de amplificare au fost
avute în vedere recomandările producătorului (Roche, 2006) si informaŃiile din SR EN
ISO 21750:2006. Pentru construirea curbelor standard s-a utilizat soluŃia de calibrare
inclusă în kitul Biogenics RoundUp Ready Soya QT.
2.9.5. Cuantificarea evenimentului de transformare Bt176
Analizele au fost efectuate pe platforma Rotor-Gene 3000, utilizând kitul
Biogenics Bt-176 Maize QT (Biotools), dedicat acestui aparat.
Metoda presupune amplificarea si detecŃia unei secvenŃe de referinŃă, i.e. gena
invertazei (ivr1) si a unei secvenŃe transgenice, în scopul determinării conŃinutului relativ
de ADN specific evenimentului de transformare Bt176 (porumbul Maximizer) (Biotools,
2007). Cele două reacŃii de amplificare se desfăsoară independent în cadrul aceleiasi
analize real-time PCR (reacŃii simplex).
Modificările protocolului de bază au fost aceleasi ca si în cazul kitului Biogenics
RoundUp Ready Soya QT.
2.10. EVALUAREA SI VALIDAREA METODELOR ANALITICE
2.10.1. Validarea si acreditarea metodelor analitice
Furnizarea unor rezultate analitice corecte, care îndeplinesc anumite cerinŃe de
calitate, reprezintă elementul esenŃial în cadrul activităŃii de testare a produselor
Rezumat al tezei de doctorat
30
alimentare. De aceea, laboratorul trebuie să fie capabil să îsi desfăsoare activitatea în
conformitate cu toate standardele naŃionale sau internaŃionale în domeniu (SR EN
ISO/CEI 17025:2005), cel mai important aspect tehnic fiind reprezentat de utilizarea unor
metode analitice adecvate. Prin aceasta se înŃelege necesitatea ca laboratorul să
folosească metode validate oficial, dacă aceastea sunt disponibile, sau cel puŃin metode în
cazul cărora s-a demonstrat capacitatea producerii unor rezultate sigure si repetabile
(Querci et al., 2005).
Alte activităŃi pe care laboratorul trebuie să le implementeze în vederea obŃinerii
unor rezultate de calitate sunt: asigurarea trasabilităŃii; efectuarea controlului intern al
calităŃii (internal quality control/IQC sau in-house quality assurance); participarea la
comparări/studii de comparare interlaboratoare (interlaboratory studies sau
collaborative/ring trials); acreditarea conform unui standard adecvat – în cazul
laboratoarelor de testare OMG este vorba de ISO/CEI 17025 (ENGL, 2008; Trapmann et
al., 2007).
Utilizarea unor metode precise si exacte si implementarea măsurilor de asigurare a
calităŃii vor permite laboratoarelor să furnizeze rezultate corecte, de încredere si
comparabile la nivel internaŃional, acestea constituind premisele pentru desfăsurarea
controlului oficial al OMG-urilor comercializate (Morisset et al., 2009; Žel et al., 2008;
Thompson et al., 2002).
Validarea reprezintă confirmarea prin examinare si furnizarea unor dovezi
obiective care demonstrează îndeplinirea cerinŃelor specifice unui anumit mod de
utilizare intenŃionată (SR EN ISO/CEI 17025:2005). A valida o metodă înseamnă a
investiga dacă scopul acesteia, reprezentat de obŃinerea unor rezultate analitice cu un
nivel acceptabil de incertitudine, este atins (Thompson et al., 2002).
Dintre instrumentele de asigurare a calităŃii în cadrul laboratoarelor de testare,
acreditarea este considerată ca fiind cel mai detaliat si important (Querci et al., 2005).
ISO defineste acreditarea ca fiind procesul prin care o instituŃie abilitată recunoaste
formal faptul că laboratorul operează conform unui sistem de calitate si este competent si
capabil, din punct de vedere tehnic, să furnizeze rezultate valide. Aceasta nu garantează
însă corectitudinea rezultatului obŃinut, dar asigură îndeplinirea anumitor cerinŃe esenŃiale
de calitate precum si un cadru care să permită identificarea neconformităŃilor (Querci et
Rezumat al tezei de doctorat
31
al., 2005). Acreditarea laboratoarelor de testare se desfăsoară în conformitate cu ISO/CEI
17025:2005, recunoscut la nivel internaŃional ca stadard esenŃial în definirea cerinŃelor
generale pentru competenŃa tehnică a laboratoarelor de testare si calibrare (Žel et al.,
2008).
Parametri care trebuie avuŃi în vedere, în contextul validării si acreditării
metodelor de testare, sunt (ENGL, 2008; Žel et al., 2008; Trapmann et al., 2007; SR EN
ISO 24276:2006; Žel et al., 2006; Germini et al., 2004; SR ISO 5725-1:1997):
aplicabilitatea (applicability/fitness for purpose); practicabilitatea (practicability);
specificitatea/selectivitatea (specificity/selectivity); sensibilitatea (sensibility); robusteŃea
(robustness); limita de detecŃie (limit of detection/LOD); limita de cuantificare (limit of
quantification/LOQ); nivelul critic (critical level/LC); exactitatea (accuracy); justeŃea
(trueness); raza dinamică (dymic range); repetabilitatea (repetability), sau precizia
intradeterminare (între probe diferite analizate în paralel); reproductibilitatea
(reproducibility), sau precizia interdeterminări; incertitudinea de măsurare (measurement
uncertainty/MU). Criteriile de acceptare pentru acesti parametri sunt cele difinite de
ENGL (ENGL, 2008; Mazzara et al., 2008):
2.10.2. Incertitudinea de măsurare
Incertitudinea de măsurare (IM) este parametrul cel mai util pentru descrierea
calităŃii unei măsurători (Trapmann et al., 2007) deoarece furnizează dovezi referitoare la
aplicabilitatea metodei, iar procedura de estimare a acesteia permite identificarea
factorilor care contribuie la variaŃia rezultatelor (Burns si Valdivia, 2007).
Trebuie reŃinut că IM este întotdeauna asociată procesului analitic, indiferent dacă
este sau nu inclusă în raportul de analiză. Mai mult, doar în cazul în care valoarea
incertitudinii extinse a fost estimată si este specificată, rezultatul raportat poate fi utilizat
în practică fără nicio îndoială (Trapmann et al., 2007). Astfel, în cazul testării OMG
cantitative, IM trebuie scăzută din rezultatul măsurătorii, iar valoarea rezultată va fi cea
folosită pentru evaluarea conformităŃii cu legislaŃia în vigoare.
IM apare datorită unor factori a căror incidenŃă nu poate fi (întotdeauna) evitată.
Utilizarea procedurilor de lucru validate corespunzător si implementarea măsurilor de
Rezumat al tezei de doctorat
32
asigurare a calităŃii vor permite însă obŃinerea unor rezultate cu un înal grad de
repetabilitate, iar bugetul de incertitudine va fi redus. Un design experimental adecvat
contribuie de asemenea la reducerea IM si facilitează estimarea corectă a acesteia (Burns
si Valdivia, 2007).
Cu toate că importanŃa estimării incertitudinii asociate testării OMG este evidentă,
cercetările si aplicaŃiile în domeniu nu sunt pe deplin formate, motiv pentru care un astfel
de exerciŃiu este destul de dificil.
CAPITOLUL III. REZULTATE SI DISCUłII
3.1. PREGĂTIREA PROBELOR TEST
În urma experimentelor efectuate s-a constatat că mărunŃirea mecanică a probelor
este mai expeditivă si necesită mai puŃin efort din partea operatorului, comparativ cu
mojararea manuală în azot lichid.
Un aspect important pentru obŃinerea unor concentraŃii de ADN satisfăcătoare este
reprezentat de gradul de mărunŃire al particulelor ce intră în alcătuirea probei test. În
vederea maximizării performanŃelor metodei de extracŃie, se recomandă utilizarea unei
fracŃiuni cu granulaŃie cât mai fină.
3.2. TESTAREA METODELOR DE EXTRACłIE A ADN-ULUI
În cazul kitului DNeasy Plant Mini si al extracŃiei automatizate cu Maxwell 16
rezultatele obŃinute în final au fost total nesatisfăcătoare. În schimb, protocolul pe bază de
CTAB si kiturile QIAamp DNA Stool Mini (Qiagen), HighPure GMO Sample
Preparation (Roche) si MagNA Pure LC DNA Isolation (Roche) au produs rezultate
mulŃumitoare. După cum era de asteptat, extractele obŃinute din probe intens procesate au
avut caracteristici mai slabe, iar în cazul tuturor celorlalte tipuri de probe acestea au fost
considerate relativ bune.
Rezumat al tezei de doctorat
33
Subliniem că evaluarea spectrofotometrică si electroforetică a extractelor are doar
caracter orientativ. Cea mai mare relevanŃă o are testarea amplificabilităŃii extractului,
principiu care, în practică, a fost inclus în mai multe tipuri de metodologii utilizate pentru
verificarea influenŃei substanŃelor inhibitoare.
Rezultatele testării comparative a metodelor de extracŃie sunt prezentate sintetic în
Figura 4.
Fig. 4. Compararea principalelor caracteristici de performanŃă ale metodelor de extracŃie.
Este dificilă găsirea unei metode de extracŃie care să satisfacă toate necesităŃile si
să permită în orice situaŃie obŃinerea unor rezultate optime. De aceea, în funcŃie de
nevoile si resursele laboratorului, metoda pentru care se optează poate fi diferită de la caz
la caz. În ceea ce priveste experimentele pe care le-am desfăsurat, au fost selectate două
metode: kitul QIAamp DNA Stool Mini, pentru izolarea ADN-ului din probele pe bază
de soia; protocolul CTAB, izolarea ADN-ului din probele pe bază de porumb.
3.3. IZOLAREA ADN-ULUI ÎN CADRUL PROTOCOLULUI INTEGRAT DE
TESTARE
Rezultatele obŃinute au fost în concordanŃă cu cele reliefate în etapa anterioară. Sa
observat din nou posibilitatea aplicării cu usurinŃă a metodelor de extracŃie în cazul
matricilor alimentare nedificile si importanŃa testării pretabilităŃii la PCR.
S-a remarcat de asemenea corelaŃia pozitivă între gradul de mărunŃire al probei si
extractibilitatea ADN-ului, conform indicaŃiilor din literatura de specialitate (ex.
Rezumat al tezei de doctorat
34
Moreano et al., 2005a, în Engel et al., 2006). Trebuie însă acordată o atenŃie deosebită
cresterii temperaturii în timpul mărunŃirii probei, fenomen ce poate determina reducerea
considerabilă a cantităŃii extrase de ADNdc (Corbisier et al., 2005). Adăugarea apei va
reduce influenŃa termică negativă.
3.4. TESTAREA OMG CALITATIVĂ
3.4.1. DetecŃia ADN-ului specific taxonului
Această analiză constituie o alternativă pentru verificarea efectului de inhibiŃie
prin testarea real-time PCR a unei serii de diluŃii a extractului (Lee et al., 2006). Suntem
însă de părere că prima strategie nu poate stabili clar măsura în care substastanŃele
inhibitoare acŃionează, fiind astfel necesar ca în analiza cantitativă ulterioară să fie
incluse două diluŃii ale extractului.
Am optat pentru această variantă din raŃionamente economice, testarea extractelor
prin real-time PCR fiind mult mai costisitoare, mai ales dacă se utilizează un sistem realtime
bazat pe principiul TaqMan.
În cazul primerilor specifici pentru genele de referinŃă, Le1 la soia, respectiv Ze1
la porumb, toate probele extrase au prezentat produsul de amplificare asteptat. Probele de
control au prezentat de asemenea rezultatele asteptate pentru validarea corectitudinii
analizelor. Î
3.4.2. Screeningul OMG
După cum reiese din cele prezentate în Capitolul II, prezenŃa elementelor genice
specifice evenimentelor de transformarea a fost verificată în mai multe moduri,
rezultatele obŃinute fiind aceleasi. În cazul tuturor probelor cunoscute au fost obŃinute
rezultatele asteptate, iar în cazul probeleor necunoscute, prezenŃa ADN-ului transgenic a
fost evidenŃiată doar în cazul a patru probe de seminŃe de soia.
Rezumat al tezei de doctorat
35
3.4.3. Identificarea evenimentelor de transformare
În cazul ambelor evenimente de transformare, rezultatele obŃinute au fost în
concordanŃă cu cele din etapa anterioară, confirmând aplicabilitatea protocoalelor testate.
3.4.4. Considerente generale pentru testarea calitativă
Rezultatele obŃinute prin testarea calitativă pentru soia MG nu sunt surprinzătoare.
În ceea ce priveste probele cunoscute si cele de control, acestea au generat rezultatele
asteptate, confirmând astfel că metodele utilizate fucŃionează corespunzător si au fost
aplicate corect.
În cazul probelor neprocesate de soia (boabe) este încă destul de probabilă
existenŃa multor surse, reprezentate în special de producători mici, care deŃin, intenŃionat
sau nu, material MG, cu toate că utilizarea acestuia în cultură este interzisă. De aceea
obŃinerea unor rezultate pozitive pentru anumite probe era de asteptat.
În ceea ce priveste produsele procesate, anumite rezultate neoficiale au afirmat
prezenŃa soiei MG, desi în cadrul laboratorului nostru nu am putut confirma acest lucru.
După cum s-a menŃionat anterior, în cazul probelor pe bază de porumb, prezenŃa
ADN-ul transgenic în probele necunoscute era improbabilă datorită faptului că acest
eveniment de transformare nu mai este autorizat pt comercializare în UE. Celelalte probe
s-au comportat conform asteptărilor.
Teoretic, lipsa produsilor PCR specifici evenimentelor de transformare analizate
poate avea mai multe cauze: în primul rând, lipsa materialului MG din proba analizată;
prezenŃa materialului MG într-o cantitate foarte mică; degradarea ADN-ului în timpul
procesării, astfel încât analiza nu mai poate fi efectuată.
Reamintim de asemnea că rezultatele obŃinute în cazul fiecărei probe au coincis
de-a lungul tuturor etapelor testării calitative.
Deoarece a fost testat un număr mare de primeri, în vederea eficientizării
procesului, s-a utilizat un singur master mix si un singur program de amplificare,
conceput pe baza celor descrise în lucrările de specialitate. Avînd în vedere rezultatele
obŃinute, putem afirma că niciuna dintre metodele testate nu este lipsită de robusteŃe.
Rezumat al tezei de doctorat
36
Totusi, în cazul în care se optează pentru implementarea unui anumit set de primeri, este
recomandată utilizarea protocolului original în vederea maximizării performanŃelor
metodei.
În Figura 5 sunt prezentate câteva dintre rezultatele obŃinute în această etapă.
(a)
(b)
(c)
Fig. 5. Rezultate ale testării PCR calitative. Probe: S1 si S2, seminŃe de soia; R20, MRC soia RR; B1 si B50, MRC
porumb Bt176; E, probă de control pentru mediul de lucru; B, proba neutră de control a extracŃiei; C+, probă pozitivă de
control pentru ADN-ul Ńintă; C-, probă negativă de control pentru ADN-ul Ńintă; NTC, probă de control a reactivilor; M,
marker ADN. (a) DetecŃia genei lectinei de la soia (Le1) cu primerii Lektin1/Lektin6. (b) Screening OMG a probelor din
soia utilizând primerii p35S-cf3/p35S-cr4, specifici promotorului P-35S. (c) DetecŃia genei Cry1A(b) introdusă în Bt176,
utilizând primerii CRYIA1/CRYIA2.
420 pb
B1 B50
E B C- NTC M
500 pb
100 pb
S2 R20
M E B C- NTC
400 pb
S1 S2
M E B C+ C- NTC
318 pb
123 pb
Rezumat al tezei de doctorat
37
3.5. TESTAREA OMG CANTITATIVĂ
3.5.1. Cuantificarea evenimentului de transformare GTS 40-3-2 pe platforma Rotor-
Gene 3000
În cadrul acestui experiment au fost cuantificate MRC-urile ce conŃin soia MG,
precum si probele sub formă de boabe, identificate pozitiv în etapa anterioară. Rezultatele
sunt prezentate în Tabelul 1.
Modul de prelucrare a datelor a avut la bază studiile publicate de Foti et al.
(2006), Huang si Pan (2005) si Vaïtilingom et al. (1999). Datele avute la dispoziŃie nu au
permis si evaluarea reproductibilităŃii sau a IM.
Conform criteriilor enunŃate de ENGL, atât biasul, cât si RSDr, nu trebuie să
depăsească ±25% de-a lungul întregii raze dinamice (ENGL, 2008; Wiseman, 2002, în
Burns si Valdivia, 2007). Subliniem faptul că datele utilizate pentru calculele anterioare
nu acoperă întreaga rază dinamică si sunt bazate pe un număr redus de măsurători. Cu
toate acestea considerăm că rezultatele sunt promiŃătoare.
Tabelul 1.
Evaluarea justeŃei si a repetabilităŃii determinărilor cantitative la soia Roundup Ready
Analiza rt-PCR si prelucrarea datelor Rezultate
Probă R102 R202 R502 S13
1 1,02 1,89 5,63 57,93
2 0,97 2,09 4,55 64,21
3 1,17 2,21 5,43 63,14
Determinare
4 - - 5,04 -
ConŃinut OMG teoretic (%) 1 2 5 -
Media 1,053 2,063 5,163 61,67
Eroare (bias) (%) 5,333 1,666 3,25 -
Abaterea standard a repetabilităŃii (SDr) 0,104 0,162 0,476 3,36
Abaterea std. rel. a repetabilităŃii (RSDr)1 9,881% 7,834% 9,224% 5,44%
1 Se obŃine ca raport între abaterea standard si medie.
2 MRC pentru soia MG. ConŃinutul teoretic de soia MG este de 1% (R10), 2% (R20), respectiv 5% (R50).
3 Probă de soia boabe.

Rezumat al tezei de doctorat

38
În cazul celorlate probe (i.e. două MRC-uri si trei probe de soia boabe identificate
pozitiv în etapa de analiză calitativă) a fost efectuată o singură determinare cantitativă a
materialului MG derivat din soia GTS 40-3-3. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 3.
3.5.2. Cuantificarea evenimentului de transformare GTS 40-3-2 pe platforma
LightCycler 480
Scopul acestei etape a fost utilizarea unui sistem de cuantificare diferit de cel
bazat pe instrumentul Rotor-Gene 3000. În acest mod s-a dorit evaluarea influenŃei
sistemului de cuantificare (instrument + software + master mix) asupra rezultatelor
analitice.
Rezultatele nu fost însă cele asteptate. Amplificarea secvenŃei transgenice Ńintă în
soluŃia de calibrare PC SOYA a fost problematică, nereusindu-se optimizarea acestui
protocol de lucru astfel încât să fie posibilă construirea curbei standard aferentă
sistemului transgenic si cuantificarea evenimentului de transformare GTS 40-3-2. O
posibilă explicaŃie este omologia imperfectă dintre primeri/sonadă si siturile de alipire de
pe secvenŃa inclusă în soluŃia de calibrare. SituaŃia este însă mai complexă deoarece alura
curbelor de amplificare indică mai degrabă prezenŃa fenomenului de inhibiŃie sau
pregătirea incorectă a probelor standard.
Sistemul transgenic de detecŃie real-time PCR a funcŃionat însă corespunzător în
cazul extractelor ADN obŃinute din MRC-uri. Desi nu s-a efectuat cuantificarea, datele
obŃinute în cazul mai multor serii de diluŃii indică posibilitatea folosirii acestui protocol
în scopul dorit.
ReacŃia corespunzătoare sistemului de referinŃă a funcŃionat de asemenea conform
asteptărilor, atât în cazul calibratorului, cât si a celorlalte probe, acest protocol fiind
ulterior utilizat pentru evaluarea influenŃei inhibitorilor în extractele ADN .
3.5.3. Cuantificarea evenimentului de transformare Bt176
În cadrul acestui experiment, probele cuantificate au fost reprezentate de MRCuri,
o parte din rezultatele obŃinute fiind prezentate în Tabelul 2. Modul de prelucrare a
Rezumat al tezei de doctorat
39
datelor a avut la bază studiile publicate de Foti et al. (2006), Huang si Pan (2005) si
Vaïtilingom et al. (1999). Datele avute la dispoziŃie nu au permis si evaluarea
reproductibilităŃii sau a IM.
Tabelul 2.
Evaluarea justeŃei si a repetabilităŃii determinărilor cantitative la porumbul Bt176
Analiza rt-PCR si prelucrarea datelor Rezultate
Probă B102 B202 B502
1 0,90 1,91 5,82
Determinare 2 1,21 2,11 5,15
3 1,09 2,45 5,32
ConŃinut OMG teoretic (%) 1 2 5
Media 1,07 2,16 5,43
Eroare (bias) (%) 6,67 7,83 8,6
Abaterea standard a repetabilităŃii (SDr) 0,156 0,273 0,348
Abaterea std. rel. a repetabilităŃii (RSDr)1 14,654 12,659 6,414
1 Se
obŃine ca raport între abaterea standard si medie.
2 MRC pentru porumbul MG. ConŃinutul teoretic de porumb MG este de 1% (B10), 2% (B20), respectiv 5%
(B50).
Conform criteriilor enunŃate de ENGL atât biasul, cât si RSDr, nu trebuie să
depăsească ±25% de-a lungul întregii raze dinamice (ENGL, 2008; Wiseman, 2002, în
Burns si Valdivia, 2007). Subliniem faptul că datele utilizate pentru calculele anterioare
nu acoperă însă întreaga rază dinamică si sunt bazate pe un număr redus de măsurători.
Cu toate acestea considerăm că rezultatele sunt promiŃătoare. În cazul celorlalte două
MRC-uri a fost efectuată o singură determinare, iar rezultatele obŃinute sunt prezentate în
Tabelul 3.
3.5.4. Considerente generale pentru testarea cantitativă
Analiza cantitativă a conŃinutului MG este un domeniu foarte complex, ce încă
prezintă o serie de dificultăŃi majore.
Deoarece performanŃele analizelor real-time PCR sunt substanŃial influenŃate de
proprietăŃile probelor, sau mai bine zis de caracteristicile extractelor de ADN obŃinute din
Rezumat al tezei de doctorat
40
aceasta (Terry et al., 2002, în Smith si Maxwell, 2007; Cankar et al., 2006), majoritatea
studiilor au raportat dificultăŃi în testarea alimentelor înalt procesate (Corbisier et al.,
2005). De asemenea nu au fost publicate încă studii care să demonstreze că procesarea si
compoziŃia matricei nu influenŃează justeŃea cuantificării OMG, neputându-se astfel
stabili clar dacă variabilitatea măsurătorilor este o consecinŃă a fenomenelor care
afectează analitul sau corespunde erorilor inerente sistemului de cuantificare (Engel et
al., 2006). Se poate astfel conchide că determinarea exactă si precisă a conŃinutului OMG
este, în general, foarte dificil de realizat (Moriuchi et al., 2007), mai ales în cazul
probelor intens procesate sau compozite (Corbisier et al., 2005).
Suntem de părere că degradarea ADN-ului în timpul extracŃiei nu reprezintă un
impediment major pentru cuantificarea relativă deoarece: degradarea ADN-ului în
această etapă este mult redusă comparativ cu etapa de procesare; cel puŃin teoretic,
fenomenul afectează în mod similar cele două fragmente Ńintă (Corbisier et al., 2005).
Totusi, trebuie să se aibă în vedere posibilitatea ca degradarea (în timpul procesării sau
extracŃiei) celor două fragmente de ADN de interes să se facă diferenŃiat, precum si faptul
că anumiŃi factori celulari/nucleari pot influenŃa extractibilitatea acestor secvenŃe
(Japanese Agricultural Standard, 2001, în Moriuchi et al. 2007; Engel et al., 2006; Foti et
al., 2006). Cuantificarea acestor fenomene care ar putea modifica raportul dintre cele
două secvenŃe de interes este însă imposibilă.
În concluzie, chiar dacă degradarea este considerată ca fiind un factor cu impact
relativ redus, imposibilitatea eliminării complete a contaminanŃilor rămâne o sursă de
preocupare. Având în vedere că tehnicile bazate pe PCR sunt destul de sensibile,
considerăm că puritatea rămâne cea mai importantă carcateristică a ADN-ului, respectiv a
extractului în care acesta se găseste, iar eficienŃa reacŃiei PCR reprezintă parametrul
principal pe baza căruia se poate evalua pretabilitatea ADN-ului la PCR.
În acest context rolul metodei de extracŃie este esenŃial. Datorită diferenŃelor
semnificative dintre diversele tipuri de matrici, există îndoieli că o metodă care oferă
rezultate corespunzătoare într-un anumit caz va funcŃiona la fel si în alte situaŃii
(Corbisier et al., 2005). De aceea. metoda de detecŃie/cuantificare trebuie validată
folosind o anumită metodă de extracŃie, iar validarea unei metode de extracŃie ar trebui să
Rezumat al tezei de doctorat
41
fie făcută pentru fiecare tip de matrice în parte (Cankar et al. 2006; Corbisier et al.,
2005).
Determinarea cantitativă este corectă doar dacă eficienŃa de amplificare a probei
necunoscute si a curbei standard sunt asemănătoare, în caz contrar valoarea măsurată
abătându-se de la cea adevărată. Evident, diferenŃele vor fi si mai mari în cazul în care
ampliconii sunt afectaŃi diferit de condiŃiile de amplificare. De asemenea, în cazul în care
eficienŃele sunt identice pentru cele două fragmente Ńintă, la nivelul probei, dar diferă de
cele ale curbelor standard, se vor înregistra abateri ale rezultatului măsurătorii de la
valoarea adevărată (Cankar et al., 2006).
Real-time PCR rămâne deocamdată cea mai precisă metodologie de cuantificare a
acizilor nucleici. Cu toate că se caracterizează printr-o variabilitate atât intra-, cât si
interdeterminări, relativ redusă, tehnica este puternic influenŃată de proprietăŃile probei,
pentru o cuantificare precisă fiind necesar un extract de foarte bună calitate (Cankar et
al., 2006). De aceea proporŃia iniŃială a ingredientelor MG nu va putea fi determinată
exact si precis prin cuantificarea materialului genetic din matricea obŃinută prin
procesare, abaterile de la valorile asteptate putând fi destul de mari, si reprezentând de
obicei supraestimări ale acestora din urmă (Allnutt et al., 2006; Corbisier et al., 2005;
Yoshimura et al. 2005b). Cauzele sunt probabil reprezentate de diferenŃe în ceea ce
priveste ratele de degradare, extractibilitatea sau ratele de amplificare a celor două
secvenŃe de interes.
3.6. REZULTATE GENERALE ALE TESTĂRII OMG
Rezultatele analizelor calitative si cantitative sunt prezentate sintetic în tabelul
următor.
Rezumat al tezei de doctorat
42
Tabelul 3.
Rezultatele generale ale testării OMG
Nr. DetecŃia
crt.
Tipul matricei Cod Taxon
Eveniment de
transformare Taxonului OMG-ului
% OMG
1 TPS1, granule T1 Soia GTS 40-3-2 + - x
2 TPS, granule T2 Soia GTS 40-3-2 + - x
3 TPS, granule T3 Soia GTS 40-3-2 + - x
4 TPS, felii/sniŃele T4 Soia GTS 40-3-2 + - x
5 TPS, cuburi T5 Soia GTS 40-3-2 + - x
6 TPS, cuburi T6 Soia GTS 40-3-2 + - x
7 TPS, felii/sniŃele T7 Soia GTS 40-3-2 + - x
8 TPS, cuburi T8 Soia GTS 40-3-2 + - x
9 SeminŃe soia S1 Soia GTS 40-3-2 + + 61,674
10 SeminŃe soia S2 Soia GTS 40-3-2 + + 63,47
11 SeminŃe soia S3 Soia GTS 40-3-2 + + 34,12
12 SeminŃe soia S4 Soia GTS 40-3-2 + + 76,15
13 SeminŃe soia S5 Soia GTS 40-3-2 + - x
14 SeminŃe soia S6 Soia GTS 40-3-2 + - x
15 Lapte de soia LS Soia GTS 40-3-2 + - x
16 CBV2 CS Soia GTS 40-3-2 + - x
17 Baton energizant BE Soia GTS 40-3-2 + - x
18 Pate vegetal TF Soia GTS 40-3-2 + - x
19 Tofu PS Soia GTS 40-3-2 + - x
20 BiscuiŃi BS Soia GTS 40-3-2 + - x
21 ERM-BF410a3 R0 Soia GTS 40-3-2 + - x
22 ERM-BF410b3 R1 Soia GTS 40-3-2 + + 0,089
23 ERM-BF410c3 R5 Soia GTS 40-3-2 + + 0,6
24 ERM-BF410d3 R10 Soia GTS 40-3-2 + + 1,014
25 ERM-BF410e3 R20 Soia GTS 40-3-2 + + 2,034
26 ERM-BF410f3 R50 Soia GTS 40-3-2 + + 5,1635
27 Fulgi de porumb F1 Porumb Bt176 + - x
28 Fulgi de porumb F2 Porumb Bt176 + - x
29 Mălai N1 Porumb Bt176 + - x
30 Mălai N2 Porumb Bt176 + - x
31 Boabe la conservă BP Porumb Bt176 + - x
32 ERM-BF411a3 B0 Porumb Bt176 + - x
33 ERM-BF411b3 B1 Porumb Bt176 + + 0,11
34 ERM-BF411c3 B2 Porumb Bt176 + + 0,59
35 ERM-BF411d3 B3 Porumb Bt176 + + 1,054
36 ERM-BF411e3 B4 Porumb Bt176 + + 2,164
37 ERM-BF411f3 B5 Porumb Bt176 + + 5,434
1 Texturat proteic de soia.
2 Cremă de branză vegetală.
3 Material de referinŃă certificat.
4 Valoarea reprezintă media a trei determinări independente.
5 Valoarea reprezintă media a patru determinări independente.
„+” SecvenŃa Ńintă a fost amplificată (rezultat pozitiv).
„-” SecvenŃa Ńintă nu a fost amplificată (rezultat negativ).
„x” Analiza nu a fost efectuată.
Rezumat al tezei de doctorat
43
CONCLUZII SI RECOMANDĂRI
Impactul OMG-urilor asupra societăŃii
• OMG-urile reprezintă o realitate a societăŃii moderne, iar utilizarea lor prezintă o
serie de avantaje, dar si potenŃiali factori de risc pentru mediul înconjurător, pentru cel
economico-social si pentru sănătatea consumatorilor.
• Considerăm că părerile extreme, atât printre susŃinători, dar mai ales printre
opozanŃii acestei tehnologii, sunt eronate si contraproductive.
• SoluŃia optimă necesită în primul rând evaluarea judicioasă si punerea în balanŃă a
riscurilor si beneficiilor asociate PMG-urilor, iar utilizarea lor ulterioară trebuie să se
împletească cu cea a tehnologiilor agricole tradiŃionale, intensive sau organice.
• Majoritatea situaŃiilor în care utilizarea PMG-urilor a prezentat neajunsuri s-au
datorat tehnologiei de cultură, element controlat de factorul uman.
• PMG-urile sunt des utilizate ca elemente ale retoricii discursului direcŃionat înspre
atingerea unor obiective politico-economice, pierzându-si în majoritatea cazurilor
substratul si fundamentarea stiinŃifică.
ImportanŃa testării OMG
• Testarea moleculară reprezintă un instrument esenŃial în contextul implementării
politicilor europene din domeniul OMG.
• Rezultatele obŃinute în cadrul lucrării îsi vor găsi o largă aplicabilitate în cadrul
laboratorului CERT-OMG, idee ce a reprezentat de fapt promotorul activităŃilor
desfăsurate.
Esantionarea si pregătirea probelor
• Esantionarea este o etapă foarte sensibilă si problematică datorită necesităŃii de a
asigura reprezentativitatea probei prelevate pentru întregul lot din care provine.
• Considerăm că măcinarea mecanică este cea mai potrivită metodă pentru analizele
de rutină.
Rezumat al tezei de doctorat
44
ExtracŃia ADN-ului
• Metoda de izolare si purificare a ADN-ului influenŃează substanŃial activitatea de
testare mai ales din punct de vedere al capacităŃii de înlăturare a substanŃelor inhibitoare.
• Patru dintre metodele testate au produs rezultate satisfăcătoare, fiind astfel
recomandate pentru testările de rutină. Optarea pentru una dintre aceste metode se va face
în funcŃie de necesităŃile si resursele laboratorului.
• Metoda CTAB permite obŃinerea unor extracte cu caracteristici satisfăcătoare. Este
cea mai ieftină dintre metodele testate, dar si cea mai laborioasă.
• Kitul High Pure GMO Sample Preparation asigură recuperarea unei cantităŃi mari
de ADN, de puritate bună, dar si puternic fragmentat. Costul este relativ ridicat.
• Kitul QIAamp DNA Stool permite obŃinerea unor extracte cu concentraŃii mai
scăzute decât în cazul anterior. Pe de altă parte, costurile sunt mult mai reduse.
• Pentru extracŃia cu MagNA Pure LC DNA Isolation laboratorul trebuie să dispună
în primul rând de platforma de extracŃie. Metoda permite automatizarea procesului si
procesarea simultană a unui număr relativ mare de probe. Calitatea extractelor este bună,
iar costurile sunt depăsite doar de kitul High Pure GMO Sample Preparation.
• În cadul activităŃilor ulterioare am optat pentru folosirea kitului QIAamp DNA
Stool Mini în cazul probelor de soia, respectiv a metodei CTAB pentru procesarea
probelor pe bază de porumb.
Evaluarea extractelor
• Este o etapă necesară, putând oferi informaŃii utile pentru testarea propriu-zisă.
Toate metodele selectate au fost aplicate cu succes.
• Determinarea spectrofotometrică este cea mai expeditivă, dar se caracterizează si
printr-o incertitudine de măsurare însemnată, iar anumite proprietăŃi ale extractelor nu pot
fi evaluate. Subliniem însă că nu există nicio modalitate precisă si sigură de estimare a
concentraŃiei ADN-ului. Valorile măsurate spectrofotometric sunt, în general,
supraestimate. Pe lângă aceasta trebuie luat în considerare faptul că o parte din ADN-ul
prezent în extract este degradat si deci neamplificabil.
Rezumat al tezei de doctorat
45
• Pentru evaluarea stării de fragmentare trebuie utilizată migrarea electroforetică.
ObŃinerea unor rezultate slabe nu poate fi întotdeauna corelată cu imposibilitatea
desfăsurării reacŃiei PCR, fiind recomandată executarea unei amplificări de control.
• Amplificarea real-time PCR a unei serii de diluŃii este singura metodă care oferă o
imagine excelentă cu privire la posibilitatea utilizării extractului în cadrul testării OMG,
atât sub aspect calitativ, cât si cantitativ. Dezavantajul major al metodei este reprezentat
de costul relativ ridicat.
Testarea calitativă
• Toate protocoalelor testate au produs rezultate satisfăcătoare.
• Pentru testarea PCR a extractelor recomandăm utilizarea unor primeri specifici
taxonului, astfel încât prezenŃa speciei din care provine linia transgenică să fie clar
stabilită.
• A fost testată o gamă relativ variată de probe necunoscute reprezentate de materii
prime (seminŃe/boabe) si alimente obŃinute prin procesare (texturate proteice, lapte de
soia, tofu, cremă vegetală, pate vegetal, biscuiŃi, baton energizant, mălai, flugi).
• În cazul probelor necunoscute, prezenŃa materialului MG a fost detectată doar în
patru probe de seminŃe de soia. Rezultatele negative obŃinute în cazul celorlalte probe
necunoscute nu au fost surprinzătoare, acestea datorându-se cel mai probabil lipsei ADNului
transgenic din probă. Nu poate fi însă exclusă nici degradarea analitului în urma
procesării, coroborată cu prezenŃa unei cantităŃi reduse de material MG.
Testarea cantitativă
• Cuantificarea OMG este dificil de realizat în cazul produselor alimentare procesate
sau compozite, datorită proprietăŃilor intrinseci ale acestor matrici, care se reflectă în
calitatea extractului. Astfel, moleculele degradate si calitatea insuficientă de ADN
amplificabil impiedică detecŃia, iar prezenŃa substanŃelor inhibitoare afectează eficienŃa
reacŃiei PCR. De asemenea, incidenŃa efectelor stocastice în cazul extractibilităŃii sau
degrădării celor două molecule Ńintă si al pregătirii diferitelor diluŃii/amestecuri, pot
determina modificarea proporŃiei reale de material MG.
Rezumat al tezei de doctorat
46
• Considerăm că rezultatele obŃinute cu cele două kituri de cuantificare (RoudUp
Ready Soya QT si Bt-176 Maize QT) sunt promiŃătoare, desi a fost necesară modificarea
protocoalelor indicate de producător, iar validarea corespunzătoare nu a fost încă
efectuată. Utilizarea lor pentru analizele de rutină, în forma descrisă în această lucrare,
este deci posibilă, iar validarea urmează a fi efectuată ulterior.
• Sistemul LightCycler 480 Probes Master/LightCycler 480 a fost utilizat în cele din
urmă doar pentru evaluarea prezenŃei substanŃelor inhibitoare în extracte. Suntem însă de
părere că realizarea cuantificării OMG propriu-zise poate fi efectuată dacă se utilizaează
un calibrator adecvat.
• Rezultatele obŃinute în cazul MRC-urilor s-au încadrat în limitele de
acceptabilitate stabilite pentru testarea cantitativă. În cazul probelor identificate pozitiv în
etapa anterioară, conŃinutul OMG determinat a variat între aproximativ 35% si 75%.
• Problemele referitoare la calibratori rămân în continuare de actualitate, calitatea si
proprietăŃile acestui tip de materiale având un rol foarte important în cadrul metodologiei
de testare OMG.
Laboratorul si acreditarea metodelor de testare
• Etalonarea, calibrarea si întreŃinerea instrumentelor si a spaŃiilor de lucru sunt
activităŃi esenŃiale deoarece contribuie la obŃinerea unor rezultate de calitate. Este de
asemenea necesară pregătirea corespunzătoare a operatorului si documentarea tuturor
activităŃilor pe care acesta le desfăsoară. Aspectele menŃionate sunt cu mult mai
importante în cazul în care se doreste acreditarea metodelor utilizate.
• Acreditarea atestă utilizarea unei metodologii de testare performante si calitatea
rezultatelor furnizate. Componenta tehnică de baza a procesului de acreditare este
reprezentată de validarea metodelor. Cu toate că etapa de validare in-house a metodelor
nu a fost efectuată, dorim să subliniem importanŃa si complexitatea acestui proces.
DificultăŃile sunt determinate de cerinŃele care trebuie respectate, dar mai ales de faptul
că nu există o viziune general acceptată de către comunitatea stiinŃifică asupra
procedurilor de validare, iar exemplele concrete din literatura de specialitate sunt limitate.
Rezumat al tezei de doctorat
47
Metodologia de testare recomandată pentru implementare
• În Figura 6 este prezentată metodologia de testare pe care o recomandăm pentru
implementare în cadrul viitorului laborator CERT-OMG al USAMV Cluj-Napoca.
• Subliniem că necesitatea includerii în cadrul experimentelor a probelor de control
adecvate este categorică.
• Considerăm această lucrare ca reprezentând un prim manual destinat testării OMG
din Ńara noastră, care poate să aducă o serie de clarificări celor interesaŃi de acest
domeniu.
Fig. 6. Succesiunea etapelor analitice în cadul a două variante ale metodologiei
integrate de testare OMG.
Rezumat al tezei de doctorat
48
Activitatea viitoare
• În ceea ce priveste activitatea laboratorului CERT-OMG, sunt necesare două
recomandări: prima este introducerea metodelor deplin validate deja existente; apoi,
orientarea activităŃii de testare si înspre alte evenimente de transformare (ex. MON810).
• PiaŃa OMG-urilor cunoaste în continuare o dezvoltare rapidă, remarcându-se
cresterea numărului evenimentelor de transformare autorizate, în special a celor cu
inserturi multiple, precum si prezenŃa tot mai frecventă a celor neautorizate. În acest
context, testarea OMG reprezintă o activitate tot mai complexă si problematică,
screeningul constituind deja o provocare majoră. Este deci necesară trecerea spre metode
care să asigure procesarea unui volum mai mare de probe si efectuarea unui număr mare
de teste în unitatea de timp. SoluŃiile sunt reprezentate deocamdată de multiplexing si
microarray.
• Dorim de asemenea să subliniem necesitatea elaborării si implementării unor
programe de informare a cultivatorilor, procesatorilor, dar mai ales a consumatorilor, cu
privire la problematica si implicaŃiile utilizării comerciale a OMG-urilor.
Rezumat al tezei de doctorat
49
BIBLIOGRAFIE
1. Ahmed, F. E., Detection of genetically modified organisms in foods, 2002. Trends
Biotechnol, 20:5, 215-223.
2. Alary, R., A. Serin, Delphine Maury, H. B. Jouira,J.-P. Sirven, Marie-Françoise
Gautier, P. Joudrier, 2002, Comparison of simplex and duplex real-time PCR for
the quantification of GMO in maize and soybean, Food Control, 13, 235–244.
3. Allnut, T. R., J. McMillan, R. McArthur, C. Henry, 2006, A combined protocol for
PCR detection of GM in seed, http://www.gm-inspectorate.gov.uk/documents/
COPsFinalReportweb_000.pdf, pagină consultată în septembrie 2009.
4. Angonesi Brod, F. C., Cibele dos Santos Ferrari, Luciana Lehmkuhl Valente, Ana
Carolina Maisonnave Arisi, 2007, Nested PCR detection of genetically modified
soybean in soybean, LWT, 40, 748–751.
5. Berdal, K. G., A. Holst-Jensen, 2001, Roundup Ready soybean event-specific realtime
quantitative PCR assay and estimation of the practical detection and
quantification limits in GMO analyses, Eur Food Res Technol, 213, 432–438.
6. Burns, M., H. Valdivia, 2007, A procedural approach for the identification of
sources of uncertainty associated with GM quantification and real-time
quantitative PCR measurements, Eur Food Res Technol, 226, 7–18.
7. Burns, M. J., H. Valdivia, N. Harris, 2004, Analysis and interpretation of data from
real-time PCR trace detection methods using quantitation of GM soya as a model
system, Anal Bioanal Chem 378, 1616–1623.
8. Cankar, Katarina, D. Štebih, Tanja Dreo, Jana Žel, Kristina Gruden, 2006, Critical
points of DNA quantification by real-time PCR – effects of DNA extraction
method and sample matrix on quantification of genetically modified organisms,
BMC Biotechnology, 6, 37-52.
9. Cionga, Cristina, 2005, Romania Biotechnology Annual 2005, Global Agriculture
Information Network (GAIN) Report No. RO2008, USDA Foreign Agricultural
Service, http://www.gmo-free-regions.org/fileadmin/files/Romania_USDA
_Report_2005.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
Rezumat al tezei de doctorat
50
10. Corbisier, P., Stefanie Trapmann, D. Gancberg . Liesbeth Hannes, P. Van Iwaarden,
G. Berben, H. Schimmel, H. Emons, 2005, Quantitative determination of
Roundup Ready soybean (Glycine max) extracted from highly processed flour,
Anal Bioanal Chem, 383, 282–290.
11. Dalgleish, R., 2007, The polymerase chain reaction (PCR),
http://www.le.ac.uk/bs/resources/bs2060/The%20Polymerase%20Chain%20Rea
ction%20%28PCR%29.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
12. Debode F., E. Janssen, G. Berben, 2007, Physical degradation of genomic DNA of
soybean flours does not impair relative quantification of its transgenic content,
Eur Food Res Technol (2007) 226:273–280.
13. Deisingh, A. K., Neela Badrie, 2005, Detection approaches for genetically modified
organisms in foods, Food Research International 38, 639–649.
14. Di Pinto, Angela, V. T. Forte, Maria Corsignano Guastadisegni, Carmela Martino,
F. P. Schena, Giuseppina Tantillo, 2007, A comparison of DNA extraction
methods for food analysis, Food Control, 18, 76-80.
15. Endres, J. G., 2001, Soy protein products characteristics, nutritional aspects, and
utilization, AOCS Press, Champaign, IL, SUA.
16. Engel, K.-H., F. Moreano, Alexandra Ehlert, U. Busch, 2006, Quantification of
DNA from genetically modified organisms in composite and processed foods,
Trends in Food Science & Technology 17, 490–497.
17. Foti, Nicoletta, Roberta Onori, Erica Donnarumma, Barbara De Santis, Marina
Miraglia, 2006, Real-time PCR multiplex method for the quantification of
Roundup Ready soybean in raw material and processed food, Eur Food Res
Technol, 222, 209–216.
18. Foti, Nicoletta, 2004, Quantitative detection of Roundup Ready soybean by realtime
PCR In: Querci, Maddalena, M. Jeremi, G. Van den Eede, 2004, Training
course on the analysis of food samples for the presence of genetically modified
organisms, Office for the Official Publications of the European Communities,
Luxemburg, disponibil on-line la http://mbg.jrc.ec.europa.eu/capacitybuilding/
manuals/Manual%20EN%202006/Session11.pdf, pagină consultată în octombrie
2009.
Rezumat al tezei de doctorat
51
19. Gachet, E., G.G. Martin, F. Vigneau, G. Meyer, 1999, Detection of genetically
modified organisms (GMOs) by PCR: a brief review of methodologies available,
Trends in Food Science & Technology, 9, 380-388.
20. Germini, A., A. Zanetti, Claudia Salati, S. Rossi, Christel Forreä, S. Schmid,
Rosangela Marchelli, 2004, Development of a Seven-Target Multiplex PCR for
the Simultaneous Detection of Transgenic Soybean and Maize in Feeds and
Foods, J. Agric. Food Chem., 52, 3275-3280.
21. Hails, R. and J. Kinderlerer, 2003, The GM public debate: context and
communication strategies. Nature Reviews Genetics, 4, 819-825.
22. Higgins, Holly, 2000. Romaina - Planting seeds: Romanian legislation for GMO
seeds, Global Agriculture Information Network (GAIN) Report No. RO0005,
USDA Foreign Agricultural Service, http://www.fas.usda.gov/scripts/gd.asp?
ID=25667501, pagină consultată în iulie 2006.
23. Huang, C.-C., T.-M. Pan, 2005, Event-specific real-time detection and
quantification of genetically modified Roundup Ready soybean, J. Agric. Food
Chem., 53, 3833-3839.
24. James, C., 2008, Global status of commercialized biotech/GM crops: 2008. ISAAA
Briefs No. 39, ISAAA, Ithaca, NY.
25. James, C., A. F. Krattiger, 1996, Global review of the field testing and
commercialization of transgenic plants, 1986 to 1995: the first decade of crop
biotechnology. ISAAA Briefs No. 1, ISAAA, Ithaca, NY.
26. Koller, Susan C., D. Storts, 2006, Promega Application Note #AP131: Purification
of genomic DNA from Glycine max seed using the Maxwell 16 system,
http://www.promega.com/maxwell16/application_notes/an131.1006.pdf, pagină
consultată în octombrie 2009.
27. Kubista, M., J. M. Andrade, M. Bengtsson, A. Forootan, J. Jonák, K. Lind, R.
Sindelka, R. Sjöback, B. Sjögreen, L. Strömbom, A. Ståhlberg and N. Zoric,
2006, The real-time polymerase chain reaction, Molecular Aspects of Medicine,
27, 95-125.
Rezumat al tezei de doctorat
52
28. Lee, S.-H., D.-M. Min, J.-K. Kim, 2006, Qualitative and quantitative polymerase
chain reaction analysis for genetically modified maize MON863, J. Agric. Food
Chem., 54, 1124-1129.
29. Lin, H.-Y., L.-C. Chiueh, D. Y.-C. Shih, 2000, Detection of genetically modified
soybeans and maize by the polymerase chain reaction method, Journal of Food
and Drug Analysis, 3, 200-207.
30. Lüthy, J., 1999, Detection strategies for food authenticity and genetically modified
foods, Food Control, 10, 359-336.
31. Mazzara, M., C. Charles-Delobel, C. Savini, G. Van den Eede, 2008, Method
validation for the detection of GMOs in the context of EU regulation, 1st Global
Coference on GMO Analysis, Villa Erba, Como, Italia, 24-27 iunie 2008,
http://gmoglobalconference.jrc.ec.europa.eu/2008/Posters/T.3.15%20CHARLES
%20DELOBEL.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
32. Meyer, R., 1999, Development and application of DNA analytical methods for the
detection of GMOs in food, Food Control, 10, 391-399.
33. Moens, W., M. Deloose, J. Remarcle, A. Callebaut, G. Berben, 2005, Tracing and
authentication of GMOs and derived products in the food-processing area: final
report, Belgian Science Policy, Brussels: Federal Science Policy, disponibil online
la http://www.belspo.be/belspo/home/publ/pub_ostc/CPagr/rappCP32_en
.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
34. Morisset, D., Tina Demšar, Kristina Gruden, Jana Vojvoda, Dejan Štebih, Jana Žel,
2008, Detection of genetically modified organisms - closing the gaps, Nature
Biotechnology, 28:8, 700-701.
35. Moriuchi, R., K. Monma, N. Sagi, N. Uno, K. Kamata, 2007, Applicability of
quantitative PCR to soy processed foods containing Roundup Ready soy, Food
Control 18 (2007), 191–195.
36. Nap, J.-P., P. L. J. Metz, Marga Escaler and A. J. Conner, 2003, The release of
genetically modified crops into the environment. Part I. Overview of the current
status and regulations. The Plant Journal, 33: 1-18.
Rezumat al tezei de doctorat
53
37. Pretty, J., 2000, Genetic modification: overview of benefits and risks, http://www2.
essex.ac.uk/ces/ResearchProgrammes/SusAg/ofpandora.htm, pagină consultată
în octombrie 2008.
38. Querci, Maddalena, F. Weighardt, Nicoletta Foti, Claudia Paoletti, M. Mazzara,
2005, Detecting GMOs, European Communities, Office for the Official
Publications of the European Communities, Luxemburg.
39. Querci, Maddalena, 2004, Manual presentation, working methods and course
introduction În: Querci, Maddalena, M. Jeremi, G. Van den Eede, Training
course on the analysis of food samples for the presence of genetically modified
organisms, Office for the Official Publications of the European Communities,
Luxemburg, disponibil on-line la http://mbg.jrc.ec.europa.eu/capacitybuilding/
manuals/Manual%20EN%202006/Session02.pdf, pagină consultată în octombrie
2009.
40. Querci, Maddalena, M. Mazzara, 2004, Characteristics of the qualitative PCR
systems described in the manual În: Querci, Maddalena, M. Jeremi, G. Van den
Eede, Training course on the analysis of food samples for the presence of
genetically modified organisms, Office for the Official Publications of the
European Communities, Luxemburg, disponibil on-line la
http://mbg.jrc.ec.europa.eu/capacitybuilding/manuals/Manual%20EN%202006/
Session08.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
41. Raney, T, 2006, Economic impact of transgenic crops in developing countries,
Current Opinion in Biotechnology, 17, 1-5.
42. Reiting, R., H. Broll, H.-U. Waiblinger, L. Grohmann, 2007, Collaborative Study of
a T-nos Real-Time PCR Method for Screening of Genetically Modifi ed
Organisms in Food Products, J. Verbr. Lebensm., 2, 116–121.
43. Sakai, E., M. Mori, K. Nakagawara, 2002, Automated DNA isolation from
genetically modified soybeans and soybean derived food material with the
MagNA Pure LC System, Biochemica, 1, disponibil on-line la
https://www.roche-applied-science.com/PROD_INF/BIOCHEMI/no1_02/PDF/p
16.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
Rezumat al tezei de doctorat
54
44. Schulze, Manuela, 2008, Experiences with accreditation of laboratories for GM(O)
detection, 1st Global Coference on GMO Analysis, Villa Erba, Como, Italia, 24-
27 iunie 2008, http://gmoglobalconference.jrc.ec.europa.eu/2008/Presentations/
Schulze%20-%20Como_27-June-2008_4.pdf, pagină consultată în octombrie
2009.
45. Smith, Donna S., P. W. Maxwell, 2007, Use of quantitative PCR to evaluate several
methods for extracting DNA from corn flour and cornstarch, Food Control 18,
236–242.
46. Somma, M., 2004, Extraction and purification of DNA In: Querci, Maddalena, M.
Jeremi, G. Van den Eede, Training course on the analysis of food samples for
the presence of genetically modified organisms, Office for the Official
Publications of the European Communities, Luxemburg, disponibil on-line la
http://mbg.jrc.ec.europa.eu/capacitybuilding/manuals/Manual%20EN%202006/
Session04.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
47. Studer, E., C. Rhyner, J. Lüthy, P. Hübner, 1998, Quantitative competitive PCR for
the detection of genetically modified soybean and maize, Z Lebensm Unters
Forsch A, 207, 207–213.
48. Studer, E., I. Dahinden, J. Lüthy, P. Hübner, 1997, Nachweis des gentechnisch
veränderten ”Maximizer”-Mais mittels der Polymerase-Kettenreaktion (PCR),
Mitteilungen aus dem Gebiet der Lebensmittel und Hygiene, 88, 515-524.
49. Taverniers, Isabel, P. Windels, M. Vaitilingom, Anne Milcamps, E. Van Bockstaele,
G. Van Den Eede, M. De Loose, 2005, Event-Specific Plasmid Standards and
Real-Time PCR Methods for Transgenic Bt11, Bt176, and GA21 Maize and
Transgenic GT73 Canola, J. Agric. Food Chem., 53, 3041-3052
50. Tengel, C., P. Schüßler, E. Setzke, J. Balles, M. Sprenger-Haußels, 2001, PCRbased
detection of genetically modified soybean and maize in raw and highly
processed foodstuffs, BioTechniques 31, 426-429.
51. Thion, L., Christine Vossen, Bettina Couderc, Monique Erard, Blandine Clemençon,
2002, Detection of genetically modified organisms in food by DNA extraction
and PCR amplification, Biochemistry and Molecular Biology Education, 30 (1),
51–55.
Rezumat al tezei de doctorat
55
52. Thompson M., S. L. R. Ellison, R. Wood, 2002, Harmonized guidelines for singlelaboratory
validation of methods of analysis (IUPAC technical report), Pure
Appl. Chem., 74 (5), 835–855.
53. Trapmann, Stefanie, M. Burns, H. Broll, R. Macarthur, R. Wood, J. Žel, 2007
Guidance document on measurement uncertainty for GMO testing laboratories,
Office for Official Publications of the European Communities, Louxembourg,
disponibil on-line la http://irmm.jrc.ec.europa.eu/html/reference_materials
_catalogue/user_support/EUR22756EN.pdf, pagină consultată în octombrie
2009.
54. Ujhelyi, Gabriella, B. Vajda, Emese Béki, K. Neszlényi, Júlia Jakab, Anna Jánosi,
Erzsébet Némedi, Éva Gelencsér, 2007, Surveying the RR soy content of
commercially available food products in Hungary, Food Control.
55. Vaïtilingom, M., H. Pijnenburg, F. Gendre, P. Brignon, 1999, Real-time quantitative
PCR detection of genetically modified Maximizer maize and Roundup Ready
soybean in some representative foods, J. Agric. Food Chem., 47, 5261-5266.
56. Waiblinger, H.-U., B. Ernst, N. Graf, K. Pietsch, 2006, Ring trial validation of a
method for the Extraction of DNA from Soy Lecithins, J. Verbr. Lebensm. 1,
113–115.
57. Weighardt, F., 2004, Quantitative PCR for the detection of GMOs In: Querci,
Maddalena, M. Jeremi, G. Van den Eede, 2004, Training course on the analysis
of food samples for the presence of genetically modified organisms, Office for
the Official Publications of the European Communities, Luxemburg, disponibil
on-line la http://mbg.jrc.ec.europa.eu/capacitybuilding/manuals/Manual%20EN
%202006/Session10.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
58. Wolf, C., M Scherzinger, A. Wurz, U. Pauli, P. Hübner, J. Lüthy, 2000, Detection of
cauliflower mosaic virus by the polymerase chain reaction: testing of food
components for false-positive 35S-promoter screening results, European Food
Research and Technology, 210 (5), 367-372.
59. Yoshimura, T., H. Kuribara, T. Kodama, S. Yamata, S. Futo, S. Watanabe, N. Aoki,
T. Iizuka, H. Akiyama, T. Maitani, S. Naito, A. Hino, 2005b, Comparative
studies of the quantification of genetically modified organisms in foods
Rezumat al tezei de doctorat
56
processed from maize and soy using trial producing, J. Agric. Food Chem., 53,
2060-2069.
60. Zafar, Z., M. Asif, A. M. Khalid, 2004, Capacity building in biosafety of genetically
modified crops: GMOs (genetically modified organisms) detection, National
Institute for Biotechnology and Genetic Engineering, Faisalabad, Pakistan.
61. Žel, Jana, M. Mazzara, C. Savini, S. Cordeil, Marjana Camloh, Dejan Štebih,
Katarina Cankar, Kristina Gruden, D. Morisset, G. Van den Eede, 2008, Method
validation and quality management in the flexible scope of accreditation: an
example of laboratories testing for genetically modified organisms, Food Anal.
Methods 1, 61–72.
62. Žel, Jana, Katarina Cankar, Maja Ravnikar, Marjana Camloh, Kristina Gruden,
2006, Accreditation of GMO detection laboratories: improving the reliability of
GMO detection, Accred Qula Assur, 10, 531-536.
63. *** AGBIOS, 2009a, GM Database - SYN-EV176-9 (176), http://www.agbios.com/
dbase.php?action=Submit&evidx=31, pagină consultată în martie 2009.
64. *** AGBIOS, 2009b, GM Database - MON-Ø4Ø32-6 (GTS 40-3-2), http://www.
agbios.com/dbase.php?action=Submit&evidx=25, pagină consultată în martie
2009.
65. *** Applied Biosystems, 2001, User Bulletin #2 ABI PRISM 7700 Sequence
Detection System, http://www3.appliedbiosystems.com/cms/groups/mcb_
support/documents/generaldocuments/cms_040980.pdf, pagină consultată în
octombrie 2009.
66. *** Biotools, 2008, Biogenics QT RoundUp Ready Soya QT Kit, Instructions for
use, http://www.biotools.eu/pdf/manuals/117.%20RoundUp%20Ready%20SOYA
%20QT-Corbett-ing%20eng.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
67. *** Biotools, 2007, Biogenics QT Bt-176 Maize QT Kit, Instructions for use,
http://www.biotools.eu/pdf/manuals/119.%20Bt-176%20MAIZE%20QT%20Kit-
Corbett-ing%20eng.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
68. *** Commission Recommendation 2004/787/EC of 4 October 2004 on technical
guidance for sampling and detection of genetically modified organisms and
material produced from genetically modified organisms as or in products in the
Rezumat al tezei de doctorat
57
context of Regulation (EC) No 1830/2003, Official Journal L 348, 24/11/2004 P.
0018 – 0026, disponibil on-line la http://eur-lex.europa.eu/Notice.do?mode=
dbl&lang=ro&lng1=ro,en&lng2=cs,da,de,el,en,es,et,fi,fr,hu,it,lt,lv,nl,pl,pt,sk,sl,
sv,&val=391701:cs&page=1&hwords=, pagină consultată în octombrie 2009.
69. *** CPB, 2000, Secretariat of the Convention on Biological Diversity,
http://www.cbd.int/biosafety/protocol.shtml, pagină consultată în octombrie
2008.
70. *** CRL-GMFF, 2007, Report on the validation of a DNA extraction method for
soybean seeds, http://gmo-crl.jrc.ec.europa.eu/summaries/40-3-2_DNAExtr
_report.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
71. *** Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 martie
2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic
si de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului, JO L 106, 17.4.2001, p. 1-
39, disponibil on-line la http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do
?uri=OJ:L:2001:106:0001:01:RO:HTML, pagină consultată în octombrie 2009.
72. *** ENGL, 2008, Definition of minimum performance requirements for analytical
methods of GMO testing, http://gmo-crl.jrc.ec.europa.eu/doc/Min_Perf_Requir
_Analyt_methods_131008.pdf, pagină consultată în septembrie 2009.
73. *** GMO Compass, 2007, Labelling of GMO products: Freedom of choice for
consumers, http://www.gmo-compass.org/eng/regulation/labelling/, pagină
consultată în octombrie 2009.
74. *** IRMM, 2008, Update on some reference material activities of IRMM: year
2007, Accred Qual Assur, 13:241-342.
75. *** MATC (Madison Area Technical College), 2009, The biotechnology project –
Laboratory exercise 15: UV spectrophotometry of DNA, RNA, and proteins,
http://biotech.matcmadison.edu/resources/methods/labManual/unit_4/exercise_1
5.htm, pagină consultată în octombrie 2009.
76. *** NCHGR (National Center for Human Genome Research), 1992, Polymerase
chain reaction – xeroxing DNA, http://www.accessexcellence.org/RC/AB/BC/
PCR_Xeroxing_DNA.php, pagină consultată în octombrie 2009.
Rezumat al tezei de doctorat
58
77. *** Promega, 2006, Maxwell 16 DNA Purification kits, Technical manual,
Promega Corporation.
78. *** Qiagen, 2007, QIAamp DNA Stool Handbook, Qiagen, disponibil on-line la
http://www1.qiagen.com/HB/QIAampDNAStoolMiniKit_EN, pagină consultată
în octombrie 2009.
79. *** Qiagen, 2006, DNeasy Plant Handbook, Qiagen, disponibil on-line la
http://www1.qiagen.com/HB/DNeasy96PlantKit_EN, pagină consultată în
octombrie 2009.
80. *** Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului
din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate
genetic, Jurnalul Oficial L 268, 18/10/2003 P. 0001 – 0023, disponibil on-line la
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:268:0001:
01:RO: HTML, pagină consultată în octombrie 2009.
81. *** Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European si al Consiliului
din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea si etichetarea organismelor
modificate genetic si trasabilitatea produselor destinate alimentaŃiei umane sau
animale, produse din organisme modificate genetic, si de modificare a Directivei
2001/18/CE, Jurnalul Oficial L 268, 18.10.2003, p. 24-28, disponibil on-line la
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:268:0024:
01:RO:HTML, pagină consultată în octombrie 2009.
82. *** Roche, 2009, MagNA Pure LC DNA Isolation Kit I, Roche Applied Science,
disponibil on-line la https://www.roche-applied-science.com/pack-insert/
3003990a.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
83. *** Roche, 2006, LightCycler 480 Probes Master, Roche Applied Science,
disponibil on-line la https://www.roche-applied-science.com/pack-insert/
4707494a.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
84. *** Roche, 2004, High Pure GMO Sample Preparation Kit - Instruction Manual,
Roche Applied Science, disponibil on-line la https://www.roche-appliedscience.
com/pack-insert/3267202a.pdf, pagină consultată în octombrie 2009.
85. *** SR ISO 5725-1:1997 – Exactitatea (justeŃea si fidelitatea) metodelor de
măsurare si a rezultatelor măsurătorilor. Partea 1: Principii generale si definiŃii.
Rezumat al tezei de doctorat
59
86. *** SR EN ISO 24276:2006 – Produse alimentare. Metode de detecŃie a
organismelor modificate genetic si a produselor derivate. CerinŃe generale si
definiŃii.
87. *** SR EN ISO 21570:2006 – Produse alimentare. Metode analiză pentru detectarea
organismelor modificate genetic si a produselor derivate. Metode de determinare
cantitativă bazate pe utilizarea acizilor nucleici.
88. *** SR EN ISO 21571:2006 – Produse alimentare. Metode analiză pentru detectarea
organismelor modificate genetic si a produselor derivate. ExtracŃia acizilor
nucleici.
89. *** SR EN ISO/CEI 17025:2005 – CerinŃe generale pentru competenŃa
laboratoarelor de încercări si etalonări.
90. *** Wikipedia, 2009, Traceability of genetically modified organisms, http://
en.wikipedia.org/wiki/Traceability
soiaMinisterul Agriculturii susţine reintroducerea culturii de soia modificată genetic, iar pentru promovarea
acestei poziţii la Bruxelles este nevoie de aprobarea Guvernului, a declarat, luni, 19 mai, Adrian Rădulescu,
directorul de cabinet al ministrului Agriculturii. Ministrul Agriculturii, Dacian Cioloş, a confirmat, la rândul
său că instituţia pe care o conduce susţine reintroducerea acestui tip de cultură, care a fost interzisă de la 1
ianuarie 2007. Rădulescu a recunoscut că solicitarea nu poate fi trimisă Comisiei Europene până nu va
exista un consens pe plan intern.
"Poziţia Ministerului Agriculturii este de susţinere a culturii de soia modificată genetic, dar pentru a susţine
acest punct de vedere la Comisia Europeană este nevoie de aprobarea Guvernului, pentru că este o decizie
politică. Principalul opozant în Guvern este Ministerul Mediului", a declarat Rădulescu, la un seminar pe
tema plantelor modificate genetic.

Ministrul Dacian Cioloş cere reintroducerea culturii de soia modificată genetic.

Tema culturilor de soia modificată genetic creează dispute între ministrul Agriculturii şi dezvoltării rurale,
Dacian Cioloş şi ministrul mediului şi dezvoltării durabile, Attila Korodi. Cioloş a confirmat că doreşte
introducerea acestui tip de culturi, deşi colegul său de guvernare se opune vehement. Măsura nu poate fi
impusă fără acordul Ministerului Mediului şi avizul Comisiei Europene.

Potrivit Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), culturile de soia modificată genetic ar
putea fi reintroduse în ţara noastră la doar un an după ce acestea au fost interzise. “România poate să aibă
iniţiativa de a solicita reintroducerea acestor culturi doar dacă are aprobarea Guvernului, pentru că este o
decizie politică.

Din păcate, Ministerul Mediului se opune acestei iniţiative“, a precizat reprezentantul MADR.
Reprezentantul Ministerului Agriculturii a comunicat că Olanda a depus deja o cerere pentru reînfiinţarea
culturilor de soia modificată genetic, care mai trebuie analizată doar de o comisie şi a susţinut că ţara
noastră are şansa să se alăture iniţiativei.

Ideea a fost susţinută şi de preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR),
Marcel Cucu, care a declarat că ţara noastră ar putea cultiva peste 500000 de hectare cu soia modificată
genetic, dacă acest tip de culturi ar fi aprobat. Pe de altă parte, Ministerul Mediului a îndemnat agricultorii
să renunţe şi la culturile de porumb modificate genetic – singurele permise în România -, deoarece acestea
pot fi nocive atât pentru sănătate, cât şi pentru mediu.

Olanda a făcut deja o solicitare la Comisia Europeană pentru permiterea cultivării de soia modificată
genetic, iar România nu trebuie să facă o cerere separată, ci să se alăture acestui demers. "Cererea e deja
făcută de Olanda şi este în curs de analiză, mai trebuie să treacă de o comisie.

Noi trebuie doar să accelerăm, să-i susţinem în această iniţiativă, dar nici asta nu am făcut până acum. Este
vina guvernanţilor care au fost în trecut şi a celor care sunt acum, pentru că nu vor reintroducerea în cultură
a acestei plante", a spus Rădulescu.

Cultivarea de soia modificată genetic este interzisă în România de la începutul anului 2007. Decizia a fost
contestată de agricultori, care afirmă că acest tip de cultură este mai avantajoasă din punct de vedere
economic, fiind obţinute randamente ridicate.